Mielu Zlate-Eul Si Personal It a Tea

8/8/2019 Mielu Zlate-Eul Si Personal It a Tea

1/247


2/247

PSl OlOGl


3/247


4/247

Editori: MARIUS CHIVU SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU

CUPRINS

Coperta: DINU DUMBRAvICIAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei ZLATE, MIELU Enl ~i personalit

atea / Miel u Ziate. Bucure~ti : Editura Trei, 2002.

p.;159.923

cm

ISBN 973-8291-30-5

Cuvant inainte 7 Abordarea ~i explicarea personalitiifii 11 1. Perspective de abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i practice 13 2. Valenlele perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea personalitiitii elevilor 24 3. Model

e explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor educalionalii 35 Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii 47 1. Un model sintetic-integrativ al personalitiilii 48 2. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate . 65 84 3. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 4.Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme controversate 103 5.C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere a EUlui ~i personalitiitii 121 6. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a personalitiilii .. ~ ' .. 146 Nivelurile personalitiifii 1. Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal 2. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentului interpersonal 3. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii ., 157 160 178 206

Editura Trei, 2004

c.P. 27-40, Bucure~ti Tel./Fax: +401 2245526 e-mail: [email protected] www.edituratrei.ro

Tendinfe in cercetarea personalitiifii 221 1. De la topografia personalitiilii la personalitatea optimalii . 222 2. BIG-FIVE - 0 tendin1ii accentuat'i in cercetarea personalitiilii240 3. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personalitate .... 256ISBN 973-8291-30-5

5


5/247

CONTENTS

CUVANTINAINTE

Foreword The approching and the explanation of human personality ., 1. Several approches to personality. Theoretical and practical implications 2. The systematic and psycho-social approach of the pupils' personality 3. Explicative-interpret

ative models of character and their llducntional relevance

7 11 13 24 35

11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human 11l'1',mlllll/ry, , , , , 47 I. All Il\t(j~rntlvll SYl\thcticnl Model of Personality 48 2. A Methodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality Types .. 65 3. FoUl'stages inthe Evolution of the Conceptions about the Self 84 4. The Place and the Role ofthe Sell' ill the Structure of Personality: controversial problems 103 5. WAI ("Who Am I?") - An Instrument Applied in the Research of the Self and of Personality 121 6. Faces of a sample for research and knowledge of human personality 146Levels of human personality 1. A Technique for the Analysis of Interpersonal Beh

aviour 2. A New Method for Diagnosing Interpersonal Behaviour. 3. TranspersonalPsyhology: A Critical Analysis Tendences in the research of human personality 1.From the Topografy of the Personality to the Optimal Personality 2. BIG-FIVE -A Dominant Tendance in the Personality Research 3. Positive psychology and it'sconception about personality 157 160 178 206 221 222 240 256

In anii '80 am scris ~i publicat mai multe articole ~i studii circumscrise problematicii psihologiei personalWitii. De ce? fu primul rand, pentru di in acea perioada personalitatea nu numai ca era marginalizata ~i ignorata, dar chiar inabu~ita, terfelitii ~i batjocoritii. Nici nu era voie sa se vorbeasca despre psihologia personalitiiJii, ci, cel mult, despre psihologia persoanei. Am simtit atuncinevoia de a readuce in circuitul eereetarii psihologiee personalitatea, de a 0repune in drepturile-i fire~ti. tn al doilea rand, am scris mai mult despre pers

onalitate deoarece atunci, in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orientare aparutii ~i dezvoltata in psihologia americana - care plaseaza in centrulpsihologiei, ca obiect de cercetare al ei, omul eoncret ~i problematic a sa proprie, viata sa personal a ~i relationala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~icu marile ei drame, ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i experientei sale, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta. eu alte cuvinte, Sinele individual i unie at omului, dupa cum se exprima Rogers sau omul care trebuie sa devina ceea ce este capabil sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow. Psihologia umanista eu fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanele maiinalte ale naturii umane" (creativitate, valorizare, autorealizare, responsabilitate, demnitate, alegerea ~i crearea de sine, maturizarea psihiea ~i sociala, siinatatea psihica), eu acerbele ei controverse, eu marile ei desehideri, dar ~ieu importantele ei limite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand, am seris 7

I

:

II

J


6/247

mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, imediat dupa desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mare acuitate problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, un grup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. Ursula Schiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca~i la~i, i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este omene~te posibil pentru a asigura aparitia in continuare a Revistei de Psihologie. A fost extraordinar de greu. Upsa fondurilor, a spatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu

a ti publicate (multora dintre colegii notri retragandu-li-se dreptul de a publica), lipsa informatiilor, a cartilor i revistelor i nu in ultimul rand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un moment dat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologiei nu-i va fi deloc greu sa faca observatii criticecu privire la calitatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice icele aplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de autori etc. Important insa este faptul ca revista a continuat sa apara, numar de numar, faranici 0 intrerupere, Acesta era contextul in care angajarea personala mai intensaa unora dintre noi incepand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactarea Door studii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicare em eonditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unul dintre el..li ure f'iiceuupurte din nucleul activ al revistei se intelec ge de la sine de ce implicur

ea mea personalU a fost mai accentuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind mai bogata, 1I11l Cum insii revislcle ill CIII'\'! puhlicut, Ia Revista de Psi/wlogie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca tiraj, ca adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11lli ublic strict delimip tat: speciali~tiin psihologic I?ipl~dllgO!,lic, sludcnli, ccrcetatori i cadre didactice), cum procururea 101' l:I'U cxtl'cm de dificila, materialele publicate in ele n-au pututIi t'CCllptule mJucum soar fi cuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlI gfllldit eu reunirea i publicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm'111' Ii in miisura sa Ie repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,illultc dintrc aeeste Imateriale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utat in continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio8

nal-tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putin pentru mine,daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca. tn prezentul volum grupam studiile 1ttrticolele pe patru capitole. to primul capitol reunim 3 studii consacrate perspectivelor de abordare a personalitalii i modelelor explieativ-interpretative ale caraeterului, acesta din urma reprezentand una dintre dimensiunile esentiale ale personalitatii. Capitolul al doilea reunete 6 studii dedicate unor contribuJii teoretieo-metodologice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea capitol VOl'fi grupate 4 studii centrate pe investigarea nivelelorfuneJionale ale personalitaJU (nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal). tn fine, capitolul al patrulea va cuprinde 3 studii referitoare la tendinJele actuale manifestate In psihologia personalitaIii, i anume tendinta psihologiei personalitatii de a se deplasa de la studiul "topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta acesteia de a practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o perspectivafactoriala, cunoscut sub denumirea de "Big-Five", precum ~i tendinta psihologieide a ahorda a~a-numita "personalitate pozitiva". Am pastrat studiile in forma initial a a publicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de ordin redactional (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum distributia studiilorin volum nu s-a facut dupa criteriul cronologic al aparitiei lor, ci dupa cel problematic, cerem scuze cititorului pentru unele repetitii inevitabile. Speram castudiile noastre sa fie utile pentru informarea unui public cititor mai larg, cat ~i pentru pregatirea tinerilor speciali~ti (studenti ~i cercetatori) din domeniul tiintelor socio-umane (psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala,psihopedagogie speciala etc.). Bucure~ti, 26 ianuarie 1997


7/247

ABORDAREA ~I EXPLICAREA PERSONALITATn ~I,I

Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta tiinta, inainte . de a prezenta iavansa in constructii complicate i tehniciste, trebuie sa-i descrie propriul sauobiect, adica sa precizeze care i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici i

calitati. Dei un asemenea demers pare a fi relativ simplu, el se dovedete in realitate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatii a recurs la folosirea unor unitaJi tematice descriptive a personalitatii. Ea a descris personalitatea in diferitecategorii de termeni (triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu, roluri, atitudini, constructe). Fiecare dintre aceti termeni a generat 0 anumita teorie a personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni de trasaturi a condus la elaborarea teoriilor tipologice, descrierea ei in termeni defactori, la aparitia teoriilor psihometrice etc. Teoriile personalitatii, in functie de gradullor de apropiere i asemanare, s-au corrlat intre ele permiland construirea unor modele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randul lor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie de abordare a personalitatii. In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru perspecti

ve de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sistemicii, psihosocialii), concomitent cu relevarea implicatiilor lor teoretico-aplicative, mai intai intr-un cadru general, apoi in altul particular, i anume in cel al abordarii personalitatii elevilor. Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura relational-valoricii i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,11


8/247

de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata in descriptiile ~icercetarile personologilor, yom prezenta cateva modele explicativ-interpretativeale caracterului, staruind atilt asupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplicative, mai ales in plan educational.

1. Perspective de abordare a personaliHitii. Implicatii teoretice ~i practice

In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar' fi ea (fizica, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are conceptia, teoria de la care sepome~te, care este acceptata ~i transpusa in practica cercetarii sau actiunii sociale. Aceasta afirmatie este cu atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0realitate atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea umana. lata dece ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere in revista a principalelorperspective de abordare a personalitatii, staruind asupra implicatiilor lor teoretice ~i practice. In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra personalitatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par a se fi conturatmai pregnant pana in momentul de fata. Perspectiva at0mista bazata, pe de 0 part(1, pe descompunerea personalitatii in elementele sale componente in vederea studierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pe descoperirea el

ementului primar, ultim sau constituantului fundamental al acesteia. Conceptia behaviorista asupra personalitalii umane, de~i tindea spre surprinderea omului integral, in cele din urma recurgea la studierea unora dintre functiile particulare ale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felul acesta la pulverizarea unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-o multitudine de elemente sau parti constituante. La fel, unele "ti13


9/247

pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a identifica doar unsingur element morfologic, considerat ca fiind esential, sarikeau i goleau personalitatea atat de bogatia i varietatea componentelor sale, cat i de diversitatea relatiilor dintre acestea. asemenea modalitate de abordare a personalitatii a fost practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei tiintifice, ci s-a continuatpana in zile1e noastre. Daca yom deschide un manual oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yom intiUni cateva informatii introductive generale, ap

oi tratarea separata i oarecum in sine a celor trei elemente componente ale personalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza functionala a diferite10r elemente luate separat da rezultate pozitive numai atunci cand ni Ie reprezentam (sau dind Ie consideram) ca verigi intermediare ale unui fntreg indivizibil"[1]. Din pacate, tocmai acest lucru lipsete interpretarii atomiste, ea ramanand tributara diviziunii excesive a elementelor i separatismului acestora.

0

Perspectiva structuralii pomete nu de la parte, ci de la intreg, nu de la elementele componente, ci de la modullor de organizare, aranjare, ierarhizare in cadrulsistemului sau structurii globale. Psihologia configurationista (gestaltista) s

au cea organismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0 structura globala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate, astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influenteaza ceea ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitatea este interpretata in termeni de trasaturi sau de factori. Intereseaza insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de corelare.Din perspectiva acestei modalitati interpretative, personalitatea devine "un ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie de trasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitatea unui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Unicitatea i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere

sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare, structurare i inte

rrelationare a acestora. Perspectiva structurala asupra personalitiitii este superioara cel.~i atomiste din eel putin doua puncte de vedere: in primul rand, easubliniaza caracterul unitar i global al personalitatii apiirut ca urmare a interactiunii partilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea sugereaza dinamica acestui intreg tocmai datorita modului concret i diferit de structurare i evolutie in timp a elementelor componente. Kurt Lewin unul dintre promotoriiAcestei perspective, desprindea existenta a trei stadii in evolutia structurilor personalitatii: stadiul structurilor primare, globale, putin diferentiate i slab saturate in conexiuni interne; stadiul structurilor caracterizate prin constituirea i diferentierea semidezvoltate, unor sisteme de legaturi noi, prin diversificarea functional a in interiorul structurilor initiale, prin creterea coeficientului de interdependenta corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturizatein care apar clar delimitate i individualizate diferite tipuri de structuri i maximal amplificate conexiunile de tip reglator dintre ele [3]. Dei pare paradoxal, perspectiva structurala de interpret are a personalitatii se intalnete cu cea atomista i chiar tinde sa se confunde la un moment dat cu ea. Faptul acesta apare deindata ce cercetatorii sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilor dintretrasaturile i factorii de personalitate, ci de descoperirea i inventarierea cat mai multora dintre ei. Pana in momentul de fata au fost descoperiti nu numai foarte multi factori de personalitate, ci i extrem de diveri, de variati de la un autor la altul. French (1953), an~izand 109 lucrari publicate pe aceasta tema, a identificat 400 factori diferiti de personalitate, care ar putea fi redui la 200, daca i-am regrupa dupa denumirile lor sinonime. Guilford (1959) a enumerat 55 factori principali, fara a-i mai socoti pe cei care se refera la aptitudini. Cattell(1957) a mentionat 100 factori de personalitate, stabiliti cu certitudine [4].

3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill, 1936, p. 190. 4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite, in: Paul Fraisse, Jean Piaget, Traite de psychologie experimentale, Paris, P.D.F. 1963, vol.


10/247

V, p. 185.

0

In psihologie, Bucure~ti, Editura ~tiinti-

fidiiI972, p. 14

235. J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.

15


11/247

i,1111...1.1

.11" r. 'I

1I1II1

"

asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient corelati ;;i ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatii personalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfarit, nu putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COllcentreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii personalitatii pe structurile i conditiile sale psihologice interne, pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la formarea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autori introduc i factorii de mediu, importanta i semnificatia acestora este mult diminuata: "experienta i mediul cultural nu imprumuta decat inveliul exterior" - scria Richard Meili [5]. De asemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doar la anumite domenii ale vietii

psihice (Cattell - la sentimente; Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura personalitatii, dar nu i geneza ei. Perspectiva sistemidi, introdusa inpsihologie ca urmare a aparitiei i dezvoltarii ciberneticii, pornete de la interpretarea personalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflate intr-o interaqiune ordonata i deci nomntamplatoare. Dei s-ar piirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproape identica cu cea dinainte sau chiar cu cea atomista, lucrurile nu stau deloc aa. Punctul de plecare sau principalul caclru dereferinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cu toate relatiile, interactiunile i interconditionarile sale, deci cu particularitatile i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putem vorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este element, in alt context devine sistem. ~i, mai departe: deoarece elementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansamblurice displill de legaturi interne trainice. Elementul devine important pentru sist

em numai in relatia, in legatura sa cu alte elemente sau numai in masura in carela randul lui este interpretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni iinterdependente. Aadar, elementul nu este eliminat din analiza tiintifica, ci i se acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla in relatie de apartenenta sau incluziune fata de altceva, nemaide5

semnand ceva ultim, indivizibil, aa cum se considera in caclrul metodologiei asociationist-atomiste" [6]. Din perspectiva sistemicii, personalitatea apare ca fiind unitatea integrativa superioara care servete clrept cadru de referinta pentrustudiul i interpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiind unsistem supraordonat ce nu se poate reduce i nici confunda cu diferitele procese ifunqii psihice, ce nu poate fi alipita structurilor biologice sau psihocomportanlentale nrimare, in sfarit, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune organizare ierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de elementele componente etc. [7]. Din moment ce orice sistem dispune de intrari-stari-ie.jiri, inseanma ca acestea vor fi intalnite i la nivelul personalitatii. De altfel, ele au ;;ifost studiate de diferitele coli psihologice. Introspeqia i, intr-o oarecare masura, psiha-' naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii,in timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrariIe i ieirile, neglijand aproape total interioritatea psihica a omului, adica tocmai personalitatea sa. Problema care se pune este insa nu aceea a studierii mai mult sau mai putin izolate a acestora, ci tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un studiu complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi caracteristice" -scriau C. Balaceanu i Edmond Nicolau [8]. Un asemenea studiu este insa dificil derealizat. Chiar cei doi autori citati, dupa ce fac aceasta declaratie de princi

piu recurg la un studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale personalitatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbaj etc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elementelor personalitatii,lllu i asupr


12/247

a personalitatii oa atare. Totui, prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi (de intrare, de stare, de ieire), perspectiva sistemica subliniaza i mai mult caracterul sintetic, unitar i integrator al personalitatii. Totodata, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre influentele exterioare care, 0 datapreluate i interiorizate, devinMihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77. Idem, pp. 99, 235, 238. 8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau, Personalitatea Iai, Junimea, 1972,p. 5.

6 7

umana - 0 interpretare cibernetica,

Richard Meili, op. cit., p. 195.

16

17


13/247

:11111

structuri interne de personalitate i influenteaza direct comportamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru interpret area personalitatii, 0 mare senmificatie metodologicii, ea orientand i ghidand directia i sensul demersurilor investigative. Dat fiind insa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate multprea inalte, pierde adeseori din vedere elementele i contextele concrete, situati

onale ale existentei personalitatii, golind-o astfel de continut. Perspectiva psihosociala este orientata spre surprinderea personalitatii concrete, aa cum se manifesta ea in situatiile i conjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor i al psihologiei colective, in functie de atributele psihosociale ale omului, adica de statutele i rolurile sale, de nivelurile sale de aspiratie i ateptare, de structura atitudinilor i opiniilor sale. Ea se concentreaza asupra analizei, interpretarii i explicarii a doua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum personalitatea umana, aa cum s-a constituit ea la un moment dat, se raporteaza i serelationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte, asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea interrelationari, personalitatea se formeaza pc sine insai. Omul, ca fiinta sociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilor sociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale aa cum a fost preluat, int

eriorizat i sedimentat de catre fiecare individ in parte, constituie insai "esentapersonalitatii". Evident, este yorba de toate tipurile de relatii in care esteimplicat individul, adica atat de cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, religioase etc.), cat i de cele microsociale (familiale, colare, profesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de calitatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formam personalitatea, mai intai trebuie sa construim i sa amenajam corespunzator relatiile sociale din mediul in care acesta ii desfaoara activitatea. Omul nu traiete intr-un vacuum social, el se implica direct in multitudinea i varietatea relatiilor sociale concrete pe care Ie gasete sau pe care Ie creeaza. Aa incat, daca intentionam sa studiem personalitatea concreta a omului, este necesar sa tim cum se raporteaza ea la altii, ce anume preia sau respinge, care18

este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comportamentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei "personalitati de baza" inteleasaca 0 c


14/247

10 Ralph Linton, Fundamenml cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura ~tiinlifica, 1968, p. 156. II Jean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanunarion, 1963, p. 158. 12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P.,1974, p. 88.

19


15/247

Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosociala presupune 0 triplainterpretare a personalitalii: situalionala, relalionala, grupala. A interpretapersonalitatea situalional inseanma a 0 raporta permanent la situalia in care seafla, pe care 0 produce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie i suporta, inseamna a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al situaliilor sociale, dar i ca stapfma a imprejurarilor, capabila de cunoatere, dirijare i depaire alor. A interpreta personalitatea relalional inseanma a 0 "scoate" din granilele

i limitele sale proprii i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum se acomodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a confrunta 0 persoana cu 0alta persoana. In sfarit, a interpreta personalitatea grupal inseanma a largi numarul persoanelor cu care aceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia degrup, la scopurile i activitalile comune ale grupului, a 0 face "partaa" la vialade grup, a considera grupul nu doar ca un simplu context in care individul exista i activeaza, ci ca un veritabil instrument de formare a personalitalii. lata deci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unele limite, concretizate indeosebi in tendinla de a dizolva uneori persoana in roluri, de a 0 "pierde" in multitudinea diferitelor situalii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imprejurarilor, contribuie totui la inlelegerea mult mai nuanlata a constituirii treptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii i cristalizarii in sine a infl

uenlelor mediului extern, indeosebi a celui social. Totodata, ea permite interpretarea mult mai concreta i mai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul incare exista i activeaza in diferite tipuri de medii sociale i imprejurari particulare. * Nici una dintre cele patru perspective de abordare a personalitalii, luata in sine, nu este capabila sa explice i sa interpreteze adecvat realitatea pe care 0 avem in vedere. Daca ne este permisa 0 comparalie, am putea spune ca in perspecti va atomista, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a, dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectiva psihosociala, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri20

lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroase, in sfarit, inperspectiva sistemica, personalitatea, vazuta mult prea de sus, apare ca 0 pataneagra, cu contururile elar delimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce int

ra sau iese din ea, dar cu imposibilitatea cunoaterii a ceea ce se intfunpla in interiorul ei. Totui, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patru perspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punctul nostru de vedere, ultimele doua perspective analizate, cea sistemica i cea psihosociala, corelateintre ele, sunt mult mai apte pentru a conduce la interpretarea multilaterala iadecvata a personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primele doua, depiiindu-le astfellimitele. Prin accentul pus pe relalia dintre interior i exterior, dintre interpersonal i intrapersonal, dintre persoana i situalie, dintre intrari, stari i ieiri, perspectiva sistemica i cea psihosociala se interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel, prin luarea ca punct de plecare - incercetarea i acliunea practica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empirica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala coloreaza, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urma devine mai concreta. Aadar, in masura in care perspectiva psihosociala face apel ise patrunde de ca.tigurile metodologice ale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 mamera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de contextele sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem atepta ca personalitatea umana /, sa sereleve atat in structura, Gih i in dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat i interpersonal. Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura, numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali explicativ-interpretative mult mai ample, bogate i pertinente ale problematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spre inlelegerea multilaterala, complexa i nuanlata a colii, a clasei de elevi i a personalitalii elevilor. Astfel, coala nu mai apare ca 0institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, ca un sistem social, ca0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare, anume creata pentru instruirea i educ

area colarilor. Caracteri21


16/247

zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subordonata scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte, prin procesele funqional-actualizatoare ale structurii datorita intrarii in aqiune a indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi), ~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispune de subsisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influentelesistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeial al intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele, dar 11I]i genereaza I]i amplif

iea. La nlndul ei, clasa de elevi nu mai apare ca 0 simplaeoleetie de indivizi sau doar ca 0 simpla "celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci ea un grup social, eu interrelatii atat in interiorul sau - centrate pe realizarea scopurilor eomune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]i cu intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre organizatie I]i fiecare membru al sau, regleaza activitatile personale I]i colective, incorporeaza in sine valorileorganizatiei ~i Ie transforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteaza achizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primit aprobarea intregii colectivitati, produce, creeaza modele actionale dezirabile care vor deveni un bun al intregii organizalii. Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragment al organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contribuind la crearea lor [13]. Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de anal

iza 0 aduee perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitalii elevilor. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, ci ca unul ce dispune desubsisteme, structurate la diferite niveluri ~i funClionand intercorelat. A vemin vedere nu numai personalitatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este inrealitate sau cum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne intereseaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (perceputa, apreciata, valorizata) de alJii, comportamentul nostru fiind direct influentat de 0 asemenea"proiectie". In sfar~it, ne13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura Politica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp.57-61: A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m:Sinteze de psihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Academiei, 1983. pp. 182-194.

intereseaza ~i parereajimaginea pe care 0 avem noi despre alJii - ca produs al propriei noastre personalitati I]i deci ca element structural al ei - care intervine ca factor reglator in relatia cu ace~tia. Combinarea acestor fatete ale personalitalii, interelatiile dintre ele vor conduce la structurarea diferitelor tipuri de personalitiiJi sau la 0 anumitii juncJionalitate a relatiilor interpersonale. Asupra acestor aspecte ne propunem sa insistiim intr-un studiu viitor.

22


17/247


18/247

De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini al lui A in raport cu sine i cu B, cu sistemul pozitiv de imagini allui B in raport cu sine i cu A, atunciintre cele doua persoane vor exista relatii de totala compatibilitate. Daca insa se combina sistemul de imagini pozitiv allui A in raport cu sine i negativ in raport cu B, cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine i negativ in raport cuA, atunci intre cele doua persoane se vor stabili relatii de incompatibilitate.Tocmai de aceea, Sullivan, care a studiat aceste tipuri de combinatii, era de pa

rere ca trebuie sa vorbim nu atat de "relatii interpersonale", cat de "situatiiinterpersonale", impartite de el in trei categorii: integrate (cilnd capata senspentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd partenerii se satisfac reciproc i interactiunea lor se oprete, fie i provizoriu); dezintegrate (cfmd se opresc inaintede a-i fi atins scopul) [1]. Data fiind importanta sistemelor de imagini in functionarea relatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul i rolul jucatde trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cu altele, i anume: imaginea de sine a unui individ; imaginea fiedirui membru al grupului despre toticeilalti in parte; imaginea intregului grup despre fiecare membru al sau. Altfelspus, am incercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine a unuielev i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup) despre el. Este yorbade 0 tripla perceptie sociala: pereeplia in raport eu sine, pereeplia altuia in

raport eu fieeare membru al grupului, pereeplia grupului referitoare la fieearemembru al sau. Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile de autocunoatere ale individului, de exigentele in raport cu sine, putilnd fi 0 perceptie corecta saueronata (bazata pe supra sau subapreciere). Celelalte doua tipuri de perceptie sunt mult mai complexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitateapersoanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, de a se "lasa" cunoscuta, pe de alta parte, de capacitatea celui care cuI Apud: Jean Stoetzel, pp. 222~223.26La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963,

nOate de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a decodifica corect comportanlentele manifestate de individul in cauza. Cum insa capacitatile de exter

ioriiare comportamentala cat i cele de perceptie i apreciere a lor sunt diferite de la individ la individ, ne putem atepta ca unul i acelai comportament sa fie perceput diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acorda o anumita functionalitate relatiilor interpersonale. Daca la aceasta adaugam i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi indivizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite yom intelege i mai bine de ce in unele situatii se creeaza consensu I membrilor grupului asupra unui individ, iarin altele apar mari divergente de aprecieri. Un asemenea fapt poate constitui un factor facilitator sau perturbator al relatiilor interpersonale i al rezolvarii unor sarcini ale grupului. ' Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anl confruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne furnizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere. Inacest scop am folosit: - chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propus de psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26 intrebari menitea surprinde ase orientari (tendinte) opuse ale manifestarii personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-radicalism), notatecu urmatoareIe initiale: U - D; P - N; F - B; - 0 varianta diagnostica proprie,inspirata de cea a lui Bales, care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru una sau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comportamentale opuse [3]. ~i intr-o varianta i in alta suqiectul raspundea atat in legatura cu sine, cat i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte (dupa 0 tehnica mai complex a ilaborioasa la Bales i dupa una2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart and Winston, 1970. 3 M. Zlate, noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal, in: "Revista depsihologie", nr. 3,1984.

0


19/247

27


20/247

mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despre sine a subiectului concomitent cu imaginea sa despre ceilalti membri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la nivelul intregului grup, prin aditionarea valorilor numerice i simbolice obtinute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adiciia imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu, puteau aparea uncle tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emotional i entuziasm; U - orientat spreputere i succes material; UF - orientat spre loialitate i cooperare in grup; UNF

orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerile conservatoareale grupului; PF - orientat spre iubire altruista etc. [5] Cele doua tehnici aufost aplicate pe mai multe tipuri de grupuri sociale [6], dintre care i pe un grup colar (35 elevi din clasa a XI-a). Prelucrarea primara a datelor obtinute ridicii 0 serie de intrebiiri. Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine afiecarui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care grupul i-o formeaza despre individul in cauza? Fiira a intra in prea multe amanunte, notam prezenta atrei situatii: cea de identitate intre imaginea de sine a individului i imagineagrupului despre el (de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat i in aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social); cea de opozitietotala intre cele doua tipuri de imagini (elevul C.P. apare in propria sa imagine ca apartinand tipului UfF orientat spre solidaritate i progres social, in timp

ce in imaginea grupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional); situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une4 Amanunte tehnice referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea acestuia citatamai sus, dar i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rereai acrivarea grllpllrilor sociale, Bucureti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67. 5 Vezi prezentarea i descrierea analitica a acestor tipllri


21/247

28

29


22/247

unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de incompatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greu de obtinut. A doua intrebarereie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinute: in ce masura imaginea grupuluiasupra unui individ corespunde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ie are despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupului este expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sau ea apare datorita unorartificii de calcul pe care. Ie implica (indeosebi) telmica lui Bales? In cercet

area noastta anl intalnit umlatoarele situatii: - situatia in care nici unul dintre membrii grupului nu-l apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului. De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinand tipului UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevi cred ca el apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9 tipului P - orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientat spre izolare individualista; 6 tipului UN - orientatputernic spre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP; - situatiain care foarte putini membri ai grupului (1 sau 2) il apreciaza pe un subiect in concordanta cu aprecierea grupului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine tipului UP stabilit de grup, ceilalti avand cu totul alte pareri); - situatia in care marea majoritate a membrilor grupului il apreciaza pe unul dintre membrii sai a;;a cum 11 apreciaza ;;i grupul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre coleg

ii sai ca apartinand tipului UPB stabilit ;;i de grup). Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca un fapt interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor de personalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativ cu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla" de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecare dintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazul ciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adauga doar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it, din perspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitatestabilite de grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate doua cazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua30

categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatii pozitive; cel d

e disonanta, de neconcordanta, caracterizat prin faptul ca unul ;;i acela;;i individ este vaput foarte diferit, adica atat prin tipuri asemanatoare intre ele, dar ;;i prin tipuri ce se afla in opozitie unele cu altele. Aceste constatiiri neconduc spre umlatoarele concluzii: 1. Este foarte probabil ca subiectul care este.perceput ;;i valorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foarte asemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel in care se autopercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonale fire;;ti, cu 0 functionalitate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curgere" in timp fiira dificultati. Sistemele de imagini care sunt puse in disponibilitate fiind extrem de asemanatoare intre ele, creeaza conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au capacitatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T., de exemplu,s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urinta cu toti ceilalti membri aigrupului, care au aproximativ aceea;;i piirere despre el. Acela;;i lucru s-ar putea spune ;;i despre multi alti elevi din clasainvestigata. 2. Cand imaginile membrilor grupului cu privire la unul dintre componentii sai sunt divergente, atunci este de presupus ca persoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de adaptare ;;i integrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P., de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre succes social, va intretine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V. ;;i R. 1. care 11 peroep ca apartinand tipului DF~ orientat spre subiectivism. Chiar daca relatiile acestui elev cu ceilalti membri ai clasei sunt compatibile, existenta in clasa respectivaa doi elevi care au 0 parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;ita din autoapreciere, ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea produce 0 serie de disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale. Discrepanta dintre imaginileparticulare ale fiecarui membru al grupului ;;i autoimaginea subiectului respect

iv se poate institui intr-o sursa potentiala de conflict intre grup ;;i individ,de indepartare a individului de grup, de inchidere in sine, de31


23/247


24/247

transformare a sa intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginalizare a individului respectiv. 3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de personalitate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente predictive, prin utilizarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 perspectiva mai concreta i mult mai realista de analiza, dar sa i anticipam comportamentul individului in grup, dinanlica viitoare a relatiilor sale interpersonale i a grupului insui. Acest lucru are 0 mareimportanta din perspectiva educational a deoarece ne atentioneaza asupra necesi

tatii interventiilor educative pentru a asigura functionalitatea normal a a grupului. Cunosd'md, spre exemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent latent ar putea deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului ar putea interveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen. Oferirea unor conditii de cooperare i de cunoatere autentica, chiar discutarea deschisa a unor cauze care concura la formarea unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai grupului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei i la crearea unei functionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale. o problema ramane insa deschisa: de ce apar la unii dintre membrii grupului imagini atat de diferite fata de cele ale altor persoane i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am constatat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor doua categorii de cauze. in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie au unii membri di

n grup de a se manifesta in grup, de a actiona, de a se implica in rezolvarea sarcinilor colective, pe de 0 parte, dar i capacitatilor minime ale celorlalti membri ai grupului de a aprecia, valoriza i judeca comportamentele colegilor lor, pede alta parte. Astfel, a reieit cu pregnanta faptul di persoanele mai rezervate,mai retinute, mai cenzurate i mai putin expresive comportamental in grup sunt percepute mai putin bine decat cele deschise, extravertite, cu un grad crescut de sociabilitate i comunicativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoana impiedica cunoaterea duecvata a acesteia. De asemenea, a reieit i faptul ca persoanele cu 0 anumita complexitate cognitiva,32

incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie comportamentala, spredramatizare etc. realizeaza perceptii mult diferite fata de cele ale altor memb

ri ai gn.j,pului. Se pare ca rezonanta pe care comportamentele exteriorizate ingrup de membrii sai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care sunt mai simple sub raport cognitiv i afectiv. in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se datoreaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele persoane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor elemente comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imaginea finala a tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, se manifesta intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt care il determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P(orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-' legul G. I., care il face pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului N (orientat spre izolare individualista) etc. Mai mult, chiar fata de unul i acelai comportanlent se manifesta atitudini diferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistemul propriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a, specifica.Unul i acelai comportament al elevului C. V., de pilda, este evaluat de un colegintr-un fel, de un altul in alt fel, de un al treilea i mai diferit, aa incM elevul respectiv apare extrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegiisal. Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelor de imagini s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. De aici se degaja necesitateaformarii unor sisteme de imagini adecvate, corecte, in acord cu particularitatile comportamentului manifestat i pe d'tt posibil i cu intentiile care stau la bazalui. Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului instructiv-educativ a fost educata capacitatea de cunoatere, autocunoatere i mai ales de intercunoatere. In caz contrar yom asista la formarea unor imagini reciproc incorecte carevor genera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale. Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea i desfaurarea unor actiuni colective, ofe

rirea cat mai multor prilejuri de exteriorizare autentica, netrucata, nemascata,neretinuta a trasaturilor de personalitate, a conceptiilor i atitudinilor, largirea ca33


25/247


26/247

drului de manifestare a comportamentelor interpersonale i de grup (nu numai la coala, in clasa, ci i in alte contexte i imprejuriiri sociale), atribuirea de responsabilitati sociale ce implica realizarea dh mai multor contacte interpersonale, amlOnizare i acomodare interpersonala, formarea i practicarea unor comportamente activ-participative, sensibilizarea elevilor fata de problematica umana, educarealor empatica etc. sunt tot atatea cai i mijloace de constituire a unor imagini (de sine, interpersonale i de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in condit

ii optime a integriirii sociale a elevilor.

3. Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor educationala

Dei astazi se scrie mai putin despre componentele personalitatii i mai mult desprepersonalitate ca realitate psihosociala completa, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-a numit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vederedi taria i valoarea personalitatii totale este data de tiiria i valoarea fieciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esential, fundamental inasigurarea conduitelor sociale ale omului, este caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in literatura de specialitate. Dat fiind locul i rolul ce

ntral al caracterului in structura integralii a personalitatii, regandirea i reinterpretarea lui se impune ca 0 necesitate. Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii, caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau amprenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al omului, ca 0 structurapsihica complexa, prin intermediul ciireia se filtreaza cerintele externe i in functie de care se elaboreaza reactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea morala personala a omului, a mai fost denumit i profilul psihomoral al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistentii i stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau structura psihicii individuala, relativ stabila i definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune incontact individul 35


27/247

cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i comportarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asigura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea conduitei cu exigenlele ~i normele existente, promovate sau impuse la un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva, caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj la nivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oamenii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face intr-o accepliune mai extinsa, ca sc

hema logica de organizare a profilului psihosocial general al persoanei, considerat din perspectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai restransa, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceea ce apare pe prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~i autoreglabil, de ansamblu organizat~istructurat de trasaturi. Nu este yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~acum preciza inca de muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esenfial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Popescu-Neveanu, de invarianfii ce intra in constitulia sa psihologica ~i care permit anticipareareacliilor viitoare ale individului [4]. Pe de alta parte, nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse, a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0 inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita [5].Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se diferenliaza intre ei. Le

Gall vorbea in acest sens de "singularitatea esenliala a fiecarui caracter" [6], termenul de singularitate avand1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Militarii, 1969,pp. 134-135 2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu,C. Manolescu, Psihologie. ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P., Manual pentru /icee de jilologie-istorie 1978, p. 226. 3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhiiharaktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15. 4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in: Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, 1987. 5 ~tefan Zisulescu, Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi ~i: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti, E.D.P., 1976, p. 506. 6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969, p.447.

aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are la baza 0 serie de premise naturale, este prin excelenla 0formafiune psihica dobdndita in decursul vielii,.in contactul individului cu multitudinea ~i varietatea situaliilor~i imprejurarilor de viala; de aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al societalii. In caracter "se manifesta esenla sociala a omului ~i se obiectiveaza valoarea lui morala" [7]. Datorita tuturor acestor proprieta}i, caracterul a fost considerat ca nucleu al personglitalii, care da valoare acesteia, prin subordonarea, controlarea ~i integrarea treptata a celorlalte componente, ca ~i prin valorizarea ~i valorificarea maximala a acestora. Dupa cum se poate observa, acordulpsihologilor asupra diferitelor aspecte ale caracterului (natura, structura, funqii etc.) este atat de mare incat ele sunt tratate asemanator nu doar in lucrarile ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patrons deja ~i in manualele ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nu este greu sa descoperim un oarecare descriptivism, 0 in~iruire de informalii insuficient sudate intre ele. Acestfapt se face mai acut resimlit in domeniul caracterologiei, care i~i propune, dupa cum se ~tie, sa inveiltarieze atitudinile ~i trasaturile, sa Ie imbine intreele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechi ale unor caracterologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla; Kerschensteiner, Klages, Dtitz- in Germania; Shand, Roback - in Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 simpla coleclie de trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acestea poartadenumiri diferite. Pentru a explica iusa un caracter, trebuie indicat cum se forf ,. meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~i sociale [8]. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeaza personalitatea, ci, pornind de laliteratura de specialitate, sa elaboram aiteva modele explicativ-interpretative

ale caracterului care, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interioare7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedic d


28/247

e psihologie, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, vol. 1, p. 248. 8 M. Witrouw, R. Remouchamps, Le comportament hllmain. L 'homme dans sa socieri, Bruxelles,Editions Vie Ouvriere, 1970, p. 208.

36

37


29/247

dintre trasaturile caracteriale, relevanla lor educalionala.

iar, pe de alta parte, descifreaza

Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Popescu-Neveanu, care considera ca "atitudinile exista doua cate doua, una opusa alteia ... niciodata nuse poate face cu seriozitate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai

de una dintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa ... nu exista inu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9]. Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate doua in perechi cu poli opui este atat de larg intalnita incat nici nu mai trebuie staruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere, pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstitnecinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una i aceeai persoana in proporjii i amestecuri diferite. Ca aa stau lucrurile in realitate nu este insa greu de demonstrat. Se tie, de pilda, ca fricosul are i el momente de curaj, ca leneul poatesavari acte de hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. In sfarit, la fel de adevarata este i ultima afirmalie care precizeaza ca nu se pot facereduqii absolute la unul sau altul dintre polii respectivi. Nu exista un om absolut bun, absolut generos, indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele

cu care se stabilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitatenelimitata ar echivala cu ... prostia. Luand in considerare cele de mai inainteam putea afirma ca la natere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evolulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individul va evoluaspre un pol sau spre altul dupa cum reacliile sale vor fi intarite sau respinsesocial. Ne-am putea imagina 0 balanla cu doua axe san talere inclinandu-se candintr-o parte, cand in alta i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altuldintre poli, in funqie de natura, tipul, numarul i valoarea situaliilor de vialaparcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor exterior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilarea sau respingerea lor prin invalare. Dacaun copil care daruiete9

altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate ansele sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acelai copil, pentru acelai gest esteadmonestat, reproandu-i-se gestul, el va evolua spre avarilie. Procesul este, evident, mai complex, fUnd determinat atat de numarul situaliilor pozitive sau negative cu care se intalnete copilul, cih i de intarirea sistematica a unora sau altora dintre ele. Cand numarul situatiilor i intaririlor este egal (sa spunem, unapozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie tensional-conflictuala, echivalenta starii de disonanla cognitiva, comportanlentul sau fiind fie de expectativa, de ateptare a ce va urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pentru a depai sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traiete. In aceasta situaliebalanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze .. Daca insa numarul situaliilor i intaririlor pozitive il intrece cu niult pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiv este evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilorcaracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare i devine precumpanitoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei. Trasiitura invinsa nu dispare insa, ci se pastreaza sub forma unor reziduuri, putand fi reactualizata in diferite alte situ alii. Trasatura caracterialaeste insa prima, care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua, care are 0 manifestare intampliitoare in comportament. De asemenea, nu trebuie sa uitiim ca in provocarea luptei sau ciocnirii dintre trasaturi 0 mare s6mnificalie 0 au atat influenlele educative exterioare, cat i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evita sau contracara influenlele negative ale mediulni i cauta, apropria, asimila pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrage primelor, Ie poate provoca sau chiar crea pe celelalte. In acest proces caracterul se schimba, dupa cum c

onsiderau Kovalev i Measicev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia10 A. G. Kovalev, V. N. Measicev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL L Caracterul, Bucureti, Editura de Stat Didacticii i Pedagogicii, 1958, p. 110.


30/247

Paul Popescu Neveau\!, op. cit.

38

39


31/247

fUnd spontana, insuficient motivata i controlata contient, pe cfind relatia, stabila, contientizata, adanc motivata i sustinuta valoric. Modelul balanlei caracteriale are, dupa opinia noastra, 0 intreita relevanta educationala: 1) arata i explica mecanismul psihologic al formarii caracterului,for{a motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in principal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea i lupta lor. Daca dorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoase estenecesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata, chiar provocata de

liberat uneori i nu lasata sa se desfaoare la voia intamplarii. Educatia trebuie sa creeze un mediu in care elevul sa fie ferit de a alege comportanlente care sa-l indrepte spre polul negativ; 2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca formiindu-se (din afara), nu doar ca rezultat automat i exclusiv al determinarilor sociale, ci i ca autoformdndu-se (din interior), cu participarea activa a individului. Daca un anumit mediu social incurajeaza fOffilareaunor trasaturi negative, copilul sau adultul, prin mobilizarea resurselor psihice proprii (cunotintele acumulate, efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin apropierea i asimilarea influentelor educative, Ie va contracara, reuind in felul acesta sa se automodeleze; 3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciind pe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi pozitive, putem vorbi de un"om de caracter", in timp ce atunci cand precumpanitoare sunt cele negative, vo

rbim de un "om fara caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta seafla in echilibru, aviind acelai numar de trasaturi i pe un taler i pe altul, avemde-a face cu un caracter indecis, indefinit, contradictoriu. Modelul cercurilorconcentrice caracteriale ii are originea in conceptia lui G. W. Allport cu privire la insuirile (trasaturile) de personalitate clasificate in trasaturi comune (care ii40

aseamana pe oanleni i in virtutea carora aCetia pot fi comparati unii cu altii) i trasaturi individuale, care pentru a fi mai elar diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale (ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urma sunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semnificatie majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asupra fiecarui act, oferi

nd mari posibilitati in cunoaterea i afirmarea individului i constituind, in fapt,"raqacina vietii"); centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate,constante, controland un mare numar de situatii obinuite, comune); secundare (periferice, mai putin active, exprimiind aspecte mai putin esentiale de manifestarea individului i aviind o existenta minora i latenta) [11]. Dei informatiile cu privire la aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- ' rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul i rolullor (dispozitiilecardinale soot putine la numar, una, doua, dar cu rol esential in comportament,controlandu-le pe celelalte in situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase, dar intervin in situatii obinuite de viata; in sfiirit, cele secundare sunt i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existenta latenta, controleaza maiputin comportamentul individului). Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilor personale (pentrll care noi yom pastra totui termenul de trasMuri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc sunt amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale, iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare. Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun de constanta, nu i ultimele, cu manifestare episodica i cu ecouri slabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma ar putea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care, aa cum precizam in modelul anterior, au ieit invinse din ciocnirile, conflictele i contradictiile ce au avut loc,rara a disparea insa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi aflate in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.11 Gordon W. Allport, Structura i dezvoltarea personalitiifii, 1981, p. 366.

Bucure~ti, E.D.P.,

41


32/247


33/247

De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cercuri concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat i predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil, flexibil, putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-un cerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura caracteriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea face caea sa-i piarda din semnificatie i sa devina 0 triisatura secundara. La fel cum, daca la un copil cinstea i sinceritatea reprezintii triisaturi secundare, acestea

ar putea fi transformate, cu timppl, in triisaturi centrale. Aadar, nu este yorbadoar de faptul ca situatii diferite deelaneaza intrarea in functiune a ooor triisaturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilor caracteriale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acest proces rolul esential revine educatiei,. care poate dispune de 0 serie de miisuri menite a contribui la"deplasarea" unor trasaturi dintr-un cerc in altul. Prin educatie omul ii dii seama de valoarea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de insei situatiile,imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era acceptabil i dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita varsta, de exemplu, in anumite tipuride grupuri sociale etc.) devine intolerabil sau indezirabilla un alt moment dat,timp care poate fi personal, dar i social, istoric. Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0 dovada a instabilitatii caracterului, ci una in

favoarea plasticitatii i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative. Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentrice se concretizeaza in uffilatoarele: 1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamentului concret alomului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexistenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate, in functie de particularitatile situatiilor intalnite.Nu este totui exelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracteriale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare ca fiind diferite itriisaturi contradictorii ca apartinand aceleiai categorii), ajungand la ceea ceAllport numea pseudotrasaturi42

sau pseudodispozitii, care soot judecati greite, diagnostice superficial puse, pr

ovenite din fixarea atentiei doar pe aparente. Acest fapt invita la prudenta i mai ales)a corectitudine in cunoaterea oamenilor, mai ales a copiilor i elevilor. 2)modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamicii structurii generale acaracterului, cat i afiecarei trasaturi caracteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambele sensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale i in finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in considerarei valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yom sesiza mai bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitive in modelarea sa (transformarea unortrasaturi centrale negative in trasaturi secundare sau reactivarea i convertireacelor secun- ' dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etapenegative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpul centrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei este de a "impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative i spre centru pe cele pozitive; 3) modelul poate juca i rolul unui instrument de valorizare a trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoatem sau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. De exemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea este o trasatura cardinala, manifestata constant, pregnant i puternic in conduita, influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca reprezinta un defect, i inca gray. Daca insa face parte din randul trasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .iun rol minor (luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putemafirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom ti ca, oricum, ea nu este undefect evident. De aici deriva i cerinta educativ-formativa de a determina mai precis locul ocupat de 0 trasatura in cele trei cercuri concentrice. . Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile marii majoritati a acelor autori care considera ca esential pentru caracter este nu atat numiirul atitudinilor i trasatu

rilor, ci modul43


34/247


35/247


36/247

upra personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei (temperament i aptitudini); 2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii educative,data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni; intr-un fel se va acliona asupra unui copil a carei piramidii caracteriala este in formare i in cu totul alt fel asupra altuia ce dtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata, cu predominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a45

44


37/247

dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare, eroziune, demolare. Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative ale caracterului sedepaesc unul pe altul, reuind astfel sa-i sporeasca valoarea de cunoatere. Astfel, daca in primul este yorba doar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspectele ei contradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi, insa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorul fiecarui cere, pentru ca in cel de-al treilea acestea sa se lege unele de altele, sa genereze st

ructuri i sisteme caracteriale, specifice fiecarui individ in parte. Totodata, modelele propuse nu numai ca justifica, dar pretind cu necesitate interventia educationala de evocare i inwire cu perseverenta a acelor factori, conditii i motive care conduc la formarea unui caracter unitar, echilibrat, dezirabil social, i de aluamasuri, cu aceeai perseverenta, impotriva factorilor, conditiilor i motivelorcare ar putea inclina balanta spre polul negativ, ar permite instalarea unei trasaturi negative in calitate de trasatura cardinala sau ar negativa i deci dezechilibra piramida caracteriala.

MODELE TEORETICE ~I METODE IN INVESTIGAREA PERSONALITATII ~

In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani . consecutivi (

'87, '88, '89) referitoare la problematica teoretico-metodologica a personalitatii. In esenta, este yorba despre doua categorii de contributii aduse in studiulpersonalitatii: una dintre ele vizeaza concePlia asupra personalitatii i Eu-lui,cealalta se amplaseaza in planul instrumentelor de cunoatere i determinare a personalitatii i Eu-lui. Avem in vedere, in primul rand, elaborarea unui model sintetic-integrativ al personalitalii care se axeaza pe prezentarea mai int1i a "fatetelor" personalitatii i apoi pe structurarea lor in "tipuri" de personalitati, model care este Uffilat deo metodologie conceputa cu scopul determinarii tipurilor de personalitate stabilite. In al doilea rand, avem in vedere concentrarea pe problematica Eu-lui considerat ca nucleu al personalitatii. Propunem doua tipuri deabordari: una diacronica ce wmarete evolutia istorica a 90nceptiilor referitoarela Eu, alta sincronica orientata pe surprinderea problemelor nqdale ale Eu-lui,cele mai multe dintre ele controversate: natura psmica a Eu-lui, relatia dintre

Eu i contiinta, dintre Eu i personalitate, tipurile de Euri. La fel ca i in cazul anterior, insOlim comentariile teoretice cu 0 metoda de cunoa~tere a Eului ~i personalitalii pe care conventional am denumit-o CSE ("Cine sunt EO?"). In final, subliniem tripla utilitate a acestei metode (de autocunoatere i autodezvaluire, decunoatere a personalitatii, de educare a intercunoaterii).47


38/247

1. Un model sintetic-integrativ al personalitatii

A. PREMISE $1 IPOTEZE De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elaborate o multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanalitice, personaliste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale, socioculturale, fie cainterpteteaza omul ca fiinla re-activa sau pro-activa1, fie ca se concentreazaasupra descoperirii i inventarierii elementelor componente (uneori iultime) ale pe

rsonalitatH (teoriile atomiste) sau asupra structurilor i sistemelor acesteia (teoriile structurale i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0 deschidere mai mare spre social, spre ceilalli oameni, spre contactele interpersonale i grupale (teoriile psihosociale)2, toate, aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esenla personalitalii, originalitatea i unicitatea sa. Dei in vederea atingerii acestui leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii i metode diferite, ceea ceatrage dupa sine 0 varietate i diferenliere extrem de mare a teoriilor respective, chiar neconcordanle i

IC.S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality, NewYork,Wiley,1957(vezi~i ediliaa2-aaparutain 1970); .David,H.Bracken, erspectives in Personality TheoH P R ry, NewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman, .W. Heine,Concepts ofPersonality, Chicago,

Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody, Personality. Research and Theory, New York,London,AcademicPress, 1972, pp.7-152. 2 Analizadetaliataa acestorteoriiam Iacut-ointr-oaltalucrare.VeziM. Zlate, Perspective de abordare a personalita{ii - implica{ii teoretice i practice. "Revista depedagogie", 986,nr.8.148

contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie reprezinta un progres,in raport cu precedenta. Este evident cii teoriile structurale Ie integreaza pecele atomiste,.depaindu-Ie astfel, la fel cum cele psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinut pe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptul ca fiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele i realizand, in cele din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia ca dei pozitivismul "a adus la

lumina 0 mullime de data marunte in detrimentul unei conceplii coerente desprepetsoana umana ca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva "speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recunoscatori3. Apoi, dad pozitivismul inclina spre fragmentare i impersonalitate, spre interpretarea omului ca un "reactor dezme1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de accentul pus de catre teoriile personaliste i cele sistemice pe dispoziliile personale i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0 "unitate creatoare"4. Inciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integreaza, completeaza i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea, luata in sine, nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitiviste interpreteaza omul in termenii binecunosculi de sti1l1ul i reaclie ai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l1ului, in ti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile sale incontiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Prezenla unei asemenea situalii creeaza deruta i neincredere. $i totui, dificultatea in conceperea personalitalii provine nu din limitele fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de celemai multe ori, 0 abordare a fost utilizata in detrimentul celorlalte. Dupa parerea noastta, dificul1atea consta in insuficienta considerare, in analiza i interpretarea perspnalitalii, a fnse:jipersonalitiilii. Psihologii, in incercarea de ainventaria cat mai multe ele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent dacii acestea se numesc insuiri, trasaturi, factori), in striidania de a depista structurile, sistemele i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul3 GordonW. Allport, tructura i dezvoltarea S dactica~iPedagogica, 981,p. 547. 1 4GordonW. Allport, p. cit., p. 550. o

personalita{ii,

Bucure~ti, Edit.Di-


39/247

49


40/247

cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivational etc.), ca i indorinta de a organiza personalitatea (In structuri, niveluri, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vedere tocmai personalitatea. Or, in personalitatea totala, integrala a omului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe de oparte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca ideal al realizarU -semnificatie au nu atat insuirile, "configuratiile de tdisaturi", structurile, sistemele i subsistemele personalWitii, ci modul particular de integrare i utilizare

comportamentala a acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce dorete sa fie, ce gandete despre a/iii, ce consideraca gandesc allii despre el, comportanlentul sau manifestat fiind in functie deunul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare i functionare a acestora. Se tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se comporta aacum sunt, in timp ce altii, aa cum ii inchipuie ca sunt sau cum cred ca ateapta ceilalti sa se comporte. Pe de alta parte, in relatiile interpersonale conteaza nuatat cum este omul in realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, deci nu atat insuirile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie", ci cele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceasta ne face sa credem cii in personalitatea totala a omului exista, de fapt, mai multe "fatete"5 aleacesteia. Astfel, am putea identifica: 1. personalitatea reaW (PR), aa cum este

ea in realitate; 2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care individul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adica cea imaginata, cea dorita, cea pe care indi vidul aspita sa i-o formeze; 4. personalitatea perceputa (PP), imaginea individului despre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro), adicii ce crede individul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manifestata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toate aceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ci aceasta apare din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vorbea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegerea mai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales,Personllity and Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.

conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea configuratie unica pecare 0 denumim personalitatea integraIa, totala a omului. Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care 11propunem implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnd descrierea i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personaliHitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de personalitate reieite din interactiunea i configurarea specifica a componentelor desprinse. Aceasta i este ceea ce ne propunem sa realizam in continuare.

B. ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATII 1. Personalitatea reala (PR) este constituita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insuirilor i starilor psihice de care dispune omulla un moment dat i pe care Ie poate pune oricand in disponibilitate, fapt care Ii asigura identitatea i durabilitatea in timp. Mai concret, ea cuprinde: totalitatea elementelor biologice, psihologice i sociale, relationate i integrate intre ele, ceea ce i-a i determinat pe unii autori sa defineasciiomul (deci i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihosociala: structurilede baza, fundamentale ale personalitatii, sintetizate de Kardiner in notiunea de "personalitate de baza" , ca expresie a realitatii sodo-culturale concrete in care traiete individul, dar i cele supraadaugate datorita multitudinii de statute i roluri concrete detinute i puse in functiune de individ, incluse de Linton in aa-numita "personalitate de statut"; componentele i starile psihice profund contiente,rationale, dar i cele mai putin contlente (subcolltiente) sau pur i simplu incontiente6. Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii, i anume: dimensiunea intrapersonala, PSillO6 Deserieri ample ale aeestora pot fi gasite intr-o multitudine de lueriiri. Vezi M. Ralea, T. Herseni, Introducere

In psihologia socialii, Bucure~ti, Editura

~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Colum


41/247

bia University Press, 1939; Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalitii]ii, Bueureti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere In psihanaliza, Bueure~ti, Editura Didaeticii i Pedagogicii, 1980.

50

51


42/247

individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor, atitudinilor, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specifice unei persoane date, izvorate din istoria ~i traseul destinului sau individual, din trasaturile ~i structurile sale cognitive, motivationale sau dinamico-energetice, distincte fata d~ cele ale altor persoane; dimensiunea interpersonalii, psihosocialii formata din acela~i ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, sedimentare ~i cristalizare, din contactele interpersonale ~i grupale ale individului, din confrunt

area lui cu alte personalitati, cu alte stiluri comportamentale7. In personalitatea particulara a omului aceste dimensiuni nu sunt izolate, separate, ca ni~te etaje suprapuse, ci intr-o permanenta interactiune. Ele nu numai ca se influenteaza reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, specificul personalitatii derivand tocmai din modalitatea concreta - ~i foarte diferita de la individ la individ - de realizare a unui asemenea proces. Experienta proprie, individuala, se implet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se deta~eaza de experienta altuia sau altora; conceptiile, gandurile, atitudinile ~i opiniile intime se confrunta cu cele ale altor persoane, corectandu-se sau adancindu-se; mentalitatile~i prejudeca1ile originate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daramate" psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitalii reale exista 0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una dintre ele sa dispuna de un f

undament mai solid, devenind precumpanitoare. La 0 persoana altruista, deschisaspre altii, spre contactele sociale sincere, dezinteresate, va fi mai puternicadimensiunea interpersonal a, in timp ce la una egoista, egocentrica, orientata ~i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parerepersonala pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de viala mai vasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare intelectuala a informaliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momentane. Cand acela~i individ viziteaza expozilia in compania unui specialist, care it invala sa Yam, sa distinga, ii sugereaza noi piste de interpretare, ii creeazastari afective putemice, it stimuleazii sa gandeasca, el i~i va forma 0 cu totul alta parere personalii. fn primul caz este yorba de o strllctura cognitiva datorata dimensiunii psihoindividuale a personalitalii, in cel de-al doilea caz de

0 structura cognitiva datoratii dimensiunii psillOsociale a personalitalii.

mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclus ca intre cele doua dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze (temporar sau permanent) ~i 0 relativa c9ntrarietate sau chiar 0 opozitie absoluta. Unele persoane sunt atat dealtruiste, incat "uita de sine" sau se "sacrifica pe sine", in timp ce altele sunt atat de egoiste, incat in afara de ele ~i de propriile lor interese nu sunt preocupate de nimic. Diverse deformiiri sau destructurari ale personalitatii au la baza, probabil, tocmai asemenea opozitii grave intre cele doua dimensiuni aleei. A~aaar, personalitatea reala a individului - reprezentata de ansamblul atributelor sale psihice existente obiectiv - este personalitatea sa netrucata, nemascatii, cea care 11 caracterizeaza i il reprezinta cel mai profund, autentic, chiar daca el ~i-o cunoate sau nu, ~i-o accepta sau nu, ~i-o exteriorizeaza sau nu. 2. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse, de regula,in ceea ce se nume~te imaginea de sine8. Cu alte cuvinte este yorba de felul cumse percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cuceilalti. Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizator al vietii psihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor ~i scopurilor (Aurora Perju-Liiceanu)9, ea este nucleul central al personalitatii, reper, constanta orientativa a ei, element definitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae Bogatu)1O. Contrar parerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este 0 reflectare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii reale a individului, a felului sau concret de a n, noi consideram ca aceasta se origineaza nu doar "in personalitatea reala, ci ~i in alte fatete ale ei. Uneori ea i~i trage seva din personalit

atea ideala, alteori din cea manifestata sau din cea proiectata. Cercetarile depsihologie 80 analiza profunda a imaginii de sine (structura, funqii, rol, diagnostic) poate fi gas ita in Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~t


43/247

i, Editura Militara, 1983; Vezi $i Tiberiu Pruna, Con~tii1lfa de sine, in: B. Ziirgii (coord.), Problemefundamentale ale psihologiei, Bucure~ti, Editura Academiei, 1980. 9 Aurora Perju-Liiceanu, Cuno~terea de sine i comportamentul autoevaluativ, "Revistade psihologie",m.1, 1981. 10 Nicolae Bogatu, Implica[ii psihosociale ale imaginii de sine, "Revista de psihologie", nr. 4,1981, p. 393. 53

52


44/247


45/247

12 Vezi Santion Pilaret, Teoriile atribuirii In psihologia sociala. Teoriilefundamentale, "Revista de psihologie", ill. 4,1984.

55


46/247

pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capacitatea persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0 tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0 are capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWi este 0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fi influentata ~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsihofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivati

ile, aspiratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare a indicilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perceperii indicilor, de relevanta lor, de stiirile psihologice temporare ale celui care petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile personale ale acestuia13. La fel de importantein aprecierea ce1orlalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "ce deformeaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviir obiectiv"14.Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt persoane care in conditii de deficit informational cu privire la 0 alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capacitatilor perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce altele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor, nu ating 0 asemenea performanta. Allport considera cii unii oameni dispun cloar de capacitatea de judecata stereotipa (sensibilitate fata de un altul generalizat), in timp

ce altii dispun de 0 sensibilitate interpersonala. "Ne hazardii

Mielu Zlate-Eul Si Personal It a Tea

Documents

Transcript of Mielu Zlate-Eul Si Personal It a Tea