AUSCHWITZun labirint al ororilor străjuit de sârmă ghimpată

„Trebuie să știți cât mai multe despre ororile de la Auschwitz, pentru că ele sa nu se mai repete niciodată, nicăieri.”

Pîșlac Diana

clasa a XI-a B

1

Lagărul Auschwitz, la răscruce de... căi ferate

Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.

Auschwitz a fost divizat în trei unități: Auschwitz I, Auschwitz II și Monowitz. În cei trei ani de funcționare a lagărului de la Birkenau, nemții au reușit să construiască 300 de imobile, barăci și clădiri administrative, 13 kilometri de șanțuri de scurgere, 16 kilometri de garduri de sârmă ghimpată electrificată și peste 10 kilometri de drumuri. Rudolf Höss a păstrat comanda întregului complex de lagăre în perioada 1 mai 1940-22 noiembrie 1943, iar pe 1 decembrie 1943 a plecat de la Auschwitz. La Birkenau a devenit comandant Fritz Hartjenstein, care a fost înlocuit pe 8 mai 1944 de Josef Kramer. Pe 25 noiembrie 1944, Auschwitz I și II au fuzionat din nou, sub numele de Konzentrationslager Auschwitz, sub conducerea lui Richard Baer.

2

Heinrich Himmler, șeful SS, organizația paramilitară nazistă, a ordonat înființarea aici a primului lagăr de concentrare la 27 aprilie 1940, iar primul transport de prizonieri politici polonezi a sosit la 14 iunie. Pe durata întregii sale existențe, acest mic lagăr de concentrare, Auschwitz I, a fost rezervat prizonierilor politici, în principal polonezi și germani. În octombrie 1941 au început lucrările la Auschwitz II, sau Birkenau, situat în afara perimetrului satului Brzezinka, din apropiere. Mai târziu, aici SS a construit un uriaș complex de lagăre de concentrare și de exterminare, care includea cca 300 de barăci pentru deținuții din lagăr: patru mari, așa-numite Badeanstalten (săli de baie), în care prizonierii erau uciși prin gazare;Leichenkeller (pivnițe pentru cadavre), în care erau depozitate cadavrele celor gazați; șiEinascherungsofen (cuptoare pentru arderea cadavrelor). Un alt lagăr de concentrare (Buna-Monowitz) aproape de satul Dwory, denumit mai târziu Auschwitz III, a devenit în mai 1942 un lagăr de muncă forțată care furniza forță de muncă pentru uzinele chimice și de fabricare a cauciucului sintetic din apropiere ale concernului IG Farben. În plus, Auschwitz devenise centrul unui complex de 45 de lagăre de concentrare mici din regiune, în majoritatea acestora fiind deținuți prizonierii obligați la muncă forțată, ca sclavi.

3

Un infern bine organizat

Principalul lagăr din Oświęcim a fostAuschwitz I. În august 1944, aici trăiau aproximativ 16.000 de prizonieri – 10.000 de evrei, 4.000 de polonezi și 3.000 alte etnii. Tot aici se afla și administrația SS (Standortverwaltung), comandantul garnizoanei locale și comandantul de la Auschwitz I, care era superior celorlalți doi comandanți („Der Lagerkommandant des KL Auschwitz I ist dienstältester Lagerkommandant und SS-Standortältester des SS-Standortes Auschwitz”).

Auschwitz I era și sediul principal al departamentului politic și al departamentului de muncă a deținuților. Aici erau instalate și companiile SS – DAW, DEST și Deutsche Lebensmittel GmbH. De asemenea, în lagărul principal se aflau și majoritatea magaziilor cu provizii și a atelierelor de muncă.

4

La început, Auschwitz nu a fost un lagăr de exterminare în masă, ci un lagăr de muncă – conform dictonului ironic și macabru care străjuia poarta lagărului, numai munca te „elibera”.

5

Dar în vara și toamna lui 1941, lagărele de concentrare au primit Zyklon B, un pesticid pe bază de cianură, pe care l-au folosit pentru uciderea în masă a prizonierilor.

Două camere de gazare provizorii – numite buncărele 1 și 2 – au intrat în funcțiune lângă șantierul din Birkenau în 1942, când Rudolf Höss a fost însărcinat cu realizarea unei părți din campania de exterminare în masă. Construcția a patru camere de gazare enorme și a crematoriilor a început la mijlocul anului 1942. Germanii estimaseră ca 1,6 mil. de oameni puteau fi uciși aici în fiecare an.

Un

milion jumătate de bilete, doar dus

6

Lagărul de exterminare și cel de muncă forțată erau în strânsă legătură. Prizonierii care erau aduși la lagărul de exterminare erau repartizați printr-un proces numit Selektion (selecție). Tinerii și cei sănătoși erau trimiși la muncă, iar copiii mici și mamele lor, bătrânii și infirmii erau trimiși direct în camerele de gazare.

Momentul de apogeu al exterminării în masă a fost atins în 1944, după închiderea lagărelor de la Chełmno, Sobibor, Treblinka și Bełżec. Celelalte lagăre rămase, și mai presus de toate Auschwitz-Birkenau, primiseră astfel responsabilitatea de a duce la bun sfârșit exterminarea evreilor din Ungaria, Polonia, Franța, Olanda, Italia și celelalte state europene ocupate de naziști.

7

Mii de prizonieri erau examinați și selecționați de doctorul lagărului de concentrare, Josef Mengele, pentru experimente medicale. Doctorii de la Auschwitz experimentau pe prizonieri metode de sterilizare, folosind doze masive de radiații, injecții intrauterine și alte proceduri barbare. Experimentele implicând uciderea și autopsierea gemenilor erau menite să furnizeze informații care ar fi putut conduce la expansiunea rapidă a „rasei ariene”.

Supuși unor condiții

îngrozitoare de viață – inclusiv lipsa unor adăposturi și condiții sanitare adecvate -, primind rații minime de hrană și siliți să muncească până la epuizare, cei care nu mai puteau munci erau transportați înapoi la Birkenau

pentru a fi gazați.

8

9

Sfârșitul mult dorit

Pe măsură ce armata sovietică avansa, în 1944 și la începutul anului 1945, Auschwitz a fost, treptat, abandonat. La 18 ianuarie 1945, cca 60 000 de prizonieri au fost obligați să mărșăluiască spre Wodzislaw, unde au fost îmbarcați în vagoane de marfă și trimiși, în lagăre de concentrare situate departe de linia frontului. Pe drum, unul din patru prizonieri a murit de foame, frig, de epuizare fizică sau de disperare. Mulți au fost împușcați pe drum, în ceea ce a devenit cunoscut ca „marșurile morții”. Cei 7 650 de prizonieri bolnavi sau înfometați care au rămas în lagăre au fost găsiți de trupele sovietice care au eliberat lagărul la 27 ianuarie 1945.

La Auschwitz şi-au pierdut viaţa între 1,1 şi 1,5 milioane de oameni, 90 la sută dintre ei fiind evrei. Printre morți s-au numărat și cca 19 000 de romi (țigani), care au fost deținuți în lagăr până la 31 iulie 1944, când naziștii i-au gazat. Ei au reprezentat, alături de evrei, singurul grup de victime gazate

10

împreună cu întreaga familie. Numeric, polonezii au constituit al doilea grup de

victime la Auschwitz – 83 000 de morți.

Orașul Dolhasca

Suprafata: 11036 ha

Intravilan: 1050 ha

Extravilan: 9986 ha

Populatie: 10298

Gospodarii: 3321

Nr. locuinte: 3321

Nr. gradinite: 10

Nr. scoli: 11

Nr. licee: 1

Numele localitatilor aflate in administratie:

Budeni, Siliştea, Poienari, Probota, Gulia, Valea Poienii, Dolhasca, Poiana

Asezarea geografica:

Dolhasca, localitate cu statut nou pe harta judeţului Suceava începând cu aprilie 2004, oraş proaspăt înfiinţat prin voinţa unanimă a locuitorilor care au participat la referedumul organizat cu această ocazie, se află amplasat în extremitatea sud-estică a judeţului Suceava, fiind punct de trecere şi comunicare între cele trei judeţe moldovene: Iaşi, Botoşani şi Suceava.Cu o populaţie de peste 10.000 locuitori, 50 de agenţi economici, 14 instituţii de învăţământ cu un număr de 7 sate arondate, ocupând o suprafaţă de peste 11.035 ha, din care peste 5.600 ha teren agricol restul fiind ocupat de vegetaţie forestieră. Localitatea se înscrie a II -a pe judeţ ca mărime după oraşele mai vechi. Aşezarea este străbătută de apele a două râuri importante: Râul Siret şi Râul Şomuzul Mare care se unesc în confluenţă pe teritoriul acesteia, conferind condiţii climaterice prielnice locuitorilor care au ca preocupare principală agricultura.Amplansarea naturală într-un cadru geografic ce cuprinde aproape toate formele de relief face ca oraşul Dolheasca să beneficieze de renumele unei frumoase aşezări. În

11

acelaşi timp localitatea este străbătută de trei drumuri judeţene ce fac legătura între cele trei judeţe şi anume DJ 208, DJ 208A şi DJ 208S cât şi o bogată reţea de drumuri comunale care facilitează accesul localnicilor spre celelalte localităţi vecine sau în interiorul acestora. Pe raza aşezării localităţii un Grup Şcolar care poartă numele istoric al "Doamnei Oltea" mama mareului domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt cu o reţea de 14 instituţii de învăţământ. De asemenea în localitate se  află 2 cămine culturale cu vechi state în activitatea teatrală şi corală.În perioada recentă după revoluţia din 1989, centrul civic al localităţii a luat o altă înfăţişare, datorită noilor edificii construite în această perioadă, printre care amintim sediul administraţiei publice locale - Primăria Oraşului Dolhasca, sediul unităţii CEC, reabilitarea străzilor şi modernizarea unei esplanade centrale completează un aspect citadin plăcut.Din punct de vedere economic, localitatea se remarcă printr-un mare număr de agenţi economici: 50 societăţi comerciale, peste 135 persoane fizice, Ocolul Silvic Dolhasca, Staţia CFR, Casa de Cultură Alexandru Arşinel, Dinspensarul uman, Poşta, Spitalul, Staţia de betoane, Fabrica de alcool Siliştea. Agromec-ul Dolhasca, Consum - Coopul şi multe altele, demonstrează că în Dolhasca se produc mărfuri necesare consumului populaţiei, se desfac produse prin reţeaua de magazine ale cooperaţiei şi prin cea particulară, se produc cele necesare traiului de zi cu zi.

Activitati specifice zonei:

Mică industrieAgriculturăComerţ

Activitati economice principale:

Mică industrieAgriculturăComerţ

Obiective turistice:

Principalele atracţii turistice din localitate sunt:1. Localitatea are un trecut istoric bogat, ancorat în vremurile trecute, plin de frământări şi obstacole ce a caracterizat însuşi viaţa domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, a fiului său Petru Rareş, mamei sale Oltea Doamna, ultimii având mormintele la Mânăstirea Probota, precum şi prima soţie, Evdochia a domnitorului Ştefan cel Mare. În anul 1465, Ştefan cel Mare a îngropat aici pe mama sa Doamna Oltea şi în 1467 pe soţia sa Evdochia. Mănăstirea Probota a fost ridicată de Petru Rareş pe locul vechii biserici în mai multe etape: biserica în 1530, pictura în 1536. Zidul de incintă a fost ridicat în 1550. Este necropolă domnească. Pictura aparţine unui meşter cu serioase cunoştinţe şi noţiuni de perspectivă geometrică, apropiate de cele ale contemporanilor săi din ţările Renaşterii occidentale. Tema "Apocalisei" reprezintă aici o adevărată manifestare de viziune fantastică modernă. Tabloul votiv

12

îl prezintă pe Petru Rareş împreună cu familia. În gropniţă se află mormintele lui Petru Rareş, al doamnei Elena şi al fiului lor Ştefan.Localitatea Dolhasca este străjuită de ctitoria domnului Petru Rareş- în prezent Monument UNESCO, apreciată de istorici şi specialişti în arhitectură unicat în Europa prin elementele de pictură murală, păstrate în timp fiind inclusă în circuitul Mănăstirilor din nordul Modovei. La Mănăstirea Probota şi-a făcut ucenicia Mitropolitul Dosoftei. 2. Al doilea punct turistic pe care îl oferă Dolhasca turiştiilor ar fi Biserica "Naşterea Maicii Domnului" din Poiana. Este un lăcaş de cult ortodox din satul Poiana, aflat la periferia Oraşului Dolhasca judeţul Suceava. Ea a fost construită la mijlocul secoulului al XIX-lea de către boierii Răftivanu şi se remarcă prin cele patru turle albe care au forma a patru degete de la o mână. Biserica a fost inculsă pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava în anul 2004.

Alte atracții turistice:

Ruinele Bisericii Sfântul Nicolae din Poiana Răftivanului – datează din secolul al XIX-lea, ruinele

Rateșul Rahtivanilor din Poiana Răftivanului – datează de la începutul secolul al XIX-lea, ruinele

Bisericii Sfântul Nicolae din Probota – datează din anul 1391, Gara veche din Dolhasca –

construită în secolul al XIX-lea.

Evenimente locale:

Festivalul "Armonii" - se organizează pe 29 iunie de "Sfântul Petru" Preocuparea generaţiilor pentru păstrarea tradiţiilor, face ca acest popor să nu-şi piardă entitatea. Astfel s-au organizat în anul 2011 activităţi culturale şi cu caracter istoric: - Ziua de "Florii" - "Sărbătoarea primăverii" - Momente susţinute de formaţia corală a Bisericii "Sfântul Gheorghe" din Dolhasca  - În ziua de "Înălţare" - "Ziua Eroilor" - depuneri de coroane la "Mormântul Eroului Necunoscut" 1 Decembrie - "Ziua Naţională a României" - Obiceiuri de iarnă - în perioada 07 decembrie - 31 decembrie - 07 ianuarie participarea la Festivaluri în judeţ cu Ansamblul "Ceobănaşul" al Casei de Cultură "Alexandru Arşinel Tradiţii şi meşteşuguri sau alte domenii considerate de interes pentru localitate şi zonă - Târgul Meşterilor populari organizat în perioada Zilelor Oraşului 12-14 octombrie 2013 participare la "Târgul de Turism al Bucovinei", organizat în Parcul Central din faţă Palatului Administrativ Suceava.

13

14

15

16

17

18

19