Metodele interactive (netradiţionale)

1.Metoda pălăriilor gânditoare2. Metoda Lotus3.Metoda proiectelor tematice4.Cvintetul5. Cubul6. Metoda R.A.I (răspunde, aruncă, interoghează)7. Braistormingul (brairitingul)8. Freewriting9.Descrieri verbale10. Piramida şi diamantul11.Metoda Frisco12. Schimbă perechea13.Harta cu figuri14.Tehnica fotolimbajului15. Tehnica viselor16.Lectura textelor ştiinţifice17.Posterul18. Metoda Acvariul19.Blazonul20. Diagrama Venn21. Ciorchinele22.Jurnalul grafic23. Bula dublă24. Labirintul25. Reportajul26.Graficul T27. CCC (Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat) 28. Triade29.Tabelul caracteristicilor30. Algoritmul31. PRES (prezintă materialul, raţionamentul,exemple, sumarul)32.Metoda cadranelor33.Metoda predicţiilor34. Mozaicul35. Microfonul magic36. Tehnica de lucru Comunicare non stop37. Maratonul38.Predarea reciprocă39.Tehnici de sintetizare şi rezumare 40.Lectura Guri – Urechi

1

Metode, tehnici active şi eficiente, netradiţionale:

Metoda pălăriilor gînditoare s-a dovedit a fi o metodă simplă, eficace utilizat în

activităţile cu copiii începînd de la vîrsta de 4 ani. Pălăriile colorate diferite reprezintă direcţii de

gîndire, perspective diverse de abordare a unei probleme, a unei situaţii. Pălăriile gânditoare –

metoda se bazează pe interpretarea de roluri. Semnificaţia pălăriilor este următoarea:

Pălăria albastră – lider, conduce jocul

Pălăria albă – povestitorul (Povesteşte conţinutul textului Judecata vulpii de Petre

Ispirescu, clasa a III-a)

Pălăria roşie – psihologul, exprimă sentimente faţă de personajele întâlnite (Omul, iubind

animalele l-a salvat pe şarpe. Fii recunoscător cu cel care îţi dă ajutor)

Pălăria neagră – criticul, apreciază negativ lucrurile (Omul îşi merita soarta pentru că nu a

ţinut cont de faptul că de la un animal te poţi aştepta la orice, chiar să te mănânce.)

Pălăria verde – gânditorul oferă soluţii alternative (Acesta era binele în lumea animalelor şi

nu în lumea oamenilor. Judecata vulpii a fost dreaptă.)

Pălăria galbenă – creatorul, creează alt final. (Omul putea să se salveze singur. Vulpea

putea să-l invite pe şarpe şi pe om la o masă festivă, în restaurantul Pădurea albastră. Şarpele

putea să-i mulţumească omului urându-i Sănătate!)

O altă metodă pe care am folosit-o în activităţile noastre a fost şi metoda Lotus. În cadrul

domeniului avînd ca temă „Bogăţiile toamnei”. Ca obiectiv urmărit a fost evaluarea cunoştinţelor

despre anotimpul toamna pe baza reprezentărilor formate în urma desfăşurării activităţilor pe

parcursul a cîtorva săptămîni în care au avut ca temă centrală „Toamna”. Copiii au avut la

îndemînă un material bogat şi variat (tablouri specifice anotimpului toamna, frunze şi flori

presate, legume şi fructe proaspete, imagini cu fructe şi legume, flori etc.)

Pornind de la tema principală „Bogăţiile toamnei” am derivat opt teme secundare care să

fie abordate în activitatea pe grupuri mici: Fenomenele specifice toamnei; Culorile toamnei;

Fructe de toamnă; Legume de toamnă; Flori de toamnă; Păsări călătoare; Munca oamenilor;

Vestimentaţia oamenilor toamna.

Copiii au fost împărţiţi în opt grupuri şi fiecare a abordat o temă secundară. Fiecare grup

punîndu-şi întrebări, a clasificat aspecte, a elaborat idei. Am intervenit acolo unde am văzut că

grupul întâmpină greutăţi devenind coechipierul copiilor.

2

Fiecare grup a avut şi material cu care a lucrat în funcţie de tema sa. Astfel s-au realizat

colaje, aplicaţii, lucrări colective. Rolul nostru a fost de a sintetiza rezultatele muncii lor, de a le

aprecia munca depusă. Prin această metodă am observat că preşcolarilor li se stimulează limbajul

şi potenţialul creativ.

Susţinem aplicarea metodei proiectelor tematice alături de structurarea tradiţională a

activităţii didactice având în vedere că permite organizarea progresivă a activităţii copiilor în

funcţie de dezvoltarea lor de interesul manifestat şi de gradul de cunoaştere al temei

propuse.Proiectul le oferă copiilor contexte în care pot valorifica nenumărate şi variate

comportamente,abilităţi.

Văzut în plan teoretic ca o metodă globală,cu un puternic caracter interdisciplinar,ca o metodă

care stimulează şi dezvoltă multilateral personalitatea în curs de formare a copilului.În plan

practic el se defineşte ca un efort deliberat de,,cercetare’’al copiilor concentrat pe depistarea

detaliilor şi înţelegerea subiectului,întreaga sa amploare şi nu pe găsirea de răspunsuri corecte la

întrebările puse de adult. Avantajul utilizării metodei proiectului este acela că are un conţinut

trandisciplinar, deoarece se ating obiectivele de referinţă ale mai multor arii curriculare:

- să sesizeze legătura dintre enunţuri şi imaginile care le însoţesc (limba română);

- să manifeste iniţiativă şi interes pentru a comunica cu ceilalţi (limba română);

- să compună poezii inspirate din frumuseţea anotimpului primăvara (limba română);

- să indice unele fenomene din mediul înconjurător (cunoaşterea mediului);

- să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător (cunoaşterea mediului)

- să interpreteze cîntecele închinate toamnei (educaţie muzicală);

- să joace rolul personajului indicat (teatru),etc.

Metoda proiectului poate fi organizat pe o perioada de 1 luna cu o anumita tematica si in ultima

săptămina se va încheia cu un matineu literar.

Cvintetul este o metodă , o poezie cu cinci versuri, cu ajutorul căreia se sintetizează şi

condensează informaţiile, incluzîndu-se şi reflecţii ale copiilor. Alcătuirea unui cvintet

favorizează reflecţia personală şi colectivă rapidă, esenţializarea cunoştinţelor, manifestarea

creativităţii etc. El are următoarea structură algoritmică:

1. Primul vers conţine un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv (subiectul poeziei)

care va fi explicat în versurile următoare.

2. Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective care descriu subiectul

poeziei.

3. Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu care exprimă

acţiuni.

3

4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele autorului faţă

de subiectul abordat.

5. Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt, care exprimă esenţa subiectului.

De exemplu: Cu sprijinul întrebărilor ajutătoare se vor realiza următoarele cvintete:

Primul vers :Cine este ?–denumeşte subiectul (un cuvânt denumirea animalului „Căţelul”

Al doilea vers :Cum este?-2 adjective (2 cuvinte„micuţ, drăguţ”)

Al treilea vers: Ce face ? - acţiuni ,verbe la care educatoarea adaugă terminaţia “ind”( 3 cuvinte

(merge, latră, adulmecă) sunt trecute de educatoare la gerunziu: mergînd, lătrînd, adulmecînd”

Al patrulea vers : Ce simţi pentru? ( 2 cuvinte„mă uimeşte, mă păzeşte”)

Al cincilea vers Descrie-mă într-un cuvânt! (un cuvânt„credinciosul”)

Strofele vor fi scrise de educatoare şi vor fi citite şi înregistrate cu reportofonul la final.

Cubul – o metodă folosită în condiţiile în care dorim să aflăm cît mai multe informaţii în

legătură cu o temă. Prin aplicarea metodei se oferă copiilor posibilitatea de a-şi dezvolta

competenţe de comunicare necesare unor abordări complexe şi integratoare.

În prealabil se realizează două aspecte:

- copiii „studiază” tema respectivă;

- învăţătoarea realizează un cub pe feţele căruia desenează cîte un aspect din tema propusă

cerîndu-le: să descrie, să compare, să analizeze, să asocieze, să aplice, să argumenteze.

În cadrul domeniului limbă şi comunicare am avut ca temă „Punguţa cu doi bani”- realizată

prin repovestire (povestirea copiilor). Pentru desfăşurarea activităţii am realizat un cub. Fiecare

faţă a cubului avea o culoare. Am împărţit grupa în şase echipe, fiecărei echipe atribuindu-i o

culoare şi o sarcină:

1. Roşu – Descrie! (Descrie imaginile prezentate!)

2. Galben – Compară! (Compară comportamentul personajelor!)

3. Albastru – Asociază! (La ce te gândeşti când vezi cocoş, găină?)

4. Portocaliu – Analizează! (Ce însuşiri observi la moş, dar la babă?)

5. Verde – Aplică! (Ce foloase are moşul de la cocoş, dar baba de la găină?)

6. Mov – Argumentează! (Pro sau contra ceea ce a făcut cocoşul pentru moş, moşul

pentru babă.)

Am verificat dacă copiii au înţeles sarcinile ce le au. Pe rând,copiii după ce se consultă cu

colegii săi, vin şi îndeplinesc sarcina dată. Metoda cubului poate fi folosită la orice clasă, lecţie.

Am folosit metoda cubului la clasa I, dar ţinînd seama de particularităţile lor de vârstă şi

individuale, utilizînd semnificaţia culorilor în loc de cea a cifrelor.

Metoda R.A.I. are la bază, stimulează şi dezvoltă capacităţile copiilor de a comunica

(prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele

4

cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei activităţi

sau a unei secvenţe de activitate, învăţătorul împreună cu copiii săi, printr-un joc de aruncare a

unei mingi mici şi uşoare de la un copil la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o

întrebare de la activitatea precedentă celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la

întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punînd o nouă întrebare. Evident interogatorul

trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Copilul care nu cunoaşte răspunsul iese din

joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca

încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este

descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui

căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat

nici un răspuns, conduce treptat la rămînerea în grup a celor mai bine pregătiţi.

O altă metodă activă utilizată în învăţămîntul preşcolar şi aplicată în activitatea noastră

instructiv -educativă, poate fi considerată şi :

Braistormingul - stimulează procesele psihice cognitive la copiii de vârstă preşcolară.

Copiii descoperă o nouă experienţă. studiază, investighează şi capătă încredere în capacităţile

individuale şi ale grupului. Prin această metodă dezvoltă copiilor limbajul deoarece îşi exprima

opiniile proprii şi înţeleg că atunci cînd analizează un personaj, comportamentul unui copil, o

faptă, o idee, un eveniment ei critică comportamentul, ideea, fapta nu critică personajul din

poveste sau copilul, adultul. Metodele învaţă copiii că un comportament întîlnit în viaţa de zi cu

zi poate fi criticat pentru a învăţa cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluţii , dau sfaturi

din care cu toţii învaţă. Este însă importantă alegerea momentului din activitate, dintr-o zi,

personajul – copil şi fapta lui deoarece ele reprezintă punctul cheie în reuşita aplicării metodei şi

nu trebuie să afecteze copilul.

Aceste metode au un succes neaşteptat în rîndul copiilor-elevilor, optimizând procesul

instructiv-educativ, asigurînd astfel calitatea dorită.

Freewriting – tehnică care stimulează creativitatea, formează abilităţi de

ordonare a gîndurilor şi de orientare a imaginaţiei. Se propune un citat sau enunţ o îmbinare, un

cuvînt adecvat pentru declanşarea imaginaţiei. Elevul este obligat să scrie fără a se opri orice

asociaţii, gînduri ce îi vin în minte, fără a urmări logica expunerii şi corectitudinea de limbă, fără

a se opri din scris şi fără a discuta pe parcursul unui anumit timp.

Descrieri verbale – a constituit o altă metodă pentru stimularea vorbirii la copii, întrucît

îi ajută să-şi exprime ideile creatoare bine, clar şi expresiv. De exemplu, atunci cînd un copil a

strigat: ”Sari iute peste foc şi buturugi!” am repetat enunţul copilului, adăugînd cuvinte care îi

completează imaginea în minte. Astfel, am adăugat „Sari în sus apoi în jos, peste focul roşiatic,

arzător şi buturugile rotunde, cafenii, cu coajă pe deasupra”.

5

Metoda Frisco este o metodă prin care elevii „joacă o atitudine faţă de o

problemă”

In perioada familiarizării copiilor cu metoda, educatoarea repartizează rolurile în funcţie de

profilul psihologic al copiilor. Pe măsură ce ei o asimilează îşi asumă rolul de:

C = Conservator; E = Exuberant; P = Pesimist; O = Optimist.în funcţie de numărul de copii din clasă rolurile pot fi abordate individual, câte un copil

pentru fiecare rol sau mai mulţi copii (un grup) interpretează acelaşi rol în rezolvarea problemei. Pentru a da credibilitate personajului interpretat se folosesc accesorii. Conservator: o pălărie, un baston, tipul omului hotărât, greu de convins; Exuberantul - o şapcă aşezată pe-o parte; Pesimistul - un personaj fără zâmbet - o haină mai mare decât el; Optimistul -un personaj vesel, un obiect de culoare roşie.

3. Dezbaterea problemeiToţi copiii participă la dezbatere. Prin interpretarea rolurilor copiii îşi susţin punctele de

vedere în conformitate cu tipul de persoană pe care îl reprezintă.

Conservatorul Exuberantul Pesimistul Optimistul• este fidel tradiţionalului

• prezintă spirit novator

• nemulţumit • un personaj vesel

• susţine puncte de vedere învechite

• estereprezentantul noului

• nu este de acord cu ce se discută

• încurajează participanţii

• admite unele schimbări în bine

• este pregătit mereu să rişte

• obstrucţionează soluţionarea

• are o viziune clară asupra problemei

• rezolvă problema prin păstrarea soluţiilor anterioare valoroase, lăsând să se întrevadă unele îmbunătăţiri

• soluţionează problema prin căi novatoare

• subliniază aspectele negative ale căii de rezolvare• dezavantaje

• stimulează pe ceilalţi să gândească pozitiv• remarcă partea bună a lucrurilor

4. Sistematizarea ideilor şi concluziile asupra soluţiei Cei patru participanţi se întâlnesc în colectiv şi sistematizează ideile emise, extrag concluzia finală asupra soluţiei practice de rezolvare a problemei.

Elementele caracteristice —* accesorii vestimentare, privirea şi zâmbetul

Conservator —* un personaj sobru care ţine la ideile sale Exuberantul —» un personaj pus pe şotii Optimistul —> un personaj zâmbitor care găseşte soluţii mereu Pesimistul —> un personaj fără zâmbet, nemulţumit

6

Idei posibile emise în timpul interpretării rolurilor

Educarea limbajului. Povestea "Puiul" de Al. Brătescu-Voineşti. Obiectiv: Identificarea acelor soluţii de salvare a puiului neascultător. Etape.

1. Prezentarea problemei. Găsiţi un final fericit pentru povestirea "Puiul" de Al. Brătescu-Voineşti.

2. Repartizarea rolurilor^-Se formează grupuri de câte cinci copii şi se distribuie fiecărui grup câte un rol: al conservatorului, exuberantului, pesimistului şi optimistului.

3. Dezbaterea colectivă a problemei - Se face precizarea că fiecare grup în interpretarea rolului trebuie să respecte următoarele cerinţe:

- să-şi exprime părerea;- să asculte părerea celorlalţi;- să păstreze disciplina în expunerea propriilor păreri;

Copiii să aleagă soluţiile reale, concrete pentru problema de rezolvare

Metoda ,, expoziei stelare”- o metodă de stimulare a limbajului, o modalitate de relaxare

a copiilor şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi

descoperiri. Iată un exemplu de utilizare a acestei metode, după lectura textului învăţătorul va

accentua latura morală a povestirii, prezentînd copiilor materialele: steaua mare în centrul căreia

noteză problema : Suntem atenţi cu animalele? , la care am cerut copiilor să găsească o rezolvare

cu ajutorul întrebărilor de pe steluţele mici. Ce animal ai acasă?, Cine are grijă de el ?, Când îi

dai să mănânce?, Unde îl adăposteşti? , De ce ai grijă de el ? etc. Fiecare grup îşi prezintă

soluţiile găsite şi împreună le alegem pe cele mai bune.

Pe lângă metodele care contribuie în mod expres la dezvoltarea vorbirii corecte şi

expresive, este metoda - ciorchinele simplu care contribuie la îmbogăţirea vocabularului, la

7

Diamantul "Păsărilor"

dezvoltarea capacităţii de comunicare. De exemplu: la tema “Iarna” copii recunosc imaginile de

iarnă de pe jetoane şi le aşează pe panou astfel încât formează un ciorchine, apoi discuta în baza

acestor imagini.

Piramida, copiii completând piramida cu jetoanele potrivite fiecărei trepte după cum

urmează:

1.Anotimpul despre care se discută.(Primăvara)

2. Locul unde se lucrează primăvara (în grădina, pe câmp)

3. Numeşte 3 munci specifice primăverii (săpat, greblat, răsădit)

4Enumeră 4 unelte folosite (greblă, hârleţ, sapă, foarfece de curăţat pomii)

Diamantul

Posterul Se formează grupuri de câte 4 copii.Fiecare grup va primi o foaie A4 sau A3 şi material ilustrativ adecvat. Copiii audiază un text (poezie, descrierea unei situaţii problemă sau un mesaj).Copiii realizează un montaj de tip poster cu tema dată.Posterele se afişează tip expoziţie.Grupurile prezintă pe rând posterul explicând logica structurării fotografiilor sau desenelor în pagină şi motivează alegerea textului prelucrat şi corelarea acestuia cu structurile ilustrate.

Tehnica viselor - este o tehnică bazată pe meditaţie în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuinţa lui,

8

colegii, şcoala, parcul etc, apoi compară visul cu realitatea în vederea obţinerii unor situaţii viabile pentru viitor.

De exemplu, în cadrul temei "Oraşul meu" (localitatea natală) fiecare copil îşi va imagina cum va arăta localitatea în care trăieşte când va fi mare.Grapa 1 - lingviştii. Realizaţi un text de 5-7 propoziţii în care să descrieţi localitatea.Grupa 2 - arhitecţii. Construiţi localitatea aşa cum v-o imaginaţi că va fi când veţi fi mari.Grapa 3 - naturaliştii. Imaginaţi-vă cum va arăta localitatea fără poluare. Grupa 4 - kinestezicii. Creaţi un program artistic pentru teatrul de păpuşi din viitor.Copiii îşi imaginează în grup, colaborează pentru rezolvarea sarcinii de lucra.Educatoarea stimulează copiii în funcţie de inteligenţa evidenţiată, sugerând procedeele imaginaţiei "amplificare, diminuare, aşezare spaţială,

Mozaicul – este o metodă de învăţare prin colaborare. Avantajele ale folosirii metodei:

are caracter formativ şi stimulează încrederea în sine a participanţilor. Dezvoltă abilităţi de

comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului.Dezvoltă gîndirea logică, critică şi

independentă. Dezvoltă răspunderea individuală şi de grup. (O idee, fiecărui grup li se da cîte un

un tablou – puzzle, fiecărui i se revine cite o imagine din acest tablou pe care este reprezentat un

fenomen, obiect, fiinţă despre care să vorbească apoi sa le unească la tablou daca a raspuns

corect.)

Predarea reciprocă urmăreşte implicarea activă a elevilor în actul de predare. Ei se

transformă în învăţători care predau colegilor anumite aspecte ale lecţiei noi.

Partenerul de sprijin este o nouă modalitate de învăţare prin care un copil cu dificultăţi

în învăţare este sprijinit de alt coleg „partener”.

Se precizează că oricine simte că nu reuşeşte, că întâmpină dificultăţi în rezolvarea unei

sarcini/probleme trebuie să apeleze la un partener de sprijin.

„Calităţile partenerului de sprijin”

Să fie un copil recunoscut de grup, de cel care are nevoie de sprijin;

Să ştie să coopereze, să ajute, să explice, să se facă înţeles;

Să fie „expert” în activitate, adică să dispună de tipul de inteligenţă caracteristic

domeniului respectiv.

„Calităţile celui sprijinit”

Să aibă curajul să recunoască că are nevoie de sprijin;

Să accepte sprijinul de încredere;

Să solicite sprijin;

Să-şi aleagă „partenerul de sprijin”.

Această metodă stimulează şi exersează inteligenţele multiple; dezvoltă încrederea în forţele

proprii, cooperează şi lucrează în perechi; determină „cunoaşterea de sine” şi recunoaşterea

colegilor.

9

Tehnici de sintetizare şi rezumare

- printr-o propoziţie/frază

- printr-o expresie semnificativă (vis împlinit),

- printr-un cuvânt (unirea),

- să descrie „culoarea sentimentală” a cărţii (roşie),

- să gasească un simbol pentru text.

Elevii pot lucra individual, în perechi sau grup.

Metoda cadranelor urmăreşte audierea unei lecturi conştiente a unui text şi realizarea

unui act de reflecţie personală în legătură cu acesta. După lectura textului copiii trebuie să-şi

noteze intr-un cadran:

-ideile textului;

-sentimentele pe care le-a trezit lectura;

-legătura cu experienţa lor;

-mesajul textului sau învăţătura pe care au desprins-o din text.

Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat (CCC) este o metodă prin care se trece în revistă ceea ce

ştiu elevii deja despre o anumită temă. Se formulează apoi întrebări la care se aşteaptă

găsirea răspunsurilor în lecţie.

Lectura Guri – Urechi

- textul este dat spre studiul copiilor (Guri) înainte cu câteva zile să-l citească împreună cu

părinţii.

- se citeşte textul în clasă numai de către elevii grupului Guri.

- urechile răspund la un chestionar (5-7 întrebări) după ce au ascultat textul.

- se face critică constructivă de către Urechi.

- perechi de Urechi işi confruntă răspunsurile.

Învăţătorul apreciază domeniile unde aşteaptă rezultate mai bune la o nouă citire (viteză,

respectarea punctuaţiei, articulare, legături etc.) a gurilor. Urechile discută răspunsurile care sunt

în dezacord şi întrebările care nu au încă un răspuns. Gurile citesc a doua oară textul. Urechile

completează sau modifică răspunsurile. Urechile citesc fiecare întrebare. Învaţătorul scrie la tablă

toate răspunsurile propuse. Elevii justifică, argumentează intervenţiile.

Colţurile – are drept scop generarea unei dezbateri în contradictoriu în cazul

problemelor controversate, situaţii în care participanţii la discuţie pot avea puncte de vedere

diferite;

Ciorchinele – ca şi brainstorming-ul, stimulează realizarea unor asociaţii noi şi

permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă;

10

Rezolvarea creativă de probleme (problem solving) – nu este numai o tehnică, ea

este totodată un mod de gîndire bazat pe dimensiunea general-umană a dezvoltării de moduri

specifice de interacţiune cu realitatea cotidiană; îi este caracteristic apropierea de o concepţie

pozitivă şi utilă asupra realităţii.

Diagrama Venn - procedeu pentru dezvoltarea gîndirii critice a elevilor care

porneşte de la 2 sau mai multe idei discutate care au trăsături comune şi distinctive. Constă din 2

sau 3 cercuri ce se suprapun. În interiorul cercurilor se înscriu concluzii privitor la trăsăturile

distinctive, iar în locurile unde se suprapun, trăsăturile comune. Pentru clasele primare cercurile

pot fi înlocuite cu un tabel alcătuit din trei coloane.

În cadrul orelor de limba română această tehnică presupune următoarele etape:

2. Se enunţă problema ce urmează a fi discutată

3. Profesorul formulează un subiect care se pretează discuţiei şi comparaţiei cu un alt

subiect cunoscut

4. Conceptele vor prezenta prin cercuri parţial coincidente

5. Elevii desenează cercurile şi scriu cuvintele necesare

6. Suprafaţa comună a cercurilor se haşurează

7. Se fac prezentările şi se comentează.

Metoda Maratonul. Învăţătoarea le pune următoarele întrebări. Elevii vor fi

grupaţi în 3 echipe sau vor răspunde fiecare din ei la aceste întrebări.

1. Dacă ai fi o plantă (lalea, ghiocel...) cum te vei simţi? (cîteva minute pentru a scrie);

2. Dacă ai fi un vânzător şi ai vinde această floare, ce vei spune cumpărătorilor?

3. Dacă ai fi cumpărător ce ai simţi în sufletul tău cumpărînd această floare.

Tehnica fotolimbajului – este un exerciţiu de ascultare activă, un prilej de

exprimare sau reformulare, retrăirea impresiilor personale, de analiză a limbajului fotografic care

prezintă mediul natural aşa cum este el în realitate.

Etape:

a) Prezentarea sarcinii de lucru: Alegeţi o fotografie care prezintă cea mai frumoasă şi

interesantă activitate de vacanţă sau peisaj despre care ne vom aminti astăzi.

b) Selecţia individuală: - fotografiile sunt dispuse pe o masă; - pe rând copii analizează

fotografiile şi aleg una. Este posibil ca aceeaşi fotografie să o aleagă mai mulţi copii. Fotografia

se plimbă de la un copil la altul. O vor privi cu interes şi vor reţine elementele şi simbolurile

fotografice.

c) Activitatea frontală: - se formează un cerc; - fiecare copil prezintă fotografia; -

învăţătorul adresează întrebări, iar copii explică motivele alegerii; copii exprimă propriile

experienţe şi impresii despre vacanţa mare, aduc chiar detalii privind nisipul, temperatura apei

11

etc. – copiii nu au nevoie să critice prezentările, fotografiile sau să comenteze alegerea unei

fotografii de un anumit copil.

d) Activitatea frontală de evaluare: - se analizează stările, sentimentele exprimate de copii

în timpul prezentării sau al contemplării fotografiilor; - se prezintă pe scurt sinteza temei vacanţa

mare.

Harta cu figuri. Tehnica prin care se poate reprezenta un spaţiu (localitate,

teritoriu, loc de desfăşurare a unei acţiuni), utilizînd desene schematice.

Etape: 1. Comunicare sarcinii didactice: Se formează grupuri de cîte 4 copii, se

distribuie materialul şi se anunţă sarcina de lucru în cadrul unei teme. Timp de 7 minute, copiii

discută şi schiţează conturul spaţiului pe care vor să-l reprezinte în funcţie de tema aleasă, iar în

interiorul lui îşi fixează elementele constitutive ale hărţii şi locul pe care-l ocupă fiecare element.

2. Activitatea în grupuri. Fiecare grup lucrează la propria hartă cu figuri, membrii grupului

aducându-şi contribuţia personală (desenează, caută simboluri „scriu” etichete etc.). pentru ca

harta să fie reprezentată corect şi cât mai aproape de realitate se pot utiliza texte (lecturate de

învăţător) imagini, fotografii. După ce hărţile cu figuri au fost realizate de fiecare grup, ele vor fi

expuse într-un loc vizibil. 3. Prezentarea la grup. Se prezintă harta de către un reprezentant al

grupului ales anterior care prezintă/explică motivele aranjării elementelor în spaţiul hărţii.

Beneficiile metodei: încurajează conlucrarea în grup: - dezvoltă memoria vizuală şi de orientare

în spaţiu; - dezvoltă gândirea prin găsirea de simboluri a corepondenţei elementelor; - dezvoltă

reprezentările mentale şi schematice ale copiilor. Exemple de teme: Harta cu figuri a...

localităţi: Oraşul meu, Satul nostru.

Bula dublă. Tehnica aceasta grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte,

procese, fenomene, idei, concepte. Bula dublă este reprezentată grafic prin două cercuri mari în

care se aşează imaginea care denumeşte subiectul: exemple: animale-păsări; copii-părinţi;

animale carnivore-animale ierbivore; fructe-legume; oraşe-sate; pădure-cîmpie.

În cele mici aşezate între cele două cercuri mari se desenează sau se aşează simbolurile ce

reprezintă asemănările dintre cei doi termeni cheie. În cercurile situate în exterior şi la stînga

termenilor cheie se înscriu caracteristicile, particularităţile sau deosebirile.

Vin păsările călătoare

anotimpuri Se coace grîul

12

Deosebirile Asemănări Deosebirile

Metoda Braistorming. O altă tehnică a gândirii divergente elaborată de Henry Osborne

prin care se poate educa activitatea creatoare (artistica) a elevilor din clasele III ~ IV este metoda

Braistonning (asaltul de idei). Prin ea se organizează o situaţie problemă care permite elevilor să

facă mai multe propuneri de idei, excluzând orice formă de critică sau de discuţie. Această metodă

poate avea mai multe stadii şi anume :

I. stadiul bucuriei roşii care începe odată cu emulaţia (încălzirea) gândirii elevilor şi care se

produce la prezentarea (într-o formă interesantă) a problemei de către învăţător.

II. stadiul bucuriei verzi (de trecere liberă a ideilor) în care elevii gândesc şi propun idei ce provoacă

la rândul lor formularea altor idei şi care sunt consemnate, de exemplu într-un caiet, de doi elevi.

III. stadiul bucuriei roţii (de staţionare a ideilor) în care elevii, de comun acord, sortează ideile

(consemnate în caiet) după următoarele criterii : este prea greu de realizat; este mai uşor de realizat;

nu se poate realiza ; soluţia este prea costisitoare ; necesită timp îndelungat; este bună, originală,

cu o mare forţă de expresie etc.. Se alege ideea cea mai bună. Aceasta se schiţează pe tablă (de un

elev sau de învăţător) iar elevii o realizează în lucrările lor, cu condiţia însă ca ei să ţină seama de

unele indicaţii care se găsesc scrise pe o planşă aşezată în faţa lor (a clasei) şi anume :

1. Adaugă un element; 2. scoate o parte (ceva) ; 3. schimbă culoarea (gama cromatică, dominantă

etc.); 4. schimbă sau adaugă alte materiale (tehnici de lucru) ; 5. ordonează altfel părţile

componente ; 6. organizează altfel împărţirea suprafeţei ; 7. schimbă adâncimea (perspectiva); 8.

modifică construcţia formei, stilul, factura etc.

Acvariul este o tehnică ce evaluează comportamentul copiilor în timpului unei activităţi

de învăţare organizată în grup precum şi evaluarea comportamentului întregului grup. Copiii sunt

organizaţi în două cercuri (cercul interior- peştişorii, şi cercul exterior – observatorii).

Cerinţe pentru copii peşti: - lucrează timp de 10 minute la rezolvarea sarcinilor de lucru având la

dispoziţie materiale; rezolvă creativ o problemă (sarcină); ascultă cu interes ideiile colegiilor; îşi

schimbă rolul cu observatorii.

Cerinţe pentru observatori: observă comportamentul unui singur coleg din cercul interior.,

schimbă sarcina de observator în cel de evaluator a cunoştinţelor; formulează întrebări pentru

copii – peşti; îşi schimbă rolul cu copii peşti; nu critică; explică demersul folosit de copii peşti,

descrie comportamentul lor; răspunde la întrebările adresate de copii peşti.

Primăvara

Înfloresc copacii

Vara

3luni

Ziua este mai lungă

13

BLAZONUL - PRODUSE DLN GRÂU

Tehnica

blazonului propune

completarea

compartimentelor

unei scheme cu

desene, jetoane,

cuvinte sau propoziţii

care prezintă sinteza

unui aspect real. De

ex: Blazonul -

produse din grîu.

Aveţi de desenat un spic de grîu. Găsiţi împreună produsele realizate din grîu. Desenaţi, scrieţi

sau aşezaţi imagini cu produse obţinute din grîu (pe fiecare „bobiţă” este desenat câte un produs

fabricat din grâu: chifle, covrigi, tărâţă, pâine, fulgi de grâu etc).

Procedeie, tehnici de dezvoltare a proceselor psihice cognitive(percepţia, memoria, gândirea, atenţia, imaginaţia)

1.Ce putem face cu aceste obiecte? – Copiii trebuie să indice cât mai multe şi diferite utilizări ale unor obiecte familiare lor (aţă, beţişoare, un ziar, măcieş etc)

2.Norul fantastic – Copiii trebuie să găsească ale norilor cu obiecte din realitate. Să sesizeze transformările care se petrec cu norul.

3.Forme misterioase – Copiii trebuie să obţinăm forme spontane prin folosirea tehnicilor învăţate (plierea foii de hârtie peste pata de culoare, suflarea printr-un tub, în diferite sensuri, a unor pete de culoare fluidizante). Apoi, ei trebuie să interpreteze formele obţinute.

4.Magicianul – Copiii trebuie să găsească posibilităţi de transformare a unor obiecte obişnuite (o coajă de nucă se poate transforma într-o broască ţestoasă, un cartof mare şi unul mic într-un purceluş pitic etc)

5.Dacă aş fi... Copiii trebuie să empatizeze imaginar cu obiecte, plante, animale, fenomene ale naturii, personaje din poveşti. De ex: Dacă aş fi trandafir, i-aş înţepa pe cei ce vor să mă rupă.

6.Figurine hazlii (aplicaţie practică) Copiii trebuie să realizeze diferite figurine din pufuleţi, seminţe, scobitori.

14

7.Pata de culoare ca o ghicitoare (joc-exerciţiu) Copiii trebuie să ghicească formele ascunse într-o pată de culoare

8.Numele meu, un nume nou (joc de creaţie literară) Copiii trebuie să creieze nume, prenume noi.

9.Urme pe zăpadă (joc distractiv) Copiii trebuie să desene nişte forme pe hârtie, spunând ce fapte bune lasă în urma sa.

10.Mă oglindesc în palma mea (pictură) –Copiii să-şi picteze palma realizând autoportretul.

11.Ce întrebare se potriveşte (joc-exerciţiu) Copiii să găsească cât mai multe întrebări pentru un obiect sau o imagine dată;

12.Un cadou original (convorbire) Copiii trebuie să dăruiască cadouri originale (un compliment, un zâmbet, o îmbrăţişare, o poezie etc)

13.Întâlnirea neaşteptată (joc de creaţie literară) Copiii trebuie să povestească o întâlnire cu un personaj imaginar.

13.Cuvinte fantastice (joc distractiv) Copiii trebuie să spună spontan două cuvinte cu care să formuleze propoziţii.

14.V aporul speranţelor - Copiii pregătesc pentru sărbătorirea zilei de 1 Iunie un vapor din materiale nepoluante ( crenguţe, frunze, scoarţă de copac, scoici). În el aşează texte proprii în care îşi exprimă aşteptările, speranţele lor pentru o copilărie mai frumoasă. Acest vaporaş se va lansa pe apele rîului Prut.

15.Ora autorilor – În fiecare săptămână se înscriu la Ora autorilor 1 – 2 elevi care vor avea posibilitatea de a-şi citi în faţa întregii clase creaţiile literare libere.

16.Născocitorul de poveşti - Într-un săculeţ sunt personaje depoveste realizate din carton ,cunoscute sau mai puţin cunoscute decătre copii. Aceştia, legaţi la ochi, vor extrage patru –şasepersonaje pe care le vor aşeza pe un suport . Vor formula oral opoveste în care să apară acele personaje fără a păstra anumiteobiceiuri sau caracteristici din basmele originale.

17.Sunt curios Elevii primesc pe fişe texte literare sau cu conţinutştiinţific.

15

Jumătate de foaie este goală. Aici , după citirea textului de 2-3 ori,copiii îşi vor nota toate întrebările legate de text la care ar dori săafle un răspuns şi toate ideile pe care consideră că au legătură cuacesta..

18.Comunicarea nonverbală – copiii îşi imaginează că nu vorbesc aceeaşi limbă şi vor căuta să exprime un mesaj colegilor ajutându-se de gesturi, numere, culori .

19.Dezvoltarea propoziţiilor – copiii citesc de pe fişe propoziţii simple ( Soarele arde.) şi primesc ca sarcină să dezvolte această propoziţie cu expresii deosebite întâlnite în textele literare studiate (Soarele ardecu flăcări de lumină marea de verdeaţă .) După mai multe exempe oferite elevii primesc ca sarcină să modifice propoziţia dezvoltată în aşa fel încât ea să capete sens contrar celei date:(Soarele pâlpâie cu fire înceţoşate ierburile veştede.)

20.Textul fără viaţă- copiii primesc fişe în care sunt scrise texte lacunare , fragmentate aleatoriu. La citirea lor, copiii nu înţeleg mesajul, semnificaţia. Împărţiţi în grupe mici, ei încearcă să reconstituie „viaţa” textului cu propoziţii, fraze compuse de ei.

21.Ştafeta povestirii – dintr-un coşuleţ în care sunt amestecate diferite bileţele fiecare elev va extrage un cartonaş pe care se află scris un număr. Cel care are numărul 1 începe să creeze o povestire pe care o va întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind “şi”, “atunci” sau “când”. Povestirea este continuată de copilul care are numărul 2 şi aşa mai departe. Toţi copiii din clasă au ocazia să creeze, să-şi imagineze continuarea acţiunii, punându-şi astfel în valoare potenţialul creator. Se poate sugera copiilor să orienteze povestirea spre o anumită latură: comică sau tristă, fantastică sau realistă etc. 22. Jocurile de combinare – sunt deosebit de distractive şi de eficiente pentru dezvoltarea independenţei şi originalităţii gândirii elevilor. De exemplu, combinarea unui personaj dintr-o lectură cu un alt personaj dintr-o altă lectură, combinarea mai multor poveşti într-una singură, combinarea unor cuvinte pentru a obţine o poveste, combinarea unor propoziţii apparent fără nici o legătură în aşa fel încât să formeze un text etc.

23.Ghiceşte urmarea – constă în audierea unei poveşti care este întreruptă la un moment dat de clinchetul unui clopoţel. Copiii trebuie să-şi imagineze întâmplările, continuând povestea. Acest joc, pe lângă faptul că dezvoltă imaginaţia elevilor, activizează şi gândirea acestora, îi oferă supleţe şi mobilitate, dezvoltă atenţia şi perspicacitatea. De asemenea este eficient în formarea deprinderilor elevilor de a asculta.

24.Jocul cuvintelor magice – este un joc care îi pune pe elevi în diferite situaţii de a descoperi şi a crea propriile adevăruri. Cuvintele magice provoacă gândirea critică, interesul pentru rezolvarea problemelor, iamginaţia, cinstea şi responsabilitatea, elemente ce trebuie să devină esenţa educaţiei pentru elevii noştri. Aceştia vor fi aşezaţi în cerc sau în semicerc, jos, pe covoraş, sau pe scaune. În centru se află o cutie cu cartonaşe, pe fiecare cartonaş fiind scris un cuvânt: hărnicie, ajutor, respect, credinţă etc. Elevul ia din cutie câte un cartonaş, îl citeşte, se gândeşte câteva momente, apoi începe să discute despre sensul cuvântului, despre ceea ce îi sugerează. Este un joc care stimulează gândirea, creativitatea verbală, răspunzând şi nevoii elevului de a-şi exteriorize observaţiile, gândurile, sentimentele în mod liber, fără complexe sau teama de a greşi, anulându-se timiditatea.

16

25.Interviu cu un personaj – este un joc deosebit de agreat de elevi. Un elev este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o povestire. Se poartă o discuţie imaginară, în care se combină elemente din poveste cu elemente din realitate.

26.Steaua enigmelor – în mijlocul unei stele se află scris titlul unui capitol sau al unei unităţi de învăţare. În vârful fiecărui colţ de stea sunt scrise, cu o culoare, modalităţile de realizare şi obiectivele unităţii de învăţare. Cu altă culoare sunt scrise sarcini, întrebări pentru fiecare problemă pusă în discuţie. Elevii formează cinci grupe, fiecare grupă alegându-şi un colţ de stea, cu sarcina care i se potriveşte şi la care cred că vor putea răspunde cât mai elaborat sau cât mai original.27. Careul cu adjective - Această activitate se desfăşoară înpereche şi stimulează fluenţa asociaţiilor. Există două cartonaşe (careuri) cu câte 6 adjective , numerotate de la 1 la 6 care aratăproprietăţi ale corpurilor fizice. Sunt necesare două zaruri. Searuncă pe rând şi se alege din careu cuvântul cu numărulrespectiv. Sunt astfel indicate două adjective. Într-un minim detimp trebuie enumerate maximum de lucruri care să întruneascăcele două calităţi. 1. roşu 1. tare 2. uşor 2. moale 3. pufos 3. parfumat

4. alb 4. înalt 5. dulce 5 gros 6. înţepător 6. umed

De exemplu, pentru 5 şi 2 : căpşună, prăjitură, cafea, gumă de mestecat ş.a

29.Fă exerciţiul mai dificil!

Se pleacă de la un exerciţiu simplu şi se urmăreşte atât cunoaşterea terminologiei matematice, a posibilităţii de calcul rapid cât şi ingeniozitatea copiilor.

30.Muzica desenată - Se aleg spre audiţie câteva piese muzicale cu diferite ritmuri ; elevii ascultă şi transpun în desene senzaţiile care le sunt oferita de fragmentele muzicale. Folosesc, pe rând, diferite tipuri de linii, diferite culori, diferite forme.

31.Jocul legăturilor - Dintr-un săculeţ conţinând imagini foarte diferite, elevii extrag câte 3 cartonaşe şi încearcă să găsească legături cât mai neobişnuite între ele.

32.Destinaţia........surpriză! Elevii, împreună cu familia, pregătesc pe foiţe un traseu de călătorie care are ca punct de plecare şcoala. Toate foiţele sunt introduse într-un plic. Clasa se pregăteşte de plecare şi abia la ieşirea din şcoală se extrage un bilet cu destinaţia surpriză . Copilul care a trecut această destinaţie va fi ghidul grupului.

33.Găsiţi elementul comun:om –televizor

garoafă - mărcarte – carne

17

apă – focploaie – Marea Neagră

34.Poezia recit ăm, şi-n imagini o redăm. Copiii redau prin imagini artistice tema poeziei.

35.Întâmplarea din poveste, spune iute cum sfârşeşte! Copiii trebuie să găsească un final fericit poveştii create de colegii lor.

36.Cuvinte hazlii în perechi zglobii Copiii crează rime simple cu ajutorul cuvintelor.

37.Jocul pietrei în lac! Copiii trebuie să spună la întâmplare un cuvânt. Apoi să descompună cuvântul în litere şi să creieze cu fiecare literă un cuvânt nou. Să formuleze propoziţii cu aceste cuvinte.

38.Ce s-ar întâmpla dacă...? Copiii trebuie să asocieze la întâmplare un subiect şi un predicat. Să continue povestirea, creând o structură fantastică.

39.Eroarea de pronunţie Copiii trebuie să sesizeze cuvintele pronunţate greşit de către învăţător sau de colegii săi. Să dea înţeles propriu acelei noi structuri. Să creeze scurte povestiri cu acele cuvinte (De ex: cuvinte „greşite”: lomocotivă, imină, coliva (iepuraşului) etc)

40. Poveşti pe dos Copiii trebuie să pornească de la titlul real al poveştii şi să creeze unul pe „dos”: (Ursul păcălit de vulpe – Vulpea păcălită de urs). Să „răstoarne” povestea şi să creeze una nouă hazlie;

41.Ghicitori hazlii, inventate de copii. Copiii trebuie să alcătuiască ghicitori fără rime, prin descrierea obiectului ghicit.

42 Ghicitori inventăm, matematica învăţăm Copiii trebuie să alcătuiască ghicitori matematice, cu ajutorul problemelor ilustrate;

43 Invitaţie la spectacol Copiii trebuie să creieze un anunţ în versuri şi imagini pentru a-i convinge pe colegii săi să vizioneze acest spectacol.

44. De-a poeţii Copiii trebuie să creieze versuri la o temă anumită.

45.Ne pregătim de serbare Copiii trebuie să stabilească programul serbării. Să inventeze creaţiile proprii ce vor fi folosite în spectacol.

46. UAAAAU!Învăţătorul sau un copil emite un sunet, un cuvânt sau o propoziţie. Fiecare copil sau grup (în cazul în care numărul participanţilor este mare) îl va rosti astfel încât să exprime starea sufletească indicată de învăţător sau de copilul ales.

47. Strada cu surprize Copiii sunt rugaţi să-şi imagineze că se plimbă pe ostradă, pe care au loc tot felul de evenimente, sau întâmpină tot felul de obstacole. Sarcina lor este de a-şi adapta mersul şi ţinuta la situaţia indicată.(De ex: e frig..., plouă..., iese soarele..., o baltă..., ne latră un căţel..., ne-am rătăcit..., cineva ne întreabă de..., trece o mătuşă...etc.

18

48. Uită-te la mineSe formează 2 grupuri mixte, care se aşază faţă în faţă. Partenerii se aleg pe diagonală, fiecare să se deplaseze spre celălalt, fără să piardă contactul vizual, să râdă sau să schiţeze un zâmbet.

49. Cartonaşul buclucaşConducătorului jocului prezintă un cartonaş, care va circula pe la fiecare copil, sub formă de ştafetă. La o bătaie din palme, cartonaşul se opreşte la cel care îl are în mână. Acesta trebuie să spună ceva despre el, o ghicitoare, un proverb etc.

50. Vorbeşte despre...Se anunţă o temă. Copiii stau în cerc şi îşi pasează o minge, în mod aleatoriu. Copilul care prinde mingea trebuie să spună ceva legat de respectiva temă.

51 Ce avem în comun cu ceilalţi? Ce ne deosebeşte? Se pregăteşte un set de întrebări: Cine are 2 fraţi? Cui îi place culoarea roşie? Cui îi place toamna? Cine locuieşte la bloc?etc Copiii observă (şi notează) care dintre răspunsuri se aseamănă şi care diferă şi cine sunt autorii acestora. Se pot face şi grafice.

52. Ghemul Grupul se aranjează în cerc. Învăţătorul începe jocul, aruncând ghemul fără a se mişca din loc şi făcându-i copilului căruia îi aruncă un compliment. Cel ce prinde ghemul, apucă de fir şi aruncă ghemul mai departe. Procedura se repetă până se termină firul. Important este să nu să se rupă aţa. Participanţii parcă ar ţese o pânză.

53. Microfonul fermecatParticipanţii formează un cerc. „Microfonul” (un obiect ce poate îndeplini această funcţie) este transmis de la un copil la altul. Se permite a se vorbi doar la „microfon”. Participanţii decid singuri dacă vor sau nu vor să ia cuvântul. Se discută doar cu persoana care transmite „microfonul” („A” primeşte „microfonul” de la „B” şi discută despre subiectul propus de „A”, apoi „B” îi transmite „microfonul” lui „C”, discutând pe marginea subiectului sugerat de „B” etc.)54. Floricele de porumbInstrucţiune: Suntem nişte floricele de porumb, care sărim continuu într-o tigaie, cu mâinile lipite de corp (copiii sar prin încăpere). Dacă vă atingeţi de un coleg sa de mai mulţi, mai departe săriţi împreună, ţinându-vă de mână. Jocul se termină atunci când aglomeraţia creată nu mai permite continuarea acestuia.55. Puii şi cloşcaSe va adresa copiilor următoarea întrebare: Când se simt puişorii mici bine şi de ce?Se alege cloşca – un doritor, care îşi găseşte un loc în sală după ce puii au închis ochii. Instrucţiune: Puii sunt mici, se mişcă prin încăpere cu ochii închişi şi piuie, căutând-o pe mama. Cloşca tace. Mişcaţi-vă prin sală, dacă întâlniţi un pui, acesta trebuie să piuie, dacă întâlniţi cloşca – ea trebuie să tacă în continuare. Trebuie să tacă şi puii care se opresc lângă cloşcă. Când toţi puii s-au adunat în jurul mamei, propuneţi-le copiilor să deschidă ochii.

56. Soarele străluceşte peste...Copiii se aşază pe scaune, aranjate sub formă de cerc, iar învăţătorul – în centru, strigând: Soarele străluceşte peste... şi numeşte o culoare sau un articol vestimentar pe care o/îl au unii membri ai grupului. De exemplu, Soarele străluceşte peste toţi cei care poartă maiouri roşii; Soarele străluceşte peste toţi cei care poartă cercei; etc. Participanţii care posedă acel „atribut” trebuie să facă schimb de locuri. În timp ce aceştia se deplasează, persoana din centrul cercului trebuie să ocupe unul din locurile rămase libere, astfel încât o altă persoană va rămâne fară

19

scaun. Participantul care a ocupat locul din centrul cercului spune: Soarele străluceşte peste... şi numeşte o altă culoare sau un alt tip de îmbrăcăminte şi jocul continuă.

20