Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine.docx

7/27/2019 Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine.docx

http://slidepdf.com/reader/full/metode-pentru-intensificarea-cresterii-puietului-la-familiile-de-albinedocx 1/30

Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine

.....În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de celcalendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. .....Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate oserie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creştereaunei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, unconsum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, faptcare le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul

puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzatăfiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumulridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în

perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. .....Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat,

deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât maimare de albine. Acest lucru^este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât înaceastă perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen sereduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor dehrană din cuib. Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă,grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib, ocupând majoritatea spaţiului dinfaguri şi limitând spaţiul pentru puiet. .....La rândul lor şi mătcile, sub influenţa lipsei de cules, precum şi ca urmare aepuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară, îşi încetinescritmul de ouat: cele mai epuizate, îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să încetezecomplet ouatul......Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fiemenţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil, în principalmenţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin:

1. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat......Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl arecalitatea şi vârsta mătcilor de care depinde, în foarte mare măsură, intensificareacreşterii de albine tinere în această perioadă.

.....Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală, mai ales în prag de toamnă. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine auavut mătci tinere, mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecareinterval; în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tineremortalitatea a fost de numai 22 g, iar la cele cu 60% mătci tinere, mortalitatea s-aredus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine......Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitateamătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cudefecte, cu mătci tinere, sănătoase şi de calitate superioară. .....Dacă sunt mătci tinere, după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la

un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere; în cazcontrar, scade şi creşterea de puiet sub limitele normale, ceea ce provoacă slăbirea



familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. .....În tabelul nr. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă, înraport cu vârsta mătcilor, după datele lui V.A. Nestervodski, după o cercetarefăcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei.

.....Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât maiscăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0,2% la familii cu mătci de un an, 2,9% lafamilii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătc i de 3 ani(după V.A. Nestervodski).

Tabelul 1

Vârsta mătcilor Numărul fagurilor cu puiet

Zona de nord Zona de sud

1 an 4,4 4,2

2 ani 2,6 3,0

3 ani 1,5 2,6

.....Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite, sau chiar cu mătci ce urmează a seîmperechea după introducerea lor în familii, nu se recomandă. Aceasta pentru căfamilia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult, iar unele familii potrămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. 2. Calitatea fagurilor. .....Ca şi în primăvară, în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii

noi, care păstrează mai greu căldura. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cumulte celule de trântori şi se reformează. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puietse mută la marginea cuibului, de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de

puiet, în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţiide puiet, având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. Dacă în cuib, înzona cea mai favorabilă creşterii de puiet, sunt faguri cu multe celule de trântor,matca fie că va evita aceşti faguri, fie că, sub impulsul hrănirilor stimulente, vadepune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare.Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rânddatorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într -o perioadă în care nu suntnecesari, iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar,nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. 3. Deblocarea cuibului......La unele culesuri, ca de exemplu la salcâm, care este un cules intens dar scurt,

blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce serealizează, deci un fenomen dorit. Pe o perioadă scurtă, în mod natural se limiteazăcantitatea de puiet necăpăcit. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puteriifamiliei la culesul de vară de la floarea-soarelui, limitând creşterea puietului,ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de

vară. De asemenea, în perioada de toamnă, în zonele unde există un cules bun deîntreţinere, este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de



hrană în zona creşterii puietului. Dacă apicultorul nu intervine la timp, familiile dealbine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate, deşi au mari cantităţide miere şi păstură în stup. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupiverticali cu un singur cor p şi în stupi orizontali, se realizează prin introducerea

periodică, la interval de 5-7 zile, în mijlocul cuibului, a câte unui fagure clăditregulat, cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute două-trei generaţiide puiet. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele, înainte ca acesta săfie introdus în cuib, se poate stropi cu sirop de zahăr. Pentru crearea spaţiului sescot ramele pline cu miere de pe margini, rame care se pot folosi pentrucompletarea rezervelor la alte familii. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţindoar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop dezahăr. .....La stupul multietajat, deblocarea se realizează prin inversarea periodică acorpurilor, oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru

depunerea ouălor. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpurice se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hranădeoarece, din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zecefaguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere, se înţelege că nu va mai avea faguri cucelule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. 4. Folosirea culesurilor târzii. .....Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană saucultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşteriide puiet în această perioadă. .....Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficacecomparativ cu hrănirile stimulative, datorită aportului de polen proaspăt, în acelaşitimp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care, de regulă, acoperăcheltuielile de deplasare......Ca surse de cules, la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncilerâurilor, zonele inundabile, grădinile de zarzavat, bostănoasele etc., care, până laefectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. .....Se va avea grijă însă, în zonele viticole, în cazul în care culesul sucului destruguri este prea abundent, ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nurămână în cuib pentru iernare. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri

nedigerabile pentru albine, această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume, încărcături intestinale mari, diaree, uzură prematură. .....Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii, familiile de albine reuşesc maitotdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. 5. Hrănirile stimulative. .....De la bun început, trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană, care se fac în doze mari, de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile, dehrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă decreştere a puietului, respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu.Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de

prezenţă permanentă a sursei de cules, senzaţie care să le menţină într -o stare



activă. Astfel, într -o primă metodă, se stimulează familiile prindescăpăcireafagurilor cu miere. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu putereafamiliei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre sedescăpăcesc 1-2 dm2. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au

cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. .....Când timpul este rece, fagurele se introduce la marginea cuibului; dacă timpuleste mai cald, fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului.Oper aţia se execută după încetarea zborului, pentru a preveni furtişagul. .....O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. Concentraţia siropuluitrebuie să fie 1/1. Administrarea sub formă de sirop, se va face în doze mici de300-500 g la interval de 2-3 zile. Administrarea siropului în doze şi la intervale maimari creează doar şocuri. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientăadministrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Fagureleintrodus este curăţat, lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Metoda

presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuieapreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu

puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire......Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulativeale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţiecu administrarea de sirop de zahăr (l. Barac, 1954) s-au încheiat cu următoarelerezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere aucrescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor, în timp ce familiilehrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19,5 la sută mai mult puiet decât lotulmartor. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănireastimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. .....O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos), în acestcaz, este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. Unele albine consumăacest zahăr, altele îl cară însă afară; pentru a preîntâmpina acest aspect se puncâteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. .....Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectulhrănirilor stimulative, în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polensau de înlocuitori de polen, ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului.Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de

şerbet, pastă). Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% dincompoziţia amestecului, în acelaşi timp, pentru mărirea atractivităţii turtelor deşerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de3-5% polen natural......Oricare ar fi procedeul folosit, hrănirea stimulativă se face numai seara, dupăîncetarea zborului, luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care

poate aduce in această perioadă pagube mari. De asemenea, urdinişurile stupilor semicşorează în raport cu puterea fiecărei familii. .....Tabelul nr. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie -august (după M. Gromisz, 1961).

Tabelul 2



Porţii administrate Puiet la 14 august

Specificaţie Număr Cantitate(litri) (dm²)

Porţii mici(0,3l zilnic) 20 0,3 63,3

Porţii mari(2l la 5 zile) 4 2,0 60,6

Nestimulat(martor) - - 25,5

.....Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare; martorul a avut 25,5dm2 puiet, iar prin stimulare s-au obţinut 60,6-63,3 dm2 puiet, adică un plus dedouă ori şi jumătate. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului însezonul de toamnă, comparativ cu culesul natural de întreţinere, după' datele dinliter atură, acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când

nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. Deasemenea, trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai încazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură, precum şi spaţiulnecesar pentru dezvoltarea creşterii puietului.

6. Reducerea cuibului, în toamnă. .....Indiferent de starea timpului, numărul fagurilor din cuib se reduce, astfel încâtcei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină, în această situaţie, albinele pot creşte

puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. Pentruaceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec dupădiafragmă. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere, aceştia se descăpăcesc

pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib, după care fagurii se scot şi se pun larezervă. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evitacazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. .....La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în careavem familii slabe pe un singur corp.

7.Împachetarea cuibului.

.....O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea demateriale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe serecomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. .....În afară de măsurile arătate, un alt procedeu de întărire a familiilor de albine învederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare, în acest caz se folosesc mătcilescoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci, mai tinere sau crescutespecial în acest scop. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează încursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib, din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe -nuclee, cucapacitate de 5-6 faguri, în despărţituri amenajate cu urdiniş separat, alături de

familia de bază în stupii orizontali; în corpuri suplimentare, deasupra cuibului, la



stupii multietajaţi; în stupi suplimentari, aşezaţi alături de familia de bază, în cazulstupilor verticali cu magazine. Pe măsura dezvoltării, acestor nuclee li se lărgeştecuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. Familiilor ajutătoare li seaplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet, în lunile iulie-septembrie,

ca şi familiilor de bază. Toamna, după încetarea depunerii ouălor, mătcile bătrânese înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. O partedin nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci derezervă. .....Prin aplicarea acestui procedeu, familiile de bază se întăresc cu câte 0,6-0,8 kgalbină. .....Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare

prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde suntnecesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii, pentru folosireaculesurilor timpurii (pomi fructiferi, salcâm).

.Prima paginã............Capitolul urmã

Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine

.....După cum se ştie, familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Strânsă înghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţineriivieţii, în unele situaţii, începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte

puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. Pentru această activitate,albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne - corpul gras, bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei,cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. .....Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii, până la apariţia

puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii îninteriorul ghemului la circa 24-25°C. O dată cu apariţia puietului consumul seridică, temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C.în aceste condiţii familiile normale, puternice consumă în primele luni ale iernii700-800 g hrană; în continuarea iernării consumul creşte la 1,5-2,0 kg lunar, întotal, pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere.

.....Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. Partiot (1968).Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani,la 40 stupine, situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000m (tabelul1).

Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L.Partiot)

Stupini sub 300

m altitudine

Stupini între 300-

500 m altitudine

Stupini între 500-

1000 m altitudine

http://www.proapicultura.ro/iernarea_familiilor_de_albine/prima_pagina.htm



http://www.proapicultura.ro/iernarea_familiilor_de_albine/capitolul2.htm








Specificaţie Media pe 12

ani

Zilezbor 53

Scăderigreutate(grame)

5125

Zilezbor 50


5210

Zilezbor 38


4555

.....Din acest tabel, rezultă că, într -o perioadă de 6 luni, corespunzătoare iernăriifamiliilor de albine, consumul de miere a fost de 4,6-5,2 kg. Durata maiîndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redusnumărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor, ceea ce a determinat înconsecinţă şi un consum mai mic. Aceste date au fost coroborate cu ex perienţele făcute de A.W. Gareev. Deşiamplasate geografic la mari distanţe, consumurile constatate de cei doi autori pe

parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2).

Tabelul 2Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere)

Specificaţie noiembrie decembrie ianuarie februarie martieTotal

5luni

După L.Partiot

(medie pe 12ani) sub 300

m alt.

210 587 660 941 1605 4303

300-500 malt.

505 497 630 980 1800 4412

500-1 000 malt.

530 505 617 844 1387 3883

După A.W.Gareew

650 725 850 1157 850 4232

.....Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl, Alfonsus,

Jebsen.Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar aceastăcantitate, întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul încare au mare nevoie de aceasta. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezervede hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia

primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană alalbinelor......Este greşită, de asemenea, ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cusirop de zahăr. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnămajoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet;albina tânără este încă în cantitate mică; prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală



a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. De aceea, în afara cantităţii strict necesareiernării, la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară

pentru primăvară. In total, în funcţie de puterea familiei şi de zona în care selucrează se lasă 16-20 kg miere.

.....Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură, fiecare familie având nevoiede 1,5-2 kg. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere, administrat în luna februarie în turte energoplastice.

1. Calitatea hranei. .....Mierea reprezintă hrana glucidică, în ea predomină zaharurile simple, uşor asimilabile, glucoza şi fructoza. Ea este bogată în fermenţi, vitamine, săruriminerale......Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi, deoarece miereanecăpăcită este higroscopică, se poate scurge din celule, poate să se înăcrească

provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. .....Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori, nu de mană. Mana reprezintă aceasubstanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sautulpinile unor plante. Mana poate fi secretată direct de plantă, din cauza presiuniiradiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau

poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. .....Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree.Recunoscută în stup după culoarea mai închisă, după vâscozitatea ridicată, dupăgustul mai puţin dulce şi după faptul că, în general, nu este căpăcită, se recomandăextragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. .....Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire aalbinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr, rezultatul fiind următorul: albinelehrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88,9% faţăde cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. .....Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care olăsăm ca hrană de iarnă. Această operaţie o poate face orice stupar, folosind unadin cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var.

.....Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins cese amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată; se lasă să se limpezească.Varul se va depune pe fundul sticlei, iar lichidul albicios ce se ridică deasupra sefiltrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într -o sticlă etichetată.Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într -o epr ubetă (mierea să fieluată din diferiţi faguri), apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apădistilată. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutuluieprubetei se adaugă două părţi apă de var, se agită totul şi se încălzeşte până lafierbere la o mică lampă de alcool. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană,în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Această miere este improprie

pentru iernare, ea trebuind să fie înlocuită.



b) Metoda cu alcool.....Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată; după o uşoarăîncălzire a conţinutului eprubetei, se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Dacăamestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă, în caz

contrar, dacă lichidul se tulbură şi devine albicios, mierea este de mană, şi fiindimproprie pentru iernare trebuie înlocuită. .....De asemenea, iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează,în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm, underaportul glucoză-fructoză este în favoarea fructozei. Mierea de floarea-soarelui şi,în special cea de răpită, cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii

bune.Pentru a spori producţia de miere extrasă, unii apicultori înlocuiesc rezervele

pentru iernare cu sirop de zahăr, ceea ce iarăşi nu este bine. Se admite ca în anii încare condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei

de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sir op dezahăr. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nude o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. Cuvintele apicultoruluiamerican A. Root sunt convingătoare în acest sens. "Dacă mierea aflată la sfârşitulverii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine, este o adevăratănebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care săfiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Oricine gândeşte că în felul acesta poateobţine avantaj se înşeală, chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut".

2. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. .....Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută, pe cât posibil, la culesurile

principale din lunile mai-iunie. Această activitate este mult uşurată atunci când înstupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali, care au rame de o singurădimensiune. Astfel, în timpul culesului mare, imediat ce există faguri plini cumiere, aceştia se ridică din stup, pe măsură ce sunt căpăciţi. Se vor alege, în primulrând, fagurii plini cu miere, 3-3,5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1,8-2,5 kgîn rame de multietajat (435/230 mm). .....Dacă însă condiţiile de cules nu au fost

prielnice, se pot lua şi faguri cu mai puţină miere, cu condiţia să conţină cel puţin

1,5 kg fiecare......Se aleg numai fagurii bine clădiţi, de culoare brun-deschisă, în care, înainte de afi umpluţi cu miere, au fost crescute câteva generaţii de puiet. Fagurii în care a fostcrescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentrucreşterea de puiet care începe încă din timpul iernii, în locul fagurilor scoşi din stupse introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali ......La stupii cu magazine (Dadant-Blatt), în raport cu puterea familiei se iauurmătoarele măsuri: - la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi

iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib

ridicaţi din corpul de cuib (fig. 2)..



...Fig.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin, în vederea pregatirii rezervelor de miere înfagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b).

..În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară; pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi,

se ridică în vederea păstrării, iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă saudin cuib;- în cazul familiilor puternice, care ocupă două magazine, se procedează astfel: dinmijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin, iar în spaţiulformat se introduc 3-5 faguri de cuib, ce se scot din corpul de jos sau din fagurii dela rezervă. Ocupând în magazine poziţia centrală,fagurii sunt umpluţi curând cumiere (fig. 3.).

Fig.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. la stupul vertical cu douămagazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine).

.....O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură, deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine aalbinelor, atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioadeale anului, în acest scop, cu ocazia reviziilor obişnuite alefamiliilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrarefaguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. Pe timpul

culesului mare, aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fiumplute cu miere şi căpăcite. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere, se alegfagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet, în această stare,rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. .....Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul, esterecomandabil ca, în afara rezervelor de păstură în faguri, pe timpul culesurilor abundente de polen, să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. Polenul recoltatse va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşireaacestora din iarnă, după primul zbor de curăţire. Păstrarea polenului se poate facedupă uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau înstare proaspătă, în amestec cu zahăr pudră. Amestecul se pune în recipiente din

sticlă de culoare închisă, având grijă să-l presăm bine, în aşa fel încât să nu rămânăgoluri de aer, iar deasupra, înainte de închiderea recipientului se mai pune un stratde 1-2 cm zahăr pudră.

Conservarea fagurilor......Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într -o încăpere în care temperatura săfie, pe cât posibil, constantă. Se vor evita camerele umede. Fagurii cu hrană derezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi saudulapuri cât mal bine închise (fig. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători(găselniţă, şoareci, furnici).



Fig.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. 1-uşi frontale,2-uşi laterale, 3-stelaj pentru rame 4-rame cu faguri de rezervă.

.....La aşezarea fagurilor în vederea păstrării, se va evitalovirea lor, asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca

să nu se atingă între ei. Loviturile provoacă deschidereacelulelor şi scurgerea mierii pe faguri, alteori mierea din porţiunile lovite, datorită aerului se poate altera.Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de

rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf, folosind arzătorulde sulf (fig. 4 b) (15 g/corp de stup, timp de 24 de ore) apoi se aerisesc.

...Fig.4b Arzătorul de sulf.

.....O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic

glacial, în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200cm3 de acid acetic glacial îmbibat într-un strat de pânză. Pânza astfel

pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zilela o temperatură de 20-25°C, timp în care are loc evacuarea aciduluiacetic. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de

nosemoză, a moliei cerii şi a altor dăunători. Atenţie! în cazul când se foloseşteacidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie, bandaj de tifon la nas şiochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. .....În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de

culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele,în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpuluide stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. Sefac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate, având grijă să nu existespaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă)

prin care să nu poată pătrunde albina, între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp), prin intermediuldeschizătorilor corpurilor intercalate, se creează un curent continuu de aer ceventilează fagurii, asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând ataculgăselniţei.

.....Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. Metoda serecomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice, fagurii fiindîn acest caz sub protecţia permanentă a albinelor, în acest fel se realizează şi oiernare bună a familiilor de albine, deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece dinatmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. .....Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră

pentru a se evita mucegăirea lor. .....Dacă la ieşirea din iarnă, când se face prima revizie de primăvară, se constatăexistenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă, se varecurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus.



3. Hrănirea de completare. .....Hrănirea de completare se face în trei cazuri, când familiile nu şi-au asiguratrezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice decules; când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană

constatate în cuib, când se face completarea parţială cu zahăr a r ezervelor insuficiente de hrană. .....Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. în felul acesta se vaintensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării, iar la dispariţiaalbinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pecare ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. .....După A.l. Melniciuc (1964), durata vieţii albinelor este influenţată, în moddirect, de cantitatea de zahăr prelucrată. Astfel, faţă de albinele care nu au prelucratzahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%, durata vieţiialbinelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%.

.....De asemenea, apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrareaunor cantităţi mari de sirop de zahăr, care trebuie depozitate în scurt timp, duce ladepăşirea capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi, ca atare, adaosul deenzime va fi necorespunzător, în această situaţie rezervele respective vor fidepozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător, fapt ceva duce la cristalizarea hranei în celule, cu o dublă influenţă negativă. Pe de o partealbinele vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezintă consumarea inutilă azahărului; pe de altă parte, prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele seîmbolnăvesc de diaree, putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierdereafamiliilor. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarearezervelor să se facă într -un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate,asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. .....La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante......Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr marede faguri ci concentrată doar pe câţiva, adică pe fagurii pe care familia va ierna,sunt necesare următoarele măsuri: - înainte de administrarea hranei, cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri

pe care urmează să se facă iernarea; - reducerea se face în funcţie de puterea familiei;

- puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este apreciereacantităţii de albină de pe fiecare fagure şi, în final, aprecierea cantităţ ii totale dealbină. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă, cândcuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe, în timp ce rama de ME435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. în perioada activă, un fagure destup or izontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe, iar rama de ME435/230 conţine 150 g albină. .....O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) încare 1 dm2 conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă . Totalul

de dm2 găsiţi, înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr -o familie.



.....Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la270 g sau 200 g, în funcţie de tipul de stup.

Prepararea siropului pentru hrănirea de completare.

.....Când hrana se administrează timpuriu, imediat după terminarea culesului devară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea, depozitarea şi prelucrarea proviziilor, concentraţia siropului poate fi de 1/1. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum1,5-2 kg miere, ca să se stabilească necesarul din cuib. Un fagure plin pe ambelefeţe are 3,6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2,8-3 kg miere larama de multietajat (435/230 mm). O apreciere mult mai exactă se poate face tot cuajutorul ramei reţea (Netz), unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 gmiere pe o singură faţă. .....În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr -un kilogram de

zahăr rezultă, prin transformare, un kilogram de miere. Diferenţa de circa 25%zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0,750 kg zahăr) este consumată de albine în

procesul de transformare a zahărului în miere. .....Pentru a obţine un kilogram de sirop, la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă650 g zahăr şi 650 ml apă. Practic, întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul,amestecând până la completa dizolvare a acestuia. Se administrează cândtemperatura siropului este de 35-40°C.....Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare. în porţii de 2-5kg la 2-3 zile, după puterea familiei. Familiilor care nu ridică cantitatea de hranădată în totalitate, la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea dedepozitare a hranei în faguri......Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă. .....Se recomandă hrănirea de completare timpurie, deoarece albinele dispun înacest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi

pentru că, în general, activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice, prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. Dacă timpul este însăînaintat, concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă), acesta fiindmai dens, suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şiimplicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.

.....În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii, precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop. .....Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul desirop). Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop, efectul este inversşi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii. De asemenea, se mairecomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil careeste un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine, cât şicombaterii nosemozei. Protofilul se administrează în special familiilor de albineafectate de nosemoză, de intoxicaţii cronice, celor slăbite de intemperii, precum şi

roiurilor. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de



supă) la un litru de sirop, în totalitate într -un anotimp se administrează unei familiide albine între 50 şi 80 ml Protofil, în funcţie de mărimea şi starea acesteia.

Tabelul 3

Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate

Sirop(în litri)

Concentraţie 1/1 Concentraţie 1,5/1 Concentraţie 2/1

Zahăr(kg)

Apă(l)

Miere(kg)

Zahăr(kg)

Apă(l)

Miere(kg)

Zahăr(kg)

Apă(l)

Miere(kg)

1,0 0,62 0,62 0,62 0,77 0,51 0,85 0,87 0,43 1,02

2,0 1,25 1,25 1,25 1,54 1,02 1,69 1,74 0,87 2,04

3,0 1,87 1,87 1,87 2,31 1,54 2,53 2,61 1,30 3,06

4,0 2,50 2,50 2,50 3,08 2,05 3,38 3,48 1,74 4,08

5,0 3,12 3,12 3,12 3,85 2,56 4,22 4,35 2,17 5,1010,0 6,25 6,25 6,25 7,70 5,12 8,45 8,70 4,35 10,20

Tabelul 4

Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate

Zahăr (kg)

Raport 1/1 Raport 1,5/1 Raport 2/1

Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg)

1,0 1,0 1,6 1,0 0,67 1,3 1,1 0,5 1,15 1,2

2,0 2,0 3,2 2,0 1,34 2,6 2,2 1,0 2,30 2,43,0 3,0 4,8 3,0 2,01 3,9 3,3 1,5 3,45 3,6

4,0 4,0 6,8 4,0 2,68 5,2 4,4 2,0 4,60 4,8

5,0 5,0 8,0 5,0 3,35 6,5 5,5 2,5 5,75 6,0

10,0 10,0 16,0 10,0 6,70 13,0 11,0 5,0 11,5 12,0

.....Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat subformă de turte. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat, albinele nu mai ridică siropul, sau spre sfârşitul iernii, în cazul în care, datorită uneicantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.Desigur, acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se

prelungeşte mult în primăvară, în condiţii normale însă, familiile de albine trebuiesă fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea diniarnă şi începutul unui nou sezon.

.Capitolul anterior ........ .P

Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării














.....Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu putereafamiliei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem săaibă suficientă hrană până în primăvară. .....Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules, de starea vremii

şi de situaţia puietului în cuib. Cu cât culesul ţine mai mult timp, cu atât lucrarea seexecută mai târziu; cu cât timpul se răceşte mai curând, cu atât această lucrare seexecută mai devreme. .....În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă completghemul de iernare, fără spaţii suplimentare. .....La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice aledezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană, precum şi de faptul că întimpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se

pot deplasa pe fagurii laterali.

....Pornind de la aceste considerente, la formarea cuibului se va avea în vedere ca,îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cucantitatea cea mai mare de albine.....Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală, unilaterală şi centrală,ultimele două moduri de amplasare - unilaterală şi centrală - fiind însă mai puţinindicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente.

1. Amplasarea bilaterală .....Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere, 3,5-4 kg, se amplasează în dreaptaşi în stânga cuibului, urmând către mijlocul cuibului, în ordine descrescândă,fagurii cu miere mai puţină, fără însă ca aceştia să fie sub 1,5 kg (fig. 5).

..

Fig.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib.

.....Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib,este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţireci, pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib

normal, se lasă fagurii ocupaţi cu albină, plus unul, în aşa fel ca albina să nu ocupefeţele exterioare ale ramelor marginale. Când sunt în cuib redus, se lasă atâtea ramecâte sunt ocupate cu albină. Uneori, din cauză că la controlul pr eliminar ghemul n-a fost suficient de strâns, este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg, fiindnecesar ca ulterior fagurii mărginaşi, neocupaţi de albine să se scoată, deoareceaceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea sealterează.

2.Amplasarea unilaterală ....Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin, în

ordine crescândă către unul din pereţii stupului, cu precizarea că nu trebuie săavem însă faguri sub 1,5 kg miere (fig. 6).



Fig.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup.

.....Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii

în stupi orizontali - familia de bază şiajutătoare (fig. 7).

Fig.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontalcând iernează două familii în acelaşi stup. 1-ghemul deiernare în familia de albine. 2-ghemul de albine în familiade bază la începutul toamnei. 3-ghemul ambelor familii dealbine pe timpul şi la sfârşitul iernii.

.....În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta adiafragmei care separă familiile. Apoi, către marginile stupului, în ordinedescrescândă a cantităţii de miere conţinute, fagurii cu provizii mai puţine, cuaceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1,5 kg mier e. Ghemul seva forma de o parte şi de alta a diafragmei, fiecare familie fiind atrasă şi

beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. 3. Amplasarea centrală ..... Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere,

descrescând în greutate către marginile cuibului, astfelîncât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0,5 kg miere(fig. 8).

Fig.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib.

.....La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca încentrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de

albine, în care au crescut deja câteva generaţii de puiet, deci potriviţi pentrucreşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. La stupii multietajaţi, cândiernarea se face pe două corpuri, în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg

miere, iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţinămiere, aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali,în total7-8 kg (fig. 9).

Fig.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat.

.....Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpulinferior, această situaţie determină aşezarea ghemului deiernare sub aceşti faguri, în urma consumului, din cauzaslabei mobilităţi a ghemului, spaţiul de 10 mm dintrecorpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame,chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor



apropiere. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele douăcorpuri. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipitecu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor. .....Dacă iernarea se face într -un corp, fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la

ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1,5-1.7 kg. Pe măsură ce rezervelese consumă, ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus.

.Capitolul anterior ........ .Prima paginã..

Pregătirea familiilor de albine pentru iernare.

.....Familia de albine, ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu, are capacitateade a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. .....Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute.Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitateaşi cantitatea proviziilor de hrană. Desigur, rezistenţa la condiţiile nefavorabile estemai mare la familiile puternice......Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct

dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timpînainte de apariţia sezonului friguros prin: - acumularea unor provizii importante de hrană în cuib; - folosirea cu economicitate, în funcţie de condiţiile exterioare, a acestor provizii; - micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare petimpul culesurilor de vară, diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de

puiet;- reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului, de clădire a fagurilor); - izgonirea trântorilor, care f iind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au

posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig.Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate, în familiileorfane sau în familiile cu mătci bătrâne; - propolizarea cuibului şi, mai ales, a crăpăturilor pereţilor, albinele izolând în felulacesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. .....Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus, rezultă că albinele îşi potasigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadelereci. Pe măsură ce nopţile se răcesc, albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibuluiconcentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. De asemenea, seaccentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi

uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. O dată curăcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor,
















încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. Familia de albine trece în perioadarepausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunileianuarie-februarie, când apare primul puiet în cuib...... În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet,

scade simţitor consumul de miere, dar se menţine în continuare un consum ridicatde polen şi păstură, în organismul albinelor se produc modificări fiziologicecaracteristice albinelor care vor ierna. Albinele crescute în această perioadă sedeosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc denumai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ.Longevitatea se datorează, pe de-o parte faptului că ele participă, într -o măsură maimică, la creşterea puietului şi la culesul de nectar, iar pe de altă parte modificărilor anatomo-fiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut deculoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură, însuşire pe care nu o

au albinele născute primăvara sau vara. Datorită acestor rezerve, albinele potrezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spresfârşitul sezonului rece. .....În perioada de toamnă, când nu mai există puiet, se face tratamentul împotrivavarroozei, folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate,conform prospectului.

1. Ghemul de iernare. .....Odată cu scăderea temperaturii exterioare, între +6"C şi +8°C se formeazăghemul de iernare. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând, de regulă,spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. Ghemul are formă de sferă sauelipsă. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii, această formă aghemului este cea mai avantajoasă întrucât, după cum este cunoscut, dintre toateformele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei.în felul acesta, la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă

pentru pierderea căldurii. Partea exterioară a ghemului, numită coaja ghemului,este alcătuită dintr -un strat foarte dens de albine, care ocupă atât intervalele dintrefaguri cât şi interiorul celulelor libere. Aici albinele stau aproape nemişcate, cucapul îndreptat către interiorul ghemului, vârât sub abdomenul altor albine şi cu

aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişulcaselor). Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorulghemului să fie cât mai mici, reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediulexterior. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cutemperatura aerului din jurul ghemului. Miezul ghemului, care cuprinde şi matca,este mai afânat, albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie detemperatura mediului exterior. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolulde a produce temperatura necesară întregii familii, precum şi rolul de a hrănimatca. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi, picioareşi abdomen, ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care

poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului.



.....Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediuluiexterior şi de stadiul de iernare. În prima fază a repausului de iarnă, care începe odată cu ieşirea ultimului puiet, temperatura din interiorul ghemului este maiscăzută, oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice, care

este de circa +13,9°C. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului înaceastă fază de iernare nu depăşeşte +25°C. în perioada a doua a iernii, care secaracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet,în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°Cşi rămâne la acest nivel. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu estecontinuă. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică(circa +13,9°C), albinele din miezul ghemului intră într -o stare de excitare, devinactive, se hrănesc abundent şi produc intens căldură, până în momentul cândtemperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară; din acest moment,activitatea albinelor scade treptat, ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi

repaus, adică de păstrare a căldurii produse. .....În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat căalbinele nu încălzesc interiorul stupului, ci numai interiorul ghemului. Radiaţiile decăldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. .....Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatu ra mediuluiexterior şi de puterea familiei, adică de mărimea ghemului. Cu cât este mai frigafară şi familia este mai slabă, cu atât se pierde mai multă căldură într -un timp maiscurt. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13,9°C) şi,ca urmare, albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea

producerii căldurii. Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperaturaaerului din stup, care, chiar în imediata apropiere a albinelor, se menţine cu celmult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. Ridicarea temperaturiighemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns lalimita inferioară. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului, provocat de omsau animale, precum şi umiditatea, mierea de calitate inferioară, lipsa mătcii şialtele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitelenormale şi, implicit, la sporirea consumului de hrană. De exemplu, o simplăridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii dinghem cu 2-3°C. în cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din

cauza unei tulburări puternice a albinelor, pentru liniştire, familiei de albine îi estenecesar un timp de 20-30 de ore. Ridicându-se temperatura ghemului este posibilca matca să înceapă ponta prea de timpuriu, fapt ce uzează mult albinele şicontribuie la o mortalitate ridicată primăvara. .....Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe,atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare, cât şi aconsumului de hrană. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada deiernare pe seama unui consum mare de provizii. Prin aceasta, organismul albinelor în cauză se uzează mai repede, li se scurtează viaţa, iar în primăvară dezvoltarea lor

evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.



.....Cercetările efectuate în ţara noastră (l. Barac, N. Foţii, Al. Popa, E. Sănduleac)evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe, după cum urmează:

Cantitatea de albineîn familie (kg) Consum mediu/kg de albină grame %

2,5-3,02,0-2,51,5-2,01,0-1,50,5-1,0

25,830,635,850,150,9

51,560,969,9

100,0100,6

.....Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au

arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7,5 kg miere pe durata iernii, iar familiile puternice, de 3 kg albină, au consumat câte 11,1 kg miere, adică 1 kg dealbină din familiile slabe a consumat 7,5 kg miere, iar 1 kg de albină din familiile

puternice câte 3,7 kg miere, ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3,8 kg miere la fiecare kilogram de albină, sau s-a redus consumul cu 0,1% la familiile puternice.2. Izolarea termică a cuibului ..... Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limiteleinterioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare. Se apreciază însă căîmpachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură, fiinddeosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzuteîn care familia creşte puiet. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului lafamiliile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. .....La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit alstupului, în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată

protejarea bilaterală a cuibului (fig. 10 a şi b).

Fig. 10a Împachetarea bilaterală a cuibului înstupul orizontal

1. ghemul de albine înfamilia ajutătoare 2. ghemul de albine înfamilia de bază laînceputul toamnei3. ghemul ambelor familiide albine pe timpul şi lasfârşitul iernii



Fig.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului

.....În acest caz, la peretele stupului se pune o salteluţă urmată dediafragmă, de fagurii cu albine, a doua diafragmă şi salteluţă. Peste

podişor se suprapune o a treia salteluţă. .....Când familiile sunt puternice, se recomandă împachetareaunilaterală a cuibului (fig. 11).

Fig. 11 împachetareaunilaterală a cuibului

.....Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului, urmează diafragmaşi salteluţă laterală. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. Materialul de

protecţie trebuie să fie permeabil, salteluţele nu trebuie să fie prea groase, ele

trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului, prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii, condiţie favorizantă pentrudezvoltareamucegaiului. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută, polistiren expandat,ziare, paiele de ovăz, papură. ..... La stupul multietajat, dacă iernarea se face pe două corpuri, se poate lăsa unnumăr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şiinferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Protecţiasuperioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. 12).Materialulde protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între

noapte şi zi.

Fig. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri.

3. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. ..... O dată cu terminarea culesului principal, cu scădereatemperaturii în cursul nopţii, este necesară redimensionareaurdinişului. Acesta la intrarea la iernat trebuie săcorespundă puterii familiei, socotindu-se 0,5 cm pentrufiecare interval ocupat de albine. Orificiile de ventilaţie dincapac, în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei,



se închid. De asemenea, se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şiacest al doilea urdiniş. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unuiregim optim de temperatură, care să permită creşterea intensă de puiet în vederearealizării unor familii puternice pentru iernat.

.....O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv, măsurile care se iau sunt înfuncţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. Un aspect importantcare trebuie urmărit, este umiditatea. Este foarte important să prevenim excesul deumiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. în acelaşi timp,excesul de umiditate, datorită faptului că mierea este higroscopică, poate determinascurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvireaalbinelor......Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă sănu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim detemperatură, în plus, trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării,

adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon(fig. 13).

Fig. 13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii1- ghemul de albine 2- sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3-sensul circuitului de aer viciat (după Uogdan.)

.....La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apărezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la

partea superioară a stupului în două moduri: a)deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există; b) lăsând un spaţiu decâţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. La prima variantă,

pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură, pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie.Orificiile de ventilaţie din capac se închid. La varianta a doua, peste podişor nu semai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. Evacuarea vaporilor deapă care trec prin salteluţă către exterior, se realizează prin deschiderea unuiadintre orificiile de ventilaţie din capac. .....La stupul vertical - multietajat, ventilaţia la partea superioară se poate realiza

prin aşezarea podişorului invers, cu partea care formează un mic urdiniş deasuprafamiliei.Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului, situaţie care contribuie în ceamai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului, stupul vaavea o poziţie puţin înclinată către urdiniş, înlesnindu-se astfel scurgerea apei prinurdiniş. .....O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. In acest

scop, o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. 14).

Fig.14 Gratie contra rozatoarelor.



4. Protecţia stupinei în timpul iernii. ..... Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul ierniicontribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. Pentrua feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o

plantaţie de protecţie, de preferinţă din esenţe de înălţime medie. De asemenea, se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele, coceni de porumb, tulpini defloarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură, stacheţi, identice cu gardurile

para-zăpezi (fig. 15).

Fig.15Protecţia

stupinei în timpuliernii.

.Capitolul anterior ........ .Prima paginã..........Capitolul u

Metode de iernare a familiilor de albine

În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:

- iernarea în aer liber;- iernarea în cojoc;- iernarea în adăpost.

1. Iernarea în aer liber .....În condiţiile ţării noastre, familiile de albine normale şi cu provizii abundentede hrană iernează în aer liber. La acest procedeu, familiile de albine rămân pe locullor din timpul verii. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire înzilele călduroase din cursul iernii, creşterea mai timpurie a puietului, valorificareamai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii, cât şi avantaje economicedeoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau

pentru procurarea materialelor izolatoare. .....Prin această metodă se reduce şi forţade muncă, stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. Iernarea în aer liber nuexclude însă protecţia stupilor la interior, amplasarea corectă a stupinei pe vatrăînsorită şi, în special, existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii caresă ferească stupina de vânturi şi curenţi. 2. Iernarea în cojoc ..... Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă laîmpachetarea exterioară a stupului (cojoc). Această împachetare poate fi

individuală, pentru doi stupi, sau cojoc colectiv. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri, în acest caz punându-se spate în spate, între stupi şi rândurile de



















stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie,coceni, frunze uscate). Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune,de asemenea, material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie), la 20-25 cm deasuprasolului. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica

pătrunderea apei, având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. 16).

Fig. 16 Iernarea în cojoc

.....Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului, când zborulalbinelor a încetat, în zilele însorite, când timpul s-a încălzit suficient, se înlătură

împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru caalbinele să iasă la zborul de curăţire. .....Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinelesituate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe ovatră ferită de vânt şi curenţi reci. 3. Iernarea în adăpost .....În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusădeoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar, pede altă parte, familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în cares-au format de-a lungul veacurilor, în unele situaţii însă (provizii reduse, familiislabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. Familiile de albine seintroduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. Acest sistemasigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană, însă familiilesunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. De asemenea, în

primăvară, aceste familii au o dezvoltare încetinită. Practic, nu este necesar să seconstruiască adăposturi speciale. Se utilizează construcţiile existente (încăpere,şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie, linişte, întuneric, temperatură în

jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%......Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de

modul de iernare. În tabelul 1 este, după G.A. Avetisian, o comparaţie întrediferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare.

Tabelul 1

Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine

Metodade

iernare

În grupe de familii de albine cu greutateade...(kg)

În medie pentru toate

grupele defamilii de

albine

1,0 1,5 2,0 2.5



În aer liber

9,67 8,78 7,99 5,74 8,42

În cojoc 9,54 8,39 6,38 4,90 7,90

Înadăpost

9,56 8,77 6,42 4,22 7,74

.....În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutatevie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.

.Capitolul anterior ........ .Prima paginã..........Capitolul urmãtor .

Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

.....În general, lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă serezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şiînlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt:

1. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor .....Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări decurte, ciocănitori, piţigoi etc., unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. Pe lângă

consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai potfolosi, înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonulcald. Din acest motiv, acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburileunor familii (cadavre de albine fără capete sau roase, prezenţa excrementelor deşoarece, rumeguş de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş)devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor.

2. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controaleauditive .....Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin

"ascultare", fără a se recurge la deschiderea stupului. .....La cercetarea familiilor de albine, sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite, se va recurge numai în situaţii excepţionale, cândviaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii, de îmbolnăvire sau altestări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Ascultarea familiilor de albine înlunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni, apropiind urechea de peretele din

faţă al stupului.





























Ascultarea stupilor iarna.

.....Unii crescători de albine se folosesc, în acelaşi scop, de un tub de cauciuc lungde 1m, având diametrul interior de 0,8-1 cm, iar alţii de stetoscopul medical.Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche,sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetuluialbinelor:- zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi căiernarea decurge normal;- bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă; - zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă căfamilia este înfometată. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnăcu provizii suficiente, ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. Din cauza temperaturii scăzute (în stupiiorizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe faguriialăturaţi, plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde

proviziile sunt intacte......Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni,fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. .....Dacă albinele răspund printr -un zumzet puternic, care însă încetează imediat,

înseamnă că familia iernează în condiţii bune. Zumzetul prelung, neuniform înintensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Din cauza neliniştii provocate delipsa mătcii familia consumă mai multe provizii, se îmbolnăveşte de diaree, seepuizează şi adeseori piere în întregime. Când în stupină există mătci de rezervă,îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă,după ce, în prealabil stupul a fost transportat într -o încăpere unde temperatura estede aproximativ +15°C, însă numai atât cât se poate da într -o parte diafragma şi

primul fagure cu albine pentr u a se introduce în spaţiul gol creat fagurii, albinele şimatca dintr-un nucleu. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă, familia de albineorfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă, procedându -se la fel......Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectuldiferitelor resturi, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului,după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. .....Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu

prea multe albine-vârstnice, fie uzurii organismului lor din cauza unor boli......Prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate. .....Cadavrele de albine fără capete sau roase, prezenţa excrementelor de şoareci,arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. .....Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la

un capăt în unghi drept. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă deceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară.



Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site.Albinele moarte se strâng şi se ard. .....Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pescândura de zbor, înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se

îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitateinferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabilede iernare......Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii

pe care iernează albinele s-a cristalizat. Din contră, acolo unde mortalitatea esteneînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed, înseamnă că iernarea decurgenormal......Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate, precum şiaprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când larezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. Pentru

această operaţie, stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într -oîncăpere încălzită. Aici i se înlătură capacul, împachetajul şi mai apoi podişorul.Observând poziţia ghemului, avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într -omargine a lui, în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele, încazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurelecu miere se găsesc puţine albine, atunci el se introduce peste încă o ramă, spremijlocul cuibului, unde se află mai multe albine, în asemenea cazuri se face câte unorificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (degrosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se potalătura restului de albine din ghem. în cazul în care se administrează familiei zahăr candi, şerbet, turte, nu mai este necesară aducerea stupului într -o încăpere încălzită,administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei......În continuare, iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi aşerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. Antonescu)...... Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită,zmeură, floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. Formareaturtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţinăseama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari

(atât de miere cristalizată, cât şi de zahăr), restul, cristalele grosiere, aruncându-le pe fundul stupului, iar când timpul permite, scoţându-le chiar afară din stup. Pentrua preveni această situaţie se procedează astfel:'se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudrămăcinat sau pisat fin. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. Pentru a nu sedenatura calităţile mierii - pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şivitaminelor - apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuiesă aibă temperatura mai mare de 45°C. în continuare, mierea lichefiată se toarnă

peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr), apoi se frământă cu mâna,ca un aluat, până la omogenizarea amestecului. Este indicat ca turta folosită la

sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea



activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. Cu efecte deosebite s-adovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp.),izmă (Folia menfriae), tei (Flores tilliae), roiniţă (Folia mellissae), sunătoare(Herba hyperici), muşeţel (Flores chamomillae], gălbenele (Flores calendulae),

coada şoricelului (Flores millefolii), coada calului (Herba equiseti), măceş (Fructuscynosbati) şi soc (Flores sambucus). Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionatămai sus. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece.Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. Se amestecă totul bine şi se lasăaco perit timp de 30 minute. Infuzia rezultată se strecoară printr -o pânză curată.Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o partemiere, o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amesteculdobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie lakilogramul de pastă, în locul infuziei medicinale preparate în casă, se poate folosi

preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii

nosemozei. în acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pasta obţinutăse administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregătite se pundeasupra ramelor, după ce în preala bil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa

pungii, prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. 17).

Fig.17 Amplasarea turtei. Mod dedecupare a foliei in care este

ambalataturta.

b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. dr. E. Mureşan şi ing. C. Mihăilescu). ..... Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7,700 kg zahăr pudră, 2 kg miere,300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". întreaga cantitate de zahăr pudră pecare o vom folosi, se aduce în încăperea de lucru, la cald, cu cel puţin patru oreînainte, în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări, aceştia se

zdrobesc fin. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un cazmiere de mană. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm, tei sau fâneaţă,nefermentată, provenită de la familii sănătoase. Mierea se încălzeşte puţin, doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în

prealabil, într-un vas emailat se pune zahărul pudră, se adaugă mierea şi apoi sefrământă bine totul cu mâna, până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu seîntinde şi nu este lipicioasă. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de

plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari, în funcţie de apreciereanoastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. Turta de şerbet

trebuie să aibă grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor.



c) Şerbetul fiert (după prof. dr. E. Mureşan şi ing. C. Mihăilescu). ..... Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai, sau din zahăr şi miere de albine cuapă sau ceai. Pentru prima variantă, la 10 kg de zahăr se folosesc 2,300 l apă sauceai de plante medicinale. Pentru a doua variantă, la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de

albine se adaugă 1,750 l apă sau ceai de plante medicinale. Indiferent de variantă,cantităţile indicate se introduc într -un vas emailat de mare capacitate, deoarece înmomentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care seformează. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreştemomentul în care începe fierberea. Cu un termometru măsurăm temperatura, şicând aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă josde pe foc. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care neindică terminarea invertirii zahărului: într -un pahar cu apă rece se picură cu olinguriţă din siropul care fierbe; dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din

pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. în cazul când la

prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine, aceasta se adaugă numai cândşerbetul s-a terminat de fiert. Se toarnă apoi compoziţia într -un vas curat care a fostudat în prealabil cu apă rece. în acest mod se împiedică formarea de cristale maride zahăr. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. înacest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn, efectuândmişcările într -un singur sens, până când siropul începe să-şi schimbe culoarea sprealburiu şi apoi alb, întărindu-se. Frecatul şerbetului este încheiat atunci cândsăltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul maseişerbetului ci rămâne la suprafaţă. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau

pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame, în funcţie denecesităţile familiei respective.

3. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelelede zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. .....Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prinorificiile de ventilaţie sau crăpături. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul dezăpada transformată în sloi de gheaţă. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergelede fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. .....Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de

îngrijorare, căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. Totodată, nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocareaalbinelor, căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. Totuşi, cândzăpada se topeşte, e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului, deoarece aerul

pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. .....Către sfârşitul iernii, se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toatăvatra stupinei. Este bine să se presare paie, pleavă sau frunze uscate pe vatrastupinei. Numai pe asemenea materiale, izolatoare, albinele se pot aşeza fără

pericol în timpul zborurilor de curăţire. Altfel, aşezându-se pe zăpadă, pământulumed şi îngheţat, ele rămân amorţite, nu mai pot zbura şi mor.

4. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor



..... În condiţii normale, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de aacumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. Apariţia zilelor cutemperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberareaintestinului supraîncărcat. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de

iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie, ianuarie, februarie) au o influenţădeosebit de bună asupra iernării. Este important ca albinele să beneficieze dezborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se potinstala boli grave, în special nosemoza. Stimularea zborului de curăţire necesităcâteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte, îndepărtarea chiar acapacelor stupilor şi a materialului de protecţie, aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. Pentru a stimula albinele să iasăafară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agitaalbinele care apoi ies. Este, de asemenea, important ca vatra stupinei să fie curăţatăşi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. Familiile normale efectuează un zbor

intens, cu o durată de 30-50 minute. Prezenţa apicultorului în stupină esteobligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fieidentificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. .....Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri decurăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. Unele familii facîncercări de zbor, la temperaturi mai scăzute. Acest fenomen poate însemna

prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros alalbinelor......Se atrage atenţia apicultorilor, în mod deosebit, asupra necesităţii de a asigurazborul albinelor în primele zile favorabile, deoarece în condiţiile climatice din ţaranoastră, după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima partea lunii martie, revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni, înfamiliile care au făcut zborul în primele zile favorabile, creşterea puietului pe scarălargă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii, ceea ceeste deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm.

.Capitolul anterior ........ .Prima paginã..........














Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine.docx

Documents

Transcript of Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine.docx