Revista  română  de  psihodramănr.  1  /  2013

Psihodrama

ISSN  2344  –  1062ISSN–L  2344  –  1062

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 12

MMeettooddaa JJ..LL.. MMoorreennoo:: uunn tteerreenn pprrooppiiccee ppeennttrruu ddeezzvvoollttaarreeaa iinntteelliiggeennţțţțeeii mmuullttiippllee

–– uunn wwoorrkksshhoopp ddeesspprree uuttiilliizzaarreeaa MMeettooddeelloorr ddee AAccţțţțiiuunnee îînn ccoommppaanniiii,, oorrggaanniizzaaţțţțiiii şşii iinnssttiittuuţțţțiiii

Norbert Apter

Binecunoscut psihoterapeut  în  terapia  centrată  pe  persoană,  psihodramatist,  trainer  şi  coach  având  la  baza  Metodele de  Acţțiune,  Norbert Apter (www.norbertapter.ch) este  şi  managerul  Institutului  ODeF  în Geneva (www.odef.ch). Activează  în  multe  ţțări.  În  calitatea  sa  de  trainer  şi  facilitator  pentru  un  număr  de  instituţții,  companii  sau  organizaţții  internaţționale  a  condus  numeroase  sesiuni  de  training,  teambuilding-uri  şi  rezolvarea  conflictelor  prin  Metode  de  Acţțiune.  Formator,  speaker  şi  autor,  s-a  specializat  în  dezvoltarea  de  relaţții  operaţționale  şi  constructive.

Rezumat

Articolul  prezintă  o  sesiune  reală  de  training  bazată  pe  Metode  de  Acţțiune,  în  care  participanţții  învaţță  atât  despre Inteligenţța Multiplă,  cât  şi  despre  cum  poate  fi  aceasta încurajată  prin  intermediul  Metodelor  de  Acţțiune  atunci  când  activează  ca traineri  în  instituţții,  companii  şi  organizaţții.

Autorul  dezvăluie  procesul  activ  de  învăţțare  al  grupului, trecând pas cu pas prin metodologia  sa  şi  prezentând rezultatul unui astfel de studiu, incluzând caracteristicile  majore  ale  fiecărui  tip  de  inteligenţță  şi  metodele  prin  care  inteligenţța  multiplă  a  fiecărui  membru  al  grupului  poate  fi  pusă  în  evidenţță  prin  acţțiune.

Introducere

Unul dintre workshop-urile pe care le-am condus la Păltiniş  (România  2012),  la  prima  Şcoală  de  Vară  a  Asociaţției  Române  de  Psihodramă  Clasică,  s-a concentrat  asupra  Metodelor  de  Acţțiune  în  Companii,  Organizaţții  şi  Instituţții  (Williams,  1991).  La  workshop  au participat în jur de 30-40  de  profesionişti  care  se  asteptau  (1)  să  experimenteze  Metodele  de  Acţțiune,  (2)  să  înţțeleagă  utilizarea  şi  limitele  acestora  şi  (3)  să  fie  capabili,  în  activitatea  lor  ca  traineri,  să  sporească  

eficienţța  training-ului prin apelul la inteligenţța multiplă  a  fiecărui  participant.

Chiar  dacă  nu  a  fost  cerinţța  lor  expresă,  metodologia  se  impunea  a  fi cea a lui Moreno, devreme ce funcţționează  ca  învăţțare  Generată  de  Context  (Apter,  2011)  şi  duce  la  creşterea  creativităţții  şi  spontanetăţții generând metode integrative  de  învăţțare  pe  care  participantul le poate folosi în practică.  Provocarea  mea  era  să  construiesc un workshop de 3 ore în care  participanţții  să  înţțeleagă  conceptul  de  Inteligenţță  Multiplă  a  lui  Howard  Gardner,  să  facă  legătura cu Metodele de  Acţțiune  şi  să  poată,  la  sfârşitul  sesiunii,  să  creeze  o  sinergie  între  cele  două  teorii.

Acest  articol  va  oferă  o  imagine  de  ansamblu asupra workshop-ului, asupra  parcursului  şi  informaţției  acestuia.

Teoria în  practică

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 13

Sesiunea de training

Pentru a activa Inteligenţța  Colectivă  a  grupului  şi  pentru a demonstra cum ne putem folosi de metoda lui J.L. Moreno într-un  grup  în  organizaţții,  companii  şi  instituţții,  am  creat  un  workshop  în  jurul  celor  cinci  faze  din Metodele  de  Acţțiune:

cele trei faze clasice descrise de J.L. Moreno –Încălzirea,  Acţțiunea, Participarea Auditoriului – denumită  aici  Pooling  (Ancelin-Schutzenberger, 2003; Blatner & Blatner, 1988; Moreno, 1965)

două   faze   pe   care   eu   le adaug de dragul training-ului – Punerea  în  perspectivă  şi  Utilizarea  Planificării.

Prin  urmare  teoria  şi  partea  experimentală  a  sesiunii  de training devin coerente.

Primă  fază:  Încălzirea

A. Încălzirea  de  grup:  obţținerea  unui „împreună”  sigur  şi  propice

Crearea  unui  climat  de  încredere  şi  acceptare  este  de  o  importanţță  primordială într-un grup (Apter, 2003; Kellermann, 1992; Carl R. Rogers & Kinget, 1962). Este legat  de  felul  de  a  fi  şi  a  face  al  trainerului  prin  care  facilitează  grupului  propria  cale.  Astfel,  ca  regulă  în  conducerea grupului, am început prin a întreba participanţții despre obiectivele personale. Pentru aceasta  am  sugerat  ca  ei  să  se  împartă  în  patru  grupuri  şi  să  găsească  trei  întrebări  importante  despre  workshop. Cel mai  des  ridicată  întrebare  a  fost  legată  de  rolul  trainerului  în  companii  şi  organizaţții:  Care  să  fie  abordarea  generală?, Cum  să  promoveze  un  training  bazat  pe  acţțiune?, Cum  să  delimiteze  dezvoltarea  profesională  de  dezvoltarea  personală?  Cum  să  abordeze  participarea  în  grup  (doar  managementul,  doar  personalul…)? Cum  să  facă  follow  up?  Cum  să  trateze  problemele  de  confidenţțialitate?... Alte  întrebări  au  fost  despre  utilizarea  metodei  lui  J.L.  Moreno:  Cum  să  diferenţțieze  clar  Psihodrama  de  Metodele de  Acţțiune1?  Cum  să  abordeze  problematica  rezistenţței  atunci  când  utilizează  acţțiunea  în  companii? Alte întrebări  au  fost  despre  Inteligenţța Multiplă  şi  ce  presupune  aceasta. Toate întrebările  au  

1 Psihodramă se  referă  aici  la  utilizarea  teoriei  şi  metodei  lui J.L. Moreno în cadrul psihoterapeutic,   în   timp   ce   Metode   de   Acţiune   se   referă   la   utilizarea   teoriei   şi  metodei în companii.

avut  importanţță!  Şi, într-adevăr,  înaintea  susţținerii  unui  training  în  companii, ar  trebui  să  fim  foarte  clari  în  privinţța  rolului  fundamental  al trainerului prin Metode de Acţțiune.

Ca modalitate de facilitare a climatului,  am  făcut  ceea  ce  Charles  Devonshire (un coleg apropiat lui Carl  Rogers)  obişnuia  să  afirme  în  mod  repetat  în  formările  noastre  ca  psihoterapeuţți  în  terapia  centrată  pe  persoană:  „Aveţți  încredere  în  procesul  grupului!”.  Într-adevăr  tendinţța  (Apter, 1987; Bozarth, 1998; Maslow, 1972; C.R. Rogers, 1963) actuală  este  spre  joc, nu doar în  fiecare  persoană  ci  în  fiecare  grup.

Astfel,  pentru  a  urma  tendinţța  grupului, am analizat fiecare din cele  12  întrebări ridicate  în  grup  şi  am  dat  câteva  răspunsuri  de  bază  necesare.  Se  pare  că  ele  au  ajutat  participanţții  să  se  elibereze  de  aceste  probleme  şi  să  se  deschidă  către  problema  centrală  care  urma  să  fie  abordată:  Inteligenţța  Multiplă şi  metoda  lui  J.L.  Moreno.

Am  continuat  cu  exerciţții  sociometrice – astfel încât participanţții  să  se  cunoască  mai  bine, iar  eu  să  îmi  fac  o  idee  mai  clară  despre  grupul  pentru  care  urma  să  conduc  workshop-ul. Astfel am  început  cu  formarea  unei  hărţți  vii  a  locului  unde  participanţții  muncesc, apoi clustere ale principalelor categorii profesionale în  care  activau;  am  format  şi  linii  vii  ale  experienţței  şi  cunoştinţțelor  în  domeniul  ce  urma  să  fie  abordat  etc. Prin intermediul acestor exerciţții  sociometrice  am  aflat  că  mai  mult  de  jumătate din

Teoria în  practică

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 14

participanţți  făceau  parte  din  lumea  psihologiei  şi  mai  puţțin  de  jumătate  activau  în  companii.  O  mică  parte  dintre  ei  aveau  experienţță  în  training-ul grupurilor sau echipelor în companii.

B. Încălzirea pentru tema abordată: o introducere verbală  în  Inteligenţța  Multiplă

Pentru  a  încălzi  grupul  în  abordarea  Inteligenţței  Multiple prin Metodele de  Acţțiune,  am  reamintit  participanţților  că  în  anii  1920  şi  1930, când J.L. Moreno a  creat  Psihodrama  şi  Metodele de  Acţțiune,  conceptul  de  inteligenţță  multiplă  nu  exista. Abia în anul 1980 acest concept a fost dezvoltat de Howard Gardner (Gardner, 1983, 1999).  Interesant  este  faptul  că  metoda  lui  Moreno  este  probabil  cea  mai  potrivită  să  solicite  fiecare  tip  de  inteligenţță  folosit  de  o  persoană.

Din  experienţță  vă  pot  spune  că  este  foarte  important  ca  psihodramatistul  să-şi  dezvolte  propriile  căi  de  utilizare a metodei moreniene în punerea în valoare a inteligenţței  multiple  a  protagonistului.

Ambele expertize se cer combinate într-o sesiune de lucru. Aceasta înseamnă că  psihodramatistul se bazează  pe  propria  inteligenţță  multiplă  atunci  când  pune  în  aplicare  metoda  lui  Moreno  şi  foloseşte  inteligenţța  multiplă  a  protagonistului  atunci  când  abordează  conţținutul  sesiunii  de  lucru.  Mai  mult,  psihodramatistul  adaugă  acestei  inteligenţțe  colective  orice  altă  inteligenţță  multiplă  a  membrilor  grupului  – fie  ei  auxiliari  sau  membri  ai  audienţței.

Ce este Inteligenţța  Multiplă?

Teoria  lui  Howard  Gradner  se  bazează  pe  ideea  potenţțialului  biopsihologic2 al  fiinţței  umane:  specia  noastră  are o  serie  de  abilităţți  intelectuale  pe  care  le  poate folosi.

Cu  alte  cuvinte,  o  persoană  are  modalităţți  diverse  de  a  „vedea”  lumea.  Acest  lucru  nu  este  surprinzător  pentru cineva familiarizat cu Teoria Rolului la Moreno. Cu toate acestea ceea ce face ca teoria  lui  Gardner  să  fie  atât  de  specială  şi  complementară  celei  lui  Moreno  este  faptul  că  se  referă  la  un  ansamblu  de  căi  de  „gândire”  şi  de  activare  a  inteligenţței  multiple  a  unei  persoane. Nu mai aveam de-a face cu un singur tip de

2.   Ereditatea   (baza   biologică)   şi   mediul   (baza   psihologică)   se   întrepătrund   în  dezvoltarea  potenţțialului  uman.

inteligenţță:  există  nouă  tipuri,  care  se  combină  în  modalităţți  specifice,  în  funcţție  de  persoană (şi istoria ei), de  moment  şi  de  circumstanţțele  interne  şi  externe.  Gardner  a  început în 1983 prin prezentarea a şapte  tipuri  de  inteligenţță:  Kinestezică,  Interpersonală  (sau  socială),  Intrapersonală,  Lingvistică,  Logico-matematică,  Muzicală,  Vizuală  şi  Spaţțială.  Mai  târziu  Howard Gardner a mai adăugat două,  ambele  asociate  cu  un  soi  de  „inteligenţță”  interioară:  Ecologică  (naturalistică)  şi  Existenţțială.

Pe scurt, am introdus fiecare tip de inteligenţță,  interacţționând  verbal  cu  participanţții,  înainte  să  trec  la  partea  de  acţțiune.

A doua fază: Acţțiunea

Partea întâi:  Relaţționarea

Cărţți  de  joc  - cu numele tipurilor de inteligenţță  - au  fost  aşezate  distanţțat  pe  podea.  Membrii  grupului au fost  rugaţți  să  se  poziţționeze  în  raport  cu  „primul tip dominant” de  inteligenţță,  apoi  cu  „al doilea tip dominant” de inteligenţță  şi  la  urmă  cu  cel  mai  puţțin  dezvoltat  tip  de  inteligenţță  pe  care  îl  au.  De  fiecare  dată  au  fost  împărtăşite  câteva  cuvinte  despre alegerile  făcute  şi  despre  competenţțele  specifice  pe  care  acel  tip  de  inteligenţță  le  implica.

Partea a doua: Folosirea inteligenţței  colective

Au fost create grupuri mici. Fiecare grup  a  primit  bucăţți  de  hârtie  şi  două  cărţți  cu  numele  tipului  de  inteligenţță.  Li s-a cerut participanţților  să  enumere  ce  fel  de  tehnici  ar  folosi  să  dezvolte  aceste  inteligenţțe  şi  să  încurajeze  exprimarea lor.

Teoria în  practică

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 15

Partea a treia:  a  demonstra  şi  a  învăţța  prin  demonstraţție

Fiecărui  grup  de  traineri  i  s-a  cerut  să  aleagă  şi  să  „arate” un  tip  de  inteligenţță  în  mod  creativ,  de ex.: sculptură  vie,  dans  sau  mişcare,  muzică,  poezie,  sketch-uri… (cinci  minute  de  pregătire).  

Grupurile  au  prezentat  fiecare  ce  au  pregătit,  şi  după  fiecare  prezentare  am  întrebat  audienţța:  „Ce  vedeţți?  Ce  auziţți? Ce  întelegeţți?”  

Audienţța  a  descoperit  nu  doar  tipurile  de  inteligenţță  prezentate  pe  scenă,  dar  şi  câteva  dintre  caracteristicile neexprimate până  în  prezent  ale  acestora.

Faza  a  treia:  Pooling  (denumirea  în  psihodramă – Împărtăşire)

Timp de 10 minute, în  grupuri  mici,  participanţții  au  discutat  şi  împărtăşit  pe  marginea  întrebării:  „În ce fel se  reflectă  în  viaţța  ta  ceea  ce  s-a  prezentat  pe  scenă?”

Faza  a  patra:  Punerea  în  perspectivă

În  acest  punct  mai  era  atât  de  puţțin  timp  până  la  sfârşitul  sesiunii  şi atât de multe lucruri au fost spuse încât  am  decis  pur  şi  simplu  să  fac  un  sumar  rapid  şi  să  reamintesc  tuturor  importanţța  folosirii  celor  5  faze  din  Metodele  de  Acţțiune  atunci  când  livrăm  un  training  în  instituţții,  companii  sau  organizaţții.

Ca  informaţție,  am  expus  mai  jos,  cu  foarte  puţține  modificări,  o  descriere  detaliată  – dacă  nu  exhaustivă  – a ceea ce s-a elaborat în grup în timpul procesului de învăţțare  despre  inteligenţța  multiplă  şi  despre  acţțiunile  care  o  evidenţțiază.  

1. Inteligenţța  kinestezică

Caracteristici: tendinţța de  a  se  exprima  prin  mişcare,  căutarea  contactului  fizic  şi  nevoia  de  a  atinge  şi  îmbrăţțişa  lucruri.

Acţțiuni  solicitate:  exerciţții  de  întindere,  dans,  mimă,  sculptură  vie,  lucru  manual,  oglindirea  posturii  fizice  (dublul)  şi  bineînţțeles jocul  de  rol  care  concretizează  şi  face  vizibile  procesele  interne  şi  externe  etc.

2. Inteligenţța  interpersonală  (socială) Caracteristici: abilităţți  de  comunicare,  lipsa  de  prejudecată,  cooperare,  înţțelegerea/acceptarea de

sine  şi  a  celorlalţți,  echilibrul între  altruism  şi  egoism.

Acţțiuni  solicitate:  folosirea  exerciţțiilor  de  ascultare  activă,  stabilirea jocurilor în rezolvarea

conflictelor sau în managementul

de proiect într-o  echipă  şi  bineînţțeles  folosirea  inversiunii  şi  participarea, ambele presupunând

efort  dublu  de  atenţție  şi  grijă  (atât  pentru  sine  cât  şi  pentru  celălalt)  etc.

3. Inteligenţța  intrapersonală

Caracteristici: acceptarea de  sine  şi  sondajul personal, deschiderea

către  propriile  procese  şi  reacţții  (emoţționale, cognitive  şi  comportamentale).

Acţțiuni solicitate: folosirea

solilocviului, facilitarea dialogului cu

sine,  acompanierea  tăcerii,  stabilirea  tehnicilor  de  relaxare  şi  concentrare, scrierea jurnalului

şi/sau  a  portofoliului,  intervenţții  cu  întrebări  de  genul  „Ce  simţți?  Arată-

mi!”  şi  tehnica concretizării  etc., care  încurajează  introspecţția.

4. Inteligenţța  lingvistică

Caracteristici: dragostea pentru

cuvinte,  nuanţțări,  istorisirea  şi  ascultarea  de  poveşti,  sesizarea  unor sensuri multiple într-un

context specific, creativitatea în

interpretare.

Acţțiuni  solicitate:  scrierea  de  cuvinte  sau  fraze  cheie  pe  o  tablă,  jocuri de cuvinte cum ar fi vorbirea

păsărească  sau  continuarea  poveştilor  neterminate;  povestea în

acţțiune,  exerciţții  de  asertivitate  şi  discurs; sumarizarea în câteva

propoziţții;  training-ul de  rol  şi  dublul (dincolo de ce s-a spus) etc.

Teoria în  practică

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 16

5. Inteligenţța  logico-matematică

Caracteristici: dragostea pentru numere, analiza, raţționamentul,  gândirea  secvenţțială,  explicaţțiile cauzale, organizarea (inclusiv organizarea de etape sau faze în ceea ce priveşte  obiectivele/rezultatele).

Acţțiuni  solicitate:  analiză  (prin  scriere)  a  preocupărilor  (sau  a  grijilor),  resurse/dificultăţți,  active/obstacole  etc.;  folosirea  jocurilor  de  strategie  şi  diferenţțierea  în  timpul trecut,  prezent  şi  viitor;  stabilirea  criteriilor de evaluare  şi  clasificare  cu  ajutorul  pătratelor  pe  podea  (de exemplu: da, nu, tulburat, indiferent), folosirea axei timpului în planificare, etc.

6. Inteligenţța  muzicală

Caracteristici: sensibilitate la sunete, ritm, melodii, capacitatea de a face o corelaţție  între  tonuri  şi  intensitatea  sunetului  cu  potenţțiale  emoţții  sau  cu  importanţța  mesajului;  dragostea  pentru  muzică.

Acţțiuni  solicitate:  dublul  mesajului  nerostit,  compunerea unui cântec sau a unui slogan; a cânta un cântec  sau  un  sentiment/o  emoţție, crearea unui ritm sau  interpretarea  la  un  instrument  (ca  încălzire  înaintea unei scene specifice) etc.

7. Inteligenţța  vizuală  şi  spaţțială

Caracteristici:  înţțelegere  prin  vizualizarea  punctelor  de  reper, reprezentarea  vizuală  a  lumii,  imaginaţția, abilitatea de  organizare  spaţțială  a  obiectelor, emoţțiilor,  persoanelor, sensibilitatea artistică.

Acţțiuni  solicitate:  crearea diagramelor proceselor interne  sau  relaţționale,  a  desena  sau  a  face  o  sculptură  în  mişcare  a  unei  emoţții,  relaţții  sau  situaţții,    crearea  unor  diagrame  de  acţțiune,  folosirea  foto-limbajului, munca simbolică,  construirea  unei  scene  (fie  că  este  o  scenă  introspectivă  sau  o  scenă  interpersonală).

8. Inteligenţța  ecologică

Caracteristici: deschiderea către  natură,  cunoştinţțe  despre  natură  şi  animale  şi grija pentru acestea, devotamentul pentru  protejarea  mediului  şi  ecosistemului planetar.

Acţțiuni  solicitate:  exerciţțiile de  încălzire  cu  referire  la  plante  şi  animale  (transformarea  în  animale  sau  plante), folosirea de meta-rolurilor din  natură  (un  

animal de companie, un copac, un râu,  vântul,  planeta,  soarele  etc.)  şi  inversiunea de rol cu acestea, crearea dialogului sine/meta-rol.

9. Inteligenţța  existenţțială

Caracteristici:  întrebările legate de viaţță  şi  moarte,  înţțelegerea  imaginii  de  ansamblu,  înţțelegerea  sensului  şi  originii  lucrurilor,  detaşarea de grijile  cotidiene,  poziţționarea  în  relaţție  cu  (macro)cosmosul

Acţțiuni  solicitate:  a  merge  dincolo  de  simţțuri,  folosirea  meta-rolurilor de putere (potrivite pentru persoana  în  cauză)  cu  tehnici  cum  ar fi concretizarea,  solilocviul  şi  inversiunea de rol pentru a accesa puterea  şi  înţțelepciunea  meta-rolului  şi  a  crea  un  dialog  suportiv.

A  cincea  faza:  Utilizarea  Planificării

Ca  de  obicei,  la  sfârşitul  unei  sesiuni  de  training  prin  metode  de  acţțiune,  întreb participanţții  despre  ce  au  învăţțat  şi  cum  îşi  propun  să  folosească  aceste  informaţții  în  viaţța  profesională.  Este  o  parte  foarte  importantă  în  procesul  de  învăţțare:  transferul  informaţției  în  viaţța  profesională.  Pentru  fiecare  participant acest timp devine un moment pentru alegerea primului pas:  ceva  ce  poate  fi  inserat  usor  şi  eficient  în  viaţța  profesională.  Pentru  un  trainer  este  foarte  interesant  să  audă  ce  aleg  participanţții  să  experimenteze  pe  lângă  ce  au  învătat  şi  cum  plănuiesc  să  facă  acest pas.

Varietatea  alegerilor  făcute  vorbeşte  despre  bogăţția  informaţțiilor  din  workshop  şi  despre  potenţțialele  aplicaţții    în  viaţța  reală.

Teoria în  practică

Revista română  de  psihodramă  nr.  1  /  2013 17

Concluzii

Conducerea unui workshop bazat pe Metodele de Acţțiune  despre  „Inteligenţța  Multiplă  şi  Metoda Moreno”  s-a dovedit a fi un proces  de  învăţțare  complex  cu  atât  mai  mult  cu  cât  ştim  că  învăţțarea  nu  este  o  recepţție  pasivă:  este  un  proces  activ  de  investigare;  un  training  trebuie  să  atragă  atenţția  fiecărui  participant.  Metoda  lui  J.L.  Moreno  oferă  mijloacele  prin  care  se  poate  obţține  o  implicare  activă  a  participanţților  şi,  încă  o  dată,  rezultatele  acestei  metodologii pe un grup de profesionişti  s-au dovedit convingătoare. Pe parcursul celor 5 faze necesare metodei,  participanţții  au  avut  oportunitatea  să  folosească  ceea  ce  eu  numesc  cele 6 linii integrative: a Exprima,  a  Explora,  a  Exersa,  a  Elabora,  a  Evalua  şi  a  Evolua. Rezultatul a fost impresionant: spontaneitatea şi  creativitatea  au  fost  încurajate  într-un  spaţțiu  sigur  şi  structurant,  iar  inteligenţța  colectivă  a  dezvăluit  o  resursă bogată  de  învăţțăminte.

De  fapt,  metoda  moreniană  nu  este  doar  o  serie  de  faze,  tehnici  şi  instrumente:  ca  metodă  completă,  este  şi  o  filosofie,  o  ştiinţță  şi  o  artă.  Metodele  de  Acţțiune  transformă  ceea  ce  ar  fi  putut  fi  o  simplă  utilizare  a  acţțiunii  într-un  proces  care  facilitează,  prin  acţțiune,  (1)  dinamică  ,  (2)  dinamismul  unei  persoane  şi  al unui grup    şi    (3)  capacitatea  de  a  unifica  experienţța,  conştientizarea  şi  cunoştinţțele,  producând  astfel  (4)  transformarea  procesului  de  învăţțare  în  competenţțe  direct  aplicabile  la  locul  de  muncă.    

Bibliografie

Ancelin-Schutzenberger, A., 2003 (original en 1966), Le psychodram, Paris: Payot & Rivages.

Apter, N., 1987, 9 Février, Carl Rogers: le deuxième souffle de la psychologie, La Suisse, pp. 6-7.

Apter, N., 2003, The human being: J.L. Moreno's vision in psychodrama, International Journal of Psychotherapy (European Asoociation for Psychotherapy), no 8(1), pp.31-36.

Apter, N., 2011, Using Action Methods for training in Institutions, Companies and Organizations. Mercurius

Blatner , A., & Blatner, A., 1988, Foundations of Psychodrama: History, Theory and practice, New York: Springer Publishing Company.

Bozarth, J. D., 1998, Person-Centered Therapy: A Revolutionary Paradigm, Ross-on-Wye: PCCS Books.

Gardner, H., 1983, Frames of mind. The theory of multiple intelligences, New York: BasicBooks.

Gardner, H., 1999, Intelligence Reframed. Multiple intelligences for the 21st century

Kellermann, P.F., 1992, Focus on Psychodrama. The Therapeutic Aspects of Psychodrama, London (England). Bristol, PA (USA): Jessica Kingsley Publishers Ltd.

Maslow, A., 1972, Vers une psychologie de l'être, Paris: Edition Fayard.

Moreno, J.L., 1965 (original en anglais en 1946), Psychothérapie de groupe et psychodrame, Paris: Presses Universitaires de France.

Rogers, C.R., 1963, The actualizing tendency in relation to „motives” and to consciousness, in M. Jones (Ed.), Nebrasky symposium on Motivation. Lincoln: University of Nebraska Press.

Rogers, C.R., & Kinget, M., 1962, Psychothérapies et relations humaines, Paris: Editions Nauwelaerts.

Williams, A., 1991, Forbidden agendas. Strategic action în groups, London (England). New York, NY (USA): Tavistock / Routledge.

Teoria în  practică