Merceologie Nealimentara

37
Proiect merceologie nealimentară Diversitas Group

description

: Merceologie Nealimentara -

Transcript of Merceologie Nealimentara

Page 1: Merceologie Nealimentara

Proiect merceologie nealimentară

Diversitas Group

Page 2: Merceologie Nealimentara

1. Generalităţi 2

1.1 Obţinerea şi proprietăţile pieilor naturale 3

1.2 Caracterizarea pieilor brute 3

1.3 Prelucrarea pieilor brute 5

1.4 Finisarea pieilor tăbăcite 6

1.5 Sortimentul pieilor tăbăcite 6

1.6 Clasificarea şi caracterizarea înlocuitorilor de piele 9

2. Standarde de calitate 13

2.1 Obiect şi domeniu de aplicare 13

2.2 Clasificare 13

2.3 Cerinţe generale de calitate 14

2.4 Marcare, ambalare, transport, depozitare şi documente 17

3. Diversitas – producător obiecte promoţionale 18

3.1 Pachete promoţionale pentru târguri conferinţe, expoziţii 18

3.2 Agenţie de publicitate 20

3.3 Diversitas grup 20

4. Bibliogafie 22

5. Anexa 1 23

1/24

Page 3: Merceologie Nealimentara

Diversitas Group

Ce este Diversitas?

Diversitas este fabrica de încălţăminte şi marochinărie fondată în 1998 de către Radu Florin

Jitaru, actualul general manager. Fabrica este situată în Braşov pe strada Nicolae Titulescu nr. 2 în

incinta fabricii Carpatex. Fabrica este deschisă companiilor şi mărcilor de prestigiu din întreaga lume.

De ce avem nevoie de Diversitas?

Ca şi companie doresc şi se preocupă permanent ca nivelul calitativ al serviciilor şi produselor

lor să fie foarte bun. În acelaşi timp sunt foarte atenţi ca preţurile practicate să fie corecte şi cât se

poate de mici.

Ce oferă Diversitas?

În cadrul Diversitas Group funcţionează un birou de comisionar vamal, care concură la

operativitatea formalităţilor de import-export. În funcţie de pretenţiile clientului Divesitas poate

asigura transportul materialelor şi a produsului finit. Angajaţii sunt aleşi cu forte mare atenţie, astfel

încât calitatea să fie de 100%.

1. Generalităţi

Grupa de mărfuri din piele şi înlocuitori constituie unul din segmentele majore ale consumului

de bunuri, importanţa lor fiind conferită de caracterul imperios al nevoilor de consum cărora li se

adresează aceste mărfuri.

În cadrul grupei se delimitează subgrupele: încălţăminte, îmbrăcăminte(din piele), mănuşi

marochinărie, articole de sport, materiale pentru tapiţerie etc. Evoluţia fiecărei subgrupe a fost

2/24

Page 4: Merceologie Nealimentara

determinată de numeroşi factori, între care condiţiile climatice, tradiţia, moda ş.a.,care au conferit

acestei evoluţii particularităţi spaţio-temporale evidente.

Producţia şi comerţul mărfurilor din această grupă se exprimă cantitativ prin

indicatorivspecifici, cum sunt:”mii tone” – pentru pieile natural, “mii mp” (metri pătraţi) – pentru

înlocuitori, “mil. perechi” (milioane perechi) – pentru încălţăminte, sau „nr. de perechi/loc./an” –

pentru consumul de încălţăminte etc.

1.1 Obţinerea şi proprietăţile pieilor naturale

Pieile folosite pentru confecţionarea bunurilor de consum sunt materiale de natură proteică

provenite din piei brute, cu proprietăţi modificate prin prelucrare, în funcţie de necesităţile impuse de

fiecare destinaţie.

Pielea naturală prezintă proprietăţi apropiate de nevoile de protecţie a corpului uman, fiind

materialul cu cea mai veche utilizare pentru protejarea corpului faţă de condiţiile de mediu

nefavorabile. Pieile se obţin de la numeroase specii de animale, îndeosebi mamifere, dar pentru a fi

folosite ca materii prime pentru obţinerea articolelor de pielărie sunt supuse unui şir de operaţii de

prelucrare care fac ca pielea brută, nerezistentă la condiţiile de mediu, să devină o piele finită cu

proprietăţi corespunzătoare nevoilor de utilizare şi, îndeosebi, rezistentă la condiţiile de mediu.

1.2 Caracterizarea pieilor brute

Principala sursă de piei brute o reprezintă mamiferele domestice, îndeosebi bovinele (taurine şi

bubaline), cabalinele, ovinele, caprinele, porcinele şi caninele, dar şi mamiferele sălbatice, animalele

marine, peştii, batracienii, reptilele, unele păsări etc. Provenienţa pielii (specia animalului)

influenţează esenţial multe din proprietăţile pielii finite, care, în ciuda oricăror operaţii aplicate,

prezintă suficiente elemente pentru a fi identificate.

Pieile de la aceeaşi specie alcătuiesc tipologii variate în funcţie de dimensiuni, greutate, defecte

etc.

Pielea brută prezintă o structură stratificată, compusă din epidermă, dermă şi hipodermă.

Epiderma şi hipoderma nu prezintă importanţă pentru pielea finită, fiind îndepărtată în cursul

prelucrării.

3/24

Page 5: Merceologie Nealimentara

Derma este partea cea mai importantă a pielii. Ea conferă proprietăţile principale ale pieilor

finite; este constituită din fibre de colagen şi diverse alte substanţe proteice, lipide etc. Cuprinde două

straturi: stratul papilar, spre epidermă, alcătuit din fibre colagenice fine, cu unele întreruperi în reţeaua

de fibre, şi stratul reticular, spre hipodermă, compus din fascicule de fibre colagenice împletite dens,

compact, care determină proprietăţile fizico-mecanice ale pieililor finite.

La contactul dintre dermă şi epidermă, stratul papilar prezintă o zonă formată dintr-o reţea

densă, impermeabilă, de fibre de colagen fine, numită membrană bazală, care prezintă o suprafaţă cu

numeroase ondulări; acestea, împreună cu porii formaţi de foliculii piloşi caracterizează desenul

natural al pielii sau aşa numita “floare a pielii”.

Diferitele regiuni ale suprafeţei pielii se deosebesc între ele prin grosimea, densitatea şi

caracterul împletiturii fasciculelor de colagen, de aceea proprietăţile fizico chimice ale diferitelor

porţiuni din suprafaţa pielii nu sunt uniforme. Pentru o utilizare raţională a pieilor, se delimitează

părţile(regiunile) cu caracteristici omogene denumite regiuni topografice.

Principalii constituenţi chimici ai pieilor crude sunt: apa (47-75%), substanţele proteice (32-

35%), substanţe grase (până la 30%) şi substanţele minerale (sub 1%).

Substanţele proteice sunt reprezentate în principal de colagen (cca 95%), care prin structura sa

determină proprietăţile mecanice (rezistenţa, elasticitatea, flexibilitatea) pieilor finite.

Calitatea pieilor brute şi implicit a pieilor finite este determinată şi de prezenţa defectelor care

pot fi grupate după provenienţă în:

defecte din timpul vieţii animalului, generate de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere,

accidente, boli, paraziţi etc. Cele mai importante defecte din această categorie sunt pieile subţiri,

şoldurile, urmele de dangale (însemnări făcute cu fierul roşu), cicatrice, găuri de insecte ş.a.

defecte din timpul sacrificării şi jupuirii animalului care pot fi: pete de sânge (provenite de la

animale moarte sau sacrificate dar nesângerate), tăieturi şi ciupituri de cuţit etc.

defecte din timpul conservării care apar ca urmare a unor procese degradative cauzate de

conservarea necorespunzătoare: pete de sare, piei uscate (tinicheloase), piei încinse, piei putrede.

4/24

Page 6: Merceologie Nealimentara

1.3 Prelucrarea pieilor brute

Operaţiile la care este supusă pielea brută au drept scop transformarea ei într-un material

imputrescibil, rezistent şi cu un aspect exterior corespunzător.

Procesul de prelucrare a pieilor brute cuprinde trei grupe de operaţii şi anume: operaţii

preliminare tăbăcirii, tăbăcirea şi operaţii de finisare.

Prin operaţiile preliminare se urmăreşte transformarea pielii brute în piele gelatină, pregătind-o

pentru preluarea substanţelor tanante. Pieile brute se înmoaie, apoi se depărează (chimic sau

enzimatic) şi se tratează cu substanţe bazice care emulsionează grăsimile şi produc umflarea ţesutului

dermic.

Tăbăcirea este operaţia care conferă pieilor în primul rând rezistenţă la putrezire şi constă în

pătrunderea substanţelor tanante în structurile interne intime, unde se fixează stabil prin procese fizico-

chimice complexe.

În practică sunt aplicate pe larg două categorii de tăbăciri: tăbăciri vegetale şi tăbăciri minerale.

Pentru tăbăcirile vegetale se folosesc substanţe tanante existente în specii vegetale (quebracho,

castan, stejar, molid, scumpie etc), care au proprietatea de a se combina cu pielea gelatină, difuzia

tananţilor în piele făcându-se lent ţi relativ neuniform, necesitând timp îndelungat (de ordinul lunilor)

până la definitivarea procesului.

Tăbăcirile minerale se fac cu săruri metalice, cele mai întâlnite fiind tăbăcirile cu săruri de

crom. Metodele de lucru sunt de durată scurtă (de ordinul orelor).

Pieile tăbăcite mineral au culoarea gri-verzuie şi se utilizează pentru feţe de încălţăminte,

articole sport, îmbrăcăminte, mănuşi etc.

Pentru a se obţine produse care să îmbine avantajele oferite de diversele moduri de tăbăcire, se

procedează la tăbăciri combinate, adică se aplică simultan sau succesiv două sau mai multe tipuri de

tăbăcire diferite, de ex.: tăbăcirea cu tanaţi vegetali şi tananţi sintetici, tăbăcire vegetală şi tăbăcire cu

crom etc.

5/24

Page 7: Merceologie Nealimentara

1.4 Finisarea pieilor tăbăcite

Pieile care au fost supuse operaţiei de tăbăcire nu prezintă aptitudinile necesare pentru

confecţionarea încălţămintei şi a altor produse din piele moliciunea, grosimea, aspectul nu sunt

corespunzătoare. De aceea este necesar ca pieile tăbăcite să fie supuse unei serii de operaţii de finisare.

Numărul şi felul operaţiilor se stabilesc în funcţie de destinaţia pieii.

Se deosebesc două categorii de operaţii de finisare: operaţii fizico-chimice şi operaţii

mecanice.

Prin operaţiile fizico-chimice se urmăreşte ameliorarea proprietăţilor igienice şi estetice. O

parte din aceste operaţii au un caracter pregătitor pentru obţinerea proprietăţilor specifice pieilor finite;

acestea sunt spălarea, decolorarea, degresarea şi neutralizarea pieii proaspăt tăbăcite. O altă categorie

de operaţii conduc nemijlocit la imprimarea unor noi proprietăţi: vopsirea, ungerea, apretarea,

impregnarea şi lăcuirea, acestea constituind operaţii de finisare propriu-zisă, realizate în diverse

variante. De exemplu, vopsirea care poate fi de fond, când colorează pielea în toată secţiunea sa ori pe

suprafaţă (sau de acoperire), când se realizează numai pe faţa produsului determinând o sporire a

plinătăţii, impermeabilităţii la apă şi la corectarea defectelor etc. Lăcuirea este operaţia de aplicare a

unor pelicule netede şi lucioase pe faţa pielii, conferindu-i un aspect deosebit, dar şi impermeabilitate

la apă. Lăcuirile se fac fie la cald (cu uleiuri de in oxidate), fie la rece (cu nitroceluloză sau

poliuretan). Apretarea pieilor se face pentru îmbunătăţirea aspectului şi a altor caracteristici:

permeabilitate, rezistenţă la uzură etc. Ungerea pieilor are în vedere imprimarea unei moliciuni şi

creşterea rezistenţei la apă şi alţi factori de mediu, prin aplicarea unor substanţe grase pe piele, care

pătrund în profunzime şi lubrefiază fasciculele de colagen.

Rolul operaţiilor mecanice este de a completa acţiunea operaţiilor fizico-chimice şi de a

contribui exclusiv la formarea unor caracteristici specifice. Din categoria aceasta fac parte stoarcerea

egalizarea grosimii, ştoluirea (cutare continuă menită să flexibilizeze şi să dea moliciune pielii),

şlefuirea, lustruirea, presarea unor desene etc., operaţii care alternează cu cele fizico-mecanice.

1.5 Sortimentul pieilor tăbăcite

Marea varietate de tipuri de piei brute şi prelucrarea acestora prin operaţii tehnologice diverse

(îndeosebi prin finisaje diferite) au condus la obţinerea uni bogat sortiment de piei finite.

6/24

Page 8: Merceologie Nealimentara

Câteva din tipurile de piei cunoscute prin larga lor utilizare şi care şi-au cucerit un loc distinct

pe piaţă sunt prezentate în continuare.

Bizonul se obţine din piei de bovine prin tăbăcire în crom şi retanare vegetală. Se presează pe

faţă pentru a i se imprima un desen în relief, cu protuberanţe specifice. Se foloseşte pentru feţe de

încălţăminte de protecţie, de lucru şi pentru anotimp rece, fiind o piele rezistentă dar mai puţin

estetică.

Blancul se obţine din piei de bovine mari, prin tăbăcire egetală uşoară şi ungere consistentă.

Are rezistenţă şi flexibilitate foarte bune. Se realixează în culorile negru maro, natur etc. Şi serveşte

pentru confecţionarea de echipamen to militar (curele, centuri), articole de marochinărie grea, articole

de sport ş.a.

Boxul este cel mai utilizat sortiment pentru feţe de încălţăminte. Denumirea vine de la sigla

unei mărci de fabrică, americane, care producea acest articol la începutul secolului, respectiv o cuşcă

(box, engl.), in care se afla un viţel. Se obţine din piei de bovine, în special tinere, tăbăcite în crom.

Specifice acestui sortiment sunt culoarea neagră de regulă şi desenul caracteristicpieilor de bovine

accentuat prin presare între cilindrii înveliţi cu plută sau pluş (plutuire). Boxul cu faţă corectată (box

f.c.) se realizează din piei cu defecte, pe care se aplică mai multe straturi de polimeri care maschează

defectele respective, însă diminuează proprietăţile igienice ale pielii. Sortimentul box-calf este box de

viţel (kalb=viţel germ.) şi este foarte mult utilizat în toată lumea. Satinul este o piele box mată, cu

moliciune accentuată, fără luciul specific boxului cu faţa naturală (box f.n.).

Pieile de Cordoba se numesc astfel după oraşul spaniol în care s-au lucrat mai întâi, după o

tehnologie adusă de mauri. Se obţin din piei de caprine şi ovine, tăbăcite în sumacşi presate pe faţă.

Sunt piei de lux, foarte scumpe. Conform unor opinii, denumirea s-ar referi la pieile poleite, realizate

la Cordoba începând din secolul al XIV-lea, după o tehnică orientală. Iniţial, poleirea era realizatăprin

lipirea de piele a unei folii subţiri de aur, cu albuş de ou sau clei de piele, urmată de lăcuirea foliei.

Ulterior, aurul a fost înlocuit cu argint, iar mai târziu de staniu şi aluminiu, folosind un lac colorat,

astfel încât să dea impresia poleirii cu aur. Tehnologiile actuale de metalizare a pieilor pentru

încălţăminte folosesc substanţe sintetice.

Pielea glace (sau pielea de Bruxelles) se obţine din piei de iezi şi de miei printr-o reţetă care

include mari cantităţi de grâu şi albuş de ou, materiale scumpe care, neputând fi înlocuite, au condus la

7/24

Page 9: Merceologie Nealimentara

diminuarea interesului fabricanţilor pentru acest produs, cu toate că produsul era foarte apreciat pentru

moliciiunea şi frumuseţea sa.

Iuftul (sau „pielea rusească”) se fabrica tradiţional în Rusia. Se tăbăcea vegetal şi în alaun

(sulfat dublu metalic) şi se ungea cu gudron de coajă de mesteacăn, numit ulei de jucht (sau juft),

obţinând impermeabilitate avansată faţă de apă, culoare roşiatică şi miros specific. În prezent, se

tăbăceşte în crom, se retanează vegetal şi se tratează cu grăsimi şi alte substanţe. Pieile waterproof sunt

tot piei impermeabile, tăbăcite numai cu crom şi prelucrate cu faţă naturală.

Pieile lăcuite s-au produs la începutul secolului al XX-lea. În general, sunt piei cu unele

deficienţe de aspect, tăbăcite vegetal sau mineral, înnobilate prin acoperire cu un strat de lac lucios şi

aderent care le conferă caracterul de produse de lux. Pelicula de lac s-a realizat mai întâi din uleiuri

sicative (ulei de in), apoi s-au folosit lacuri nitrocelulozice, iar ulterior lacurile poliuretanice, uşor de

aplicat şi care dau pelicule deosebit de netede şi lucioase.

Pielea marochin (sau de Maroc) este realizată din piei de caprine sau de ovine tăbăcite cu

sumac, foarte puţin gresate, vopsite în negru şi presate.

Pielea nubuc (sau năbuc), apărută după 1900, se obţine din piei de bovine prin tăbăcire în

crom, vopsire în adâncime şi şlefuire foarte fină pe faţă, căpătând un tuşeu deosebit de fin.

Pielea şevro (chevreau = capră tânără sau ied, franc.) este o piele fină de tradiţie franceză. Are

un tuşeu fin, moliciune deosebită şi elasticitate foarte bună. Original se tăbăcea glace, apoi s- a

tăbăcit în crom (“şevro de crom”). Este vopsit foarte frmos şi uniform. Şevro-ul franţuzesc original are

culoarea gri-albastră pe partea cărnoasă, iar pe faţă de un negru adânc. După încercări multiple, în

America de Nord s-a realizat un produs asemănător, numit şevretă (chevrette = căprioară, franc.) care,

contrar denumirii, este realizat din piei de ovine, prin degresare puternică, tăbăcire fără sămăluire şi

călcare cu o presă manuală cu placă netedă de zinc. Şevro-ul din piei de cai se obţine prin tăbăcire în

crom, după tehnologia boxului, dar cu luciu mai puternic.

Pielea pentru talpă este un produs cu tradiţie milenară. Se obţine din piei mari prin tăbăcire

vegetală sau combinată. Prezintă o duritate mare, densitate ridicată şi impermeabilitate la apă.

8/24

Page 10: Merceologie Nealimentara

Tovalul este o piele tăbăcită vegetal, foarte bine unsă, finisată în culori natur sau vopsită variat,

cu sau fără luciu. Se lucrează după tehnologia blancului, fiind însă mai subţire şi se utilizează pentru

feţe de încălţăminte de iarnă.

Pieile velurate au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu extinderea tăbăcirii în crom.

Se obţin din piei de bovine, cabaline, ovine şi porcine, prin tăbăcire cu crom sau tăbăcire combinată,

şlefuire pe partea cărnoasă şi vopsire, prezentând pe feţe vârfuri de fibre ieşite din ţesuturi,

asemănătoare velurului textil. Sortimentul actual se realizează în cea mai mare parte din şpalt. Pieile

velurate sunt moi, catifelate, au spic uniform, caracter plin, neunsuros. Velurul sau antilopa se obţine

de la animalele tinere, cu pielea densăşi uniformă, care asigură aspectul unei catifele fine. Hunting-ul

(=vânătoare, engl.) a fost fabricat iniţial din piei de vânat mare, cu multe defecte pe faţă, apoi din piei

de bovine mari. Are un spic lung, slab colorat, realizat prin extragerea unor fibre de colagen mai

profunde.

Pieile exotice sunt produse de lux obţinute de la reptile, peşti, batracieni, mamifere marine etc.,

prezentând un desen natural şi o pigmentaţie foarte frumoase. Prezintă noduri cornificate, cu relief

pronunţat. Se prelucrează după tehnici speciale care trebuie să protejeze pigmentaţia naturală. Se

tăbăceşte cu taninuri vegetale ori sintetice rezistente la lumină.

Imitaţiile de piei exotice snt piei de mamifere domestice tăbăcite combinat (cu crom şi vegetal),

cu faţa modificată prin imprimare. Se recunosc uşor prin faptul că au structura şi forma de prezentare

specifice mamiferelor. De asemenea, prezintă urmele foliculilor piloşi.

Pieile finite se clasifică după criterii diverse, cele mai utilizate fiind natura materiei prime

(specia animalului), forma de prezentare, tipul de tăbăcire, grosimea, modul de prelucrare a feţei,

culoare, calitate şi domeniul de utilizare (destinaţie).

Destinaţia reprezintă criteriul cel mai complex, întrucât aceasta este determinată de toate

particularităţile pielii finite.

1.6 Clasificarea şi caracterizarea înlocuitorilor de piele

Înlocuitorii pielii sunt, de regulă, materiale laminare, unitare sau compozite, de natură organică

sau mixtă, cu proprietăţi apropiate de cele prezentate de pielea tăbăcită şi cu destinaţii similare pielii

tăbăcite.

9/24

Page 11: Merceologie Nealimentara

1.6.1 Clasificarea înlocuitorilor pielii

Cele mai importante criterii de clasificare a înlocuitorilor pielii sunt natura materiei prime de

bază şi domeniul de utilizare.

După materia primă de bază, înlocuitorii pielii se clasifică în următoarele categorii

reprezentative: înlocuitori tip carton, înlocuitori realizaţi din materiale textile (ţesături, tricoturi ori

neţesute), înlocuitori din cauciuc şi materiale plastice.

După domeniul de utilizare, se disting înlocuitori pentru: încălţăminte, îmbrăcăminte,

marochinărie, mănuşi, articole de sport, materiale pentru tapiţerie etc.

În domeniul înlocuitorilor pielii se folosesc tot mai mult o gamă de “piei” sintetice sau parţial

sintetice, cu denumiri a căror semnificaţie nu este larg cunoscută. Aceşti înlocuitori sunt, de reglă,

materiale stratificate, de compoziţie diferită cu sau fără suport textil.

Termenul de ”piele sintetică” defineşte acei înlocuitori care au cel puţin peliculele constituite

din pliuretani (PUR) sau alţi polimeri, diferiţi de cei vinilici.

Termenul de “piele artificială” este consacrat în domeniu cu o semnificaţie improprie, definind

înlocuitorii de tip plan, polistratificaţi, la care peliculele ce acoperă suportul textil sunt constituite din

policlorură de vinil (PVC) sau alţi polimeri vinilici, şi nu un material în compoziţia căruia polimerul

de bază este natural, aşa cum este cazul “fibrelor artificiale” (=fibre chimice din polimeri naturali).

Pentru înlocuitorii în compoziţia cărora intră şi colagen (substanţă specifică pielii naturale) este

consacrat termenul de “piele semisintetică”.

Pieile artificiale şi sintetice pot fi:

- Piei neporometrice, care au pelicule compacte ce nu prezintă permeabilitate la aer şi vapori

de apă (permeabilitatea la vapori de apă: sub 200 mg/10 cm2, în 24 h);

- Piei porometrice, care prezintă pori în pelicule şi au proprietăţi igienice conferite de

permeabilitatea la aerşi vapori de apă (permeabilitatea la vapori de apă: peste 200 mg/10

cm2, în 24 h).

Domeniile de utilizare a înlocuitorilor pielii

10/24

Page 12: Merceologie Nealimentara

Creşterea populaţiei, pe de o parte, şi caracterul limitat al producţiei de piele naturală, pe de

altă parte, au determinat o extindere a utilizării înlocuitorilor pielii în domenii tot mai largi şi o

creştere a producţiei mondiale a înlocuitorilor pielii la aproximativ 2 miliarde mp/an. Totodată,

ponderea înlocuitorilor pielii a crescut şi continuă să crească, cea mai mare pondere în unele domenii

revenind înlocuitorilor din categoria piei artificiale şi sintetice.

Extinderea folosirii înlocuitorilor pielii se realizează selectiv, fiind mai accentuată în domeniile

care impun proprietăţi igienice în mod riguros, proprietăţi care nu se ridică încă la nivelul celor pe care

le posedă pielea.

Aşa se explică extinderea largă a înlocuitorilor pielii în domeniile tapiţeriei, marochinăriei şi

articolelor de sport şi dimensiunile reduse ale extinderii lor în producţia de mănuşi şi îmbrăcăminte.

1.6.2 Caracterizarea principalelor tipuri de înlocuitori ai pielii

Din punct de vedere merceologic, cel mai important criteriu de clasificare a înlocuitorilor pielii

îl constituie natura lor, criteriu în funcţie de care sunt prezentate elementele esenţiale privind obţinerea

şi proprietăţile lor.

Înlocuitori de tip carton

Înlocuitorii de tip carton sunt materiale fibroase de natură celulozică, consolidate prin încleiere

cu adezivi şi care se prezintă sub formă de plăci sau coli. Structura şi unele proprietăţi sunt mai

apropiate de cele prezentate de pielea tăbăcită, iar costul lor relativ redus le-a asigurat o largă utilizare

pentru unele piese de încălţăminte şi marochinărie.

Compoziţia materialului fibros şi lianţii sunt diferite de la un tip la altul şi alese astfel încât să

confere cele mai potrivite proprietăţi pentru fiecare destinaţie. Pentru fibre se foloseşte fie numai

celuloza sulfat, fie amestecuri de bumbac, fibre liberiene, deşeuri textile, maculatură etc., în combinaţii

variate.

Ca adezivi se folosesc, după caz, clei de colofoniu, emulsii de bitum, răşini sintetice etc.

Printre caracteristicile de calitate specifice, cele mai importante sunt: umiditatea (%), cenuşa

(%), pH-ul, capacitatea de absorbţie (% max), deformarea la umezire (creşterea în grosime, % max.),

sarcina de rupere în direcţie longiudinală şi în direcţie transversală (kgf/cm2, min.), rezistenţa la

îndoire (grade unghi diedru) etc.

Înlocuitorii tip carton se utilizează larg în marochinărie (piese de consolidare) şi încălţăminte

(îndeosebi la partea de jos a încălţămintei pentru detalii care nu vin în contact cu mediul exterior).

Înlocuitori tip textil

11/24

Page 13: Merceologie Nealimentara

Materialele textile folosite pentru înlocuirea pieilor aparţin, după modul de obţinere,

următoarelor categorii: ţesături, tricoturi, împletituri şi neţesute. În compoziţia acestor materiale se

găsesc fibre textile naturale, chimice sau amestecuri fibroase mixte, fiecare materie primă conferind

produselor finite anumite proprietăţi fizico-mecanice, de termoizolare, de confort şi estetice.

O categorie aparte a înlocuitorilor tip textil o reprezintă acei înlocuitori cu suport textil

impregnat şi acoprit (peliculizaţi) cu alte substanţe decât cele din categoria masse plastice. Suportul se

impregnează, apoi se peliculizează, rezultând un material stratificat compus din 1-2 straturi fibroase şi

una sau mai multe pelicule compacte sau poroase.

Evoluţia producţiei şi comerţului de piei artificiale şi sintetice a cunoscut ritmul cel mai ridicat,

comparativ cu celelalte tipuri de înlocuitori.

În structura unei piei artificiale sau sintetice sunt specifice, în general, următoarele elemente:

- Stratul de bază, realizat din material textil (în general, din categoria neţesute), de

compoziţie fibroasă variată (PA, PES, PAC), celofibră sau amestec, consolidat cu lianţi

butadienici sau uretanici sau chiar liant proteic-colagenic (la pieile semisintetice). Funcţiile

stratului de bază se referă la absorbţia umidităţii şi comportarea elastoplastică adecvată în

timpul prelucrării şi utilizării;

- Stratul intermediar, realizat din polimer, care conferă comportamentul tipic al pielii. La

articolele din producţia modernă acest strat are pori deschişi, comunicanţi, distribuiţi

uniform, foarte numeroşi (pieile porometrice de cea mai bună calitate au până la 500.000

pori/cm2). Acest strat reprezintă între 16-44 % din grosimea totală a pielii. Unele articole

mai au un strat intermediar pe partea dinspre stratul de bază, alcătuit din ţesătură

impregnată, care conferă rezistenţă mecanică sporită;

- Stratul de faţă (“skin”), polimeric, are o grosime de 5-10 µm şi prezintă desenul conferit

prin operaţia de şagrenare. Acest strat asigură protecţia la acţiunea apei şi a celorlalţi factori

de mediu;

- Stratul de finisaj este stratul exterior, realizat din polimeri acrilici, poliuretan sau alţi

polimeri rezistenţi la uzură. Grosimea acestui strat este de 1-2 µm.

Proprietăţile pieilor artificiale şi sintetice au constituit obiectivul esenţial al cercetărilor din

domeniu, atenţia cea mai mare fiind acordată proprietăţilor igienice.

12/24

Page 14: Merceologie Nealimentara

Principalele proprietăţi igienice alee pieilor artificiale şi sintetice sunt: permeabilitatea la

vapori de apă şi aer, capacitatea şi viteza de absorbţie a vaporilor de apă şi a umidităţii.

În funcţie de permeabilitatea la vaporii de apă, graficul dinamicii pentru un interval de 6-10 ore

este în general o dreaptă şi evidenţiază faptul că produsele naturale sunt cu mult superioare

înlocuitorilor.

Absorbţia umidităţii este a doua caracteristică igienică de importanţă deosebită pentru piei şi

înlocuitori. Variaţia absorbţiei este liniară în interval mai lung de timp numai în cazul produselor

naturale, pentru pieile sintetice fiind evidente fenomene se saturare după intervale de 5-6 ore.

Permeabilitatea şi absorbţia sunt mărimi invers proporţionale şi dependente de structura

morfologică şi compoziţia chimică a înlocuitorilor.

O importanţă hotărâtoare pentru confortul în utilizare al pieilor şi înlocuitorilor o constituie

desorbţia respectiv dinamica procesului de diminuare a conţinutului de apă din produsul considerat,

desorbţia depinde strict de regimul absorbţiei şi de caracteristicile structurii poroase a straturilor. La

produsele cu prozitate diferită, desorbţia este mai mare pe faţa cu pori mai mari.

2. Standarde de calitate

Standardul românesc ce stabileşte cerinţele generale de calitate ale pieilor pentru marochinărie

este SR5235 din 30 iunie 2008 şi înlocuieşte STAS 5235-87, la data aprobării acestuia neexistând nici

un standard internaţional sau european care să se refere la acest subiect

SR5235/2008

2.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul standard se referă la pieile finite de porcine destinate, în principal, confecţionării

articolelor de marochinărie.

2.2 Clasificare

2.2.1 După sistemul de tăbăcire, pieile de porcine pot fi:

- tăbăcite cu tananţi vegetali;

13/24

Page 15: Merceologie Nealimentara

- tăbăcite cu tananţi vegetali şi retanate cu tananţi sintetici;

- tăbăcite cu săruri bazice de crom şi retanate cu tananţi vegetali sau sintetici

(combinat).

2.2.2 După modul de finisare, pieile se clasifică astfel:

- finisate pe faţă (piei cu faţă naturală şi piei cu faţă corectată), netede sau presate;

- finisate pe partea cărnoasă (velurată).

2.2.3 După grosime, pieile se clasifică în şase categorii ( B,C,D,E, F şi G) conform tabelului 1.

2.2.4 Pieile se clasifică în trei clase de calitate: I, II şi III, conform tabelului 3.

2.2.3 Pieile pot fi prelucrate în diverse sortimente (kona, napa etc.), pentru care se pot stabili,

prin standarde de condiţii speciale, condiţii tehnice de calitate speciale şi de detaliu, cu respectarea

prevederilor din prezentul standard.

2.3 Cerinţe generale de calitate

2.3.1 Materie primă

Pieile brute folosite la fabricarea pieilor pentru marochinărie trebuie să corespundă STAS

1498-91, tipurile: 3; 6 şi 7 (cu masa de max. 10 kg), întregi sau hecturi.

2.3.2 Aspect

Pieile finite trebuie să prezinte plinătate la verificarea organoleptică.

Pieile cu faţa corectată şi presată trebuie să aibă desenul clar şi uniform pe toată suprafaţa.

Culoarea feţelor trebuie să fie uniformă, cu excepţia pielor vopsite bicolor sau cu efecte de

culoare; la pieile vopsite anilin sau semianilin se admit diferenţe de nuanţă specifice sortimentului.

Partea cărnoasă trebuie să fie bine curăţată iar marginile bine ştuţuite. Pieile finisate pe partea

cărnoasă trebuie să aibă spicul des, scurt şi uniform pe toată suprafaţa.

14/24

Page 16: Merceologie Nealimentara

Celelalte caracteristici de aspect, precum şi gradul de moliciune trebuie să corespundă mostrei

de referinţă stabilite între părţi sau condiţiilor din contracte.

2.3.3 Grosime

Tabelul 1

Categoria Grosime, mmB de la 0,6 până la 0,9C peste 0,9 până la 1,2D peste 1,2 până la 1,6E peste 1,6 până la 2,0F peste 2,0 până la 2,5G peste 2,5 până la 3,0

2.3.4 Caracteristici fizice, mecanice şi chimice

Tabelul 2

CaracteristiciPiei tăbăcite

vegetal

Piei tăbăcite cu săruri bazice de crom şi combinat

Metode de verificare

Rezistenţă la îndoire să nu apară crăpături SR EN ISO 3378:2003

Rezistenţă la rupere, N/mm2, min. 17 16

SR EN ISO 3376:2003

Alungirea relativă la un efort de 10N/mm2, % max. (în direcţia longitudinală) 25 30

Rezistenţă la crăpare a feţei, N/mm2, min.

15 13

Rezistenţa la sfâşiere la cusătură, N/cm grosime, min.

750 450 SR 5045:2008

Rezistenţa la sfâşiere a pielii, N/mm grosime, min.

200 250 SR EN ISO 3377-1:2003

Rezistenţa vopsirii la frecare

a) piele uscată cu pâslă uscată 50 cicluri

- modificarea culorii

15/24

Page 17: Merceologie Nealimentara

CaracteristiciPiei tăbăcite

vegetal

Piei tăbăcite cu săruri bazice de crom şi combinat

Metode de verificare

- cedarea colorantului, min.

b) piele uscată cu pâslă umedă

50 cicluri

- modificarea culorii,

- cedarea colorantului, min.

5

4

4

3-4

5

4

4

3-4

SR EN ISO 11640:2002

Rezistenţa la frecare a peliculei de acoperire, grade de rezistenţă, min.

4 4

Umiditate, % între 10 ... 15 (la piei lac 8 ... 12) SR EN ISO 4684:2006

Oxid de crom, %, min -

3 (piei tăbăcite în crom);

1 (piei tăbăcite combinat)

SR EN ISO 5398-1:2008

Cenuşă totală, %, max. 22peste procentul de oxid de crom

SR EN ISO 4047:2002

Substanţe totale, solubile în apă, %, max.

6 - SR 7443:1998

Pătrunderea tăbăcirii completă -

pH extractului, apos, min. 3,5 -SR EN ISO 4045:2002

Cifra de diferenţă, max. 0,7 -

Indice de contracţie, %, max. - 5 SR 5053:1998

Substanţe extractibile cu diclormetan, %

- 4 ... 9 SR EN ISO 4048:2002

NOTĂ - Valorile referitoare la oxid de crom, cenuşă totală şi substanţe totale solubile în apă sunt raportate la la pielea liberă de apă şi substanţe extractibile cu diclormetan, iar cele referitoare la substanţele extractibile cu diclormetan, la pielea liberă de apă.

16/24

Page 18: Merceologie Nealimentara

2.3.5 Clase de calitate

Conform STAS 6083-89, cu menţiunea că încadrarea în clasa de calitate se face conform tabelului 3.

Tabelul 3

Clasa de calitate

Aria utilizată, %

Ide la 100 până la 90

inclusiv

IIsub 90 până la 80,

inclusiv

IIIsub 80 până la 60,

inclusiv

NOTĂ - La stabilirea clasei de calitate, prin înţelegere între părţi, pot fi luate în considerare şi alte defecte decât cele din STAS 6083-89, în funcţie de specificul diverselor sortimente de piei.

2.3.6 Reguli şi metode pentru verificarea calităţii

2.3.1 Verificarea calităţii pieilor se face conform SR ISO 2588:1998.

2.3.2 Probele şi epruvetele se iau conform SR EN ISO 2418:2003 şi SR EN ISO 4044:2002.

2.3.3 Grosimea pielii se determină conform SR EN ISO 2589:2004.

2.4 Marcare, ambalare, transport, depozitare şi documente

Fiecare lot de livrare trebuie să fie însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

17/24

Page 19: Merceologie Nealimentara

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.

Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor.

Informaţiile referitoare la standardele române (termenul de începere a aplicării, modificările etc.) sunt publicate în Catalogul standardelor române şi în Buletinul Standardizării.

3 Diversitas – producător obiecte promoţionale

Obiectele promoţionale din piele se pot personaliza prin gravură laser, timbru sec sau

serigrafie.

Promovarea prin intermediul materialelor promoţionale are numeroase avantaje:

- În comparaţie cu publicitatea tradiţională – reclama în media – costurile acestui gen de

promovare sunt scăzute, în plus, acest tip de promovare are un caracter concret, tangibil;

- Gama obiectelor promoţionale este foarte largă, se pot oferi obiecte personalizate dintre

cele mai variate, de la articole de birou pâna la textile şi obiecte de lux;

3.1 Pachete promoţionale pentru târguri conferinţe, expoziţii

În funcţie de specificul firmei, al evenimentului şi de bugetul alocat, se pot face combinaţii

variate de articole personalizate, care să respecte următoarele trei condiţii de bază: accesibilitate,

atractivitate şi utilitate.

Suport meniuri restaurant, bar şi cafenea

Suporturile din MENIU din piele pe care le realizează sunt foarte bună calitate, durabile şi dau

prestanţă oricărei locaţii. Le poate executa din piele de diferite tipuri şi culori, în formate diverse şi au

sisteme de prindere cu şnur, mecanic sau folii transparente. Se pot realiza şi din înlocuitori de piele. La

cerere realizează grafică şi tipăresc interiorul cu listele de meniuri, pe diferite tipuri de hârtie cu sau

fără laminare.

18/24

Page 20: Merceologie Nealimentara

Cartea de onoare

Având coperţile din piele şi interiorul 290X370 mm (înălţime X lăţime) format din 200 file

hărtie specială, constituie un suport ideal al impresiilor şi notelor de consideraţie scrise de oaspeţii

locaţiei. Cartea de onoare este un obiect unicat, valoros în timp prin scopul său, de nelipsit în orice

locaţie.

Legitimaţii

Legitimaţiile din piele se pot face în mai multe formate, cu buzunar transparent şi pot avea în

interior forma dorită pentru orice tip de insignă.

Albume foto

Prodc albume foto cu interior din carton negru special şi hârtie calc, cu număr de file opţional,

coperţi din piele sau înlocuitor piele, inclusiv cu aplicaţie ramă foto.

Articole marochinărie

Realizează diverse articole de marochinărie din piele, înlocuitori piele şi material textil.

Exemple de articole de marochinărie:

- Genţi pentru congrese şi conferinţe

- Genţi damă

- Borsete bărbaţi

- Rucsaci

- Curele

- Mape documente

Brelocuri piele sau metal

Brelocurile sunt o modalitate foarte bună de a promova numele firmei, cu un cost redus, pe o

perioadă îndelungată, fiind un produs necesar oricărei persoane. Pot avea forme variate, inclusiv forma

siglei şi se confecţionează din piele de diferite culori la alegere.

19/24

Page 21: Merceologie Nealimentara

Note de plată

Notele de plată din piele păstrează linia meniurilor, având aceeaşi calitate foarte bună şi

completând nota de eleganţă a localului.

Borsete ospătar

Borsete pentru ospătari din piele, înlocuitori piele şi material textil.

Cadouri speciale

Oferă produse de lux personalizate cum ar fi: suport din piele pentru sticle băuturi cu dedicaţie

gravată laser, husă telefon, albume foto, coperţi pentru cărţi etc.

Suporţi din piele

Realizează port bancnote, port monede, indicatoare, port carţi vizită şi suporţi pentru diferite

obiecte: telefon, pahare, sticle băutură, pachte ţigări, brichete, scrumiere etc.

Produce de asemenea suporţi pentru obiecte specifice diferitelor activităţi: construcţii, apărare,

educaţie, comunicaţii etc.

3.2 Agenţie de publicitate

Agenţia de publicitate s-a infiinţat ca răspuns la cerea tot mai mare de materiale promoţionale.

Dintre atuurile care le conferă un mare avantaj pe piaţă enumerăm:

Atelier de creaţie unde se realizează produsele din piele şi cele unicat

Studiou de gravură laser şi mecanică computerizată

Atelier de personalizări cu timbru sec, serigrafie, broderie

Tipografie şi editură

Locaţie pentru organizarea de evenimente lux şi busines class

Servicii de consultanţă

3.3 Diversitas grup

Diversitas grup întotdeauna aşteaptă noi provocări, indiferent de ideile clienţilor. Misiunea

celor care lucrează în cadrul acestei societăţi este anticiparea, întâlnirea şi chiar depăşirea aşteptărilor

clienţilor.

20/24

Page 22: Merceologie Nealimentara

Diversitas Group îşi achiziţionează materia primă gata tăbăcită, colorată şi lăcuită, se folosesc

piei de bovine şi de capră, precum şi înlocuitori de piele pe suport textil de diverse culori în funcţie de

comenzi. Pentru subţierea pieilor se foloseşte o maşină specială. Subţierea se face pe toată suprafaţa

pieilor pentru egalizarea grosimii şi pe margine până la 2 cm pentru zonele care urmează a fi îndoite şi

cusute.

La primirea materiei prime se verifică şi se sortează pe 3 categorii de calitate:

Cal.1 - fără defecte (se foloseşte la produsele scumpe şi de lux)

Cal.2 – cu mici defecte (culoare neuniformă şi se foloseşte la obiecte mici sau se croiesc pentru

zonele din interiorul produselor)

Cal.3 – nu se foloseşte deoarece are defecte majore

Calitatea podusului finit

Pregătirea –se subţiază marginea dacă urmează a fi îndoită

-se unge cu soluţie (adeziv)

-se îndoaie uniform marginea

Verificarea (fiecare angajat verifică ce a lucrat)

-să fie cusut drept

-fără paşi săriţi

-să fie toate cusăturile

Finisarea

-se taie capetele de aţă

-se ard capetele

-se curăţă soluţia în exces (adeziv)

Imprimarea –prin presare, serigrafie, ştampilare

Controlul final

Materialele auxiliare folosite sunt:

-căptuşeli textile

-accesorii-butoni(tip mănuşă, fix,magnetic)

-capse

-carabine

-nituri

-fermoare

-închizători

21/24

Page 23: Merceologie Nealimentara

-catarame

-inele

-colţare

În marochinărie fineţea aţei este de 40 (cea mai subţire), 30, 20 (decor). Aţa de 20 se foloseşte

la brelocuri şi cea de 40 la genţi, la portofele.

În cadrul societăţii Diversitas Group calitatea este cea mai importantă, astfel încât întotdeauna

clientul să fie mulţumit.

BIBLIOGRAFIE:

1. Merceologie - calitatea şi sortimentul mărurilor nealimentare Prof.Univ.Dr. Ion Stanciu

Prof.Univ:Dr. Elena Părăianu

Lect.Univ.Dr. Ion Schileru

2. www.dgp.ro

3. Colectie standarde româneşti ASRO.

22/24

Page 24: Merceologie Nealimentara

5. ANEXA 1

Exemple de articole de marochinărie:

- Genţi pentru congrese şi conferinţe

- Genţi damă

- Borsete bărbaţi

- Rucsaci

- Curele

23/24

Page 25: Merceologie Nealimentara

- Mape documente

Exemple de articole din piele

Suport meniuri restaurant, bar şi cafenea

Cartea de onoare

Legitimaţii

Albume foto

Brelocuri piele sau metal

Note de plată

Borsete ospătar

Cadouri speciale

Suporţi din piele

24/24