MEPF - Note de Curs - 2014-2015

92
1 Capitolul 1: Aplicarea pentru obţinerea de fonduri europene prin proiecte 1.1.: Ce este Uniunea Europeană? 1.1.1.: Definiţia Uniunii Europene O scurtă definiţie a Uniunii Europene (abr. UE) consideră că este un « parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 28 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul » 1 . UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial. Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în nenumărate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu. Această schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE). Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Toate acţiunile pe care le întreprinde se bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun acord, în mod voluntar şi democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi stabilesc obiectivele UE în domeniile sale de activitate. De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace, stabilitate şi prosperitate. Populaţia sa trăieşte la standarde ridicate şi beneficiază de o monedă europeană comună, euro. Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre ale UE, cetăţenii pot circula liber pe aproape tot continentul şi le este mult mai uşor să trăiască şi să muncească în UE. Piaţa unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru a le permite europenilor să se bucure din plin de avantajele sale. Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan intern şi mondial. Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale reuneşte toate aceste drepturi într-un singur act. Instituţiile UE sunt obligate să le respecte, la fel şi guvernele statelor membre atunci când aplică legislaţia europeană. Pe măsură ce se extinde, UE doreşte ca instituţiile europene să fie mai transparente şi mai democratice. Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot direct, a fost învestit cu noi prerogative, iar parlamentele naţionale joacă acum un rol mai important, participând la procesul decizional alături de instituţiile europene. De asemenea, cetăţenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaţa politică europeană. 2 . UE mai poate fi definită de asemenea 3 ca o uniune economică și politică înființată în 1993, după ratificarea Tratatului de la Maastricht de către membri ai Comunității Europene și care de atunci s-a extins pentru a include numeroase țări central și est europene. Înființarea 1 Website-ul Uniunii Europene, EUROPA, Cum funcţionează UE, http://europa.eu/about-eu/index_ro.htm (1 octombrie 2013) 2 Ibidem. 3 The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company. Updated in 2009. Published by Houghton Mifflin Company

description

managementul proiectelor finantate

Transcript of MEPF - Note de Curs - 2014-2015

  • 1

    Capitolul 1: Aplicarea pentru obinerea de fonduri europene prin proiecte

    1.1.: Ce este Uniunea European?

    1.1.1.: Definiia Uniunii Europene

    O scurt definiie a Uniunii Europene (abr. UE) consider c este un parteneriat economic i politic unic n lume, care reunete 28 de ri europene i acoper aproape tot continentul

    1.

    UE a fost creat n perioada care a urmat celui de-al Doilea Rzboi Mondial. n prima etap, s-a pus accent pe consolidarea cooperrii economice: rile implicate n schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic i astfel se evit riscul izbucnirii unui nou conflict. n 1958 este creat Comunitatea Economic European (CEE), care, iniial, contribuie la intensificarea cooperrii economice ntre ase ri: Belgia, Germania, Frana, Italia, Luxemburg i rile de Jos. Urmeaz crearea unei piee unice de mari proporii, care continu s se dezvolte ctre valorificarea ntregului su potenial. Ceea ce a nceput ca o uniune strict economic a devenit treptat o entitate cu activiti n nenumrate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, pn la politica de mediu. Aceast schimbare a fost reflectat de modificarea, n 1993, a numelui Comunitii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea European (UE). Uniunea European este ntemeiat pe statul de drept. Toate aciunile pe care le ntreprinde se bazeaz pe tratate, asupra crora au convenit toate statele membre, de comun acord, n mod voluntar i democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic i stabilesc obiectivele UE n domeniile sale de activitate. De mai bine de jumtate de secol, continentul european se bucur de pace, stabilitate i prosperitate. Populaia sa triete la standarde ridicate i beneficiaz de o moned european comun, euro. Au disprut controalele la frontierele dintre statele membre ale UE, cetenii pot circula liber pe aproape tot continentul i le este mult mai uor s triasc i s munceasc n UE. Piaa unic sau intern este principalul motor economic al UE, facilitnd libera circulaie a bunurilor, serviciilor, capitalului i persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru a le permite europenilor s se bucure din plin de avantajele sale.

    Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan

    intern i mondial. Demnitatea uman, libertatea, democraia, egalitatea, statul de drept i respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odat cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale reunete toate aceste drepturi ntr-un singur act. Instituiile UE sunt obligate s le respecte, la fel i guvernele statelor membre atunci cnd aplic legislaia european. Pe msur ce se extinde, UE dorete ca instituiile europene s fie mai transparente i mai democratice. Parlamentul European, ai crui membri sunt alei prin vot direct, a fost nvestit cu noi prerogative, iar parlamentele naionale joac acum un rol mai important, participnd la procesul decizional alturi de instituiile europene. De asemenea, cetenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaa politic european.2. UE mai poate fi definit de asemenea3 ca o uniune economic i politic nfiinat n 1993, dup ratificarea Tratatului de la Maastricht de ctre membri ai Comunitii Europene i care de atunci s-a extins pentru a include numeroase ri central i est europene. nfiinarea

    1 Website-ul Uniunii Europene, EUROPA, Cum funcioneaz UE, http://europa.eu/about-eu/index_ro.htm (1

    octombrie 2013) 2 Ibidem.

    3 The American Heritage Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright 2000 by Houghton

    Mifflin Company. Updated in 2009. Published by Houghton Mifflin Company

  • 2

    Uniunii Europene a extins sfera politic a Comunitii Economice Europene, n special n domeniul politicii externe i de securitate, i a prevzut crearea unei bnci centrale europene i adoptarea unei monede comune, euro.

    Exist o multitudine de definiii ale UE, ca de exemplu: este o familie de ri democratice europene, devotate elului comun de a lucra mpreun pentru pace i prosperitate4. reprezint un cadru instituional de 15 ri (27 din ianuarie 2007) care mprtesc politici i instituii comune, pentru construcia unei Europe unite.5. este cadrul instituional (politic i economic) care include cele mai importante ri europene (denumit formal Comunitatea European), creat prin Tratatul de la Paris (1951) i Tratatele de la Roma (1958)6. este o uniune economic i politic, stabilit n 1993, dup ratificarea Tratatului de la Maastricht, n care micarea bunurilor, a serviciilor, a capitalului i a muncii este liber n rile membre7.

    Uniunea European este rezultatul unui proces de cooperare i integrare care a nceput n 1951 ntre ase ri (Belgia, Germania, Frana, Italia, Luxemburg i rile de Jos). Dup aproape aizeci de ani, cu apte valuri de aderare, UE are astzi 28 state membre: 1973: Danemarca, Irlanda i Regatul Unit; 1981: Grecia;

    1986: Spania i Portugalia; 1995: Austria, Finlanda i Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceh, Slovacia, Slovenia i Ungaria;

    2007: Romnia i Bulgaria; 2013: Croaia.

    Turcia, Fosta Republic Iugoslav a Macedoniei, Serbia, Muntenegru i Islanda sunt ri candidate. Poteniali candidai: Albania, Bosnia i Heregovina i Kosovo, n baza Rezoluiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU

    8.

    n 1999, UE a decis c Albania, Bosnia-Heregovina, Muntenegru i Serbia (inclusiv Kosovo

    9) s-ar califica n cele din urm ca ri candidate ale Uniunii Europene. Cu aceste ri,

    Uniunea European a semnat Acorduri de Stabilizare i de Asociere, care conin un ntreg sistem de acorduri intenionate a fi puncte de trecere pentru a deschide eventual negocierile de aderare. Kosovo are, de asemenea, perspective de aderare, dar unele state membre ale UE nu recunosc

    Kosovo nc. Comisia a propus ca eventual s fac Kosovo eligibil pentru un acord comercial i un acord de liberalizare a regimului de vize pentru cetenii si.

    n decembrie 2008, Muntenegru a depus cererea de aderare la UE, urmat n aprilie 2009 de ctre Albania. Consiliul a solicitat Comisiei s elaboreze recomandri cu privire la aceste cereri. Islanda a aplicat pentru aderarea la UE n iulie 2009. Consiliul a solicitat Comisiei n

    aceeai lun recomandri pentru ea.

    Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaiile dintre statele membre i ntre popoarele acestora, ntr-o manier coerent, avnd drept suport solidaritatea.

    4 medicines.mhra.gov.uk/ourwork/licensingmeds/types/thmpd/glossary.htm (1 octombrie 2013)

    5 www.grid.unep.ch/product/publication/freshwater_europe/glos.php (1 octombrie 2013)

    6 www.equanto.com/glossary/e.html (1 octombrie 2013)

    7 www.agtrade.org/glossary_search.cfm (1 octombrie 2013)

    8 http://europa.eu/about-eu/countries/index_en.htm (1 octombrie 2013)

    9 Pe baza Rezoluiei Consiliului de Securitate a ONU 1244.

  • 3

    Principalele obiective ale UE sunt:

    - s promoveze progresul economic i social (piaa unic a fost instituit in 1993, iar moneda unic a fost lansata n 1999); - s afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaional (prin ajutor umanitar pentru rile nemembre, o politica extern i de securitate comun, implicare n rezolvarea crizelor internaionale, poziii comune n cadrul organizaiilor internaionale); - s instituie cetenia european (care nu nlocuiete cetenia naional dar o completeaz, conferind un numr de drepturi civile i politice cetenilor europeni); - s dezvolte o zon de libertate, securitate i justiie (legat de funcionarea pieei interne i in particular de libera circulaie a persoanelor); - s existe i s se consolideze n baza dreptului comunitar (corpul legislaiei adoptate de ctre instituiile europene, mpreun cu tratatele fondatoare)10.

    1.1.2.: Scurt istoric al Uniunii Europene

    Un Scurt Istoric al Uniunii Europene prezint cronologia realizrilor importante ale Uniunii i ale instituiilor acesteia: de la declaraia lui Robert Schuman din 1950 la primele valuri de extindere din anii 70 i 80; de la stabilirea Pieei Comune n 1993 la lansarea monedei Euro la data de 1 ianuarie 1999 i la nceperea negocierilor de aderare cu rile Europei Centrale i de Est.

    1950, 9 Mai: ntr-un discurs inspirat de Jean Monnet, Robert Schuman, ministrul francez de externe, propune ca Frana i Germania i alte ri europene care doresc s li se alture, s-i pun n comun industriile crbunelui i a resurselor de oel ("Declaraia Schuman"); 1951, 18 Aprilie: Cele ase (Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg, rile de Jos) semneaz Tratatul de la Paris de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO);

    1953, 10 Februarie: Piaa Comun pentru crbune i minereu de fier se pune n aplicare. Cele ase elimin taxele vamale i restriciile cantitative la aceste materii prime; 1954, 30 August: Adunarea Naional a Franei respinge Tratatul Comunitii Europene de Aprare; 1957, 25 Martie: Tratatele de instituire a Comunitii Economice Europene (CEE) i Comunitatea European a Energiei Atomice (Euratom), sunt semnate de ctre cele ase (Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg, rile de Jos) la Roma; au intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958 i sunt denumite n continuare "Tratatele de la Roma"; 1967, 1 Iulie: Tratatul de Fuziune, prin care directorii Comunitilor Europene (CECO, CEE, Euratom) au fuzionat, intr n vigoare. De acum nainte Comunitilor Europene vor avea o singur Comisiei i un Consiliu unic. Cu toate acestea, ambele continu s acioneze n conformitate cu normele care reglementeaz fiecare dintre Comuniti; 1987, 1 Iulie: Actul Unic European intr n vigoare;

    1993, 1 Noiembrie: Toate procedurile de ratificare sunt finalizate; Tratatul privind Uniunea European intr n vigoare; 1997, 16 Iulie: Comisia prezint "Agenda 2000 - pentru o Europ mai puternic i mai larg" i avizele cu privire la cererile de aderare a 10 ri din Europa Central; 1998, 4 Noiembrie: Comisia adopt rapoarte periodice care evalueaz progresul rilor candidate la aderare;

    1999, 1 Ianuarie: Euro este lansat oficial. Austria, Belgia, Finlanda, Frana, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, rile de Jos, Portugalia i Spania adopt euro ca moned oficial; 1999, 1 Mai: Tratatul de la Amsterdam intr n vigoare;

    10

    Mai multe detalii la: http://europa.eu/documentation/legislation/index_en.htm (3 octombrie 2013)

  • 4

    2000,15 Ianuarie: edina de deschidere a Conferinelor Inter-guvernamentale Ministeriale pentru negocierile de aderare ale Maltei, Romniei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei i Bulgariei, are loc la Bruxelles, Belgia. rilor candidate li se reamintete importana: - Transpunerii formale i punerii n aplicare a acquis-ului comunitar; - Asigurrii unei bune funcionri att a pieei interne ct i a politicilor UE, n special pentru agricultur, justiie i afaceri interne i mediu; - Alinierea cu UE privind aspectele legate de relaiile cu rile tere i organizaiile internaionale; Li s-a confirmat, de asemenea, faptul c fiecare cerere va fi evaluat pe baza meritelor proprii. rile candidate au prezentat obiectivele lor strategice alturi de aspiraiile lor politice, culturale i socio-economice n vederea aderrii. 2000, 14 Februarie: Conferina Inter-guvernamental cu privire la reforma instituional se deschide la Bruxelles, Belgia ;

    2000, 09 Mai: Instituiile europene srbtoresc 50 de ani de la" Declaraia Schuman"; 2000, 8 Noiembrie: Comisia trimite la Consiliu raportul general cu privire la extindere, care cuprinde rapoarte de progres ce evalueaz pregtirea rilor candidate ; 2000, 07-11 Decembrie: reuniunea Consiliului European, care a avut loc la Nisa, confirm c salut intensificarea negocierilor de aderare cu rile candidate i apreciaz eforturile depuse de aceste ri pentru a stabili condiiile de aplicare adoptare, implementare i aplicare practic a acquis-ului. De asemenea, Consiliul discut despre politica european de aprare i securitate, aprob Agenda Social European, discut inovarea i cunoaterea n Europa, coordonarea politicilor economice, sigurana i sntatea consumatorilor, sigurana maritim, protecia mediului, serviciile de interes general, securitate aprovizionrii cu anumite produse, libertate, securitate i justiie, cultur, regiunile ultra-periferice i relaiile externe. Conferinele Inter-guvernamentale se ncheie cu un acord politic cu privire la Tratatul de la Nisa;

    2001, 02 Ianuarie: Grecia devine cel de 12-lea membru al zonei euro; 2001, 26 februarie: Tratatul de la Nisa a primit aprobarea final din partea guvernelor statelor membre ale UE. Tratatul va intra n vigoare dup ratificarea sa de ctre parlamentele naionale ale tuturor statelor membre;

    2001, 15-16 Iunie: Rezultatul summit-ului Consiliului European de la Gteborg, n ceea ce privete procesul de extindere i de aderare, este acela c "eforturi speciale vor fi dedicate pentru a susine Bulgaria i Romnia"; 2001, 21 Septembrie: Un Consiliu European special, are loc la Bruxelles, Belgia, pentru a evalua situaia internaional n urma atacurilor teroriste din 11 septembrie din New York i Washington, Statele Unite ale Americii, precum i pentru a stabili liniile directoare pentru rspunsul UE; 2001, 13 Noiembrie: Comisia European adopt rapoarte periodice privind progresele nregistrate de rile candidate n procesul de aderare i revizuiete Parteneriatele de Aderare. Zece ri candidate vizeaz s finalizeze negocierile n 2002;

    2001, 14-15 Decembrie: Consiliul European de la Laeken, Belgia decide s convoace o Convenie privind viitorul Uniunii Europene, prezidat de Valry Giscard d'Estaing; 2002, 1 Ianuarie: monedele i bancnotele euro intr n circulaie n cele dousprezece state membre participante: Austria, Belgia, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, rile de Jos, Portugalia i Spania; 2002, 28 Februarie: Euro devine moneda unic n cele dousprezece state membre participante, ntruct perioada de dubl circulaie se apropie de final. Sesiunea de deschidere a Conveniei privind Viitorul Europei are loc la Bruxelles; 2004, 1 Mai: Ziua extinderii. 10 ri ader la Uniunea European (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceh, Slovacia, Slovenia i Ungaria);

  • 5

    2005, 25 Aprilie: Romnia, Bulgaria i 25 cele de state membre au semnat Tratatul de aderare la Uniunea European; 2005, 29 Mai: Frana respinge Constituia european propus ntr-un referendum; 2005, Iunie 1: Oamenii din Olanda aleg s spun nu la ratificarea Tratatului Constituional; 2005, 03 Octombrie: Uniunea European d und verde pentru deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia i Croaia; 2005, 21 Octombrie: Comisia recomand deschiderea negocierilor privind un Acord de Stabilizare i Asociere cu Bosnia i Heregovina; 2005, 25 Octombrie: primul tratat multilateral semnat vreodat n Europa de Sud-Est, stabilind instituirea Comunitii Energetice, a fost semnat la Atena; 2005, 9 noiembrie: Comisia European lanseaz o strategie global de extindere pentru rile candidate, Croaia i Turcia i rile potenial candidate din Balcanii de Vest; 2005, 9 noiembrie: aniversarea a 16 ani de la Cderea Zidului Berlinului; 2005, 15-16 decembrie: Un Consiliul European are lor Bruxelles, Belgia; 2006 , 1 ianuarie: Austria preia preedinia UE ; 2006, 1 februarie: Comisia European lanseaz o Carta Alb a Politicii de Comunicare "Dezbatere despre Europa - implicarea cetenilor", ca fundament al unei Politici de Comunicare a Uniunii Europene;

    2006, 23-24 martie: Consiliul European care a avut loc la Bruxelles; 2007, 1 ianuarie: Romnia i Bulgaria au devenit membre ale UE. Slovenia a devenit membr al zonei euro.

    2007, 13 Decembrie: Cele 27 de state membre ale UE semneaz Tratatul de la Lisabona, care modific Tratatele precedente. Acesta este conceput pentru a face UE mai democratic, mai eficient i transparent, i prin urmare, capabil s fac fa provocrilor globale precum schimbrile climatice, securitatea i dezvoltarea durabil. 2008, 1 ianuarie: Cipru i Malta au adoptat moneda euro. 12 decembrie: Elveia a aderat la spaiul Schengen. 2009, 1 ianuarie: Slovacia a adoptat moneda euro. 4-7 iunie: A aptea oar cnd au loc alegeri directe n Parlamentul European; 1 Decembrie: Tratatul de la Lisabona desfiineaz cei trei piloni ai Uniunii Europene.

    2013, din 1 iulie: Croaia a aderat la UE, n urma ratificrii Tratatului de aderare din 2011 de ctre toate celelalte ri din UE.

    1.1.3.: Simboluri ale Uniunii Europene

    Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unica euro i Ziua Europei, 9 mai. (Art. I-8, Tratatul de instituire a unei Constituii pentru Europa). Steagul, cu cele 12 stele, aezate n cerc, pe un fond albastru, nseamn unitatea i identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezint solidaritatea i armonia, iar stelele, n numr de 12, reprezint perfeciunea (i nu numrul statelor membre UE cum s-ar putea crede). Istoria steagului (drapelului) ncepe in 1955. nti, el a fost folosit de Consiliul Europei,

    organizaie internaionala aprtoare a drepturilor omului i valorilor culturale europene. n anul 1985, statele membre UE l-au adoptat ca steag al Comunitilor Europene (CEE), ncepnd cu 1986 el este utilizat de ctre toate instituiile Uniunii Europene. Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, n 1972, ca Oda bucuriei (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) s devin imnul su, iar n 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, i ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Uniunea Europeana nu a urmrit, prin aceasta decizie, s nlocuiasc imnurile naionale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniaz aspiraia spre valorile comune, unitatea n diversitate i idealurile de libertate, pace i solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

    "Unit n diversitate" este deviza Uniunii Europene. A fost folosit pentru prima dat n 2000 (cu aproximaie) i a fost pentru prima dat menionat oficial n Tratatul de instituire a

  • 6

    unei Constituii pentru Europa, ncheiat n 2004. Articolul I 8 enumer simbolurile UE. Semnificaia devizei este c, prin Uniunea European, europenii i unesc eforturile pentru a lucra mpreun pentru meninerea pcii i pentru prosperitate, i c numeroasele culturi, tradiii i limbi diferite care coexist n Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Deviza apare n cele 20 de limbi oficiale n postere publicate cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Europei.

    La originea conceptului de moned unic se afl tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declar c piaa comun este unul dintre obiectivele Comunitii Europene ce va contribui la o uniune mai strns ntre popoarele Europei. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica i Monetar i pune bazele monedei unice. Iar n decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica

    s poarte numele de euro. ncepnd cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis n circulaie i n buzunarele cetenilor europeni. n acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele i bancnotele naionale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulaie pe 28 februarie 2002. Reprezentarea grafic a monedei unice a fost inspirat de litera greceasc epsilon, ea trebuind s fac legtura att cu leagnul civilizaiei i democraiei europene, ct i cu prima litera din cuvntul Europa. Cele dou linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitii euro. Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas ctre crearea a ceea ce este astzi Uniunea European. n acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Franei, Robert Schuman, a citit presei internaionale o declaraie prin care chema Frana, Germania i celelalte popoare ale Europei s i uneasc produciile de oel i crbune, ca prima fundaie concret a unei federaii europene. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comuniti n cadrul creia membrii s i pun sub control comun producia de oel i crbune ca baza a puterii lor militare -, n scopul evitrii izbucnirii unui nou rzboi. rile crora li se adresa n primul rnd aceast provocare Frana i Germania fuseser n rzboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea rzboi mondial aproape c le distrusese. n 1985, cnd proiectul construciei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dat Comunitatea European, au hotrt c ziua de 9 mai s devin Ziua Europei

    11.

    1.1.4.: Structuri specifice ale Uniunii Europene

    Trsturile unice ale construciei europene sunt vizibile n primul rnd i mai ales n organizarea sa instituional. rile care constituie UE (statele membre ale UE) i comaseaz suveranitatea n instituii comune stabilite de ctre tratatele fondatoare, care sunt amendate periodic. Scopul acestor instituii este de a asigura participarea democratic la procesul decizional al UE.

    n prezent, funcionarea UE se bazeaz pe cinci mari instituii: - Parlamentul European (ales de ctre popoarele Statelor Membre); - Consiliul Uniunii Europene (reprezentnd guvernele Statelor Membre); - Comisia European (executivul i organismul cu drept de a iniia legislaie); - Curtea de Justiie a Comunitilor Europene (care asigur compatibilitatea cu dreptul

    comunitar);

    - Curtea de Conturi European (responsabil de controlul folosirii fondurilor comunitare).

    Not:

    11

    Informaii despre simbolurile UE la: http://europa.eu/about-eu/basic-information/symbols/europe-day/index_ro.htm (3 octombrie 2013)

  • 7

    Tratatul Constituional integreaz Consiliul Europei printre instituiile sale principale.

    n plus fa de acestea, alte 5 instituii (organisme financiare i de consultan) sprijin buna funcionare a UE:

    - Banca Central European; - Banca European de Investiii; - Comitetul Economic i Social European; - Comitetul Regiunilor; - Ombudsmanul European12.

    Exist, de asemenea, alte comisii i comitete ale UE (organisme inter-instituionale, agenii, etc.)13.

    1.2.: Comisia European i rolul su n managementul programelor Uniunii Europene

    1.2.1.: Rolul Comisiei Europene

    Comisia ndeplinete trei roluri sau funcii de baz: 1. Dreptul de iniiativ: rolul su de iniiator al politicilor comunitare este unic. n plus, Comisia funcioneaz ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor ncheiate. Ea reprezint interesul comun i n mare msur, semnific personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apra interesele cetenilor Europei. Membrii Comisiei sunt alei din rile UE, ns fiecare dintre ei depune un jurmnt de independen.

    2. O alta funcie a Comisiei este aceea de control, de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel nct legislaia UE s fie corect aplicat de ctre Statele Membre, iar toi cetenii i participanii la Piaa Unic s poat beneficia de condiiile unitare asigurate.

    3. Cea de-a treia funcie a Comisiei este aceea de execuie, CE fiind organul executiv al Uniunii, i avnd responsabilitatea implementrii i coordonrii politicilor. Una dintre atribuiile sale executive const n gestionarea bugetului anual al Uniunii i al Fondurilor Structurale, al cror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate i cele mai srace ale Uniunii.

    1.2.2.: Structura Comisiei Europene

    Comisia European este compus din 28 de Comisari (cte unul din fiecare ar membr a UE), inclusiv un Preedinte i doi Vice-Preedini. Toi acetia sunt numii de ctre Consiliul Uniunii Europene pentru un mandat de 5 ani, n faa cruia rspunde. Comisionarii sunt asistai de ctre o administraie constituit din Directorate Generale i departamente specializate. Preedintele Comisiei este numit de ctre guvernele Statelor membre i apoi aprobat de ctre Parlamentul European. Aceast dubla legitimitate confer Preedintelui autoritate politic, pe care acesta o exercit printr-o diversitate de ci. Preedintele trebuie s ncerce s duc nainte Uniunea European i s indice direcia progresului, att pentru colegii si comisari ct i, n sens mai larg, pentru Comisia ca ntreg. Acest rol a fost consolidat prin Tratatul de la Amsterdam: "Comisia va lucra sub ndrumarea

    politic a Preedintelui su" (articolul 219). El convoac i prezideaz reuniunile membrilor

    12

    Mai multe detalii despre instituiile i organismele UE la: http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm (3 octombrie 2013) 13

    Organisme inter-instituionale la: http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/interinstitutional-bodies/index_ro.htm (3 octombrie 2013)

    Agenii i alte organisme EU la: http://europa.eu/about-eu/agencies/index_ro.htm (3 octombrie 2013)

  • 8

    Comisiei, i le poate atribui acestora responsabilitatea pentru activiti specifice sau nfiina grupuri de lucru.

    Preedintele Comisiei rmne n funcie pentru un mandat de cinci ani. Tratatul de la Maastricht a adus mandatul Parlamentului European i a Comisiei ntr-o alinierea strns: Colegiul comisarilor servete i el cte un mandat de cinci ani i preia funcia la ase luni dup alegerile pentru Parlamentul European, care sunt organizate la termen fix n luna iunie n anii

    care se ncheie cu cifra patru i nou. Preedintele i numete colegii comisari n acord cu guvernele Statelor Membre. El ncredineaz fiecruia anumite responsabiliti politice. Dup o serie de audieri individuale n faa comisiilor parlamentare, candidaii-comisari sunt supui ca un singur organ, unui vot de aprobare din partea Parlamentului European. Preedintele i ceilali membri ai Comisiei sunt apoi numii de ctre Consiliu. Avnd n vedere extinderea Uniunii Europene la 1 iulie 2013, Colegiul numr 28 de comisari. Ei sunt fiecare responsabili cu anumite domenii de politic i se ntlnesc colectiv sub denumirea de Colegiul Comisarilor. nainte de ultima mare extindere a UE, rile mai mari au avut doi comisari i restul rilor fiecare cte unul. Din motive practice, fiecare ar are acum doar un comisar.

    Preedintele poate cere un comisar s demisioneze, deoarece Tratatul de la Nisa confer preedintelui, printre altele, puterea de a realoca responsabilitile membrilor Comisiei n timpul mandatului su i poate cere s demisioneze. Secretariatul General este responsabil cu organizarea practic a activitii Comisiei i a relaiilor sale cu celelalte instituii, precum i cu coordonarea ntre diferitele departamente ale Comisiei.

    Comisia European este divizat n departamente sau Directorate-generale (DGs) i servicii

    14. Structuri suplimentare pot fi stabilite atunci cnd este necesar. n scopul de a asigura

    eficacitatea i colegialitatea aciunilor Comisiei, Directoratele Generale trebuie s lucreze strns mpreun i s se coordoneze n pregtirea i punerea n aplicare a deciziilor Colegiului.

    1.2.3.: Mecanisme ale Comisiei Europene

    Vom prezenta pe scurt n continuare rolul Comisiei n procesul legislativ european i mecanismele prin care funcioneaz. Comisia European a fost creat pentru a reprezenta interesul european comun pentru toate statele membre ale Uniunii. Pentru a putea juca rolul de gardian al tratatelor i de aprtor al interesului general, Comisia a primit dreptul de iniiativ n procesul legislativ, propunnd legislaie pe care Parlamentul European i Consiliul o analizeaz i decide. Comisia este, de asemenea, responsabil pentru punerea n aplicare a politicilor comune (cum ar fi politica agricol comun); administreaz bugetul i gestioneaz programele Uniunii. Dei Comisia are dreptul de a lua orice iniiativ care o consider adecvat pentru atingerea obiectivelor tratatelor, cele mai multe propuneri sunt un rspuns la obligaiile legale, la cerinele tehnice sau la unele cereri specifice de aciune de la o alt instituie, un Stat Membru sau de la prile interesate. O propunere a Comisiei trebuie s fie bazat pe interesul comun European i trebuie s respecte principiul subsidiaritii i proporionalitii (atunci cnd nu exist o competen exclusiv a Comisiei). Ce nseamn acest lucru? Comisia lucreaz pentru binele UE ca ntreg i nu n beneficiul vreunui anumit Stat Membru sau grup de interese. CE consult n mod extensiv, astfel nct prile interesate de legislaia respectiv s aib un cuvnt de spus n pregtirea ei. Adesea se realizeaz o evaluare a impactului economic, de mediu i social al iniiativei legislative propuse, evaluare care este fcut public mpreun cu propunerea legislativ. Respectarea principiilor subsidiaritii i proporionalitii nseamn totodat c vor fi propuse de ctre Comisie doar acele iniiative legislative care sunt cele mai eficiente la nivel UE i care au

    14

    http://ec.europa.eu/about/ds_ro.htm (8 octombrie 2013)

  • 9

    fora necesar atingerii obiectivelor dorite. Dac o lege are mai mult eficien la nivel naional, regional sau local, Comisia nu va propune aceasta lege.

    Procesul de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene implic diferite instituii europene, n special Comisia European, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene. n general, acesta Comisia European este cea care propune proiecte legislative noi, dar Consiliul i Parlamentul European sunt cei care aprob legile. n unele cazuri, Consiliul poate hotr singur. Alte instituii au de asemenea un rol de jucat. Principalele forme de legislaie a UE sunt directivele i regulamentele. Regulile i procedurile pentru procesul decizional al UE sunt prevzute n tratate. Fiecare propunere pentru o nou lege european se bazeaz pe un articol specific al unui tratat, menionat ca "temei legal" al propunerii. Acest lucru determin care procedura legislativ anume trebuie s fie urmat. Cele trei proceduri principale sunt consultarea, acordul i "co-decizia15.

    1.3.: Uniunea European i finanarea prin programe

    1.3.1.: Bugetul UE i execuia lui de ctre CE

    Aa cum a subliniat anterior, Comisia European are n structura sa departamente sau Directorate-Generale (DG-uri). Aceste departamente specializate sunt responsabile cu execuia bugetului Uniunii Europene prin programe specifice, pentru fiecare departament. DG-urile sunt

    responsabile cu conceperea, lansarea, implementarea i gestionarea programelor. Pentru aceasta, exist documente speciale, proceduri i termene limit. Fiecare program ofer sprijin financiar pentru elaborarea i implementarea proiectelor. Programele sunt menite s sprijine dezvoltarea Uniunii Europene, n toate domeniile de activitate. Comisia European poate furniza sprijinul financiar direct ctre solicitani (aa-numita procedur centralizat, cnd CE gestioneaz programul i fondurile) sau indirect, cnd finanarea este pus la dispoziie de ctre CE guvernelor statelor membre i guvernele sunt cele responsabile pentru gestionarea programelor (procedur descentralizat). Toate programele comunitare se bazeaz pe politici ale UE. n urmtoarele capitole este prezentat managementul ciclului de proiect (dezvoltarea, managementul, implementarea, monitorizarea proiectelor).

    Ultimul capitol al acestei cri prezint mai multe programe gestionate de Comisia European, i anume: - pentru educaie i formare (Erasmus Plus) - pentru cercetare (Horizon 2020)

    - pentru tineret (Youth in Action)

    - pentru dezvoltare i incluziune social (Structural Funds ERDF, ESF, CF) - pentru agricultur (EAFRD) - alte fonduri (Life+, Citizenship, Progress, COST)

    1.3.2.: Metode de acordare a ajutorului

    Ajutorul Bugetar reprezint un transfer de resurse de la CE. Exist diferite metode de acordare a ajutorului. Metoda de acordare a ajutorului ce urmeaz a fi folosit este stabilit iniial n faza de programare a ciclului de operaiuni. Atunci cnd se analizeaz o combinare adecvat a metodelor de acordare a ajutorului, cele patru aspecte importante pentru echilibru includ:

    gradul de control pe care donatorii doresc s l menin asupra resurselor lor;

    cine i asum responsabilitatea principal pentru atragerea de resurse;

    15

    Procedura legislativ obinuit (co-decizia), consultarea, acordul i alte proceduri legislative la: http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/en/0081f4b3c7/Law-making-procedures-in-detail.html (8

    octombrie

    2013)

  • 10

    nivelul la care donatorii i partenerii lor doresc s se angajeze ntr-un dialog - politic sau proiect;

    nivelul costurilor de tranzacie asociate cu managementul fondurilor donoare. Aceste consideraii sunt ilustrate n figura de mai jos16:

    Fig. 1.1: Combinarea metodelor de acordare a ajutorului

    16

    Comisia European, Project Cycle Management Guidelines (Ghid de Managementul Ciclului de Proiect), volumul 1, martie 2004, pp. 12-13

  • 11

    Capitolul 2: Politica de Cooperare pentru Dezvoltare a Comisiei Europene

    2.1.: Strategii de parteneriat cu rile n curs de dezvoltare

    Articolul 177 din Tratatul Uniunii Europene stabilete trei domenii largi de cooperare pentru dezvoltare la nivelul Comunitii Europene. Acestea sunt: promovarea dezvoltrii economice i sociale durabile; integrarea treptat i lin a rilor n curs de dezvoltare n economia mondial; campania mpotriva srciei.

    Dincolo de aceste obiective generale ale Tratatului, reglementri i acorduri internaionale bazate pe regiuni geografice stabilesc obiectivele specifice de cooperare ale UE / CE. De exemplu:

    Relaiile dintre rile din Africa, Caraibe i Pacific (ACP) sunt stabilite n i cadru global pentru dezvoltare i comer al Conveniei de la Lom;

    n rile din Asia i America Latin (ALA), accentul se pune pe consolidarea cadrului de cooperare i pe contribuia eficient la dezvoltarea durabil, securitate, stabilitate i democraie;

    Cu rile mediteraneene (MEDA), accentul se pune pe stabilirea unei zone de pace, stabilitate i prosperitate, precum i pe sprijinirea reformelor economice i politice i pe tranziie;

    Cu rile partenere selectate din Europa de Est i Asia Central, programul TACIS i concentreaz activitatea asupra reformei instituionale i juridice, sectorului privat i dezvoltrii economice, pe protecia mediului, economie rural i siguran nuclear.

    CE are trei mijloace principale de aciune pentru atingerea obiectivelor sale de dezvoltare - dialogul politic, cooperarea pentru dezvoltare i comer. CE pune un accent important pe asigurarea asupra faptului c aceste dimensiuni sunt "coerente, complementare i coordonate17.

    2.2. : Noi direcii n politica de cooperare pentru dezvoltare

    n noiembrie 2000, Parlamentul European i Consiliul de Minitri au aprobat Comunicarea Comisiei privind "Politica Comunitii Europene de Cooperare pentru Dezvoltare". Aceasta stabilete o nou direcie strategic pentru programarea i gestionarea asistenei pentru dezvoltare a CE, pe baza leciilor nvate att de ctre CE ct i din alte evaluri internaionale ale programelor i proiectelor finanate de donatori. Principiile de baz ale acestei politici includ:

    dreptul de proprietate al rilor n curs de dezvoltare asupra propriului proces de dezvoltare;

    atenie sporit asupra dimensiunii sociale a creterii i dezvoltrii, inclusiv acordarea de prioritate pentru reducerea srciei i nevoilor grupurilor vulnerabile (inclusiv copii, femei i persoane cu dizabiliti);

    un accent mai mare pe "rezultate".

    Principalele provocri pentru implementarea acestor principii sunt:

    adaptarea modalitilor de intervenie pentru a promova dreptul de proprietate "local" i eficacitatea ajutorului;

    concentrare mai eficient pe programele i proiectele de reducere a srciei.

    17

    Idem, p. 4

  • 12

    Pentru a rspunde acestor provocri, CE acord o atenie deosebit:

    simplificrii instrumentelor de furnizare a ajutorului;

    promovrii utilizrii Programelor de Sprijin a Politicilor Sectoriale i Ajutorului Bugetar;

    creterea descentralizarea responsabilitilor ctre delegaii ale CE;

    promovrii armonizrii cu statele membre i ali donatori.

    Decizia CE este de a accelera tranziia ctre situaia de a oferi o proporie mai mare de asisten pentru dezvoltare prin intermediul Programelor de Sprijin a Politicilor Sectoriale (PSPS) i utilizarea ajutorului bugetar (AB), mai degrab dect prin utilizarea proiectelor de sine-stttoare18. Transferurile de ajutor bugetar i sprijinul pentru Programele Sectoriale sunt adecvate doar ca mecanisme de asisten pentru sectorul public. Astfel, spre deosebire de proiecte, ele nu pot fi folosite pentru susinerea direct a sectorului privat sau a ONG-urilor19

    2.3. : Aspecte transversale

    Indiferent de focalizarea sectorului, modalitatea de livrare (de exemplu, ajutor bugetar

    sau proiecte) sau localizarea geografic a asistenei pentru dezvoltare a CE, exist o serie de aspecte de dezvoltare transversale critice care trebuie abordate n mod corespunztor pe parcursul ciclului de management de proiect.

    Aspectele de dezvoltare transversale cheie sunt descrise pe scurt n tabelul de mai jos20

    .

    Tabel 2.1: Descrierea aspectelor transversale

    Aspectul transversal Descriere

    Bun guvernare i drepturile omului

    Buna guvernare este definit ca: "gestionarea transparent i responsabil a resurselor umane, naturale, economice i financiare n scopul dezvoltrii echitabile i durabile, n contextul unui mediu politic i instituional care respect drepturile omului, principiile democratice i statul de drept".

    n scopul de a oferi o concentrare mai mare asupra acestei definiii largi, CE a stabilit ase elemente eseniale ale bunei guvernri, care ar trebui s fie aplicate la proiectarea i implementarea programelor i proiectelor finanate de CE n ri tere. Acestea sunt:

    Sprijin pentru democratizare, inclusiv sprijin pentru procesele electorale i de observare a alegerilor (cu un accent pe participare i responsabilitate)

    Promovarea i protecia drepturilor omului (aa cum sunt definite n conveniile internaionale, respectarea normelor i non-discriminare)

    Consolidarea statului de drept i administrrii justiiei (precum i cadrul legal, mecanismele de litigiu, accesul la justiie, etc.)

    Creterea rolului actorilor non-statali i consolidarea capacitilor lor (ca parteneri n elaborarea i implementarea politicilor publice)

    Reforma administraiei publice, reforma gestionrii finanelor publice i a serviciilor publice;

    18

    Idem, pp. 4-5 19

    Idem, p. 9 20

    Idem, pp. 5-6

  • 13

    Descentralizare i guvernare local

    Trebuie s se fac referire la ghidurile specifice ale CE cu privire la buna guvernare pentru informaii mai detaliate. Luarea n considerare a problemelor generale de bun guvernan este, de asemenea, prezent n criteriile de calitate.

    Egalitatea de gen A patra Conferin Mondial a Femeilor din cadrul Organizaiei Naiunilor Unite organizat la Beijing n 1995, a stabilit egalitatea de gen ca principiu de baz n cooperarea pentru dezvoltare. Egalitatea de gen se refer la egalitatea de anse, drepturi, distribuia de resurse i beneficii, responsabiliti pentru femei i brbai n viaa public i privat i n valoarea acordat caracteristicilor masculine i feminine. Promovarea egalitii de gen se refer nu numai la problemele femeilor, ci acoper, de asemenea, aciuni mai largi care trebuie realizate att de ctre femei ct i de brbai. O cerin esenial pentru egalitatea de gen este aceea c femeile ar trebui s participe la luarea deciziilor i n procesele politice pe picior de egalitate cu brbaii.

    Diferenele de gen sunt adnc nrdcinate n politicile, practicile instituionale i juridice, domeniul domestic i n relaiile sociale. Genul este, prin urmare, o problem transversal, care trebuie s fie construit n toate aspectele legate de formularea politicilor, planificarea programelor i proiectelor, structurile instituionale i procedurile de luare a deciziilor. Procesul de integrare a aspectelor

    privind egalitatea de gen n toate aceste domenii este cunoscut ca

    integrarea dimensiunii de gen.

    Sustenabilitatea

    mediului

    Dezvoltarea durabil este dezvoltarea care satisface nevoile generaiilor actuale fr a compromite posibilitatea generaiilor viitoare de a rspunde nevoilor lor. n acest context, mediul i resursele naturale sunt capitalul ce trebuie s meninut n scopul sprijinirii activitii economice durabile. Protejarea mediului nconjurtor pstreaz astfel nsi baza pentru dezvoltare.

    Sustenabilitatea mediului se refer la necesitatea de a proteja sistemele biologice i fizice care sprijin viaa (de exemplu ecosistemele, ciclul hidrologic si sistemele climatice).

    Sustenabilitatea mediului este un principiu transversal, care trebuie

    s fie integrat n toate domeniile de luare a deciziilor.

    Acest lucru necesit ca planificatorii de dezvoltare s evalueze impactul asupra mediului din partea tuturor politicilor, programelor

    i proiectelor propuse, i s ia msuri pentru a minimiza efectele negative asupra mediului i pentru a profita de oportunitile de mbuntire a mediului.

    2.4. : Proprietate i participare

    Calitatea dialogului cu rile partenere (guvern i reprezentani ai societii civile), este o cheie n stabilirea de politici eficiente de cooperare pentru dezvoltare i n implementarea cu succes a acestora. Parteneriatul, proprietatea proceselor de dezvoltare de ctre populaia int i

  • 14

    ntrirea capacitii instituionale i administrative de a gestiona n mod eficient schimbarea, sunt principile care sunt acum n mare msur mprtite de toi donatorii.

    Dou aspecte sunt accentuate n politica de dezvoltare a CE n acest sens, i anume:

    (a) Rolul societii civile Strnsa cooperare cu i promovarea societii civile asigur condiiile pentru o mai mare echitate, incluziunea celor sraci n beneficiile creterii economice i ajut la consolidarea structurii democratice a societii. Prin urmare, Comisia va continua s coopereze cu o gam larg de actori ai societii civile, inclusiv grupurile pentru drepturile omului si agenii, asociaii de femei, organizaii de protecia copilului, micri ecologiste, organizaii ale fermierilor, sindicate, asociaii ale consumatorilor i alte structuri de sprijin pentru dezvoltare (de exemplu, ONG-uri, instituii de predare i de cercetare).

    (b) Armonizarea

    Exist o nevoie urgent de a simplifica i armoniza procedurile donatoare pentru a reduce sarcina administrativ semnificativ pe care acestea o pot pune asupra rilor partenere. Insistena de a utiliza proceduri specifice donatoare poate avea costuri ridicate ale tranzaciilor i lucreaz mpotriva principiului de promovare a dreptului de proprietate n parteneriat asupra ideii de proiect, documentaiei i proceselor de decizie i management. Declaraia asupra Armonizrii de la Roma din februarie 2003, afirm c21: "Noi, cei din comunitatea de donatori am fost preocupai de dovezile din ce n ce mai multe c, n timp, totalitatea i varietatea cerinelor donatorilor pentru pregtirea, livrarea i monitorizarea asistenei pentru dezvoltare sunt generatoare de costuri de tranzacie neproductive pentru [] rile partenere practicile donatorilor nu se potrivesc ntotdeauna foarte bine cu prioritile naionale de dezvoltare". Prin urmare, CE va juca rolul su n promovarea armonizrii politicilor i practicilor. La nivel operaional, acest lucru va necesita unele modificri, printre altele:

    modul n care personalul CE lucreaz i comunic cu partenerii din rile tere i ali donatori

    tipul de informaii necesare pentru a sprijini luarea de decizii eficiente

    cerinele de documentare i raportare

    modalitile i condiiile de finanare.

    Obiectivul general este de a promova dreptul de proprietate la nivel local i de a reduce orice suprapunere inutil a procedurilor administrative i de raportare22.

    21

    Declaraia de la Roma privind armonizarea a fost aprobat de ctre minitri, efi ageniilor pentru acordarea ajutorului i ali nali oficiali reprezentnd cele 28 de ri beneficiare de ajutor i peste 40 de instituii multilaterale i bilaterale de dezvoltare. Mai multe informaii la: http://www.oecd.org/dataoecd/0/48/20896122.pdf (9 octombrie 2013) 22

    Comisia European, Project Cycle Management Guidelines (Ghid de Managementul Ciclului de Proiect), volumul 1, martie 2004, pp. 6-7

  • 15

    Capitolul 3: Managementul proiectelor delimitri conceptuale 3.1.: Ce este un program? Ce este un proiect?

    Un program reprezint o serie de proiecte ale cror obiective interconectate contribuie la un obiectiv general comun.

    Am putea vorbi despre programe atunci cnd mai multe proiecte dintr-un anumit sector,

    sub-sector sau regiune sunt legate printr-un concept clar definit.

    Un program este baza strategic a proiectelor, acesta are o gam mai larg de aciune, ofer liniile directoare i principiile i conine prioriti i msuri. n scopul de a obine sprijin financiar din partea Comisiei Europene, proiectele trebuie s fie concepute n cadrul unui anumit program.

    Exist mai multe definiii ale proiectului. Fiecare capteaz, n felul ei propriu, caracteristicile eseniale ale conceputlui de proiect. Un proiect reprezint o serie de activiti menite s ating obiective clar specificate, ntr-o perioad de timp definit i cu un buget definit 23. Unii autori consider c un proiect este un "efort temporar ntreprins pentru a crea un produs sau serviciu unic24 sau o serie de activiti independente, elaborate n conformitate cu un plan pentru a atinge un anumit obiectiv / pentru a obine anumite rezultate ntr-un interval de timp bine definit; activitile din cadrul proiectelor nceteaz atunci cnd obiectivul a fost atins25. Proiectele sunt bine definite, ele au un moment de ncepere i un moment de finalizare bine determinate. Clasificarea proiectelor se face pe baza unei diversiti de factori i caracteristici, dup cum este redat mai jos26. Conform lui Scarlat & Galoiu (2002) exist urmtoarele tipuri de proiecte: 1. Dup amploarea lor:

    - organizaionale; - locale (ora, jude, grup de judee); - naionale; - regionale;

    - internaionale. 2. Dup domeniul obiectivelor i activitilor de proiect:

    - industriale;

    - sociale;

    - comerciale;

    - culturale;

    - de protecie a mdiului; - tiinifice (de cercetare); - educationale;

    - de management.

    3. Dup dimensiune: - proiecte de dimensiuni mici (de maximum un an, cu buget redus, doar cu angajai part-time, cu dotare tehnologic modest, care permit doar o observare direct zilnic);

    23

    In contextul Matricii Cadru Logic (vezi cap. 8), un proiect este definit n termeni de ierarhizare a obiectivelor

    (intrri, activiti, rezultate, scop i obiective generale) plus un set de ipoteze definite i un cadru de monitorizare i evaluare a proiectului (indicatori i surse de verificare). 24

    A Guide to the Project Management Body of Knowledge, 2000 Edition, Project Management Institute, p. 4. 25

    Brgoanu Alina, Managementul proiectelor, 2004, p. 12 26

    Conform descrierii fcute de Florescu Margareta et al. n Managementul proiectelor. Dezvoltare durabil , pp. 19-21

  • 16

    - proiecte de dimensiuni medii (de un an-doi, cu buget mediu, cu angajati full-time

    sau part-time, dotare tehnologica medie, iar monitorizarea se realizeaz prin rapoarte periodice);

    - proiecte de mari dimensiuni (pe termen lung - mai mult de 3-5 ani, cu buget mare,

    angajati numai full-time, dotare tehnologic performant, instrumente i programe specifice, monitorizarea se realizeaz prin rapoarte de control).

    Prin luarea n considerare a dou elemente - tipul de produse (tangibile sau fizice i intangibile sau abstracte / intelectuale) i tipul de activitate (fizic sau intelectual) Wideman (1998) identific patru tipuri de proiecte: 1. Produs tangibil i munc fizic (ex. proiecte n construcii):

    - Activitile proiectului sunt mai mult sau mai puin la fel, eforturile sunt repetate; - Sursele de variaie sunt reduse; - Resursele sunt previzibile;

    - Costurile implicate sunt relativ ridicate;

    2. Produs intangibil i munc fizic (ex. revizuirea anumitor politici i proceduri): - Se bazeaz pe un model anterior; - Modelul anterior este mbuntit doar prin modificri, corecturi sau mbuntiri; - Resursele sunt previzibile;

    - Costurile implicate sunt relativ mici i sunt necesare doar pentru a opera modificrile i a multiplica noul produs.

    3. Produs tangibil i munc intelectual (ex. proiecte de dezvoltare a unor produse, proiecte de investiii):

    - Nu se bazeaz pe un model sau lucru sau deja existent; - Eforturile nu sunt repetate, abordrile sunt multiple; - Resursele nu sunt att de previzibile, acestea nu pot fi prezise n mod riguros;

    - Costurile sunt variabile.

    4. Produs intangibil i munc intelectual (ex. proiecte de dezvoltare i cercetare): - Acestea implic munc de inovaie i creaie; - Eforturile nu sunt standardizate de la o etap la alta, acestea difer considerabil; - Au nevoie de activitate de explorare;

    - Nu se bazeaz pe ceva deja existent; - Resursele folosite sunt ne-previzibile;

    - Costurile sunt ne-previzibile i de obicei mari.

    Dennis Lock (2000) ia n considerare sarcinile care trebuie ndeplinite i numrul i intensitatea constrngerilor atunci cnd clasific proiectele funcie de complexitatea lor:

    1. Proiecte n construcii, petrochimice, miniere, extractive - acestea implic riscuri i probleme speciale de organizare i comunicare, au nevoie adesea de investiii de capital masive i o gestionare riguroas a activitilor, resurselor i calitii. 2. Proiecte industriale - au scopul de a produce echipamente i mainrii specializate, produsul final fiind construit special pentru un anumit client.

    3. Proiecte de management - care urmresc s realizeze managementul i coordonarea activitilor necesare pentru a realiza un produs final, care este diferit, n principiu, de un produs industrial sau de o construcie. 4. Proiecte de cercetare - acestea implic un grad ridicat de risc, obiectivele lor finale sunt, de obicei, greu sau imposibil de definit i pot s nu se potriveasc metodelor de management aplicabile n proiecte industrial sau de management.

    Mocanu & Schuster (2004) evidenia trei categorii principale de proiecte, i anume: 1. Proiecte de investiii (de exemplu, construirea unei cldiri noi, restaurarea unui monument istoric, retehnologizarea unei bnci);

  • 17

    2. Proiectele de cercetare i dezvoltare (dezvoltarea unor noi produse, noi tehnologii, elaborarea unui nou software);

    3. Proiecte de organizare (introducerea unui nou concept de marketing, introducerea

    managementului de proiect ca o form alternativ de conducere, lrgirea segmentului de pia). Un proiect trebuie s aib de asemenea:

    prile interesate clar identificate, inclusiv grupul int primar i beneficiarii finali; modalitile de coordonare, management i finanare clar definite; un sistem de monitorizare i evaluare (pentru a sprijini managementul performanei); un nivel adecvat de analiz financiar i economic, care indic faptul c beneficiile proiectului vor depi costurile.

    Proiectele de dezvoltare sunt o modalitate de a defini n mod clar i de a gestiona investiiile i procesele de schimbare.

    n ceea ce privete tipurile de proiecte, proiectele de dezvoltare pot varia semnificativ n ceea ce privete obiectivele, domeniul de aplicare i dimensiunea. Proiectele mai mici, ar putea implica resurse financiare modeste i pot dura doar cteva luni, n timp ce un proiect mare ar putea implica mai multe milioane de euro i ar putea dura mai muli ani.27.

    Exemplele de proiecte pot include:

    Un proiect de reform i extindere a serviciilor de sntate, implementat n primul rnd de ctre Ministerul Sntii guvernului partener i cu sprijinul financiar al altor donatori, care cost 30 milioane de euro n peste 10 ani;

    Un proiect de ajutor de urgenta, coordonat de ONU i pus n aplicare prin intermediul ONG-urilor internaionale, care cost 5 milioane de euro pe parcursul unui an;

    Proiecte de promovare de afaceri, care acord granturi pentru organizaiile non-profit de pn la 200.000 euro pe un interval de timp de 2 ani;

    Un proiect de construcie a unui drum i pod conector, care folosete un manager de proiect contractat, i care cost 50 milioane de euro pentru o perioad de peste 5 ani;

    Un proiect regional de formare pentru securitatea alimentar, axat pe furnizarea de asisten tehnic i servicii de formare, care costa 2 milioane de euro ntr-o perioad de peste 3 ani;

    Un proiect de monitorizare a alegerilor, realizat n principal de ctre personalul de la CE i statele sale membre, care cost 600.000 Euro i dureaz peste 5 luni.

    n scopul de a gzdui acest tip de diversitate, este important ca sistemele de management a ciclului de proiect s sprijine implementarea modalitilor / regulilor standard de lucru, ntr-un mod flexibil

    28.

    3.2. : Ce este managementul proiectului

    Managementul proiectului este un concept complex, asupra cruia muli experi i-au concentrat atenia de-a lungul timpului, n scopul de a defini i nelege. Conceptul este larg utilizat n teorie i practic. El are mai multe semnificaii, care au generat o mulime de definiii n literatura de specialitate, ca cele redate mai jos.

    Managementul proiectului reprezint structurarea i organizarea proceselor, cu scopul de a atinge la un obiectiv prestabilit.

    27

    Angajamentele CE pentru proiecte sunt de regul pentru mai puin de 5 ani, totui un proiect poate dura mai mult (prin intermediul mai multor angajamente financiare). 28

    Comisia European, Project Cycle Management Guidelines (Ghid de Managementul Ciclului de Proiect), volumul 1, martie 2004, p. 8

  • 18

    Harold Kerzner (2003) explic faptul c managementul proiectului reprezint "planificarea, organizarea, conducerea i controlul resurselor unei companii pe termen scurt, n vederea realizrii scopurilor i obiectivelor prestabilite". Managementul proiectului este "definirea, programarea i consecutiv gestionarea, controlul i finalizarea unui proiect" (Mochal & Mochal, 2006). Potrivit lui Newton (2005) managementul proiectului este "o metodologie formal special elaborat pentru a administra proiecte". Dar indiferent de definiie, specialitii consider c managementul proiectului este mprit n funcii pentru a acoperi ntreaga gam de sarcini. Aceste funcii sunt:

    - Stabilirea / formularea obiectivelor;

    - Programarea;

    - Luarea deciziilor;

    - Motivarea;

    - Organizarea;

    - Implementarea;

    - Informarea;

    - Raportare;

    - Monitorizarea;

    - Evaluarea.

    Astfel, managementul proiectului reprezint utilizarea eficient a unui set de cunotine specifice, competene, abiliti, instrumente i tehnici pentru a realiza obiectivele generale i specifice ale unui proiect.

    Unii autori (Brgoanu, 2004) au identificat cele mai frecvente ntrebri la care managementul proiectului ar trebui s ofere rspunsuri:

    Ct timp va dura proiectul?

    ntrzierile la o anumit activitate vor genera ntrzierea ntregului proiect?

    Sunt resursele disponibile suficiente pentru a respecta programarea iniial?

    Pot fi respectate standardele de calitate i tehnice, n contextul restriciilor financiare i de timp?

    Managementul proiectului este considerat un proces dinamic, realizat n cadrul unui

    anumit set de restricii, care organizeaz i utilizeaz resurse adecvate ntr-un mod controlat i structurat, cu scopul de a atinge anumite obiective, clar definite.

    Conceptul este caracterizat de trsturi proprii, care s asigure succesul proiectelor. Una dintre aceste caracteristici este c managementul proiectului este un proces complex, deoarece implic, pe lng cunotine economice i tehnice de specialitate din domeniul specific fiecrui proiect, o scar larg de cunotine i competene organizaionale, necesare unei bune coordonri n timp, echipei de conducere i administrrii altor resurse. Managementul proiectului ar trebui s se focalizeze pe realizarea obiectivelor propuse i, astfel, pe schimbarea - ntr-un mod organizat a situaiei existente ntr-una dorit. Managementul proiectului dureaz ntreaga via a proiectului i se refer la controlul ntregului proiect.

    Managementul proiectului este o activitate care are scopul de a conduce la realizarea

    unui plan, dezvoltat n timp, din momentul nceperii activitii de programare, pn la realizarea evalurii finale a activitilor implementate i a succesului / impactului proiectului. Managementul proiectului este, de asemenea, un concept integrat de conducere, viznd

    programarea, organizarea i procesele de control ale resurselor instituiei / organizaiei. Aceste procese, realizate n diferite faze ale proiectului, trebuie s fie corelate pentru a obine rezultate optime

    29.

    n fiecare proiect managementul este asigurat de o echip de management a proiectului. Aceasta are rolul de a organiza i coordona toate activitile, n toate fazele proiectului, de la

    29

    Florescu Margareta et al., Suport de curs, Managementul proiectelor. Dezvoltare durabil, pp. 24-25.

  • 19

    programare pn la implementare i evaluare. Managementul proiectului trebuie s urmreasc modul n care proiectul progreseaz n termeni de cheltuieli, utilizarea resurselor, implementarea activitilor, obinerea rezultatelor i gestionarea riscurilor. Toi actorii implicai ntr-un proiect - organisme de finanare, donatori, pri interesate, membri ai echipei de implementare a proiectului, beneficiari i utilizatori finali - sunt preocupai de calitatea managementului proiectului. Rezultatele proiectului i realizarea obiectivelor prevzute depind de calitatea managementului proiectului.

    Vom relua toate aceste aspecte, n detaliu, n capitolele de la 7 la 12.

    3.3. : Politici, programe i proiecte

    Un proiect bine formulat ar trebui s rezulte dintr-un echilibru adecvat ntre prioritile politicii de dezvoltare ale CE i prioritile de dezvoltare ale partenerului. n sfera de aplicare a acestor prioriti ale politicilor, executivul ageniilor guvernamentale sau non-guvernamentale poate formula domenii largi de activitate necesare

    pentru implementarea deciziilor politice. Aceste domenii largi de aciune sunt adesea numite programe, care, ca i proiectele, pot varia semnificativ n ceea ce privete domeniul de implementare i dimensiunea. Definiia a ceea ce nseamn un program depinde n principal de modul n care autoritatea responsabil alege s-l defineasc. De exemplu, un program poate s:

    Acopere un ntreg sector (ex. programul pentru sectorul de sntate);

    se concentreze pe o parte a sectorului (ex. un program de asistenta primar de sntate);

    s fie un "pachet" de proiecte, cu o tem comun (ex. programul de conexiuni universitare ASEAN-EU);

    defineasc ceea ce este n esen doar un proiect mare, cu un numr de componente diferite.

    Relaia general dintre politici, programe i proiecte este ilustrat n figura 3.1.30.

    30

    Idem, p. 9

  • 20

    Fig. 3.1.: Relaia general dintre politici, programe i proiecte

    Prin urmare, obiectivele proiectului ar trebui s contribuie la politicile sectoriale naionale i ori de cte ori este susinut o activitate din sectorul public. Cnd actorii non-statali implementeaz proiecte, trebuie s se fac distincie ntre activitile pe deplin n afara domeniului sectorului public i activitile ntreprinse n numele guvernului. n acest din urm caz, actorii non-statali furnizeaz de obicei servicii de natur public, ca i cnd aceste servicii ar fi fost "contractate", de ctre guvern. Chiar dac un proces formal "de contractare" nu a avut loc, este important ca aceste funcii s fie n concordan cu politica guvernului pentru a asigura relevana lor i pentru a promova perspectivele de sustenabilitate.

    Pentru activitile integral private, cadrul pentru a judeca relevana unui proiect sau program este asigurat de politicile de dezvoltare ale Comisiei (aa cum este prevzut n strategia de ar) i de nevoile demonstrate de beneficiari31.

    31

    Ibidem

  • 21

    Capitolul 4: Elementele unui proiect

    Indiferent de tipul proiectului proiect strategic, de mare amploarea sau proiect mai mic, de anvergur mai redus exist ntotdeauna cteva elemente cheie care definesc proiectul, i acestea sunt:

    timpul;

    echipa de implementare a proiectului;

    obiectivele;

    rezultatele;

    planul de munc;

    activitile;

    resursele;

    strategia de dezvoltare a organizaiei32.

    Am redat mai jos, succint, cteva explicaii i lmuriri asupra fiecruia dintre aceste elemente de baz care definesc orice proiect. Timpul este unul dintre determinanii proiectului i semnific faptul c proiectul are un moment la care ncepe i un moment la care se ncheie, bine delimitate. Aadar, unui proiect i putem atribui caracteristica de a fi temporar (nu dureaz nelimitat, ci este un demers cu perioad de timp clar definit): de la , pn la. Temporar nu nseamn n nici un caz scurt", deoarece unele proiecte pot dura ani de zile. Deci, temporar, n cazul unui proiect, nu este totuna cu trector", efemer". De asemenea, trebuie evideniat faptul c temporar" nu se aplic produselor i serviciilor care rezult n urma proiectului, ci efortului depus pentru a le realiza.

    Pentru ca un proiect s fie ntr-adevr reuit, trebuie ca produsele i serviciile sale s fie caracterizate de durabilitate, s aib capacitatea de a rezista dup ncheierea sa oficial. Echipa de implementare a proiectului nu exist anterior acestuia ci este creat ad hoc, special pentru proiectul respectiv. Astfel, implicarea n proiect a membrilor echipei are loc

    pentru intervalul de timp ct dureaz implementarea proiectului, dup care, echipa ca atare, se desfiineaz. Membrilor acestei echipe li se atribuie roluri i sarcini n conformitate cu nevoile proiectului. Foarte important n acest caz este managementul resurselor umane i cunoaterea real a abilitilor i competenelor membrilor echipei de implementare a proiectului, pentru o alocare corect i eficient a sarcinilor i responsabilitilor ctre acetia. Obiectivele proiectului trebuie s fie precise, clar formulate, s exprime fr dubii ceea ce urmrete proiectul s realizeze. Ele trebuie s fie coerente cu obiectivele i prioritile programului finanator. Aa cum rezult din nsi definiia conceptului de proiect, rezultatele finale ale proiectului trebuie s fie concrete, msurabile (n termeni de calitate i cantitate) i mai ales unice. Unicitatea rezultatelor trebuie neleas n sensul c produsele i serviciile rezultate au o not distinctiv fa de toate celelalte produse sau servicii ale organizaiei care deruleaz proiectul; includ un element de inovaie, de noutate, din punctul de vedere al calitii, al modalitii de realizare, al abordrii, al publicului cruia i sunt destinate, al regiunii geografice n care sunt lansate etc. Rezultatele proiectului trebuie s aib aceste caracteristici de noutate n raport cu orice alt proiect asemntor. Unicitatea trebuie s existe chiar i cnd este vorba, spre exemplu, de un proiect care a fost deja implementat de un consoriu de ri (parteneriat) i care ar urma s fie implementat din nou, n form foarte apropiat, ntr-o ar care nu a fcut parte din parteneriatul iniial. Faptul c localizarea, publicul, mediul social i cultural sunt altele antreneaz modificri n ceea ce privete activitile, anticiparea i evaluarea impactului etc. Un plan de munc detaliat i riguros reprezint cel mai important lucru ntr-un proiect i mpreun cu un buget realist i precis, asigur succesul proiectului. ntre planul de munc i

    32

    Brgoanu Alina, Managementul proiectelor, 2004, pp. 13-14

  • 22

    buget trebuie s existe o corelare strns. Acest lucru elimin sau cel puin reduce foarte mult ansele de eroare, de sincop n etapele de implementare a proiectului i deci eecul acestuia. Activitile proiectului sunt interdependente, intercondiionate. Ele pot decurge una din alta, se pot derula succesiv dar i n paralel unele dintre ele. Orice plan de munc se alctuiete pe baza activitilor proiectului, care trebuie s fie dedicate atingerii obiectivelor, logice, detaliate, coerente. De regul, activitile care conduc la atingerea unui obiectiv sunt grupate i formeaz un pachet de munc. Astfel, planul de munc se proiecteaz pe baza pachetelor de munc. n ceea ce privete resursele utilizate ntr-un proiect, acestea includ:

    oameni (resurse umane);

    fonduri (resurse financiare);

    echipamente;

    materii prime i materiale;

    sedii;

    informaie.

    Resursele se clasific n resurse hard i resurse soft33. Resursele hard sunt:

    resurse fizice - terenuri, cldiri, echipamente, materii prime i materiale;

    resurse financiare - bani, credite, instrumente financiare.

    Resursele soft includ:

    resurse umane - oameni, abiliti, competene, cunotine;

    resurse intangibile - informaie, imagine de marc, reputaie, prestigiu.

    Nici una dintre aceste resurse nu trebuie privit ca fiind superioar alteia i, n consecin, nici una nu trebuie neglijat sau uitat. Reuita unui proiect se msoar i n funcie de echilibru i armonia stabilite ntre utilizarea tuturor acestor tipuri de resurse. De multe ori, exist tendina ca atenia s fie concentrat exclusiv pe respectarea termenelor limit i a bugetului. Dar, dac la terminarea proiectului, echipamentele sunt deteriorate (ca urmare a utilizrii excesive), iar oamenii sunt epuizai, succesul este doar parial. ntre strategia de dezvoltare a organizaiei i obiectivele diverselor proiecte pe care aceasta le deruleaz trebuie s existe o legtura puternic. Altfel spus, proiectele nu trebuie derulate doar de dragul proiectelor", pentru c aa este moda", pentru a ctiga nite bani, sau pentru c exist fonduri finanatoare (fonduri europene i nu numai). Proiectul trebuie s se armonizeze cu strategia de dezvoltare a organizaiei, ceea ce nseamn c stabilirea ideii i a obiectivelor proiectului trebuie s precead cutarea/ identificarea sursei de finanare. De multe ori, lucrurile stau cu totul invers, angajaii unei organizaii aud" de existena unei surse de finanare, de lansarea unui nou program i atunci se gndesc la un proiect care s se potriveasc, mcar n linii mari, obiectivelor respectivei surse de finanare. n acest caz, obiectivele proiectului nu sunt concepute n funcie de necesitile de dezvoltare ale organizaiei, ci organizaia respectiv se chinuie" s i ajusteze obiectivele pentru ca acestea s coincid cu cele ale ageniei finanatoare. Ordinea generatoare de performan este: obiective strategice ale organizaiei - surs de finanare ale crei obiective coincid cu cele ale organizaiei. n felul acesta, unitatea de msur a performanei este capacitatea organizaiei de a stabili o legtur durabil ntre proiectele pe care le deruleaz i obiectivele sale operaionale i strategice.

    33

    Ibidem

  • 23

    Capitolul 5: Principii fundamentale n managementul proiectelor

    Baza teoretic a managementului de proiect nu poate fi complet fr un set de principii fundamentale privind managementul proiectului. Odat cu dezvoltarea disciplinei academice numite "Managementul proiectelor" au fost, de asemenea, consolidate mai multe principii.

    Unul dintre cei mai renumii experi n domeniu este R. Max Wideman, autorul lucrrii Glosar comparativ Wideman al termenilor pentru managementul proiectelor, considerat a fi glosarul definitiv al managementului proiectelor

    34. Wideman a elaborat primele principii ale

    managementului de proiect ntr-o carte intitulat chiar Primele principii ale managementului proiectelor. n introducerea lucrrii sale el subliniaz c:

    Se pare c exist foarte puine materiale disponibile atunci cnd vine vorba de identificarea principiilor de baz (de managementul proiectelor) i teoriilor care le-ar putea sprijini. Aceast absen nseamn c, construirea profesiei de manager de proiect sau a disciplinei se bazeaz n prezent numai pe experienele din proiect i pe opinie i pe nici un alt fundament teoretic rezonabil.

    Wideman stabilete cinci ipoteze pentru argumentul prezentat mai sus:

    Toat lumea lucreaz pentru aceleai scopuri.

    Toat lumea este cinstit.

    Exist un nivel necesar de abilitate i experien.

    Toat lumea vrea ca proiectul s fie un succes.

    Toat lumea tie cine este clientul.

    Apoi, el dezvolt apte prime principii ale managementului proiectelor, care sunt dup cum urmeaz35:

    1. Principiul angajamentului

    Un angajament echitabil i reciproc trebuie s existe ntre sponsor i echipa de proiect pentru ca proiectul s poate avea succes36.

    Wideman afirm c att sponsorul proiectului ct i echipa de proiect trebuie s se angajeze n mod egal n a nelege ce au de fcut, procesul n care vor fi implicat i riscurile cu care se vor confrunta n timpul proiectului.

    Pentru echipa de proiect, acest lucru nseamn c asigurarea strategiilor i controlului adecvat duce la transformarea resurselor proiectului n rezultate ale proiectului.

    Pentru sponsorul proiectului, un angajament echitabil i reciproc nseamn dorina de a accepta i de a mprti riscurile, indiferent de ce tip de control managerial se aplic. n cele din urm, totui, Wideman afirm: angajamentul trebuie s fie ntre sponsor i managerul de proiect, altfel managerul de proiect nu st n scaunul oferului, ci este doar un observator de alturi sau un reporter37.

    2. Principiul succesului

    34

    Wideman Comparative Glossary of Project Management Terms at www.maxwideman.com/pmglossary (18

    octombrie 2013) 35

    Preluare din Wideman R Max, First Principles of Project Management (Primele principii ale managementului proiectelor) at www.maxwideman.com (18

    octombrie 2013)

    36 Potrivit lui Wideman, sponsorul de proiect este persoana (de obicei, un senior manager), care autorizeaz un

    proiect i acioneaz ca un campion n cadrul organizaiei. 37

    Good Practice interview (Interviu de bun practic) cu Wideman R Max, realizat de Departamentul de Dezvoltare a Resurselor Umane, Universitatea din Salford Manchester (3 februarie 2010).

  • 24

    Criteriile pe baza crora proiectul va avea succes trebuie s fie confirmate i convenite (acceptate) nainte ca proiectul s nceap, i nainte ca activitile s fie atribuite.

    Este important ca toi cei implicai ntr-un proiect s neleag care este definiia succesului pentru acel proiect n termeni de rezultate-cheie, de exemplu domeniul de aplicare,

    calitate, relevan i de asemenea din punct de vedere a ceea ce Wideman numete procese interne, cum ar fi timp, cost i eficien. Wideman sugereaz care fixai i documentai termenii succesului nc de la nceput - el numete aceti termeni Indicatori Cheie ai Succesului (ICS). Avnd stabilii aceti indicatori, vor crete foarte mult ansele ca proiectul s ndeplineasc cerinelor tuturor prilor interesate. Wideman recomand ca ICS s fie consolidai, revizuii pe timpul de via al proiectului.

    3. Principiul celor patru factori

    Principiul celor patru factori afirm c sfera de aciune, calitatea, timpul i costul proiectului trebuie s fie toate accesibile/realizabile i s co-existe n echilibru.

    Acest principiu este o extensie att a principiului angajamentului ct i a principiul succesului. n orice proiect, factorii cheie variabili domeniul de aplicare (sfer de aciune), calitate, cost i timp sunt legai ntre ei. Wideman arat c n cazul n care aceste variabile se dovedesc a nu fi reciproc consistente i realizabile, angajamentul nu este echitabil, dup este probabil ca nici indicatorii cheie ai succesului s nu fie ndeplinii. De exemplu dac pentru un scurt interval de timp ar crete foarte mult costurile, atunci obiectivele iniiale ale proiectului ar fi posibil s nu mai poat fi atinse. Este prin urmare esenial ca managerul de proiect s evalueze periodic toate aspectele legate de proiect pentru a se asigura c toi cei patru factori continu s lucreze mpreun i nu se exclud reciproc.

    4. Principiul strategiei

    O strategie care s includ planificare i implementare i o serie clar de activiti succesive, trebuie s existe nainte ca proiectul s nceap.

    n esen, acest principiu se refer la ceea urmeaz s se fac i cnd. Strategia proiectului trebuie s fie detaliat i trebuie s existe un proces stabilit pentru finalizarea lucrrilor nainte de nceperea proiectului. Managerul de proiect trebuie s aib un plan detaliat cu toate componentele necesare, care s arate cnd acestea trebuie s fie finalizate i care e modul n care ele relaioneaz unul cu altul. Wideman subliniaz c procesul cel mai fundamental al ciclului de via al proiectului este format din patru perioade secveniale i anume ncepe , Planific , F i Termin ... importana acestui proces al ciclului de via i influena acestuia asupra managementului proiectului nu poate fi supra-estimat". Chiar Wideman n timpul carierei lui a lucrat cu multe organizaii n care liderii au avut un interes puternic pentru managementul proiectului, dar crora le-a lipsit o nelegere real a proceselor implicate. El a descoperit c elaborarea unei strategii complete de multe ori a condus la crearea de documente ale unor politici, care au dictat exact modul n care proiectul ar trebui s obin rezultatele dorite. Acest lucru a nsemnat c a existat un plan agreat i detaliat la care toate prile interesate s-au putut referi la orice moment din ciclul de via al proiectului. Pentru Wideman, un beneficiu colateral vine din crearea acestor documente. Discuiile pe care le implic au acionat ca o mare experien de nvare pentru managerii i liderii n cauz. Ei devin contieni de ceea ce proiectul poate oferi, cum se va face acest lucru i orice alt aspect posibil care poate aprea n ciclul de via al proiectului.

  • 25

    5. Principiul controlului (sau managementului)

    Politicile i procedurile trebuie s fie concepute pentru a controla comportamente i a asigura angajamentul.

    Acest principiu acioneaz pentru a proteja scopurile iniiale convenite ale proiectului i pentru a preveni noi ateptri sau scopuri care au fost adugate n timpul ciclului de via al proiectului. Pe parcursul proiectului, managerului de proiect i se cere s supravegheze trei domenii-cheie: gestionarea proiectului, tehnologia i persoanele care lucreaz n proiect. Pentru a leoferi acestora cele mai bune anse de succes, Wideman propune patru domenii importante asupra crora trebuie s fim contieni:

    Managerul de proiect trebuie s neleag ateptrile principalelor pri interesate n ceea ce privete beneficiile pe care proiectul le poate aduce. De exemplu, dac un termen trebuie schimbat, astfel nct proiectul s se termine mai devreme, atunci este puin probabil ca proiectul s mai poat furniza rezultatele dorite iniial, ntruct scopurile ar putea deveni imposibile n cadrul noului grafic de implementare.

    Managerul de proiect trebuie s cunoasc (sau s nvee) suficient de mult despre tehnologia de baz a proiectului pentru a nelege aspectele asupra crora experii tehnici l-ar putea consilia.

    Managerul de proiect ar trebui, de asemenea, s se simt confortabil cu expertiza pe care o deine n domeniul de management al proiectelor, i anume s fie suficient de la curent (informat) cu instrumentele i tehnicile specifice managementului de proiect pentru a fi capabil s selecteze att o durat de via a proiectului declarat i acceptat care s fie potrivit pentru amploarea proiectului, precum i o metodologie tehnologic practic adecvat sarcinilor.

    Managerul de proiect ar trebui s fie contient asupra tipurilor de persoane care vor fi angajate n activitatea de proiect, astfel nct s poat adopta cele mai bune modaliti de a-i gestiona. De exemplu, lucrtorii care opereaz cu cunotine, reacioneaz de multe ori mai pozitiv atunci cnd li se permite s-i aduc propriile modaliti de lucru la proiect, n timp ce angajaii responsabili cu aspectele practice rspund adesea mai bine n direcii mai specifice.

    6. Principiul responsabilitii unice

    O singur persoan trebuie s fie responsabilul, conductorul (s poarte rspunderea). Aceast persoan va fi punctul de contact ntre sponsor i echip.

    Acest principiu este extrem de important n asigurarea administrrii eficace i eficient a proiectului. Un manager de proiect poate aciona ca punte de legtur ntre prile interesate i echipa de proiect, permind informaiilor s circule ntre cele dou entiti. Wideman avertizeaz, totui, Aceasta nu nseamn, aa cum unii manageri de proiect susin, c orice comunicare ar trebui s fie canalizat sau transmis doar prin intermediul lor. n atare situaie, mai ales ntr-un proiect complex, managerul de proiect devine o piedic n calea informaiilor i face mai mult ru dect bine. Prin delegarea unei pri a responsabilitii ctre alte persoane din echip, managerul de proiect va ajuta la crearea unui mediu n care informaia poate circula liber ntre cei implicai n proiect. Cu toate acestea, Wideman afirm c trebuie impuse limite specifice n luarea acelor decizii care se refer la domeniul de aplicare, calitatea, timpul sau costul proiectului. Managerul de proiect trebuie s se asigure de asemenea c n cazul n care se aduc modificri la proiect, cei care ar putea fi afectai sunt luai n calcul.

    7. Principiul mediului cultural

  • 26

    Trebuie s existe o cultur i un mediu de susinere pentru ca proiectul s aib succes. Conducerea trebuie s lucreze pentru a promova acest aspect.

    Este important s se asigure echipei de proiect un mediu propice pentru a lucra. Pentru sponsorul proiectului, acest lucru poate nsemna selectarea unui manager de proiect cu un stil de

    management adecvat tipului de proiect i adecvat chiar unei anumite faze a proiectului. Din punctul de vedere al managerului de proiect, aceasta nseamn:

    Asigurarea c membrii echipei dein o cunoatere solid a ceea ce ei ar trebui s fac i de ce;

    Asigurarea c membri echipei au toate resursele necesare de care au nevoie;

    A fi la dispoziia membrilor echipei pentru ndrumare i sprijin.

    n concluzie putem spune c Primele principii ale managementului proiectelor ale lui Wideman ofer un cadru solid pe care organizaiile, sponsorii de proiect i managerii de proiect l pot utiliza pentru a elabora i implementa proiecte eficiente, mici sau mari. Principiile asigura faptul c proiectele au termeni puternici de referin, sunt bine gndite i planificate, i c niveluri adecvate de angajament i de sprijin sunt furnizate tuturor celor implicai.

  • 27

    Capitolul 6: Aspecte generale n managementul proiectelor

    6.1.: Team building i munca n echip

    O echip este o colectivitate de persoane organizate pentru a ndeplini un scop comun, care sunt independente i care se identific de ctre ele nsele dar i de ctre alte persoane din exterior ca echip. A crea echipe eficiente nu este o sarcin deloc uoar. Echipele sunt utile mai ales atunci cnd e nevoie s se realizeze sarcini cu complexitate crescut i care conin o serie de sub-sarcini.

    Pentru ca echipa s funcioneze bine este nevoie ca membri acesteia s dein abiliti de colaborare eficient. Studiu naional HOW-FAIR38 realizat n SUA a evideniat faptul c oamenii consider c a face parte din echip a fost cel mai important element n progresul obinut la locul de munc. Acest element a fost clasat n faa altora, cum ar fi meritul i performana, abilitile de lider, inteligena, a face bani pentru organizaie sau ore de lucru peste program.

    Abordarea propus pentru munca n echip presupune39:

    recapitularea constant a obiectivelor;

    examinarea atent a mediului nconjurtor;

    contientizarea modului de funcionare a echipei;

    creativitatea, flexibilitatea i promptitudinea n faa schimbrii;

    tolerarea ambiguitii i a diferenei n echip;

    promptitudinea de a accepta nesigurana odat cu schimbarea.

    Variaia cadrului organizaional este un alt factor care influeneaz eficiena lucrului n echip: pot fi echipe transnaionale (cum sunt cele dezvoltate n cadrul proiectelor), echipe de voluntari, echipe n cadrul unei companii, etc.

    Pe de o parte, persoanele care constituie echipa au personaliti i cunotine diferite. Pe de alt parte, influene semnificative asupra membrilor echipei sunt generate i de faptul c persoanele care alctuiesc echipa provin din medii culturale distincte. n cazul proiectelor transnaionale, echipa depete graniele unei ri, avnd membri care locuiesc n diverse state naionale i care trebuie s lucreze mpreun eficient. Acestui aspect i se mai adaug i caracteristicile determinate de condiiile de munc - jumtate de norm, timp flexibil, contract de munc sau lucrul acas - care contribuie i ele la eterogenitatea echipelor. Pe msur ce configuraia i funcionarea echipei se diversific din ce n ce mai mult, membrii acesteia trebuie s nvee s reflecteze i s se adapteze la circumstanele variabile pentru a da rezultate bune. n esen, aceste determinisme ar trebui s se contureze ntr-un mesaj clar destinat membrilor echipei, dac doresc ca echipa lor s funcioneze eficient. O echip folosit doar pentru o perioad definit de timp i pentru un scop separat, concret definit, devine cunoscut ca echip de proiect. Managerii eticheteaz n mod obinuit grupuri de persoane ca echip pe baza unei funcii comune pe care aceste grupuri o au. Membri acestor echipe pot aparine unor grupuri diferite, dar pot primi sarcini i activiti pentru acelai proiect, permind astfel celor din afar s i considere ca pe o singur unitate. Astfel, stabilirea unei echipe nseamn crearea, monitorizarea i alocarea de sarcini unui grup de persoane pe baza unui proiect.

    38

    The Level Playing Field Institute n colaborare cu the Center for Survey Research de la Universitatea din

    Connecticut, a realizat n 2003 studiul How Opportunities in Workplaces and Fairness Affect Intergroup Relations (HOW-FAIR). Patru sute de angajatori i 2435 de angajai din ntreaga ar au participat la sondajul reprezentativ. Temele abordate includ corectitudine locul de munc, potrivire, stereotipurilor i promovarea la locul de munc, permind n acelai timp efectuarea unor comparaii ntre percepiile angajatorilor i angajailor. 39

    West A. Michael, Lucrul n echip. Lecii practice, Editura Polirom, Bucureti, 2005, p. 13

  • 28

    Un grup de persoane nu constituie neaprat o echip. De aceea de regul, imediat dup nominalizarea membrilor unei echipe, persoanele respective sub ndrumarea

    managerului/liderului i cu ajutor profesionist, ncep s lucreze pentru consolidarea grupului ca echip, pentru realizarea a ceea ce este cunoscut sub numele de team building. Echipele au n mod uzual membri cu abiliti complementare i genereaz sinergie printr-un efort coordonat care permite fiecrui membru s i maximizeze calitile i s-i minimizeze slbiciunile. For efficient project management it is necessary to have an efficient project team.

    Efficiency is a key word when a team is working for a project or for an organisation.

    Caracteristicile care fac o echip eficient40 sunt urmtoarele:

    direcii i responsabiliti clare;

    membri bine informai, inteligeni;

    proceduri rezonabile de operare;

    relaii interpersonale bune;

    succes i eec mprtit cu ceilali;

    relaii externe bune.

    Direcii clare nseamn c echipa a primit un scop clar, distinct i bine formulat. Echipa poate participa la determinarea sau stabilirea cilor de atingere a scopului, dar de obicei conducerea (management board) stabilete scopul n momentul crerii echipei. Direcie clar nseamn totodat i faptul c rezultatele echipei sunt cuantificate, sunt msurabile.

    Responsabiliti clare nseamn c fiecare membru al echipei nelege care sunt ateptrile n ceea ce l/o privete, la nivelul echipei. Responsabilitile sau rolurile trebuie s fie clare pentru toi membri echipei, s fie interesante pentru membri echipei i deci motivante. Fiecare membru al echipei trebuie s fie n stare s se bazeze pe ceilali membri n realizarea sarcinilor lor astfel nct echipa s poat funciona eficient. Altfel, unii membri ai echipei ar putea considera c ei fac de fapt ntreaga munc. Acesta este unul din motivele pentru care att de multe persoane au la nceput reineri n a se altura unei echipe.

    Membri bine informai, inteligeni ntotdeauna o echip eficient trebuie s fie constituit din persoane care dein abilitile i cunotinele necesare realizrii sarcinilor ce i-au fost alocate echipei. Cooperarea este esenial mai ales n faza de nceput, cnd are loc identificarea abilitilor i cunotinelor fiecrui membru al echipei, dar i n determinarea modului n care abilitile respective trebuie s fie utilizate ulterior n vederea ndeplinirii sarcinilor alocate echipei.

    Proceduri rezonabile de operare

    Toate echipele au nevoie de un set de reguli pe baza crora s funcioneze, s acioneze. Echipele de proiect necesit un set de proceduri pentru reuniunile de proiect, pentru procesul de decizie, planificare, diviziunea sarcinilor i evaluarea progresului i rezultatelor obinute. Fixarea i respectarea acestui set de reguli i proceduri ajut membri echipei s devin ncreztori unii n alii i asigur comfortabilitatea acestora n timpul lucrului.

    Relaiile interpersonale Echipele sunt compuse din persoane diferite, fiecare dintre ele venind n echip cu un set propriu de valori, care genereaz i influeneaz relaiile dintre membri echipei i dintre membri echipei i alte persoane din afara ei.

    40

    Idem, pp. 49-51

  • 29

    Legat de compoziia echipei, este dovedit c toate echipele sunt caracterizate att de elemente de omogenitate ct i de eterogenitate. Cu ct grupul de oameni care constituie echipa este mai omogen cu att coeziunea ntre membri va fi mai mare. Cu ct grupul este mai eterogen,

    vor aprea diferene mai mari de perspectiv i va crete potenialul de creativitate, dar totodat va crete i potenialul de apariie a unor conflicte. ntruct n cadrul unei echipe membri echipei au n mod normal diferite roluri (de

    exemplu manager de proiect, cercettor, formator, personal tehnic, etc.), echipele mari se pot diviza n sub-echipe funcie de nevoile i sarcinile pe care le au de ndeplinit. Munca n echip este aadar un concept care descrie oameni care lucreaz mpreun, ntr-o manier cooperant, n diverse domenii. Proiectele impun adesea ca oamenii s lucreze mpreun pentru realizarea unui obiectiv comun; aadar, munca n echip este un factor foarte important n asigurarea succesului proiectului.

    Munca n echip reprezint abilitatea echipei de a lucra mpreun eficient pentru atingerea unor obiective comune i este aadar esenial pentru obinerea succesului. De aceea se caut permanent s se mbunteasc performanele echipei. n acest sens, este important a crea i sprijini echipe cu performane ct mai mari, capabile s neleag obiectivele pe care le au de ndeplinit i s contribuie astfel la succesul proiectului pentru care echipele respective au fost create.

    Aa cum am menionat anterior, n ceea ce privete munca n echip exist preocuparea de a realiza team building (construirea echipei).

    Team building is the ability to identify and motivate individual employees to form a team that stays together, works together, and achieves together.41

    Procesul de team building include:

    clarificarea scopurilor echipei i construirea dreptului de proprietate n cadrul ei;

    identificarea inhibitorilor muncii n echip i eliminarea acestora, sau dac acest lucru nu este posibil, reducerea efectelor lor negative asupra echipei.

    Pentru a se auto-evalua, o echip trebuie s foloseasc feedback-ul pentru a determina:

    punctele tari pe care le are ca echip;

    punctele slabe.

    Pentru a-i mbunti performanele curente, o echip utilizeaz feedback-ul obinut n evaluarea sa n pentru:

    a identifica diferenele dintre starea vizat, ateptat i cea real;

    elabora strategii de eliminare sau mcar de reducere a acestor diferene.

    Din perspectiva tiinific de abordare a conceptului de echip i munc n echip pot aprea i critici la adresa muncii n echip. Astfel, n urma unor dezbateri cu privire la munca n echip, au fo