Memoriile unui suflet Printre amintiri

Moga Lavinia

Ungureanu Irina

Vlăduţu Diana

Ciolacu Ancuţa

Memorii..

2

“Ce este sufletul1?”

Sufletul exista? Problema insa se complica daca privim problema

in extenso. Scepticii neaga existenta lui, si pe buna dreptate.

Gandirea religioasa (in general) spune ca sufletul care paraseste

corpul la moartea fizica a acestuia nu este egal cu cel pe care il

primim la nastere.

Interesanta este perceptia asupra sufletului oglindita in Cartea

Mortilor, carte scrisa acum 1500 de ani inainte de Hristos.

Egiptenii spun ca dupa moarte sufletul omului se desprinde de trup

si este atras de lumina solara. Are loc o contopire cu lumina,

process absolut necesar pentru a invinge pericolele ce vor fi

intalnite in Imparatia Mortilor. Identificarea cu Lumina este

absolute necesara deoarece este singura cale de a invinge

tenebrele. Toti cei aflati in starea de moarte aparenta sustin ca au

vazut o lumina o lumina puternica. Am mentionat aici – moarte

aparenta, deoarece evit sa folosesc termenul de – moarte clinica –

ce inseamna – pe bune – Insa, nu-i asa.

Niciun popor nu a fost preocupat de moarte si de ceea ce se

intampla dupa ce mori precum egiptenii. Toate religiile nu au facut

decat sa preia teoriile egiptene. S-ar parea ca nici nu au avut ce

sa completeze. Doar personajele sunt schimbate. Cand e vorba

despre moarte si ritualuri nu sunt contrazisi. Crestinii, iudeii,

mithraistii nu acorda asistenta teologica unui sinucigas. Toti au

preluat asta de la egipteni.

Toti cei care s-au aflat in situatia de moarte aparenta spun ca

erau atrasi de lumina. Nu cred ca atunci cand se puneau bazele

1

SÚFLET s. 1. conștiință, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoștință știință, (grecism

înv.) sinidisis. (Noțiunea de ~.) 2.spirit. (~ul poporului român.) 3. v. psihic. 4. inimă, sân. (Cu frica în ~.) 5. inimă, (înv.) mațe (pl.), pântece. (Oftează din adâncul ~ului.)6. duh, spirit. (~ și materie.) 7. spirit, (Transilv. și Bucov.) bleasc. (I-a ieșit ~ul.)

Memorii..

3

gandirii religioase, oamenii stiau ca lumina avea o dubla componenta

(unda si materie).

Sufletul reprezinta esenta non-materiala a unei persoane vi. Multi

fillozofi sau sisteme spirituale incearca sa explice ce este acesta.

Unele sisteme de credinta sustin ca toate lucrurile au suflet, chiar

si raurile sau muntii. Aceasta credinta este numita animism.

Animismul este rezultatul gandirii omului primitiv, din stadiul

prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor si

fenomenelor naturii, precum si prin investirea acestora cu atribute

umane.

Omul a dorit intotdeauna sa explice fenomenele enigmatice din

propria viata, precum somnul, visele, halucinatiile sau bolile.

Lucrurile care nu au fost intelese au dat nastere la credinte precum

cea care spune ca omul are un suflet autonom care-l poate parasi

temporar (in somn sau in lesin) sau definitiv (prin moarte).

“Micul Suflet” 2

2

Micul Suflet- dupa Neale Donald Walsch – “The Little Soul and The Sun”

Memorii..

4

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui

Dumnezeu:

- Stiu cine sunt!

Si Dumnezeu a raspuns:

- Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?

Micul suflet a strigat :

- Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zambit cu drag:

- Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe

care intreg Regatul dorea sa-l descopere.

- Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a

inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.

Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e

deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce

Sunt cu Adevarat) si i-a spus :

- Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?

- Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba

Dumnezeu.

- Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa

fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

- Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet

larg.

- Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se

tot plangea Micul Suflet.

- Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit

Memorii..

5

sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit

aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :

- Ar fi totusi un lucru.

- Ce? intreba Sufletelul.

- Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti

tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti

experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea

ce esti.

- Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.

- Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca

o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde

de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi

fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si

fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la

fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca

fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?

- Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o

solutie.

Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :

- Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina,

atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu

intuneric.

- Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.

- Este ceea ce tu nu esti.

- Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.

- Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti

fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar

ne prefacem ca e intuneric .

Memorii..

6

- Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta

anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :

- Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla

cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara

ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara

Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie

Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici

sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista

din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor

sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa

afle cat esti de special.

- Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada

cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.

- Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula!

Dar aminteste-ti ca "special" nu inseamna "mai bun". Totii sunt

speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul

acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei

speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu

esti special.

- Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu

oricat de special imi doresc!

- Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse

Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi,

il intreba :

- In ce mod iti doresti tu sa fii special ?

- Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.

- Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe

aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este

Memorii..

7

special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui

in ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

- Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul

Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic.

Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.

- Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate

acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii

Lumina.

- Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult

entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa

ierti?

- O, da! e foarte special.

- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa

traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.

- Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele

complicatii.

- Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.

- Nu ai pe cine sa ierti.

- Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

- Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu

exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin

decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in

jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca

se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie

cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui,

Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin

Memorii..

8

minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat

de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul

Suflet abia o putea privi.

- Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.

- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi

doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de

special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.

- Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi

ajuta eu.

- Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?

- Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.

- Poti face tu acest lucru ?

- Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta

urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.

- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet.

Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de

putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti

incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi

acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea

face, pe tine – care esti atat de usor, incat dansezi deaspura

stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului–sa apari in

viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.

- Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut

acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de

multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul

Memorii..

9

veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu

doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.

Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si

Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul,

am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de

nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce

avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu

Adevarat.

Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta

urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste

lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea

ce inseamna sa fii Cel care Iarta.

- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?,

intreba Micul Suflet, putin speriat.

- Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel

Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce

slaba :

- Ai avut dreptate inainte, sa stii.

- La ce te referi ?

- Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a

putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma

prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As

avea o favoare sa-ti cer.

- Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa

cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Memorii..

10

Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte

tacut.

- Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine?

Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.

- Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni

Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit

numai ingeri.

Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa

indeplineasca dorinta prietenului sau:

- Ce pot sa fac pentru tine ?

Sufletul cel Prietenos raspunse:

- Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi

face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi,

in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.

- Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi

aminti exact asa cum esti acum, aici.

- Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi

preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu

iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in

stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca

uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi

amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne

aminteasca amandurora Cine Suntem.

- Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si

iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a trai experienta

a Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua

viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si

Memorii..

11

entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit

Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca

experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea

ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet

aparea in preajma lui – chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie

ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi

amintea ce-i spusese Dumnezeu:

- Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.

“Memoria este scribul sufletului. Aristotel”

Memorii..

12

Moment poetic (I)

”Un suflet…”

Un suflet trist, da-naripat Aud cum strigă neîncetat, De dincolo chiar de cuvinte, De gânduri, vise nerostite, După un dram de zbor senin, Aripa salte-și din venin Și din mult prea banalul cânt, Ce înălțarea i-a tot frânt, Și-o țintui precum un lest, Departe de ce-i fu celest Ursit. Să-nfrunte-n chin, Banalul cânt cu mult venin. L-am auzit și ascultat, Un suflet trist, da-naripat, Și dincolo chiar de cuvinte, De gânduri, vise nerostite Trăirea lui m-a fermecat, Pierdut în el, învolburat. Mă plec, implor a mă lăsă, Un pisc a-i fi, spre-a se-nălța.

Memorii..

13

“Suflet de femeie ...”

Daca uneori m-ai intreba ce mi-as dori cel mai mult sa fiu, ti-as

raspunde ca nu mi-as dori sa fiu decat ceea ce sunt; adica om...mai

precis femeie. Si atunci vei intreba de ce? Simplu... toate comorile

ascunse si nevazute ale acestui univers nu le gasesti decat intr-un

suflet de femeie...Din el iti extragi seva vietii, din el aduni tot ce-I

mai pretios, si in el te vei si intoarce...Mama a celor trei universuri,

ea iti daruieste nu numai sufletul ci chiar si viata ei...De ce ii renegi

dreptul la a te iubi? De ce te sperie acest act de sacrificiu si

renuntare? Lacrimile ei nu sunt decat mici picaturi din oceanul iubirii,

ocean ce nu se releva decat celor ce au inteles ca drumul

spre desavarsirea propriului spirit se afla in femeia de alaturi; fiica,

mama, iubita, toate la un loc nu alcatuiesc decat un intreg...acela al

dumnezeirii...

Imagineaza-ti ca stai pe pamant si tot ceea ce se afla in jurul

tau incepe si iti vorbeste.Incepi sa auzi cum creste iarba, sa simti cum

raurile se intrec in glume, florile isi tes vesminte colorate, asa cum sunt

si porturile noastre stravechi...

Totul tinde catre pace, calm si liniste...dar totusi senzatia de intreg iti

lipseste cu desavarsire. Langa toate aceste sunete ce tind sa te

armonizeze cu vibratiile universului nu fac altceva decat sa te

pregateasca pentru ceea ce vei auzi mai tarziu...Si acum hai sa mergem

printre oameni...Opreste-te intr-o intersectie si, facand abstractie de

trancaneala absurda a masinilor, incearca sa asculti sunetele sufletelor

celor ce trec nepasatori, grabiti pe langa tine.Asa-I ca te surprinde

ceea ce auzi? Atata tristete, atata zgomot inutil!

Practic, toti cauta acelasi lucru...sunetul ca ii poate aduce in armonie

Memorii..

14

cu ei insisi; degeaba incearca sa fie in armonie cu universul daca nu poti

fi in armonie cu propriul tau suflet...Si acum asculta... auzi? E ca o

soapta...ba nu ca un tril;unde-I? L-ai pierdut? Ba nu , se aude iar...

Si incepi si cauti...si cauti... alergi grabit printre oameni in timp ce

sunetul se amplifica, isi creste intensitatea....Si te opresti. Dezamagit?

Se poate; caci in fata ta nu-I decat o femeie...Ba chiar una care te

ignora complet, fiind mult prea ocupata de cei doi pusti ce trag

neincetat de gandurile ei...

Pleci mai departe...si iarasi reverberatia sufletului tau rezoneaza

cu acel sunet! Nu, nu se poate! Uita-te la ea! E...batrana? Poate... nu

te contrazic. In ea s-au adunat experiente a sute si mii de ani de

sunete...Cum ai mai vrea sa fie tanara? Fara sa vrei, incepi sa o

urmaresti...

Ne-am oprit cu totii pe o banca... eu iti tineam tamplele fierbinti

in brate... ea era atenta la sunetele sufletelor copiilor sai...Asculta

acele sunete si poate ai sa intelegi...Asculta...Asculta...Priveste in

sufletul tau si in al ei... Urmeaza cursul sunetelor si al iluminatiilor pe

care ochiul mintii tale le vede si incepe sa le recunoasca...

Esti la inceput de drum;celula in trupul mamei tale;te uiti uimita cum

Dumnezeu iti intinde mainile sale si te mangaie , ca apoi sa te vezi

alaturi de sufletul tau... Sunteti doi frati pusi pe joaca ce nu mai au

astampar...Iar mama rade; caci sufletul ei intelege muzica voastra si se

bucura de faptul ca amandoi sunteti gata sa faceti fata celorlalte

sunete ale lumii.Si iata-va! Poznasi si curiosi precum doua raze de soare

scapate de sub un nor bosumflat dati senzatia oamenilor ca pe voi( sau

pe tine) nu va preocupa decat jucariile si degetele de la picioare!Dar

mama atenta si vigilenta stie ca acum este timpul sa deveniti unul si una

in toate caci incepe si canta pentru tine descant strabun al marilor

initiati.Acum iti amintesti? Vad ca da , caci ochii tai stralucesc

asemeni ochilor de copil ce s-au oglindit in sufletul mamei...in Sufletul

Lumii.Ai ajuns la varsta cand inima ta isi cere drepturile sale! Dreptul

de a iubi, dreptul de sacrificiu, dreptul de a-si cunoaste jumatatea.Si o

vezi... E speriata de transformarile din interior, de constientizarea

Memorii..

15

propriei puteri... puterea de a transforma lumea, de a transforma

vieti;a ta , a ei.Puterea de a se transfigura si de a te transfigura.Din

pacate nu intelegi...Si ceea ce tu vezi, nu mai corespunde cu sunetul

ce-l ascultai la inceput...nu-i decat ceva intunecat. Lasa-l, fugi!!!!Inima

ta se zbate speriata, te musca cu furie, te palmuieste chiar, dar tu

nimic....Dorinta te ineaca intr-o mare de iluzie...nu simti decat puterea

de a poseda...si ti-ai implinit dorinta! Dar?... Sufletul ei suna altfel....

E mai profund, mai amplu...nu mai este sunetul pe care l-ai cunoscut la

inceput...Este ceva atat de rascolitor, incat geamatul lui iti biciuieste

nervii.Si totusi , nu-I un cantec de jale...e unul mai deosebit, unul de

sacrificiu.Da,de sacrificiu. Caci in iubirea ei, si-a permis

acest sacrificiu al propriei persoane...Si in timp ce sufletul tau

rezoneaza cu o cutie de tinichea goala, al ei suna ca o orga intr-o

biserica.Degeaba iti pare rau...Ca sa mai simti unitatea voastra va

trebui sa lupti, sa ridici munti de sacrificiu pana cand sufletul lumii te

va ierta... NU al ei, caci ea nu stie dacat sa ierte.....Dar nu

acum.Acum trebuie sa ne terminam calatoria. Priveste-o cat de

bucuroasa se simte!O vezi ca infloreste si nu stii de ce?! Simplu...E

femeie...Toti ingerii se pleaca in fata celei ce daruieste suflet din

sufletul ei. Priveste si asculta...Simti cum sunetul tau se inalta spre

cele 7 culmi ale paradisului; te nasti odata cu mica celula. Crest,

creezi viata asemeni Mamei Pamant, devii Fiul Divin si Mama

Divina....simti cum totul in jurul tau se transforma in lumini orbitoare,

lumini ce se materializeaza in ea;Mama Divina, Maria, femeia

primordiala, Eva…Sufletul tau s-a impacat cu sine si vrea sa mai

ramana...dar...picuri mici de ploaie iti uda fata....Tresari buimacit si

privesti in jur...Trecatori grabiti cu umbrele se uita ciudat la tanarul ca

s-a trezit din alta lume.Te uiti in jur si nu mai recunosti nimic.Doar

acel sunet iti persista in inima.Incurcat, zambitor te grabesti catre

casa intrebandu-te mirat cum de ai putut sa adormi si ce mai ciudatenii

ai visat...si totusi... In urma ta raman eu, intelegator si fericit ca inca

un suflet si-a primit lumina....Cine sunt eu? Un suflet ratacitor de

femeie...

Memorii..

16

“Secat de lacrimi,SUFLETUL accepta sa imparta pentru cateva clipe,acelasi cer impreuna cu RATIUNEA in spiritul, amintirea si asteptarea acelei Ea..”

Suflet : nu stiu...mi-e atat de dor de fiecare bucatica din ea. mi-

e dor de buzele mele pe umerii ei goi,mi-e dor sa-mi fuga degetele

in parul ei,mi-e dor sa inot in apele ochilor ei si ea sa ma intrebe

"ce e? " .. "nimic,doar taci si vasleste cu mine!"

Ratiune : " doar taci si vasleste cu mine"? poate " taci si vasleste

prin mine" pentru ca are sa fie parte din sufletul tau. si daca

sufletul tau , atunci cand o vede se topeste, atunci lumina ta, este

fluviul ei

Suflet: barbatul si femeia,doua fluvii din oceane diferite se unesc

in estuarul iubirii

Ratiune: si care este "estuarul acesta"? muzica? zambetul?

atingerea? noaptea?

Suflet: priveste estuarul ca pe o

gradina,muzica,zambetul,atingerea,noaptea...etc,ca pe niste roze

de culori diferite,dar cu aceeasi dulce mireasma

Ratiune: perfect raspuns. acum urmeaza intrebarea mea: esti

suflet sau ratiune?

Suflet: sunt intru totul suflet,ratiunea insasi s-a contopit cu

sufletul!

Ratiune: da. dar dintre cele doua, ce esti? pur

Suflet: pur suflet,seman mamei...

Suflet: n-am stiut niciodata sa ma joc cu sentimentele,desi poate

au fost situatii cand mi-as fi dorit sa pot

Ratiune: prea bine. atunci, permite-mi sa fiu eu ratiunea

Ratiune: asadar, sufletule, ce se intampla cu fluviul tau acum?

Suflet: apele sale sunt tulbure (sau tulburi) ,pana si vantul s-a

ratacit,nu isi mai gaseste soaptele albastre,in fluviul meu picura

roua unui cer sugrumat durere,de o negura nebanuita

Memorii..

17

Suflet: sugrumat de durere*

Ratiune : si delicatetea valurilor?

Suflet: ce delicatete, acum am numai fiori,cand ma lovesc apele e

ca si cum lacrimi m-ar sageta!

Ratiune : delicatetea din privire. Daca imi vorbesti de durere, te

intreb de lumina ochilor

Suflet: privirea,lumina lor,ohhh,as vrea sa fiu orb tot restul

vietii,numai azurul lor cald sa il pot admira!

Ratiune : orb? nu iti nega lumina. macar prin lumina asta iti revine

imaginea ei in privire. daca negi lumina , te dezici de Ea. fara

atingeri? fara saruturi? fara zambete? oricum ,.....acum, suflet al

meu nu ai decat amintirea.... false sau nu, reci sau nu...toate au

fost candva pentru tine. si in amintirea ta, u continui sa le vezi asa

Suflet: fara ea nu-mi mai miroase a floare,iar daca tu spui ca e

doar o amintire,iata ca undeva intr-un coltisor ea este vie,e glasul

mangaietor al sperantei

Ratiune : daca iti sunt ratiunea, inseama ca incerc sa imi fac

sufletul sa primeasca cat mai putina durere. asadar....unde sunt

zilele ploioase cand o tineai in brate? unde sunt copiii pe care ii

sarutati impreuna? atatea chipuri......stii tu oare cate persoane te

invidiau? acum....invidiaza-le tu zambetul.... si sufletul.

insa...ciudat pentru natura umana este mereu acolo speranta.

Suflet: sa nu crezi ca regret ceva,nu am uitat nimic,nu cred in

acel burete magic din basme care sterge tot. Cum sa uit primul

sarut,prima poza facut a impreuna pe podul indragostitilor,sau cand

stateam pe banca si ne-am ales un copac la nostru...cum sa uit

impacarea de la 5 dimineata,o imbratisare din care m-am simtit

prizonierul fericit dintr-un cristal invelit in sentimente!

Ratiune : si ... lumina lunii in "seara aceea"?

Suflet: cand se confunda cu parul ei,cand imi zambea atat de

pueril , sorbind parca parfumul trandafirului aparut ca prin

magie...ahh,ce mult adoram sa o surprind!

Ratiune : Vreau sa descriu cu unghii rosii pe zapada palmei tale

Memorii..

18

momentele saruturilor sub ploaie.

Ratiune : Imaginea camerei .O noapte cu furtuna.

Intunericul….numai lumina trupului tau coborata in tacerea irisilor

peste pleoapele ei.... Cum e sufletule? iti amintesti?

Suflet : DA! picteaza nebunia mea,a noastra,cum muscam cu

delicatete din buza ei de jos..ohh si cand ne apropiam nasucurile

unul de celalalt si spuneam ca ne iubim ca eschimosii...

Suflet: vai,ai spus de iris...nu pot sa cred

Suflet: asa ii place ei sa fie alintata...Iris

Ratiune : da sufletule pentru ca vorbesc de iubirea ta acum

Ratiune : haide aminteste-ti

Suflet: nu mai pot!

Ratiune : atunci pot sa imi iau libertatea sa zic eu?

Suflet: off

Suflet: trebuie sa iau niste aer

Ratiune: sunt ratiune. oricum zic totul taiat...

Suflet: spune..

Ratiune : Si ati inceput sa dansati. Patul va era Dumnezeu, si

saruturile suflul..... ingropati in dorinta.si-a culcat privirea in fata

ta si te-a lasat sa o privesti

Ratiune : Ti-a citit privirea si ti-a daruit trupul ei sa iti fie

panza, iar amintirile ce va legau iti serveau ca sevalet. Ati pictat

nori si campinii, oameni indragostiti ce se innecau in saruturi.

Ratiune : Ti-a simtit palmele cum se prindeau de mijlocul ei, ti-a

simtit bratele cum o strangeau tare, tot mai puternic apropiindu-o

de trupul tau.

Suflet : off,imi vine sa o sun, sa o pacalesc cumva sa se

intalneasca cu mine si atunci sa ii fur caldura bratelor si sa ma

infrupt cu patima din mierea ce-mi apartine,mierea buzelor ei

Ratiune : Raspunsul tau? Mainile ude se urcau incet pe umerii ei. o

deranjai. Ii deranjai dansul. s-a supus.ai ridicat-o, iar trupul i s-a

legat etern de al tau.

Suflet: offff

Memorii..

19

Ratiune : plangeati amadoi….Plangeati gandindu-va ca asemenea

fericire nu veti mai avea decat atunci cand veti reveni aici… Bratele

tale puternice ii ofereau coroana , in timp ce ochii ei te priveau. Ii

sopteai interupt “ te iubesc” , dar parca nu lua in considerare.

Ratiune: Era a ta, si sub lumina bolnava a becului din camera , s-a

decis in fata universului ca va fi a ta..Degetele pictau in atingeri

spatele, ochii se jucau pe coapse, pupilele hipnotizau sanii, parul

mangaia obrajii. Respiratie tardiva, sacadata inghitea aerul iar

buzele cerseau mai mult. Tot mai mult! Erai al ei. Acolo , atunci,

numai pentru ea

Ratiune : iarta-ma sufletule.....m-a furat "amintirea"

Ratiune: Erati……frumosi impreuna! Ea, cu trupul ei,….cu dorinta ei

de a atrage. Tu, condus de sufletul meu, numai din dorinta de a fi

iubit. Lupta pierduta exact de la inceput!

Suflet: vreau sa-mi promita cineva ca nu e totul pierdut!

Ratiune : e pierduta numai lupta uitarii

Ratiune : nu cea a iubirii

Suflet: pentru iubire pot pierde o lupta dar nu si razboiul!

Ratiune : exact suflet al meu.

Moment poetic (II)

“Petale de vis..”

Tremur în umbră. Şoapte –

Undele-n cercuri cuminți

Trimit în neştire prin noapte

Trandafiri roşii – mă minți.

Mai mult de pădure m-apropii

Sub zodia stelei din cer,

Memorii..

20

Se cerne-n altar glasul nopții

În stropi de petale – mister.

Mă las în voie de veghe,

Tăcerea mă duce-n trecut –

Castelul, departe de-o leghe,

Aşteaptă din ierburi...tăcut.

În rochie albă smintită e vraja

Alerg înspre ea cu brațul întins,

Săbii din teacă scoate-acum straja

Şi sufletul curge prin brațe – învins.

În sala imensă lumina iubirii

Valsează cu pasul pieziş,

Din brațele mele ies trandafirii –

Petale roşii se scurg pe tăiş.

Memorii..

21

“Raţiunea şi pasiunea sunt cârma şi pânzele

sufletului nostru..”

“Sufletul vostru, adeseori, este un câmp de luptă, unde raţiunea

şi judecata se înfruntă cu pasiunile şi poftele voastre.

Pot fi eu pacificatorul sufletului vostru, spre a schimba ura şi

duşmănia din voi în unitate şi melodie?

Dar cum aş reuşi, afară numai dacă voi înşivă nu sunteţi, de

asemeni, liniştitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru

interior?

Raţiunea şi pasiunea sunt cârma şi pânzele sufletului vostru mereu

navigând.

Dacă pânzele şi cârma voastră se rup, nu puteţi decât să vă

clătinaţi pe valuri la întâmplare, ori să rămâneţi prinşi în impas în

mijlocul mării,

Fiindcă raţiunea, de una singură domnind, restrânge întregul elan; şi

pasiunea, liber lăsată, e o flacără arzând până la propria-i

mistuire.

De aceea, fie ca sufletul vostru să-şi exalte raţiunea până la

înălţimea pasiunii, pentru ca astfel să poată cânta,

Iar raţiunea să vă conducă pasiunea astfel încât aceasta să poată

dăinui în permanentă reînviere şi ca pasărea Phoenix să renască din

propria-i cenuşă.

Potrivit e să daţi raţiunii şi pasiunii aceeaşi preţuire, ca şi când aţi

face-o pentru doi oaspeţi iubiţi în casa voastră aflându-se,

Cu siguranţă, nu veţi onora pe unul în dauna celuilalt, pentru că,

dând mai multă atenţie unuia, veţi pierde dragostea şi încrederea

amândoura.

Când, printre coline, vă odihniţi la umbra răcoroasă a plopilor

argintii, împărtăşindu-vă din pacea ogoarelor şi a pajiştilor până în

zări întinzându-se – atunci inima voastră să spună în taină:

„Creatorul se odihneşte în raţiunea sa”.

Memorii..

22

Iar atunci când bubuie furtuna, când vântul năprasnic zdruncină

pădurea şi când tunetul şi fulgerul proclamă măreţia cerului, atunci

inima voastră să şoptească smerindu-se: „Creatorul se frământă în pasiunea sa.” Şi, fiindcă sunteţi un suflu în sfera celui Puternic şi o frunză în

pădurea acestuia, asemeni Lui trebuie să vă odihniţi în raţiune şi să

vă mişcaţi în miezul pasiunilor..

“Sufletul nu este o entitate fizică,dar în schimb se referă la tot ce nu este fizic despre noi -valorile noastre, amintirile, identitatea, simţul umorului.Harold Kushner”

“Cuvinte”

Se scurg printre raze, culori violet

Si totul se stinge...in visul incert.

Alerg o fantasma pe drumul tacut

Ma vad prizoniera-ntr-un negru mormant.

Prin valuri m-asteapt-o sirena plangand

Sa-mi spuna ca totul nu-i decat scrum.

Si cad din stele ingeri sufland

Sperante desarte ce vin ca un fum.

Si poarta pe brate o neagra naluca

Vor s-o ingroape, departe s-o duca,

Memorii..

23

Dar ei nu-si pleaca privirea cea rece

Spre-oceanul ce plange, dorind sa se-nece.

Naluca ma vede si trece prin mine

Cu volbura dulce dorind sa se-nchine.

Dar eu nu o vad...si totul dispare

Visul sperantei...cosmarul apare!

“Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse. Octavian Goga”

“La fereastra ochilor mei sta sufletul..”

..El sta si asteapta precum doamna T din celebra piesa de teatru, asteapta

sa se intample ceva, asteapta ca acea umbra de sub felinar sa-si ridice ochii

spre cer si sa-l zareasca. Si prin aburul iernii sa-i “fumeze pana la capat”

parafrazand textul piesei, un zambet, o inima. De ce oare nu putem disocia

sufletul de inima, de ce merg ei mana-n mana, acest cuplu teribil de

sensibil?Unii mi-ar spune ca altul e cuplul, ratiunea si sufletul, creierul( sau

ficatul la grecii aceia albi de marmura) si inima.Da, au dreptate, e corect,

dar cateodata la mine pare ca echilibrul piesei e mai “de negasit”: ori intra in

Memorii..

24

scena ratiunea cu tot atacul ei, ori sufletul gonind pe inima ca un nebun

disperat, a carui singura salvare-i este speranta,” motor curent al vietii lui”,

vorba lui Liiceanu. Cateodata se asterne asa o pace calma, intre cele doua

atacuri de roze, ca poti sa dai in ipohondrie inversa.Adica, faptul ca n-ai

nimic isca gandul ca ai ceva ..Nu, acum gata cu gluma.. chiar lasand la o

parte si dezechilibrul si deznadejdea disperarii.

Cand am citit aceasta metafora a ochilor-fereastra, m-am intors catre mine

si am incercat sa ma privesc, sa deschid fereastra si sa vad sufletul. Mi-a

fost frica sa fac asta, dar totusi uitandu-ma parca nu-l vedeam, asa era de

mic, ascuns acolo cu toate bucuriile lui din amintiri, in jurul sau, creindu-si

propriul scut de aparare.Sau n-am vazut bine, si era iesit deja, zburase, si

atunci e clar de ce nu l-am vazut. Cert e ca greu m-am intors catre el, si

rusine mi-e ca a facut-o sintagma emailizata si nu umanul..Te simti vinovat,

te simti neputincios, crezi sau te indoiesti, incerci tot felul de etichete

psihologice normale dar tristetea e tot acolo si rusinea si dorul la fel. Si acum

ma intreb, de ce oare nu ne oprim sa simtim si bucuria la fel, de ce trecem

repede peste emotia care de fapt ne hraneste sufletul spre a se putea ridica

la fereastra?Ce daca, apoi el devine trist la ceea ce vede, devine sperios au

ba, inchide fereastra?!tot acolo ramane, nu pleaca din spatele sticlei, e tot

acolo, asteptand sa deschida fereastra cand felinarul se va stinge si cand va

putea respira un aer rece de iarna, trimitand la randul sau, un gand.Da el un

suflet, un gand in infinitul rece si cetos al zapezii din iarna…

“Ochii sunt filele poveştilor nemuritoare ale sufletului. Sorin Cerin”

Memorii..

25

Moment poetic (III)

“Epilog…”

Şi fapta iar imprimă gânduri

Pictate-n foi de năzuință,

Purtate-n valuri de credință,

Ce-şi găsesc locul în mormânturi.

Născut pe note de-aroganță

Zâmbetul moare-n ritm alert,

Pierzându-şi chipul de-nțelept

Fără să-i dăm vreo importanță.

Şi se aşterne vag tăcerea,

În umbra-i zace-anost cuvântul

Ce-şi poartă-n tihnă legământul

Şi cultivă-n ochi durerea.

Mâine vom uita rațiunea,

Pe veci vom îngropa momentul, Să nu mai nască sentimentul Speranța ce hrăneşte lumea.

“Sufletul omului este nemuritor si etern. (Platon)“

Memorii..

26

Fictiune.

Litere ce se joacă haotic pe un ecran prăfuit. Degete împiedicate

într-o emoţie stupidă. Sentimente

trezite dintr-o conexiune cu

probleme. Doi străini ce-şi vorbesc

fără cuvinte. Şi doar o umbră care

vine şi pleacă.

„Jurnalul unei umbre‟

sau

„O fată simplă‟

8.00 am: În grabă, iau cana de cafea şi deschid larg geamul. E

încă linişte şi aştept. Închid ochii şi respir ultimele secunde din

amorţeala oraşului. Azi, soarele e leneş. Aştept să aprinzi becul şi

să te surprind fumând. În surdină te aud tuşind. Sorb neatentă din

cafea şi îmi spun îngrijorată: astăzi e mai rau decât ieri.

8.45 am : Am ajuns înaintea ta la metrou. Aştept. Te zăresc,

dar eşti departe. Îti ocupi un loc retras şi începi să jonglezi printre

degete o chestie mică din metal. E talismanul lui, mă gândesc, iar

tu priveşti dezgustat la 3 baieţi.

9.10 am: De data asta mi-am făcut curaj să cobor odată cu tine.

Umăr la umăr, tu mă ignori. Eu zâmbesc. Mă imaginez cum te prind

de mână şi fără să ne rostim cuvinte, plutim prin mulţimea grăbită.

Ai dispărut. De la distanţă te aud tuşind şi te observ scuipând. Îmi

Memorii..

27

spun : astăzi e mai rău decât ieri.

6.10 pm: Uit pentru câteva minute că trăiesc singură. Mă

comport ca o soţie. Pregătesc masa. Două tacâmuri. Dau drumul la

muzică. Mă dau cu ruj şi zambesc în timp ce privesc pe fereastă.

Încă n-ai ajuns. Şi-aştept. Aştept…Astept.

8.00 pm: De 120 de minute aştept. Strâng tot, îmi iau paltonul pe

mine şi plec. Las uşa deschisă.

8.30 pm: Intru în barul unde te-am văzut prima dată. Ştiam că

acolo am să te găsesc mereu. Bei singur şi fumezi. Tuşeşti şi îmi

spun : astăzi e mai rău decât ieri! Îmi comand o cafea şi mă aşez

lângă tine. Mă priveşti neinteresat. Îţi spun că ar trebui să te laşi

de fumat. Azi ai tuşit mai rău decât ieri. Îmi zâmbeşti.

11.38 pm : Umăr la umăr hoinărim pe străzile adormite. Miroase a

flori de tei. Cu mâinile în buzunar îmi spui că vrei să vezi marea,

iar eu, mângâindu-ţi faţa îţi şoptesc că marea e în noi. E linişte.

Te privesc din nou şi fără cuvinte fără gesturi îţi mulţumesc că mi-

ai umplut singurătatea. Ai dispărut. N-a fost... decât un vis. Şi te

aud din nou tuşind... azi, mai rău decât ieri!

Memorii..

28

Iubirea-comuniune intre suflete

A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime

actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa

insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca

invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult

mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai

bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o

forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet,

somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.

Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile

noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se

cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai

patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe

altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A

iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti

cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta

este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e

murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul

nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea

sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul,

iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va

putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum

finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul

nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu

sunt iubiti.

Memorii..

29

Iubire3

Iubire - lac în care

înfloreşte regretul frumuseţii,

când cade zăpada

peste zilele defrişate ale copilăriei,

peste oraşele de după război,

până ce apare femeia,

- pretext al visării

înserarea fără de arbori,

în care lacul îşi caută sufletul.

Dragostea?! Ce este dragostea? Pentru

unii poate nu inseamna nimic , pentru altii

inseamna totul. Un lucru insa este sigur,

dragostea nu are varsta si nici explicatie, ea

vine pe nepregatite si te cuprinde in mrejele

ei, iar atunci te simti cel mai fericit , caci

dragostea iti da viata si putere sa traiesti. Dragostea poate fi insa

sau este cu siguranta o arma cu doua taisuri, caci ea este cea care

iti da viata si care te inalta pe cele mai inalte culmi dar si cea care

iti ia viata si te arunca in cele mai adanci prapastii.

Intotdeauna este greu sa gasesti persoana potrivita,

persoana careia sa ii daruiesti tot ce ai mai bun, dar atunci cand o

vei intalnii iti vei da seama poate de la prima privire, prima

atingere sau primul sarut. 3

Iubirea este înţelegerea dificilă a faptului că altceva în afară de sine este real.Iubirea este flacăra pe care zeii o invidiază la muritoriIubirea

este o lipsă de egoism individual.Iubirea... o pasiune, o flacără, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie

umană, şi moarte şi viaţăIubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii ).Iubirea este o comoară fără

de preţ, cu care poţi dobândi o lume întreagă, care-ţi îngăduie să răscumperi nu numai păcatele tale, dar şi pe ale altora.

Memorii..

30

Si iata ca ai ajuns in punctul in care ai intalnit persoana potrivita.

Din acest moment simti ca plutesti , simti ca toata lumea e a ta,

simti ca numai cel de langa tine conteaza. Din acest moment pentru

tine viata si-a schimbat cursul, caci ce a fost sau va fi nu

conteaza, te concentrezi numai asupra clipei prezente, asupra a

ceea ce ai acum si pe care nu vrei sa il pierzi pentru nimic in lume.

Si poate la un moment dat, te gandesti ca niciodata nu

credeai ca vei intalni atata fericire, iar atunci te opresti din drumul

tau si ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca ti-a daruit Raiul pe

Pamant.

De acum stii cu siguranta ca orice s-ar intampla cineva te

iubeste cu adevarat, iar tu la randul tau ai face orice sa il ti langa

tine, sa il faci fericit deoarece este tot ce ai mai bun pe lume,

singurul lucru pentru care traiesti. Simti ca totul e perfect si nimic

nu va va despartii vreodata, dar destinul rezerva oricui multe

surprize si de vreme ce cu putin timp in urma iti daruise ce mai

frumos cadou:dragostea adevarata, acum incearca sa ti-o ia, caci

fara sa iti dai sema, dintr-o greseala prosteasca sau poate din

prea mult orgoliu, tradezi persoana de laga tine,persoana pe care o

iubesti atat de mult si careia nu vroiai sa ii faci nici un rau.Atunci

plangi cu lacrimi de sange i incerci din rasputeri sa il aduci inapoi

fiindca simti ca ai pierdut totul, ca viata ta nu mai are sens.Stii ca

ai gresit iar a gresi e omensc iar a ierta e un dar si uite de acea

destinul iti acorda o a doua sansa, iti permite sa te lupti pentru

ceea ce iti doresti cu adevarat:sa iubesti si sa fi iubit.

Incerci ,te chinui si faci tot posibilul sa aduci lucrurile la

normal, sa fie totul cum a fost odata caci fara el stii ca nu poti sa

traiesti, stii ca nu poti sa continui pentru ca

Memorii..

31

atunci cand l-ai pierdut pe el ti-ai pierdut punctul de sprijin ai

pierdut cea mai de pret comoara nu mai razi , nu mai glumesti, te

simti un nimeni, tot ce iti mai da viata este gandul la momentul

cand veti fi din nou impreuna .

Si continui sa speri, dar ce e de facut, el se simte tradat, simte

ca te uraste, simte ca poate nu l-ai iubit niciodata, dar pe tine te

doare iubirea pentru el ai vrea sa ti-o scoti din suflet si din minte

dar nu poti.

Tot ce poti sa faci este sa plangi si sa plangi pana te ineci

in propriile-ti lacrimi, iar apoi sa incerci din nou sa lupti, dar simti

ca nu mai poti, ca nu mai ai putre, ca il pierzi si nu poti sa faci

nimic.Iti pare rau ca ai gresit, iti pare rau ca i-ai amarat sufletul

si iti pare rau ca nu ai fost langa el sa ii alini durerea, dar pentru

el nu e de ajuns caci se simte tradat.

Tu stii ca sufletul iti este pustiu fara el si poate nu te mai

gandesti ca si el sufera ca si pe el il doare ca nu i-ai ascultat

suferinta, ca nu ai fost acolo, ca altadata, sa ii sorbi lcrimile

fierbinti sau poate ca nu ai stiut sa iti ceri iertare.Tot ce mai ai

acum in sufletul tau, este zambetul lui pe care il iubeai atat de

mult si amintirile frumoase.

Nu poti sa accepti insa infrangerea si te lupti caci iti pare

rau, regreti ce ai facut, si ai face orice sa il aduci inapoi, de

aceea speri ca poate candva sa mai ai o a doua sansa de care sa

profiti din plin.Iar de acea a doua sansa va veni foloseste-te cum

poti mai bine de ea caci este prima si ultima pe care o vei primi.

Iata ca pe neasteptate te trezesti din nou in bratele lui,

dupa atatea lacrimi suferinta si durere esti din nou a lui si crezi ca

tot ce a fost , a fost doar un vis urat din care te-ai trezit acum si

esti din nou fericita. Esti fericita pentru ca ai din nou tot ceea ce

Memorii..

32

pierdusesi si poate de doua ori mai mult.

Cam asta e dragostea, ea te urca si te coboara, e ceva de

care nu prea multa lumea e in stare, dar oricine are dreptul sa

incerce.

Dragostea poate fi usor asemanata cu un joc de carti caci pui

in joc totul si si joci pana la ultima carte ca sa castigi caci sa

pierzi ar fi cel mai dureros lucru din viata ta.

Mai tii minte...

Mai tii minte cum ne plimbam pe malul oceanului cu numele iubire?

Alergam disculti ca doi copii prin ploaia fericirii..

Pe nisipul fierbinte al sovaielii ne incalzeau razele puternice ale placerii

iar necunoscutul ne ademenea ametitor.

Ti-am zis atunci: mi-e frica, iar tu, tinandu-ma de mana zambind dulce ai zis:

vom merge impreuna.

Lasandu-ma purtata de val am intors privirea spre tine, tu ai ramas pe mal...

Te strigam pe nume, vroiam sa ma intorc dar valurile ma izbeau necrutator,

m-au dus departe, de unde nu ma auzeai,

priveai spre mine si taceai..

priveai cum ma inec fara iubirea ta.

Acum nu mai exist..

unde sunt eu, tu nu mai esti..

si doar cuvantul iubire imi va aminti de tine.

Memorii..

33

As vrea

As vrea sa zbor departe-n lume,

Dar aripi n-am si nici nume,

As vrea sa uit de dorul mare,

ca ma strapunge foarte tare...

As vrea sa fiu o lacrima,

Sa ma topesc pe fata ta,

Sa iti ajung in inima,

Sa-ti dau puterea de-a ierta...

As vrea sa fiu pe cer o stea,

Sa stralucesc cand tu esti trist,

Sa fiu mereu dragostea ta...

Doar pentru tine sa exist!

As vrea sa fiu pe cer un vers...

Sa iti scriu iubirea mea,

sa fiu o stea in univers,

Iar tu sa canti dragostea mea

As vrea sa fiu un zambet larg,

Sa dau lumina privirii tale,

Tu mie azi mi-esti tare drag,

Eu sunt IUBIREA VIETII TALE!

Memorii..

34

Doi ochi noi Te afli la locul obisnuit de fiecare data cand ti.e dor,si ramai acolo pana prinzi

curaj sa continui..sa mergi mai departe…

Doi ochi te privesc, aceiasi doi ochi care

te.au iubit si au avut grija de

tine..dar tu nu.i poti vedea si nu e din cauza

luminii, nici a intunericului,nu e din cauza

departarii,nici a apropierii,e de vina

timpul…candva de mult ii recunosteai usor,ii

iubeai, dar acum sunt lipsiti de viata, pentru

tine nu mai reprezinta nimic sau cel putin asta incerci sa te convingi…Incerci sa

cauti explicatii acolo unde nu exista,si desi esti sigur ca nu vei gasi nimic,cauti

in continuare incercand sa scapi de acea secunda de singuratate , secunda care

de fapt e un minut,o ora,o zi, o saptamana, o luna,un an,o clepsidra cu nisip

ud…Dar ceva in interiorul tau iti aminteste cine sunt acei ochi,ce.ai simtit

pentru ei,dar pe care i.ai pierdut pentru ca n.ai avut destula grija…i.ai pierdut

pe un drum al amintirilor,iar acum refuzi sa retraiesti clipa si te pierzi in

detalii inutile,te minti crezand ca ti.e bine,zambesti fals, razi ironic si treci

nepasator pe langa ceilalti incercand sa ajungi la final,vrei sa castigi aceasta

lupta…si incepi sa mergi repede,iar mersul devine alert transformandu.se intr.un

alergat continuu prin viata…si ajungi in final primul,singur de altfel…si atunci te

trezesti, esti tot acolo in acel loc…doar tu si acei doi ochi ce te privesc..acum

intelegi tot si te duci spre ei,nu va vorbiti, nu va zambiti…va cufundati intr.o

imbratisare inepuizabila,o imbratisare doar a voastra…

Dragostea nu imbatraneste

Memorii..

35

Oh, vino, sa te asezi alaturi de mine pe banca din fata casei, tu - draga mea

sotie. Este dreptul tau: se vor implini in curand 40 de ani de cand suntem

impreuna.Diseara, pentru ca e timp frumos si pentru ca aceasta este si seara

vietii noastre.Vezi tu, meriti din plin acest scurt moment de odihna.Iata, la ora

asta copiii sunt deja la casele lor si din nou suntem doar noi doi ca la

inceput.Femeie, iti mai mai aduci aminte? La inceput nu aveam nimic, noi

trebuia sa facem totul.Si ne-am apucat sa le

facem pe toate, era insa tare greu. Trebuia

curaj, perseverenta. Trebuia iubire, iar iubirea

nu este ceea ce se crede atunci cand esti la

inceput.Iubirea nu inseamna doar acele

saruturi furate, acele vorbe dulci soptite la

ureche sau imbratisarile acelea stranse unul

langa celalalt: viata este lunga, ziua nuntii este doar o zi. Mai tarziu si doar

mai tarziu am inceput viata.Trebuie sa fac asta si de indata totul se naruieste;

trebuie sa refac cutare lucru si din nou el se strica.Vin mai apoi copiii. Trebuie

hraniti, trebuie crescuti. E un drum care parca nu se mai sfarseste; se mai

intampla si sa se imbolnaveasca; stateai toata noaptea in picioare; iar eu

munceam de dimineata pana seara.Uneori eram disperati…Iti mai amintesti,

nevasta?

Toate grijile, toate harsaielile: numai ca tu erai mereu aici, langa mine.

Ne-am ramas credinciosi unul celuilalt. Si asa, eu am putut sa ma sprijin pe

tine, iar tu te-ai spijinit pe mine.Am avut noroc sa fim impreuna, am rezistat,

am facut fata necazurilor, le-am invins. Adevarata iubire nu este ceea ce se

crede. Adevarata iubire nu este doar pentru o zi, ci pentru totdeauna. Ea este

ajutor reciproc, ea este intelegere.Si, putin cate putin, incetul cu incetul, vezi

ca nu le poti rezolva pe toate.De aceea, aseaza-te langa mine si, dupa aceea,

priveste, priveste, caci e vremea culesului roadelor si a punerii lor la

pastrare.Atunci cand cerul e roz, ca in seara aceasta si cand o pulbere la fel

Memorii..

36

de roz urca pretutindeni printercopaci...Aseaza-te aici, aproape de mine, dar

fara sa scoatem o vorba: nu mai avem nevoie sa ne spunem nimic.Avem nevoie

doar sa mai fim, inca o data, impreuna si sa lasam sa cada noaptea peste

multumirea unei meniri implinite.

ღ ღღღღღ ღღღღღ ღღღღ

Iubire adevarata

Ma intreb cati dintre noi au avut sansa unei

iubiri adevarate? Cati dintre noi au avut

curajul sa iubeasca cu adevarat pe cineva,

fara sa se mai gandeasca la alte aspecte?

Oare cati au curajul sa iubeasca de dragul de

a iubi?

Oare cati dintre noi au curajul sa treaca peste

orice prejudecata, orice regula sociala sau

materiala, sa treaca peste ratiune si sa

iubeasca omul de langa ei asa cum este?

Iubirea este acea amintire placuta care iti ramane pentru intreaga viata. Este

singurul lucru frumos din viata asta si chiar daca ajungi sa suferi,vei fi fericit

ca ai avut ocazia sa iubesti. Vei fi fericit ca pentru o clipa, ea era totul

pentru tine. Faceai totul in numele ei, ai fi mutat si muntii din loc doar de

dragul ei.

Din pacate, in zilele noastre iubirea a ajuns o arma in mainile unora si o

victima in mainile altora. Iubirea este perceputa ca un mijloc, ca un scop, ca

un interes. Este adeseori confundata cu ideea de atractie fizica, cu ideea de

Memorii..

37

indragosteala copilareasca sau cu ideea de sex. In ziua de azi, iubirea e

orice, numai ce ar trebui sa fie nu mai este. Omul a tranformat iubirea din

sentiment in obiect si a gresit. A incercat s-o schimbe pe placul lui si iar a

gresit pentru ca n-o poti schimba; iar cand nu mai esti demn de ea, o pierzi

precum un parfum ce nu persista. Iubirea e mereu acolo, dar precum credinta,

cand te indepartezi de ea, cand nu mai crezi in ea, n-o mai poti simti si din

aceasta cauza te vezi izolat, te vezi singur. Deschide ochii si mai ales

deschide-ti sufletul s-o poti primi din nou si ai curaj! Va veni la tine daca

vede ca iti doresti acest lucru.

Iubirea nu are nimic de-a face cu sexul, cu atractia fizica, cu banii. Iubirea

ramane pentru totdeauna cu tine; si iti va incalzi sufletul si te va insoti atunci

cand te vei simti singur si ori de cate ori vei fi trist ea va fi acolo pentru

tine.Tot ce ne dorim este sa iubim si sa fim iubiti sincer, neconditionat si

poate pentru totdeauna.

Chiar daca suferim, chiar daca am iubit si sufletul ne este sfasiat de

durere, nu trebuie sa ne pierdem speranta. Dragostea va reveni; trebuie doar

sa vrem s-o primim, sa gasim omul care sa impartaseasca cu noi acea

iubire...si va veni din nou: mai frumoasa, mai matura, mai calda.

Pierduti de noi…

Ma trezesc de dimineata,

Un aer rece ma izbeste in fata.

Afara e inca intuneric

Si sigur e un moment prielnic

Memorii..

38

Ca amintirile de mult uitate sa reinvie,

Iar vechea iubire sa-mi umple inima pustie.

Imagini cu noi mi se perinda-n minte

Si pur si simplu raman fara cuvinte.

La amintirea frumoasei povesti de iubire

Inima-mi zvacneste puternic,imi tresalta de fericire,

Dar unde sunt si unde esti?

De ce ai renuntat sa mai iubesti?

Si cine sunt?Eu nu ma recunosc!

In lipsa ta parca traiesc fara vreun rost.

Ce s-a-ntamplat cu mine?

Sunt asa de rece fara a ta iubire.

Obisnuiam sa-mi impodobesc cu-n zambet chipul.

Acum chipul meu e gol ca si sufletul.

Si cine esti tu?Eu nu te recunosc!

Esti doar un strain ce-mi vorbeste frumos.

Esti alaturi de mine,ma sprijini in toate

Si totusi de ce te simt atat de departe?

Ce s-a-ntamplat cu tine de cand ai plecat?

Ai acelasi chip,dar restul s-a schimbat.

Unde e zambetul din privire ce atat de mandru il purtai?

Un abis intunecat e tot ce mai vad in ochii tai.

Unde e caldura pe care-o emanai

Si glasul dulce pe care il aveai?

Esti gol pe dinauntru,la fel ca mine.

Asta se-ntampla cand renunti la iubire?

Atatea intrebari imi dantuiesc in minte

Si cer un raspuns,dar el nu vine.

Incetez sa mai aduc amintirile-napoi.

E fara rost;acum nu mai suntem noi.

Acum esti tu cu viata ta

Si toate golurile din ea,

Memorii..

39

Acum sunt eu si un suflet pustiu,

Iar chipul din oglinda nu-l mai stiu.

Si sunt doar eu si esti doar tu,

Doi oameni ce au un singur trecut.

Si esti doar tu si sunt doar eu,

Iar totul acum e atat de greu

Si chiar de-am vrea s-o luam de la-nceput,

Nu mai exista noi,ci doar un trecut.

Si esti doar tu

Si sunt doar eu

Si-asa vom fi la nesfarsit:

Un suflet trist si pustiit,

Uitand de tot ce ne-a unit,

Pierduti de noi,pierduti in timp.

Valoarea iubirii

Se spune ca iubirea inlatura suferinta, ca poate transcende si aduce

fericirea. De fapt toate marile religii ale omenirii propovaduiesc iubirea ca fiind

cel mai inalt mesaj, cea mai inalta forma de abstractizare a religiei, a conditiei

umane. Acesta este mesajul lui Iisus, al lui Ramakrishna, Rumi, Budha, Ghandi

etc. Toti spun acelasi lucru. In orient se spune ca iubirea arde karma iar in

occident ca ea depaseste conditia umana. Este unul si acelasi lucru. Dar ce are

iubirea de a face cu aceasta? Cand ea apare conditia umana obisnuita ia

sfarsit. Toate preocuparile ce ne ghidau pana atunci viata trec pe un loc

secundar, primesc mai putina energie. Chiar daca continua sa existe, iubirea

este cea in care acum constiinta se dizolva. Judecata se schimba. Starea

interioara se schimba. Apare candoarea. Daca nu ai facut-o niciodata, acum vei

realiza ca arunci miezuri la pasarele, ca mangai un caine vagabond care dintr-

odata iti este drag. Perceptia asupra lumii din jurul tau se schimba, devii un

Memorii..

40

Mare Suflet - "Maha-atma" iar starea aceasta curge prin tine. Ia exista

permanent, poat fi simtita tot timpul dar datorita preocuparilor si

framantarilor mintii, pierduti de contactul cu frumosul, cu armonia, avem nevoie

de un "soc" pozitiv pentru a ne trezi, de ceva uimitor care sa ne poata smulge

din cotidian. Ceva armonios, bland, fascinat, cald, poate fi o opera de arta, un

loc minunat in natura sau prezenta unei fiinte umane. Iubirea este expresia

armoniei frumusetii si perfectiunii universale, de aceea nu apare in dezordine,

in haos. Ceva armonios si deosebit poate trezi iubirea din noi, facand-o sa se

reverse in exterior.

Pana acum ai fost ocupat, ai fost orb la frumusetea din jur la

momentele speciale la armonia care mentine foarte inteligent intreaga ordine.

Doar acum ceva extraordinar te-a facut sa vezi toate acestea. Cele mai mari

sacrificii in istoria umanitatii au fost facute din iubire: Orpheu, coborand in

infern dupa Euridiche, Rada care a fost gata sa intre in infern pentru Krishna,

doar pentru a-l salva de o durere, Iisus s-a sacrificat din iubire pentru

oameni, Divina Comedie nu ar fi fost scrisa fara existenta lui Beatrice care l-a

inspirat atat de profund pe Dante, iubirea lui Eliade pentru Maitrey etc.

Iubirea este ca care le face chiar si pe animale sa isi regaseasca stapanii

strabatand sute de kilometrii fara ca ele sa fi stiut unde se afla acestia iar

literatura abunda de episoade care scot in evidenta puterea nebanuita si

misterioasa a iubirii.Cand iubirea apare poetii scriu, cantaretii canta, pictoii

picteaza si toate acestea devin capodopere, devin elixir. Daca ei ar face asta

cand sunt tristi atunci arta lor ar deveni trista. De aceea arta facuta in iubire

vindeca.

Memorii..

41

Magia iubirii

Doar o traire afectiva face trecerea de la

stiinta la mistica, de la comunicare la comuniune.

Caldura sufleteasca invie, creaza forme si da

viata infinitelor entitati ce alcatuiesc universul.

Fara acea caldura sufleteasca cunoasterea ar

deveni expunere si nu experienta. Cand sufletul

tau se deschide atunci pentru tine se deschide

intreg universul. Fara iubire universul poate fi

conceput, dar nu si experimentat.Sensul

cuvantului latinesc A-mor (fara moarte) este

iubirea. El desemneaza tocmai faptul ca iubirea

ramane dincolo de moarte, ca ea este cea care

transcende iar tot ce este iluzoriu isi pierde

acum valoarea. A iubi inseamna a renunta la tine,

la egoul tau, este un sacrificiu, cuvant din latinescul sacrum-facere - orice

sacrificiu este o fapta sacra.Acolo, atunci apare iubirea.

Iubirea adevarata exista. Exista, dar pentru foarte putini oameni,

deoarece viata noastra mizerabila ne-a facut sa nu mai fim capabili sa iubim cu

adevarat. Suntem rai, egoisti, ne dorim totul numai pentru noi, iar in aceasta

situatie nu mai poate aparea iubirea adevarata.Atunci cand iubesit cu adevarat

iti doresti ca persoanei pe care o iubesti sa-i fie bine, nu tie. Nu ti-o doresti

pe acea persoana langa tine doar pt. ca asa vrei tu, ci iti doresti sa-i fie ei

bine. De fapt cand iubesti cu adevarat nu esti fericit daca cel pe care il

iubesti nu e fericit. El e primul la care te gandesti si dupa el urmeaza toti

ceilalti. Atunci cand iubesti nu mai esti tu pe primul plan, nu mai sunt dorintele

tale cele mai importante ci ale persoanei pe care o iubesti. E foarte greu sa

Memorii..

42

iubesti cu adevarat. E mult mai simplu sa neglijezi dorintele celuilalt, sa te

gandesti doar la fericirea ta, crezand ca tu sti ce e mai bine pentru ceilalti.

Dar cu toate ca e gereu sa iubesti cu adevarat, iubirea adevarata exista si cel

ce a simtit-o vreodata se poate considera fericit. Iubirea te inalta catre cele

mai sublime simtiri!E minunat sa iubesti

Melancolie de toamna…

Ma uitam pe jos la frunzele cazute palide care nu

au mai rezistat in neputiinta vremii . Culorile

toamnei, par atat de aprinse… Desi ele, bietele

frunze mor, parca tocmai acum isi expun

frumusetea culorilor spre incantarea trecatorului

care isi pierde pasii…

Niciodata aceeasi, mereu alta... Iar si iar... Iar

natura nu se deminte niciodata, caci ne rezerva

surprize din cele mai placute, intr-o multime de

culori si intr-o simfonie de sunete si arome cum

rar se poate intalni.

Toamna. Un ocean de melancolie care ne inunda sufletul. Aceeasi melancolie an

de an...

Memorii..

43

24 Intrebari.. si raspunsuri

Ziua cea mai frumoasa?-Astazi

Obstacolul cel mai mare?-Frica

Lucrul cel mai usor?-Sa gresesti

Eroarea cea mai mare?-Sa renunti

Radacina tuturor relelor?-Egoismul

Distractia cea mai buna?-Lucrul

Infrangerea cea mai rea?-Drecurajarea

Cei mai buni profesionisti?-Copiii

Prima nevoie?-De a comunica

Fericirea cea mai mare?-Sa fii util altora

Misterul cel mai mare?-Moartea

Defectul cel mai mare?-Proasta dispozitie

Persoana cea mai periculoasa?-Cea care minte

Sentimentul cel mai urat?-Ranchiura

Cadoul cel mai frumos?-Iertarea

Ce este de nelipsit?-Familia

Calea cea mai buna?-Calea dreapta

Senzatia cea mai placuta?-Pacea interioara

Primirea cea mai buna?-Surasul

Cel mai bun medicament?-Optimismul

Satisfactia cea mai mare?-A datoriei implinite

Forta cea mai mare?-Credinta

Persoanele cele mai necesare?-Preotii

Lucrul cel mai frumos din lume?-Iubirea

Motto: “Daca vrei sa iubesti, fii iubit” (Seneca)

Memorii..

44

Iubirea, intre iluzie si realitate

Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele

impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura?

Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…

Ne proiectam

idealurile iubirii dupa

modelul cel mai simplu,

cel mai aproape de

inaltul cerului, de

piscul fericirii. Visam,

cu suflet fraged, la

povesti de dragoste in

care ne daruim

sufletul si ni se

raspunde cu masura

inmiita. Citind cartile

cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii

ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o

viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile

mai mult in vis.

Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i

asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in

care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului

acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a

asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am

citit-o vreodata?

Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran

cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe

langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi

Memorii..

45

acum doua luni. Suntem indragostite

cu frisoane si reverii de taina de

directorul companiei, pe care il vedem

o data la doua luni cate trei ore, dar

si o zi si o noapte in team-building-

uri, chiar daca stim sigur ca

niciodata, dar niciodata, nu ne va fi

partener de puls si speranta.

Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne

tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun

viitor.

Cand vine dragostea?

In perioadele in care umblam buimaca prin lume cautandu-mi

iubirea, mi se tot spunea ca va veni doar atunci cand am sa incetez

sa o caut. Iar mie mi se parea cel mai fara noima sfat pe care l-as

fi putut capata. A fost nevoie sa mai rabd niste ani ca sa-mi

gasesc propriul raspuns la intrebarea “cand vine dragostea?”. Voi l-

ati gasit?

O vreme, probabil dornica sa-i contrazic pe cei care

incercau sa-mi stavileasca nerabdarea, mi-am spus ca dragostea

vine atunci cand o cauti si o vrei cel mai mult. Ca, asa cum norocul

ii rasplateste pe cei curajosi, tot asa, iubirea e binevoitoare cu

aceia care scotocesc mai cu foc dupa ea. Dar a fost nevoie sa iau

niste trante de la destinul meu scormonitor ca sa pricep ca,

ntttzzz, hmmmm, nu prea e asa. Atunci cand cauti cu orice chip,

ajungi sa vezi fete morgane, si baieti… morganosi, si

Memorii..

46

amoruri inventate de-a dreptul, dansand pretutindeni in desertul

sufletului tau insetat.

Apoi mi-am spus ca vine cand stai in expectativa si-o

pandesti abil. As! Nici atunci n-a venit. Am continuat cu sperantele

si mi-am spus ca vine cand ti-o aduc prietenii care, cunoscandu-te,

iti pot prezenta pe cineva care sa ti se potriveasca. Dar nu mi-a

iesit figura.

Recunosc, a trebuit sa ma intorc spasita la sfatul dintai, dar

nu pentru ca as mai fi crezut in eficienta lui, ci pentru ca

epuizasem toate celealte variante. Si cand ma resemnasem ca nu

voi mai iubi in veci de veci, fiindca dragostea e o vietate ciufuta si

salbateca, ati ghicit, m-am indragostit din nou.

Nu stiu cum am facut. Nu stiu daca metoda in care nu-ti

pasa, nu astepti, nu chemi si nu te vaicaresti functioneaza

temeinic. Eu cred ca dragostea vine cand vrea ea. Dar tine de noi

s-o facem sa stea cat vrem noi, nu-i asa?

Agonie si extaz

Imi iau mainile pline cu vopsea si desenez gandurile pe

peretele tau.

Zambetul meu l-ai imortalizat intr-o imagine imprimata

pe retina

Ne jucam de-a v-ati ascunselea prin casa plina de

vopsea, ganduri si fumsi zambete ...

Cuvintele zboara intre noi

ideile se scurg in picaturi de sudoare pe frunte

Memorii..

47

tu stai gol pe podea , creezi arta din acest moment.

iti iei pensula , ma pictezi.cu picaturi de sudoare, cu zambete si vopsea

pensula aluneca usor...

Memorii..

48

Jurnalul unui adolescent

Intotdeauna am

crezut ca sunt o

persoana obisnuita... la

fel ca celelalte

persoane pe care le

observ fara sa vreau

trecand pe langa mine.

Curios lucru, daca stau

sa ma gandesc mai

bine... Majoritatea

chipurilor care iti apar in cale, fericite, triste, vesele, suparate,

ganditoare, tacute, de cele mai multe ori te ignora. Dar sunt si

unele exceptii, precum privirile aruncate pe sub geana, adresarile

din gand pe care tu nu le vei sti niciodata... Insa aceste exceptii

sunt rare; si daca cineva vrea sa intre in vorba cu tine si nu stie

cum, inseamna ca a vazut ceva in tine care i-a placut sau i-a

starnit curiozitatea, inseamna ca tu i-ai atras atentia, ca i-ai

captat privirea.

Analizandu-ma mai bine si comparandu-ma cu alte persoane, am

ajuns la concluzia ca aceasta "obisnuinta" pe care o vedeam in mine

avea totusi ceva special in ea, nu era identica sau aceeasi cu

celelalte "obisnuinte".

"Tu trebuie sa fii diferit."

"Nu am cum sa fiu diferit fata de ceilalti."

"Ba da. Vei avea tot timpul din lume sa realizezi asta."

La urma urmei, toti ne deosebim unii fata de altii. Ce inseamna

libertatea negativa? Inseamna ca unei persoane i se pune la

Memorii..

49

dispozitie un spatiu, dupa bunul sau plac, in care sa se departeze

de ceilalti, sa se inchida in sine. Ce inseamna libertatea pozitiva?

Inseamna tocmai opusul celei dintai, si anume deschiderea fata de

ceilalti. Daca m-as situa in cea din urma, ar insemna ca sunt o

persoana dornica de a cunoaste si de a-si face cat mai multi

prieteni, intotdeauna vorbareata, care aduce in discutie si sustine

noi idei, o persoana careia ii place sa traiasca noi intamplari si care

uneori accepta provocarile. Daca m-as situa in cea dintai, m-as

caracteriza drept o persoana tacuta, inchisa, care traieste in lumea

ei si care nu are nevoie de ajutorul celorlalti pentru a trece peste

momentele dificile, apasatoare; o persoana careia ii place

melancolia, singuratatea, linistea, tristetea de cele mai multe ori; o

persoana care plange, care traieste din amintiri, care uita cu greu

o intamplare din viata.

"Nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni."

"Esti sigur?"

"Absolut."

"Si atunci cine o sa te observe cand te bucuri sau suferi? Cine o

sa te consoleze cand ai pierdut ceva? Cine o sa te felicite cand ai

castigat ceva?"

"...Nimeni..."

"Exact. Cu totii avem uneori nevoie de clipe de liniste si

singuratate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa rupem de tot

legatura cu lumea."

E vara... e vacanta, toata lumea incearca sa isi ocupe timpul

cu activitati cat mai placute. Dar eu regret... Regret anii petrecuti

in liceu, regret ca nu mai sunt elev, regret ca sufletul ei nu se mai

odihneste in sufletul meu... Imi amintesc cu placere de momentele

in care imbracam tricoul albastru... in care ieseam in recreatie si

priveam cum ceilalti elevi vorbeau galagiosi, radeau, glumeau. Ce le

pasa lor de mine? Ce le pasa lor ca eu in curand nu voi mai vedea

Memorii..

50

culoarele liceului, nu voi mai simti clantele reci in palma, nu voi mai

auzi alarma de trei ori? In curand, totul se va indeparta. Incet-

incet, distanta va creste, timpul va inainta. Ea nu va mai fi langa

mine; nu imi va mai canta cu glasul ei cald; nu imi va mai citi pe

culoarul zgomotos. Glasul ei va fi ca un ecou, conturul ei va fi ca o

umbra. Dar ceva tot va ramane nesters din minte, si anume

amintirea. Numai asa pot sa ajung in trecut, sa retraiesc acele

momente placute, sa fiu din nou prezent intr-o lume din care am

plecat cu greu.

"Nu poti trai din amintiri."

"Stiu. Dar pot totusi sa ma bucur de anumite momente fericite

numai amintindu-mi."

"Insa dupa un timp vei ajumge sa regreti mai mult decat sa te

bucuri. Vei dori sa iti amintesti mereu, vei dori prea mult."

Ce urmeaza acum? Un viitor care se anunta destul de

interesant, noi probleme, noi confruntari, noi surprize, noi aparitii.

"Traiesc in incertitudine."

"Nu traiesti in incertitudine. Asa vrei tu sa fii."

Vremea si iubirea

Sub un copac urias, care se intindea peste intreaga bolta

cereasca, ale carui frunze atarnau ca niste stele, statea o femeie

uriasa si mareata - VREMEA - . Ea se uita cu ochi visatori in

departarile vesniciei si, apucand crengile copacului, le scutura in

liniste.

Memorii..

51

Frunzele cadeau cu sutele de mii: frunze de aur, de argint, de

plumb, de hartie, frunze groase si subtiri, grele si usoare, ascutite

si rotunde. In momentul in care ajungeau pe pamant, fiecare om,

vrand-nevrand, isi primea partea sa. Oamenii numeau aceste frunze

"ani", si multora li se parea ca au cate o frunza de aur in mana,

care insa curand se schimba in plumb si ii tragea, cu greutatea ei,

la pamant. Insa, in mod straniu, unii oameni aveau parte numai de

frunze pretioase, sclipitoare de roua si grele de lacrimi de

margaritar, in timp ce altii primeau numai frunze rele, care

ajungeau sa fie aruncate de catre acestia. Probabil fiecare om avea

ceva ca un magnet ascuns in el, care atragea frunzele, cand

pretioase, cand nepretioase, sau poate ca unii stiau mai bine sa

intinda mana si sa le apuce, desi ele ii intepau, pe cand altii le

alegeau numai pe cele usoare, negandindu-se ca acestea nu aveau

nicio valoare.

Iar cand frunzele isi sfarseau viata, cadeau din mainile

oamenilor, formand calea pe care mersesera ei. Astfel, din

frunzele pretioase se alcatuiau cai minunate, dorite de alti oameni

pentru a culeg margaritarele si pietrele scumpe ce au ramas

asternute pe ele. Dar pietrele scumpe, la fel ca si frunzele vii,

straluceau necontenit in mainile unora, in timp ce pentru altii

deveneau obiecte lipsite de valoare.

Cei mai multi oameni se plangeau de frunzele de plumb, care nu

aveau niciun pret, nicio frumusete, ci numai greutate si monotonie,

de care nimeni nu se bucura. Unii dintre ei vroiau sa smulga ceva de

la VREME, declansand astfel un razboi impotriva ei. Dar nimeni nu

o putea atinge la inaltimea la care se afla - cu capul in mijlocul

boltei ceresti, cu mana atingand soarele si cu privirea linistit tintita

in departare, ca si cand nu ar fi aruncat frunzele peste intreaga

lume. Din cand in cand ea suradea si canta, pierduta in ganduri:

"Oamenii tot mai viseaza, soarele tot straluceste, Mai tarziu sau mai devreme viitorul se opreste; Mana mea i-o tin in ramuri, il apas la radacina

Memorii..

52

Si al lumii arbore murind mi se inchina. Acum se vestejesc si frunzele-i usoare; Se mistuie in flacari - cenusa trecatoare." Insa acest vers nu se pierdea in pustiu; o fetita incantatoare il

auzea si radea. Frumusetea ei era asa de mare, si rasul ei atat de

dragalas incat florile de pretutindeni se iveau pentru a o vedea si a

o asculta, iar frunzele care cadeau, pareau ca inverzesc inca odata

si luceau sub atingerea razelor unui apus de soare. Si in zburdalnica

ei indrazneala striga fetita, pe cand fata ei trandafirie se misca in

gropite si ochii ei imprastiau valuri de lumina peste lumea intreaga:

"Eu sunt iubirea, si teama nu am O, vreme, de tine, Caci toata lumea eu o am, Ea e pentru mine; Caci aerul si-apa raman ale mele, Si flori, si-ale soarelui raze, si stele; E mare puterea in care ma-ncred, Caci tu omori, iar eu creez. Daca soptesc un mic cuvant Atrag cerul de pamant, Caci sa cutremur lumea pot, Daca sarut traieste tot. Glasul mandru, din pieptul meu, O, vreme saraca si rece, Va rasuna cu drag si dor, Si nu va mai trece."

Memorii..

53

Leaganul copilariei

Soarele rosiatic aproape

ca atingea linia orizontului,

raspandind o lumina aramie si o

usoara caldura peste tinuturile

pustii, peste dealurile ce

rotunjeau departarile, peste

amintirile pastrate cu mare

atentie in adancul sufletului...

Vantul adia usor, miscand

crengile uscate ale copacului

care odata avusese si el o viata...un scop; acum nu putea face

nimic altceva decat sa stea in bataia vantului si sa observe

traversarile neincetate ale soarelui peste cerul schimbator,

trecerea continua si, uneori, mult prea rapida a anilor.

Iarba uscata si palida, cu unele varfuri mai inalte si oarecum

mai taioase, se indrepta in toate directiile, indicand parca locul in

care vantul avea sa isi piarda din intensitate sau sa isi intrerupa

cursul obisnuit. Particulele fine de praf, impreuna cu fulgii de

papadii, erau amestecate si imprastiate pe pamantul usor crapat din

cauza lipsei de umiditate. Vantul ducea cu sine intamplarile ce se

petrecusera de mult, dar care nu fusesera uitate si care aveau sa

ramana amintite mult timp de acum inainte... le ducea catre cerul

rosiatic, catre dealurile atent conturate, catre zile de mult apuse.

In partea opusa rosului produs de soare, stelele incepeau sa

apara una cate una, la inceput ca niste puncte palide, abia vizibile,

apoi acentuandu-se din ce in ce mai mult pe un fundal ce imbina

armonios albastrul fara sfarsit cu aramiul cald.

Din crengile uscate, dar inca puternice, ale copacului vechi

atarna in doua sfori groase si prafuite un leagan format dintr-o

Memorii..

54

scandura afectata, de asemenea, de trecerea timpului; intr-un

capat era crapata aproape de tot, iar in celalalt capat o panza

deasa de paianjen se urca lenesa pana aproape de sfoara ce il

sustinea. Leaganul se unduia incet cand inainte, cand inapoi,

plangand din cauza singuratatii ce il cuprinsese din momentul in care

incetase de a mai fi folosit.

Cu o usoara atingere, venita din partea unor maini gingase,

sforile se miscara sinuos, dezvaluind un dans lent al umbrei de

dedesubt. Praful de pe leagan fu spulberat in toate directiile, in

urma unei suflari provenita de la doua buze micute.

Se aseza cu grija, facand scandura sa scoata un sunet care se

pierdu repede in departarile dimprejur. Incepu sa se dea incet, lin,

lasand razele soarelui sa se joace rosiatic prin parul ei. Inchise

ochii... Locul copilariei, unde avusesera loc certuri, impacari,

plansete, rasete, strigate de bucurie, sarutari, imbratisari se

schimbase complet. Plutea un alt aer acum. Copacul care le

ascultase povestile de noapte luase acum chipul unui om la o varsta

inaintata, stand si veghiind asupra memoriilor adanc pastrate. Unde

erau acele zile in care plecau cu totii sa cerceteze tinuturile? Unde

era legamantul pe care il semnasera toti, promitand ca vor ramane

legati pe viata? De fapt, unde era toata lumea?

Copilaria nu avea limite... Uneori plecau la "cercetat" si se

intorceau dupa cateva zile bune. Fiecare ocupa postul lui ( respectiv

inaintas, protector, codas, observator ), pe care si-l respecta cu

strictete. Alteori se strangeau in jurul copacului, jucandu-se sau

spunand povesti auzite din batrani. Cu adevarat, copilaria insemnase

perioada evadarii in universuri proprii, in care pericolul lipsea

aproape in totalitate.

Deschise ochii... dadu drumul sforilor, apoi se ridica de pe

leagan, lasand din nou locul liber pentru cine stie cat timp... Mersa

incet prin iarba inalta, facand fulgii de papadii sa se ridice inspre

cer. Soarele devenise un disc pe jumatate vizibil, continuand sa se

ascunda dupa dealurile din departare.

Memorii..

55

Dupa ce mai facu putini pasi, se opri... isi impreuna mainile la

spate si privi, ratacfita, la discul ce apunea incontinuu. Vantul ii

deranja usor parul, dar acest lucru conta prea putin. Un stol de

corbi, venind dinspre copacul negru, o ocoli cu repeziciune, taind

apoi orizontul cu un croncanit prelung.

Unde disparuse iubirea din copilarie, de mult timp cautata?

Ganduri despre viata Viata este doar o scena, Toti suntem simpli actori. Ne traim soarta deplina, Avand rol de muritori. Urmand drumul principal Poate fi prea monoton. Dar un altul secundar Ne poate schimba in rau. Viata este-o picatura In oceanul eternitatii. Toti avem o legatura Sau suntem supusi greselii. De cele mai multe ori Schimbam zgomotul in tacere, Fericirea in durere, Zambetul in melancolie. Viata este-o intrebare Menita sa ne apara Doar in momentul in care Totul incepe sa doara.

Memorii..

56

Ne e frica de iubire, Ne e frica de final, Ne dorim singuratate, Departe de-acest calvar. Viata este-o provocare. Ea vrea doar sa ne arate Ca lumea e schimbatoare Si nu tine cont de toate Aparitiile ivite, Zambetele aruncate Si chipurile uitate.

Sub pasii de iarna Departe, in visul din mijloc de noapte, O lume de masti se arata, Trecand zgomotoase, plimbandu-se toate Prin gradina de iarna schimbata. O lume stranie, o lume abstracta, Si totusi o lume la fel, Caci in aer pluteste iubirea ce leaga Un suflet ratacitor de un suflet gol. Privesc, zambind, la multimea de chipuri Cum coloreaza gradina cea rece, Iar vremea ma poarta in acele timpuri Cand si eu aveam pe unde trece. Din lungile glasuri, din grabitele forme

Memorii..

57

Ceva imi atrage privirea. Un mers diferit si contururi blonde Ma aduc inapoi in lumea Din care plecasem, din care-alesesem Sa fiu din nou un mic necunoscut Din care fugisem, din care evadasem, Vrand din nou sa fiu la inceput. Imediat realizez ca aceea esti tu Si o iau pe urmele tale, Dorindu-mi mai mult ca oricand sa stiu De mai crezi in acea zi de martie. Te strig. Te opresti. Te intorci si ma vezi, Iar chipul ti se lumineaza Ma bucur. Te bucuri. Nu iti vine sa crezi Ca am aparut deodata. Readucem la viata cuvintele vechi Ce le foloseam odata, Zambim, apoi ne privim drept in ochi Fiind purtati de-o imagine vaga.

Nu pleca...

Oare de ce noaptea adorm cu tine in gand? Oare de ce ascult melodiile care imi amintesc de tine? Oare de ce merg pe drumul pe care mergi si tu in fiecare zi? Oare de ce citesc toate mesajele pe care le-am primit de la tine? Oare de ce ma uit in fiecare seara peste convorbirile noastre? Oare de ce vreau sa fie mereu primavara?

Memorii..

58

Oare de ce inca mai respect sfaturile tale? Oare de ce glasul tau inca ma mai inconjoara? Oare de ce absolut tot ce fac imi aminteste de tine?

Memorii sterse Mi-e dor de tine...te vreau aproape, Si simt ca ma desprind Dintr-o iubire ce inca se mai zbate Sa coloreze un suflet muribund. Intr-un sir nesfarsit de cuvinte alese Vreau sa ma ascund De nimeni si nimic sa nu-mi mai pese, Stiind ca si eu voi pleca in curand... Odata, sub soarele de primavara calda Ne intalneam zambind... Ploua ... si imi pare rau; Nu mai pot zambi. Imi va fi destul de greu Nimeni nu va sti. Departe Ploua ... si nu pot sa uit Tot ce am pierdut. Aud stropii-ncet cazand... S-a mai dus un gand. Ploua intr-un suflet gol, Fara bucurii; Speranta imi da ocol,

Memorii..

59

Vreau sa nu mai vii. Stau degeaba, plang degeaba, In zadar suspin; Sunt departe de iubirea Ascunsa in baldachin. Ploua ... dintr-un colt de zid Imi arunc privirea In al vietii ascuns vid. Sfarsitul e cheia... "Te-am iubit." "Nu e adevarat." "Ba da. Te-am placut din prima zi cand te-am vazut." "Ba nu. Daca m-ai fi placut, mi-ai fi aratat asta pana acum."

Memoriile unei iubiri pierdute E vara in sufletul meu, E vara pretutindeni; Dar eu imi amintesc mereu De nesfarsitele intinderi Ale vremii. Erau momente delicate Cand ne gaseam alaturi; Erau momente parfumate Cand deveneam tacuti si sinceri... Mereu copii. Un anotimp cu dragoste,

Memorii..

60

Un anotimp in care Soarele lung razbate In paginile pline De amintiri. Astept cu nerabdare, Strangand poza ta-n brate, Sa vina clipa-n care Imi vei zambi din nou... Si vei veni. Vor trece zile, multe zile; Vor trece multe veri. Voi aminti de tine, Ma vei vedea la fel Ca-n prima zi. Dintre sute… Dintre sute de catarge Care strapung valurile, Cate oare vor ajunge Sa atinga tarmurile? Dintre sute de panze-albe Ce rezista vanturilor Cate oare vor ajunge Stapanele marilor? Dintre zeci si zeci de clipe, Dintre zeci si zeci de ani, Cate au fost implinite? Cati au avut zile mari?

Memorii..

61

Doi copii Intamplari de mult apuse Imi apar mereu in minte. Amintiri, ganduri trecute, Sir nesfarsit de cuvinte. Amandoi eram odata Uniti printr-o mana stransa Intr-o lume neschimbata, Cu poarta mereu inchisa. Nu stiam ca intr-o zi Timpul ne va schimba calea, Iar noi ne vom desparti, Fiind uniti cu departarea. Vreau sa-mi amintesc de tine, Cand adesea incercai Sa ma prinzi de mana bine, Iar apoi dulce zambeai. Insa vremea a trecut Ca un gand prin infinit, De mult nu ne-am mai vazut... Regret ca ne-am despartit.

Memorii..

62

“Micul Suflet” ............................................................................................................................... 3

Iubirea-comuniune intre suflete .......................................................................................................... 28

As vrea ................................................................................................................................................. 33

Doi ochi noi ......................................................................................................................................... 34

Dragostea nu imbatraneste ................................................................................................................ 34

Iubire adevarata .................................................................................................................................. 36

24 Intrebari.. si raspunsuri ................................................................................................................. 43

Ziua cea mai frumoasa? .................................................................................................................... 43

Motto: “Daca vrei sa iubesti, fii iubit” (Seneca) ..................................................................................... 43

Iubirea, intre iluzie si realitate ........................................................................................................... 44