Melania caraconcea lucrare de disertatie

1

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI

ASISTENŢĂ SOCIALĂ

PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A

ŞCOLARITĂŢII MICI

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

LUCRARE DE DISERTAŢIE

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC

CONFERENŢIAR UNIV.DR. GABRIELA KELEMEN

ABSOLVENT,

MELANIA C. CARACONCEA

ARAD,2014

2

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI

ASISTENŢĂ SOCIALĂ

PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A


FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

“CULTIVAREA POTENŢIALULUI

CREATIV

AL COPIILOR PREŞCOLARI”

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC

CONFERENŢIAR UNIV.DR. -GABRIELA KELEMEN

ABSOLVENT,

MELANIA C. CARACONCEA

ARAD,2014

3

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD APROBAT

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI ,PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

DECAN

DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU

PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A ŞCOLARITĂŢII MICI

Nr. __________ din ___________ VIZAT

Îndrumător ştiinţific

DATE PERSONALE ALE CANDIDATULUI

1. Date privind identitatea persoanei

Numele: DUMITRIU

Numele anterior: CARACONCEA

Prenumele: MELANIA

2. Sexul: F

3. Data şi locul naşterii:

Ziua / luna / anul : 16/10/1977

Locul (localitate, judeţ) : DETA ,TIMIŞ

Prenumele părinţilor:

Tata: CONSTANTIN

Mama:MARGARETA -DOINA

Domiciliul permanent: Str.-, nr.155, localitatea Moraviţa, judeţul Timiş, cod

poştal 307280 , telefon 0752308005/0256397255 ,e-mail [email protected]

4

4. Sunt absolvent(ă) promoţia: 20012/2014

5. Forma de învăţământ pe care am absolvit-o este: zi , fără taxă

6. Locul de muncă (dacă e cazul): Şcoala gimnazială Moraviţa (Grădiniţa cu Program

Normal Moraviţa)

7. Solicit înscrierea la examenul de : disertaţie

Sesiunea iunie anul 2014

8. Lucrarea de disertaţie pe care o susţin are următorul titlu:

“CULTIVAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL COPIILOR

PREŞCOLARI”

9. Îndrumător ştiinţific:

Conferenţiar universitar doctor - GABRIELA KELEMEN

12. Menţionez că susţin examenul de disertaţie , finalizare a studiilor pentru prima

oară şi declar pe propria-mi răspundere că am luat la cunoştinţă de prevederile art.

143 din Legea 1/2011. Declar că prezenta lucrare nu este realizată prin mijloace

frauduloase, fiind conştient de faptul că, dacă se doveşte contrariul, diploma

obţinută prin fraudă îmi poate fi anulată, conform art. 146 din Legea 1/2011.

SEMNĂTURA

_________________________________

5

REFERAT

PRIVIND LUCRAREA DE DISERTAŢIE

A ABSOLVENTULUI/ ABSOLVENTEI …………………………………………..

DOMENIUL / PROGRAMUL DE STUDIU : PSIHOPEDAGOGIA EDUCAŢIEI TIMPURII ŞI A


PROMOŢIA. 2012-2014

1. Titlul lucrării ………………………………………………………………...

…………………………………………………………………………………………….

2. Structura lucrării ……………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………….………………………………………………………………………….…

……………………………………………………………………….…………………………………………………

……………………….………………………………………………………………………….………………………

………………………………………………….……………...………………………………………………………

…….…………………………………

3. Aprecieri asupra conţinutului lucrării de .. (licenţă, diplomă, disertaţie), organizare logică, mod

de abordare, complexitate, actualitate, deficienţe

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

.................................................

.............................................................................................................................................

4. Aprecieri asupra lucrării (se va menţiona: numărul titlurilor bibliografice consultate, frecvenţa

notelor de subsol, calitatea şi actualitatea surselor consultate; modul în care absolventul a

prelucrat informaţiile din sursele bibliografice, contribuţii originale)

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

.........................................................................................................

5. Concluzii (valoarea lucrării elaborate de absolvent, relevanţa studiului întreprins, competenţele

absolventului, consecvenţa şi seriozitatea de care a dat dovadă absolventul pe parcursul

documentării şi elaborării lucrării)

...........................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

..........................................................................................................

...........................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

6. Redactarea lucrării respectă/NU respectă normele de redactare (dacă nu respectă, care sunt

acestea…).

7. Nu există/ Există suspiciuni de realizare prin fraudă a prezentei lucrări (dacă există, care sunt

acestea…).

8. Consider că lucrarea îndeplineşte/ NU îndeplineşte condiţiile pentru susţinere în sesiunea de

Examen de ................................................. (licenţă, diplomă, disertaţie) din

……………………(dacă nu îndeplineşte, se scrie motivaţia…)

Arad, Data Îndrumător ştiinţifi

6

HARTA CONCEPTUALĂ

Proiectarea educaţională şi

didactica

Comunicare şi relaţii

interpersonale

Descoperirea lumii

înconjurătoare

Stimularea relaţiilor

între copii şi copii

educator

Metodologia procesului

instructiv educativ

Metodologia cercetării în

educaţie

Practica educaţională

Creativitatea în

învăţământul preşcolar

Jocul ,activitatea

fundamentală în grădiniţă

Exemple de activităţi ce

dezvoltă creativitatea

7

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………....p.8

CAPITOLUL I:NOŢIUNI TEORETICE…………………………………………..….......p.10

I.1.Definiţiile creativităţii………………..………………………………………….........p.10

I.2. Creativitatea.................................................................................................................p.11

I.3.Teorii privind creativitatea...........................................................................................p.13

I.4 Criterii pentru delimitarea activităţii creatoare...........................................................p.15

CAPITOLUL II :.STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREŞCOLARILOR PRIN

ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIŢĂ.........................................................p.18 II.1 Jocul, principala modalitate de dezvoltare a creativităţii preşcolarului...............................p.18

II.1.1.Jocuri de creaţie /comunicare-exemple.......................................................................p.18

II.1.2 .Observarea jocului didactic in gradinita....................................................................p.20

II.2. Dezvoltarea şi cultivarea spiritului creator prin activităţile practice... ..............................p.21

II.3.Dezvoltarea imaginaţiei prin desen.....................................................................................p.21

II.4.Activităţile de modelaj, stimulează creativitatea.................................................................p.22

II.5.Modalităţi şi tehnici noi în activităţile plastice...................................................................p.22

II.6.Stimularea creativităţii lexicale...........................................................................................p.23

II.7. Activarea creativităţii prin activităţile cu conţinut matematic...........................................p.23

II.8.. Creativitatea- element definitoriu în realizarea sarcinilor în activităţile de educaţie

muzicală..............................................................................................................................p.24

CAPITOLUL III: EXPERIMENT FORMATIV –DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII

CREATIVE LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ.......................................................................p.26

III.1.Argument..........................................................................................................................p.26

III.2.Ipoteza crecetării...............................................................................................................p.26 III.3.Obiectivele cercetării.........................................................................................................p.26 III.4.Eşantionul cercetării..........................................................................................................p.27 III.5.Instrumente de lucru.........................................................................................................p.27 III.6.Strategia cercetării............................................................................................................p.28 III.7.Datele experimentului în urma prelucrării statistice.........................................................p.37 III.8.Concluziile experimentului..........................................................................................p.41

CAPITOLUL IV: ESEU-REFLEXIE ASUPRA MODULUI ÎN CARE

MODULELE STUDIATE AU CONTRIBUIT IMPLICIT DIRECT ÎN

REALIZAREA LUCRĂRII..........................................................................................p.42

CONCLUZII GENERALE....................................................................................................p.44 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................p.45

ANEXE....................................................................................................................................p.47

8

ARGUMENT

Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă

educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în

dezvoltarea individualităţii umane şi unele dintre cele mai semnificative achiziţii ce vor avea

ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea, nu putem face abstracţie

de una dintre dimensiunile esenţiale privind întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii

umane-creativitatea.

Din prisma formării personalităţii, creativitatea capătă sensul de potenţial creativ, de suma

de însuşiri sau factori psihici ai unor viitoare performanţe creatoare1. Toate condiţiile virtuale

existente în om, şi nu neapărat utilizate, care ar putea contribui la succesul actului creativ,

alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei, spre deosebire de facultatea creativă, care

presupune posibilitatea reală ”actualizată”, de a crea. Creativitatea potenţială este de fapt

performanţa obţinută la testele de creativitate. De fapt creativitatea poate însemna fie o facultate

sau capacitate “a persoanei”, aşa cum arăta A. Roşca2, aceea de a produce idei sau lucruri

originale şi utile, fie ca acţiune şi proces care duc la produsul original, acesta din urmă fiind luat,

la rândul lui drept criteriu al creativităţii.

Sarcina educatoarei este de a educa şi depista capacităţile creatoare ale preşcolarului.

Educarea şi stimularea creativităţii copilului presupune cunoaşterea potenţialului lor creativ,

depistarea factorilor intelectuali, aptitudinali şi de personalitate care, prin interacţiune şi

întrepătrundere asigură acest potenţial. Chiar dacă nu putem vorbi încă de nişte metode şi tehnici

bine conturare şi în acelaşi timp accesibile, educatoarea poate utiliza, cu bune rezultate, metodele

clasice de cunoaştere a copilului (observaţia, convorbirea etc.). La acestea se mai pot adăuga

diferite probe de creativitate şi de gândire divergentă. Ca elemente de prognoză a creativităţii

sunt considerate o serie de trăsături intelectuale, motivaţionale şi morale cum ar fi: uşurinţa cu

1 G. Kelemen, Psihopedagogia supradotări. Identificarea şi educarea copiilor supradotaţi, Editura Universităţii

„Aurel Vlaicu”Arad, 2008. 2 A., Roşca, Despre creativitate. În vol. Creativitatea. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare în ştiinţele

sociale şi poltice, 1973. p11 – 48 .

9

care asimilează cunoştinţele admise, originalitatea, imaginaţia, intuiţia, capacitatea de a rezolva

şi pune probleme, descoperirea noului, seriozitatea în activitate.

Educatoarea, trebuie să stimuleze potenţialul creator al copilului, prin activităţile

desfăşurate în cadrul programului din grădiniţă. Modalităţile şi mijloacele prin care educatoarea

poate utiliza activităţile didactice în vederea educării potenţialului creator al copiilor sunt

multiple. În cele ce urmează voi descrie câteva dintre ele.

Cadrul didactic trebuie să fie el însăşi creativ. O educatoare creativă oferă copilului

învăţare autoiniţiată, atmosferă neautoritară, stimulează curiozitatea copilului spre a descoperi

noul, încurajându-i procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că, îl îndeamnă pe copil să

caute noi legături între cunoştinţe, să facă asociaţii, să-şi imagineze, să găsească noi soluţii la

diferite probleme ce i se pun şi să facă propuneri. Educatoarea creativă ştie cum să folosească

întrebările. După cum ştim, fiecare act creativ începe cu întrebări, dar acestea trebuie să fie

deschise, să aibă sens, să nu reclame o expunere a faptelor. Întrebarea este cea care provoacă

conduita creatoare şi care duce la dezvoltarea curiozităţii copilului.

Instaurarea unui climat favorabil este o altă condiţie principală , o conlucrare fructuoasă

între copil şi educatoare, un climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigentă

şi înţelegere. La fel de important este stimularea efortului personal al copilului şi stimularea lui

în aducerea unei contribuţii proprii, de a fi original, inventiv, creator.

Relaţia educatoare-copil este un factor esenţial în stimularea spiritului creativ .

Educatoarea trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de creativitatea copilului. O educatoare

creativă determină avântul originalităţii copilului, fără eforturi speciale. Secretul constă în

transferul setului de valori propice creativităţii de la educatoare la copil, urmat de automodelarea

copilului în funcţie de atitudinile şi convingerile devenite “ale lui”.

În prezenta lucrare mi-am propus să prezint modalităţile de stimulare a creativităţii la

vârstele mici. Stimulând potenţialul creativ încă de la vârsta preşcolară, copilul va reuşi mai uşor

să treacă la învăţarea creativă, care apare ca o formă specială a învăţării şcolare. Învăţarea

creativă, exersată prin procesul formativ - educativ, îl va ajuta pe copil să facă pasul în direcţia

formării conceptelor, deci a generalizărilor.

10

CAPITOLUL I.

NOŢIUNI TEORETICE

I.1.Definiţii

Există în prezent sute de modalităţi prin care este definită creativitatea. Psihologii susţin în

general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii.

A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera, a produce, a fi primul

care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a compune repede, a zămisli etc.

Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate, este imaginativ,

generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ etc.

Al. Roşca3 afirmă că, datorită complexităţii fenomenului creaţiei, este puţin probabil să se

ajungă la o definiţie unanim recunoscută, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni

diferite. Astfel, se arată că după unii autori „ creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a

produce ceva nou şi de valoare”, iar după alţii ea constituie un proces prin care se realizează un

produs.

După P. Popescu-Neveanu „creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii

spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”.4

Margaret A. Boden (1992) a inventariat definiţiile creaţiei consemnate în diferitele dicţionare,

concluzionând că în general creativitatea constă în „realizarea de combinaţii noi, originale, de

idei vechi”. Combinaţiile noi trebuie să aibă o anumită valoare.

Creativitatea este un concept destul de vag şi oarecum imprecis. Michel şi Bernadette

Fustier (1988)5 arată că în mintea omului obişnuit creativitatea este legată de expresii şi creaţii

artistice, de invenţii tehnologice sau descoperiri ştiinţifice, de comunicare interumană, de

3. A., Roşca, Despre creativitate. În vol. Creativitatea. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare în ştiinţele

sociale şi poltice, 1973, p11 – 48. 4 P. Popescu - Neveanu, P, Zlate M., Creţu, T. (redactori), Psihologie şcolară, Bucureşti, Universitatea din

Bucureşti,1987, p.52. 5 Fustier Michel,Bernadette,Practica de creativitate.,FSE,Paris,1988p.198

11

educaţie, de comportamentele personale şi de mişcările sociale. Ea semnifică: adaptare,

imaginaţie, construcţie, originalitate, evoluţie, libertate interioară, talent literar, distanţare faţă de

lucrurile deja existente.

Definind creativitatea ca aptitudinea de a realiza ansambluri originale şi eficiente plecând

de la elemente preexistente, H. Jaoui consideră că oricine poate fi creativ6.

Alţi mari autori văd în creativitate capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a

elabora soluţii inedite şi originale (E. Limbos, 1988)7. A fi creativ înseamnă a vedea acelaşi lucru

ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit.

I.2.Creativitatea

Comparativ cu cele anterioare, societatea contemporană se caracterizează prin schimbări

radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi în

tehnologie, în religie şi aproape în orice aspect al vieţii noastre.

A exista într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de curaj care este

legat în mare măsură de creativitate.

A fi creativ nu înseamnă doar receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând crearea

noului. Adaptarea creativă naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ţine pasul

cu schimbarea caleidoscopică a lumii sale.8

Oricine poate fi creativ, dar pentru a se împlini în această direcţie sunt necesare o serie de

condiţii la care ne vom referi în această lucrare.

Se pot distinge trei direcţii în abordarea şi analiza fenomenului creaţiei: din perspectiva

produsului creat, a procesului de creaţie şi a personalităţii creatoare.

Produsul creat desemnează rezultatul procesului de creaţie. Pentru ca acest produs să poată

fi apreciat creativ trebuie să incumbe doi parametrii: originalitate şi utilitate socială.

Originalitatea se exprimă prin noutate şi unicitate.

6 C., Creţu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p.35.

7 Idem.

8 E., Răfăilă, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti:Ed. Aramis, 2001, 112 p.

12

Guilford ,Wilson şi Christensen9 au scos în evidenţă trei criterii de apreciere a originalităţii

unui produs:

- un răspuns este cu atât mai original cu cât el este mai ingenios (apreciat ca atare de un

grup de judecători);

- un produs este cu atât mai original cu cât el apreciază elemente de cunoştinţe sau date de

experienţă mai îndepărtate.

- un răspuns este cu atât mai original cu cât el este mai rar în populaţia considerată;

Eficienţa şi utilitatea produsului este parametrul care impune acestuia o finalitate practică.

Un produs al creaţiei trebuie să răspundă unor nevoi umane, să fie aplicat în folosul omului.

Perspectiva procesuală este o direcţie de abordare a creativităţii. Ocupându-se de procesul

creaţiei psihologii consideră că el parcurge mai multe etape. Putem menţiona în acest sens

concepţia lui G. Wallas10

, devenită clasică, care distinge patru etape: prepararea, incubaţia,

iluminarea şi verificarea.

Ca atribut fundamental al acesteia din punct de vedere pedagogic ne interesează mai mult

creativitatea din perspectiva personalităţii. Ea este proprie, în limitele normalului, tuturor

copiilor, manifestându-se însă cu o intensitate diferită de la unul la altul.

Toţi copiii dispun de un potenţial creativ, respectiv de anumite trăsături sau însuşiri

favorizante actului creator. Deosebirile se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest

potenţial şi prin domeniul în care se aplică. El reprezintă o posibilitate latentă ce se poate

întrevedea de la cea mai fragedă vârstă. Detaliind aceste însuşiri putem distinge, pe de o parte,

cele care se referă la intelectul copilului, iar pe de altă parte, cele ce se referă la fantezia sau

imaginaţia sa. Cele două categorii de însuşiri nu evoluează în mod liniar şi în acelaşi ritm.

Potenţialul creativ cunoaşte o dinamică specifică de-a lungul dezvoltării ontogenetice şi

îmbracă nuanţe individuale de la o persoană la alta.

Esenţa creativului constă în noutatea şi originalitatea sa. De aceea nu avem standarde

pentru a-l evalua. Într-adevăr, istoria a arătat că un produs cu cât este mai original şi implicaţiile

9 U., Şchiopu, Structuri explozive şi latente în jocurile copiilor.În: Copilul şi jocul. Culegeremetodică editată de

Revista de Pedagogie, 1975, 265 p. 10

Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, p.54.

13

sale sunt mai îndepărtate în timp, cu atât mai aspru va fi judecat de contemporani, fiind calificat

drept nebunesc, eronat, inutil, dar aceste aprecieri ale societăţii nu împiedică geniile să existe, să

se afirme şi să dăinuie.

W. Duff a distins trei facultăţi ale minţii creatoare: imaginaţia, judecata şi gustul, pe care le

consideră principalele componente ale geniului (Duff, 1767, p.64)11

.

Imaginaţia este facultatea mintală care elaborează o infinitate de asociaţii noi prin

compunere si descompunere a ideilor, prin combinare si recombinare a lor, creând în final

obiecte care nu au existat niciodată în natură.

Judecata permite combinarea ideilor elaborate de imaginaţie, observarea acordului sau

dezacordului dintre ele, reunire în aceeaşi categorie a celor omogene şi respingerea celor

discordante, în final urmând să se determine utilitatea şi adevărul invenţiilor şi descoperirilor

produse prin puterea imaginaţiei.

Gustul este un simţ intern care permite delimitarea ideilor frumoase de cele urâte, a celor

decente de cele ridicole.

Subliniem că imaginaţia se aseamănă cu gândirea divergentă, iar judecata cu gândirea

convergentă. Gustul este abordat ca un supliment de judecată de factură estetică, care conferă în

primul rând eleganţă gândurilor noastre.12

I.3.Teoriile creativităţii

Teresa Amabile13

, în anul 1983, consideră că adoptarea deciziilor, atât într-un domeniu

profesional cât şi în viaţa cotidiană implică deseori creativitatea. Pe de o parte, soluţiile creative

asigură rezolvarea problemei cu o neaşteptată eficienţă şi, pe de altă parte, dispun de eleganţă şi

o uimitoare simplitate. În general, răspunsurile creative sunt evidente şi totuşi puţină lume se

gândeşte la ele. De exemplu, unul din exerciţiile unui joc pentru antrenarea creativităţii solicită

subiecţilor să arate: „ Cum se poate pune mâna stângă în buzunarul drept de la pantaloni, iar pe

cea dreaptă în buzunarul stâng, în acelaşi ?”. Răspunsul este „ Punând pantalonii invers”. A fi

11

M., Tyson, Creativitatea. În; Orizonturi noi în psihologie. Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 1973, p. 96. 12

Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţa emoţională (editia a II-a), Editura Polirom, 2004, p. 15. 13

Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, p.54.

http://www.librarie.net/autor/8798/Mihaela-Roco

http://www.librarie.net/carti/19536/Creativitate-si-inteligenta-emotionala-editia-a-II-a-Mihaela-Roco

http://www.librarie.net/editura/Polirom

14

creativ înseamnă să elaborezi un anumit lucru (unealtă, idee, proces, lucrare de artă) care, în

acelaşi timp este absolut inovator şi valabil. Dacă un produs este nou, dar nepotrivit, el este

considerat bizar. Dacă este valabil, dar nu este nou va fi considerat corect sau bine executat, dar

nu creativ. După această autoare, modelul structural al creativităţii include următoarele

componente necesare:

1) calificarea, gradul de specializare în domeniul respectiv;

2) abilităţi creative;

3) motivaţie intrinsecă.

Studiile despre creativitate pot fi grupate în două mari direcţii, şi anume, unele bazate pe

observaţii empirice (mituri) şi altele care rezultă din cercetări experimentale n opinia lui M.,

Jigău14

. După Weisberg15

, creativitatea reprezintă doar o „rezolvare de probleme în trepte” sau o

„gândire creativă evolutivă”. În opinia sa, există puţine motive pentru a crede că soluţiile noi se

produc în flash-uri revelatoare de tip „insight” (iluminatoare). Este mult mai raţional să tragi

concluzia că oamenii soluţionează problemele pornind de la ceea ce este deja cunoscut şi abia

apoi modifică schema, în conformitate cu noile cerinţe. Ulterior intervine gândirea creativă care

implică abilitatea de a te „rupe” de orice modalitate veche de gândire sau de soluţionare

cunoscută a problemelor, putând astfel genera mai multe soluţii posibile.

Weisberg16

aduce în discuţie un fapt important în abordarea creaţiei şi anume caracterul de

integralitate. Toate abordările tradiţionale au un pronunţat caracter atomist, fiind centrate pe

elemente sau procese izolate.

În favoarea abordării creativităţii dintr-o perspectivă holistă,care să permită surprinderea

fenomenului la întregul său nivel de complexitate se declară H. Gardner (1993). Astfel, el se

opreşte asupra stadiului vieţii şi activităţii unor personalităţi creatoare cu realizări remarcabile,

de necontestat: Freud, Einstein, Picasso, Eliot, Graham, Gandhi.

H.Garner17

conturează un cadru teoretic general de analiză a creativităţii pe mai multe

niveluri.

14

. M., Jigău, Copiii supradotaţi, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1994, p.78. 15

D.V., Popovici, A., Balotă, Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura Fundaţiei Humanitas,

Bucureşti, 2004, p.87. 16

IDEM

15

Nivelul subpersonal ce vizează substratul biologic al creativităţii. Analiza creaţiei din

perspectiva neurobiologiei încearcă să clarifice aspecte de genul: înzestrare genetică, structura şi

funcţionarea sistemului nervos, factorii hormonali şi metabolismul.

Nivelul personal ce grupează factorii individuali ai personalităţii creatoare. Gardner

deosebeşte două mari categorii de factori: unii cognitivi şi alţii care ţin de personalitate şi

motivaţie. În viziunea lui, foarte importantă este interacţiunea dintre aceste două categorii de

factori.

Nivelul intrapersonal ce se referă la domeniul în care lucrează şi creează un individ, la

caracteristicile sale.

Nivelul multipersonal se referă la contextul social în care trăieşte un individ creativ. Din

perspectiva psihologică, aceasta înseamnă cercetarea modului în care cercul personal şi

profesional al persoanei creatoare influenţează viaţa şi activitatea sa.

După Mihaly Csikszentmihalyi18

(2007), creativitatea este un fenomen care rezultă din

interacţiunea a trei sisteme: 1)setul instituţiilor sociale care selectează din creaţiile individuale pe

cele care merită a fi reţinute; 2) domeniul cultural stabil, care va conserva şi va transmite noile

idei selectate şi 3) individul care aduce schimbări în domeniu.

Creativitatea nu poate fi studiată doar în plan personal, deoarece acest fenomen rezultă din

interacţiunea celor trei sisteme amintite mai înainte. Cu alte cuvinte, fără un domeniu cultural

definit, în care inovaţia este posibilă, persoana nu poate începe nici o creaţie. Fără un grup de

semeni, care să evolueze şi să confirme creaţia este imposibil să diferenţiezi ceea ce este doar

improbabil sau ciudat din punct de vedere statistic.

I.4. Criterii pentru departajarea activităţii creatoare a copiilor preşcolari

Psihologii au formulat o serie de criterii pentru a delimita activitatea creatoare de cea

reproductivă.

I.A.Taylor, în anul (1959)19

consideră că:

17

Gardner, H. ,Inteligențele multiple: teoria în practică.,Barcelona: Polity Press. (1993),p.102 18

MihalyCsikszentmihalyi, Starea de flux. Psihologia experienţei supreme, Editura Curtea Veche, 2007, p. 27. 19

G. Kelemen, Psihopedagogia supradotări. Identificarea şi educarea copiilor supradotaţi, Editura Universităţii

„Aurel Vlaicu”Arad, 2008, 76.

http://www.librarie.net/autor/27954/Mihaly-Csikszentmihalyi

http://www.librarie.net/carti/67643/Starea-de-flux-Psihologia-experientei-supreme-Mihaly-Csikszentmihalyi

http://www.librarie.net/editura/Curtea%20Veche

16

1) performanţa creatoare trebuie să prezinte o anumită însemnătate economică, socială, culturală,

ştiinţifică etc., valoare care să fie recunoscută social.

2) rezultatele trebuie să fie formulate coerent şi inteligibil.

Y.,Benito, stabileşte în anul (1993)20

patru tipuri de criterii în aprecierea creativităţii:

1) performanţa creatoare sau rezultatele nemijlocite ale activităţii creatoare care se caracterizează

prin eficienţă, utilitate, noutate şi originalitate;

2) procesul creativ, ale cărui trăsături specifice sunt: spontaneitate, asociativitatea, flexibilitatea,

capacitatea combinatorică;

3) însuşirile persoanei creative care privesc în primul rând motivele şi atitudinile creative (în

număr de peste 60);

4) potenţialul creativ, situaţie în care sunt evaluate fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea şi

capacitatea de elaborare prin intermediul unor teste specifice, persoana fiind doar candidată

pentru creativitate.

În anul (1963)21

, F.Barron introducea un criteriu dual pentru evaluarea creativităţii. Astfel,

el consideră că performanţa sau produsul creator trebuie să aibă un grad ridicat de neobişnuit, să

fie rar întâlnit în colectivitatea în care a apărut şi în acelaşi timp acest produs creator să fie

adecvat realităţii. De multe ori, răspunsurile neobişnuite provin din ignoranţă, confuzie, stări

alterate de conştiinţă, ele fiind în totală neconcordanţă cu realitatea. De exemplu: „Doi copii se

aflau la un muzeu unde erau expuse mumii. Unul dintre ei îl întreabă pe celălalt ce ar putea

reprezenta înscrisul de pe unul din bandajele care erau înfăşurate în jurul gâtului uneia dintre

mumii – 179 î.Hr. Celălalt copil i-a răspuns că probabil era numărul maşinii care l-a accidentat”.

179 î.Hr. desemnează anul îmbălsămării mumiei.

Unul dintre psihologii care au încercat să delimiteze originalitatea de rutină a fost şi

A. Koestler (1964)22

. Pentru el importante sunt următoarele aspecte:

20

Y., Benito, Copiii supradotaţi. Educaţie, dezvoltare emoţională şi adaptare socială, Editura Polirom, Iaşi, p.45. 21

D.V., Popovici, A., Balotă, Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura Fundaţiei Humanitas,

Bucureşti, 2004, p.45. 22

Koestler O,Actul de creație.,Londra, Hutchinson,1964,p53

17

1. nivelul de conştiinţă cu care este condusă activitatea de căutare a ideilor şi a soluţiilor. O

persoană înalt creativă se sprijină în aceeaşi măsură atât pe conştiinţă, cât şi pe

subconştient şi inconştient în căutarea noului;

2. tipul de experienţă pe care îl preferă şi care este de încredere pentru o persoană.

Persoanele înalt creative apelează de regulă la experienţe şi modalităţi noi, necunoscute,

spre deosebire de cele slab creatoare, care se încred numai în modalităţile cunoscute, care

de regulă au dus la reuşită;

3. natura obstacolului care trebuie depăşit şi felul obiectivelor alese. O persoană înalt

creatoare alege situaţii problematice, cât mai noi şi diferite de experienţa ei anterioară şi

de ceea ce cunoaşte la momentul respectiv. (Mihaela Roco)23

23

Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţa emoţională (editia a II-a), Editura Polirom, 2004, p.32.

http://www.librarie.net/autor/8798/Mihaela-Roco

http://www.librarie.net/carti/19536/Creativitate-si-inteligenta-emotionala-editia-a-II-a-Mihaela-Roco

http://www.librarie.net/editura/Polirom

18

CAPITOLUL II.

ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIŢĂ CE

FAVORIZEAZĂ STIMULAREA CREATIVITĂŢII

COPIILOR PREŞCOLARI

II.1 Jocul, principala modalitate de dezvoltare a creativităţii preşcolarului

Activitatea fundamentală în grădiniţă o reprezintă jocul , la vârsta preşcolară, prin joc

copilul reuşeşte să acumuleze cunoştinţe, să-şi formeze deprinderi, să-şi dezvolte abilităţi

aptitudinale, fără efort prea mare. Este forma de activitate instructiv – educativă specifică

învăţământului preşcolar, activitate centrată pe promovarea spiritului jocului, activitate prin care

se realizează obiectivele învăţământului preşcolar. Noţiunea de activitate ludică, însă nu e

întotdeauna sinonimă cu noţiunea de joc, ea îmbracă diferite forme în funcţie de scopul urmărit.

Unele forme de activitate ludică se sprijină pe opţiunile copiilor, fără a fi dirijate de educatoare,

altele se înscriu în activităţi comune, care reprezintă de fapt o activitate ludică dirijată. Ceea ce

este necesar de precizat este faptul că jocul apare ca activitate dominantă în cadrul programului

instructiv – educativ din grădiniţă.24

Prin conţinutul, structura şi caracterul lor ,jocurile sunt foarte numeroase şi variate. Ţinând

cont de sarcinile educaţiei preşcolarului şi de influenţa formativă a jocului asupra copilului,

pedagogia preşcolară clasifică jocurile în: jocuri de construcţie, jocuri didactice, jocuri de

mişcare, jocuri distractive jocuri de creaţie, jocuri logice.

II.1.1.Jocuri de comunicare-exemple

CONTINUĂ POVESTEA25

24

G., Kelemen, Psihopedagogia jocului, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, 2007, p.67.

25 Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters handbook 140 Games For Teachers And Group Leaders: No. 1,p.50

19

MATERIALE: Niciunul

SCOPURI : Încredere, comunicare, imaginaţie.

PROCEDEU: Un grup de aproximativ 4 persoane se decid asupra unei povestiri. Încep să

dezvolte povestea şi tema (caracterele) pe care le-au ales. La un moment dat liderul înlocuieşte

cele 4 persoane cu alte 4 pentru a continua povestea. Pot fi uşoare schimbări şi astfel unele

caractere pot dispărea şi altele pot intra. La un aspect trebuie muncit şi acesta este continuarea:

a) caracterului

b) temei

şi continuă povestea până când toţi membrii grupului ajung la rând. Aceasta este o activitate

folositoare pentru a discuta în mod constructiv după aceea.

EXEMPLE DE TEME: Întreceri nebune

Casa bântuită

Evadarea

Târgul distractiv

Sporturi nebune

Contribuţia individuală poate varia în funcţie de lungime şi povestea poate fi mai alertă sau mai

înceată.

VARIANTE : Povestea poate fi extinsă astfel încât să fie cât mai bogată şi tot grupul să fie

inclus. Discutaţi despre centrul acţiunii şi cum acesta se poate modifica cu noii intraţi

MERGI CA MINE26

MATERIALE: Niciunul

SCOPURI : Conştientizarea sinelui, observare, pregătire pentru mişcare.

PROCEDEU: Staţi în cerc şi lăsaţi mult loc la mijloc. Un voluntar merge prin cerc de mai multe

ori, ceilalţi îl observă mersul şi fac afirmaţii. (Asiguraţi-vă că afirmaţiile sunt suportabile şi la

subiect ex.: “Umerii sunt drepţi, braţele nu se leagănă” etc.) Acum toată lumea încearcă să

meargă ca şi persoana voluntară şi să aibă aceleaşi sentimente ca şi ea. Este mai bine cu mai

mulţi voluntari, astfel interesul creşte.

VARIANTE : Mergeţi ca şi ei: spion, persoană bătrână, moluscă etc.

EXPLORARE OARBĂ27

MATERIALE: Niciunul (legători pentru ochi pot fi folosite)

SCOPURI : Conştientizarea senzorială, construirea încrederii, încălzire într-un nou grup.

PROCEDEU: Întunecaţi camera dacă este posibil şi închideţi ochii. Mişcaţi-vă încet, gentil prin

cameră. (Fără vorbe; subliniaţi că este non-verbal.) Pe măsură ce întâlniţi persoane salutaţi-le

non-verbal şi mergeţi mai departe. Acum opriţi-vă în faţa cuiva: “exploraţi-i” faţa. Acordaţi mult

timp pentru aceasta. Spuneţi la revedere non-verbal şi mergeţi mai departe. Continuaţi cu

26

Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters handbook 140 Games For Teachers And Group Leaders: No. 1,p.50 27

IDEM

20

aceleaşi instrucţiuni dar şi cu altele: ex.: “exploraţi-i” mâinile, jucaţi-vă cu mâinile, fiţi “nervoşi”

şi luptaţi-vă cu mâinile – acum machiaţi-vă, căutaţi părul brunet. Încheiaţi cu o îmbrăţişare mare

cu tot grupul.

VARIANTE : Uitaţi-vă la alte jocuri “oarbe”. Exploraţi camera şi recunoaşteţi obiectele fără

viaţă din nou.

ANALIZA SWOT-,,CONTINUĂ POVESTEA,,

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Rezolvarea pozitivă a situaţiilor problemă;

Formarea spiritului de echipă;

Stimularea dialogului;

Încurajarea preşcolarilor pentru a se exprima

liber

Solicită gândirea creatoare

Dezvoltă abilitîţi creatoare

Feet-back imediat

Nu toţi copii se implică

Pot apărea dificultăţi în organizare

Dificultăţi de comunicare

Unii pot domina grupul

Poate avea character inhibatoriu.

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

Posibilitatea de a-şi lărgi orizontul cunoaşterii;

Posibilitatea de a-şi forma deprinderi;

Capacitatea de evaluare a propriilor acţiuni

Testarea ideilor

Analiza critica din partea colegilor

Evitarea propriilor posibilităţi

Numirea participanţilor poate crea o atmosferă

tensionată

Evaluarea de catre ceilalţi colegi poate fi

subiectivă

II.1.2 .Observarea jocului didactic in gradinita

Fişă de observaţie a preşcolarului în timpul jocurilor didactice

Data completării fişei de observaţie:20.02.2014

Numele observatorului/ educatorului:Caraconcea Melania

Numele copilului Spînu Aida

Vârsta: 6 ani

Grădiniţa cu Program Normal Moravita,Timis

Activitatea:Educarea limbajului-joc didactic

Tema activitatii: "Eu spun una, tu spui multe"

Instrucţiuni

Apreciaţi pe o scală de la 1 la 4 cât de frecvent manifestă preşcolarul comportamentul descris:

niciodată (1), rar (2), des (3), întotdeauna (4).

21

Descrierea comportamentului preşcolarului

Rezultatul observaţiei 1 2 3 4

Se implică intens în joc indiferent dacă crede că pierde sau câştigă x

Se implică intens în joc doar dacă crede că va câştiga.

Se implică intens în joc doar dacă crede că va pierde x x

Plânge sau vociferează atunci când pierde. x

Respectă regulile de bunăvoie. x

Respectă regulile doar dacă i se atrage periodic atenţia asupra acestora x

Îşi construieşte propriile reguli de joc x

Schimbă regulile în timpul jocului. x

Contestă verbal regulile jocului. x

Refuză să se mai implice în joc dacă nu îi plac regulile x

II. 2. Dezvoltarea şi cultivarea spiritului creator prin activităţile practice

Copiii ,din primii ani de viaţă, în familie ,vin în contact cu diferite forme de muncă.

Familiarizarea copiilor cu anumite forme de activitate duce la dezvoltarea dragostei pentru

munca practică, la însuşirea unor priceperi şi la formarea unor deprinderi elementare de muncă,

ce trebuie să înceapă de la vârsta preşcolară.

Un aracter practic-aplicativ au activităţile practice care permit îmbinarea muncii fizice cu

cea intelectuală, ceea ce contribuie la dezvoltarea atât a capacităţilor fizice ale copiilor cât şi ale

celor intelectuale.

O mare importanţa a activităţilor practice în grădiniţă constă în contribuţia lor la dezvoltarea

psiho-motorie, intelectuală, afectivă şi estetică a copilului28

.

Situaţiile create în cadrul activităţilor practice influenţează în mod pozitiv educarea copiilor în

spiritul dragostei pentru muncă şi a respectului pentru ceea ce el a creat şi cei din jurul lui.

În multe situaţii, copiii folosesc în comun obiectele confecţionate, aceste situaţii

contribuind la crearea de relaţii colegiale, de prietenie între aceştia, care ajută la închegarea

colectivului.29

28

G., Kelemen, Pedagogia preşcolară, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”Arad, 2007, p.112.

29

A., Ilica, G., Kelemen, Didactica învăţământului preşcolar, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005,

p.78.

22

II.3. Dezvoltarea imaginaţiei prin desen

Activităţile de desen exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor . Ele aduc, în primul

rând, o contribuţie însemnată în domeniul educaţiei estetice. Cu ajutorul activităţilor de desen,

copiii ajung să dobândească unele priceperi şi deprinderi elementare de a reda în imagini artistice

realitatea, de a îmbina linii, forme, culori, etc. astfel încât să obţină efecte artistice.

Dezvoltarea gândirii şi imaginaţiei copilului este un alt domeniu în care se manifestă

influenţa activităţilor de desen. Aceste activităţi îi oferă posibilitatea de a efectua operaţii de

analiză, de sinteză, comparaţii şi generalizări. Desenând un obiect oarecare, copiii trebuie să ţină

seama de părţile lui componente şi de însuşirile acestora; să compare aceste părţi între ele, pentru

a realiza imagini cât mai apropiate de realitate; de asemenea, ei se află în situaţia de a oglindi

caracteristicile esenţiale ale unor categorii de obiecte, de fiinţe, etc., de a generaliza.

II.4. Activităţile de modelaj,stimulează creativitatea

Activităţile de modelaj constituie una din posibilităţile oferite de practica grădiniţelor de

copii, de îmbogăţire a conţinutului educaţiei senzoriale a copiilor, de formare a deprinderilor

tehnice de lucru şi de dezvoltare intelectuală a lor.

Activitatea cu plastilina – modelajul - oferă copilului posibilitatea ca în mod direct, fără

intermediul vreunui alt instrument (ac, foarfece, creion, pensulă, cretă, care necesită fiecare în

parte a anumită tehnică de mânuire), să combine în aşa fel mişcările mâinilor încât sa

dobândească un rezultat identic sau cât mai apropiat de ceea ce îi cere educatoarea sau îşi

propune el însuşi.

Lucrările realizate de copii le putem folosi în diferite jocuri de creaţie („De-a aprozarul”,

„de-a cofetăria”, ,,De-a magazinul cu bijuterii”, „De-a magazinul cu obiecte de artizanat”etc.).

Jucându-se astfel, copiii trăiesc intens momentul creaţiei, dar şi satisfacţia de a fi posesorii unor

jucării şi obiecte lucrate de ei. În urma acestor activităţi, câştigă încredere în capacităţile lor şi îşi

rafinează deprinderile motrice.30

30

E., Apetroaie, Stimularea creativităţii prin activităţi de modelaj, Revista Învăţământul preşcolar, nr. 3-4/2005,

p.47.

23

II.5.Modalităţi şi tehnici noi în activităţile plastice

Perioada preşcolară este perioada în care începe să se manifeste aptitudini şi abordează cu

destulă uşurinţă şi cu succes domenii ca: muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul,. Prin

majoritatea acestor activităţi putem stimula creativitatea preşcolarilor şi, totodată putem realiza

următoarele obiective:

- însuşirea unor tehnici artistico-plastice;

- dezvoltarea mâinii pentru scris;

- dezvoltarea sensibilităţii şi a gustului estetic.

Ca mod de expresie propriu copilului, modelajul îmbină elemente de joc şi de creaţie,

reprezentând o activitate ce ocupă un loc important în ansamblul manifestărilor preşcolarului.

II.6. Stimularea creativităţii lexicale

Limba română ocupă un loc central în ansamblul tuturor disciplinelor şcolare şi se învaţă

sistematic începând cu învăţământul preşcolar şi continuând cu învăţământul primar, procesul

menţinându-se pe tot parcursul şcolarităţii.

Rolul hotărâtor în domeniul educării limbajului îi revine cadrului didactic, în speţă

educatoarei, care trebuie să cultive în rândul preşcolarilor dragostea pentru o exprimare clară,

frumoasă şi corectă.

O achiziţie importantă este capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a folosi limbajul pe

care se bazează însuşirea altor abilităţi de maximă importanţă pentru activitatea desfăşurată în

şcoală.

În procesul instructiv – educativ din grădiniţă, îndeosebi prin activităţile de cultivare a

limbajului, copilul îşi însuşeşte în mod practic fonetica, sistemul gramatical, vocabularul. În

şcoală el va „învăţa” toate acestea după reguli ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi cuvinte şi

folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul vieţii.

II.7. Activarea creativităţii prin activităţile cu conţinut matematic

24

La vârstele mici, deşi mai puţin spectaculoasă ,creativitatea se manifestă şi în acest

domeniu al cunoaşterii odată cu acumularea cunoştinţelor prevăzute de programă.31

Atingerea

obiectivelor specifice facilitează şi dezvoltarea unora dintre factorii creativităţii:

● aptitudinea de a vedea asemănările şi deosebirile;

● capacitatea de a recombina elementele;

● sensibilitatea faţă de probleme;

● redefinirea;

● alcătuirea şi rezolvarea de probleme.

Tot conţinutul , transmis prin metodele active adecvate, contribuie la dezvoltarea

proceselor cognitive, esenţiale în formarea capacităţii rezolutive. De la alcătuirea mulţimilor de

obiecte până la crearea şi rezolvarea de probleme se descrie un drum lung, pe parcursul căruia

asistăm la transformarea proceselor cognitive.

Foarte imprtant de reţinut este că acţiunea de dinamizare a gândirii, de orientare a ei spre

raţionamentul matematic presupune strategii de învăţare prin joc şi acţiune, verbalizări, operaţii

materiale şi materializate prin folosirea tuturor posibilităţilor. Cel mai concludent exemplu, nu

numai pentru formarea flexibilităţii spontane şi adaptative a fluidităţii ideilor, ci şi pentru

înţelegerea conceptului de număr şi înţelegerea operaţiilor de adunare şi scădere, îl constituie

compunerea şi descompunerea numerelor.

II.8. Creativitatea- element definitoriu în realizarea sarcinilor în activităţile de

educaţie muzicală

Copiii preşcolari au o înclinaţie naturală către muzică. Deseori pot fi auziţi cum îşi cântă

lor înşişi atunci când lucrează ori se joacă. Când sar coarda, bat mingea, ori în alte jocuri în cerc,

ei utilizează rime şi scandări de cuvinte. Le place foarte mult să asculte sunetele cel mai gre

audibile - foşnetul frunzelor în vânt, murmurul apei ce curge, târâitul greierului. Experienţele

muzicale trebuie să fie plăcute în grădiniţă32

.

31

A., Ilica, G., Kelemen, Didactica învăţământului preşcolar, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005, p.

95. 32

P., Juriţa, Culegere de cântece şi jocuri muzicale, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad, 2005, p. 76.

25

Este important pentru ei să înveţe şi să împărtăşească muzica şi dansul poporului din care fac

parte. Trebuie oferită copiilor o varietate largă de experienţe muzicale. Este de asemenea

important să se lărgească cunoştinţele prin predarea de noi cântece, dansuri şi jocuri muzicale.

Educatoarea trebuie să dea şansa copiilor de a se mişca pe muzică în felul lor personal.

Unii dintre ei sunt însă ruşinoşi ori se tem să participe la activităţile muzicale de grup. Nu trebuie

obligaţi, când se vor simţi în siguranţă şi pregătiţi, vor dori ei înşişi să ia parte. Ei pot fi de fapt

deja implicaţi foarte mult în activitatea muzicală, dar în calitate de ascultători.

Tuturor copiilor le place să audă muzică bine ritmată, muzică ce îi stimulează să se mişte

cadenţat, dansând, sărind, bătând din palme, mergând, galopând, etc. Pot fi ajutaţi să înveţe

ritmurile bătând dintr-o tobă ori din două beţe, două cuburi. Muzica poate constitui, de

asemenea, fondul pentru alte activităţi; melodiile vioaie sunt plăcute atunci când vine vremea ca

lucrurile să fie strânse şi puse în ordine; pentru perioada de odihnă sunt indicate melodiile line,

blânde.

Fie că este trecut în orar sau nu cântecele trebuie cântate zilnic. Ele trebuie cântate de

educatoare şi de copil pentru plăcerea, bucuria ce o produc. De exemplu, dacă ştim un cântec

despre spălatul pe mâini, îl putem cânta în timp ce copiii se spală pe mâini. Dacă o pasăre zboară

peste capetele copiilor şi ştim un cântecel despre o pasăre, îl putem cânta. Spontaneitatea este o

calitate extrem de plăcută în muzică.

Copiii au cântecele lor preferate şi se vor simţi mai implicaţi şi motivaţi dacă li se permite să

aleagă.

Răspunsul natural al unui copil la muzică este mişcarea. O metodă bună de a începe lecţia

este cea constituită din exerciţiile ritmice de încălzire – bătând din palme sau picioare pe diferite

ritmuri.

Fiecare copil poate imagina şi executa ritmuri diferite pe care toţi ceilalţi, inclusiv

educatoarea, au obligaţia să le repete; astfel, se pot utiliza bătăile din palme, dar se pot bate

genunchii, umerii, gleznele etc.

26

CAPITOLUL III.

EXPERIMENT FORMATIV- DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI

CREATIV LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

III.1. Argument

Am prezentat, în capitolele anterioare, aspecte teoretice privind creativitatea: conceptul de

creativitate, teorii explicative ale creativităţii, factorii creativităţii; apoi diferite modalităţi de

stimulare a creativităţii prin conţinutul activităţilor instructiv – educative din grădiniţă.

Suportul teoretic şi practic al acestei lucrări a constituit studierea literaturii de specialitate

centrată pe această temă şi valorificarea experienţei mele în munca cu preşcolarii. Deci, am

considerat că toate cunoştinţele expuse în capitolele anterioare trebuie transpuse în practică şi cu

ajutorul părţii experimentale.

Stimularea creativităţii este un demers socio–educaţional complex, ce cuprinde fenomene

de activare, antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului de expresie şi împlinirea creatoare.

Este necesar să se aibă în vedere:

- factorii favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii;

- climatul psiho-educaţional stimulativ;

- strategia didactică specifică stimulării şi antrenării creativităţii.

III.2 Ipoteza cercetării

Ipoteza acestei cercetări este , dacă în cadrul activităţilor din grădiniţă copiii cu abilităţi

înnăscute sunt identificaţi şi supuşi unui antrenament susţinut, atunci aceste abilităţi speciale se

dezvoltă conform interesului copilului, într-un ritm alert.

III.3. Obiectivele cercetării

a) Identificarea dimensiunilor creativităţii la preşcolari;

b) Stabilirea specificului metodologic de aplicare a metodelor de creativitate;

27

c) Valorificarea creativităţii preşcolarilor în scopul dezvoltării acestora conform dotării.

III.4. Eşantionul cercetării

Copii de grupă mare au constituit eşantionul de subiecţi , 60 de copii, din care 30 au făcut

parte din grupa experimentală, de la Grădiniţa cu Program Normal Moraviţa, iar 30 din grupa de

control de la Grădiniţa cu Program Normal Stamora - Germană.

Cu excepţia a 3-4 cazuri de copii noi veniţi în grădiniţă, preşcolarii au frecventat în aceeaşi

formaţie grupa mare, astfel nivelul dezvoltării lor cognitive nu constituie o necunoscută, iar

grupele de copii au fost omogene ca vârstă.

Repartizarea copiilor la grupa experimentală şi grupa de control:

Grupa de copii Total număr de copii

Grupa experimentală 30 copii

Grupa de control 30 copii

III.5. Instrumente de lucru

În alegerea instrumentelor de lucru am ţinut cont de un model de analiză a creativităţii

prezentat de Vasile Virgil Feier în lucrarea „Creativitate şi creativitate managerială”33

numit

„Modelul spaţial de interpretare a conceptului de creativitate, reprezentat printr-o piramidă

triunghiulară.

33

Vasile Virgil Feier, Creativitate şi creativitate managerială, Editura Expert, 1995.

28

ABC = subiectul creator

ABD = produsul creator

BCD = mediul creator

ACD = activitatea creatoare

Vasile Virgil Feier, precizează că interpretările monodisciplinare sunt unilaterale şi

consideră necesară o concepţie integratoare care să abordeze creativitatea ca pe un întreg, ale

cărui elemente constitutive – subiectul creator, activitatea creatoare, produsul creator şi mediul

creativ – „sunt în rezonanţă datorită armoniei şi consonanţei lor”. În acest model relativ simplu

se reflectă complexitatea fenomenului, cele patru feţe ale piramidei triunghiulare reprezintă

elementele fundamentele ale creativităţii.

Am urmărit, prin alegerea instrumentelor de lucru să pun în evidenţă elementele

constitutive ale prezentei piramide triunghiulare.

A. Observarea

Pe parcursul cercetării am făcut observaţii spontane asupra copiilor în timpul activităţilor

comune, în jocuri şi alte activităţi, urmărind manifestarea potenţialului creativ individual cât şi în

grup. Am fost foarte atentă cu preşcolarii pentru a se manifesta liber, deci să nu se simtă

observaţi. Datele culese au fost consemnate în scris şi apoi interpretate.

B. Analiza produselor

Această etapă se referă la desenele şi poveştile create de copii; vorbind de desene mă refer

la : desene cu temă dată, desene cu temă a alegere, desene cu elemente sugerate, iar povestirile

sunt: povestiri după modelul educatoarei, povestiri cu început dat, povestiri create de copii după

un personaj îndrăgit, sau după o jucărie. În etapa experimentală am folosit unele exerciţii creative

pornind de la probele descrise de Mihaeal Roco, E.P.Terrance, Maria Gârboveanu, Maria

29

Montessori. Aceste exerciţii creative le-am inclus într-un program de antrenament creativ şi l-am

aplicat grupei experimentale.

III.6. Strategia cercetării

Experimentul s-a desfăşurat în anul şcolar 2013-2014.

Etapa I – etapa constatativă

Etapa constatativă a cuprins probe pentru depistarea nivelului creativităţii la preşcolarii din

grupa mare , aplicate atât grupei experimentale, cât şi grupei de control şi s-a efectuat în perioada

sărbătorilor de Paşte . Am aplicat următoarele probe :

- Desene cu tema: „Ce aş dori să-mi aducă Iepuraşul ?”

Lucrările au fost apreciate după următoarele criterii:

- flexibilitate;

- fluiditate;

- originalitate.

Ca indicator al fluidităţii plastice am considerat numărul elementelor compoziţionale şi am

atribuit câte 1 punct pentru element compoziţional, iar ca indicator al flexibilităţii practice,

numărul categoriilor de elemente compoziţionale, notând fiecare categorie cu 1 punct.

Originalitatea, cromatica folosită, integrarea elementelor în temă, pentru fiecare atribuind câte 2

puncte.

Notare: Comortament însuţit 8-10 puncte

Comportament în dezvoltare 5-7 puncte

Comportament absent 2-4 puncte

- povestiri create după un şir de ilustraţii „ Povestea lui Iepuraşului de Paşte”.

Fluiditatea se exprimă prin numărul de idei redate prin propoziţii, fraze coerente, care

generează un text organizat, în povestirile create. Am notat fiecare idee cu 1 punct. În

flexibilitatea verbală, ca indicatori am folosit numărul de idei paralele cu ideea centrală care

întrerup şirul povestirii şi îl dirijează spre finalizare, fiecare idee am notat-o cu 1 punct.

Originalitatea verbală s-a referit la capacitatea de a elabora idei, soluţii frapante ieşite din comun,

30

am apreciat-o în funcţie de neobişnuitul elementelor compoziţionale, sau a ideilor, fiecare

notându-l cu 2 puncte.

Notare : Comortament însuţit 8-10 puncte



Rezultatele sunt prezentate în Tabelele I şi II şi histogramele 1 şi 2 de mai jos

Tabel I

Rezultatele obţinute în etapa constatativă la desen

Grupa FLEXIBILITATE plastică FLUIDITATE plastică ORIGINALITATE

plastică

C.Î. C.D C.A Total C.Î C.D C.A Total C.Î C.D

.

C.Î

.

Total

Grupa

experimentală

11 17 2 30 11 17 2 30 10 15 5 30

Grupa de control 11 17 2 30 10 18 2 30 8 16 6 30

LEGENDĂ

C.Î.-COMPORTAMENT ÎNSUŞIT

C.D.-COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE

C.A.-COMPORTAMENT ABSENT

Tabel II

Rezultatele obţinute în etapa constatativă – povestiri create după un şir de ilustraţii

Grupa FLEXIBILITATE

verbală

FLUIDITATE verbală ORIGINALITATE

verbală

C.Î C.D. C.Î Total C.Î. C.D. C.A Total C.Î. C.D. C.A. Total

Grupa

experimentală

10 15 5 30 8 18 4 30 10 15 5 30

Grupa de

control

8 15 6 30 7 17 6 30 7 17 6 30

31

LEGENDĂ




Histogramele (1) reprezentând rezultatele obţinute în etapa constatativă – desen

Grupa experimentală

Flexibilitate Fluiditate Originalitate

CÎ CD CA Total CÎ CD CA Total CÎ CD CA Total

Grupa de control



32




Grupa de control



Histogramele (2)reprezentând rezultatele obţinute în etapa constatativă – povestiri create

după un şir de ilustraţii

Experimentul a evidenţiat stadiul nivelului creativităţii subiecţilor în momentul începerii

cercetării realizat la cele două grupe: experimentală şi de control.

Etapa II – Etapa experimentală

33

În etapa experimentală s-a lucrat numai cu copiii din grupa experimentală în sensul

stimulării creativităţii, în perioada semestrului II. În grupa de control s-au organizat activităţi

conform planificării obişnuite grupei mari.

Am organizat ,cu grupa experimentală ,un sistem de activităţi care au vizat stimularea

creativităţii. Observarea permanentă a copilului constituie elementul primordial al cunoaşterii

sale. Manifestările creative ale copiilor le-am observat în jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa

cotidiană şi din basme şi poveşti, în jocuri de construcţie, în dramatizări, în convorbiri libere. De

exemplu: în jocurile de creaţie „De-a familia” am pus la dispoziţia copiilor pe lângă alte

materiale şi două telefoane. La un moment dat între ei s-a înfiripat un dialog. Am urmărit

capacitatea de a crea dialog, exprimarea corectă sub aspect fonetic, lexical, gramatical şi

expresiv.

Indicatorii observabili au fost:

1. Conduita verbală implicată în joc:

- conduită verbală îmbogăţită – 4p

- câteva replici în plus – 2p

- conduită verbală sărăcăcioasă - 1p

2. Valorificarea experienţei cognitive personale:

- valorificarea experienţei cognitive pentru a îmbogăţi jocul – 4p

- valorificarea experienţei cognitive nu se referă la jocul respectiv – 2p

- nu se utilizează experienţa cognitivă – 1p

3. Modificarea acţiunilor impuse rolului asumat:

- multe modificări care determină acţiuni îmbogăţite – 4 p

- cu uşoare modificări – 2p

- fără modificări – 1p

În cadrul jocurilor alese, activităţilor comune s-au aplicat diverse probe de verificare,

urmărindu-se stimularea creativităţii, în general, dar şi nivelul capacităţilor creative reale ale

fiecărui copil.

Li s-a cerut copiilor să spună o poveste urmărind un şir de ilustraţii cu tema „O întâmplare

hazlie”, apoi li s-a cerut să formuleze finalul unei povestiri cu tema „O întâmplare din pădure”.

34

Aceste povestiri ale copiilor reprezintă o altă modalitate de stimulare a potenţialului creativ, ele

demonstrează capacitatea copilului de a se exprima într-o altă creaţie, viziunea şi atitudinea faţă

de un model literar. Copilul este independent în expresie îşi manifestă nestingherit iniţiativa,

spontaneitatea şi fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de limbaj, depinde

de natura mesajului pe care îl transmite şi de posibilităţile intelectuale, lingvistice, afective.

Mobilizarea copiilor pentru a indica consecinţele comportamentelor realizate de personaje,

pentru a prezenta modalităţi de prevenire a unor situaţii neplăcute, pentru a modifica acţiunea,

prin diminuarea sau multiplicarea, activează şi dezvoltă potenţialul creativ.

Surprinde simbioza dintre artă şi joc, dintre imaginar şi real, în povestirile create de copii.

Povestirile sunt scurte fără explicaţii întinse, o înlănţuire spontană de imagini. Experienţa

personală reprezintă punctul de plecare. Copilul va fi stimulat să introducă personaje noi, să

înlănţuie şi să complice acţiunile, să ordoneze logic discursul verbal, să introducă în aceeaşi

povestire personaje din poveşti noi. Întrebările şi exclamaţiile retorice ale educatoarei ca răspuns

la formulările copiilor, încurajările verbale şi nonverbale, ascultarea activă, aprecierea

formulărilor şi soluţiilor neobişnuite sunt menite să stimuleze actul creativ.

Am apreciat, în poveştile create de copii după un şir de ilustraţii, originalitatea copiilor în

reproducerea poveştii, în măsura în care suita de imagini stimulează creaţia copilului, ajutându-l

să transpună conţinutul în plan verbal într-o succesiune logică.

Pentru a trezi şi stimula interesul copiilor de a desena, au fost pregătite vitrine atrăgătoare,

au fost aşezate pe table (la nivelul copiilor), cu suport de cretă colorată, au fost arătate copiilor

când şi cum poate fi folosită tabla, spunându-le că au voie să deseneze pe ea ce le place. S-a

schimbat zilnic câte un tablou cu „noul desen al educatoarei” (care reprezintă sugestiv elemente

ale naturii sau teme cu subiecte din basmele şi povestirile cunoscute de copii, pentru a sugera

idei pentru desenul liber al copiilor). S-au folosit elemente de joc, introducându-se drept

exerciţiu de antrenament jocul didactic. Copiii au fost familiarizaţi cu tot materialul necesar

activităţilor de desen. S-a avut în vedere ca toţi copiii să aibă deprinderile de a folosi hârtia,

creionul, precum şi ţinuta corectă pentru desen.

Copiii au observat ,cu ocazia plimbărilor, parcurile cu ornamentaţia lor bogată şi variată în

culori, li s-a atras atenţia asupra armoniei de culori existente în natură, au vizitat magazinele cu

35

flori. Copiii din grupa pregătitoare au fost învăţaţi să grupeze culorile din natură, ţinând seama ca

fiecare culoare să fie suficient de armonizată de culoarea vecină. Toamna, copiii au fost puşi să

culeagă frunze şi să grupeze în culori de tonalitate apropiată. Copiii au alcătuit albume în care au

lipit frunze şi petale de flori după tonalitatea culorilor.

Acest tip de activităţi au mărit sensibilitatea copiilor pentru culorile din natură, le-a

dezvoltat interesul pentru desenul în culori şi pentru activităţile cu materiale colorate. Astfel, în

activităţile la alegere, copiii se îndeletniceau cu alegerea culorilor din cutiile de mozaic şi

realizau gruparea lor după diferite criterii.

Am constatat, analizând desenele copiilor, respectiv desenele cu temă dată, cu temă la

alegere, desene cu elemente sugerate, că fluiditatea plastică (exprimată prin număr de elemente

compoziţionale), este mai mare în desenele cu temă la alegere, iar flexibilitatea plastică

(exprimată prin număr de categorii de elemente compoziţionale) este mai mare în desenele cu

elemente sugerate.

În cadrul desenului „Ce ar putea fi?” – cercul, pătratul, triunghiul, dreptunghiul – trebuie

completat cu detalii în aşa fel încât să obţină imaginea unor obiecte sau fiinţe cunoscute. Aceste

desene relevă creşterea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii plastice. Această temă reprezintă

un exerciţiu creativ sugerat din programul de antrenament creativ. Pornind de la cerc copiii au

desenat: case, flori, minge, roată etc.; de la pătrat: casă, maşină, fereastră, băncuţă, etc.. Cu

ajutorul acestor figuri geometrice, copilul desenează obiecte întâlnite în viaţa cotidiană

integrându-le într-o unitate tematică. Indicatorii observabili au fost:

- încadrarea elementelor în temă – 2 puncte;

- pentru fiecare element provenit din contorul figurilor geometrice – 1 punct.

Notare: : Comortament însuţit 8-10 puncte



36

TABEL

Comortament însuţit Comportament în dezvoltare Comportament absent

15 12 3

DIAGRAMA – DESEN „Ce ar putea fi?”

Am folosit metoda Brainstorming 6/3/5, o metodă de stimulare a creativităţii în grup la

realizarea lucrărilor cu tema „Spune cu ce se aseamănă” (fuzionarea în masă a culorilor). Grupul

de şase copii trebuie să enumere trei denumiri de obiecte cu ce se aseamănă pata de culoare în

timp de cinci minute.

Evaluând lucrările plastice am constatat:

- flexibilitatea plastică este determinată de indicarea temei;

- fluiditatea plastică este pusă în evidenţă mai pregnant în desenele la liberă alegere;

- originalitatea plastică s-a manifestat în lucrările în care copiii au libertate deplină;

- munca în grup măreşte productivitatea creativă individuală ca urmare a interacţiunii dintre

membrii grupului;

- stimularea creativităţii de grup influenţează încrederea în sine, spiritul de iniţiativă.

Evaluarea poveştilor create de copii relevă faptul că la grupa pregătitoare fluiditatea şi

flexibilitatea verbală sunt mai mari în poveştile create după o jucărie.

S-au pus în evidenţă particularităţile creative ale fiecărui copil prin probele pe care le-am

aplicat. Voi prezenta mai jos probele aplicate la un eşantion de 30 de copii din grupa mare.

C.A.

C.D. C.Î

37

Etapa a III-a – Etapa finală

Etapa finală a constat în aplicarea probelor de depistare a nivelului creativităţii în diferite

activităţi desfăşurate de către preşcolari. Aceste probe au fost aplicate la ambele grupe şi s-au

desfăşurat în cadrul activităţilor de desen şi activităţilor de educarea limbajului.

Tema „Copilărie fericită” - Probă pentru activitatea de desen .

Tema „În vizită la Zoo -”Probă pentru poveste creată după un şir de ilustraţii

III.7.Datele experimentului rezultate în urma prelucrării statistice

Grupa experimentală a fost influenţată prin activităţile desfăşurate în etapa

experimentală, rezultatele au fost obţinute la sfârşitul semestrului II al anului şcolar şi au fost

înregistrate în tabelele III – IV şi histogramele 3 şi 4, folosindu-se aceleaşi criterii de apreciere

(flexibilitatea, fluiditatea şi originalitatea verbală şi plastică), iar notarea s-a făcut în acelaşi mod

(Foarte bine, Bine, Slab), datele fiind confruntate cu cele prezentate în etapa constatativă.

Tabel III. Rezultatele obţinute în etapa finală la desen

Grupa FLEXIBILITATE

plastică

FLUIDITATE plastică ORIGINALITATE

plastică


Grupa

experimentală

18 11 1 30 17 11 1 30 13 15 2 30

Grupa de control 17 11 1 30 11 17 1 30 10 17 3 30

LEGENDĂ




38

Tabel IV. Rezultatele obţinute în etapa finală – povestiri create după un şir de ilustraţii

Grupa FLEXIBILITATE

verbală

FLUIDITATE verbală ORIGINALITATE

verbală


Grupa

experimentală

17 12 1 30 12 17 1 30 14 14 2 30

Grupa de control 14 14 2 30 10 15 5 30 10 17 3 30

LEGENDĂ




Histogramele (3)reprezentând rezultatele obţinute în etapa finală – desen




39

Grupa de control



Histogramele reprezentând rezultatele obţinute în etapa finală – povestiri create după un

şir de ilustraţii




40

Grupa de control



După compararea acestor date obţinute am constatat că activităţile desfăşurate în etapa

experimentală au contribuit la ridicarea nivelului şi potenţialului creativ al preşcolarilor din

grupa experimentală. Progresele s-au depistat la preşcolarii din grupa experimentală în ceea ce

priveşte flexibilitatea plastică şi fluiditatea plastică. Analiza poveştilor create de copii relevă

faptul că, fluiditatea verbală este mai mare în poveştile create după imagini, iar flexibilitatea

verbală în poveştile create după o jucărie. Povestirile copiilor din eşantionul experimental, deşi

păstrează un anumit tipar al acestei vârste prezintă mai multe elemente originale decât eşantionul

grupei de control.

41

III.8.Concluziile experimentului

Se poate constata, în urma experimentului realizat ,din tabelele anexate, o creştere

semnificativă a valorii calificativelor pentru evaluarea finală la grupa experimentală. Faptul că şi

la grupa de control rezultatele s-au îmbunătăţit dovedeşte rolul maturizării. Diferenţa dintre

progresul grupei experimentale şi cel al grupei de control se datorează numai muncii speciale

prestate cu prima grupă. Jocul este cadrul cel mai important de manifestare, dar şi de stimulare a

potenţialului creativ. Factorii nativi sunt precumpănitori, dar maleabili astfel încât progresele

sunt mai mici la grupa de control decât la cea experimentală. Flexibilitatea şi fluiditatea plastică

şi verbală au obţinut o cotă de creştere mai mare în vreme ce originalitatea plastică şi verbală a

crescut mai puţin semnificativ. Considerăm că primii doi parametrii sunt mai dependenţi de

instrucţie şi educaţie, decât cel de-al doilea.

La grupa experimentală munca specială ,sub forma antrenamentului creativ, chiar dacă a

fost realizată cu toţi copiii nu s-a materializat decât în aceeaşi proporţie în cazurile individuale.

Nici calitatea şi nici cantitatea antrenamentului creativ nu este direct proporţională cu reuşita.

Creativi sunt toţi copiii, până în momentul în care adulţii prin sistemul lor educaţional,

prin autoritate, disciplină impusă le înăbuşă manifestarea creativă. T.Terrance atrage atenţia că,

atmosfera favorabilă creativităţii nu trebuie concepută ca pe o încercare de „laiser faire” în care

este permis orice, ci ca mediu ambiant organizat cu abilitate, un climat care generează

manifestări creative. Învăţământul de tip euristic îl învaţă pe copil să gândească independent, să

privească o problemă din mai multe unghiuri, îi măreşte încrederea în sine, copilul este

transformat într-un participant activ al procesului instructiv – educativ, stimulându-i-se motivaţia

interioară. Considerăm că orice preşcolar este o persoană creativă, deoarece posedă calităţi pe

care condiţiile prielnice le poate obiectiva în idei, produse, soluţii caracterizate prin noutate,

originalitate, valoare.

Conduita creatoare a copilului preşcolar depinde în mare măsură de educaţie, aceasta

denotă că, exercitarea unor influenţe pozitive, intensificarea, accelerarea dezvoltării aptitudinilor

creatoare constituie sarcini fundamentale ale sistemului instructiv – educativ contemporan.

42

CAPITOLU IV

ESEU-REFLEXIE ASUPRA MODULUI ÎN CARE MODULELE

STUDIATE AU CONTRIBUIT IMPLICIT DIRECT ÎN REALIZAREA

LUCRĂRII

Punctul de plecare şi de sosire al oricărui demers pedagogic este copilul . El este mobilitate

noutate ,surpriză şi fantezie . Copilul nu-şi dezvoltă priceperi şi deprinderi dacă nu este antrenat

sistematic în activitatea de învăţare. Aplicând tehnicii şi strategii activizante de predare şi

învăţare, am înţeles eficienţa sau lipsurile acestora şi am dobândit curajul de a le aplica cu

credinţa că într-adevăr satisfac cererile stipulate în documentele reformei învăţământului, fără a

abandona tradiţiile de valoare.

Formarea capacităţilor ,competenţelor şi abordarea sistemică a conţinuturilor pot fi realizate

prin redimensionarea modelului clasic de configurare a lecţiei sau prin înlocuirea lui cu alte

structuri, alături de utilizarea unor strategii, metode şi tehnici de predare, învăţare şi evaluare mai

eficiente aşa cum am învăţat în aceşti doi ani.

Am căutat să realizez performanţă şcolară, utilizând cu succes cele învăţate pe parcursul

acestor doi ani de master. Rezultatele nu au întârziat să apară, demonstrând astfel, încă o dată,

dacă mai era nevoie, rolul modernul în obţinerea succesului şcolar.

În lucrarea de faţă ,am ales să abordez problematica cretivităţii în învăţământul preşcolar.

Tematica aleasă ,,Cultivarea potenţialului creativ al copiilor preşcolari,, se încadrează în

modulul ,,Metodologia procesului instructiv-educativ,,.

În abordarea tematicii alese m-am raportat în permanenţă şi la alte module studiate care au

legătură cu tema aleasă.

Pe parcursul lucrării se face referire la cultivarea creativităţii preşcolarilor.Datorită acestei

raportări permanente la specificul cultivării creativităţii se face trimitere la

modulul,,Metodologia cercetării în educaţie,,.

Nu se poate vorbi despre cultivarea creativităţii fără a fixa nişte repere practice,toate acestea

fac parte din modulul ,,Practica educaţională,,.

Un alt modul ce contribuţie la realizarea lucrării este ,,Proiectarea educaţională şi

didactica,,.

Am menţionat pe parcursul lucrării despre importanţa cultivării creativităţii pentru copilul

preşcolar ,detaliând activităţi care o dezvoltă.Aceste activităţi au un rol important de dezvoltare a

43

comunicării şi relaţiilor dinte copii,copii si educatoare.Din acest motiv modulul ,,Comunicare şi

relaţii interpersonale ,,a contribuit la realizarea prezentei lucrăi.

Din experienţa mea şi din colaborarea permanentă cu colegele masterande , am ajuns la

concluzia ca este necesar sa creăm copiilor condiţii care sunt menite să favorizeze progrese în

cele trei sfere: afectivă, cognitivă, psiho-motorie, care contribuie la pregatirea copilului

preşcolar pentru viaţa şcolară şi socială.

Rezultatele acestei cercetari, rod al unei munci asidue din aceşti doi ani de master si a unei

experiente de 18 ani în domeniul educational,o voi împărtăşi colegelor mele masterande şi celor

din zona şi judeţul în care lucrez.

44

CONCLUZIILE GENERALE

1.Cercetarea întreprinsă a demonstrat cât de fecundă este forţa creativă la copil, cât de

spontan, cât de individual, cât de tonic este elanul lui creator. De aceea, concluzionăm că

dezvoltarea sistematică a creativităţii la vârsta primei copilării, poate fi de importanţă majoră atât

în menţinerea potenţialului creativ, cât şi a evoluţiei sale ulterioare, în cultivarea şi stimularea

creativităţii infantile conţinând în sine, premisele afirmării creativităţii la maturitate.

2.Jocul constituie un cadru optim pentru antrenarea virtuţilor muncii şi a creaţiei, e

amplifică posibilităţile de expresie comportamentală, sporeşte vitalitatea spirituală, dinamismul

creativ al preşcolarului, nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală,

generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări, dinamismul şi expansivitatea specifică pentru

această vârstă. În joc, pe baza experienţei cognitive, copilul combină, complică, îmbogăţeşte

acţiunile preluate din modelele socio-culturale, dă semnificaţie proprie obiectelor pe care le

utilizează potrivit nevoilor şi trăirilor sale afective

3.Am promovat o activitate diferenţiată în scopul sprijinirii copiilor cu posibilităţi mai mari,

pentru a susţine spiritul creator care apare în cadrul acestor activităţi şi pentru a încuraja

aptitudinile copiilor, a lăsa câmp larg imaginaţiei creatoare încă de la această vârstă. Aceasta

pentru că, activitatea creativă este considerată ca reprezentând cel mai înalt comportamental

uman, capabil de a antrena şi focaliza toate celelalte niveluri de conduită biologică şi logică

(deprinderi, inteligenţă), precum şi toate însuşirile psihice ale unui individ (gândire, memorie,

atenţie, voinţă, afectivitate etc.) în direcţia pentru care acesta este pregătit şi preocupat în vederea

realizării unor produse ce se caracterizează prin originalitate, noutate, valoare şi utilitate social.

4.Educaţia este – aşadar – chemată să studieze creativitatea. La copilul preşcolar,educaţia

trebuie să fie compatibilă u vârsta. Am observat, însă, că deşi intervenţia procesului de educaţie

şi de instrucţie îl interesează pe copil ca nişte mijloace să zicem – suplimentare, cu unele scheme

convenţionale gata elaborate, aceste „scheme” sau modele, nu pot concura cu mijloacele proprii

ale copilului de a se exprima.

45

BIBLIOGRAFIE:

Amabile, Teresa, Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti,

1997.

Brandes, D., Howard, Ph., 1979, Gamesters Manual de 140 de jocuri pentru profesori și

lideri de grup: Nr 1.

C., Creţu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p.35.

E., Apetroaie, Stimularea creativităţii prin activităţi de modelaj, Revista Învăţământul

preşcolar, nr. 3-4/2005.

E., Răfăilă, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti:Ed. Aramis, 2001,.

Feier Vasile Virgil, (1995), Creativitate şi creativitate managerială, Editura Expert,

Bucureşti.

Gardner, H. ,Inteligențele multiple: teoria în practică.,Barcelona: Polity Press. (1993),

Ilica Anton, Gabriela Kelemen, (2007), (coord), Didactica învăţământului preşcolar,

Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Ilica Anton, Gabriela Kelemen, (2007), (coord), Metodica activităţilor instructiv-

educative în grădiniţă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Ilica Anton, (2009), O pedagogie modernă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Ilica Anton, (2009), Paradigme pedagogice, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Kelemen Gabriela, (2008), Psihopedagogia supradotării. Identificarea şi educarea

copiilor supradotaţi, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Kelemen Gabriela, (2009), Pedagogie preşcolară, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”,

Arad.

Kelemen Gabriela, (2007), Copilul cu dificultăţi de învăţare, o abordare

psihopedagogică, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Kelemen Gabriela, Laurenţiu Leucea, (coord), (2007), Psihopedagogie preşcolară şi

Metodica activităţilor din grădiniţă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad.

M., Tyson, Creativitatea. În; Orizonturi noi în psihologie. Bucureşti: Ed. Enciclopedică,

1973.

46

Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, (2005), Editura V&

I Integral, Bucureşti.

Popescu-Neveanu şi colab., (1999), Manualul de Psihologie, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

P. Popescu - Neveanu, P, Zlate M., Creţu, T. (redactori), Psihologie şcolară, Bucureşti,

Universitatea din Bucureşti,1987, p.52.

Popescu Neveanu, P., (1971), Evoluţia conceptului de creativitate, Analele Univ.

Bucureşti, seria Psihologie.

Popovici, D.V., Balotă, A., (2004), Introducere în Psihopedagogia Supradotaţilor, Editura

Fundaţiei Humanitas, Bucureşti.

P., Juriţa, Culegere de cântece şi jocuri muzicale, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu”,

Arad, 2005.

Roco, Mihaela, (2001), Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi.

Roco, M., (1985), Stimularea creativităţii tehnico - ştiinţifice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti.

U., Şchiopu, Structuri explozive şi latente în jocurile copiilor.În: Copilul şi jocul.

Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie, 1975, 265 p.

47

ANEXE

ANEXA1

Hartă conceptuală:Metoda observaţiei

Metoda

observaţiei

Tipurile observaţiei Obiectul observaţiei Conţinutul pedagogic

Observaţia

structurată

Observaţia

participativă

Conţinutul

psihologic

Comporta

ment de

participar

ee

C.derezol

vare a

sarcinilor

C.de

exprimare

personală

Abordare

moleculară

Abordare

molară

aspectul

existenţial

al

participări

aspectul

subiectiv,

empatic al

participări

Simptomatica

stabilă Simptomatica

labilă

Constituţia

fizică

Aspectul

vestimentar

Aspectul

fizic

Pantomima

Mimica

Vorbirea

48

ANEXA 2

PROGRAM DE ANTRENAMENT CREATIV

Se poate folosi , în grădiniţa de copii un program de antrenament creativ care include

exerciţii creative. Acest program poate să amplifice posibilităţile creative ale conţinuturilor şi

strategiilor didactice, ţinând cont de nivelul de dezvoltare a potenţialului creativ al copiilor şi

poate fi îmbunătăţit şi utilizat nu numai de către educatoare, ci şi de către părinte.

1. EXERCIŢII CREATIVE AL CĂROR MATERIAL ESTE CUVÂNTUL

a) Jocul silabelor

Găsirea cuvintelor care încep cu aceeaşi silabă.

Exemplu: cabină – cadou – cameră – cale

b)Jocul sinonimelor

Găsirea sinonimelor unor cuvinte date.

Exemplu: mâncare – hrană

c) Piatra în lac

Se porneşte de la un cuvânt dat şi se cere:

- găsirea cuvintelor care încep cu sunetul iniţial al cuvântului dat;

- găsirea cuvintelor care încep cu aceeaşi silabă;

- găsirea cuvintelor care se termină cu acelaşi sunet;

- găsirea cuvintelor care se termină cu aceeaşi silabă;

- găsirea cuvintelor care încep cu sunetele cuprinse în structura lor (cal – curea – albină – loc)

- găsirea sensurilor tuturor cuvintelor;

- formularea propoziţiilor cu aceste cuvinte.

d) E bine?

Găsirea greşelilor sau contradicţiilor dintr-un enunţ.

Exemplu: Astă vară a venit Moş Crăciun.

49

Variantă: Formularea de către copii a unor propoziţii care ascund adevărul.

e) Încurcătura

Plasarea personajelor unei poveşti în alte spaţii sau timpuri, cerându-se copiilor să continue

povestea în situaţia nou creată.

f)Haide spune!

Continuarea poveştii dincolo de finalul ei.

Exemplu: Ce face Albă ca Zăpada după ce s-a căsătorit cu prinţul?

Ce face iedul cel mic după ce capra l-a pedepsit pe lup?

2. RXERCIŢII CREATIVE AL CĂROR MATERIAL ESTE ELEMENTUL PLASTIC

a) „Fereastra deschisă” sau „Fereastra de aur”

Să deseneze în deschizătura ferestrei ceea ce-şi imaginează că văd (scenă de poveste, peisaje,

obiecte, fiinţe dragi)

Exemplu:

b) Spune ce poate fi

Să deseneze cât mai multe obiecte asemănătoare cu figura dată (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi,

formă neregulată)

Exemplu:

Soare, minge, balon, ceas, roată

Batistă, şerveţel

50

Masă, fereastră, carte

Acoperiş de casă, umbrelă

c) ”Ce poate fi” folosind contururile figurilor geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi)

Variantă:

Obiectele realizate pot fi încadrate într-o temă.

Exemplu:Peisaj, În parc.

d) Cu ce seamănă.

Copiii sunt distribuiţi în grupuri de câte şase. Fiecare va desena un element compoziţional

subordonându-se temei date şi continuând ceea ce au desenat colegii de grup.

e) Covoraşul

Să completeze şi să coloreze căsuţele aşa cum vrea fiecare

Exemplu:

f) Jocul culorilor înfrăţite.

Fuziunea la margine a culorilor şi obţinerea unor noi culori.

51

g)Ştampilarea.

Utilizarea de material textil, flori şi frunze presate, pete de culoare, etc. pentru obţinerea unor

obiecte imaginate de copii.

h)Cu ce seamănă pata?

Aplicarea unei pete de culoare pe o jumătate din foaie şi plierea ei. Imaginii rezultate i se va găsi

o similitudine în viaţa reală.

Exemplu. Fluture, floare, pom, gâze.

3. EXERCIŢII CREATIVE CU OBIECTE SAU CU EVENIMENTE

a) Ce s-ar putea întâmpla?

Indicarea unor consecinţe variate pentru întâmplări neobişnuite.

Exemplu: Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai răsări pe cer?

Ce s-ar întâmpla dacă ar fi veşnic iarnă?

b) Ce putem face cu ele.

Găsirea unor utilităţi noi anumitor obiecte.

Exemplu: Ce putem face cu o foaie de hârtie?

Dar cu o minge?

c) Invitaţie

Realizarea unei invitaţii folosind diferite materiale (imagini, bucăţi de hârtie, plante presate, fire

textile).

d) Ce aş face dacă aş fi…?

Descrierea evenimentelor şi stărilor prin care ar trece dacă ar fi un obiect sau o altă fiinţă

(bicicletă, pisică, copac)

52

ANEXA 3

COMPUNE ÎN CASETA LIBERĂ NUMĂRUL DAT DE BULINE DE PE FIECARE

DOMINO

53

ANEXA 4

COLOREAZĂ TOATE OBIECTELE MICI

54

DECLARAŢIE

Subsemnata Melania Caraconcea declar pe propria răspundere că lucrarea intitulată

„Cultivarea potenţialului creativ al copiilor preşcolari”, îmi aparţine în întregime, nu a fost

plagiată, iar la întocmirea ei am consultat volumele, studiile şi articolele menţionate în

bibliografie.

Arad, 2014 Semnătura

Melania caraconcea lucrare de disertatie

Documents

Transcript of Melania caraconcea lucrare de disertatie