Meditatii Zilnice_wilm Malgo

7/27/2019 Meditatii Zilnice_wilm Malgo

http://slidepdf.com/reader/full/meditatii-zilnicewilm-malgo 1/168

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

IANUARIE



PREFAŢĂ Wim Malgo, soţul meu, alături de care am avut o căsnicie fericită timp de 43 de ani, a fost -

pot să o spun cu certitudine - un slujitor devotat al lui Dumnezeu. Din al 27-lea său an de

viaţă, mai exact din prima zi după cununia noastră, până în ultima zi a vieţii sale, s-a dedicatcu totul în slujba marelui său Stăpân/Această slujire a cunoscut, dacă vreţi, trei etape distincte: Mai întâi, Wim a fost un evanghelist convins, având o singură pasiune: să câştige suflete

pentru Mielul divin. In anii '50 Dumnezeu i-a încredinţat o primă lucrare: emisiunea radio dinanul 1955, din care a derivat mai apoi Misiunea «Strigătul de la Miezul Nopţii». Pe urmă,

Domnul i-a pus o a doua lucrare pe inimă, şi anume aceea de a răs pândi mesajul Evangheliei păcii şi de a-i îndemna pe toţi copiii Domnului să trăiască o viaţă de credinţă aşa cum El

însuşi o cere: «Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt» (1 Petru 1,16). întrebarea «De ce atâţia creştini

nu-şi sfinţesc umblarea cu Domnul în viaţa de zi cu zi?» 1-a preocupat intens. Bazată pe

vestirea mântuirii s-a cristalizat încet a treia etapă a slujirii sale, şi anume vestirea momentului

glorios al revenirii lui Isus şi tălmăcirea profeţiei biblice. El a fost unul dintre cei ce au strigat:

«Domnul vine! Pr egătiţi-vă!»

«Urmăriţipacea cu toţi si sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14).Wim Malgo a lăsat în urma sa o moştenire literar -creş-tină valoroasă, bogăţie din care a fost

alcătuită această carte devoţională. Vreau să subliniez că ea nu trebuie să înlocuiască Biblia,

ci mai degrabă trebuie să trezească în cititor dragostea fierbinte pentru Cuvântul lui

Dumnezeu şi dorinţa tot mai aprinsă de a citi şi de a studia singur Sfânta Scriptură. Meditaţiile zilnice, intenţionat nu foarte lungi, au fost redactate în urma multor rugăciuni. De

asemenea, în spatele acestei lucrări se ascunde o muncă uriaşă. Le multu-mese din inimă

tuturor celor care au ajutat în vreun fel sau altul la apariţia acestei cărţi. Din partea Misiunii «Strigătul de la Miezul Nopţii» dedicăm această carte în memoria lui

Wim Malgo şi păstrăm în gând şi suflet versetul biblic: «... şi prin ea vorbeşte el încă, măcar

că este mort» (Evrei 11,4).

«... si prin ea vorbe şte el încă, măcar că este mort.» (E VREI 11,4)



1 IANUARIE

«Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărun-teţele voastre vă voi sprijini.

V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc si să vă mântuiesc.» ISAIA 46,4

Cât de incert este acest an care îţi stă înainte! Nesiguranţa generează nelinişte şi

nervozitate. Câte lucruri rele nu ţi se pot întâmpla? Vrei să fii însă sigur de veşnicie? Atunci

fii gata să accepţi cele două condiţii pe care le pune Biblia. Prima este aceasta: «Dar cel ce m-ascultă va locui fară grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău» (Prov. 1,33) şi

cealaltă: «Domnul dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie»

(Prov. 2,7). Eşti ascultător doar când eşti gata să plăteşti preţul pentru a-L urma pe DomnulIsus. Eşti neprihănit în ochii lui Dumnezeu când crezi în puterea de curăţire a sângelui lui Isus

şi te căieşti sincer în inima ta de păcatele tale. Poate te întrebi cu teamă: «Prin câte încercăr i va tre bui să mai trec şi în acest an?» Imediat

însă ce începi să experimentezi puterea ocrotitoare a lui Isus în viaţa ta, toate ridurileîngrijorării vor dispărea. Ce a purtat El? O coroană de spini, crucea şi păcatele lumii. Ce

susţine acum? Întregul univers, chiar pe umerii Săi. Ce altceva mai poartă? Pe tine! Chiar pe

tine te poartă pe braţele Lui! De ce te mai îngrijorezi?

2 Ianuarie

«Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine-, nu este vrednic de Mine» MATEI 10,38

Ce fel de suferinţe vei experimenta în acest nou an? Cel care a suferit mult însă nu se

plânge. El realizează cu bucurie că, pentru un copil al lui Dumnezeu, suferinţa nu este altceva

decât o unealtă în mâna iubitoare a Tatălui — mână care, cu delicateţe, ne eliberează de tot balastul efemer şi care, exact prin suferinţă ne face părtaşi unei vieţi împreună cu Isus, viaţă

de o frumuseţe de nedescris. Dacă în acest an, ca şi copil al Lui vei avea parte cumva de

suferinţă, uită-te la Isus, care a păşit pe această cale şi a ajuns astfel în glorie! Pe cât de

cumplită I-a fost suferinţa şi pe cât de dureroasă batjocura, pe atât de înaltă e dumnezeirea Sa:«... vestea mai dinainte patimile lui Cristos si slava de care aveau sa fie urmate» (1 Pet.1,11). Cei mai mulţi credincioşi resping suferinţa lui Cristos despre care vorbeşte Pavel (vezi

2 Cor. 1,5-7) şi caută pe cât posibil să o ocolească. Dacă vrei să ajungi însă în viaţa de apoi

cântând cu bucurie, hotărăşte-te pentru Dumnezeu «şi urmează pe Miel oriunde merge El

(Apoc. 14,4). Atunci textul din Romani 8,17 se va împlini şi în viaţa ta: «. ..dacă suntem

copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos,

dacă suferim cu adevărat împreună cu El

3 IANUARIE «Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu

obosesc, umblă şi nu ostenesc.» ISAIA 40,31

Unii se plâng: «Cât de lipsit de putere şi de obosit trebuie să încep acest nou an!» Există

într-adevar mulţi oameni obosiţi. Dar cu cât scopul tău final în viaţă este de a fi din ce în ce

mai mult asemenea lui Cristos, cu atât mai puţin Duhul tău va fi obosit şi lipsit de vlagă. Care

este cel mai puternic imbold pentru a-ţi urma calea cu hotărâre? Evident, premiul final! Cinenu are un scop veşnic, oboseşte rapid. Care este cea mai importantă prioritate din viaţa ta?

Afacerea? Banii? Familia? Succesul? Şi pe lângă toate acestea şi Cristos? Nu e de mirare că ai

tot timpul nevoie de odihnă! Energia ta se risipeşte pentru că este direcţionată spre mai multe

ţeluri secundare. Eşti tras din toate părţile de lucruri trecătoare, de aceea nu te mira deloc că ai

pier dut din vedere esenţialul: lucrul cel mai înalt, mai bun -veşnicia! Ce este de făcut?Schimbă-ţi rapid priorităţile! Fă-o chiar acum! Mottoul tău în viaţă să fie: «Căci pentru mine



a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21). Atunci inima ta va fi liniştită şi puteri

nesfârşite pentru o viaţă sfântă vor curge spre tine. Aşa spune Domnul: «întoarceti-vă la Mine

si veti fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu

altul!»

4 IANUARIE

«Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi ! I ată, voi face

ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie

şi râuri în locuri secetoase.» ISAIA 43,18-19

Ai trecut pragul anului vechi şi ai început un an nou, dar câte oportunităţi extraordinare de

a depune mărturie ai lăsat să treacă pe lângă tine în zadar? Câte păcate comise din neatenţie,

câte nesupuneri? Ai toate motivele să te uiţi înapoi descurajat. Dar trebuie să vii azi cu toate

eşecurile la Domnul. Ce bucurie să avem un Dumnezeu milostiv, care iartă păcatele! Şi chiar de ai fi eşuat de mai multe ori, El nu te alungă. Unde este un Dumnezeu ca Tine, o Doamne?

Sângele lui Isus Cristos îţi garantează astăzi curăţire totală şi reînnoire; tot ce ţi se cere este

doar o pocăinţă sinceră. El îţi spune: «Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai

uitaţi la cele vechil» (Isaia 43,18.) Cine a avut par te de o asemenea binecuvântată iertare va

urî păcatul şi se va lipi şi mai tare de Dumnezeu. Acea persoană va experimenta biruinţă după

biruinţă pentru că «... merge din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Si-

on» (Psalm 84,7).

5 IANUARIE

«Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. în ziua aceea, ceruri" le vor trece cu trosnet,trupurile cereşti se vor topi de mare căi" dură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.» 2

PETRI / 3,10

Cât de multe lucruri s-au schimbat în anul care a trecut! Fără îndoială că oamenii se

schimbă, prietenii buni devin inamici - oamenii sănătoşi se îmbolnăvesc şi mor - lumea seschimbă şi trece — catastrofele naturale se înmulţesc — clima se modifică şi ea. Cuvântul lui

Dumnezeu însă spune: «Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină; le vei

face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi»

(Evrei 1,11-12). Ne apro piem de o decisivă şi înspăimântătoare judecată. Dar cei care suntancoraţi în Stânca neclintită şi veşnică — Isus Cristos — vor fi păziţi de «furia care va veni».

Isus spune: «Eu trăiesc si voi veţi trăi». Chiar dacă toate trec — El nu va trece, ci va rămâne

în veac, şi noi, oile Sale împreună cu El, căci: «... nimeni nu le va smulge din mâna Mea.»

(Ioan 10,28) şi «nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne

despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru» (Rom. 8,39);«Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în vecii» (Evrei 13,8

4 IANUARIE «El nu i-a răspuns nici un cuvânt...» MATEI 15,23



Din Scriptură ştim că această femeie a strigat către Domnul pentru a-i vindeca fiica bolnavă şi chinuită — şi El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Nu am păşit decât de câteva zile înnoul an, dar strigătul din sufletul tău deja se aude puternic, nevoia de un ajutor concret, vizibileste stringentă. De ce oare Domnul nu îţi răspunde prin nici un cuvânt? Fie ca tu să găseşti în

acest text exact alinarea de care ai atâta nevoie! — De ce nu i-a răspuns Domnul acelei femei

canaanite cu o credinţă atât de mare? Nu a fost oare aspru şi de neînţeles, când citim că: «Elnu i-a răspuns nici un cuvânt» (Matei 15,23)? Nu a fost rugăciunea ei destul de bună? Nu a

fost problema ei urgentă? Toate aceste întrebări şi-au primit însă răspunsul când Isus i-a spus:«... O, femeie, mare este credinţa Ta ...» (Matei 15,28). Cu toate acestea Domnul nu i-arăspuns înainte. Este minunat felul în care Dumnezeu răspunde după tăcere şi te lasă apoi să

experimentezi minunatul Său ajutor! Tăcerea de neînţeles a Cerului ne loveşte puternic în

timpuri de nevoie. De ce procedează Dumnezeu aşa? Pentru că doar în acest fel credinţa se

ancorează şi mai tare în Domnul. Momentul când Dumnezeu va rupe tăcerea nu e departe şi

El îţi va răspunde după cum găsim scris în Zaharia 1,14: «... Aşa vorbeşte Domnul oştirilor».

7 IANUARIE

«Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu

Se vapogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.» 1 TESALONICENI 4,16

De multă vreme noi, Biserica lui Isus, strigăm cu dor împreună cu Duhul Sfânt: «Vino,

vino cât mai repede, Doamne Isuse!» şi ne întrebăm: «Doamne, cât mai aştepţi?» Lasă-mă să-ţi spun plin de încredere, dragule cititor, că aparenta Sa tăcere nu anulează adevărul că El va

veni curând pe norii cerului pentru a ne duce acasă. Curaj, frate deznădăjduit, nu dispera, soră

dragă! Chiar dacă tace, El este acolo şi aude strigătele tale. Dumnezeu aşteaptă să te laşi cu

toată încrederea pe braţul Său. Atunci îl vei chema şi El îţi va răspunde zicând: «Iată, suntaici!» Astfel ceaţa întunecată a deznădejdii va dispărea, iar soarele milei Sale nemărginite va

străluci victorios. De aceea, te rog fierbinte: nu renunţa la căutarea şi la dorul inimii tale după

Dumnezeu chiar dacă nu ai primit încă răspuns la unele întrebări care te frământă! Ancorează-te şi mai mult în Cristos şi păstrează-ţi încrederea neclintită în El, căci aşteptarea celor neprihăniţi se transformă în bucurie! Domnul răspunde chemărilor noastre. Da, Isus vine!

5 IANUARIE

«întăriţi mâinile slăbănogite si întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de

inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui

Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui".» ISAIA 35,3-4

Iată o promisiune minunată pentru cei care sunt osteniţi spiritual: «Priviţi, acesta este

Dumnezeul vostru!» Oboseala fizică este de cele mai multe ori trecătoare, dar cea spirituală

este foarte vicleană. In Ieremia 31,25 citim: «Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura

orice suflet lihnit de foame». Această promisiune a lui Dumnezeu trebuie să îşi găsească acum

împlinire în viaţa noastră. De ce facem o astfel de afirmaţie cu atâta siguranţă? Pentru că

Dumnezeu însuşi doreşte să îşi împlinească promisiunile. Trebuie să fim mereu atenţi la ceea

ce doreşte sau nu doreşte Dumnezeu. în acest caz. El nu numai că vrea să învioreze sufleteleobosite şi deprimate, dar chiar o şi face! Dumnezeul nostru nu este limitat în puterea şi în

dragostea Sa. Acest lucru îl găsim scris în Isaia 40,28: «Nu ştii? N -ai auzit? Dumnezeul cel

veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea



Lui nu poate fi pătrunsă.» Cine are părtăşie cu Dumnezeul cel viu prin Domnul Isus Cristos

este conectat la o sursă nesecată de putere divină.

9 IANUARIE

«Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea

Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.» 2 PETRU 1,3

Cuvântul «totul» înseamnă că puterea lui Dumnezeu este prezentă în toate domeniile

vieţii noastre. Când această putere a lui Isus Cristos locuieşte în noi, atunci ea radiază şi în

afara vieţii noastre, de aceea este important ca privirea copiilor lui Dumnezeu să fie plină de

lumină, căci ochii sunt oglinda sufletului. Există indicii spirituale prin care poate măsuraintensitatea luminii lui Dumnezeu în noi. La mulţi credincioşi viaţa trăită indică faptul că

lumina abia licăreşte. De ce? Pentru că puterea învierii lui Isus nu acţionează în ei prin

credinţă şi de aceea, în slăbiciune, ei nu au nici un pic de forţă. Este groaznic când viaţa ta se

scaldă în blazare, pentru că nu recunoşti cu adevărat puterea învierii Sale. Această minunată

putere spirituală, care alungă chiar şi oboseala fizică, vrea să fie activă în noi. Nu trebuie sărespingem şi să negăm puterea lui Dumnezeu, care a fost dezvăluită în Isus Cristos, ci trebuie

să o lăsăm să acţioneze nestingherită în viaţa noastră. Să-I mulţumim deci pentru puterea pe

care ne-a dat-o!

10 IANUARIE

«Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu

alţii şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.» 1 IOAN 1,7

Când ajungem la lumină, vedem cu claritate. Chiar dacă este dureros, adevărul iese

întotdeauna la lumină. Conform versetului de mai sus, la fel se întâmplă şi cu inima noastră

atunci când este curăţită de sângele preţios al lui Isus. Problema amară a multor oameni, nu

numai a celor din lume, ci şi a creştinilor, este aceea că încearcă să po zeze drept altcineva - înviaţa de zi cu zi, la lucru, în afaceri. Fiecare încearcă să se pună pe sine într -o lumină cât mai

avantajoasă. Dar dacă prin puterea ta proprie încerci să te înfrumuseţezi şi să îţi îmbunătăţeşti

caracterul, te îndepărtezi automat de prezenţa lui Dumnezeu. Complexele spirituale, gândurileîntunecate şi sentimentele de neputinţă vin din faptul că, datorită lipsei reale de cunoaştere de

sine, continui să încerci să te arăţi în faţa lui Dumnezeu mai bun decât eşti. Dar Domnul

respinge toate aceste «încercări personale de renovare». Adevărata experienţă a unei vieţi cu

adevărat noi va deveni realitate numai atunci când vei fi pregătit să renunţi complet la eul tău

şi să fii curăţit prin sângele Domnului Isus.

6 IANUARIE

«Căci, dacă este cineva în Cristos, este ofăptură (sau zidire) nouă . Cele vechi s-au dus: iată

că toate lucrurile s-au făcut noi.» 2 CORINTENI 5,17

Nostalgia (dorul de casă, dorul după cele trecute) este o ispită puternică a vremurilor

noastre. Oamenii vor cu orice preţ ca totul să fie aşa cum a fost odinioară. In biseric ilecreştine găsim din păcate din ce în ce mai mult germeni de nostalgie spirituală. Omul cel

vechi, cu înclinaţiile şi obiceiurile sale proaste, cu însuşirile sale păcătoase, trebuie dezbrăcat

de hainele murdare. Nu contează că eul vechi şi mizerabil vrea cu orice preţ să rămână în



viaţă, el trebuie să dispară complet: «iată că toate lucrurile s-au făcut noi». Pavel ne atrageatenţia: «... v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui (la o parte cu nostalgia) şi v-aţi

îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut»

(1 Col. 3,9-10). Nu te opri la jumătatea drumului! Fă pasul hotărâtor care ar fi trebuit de mai

multă vreme făcut! De aceea: «întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se

clatină» (Isaia 35,3). Renunţă complet la vechea viaţă şi intră în cea nouă, în părtăşia cu Tatăl,cu Fiul şi cu Duhul Sfânt!

7 IANUARIE

«Duhul lui Dumnezeu să- L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte ca Isus

Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu.» 1 IOAN 4,2

Studiul aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu, im plicit şi al pasajelor profetice, are o

importanţă vitală pentru viaţa noastră spirituală. Petru ne îndeamnă să veghem cu statornicie până când (şi aici el vorbeşte despre reîntoar cerea Domnului) «... va răsări luceafărul de

dimineaţă în inimile voastre» (2 Petru 1,19). Uşa Cuvântului lui Dumnezeu o vei deschidenumai cu cheia perseverenţei. Sfânta Scriptură cere o studiere serioasă. Biblia poartă pecetea

dumnezeiască a adevărului. Cine ar îndrăzni să o privească cu dispreţ? Cine dispreţuieşte însă

Scriptura îl dispreţuieşte pe Dumnezeu, care a scris-o prin inspiraţia Duhului Sfânt. Domnul

doreşte să ne păzească pe toţi de indiferenţa şi de nepăsarea faţă de Cuvântul Său. Scriptura se

«descoperă» sub o cercetare atentă, deoarece este plină de surprize. Sunt deplin conştient că

ritmul alert al vieţii noastre cotidiene urmăreşte să ne ţină cât mai departe de studiul Bibliei.Studiază Scriptura, doar atunci taina biruinţei lui Isus îţi devine clară! David ştia cât de

necesară este studierea Scripturii: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc

împotriva Ta» (Psalm 119,11).

13 IANUARIE

«Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice

despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă

tncred!".» PSALM 91,1-2

Aşa după cum există calamităţi naturale, există şi catastrofe spirituale. Cei mai mulţi

dintre noi nu ştiu absolut nimic despre acestea din urmă. Foarte mulţi copii ai lui Dumnezeu

nu sunt protejaţi în interior. Este extrem de evidentă în Sfânta Scriptură preocuparea

Domnului pentru interior. De exemplu, când Noe a trebuit să-şi construiască arca, Dumnezeui-a poruncit să o ungă cu smoală «... pe dinăuntru şi pe dinafară» (Gen. 6,14). Pare a fi o

poruncă împotriva gândirii noastre logice. Noi am sugera ca prima dată arca să fie izolată pedinafară, pentru ca, în caz de furtună apa să nu pătrundă înăuntru. Dar aici, în mod clar, prima

dată scrie de interior şi apoi de exterior. Noi toţi suntem atenţi ca exteriorul nostru să arate

bine si nu ne pasă (sau ne pasă prea puţin) dacă interior ul nostru este sau nu apărat şi protejat

de sângele lui Isus. Din această cauză, ca şi copii ai lui Dumnezeu, trecem prin suferinţe

inutile, suferinţe care nu sunt după voia Lui.

14 IANUARIE

«Ci tu, când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie- ţi uşa si roagă-te Tatălui tău, care este în

ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.» MATEI

6,6



Doresc să le spun tuturor celor care II slujesc pe Domnul Isus în ascuns: nu fiţi invidioşi,

nici geloşi pe cei care II slujesc pe Domnul în văzul tuturor şi sunt în lumina reflectoarelor!Aceştia au de dus mai multe lupte spirituale decât cei care II slujesc pe Domnul în ascuns şi

nu în faţa oamenilor, dar sunt văzuţi şi apreciaţi de Dumnezeu. Este într -adevăr un dar din

partea Domnului dacă n poţi sluji pe El în pace şi în taină. Din păcate acest lucru este dorit de

foarte puţini creştini căci, chiar şi pentru o clipă, toţi dorim să fim apreciaţi în viaţă. Dar exactfrământarea internă, dorul ascuns al inimii este preţios înaintea lui Dumnezeu, căci: «... omul

se uită la ceea izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă» (2 Sam. 16,7).Această meditaţie va fi poate citită de unii credincioşi ale căror fapte nu sunt văzute şi

apreciate de nici un om, dar sunt cunoscute de Dumnezeu, căci El este preocupat de sufletulnostru. El are grijă ca noi să trăim prin Duhul Sfânt şi să -L slujim pe El, chiar şi cu lacrimi şi

suferinţă, fără ca lumea din afară să stie ceva.

8 IANUARIE

«Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război

şi voi să rămâneţi aici? tl » NUMERI 31,6

Ca şi membri ai Bisericii lui Isus, noi suntem în părtăşic unii cu alţii, răscumpăraţi prin

acelaşi sânge scump. Dar relaţiile de sânge aduc cu ele şi responsabilităţi. Prin luptele şi

suferinţele sfinţilor din timpurile de odinioară am avut parte de multe binecuvântări, pentru că

ei au păşit pe drumul credinţei înaintea noastră, pentru că au avut adevăratul spirit al vieţii cu

Domnul şi pentru că nu s-au mulţumit cu nivelul spiritual pe care îl atinseseră. Prin credinţa

lor noi suntem şi mai puternic impulsionaţi să II urmăm pe Domnul cu o şi mai mare

determinare. În Evrei 11,40 se spune că ei nu ajung la desăvârşire fară noi. Domnul îi spune

profetului Ieremia: «Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului»

(Ier. 48,10). Ştiu că frica de încercări este o mare ispită pentru unii credincioşi, care, în

mândria lor stau liniştiţi ca simpli spectatori în arena regatului lui Dumnezeu, în loc să

participe activ la bătălie. Dar şi ţie ţi-a fost scris să lupţi! Cum doreşti să primeşti cununa dacă

fugi de cruce? Dacă şi cei mai buni vor fi curăţaţi prin foc, atunci cu greu noi vom putea scăpa

de încercare. Sculaţi-vă, căci vremea este aproape! Domnul vieţii tre buie să ne găsească

veghind în rugăciune.

16 IANUARIE

«Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi -vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfânta, rugaţi -vă prin

Duhul Sfânt.» IUDA 20

Rugăciunea prin Duhul Sfânt este o taină. Această rugăciune oferă garanţia ascultării dacă

originea ei nu este în pornirile inimii noastre, ci în Dumnezeu. Dacă încercăm să ne gândim la

acest lucru sau să-1 cuprindem cu mintea şi cu duhul nostru, atunci niciodată nu vom mai

îndrăzni să fim leneşi în ce priveşte rugăciunea. Acest lucru 1-a înţeles şi Samuel, bătrânul

slujitor al lui Dumnezeu, când, la sfârşitul vieţii sale, a vorbit poporului Israel: «Departe

iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi ...» (1 Sam.12,23). Rugăciunea prin Duhul Sfânt este atât de intensă şi de puternică, încât apos tolul Pavela descris-o astfel: «... căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte

pentru noi cu suspine negrăite». Dacă în timpul rugăciunii prin Duhul Sfânt nu noi ne rugăm,

ci Duhul lui Dumnezeu prin noi, atunci înţelegem şi că rugăciunea sinceră vine de la

Dumnezeu şi, cu ajutorul Duhului Său trece prin cel ce se roagă şi apoi se întoarce laDumnezeu. Ce traseu minunat!



17 IANUARIE

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 IOAN 3,3

Sunt de părere că multe ispite sunt puse pe seama lui Satan, ispite care însă în realitate îşi

au originea într-o inimă ce nu a fost curăţită de toate păcatele. Multe iritări şi stări nervoase ar

dispărea din viaţa ta dacă nu ai neglija să îi ceri Domnului să te curăţească de vechile păcate.

Problema este generată de faptul că pe cărarea vieţii nu mergi în tandem cu Domnul. Enoh afost răpit la cer; despre el citim că: «Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut,

pentru că l -a luat Dumnezeu» (Gen. 5,24). Cu alte cuvinte, Enoh a ţinut pasul cu Dumnezeu.

Ştii ce înseamnă să o iei înaintea Domnului şi să nu păşeşti în ritm cu El? Înseamnă că, fară a

fi în prealabil curăţit cu adevărat, intri în prezenţa lui Dumnezeu într -o atitudine de falsă

evlavie. Acesta este motivul tensiunii în care trăim când vorbim, cântăm şi chiar ne rugăm

într-un mod care nu este în acord cu inima noastră. Dacă depui mărturie despre ceva ce încă

nu ai trăit - vorbele tale nu au nici o putere, deoarece lipsa de curăţie a inimii este imediat

scoasă la iveală în viaţa ta spirituală. Acesta este practic creştinismul lipsit de putere. De

aceea, veniţi la Lumină!

18 IANUARIE

«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi

trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.» i TESALONICENI 5,23

Sfinţirea copiilor lui Dumnezeu este atât de importantă, încât Sfânta Treime Se implică direct

în acest proces. In ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu Tatăl, iată ce găsim scris în 1 Tesaloniceni

4,3: «Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră ...». Cine refuză sfinţirea este automat în con-tradicţie cu voia Lui şi viaţa sa cunoaşte o criză spirituală. Sfinţirea este de asemenea şi

preocuparea Duhului Sfânt, căci textul din Romani 1,4 spune: «... duhul sfinţeniei, dovedit cu

putere...». Fiul, Isus Cristos ne-a deschis calea spre sfinţire prin rugăciunea Lui de MarePreot: «Şi Eu însumi Mă sfin ţ esc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr» (Ioan 17,19).Iată cât de importantă, cât de esenţială este sfinţirea în viaţa unui copil al lui Dumnezeu, dacă

Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfânt Se implică activ în acest proces!

Petru spune: «... după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de

Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie

înmulţite!» (1 Petru 1,2)

19 IANUARIE

«Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.» TIT 3,9

Există oameni care sunt neîncrezători si oameni care caută adevărul. Există copii ai lui

Dumnezeu care au multe întrebări importante şi nu primesc răspuns. Sunt convins că printre

cititorii mei există şi unii care au strigat de multe ori: «O, Doamne, de ce tocmai eu?» Şi

Dumnezeu tace. De ce nu-ţi răspunde? Pentru că te iubeşte! Iată ce găsim scris: «... va tăcea

în dragostea Lui» (Ţef - 3,17). Fiul lui Dumnezeu a strigat pe cruce: «... Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46). Dar Dumnezeu a tăcut. De ce a

tăcut oare — doar era vor ba de Fiul Său iubit, care II chema în suferinţă de moar te, purtând

povara tuturor păcatelor lumii? De ce nu a răspuns? Pentru că ne-a iubit atât de mult - pe mineşi pe tine! Autorii! Cântării Cântărilor a strigat: «... dragostea este tare ...» (Cânt. 8,6)!



Dumnezeu Şi-a iubit Fiul atât de mult, încât a strigat din ceruri: «Acesta este Fiul Meu preaiu-

bit, în care îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţii» (Matei 17,5). Isus Cristos a fostrealmente părăsit de Dumnezeu din cauza mea şi a ta, iar când a strigat după Tatăl, El a tăcut.

De ce? O mai spun încă o dată: pentru că te-a iu bit şi te iubeşte atât de mult! Această dragoste

a fost mai puternică decât moartea Fiului Său.

20 IANUARIE

« Tot aşa si voi: acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va

bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. Î n ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de ni -mic. Adevărat, adevărat vă spun, că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da .. »IOAN 16,22-23

De ce nu primeşti răspuns la unele dintre rugăciunile tale? Pentru că Dumnezjşu te

iubeşte, pentru că are planuri mari pentru viaţa ta şi doreşte să îşi reverse din belşug bine-cuvântarea prin tine, aşa cum a făcut şi prin Isus. Trebuie să avem tăria să ne încredem deplin

în Dumnezeu, chiar dacă tace. Şi trebuie să înţelegem că El tace pentru că ne iubeşte. Nu

contează că noi nu Ii înţelegem dragostea. Toate la timpul lor! Când îl vom vedea aşa cum

este, ne vom acoperi faţa cu mâinile, ne vom pleca în genunchi în Faţa Sa şi vom recunoaşte:

«O, Doamne, nu am realizat ce intenţii minunate ai avut în ceea ce mă priveşte. Iartă -mi în-trebările pline de revoltă şi atitudinea nerăbdătoare!» Într-adevăr, se va împlini ceea ce

Domnul a spus: «In ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.» Apleacă-ţi, deci, genunchii

şi nu mai întreba «De ce?» sau «La ce bun?» Şi aşa nu vei găsi răspuns la aceste întrebări,

căci răspunsul este ascuns în dragostea necondiţionată a Domnului faţă de tine.

10 IANUARIE

«Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus

Cristos» FILIPENI 3,20

Biblia vorbeşte despre faptul că noi, cei care credem în Domnul Isus Cristos, suntem dejaîn ceruri, chiar dacă trăim încă pe pământ. De aceea moartea nu mai are nici o putere asupranoastră, căci noi trăim prin Isus. Dar cum poate fi realizat acest lucru aici pe pământ?

Răspunsul îl găsim în Coloseni 2,6: «... să şi umblaţi în El.» Eu pot să fiu în Cristos şi El în

mine; doar astfel eu umblu cu El. Aceasta este umblarea cerească. Isus S -a înălţat la cer, în

trupul Său înviat, iar acum stă la dreapta Tatălui. Dar în acelaşi timp El este prezent şi pe

pământ, şi în cer. Căci chiar dacă stă lângă Tatăl, El locuieşte prin Duhul Sfânt în inimile

noastre, după cum găsim scris în Efeseni 3,17: «... aşa încât Cristos să locuiască în inimile

voastre prin credinţă». în concluzie: în timp ce tu umbli în trup pe pământ, duhul tău este dejaîn cer. Consecinţa acestei realităţi minunate o găsim în 1 Ioan 2,6: «Cine zice că rămâne în El

trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus».

10 IANUARIE

«Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice.» OSEA 11,7



Oare de ce atâţia credincioşi nu umblă cu adevărat împreună cu Dumnezeu? Una din

cauzele cele mai frecvente este o stare de oboseală spirituală: nu ţii pasul cu Domnul, când ar trebui să umbli în El şi cu El. Rămâi în urmă, eşti leneş şi delăsător în rugăciune şi în slujire

— şi prin aceasta se rupe legătura organică cu Domnul Isus. Consecinţa imediată este o starede confuzie spirituală. În Evrei 12,3 suntem îndemnaţi să nu obosim în a fi curajoşi şi să nu

fim delăsători. O altă consecinţă dezastruoasă a acestei oboseli spirituale este faptul că nu maisuntem nici receptivi, nici interesaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea Domnul suspină

spunând: «Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit»

(Isaia 42,20). Aceste cuvinte ilustrează răceala noastră spirituală. Să facem tot ceea ce ne stă

în putere! In 2 Petru 1,3 suntem asiguraţi că ne-au fost create toate condiţiile pentru o

asemenea umblare: «Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin

cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.»

23 IANUARIE « Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?» PSALM 2,1

Situaţia politică mondială din ziua de azi se aseamănă cu o tornadă: evenimentele se

precipită, totul este în mişcare. Dacă privim tornada din interior ameţim şi intrăm în panică.

Strigătele popoarelor, lamentările oamenilor devin din ce în ce mai puternice. Peste tot se ceredreptate socială, dar egoismul rămâne în continuare la putere. Se cere pace în timpul

demonstraţiilor organizate în acest scop, dar omul încă nu are pace cu Dumnezeu. Aceasta es-te contradicţia fatală: ei strigă «pace, pace!», dar nu este deloc pace.

Există un asemenea paradox şi în inima ta? Doreşti de la alţii ceea ce îţi lipseşte chiar ţie?

Eforturile disperate de a crea o lume mai bună cu ajutorul filozofiei umaniste devin tot maiintense. Toate aceste eforturi sunt însă sortite eşecului, pentru că popoarele se întorc împotriva

naţiunii care, prin Isus Cristos, a adus mântuirea şi pacea lui Dumnezeu pe pământ. Iată esenţacrizei mondiale din zilele noastre! Totuşi, mângâierea extraordinară este aceea că, ascunsă în

uraganul politicii mondiale găsim prezenţa caldă şi liniştitoare a lui Dumnezeu. Adevărata

pace, adevăratul regat al păcii şi adevăratul Domn al păcii vor veni în Israel. Satan atacă încă de pe acum Ţara Sfântă, de aceea pacea zilelor noastre este de fapt o falsă linişte şi o falsă

binecuvântare.

24 IANUARIE «Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât si ce este în ceruri, făcând

pace, prin sângele crucii Lui.» COLOSENI 1,20Întreaga lume e împotriva Israelului pentru că Dumnezeu, prin sângele lui Isus Cristos, pe

crucea de pe Golgota, a adus pacea atât în Israel, cât şi în lumea întreagă. El este pacea

noastră! Acesta este motivul pentru care Israelul este urât şi respins de toată lumea.

Respingerea Israelului implică automat şi respingea Fiului lui Dumnezeu, care a venit şi va

veni din nou. Doar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea

noastră, ci şi lumina lumii. Pace fară lumină nu există. Cuvântul, lumina, pacea - toate treisunt unite în Isus Cristos. El este Cuvântul întrupat, El este lumina, El este pacea: «Cuvântul

Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea» (Psalm 119,105).Biblia te luminează, dar te şi condamnă, pentru că doar astfel ajungi la Golgota şi aproa pe decruce. Acolo, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu eşti curăţit de păcate prin sângele scump al

Mielului, iar inima ţi se umple de pacea Lui. În jurul tău poate fi haos, dar tu, în mijlocultulburărilor care cresc, vei fi plin de pacea lui Dumnezeu.



12 IANUARIE

«Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!»

IEREMIA 17,7

Trebuie să învăţăm să ne încredem necondiţionat şi pe deplin în Domnul: «Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?» (Psalm18,31) Oamenii din jur şi contextele de viaţă neprielnice nu trebuie să ne amărască, ci să ne

întoarcă privirea spre Domnul şi să ne îndemne la pocăinţă, dacă nu ne-am întors încă la El.Atunci când totul se ruinează, când toată munca, tot ce am clădit de -a lungul vieţii se spulberă

în vânt, nu te lăsa doborât! Scriptura spune: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe

care o aşteaptă o mare răsplâtire!» (Evrei 10,35). Domnul ne va distruge poate multe dinsprijinurile noastre pământeşti, pentru a ne învăţa să ne bazăm numai şi numai pe Isus. PeAvraam îl cunoaştem drept «tatăl tuturor credincioşilor», dar şi lui Domnul i-a luat pe rândtoate lucrurile în care îşi pusese nădejdea. Exact în această perioadă din ce în ce mai

întunecată a sfârşitului, se pune şi mai mult problema să II slăvim pe Domnul, încrezându-ne

pe deplin în El. De aceea, haideţi sa ne rugăm: «Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oameniievlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor» (Psalm 12,l)

26 IANUARIE

«Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va

trăi."» IOAN 11,25

Ce promisiune minunată pentru toţi copiii lui Dumnezeu! Credinciosul are viaţă veşnică şi

experimentează această viaţă încă de pe acum «în interiorul său»! Prin puterea promisiuniiDomnului Isus, în momentul în care va închide ochii, el «în veac nu va vedea moartea» (Ioan8,51). Numai Domnul Isus are putere absolută asupra morţii, deoarece este Dumnezeul celviu. El a spus despre fiica lui Iair: «n-a murit, ci doarme!» (Luca 8,52), iar despre prietenulSău: «Lazăr, prietenul nostru, doarme» (Ioan 11,11). Des pre cei născuţi din nou care aşteaptă

răpirea, dar care în momentul acesta nu mai sunt pe pământ, Pavel spune că au adormit (1

Tes. 4,15; 1 Cor. 15,51). Aceasta înseamnă că ei au adormit în ceea ce priveşte existenţa

pământească, dar sunt în viaţă în faţa tronului lui Dumnezeu. Acest lucru ni-1 garantează

însuşi Isus Cristos prin învierea Sa: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este

biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» (1 Cor. 15,54-55). El a înviat cu adevărat, de

aceea noi putem afirma despre un copil al lui Dumnezeu care a adormit în Domnul: nu a

murit, ci trăieşte în rai, în slava de nedeseris!

27 IANUARIE

«Fiţi treji si vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, da târcoale ca un leu carerăcneşte şi caută pe cine să înghită.» 1 PETRU 5,8

Ca şi credincioşi trebuie să facem în fiecare zi faţă unor lupte grele - atât în interior, cât şi în

exterior. Când aceste conflicte devin tot mai puternice (cu toate că am primit şi experimentat

iertarea păcatelor), trebuie să fim conştienţi că acest lucru i se datorează lui Satan, duşmanul

nostru de moarte. Însă noi, care îl avem pe Domnul Isus în inimă, putem să ne împotrivim lui

şi să fim biruitori, triumfători prin credinţă. Cum pot să fiu biruitor când eu sunt slab şiindisciplinat, când nu mai pot să cred în nimic, când nu mai simt nimic şi când nu văd altceva



decât întuneric în jurul meu? ...Aceasta este plângerea ta? Atunci Iacov îţi dă un răspuns

minunat: «împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se

va apropia de voi» (Iacov 4,7-8). Trebuie deci să te apropii de Dumnezeu în lupta taîmpotriva diavolului, căci aceasta este calea spre sfinţenie: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin

sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care

ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată» cu credinţă deplină...»(Evrei 10,19-22).

28 IANUARIE

«înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din

harfa cea plăcută si din alăută!» PSALM 81,1-2

Cuvântul Domnului este actual, dar are şi valabilitate veşnică. În acest psalm Domnul îi cerelui Israel să se veselească şi să cânte la toate instrumentele. Există nenumărate locuri în Biblie

unde este amintită răscumpărarea. În Psalmul 81,7 Domnul îi r eaminteşte poporului Său că El

ascultă întotdeauna rugăciunile: «Ai strigat în necaz si te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul

tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba». De ce ne tot reaminteşte Domnul

anumite lucruri? De ce i-a cerut poporului Israel să povestească copiilor lor şi copiilor copiilor

lor despre faptele Sale minunate şi să scrie poruncile Sale pe uşiorii de la case? Pentru că El

ştie cât de repede uităm, de aceea El îşi reasigură mereu poporul de faptul că îi aude

rugăciunile. Dacă nu ne mai rugăm mult, acest lucru dovedeşte că uităm, că mult prea uşor

cădem, că duşmanul încă ne poate înşela. Totuşi, Domnul Dumnezeu nu Se schimbă si El

doreşte să audă rugăciunile noastre. El ascultă strigătele celor drepţi şi împlineşte voia celor

cu frică de El!

13 IANUARIE

«Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilorstrăinii» PSALM 8I.9

Porunca lui Dumnezeu - transmisă odinioară Israelului, şi astăzi nouă - este: «Ascultă!» De ce

repetă Domnul de două ori acest lucru? Părinţii constată că, de la o anumită vârstă, copiii nu îi

mai ascultă, deoarece cred că ştiu totul mai bine. La un nivel mai înalt, la fel se raportează şi

copiii lui Dumnezeu la Tatăl lor ceresc. Când Domnul strigă de două ori: «Ascultă poporul

meu!» (Psalm 81,8), El nu Se referă la supunere, ci la auzire, la ascultare. Dacă am învăţa saascultăm mai mult, harul lui Dumnezeu ar putea lucra mai bine în noi. Tăcerea şi supunerea

inimii sunt deosebit de importante, deoarece atunci ajungem să trăim experienţe care nu pot fi

posibile nici prin muncă, nici prin efort şi nici prin pricepere. In Isaia 55,2-3 găsim scris: «De

ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi- Mă, dar, şi veţi mânca ce

este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, as-

cultaţi». Dacă Domnul subliniază atât de puternic acest lucru, înseamnă că ascultarea este

într-adevăr extrem de im portantă. Cât de mult L-ai ascultat astăzi?



30 IANUARIE

«Dar dacă umblam în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu

alţii; si sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.» 1 IOAN 1,7

Odată, după o serie de lucrări întreprinse în America, zburam peste Oceanul Atlantic spre

casă. Am observat cu claritate că, venind din America spre Europa, zburam în direcţia luminii

- între cele două continente există o diferenţă de fus orar între 7 şi 10 ore. În timpul zboruluim-am uitat la un moment dat pe fereastră şi am văzut cum lăsam în urmă întunericul ca de

smoală şi zburam spre lumină. Ce important este pentru un copil al lui Dumnezeu să umble

spre lumină şi nu în direcţia opusă! Cât de important este ca în viaţa noastră de credinţă să

ieşim de pe calea întunericului: «Urmăriţi pacea cu toţ ii si sfinţirea, fără care nimeni nu va

vedea pe Domnul.» (Evrei 12,14) Fugi de întuneric! Dumnezeu a spus despre slujitorul Său

Iov că: «... se abate de la rău» (Iov 1,8). Secretul victoriei este să ocoleşti răul, să fugi de el şi

sa te scalzi în lumina atotpătruazătoare a Domnului Isus. Grăbeste-te în calea luminii!Ocoleşte întunericul, căci Isus vine în curând!

31 IANUARIE

«Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a

iubit.» ROMANI 8,37

Cu ani în urmă statul Israel a emis un timbru în memoria celor care au murit în război.

Timbrul ilustrează un soldat israelian cu cască şi Tallit (şal de rugăciune). Poate oare puterearugăciunii fi mai clar simbolizată? Probabil că nu. Cel ce se roagă, se luptă şi cel ce se luptă,

se roagă. Fără rugăciune, lupta credinţei noastre se năruie ca un castel de nisip. Dacă

rugăciunile tale nu ţin pasul cu lupta pe care trebuie să o duci, cu siguranţă vei fi strivit. Doare

când vestim Cuvântul lui Dumnezeu fară a ne pune pe genunchi. Toţi copiii lui Dumnezeu

sunt împăraţi şi preoţi, dar, din păcate, cei care ar trebui să dovedească regalitatea şi preoţia în

slujba şi în viaţa lor sunt deseori lipsiţi de influenţă spirituală. Îmi este teamă că, în lucrulnostru pentru Domnul, de multe ori există pornirea josnică şi exclusiv profitoare a unuimanager. În rugăciune oricine are ceva de spus în împărăţia lui Dumnezeu şi îl slujeşte în pri-mul rând pe Cristos, apoi pe fraţii de credinţă. De aceea, roagă-te! Roagă-te chiar înmomentul în care te simţi copleşit de situaţia ta mizerabilă, de eşecurile tale, căci este scris:

«In ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai î ntărit sufletul» (Psalm138,3).



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

FEBROARIE



1 FEBRUARIE

« Taci înaintea Domnului si nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte înumbletele lui, pe omul care îşi vede împli nir ea planur ilor lu i rele.» PSALM 37,7

Cine e labil psihic din cauză că nu îşi lasă toate problemele în mâna Atotputernicului

Dumnezeu, nu ÎI poate aştepta cu adevărat pe Domnul său. Lasă acum toate îngrijorările ce îţifrământă inima; nu le mai asculta! În măsura în care suntem mai puţin spirituali şi mai multemotivi ne lăsăm influenţaţi si deviaţi de la țelul nostru unic de a-L sluji şi aştepta pe Domnul.Dacă ai renunţat cu adevărat la idolii tăi pentru a-L sluji cu toată fiinţa ta pe Domnul, atuncinu poţi face altceva decât să ÎI aştepţi. Nu este Oare deja timpul să laşi deoparte toate lucrurilecare îţi distrag atenţia de la aşteptarea venirii lui Isus? Nu mai avem decât puţină vreme;Domnul va veni în curând. Toate semnele venirii Sale sunt vizibile. In jurul nostru totul sedestramă. Domnul ne avertizează cu toată seriozitatea în acest sens prin textul din 2 Petru3,11: «Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi,

printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?» Apostolul Ioan ne atrage atenţia asupra aceluiaşi lucru,dar prin alte cuvinte: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta

El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El» (1Ioan 2,28).

2 FEBRUARIE

«Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă amcunoscut pe Cristos în felul lumii, totuşi, acum nu- L mai cunoaştem î n felul acesta.» 2 CORINTENI 5,16

Afirm următorul lucru cu toată seriozitatea: pe cât este de adevărat faptul că singurul Fiu al luiDumnezeu a trebuit să accepte moartea, la fel şi noi, cei ce formăm Biserica lui Isus, trebuie

să acceptăm sacrificiul Său suprem, căci este scris: «dacă Unul singur a murit pentru taţi, toţideci au murit.» (2 Cor, 5,14). Dacă suntem parte integrantă a trupului lui Isus, atunci fiecareîn parte, fară nici o excepţie, am trecut prin moartea Sa. Acesta a fost secretul puterii şiimpactului extraordinar pe care 1-a avut Biserica Primară: toate conflictele şi tensiunile şi-augăsit rezolvarea în identificarea cu moartea lui Isus. De aceea — fizic vorbind - nu maicunoaştem pe nimeni, căci toţi am murit împreună cu Cristos. Carnea (eul nostru) a fostcrucificată. Mielul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru ca tu şi eu - fiinţa, firea noastrăveche - să moară îm preună cu El. Dacă ne limităm numai la a spune: «Isus a murit pentru

păcatele mele», atunci minimalizăm victoria cerească a lui Isus. Motivul principal al morţii luiIsus a fost ca: «Noi, deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngro paţi împreună cu El,

pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o

viaţă nouă. Î n adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui,vom fi una cu El şi printr -o înviere asemănătoare cu a Lui» (Rom. 6,4-5).

2 FEBRUARIE

«A trimis cuvântul Său şi i - a tămăduit şi i - a scăpat de groapă.» PSALM 107,20

De cele mai multe ori subestimăm puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a face minuni. El areînsă o putere veşnică de vindecare şi de reînnoire «fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr -o

sămânţă, care poate putrezi, ci dintr -una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu

care este viu şi care rămâne în veac» (1 Petru 1,23). Dacă acest Cuvânt poate sădi viaţaveşnică, nu este el oare capabil să ne înveselească, să ne vindece si să înnoiască viata noastră



tulbure şi trecătoare? Iată ce I-a spus sutaşul Domnului Isus: «... ci zi numai un cuvânt şi robul

meu va fi tămăduit» (Mat. 8,8). În problemele noastre de sănătate de regulă noi inversămordinea: căutăm vindecarea trupului, fară a vindeca mai întâi sufletul prin Cuvânt. Dacăsufletul tău nu e vindecat şi nu te străduieşti să rezolvi problema de la rădăcină, tortura vareîncepe. Atunci cauţi să învingi efectele, nu cauza. Iacov a strigat când soarele răsărea la

Peniel: «... am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi ţotuşi am scăpat cu viaţă» (Gen. 32,30). Estesufletul tău săturat zilnic de Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti vindecat în inima ta? Caută — înainte de vindecarea trupului — să găseşti prin Cuvânt vindecarea sufletului tău şi atunci veiexperimenta minuni şi în trupul tău.

4 FEBRUARIE

«S ă nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi

nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.»EVREI 10,35-36

Să faci voia lui Dumnezeu în permanenţă, să fii ascultător în mod constant iată cheilecunoaşterii şi încrederii că El îşi împlineşte întotdeauna promisiunile. Cheia trăirii a mii deadevăruri este numai Isus Cristos. Fiecare promisiune are în schimb o cheie specială. Să luămde exemplu pasajul foarte cunoscut din Psalmul 37,4-5: «Domnul să- ţi fie desfătarea şi El îţi

va da tot ce- ţi doreşte inima. Incredintează- ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El si El va lucra». In aceste două versete avem două promisiuni şi trei chei ale cunoaşterii. Voinţa luiDumnezeu, cheia promisiunii din versetul 4 este ca «Domnul să- ţi fie desfătarea». Prioritateacea mai mare o are El, Domnul, abia apoi urmăm noi. Dorinţa noastră sinceră de a-L căuta peEl este răsplătită prin împlinirea tuturor dorinţelor sfinte - lucru pe care Dumnezeu îl face cu

bucurie: «... El îţi va da tot ce- ţi doreşte inima». Să ne uităm acum la versetul şi la

promisiunea că «El va lucra». Care sunt cele două ehei de care avem nevoie pentru ca El să«aibă grijă» de noi? Prima: «Incredinţează- ţi soarta în mâna Domnului» şi a doua: «încrede-te în El».

3 FEBRUARIE

«Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşteîn mine.» GALATENI 2,20

A fost viaţa ta de credinţă fără putere până acum? Nu ai experimentat biruinţa? Dacărăspunsul este afirmativ, motivul unei astfel de trăiri este tirania eului. Răstigneşte eul tăumândru, ipocrit şi egocentric împreună cu Isus pe cruce! Trebuie să ai curajul să te laşicrucificat împreună cu El. Lucrul acesta trebuie să devină pentru tine o realitate sigură, aşacum a fost şi faptul istoric al morţii lui Isus pe cruce. O astfel de credinţă îţi cere Domnul.Oamenii din jurul tău te vor provoca, te vor ispiti, vor apela la mândria şi ambiţia ta, te vor înşela, vor fi nerecunoscători, te vor dispreţui, te vor defăima — zi de zi. Toţi sunt însă doar instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru a te testa dacă ai fost crucificat împreună cu Isus.Şi dacă această crucificare spirituală a ta este reală, vei descoperi că vei reacţiona ca Isus care,atunci când a fost provocat să coboare de pe cruce a rămas acolo suferind în tăcere. Acestaeste secretul! Doar atunci familia ta, întreg anturajul tău se vor schimba pentru că tu vei fischimbat, iar viaţa ta de credinţă nu va mai fi slabă şi fară putere, pentru că din teorie seacă se

transformă în realitate vie. Curăţirea de propriul tău eu înseamnă acceptarea lui Isus.Adevărata viaţă o vei găsi atunci când o vei urî pe a ta şi vei fi gata să o jertfeşti.



6 FEBRUARIE

«Deşteaptă- te tu, care dormi, scoală- te din morţi şi Cristos te Va lumina.»EFESENI 5,14

Mă tem, deşi Biblia îmi spune de multe ori: «Nu te teme». Totuşi, mi-e frică de cevaconcret, şi anume de semnele înspăimântătoare ale vremii de pe urmă, vreme de care a vorbitDomnul Isus când a spus că «... dragostea celor măi mulţi se va răci» (Matei 24,12). Sevorbeşte mult astăzi despre dragostea de frate, de aproapele nostru. Dar eu mă gândesc laminunata şi arzătoarea dragoste dintâi pentru Domnul Isus. Te-ai pocăit astăzi cu lacrimiamare, ai depus mărturie cu pasiune pentru El, te-ai gândit să câştigi suflete pentru Miel, ţi-aiaplecat genunchii cu alţi copii ai lui Dumnezeu în rugăciune? Oare nu au pălit toate acestelucruri, oare dragostea ta nu s-a răcit? Pavel spune: «Căci dragostea lui Cristos ne strânge ...»

(2 Cor. 5,14). Eu mă tem de acest lucru şi caut mereu prezenţa Domnului pentru a-L lăsa sămă cerceteze, să mă lumineze şi pentru a întreba: «Doamne, simt eu încă această primădragoste?» Sau simt îngheţul mortal de la sfârşitul vremii care ameninţă să treacă peste noi?

Atenţie: «dragostea celor mai mulţi se va raci» (Matei 24,12). Te rog din adâncul inimii: nulăsa ca «acest lucru să se întâmple în viaţa ta!

4 FEBRUARIE

«Fiţi treji si vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu carerăcneşte si caută pe cine să înghită.» 1PETRU 5,8

In această vreme din urmă în care activitatea satanică (conform textului din Efeseni 6,12)creşte nemăsurat de mult, noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, putem să scăpăm nevătămaţi dinaceastă cursă numai dacă veghem şi ne rugăm cu perseverenţă. Nimic nu este mai periculos,de-a drepţii mortal pentru membrii Trupului lui Isus ca somnul spiritual. Duşmanul atacă şi tueşti imediat prins în capcană. Domnul Isus ne avertizează: «Ce vă zic vouă, zic tuturor:

«Vegheaţii» (Marcu 13,37). In noaptea în care a fost trădat, El i-a spus lui Simon Petru:«Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul» (Luca 22,31). Când însuşi Domnulne avertizează cu privire la un pericol, de ce nu ÎI luăm oare în serios? Trezeste-te, tu care dormi! Echipează-te cu toată armura Duhului Sfânt! Experimentează zilnic biruinţa lui Isus înviata ta!

Nu trebuie să ne fie teamă de înfrângere când suntem atacaţi! In nici un fel! Cel care estecu noi este mai mare si infinit mai puternic decât cel care este împotriva noastră. Ştim că înmâna lui Isus călătorim nestingheriţi spre o ţară mai bună. Nimeni, absolut nimeni nu ne va

smulge din mâinile Sale!

8 FEBRUARIE

«Nu te grăbi să deschizi gura si să nu- ţi rostească inima cuvinte pr ipite înaintea lu i Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer f i tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.» ECLESIASTUL 5,2

Ai spus «niciodată» înaintea Domnului în rugăciune şi uite, doar după puţină vreme repeţiaceeaşi greşeală. «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai săvârşesc acest păcat!» dar, în realitateexact de acest păcat nu te-ai lepădat şi încă mai eşti legat de el. De ce îi promitem Domnuluiatât de multe si întârziem să ne ţinem de cuvânt? Pentru că hotărîrile noastre sunt luate doar în

plan sentimental, emoţional, nu şi spiritual. Nimic nu este mai schimbător şi mai nestatornicca emoţiile noastre, care repede ne fac să uităm de Domnul şi de promisiunile făcute. «Dar»,



spui tu, «nu sunt eu de vină că sunt aşa». Îmi pare rău, aceasta nu este o scuză! Poate eşti slab,dar nu trebuie să rămâi aşa. Domnul ţi-a dat o armă puternică şi minunată pentru a te eliberade slăbiciunea sufletească: sabia Cuvântului Său care des parte chiar şi sufletul de duh. Să nefie clar tuturor: simpla acceptare pur teoretică a acestui adevăr nu va genera des părţireasufletului de duh. Odată ce această despărţire are loc cu adevărat, rugăciunea ta va avea

greutate înaintea lui dumnezeu.

5 FEBRUARIE

«A luat cartea legământului şi a citit - o în faţa poporului. Ei au zis:» Vom face şi vomasculta tot ce a zis Domnul . " » EXODUL 24,7

Câte jurăminte sfinte a făcut poporul Israel la muntele Sinai, câte promisiuni că va împlinivoia Domnului - şi cât de repede s-a revoltat după aceea! Dumnezeu ia deciziile noastre înserios şi ne împlineşte dorinţele sfinte. Dacă ne-am baza doar pe Cuvânt, fară rugăciune, viaţa

noastră ar fi doar teor ie. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu are efect puternic şi de durată înce priveşte promisiunile noastre doar atunci când Ii răspundem prin rugăciune Domnului. Elîţi vorbeşte prin Biblie, iar tu îi răspunzi prin rugăciune.

Te rog să te opreşti un moment şi să meditezi sincer la următoarele întrebări: eşti tu înviaţa ta, chiar în activitatea ta religioasă, un om al rugăciunii? Cât de mult ai stat astăzi în

prezenţa lui Dumnezeu? Ai păşit până în faţa tronului de har sau te-ai întors la activităţile dezi cu zi după «momentul de reculegere», fără să aprinzi în inima ta focul dragostei dintâi?Dorinţa mea fierbinte este ca, după ce ai citit aceste rânduri, să te apleci în faţa lui Dumnezeuşi să spui: «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai pierd ocazia de a sta de vorbă cu Tine înrugăciune.»

10 FEBRUARIE

„Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării este Domnul în locurile cereşti. Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate: sfi n ț enia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât v or ţinevremurile.» PSALM 93,4-5

Suntem doborâţi şi răvăşiţi de furtuni interioare. De ce? Pentru a ne ancora şi mai mult înEl. Ce bine ar fi dacă am înţelege motivul pentru care sunt îngăduite furtunile in viaţa noastră

— furtuni cu integrităţi ale vântului din ce în ce mai mari! Perspectiva divină este următoarea:cu cât un om este mai tare ancorat în Isus Cristos, cu atât mai uşor va rezista şi va birui toatefurtunile şi ispitele. Chestiunea ancorării în Dumnezeu are o importanţă vitală. Tocmai înzilele acestea, când semnele sfârşitului devin tot mai evidente şi când în duhul suntemrealmente atacaţi de un uragan de ispite, se ridică întrebarea decisivă: eşti înrădăcinat înDomnul Isus? Nu putem fi ancoraţi în veşnicie decât în măsura în care ne-am dezrădăcinat dinviaţa de zi CU zi. Când furtunile puternice ale ispitelor vin, nu poţi să-i supravieţuieşti doar înteorie. Atunci doar adevărata ancorare în Domnul Isus te poate salva. Doar în această postur ăvei striga plin de fericire: „ Insă eu sunt totdeauna cu Tine” (Psalm 73,23).

11 FEBRUARIE

«„A trimis iarăşi alţi robi şi le- a zis: „Spuneţi celor poftiţi: Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sun t gata , veniţi la nuntă." »



MATEI 22,4

De câte ori nu răsună chiar lângă noi această invitaţie a Cuvântului lui Dumnezeu: veniţi! Sărăspunzi şi să vii la chemarea Lui este cel mai uşor şi minunat lucru cu putinţă. Te chinui şi tesuperi, analizezi situaţia şi tot nu reuşeşti să scapi de probleme. Domnul strigă: «Vino!» Tu,care eşti singur, vino la nuntă, căci totul este pregătit! Părtăşia cu Fiul şi cu Tatăl este o

realitate cerească pentru cei care cred. Ioan scrie în prima sa epistolă: «... părtăşia noastrăeste cu Tat ăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos» (1 Ioan 1,3). Mai ales tu; frate obosit şi tu sorădescurajată, veniţi! Ce spune Domnul Isus că trebuie să facem? Vorbeşte El cumva deexerciţii spirituale speciale, de jurăminte care trebuie ţinute, de căutarea unor locuri mai bunede relaxare? Nu! Domnul spune foarte clar şi simplu: «Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si îm-

povăraţi şi Eu vă voi da odihnă» (Matei 11,28). Apoi adaugă chemării Sale şi promisiunea «...veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre» (Matei 11,28). Sunt sigur că Satan vrea să te ducăîntr-o asemenea stare de agitaţie, încât să nici nu îţi mai pui problema venirii la Isus. Dar ascultă ce spune Domnul: «Veniţi!» Oricine vine la El nu va fi respins şi dat afară. Doar la Elvei găsi iertare!

12 FEBRUARIE

«Spuneau lucrul acesta ca să- L ispitească şi să- L poată învinui, Dar I sus S-a plecat în jos,şi scria cu degetul pe pământ.» IOAN 8,6

O femeie adulteră a fost adusă la Isus de către acuzatorii ei. Domnul părea să fie într -odilemă aparent de nerezolvat, deoarece dreptatea Lui cerea judecata păcatului. Dacă eştiacuzat de conştiinţa ta, eşti demn de condamnat în faţa Celui Preaînalt şi să ştii că vei ficondamnat, căci El este sfânt. Dar priveşte cum a rezolvat Isus problema: «Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ» (Ioan 8,8). Este ca şi cum, prin acţiunea Sa ar fi vrut să

zică: «Da, această femeie a păcătuit, dar mă aplec Eu în locul ei.» Oare a scris cuvinte deiertare pe nisip? Eu, personal, cred că aşa a fost, deoarece imediat după aceea Isus i-a provocat: «Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea» (Ioan 8,7). Perând acuzatorii au plecat; atunci Isus S-a ridicat şi a vorbit: «„Femeie, unde sunt pârâşii tăi?

Nimeni nu te-a osândit?"„Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu teosândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti"» (Ioan 8,10-11). Această femeie a găsit iertarea,căci Isus a luat asupra Lui povara întregului ei păcat.

6 FEBRUARIE

«... Având doar o forma de evlavie, d ar tăgăduindu-i puterea ...» 2TIMOTEI 3,5

De ce este credinciosul din zilele noastre din ce în ce mai mult atras de aparenţe? De ceeste faţada, învelişul exterior al persoanei aprobat şi apărat, în timp ce omul din lăuntru sedeterioreaze? Agăţarea de aparenţe, de iluzii creşte cu fiecare zi, iar acest lucru pare să neatragă atenţia asupra faptului că apariţia Cristosului fals, a Anticristului este tot mai aproape.Cu cât vom umbla mai mult în rugăciune, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât vom

putea deosebi mai bine adevărul de minciună, ceea ce este impor tant de ceea ce numai înaparenţă pare esenţial. Cine are Duhul lui Dumnezeu în viaţa lui cunoaşte adevărul, areungerea şi nu mai are îndoieli în ce priveşte calea pe care trebuie să meargă. Atunci când intrăîntr-o adunare, un astfel de om poate simţi dacă Isus Cristos este cu adevărat în centrul

atenţiei sau dacă totul este numai de faţadă. As dori să vă avertizez în modul cel mai serios că,în momentul în care va avea loc răpirea, adevărul va fi total separat de fals - cel născut din



nou de cel care este creştin numai cu numele. De aceea îmi permit să îţi pun următoarea între- bare: este cu adevărat sufletul tău crucificat cu Isus Cristos în viaţa de zi cu zi?

14 FEBRUARIE «Şi fâră îndoială, mare este taina evlaviei: „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă."»1 TIMOTEI 3,16

O realitate tulburătoare, prezentă în viaţa multor creştini este aceea că nu îl cunosc cuadevărat pe Cristos. ÎI cunosc după Nume, din evanghelizări, dar nu ÎI cunosc în Duh, nu auacea intimitate a relaţiei personale. Cine L-a Cunoscut în profunzimea sufletului său peDomnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, va fi, conform promisiunilor Scripturii, plin de

bucurie şi fericire, chiar dacă va trebui să treacă prin suferinţă. Se pare că şi unii din primiiucenici au trecut prin această tragedie a necunoaşterii Lui, nici Isus îi spune lui Filip: «... De

atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?» (Ioan 14,9). Să fim foarte atenţi în viaţanoastră la cuvintele Domnului: «... Unde sunt Eu, Acolo va fi şi slujitorul Meu» (Ioan 14,9).Unde a păşit El pentru prima dată pe acest pământ? În Betleem! Viaţa Sa a început înrenunţare, în prigoană, în greutăţi. Şi unde s-a terminat viaţa Sa pământească? În cel mai maresacrificiu și în cea mai mare durere — pe crucea de la Golgota. Ni meni nu vrea să îl caute şitoţi se tem să-L găsească acolo, dar exact în acel loc El te aşteaptă şi doar acolo ţi Se va des-coper i în toată splendoarea şi gloria Sa!

7 FEBRUARIE

«Adu- ţi aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui Da~ vid, înviat din morţi...» 2

TIMOTEI 2,8Totul este supus morţii. Toate eforturile umane cedează în cele din urmă în faţa uneiasemenea puteri. Ştim acest lucru cu certitudine. Cercetarea umană şi cunoaşterea sti-inţificăau adus lumea într-un haos fară precedent. Un grup independent de cercetători americani a

prezis că până în anul 2000 calitatea vieţii va avea de suferit, căci toate animalele şi vegetaţiavor fi dispărut deja de mult timp. Dar citim Cuvântul lui Dumnezeu care, iată, contrazice o astfel de afirmaţie: «Adu-ti amintede Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi.» Realita-tea învierii Luiaşază absolut toate lucrurile într -o ordine divină. Adevărul dovedit istoric al învierii Salegarantează un cer nou şi un pământ nou. Da, învierea Sa certifică faptul că este Fiul luiDumnezeu: «în El era viata si viaţa era lumina oamenilor» (Ioan 1,4). în El găsim reînnoire,

putere, viaţa veşnică, bucurie, siguranţă, ordine divină, victorie. Fără El avem parte de haos.Ce trebuie să facem? Simplu: să ne gândim mereu la Isus Cristos, Cel înviat din morţi! Lăudatsă fie Numele Său cel sfânt, căci El a înviat cu adevărat!

16 FEBRUARIE

«Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereucrescând până la miezul zilei.» PROVERBE 4,18

Într-una din călătoriile mele în America am trăit o experienţă minunată legată de puterea

luminii. Acolo există (între timp au apărut şi în Europa) felinare care luminează din ce în cemai puternic pe măsură ce afară se lasă întunericul. Acest lucru se întâmplă automat. Dacă



soarele nu a apus încă, felinarele luminează slab. În vreme ce întunericul se aşterne peste oraş,lumina lor devine din ce In ce mai puternică. Observând acest fenomen m-am gândit că

situaţia noastră ca şi creştini în vremurile din urmă este la fel, mai ales că si contextul socialdevine tot mai întunecat. Chemarea noastră este: «Voi sunteţi lumina Iumii» (Matei 5,14).Lumina are putere. Dacă în inima ta «lumina puternică a Evangheliei» este aprinsă cu

adevărat, atunci, în clipa când începe să se întunece şi noaptea se aşterne, ea va lumina cu o putere tot mai mare. Timpurile în care Biserica era principala autoritate în stat au fost deosebit de periculoase pentru copiii lui Dumnezeu. Lumea a avut parte de o lumină artificială, careera de fapt întunericul păgânătăţii. Oamenii erau «creştinaţi», dar nu şi evanghelizaţi. Noi, caşi copii ai lui Dumnezeu, avem datoria - mai mult ca oricare generaţie a Bisericii lui Cristos

— să lăsăm lumina noastră să strălucească puternic, căci afară e din ce în ce mai întuneric.

17 FEBRUARIE

«De aceea, daţi - vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta,

cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia.»2 PETRU 1,5-6

Atât timp cât Îi aparţii lui Isus, atât timp cât Îl cunoşti, în viaţa ta vor da rod fructele naturiidivine. Petru L-a cunoscut pe Isus. El a ştiut că urma să moară în curând, dar, pentru că ÎIcunoştea, era plin de speranţă. Versul unei cântări spune: «Când îl cunoşti pe Isus ...». Îlcunoşti cu adevărat pe El? Dacă accepţi jertfa de pe Golgota, atunci şi în tine se va aprindeacea dorinţă arzătoare de a-L cunoaşte, acea dragoste dintâi pentru Isus. Cel care îl iubeşte dintot sufletul, aceluia Domnul i Se arată. El a promis: «... cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl

Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui» (Ioan 14,21). Îl cunoşti cu adevărat pe Isus atuncicând în viaţa de zi cu zi eşti mai mult decât un simplu supravieţuitor. Dacă te bucuri în

prezenţa Lui, atunci fii sigur că şi El te va recunoaşte în acea zi măreaţă a judecăţii. Atunci teva lua de mână şi te va conduce personal în regatul Său ceresc, unde vei trăi veşnic.

18 FEBRUARIE «De aceea iată, o voi ademeni si o voi duce în pustie şi -i voi vorbi pe placul inimii ei.» OSEA 2,14

Domnul vrea să vorbească cu noi. Un adevărat copil al lui Dumnezeu ştie acest lucru şi nuse supără când Domnul îi pune în faţă semnalul roşu de oprire: «Stai! Odihneşte-te un pic!»Biblia spune: «Opriţi-vă si să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10). Cu alte cuvinte,

meditează! O, Câtă binecuvântare primim când stăm la picioarele lui Isus! neliniştea faţă decontextul social şi față de alti oameni arată cât de puţin suntem dispuşi să stăm în tăcereînaintea Domnului. Vorbim uşor despre răbdare atât timp cât nu avem nevoie de ea. Dar Biblia vorbeşte despre răbdare însoţită de bucurie. În Vechiul Testament citim că Domnul și-acondus poporul în pustie ca să-i vorbească după planul inimii. În pustie e linişte: «Să căutaţi

să trăiţi liniştiţi» (1 Tes. 4,11). Numai prin răbdare putem ajunge la sfințenie. Ai răbdare? Fiicinstit! Când eşti în rugăciune, nu te simţi atras de alte lucruri? Cât timp ai stat azi în tăcere în

pr ezenţa Domnului? Trebuie ca totul în tine să tacă, f iindcă numai aşa El poate să-ţi vorbeascăcu adevărat. Lasă ca acest Cuvânt al Său să fie un semnal de alarmă pentru tine. Domnuldoreşte cu siguranţă să-ţi vorbească. Linişteşte-ţi inima, nervii şi porneşte în viaţa de zi cu zica un om care are cetățenia în ceruri.



19 FEBRUARIE

«... Şi- ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.» ISAIA 62,2

Cine foloseşte Numele Domnului Isus cu o inimă curată şi credincioasă va vedea că Satanva fi izgonit şi va fugi. Nici o putere a duşmanului nu se poate împotrivi acestui Nume preţios

şi minunat. Avraam a trăit multă vreme singur cu soţia sa Sara. Ei au crezut în Cuvântul luiDumnezeu. Domnul i-a promis lui Avraam că va face din el un popor mare; Avraam a aşteptatdecenii la rând împlinirea acestei promisiuni, ascultând de El şi având încredere înDumnezeul lui. Si iată că a venit momentul în care Domnul i-a reînnoit promisiunea. El i-aspus: «Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, căci te fac tatăl mul tor neamuri» (Gen. 17,5). Cu alte cuvinte, acum eşti doar un singur individ, dar te voi înmulţi şivei ajunge numeros ca stelele cerului. Când Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde în inimilenoastre, când credem ca Avraam şi ascultăm de Dumnezeu în ciuda tuturor circumstanţelor

potrivnice din viaţa noastră — «... Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană» (Gen. 17,1) -atunci Domnul ne va binecuvânta şi nu ne vom mai simţi singuri. Minunat nu e doar faptul căDumnezeu i-a schimbat numele lui Avraam, ci şi felul în care El i-a binecuvântat căsătoria.

Nu uitaţi, în planul lui Dumnezeu căsătoria este o comuniune, o relaţie în care bărbatul şifemeia - soţul şi soţia — ţin împreună pasul cu Dumnezeu!

20 FEBRUARIE

„ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sărai pe neva sta ta Sărai, ci numele ei săfi e Sara. Eu o voi binecuvânta și îţi voi d a un fi u din ea; da, o voi binecuvânta și ea va fi ma ma unor neamuri întregi. Chiar împăraţi de noroade vor ie și din ea."» GENEZA 17,15-16

După ce Domnul îi dă lui Avram un nume nou, face acelaşi lucru şi cu soţia lui. Cu alte

cuvinte: Avraam, tu şt Soţia ta sunteţi una! Numele ei — Sarai — avea o semnificaţiefrumoasă — «doamna mea». «Sara», pe de altă parte înseamnă: «mama fertilă a popoarelor».Ceea ce e minunat e faptul că Avraam şi Sara au crezut promisiunea lui Dumnezeu făra avedea, f ăra dovezi, f ăra semne palpabile sau certitudini. Aceasta e credinţa de care avemnevoie în vremurile noastre. Nu vedem prea multe, însă Cuvântul lui Dumnezeu şi

promisiunile Sale ar trebui să ne ajungă: „Da, Doamne, cred!” Pentru că Avraam şi Sara aucrezut, Dumnezeu i-a binecuvântat în aşa fel încât au devenit părinții multor popoare. Domnulvrea să facă la fel şi în viaţa ta La ce-ţi foloseşte frumosul nume «creştin» dacă nu vrei să ducicrucea Domnului Isus? Trebuie să crezi Cuvântul Său. Fii serios în umblarea ta pe drumulcredinţei şi doar atunci vei fi roditor, iar viaţa ta şi a altora se va îmbogăţi.

2i FEBRUARIE

«„Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai fost bi ruitor. " » GENEZA 32,28

Există o a treia persoană al cărei nume a fost schimbat aici pe pământ. Acest lucru s-aîntâmplat într-o noapte misterioasă, la Peniel. Nu putem pătrunde în întregime secretul ei.Când Iacov a fost singur, un bărbat s-a luptat cu el. Se spune adesea că Iacov s-ar fi luptat cuDumnezeu, dar afirmaţia nu este corectă, deoarece, în primul rând Dumnezeu S-a luptat cuIacov până în zori; este scris foarte clar: «... pe când se lupta cu el» (Gen. 32,25). Cât de mult

s-au luptat? Până când Domnul i-a zdrobit voinţa care nu voia să cedeze. Doar atunci aînceput şi Iacov să lupte. S-a agăţat puternic de Domnul şi a strigat: «... Nu Te voi lăsa să



pleci până nu mă vei binecuvânta» (Gen. 32,26). Domnul 1-a binecuvântat, dar numai dupăce i-a schimbat numele, numai după ce Iacov a recunoscut păcatul care era în el. Iacov

plângea, lupta şi striga: «nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta». El a vrut caDumnezeu să-1 binecuvânteze imediat, însă Domnul 1-a întrebat: «Cum îţi este numele?»«Iacov» (Gen. 32,27). Aceasta a fost mărturisirea păcatelor lui, căci numele său însemna

«înşelător, viclean». Doar după ce Iacov şi-a recunoscut starea, Domnul i-a spus: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotrivata, o vei osândi» (Isaia 54,17a).

22 FEBRUARIE

«„dar I sus nu i- a răspuns nimic”.»LUCA 23,9

Uimitoare, impresionantă şi în acelaşi timp emoţionantă este această tăcere a Domnului!De ce nu a răspuns El acuzaţiilor false? Pentru că Isus ştia că Tatăl ştie! Şi Moise, în timpurile

vechi, când a fost puternic atacat de fraţii săi a

tăcut şi nu şi-a deschis gura. Dar Domnul i-afăcut dreptate. Noi suntem chemaţi să-L urmăm pe Domnul Isus şi în această privinţă — să nurăspundem jignirilor cu alte jigniri, ci să tăcem. Cât de multe pagube poate produce un singur cuvânt nelalocul lui! Nu scoate ochi pentru ochi! Nu te preocupa de reputaţia ta şi nici denedreptatea cu care eşti judecat, căci Domnul te cunoaşte şi El răsplăteşte fiecăruia dupăfaptele lui! Este total lipsit de sens să încerci să sacrifici ce este cu adevărat valoros şi să îţisalvezi astfel re putaţia. De aceea, stai liniştit! O împotrivire puternică amuţeşte şoaptaDuhului Sfânt. Eşti neînţeles, neapreciat? Sunt bunele tale intenţii puse la îndoială? Nu teîntrista! Durmnezeu însuşi spune în Cuvântul Său: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără

putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este

moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul» (Isaia

54,17).

23 FEBRUARIE

«Ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm.» 1 CORINTENI 4,12

Dacă ţi s-a făcut o nedreptate sau dacă faptele ţi-au fost denigrate, în Numele lui IsusCristos trebuie să fii răbdător, umil şi să nu spui nici un cuvânt. El vrea atât de mult să ai

pace! Încrede-te în Domnul în loc să te cerţi, să te justifici şi să argumentezi. Nu e nevoie denici un cuvânt din partea ta. Şi opusul este însă valabil. Isus ne spune: «Nu judecaţi» (veziMatei 7,1). Nu judeca şi nu condamna pe nimeni, dacă nu cunoşti personal individul respectivşi situaţia prin care trece. Un cuvânt aspru, o bârfa indirectă şi chiar o privire sau un gând răualungă pacea sufletului. «Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu» (Psalm 46,10), ziceDomnul. Un alt verset spune: «Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce- şi

ţine buzele este un om chibzuit» (Prov. 10,19). Lasă-L pe El să domnească în viaţa ta şi paceaDomnului care întrece orice pricepere îţi va păzi inima şi sufletul în Isus Cristos. Doar cândinima ta se bucură de pacea Lui, vei fi binecuvântat şi înviorat. Când vechile probleme vor sărevină în viaţa ta prin minciună, prin alte porniri rele sau prin nedreptăţi săvârşite împotrivata, gândeşte-te la cuvântul Domnului: «Domnul va sfârşi ce a început pentru mine» (Psalm138,8).



24 FEBRUARIE

«Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Ditmnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit . El chiar este în lume acum.» 1 IOAN 4,3

Împărăţia lui Isus sau anarhie! Aşa cum a spus Satan la început — «... voi fi ca şi Cel

Preaînalt» (Isaia 14,14) -va fi si în aceste vremuri din urmă. Dorinţa lui este să a junga egalullui Isus, ba chiar să Îi ia locul pe tron. Adevărul lui Isus experimentat zilnic în viaţa ta te facecapabil să împlineşti măreţul scop al naşterii tale din nou: slujirea Dumnezeului celui viu.Doar aşa devenim conştienți de realitatea luptei spirituale între împărăţia lui Cristos şi anarhiadiabolică sau altfel spus, între a sluji şi a conduce. Ce înseamnă de fapt să slujeşti? Nimicaltceva decât renunţare la sine pentru binele altora. Ce înseamnă Conducere? Câştig prinexploatarea altora! Aparentul conducător a fost înfrânt de Slujitor! Acest lucru ni 1-a spuschiar Domnul: «şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob» (Matei 20,27).Fiecare avansare în acest fel înseamnă automat o degradare a personalităţii tale. Care este însăesenţa slujirii? Manifestarea victoriei împărăţiei lui Isus. Slujitorul 1-a înfrânt pe uzurpator cu

preţul vieţii Sale.

25 FEBRUARIE

« Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşni c, S-a adus pe Sine însuşi jertf ă fa ră pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiţi Dumnezeului cel viu !» EVREI 9,14

Care a fost scopul pentru care Domnul Isus a murit? El Şi-a dat viaţa ca noi să-I putemsluji. Altfel spus, puterea absolută a biruinţei Sale pe cruce este sursa slujirii noastre. In IsusCristos avem totul. Ce nebunie este să aderăm la anarhie şi prin aceasta să ajungem sub

influenţa duşmanului!Să ne uităm Ia caracterul slujirii lui Isus: El are elementul liberei voinţe totale. LaDumnezeu nu există obligaţie în slujbă, nu există datorie. Domnul Isus spune despre Sine:«Nimeni nu Mi-o ia cu sila (viaţa Sa), ci o dau Eu de la Mine» (Ioan 10,18). Încă de pevremea lui Iosua (la sfâr şitul vieţii sale) apare chestiunea propriei decizii: «... Cât despremine, eu şi casa mea vom sluji Domnului» (Iosua 24,15). Este nevoie doar de o hotărâreconcretă şi finală din partea ta. Decide astăzi să ieşi de sub influenţa lui Satan şi să trăieşti şisă slujeşti în împărăţia lui Isus Cristos!

11 FEBRUARIE

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.» FlLIPENI 2,5 Slujirea înaintea lui Dumnezeu şi domnia lui Isus Cristos în viaţa noastră aduc adevărataîmplinire spirituală. În Evrei 9 citim că Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru un scop divin,veşnic nu pentru o cauză sentimentală. De aceea apostolul Pavel spune foarte clar: «Căci cei

tăiaţi îm prejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu» (Filip. 3,3).Puţini credincioşi au învăţat însă să-L slujească cu adevărat pe Domnul în duh. Majoritateasunt, din păcate, sensibili doar din punct de vedere sentimental. Copiii sentimentali ai luiDumnezeu nu vor avea însă niciodată pace lăuntrică.

Un alt indiciu al domniei lui Isus în viaţa ta este această pace lăuntrică, de origine divină.

Numai cei care-L slujesc pe Dumnezeul cel viu experimentează pacea interioară. Domnul nespune: «Veniţi la Mine ...şi Eu vă voi da odihna» (Matei 11,28). El a fost pacea lui Pavel, care



a mărturisit: «un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi $lujesc, mi s-a arătat azi

noapte» (Fapte 27,23) în mijlocul Unei furtuni puternice, pe o corabie care ameninţa să sescufunde. Să îl slujeşti pe El înseamnă să gândeşti la fel cum gândeşte El. Un asemenea om vafi onorat în aceeaşi măsur ă ca şi Domnul Isus. El ne-a promis: «Dacă îmi slu je ște cineva,Tatăl îl va cinsti» (Ioan 12,26).

12 FEBRUARIE

«Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!»IEREMIA 17,7

Amin! Expresia «Amin» înseamnă «aşa este». «Amin» confirmă cu bucurie ceea ce seîntâmplă. Isus este garanţia vieţii noastre. Toate adevărurile sunt «Da si Amin» în El. Omulnatural e înşelător, vremelnic. Fiecare ipocrizie din viaţa noastră reflectă fiinţa anticristului,care este mincinos. Dar Domnul cel înviat este «Da şi Amin»\ Este «Amin» în jertfa şi însângele Său preţios. Este «Amin» în dreptatea Sa. Şi această podoabă sfântă - «Amin» —

străluceşte puternic în lumea din ce în ce mai dezbinată. «Amin» este fiecare din numele Sale:Mirele Bisericii (Mireasa Sa, care nu se va mai despărţi niciodată de El), Prietenul tău care teiubeşte mai presus decât un frate, Păstorul tău care este pretutindeni cu tine, chiar şi în ceamai întunecată vale, Ajutorul şi Salvatorul tău, Stânca şi Spri jinul tău, siguranţa ta, bucuria ta,totul în toate - «da»-ul tău şi «Amin»-ul tău în toate lucrurile. O, dacă aş putea să-ţi scriu culitere de foc în inimă: numai Isus este Mântuitorul, divinul «Amin»!

28 FEBRUARIE

nC ăci omul merge spre casa lui cea veşnică.»ECLESIASTUL 12,5

Ca şi creştini alergăm cu toţii către un ţel: să fim o veşnicie cu Domnul Isus. Ce înseamnăaceastă alergare pe calea Domnului? Înseamnă un proces continuu de sfinţire, ceea ce

presupune, nici mai mult nici mai puţin, concentrare din ce în ce mai mare, exclusivă asupra persoanei lui Isus Cristos. Pavel este un exemplu extraordinar, deoarece el a urmărit acestscop, care a devenit ţinta ultimă a vieţii sale, în aşa fel încât el şi Cristos care trăia în elaproape că nu mai puteau fi deosebiţi. De aceea Pavel a putut spune: pentru mine a trăi este

Cristos ...» (Filip. 1,21); în alt loc apostolul mărturiseşte: «am murit faţă de Lege» (Gal. 2,19).In Cristos se afla puterea sa extraordinară. El a fost într-adevăr una cu Isus şi a păşit pe urmeleDomnului. «Succesul» în sfinţenie nu poate fi separat de alergarea neabătută pe caleaDomnului. Experienţa tragică pe care o trăiesc mulţi credincioşi este aceea că doresc sădespartă în viaţă aceste două noţiuni practic inseparabile. Cine face Acest lucru este victimaunei auto înşelări teribile. Este posibil ca în exterior să doreşti să alergi pe calea Domnului,dar în lăuntrul tău rămâi pe loc. Controlează permanent în ce măsură armonizezi trăirile şigândurile interioare cu acţiunile exterioare!

29 FEBRUARIE

«Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse fi rii pământeşti, ci sunt puternice,întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.» 2 CORINTENI 10,4

Dacă gândurile tale sunt curate, pline de dr agoste, atunci emani în jurul tău o atmosferă

plăcută, binecuvântată. Dacă eşti rău şi stricat, dacă răspândeşti şi întreţii o atmosferăapăsătoare, tensionată mai bine stai singur deoarece, în cazul acesta poţi să distrugi mediul şi



chiar şi pe colegii alături de care trăieşti şi munceşti. Se spune că un asemenea lucru seîntâmplă din cauza agresiunii reprimate şi exprimate doar la nivel de gânduri rele, gânduri pecare le nutreşti față de fraţii si surorile tale. Când diavolul deţine controlul asupra gândurilor tale, aleargă sub protecţia lui Isus Cristos; acolo vei fi eliberat şi liniştit, căci promisiuneaDomnului este încă valabilă: «Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi

peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Păcatul prin vor be sau prin gând este la fel degrav. Fugi la Domnul când ispita de a acţiona conform impulsurilor firii este prea puternică!Isus este biruitor! El a câştigat pentru noi toţi viaţa veşnică cu preţul vieţii Sale. Cristos nu arăspuns provocărilor, nu a dat curs ispitei de a face apel la autoritatea Sa. In umilinţă a rămasMielul lui Dumnezeu pe cruce şi a înfrânt duşmanul.



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

MARTIE



1 MARTIE Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care v eţi putea stinge toate săgeţilearzătoare ale celui rău. Luaţi și coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.» EFESENI 6,16-17

Cu siguranţă pentru apostolul Pavel a fost o mare bucurie să le scrie tesalonicenilor:«cr edinţa voastră merge mereu Ctescând» (2 Tes. 1,3). Prin ce a crescut credinţa lor aşa demult? Prin constanta apropiere de Domnul. In măsura în care ne apropiem mai mult de El înviaţă şi în inimă, în aceeaşi măsură creşte si credinţa noastră. Bineînţeles, calea devine din ceîn ce mai grea şi se face din ce în ce mai întuneric, dar chiar şi atunci când pierdem orice

susţinere putem fi siguri ca vom găsi sprijin în El. Avraam a avut o credinţă puternică şi L-acinstit pe Dumnezeu. El a ştiut în mod sigur că Dumnezeu va împlini tot ceea ce a promis.

Să ne gândim şi la împăratul David. El a avut parte de mari dezamăgiri în viaţa sa şi

totuşi, chiar în mijlocul srâmtorării el a strigat: «Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea,

izbăvitorul meu!» (Psalm 18,2).De unde a avut oare profetul Ilie putere? Numai şi numai din relaţia sa apropiată cu Domnul,

relaţie care l-a întărit chiar și atunci când plângea: «Eu singur am rămas din prorociiDomnului» (comp. cu 1 Imp. 19,10.14). El s-a dezrădăcinat de tot ce a fost firesc şi s-aancorat puternic în Domnul.

2 MARTIE «Astfel dar, după cum aţi primit pe Cristoslsus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă după învăţăturile care v- aufost date şi sporind în ea cu mul ţumiri către Dumnezeu.»COLOSENI 2,6-7

O dată cu creşterea speranţei, a credinţei puternice — creşte în noi şi dragostea izvorâtădin Dumnezeu. Dragostea lipseşte de cele mai multe ori diri viaţa şi inima noastră. Prinapropierea de Domnul însă ea creşte. Dragostea lui Isus în tine este un semn concret alalergării tale pe calea Domnului şi al prezenţei Duhului Sfânt al lui Dumnezeu în tine.Dragostea lui Dumnezeu în inima unui credincios nu aşteaptă nimic de la alţii, ci mereu

dăruieşte, aşa cum şi Domnul Isus S-a dăruit pe Sine - din dragoste. Pentru ce se roagă Pavel

întemniţat în închisoarea romană? Se roagă cumva să fie eliberat din închisoare cât mairepede? Nu! El se roagă: «Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în

cunoştinţă şi orice pricepere» (Filip. 1,9). Aceasta era principala sa grijă, preocupare, motiv

pentru care de altfel a vorbit despre dragoste atât de des. Aici atingem un punct de o

importanţă capitală, majoră, deoarece în zilele noastre dragostea nu creşte, ci dispare. Dar acelaşi apostol Pavel ne îndeamnă pe toţi: «Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu

dragostea, care este legătura desăvârşirii» (Col. 3,14).

3 MARTIE Cine defăimează pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.» PROVERBE 11.12

Este minunat să avem puterea şi capacitatea de a ne vedea aşa cum suntem în realitate.Autocunoaşterea o primim prin rugăciune, prin citirea şi studierea permanentă a Sfin-tei

Scripturi. Această cunoaştere a sinelui presupune însă automat o cunoaştere profundă, intimăa Mielului. Pusă în lumina Cuvântului, natura mea pervertită îşi va pierde puterea, iar eu



ajung să ÎI cunosc mai bine în Duh — nu intelectual — pe Miel: «Iată Mielul lui Dumnezeu,

care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29). Lucrul acesta ne dă liniştea interioară. Necunoaşterea

Mielului ne face să falimentăm în Viaţa spirituală. Prin unirea cu Isus putem să fim calmi chiar şi în cele mai mari furtuni ale vieţii. Unirea

cu El în Duh — «Dar vine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6.17) —

reprezintă adevărata pricepere şi înţelepciune. In Proverbe 9,10 găsim scris: «ştiinţa sfinţilor este priceperea». Prin cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Mielului puutem sa răbdămnedreptatea, chiar dacă poate cel mai bun Prieten al nostru ne defăimează. Eşti tu un om

înţelept, îmbrăcat în neprihănire? Vă îndemn pe toţi, mai ales acum când venirea Domnuluieste atât de aproape: «îmbrăcaţi~vă în Domnul Isus Criststos» (Rom. 13,14).

4 M ARTIE

«Ştiu faptele tale. Iată ţ i - am pus înainte o uşa deschisă, pe care nimeni n-o poate închi de,căci ai puţina putere si ai păzit Cuvântul Meu si n- ai tăgăduit Numele Meu.»

APOCALIPSA 3 .8Cine a deschis uşa Domnului? Cel cu putere puţină. Acesta este un mesaj plin de speranţă

pentru cei disperaţi şi slabi. Acceptă puterea totală a Duhului pentru a experimenta victoriasfinţeniei lui Dumnezeu în viaţa ta! Este felul în care El îşi dezvăluie dumnezeirea: înslăbiciune! Gândeşte-te, tu, care tânjeşti atât de mult după putere şi după privilegiile deşarte

pe care ea le oferă! De multe ori ne rugăm să primim opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să nedea pentru că ne vine greu să acceptăm că «puterea Mea în slăbiciune este făcută

desăvârşită» (2 Cor. 12,9) sau «El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce nu-Linteresează pe Domnul puterea şi efortul nostru? Pentru că forţa noastră are doar efect

trecător, pe când puterea Sa lucrează pentru veşnicie. Să ne bucurăm în slăbiciune, deoarece

efortul nostru r espinge şi opreşte manifestarea puterii lui Dumnezeu.Dumnezeu deschide această uşă doar celor care Îi ascultă Cuvântul. Cât de puţini oameni

sunt însă «roditori» în solul Cuvântului! Dar Domnul spune: «Iată spre cine îmi voi îndrepta

privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu» (Isaia66,2). Doreşti să te laşi pătruns din ce în ce mai adânc de adevărul acestui verset? Dumnezeunu aşteaptă de la tine efort personal, ci ascultare, dedicare.

5 M ARTIE

«Prin aceast ă „voie" am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfi re a trupului lui Isus Cristos, o dată

pentr u totdeauna» EVREI i 10.10Ce este sfinţirea? Cel mai profund înţeles al sfinţirii îl găsim în textul din Evrei 13,12:

«De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de

poar tă.» Imediat urmează chemarea la sfinţire: «Să ieşim, d ar, afară din tabără la El şi să

suferim ocara Lui» (Evrei M, 13). Isus a venit pe acest pământ pentru a ne sfinţi, dar și noitrebuie să venim la El pentru a fi sfinţiţi. Întrebarea decisivă este următoarea: doreşti tu să fii

sfinţit, adică să fii ales de Isus? Vrei să renunţi la «relaţii», la bunuri şi la bogăţiile materiale

pentru a fi una cu Domnul Isus? Există doar o singură cale a sfinţirii şi ea duce cu siguranţă laIsus. Duce nu numai la cruce, ci şi pe cruce. Sfinţirea este de o importanţă vitală, deoarece

dacă nu dorim să mer gem unde a fost Isus, nu putem să ajungem nici unde este El acum. Iată

de ce este scris în Epistola către Evrei: «Ur măriţi pacea cu toţi şi sfinţirea ,fară care nimeninu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Timpul ne presează, clipa întâlnirii cu Isus pe norii



cerului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu pierdem din vedere faptul «... că Dumnezeu nu

ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire» (1 Tes. 4,7).

6 M ARTIE

«El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi Nu va mai f i n ici tânguire,nici ţipat, nici durere, pentru ca lucrur il e dintâi au trecut.» APOCALIPSA 21,4

Ceea ce este mai bun urmează să vină! Sfinţirea ne stă încă înainte! Domnul a pregătit

bucurii nebănuite pentru cei care Îl iubesc. Această răsplată minunată nu poate fi descrisă încuvinte; iată ce găsim scris în Epistola către Corinteni «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut,

urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit

Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc» (1 Cor. 2,9). Dar Domnul ne-a spus în detaliu în CuvântulSău despre minunea şi frumuseţea sfinţirii veşnice, după cum citim în Isaia: «... nu se va mai

auzi în el de acum nici glasul f lanşetelor, nici glasul ţipetelor» (Isaia 65,19). Acest lucruînseamnă că toţi cei care vor fi schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui nu vor mai plânge, deoarece

toate motivele de tristeţe vor dispărea. Nici o suferinţă nu ne va mai tulbura, iar gândurile de

moarte sau pierdere nu ne vor mai mâhni sufletul. Acolo nu vor mai exista lacrimi, deoarecesfinţirea noastră va fi completă. In cer nu va mai exista suferinţă pentru toţi cei care au luptatcu păcatul pe pământ şi i s-au împotrivit celui rău. Nici o «inimă rea, necredincioasă» nu-imai poate despărţi pe cei răscumpăraţi prin sângele Mielului de prezenţa Dumnezeului celui

viu. Vom sta curaţi, fară pată în faţa tronului Său şi vom fi reflecţii ale Fiului Său,

asemănători Lui.

7 MARTIE Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de luminasoarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor.» APOCALIPSA 22,5

Copiii lui Dumnezeu nu vor mai plânge, pentru că, pe lângă multe altele, va dispărea şi

teama de schimbare, nesiguranţa. Atunci vom şti că suntem ocrotiţi pe vecie. Păcatele vor fiuitate şi vom fi parte a dumnezeirii.

Nu vei mai plânge, pentru că dorul tău va fi alinat şi toate dorinţele împlinite. Nu vei mai avea

ce să-ţi doreşti pentru că vei avea totul. Ochii şi urechile, inima şi mâinile, cunoştinţa,

imaginaţia, speranţa, voinţa şi toate dorinţele sufletului vor fi complet satisfăcute. Şi cu toatecă nu ştim foarte multe despre lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îliubesc, putem afla suficiente detalii în cartea Apocalipsa scrisă de apostolul Ioan prin inspi-raţia Duhului Sfânt. Vom fi nespus de fericiţi acolo, cu Domnul. O pace plină de bucurie e

pregătită pentru noi în cer. Ea se apropie deja de noi şi un lucru este sigur: mai deevreme saumai târziu sălciile plângătoare în care ne agățăm harfele (Psalm 137,2) vor fi schimbate cufrunzele de laur ale victoriei spirituale. Picăturile de rouă ale necazului se vor transforma în

perle veşnice de soare. Isus vine în curând şi acest adevăr este minunat!

4 MARTIE



«Pe cel ce vine la M ine, nu-l voi i zgoni afar ă.» IOAN 6,37

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au putere şi valabilitate veşnică; ele fac parte din mareaSa predică despre Sine însuşi: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi

niciodată si cine crede în Mine, nu va înseta niciodată» (Ioan 6,35). In versetul imediat

următor Domnul plânge că nimeni nu-L crede. El a fost trimis pe pământ de Tatăl Său pentrua ne salva şi a ne face o promisiune măreaţă: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni

afară» (Ioan 6,37). Data de valabilitate a acestei promisiuni nu are termen de expirare.Domnul Isus nu va refuza nici un păcătos care vine cu pocăinţă sinceră înaintea Lui, ci El

spune: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Şi chiar dacă vom veni

în repetate rânduri, El ne va da întotdeauna o a doua şansă. Ce se întâmplă aşadar cu

credinciosul care păcătuieşte după ce a venit la Isus? Această promisiune este sigură şi veşnicvalabilă din toate punctele de vedere; apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dar dacă

cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Avocat; greceşte: Paraclet, adică apărător,

ajutor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit» (1 Ioan 2,1).

9 M ARTIE

« Veniţi totuţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, sevor face albe ca zăpada; de vor fi ro șii ca purpura, se vor face ca lâna.» ISAIA 1,18

Domnul mă spală prin sângele Său, astfel încât devin alb ca zăpada, căci El zice: «Ii voi

curaţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârţit împotriva Mea» (Ier. 33,8). Isus însuşi

afirmă: «Oile Mele ascultă g lasul Meu. Eu le cunosc și ele vin după Mine» (Ioan 10,27).Promisiunea Sa - «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37) - este sigilată cu

un sigiliu dumnezeiesc prin adăugarea «nimeni nu le va smulge din mâna Mea» (Ioan 10,28).De ce mai eziţi, tu, inimă slabă? Nu este această bunătate copleşitoare? Nu esteextraordinar ca atunci când vii la Isus să îl găseşti, să fii primit în părtăşia Sa, să fii mireasa

Lui, a Celui care te iubeşte şi te asigură: «Poţi să rămâi al Meu pe veşnicie»? împotriveşte-teaşadar duhului dominator al fricii şi fii parte a duhului părtăşiei, prin care poţi Striga «Ava

adică: Tatăl» (Gal. 4,6). Iată câtă îndurare conţine această promisiune scurtă, dar profundă:«pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37).

10 MARTIE

«Căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.» I ov 36,2

Nu ar trebui să ne lăudăm niciodată cu calităţile noastre pentru a câştiga aprecierea

oamenilor sau pentru ca evlavia noastră înaintea lui Dumnezeu să fie recunoscută. Pe de altă parte însă este păcat să încercăm tot timpul, plini de frică şi teamă, să ascundem ceea ce ne-adăruit Domnul pentru a sluji semenilor noştri. Scopul divinul răscumpărării noastre este acela

de a fi «spre lauda slavei harului S ău» (Efes. 1,6). De aceea un credincios adevărat nu poate

fi doar o picătură în ocean, ci trebuie să se asemene unei «cetăţi pe munte». Ca şi copil al lui

Dumnezeu nu trebuie să te asemeni unei lămpi puse sub obroc, ci trebuie să fii o lumină pusă

într-un sfeşnic care să lumineze pe toţi cei din casă. Purtătorii adevăraţi de lumină pot rămâne

anonimi - însă cu siguranţă lumina pe care aceştia o răspândesc va fi văzută. Când te retragi

pentru a nu fi văzut se vede adevărata lepădare de sine. Nu există justificare pentruneproclamarea Evangheliei lui Isus Cristos, Domnul cu adevărat înviat, care locuieşte în



inima noastră. Ce misiune importantă avem în aceste timpuri din urmă, când suntem atât deaproape de răpire!

11 MARTIE Şi Dumnezeu poate să vă umple cu or ice har , pentru ca» având totdeauna în toate lucru r i le din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.»2 CORINTENI 9,8

Mai avem puţin timp! De aceea încearcă în Numele lui Isus, Domnul care nu S -a ruşinatcu numele tău, să te îm potriveşti din ce în ce mai mult impulsurilor firii pământeşti şi vesteşte

altora mântuirea pe care ţi-a dăruit-o El. Dacă nu poţi vorbi cu glas de trâmbiţă, atuncişopteşte. Dacă nu ai chemare pentru a fi predicator, dacă nu poţi să scrii cărţi şi comentarii

pentru a transmite mai departe mântuirea, atunci vorbeşte ca Petru: «Argint si aur n-am, dar

ce am, îţi dau» (Fapte 3,6). Vorbeşte la fântâna lui Iacov cu femeia samariteancă dacă nu poţi

să predici poporului pe munte! Laudă-L pe Domnul Isus în casa ta dacă nu poţi să Îl slăveşti

cu glas tare în biserică! Sau fa-o pe câmp, Când eşti singur, dacă piaţa nu e un loc potrivit! Fiimărturie pentru ai tăi, pentru toţi cei dragi din casa ta dacă simţi că nu poţi atinge masele de

oameni! Nu îţi irosi talantul, ci foloseşte-1 cu înţelepciune! Aşa vei culege roade spre slavaDomnului şi Stăpânului tău, iar prin vorbirea ta despre El vor fi şi alţii învioraţi. Prin mărturia

personală sfinţii sunt revigoraţi, păcătoşii cercetaţi, iar împărăţia Domnului lăudată.

«.., num ai vuietul ei vă va îngrozi.» ISAIA 23,19«Căci numai încercarea (necazul) ne învaţă să fim atenţi la Cuvânt.» (TRAD. LUTHER )

Numai Luther traduce versetul de mai sus astfel. Acest rezultat binecuvântat al încercării

(necazului, ispitei) îl putem experimenta într-un mod unic şi în viaţa noastră; el ne învaţă săfim atenţi la Cuvânt. Care cuvânt? Cuvântul Domnului nostru, în care El spune: «Cuvintele pe

care vi le-am spus Eu sunt duh si viaţă» (Ioan 6,63). Acest Cuvânt ne relevează întreg

caracterul lui Dumnezeu, deoarece Isus Cristos însuşi este Cuvântul întrupat şi «în El

locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii» (Col. 2,9). Profetul Ezechiel a fost realmente pus să mănânce cuvântul. în Rut 2,14 citim: «... a mâncat si s-a săturat si ce a rămas a

strâns». De fiecare dată când putem să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Domnul suntemînvioraţi şi săturaţi ca după o masă bogată şi minunată, deoarece suntem plini de adevărul

Domnului pe care Cristos ni-1 descoperă prin Cuvântul Său. Inima noastră găseşte pace prin

studierea Bi bliei. Sfânta Scriptură însăşi ne prezintă imaginea extraordinar de frumoasă a

Mirelui nostru drag, pe care-L aşteptăm cu dor. Speranţa noastră nu este deşartă, căci în cinealtcineva am crede decât în Cel care ne vorbeşte? Ce am putea noi, cei aflaţi în strâmtorare, săne dorim mai mult? Prin trăirea Cuvântului câştigăm pacea şi siguranţa în Cristos.

13 MARTIE«Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, si până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.» ECLESIASTUL I2.7

Toţi mergem pe o cale, păşim spre o ţintă, spre Dumnezeul veşnic. Nenumăraţi

oameni au încercat să evite orice întâlnire cu Dumnezeu, chiar şi cea finală, dar în za -dar, însă cine este împăcat cu Dumnezeul cel veşnic, prin credinţa în jertfa Domnului



Isus, păşeşte pe cale cu bucurie şi hotărâre. Iată câteva exemple pentru a ilustra cele

spuse:• Avraam: Domnul spune despre el: «Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că

are să vadă ziua Mea. A văzut -o şi S -a bucurat» (Ioan 8,56). Credinţa lui l-a susţinut în

umblarea pe calea Domnului.• Iacov: Israel a strigat cu puţin înainte de moarte: «In ajutorul Tău nădăjduiesc,

Doamne!» (Gen. 49,18). Iacov păşea pe calea Domnului cu toate că aparent era foartede parte de ţinta sa, deoarece pe atunci se afla în Egipt.

• Iov: Acest om foarte încercat a văzut biruinţa finală spr e care se îndrepta, în ciudamarii sale suferinți. Această speranţa l-a ajutat să depăşească toate încercările din viaţasa: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu ...» (Iov 19,25).

Din toate acestea învăţăm că trebuie să ne detaşăm tot mai mult de ceea ce estetrecător, de suferinţă, pentru a vedea mai clar ţinta finală şi pentru a păşi cu încredere

pe calea Domnului.

14 MARTIE«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lu crurile ca să poată fi, în ce

priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facăispăşire pentru păcatele norodului.»EVREI 2,17

Dacă îl urmezi din toată inima pe Isus, simţi chemarea să transmiţi această veste asalvării şi aproapelui tău. Din păcate însă, de multe ori eforturile tale de a-i câştiga pe

alţii pentru Isus se lovesc de inimi împietrite şi de refuzuri dure. De ce? Pentru că nu

calci efectiv pe urmele Lui şi refuzi să te identifici cu păcătoşii. Trebuie să ne coborâmla nivelul lor, la fel cum Isus S-a coborât la al nostru. Păcatul din noi întrerupe legăturacu Domnul şi de aici rezultă mesajul nostru lipsit de putere pe care îl prezentăm celor

păcătoşi. Numai dacă devenim una cu Isus Cristos putem să ne apropiem cu putere şicu dragoste de cei pierduţi. Această unire cu El ne conferă o aură preoţeascăconvingătoare; doar astfel suferim cu adevărat pentru oamenii care vor merge în

blestemul veşnic şi plângem pentru ei înaintea Domnului. Ce minunat este când nu maiexistă nimic în inima ta care ar putea sta în calea identificării tale complete cu El! Prin

unirea cu Domnul inima ţi-e plină de milă şi de compasiune pentru cei pierduţi, iar aproapele tău va fi puter nic cercetat de dragostea ta sinceră pentru el.

7 MARTIE«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, f ără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.» 1 TESALONICENI 5,23

Iată chemarea pe care ţi-o face Dumnezeu! Această chemare a Lui nu se va desăvârşiinstantaneu în viaţa ta, dar El te cheamă şi pe tine la sfinţire, adică la starea de sfinţenie, înslujba celor aleşi. Altfel spus, eşti chemat să faci lucrările «pe care le-a pregătit Dumnezeu

mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). De aceea apostolul Pavel ne s pune că prin

sfinţire {«pe deplin») împlinim chemarea lui Dumnezeu şi ne punem cu totul la dispoziţia Sa;

cu alte cuvinte, sfinţirea înseamnă o concentrare totală şi intensă asupra voinţei lui Dumnezeu



în ceea ce priveşte viaţa ta, în aşa fel încât trupul, sufletul şi duhul tău vor fi înnoite,transformate şi modelate pentru ţelul şi scopul Său. In general, noi tratăm conceptul de

«sfinţire» foarte super ficial. Dar eu te întreb: eşti pregătit să plăteşti preţul sfinţirii? Aceastava aduce cu sine o diminuare semnificativă a tot ceea ce înseamnă interes material,

pământesc, dar va presupune şi o amplificare plină de putere a tuturor intereselor legate de

lucrarea lui Dumnezeu.

16 MARTIE«Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.» FILIPENI 1,21

În timp ce meditam la aceste cuvinte, am realizat cu toată fiinţa că Isus Cristos trebuie să

aibă prioritate în absolut orice lucru. Ca şi copii ai lui Dumnezeu toţi suntem de acord în modteoretic cu această afirmaţie şi-L acceptăm cu mintea pe Isus ca Domn. Problema se pune însă

dacă în absolut tot ce priveşte viaţa noastră particulară se întâmplă la fel. Ce ocupă primul loc

în viaţa, în inima mea? Serviciul, familia, afacerile, interesele mele — sau într-adevăr numaiIsus Cristos? Dacă El este într -adevăr pe primul loc, atunci putem fi siguri că lista noastră de

priorităţi este corectă. Gândindu-ne la acest text, ne impresionează şi forma la prezent a

verbului «a fi» — «a trăi este Cristos». De obicei suntem tentaţi să amânăm trăirea acestuiadevăr pentru mai târziu, argumentând că va veni cu siguranţă timpul când Domnul Isus va fi

totul pentru noi. Dar acest lucru este fals, căci acum, în acest moment, El «este» Cel care a primit toată puterea pe pământ şi în cer, deci şi în viaţa noastră. Dacă acest lucru e adevărat,atunci toate pornirile şi gândurile negative şi întunecate, necredinţa sau chiar putina credinţă

nu-şi mai au locul în viaţa noastră. Atunci nu vom mai fi conduşi şi dominaţi de sentimente şiimpulsuri, deoarece lăuntrul nostru va fi umplut de Isus şi vom putea spune cu adevărat:

«pentru mine a trăi este Cristos».

17 MARTIE«Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom si trăi împreună cuEL» 2 TIMOTRI 2,11

Tot ceea ce defineşte eul nostru cu izbucnirile, dorinţele şi mofturile sale a fost descris dePavel în cuvinte izvorâte din propria sa experienţă. Soluţia? «A muri este un câştig» (Filip.1,21). Apostolul se referea aici la moartea trupului său, la execuţia iminentă, deoarece se afla

închis la Roma. Dar Pavel a reuşit să exprime un adevăr duhovnicesc valabil pentru toate

timpurile prin expresia «a muri este un câştig». Aceasta înseamnă că fiecare ocazie pe care oavem să dovedim cu viata crucificarea şi moartea noastră împreună cu Isus trebuievalorificată; acesta este un câştig pentru noi. Fiecare jignire, fiecare umilinţă, fiecarenedreptate este o dovadă a realităţii morţii lui Isus în viaţa noastră personală. Toţi suntem cusiguranţă de acord că moartea lui Isus, «crucificarea singurului Fiu al lui Dumnezeu» este cea

mai mare nedreptate a tuturor timpurilor. Dar exact prin acest lucru au fost descoperitedreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Iată un adevăr incompatibil cu logica omenească! La fel

stau însă lucrurile şi în ce priveşte urmarea Lui. Prin nedreptăţile pe care le suferim ca şi

slujitori credincioşi ai Domnului, cei nemântuiţi vor descoperi moartea şi învierea lui Isus înviaţa noastră: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21).



18 MARTIE«Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea amin te pe care o păstrez despre voi. în toaterugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie dincea dintâi zi până acum.»

FILIPENI 1,3-5

Cu toate că apostolul Pavel se afla într -o situaţie disperată, gândurile sale despre viaţa decredinţă şi despre fraţi erau neschimbate. Motivaţia lui era: «,.. partea pe care o luaţi la

Evanghelie». Această umblare împreună, această părtăşie creează o atmosferă plină de binecuvântare. Este bine dacă ne întrebăm cu toată seriozitatea: cum mă raportez eu la

ceilalţi? Gândurile au putere pentru că, chiar dacă nu pot fi auzite, ele pot fi simţite. Ştim cu

toţii că diavolul vrea să îi dezbine pe copiii lui Dumnezeu, iar puterea gândurilor de binecuvântare pentru ceilalţi, a dragostei unul faţă de altul în Cristos, să dispară. Te gândeşti

cu drag la toţi cei din jurul tău? Îi iubeşti cu adevărat? Credinciosul superficial este dominatde gânduri care au legătură cu propria lui stare, pe când gândirea binecuvântată a

credinciosului în Duh creează independenţă faţă de problemele personale. Binecuvântaţ i suntacei oameni care îi poartă în gând şi rugăciuni pe cei din jurul lor, în ciuda propriilor

probleme. Aici este misterioasa, dar divina putere a Bisericii lui Isus Cristos!

19 MARTIE«A venit un nor si i- a acoperit cu umbra lui şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!"» MARCU 9,7

Îl aştepţi numai şi numai pe Domnul Isus sau atenţia ta este cumva împărţita? Dacă Îlaşteptăm într -adevăr numai pe El reuşim să îl vedem prin credinţă în viaţa de zi cu zi, în ciudaispitelor, dezamăgirilor şi a întunericului. Trei din ucenicii Săi au trăit această experienţă pe

muntele schimbării la faţă. Cu cât dorul nostru după El şi după absolut tot ce are legătură cuDomnul creşte, cu atât puterea Sa va lucra mai eficient asupra noastră, în noi, ș i prin noi. Aşaeste scris în binecunoscutul verset din Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul îşi

înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă si nu obosesc, umblă şi nu ostenesc». Fii atentla expresia «a umbla». În umblare nu găseşti nimic neliniştitor, grabă sau nestatornicie. Ea

reprezintă piatra de testare a rezistenţei noastre în aşteptare. «Să umbli şi să nu oboseşti» este

cea mai mare realizare pe care o poate atinge puterea noastră. Cuvântul «a umbla» nu estefolosit aici pentru a descrie o activitate, ci pentru a simboliza spiritualitatea. Biblia nu este ocarte abstractă; ea este întotdeauna reală şi vie. In acest context Dumnezeu ne spune: «Umblă

înaintea mea» (Gen. 17,1) şi nu «Fii spiritual!» Fă acest lucru azi!

20 MARTIE«Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie.» PROVERBE 10,28

Când vrem să experimentăm prea multe lucruri noi, ne jucăm cu focul, cu ispita. Dorim să

avem mereu ceva de lucru, şi dacă se poate cât mai zgomotos, cu atât mai bine. Din punct devedere fizic acest lucru duce la epuizare, iar în viaţa spirituală este echivalent cu întristarea

Duhului Sfânt, al Cărui Templu este trupul nostru şi produce activităţi haotice care sesoldează cu distrugerea păcii lăuntrice. Şi dacă dorim să experimentăm cât mai multe în viaţa

noastră spirituală în loc să îl aşteptăm pe Isus, acest lucru va duce în cele din urmă ladistrugerea speranţei noastre. Să nu ne risipim în zadar! Daca îl aşteptăm pe Domnul trebuie

să avem siguranţa de neclintit că El trăieşte si că Se întoarce sigur! Realitatea prezenţei lui



Dumnezeu nu depinde de un loc anume, ci de hotărârea noastră de a-L avea mereu pe Cristosîn faţa ochilor. Dacă suntem centraţi în Domnul Isus, suntem mult mai atenţi la ceea ce

gândim, spunem, facem sau privim. Problemele apar când refuzăm să acceptăm realitatea prezenţei şi acţiunii Sale. Psalmistul mărturiseşte: «Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile

mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii» (Psalm 46,3). Această teamă va

dispărea când ne vom înrădăcina cu totul în realitatea prezenţei Sale. El a fost şi esteîntotdeauna omniprezent.

21 MARTIE «Oboseşti mergând.»Isaia 57,10

De multe ori suntem incapabili să experimentăm puterea biruinţei Domnului în

slăbiciunea noastră pentru că avem o inimă împărţită şi speranţe duplicitare. În viaţa de zi cuzi ne punem nădejdea în fel de fel de lucruri, numai în Isus nu. Şi deoarece nu El este

principala prioritate în aşteptare, atâtea lucruri în care ne-am pus mari speranţe eşuează. Mă gândesc în acest context la un cuvânt al Domnului spus prin profetul Hagai: «Vă

aşteptaţi la mult şi iată că aţi avut puţin, l -aţi adus acasă, dar Eu l -am suflat. Pentru ce? — zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi

aleargă pentru casa lui» (Hagai 1,9). Cu alte cuvinte, eul tău are prioritate, iar Domnul e pelocul doi sau chiar trei. Lasă-mă să-ţi atrag atenţia asupra faptului că El ştie exact care-ţi sunt

priorităţile! Domnul pătrunde în cele mai adânci locuri ale inimii tale. Cine are taine faţă de El

acela dovedeşte că inima sa este împărţită. Un astfel de om nu este ș i nu va fi cu nici un chip binecuvântat.

22 M ARTIE

«A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi l e- a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biru itor asupra lor pr in cruce.» COLOSENI 2,15

Nu greşim când constatăm că în ultima vreme atacurile şi ispitele la adresa noastră, atât

fizice, cât şi psihice, s-au înmulţit. Nici nu ar putea fi altfel, căci apropierea revenirii lui Isusstârneşte furtuni în lumea nevăzută, lume care se îndreaptă spre pământ. Această furtună, prin

puterea «duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti» (Efes. 6,12) va fi tot mai puternică în

timpul necazului cel mare, dar se va retrage şi se va evapora ca un vis. Mişcările lumii

invizibile sunt însă cel mai puternic simţite de sfinţii lui Cristos. Astăzi este mai important caniciodată să ţinem privirea îndreptată spre Domnul Isus. Ca membri în Biserica Sa ne aflăm cu doar câteva clipe înaintea răpirii şi a veşniciei glorioase. Satan se împotriveşte cu disperareşi luptă din răsputeri împotriva acestui adevăr; de aceea copiii credincioşi ai lui Dumnezeu

sunt supuşi din ce în ce mai mult ispitelor şi atacurilor celui rău. Consolează-te însă cu ideeacă, o dată cu venirea lui Isus vei intra în veşnicie. Aşteaptă, căci aşa vorbeşte Domnul: «... dar

cine va răbda până la sfârşit va fit mântuit» (Matei 10,22)!

23 MARTIE



«Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţ i târziu, ca s ă mâncaţi o pâine câştigată cudurere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.»PSALM 127,2

Psalmul nu face referiri puerile la faptul că nu-ţi este de folos sculatul devreme, ci are

semnificaţii mult mai profunde. Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată la ceea ce spune Biblia

despre somn. Somnul nu este numai pentru regenerarea trupului. în acest text — «căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn» — găsim un înţeles mai profund şi mai important pentru funcţia somnului. Somnul este un dar divin din partea lui Dumnezeu. Somnul ne blochează conştienta cu delicateţe; în acelaşi timp Dumnezeu Se adresează subconştientului

nostru, acolo unde numai El în Atotputernicia Sa are acces. De aceea este recomandat caatunci când te odihneşti să te gândeşti la Psalmul 63,6: «mi-aduc aminte de Tine în aşternutul

meu». Altfel spus, lasă sufletul tău să devină una cu Domnul! Dă-I viaţa ta împreună curugăciunea ca El să-ţi dea pacea Sa în orele somnului! Atunci mâna plină de dragoste a

Mântuitorului va face o lucrare minunată de întărire a sufletului, duhului şi trupului tău.

24 MARTIE «Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oaseleLui.» EFESENI 5,30

Cele mai adânci dorinţe ale sufletului nostru - bune sau rele — sunt dezvăluite în timpul

somnului. De aceea se spune în popor: «Vreau să dorm înainte să iau o decizie». Adam,

primul om, a avut o mare problemă: era singur. Şi ce a făcut Dumnezeu? «Atunci Domnul

Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una

din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul

Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om» (Gen. 2,21.22). Cu aceasta problemasingurătăţii lui Adam a fost rezolvată. Dar ea reprezintă şi o profeţie minunată despre «aldoilea Adam», adică Domnul Isus Cristos. Pe crucea de pe Golgota El a căzut în somnul

morţii. Unul dintre soldaţi L-a împuns în coasta «şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă» (Ioan19,34). Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa nu am fi putut vorbi despre Mireasa Mielului. Este scris:

«El, Isus Cristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge» (1 Ioan 5,6). Apa simbolizează «bo-tezul în Cuvânt», adică «botezul naşterii din nou», căci din sângele lui Isus Cristos - viaţa Sa

jertfită de dragul nostru — s-a născut Mireasa Mielului.

25 MARTIE «Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul ca sâ îngr i j ească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.» 2 CRONICI 16,9

Problema cea mai gravă a zilelor noastre nu o reprezintă în primul rând catastrofelenaturale cum ar fi cutremurele, foametea sau inundaţiile, ci, după părerea mea, lumea creştinăcare se zbate între viaţa sub autoritatea lui Isus şi acceptarea păcatului. Din acest motiv ea se

află în pericol de moarte. Domnul descrie cu durere acest fenomen: «Dar fiindcă eşti căldicel,

nici rece, nici în clocot am să te vărs din gura Mea» (Apoc. 3,16). Este extrem de periculos săfii căldicel. Această stare de spirit este indusă de duhul anticristic şi, din păcate se răspândeşte

din ce în ce mai mult; totuşi, în aceeaşi măsură ea grăbeşte reîntoarcerea lui Isus şi judecata deapoi. Este motivul pentru care te întreb: eşti tu un copil al lui Dumnezeu? Poate răspunzi

«sper» sau «aş vrea să fiu». Dacă nu poţi să dai un răspuns clar, atunci nu ești nici una, nici



alta. Atunci eşti ceea ce Domnul Isus defineşte prin «nici cald, nici rece», stare care înseamnă

nici credincios, nici necredincios. Tu, care nu eşti încă salvat, tntoarce-te astăzi la Domnul cu

pocăinţă, deoarece cu siguranţă nu mai ai mult timp!

26 MARTIE «Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.» ECLESIASTUL 7,8

Ne apropiem cu certitudine de sfârşitul luptei credinţei noastre. Uită-te la Isus! El a fostcel mai dispreţuit dintre oameni, supus durerilor şi suferinţei. A fost atât de dispreţuit încât

oamenii îsi întorceau fata de la El. Dar care a fost sfârşitul suferinţelor Lui? Acum stă la

dreapta Tatălui şi absolut toate lucrurile îi sunt supuse. Şi noi suntem dispreţuiţi în această

lume, exact ca Domnul nostru; aşa ne învaţă Scriptura. Trebuie să-ţi duci crucea până la capăt

dacă vrei să primeşti coroana; trebuie să treci prin noroiul acestei lumi, dar să te păstrezicurat, căci altfel nu vei putea păşi pe străzile de aur. Când Îl vei accepta pe Isus Cristos celcrucificat, viata ta veche va lua sfârşit si una nouă se va naşte. Căci dacă murim cu El, vom sitrăi cu El. «Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui» — spune textul de azi.Bucură-te că Domnul ti-a dat harul de a ur ma această cale, deoarece atunci când te vei trezi

vei fi asemenea Lui. Un diamant neşlefuit nu arată atrăgător sau valoros, dar în mâinilemeşterului priceput urâţenia ia sfârşit şi apare o piatră strălucitoare şi preţioasă. Tu eşti ca acel

diamant; dacă eşti membru în Trupul lui Isus Cristos vei fi o nestemată în coroana Regelui

regilor.

27 MARTIE « Î n El avem, prin credinţa în El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu încredere.»

EFESENI 3,12 Dumnezeu nu poate fi perceput cu ajutorul sentimentelor, ci prin credinţa în Isus Cristos.

«Când instinctul meu îmi va spune de o mie de ori „nu", cuvântul Său trebuie să-mi oferesiguranţă.» Aş fi eşuat de foarte mult timp dacă m-aş fi bazat pe sentimentele melecontradictorii. Prin credinţă pot experimenta (de multe ori fără a simţi nimic) atacuri puterniceşi furtuni, dar am certitudinea că rămân în părtăşie cu El. Credinţa e o taină. Oare ar puteaexplica cineva cât de minunat şi simplu este să te dăruieşti pe deplin în duh Domnului, Celui

Atotputernic? Atunci vei înţelege ce înseamnă trăirea adevărată, lucru atât de frumos descrisde un compozitor în cântecul său: «In siguranţă în mâinile lui Isus, în siguranţă la pieptul

Său». La această experienţă se ajunge numai prin citirea Bibliei şi rugăciune. Pr in BiblieDumnezeu ne vorbeşte, iar prin rugăciune noi Îi răspundem.

Trebuie să primim tot ceea ce ne dă Dumnezeu prin Isus Cristos, cu încredere

copilărească, nu numai cu mintea, ci şi cu inima. El spune: «Fiule, dă-Mi inima ta» (Prov.23,26). Dacă nu ai făcut încă acest lucru, astăzi este ziua potrivită!

28 MARTIE «I lie i- a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. "El i - a răspuns: „ Viu

este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, "Şi amândoi şi - au văzut de drum.» 2 ÎMPĂRAŢI 2,6



In încercarea Iordanului se află taina întregii puteri. Când Domnul Se pregăteşte să-1 ia lacer pe profetul Ilie, Elisei îl urmăreşte deoarece doreşte neapărat să primească putere pentru

slujba care-i stă înainte. Calea îl duce la Ior dan; da, chiar prin Iordan, căci Ilie îi spune:«Domnul mă trimite la Iordan». Duşmanul încearcă totul ca să-1 împiedice pe Elisei să-1urmeze pe Ilie cu hotărâre şi ascultare prin Iordan. Tovarăşii lui de slujbă de asemenea vor să -

1 oprească, dar el le răspunde de două ori: «Ştiu şi eu, dar tăceţi» (2 Imp. 2,3). Ai văzut cumîncearcă duşmanul să te abată şi pe tine de la calea dreaptă? Ai observat cum încearcă dia -volul prin tot felul de şiretlicuri să te facă să renunţi la hotărârea de a trece prin Iordanul

morţii cu Ilie cel ceresc, Isus Cristos? Acţionează ca Elisei: porunceşte ispititorului să tacă siţine-te strâns de Domnul, chiar dacă alţii nu te mai urmează. Ilie şi Elisei au stat amândoi în

Iordan. Mulţi stau deoparte, dar adevăraţii credincioşi ÎI urmează pe cerescul Ilie, Isus, în

Iordanul morţii spre a fi apoi o veşnicie în raiul vieţii.

29 MARTIE «Atunci Ilie şi - a luat mantaua, a făcut - o sul şi a lovit cu ea apele, care s- au despărţit într -o

parte şi într - alta şi au trecut amândoi pe uscat.» 2 ÎMPĂRAŢI 2,8

Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici»

(versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este

Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete). Nu vrei şi tu să

spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi; vreau să fiu una cu Tine în moartea

Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine; vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruricu hotărâre vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos, ţi-a netezitdeja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să treci fără grijă cu El «prin Iordan»,

deoarece El însuşi merge înaintea ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă:vreau să merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea morţii. «După ce au

trecut, Ilie a zis lui Elisei: „ Cere ce vrei să- ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine"» (2 împ.2,9). Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea mor ții lui Isus! Dacă o accepţi,atunci El însuşi Se coboară la tine şi-ţi şopteşte: cu ce pot să te binecuvântez astăzi?

30 MARfifS

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l -am dat ca s ă-l puneţi pe altar, ca să slujească deispăşire pentru

sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.»

LEVITIC 17,11Ce cuvânt puternic! Duhul lui Dumnezeu ne explică în ce fel ne-a împăcat Dumnezeu cu El,în ciuda păcatelor noastre: prin sângele vărsat pe cruce de Domnul Isus. Puterea Lui estenemăsurată! Să încercăm să ne închipuim cu ochii spirituali ce putere veşnică a fost şi este

până astăzi în sângele Său, ce ocean de har s-a revărsat când Fiul lui Dumnezeu Şi-a sacrificatviaţa! În Matei 27,50-52 acest eveniment tulburător este descris astfel: «Isus a strigat iarăşi

cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de

sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis».

Complexitatea în plan spiritual a momentului în care sângele Fiului lui Dumnezeu a curs pecruce nu ne-o putem nici măcar închipui! Dumnezeu face orice pentru noi, dacă îl rugăm cu

credinţă, în Numele Iui Isus; El ne iartă şi ne şterge toate păcatele, însă numai şi numai prinsângele scump al Fiului Său!



31 MARTIE «Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându- le în socoteală

păcatele lor, şi ne- a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.»2 CORINTENI 5,19

Ce semnifică pentru tine sângele lui Isus Cristos (şi nu mă gândesc aici la semnificaţia Iuiabstractă)? Inimile noastre trebuie realmente să se cutremure, căci «fară vărsare de sânge nu

este iertare» (Evrei 9,22). Prima afirmaţie a versetului se referă cu siguranţă la sacrificiul, la jertfa de ispăşire a Domnului Isus. Dar în acelaşi timp versetul ne vizează în mod direct şi pe

noi. Am înţeles oare la ce se referă Biblia când vorbeşte despre sângele lui Isus Cristos?Sângele şi viaţa sunt inseparabile, nu pot exista unul fară celălalt. Superficial privind lucrurile,noi poate înţelegem prin sângele lui Isus un lichid care face minuni. Dar în realitate, prinvărsarea sângelui Său scump, Domnul Isus Cristos — Mielul fară pată — a făcut o ispăşirecompletă pentru păcatele lumii.

Ştii tu ce răspundere avem dacă am cunoscut puterea minunată a sângelui lui Isus şi dacanu suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele unei vieţi autentice de credinţă? Domnul a

creat prin moartea Sa pe cruce o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi sufletul tău. Ai

trecut tu însă peste această punte până la capăt şi ai strigat din tot sufletul «Dumnezeul meu,

sunt hotărât, pe veci sunt al Tău!»?



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

APRILIE



1APRILIE

«... ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară cusur și fa ră prihană.»1PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul

este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi , d ar fară păcat» (Evrei 4,15).

2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe

acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este

Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care

trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta»

(Ioan 12,27).3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa

lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slabface cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este

mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într -adevăr, «El a fost

răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin.

2 APRILIE

«Când a luat Isus oţetul, a zis: „S - a isprăvit!" Apoi Şi -a ple cat capul şi Şi -a dat duhul.» IOAN 19,30

Moartea lui Isus este o taină nespus de mare, iar cuvintele omeneşti nu o pot descrie şi nu

pot cuprinde profunda ei semnificaţie. La Golgota nu a murit un om cu o viaţă normală,

trecătoare, limitată în timp, ci Cel care există din veşnicii. Atunci a murit Dumnezeu în Isus

Cristos; acolo, pe dealul Golgotei a murit «Viaţa veşnică». Dar cum viaţa veşnică nu poate săse sfârşească - ar fi un nonsens — dragostea suverană şi dătătoare de viaţă dintre Tată şi Fiu afost prezentă acolo, la cruce! În Cântarea Cântărilor 8,6 găsim scrisă profeţia: «căci dragostea

este tare ca moartea». Când «Viaţa veşnică» a strigat «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,

pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46), Dumnezeu a tăcut — «va tăcea în dragostea Lui»

(Ţef. 3> 17). Iată cât de dur este acest cuvânt de la cruce, cu toate semnificaţiile sale pentru

noi, cei care suntem muritori. El este într-adevăr puterea nemărginită a lui Dumnezeu, du păcum găsim scris în 1 Corinteni 1,18. Pentru lume jertfa de pe cruce este o nebunie; ce ar puteaoare înţelege mintea noastră pervertită de păcat din sacrificiul lui Cristos? Domnul nostru Şi-adat viaţa de bună voie; nu I-a fost luată. El Şi-a plecat capul şi a ales să moară de dragul tău şi

de al meu.

3 APRILIE

«Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate. El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh.» 1PETRU 3,18

În momentul în care Isus a murit, El a restabilit partășia intimă a omului cu Dumnezeu.

Acesta este înţelesul măreţ din Matei 27,50-51: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat

duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos». In

momentul în care Domnul Isus a murit, Dumnezeu însuşi a deschis Locul Preasfânt, carefusese închis din cauza păcatului. Această refacere a relaţiei pe verticală dintre Dumnezeu şi



om a fost consecinţa morţii lui Isus Cristos. Ultimul Său strigăt şi ruperea perdelei de laintrarea în Sfânta Sfintelor au avut loc în acelaşi moment, motiv pentru care autorul Epistolei

către Evrei ne spune: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă

în Locul prea sfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua

dinăuntru adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să

ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget r ău şi cu trupul spălat cu o apă curată» (Evrei 10,19-22). Acest lucru este valabil pentru noi,cei care credem în Domnul. Prin moartea lui Isus perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt şi

acum avem intrare liberă în Sfânta Sfintelor.

4 APRILIE

« Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă

ispăşire pentru păcatele norodului.»EVREI 2,17

Acest verset prezintă o a doua consecinţă a morţii lui Isus. Ea se referă la Satan, marele

vrăjmaş. Diavolul este duşmanul de moarte al lui Dumnezeu, dar şi al oamenilor, căci el i-adus în păcat. Fiindcă plata păcatului este moartea, Satan a fost stăpânul morţii până la moartea Mielului. Spun «până» fiindcă, prin jertfa Sa, Domnul Isus ne-a eliberat de:

1. groaznica moarte a doua (moartea veşnică), deoarece fără sacrificiul lui Isus am fi

ajuns după moartea fizică în mâinile lui Satan.2. cutremurătoarea frică de moarte, căci poţi «să mori» în timpul vieţii de nenumărate ori

din cauza fricii de moarte. Dar citim în Evrei 2,15: «şi să-i izbăvească pe toţi aceia care prin

frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor».

3. teribila moarte a celor neîmpăcaţi cu Dumnezeu. Când Mielul lui Dumnezeu Şi-a datviaţa pe crucea Golgotei, toate lucrurile s-au schimbat: din copiii lui Satan şi ai morții amdevenit copiii lui Dumnezeu şi ai vieţii. Să-I mulţumim dar Domnului Isus Cristos care ne-aîmpăcat cu Tatăl şi ne-a eliberat din robia de moarte în care diavolul ne ţinea prizonieri dincauza păcatelor noastre!

3 APRILIE

«Şi pe voi, care odinioară eraţi străini si vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele,El v- a împăcat acum.» COLOSENI 1,21

Iată o a treia consecinţă a morţii lui Isus, consecinţa legată de ispăşirea păcatului nostru.

Textul din Romani 5,10 ne asigură că prin moartea Fiului suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Neîntrebăm: cum se raportează El la nenumăratele noastre păcate? Ei bine, eu Îi sunt nespus derecunoscător Domnului Isus pentru textul din 1 Corinteni 15,3 care spune: «Cristos a murit

pentru păcatele noastre, după Scripturi». Deci poţi fi sigur: moartea Sa pe cruce, sângele Său

vărsat au şters întreaga ta vină! Citim în Coloseni 2,13-14: «ne-a iertat toate greşelile. A şters

zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic». Nu este minunat?Sângele Său, sângele nevinovat al Fiului lui Dumnezeu şterge absolut toate păcatele noastre

ca şi cum acestea nu ar fi existat niciodată. Dumnezeu însuşi a plătit pentru ele cu sângele

propriului Său Fiu.



De aceea Sfânta Scriptură spune de nenumărate ori că El «a murit pentru noi» şi «pe când

eram noi încă fără puterâfiCristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi» (Rom.5,6).

6 A PRILIE

«Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nueste în EL Căci tot ce este în lume — pofta f i rii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii — nu este de la Tatăl, ci din lume.» 1 IOAN 2,15-16

Dacă evaluăm toate aceste efecte pe care moartea lui Isus le-a avut asupra acestei lumi,trebuie să ne gândim şi cine este stăpânul, Dumnezeul ei. Dumnezeul lumii este Satan, prinţul

întunericului. Dar exact pe acest pământ, pentru această lume, Fiul lui Dumnezeu a murit pe

cruce şi 1-a înfrânt pe Satan, stăpânitorul ei. Prin urmare oricine crede în Domnul cel răstignit

şi în moartea Sa este şi el crucificat şi mort faţă de păcat, iar duhul lumii nu mai are nici o pu-tere asupra lui. Acesta este scopul morţii lui Isus, după cum spune textul din Galateni 1,4: «El

S-a dat pe Sine în suşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac r ău...». Nu estetrist când copiii lui Dumnezeu refuză despărţirea totală de lume? Fiecare asociere conştientă

cu duhul lumii înseamnă crucificarea din nou a Domnului Isus. Un copil al lui Dumnezeutrăieşte prin naşterea din nou într-o nouă dimensiune, căci este scris: «Dar cetăţenia noastră

este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos» (Filip. 3,20). Prin puterea morţii lui Isus trăim acum în lume, dar nu mai facem parte din ea.

7 APRILIE

«Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţaprin Domnul postru I sus Cri stos!» 1 CORINTENI 15,55-57

Ca o a cincea consecinţă a jertfei lui Cristos pe cruce, aş vrea să înţelegem repercusiunile

pe care moartea Lui le-a avut asupra morţii. Moartea este o realitate crudă. Acest lucru l-ausimţit mulţi dintre cititorii mei când au stat lângă mormântul unei persoane dragi. NiciDomnul Isus nu a ignorat realitatea şi duritatea ei. Când a mers în Beta-nia să îl învie pe

prietenul Sau Lazăr, care era mort de 4 zile, a plâns la mormântul acestuia. Dar, totodată

există şi o altă realitate minunată, şi anume învingerea morţii pjdn moartea lui Isus. Cu toatecă îmbătrâneşti, promisiunea Psalmului 92 este valabilă şi pentru tine; în plus, conformcuvintelor apostolului Pavel, în interiorul tău întinereşti: «iik- chiar dacă omul nostru de afară

se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16). Un asemenea omare tinereţea veşnică descrisă de Psalmul 103,5 şi va deveni asemenea unui stejar. Aici este

minunea! Prin moartea Sa, Isus Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu, ne-a eliberat de sub puterea lui Satan, ne-a salvat din robia păcatului şi ne-a dăruit viaţa veşnică.

4 A PRILIE



«Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna;iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot a şa şi voi înşivă, socotiţi - vămorţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.» R OMANI 6,10-11

Al şaselea efect al morţii Domnului Isus pe cruce se reflectă asupra naturii noastre

păcătoase. Suspinăm apăsaţi de natura noastră păcătoasă pentru că, în lumina neprihănirii şisfinţeniei lui Dumnezeu, observăm că suntem stricaţi, pervertiţi, porniţi în a face rău încă dela naştere. Umblăm aplecaţi sub această povară până când înţelegem efectul biruinţei lui Isusasupra firii noastre, a eului nostru. Acest aspect este descris în mod clar în versetul de mai sus.Dacă încă te simţi păcătos şi ai porniri şi atitudini rele, atunci cu siguranţă trebuie să păşeşti

prin credinţă înaintea crucii lui Isus. El a murit pentru mine, deci şi eu am murit cu El faţă de

păcat, chiar dacă nu simt acest lucru. Dacă adopţi o astfel de atitudine, atunci, conformtextului din Romani 6,7 ești « i zbăvit de păcat», deoarece omul care a murit a fost eliberat de

păcatul care este în el, de firea sa veche. Dumnezeu nu mai vede această natură păcătoasă,căci ea a fost răstignită pe cruce odată cu Isus Cristos.

5 APRILIE

«Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este IsusCristos.» 1 CORINTENI 3,11

Ziua răsplătirii, ziua judecăţii, ziua în care vom sta ca Biserică a lui Isus în faţa tronuluide judecată al lui Dumnezeu este foarte, foarte aproape. De aceea, drămuieşte-ţi timpul! Aigrijă ca pe temelia sfinţeniei tale - Isus Cristos - să clădeşti aur, argint şi pietre preţioase. Ţelul

vieţii tale să fie slăvirea Numelui Domnului. Lasă prima ta dragoste pentru Isus să fie

vlăstarul vieţii şi al acţiunilor tale, căci doar aşa tot ce ai făcut va avea valoare veşnică, iar re-colta vieţii tale va fi un adevărat triumf la tronul de judecată a lui Isus. O asemenea viaţă va fifără îndoială ţinta ata-curilor celui rău, dar Scriptura spune: «Cei ce seamănă cu lacrimi, vor

secera cu cântări de veselie» (Psalm 126,5). Pla-nifică-ţi cu mare băgare de seamă timpul,căci în curând nu-1 vei mai avea! «... strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile

şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură» (Matei 6,20). Poate te întrebi: cum pot săîncep în mod practic să-mi investesc viaţa şi resursele pentru eternitate? Răspunsul - roagă-temai mult! Citeşte Cuvântul mai mult! Stai în părtăşie cu Dumnezeu mai mult! Acesta esteînceputul.

10 APRILIE

«... căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan).»

2 CORINTENI 2,11Fii atent la micile urme lăsate de duşman în viaţa ta! Vulpile mici distrug viile roditoare.

Prinde-le! Ignorarea acestor mici cicatrici lăsate de diavol în inima ta poate avea re percusiuniserioase asupra vieţii tale de credinţă. Din acest motiv nu evita confruntarea biruitoare cuduşmanul. Isus este învingător! Ce ne spune Domnul despre buruienile care cresc îm preună cu

grâul? El răspunde astfel la întrebarea slujitorilor nedumeriţi: «... Un vrăjmaş a făcut lucrul

acesta» (Matei 13,28). Brusc, observi că în biserica ta, poate chiar în familia ta, buruienile aucrescut împreună cu grâul. Aceasta este lucrarea duşmanului, acestea sunt urmele lui. El caută

să strice tot ce poate, se străduieşte din răsputeri să nimicească lucrarea Domnului. Tu însărămâi în Isus! Suntem în lume, dar nu mai facem parte din ea. Suntem înconjuraţi din toate



părţile de puteri demonice, dar ele nu mai au nici o putere asupra noastră atât timp câtDomnul rămâne în noi şi noi în El. Atunci Cuvântul Său lucrează în şi prin tine; prin acest

lucru reuşeşti nu numai să-ţi recunoşti duşmanul, dar şi să i te împotriveşti cu succes, iar el vafi învins şi fără putere în viaţa ta.

11 APRILIE

«Lăsaţi - le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi -o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi -l în grânarul meu. " » MATEI 13,30

Nouă nu ni se cere să îl distrugem pe duşman; acest lucru nu intră în atribuţiile noastre. Înmod aparent suntem pasivi şi nu facem nimic. Dar exact această «pasivitate» în Isus Cristos

este, paradoxal, cea mai mare activitate a credinţei. Atacuri ale duşmanului? Da, dar dacă estiîn Isus diavolul nu poate să-ţi facă absolut nimic. Respinge aceste atacuri prin puterea

sângelui Lui! Începe o nouă viaţă de rugăciune! Caută să ai o legătură mai strânsă cu SfântaScriptură! Ai grijă ca faptele, acţiunile tale să fie lumină! Fă totul din dragoste pentru Isus!

Împrăştie sămânţa Cuvântului! Depune mărturie! Aceste urme ale luminii nu pot fi şterse, elerămân, ele te conduc spre eternitate. în ceruri va fi scris despre tine cu litere de aur: «căci

faptele lor îi urmea ză!» (Apoc. 14,13) Umblă cu Domnul Isus şi atunci cu siguranţă vei lăsaîn urma ta fapte care vor rămâne pe veci.

6 APRILIE «însă eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m- ai apucat de mâna dreaptă.»PSALM 73,23

Cuvintele mici au de multe ori semnificaţii profunde, semnificaţii infinit mai importante când

e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de cuvânt mic e «totuşi»; el exprimă credinţa deneclintit a omului ispitit, care în toate frământările vieţii se bazează numai şi numai peDumnezeu. Când pacea din jurul tău parcă a luat sfârşit, agaţă-te cu toată puterea de Isus,astfel încât să poţi spune împreună cu prorocul Isaia: «... vor face pace cu Mine» (Isaia 27,5).Acest lucru este valabil şi în ce priveşte procesul ireversibil de îmbătrânire, căcis nimeni nu

poate opri degradarea tru pului. Dar cel născut din nou se bucură împreună cu psalmistul: «Cel

fară prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban» (Psalm 92,12).De câte ori nu ai spus cu recunoştinţă «totuşi» după ce ai primit ajutor, când toate în jurul

tău păreau a se prăbuşi, de cele mai mult ori din cauza păcatelor tale! Uităm mult prea uşor că

întunericul şi problemele sunt adeseori consecinţa propriei noastre neascultări. Dar iată,

Domnul în mila Sa ne-a iertat pe deplin, astfel încât şi pentru noi este Valabil textul din Isaia

64,4: «... niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se si cum nici n-a văzut

vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu î n afară de Tine sa fi făcut asemenea

lucruri pentru cei ce se încred în El.»

13 APRILIE



«Domnul nu va părăsi poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul ahotărât să facă din voi poporul Lui .» 1 SAMUEL 12,22

Cuvântul «dar» marchează anumite puncte de cotitură în mesajul Bibliei; acesta este felulde manifestare al Dumnezeirii. Când Iosif a avut probleme mari în Egipt, citim: «Domnul a

fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere» (Gen. 39,21). Acest

fapt a transformat celula sa într-un palat, căci acolo unde este Domnul este lumină şi dragoste.Acolo nu poate fi niciodată întuneric.

Când poporul s-a răzvrătit împotriva lui Moise, găsim scris: «... Atunci slava Domnului s-

a arătat întregii adunări» (Num. 16,19). Prezenţa slavei Domnului a fost «dar»-ul salvator allui Dumnezeu pentru Moise. Totul s-a luminat în jurul lui.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Odinioară, când ne aflam sub puterea

întunericului, când eram copii ai mâniei ca toţi ceilalţi şi când ne aflam f ăra speranţă în

ghearele duşmanului, în universul din jurul nostru a strălucit omnipotentul «dar» al luiDumnezeu: «Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care

ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos»

(Efes. 2,4-5). Nu ar trebui ca viaţa noastră să-I fie dedicată şi să-L laude doar pe Domnul

nostru?

14 APRILIE

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, NU mi tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine ...» PSALM 23,4

Neînsemnata conjuncţie «căci» are o putere uimitoare de transformare. David cântă

despre experienţa credinţei sale şi o descrie foarte clar în Psalmul 23. Ar fi trebuit sa moară de

frică când era înconjurat de duşmani, dar s-a ancorat puternic în Domnul: «căci Tu eşti cumine». Acest «căci» mută imediat perspectiva asupra persoanei sublime a lui Dumnezeu.Când Domnul ocupă locul care doar Lui I se cuvine în viaţa ta, atunci poţi experimenta un

«căci» biruitor. Ai motive de teamă şi îngrijorare, dar îndrăzneşti să spui: «nu mă tem de nici

un rău, căci Tu eşti cu mine». Acest mic cuvânt face să dispară şi frământarea asupra lipsei de

putere. Te plângi: «nu am putere, vreau să II slujesc pe Domnul mai bine, dar peste tot mălovesc de uşi închise». Nu dispera, căci Domnul acceptă lipsa ta de putere. Psalmistul

mărturiseşte: «El mi-a frânt puterea în drum ...» (Psalm 102,23). Ascultă însă Cuvântul Său:

«iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide». Şi care este

motivul? «Căci ai puţină putere ...» (Apoc. 3,8). Exact, pentru că tu eşti slab, El este tare în ti-ne. Pentru că tu nu poţi, El poate!

15 APRILIE

«... mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.» PSALM 23,3Cine înţelege profunzimea acestei promisiuni devine puternic şi de neclintit. Dacă El te

călăuzeşte pe calea cea bună - din pricina Numelui Său - ar putea oare să meargă ceva rău înviaţa ta? Niciodată! Toate temerile, neîncrederea, nemulţumirile şi cârtirile îşi au originea în

necredinţă. Lasă-mă să îţi spun foarte deschis: Domnul va fi onorat şi lăudat doar dacă tu iei

promisiunile Sale în serios. Textul de astăzi spune: «îmi înviorează sufletul şi mă povâţuieşte

pe cărări drepte, din pricina Numelui Său» (Psalm 23,3). Promisiunile Bibliei sunt garantateîn Numele lui Isus, căci este scris: «In adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele,



toate în El sunt „da"; de aceea şi yy Amin ", pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui

Dumnezeu» (2 Cor. 1,20). Certitudinea că suntem conduşi pe calea cea bună ne mângâie

inima. Acelaşi David care a avut această certitudine în viaţa lui, a mărturisit: «Alerg pe calea

poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg» (Psalm 119,32). Este ca un cerc dumnezeiesc binecuvântat în care ajungem şi în care este atât de uşor să rămânem în ascultare.

8 APRILIE

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.»PSALM 23,4

Când inima ta este ancorată în promisiunile Sale veşnice, atunci umbli pe calearugăciunii. Eşti vindecat — cum spune profetul Ieremia — de necurăţia ta. Bineînţeles,

ispitele rămân şi întunericul se poate aşterne chiar şi pe calea dreaptă, dar: «să ne uităm ţintă

la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era

pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi sade la dreapta scaunului de domnie al

lui Dumnezeu» (EvreiCalea cea dreaptă poate să străbată uneori nisipurile mişcătoare ale încercării. Poate chiar

tu, dragă cititorule, treci în această perioadă pe acolo. Este întuneric beznă şi nu vezi nici înspate, nici în faţă. Poţi să te uiţi numai în sus. Dar e de-ajuns, după cum spune SfântaScriptură: «chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău».

Trăind după Scriptură ne împotrivim diavolului, care vrea să ne cufunde în mlaştină, să ne

cuprindă frica. Dar Dumnezeul nostru - chiar şi în mijlocul încercării - vrea să aibă părtăşie cutine. Domnul este lumina şi salvarea ta! Ai toate motivele să te bucuri, nu să te temi.

8 APRHjte

«... îmi ungi capul cu untdelemn si paharul meu este pli n de dâ peste el. Da, fer icir ea si îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până l a sfârşi tul zi lelor mele.» PSALM 23,5-6

Psalmul 23 conţine o promisiune veşnică pe oare duşmanul nu o poate anula. Ce minunateste că noi, copiii lui Dumnezeu chiar dacă ne-am afla în valea cea mai întunecoasă, ca şi pe

culmile cele mai însorite, nu tr ebuie să ne temem, deoarece Domnul este tot timpul alături de

noi! Dumnezeu însuşi ne pregăteşte masa. Domnul, din pricina numelui Său, vrea să te

conducă şi pe tine pe drumul cel drept; eşti tu însă cu adevărat dispus să te laşi condus de El?Se întâmplă adesea că şi dacă suntem pe calea Sa totuşi trebuie să trecem prin văi întunecate,

pe unde nu am dori să mergem: «... altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (Ioan21,18). In plus, aceste văi neguroase încep să se înmulţească în zilele noastre, deoarece noi,copiii lui Dumnezeu străbatem astăzi mlaştina întunecoasă a vremurilor din urmă. Noaptea se

lasă din ce în ce mai tare, după cum a spus Isaia: «Vine dimineaţa şi este tot noapte» (Isaia21,12). Să nu ne mirăm deci că pe calea cea dreaptă străbatem uneori porţiuni de drum foarte

întunecate; la ca pătul ei este însă lumină, iar pe malul celălalt ne aşteaptă mult iubitul şi

binecuvântatul Domn Isus Cristos. El este ţinta noastră şi-L vom vedea foarte curând.



18 APRILIE

«Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi - vă!» I CORINTENI 16,13*

Ce este o maşină fără motor? Putem oare vorbi despre un trup fără duh? Ce este un om

născut din nou fără credinţa biruitoare? Este important să ne punem aceste întrebări, deoarece

în zilele noastre există nu numai o recesiune în plan material, ci şi o decădere la nivelulcredinţei, iar acest lucru este înspăimântător. Credinţa copiilor lui Dumnezeu nu mai este

biruitoare. Dar Scriptura ne spune dar că aceste două concepte - credinţă şi biruinţă - suntinseparabile: «... biruinţa asupra lumii este credinţa noastră» (1 Ioan 5,4). Nu este scris«credinţa noastră aduce victoria», ci «... biruinţa asupra lumii este credinţa noastră». Trebuiesă acceptăm că acolo unde credinţa este despărţită de biruinţă vorbim practic de trădare.

Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel ne spune: «Pe voi înşivă î ncercaţi-vă dacă

sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încerca- ţi-vă» (2 Cor. 13,5). Cu alte cuvinte, cum se prezintă

astăzi starea de funcţionare a motorului credinţei noastre? Este inert: victoria, puterea, bucuria

lipsesc. De ce stau oare toate pe loc? Dragii mei cititori, întrebarea este vi tală şi acesta este

motivul pentru care apostolul Pavel ne îndeamnă: « Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni,

întăriţi-vă!» (1 Cor. 16,13).

19 APRILIE

«Căci în Isus Cristos nici tăierea împrejur, nici netăierea împre jur n- au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.» GALATENI 5,6

Trebuie să recunoaştem că a şti permanent care este nivelul credinţei noastre este vital,

deoarece Dumnezeu însuşi ne cercetează inima. David recunoaşte la sfârşitul vieţii sale: «Ştiu,

Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă» (1 Cron. 29,27). Nu amânaexaminarea vieţii tale; cea mai mare încercare ne stă înainte — înfăţişarea înaintea tronului de judecată al Mielului. Dacă azi îţi cercetezi credinţa în mod sincer vei observa poate cu groazăcă lipsesc puterea, victoria, bucuria, în general roadele Duhului Sfant şi constaţi că ea nu are

nici un fel de efect - nici în interior, nici în exterior, practic nu este activă. În luminaCuvântului lui Dumnezeu vei constata poate că însuşirea care trebuie să fie motorul credinţei

tale lipseşte. Despre ce este vorba? Despre dragoste! Vorbim despre «credinţa care lucrează

prin dragoste». Numai o asemenea credinţă are valabilitate înaintea lui Dumnezeu. ApostolulPavel ne atenţionează: « Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!» (1 Cor. 16,14). El ştia că

credinţa autentică nu poate deveni activă şi puternică decât prin dragoste fierbinte faţă deDomnul. Este credinţa ta activă prin dragostea pentru Isus Cristos sau este moartă demult?

20 APRILIE

«Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.» 1 IOAN 2,18

Mă preocupă mult faptul că noi ca şi Biserică a lui Isus nu realizăm îndeajuns ce vremuri

serioase trăim; sunt efectiv ultimele ceasuri ale omenirii. De ce nu mai suntem activi?Răspunsul ar fi: pentru că ispitele şi tentativa duşmanului de a ne adormi sunt mai intense

acum ca oricând. Dar şi Cuvântul Domnului Isus este mai clar şi mai puternic ca niciodată:

«Ce vă zic vouă, zic tuturor: „ Vegheaţi!"» (Marcu 13,37). Fraţilor, este într -adevăr timpul de pe urmă! Timpul despre care se spune «... va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de

când sunt neamurile şi până la vremea aceasta» (Dan. 12,1) bate la uşă. Anticristul, adicăSatan întrupat, îşi face cu violenţă loc în sufletul tău - aproape îl simţi fizic cum lucrează. Ora



încercării, a începutului marii suferinţi vine peste întreg pământul, ceasul final este gata să bată; de aceea îi rog din suflet pe toţi cei care citesc aceste rânduri să se împotrivească

oricărui Compromis cu duhul lumii. Domnul ne va păstra pe toţi curaţi şi sfinţi în mijloculacestei încercări, deoarece ne îndreptăm spre El, Mirele nostru drag, Isus! Îl vom vedea aşa

cum este, de aceea: «Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este

curat» (1 Ioan 3,3).

21 APRILIE «Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.»

NEEMIA 8,10În ce constă bucuria? În putere! Nu trebuie însă să scoatem acest cuvânt al lui Neemia din

context, deoarece bucuria în Domnul nu este un eveniment izolat, ci urmează întotdeauna

după ceva. Aici avem de-a face cu o taină, şi anume bucuria lăuntrică manifestată şi trăită

chiar în tim pul încercărilor celor mai grele. Poporul s-a întors din ro bie în Israel şi, deşi toate

păreau a fi în ordine, nu au avut bucurie în inimă. Aceasta este din păcate şi situaţia multor credincioşi din ziua de azi: toate par bune şi frumoase în exterior, dar nu şi în adâncul

sufletului. Ce a lipsit atunci şi ce lipseşte şi acum? Dorul! Dorul, foamea după Cuvântul lui

Dumnezeu! Numai printr-o cercetare profundă şi serioasă a Sfintei Scripturi ajungem să ne

conştientizăm starea; dar, pentru că Biblia ne-a cercetat, vine imediat bucuria de nedescris înDomnul. Nu există o altă cale pentru aceasta. Cercetarea prin Cuvântul lui Dumnezeu scoate

întotdeauna păcatul la iveală. Atunci, din această pocăinţă sinceră se naşte bucuria în Domnul.

Iată secretul ei!

22 APRILIE «Ezra a citit în carte de dimineaţa până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în

faţa bărbaţilor şi femeilor și în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă.»

NEEMIA 8,3

Ordinea în capitolul 8 din Neemia este foarte clară. În versetul 1 citim cum cărturarul

Ezra a luat cartea legii lui Moise, adică Biblia pe care o aveau ei atunci. În versetul 2 scrie căa adunat tot poporul, iar în versetul 3 că a început să citească. Şi apoi scrie ceva important:

«Tot poporul a fo st cu luare aminte la citirea Cărţii Legii». În versetul 8 găsim de altfel scriscă: «Ei citeau desluşit în Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să

înţeleagă ce citiseră». Această relaţie între cei ce predicau şi adunarea celor care îi ascultau

este vitală. Ea presupune în acelaşi timp că inimile ascultătorilor erau pregătite să asculte şi să primească Cuvântul. Doar atunci ne este prezentat în Neemia 8 momentul deosebit alcercetării celor ce ascultau: «tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii» (Neem. 8,9).Pentru că poporul a dorit să asculte şi să primească Cuvântul, acesta şi-a făcut pe deplin

efectul. Poporul a fost cercetat în profunzime şi a ajuns în punctul în care s-a pocăit înaintea

lui Dumnezeu. Astfel s-a născut bucuria lor în Domnul.

23 APRILIE

«Mă bucur de Cuvântul Tău ca şi cel ce găseşte o mare pradă.» PSALM 119,162



Bucuria în Domnul este independentă de sentimentele noastre, deoarece nimic nu este maischimbător ca acestea. Sentimentele sunt manifestarea bucuriei sau tristeţii sufleteşti; această

bucurie nestatornică, efemeră poate deveni stabilă şi completă numai prin bucuria în Domnul

care este neschimbătoare şi nepieritoare. Toate lucrurile se schimbă, dar Dumnezeu nu.

Despre El este scris: «I sus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» (Evrei 13,8) Când ne

bucurăm de cercetarea «săbiei Cuvântului», ne bucurăm cu totul în Isus Cristos. Atunci vomrămâne în El, iar bucuria noastră va fi deplină. Sufletul tău se va ridica la Domnul şi fe ricireaşi împlinirea pe care le vei experimenta vor fi atât de intense că vei striga efectiv: «Bucuria în

Domnul este puterea mea». Cine are această legătură intimă cu Domnul nu mai este

dependent de propriile sentimente, de complexul de împrejurări sau de tristeţe. Bucuria în

Domnul se naşte numai în urma rezolvării unei crize interioare şi este total intangibilă în faţa

influenţelor exterioare.

24 APRILIE

«Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.»EFESENI 5,16

Este incontestabil faptul că omul zilelor noastre este su praaglomerat şi se plânge mereu delipsă de timp, cu toate că ar putea foarte bine face atâtea lucruri cu ajutorul tehnologiei.

Timpul este un concept relativ. Unii, în doar câteva minute, fac mai multe ca alţii în ore. Când

apostolul Pavel ne spune că trebuie să răscumpărăm vremea, se referă la faptul că trebuie să

transformăm puţinul timp pe care îl avem la dispoziţie în veşnicie. Cum se poate realiza acest

lucru? In primul rând, printr-o viaţă adevărată de rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie sincerăşi practicată în mod regulat. Daniel şi-a răscumpărat zilnic timpul. De ce? Pentru că era un om

al rugăciunii. El şi-a fixat ca prioritate să se roaîge de trei ori pe zi la aceeaşi oră. Astfel viaţa

lui a fost îndreptată spre veşnicie, fiind zidită pe valorile cerului.Un om care se roagă ştie să fie liniştit şi calm. Diavolului îi este frică de acest lucru, de

aceea apostolul Pavel spune: «Să căutaţi să trăiţi liniştiţi» (1 Tes. 4,11). În linişte Duhul lui

Dumnezeu ne vorbeşte, ne conduce şi ne atenţionează, astfel încât să putem accepta curăţireade păcatele noastre prin sângele lui Isus.

25 APRILIE

«Nu te grăbi să pleci dinaintea lui.»ECLESIASTUL 8,3

Sunt sigur că haosul îi orbeşte pe copii lui Dumnezeu, iar aceştia nu mai realizeazăimportanţa sfinţeniei timpului de părtăşie. Satan nu vrea să ne lase liniştiţi, ci ne aruncă dintr-o activitafe în alta. Isaia spune însă răului pe nume: «Oboseşti mergând» (Isaia 57,10).Apostolul Pavel ne încurajează pe fiecare: «... căci nu suntem în neştiinţă des pre planurile lui

(Satan)» (2 Cor. 2,11). A avea timp nu înseamnă să câştigi mai multe minute pentru afaceri, ci

pentru rugăciune. Cei ce se roagă sunt făcători de minuni. Am citit de mii de ori cuvintele lui

Isus din Matei 7,7, şi de fiecare dată ele mă ard în suflet: «Cereţi și vi se va da; căutaţi şi veţi

găsi; bateţi şi vi se va deschide». Ce simplu, şi totuşi cât de greu! Ce bogată, împlinită şi

binecuvântată ar putea fi viaţa ta dacă te-ai ruga cu credincioşie! Cine îşi face timp pentruDomnul are parte de binecuvântări minunate şi investeşte pentru veşnicie. De aceea vă

avertizez: «Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare d e seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca



nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele» (Efes. 5,15-16) şi «încă puţină,

foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi» (Evrei 10.37).

26 APRILIE

«Eu n-am vorbi t în ascuns, într - un colţ întunecos al pământului. Eu n- am zis seminţei lui Iacov: „Căutaţi - Mă în zadar !” Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.» ISAIA 45,19

«Căutaţi- Mă!» — iată una dintre poruncile pe care le repetă Domnul în Sfânta Scriptură.Dacă Dumnezeu ne porunceşte să ÎI căutăm, atunci înseamnă că este posibil să îl găsim. In ce

fel însă îl vom găsi? Acest lucru nu este deloc ţinut secret. Singura condiţie este prezentată de

Domnul prin profetul Ieremia: «Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima» (Ier. 29,13). Nu are rost să ne rugăm, să petrecem ore pe genunchi, dacă nu facem acest lucru din inimă, în

Ieremia 48,10 Domnul spune: «Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea

Domnului!». Rugăciunea este de origine divină, dar poate fi inutilă, fară putere. Dacă nu ÎIcăutăm pe Domnul din inimă, totul e în zadar. Adevărata călăuzire şi viziunea sfântă o primim

numai în prezenţa Domnului şi doar daca îl căutăm sincer, cu toată inima.

12 APRILIE

«Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi - L câtă vreme este aproape.»ISAIA 55,6

Ne întrebăm poate de ce trebuie să îl căutăm pe Domnul. Îndemnul Său - «Căutaţi- Mă» -din Isaia 45,19 este însoţit şi de răspunsul la această dilemă: «Eu, Domnul, spun ce este

adevărat, vestesc ce este drept». Cunosc stratagema diavolului care încearcă să ne ispiteascăsă ne lăsăm prinşi de alte activităţi, să nu-L mai căutăm din toată inima pe Domnul. Oare decâte ori nu ni s-a întâmplat chiar şi în timpul rugăciunii să ne surprindem gândindu-ne laaltceva? Domnul însă ne avertizează: «Ascultaţi- Mă, dar» (Isaia 55,2). Dacă îl căutăm în mod

sincer vom primi răspuns la rugăciunile noastre, dar nu acest lucru îl urmăreşte Domnul în primul rând. Important este să îl găsim pe El, deoarece, odată ce L-am găsit avem absolut

totul din belşug. Atunci am găsit şi răspuns, soluţii la frământările noastre. Când ÎI găsim, s-ar putea ca problemele, întrebările şi greutăţile noastre să nu se rezolve, dar cu siguranţă vom fi

eliberaţi de ele. Când îl găsim, Se ocupă El de tot; Domnul spune: «Căci cel ce Mă găseşte,

găseşte viaţa ...» (Prov. 8,35).

28 APRILIE

«Eu am căutat pe Domnul şi mi - a răspuns: m- a izbăvit din toate temerile mele.»

PSALM 34,4

Prin El avem totul! Asta nu înseamnă că Domnul îţi răspunde imediat la toate întrebările,ci El te face să vezi totul într -o lumină diferită, dintr -o altă perspectivă. Poate avem întrebări

fară răspuns, nopţi nedormite, ne luptăm cu probleme pe care nu le putem rezolva. Uneori neajută să plângem, altă dată o rugăciune sau un cuvânt bun ne îmbărbătează. Adevărul este că

nu putem face faţă tuturor problemelor vieţii, iar la un moment dat toate lucrurile se vor

întoarce cu susul în jos. Şi atunci, poate pentru prima dată după multă vreme, începem să îlcăutăm pe Domnul cu toată inima, din tot sufletul; îl strigăm cu toată disperarea fiinţei



noastre, nu mai fugim din faţa Sa - şi brusc El ne răspunde. În clipa când ai certitudinea că Eleste prezent, toate greutăţile pur şi simplu dispar. Ce experienţă minunată! Oamenii care îl

caută pe Dumnezeu sunt înconjuraţi cu un zid de protecţie invizibil, iar lucrul acesta se faceimediat simţit. Biblia spune: «Mâna Dumne zeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei

ce- L caută» (Ezra8,22).

29 APRILIE

«Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi neî nvaţă s- o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cucumpătare, dreptate şi evlavie.» TIT 2,11-12

Domnul Isus nu poate creşte în noi, iar viaţa noastră nu ÎI glorifică dacă noi nu renunţămla eul nostru. Ioan Botezătorul a înţeles acest lucru când a spus, referindu-se la Domnul Isus:« Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez» (Ioan 3,30). Cum putem să ne micşorăm?Şi, fără să vrem, ajungem să vorbim despre bunătatea şi mila Sa. Ce face îndurarea? Ne

purifică. Nu este lucrul acesta minunat? Cum poate această îndurare să ne cureţe viaţa — o, ceacţiune dureroasă! — când cu toţii ştim că este plină de compasiune şi înţelegere? Aceasta

este o taină mare! Îndurarea poate fi experimentată numai dacă este acceptată şi lăsată săacţioneze neîngrădit în inimă: este un dar pe care nu-1 merităm. Prin faptul că accept acest dar

nemeritat din mâna Domnului mă aflu deja în; procesul curăţirii, astfel încât, prin harul Săurenunţ la firea mea veche şi la poftele lumeşti. Te rog, primeşte şi tu acum această îndurare!Va veni un moment în care, din bunătate, har şi îndurare sfântă, vom fi transformaţi şi vom

zbura către Domnul. Dar dacă sfârşitul vieţii noastre va veni mai înainte, privind spre poarta

cerului vom putea spune: numai îndurarea Ta ne sfinţeşte!

30 APRILIE

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi si Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meuasupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.»MATEI 11,28-30

Domnul Isus face această invitaţie de două ori. Este nemărginirea îndurării, a bunătăţii

Domnului, care se înnoiește în fiecare dimineaţă. Această dublă invitaţie este pentru aceiacare vin la El: «Eu vă voi da odihnă» şi «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre». Prin

promisiunea: «Eu vă voi da odihnă», Domnul îţi va reînnoi viata. El vrea să îți schimbe inima,să-ţi ofere noi perspective, să-ţi dea un nou punct de vedere. Iar când spune «veţi găsi odihnă

pentru sufletele voastre», El ne dă de înţeles că ştie ce fel de fiinţe suntem. Dumnezeu

cunoaşte neliniştea inimii noastre şi agitaţia pe care nu o putem nicicum stăpâni. Acest adevăr

este valabil pentru azi şi pentru toate zilele: grăbeşte-te şi vino cu toate problemele şi poverile

la Isus! Nu asculta îndemnurile firii, ci încredinţează-te cu totul în mâna Lui!

IMAI

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit

de voi, zice Domnul .» IEREMIA 29,13-14



Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţicopii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există

credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească

Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să

credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-oîngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardullui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ieşim de sub voia Lui.Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a

spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie

mântuiţi, se vor lăsa conduşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da,nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul.

2 MAI «..care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.»

1 TIMOTEI 2,4Acesta este un verset care ne permite să aruncăm o privire asupra planului lui Dumnezeu

stabilit încă din veşnicii. Domnul nostru vrea să-i salveze pe toţi oamenii. Dacă îţi mărturiseşti păcatele înaintea Lui, atunci poţi fi sigur că sângele lui Isus Cristos te curăţă de absolut toate

păcatele si te duce în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeu. Cunoaştem voia Lui cu privire la

sfinţirea noastră: «Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră» (1 Tes. 4,3). Sfinţirea esteurmătorul pas după iertarea păcatelor. Iertarea păcatelor am putea-o numi «depărtarea de

păcat», iar sfinţirea «apropierea de Isus». Cine nu trăieşte în sfinţire se retrage automat de sub

voia lui Dumnezeu. Este un adevăr de netăgăduit faptul că în viaţa noastră de credinţă suntemcon-Iţ^ntaţi tot timpul cu luarea de decizii. Ori trăim în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeuşi suntem fericiţi, bine-cuvântaţi şi mângâiaţi, ori trăim sub influenţa lui Satan şi trebuie să

facem lucruri pe care nu dorim să le faceiqfş, ne lăsăm conduşi de instincte, chiar dacă nuvrem, minţim, chiar dacă am dori din tot sufletul să spunem adevărul, suntem necuraţi chiar

dacă avem impresia că suntem curaţi. Motivul pentru care săvârşim asemenea lucruri estefaptul că nu ne-am hotărât cu toată inima să intrăm în sfera de influenţă a lui Dumnezeu. Să

facem acest lucru imediat!

3 M AI

«Deşteaptă - te tu, care dormi, scoală - te din morţi şi Cristos te va lumina.» EFESENI 5,14

Ai căzut în somnul spiritual al morţii? Poţi fi sigur că dormi dacă nu mai recunoşti

necazul prin care trece Biserica lui Isus şi lumea întreagă. Mulţi credincioşi au aţipit şi numai văd, nu mai realizează ce se întâmplă în jurul lor; sunt orbi şi surzi la cuvintele de

atenţionare ale Bibliei: «Pentru ca zici: „Sunt bogat, m - am îmbogăţit şi nu duc lipsa de nimic" şi

nu ştii ca eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb 1 şi gol» (Apoc. 3,17). Trezeşte-te! Să te trezeştiînseamnă să îţi vezi păcatele aşa cum le vede şi Dumnezeu — şi asta e înspăimântător! Din

acest punct însă se naşte nevoia disperată a inimii şi pocăinţa, de aici ia naştere trezirea

propriu-zisă. Dar trebuie să ştim şi ce nu înseamnă trezire. Trezirea nu este doar lucrarealui Dumnezeu, deoarece atunci nu am mai avea nici un fel de responsabilitate, ci totul ar



depinde de El. Responsabilitatea pentru deşteptarea familiei sau a bisericii noastre aparţine

fiecăruia dintre noi. întrebarea este dacă vrem cu adevărat acest lucru sau nu. Dumnezeu

vrea cu siguranţă să ne trezim.

4 M AI

«Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau

gândim noi.» EFESENI 3,20

Când poverile devin prea grele şi ne uităm fară speranţă în jur, există un singur

răspuns: Dumnezeu poate! Omnipotenţa veşnică a lui Dumnezeu este din păcate înţeleasă

şi crezută numai în mod limitat de credincioşi, şi asta din tiauza necredinţei. Cândcredinţa este îndreptată spre Cel Atotputernic, ea poate totul. Atunci cel care crede se

poate bucura de experienţa celor mai divine binecuvântări. Dumnezeu poate! Puterea Sa

nesfârşită nu poate fi cuprinsă de mintea noastră limitată. Dacă analizez acest verset dinScriptură, pot face o singură afirmaţie: El poate, El poate totul, El poate absolut orice, El

este omnipotent! Dumnezeu poa- mt'«nespus mai mult decât cerem sau gândim». El poate face

Jucruri pe care tu, în situaţia ta actuală, nici nu ţi le poţi în-■Ripui. Poate acum nu reuşeşti

să simţi ajutorul Său şi totul ţi se pare întunecat. De ce? Pentru că puterea lui Dumnezeulucrează în şi prin noi doar în raport direct cu credinţa noastră: «prin puterea care lucrează în

noi». De aceea Domnul Isus a spus: «... Dacă poţi!... Toate lucrurile sunt ţU putinţă celui ce

crede!» (Marcu 9,23).

5 M AI

«Prin credinţă a venit şi s - a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într - o ţară care nu era a lui.» E VREI 11,9

Nu trebuie să te minunezi, tu, care eşti hotărât să mergi pe calea Mielului, că poate vei

deveni un solitar. Ca născut din nou, înaintea lui Dumnezeu nu mai eşti musafir sau străin,ci egal cu cei sfinţi şi locuitor în casa lui Dumnezeu. Da, viaţa ta e ascunsă împreună cu

Cristos în Dumnezeu. Reversul medaliei este că nu eşti altceva decât un străin pentru

această lume. Cu cât e mai puternică legătura spirituală cu Duhul, cu atât vei suferi mai

mare împotrivire din partea duhului anticristic care stăpâneşte lumea aceasta. Calea luiIsus este foarte îngustă; duhul compromisului, al pornirilor lumeşti şi al eului nu au loc pe

această cale. Ea ne desparte sufleteşte de familie şi de prietenii care nu acceptă drumulcrucii şi al abandonării în braţul Domnului. Dar este singura cale care duce la întâlnirea cu

Isus pe norii cerului. Suntem străini şi călători pe acest pământ J ca Avraam odinioară, şi

aşteptăm cu nerăbdare şi bucurie ziua când Isus Cristos, Domnul nostru Se va ivi pe norii

cerului — (poate chiar azi) — şi-i va răpi pe copiii Lui. Vrei să fii şi tu părtaş al acestuieveniment unic în istoria omenirii?

6 M AI



«Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai

mult cu cât vedeţi \ că ziua se apropie.» E VREI 10,25

Care zi se apropie? Ziua revenirii lui Isus! Nedorind să renunţe la el însuşi, eul rebel

din noi spune: vreau să fiu liber! «Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lori» (Psalm2,3) Acest «eu» doreşte să fie şi să rămână independent. Dar sunt sigur că Domnul, la

venirea Sa pe norii cerului vrea să îi găsească pe toţi ai Lui uniţi, ca în ziua de Rusalii când

S-a pogorât Duhul Sfânt: «în ziua Cinci - zecimii erau toţi împreună în acelaşi loc» (Fapte 2,1).Ai tu părtăşie cu alţi copii ai lui Dumnezeu? Dacă nu există o adevărată adunare a sfinţilor,

de ce nu îţi deschizi tu casa pentru o asemenea adunare în cuvânt şi rugăciune? «Toţi

împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana, cu bucurie

şi curăţie de inimă» (Fapte 2,46). Adevărata părtăşie cu Domnul, adevărata unitate în Duh şi

prin Cuvântul Sfânt se realizează doar prin părtăşia binecuvântată cu alţi copii ai Săi.

7 M AI

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» i IOAN 3,3

Există o uitare care are consecinţe dezastruoase! «... si T J

a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate» (2 Petru 1,9). Simţi că nu te mai apropii deDomnul Isus? Rugăciunea ta nu mai are putere? Nu mai ai parte de binecuvântare şi rod în

viaţa ta de credinţă? Motivul este simplu: pe drumul alături de Isus ai rămas blocat în

păcate de care nu te laşi cu nici un chip curăţit. Sângele preţios al Mielului ne curăţă deabsolut toate păcatele, însă doar dacă ele au fost recunoscute şi mărturisite în pocăinţă

sinceră! Atunci îl vei simţi pe Isus cu fiecare zi din ce în ce mai aproape, nu numai dinpunct de vedere temporal, dar şi spiritual. în inima ta va creşte dorul după El şi te vei ruga:

«Vino repede, Doamne Isuse!»

Curăţirea de păcate aduce cu sine eliberarea care îţi dă avânt să mergi mai departe;

sfînţire^4nsearnnă înaintare pe calea cea strâmtă. Prin curăţirea de păcate II recunoşti pe Isus,

ai ţinta finală în faţa ta. Prin sfinţire te apropii tot mai mult de Domnul. Omul spălat depăcate va afirma din proprie iniţiativă: viaţa mea îi aparţine lui Cristos! Când vei pătrunde

secretul sfinţirii vei înţelege că: «... pentru mine a trăi este Cristos» (Filip. 1,21).

16 M AI ; nPrin credinţă a venit si s - a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într - o ţară care nu era a lui» E VREI

11,9

Când citesc în Sfânta Scriptură despre revenirea Domnului, mă impresionează imaginea

celor două grupuri de credincioşi care vor apărea în faţa Sa: pe de-o parte vor fi cei care,

cu toate cunoştinţele lor religioase, nu au făcut voia Tatălui, iar pe de altă parte vor fi toţiaceia care L-au slujj&în ascultare tot timpul vieţii Jbr. Primului grup i se va spune: «...

Niciodată nu v - am cunoscut. Depărtaţi - vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege» (Matei

7,23). Dar celălalt grup va avea parte de cuvintele: «... Bine, rob bun şi credincios. Ai fost

credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău»

(Matei 25,21). Te rog din inimă să te cercetezi şi să vezi dacă eşti un străin pentru această



lumeţi dacă mergi pe calea strâmtă a lui Isus. Dacă da, atunci ai tot sprijinul din partea

Domnului să continui din biruinţă în biruinţă pe această cale a sfinţeniei: 1. prin veghere şi rugăciunea* Vegheaţi, dar, în tot timr pul şi rugaţi - vă» (Luca 21,36); 2. prin aşteptarea Lui: «Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă ...»

(Luca 12,36);

3. prin rămânerea în El: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi tn El» (1 Ioan 2,28).

17 M AI

«. I ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.» FILIPENI 2,3

Relaţiile noastre cu cei din jur arată dacă avem cu adevărat parte de binecuvântarea lui

Isus. Te rog să analizezi aceste relaţii în lumina conceptelor biblice despre binecuvântare. 1. Umilinţă. Umilinţa nu este doar o virtute, ci însuşi fundamentul binecuvântării lui Isus.

El spune: «... Eu sunt blând şi smerit cu inima» (Matei 11,29). Adevărata umilinţă o avem şi opăstrăm numai în prezenţa Dumnezeului cel Sfânt. Doar în acest fel putem să privim un

frate sau o soră mai presus de noi înşine. Cine îşi analizează viaţa în lumina neprihănirii

lui Dumnezeu vede calităţile spirituale ale altora ca fiind întotdeauna mai înalte. Din acestmotiv consider că mândria spirituală reprezintă cea mai mare trădare.

2. Dragoste frăţească. Iată a doua temelie a binecuvântării lui Isus, care este în strânsă

legătură cu prima: «Iubiţi - vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. In cinste, fiecare să dea

întâietate altuia» (Rom. 12,10). Cine practică această dragoste vizavi de semenii şi fraţii săi,

îl cinsteşte pe Domnul. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu mai cunoaşte pe nimeni în

felul lumii, ci se apropie de fiecare frate şi soră cu respect şi în ei îl recunoaşte şi îlonorează pe Isus. O asemenea atitudine se dovedeşte şi prin faptul că un astfel de om nu

mai vorbeşte despre smerenia şi experienţele lui, ci, în tăcere face voia Domnului.

10 M AI

«Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.» R OMANI 15,2

Aici avem a treia bază a binecuvântării lui Isus: observă ceea ce este bun, sfânt şi veşnic înaproapele tău şi întăreşte, încurajează! Pe scurt: fii umil, îndemnându-i pe cei din jurul tău

la fapte bune şi la o creştere spirituală tot mai profundă. Şi de aici reiese al patrulea fundament: săvfii pregătit să duci povara altuia. Biblia

spune: «Purtaţi - vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos» (Gal. 6,2). Dettnde

apar problemele şi neînţelegerile în relaţiile cu aproapele tău? Din faptul că tu vrei să

primeşti în loc să dăruieşti. Aştepţi ceva de la el în timp ce şi el aşteaptă ceva de la tiae.

Vrei să te bucuri de dragostea lui, în timp ce el caută să descopere dragostea lui Isus Cristosîn viaţa ta. Gândeşte-te cum ai putea aduce binecuvântarea Domnului în viaţa de zi cu zi a

aproapelui tău. «Ah», te eschivezi, «am eu suficiente poveri de dus singur». Dacă gândeşti

aşa, uită-te la Isus şi primeşte sprijinul şi ajuto-rul Său! Astfel vei putea să duci şi poverile

altora şi vei fi binecuvântat. Isus a dat totul. El Şi-

a dat viaţa pe cruce pentru noi, ne-

a



purtat poverile şi a ispăşit păcatele noastre. Te mai îndoieşti de faptul că El te va însoţi

până la bătrâneţe, până la cărunteţele tale?

II M AI

«Pentru că nici Fiul omului n - a veţdtsă 1se shtjtiăscă, ci El să slujească şi să - Şi dea viaţa ca

răscumpărare pentru mulţi.» M ATEI 20,28

AI cincilea fundament al binecuvântării lui Isus este să te pui zilnic în slujba aproapelui:«... slujiţi - vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13). însuşi Domnul nbstru este sursa. El ne-a iubit

atât de mult! Cea mai mare slujire înaintea lui Dumnezeu este dăruirea propriei vfeffeSă fiirobul Lui înseamnă să nu faci nimic de ochii lumii, să Mi aştepţi recunoştinţă, !#splalfcsau

mulţumire, ci pur şi simplu să&ter jeşti cum a slujişi Isus. Aceasta es^trăirea biruitoare îna-

intea Domnului! A şasea piatră de temelie a binecuvântării este: «Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi

şi iertaţi - vă unul pe altul cum v - a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.» (Efes. 4;J}2) Ţi-ai iertat

aproapele din inimă aşa cum te-a iertat Isiîs şi pe tine? Nu mă îndoiesc că ai fost greu lovit

şi trădat. Dar di'lertat din ibimă? Ce atmosferă binecuvântată se creează dted ai bucurie

s \ri ̂ 0â& inimă! Putem vedea această bucurie când Domnul Isus a fost musafir la Lazăr,

Marta şi Măria, iar Măria I-a spălat ^pfeifearele cu uleiuri scumpe: «... şi s - a umplut casa de

mirosul mirului» (Ioan 12,3). Când cineva intră în casa ta silite oare această mireasmă

duhovnicească?

18 M AI

«După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S - a înălţat la cer şi un nor L - a ascuns de

ochii lor.»

F APTELE A POSTOLILOR 1,9

Pentru a dovedi realitatea învierii Sale, Domnul Isus a mai rămas 40 de zile pe pământ

şi S-a arătat mai multor martori; apoi S-a înălţat la cer. Aceste 40 de zile au fost pentru

ucenicii Săi un fel de şcoală a credinţei, ca ei să creadă cu adevărat că El a înviat. Şi

Domnul nostru binecuvântat a trecut printr -o «şcoală a credinţei» timp de 40 de zile în

pustie şi S-a dovedit ascultător. Dar iată că acum S-a înălţat la cer de pe MunteleMăslinilor. Biblia nu ne spune ce s-a întâmplat mai departe pe drumul spre cer. Numai

prin credinţă intuim că aceasta a fost lovitura triumfală, finală, asupra puterilor

întunericului. Este foarte adevărat că noi, după cum ne scrie apostolul Pavel, trebuie să neîmpotrivim până la sânge duhurilor rele şi întunecate care sunt în locurile cereşti (Efes.

6,12). Când însă Domnul Isus S-a înălţat la cer, puterile întunecate au rămas pur şi simplu

paralizate, căci în Psalmul 68,18 scrie: «Te - ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război». Acest

lucru înseamnă că Biruitorul de pe Golgota a luat întreaga lume cerească în stăpânire când

a urcat la cer. încheierea triumfală a înălţării Sale a fost aşezarea la dreapta Tatălui, deunde mijloceşte pentru noi.



19 M AI

Să fim atenţi la repetarea expresiei «toţi», «peste toate», «în toate». Recunoaştem aici

biruinţa totală a Domnului nostru prin moartea, învierea şi înălţarea Sa. Da, înălţarea

Domnului a reprezentat punctul final al biruinţei asupra întregii puteri a diavoluluk^Să

privim puţin la înţelesul minunat si binecuvântat al acestui adevăr. Prin venirea Sa înlume, Domnul Isus a desăvârşit mântuirea noastră: «De aceea şi Dumnezeu L - a înălţat nespus

de mult şi I - a dat Numele care este mai presus de orice nume» (Filip. 2,9). Dacă suntem astăzi

încoronaţi cu dumnezeire, este pentru că mai întâi ne-am smerit în Domnul Isus Cristos.înţelesul dumnezeiesc al înălţării Domnului Isus la cer ne este des-coperit în textul din

Efeseni 4,10: «Cel ce S - a pogorât, este acelaşi cu Cel ce S - a suit mai presus de toate cerurile ca să

umple toate lucrurile». Acest pasaj din Sfânta Scriptură confirmă adevărul că înălţarea

Domnului este împlinirea profeţiei despre prima Sa venire din Vechiul Testament. Inacelaşi mod se va împlini şi profeţia despre cea de-a doua Sa venire. Ce promisiune

minunată! De ce să fim trişti când înălţarea Domnului la cer garantează întoarcerea Sa?

14 M AI

Domnul nu vine, încă aşteptă! Dar şi noi aşteptăm cu nerăbdare marele moment când vom

fi transformaţi şi vom primi un trup asemănător cu trupul Său divin şi când, cu o viteză de

neînchipuit vom fi răpiţi pe norii cerului să-L întâmpinăm în văzduh. Acum însă ne găsim

exact în perioada despre care evanghelistul Matei spune: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit

toate şi au adormit» (Matei 25,5). Doresc să accentuez faptul că mai ales în această ultimăparte a drumului suntem în pericolul să obosim şi să aţipim. Pavel îi scrie lui Timotei: «Dar

Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de

duhuri înşelătoare si de învăţăturile ± y y y

dracilor» (1 Tim. 4,1). Cine nu umblă în adevăr în faţa Domnului amorţeşte din punct

de vedere spiritual şi îşi deschide inima pentru învăţătttrile mincinoase ale demonilor. Să

accepţi întregul adevăr înseamnă să fii cu toată viaţa ta în Cristos: «îmbrăcaţi - vă în Domnul

Isus Cristos» (Rom. 13,14). Numai El este adevărul. Cine se îmbracă cu El rămâne treaz şi

primeşte putere de biruinţă: «Ei l - au biruit, prin sângele Mielului» (Apoc. 12,11). Rămâi treaz!Dacă ai aţipit, Domnul îţi porunceşte: «Deşteaptă - te tu, care dormi, scoală - te din morţi şi

Cristos te va lumina» (Efes. 5,14).

19 M AI

«De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.» i TESALONICENI 5,6

Domnul adresează bisericii din Sardes, dar şi nouă în acelaşi timp, un îndemn extrem de

serios:«Veghează!»

Putem fi adormiţi spiritual în privinţa a trei domenii din viaţă:rugăciune, Cuvânt şi mărturie.



1. Să fii treaz în viaţa de rugăciune înseamnă să iei puterea cuvântului Scripturii în serios,

să te pui înainte de toate pe genunchi, să îl chemi la fiecare pas pe Dumnezeu, deoarece

ştim că El ascultă rugăciunile. Domnul te aşteptă! El doreşte ca tu să-L cauţi, să însetezidupă El. Dumnezeu este Cel care binecuvântează, dar: «... nu aveţi, pentru că nu cereţi»

(Iacov 4,2).

2. Aţipirea în ce priveşte citirea Cuvântului este la fel de periculoasă. Te ţii puternic de

promisiunile pe care ţi le-a făcut Dumnezeu? Voinţa Lui în legătură cu sfinţirea noastrăeste explicată în Cuvântul Său: El doreşte mântuirea tuturor oamenilor.

3. Putere şi impact în mărturie are numai cel care se roagă în mod constant, cel care ia

Cuvântul în serios şi îl aplică în viaţă, cel care nu se lasă doborât de oboseala sufletească, ciîndrăzneşte în luptă până va fi primit înaintea tronului de har al lui Dumnezeu. Putere în

mărturie are doar acea persoană care trăieşte în rugăciune şi prin Cuvâij!$!

16 M AI

« Veghează şi întăreşte ce rămâne, care epe moarte, căci n - am găsit faptele tale desăvârşite înaintea

Dumnezeului Meu.»

A POCALIPSA 3,2

■piDacă nu veghem, legătura vitală cu Isus Cristos se întrerupe. Iona, un profet şi un

vestitor al cuvântului lui Dumnezeu a auzit această teribilă acuzare: «Ce dormi?» (Iona 1,6).Mântuitorul nostru binecuvântat le-a spus ucenicilor Săi adormiţi într -una din cele mai

grele clipe ale vieţii Sale: «... Ce, un ceas n - aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!» (Matei

26,40). Mi se pare că acest somn spiritual devastator şi mortal este din păcate tot maiprofuisd, pe măsură ce ora revenirii Iui Isus se apropie: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit

toate şi au adormit» (Matei 25,5). Deşteap-tă-te! De ce dormi? Ce motiv te-a adus în această

stare de amorţeală? în versetul: «... căci n - aM - găsit faptele tale desăvârşite înaintea

Dumnezeului Meu» (Apoc. 3,2) nu este nicidecum vorba de faptele tale bune, ci de faptele

lui Cristos, care nu pot fi găsite în tine pentru că dăruirea ta nu este totală. Aceasta este

esenţa tuturor problemelopdin viaţa ta: nu există dăruire totală! Cât vrei să mai aştepţi

până să I te dedici cu totul Domnului?

20 M AI

«Pe cine altul am eu în cer afara de Tine? Şi pe pământ nu - mi găsesc plăcerea în nimeni decât în

Tine.» PSALM 73,25

In ziua de azi pericolul de a citi şi a asculta Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, şi totuşi

de a nu-1 aplica în mod practic în viaţa de zi cu zi este foarte mare. Totul se rezumă lacunoaşterea Domnului în Duh, nu din punct de vedere sentimental sau intelectual. Cui îi

lipseşte cunoaşterea duhovnicească îi lipseşte de fapt totul. Chiar dacă acţiunile noastre

exterioare vorbesc despre credinţa în Isus Cristos, totuşi Dumnezeu ne spune prinprorocul Osea: «Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi

de tot!» (Osea 6,6). Se pune întrebarea: «Cum pot să-L cunosc mai bine?» Iată răspunsul:



«Frica Domnului este începutul ştiinţei» (Prov. 1,7). Cine nu îl cunoaşte, nu-L poate iubi din

inimă. Un asemenea om poate simţi dragostea sufletească pentru Domnul, dar dragostea

atotcuprinzătoare prin Duhul Sfânt îi lipseşte. Această lipsă de iubire faţă de Domnul semanifestă în fiecare zi prin dragoste de sine, răsfăţ şi dorinţa diabolică de a avea

întotdeauna dreptate. Dar Domnul îi caută pe cei care II iubesc

din inimă. «Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce - L iubesc» (Psalm 145,20). în Deuteronom 13,3 ni se spune: «...

Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din

toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.»

18 M AI

«... Ascultaţi - Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi.» ISAIA 55,2-3

Cum poţi să slujeşti cu bucurie dacă nu îl recunoşti şi nu îl iubeşti pe Domnul? Dacă L-

ai asculta, «... atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta ca valurile mării» (Isaia 48,18).

Dacă faci ceea ce îi place înseamnă că El este tot timpul lângă tine, chiar în viaţa ta. Să -I

faci voia este singurul lucru care îţi poate sătura sufletul. Dacă nu îl cunoşti pe Domnul, nupoţi să îl iubeşti, să-L asculţi şi să ai încredere totală în El. Şi totuşi, să-L cunoşti pe

singurul Dumnezeu adevărat este singura rezolvare a problemelor tale: «încrede - te în

Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte - L în toate căile tale şi El

îţi va netezi cărările» (Prov. 3,5-6). Ce ar trebui deci să faci? Să-I accepţi provocarea: «Veniţi

totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca

zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.» (Isaia 1,18). Cât de simplă şi totuşi cât de

pătrunzătoare este această invitaţie a Domnului din Sfânta Scriptură: «întoarceţi - vă la Mine şi veţi fi mântuiţi» (Isaia 45,22). Răspunde afirmativ astăzi şi vei fi mântuit!

21 M AI

«Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea.» E VREI 11,5

Numele Enoh înseamnă «sfinţire». Enoh a fost un om sfinţit de Domnul încr -o perioadă în

care cei din jur nu voiau să mai ştie de Dumnezeu. Cine poate afirma despre sine că estesfinţit de El? Acela care trăieşte tot timpul sub influenţa voii Celui Preaînalt. Domnul Isus

a fost un om sfinţit de Tatăl: «Cel ce M - a trimis este cu Mine. Tatăl nu M - a lăsat singur, pentru

că totdeauna fac ce - I este plăcut» (Ioan 8,29). In viaţa lui Enoh vedem consecinţele pe care Dumnezeu le-a produs prin sfinţire în: 1 —

umblarea cu Dumnezeu (Gen. 5,24), 2 - credinţa sa în Dumnezeu (Evrei 1 l,5Mşi 3 —

mărturia pentru Dumnezeu (Iuda 4). Credinţa lui Enoh în Dumnezeu 1-a condus la răpire. De aici deducem că el, ca şi

Moise de altfel, s-a păstrat în #edinţă: «... ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut» (Evrei

11,27) şi a crezut mai degrabă în Dumnezeul invizibil decât în lucrurile vizibile. Prin

această credinţă a fost răpit. Numai printr -o credinţă asemenea lui Enoh vom experimenta

şi noi răpirea. Cum L-a mărturisit Enoh pe Domnul? In puţine cuvinte: «Iată că a venit



Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi» (Iuda 14). Cine crede în Dumnezeu şi umblă cu El, îi

cunoaşte intenţiile şi trebuie să vestească revenirea Lui.

20 M AI

«Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se

alipească de duhuri înşelă" toare şi de învăţăturile dracilor.» 1 TIMOTEI 4,1

De ce a fost umblarea cu Dumnezeu vitală pentru Enoh? Pentru că a fost un personaj

asemănător nouă, celor care tiăim în timpurile de pe urmă. Conform textului din Geneza

6, în acea perioadă s-a produs un amestec între duhuri şi oameni. Timpurile noastre

reflectă cu fidelitate acele vremuri. Ocultismul — spiritism, prevestirea viitorului etc. - sepractică laolaltă cu creştinismul. Oamenii au inimile împărţite, îl acceptă şi pe Domnul,

dar şi pe Satan. Acum, ea şi atunci, avem de a face cu o invazie de duhuri. Enoh a trebuit

să umble cu Dumnezeu, să se alipească tare de El pentru a nu fi atras în acel ocultism. Ospun cu toată se-riozitatea: astăzi mai mult ca niciodată trebuie să umblăm cu Domnul,

altfel vom cădea pradă duhului Anticristului, care este diavolul îmbrăcat înj|(raie creştine.

A existat însă şi un motiv minunat pentru care Enoh a trebuită umble eu Dumnezeu: el afost destinat răpirii înainte de judecată! Numai după răpirea sa a venit potopul. îmi este

mai clar ca niciodată că toţi «adevăraţii Enoh» sunt destinaţi răpirii Ibaintea judecăţii care

va veni asupra acestei lumi.



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

MAI



1 MAI

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul .» IEREMIA 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi

copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Existăcredincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu

personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească

Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate săcredem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o

promite! Este foarte im portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-oîngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardullui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ieşim de sub voia Lui.

Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi aspus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie

mântuiţi, se vor lăsa conduşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da,

nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul.

2 MAI

«..care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.»1 TIMOTEI 2,4

Acesta este un verset care ne permite să aruncăm o privire asupra planului lui Dumnezeustabilit încă din veşnicii. Domnul nostru vrea să-i salveze pe toţi oamenii. Dacă îţi mărturiseşti

păcatele înaintea Lui, atunci poţi fi sigur că sângele lui Isus Cristos te curăţă de absolut toate

păcatele si te duce în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeu. Cunoaştem voia Lui cu privire la

sfinţirea noastră: «Voia lui Dumnezeu este sfin ţirea voastră» (1 Tes. 4,3). Sfinţirea esteurmătorul pas după iertarea păcatelor. Iertarea păcatelor am putea-o numi «depărtarea de

păcat», iar sfinţirea «apropierea de Isus». Cine nu trăieşte în sfinţire se retrage automat de sub

voia lui Dumnezeu. Este un adevăr de netăgăduit faptul că în viaţa noastră de credinţă suntem

confruntaţi tot timpul cu luarea de decizii. Ori trăim în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeu

şi suntem fericiţi, bine-cuvântaţi şi mângâiaţi, ori trăim sub influenţa lui Satan şi trebuie să

facem lucruri pe care nu dorim să le facem, ne lăsăm conduşi de instincte, chiar dacă nu vrem,minţim, chiar dacă am dori din tot sufletul să spunem adevărul, suntem necuraţi chiar dacă

avem impresia că suntem curaţi. Motivul pentru care săvârşim asemenea lucruri este faptul că

nu ne-am hotărât cu toată inima să intrăm în sfera de influenţă a lui Dumnezeu. Să facem

acest lucru imediat!

3 MAI

«Deşteaptă- te tu, care dormi, scoală- te din morţi şi Cristos te va lumina.»EFESENI 5,14

Ai căzut în somnul spiritual al morţii? Poţi fi sigur că dormi dacă nu mai recunoşti

necazul prin care trece Biserica lui Isus şi lumea întreagă. Mulţi credincioşi au aţipit şi nu mai

văd, nu mai realizează ce se întâmplă în jurul lor; sunt orbi şi surzi la cuvintele de atenţionare

ale Bibliei: «Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsa de nimic" şi nu ştii

ca eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol» (Apoc. 3,17). Trezeşte-te! Să te trezeşti înseamnăsă îţi vezi păcatele aşa cum le vede şi Dumnezeu — şi asta e înspăimântător! Din acest punct



însă se naşte nevoia disperată a inimii şi pocăinţa, de aici ia naştere trezirea propriu-zisă. Dar trebuie să ştim şi ce nu înseamnă trezire. Trezirea nu este doar lucrarea lui Dumnezeu,

deoarece atunci nu am mai avea nici un fel de responsabilitate, ci totul ar depinde de El.Responsabilitatea pentru deşteptarea familiei sau a bisericii noastre aparţine fiecăruia dintre

noi. Întrebarea este dacă vrem cu adevărat acest lucru sau nu. Dumnezeu vrea cu siguranţă să

ne trezim.

4 MAI

«Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.» EFESENI 3,20

Când poverile devin prea grele şi ne uităm fară speranţă în jur, există un singur răspuns:Dumnezeu poate! Omnipotenţa veşnică a lui Dumnezeu este din păcate înţeleasă şi crezută

numai în mod limitat de credincioşi, şi asta din cauza necredinţei. Când credinţa este

îndreptată spre Cel Atotputernic, ea poate totul. Atunci cel care crede se poate bucura deexperienţa celor mai divine binecuvântări. Dumnezeu poate! Puterea Sa nesfârşită nu poate ficuprinsă de mintea noastră limitată. Dacă analizez acest verset din Scriptură, pot face osingură afirmaţie: El poate, El poate totul, El poate absolut orice, El este omnipotent!

Dumnezeu poate «nespus mai mult decât cerem sau gândim». El poate face lucruri pe care tu,în situaţia ta actuală, nici nu ţi le poţi închipui. Poate acum nu reuşeşti să simţi ajutorul Său şi

totul ţi se pare întunecat. De ce? Pentru că puterea lui Dumnezeu lucrează în şi prin noi doar

în raport direct cu credinţa noastră: «prin puterea care lucrează în noi». De aceea DomnulIsus a spus: «... Dacă poţi!... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!» (Marcu 9,23).

5 MAI

«Prin credinţă a venit şi s- a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într - o ţară care nu era a lui.»EVREI 11,9

Nu trebuie să te minunezi, tu, care eşti hotărât să mergi pe calea Mielului, că poate vei

deveni un solitar. Ca născut din nou, înaintea lui Dumnezeu nu mai eşti musafir sau străin, ci

egal cu cei sfinţi şi locuitor în casa lui Dumnezeu. Da, viaţa ta e ascunsă împreună cu Cristos

în Dumnezeu. Reversul medaliei este că nu eşti altceva decât un străin pentru această lume.

Cu cât e mai puternică legătura spirituală cu Duhul, cu atât vei suferi mai mare împo trivire din partea duhului anticristic care stăpâneşte lumea aceasta. Calea lui Isus este foarte îngustă;

duhul compromisului, al pornirilor lumeşti şi al eului nu au loc pe această cale. Ea ne despartesufleteşte de familie şi de prietenii care nu acceptă drumul crucii şi al abandonării în braţul

Domnului. Dar este singura cale care duce la întâlnirea cu Isus pe norii cerului. Suntem străinişi călători pe acest pământ ca Avraam odinioară, şi aşteptăm cu nerăbdare şi bucurie ziua cândIsus Cristos, Domnul nostru Se va ivi pe norii cerului — (poate chiar azi) — şi-i va răpi pecopiii Lui. Vrei să fii şi tu părtaş al acestui eveniment unic în istoria omenirii?

6 MAI

«Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu

atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.»EVREI 10,25



Care zi se apropie? Ziua revenirii lui Isus! Nedorind să renunţe la el însuşi, eul rebel dinnoi spune: vreau să fiu liber! «Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor» (Psalm2,3) Acest «eu» doreşte să fie şi să rămână independent. Dar sunt sigur că Domnul, la venirea

Sa pe norii cerului vrea să îi găsească pe toţi ai Lui uniţi, ca în ziua de Rusalii când S -a pogorât Duhul Sfânt: «în ziua Cinci- zecimii erau toţi împreună în acelaşi loc» (Fapte 2,1). Ai

tu părtăşie cu alţi copii ai lui Dumnezeu? Dacă nu există o adevărată adunare a sfinţilor, de cenu îţi deschizi tu casa pentru o asemenea adunare în cuvânt şi rugăciune? «Toţi împreună erau

nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie

de inimă» (Fapte 2,46). Adevărata părtăşie cu Domnul, adevărata unitate în Duh şi prinCuvântul Sfânt se realizează doar prin părtăşia binecuvântată cu alţi copii ai Săi.

7 MAI

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.»1 IOAN 3,3

Există o uitare care are consecinţe dezastruoase! «... si a uitat că a fost curăţit de vechilelui păcate» (2 Petru 1,9). Simţi că nu te mai apropii de Domnul Isus? Rugăciunea ta nu maiare putere? Nu mai ai parte de binecuvântare şi rod în viaţa ta de credinţă? Motivul este

simplu: pe drumul alături de Isus ai rămas blocat în păcate de care nu te laşi cu nici un chipcurăţit. Sângele preţios al Mielului ne curăţă de absolut toate păcatele, însă doar dacă ele au

fost recunoscute şi mărturisite în pocăinţă sinceră! Atunci îl vei simţi pe Isus cu fiecare zi din

ce în ce mai aproape, nu numai din punct de vedere temporal, dar şi spiritual. În inima ta vacreşte dorul după El şi te vei ruga: «Vino repede, Doamne Isuse!»

Curăţirea de păcate aduce cu sine eliberarea care îţi dă avânt să mergi mai departe; sfînţire înseamnă înaintare pe calea cea strâmtă. Prin curăţirea de păcate ÎI recunoşti pe Isus, ai ţinta

finală în faţa ta. Prin sfinţire te apropii tot mai mult de Domnul. Omul spălat de păcate va

afirma din proprie iniţiativă: viaţa mea îi aparţine lui Cristos! Când vei pătrunde secretulsfinţirii vei înţelege că: «... pentru mine a trăi este Cristos» (Filip. 1,21).

4 MAI

„ Prin credinţă a venit si s- a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într - o ţară care nu era a lui»EVREI 11,9

Când citesc în Sfânta Scriptură despre revenirea Domnului, mă impresionează imagineacelor două grupuri de credincioşi care vor apărea în faţa Sa: pe de-o parte vor fi cei care, cu

toate cunoştinţele lor religioase, nu au făcut voia Tatălui, iar pe de altă parte vor fi toţ i aceiacare L-au slujj în ascultare tot timpul vieţii lor. Primului grup i se va spune: «... Niciodată nu

v-am cunoscut. Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege» (Matei 7,23). Dar celălalt grup va avea parte de cuvintele: «... Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în

puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău» (Matei 25,21).Te rog din inimă să te cercetezi şi să vezi dacă eşti un străin pentru această lume și dacă mergi

pe calea strâmtă a lui Isus. Dacă da, atunci ai tot sprijinul din partea Domnului să continui din

biruinţă în biruinţă pe această cale a sfinţeniei: 1. prin veghere şi rugăciunea „Vegheaţi, dar, în tot timr pul şi rugaţi-vă» (Luca 21,36);2. prin aşteptarea Lui: «Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se

întoarcă ...» (Luca 12,36);

3. prin rămânerea în El: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El» (1 Ioan 2,28).



5 MAI

«. ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.»FILIPENI 2,3

Relaţiile noastre cu cei din jur arată dacă avem cu adevărat parte de binecuvântarea luiIsus. Te rog să analizezi aceste relaţii în lumina conceptelor biblice despre binecuvântare.

1. Umilinţă. Umilinţa nu este doar o virtute, ci însuşi fundamentul binecuvântării lui Isus.

El spune: «... Eu sunt blând şi smerit cu inima» (Matei 11,29). Adevărata umilinţă o avem şi o păstrăm numai în prezenţa Dumnezeului cel Sfânt. Doar în acest fel putem să privim un frate

sau o soră mai presus de noi înşine. Cine îşi analizează viaţa în lumina neprihănirii lui

Dumnezeu vede calităţile spirituale ale altora ca fiind întotdeauna mai înalte. Din acest motivconsider că mândria spirituală reprezintă cea mai mare trădare.

2. Dragoste frăţească. Iată a doua temelie a binecuvântării lui Isus, care este în strânsălegătură cu prima: «Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. In cinste, fiecare să dea

întâietate altuia» (Rom. 12,10). Cine practică această dragoste vizavi de semenii şi fraţii săi,

îl cinsteşte pe Domnul. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu mai cunoaşte pe nimeni în felullumii, ci se apropie de fiecare frate şi soră cu respect şi în ei îl recunoaşte şi îl onorează pe

Isus. O asemenea atitudine se dovedeşte şi prin faptul că un astfel de om nu mai vorbeşte

despre smerenia şi experienţele lui, ci, în tăcere face voia Domnului.

10 MAI

«Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora.»

R OMANI 15,2

Aici avem a treia bază a binecuvântării lui Isus: observă ceea ce este bun, sfânt şi veşnic

în aproapele tău şi întăreşte, încurajează! Pe scurt: fii umil, îndemnându-i pe cei din jurul tăula fapte bune şi la o creştere spirituală tot mai profundă.

Şi de aici reiese al patrulea fundament: să fii pregătit să duci povara altuia. Biblia spune:«Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos» (Gal. 6,2). De undeapar problemele şi neînţelegerile în relaţiile cu aproapele tău? Din faptul că tu vrei să primeşti

în loc să dăruieşti. Aştepţi ceva de la el în timp ce şi el aşteaptă ceva de la tiae. Vrei să te

bucuri de dragostea lui, în timp ce el caută să descopere dragostea lui Isus Cristos în viaţa ta.Gândeşte-te cum ai putea aduce binecuvântarea Domnului în viaţa de zi cu zi a aproapelui tău.

«Ah», te eschivezi, «am eu suficiente poveri de dus singur». Dacă gândeşti aşa, uită-te la Isusşi primeşte sprijinul şi ajutorul Său! Astfel vei putea să duci şi poverile altora şi vei fi

binecuvântat. Isus a dat totul. El Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi, ne-a purtat poverile şi aispăşit păcatele noastre. Te mai îndoieşti de faptul că El te va însoţi până la bătrâneţe, până la

cărunteţele tale?

II MAI

«Pentru că nici Fiul omului n-a veni t să I se slu ia scă, ci El să slujească şi să- Şi dea viaţ a ca răscumpărare pentru mulţi.» MATEI 20,28

Al cincilea fundament al binecuvântării lui Isus este să te pui zilnic în slujba aproapelui:

«... slujiţi-vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13). Însuşi Domnul nostru este sursa. El ne-aiubit atât de mult! Cea mai mare slujire înaintea lui Dumnezeu este dăruirea propriei vieți. Să



fii robul Lui înseamnă să nu faci nimic de ochii lumii, să nu aştepţi recunoştinţă, răs plată saumulţumire, ci pur şi simplu să trieşti cum a slujişi Isus. Aceasta este trăirea biruitoare înainteaDomnului!

A şasea piatră de temelie a binecuvântării este: «Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi

şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.» (Efes. 4;32) Ţi-ai

iertat aproapele din inimă aşa cum te-a iertat Isus şi pe tine? Nu mă îndoiesc că ai fost greulovit şi trădat. Dar ai iertat din inimă? Ce atmosferă binecuvântată se creează când ai bucuriesinceră în inimă! Putem vedea această bucurie când Domnul Isus a fost musafir la Lază r,Marta şi Maria, iar Maria I-a spălat picioarele cu uleiuri scumpe: «... şi s-a umplut casa de

mirosul mirului» (Ioan 12,3). Când cineva intră în casa ta simte oare această mireasmă

duhovnicească?

6 MAI

«După ce a spus aceste lucruri, pe când se ui tau ei la El , S- a înălţat la cer şi un nor L-a

ascuns de ochii lor .» FAPTELE APOSTOLILOR 1,9

Pentru a dovedi realitatea învierii Sale, Domnul Isus a mai rămas 40 de zile pe pământ şi

S-a arătat mai multor martori; apoi S-a înălţat la cer. Aceste 40 de zile au fost pentru uceniciiSăi un fel de şcoală a credinţei, ca ei să creadă cu adevărat că El a înviat. Şi Domnul nostru

binecuvântat a trecut printr-o «şcoală a credinţei» timp de 40 de zile în pustie şi S-a doveditascultător. Dar iată că acum S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor. Biblia nu ne spune ce

s-a întâmplat mai departe pe drumul spre cer. Numai prin credinţă intuim că aceasta a fost

lovitura triumfală, finală, asupra puterilor întunericului. Este foarte adevărat că noi, după cumne scrie apostolul Pavel, trebuie să ne împotrivim până la sânge duhurilor rele şi întunecate

care sunt în locurile cereşti (Efes. 6,12). Când însă Domnul Isus S-a înălţat la cer, puterile

întunecate au rămas pur şi simplu paralizate, căci în Psalmul 68,18 scrie: «Te-ai suit pe înăl -

ţime, ai luat prinşi de război». Acest lucru înseamnă că Biruitorul de pe Golgota a luatîntreaga lume cerească în stă pânire când a urcat la cer. Încheierea triumfală a înălţării Sale a

fost aşezarea la dreapta Tatălui, de unde mijloceşte pentru noi.

6 MAI

«El I - a pus totul sub picioare şi L- a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care esteTrupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.»

EFESENI

1,22-23Să fim atenţi la repetarea expresiei «toţi», «peste toate», «în toate». Recunoaştem aici

biruinţa totală a Domnului nostru prin moartea, învierea şi înălţarea Sa. Da, înălţareaDomnului a reprezentat punctul final al biruinţei asupra întregii puteri a diavolului. Să privim

puţin la înţelesul minunat și binecuvântat al acestui adevăr. Prin venirea Sa în lume, DomnulIsus a desăvârşit mântuirea noastră: «De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I -a

dat Numele care este mai presus de orice nume» (Filip. 2,9). Dacă suntem astăzi încoronaţi cu

dumnezeire, este pentru că mai întâi ne-am smerit în Domnul Isus Cristos. înţelesuldumnezeiesc al înălţării Domnului Isus la cer ne este descoperit în textul din Efeseni 4,10:

«Cel ce S-a pogorât, este acelaşi cu Cel ce S -a suit mai presus de t oate cerurile ca să umple

toate lucrurile». Acest pasaj din Sfânta Scriptură confirmă adevărul că înălţarea Domnului

este împlinirea profeţiei despre prima Sa venire din Vechiul Testament. In acelaşi mod se va



împlini şi profeţia despre cea de-a doua Sa venire. Ce promisiune minunată! De ce să fim trişticând înălţarea Domnului la cer garantează întoarcerea Sa?

14 MAI «Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu- ț i i a cununa.» APOCALIPSA 3,11

Domnul nu vine, încă aştea ptă! Dar şi noi aşteptăm cu nerăbdare marele moment cândvom fi transformaţi şi vom primi un trup asemănător cu trupul Său divin şi când, cu o viteză

de neînchipuit vom fi răpiţi pe norii cerului să-L întâmpinăm în văzduh. Acum însă ne găsim

exact în perioada despre care evanghelistul Matei spune: «Fiind că mirele zăbovea, au aţipit

toate şi au adormit» (Matei 25,5). Doresc să accentuez faptul că mai ales în această ultimă

parte a drumului suntem în pericolul să obosim şi să aţipim. Pavel îi scrie lui Timotei: «Dar

Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se

alipească de duhuri înşelătoare si de învăţăturile dracilor» (1 Tim. 4,1). Cine nu umblă în

adevăr în faţa Domnului amorţeşte din punct de vedere spiritual şi îşi deschide inima pentruînvăţăturile mincinoase ale demonilor. Să accepţi întregul adevăr înseamnă să fii cu toatăviaţa ta în Cristos: «îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14). Numai El esteadevărul. Cine se îmbracă cu El rămâne treaz şi primeşte putere de biruinţă: «Ei l-au biruit,

prin sângele Mielului» (Apoc. 12,11). Rămâi treaz! Dacă ai aţipit, Domnul îţi porunceşte:

«Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina» (Efes. 5,14).

7 MAI

«De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.»1TESALONICENI 5,6

Domnul adresează bisericii din Sardes, dar şi nouă în acelaşi timp, un îndemn extrem de

serios: «Veghează!» Putem fi adormiţi spiritual în privinţa a trei domenii din viaţă: rugăciune,

Cuvânt şi mărturie. 1. Să fii treaz în viaţa de rugăciune înseamnă să iei pu terea cuvântului Scripturii în serios,

să te pui înainte de toate pe genunchi, să îl chemi la fiecare pas pe Dumnezeu, deoarece ştim

că El ascultă rugăciunile. Domnul te aşteptă! El doreşte ca tu să-L cauţi, să însetezi după El.Dumnezeu este Cel care binecuvântează, dar: «... nu aveţi, pentru că nu cereţi» (Iacov 4,2).

2. Aţipirea în ce priveşte citirea Cuvântului este la fel de periculoasă. Te ţii puternic de promisiunile pe care ţi le-a făcut Dumnezeu? Voinţa Lui în legătură cu sfinţirea noastră este

explicată în Cuvântul Său: El doreşte mântuirea tuturor oamenilor.3. Putere şi impact în mărturie are numai cel care se roagă în mod constant, cel care ia

Cuvântul în serios şi îl aplică în viaţă, cel care nu se lasă doborât de oboseala sufletească, ciîndrăzneşte în luptă până va fi primit înaintea tronului de har al lui Dumnezeu. Putere înmărturie are doar acea persoană care trăieşte în rugăciune şi prin Cuvânt.

16 MAI

« Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n- am găsit faptele tale desăvârşiteînaintea Dumnezeul ui Meu.»

APOCALIPSA 3,2



Dacă nu veghem, legătura vitală cu Isus Cristos se întrerupe. Iona, un profet şi un vestitor

al cuvântului lui Dumnezeu a auzit această teribilă acuzare: «Ce dormi?» (Iona 1,6).Mântuitorul nostru binecuvântat le-a spus ucenicilor Săi adormiţi într -una din cele mai greleclipe ale vieţii Sale: «... Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!» (Matei26,40). Mi se pare că acest somn spiritual devastator şi mortal este din păcate tot mai profuisd,

pe măsură ce ora revenirii Iui Isus se apropie: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi auadormit» (Matei 25,5). Deşteaptă-te! De ce dormi? Ce motiv te-a adus în această stare deamorţeală? În versetul: «... căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului

Meu» (Apoc. 3,2) nu este nicidecum vorba de faptele tale bune, ci de faptele lui Cristos, carenu pot fi găsite în tine pentru că dăruirea ta nu este totală. Aceasta este esenţa tuturor

problemelor din viaţa ta: nu există dăruire totală! Cât vrei să mai aştepţi până să I te dedici cu

totul Domnului?

8 MAI

«Pe cine altul am eu în cer afara de Tine? Şi pe pământ numi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.» PSALM 73,25

In ziua de azi pericolul de a citi şi a asculta Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, şi totuşi de a

nu-1 aplica în mod practic în viaţa de zi cu zi este foarte mare. Totul se rezumă la cunoaşterea

Domnului în Duh, nu din punct de vedere sentimental sau intelectual. Cui îi lipseşte

cunoaşterea duhovnicească îi lipseşte de fapt totul. Chiar dacă acţiunile noastre exterioarevorbesc despre credinţa în Isus Cristos, totuşi Dumnezeu ne spune prin prorocul Osea: «Căci

bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!» (Osea6,6). Se pune întrebarea: «Cum pot să-L cunosc mai bine?» Iată răspunsul: «Frica Domnului

este începutul ştiinţei» (Prov. 1,7). Cine nu îl cunoaşte, nu-L poate iubi din inimă. Un

asemenea om poate simţi dragostea sufletească pentru Domnul, dar dragosteaatotcuprinzătoare prin Duhul Sfânt îi lipseşte. Această lipsă de iubire faţă de Domnul semanifestă în fiecare zi prin dragoste de sine, răsfăţ şi dorinţa diabolică de a avea întotdeauna

dreptate. Dar Domnul îi caută pe cei care II iubesc din inimă. «Domnul îi păzeşte pe toţi cei

ce-L iubesc» (Psalm 145,20). în Deuteronom 13,3 ni se spune: «... Dumnezeul vostru vă pune

la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi

din tot sufletul vostru.»

18 MAI

«... Ascultaţi - Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi.»

ISAIA 55,2-3

Cum poţi să slujeşti cu bucurie dacă nu îl recunoşti şi nu îl iubeşti pe Domnul? Dacă L-aiasculta, «... atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta ca valurile mării» (Isaia 48,18).Dacă faci ceea ce îi place înseamnă că El este tot timpul lângă tine, chiar în viaţa ta. Să-I facivoia este singurul lucru care îţi poate sătura sufletul. Dacă nu îl cunoşti pe Domnul, nu poţi săîl iubeşti, să-L asculţi şi să ai încredere totală în El. Şi totuşi, să -L cunoşti pe singurul

Dumnezeu adevărat este singura rezolvare a problemelor tale: «încrede-te în Domnul din

toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte- L în toate căile tale şi El îţi va

netezi cărările» (Prov. 3,5-6). Ce ar trebui deci să faci? Să-I accepţi provocarea: «Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca



1 PETRU 1,15

Cum arată umblarea în ascuns cu Dumnezeu? Mi-1 închipui pe Enoh umblând cuDumnezeu şi văd:

1. O părtăşie sfântă. Enoh vorbeşte cu Dumnezeu şi Dumnezeu vorbeşte cu Enoh. Ei

împărtăşesc absolut totul unul cu celălalt. Numai printr -o astfel de părtăşie sfântă putem să

umblăm cu Dumnezeu şi doar aşa devine umblarea noastră o umblare către cer. Suntem noiun model pentru alţii în umblarea noastră cu El? Părtăşia sfântă, intimă cu Domnul serealizează prin studiul Scripturii şi prin rugăciune.

2. Păstrarea sfântă a cadenţei. Cum trebuie să umblăm cu Domnul? «Cine zice că rămâne

în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus» (1 Ioan 2,6). În concluzie, nici prea încet, nici prea repede. Credincioşii obosiţi sunt cei care o iau înaintea lui Dumnezeu şi brusc realizează

că El nu le-a binecuvântat planurile, în ciuda rugăciunilor lor fierbinţi. Domnul nu vrea să faci planuri, ci vrea să îţi dezvăluie planurile Sale. Ţine pasul cu El! Credincioşii rămaşi în urmă

sunt cei care merg prea încet, sunt prea leneşi şi se dovedesc astfel neascultători. Cum umbli

tu cu Dumnezeu?

22 MAI

«Dumnezeiasca Lui putere ne- a dăruit tot ce privește viaţa și evlavia, prin cunoa șterea Celu i ce ne-a chemat pri n slava și puterea Lui.» 2 PETRU 1,3

Enoh a început să îl cunoască din ce în ce mai mult, mai profund pe Dumnezeu printr -oascultare consecventă; prin aceasta, umblarea sa a deveăluit din ce în ce mai sigură. Enoh

mergea cu Dumnezeul său peste tot: la lucru, în familie, în vizite. Cu cât suntem maiconsecvenţi în um blarea noastră zilnică cu Domnul, cu atât suntem mai aproa pe de El. Enohnu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu şi totuşi umbla cu El ca şi cum L-ar fi văzut. Intr -o ziînsă o voce i-a spus: «Vino, Enoh, e timpul!» — şi imediat a fost lângă Domnul şi L-a privitcu o bucurie de nedescris pe Cel cu care a umblat atâta vreme. Biblia spune clar: «... Şi n-a

mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase» Evrei 11,5). De aici deducem că Enoh a fost

realmente căutat, dar el dispăruse fară absolut nici o urmă. Cum a fost posibilă răpirea luiEnoh? Prin faptul că a trăit o viaţă dumnezeiască. Timp de 300 de ani a perseverat în sfinţe-nie, în dragoste şi în rugăciune, fiind prin aceasta o mărturie în faţa celorlalţi oameni.

23 MAI

«Fii credincios până la moarte şi - ţi voi da cununa vieţii.» APOCALIPSA 2,10

Suferinţele au urmări binecuvântate. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă: «... în împărăţia

lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri» (Fapte 14,22). De ce? Răspuns: «Căci

întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de

slavă» (2 Cor. 4,17). Care sunt urmările binecuvântate ale suferinţei? 1. Suferinţa ne îndeamnă să ne rugăm mai sincer, pentru a ajunge să apreciem mai mult

lucrarea lui Dumnezeu decât lucrarea noastră: «... m-a ascultat în ziua necazului meu» (Gen.35,3).

2. Suferinţa ne face să experimentăm într -un mod miraculos putera lui Dumnezeu: «... un

loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz» (Isaia 25,4).

3. Suferinţa ne face să-L căutăm pe Domnul cu toată inima: «Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare» (Isaia 26,16).



4. În suferinţă simţim într -un mod special mângâierea şi sprijinul Domnului: «care ne

mângâie în toate necazurile noastre» (2 Cor. 1,4).5. Suferinţa ne învaţă ceea ce nu putem învăţa în timpurile de pace şi linişte, şi anume

răbdarea: «... căci ştim că necazul aduce răbdare» (Rom. 5,3).6. In suferinţă suntem protejaţi: «în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut» (2

Cor. 8,2).

24 MAI

«Isus tăcea şi nu răspundea nimic.» MARCU 14,61

Am fost foarte impresionat de această tăcere a Domnului Isus în timpul suferinţei Sale.

Tăcerea Sa reprezintă o parte decisivă din victoria câştigată. Provocările jignitoare aleduşmanului: «... dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!» (Matei 27,40) aufost anihilate prin tăcerea Sa. Triumful Său - «S-a isprăvit!» (loan 19,30) - a strălucit şi mai

puternic prin tăcerea Sa şi 1-a făcut pe sutaşul roman să exclame în cele din urmă «... Cuadevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnez eu!» (Matei 27,54). Pe cruce Cristos a tăcut. Din

păcate însă foarte puţini credincioşi au acest dar al lui Isus. De ce te justifici atât de mult? De

ce îţi aperi tot timpul cauza? Gândeşte-te cum a reacţionat Mântuitorul: «... nu răspundea cu

batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător» (1 Petru 2,23).Domnul Isus a fost gata să moară pentru ca noi să trăim - de aceea a tăcut. Noi nu putem să

mefgem pe o altă cale decât a Lui şi aceasta este calea morţii eului. Car nea, f irea pământeascăîşi revendică drepturile, dar duhul este tăcut. Cei care Ii aparţin cu totul lui Cristos pot să tacă

şi în faţa celei mai mari nedreptăţi. Dar cei care îşi iubesc mândria se agită şi vorbesc mult.Practici tu tăcerea lui Dumnezeu? Vorbir ea noastră în rugăciune cu El este importantă, dar şi

mai important este ca Domnul să ne poată vorbi. II asculţi? El ne cheamă: «... Ascultaţi- Mă

dar» (Isaia 55,2).

25 MAI

«Isus tăcea ...»MATEI 26,63

Preoţii şi bătrânii au adus mărturii false împotriva lui Isus, dar El nu le-a răspuns. Când

credincioşii se adună împreună se întâmplă de multe ori să plece apoi acasă apăsaţi, căci:«Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască» (Prov. 10,19). Dumnezeu ia în serios

absolut toate păcatele limbii, nu numai «vorbăria goală», ci şi calomniile «evlavioase». Ce focdevastator este limba! Comunităţi întregi de credincioşi sunt distruse şi multe inimi sunt zdro- bite de ea. Dumnezeu aude însă tot ce vorbim. Una dintre cele mai serioase consecinţe ale păcatului cu vorba este aceea că Dumnezeu nu ne mai ascultă rugăciunile. «Isus tăcea».

Studiul serios şi aprofundat al Sfintei Scripturi ne ajută să ne punem mâna la gură şi ne fereşte

de pericolul de a-i jigni pe ceilalţi copii ai Săi. «Isus tăcea». Această tăcere 1-a enervat peCaiafa şi 1-a speriat pe Pilatat. Tăcerea lui Isus a fost un răspuns puternic la întrebarea lui

Pilat. Poate tu vorbeşti mult cu Domnul, dar El tace. De ce tace? Nu tace oare pentru căaşteaptă în tăcere ca tu să faci ceva? Tu te rogi de exemplu: «Doamne, ia acest păcat de la

mine!» E corect? Nu, deoarece şi tu trebuie să renunţi la acel păcat. Spune un «nu» hotărât latot ce este păcat în viaţa ta! Atunci bucuria biruinţei îţi va inunda inima!



12 MAI

«... F iul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor ...» EVREI 1,2

Isus Cristos este moştenitorul tuturor lucrurilor. Ce a moştenit însă Isus Cristos? Tot ceea

ce Adam a pierdut prin păcatul său. Din punct de vedere biblic ceea ce a pier dut primul Adam prin neascultarea sa a câştigat al doilea Adam, adică Isus Cristos, prin supunerea Sa. El estemoştenitorul tuturor lucrurilor. Poţi avea o moştenire pe pământ, dar când mori trebuie să o

laşi aici. Dacă însă eşti un copil al lui Dumnezeu născut din nou, devii moştenitor împreună

cu Cristos: «Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi

împreună moştenitori cu Cristos» (Rom. 8,17). Să cânte de bucurie inima co piilor luiDumnezeu! Acelaşi verset însă specifică: «dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să

fim şi proslăviţi împreună cu El». Să «primeşti moştenirea» nu înseamnă automat acelaşi

lucru cu a «avea viaţă veşnică». Biblia promite: «Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică» (Ioan3,36). Am primit viaţa veşnică prin credinţa în Isus Cristos. Cine este însă pregătit nu doar să

creadă în Domnul Isus, ci şi să îl urmeze, adică să sufere cum a suferit El, acela va deveni şi

moştenitor. De ce trebuie să suferi? Prin suferinţă Dumnezeu te dezleagă de gunoaiele pământeşti şi te leagă puternic de inima Sa. Prin suferinţă eşti pregătit pentru dumnezeire.

27 MAI

«Isus i- a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M -ai cunoscut, Fi li pe?"» IOAN 14,9

Cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Domnului Isus este vitală pentru fiecare copil al

lui Dumnezeu. Când Sfânta Scriptură vorbeşte despre această cunoaştere, ea nu se referă la o

cunoaştere mentală sau emoţională, ci la cunoaşterea duhovnicească. Cunoaşterea în Duhul a

Domnului Isus dă naştere în viaţa noastră la râuri de apă vie. As pectul divin al cunoaşterii luiIsus Cristos este să te identifici cu moartea Lui: «Şi să- L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui,

şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui» (Filip. 3,10). Ce mesaj puternic! Cine ÎI cunoaşte se identifică cu moartea Sa pe cruce, ceea ce înseamnă sfârşituldomniei firii pământeşti şi al poftelor acesteia. Acceptarea crucii de către firea noastră este

cea mai dureroasă luptă! Te lupţi şi te f rămânţi, şi totuşi nu-L cunoşti pe Mântuitorul

crucificat şi, evident, nici secretul crucii şi al triumfului Său: «S-a isprăvit!» (Ioan 19,30).Victoria asupra cărnii a fost demult câştigată. Trebuie numai să fii pregătit să mori cu El;trebuie să accepţi: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în f irea mea

pământească ...» (Rom. 7,18) şi apoi să rămâi unit cu Isus pe cruce.

12 MAI

«lată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.» 1 PETRU 2,6

Duhul Sfânt ne descoperă divinitatea lui Isus Cristos prin cele mai simple imagini. El estede nepreţuit în faţa lui Dumnezeu. Ce relaţie armonioasă, divină este între Tatăl ceresc şisingurul Său Fiu! Putem înţelege câte ceva despre această relaţie doar dacă ne raportăm la

multele circumstanţe în care Domnul Isus a vorbit despre Tatăl Său. Putem oare înţelege ce asimţit când a strigat în durerea Lui cea mare: «Ava, adică: Tată!» (Marcu 14,36) sau (în sens



opus) când vocea Tatălui s-a auzit din cer: «Acesta este Fiul Meu preaiubit» (Matei 17,5)? Înlumina acestor fapte ne minunăm şi mai mult de cuvântul «Fiindcă atât de mult a iubit

Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu ...» (Ioan 3,16).Isus este piatra de temelie a Bisericii, fundamentul mântuirii oferite de Dumnezeu.

Nimeni nu poate pune o altă temelie. Doar El, Mirele nostru iubit este piatra de temelie aleasă

de Dumnezeu. Acesta este de altfel şi secretul alegerii celor ce-I aparţin, căci toţi cei care vinla El sunt şi ei aleşi, după cum găsim scris în versetul: «In El, Dumnezeu ne-a ales înainte de

întemeierea lumii» (Efes. 1,4).

29 MAI

«Cinstea aceasta este, dar, pentru voi, care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra pe care au lepădat - o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului', „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere".»1 PETRU 2,7-8

Isus. a fost asemenea unei pietre lepădată de zidari. El a fost aruncat de constructori, adicăde liderii spirituali din acele vremuri. Aşa a fost atunci, asa este şi acum! Mulţumim luiDumnezeu că nu este respins de toţi oamenii! El alege şi foloseşte cu dragoste ceea ce este

aruncat şi desconsiderat de oameni. Priviţi, de exemplu, Betleemul: «cu toate că eşti prea mic

între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda» (Mica 5,2) sau Nazaretul: «Poate ieşi ceva bun din

Nazaret?» (Ioan 1,46). Chiar şi despre Domnul Isus este scris: «... dispreţuit că îț i întorceai

faţa de la El» (Isaia 53,3).Isus a fost nu doar piatra lepădată de zidari, ci şi piatra încercată: «de aceea, aşa vorbeşte

Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată"» (Isaia 28,16).Cum S-a împotrivit El ispitelor? Adam a trăit într -o lume fără păcat şi a trebuit să asculte doar

într-o singură privinţă, dar a eşuat. Cel de-al doilea Adam, Isus Cristos, a venit însă într -olume întunecată şi pervertită de păcate. El a fost ispitit ca şi noi, dar a ieşit biruitor. Cineînţelege profunzimea acestor cuvinte? Isus a biruit prin două arme: 1. Cuvântul lui Dumnezeu: «căci este scris» (Matei 4,10) şi 2. pentru că a avut legătura de viaţa veşnică cu Tatăl Său.

13 MAI

«Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în care- i va duce: ci va face să curgă pentru ei apădin stâncă, va despica stânca şi va curge apa.»

ISAIA

48,21O, dacă ai înţelege că toate lucrurile pe care te bazezi sunt slabe, toate persoanele pe carete bizui te dezamăgesc, te părăsesc! De ce? Pentru că absolut toate lucrurile sunt trecătoare.

Însă cine se sprijină pe Stânca Isus Cristos va fi la adăpost şi va dăinui veşnic, căci Mielul lui

Dumnezeu este veşnic. El este stânca mântuirii din care curge apa vieţii. Vă amintiţi de stâncadin pustie care a fost lovită de Moise până când au ţâşnit apele din ea? Cristos însuşi a fost

acea stâncă! Ce imagine minunată! Stânca lovită de Moise, simbolul legii, astâmpără setea

poporului cu apa proaspătă care ţâşneşte din ea! Isus Cristos, care a fost lovit de lege pe cruce,este Stânca veşnică din care curge apa vieţii. El a spus: «Şi celui ce îi este sete, să vină. Cine

vrea, să ia apa vieţii fară plată!» (Apoc. 22,17). Acest râu al vieţii curge ca un fir roşu prinîntreaga Scriptură. Ezechiel 1-a văzut şi a prorocit: «va trăi pretutindeni pe unde va curge

râul» (Ezec. 47,9). Noi înţelegem ce este acest râu: este însăşi viaţa pe care Şi -a dat-o Isus pelemnul crucii, sângele Său scump care a curs pentru noi. Ea este râul de viaţă de pe Golgota.



141 MAI

«Ochii tăi îl vor vedea pe împărat în strălucirea Lui.»

ISAIA 33,17Când ne rugăm: «Doamne, mai este mult până vei reveni pe norii cerului?» auzim răspunsul

Domnului Isus în inimile noastre: «Voi veni când vei fi cu adevărat pregătit». Mă gândesc la

textul din Apocalipsa 19,7: «soţia Lui s~a pre gătit». Duhul Sfânt face ultimele pregătiri pentru mireasa Mielului, ca aceasta să fie cu adevărat gata să-Şi întâlnească Mirele ceresc.Întrebarea este dacă ne lăsăm noi cercetaţi si transformaţi de Duhul Sfânt prin intermediul

Cuvântului viu al lui Dumnezeu, să îl vedem odată aşa cum este. Domnul nu este aşa cum tuţi-L închipui sau cum L-ai simţit. Sfinţirea Sa, îndurarea Sa, frumuseţea Sa sunt nesfârşit de

mari şi copleşitoare! Când îl vom vedea, vom cădea în genunchi în faţa Lui şi vom striga

asemeni reginei din Seba: «iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus» (1 împ. 10,7). In acestcontext, porunca Sa capătă o semnificaţie decisivă, mai ales în zilele noastre: «Urmăriţi pacea

cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Opreşte-te pentruun moment şi întreabă-te cu toată seriozitatea: pot eu oare să-L văd pe Isus aşa cum este El, în

starea mea de acum?



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

IUNIE



1 IUNIE

«Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazur i î n fiecare zi? Pânăcând se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» PSALM 13,2

Duhul Sfânt, prin gura psalmistului David, exprimă dragostea adevăratei Biserici a luiIsus care este în aşteptarea Mirelui. Este o întrebare plină de dor, un strigăt al sufletului care-L

aşteaptă pe Domnul: «Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecar e zi?» Aşteptăm de atât de mult timp răpirea, încât unii credincioşi au ajuns să seîntrebe: ne-a uitat oare Dumnezeu, soarta noastră îi este indiferentă? Când poporul Israel afost în strâmtorare şi a întrebat acelaşi lucru, Domnul i-a spus: «Poate o femeie să uite copilul

pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l -ar uita, totuşi

Eu nu te voi uita cu nici un chip» (Isaia 49,15).Să privim puţin la cea de-a doua întrebare: «Până când se va ridica vrăjmaşul meu

împotriva mea?» Până când vom vedea faţa Domnului aşa cum a promis El, deoarece: «...

când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea a şa cum este» (1 Ioan3,2). Când seva întâmpla acest lucru? La răpire, şi răpirea noastră, a copiilor lui Dumnezeu este aproape, deaceea: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!»

(Evrei 10,35). Te asigur că Dumnezeu doreşte chiar mai mult decât tine să vină şi să te iaacasă!

2 IUNIE

«Mângâiaţi - vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.» I TESALONICENI 4,18

Un aspect deosebit de important al urmării lui Isus Cristos este mângâierea aproapelui.Este o problemă de suflet pentru mine ca tu să înţelegi profunda semnificaţie a expresiei:«Dumnezeul oricărei mângâieri» (2 Cor. 1,3). Nu uita că în esenţa Sa Dumnezeu estedragoste, El este «Dumnezeul oricărei mângâieri». Oricare ar fi ispitele, dezamăgirile,necazurile şi bolile tale, El este oricând gata să te mângâie şi în acelaşi timp să te ajute prin

puterea Sa. Cea mai minunată întărire prin părtăşia reală cu Tatăl şi Fiul este mărturia căDomnul nostru vine în curând. Mângâierea, speranţa noastră este credinţa în revenirea imi-nentă pe norii cerului a Domnului Isus Cristos. Pentru că Dumnezeu este dragoste şi«Dumnezeul oricărei mângâieri», II iubim iubind venirea Lui (2 Tim. 4,8). Prin dragostea Sacare locuieşte în noi putem să renunţăm la absolut tot ce este temporal, pământesc şi să neconcentrăm întreaga fiinţă asupra faptului «că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în

inimile noastre» (Rom. 5,5). Numai într-o astfel de stare putem să fim adevărate canale vii prin care dragostea şi mângâierea lui Dumnezeu se revarsă asupra unei lumi pline de probleme şi păcat. Domnul Isus Cristos Se întoarce în curând, iar atunci «... Dumnezeu va

sterge orice lacrimă din ochii lor» (Apoc. 7,17); deci şi din ai noştri.

3 IUNIE

«Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă dealţii, după pilda lui Cristos Isus.» R OMANI 15,5

Cuvântul scris al lui Dumnezeu ne vorbeşte despre răbdarea şi mângâierea pe care leavem în El, adevăr care ne umple inimile de speranţă. Dacă lăsăm Cuvântul să acţioneze îninima noastră în acest fel, vom experimenta minunea îndurării — care ne dăruieşte tuturor extraordinarul har al unităţii şi al înţelegerii între semeni. Dacă citim acest verset cu atenţie

realizăm că Dumnezeu este Acela care, prin Isus Cristos ne dăruieşte «mângâiere veşnică» (2Tes. 2,16). Este impresionant modul în care Domnul Isus îşi asigură ucenicii de faptul că



Tatăl Său le va da «un alt Mângâietor» (Ioan 14,16) după ce El Se va înălţa Ia cer. Acest «alt

Mângâietor» este Duhul Sfânt. În legătură cu minunata promisiune făcută, Domnul Isus nevorbeşte indirect şi despre timpul când Se va reîntoarce în glorie, pe norii cerului pentru a neră pi la El. Atât timp cât «un alt Mângâietor», adică Duhul Sfânt, este încă pe pământ, Domnulnu poate reveni. Imediat însă ce acest Mângâietor Se va înălţa spre cer împreună cu Biserica,

Domnul Isus ne va întâmpina pe norii cerului.

4 IUNIE

«El M - a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, ...să mângâi pe toţi cei întristaţi.» ISAIA

61,1-2

A-i «mângâia pe toţi cei întristaţi» este scopul final al lui Isus; prin aceasta doresc săilustrez calitatea mângâierii pe care numai Mântuitorul o poate oferi. Să presupunem că ai

pierdut persoana care ţi-a fost cea mai dragă în lume. Îi întreb pe toţi cititorii acestei cărţi caresuferă: ce v-a adus cu adevărat mângâiere în momentul pierderii prietenilor, a vecinilor sau a

unui membru din familie? Să rămânem ancoraţi în realitate: florile şi coroanele frumoase nuau putut înlocui cruda realitate a morţii, nu au reuşit să anuleze despărţirea finală.Condoleanţele cele mai sincere nu au putut umple golul dureros din inimă şi nu au putut da lao parte singurătatea. Unii dintre cei aflaţi în suferinţă s-au gândit la plânsul lui Iov: «Pentru ce

deci, îmi daţi mângâieri deşerte?» (Iov 21,34).Dar Domnul Isus Cristos — chiar şi în faţa ireversibilităţii morţii - vine şi ne spune: «Eu

sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi» (Ioan 11,25). Estemângâierea plină de putere a Celui care este suveran peste toate lucrurile. El este învierea şiviaţa, de aceea moartea nu are nici o putere asupra Luil!

5IUNIE

« Tinerelule, scoală- te, îţi spun!» LUCA 7,14În faţa porţii orăşelului Nain s-au întâlnit două grupuri de oameni: unul guvernat de

moarte, de duşmanul crud şi neînduplecat, celălalt condus de însuşi Creatorul şi StăpânulAtotputernic al tuturor lucrurilor, Regele vieţii, Isus Cristos. Văduva îndurerată mergea înfruntea cortegiului funerar, iar du pă ea veneau prietenii şi cunoştinţele. Când Domnul a văzut-o pe văduva şi mama îndurerată, Biblia spune că i-a fost milă de ea. Adânc mişcat i-a vorbitcu blândeţe: «Nu plânge!» (Luca 7,13). El a auzit plânsetul sfâşietor al acestei mame singure,a simţit întreaga ei durere şi S-a aplecat plin de compasiune spre femeia doborâtă de suferinţă.

Mântuitorul i-a adresat un cuvânt cald şi sensibil, puternic şi încurajator, un cuvânt simplu:«Nu plânge!» Acest îndemn ne revelează extraordinara putere a managerii divine. Ceea ceDomnul Isus i-a spus văduvei este o dovadă a nespusei Sale iubiri şi compasiuni pentru toţicei ce plâng. Poate şi tu te afli acum într -o situaţie grea, din care parcă nu mai ai scăpare. Sau

poate plângi în sufletul tău din cauză că ai pierdut pe cineva drag. Domnul îţi spune: «Nu

plânge!» Numai Isus poate să ne mângâie! Aceste două cuvinte simple sunt de ajuns.

3 IUNIE

«Isus S- a oprit si a zis: „ Chemaţi -l! " Au chemat pe orb si i - au zis: „îndrăzneşte, scoală-te,

căci te cheamă."» MARCU 10,49



Şi în zilele noastre există nenumăraţi «orbi» care aud vocea lui Isus, dar nu-L pot vedea.Persoanele depresive fac parte din această categorie. Poate privirea ta este întunecată pentrucă totul în jurul tău este în noapte adâncă. Biblia nu-ţi mai vorbeşte ca înaintat iar inima îţieste aşa de grea că nici măcar nu te mai poţi ruga cum trebuie. Ascultă, am un mesaj demângâiere: chiar acum Isus din Nazaret trece pe lângă tine! El ştie totul. Profită de această

şansă şi strigă-L, aşa cum a făcut orbul Bartimeu. Dacă nu poţi să te rogi cu voce tare, atuncistrigă în inima ta: «Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!» (Marcu 10,47). El te aude chiar dacă eşti în mijlocul mulţimii gălăgioase. Orbul Bartimeu nu s-a lăsat intimidat, iar DomnulIsus S-a oprit din cauza sa, la fel cum Se va opri şi dacă tu ÎI strigi. L-a vindecat Domnul Isus

pe orb imediat? Nu. Bartimeu a trebuit mai întâi să se apropie de El. I-a redat Domnul acumvederea? Încă nu, ci i-a cerut orbului să-şi exprime credinţa. Bar timeu a înţeles acest lucru şiL-a rugat. «„Rabuni", I-a răspuns orbul, „să capăt vederea. " Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa

ta te-a mântuit"» (Marcu 10,51-52). Şi din partea ta Domnul vrea să audă în mod concret ceeace îţi doreşti.

7 IUNIE

«Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cumeste.» 1 IOAN 3,2

Mulţi credincioşi rămân din păcate în necredinţă chiar dacă găsesc în Biblie multemărturii, multe situaţii în care Domnul S-a revelat oamenilor. Să ne gândim de exemplu lavestirea naşterii lui Samson de către îngerul lui Dumnezeu, sau la cea a naşterii DomnuluiIsus Cristos pe acest pământ, adusă Mariei de către îngerul Gabriel. Te-ai gândit vreodată cefrumos ar fi dacă ţi s-ar întâmpla şi ţie ceva absolut unic — dacă un mesager ceresc ar stadintr-o dată în faţa ta ca o dovadă clară sau ar avea o misiune din partea Domnului pentrutine? Crezi că dacă ţi s-ar întâmpla un asemenea lucru ţi-ar fi mai uşor să crezi? Nu! Fii fericitcă nu trebuie să experimentezi aşa ceva, căci paradoxal, cu cât vezi mai multe cu atât îţi estemai greu să crezi! Gândeşte-te la preotul Zaharia care a rămas necredincios chiar şi dupăapariţia îngerului. Apostolul Petru le spune credincioşilor autentici (care cu toate că nu L-auvăzut pe Domnul îl iubesc) că îl vor vedea într -o bună zi şi că bucuria lor va fi şi mai mare.Când se va întâmpla acest lucru? În momentul în care, la răpire, ochii noştri se vor deschide.Da, atunci, cu o bucurie de nedescris îl vom vedea pe Domnul aşa cum este!

7 IUNIE

«Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cumeste.» 1 IOAN 3,2Mulţi credincioşi rămân din păcate în necredinţă chiar dacă găsesc în Biblie multe

mărturii, multe situaţii în care Domnul S-a revelat oamenilor. Să ne gândim de exemplu lavestirea naşterii lui Samson de către îngerul lui Dumnezeu, sau la cea a naşterii DomnuluiIsus Cristos pe acest pământ, adusă Măriei de către îngerul Gabriel. Te-ai gândit vreodată cefrumos ar fi dacă ţi s-ar întâmpla şi ţie ceva absolut unic — dacă un mesager ceresc ar stadintr-o dată în faţa ta ca o dovadă clară sau ar avea o misiune din partea Domnului pentrutine? Crezi că dacă ţi s-ar întâmpla un asemenea lucru ţi-ar fi mai uşor să crezi? Nu! Fii fericitcă nu trebuie să experimentezi aşa ceva, căci paradoxal, cu cât vezi mai multe cu atât îţi estemai greu să crezi! Gândeşte-te la preotul Zaharia care a rămas necredincios chiar şi după

apariţia îngerului. Apostolul Petru le spune cr edincioşilor autentici (care cu toate că nu L-auvăzut pe Domnul îl iubesc) că îl vor vedea într -o bună zi şi că bucuria lor va fi şi mai mare.



Când se va întâmpla acest lucru? În momentul în care, la răpire, ochii noştri se vor deschide.Da, atunci, cu o bucurie de nedescris îl vom vedea pe Domnul aşa cum este!

5 IUNIE „... ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Cristos.»EFESENI 1,12

Dacă vorbim despre faptul că ar trebui să fim o laudă a dumnezeirii Sale, atunci vorbimdespre un domeniu în care Biserica lui Isus ar trebui să fie tot timpul biruitoare — şi anumecel al unităţii. Când mă exprim aşa mă gândesc la cuvântul pe care L-a spus Domnul Isusaproape de sfâr şitul vieţii Sale: «Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie

una, cum şi Noi suntem una"» (Ioan 17,22). Domnul Dumnezeu ne-a rânduit prin Isus Cristossă fim o laudă a dumnezeirii Sale. Prorocul Isaia ne-o spune direct şi personal: «Vei fi o

cunună strălucitoare în mâna Domnului» (Isaia 62,3). Dacă am murit într -adevăr cu Cristos,atunci putem pătrunde adâncimea de neînchipuit a caracterului divin, desăvârşit al

Dumnezeului veşnic. în această poziţie suntem transportaţi în prezenţa lui Dumnezeu şi, prinlaudă şi mulţumire la adresa Lui, depresia şi proasta dispoziţie dispar, genunchii slabi ne suntîntăriţi, iar Domnul ne aşază picioarele pe o Stâncă ce nu se clatină. Astfel suntem o laudă adumnezeirii Sale; lauda şi mulţumirea sunt cea mai înaltă expresie a credinţei!

9 IUNIE

« Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vedesuf letul meu lucrul acesta!» PSALM 139,14

Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu. EI a creat lucruri originale, unice. Nu există doioameni identici pe pământ. El te-a făcut şi pe tine aşa cum eşti, într -un mod minunat, cucalităţile, talentele, dar si cu limitele tale. I-ai mulţumit? Nu eşti un «accident», dimpotrivă,este scr'm «Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune

pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). Este minunatşi un motiv special de laudă şi de mulţumire înaintea Domnului că nu suntem un «accident»sau că nu depindem de «soartă». Mai mult decât atât, Dumnezeu ne-a planificat viaţa până laultima suflare. Nu vrei să-I mulţumeşti că te-a făcut aşa cum eşti şi să-L lauzi pentru planul pecare-1 are cu viaţa ta? Întreaga ta cale a fost deja stabilită de Dumnezeu, de aceea nu comparadrumul tău cu un altul. Pentru că Domnul creează doar lucruri originale, El nu Se repetă

niciodată în creaţie. Inchinându-te cu mulţumire şi laudă, tu îi dai ocazia să te transforme prinCuvântul şi prin Duhul Său.

10 IUNIE

«Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.» R OMANI 8,28

Poţi să-I mulţumeşti din toată inima lui Dumnezeu numai dacă crezi cu adevărat că El îţivrea binele. O astfel de atitudine presupune să predai total controlul vieţii tale în mâna luiDumnezeu şi să îl laşi să acţioneze nestingherit. Domnul respinge toate comparaţiile tale cu o

altă persoană şi împotrivirea ta faţă de conducerea Sa. Exact această întrebare — «Doamne,de ce eu?» — subliniază revolta ta faţă de calea pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o să o urmezi.



Asemenea întrebări nu-ţi întăresc caracterul, ci te conduc la autocompătimire şi invidie. Dininvidie se naşte neîncrederea, din neîncredere înstrăinarea şi din înstrăinare ura — iar diavolulse bucură. Începe chiar acum să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru planul pe care-1 are cuviaţa ta, căci este calea cea mai bună pentru tine! Doar aşa vei fi eliberat, biruitor şi fericit!

11 IUNIE

«Căci noi n- avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotrivadomniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.» EFESENI 6,12

Cea mai înaltă manifestare a credinţei constă în a mulţumi în permanenţă lui Dumnezeu,chiar în faţa atacurilor nemiloase ale duşmanului. Dacă facem acest lucru atunci Domnul neva apăra cu putere. Lauda contribuie la glorificarea divinităţii Sale. Lauda şi adorarea luiDumnezeu sunt bazele rugăciunii care are putere, rugăciune pe care ne-a învăţat-o DomnulIsus: «Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţeas -că-se

Numele Tău» (Matei 6,9). Dar este mai mult decât atât. Lauda este poarta spre prezenţa luiDumnezeu: «ci vei numi ... porţile tale „Laudă"» (Isaia 60,18). Lauda este, dacă vreţi, biletulde trecere liberă în prezenţa lui Dumnezeu: «Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări

în curţtie Lui! Lăudaţi- L şi binecuvântaţi-I Mumele» (Psalm 100,4). Să-I mulţumim şi să-Llăudăm! Pentru ce? Să mulţumim pentru darul minunat al lui Dumnezeu - Isus Cristos — şisă-L lăudăm, să-L cinstim pentru sângele Său preţios vărsat pe lemnul crucii de pe dealulGolgotei!

12 IUNIE

«Binecuvâ ntează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!» PSALM 103,1-2

Mulţumirea şi lauda au efecte miraculoase exact atunci când din punct de vedere spiritualte simţi gol, neîmplinit şi fară putere, când toate căile par baricadate şi sigilate, când Biblianu-ţi mai vorbeşte şi când de-abia mai poţi pronunţa Numele lui Isus. Pavel şi Sila L-au lăudat

pe Dumnezeu în închisoare, deşi aveau spatele însângerat de bătăi. În timp ce se rugau, cântauşi-L lăudau pe Domnul, El a deschis uşile închisorii şi a făcut ca toate lanţurile să cadă.

Indiferent în ce «închisoare» te afli, începe şi tu să-I mulţumeşti şi să-L lauzi; nu conteazăcât de grea e încercarea care a venit asupra ta. În timp ce Îi cântăm şi-L lăudăm pe Domnul, El

deschide uşile problemelor noastre. Dumnezeu nu-ţi rezolvă problema, dar te eliberează de ea.Şi chiar dacă răspunsul la rugăciunea ta întârzie, continuă să-L lauzi ca mai înainte. Cândtrecem prin încercări, lauda Numelui Său ne întăreşte credinţa. Gloria Lui pe buze arată că îninimile noastre există cu adevărat credinţă. Dacă trăieşti în acest fel, prin laudă şi mulţumire,vei afla secretul puterii absolute.

6 IUNIE

Î ț i voi aduce o jertfa de mulţumire şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor.» PSALM 116,17-18

Importanţa «aducerii de mulţumiri lui Dumnezeu» putem să o simţim şi să o înţelegemnumai dacă îl lăsăm pe Duhul Său Sfânt să lucreze sfinţirea noastră. Porţile cerului se deschid



atunci când mulţumim din toată inima pentru darul de nedescris al lui Dumnezeu — IsusCristos — şi când îl preamărim pentru sângele Său vărsat pe lemnul crucii şi pentr u trupulSău frânt pentru noi. Să intri pe porţile raiului lăudând şi mulţumind înseamnă să te predaiCelui care ni S-a dăruit nouă prin sângele şi trupul Său. Acum înţelegem ce înseamnă cuadevărat să aducem «ofrande de mulţumire lui Dumnezeu». Noi, credincioşii avem uneori

prostul obicei să separăm lucruri pe care El le consideră de nedespărţit şi aceasta nu este bine. Nu putem trăi în acelaşi timp pentru Isus şi pentru firea veche. Nu putem să-I mulţumim luiDumnezeu fară să ne dăruim Lui cu totul. Cine desparte mulţumirea şi dăruirea de sine pierde

bucuria în Domnul: «Adu ca jertfa lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte- ţi juruinţele făcute

Celui Preaînalt» (Psalm 50,14).

14 IUNIE

«Şi am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape mul te, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Alelu ia! Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să

împărătească".» APOCALIPSA 19,6 Nu ar trebui ca noi, copiii lui Dumnezeu care ne aflăm pe drum spre raiul veşnic să luăm

exemplul oştilor cereşti care II laudă şi II preamăresc cu voce tare pe Domnul? Sărecunoaştem, am fost delăsători în ce priveşte mulţumirea şi lauda Lui! Dacă cea maiimportantă slujbă a îngerilor este să-L laude pe Dumnezeu, atunci cu siguranţă ei au un motivîntemeiat să facă acest lucru. Dacă în ceruri heruvimii şi serafimii ÎI laudă zi şi noapte peDumnezeu, atunci acest lucru trebuie să aibă consecinţe importante (vezi Apoc. 4,8-11). Săanalizăm cu seriozitate afirmaţiile făcute mai sus: dacă cea mai importantă atribuţie a fiinţelor cereşti este de a-L lăuda pe Dumnezeu, atunci cu siguranţă şi oamenii trebuie să-L venereze,să-I aducă laudă şi mulţumire. Prin laudă şi mulţumire suntem transformaţi în imagineaDumnezeului celui veşnic. Adorarea Lui nu ar trebui să lipsească de pe buzele noastre; prin eaDumnezeu îşi culege slava şi gloria, iar Numele Său este mărit în tot universul.

7 IUNIE

«Bucuraţi - vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi - vă!» FILIPENI 4,4

Domnul Isus spune: « Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Lumina are o forţăextraordinară de pătrundere. Ea nu vorbeşte, ci luminează. Si adevărata bucurie, nu cea arti -ficială este molipsitoare. Într-un alt verset găsim scris: «potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă

facă să vă întăriţi în putere prin Duhul Lui, în omul dinăuntru» (Efes. 3,16). Putereadumnezeiască este imediat percepută de cei ce fac parte din anturajul nostru. Oamenii caretrăiesc în robia spirituală a păcatului îşi doresc din tot sufletul eliberarea şi un cuget nou.Străluceşte lumina Domnului prin slăbiciunea ta sau trebuie să o compensezi prin cuvinte?Domnul Isus spune că ne va da pace — «... învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit

cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre» (Matei 11,29) — dacă venim la El. Ceminunat este atunci când un copil al lui Dumnezeu emană în jurul lui o pace suverană înhaosul lumii în care trăim! Acest lucru atinge o coardă sensibilă în inimile oamenilor şi -i facesă dorească să caute ceea ce văd ca fiind de natură cerească într -un copil al lui Dumnezeu.Atunci îl vor căuta pe Isus şi vor începe să se roage: «Doamne Isuse, fii şi în viaţa mea pace şilumină!»



16 IUNIE

«Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui si cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele pentru ca, prin moarte, să- l nimicească pe cel ce are puterea morţii,adică pe diavolul.» EVREI 2,14

Isus Cristos, veşnicul Fiu al lui Dumnezei a cunoscut moartea. El S-a luptat cu ea pecruce, dar nu numai cu pro pria Sa moarte, ci şifeu toată puterea ei întunecată şi nemiloasă.Domnul a învins-o şi i-a luat puterea. Apostolul Pa-vel s^fetne: «Boldul morţii este păcatul şi

puterea păcatului este Legea» (1 Cor. 15,56). Legea lui Dumnezeu ne acuză şi ne dovedeştegrozăvia păcatului care este în noi şi care ne desparte de El, iar plata păcatului este moartea.Şi totuşi apostolul strigă triumfător: «Unde îţi este biruinţa, moarte?» (1 Cor. 15,55). Deaceea poate Pavel să afirme că moartea şi-a pierdut semnificaţia şi puterea pentru el: «... aş

dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos» (Filip. 1,23). Cu toate că mulţi dintre cititorivor cu sinceritate acelaşi lucru — «aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos» — existătotuşi îndoiala: «dacă toate acestea nu sunt adevărate?» Dacă ai astfel de gânduri şi nelinişti îninimă am o veste bună pentru tine: Domnul Isus a promis viaţa veşnică tuturor celor care s-au

pocăit cu adevărat şi s-au întors la El: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai» (Luca23,43).

8 IUNIE

«Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu si aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. » IOAN 14,1-2

Ce minunată va fi prima zi în casa Tatălui ceresehToţi cunoaştem semnificaţia şi emoţia«primei zile»: prima zi de şcoală, prima zi la serviciu, prima zi din viaţa de familie etc. Suntzile de neuitat, însă mai ales prima zi de viaţă nouă duhovnicească, ziua pocăinţei şi aacceptării Domnului Isus în inimă ne va rămâne întotdeauna vie în amintire. Nu spuneniciodată: «Prima zi după întoarcerea mea a fost cea mai minunată», pentru că acel entuziasm,acea dragoste arzătoare pe care o aveai atunci trebuie să o ai neapărat în viaţa ta şi acum.Astăzi ai acelaşi (Mântuitor ca şi atuncii. Sfânta Scriptură spune: «Isus Cristos este acelaşi

ieri şi azi şi în veci!» (Evrei 13,8). Prima zi pe care o vei petrece în eternitate va fi totodatăultima zi pe pământ. Acest adevăr important nu trebuie ignorat, dimpotrivă. Nu degeabaspune psalmistul: «învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!»

(Psalm 90,12) Nebunii care acţionează ca şi cum ar trăi veşnic nu ştiu ce fac, deoarece pentruabsolut toţi oamenii va veni odată momentul trecerii în eternitate; acest lucru este 100% sigur.Acea zi va fi ultima trăită pe pământ şi prima în eter nitate.

8 IUNIE

«Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.»1 CORINTENI 15,49

Unde îţi vei petrece prima zi din eternitate? Acest lucru depinde de felul în care teraportezi la jertfa Domnului Isus pe crucea Golgotei. Cine îl iubeşte şi îl urmează pe Mielullui Dumnezeu va experimenta Paradisul ceresc. Ultima ta zi pe pământ va fi în acelaşi timp şi

prima zi în eternitate cu Isus. Ce se va întâmpla atunci? In primul rând, marea mutare. Dupămoarte (sau când Domnul Se va reîntoarce pe norii cerului) vei fi nevoit să te muţi din casa ta

pământească în casa Tatălui ceresc. Să nu uităm: locuim în această casă pământească pânăsuntem chemaţi — şi putem fi chemaţi Acasă oricând. Rar se întâmplă să fim anunţaţi în

prealabil. Când te vei muta în rai nu te vei trezi pe stradă», căci însuşi Domnul Isus Cristos ţi-a pregătit un loc după devotamentul şi dăruirea cu care L-ai urmat. A plecat înaintea ta şi te-a



asigurat prin Cuvântul Său: «în ca sa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi

spus» (Ioan 14,2). Ce minunat e că un copil al lui Dumnezeu ştie cu toată certitudinea că are olocuinţă care este pregătită pentru el de însuşi Mântuitorul său!

19 IUNIE

«Acum sunte ţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.» IOAN l6,22

Prima zi în veşnicie aduce clarificarea finală tuturor într ebărilor rămase fară răspuns.Domnul Isus a spus referitor la acest lucru: «In ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic»

(Ioan 16,23). De ce? Pentru că Isus Cristos, Mielul divin crucificat şi înviat este răspunsul latoate întrebările. Acest lucru nu-1 putem înţelege cu mintea noastră, căci este o taină ascunsăîn Golgota. Crucea lui Cristos este răspunsul minunat al lui Dumnezeu la toate nedreptăţile,parcatele şi căile strâmbe pe care le-ai văzut şi de care te-ai lovit aici pe pământ. În ultimanoastră zi pe pământ, când ochii noştri fizici se vor închide, ochii sp irituali se vor deschide în

eternitate şi vor vedea ceea ce aici le-a fost necunoscut. Această primă zi în eternitate vaînsemna automat şi sfârşitul tuturor problemelor legate de trupul nostru muritor, căci avem

promisiunea: «El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului

slavei Sale, Prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile»â (Filip. 3,21).

20 IUNIE

«Lucrur i pe care ochiul nu le- a văzut, urechea nu le- a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le- a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» 1CORINTENI 2,9

Ce ne va aduce prima zi în eternitate? Analizând acest subiect nu putem decât să-i percepem complexitatea extraordinară. Dar Sfânta Scriptură spune ceva concret, şi anume «...

că îl vom vedea aşa cum este» (1 Ioan 3,2). Simţim prezenţa Domnului, primim ajutorul Săuşi ştim că este bun şi întotdeauna aproape de noi, chiar dacă nu L-am văzut niciodată aşa cumeste. Să îl vedem faţă în faţă, aceasta va fi o minune de nedescris. Să nu ne limităm în a credecă Domnul Isus este aşa cum ni-L închipuim noi, ci mult mai minunat, mai sfânt, mai puternicşi mai măreţ. Marea provocare spirituală a vremurilor noastre este ca noi - prin credinţă — săne bucurăm de pacea şi odihna pe care ni le dă Mirele nostru ceresc. Să nu uităm că prima zi

pe pământ după crearea omului a fost o zi de odihnă. Apoi a intervenit păcatul cu zbuciumulşi neliniştea lui, dar iată că Dumnezeu ne-a oferit din nou pacea Sa prin Isus Cristos. Prima zi

din veşnicie va fi prin Isus Cristos o zi minunată, în pacea lui Dumnezeu, pentru toţi cei careau fost salvaţi prin jertfa desăvârşită de pe Golgota a Mielului fară nici un cusur!

21 IUNIE

«Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nuobosesc, umblă şi nu ostenesc.» ISAIA 40,31

Îl aştepţi într -adevăr pe Domnul Isus să revină pe norii cerului sau aştepţi vremuri mai bune? Te asigur că acestea din urmă nu vor mai veni. Se va face din ce în ce mai întuneric din punct de vedere spiritual. Nu trăi ca şi cum ai dăinui veşnic pe pământ! Fii sincer: anii trecrepede. La un moment dat, nu ştim când, va trebui să părăsim această lume. Dar dacă îl aştepţicu dor pe Isus primeşti mereu putere de sus, iar oboseala spirituală trece. Sfânta Scriptură ne

avertizează: «să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă»(Luca 12,36). Tragedia zilelor noastre constă în faptul că unii cad de la credinţă pentru că nu



mai au dragostea înflăcărată dintâi, iubirea de mireasă, dăruirea pentru Isus Cristos. Nu mai auduhul rugăciunii şi nu şi-ar mai da viaţa pentru cei pierduţi. Au devenit indiferenţi, insensibili.Dacă ştii că nu mai ai această dragoste dintâi pentru Isus şi nu-L mai aştepţi cu ardoare, atunciia-o de la început! Prin sângele Său preţios lasă-te curăţat de toate păcatele şi roagă-L să-ţireaprindă dragostea dintâi, căci cine ştie dacă ziua de mâine nu va fi ultima ta zi pe acest

pământ şi prima în veşnicie.

22 IUNIE

«Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare şi se usucă,apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.» IOAN 15,6

Când ne întrebăm dacă va mai îngădui Domnul o nouă trezire spirituală azi, atunci cusiguranţă ştim ce avem de făcut şi ştim că timpul a sosit. Opusul trezirii es te toropeala inimii,împietrirea duhovnicească şi în cele din urmă moartea spirituală. Credincioşii devin viţe nero-ditoare care sunt bune doar pentru a fi aruncate în foc. Chintesenţa cuvintelor lui Isus Cristos

este mai mult decât clară: ori Ii suntem martori vii, ori suntem împotriva Lui. Nu uitaţi,mlădiţa din viţa de vie este menită să aducă roade. Dacă ascult îndemnurile Sfintei Scripturiaud prin Duhul lui Dumnezeu chemarea la trezire adresată copiilor Săi care nu mai veghează,au adormit şi sunt fară putere şi rod spiritual. De ce credeţi că este atât de răspândită învăţătu-ra satanică? Pentru că adevăraţii credincioşi nu i se mai împotrivesc demult. Dar Duhul Sfântte scutură astăzi să te trezeşti şi îţi spune: «... Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să-L

căutaţi pe Domnul» (Osea 10,12).

23 IUNIE

«în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.» EFESENI 1,7

Domnul a făcut totul. El a distrus puterea iadului şi a lui Satan. Cu toate acestea mulţicredincioşi ezită să păşească cu încredere pe dealul Golgotei şi să revendice în absolut toateaspectele vieţii biruinţa desăvârşită, victoria totală a lui Isus Cristos. Nu ai puterea să teeliberezi de toate legăturile şi sentimentele tale păcătoase? Păşeşte în faţa crucii lui Cristos şi -ca Israel mai demult - eliberează-te pas cu pas! Nu mai este în fapt lupta ta, deoareceminunata, divina, absoluta putere a sângelui scump al lui Isus a câştigat deja biruinţa acumaproape 2000 de ani.

Este timpul să revendici drepturile libertăţii care au fost câştigate pentru tine de Isus

Cristos pe crucea de pe dealul Golgotei, căci: «... ţara care- ţi mai rămâne de supus este foartemare» (Iosua 13,1).

10 IUNIE

«Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereucrescând până la miezul zilei.» PROVERBE 4,18

Tare mult ne plac lumina şi claritatea. Ceaţa este obositoare, chiar periculoasă, şi de multeori produce o stare de confuzie în circulaţie. Foarte impresionantă a fost pentru mineexperienţa trăită în Zurcher -Oberland când, din pricina cetii nu puteam vedea nici măcar la 20

m distanţă. Atunci am spus familiei mele: «Haideţi, urcaţi spre soare». Şi într -adevăr , la



numai câteva sute de metri mai sus, am ieşit din ceaţa groasă şi ne-am putut bucura de luminastrălucitoare a soarelui.

La fel stau lucrurile şi în viaţa unui credincios. Treci de multe ori prin locuri înceţoşate,fară vizibilitate, locuri unde pericolul de ciocnire, de conflict cu aproapele tău este mai mare

pentru că eşti iritat de pierderea vederii prin credinţă. Nu eşti oare de multe ori neconsolat în

inima ta pentru că soarele îndurării stă ascuns în nori? Ce faci într -o asemenea situaţie, ce f acicând te simţi deprimat şi realmente la pământ? Fă singurul lucru potrivit: urcă! «Tot maiaproape de Tine, Doamne!» Prin împotrivirea faţă de duşman şi apropierea de Dumnezeunorii cetii încercării dispar din sufletul tău. Întunericul se risipeşte şi ochii spirituali devinclari prin Isus Cristos, începutul şi Desăvârşitorul credinţei noastre!

25 IUNIE

«Ferice de cei ce- şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într -un loc pli n de i zvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu

binecuvântări.» PSALM 84,5-6Dacă te simţi condus prin ceaţa deasă a suferinţei, a încercării, agaţă-te de Cel pe care nu

îl vezi pentru că, chiar dacă nu conştientizezi prezenţa Domnului, El este totuşi cu tine! El spune: «Gine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se

bizuie pe Dumnezeul lui!» (Isaia 50,10). Cu alte cuvinte, nu te lăsa influenţat, orbit de ceaţanecredinţei, deoarece atunci toate lucrurile îşi vor pierde sensul. Cuvântul «ceaţa» rimează cuviaţă». Cu alte cuvinte, chiar dacă acum te afli în ceaţă, ai totuşi viaţa veşnică în tine pentru căDumnezeu, în îndurarea Sa te-a născut din nou pentru o speranţă vie. Această viaţă esteindestructibilă. Dacă în timpul vieţii tale pe pământ există ceaţă în tine şi în jurul tău, lasă-măsă-ţi spun din nou: urcă! Pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu! La Domnul nimic nu esteînceţoşat, ci totul este lumină şi soare. Mulţumeşte-I pentru ceaţa din viaţa ta, căci ea te învaţăsă te agăţi şi mai tare de realitatea vieţii în Isus Cristos.

26 IUNIE

«Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într -o clipă, într -o clipită din ochi , la cea din u r mă trâmbiţă.» 1 CORINTENI 15,51-52

De ce vorbeşte Biblia atât de puţin despre răpire? Pentru că - aşa cum spune apostolulPavel aici - răpirea este o taină. In ce constă acest secret al răpirii pentru noi, care suntemcopiii lui Dumnezeu? Domnul Isus însuşi ne descoperă acest lucru când vorbeşte de ziua în

care îl vom întâlni pe norii cerului: «acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedeaiarăşi, inima vi se va bucura si nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. In ziua aceea nu Mă

veţi mai întreba de nimic» (Ioan 16,22-23). Domnul ne spune că în momentul în care îl vomvedea toate incertitudinile vor fi rezolvate şi toate întrebările noastre vor primi răspuns.Observăm noi oare dorul Domnului Isus de a ne revedea? Cum adică să-L revedem la răpire?L-am mai văzut vreodată? DA, căci îl vedem şi îl cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu, dinSfânta Scriptură. Atunci când Domnul Isus Cristos va reveni pe norii cerului, îl vom vedea aşacum este. Aceasta este marea taină!

27 IUNIE



«Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce-L iubesc.» IACOV 1,12

Două condiţii sunt menţionate aici pentru a primi cununa vieţii. în primul rând trebuie sărezistăm ispitelor. Urmarea lui Isus în viaţa de credinţă nu aduce după sine eliberarea deispite. Dimpotrivă! Există atacurile în duh, când trebuie să trecem prin întunericul, prin ceaţa

încer cărilor şi a ispitelor. Atunci ni se pare că Domnul este de parte, dar El este aproape denoi. Exact atunci mâna străpunsă a lui Isus te ţine strâns. Dar există şi atacurile în suflet.Atunci suntem instabili din punct de vedere emoţional şi cădem rapid în depresie. Este însăscris că Isus Cristos trăieşte în inimile noastre «prin credinţă» (Efes. 3,17), nu prinsentimente. Şi nu în cele din urmă există atacurile în trup, când suntem atacaţi de duhurile

bolii. Dar Domnul Isus este doctorul cel bun, El-Rafa, Dumnezeul care ne vindecă. Cea de-a doua condiţie pentru a primi cununa vieţii este să II iubim pe Domnul. Putem să

credem în Isus, să vorbim despre El cu convingere, putem să îl urmăm, dar Domnul esteinteresat în primul rând de dragostea noastră adevărată. îl iubeşti pe Isus? Îţi bate inima mairepede când te gândeşti la El? Cuvântul lui Dumnezeu ne promite: «Domnul îi păzeşte pe toţi

cei ce-L iubesc» (Psalm 145,20).

28 IUNIE

«M- am luptat lupta cea bună, mi - am isprăvit alergarea, am păziti c redinţa. De acum măaşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi -o va da în „ziua aceea" Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venir ea Lui .» 2 TlMOTEI 4,7-8

In aceste versete este specificată prima condiţie pentru a primi cununa neprihănirii:«păstrarea credinţei». Sprijinul nostru nu este credinţa însăşi, ci obiectul, scopul credinţei,adică Domnul Isus Cristos. Când totul se năruie în jurul nostru, El rămâne. Ţine-te strâns deEl în toate cir cumstanţele vieţii, chiar în mijlocul furtunii, pentru ca la sfârşitul vieţii să poţispune: «am păzit credinţa!»

Cea de-a doua condiţie pentru primirea cununii neprihănirii este iubirea venirii Sale, adieăaşteptarea cu dor şi cu nerăbdare a reîntoarcerii glorioase pe norii cerului a Domnului Isus. Îţieste dor de El? Aceasta este cea mai bună dovadă că Îi aparţii şi că trăieşti în sfinţire. Te-ai

bucura dacă Isus ar veni azi? Spune «Amin» dacă iubeşti venirea Sa. El va reveni în curând!

12 IUNIE

«Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după

voia l ui Dumnezeu; nu pen tru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi st ăpâni peste cei ce v- au căzut la împărţeală, ci facându- vă pilde turmei. Şi când Se vaarăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.» 1 PETRU

5,2-4Cununa slavei este rezervată pentru conducătorii de biserici şi pentru propovăduitori.

Aceştia au o mare responsabilitate. Ei sunt însă şi ţintele predilecte ale diavolului. Nu te grăbisă-1 critici pe pastorul tău, ci roagă-te pentru el să poată propovădui Cuvântul lui Dumnezeuîn toată puterea Duhului, să fie un bun conducător, pentru ca într -o zi să primească cununaslavei.

În opinia mea această onoare este rezervată şi tuturor părinţilor credincioşi care suntexemple bune în familiile lor şi în comunitate. Eşti tu un bun exemplu? Îl putem vedea pe Isus

în tine? Eşti un adevărat stâlp al comunităţii tale? Este foarte important ca Domnul Isus să poată creşte în noi, pentru ca sa devenim exemple bune. Să nu ne mulţumim să rămânem



prunci, ci să creştem şi să devenim maturi în Cristos. Şi pentru tine este pregătită cununaslavei!

13 IUNIE «Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă

premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile deobşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se

poate veşteji. Noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji.» I CORINTENI 9,24-25

Cum putem primi această cunună veşnică? Prin renunţare! Apostolul Pavel foloseşte cailustraţie Jocurile Olimpice. Sportivii renunţă la tot ceea ce i-ar putea distrage de la ţelul

propus şi fac totul pentru a câştiga trofeul şi onoruri trecătoare. Dragă cititorule, gândeşte-teînainte de a face cel mai neînsemnat lucru: Îl slujesc mai bine pe Domnul Isus prin aceasta?Atunci vei şti ce trebuie să faci şi la ce să renunţi. Măsura credinţei tale o poţi găsi în Coloseni

3,17: «Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şimulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl». Poţi oare să vorbeşti de rău Numele lui Isus? Nu! Ceuşoară şi minunată e viaţa care este clădită în Domnul Isus! Păstrează ceea ce ai, căci: «cine

luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Urmează-L pe Domnul cu hotărâre! Dedică-ţi doar Lui viaţa, inima, talentul, puterea şi timpul tău! Atuncişi ochii tăi îl vor vedea pe împăratul împăraţilor în toată frumuseţea Sa!



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

IULIE

1 IULIE

«Căci cine e ste, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, î naintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucurianoastră.» 1 TESALONICENI 2,19-20

Cununa gloriei este formată din sufletele pe care le-am câştigat pentru Cristos. Eşti tu unadevărat pescar de oameni? Isus a spus odată pescarilor! «Veniţi după Mine şi vă voi face

pescari de oameni» (Matei 4,19). Poţi să fii «pescar de oameni» în timpul discuţiilor

personale. Poţi să câştigi suflete în rugăciune. Ai tu o inimă care arde pentru cei pierduţi?Dacă îl rogi pe Domnul în mod deosebit acest lucru, cu siguranţă El îţi va scoate în calesuflete care au nevoie de mântuire. Va fi minunat să te regăseşti printre cei ce vor primi ocunună a gloriei.

Domnul ne-a promis cinci feluri de cununi în Noul Testament. Aceste cununi sunt pentrucei învingători, adică pentru cei care L-au urmat pe Isus întreaga lor viaţă. Va trebui oare săalergi în cinci direcţii diferite? O, nu! în Apocalipsa 19,11-12 este scris: «Apoi am văzut cerul

deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincioşi „ Cel

adevărat" şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului. Capul îl aveaîncununat cu multe cununi împărăteşti ...». Toate aceste cununi minunate sunt adunate într-osingură Persoană: Domnul nostru Isus Cristos!

1 Iuifcfe

«Dar tuturor celor ce L- au primit, adică celor ce cred în Numele Lu i, le- a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.» IOAN 1,12

Numele lui Isus are putere absolută şi veşnică. Numai credinţa poate percepe, trăi şi avea parte de această putere. Cum ar fi altfel posibil ca oricine cheamă acest Nume să fie salvat dela pieire? Exact despre acest lucru vorbeşte profetul Ioel: «Atunci oricine va chema Numele

Domnului va fi mântuit» (loel 2,32). Un astfel de om va fi scos şi de sub puterea forţelor întunericului» «izbăvit de sub puterea întunericului» (Col. 1,13). Orice om, din pricina

păcatelor sale se găseşte sub influenţa directă a lui Satan, este robul lui: «Cine păcătuieşte,este de la diavolul» (1 Ioan 3,8) Dar în momentul în care cheamă prin credinţă Numele



eliberator al lui Isus, lanţurile păcatului cad; Satan îşi pierde autoritatea şi puterea asupra lui şinu mai are voie să se atingă de el: «ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel rău nu se

atinge de el.» (1 Ioan 5,18). Dacă diavolul s-ar atinge de cel născut din nou, L-ar provoca peDumnezeu însuşi: «căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui» (Zah. 2,8).De cine cheamă prin credinţă Numele lui Isus are parte de întreaga Lui biruinţă de pe cruce!

3 IULIE

« Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui,iertarea păcatelor.» FAPTELE APOSTOLILOR 10,43

Ce mesaj puternic! În Numele Lui găsim puterea care ne iartă, deoarece ceea ce stă înspatele Numelui Iui Isus este sângele Său vărsat pe crucea Golgotei. Cine îl cheamă pe Isuseste curăţit prin sângele Său preţios şi devine alb ca zăpada, căci: «sângele lui Isus Cristos,

Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat» (1 Ioan 1,7). Numele Său are şi puterea dătătoare de viaţă veşnică. Dacă crezi în Numele Său, crezi şi

în Persoana Sa. El, Isus Cristos, este Fiul lui Dumnezeu cîare nu numai că a murit, dar a şiînviat. El este «învierea şi viaţa» (Ioan 11,25).

Numele Său semnifică şi mai mult decât atât - El ieste balsam vindecător pentru sufletelenoastre rănite. Când vede oribilul păcat săvârşit de poporul lui Dumnezeu prin idolatrie,

prorocul Ieremia strigă: «Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este nici un doctor acolo?» (Ier. 8,22). Dar, cu o cântare de laudă Biblia răspunde profetic: «Numele tău este ca o

mireasmă vărsată» (Cânt. 1,3). Poate consideri că păcatele tale sunt prea mari, rănile dinsufletul tău prea dureroase şi crezi că nimeni nu te mai poate ajuta. Totuşi preţiosul Nume allui Cristos o poate face. Numai Isus te înţelege şi te ajută. Numele Lui te poate vindeca atât întrup, cât şi în suflet!

4 IULIE

«De la idol i v- aţi întors la Dumnezeu ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat.» 1

TESALONICENI 1,9

Cum am putea oare caracteriza cel mai bine viaţa Domnului Isus de pe pământ? Dedicarecom pletă pentru Tatăl şi dorinţa necondiţionată de a face doar voia Lui. Viaţa Lui a fost oslujire neîntreruptă pentru şi înaintea lui Dumnezeu. Această dedicare supremă a culminat lacruce prin sângele Său curs pentru mântuirea sufletelor: «Eu le dau viaţa veşnică» (Ioan10,28).

Care este atunci slujba unei persoane care îl iubeşte şi ÎI urmează pe Domnul Isus Cristos- slujba ta? Evident, aceeaşi cu cea a Stăpânului. Numai slujind la fel ca El putem să devenimasemenea Lui. Uită-te la Isus care le-a slu jit tuturor, observă-L cu atenţie şi vei şti cum trebuiesă slujeşti: «şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul

omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească...» (Matei 20,27-28). Deci omul care s-aîntors cu adevărat la Dumnezeu poate fi recunoscut prin slujirea şi dedicarea sa continuă.Entuziasmul religios este o imagine palidă în comparaţie cu această slujire duhovniceascădezinteresată. Eşti tu un slujitor al lui Isus sau un servitor al cărnii, şi în cele din urmă al luiSatan? Mi-e teamă că mulţi creştini au deviat de pe calea lui Cristos pentru că au nesocotitimportanţa slujirii.



3 IULIE

« Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre cao jertf ă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbăduhovni cească. » R OMANI 12,1

Încotro se îndreaptă calea adevăratei slujiri duhovni-ceşti? La Isus! «Dacă îmi slujeşte

cineva, să Mă urmeze» (Ioan 12,26). Această cale este cea mai sigură. Cei care păşesc pe eafac parte din cei care îl «urmeazăpe Miel oriunde merge El» (Apoc. 14,4). Problemele apar înurma conflictelhr, iar conflictele se nasc din mândrie, căci eul nostru, firea noastră păcătoasănu vrea să slujească, ci să domine. Din acest motiv cel care vrea să umble în slujire trebuie să

pornească la drum şi să meargă doar împreună cu Isus, căci numai El îl va elibera de mândrieşi încăpăţânare. Unde este începutul acestei căi? Isus spune: «şi unde sunt Eu, acolo va fi şi

slujitorul Meu» (Ioan 12,26). Unde a fost El? Pe crucea Golgotei! Aşa cum El S-a jertfit peSine însuşi pe cruce, aşa începe fiecare intrare în slujbă a unui copil de-al Lui — cu sacrificiude sine pe altar, adică la cruce. «Dedi«âarea» fără sacrificiu este lipsită de sens şi de rod, însăslujirea începută prin crucificarea împreună cu Isus oferă posibilităţi nesfârşite de

binecuvântare.

3 IULIE

«Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.» 2 CRONICI 16,9

Cum vrem să îi slujim Domnului? Eu am fost realmente marcat de faptul că Dumnezeucaută oameni care doresc să I se dedice total. Acest lucru atrage după sine descoperirea,revelarea Lui în totalitate. Eşti tu bărbatul sau femeia care este gata să îşi încredinţeze viaţa înmâna Domnului fară nici cea mai mică reţinere? Predicatori, lideri spirituali şi pastori de

biserici, nu ştiţi voi că binecuvântarea lui Dumnezeu îi ocoleşte pe cei care slujesc la doistăpâni? Nu vezi unde este problema ta şi a adunării pe care trebuie să o slujeşti? Avem oslujbă preoţească pentru că noi ne rugăm şi ne luptăm pentru sufletele pierdute înaintea luiDumnezeu. Avem de asemenea şi o slujbă de profet, căci stăm în faţa oamenilor pentruDumnezeu, cu mărturia arzătoare a eliberării prin Domnul Isus: «Cur ăţiţi-vă, cei ce purtaţi

vasele Domnului!» (Isaia 52,11).Trebuie să îi slujim Domnului cu râvnă, deoarece: «porunca împăratului era grabnică» (1

Sam. 21,8). Se apropie miezul nopţii şi tr ebuie să ne grăbim căci nu mai aveți multă vreme!Domnul Se reîntoarce curând, iar noi vom fi judecaţi pentru talanţii cu care El ne-a înzestrat.Domnul ne sfătuieşte: «Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce» (Luca 19,13).

7 IULIE

«Iată că El vine pe nori şi or ic e ochi îl va vedea, chiar şi cei ce L- au străpuns. Şi toateseminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.» APOCALIPSA 1,7

Următorul adevăr îmi devine tot mai clar: în ultima vreme, în jurul împărăţiei DomnuluiIsus se dă o luptă tot mai aprigă. Dacă El are într -adevăr toată puterea în cer şi pe pământ,dacă toate lucrurile îi sunt cu adevărat subor donate, atunci autoritatea lui Satan este ominciună. însuşi diavolul, conform spuselor lui Isus, este tatăl minciunii. Dacă eşti slujitorullui Satan şi eşti robit de sentimente de tristeţe, de pasiuni întunecate, Biblia îţi spune clar:

«/wfc-wmniviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se vaapropia de voi» (Iacov 4,7-8). Sunt atât de fericit că pot fi o mărturie a adevărului



extraordinar al victoriei lui Cristos pe cruce. Concluzia este aceea că, dacă Fiul lui Dumnezeu, prin suferinţele pe care le-a îndurat, prin sângele Său şi prin moartea răscumpărătoare pecrucea de pe Golgota a câştigat victoria finală, atunci Satan şi-a pierdut toată puterea. Dacăafirmi că tu crezi în Isus Cristos şi totuşi eşti încă legat, lasă-mă să îţi spun cu toatăsinceritatea: El a nimicit puterea pe care Satan o avea asupra ta datorită păcatelor tale!

8 IULIE

«Moise păştea turma ... şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.»EXOD 3,1

O întâlnire cu Domnul are întotdeauna consecinţe ne-aşteptate. Cu cine S-a întâlnitDomnul în lumina acestei experienţe extraordinare pe care a avut-o Moise?

- Cu cei ce şi-au găsit pacea. Moise era păstor. Există oare o ocupaţie mai paşnică? Moiseavea o viaţă liniştită. Este însă foarte adevărat că 40 de ani a petrecut în acest fel. Doar atuncia fost gata pentru a-L întâlni pe Dumnezeu.

- Cu cei loiali, credincioşi. Moise păstorea turma de oi a socrului său cu credincioşie,altfel nu ar fi rezistat atât timp, mai ales dacă ne gândim la educaţia de care avusese parte.Prin aceasta îi recunoaştem sinceritatea. Isus va spune mai târziu: «Oricine este din adevăr

ascultă glasul Meu» (Ioan 18,37) şi «oile Mele ascultă glasul Meu» (Ioan 10,27). Moise eraonest şi loial. Aceasta este o altă condiţie absolut necesară pentru ca Domnul să ne poatăîntâlni.

- Cu cei dezamăgiţi. Moise era un om dezamăgit de viată. Eforturile sale de a-şi elibera poporul din robia egipteană nu s-au soldat cu nici un rod. Dimpotrivă, a trebuit să fugă şi s-arătăcit în pustie. Dar acolo Dumnezeu 1-a întâlnit şi i-a încredinţat o nouă misiune.

4 IULIE

«Îngerul Domnului i S- a arătat într - o flacără de foc, care ieșea din mij locul unui rug.» EXOD 3,2

Unde ne-a întâlnit Domnul pe noi?- In pustie, în singurătate; acolo Moise a fost rupt total de contextul social al vremii sale.- La muntele lui Dumnezeu, Horeb. In limba ebraică «Horeb» înseamnă «sterp». Dacă

inima ta este neconsolată, dacă sufletul tău este trist şi gol, atunci poţi fii sigur că Dumnezeueste cel mai aproape de tine.Cum i S-a înfăţişat Domnul lui Moise?

- Ca Dumnezeul cel veşnic şi drept: «I ată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuiadeloc» (Exod 3,2). Flacăra dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu nu se consumă niciodată. Inacelaşi timp, El Se revelează ca Dumnezeul dragostei eterne. Dragostea Lui nu are sfârşit.

- Prin Cuvântul Său. Faptul că Moise nu L-a recunoscut pe Domnul ne dezvăluie otragedie adâncă. Cu toate că Domnul i-a fost atât de aproape, Moise nu L-a recunoscut. El aspus: «Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie

rugul» (Exod 3,3). Exista o singură metodă prin care Domnul îl putea trezi pe Moise «linsomnul adânc al lipsei lui de cunoaştere. Cuvântul Său! El a strigat din rug şi a vorbit:«„Moise! Moise!" El a r ăspuns: „Iată-mă!"» (Exod 3,4). A fost o conversaţie directă cuDumnezeu; Cuvântul Domnului l-a dus pe Moise direct în prezenţa Sa.



10 IULIE

«Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate- ți încălţătnintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. " » EXOD 3,5

Ce i-a dezvăluit Domnul slujitorului Său Moise? - Sfinţenia Sa. Aceasta este întotdeauna prima trăsătură de caracter pe care Domnul o

dezvăluie copiilor Săi. In prezenţa Sa suntem obligaţi să ne descălţăm, adică să renunţăm latot ce este lumesc în viaţa noastră. - Credincioşia Sa: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul luiAvraam, Dumnezeul lui

Isaac şi Dumnezeul lui lacov» (Exod 3,6). Cu alte cuvinte, Eu sunt Dumnezeul veşniccredincios care i-a călăuzit pe strămoşii tăi şi care te va călăuzi şi pe tine! Prin revelareasfinţeniei Sale Domnul i-a luat lui Moise încrederea în forţele proprii; prin dezvăluireacredincioşiei Fiinţei Lui i-a dăruit robului Său încrederea în El.

Cum a reacţionat Moise la această întâlnire directă cu Domnul? «Moise şi-a ascuns faţa,

căci se temea să-L privească pe Dumnezeu» (Exod 3,6). Iată victoria! Exact acest lucru 1-aurmărit Dumnezeu. Doar acum a putut să îl trimită în lucrare. Cu alte cuvinte, numai atuncicând în urma întâlnirii directe cu Dumnezeu suntem cuprinşi de o teamă sfântă, El ne poate

folosi cu succes în lucrarea Sa!

5 IULIE

«Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuş i pentru voi.» DEUTERONOM 1,30

Ai obosit în lupta grea cu viaţa şi eşti doborât la pământ? Tot timpul apar probleme, iar sufletul tău este măcinat de griji. Nu îţi mai găseşti liniştea interioară. Situaţii limită, farăieşire, tratament incorect, pedepse nedrepte, boli care te ameninţă, probleme care te amărăsc,solicitări extenuante - toate te ţin mereu în priză şi nu te mai poţi linişti. Ascultă însă care esteîndemnul Scripturii: «Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi» (B^$4 14,14). El

poate face toate lucrurile acestea mult mai bine ca tine. Înaintea Lui nu rezistă nici unvrăjmaş. De ce te mai lupţi atunci singur? Pentru că, în inconştienţa ta încă mai crezi că aidestulă putere să le faci pe toate prin forţe proprii. Dar eşti în inferioritate, pentru că este scris:«El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce? Ca să te opreşti din luptă. DomnulIsus Cristos a luptat şi a biruit pentru tine. Lupta ta inutilă îşi are originea în falsa ta în-credinţare că le poţi rezolva pe toate. Lupta noastă cea mai grea, paradoxal, este aceea de a nulupta deloc. Lasă totul pe seama Domnului! El însuşi Se va lupta pentru tine!

12 IULIE

«Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci i arăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.» PSALM 43,5

Eşti neliniştit? Eşti stresat? Expresia «nu am timp» este ca o urmă de bici a diavolului.Graba trimite mulţi oameni la moarte timpurie. «Nu avem timp» - în ciuda tuturor modalităţilor moderne rapide de a călători şi a tehnologiei avansate. Din păcate mult preamulţi oameni sunt prinşi în ghearele acestui spirit al grabei. Dar Isus Cristos a biruit şi acestduh. Cum poţi să fii eliberat de el? Nu prin mai mult efort, ci prin mai multă rugăciune şidedicare. Când te pleci pe genunchi, Domnul îţi arată în Cuvântul Său calea spre eliberarea deacest duh al grabei. Nervozitatea este o consecinţă dezastruoasă a grabei. Dar textul din

Proverbe 14,30 spune: «O inimă liniştita este viaţa tru pului».



De ce este inima ta atât de neliniştită, atât de nervoasă? Nu din cauză că nu poţi să terminilucrul şi nici pentru că problemele tale sunt prea mari, ci pentru că nu ai încredere în Domnul.

Neliniştea interioară este un semn clar al lipsei de credinţă. Dar chiar şi în toiul lucrului sau înmijlocul celei mai agitate societăţi, poţi să ai o inimă liniştită, relaxată, pentru că ea seodihneşte în Isus Cristos.

13 IULIE

«Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Cr istos.» 1 CORINTENI 3,11

Cine poate să cuprindă complexitatea umilinţei lui Cristos? Chiar dacă ai atinge cel maiînalt nivel al smereniei, chiar dacă ai cădea în adâncul cel mai negru şi ai ajunge la ultimatreaptă a suferinţei, tot nu ai realiza că Isus S-a co borât şi mai jos. In ieslea din Berieem şi pecrucea de pe Golgota vedem şi înţelegem măreţia revelaţiei Sale: «a fost arătat în trup» (1Tim. 3,16).

Dar Isus Cristos nu a fost o simplă creaţie, ci însuşi Creatorul! El nu a fost un om, ciDumnezeu; acest lucru îl ştim deja. Dar numai când în duh acceptăm descoperirea puteriiSale, începem să înţelegem, să pătrundem şi secretul victoriei Sale. Golgota, locul undeCristos a fost deposedat de puterea Sa cerească şi crucificat în slăbiciune, este în acelaşi timpşi locul unde puterea Sa se descoperă pe deplin! Pe Golgota, părăsit şi neajutorat, ne-a oferitcel mai de preţ ajutor. Acolo, învins de toţi duşmanii Săi, a obţinut cea mai importantă şistrălucitoare victorie. Priveşte Mielul dezbrăcat de puterea Sa! El, şi numai El a devenit sursa

puterii noastre. Doar Isus Cristos este sursa tăriei noastre!

14 IULIE

«S- a smerit şi S - a făcut ascultător pană la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu la înălţat nespus de mult şi I -a dat Numele care este mai pr esus de orice nume.» FILIPENI 2,8-9

In Betleem şi pe Golgota îl vedem pe Domnul Isus dezbrăcat de puterea Sa. Nu a existatnici un pic de strălucire şi măreţie în Copilaşul din iesle. El, la cuvântul Căruia se cutremurăuniversul, El, care este lăudat şi glorificat în eternitate de nenumărate creaturi de lumină, «S-adezbrăcat pe Sine însuşi» (Filip. 2,7). Ne plecăm genunchii în faţa Lui în praf şi ţărână. Cemare e Domnul nostru care S-a dez brăcat de maiestuozitatea Sa cerească! Nu putem decât săîl slăvim din inimă pentru că, aşa, deposedat de laudă şi de glorie îi surprindem adevărata

natură, până acum ascunsă. Când Domnul Isus afirmă: «Eu sunt» El ne prezintă trăsăturilecare caracterizează inima Sa de Dumnezeu. «A dis preţuit ruşinea» (Evrei 12,2), adică S-alipsit de glorie. A atârnat plin de sânge pe cruce suferind dureri de nedescris, dar şi expus

public - o ruşine teribilă! Priveşte la sacrificiul Său, al Celui crucificat, dumnezeirea carestrăluceşte ca o lumină de nedescris! El a făcut toate aceste lucruri pentru tine. El S-a coborâtde bună voie din slava cerească în durere şi în ruşine pentru ca tu şi eu să avem slava şi viaţaveşnică.

15 IULIE



«El n- a făcut păcat şi în gura Lu i nu s- a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu răspundeacu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.»1 PETRU

2,22-23

Pe crucea de pe Golgota a avut loc cea mai neobişnuită şi inimaginabilă inversare desituaţie, a cărei profunzime nu o putem nici măcar intui. Gândiţi-vă numai la faptul că

păcatele tuturor oamenilor din toate timpurile au apăsat asupra Domnului Isus Cristos. Nu afost ceva teoretic sau simbolic, ci o grozăvie cumplită şi reală: pedeapsa pen tru toate păcatelenoastre L-a lovit pe Cel care a fost fară păcat. Exact în această nedreptate supremă vedemdeosebit de clar dreptatea absolută a lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Ce taină minunată!Totodată, în acelaşi context, în acelaşi timp în care privim uimiţi consecinţele binecuvântate

pentru viaţa noastră ale jertfei Sale pe cruce suntem îndemnaţi de Duhul Sfânt să urmămexemplul Mielului. Înţelege, copil al lui Dumnezeu! Când Domnul îţi spune: «vei fi obinecuvântare» (Gen. 12,2), aceasta înseamnă să primeşti puterea înnoitoare a jertfei lui Isus

pentru a putea mai apoi depune şi tu mărturie: «ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine

cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem

omorâţi; ca niște întrista ţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi, îmbogăţim pe

mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi, stăpânind toate lucrurile» (2 Cor. 6,9-10).

7 IULIE

«Î ntoarceţi - vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zi ce Domnul oştirilor.» ZAHARIA 1,3

Există din păcate în viaţa copiilor lui Dumnezeu o renunţare tragică şi de neînţeles la tot ce e bun şi venit de la El. Împăratul Solomon a părăsit calea ascultării de Domnul, iar Dumnezeu i-a luat regatul. Imeneu şi Alexandru au părăsit de asemenea calea credinţei şi au fost daţi pemâna lui Satan. În aceste vremuri din urmă şi Biserica lui Isus este în pericolul de a deviacalea Mielului, deoarece părăseşte tot mai mult dragostea dintâi. Dacă nu se va pocăi, i se valua lumina. Domnul îşi cheamă copiii credincioşi să se reîntoarcă pe calea cea bună. El o facecu blândeţe: «întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel» (Isaia31,6). O face consecvent, plin de dragoste: « poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine

şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice» (Osea11,7). Strigă iertător: «Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la

Mine, căci Eu te-am răscumpărat» (Isaia 44,22). Domnul ne cheamă pe toţi: «întoarceţi-vă la

Mine ... şi Mă voi întoarce şi Eu la voi» (Zah. 1,3). Rugăciunea ta:?« Întoarce-te, Doamne!»(Psalm 90,13) are sens, are rost doar dacă eşti dispus să te întorci şi tu.

17 IULIE

«Moise s- a pogorât de pe Muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.» EXOD 34,29

Evlavia naturală, necalculată este ceva absolut sublim. Este dovada minunată a sfinţenieilui Dumnezeu într-o viaţă de om. Ea radiază involuntar în exterior, datorit Duhului Sfânt şi nueului nostm păcătos. Care este scopul adevărat al sfinţeniei tale? Ţelul lui Moise a fost Dom-nul. Trăind permanent în prezenţa Sa, el a radiat în jur divinitatea lui Dumnezeu. Faţa sastrălucea pentru că a rămas umil în prezenţa Lui. «Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi

patruzeci de nopţi» (Exod 24,18). Moise a petrecut mult timp în părtăşie cu Domnul. Eu suntînsă mai degrabă uimit, impresionat de cât de mult timp îşi petrece Dumnezeu revelându-Se



pe Sine şi descoperindu-Se oamenilor care sunt asemenea lui Moise. Acesta a avut desigur motive serioase de agitaţie şi putea foarte bine să spună: «Doamne, nu am timp să stau, căcimii de oameni mă aşteaptă». Dar el a rămas smerit în prezenţa Domnului.

18 IULIE

«Iartă- le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge- mă din cartea Ta pe care ai scris-o!» EXOD

32,32

Faţa lui Moise strălucea şi din cauză că a vorbit cu Domnul. Dar ce vorbeşte oare Moise cuEl? Moise ar fi avut suficiente motive să se plângă de slăbiciunea sa şi de cât de mult aveanevoie de puterea şi de ajutorul Lui să îşi îndeplinească misiunea. Dar nu a facut-o.Rugăciunea sa nu a fost îndreptată spre sine. Moise renunţase demult la eul său. Era unmijlocitor al poporului înaintea lui Dumnezeu, o prefigurare a Marelui Mijlocitor întreDumnezeu şi oameni, Isus Cristos. Moise a fost eliberat din cercul vicios al propriilor intereseşi experienţe. Acum îi păsa doar de Domnul, de slava Lui, care erau mai importante decât

orice altceva. Ba mai mult, Moise reflecta divinitatea lui Dumnezeu care vorbea cu el.Domnul i-a arătat mijlocul de răscumpărare prin sângele Mielului jertfit, singura cale careşterge păcatele dinaintea Lui. Domnul i-a vorbit lui Moise despre jertf ă şi despre preot, căciEl, în iubirea Sa nemăsurată pentru noi, oamenii, a plănuit din veşnicie eliberarea noastră prinsângele Fiului Său Isus Cristos: El urma să fie şi jertfa şi preotul. Putem doar să bănuim ne-răbdarea Domnului de a împărtăşi unui om această taina minunată a răscumpărării, taină pecare şi îngerii doreau să o cunoască.

8 IULIE

«Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri si pe pământ, celevăzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toateau fost făcute prin El şi pentru EL» COLOSENI 1,16

Întreg Vechiul Testament relevă dorinţa lui Dumnezeu de a-L descoperi pe Fiul Său caRăscumpărător. Lui Moise Domnul i-a dezvăluit în detaliu planul Său din veşnicii, adicăsacrificiul Fiului Său iubit. Este emoţionant când Domnul îi vorbeşte lui Moise despre«sângele jertfit» (vezi Exod 34,25). O, de am înţelege ce preţ avem în ochii Săi şi cât L-acostat salvarea noastră! El ne vorbeşte nouă, astăzi, aşa cum i-a vorbit şi lui Moise. Ni Sedescoperă astăzi ca odinioară. Dumnezeu doreşte ca noi să-L cunoaştem tot mai mult pe Miel.Aceasta a fost Sfinţenia care radia din Moise: Isus - Mielul, templul, calea, jertfa şi preotul.

Toate acestea m-au dus cu gândul la Apocalipsa: «căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul» (Apoc. 21,33). Cea mai mare bucurie a lui Dumnezeu este descoperireaFiului Său, Isus Cristos! El este totul în toate, atât pentru creaţie, cât şi pentru oameni.Dumnezeu a făcut oamenii după chipul Său, pentru gloria Sa: «... i-a şi hotărât mai dinainte

să fie asemenea chipului Fiului Său ...» (Rom. 8,29).

8 IULIE

«Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cr istos I sus.» FILIPENI 3,14

Consecvenţa în umblarea pe calea Domnului este de o importanţă vitală. Te-ai depărtatcumva de ţelul pe care Domnul 1-a pregătit pentru tine? Epistola către Evrei ne avertizează cu



toată seriozitatea să nu pierdem din vedere sco pul final: «De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele» (Evrei 2,1). Ţelultrebuie să fie întotdeauna Isus! Asemănarea cu El trebuie să fie din ce în ce mai izbitoare, uni-rea cu El din ce în ce mai profundă pentru ca să putem fi cu totul ai Săi. Cum o putem face?Prin rugăciune, prin sfinţire şi prin a călca pe urma paşilor Mielului. In aceste vremuri este

foarte important să nu pierdem ţelul din vedere. Domnul vine din nou! Lasă-te curăţit de-totce este materialism şi egoism în inima ta! Te-ai rătăcit cumva pe o stradă întunecată a păcatului? Atunci nu mai ai nici o şansă să vezi ţelul - adică pe Isus. Te sfătuiesc ca, dacăcumva te-ai depărtat de pe cale, să te întorci acolo de unde ai început să pierzi direcţia.Întoarce-te la cruce, la Cel crucificat! Noaptea judecăţii lui Dumnezeu începe să coboare pestegeneraţia noastră. Întunericul gros al păcatului şi nonsensul existenţial s-au lăsat pesteomenire. Ferice de cei care au stabilit, au hotărât că în Domnul Isus Cristos este sensul vieţiilor!

21 IULIE «Î n aceeaşi zi, seara, Isus le- a zis: „Să trecem în partea cealaltă;" » MARCU 4,35

La început erau mai mulţi oameni şi mai multe bărci în apropierea lor, dar în cele dinurmă ucenicii au rămas singuri cu Isus şi atunci s-a iscat o fur tună pustnică. Profetic, aceastaeste imaginea furtunii din vremurile de pe urmă, vremuri prin care vor trece copiii luiDumnezeu. Putem afirma că ucenicii au trăit exact acea perioadă dintr e anunţarea şi naştereaîmpărăţiei lui Dumnezeu. Vedem pentru prima dată în Marcu 5,1 «...pe celălalt ţărm al mării»

instaurarea împărăţiei lui Cristos, când legiuni întregi de demoni, la simpla poruncă a lui Isus,au dispărut. Ce imagine minunată! Este datoria noastră să facem cunoscut această împărăţie alui Dumnezeu şi reîntarcerea lui Isus în glorie, pe norii cerului. Puterile întunericului care auînlănţuit milioane de oameni vor dispărea pur şi simplu la venirea Lui. Eu cred că acum negăsim exact în perioada de tranziţie. Încă strigăm: «Isus vine!» - dar El nu a venit încă. Înschimb e furtună, valurile sunt din ce în ce mai mari, iar corabia Bisericii lui Isus este în

pericol să se scufunde. Ferice de cei care trec prin toate fur tunile cu Isus la cârma cor ăbieivieţii lor!

22 IULIE

«Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L- au deşteptat şi I - au zis: „învăţătorule, nu- Ţi pasă că pierim?"» MARCU 4,38

Această furtună simbolizează problemele şi suferinţele care se nasc în viaţa fiecăruicredincios după momentul auzirii Cuvântului, până la trăirea lui. Calea de la teorie la practicăeste calea credinţei, chiar şi în timpul celei mai furtunoase călătorii. Dar ai grijă, copil al luiDumnezeu! Treci în siguranţă prin furtună doar atunci când şi Cristos este în corabie. Acesturagan înspăimântător se declanşează tocmai din pricină că El e la bord. Dar, pe de altă parte,Isus Cristos este garanţia că nu ne vom scufunda. Există simultan o perspectivă negativă, dar şi una pozitivă a fur tunii. De multe ori furia lui Satan ne zdruncină în interiorul şi în afaranoastră; uneori Dumnezeu este Cel care ne încearcă să vadă dacă îi suntem cu adevăratcredincioşi. Furtuna pe care au experimentat-o ucenicii a creat o stare de urgenţă, deoarecevalurile nu doar că loveau corabia, dar pătrundeau şi înăuntrul ei — «... mai că se umplea

corabia» (Marcu 4,37). Este o ameninţare serioasă când valurile încep să se înalţe în jurul

nostru. Când «corabia» (adică sufletul nostru) este supusă acestei ameninţări, atunciîntunericul devine cu adevărat înspăimântător. Nu uita însă că Isus Cristos îţi este nespus de



aproape, mai ales în asemenea clipe, căci este scris: «Şi El dormea la cârmă pe căpătâi»(Marcu 4,38).

23 IULIE«Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L- am băgat în seamă.» ISAIA 53,3

Dacă ne uităm la minunile săvârşite de Isus, observăm că El a respins întotdeauna ispitasuccesului. Minunile Sale au fost fară doar şi poate binecuvântări, dar El i-a avertizat pe cei

binecuvântaţi să nu mai spună la nimeni altcineva, pentru a nu transforma binecuvântarea însucces. Binecuvântarea este divină, în timp ce succesul ţine de natura umană. Binecuvântarearămâne, succesul trece. Ai avut succes în afacerile tale, ai adunat multe bogăţii, ţi-ai construitmulte case? De ce atunci totul este atât de searbăd şi de gol în inima ta? Pentru că ai avut

parte de succes, dar nu şi de binecuvântare. Ai avut succes în eforturile tale morale? Eşti un«om corect», căruia nu i se poate reproşa nimic? Atunci ai precis trecere în faţa oamenilor, dar

nu şi în faţa lui Dumnezeu. Căci cuvântul Scripturii spune că: «... toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită» (Isaia 64,6). Dreptatea ta se topeşte ca zăpada la soare, dar ne- prihănirea Sa, pe care Cristos ţi-o oferă în dar, rămâne pe veci. Ai parte de succes sau de binecuvântare? Înaintea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, care a sângerat pentru tine veiargumenta cu eul tău evlavios? Sau Domnul Isus este justificarea ta?

24 IULIE

«Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari.» i

CORINTENI 1,27

Eşti educat? Ai învăţat multe? Copiii tăi au studiat la cele mai înalte şcoli? Este oare acesta unmotiv să te îngâmfi? Şi la urma urmei de ce ar produce educaţia ta aleasă această mândrierevoltătoare? Mai bine gândeşte-te de ce nu vor copiii tăi (în educaţia cărora ai investit atâţia

bani) să audă nimic de Evanghelie! Pentru că ai căutat succesul, nu binecuvântarea, pentru căai vrut să fii onorat, apreciat de oameni, nu de Dumnezeu. Şi acum eşti plin de înţelepciuneomenească, dar înţelepciunea divină, cea care poate schimba inimile oamenilor, nu o ai. Deunde poţi să capeţi această înţelepciune? Răspunsul ţi-1 dă Cuvântul lui Dumnezeu:«începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea» (Prov. 9,10).Această înţelepciune nu se poate găsi în cărţi. «Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu şi

teama de El» nu vor putea fi niciodată un obiect de studiu la universităţi. Nu, această binecuvântare divină o poţi experimenta abandonând fuga omenească, păcătoasă după succes prin răstignirea firii tale vechi la crucea de pe Golgota. Numai acolo poţi găsi înţelepciuneaveşnică a lui Dumnezeu, şi anume în Isus Cristos, Domnul nostru.

25 IULIE

«Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcemnouă înşine.» R OMANI 15,1

Poate crezi despre tine că eşti puternic spiritual, că, spre deosebire de alţii, L-ai cunoscut

pe Domnul în mod special. Poate crezi că viaţa ta de credinţă şi cunoştinţa ta sunt superioarealtor fraţi — dar vrei tu oare să devii ca Isus? Cine creste cu adevărat în cunoaşterea lui



Dumnezeu, creşte în acelaşi timp şi spiritual. Înălţimea credinţei tale se vede în capacitatea tade a-i răbda, de a-i înconjura cu dragoste pe cei slabi. Domnul Isus spune: «... şi învăţaţi de la

Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima ...» (Matei 11,29). Înţelege corect: Isus Cristos nuera mândru de smerenia Sa. Umilinţa, nu egoismul a stat la baza caracterului Său. Cum stauînsă lucrurile în ce te priveşte? Este cumva umilinţa ta evlavioasă numai o mască, un văl

subţire care acoperă firea ta veche egoistă? Cum poţi atunci să devii asemeni Domnului Isus? Numai prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu! Acest cuvânt veşnic este scris pentru a ne daînvăţătură. Din Sfânta Scriptură învăţăm «răbdarea şi perseverenţa» Domnului Isus. El a trăitîn cuvânt şi din cuvânt. Doreşti să ai răbdare şi să fii mângâiat când eşti atacat? Iată ca re estesursa: Cuvântul scris al lui Dumnezeu!

26 IULIE

« Toţi împreuna, cu o inima si cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostruI sus Cri stos.» R OMANI 15,6

Acesta este secretul rugăciunii victorioase. Lauda Domnului şi preţuirea fraţilor sunt celemai înalte forme de manifestare a credinţei. De ce nu poţi să-L lauzi şi să-I mulţumeştiDomnului? Pentru că nu crezi. De ce nu poţi să crezi? Isus îţi dă un răspuns: «Cum puteţi

crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora si nu căutaţi slava care vine de

la singurul Dumnezeu?» (Ioan 5,44). Fii foarte atent la înţelesul şi importanţa cuvântului «împreună», căci doar o laudă şi o mulţumire în unitate vor genera o trezire puternică în ceidin jur. Cum se creează însă această unitate? Luând în serios avertizarea: «Aşadar, primiţi-vă

unii pe alţii cum v-a primit şi pe voi Cristos, spre slava lui Dumnezeu» (Rom. 15,7).Concluzia este mai mult decât evidentă! Nu ai nimic de care să fii mândru, deoarece putereacredinţei tale şi trăirile binecuvântate sunt prin mila şi harul lui Dumnezeu; firea ta estecomplet pervertită de păcat, dar Domnul Isus Cristos te-a acceptat aşa cum eşti. Începe să îiaccepţi şi tu în dragoste pe ceilalţi! Nu face acest lucru numai la nivelul vorbelor, ci dinadâncul inimii, aşa cum a facut-o şi El.cu tine. Iată ce aşteaptă Dumnezeu de la noi:acceptarea celorlalţi, aşa cum şi El ne-a primit pe noi, cu preţul propriei Sale vieţi!

27 IULIE

«Isus Şi - a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre EL Şi a zis lui Filip: „De undevom cumpăra pâini ca să mănânce oamenii aceştia?"» IOAN 6,5

Hrănirea celor 5000 de oameni este o demonstraţie şi totodată o metaforă a datoriei sfinte

a tuturor copiilor lui Dumnezeu. Este ca şi cum Domnul, prin această acţiune minunată, ne-ailustrat pe înţelesul nostru care e voinţa Sa sfântă: «... daţi-le voi să mănânce» (Matei 14,16).Distingem trei elemente în contextul hrănirii celor 5000 de bărbaţi, fară a lua în calcul femeileşi copiii:

- primul element este pâinea. Vedem prin minunata înmulţire a pâinii cum Isus ajunge caPâine a vieţii la milioane, la miliarde de oameni. El ne spune: «... Eu am venit ca oile să aibă

viaţă şi s-o aibă din belşug» (Ioan 10,10);- cel de-al doilea element îl reprezintă cei 5000 de bărbaţi înfometaţi. Această imagine ne

duce cu gândul la cele 5 continente; lumea de azi este înfometată după pâinea adevărată aEvangheliei;

- al treilea element suntem noi, uneltele, adică ucenicii, care au luat pâinea din mâinile lui

Isus, au dat-o mai depar te şi astfel au săturat oamenii înfometaţi. Numai ceea ce are şi ceea ceeste Isus poate să potolească cea mai cumplită foame a sufletului omenesc.



28 IULIE

«Ascultă- mi rugăciunea. Doamne, şi pleacă- Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţalacrimil or mele PSALM 39,12

Tăcerea lui Dumnezeu în viaţa noastră poate avea mai multe cauze, cum ar fi de exemplurefuzul de a accepta adevărul întreg al voii Sale în ciuda rugăciunilor pe care le rostim. «Isus

tăcea» (Matei 26,63). Marele preot care L-a interogat pe Isus a fost gata să creadă oriceminciună despre El în loc să îl recunoască pe Cristos ca «adevăr». Împotriva Lui au fostdepuse nenumărate mărturii mincinoase. Problema multor credincioşi care îl roagă pe Domnulsă îi ajute şi îi spun că ar dori să fie sfinţiţi este că nu sunt pregătiţi să vadă şi să acceptelumina pe care le-o dă El pentru sufletul lor. Atunci Domnul tace, iar tăcerea Sa este cel maisemnificativ răspuns. Un alt motiv al tăcerii Sale este faptul că nu mai are ce să ne spună: «I-a pus multe întrebări,

dar Isus nu i-a răspuns nimic» (Luca 23,9). Împăratul Irod a dorit să înceapă cu Isus oconversaţie interesantă, dar El nu i-a răspuns. De ce? Pentru că Irod nu era interesat de oîntâlnire personală cu Isus Cristos. Nu este acesta motivul pentru care tu nu primeşti nici unrăspuns la rugăciunile tale? Vrei să ai parte de minunile Lui sau de El? Vrei ajutorul Lui sau

pe Cel care ajută?

29 IULIE

«Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi pur ta.» IOAN 16,12

Cât de mult ar dori Domnul să ne vorbească! Cât de mult doreşte El să pună în inimilenoastre o lumină asupra planurilor Sale! Dar deseori, din păcate, trebuie să întârzie să facălucrul acesta - cum a fost şi în cazul ucenicilor. Cristos a avut de împărtăşit lucruri care nu

puteau fi înţelese decât de cei ce urmau să experimenteze Rusaliile. El poate să neîmpărtăşească tainele şi detaliile voii Sale numai după măsura credinţei din sufletul nostru. Întimp ce spăla picioarele ucenicilor, Petru L-a întrebat: «Doamne, Tu să-mi speli mie

picioarele?» Şi Isus i-a răspuns: «Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea»

(loan 13,6-7). Aici se găseşte răspunsul, în faptul că acum tu nu înţelegi multe lucruri dinSfânta Scriptură. Studiază mai mult Cuvântul lui Dumnezeu! Goleşte-te şi mai mult de

propria ta fire pentru a deveni mai plin de Duhul Sfanţ şi pentru ca astfel El să îţi poatădescoperi prin părtăşie intimă adâncimile dumnezeirii: «Nouă însă Dumnezeu ni le-adescoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui

Dumnezeu» (1 Cor. 2,10).

30 IULIE

«La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „lata mirele, ieşiţi -i în întâmpinare! " » MATEI 25,6

Este miezul nopţii în istoria lumii. Biblia este cuvântul veşnic al Dumnezeului celui viu.De asemenea ea este şi cartea de istorie a viitorului, conţinând o descriere exactă a absoluttuturor lucrurilor care trebuie să se întâmple înainte ca Isus Cristos să revină în glorie pe noriicerului şi să îşi instaureze împărăţia de pace. De ce putem să afirmăm că este deja miezulnopţii pentru istoria lumii? Răspunsul este simplu: pentru că se împlinesc semnele sfârşitului.

Nesăbuinţa guvernelor lumii este din ce în ce mai evidentă. Peste tot, între oameni domneşte ofrică apăsătoare. Mii de persoane sunt bolnave de nervi sau de inimă, alţii sunt realmente

posedaţi de demonul vitezei, iar aproape toţi nu ştiu ce le rezervă viitorul care li se pare negru

şi aducător de nenorocire. Acum, de exemplu, putem clătina puterile cerului cu ajutorul bombelor atomice şi cu cobalt. Relaţiile dintre state devin tot mai tensionate. Ce e de făcut?



Încotro ne putem întoarce privirile? Există un singur răspuns: doar Isus ne poate ajuta! El Seva reîntoarce în curând în glorie şi cu mare putere. Împărăţia Sa va fi o împărăţie a păcii şi adreptăţii. Acţiunile şi planurile lui Dumnezeu de-a lungul istoriei conver g toate în aceeaşidirecţie. El te cheamă: «Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi și Eu vă voi da odihnă»

(Matei 11,28).

31 I ULIE

«Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi ...»

R OMANI 3,4

Acesta este un cuvânt aspru. Când un copil se naşte, se spune că «a văzut lumina lumii».în realitate însă copilul vede starea păcătoasă a lumii. Lumina pe care o radiază oamenii este olumină falsă, păcătoasă. Numai cine trăieşte în Isus Cristos are «lumina» şi el însuşi este olumină pentru toţi cei din jur; atunci nu se fac greşeli. Dacă mergi cu maşina în întuneric şivezi brusc stâlpii albi de pe marginea drumului, nu înseamnă că totul e clar. Cineva mi-a spus

odată în timp ce conducea: «Ce bine luminează stâl pii». Eu i-am răspuns: «Nu, asta e numaireflecţia. Stâlpii luminează numai atât timp cât farurile maşinii sunt îndreptate spre ei».Ciudat, dar şi şocant în acelaşi timp, câţi credincioşi luminează numai dacă reflectă luminaaltora! Acesta este motivul eşecului spiritual al multora care cred cu adevărat în Dumnezeu,dar, cu timpul devin tot mai delăsători. De ce se întâmplă oare acest lucru? Pentru că oameniiaceştia nu au o relaţie adevărată, vie cu Isus Cristos. Dacă ai ajuns să te bazezi pe ex perienţeleşi trăirile altor credincioşi, atunci cu siguranţă eşti în întuneric. Oare nu cumva aici este

problema ta? Uită-te la Isus şi lasă ca lumina şi harul Său să te conducă. Încredinţează-ţi viaţaîn mâna Domnului!



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

AUGUST



1 AUGUST «Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să nerugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.» R OMANI 8,26

Aşa cum un om poate trăi numai dacă respiră, tot aşa el poate avea viaţă spirituală doar

dacă se roagă. Rugăciunea este pecetea trăirii dumnezeieşti autentice, este legătura in-

dispensabilă cu Dumnezeul cel viu. Te rogi? Prin această întrebare nu mă refer la rugăciuneaformală de la masă sau de dinainte de culcare, nici la rugăciunea rostită în nevoi, în necaz sauîn pericol, chiar dacă ea vine din toată inima, cu toată sinceritatea. Mă refer la rugăciunea în

părtăsie cu alti credincioşi. Membrii cu adevărat născuţi din nou dintr-o biserică se văd nudupă numărul mare cu care umplu adunările duminica, ci din numărul celor ce se roagă cu

credincioşie la ora de rugăciune. Dragă cititorule, ai primit un duh al rugăciunii sau eşti doar

un «creştin»? Dacă eşti născut din nou nu te rogi tu, ci Duhul lui Dumnezeu Se roagă printine. Mulţi credincioşi se simt inconfortabil când se pune problema rugăciunii în biserică. Ora

de rugăciune ţinută cu toată evlavia Îi este plăcută lui Dumnezeu, de aceea Satan se bucurădacă nu participi. Pocăieşte-te şi caută alinare în părtăşia cu fraţii la ora de rugăciune a

bisericii tale!

2 AUGUST «Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe carea fagăduit -o Dumnezeu celor ce-L iubesc.» IACOV 1,12

Domeniul din viaţa spirituală în care un credincios născut din nou are cel mai mult deluptat este rugăciunea. Fii numai atent cât de mult caută diavolul să lovească exact în viaţa ta

de rugăciune. Conştientizează cât de mult încearcă cu toate puterile să te oprească să te rogi,

deoarece, printr-o rugăciune sfântă şi consecventă multe suflete sunt smulse din gheara lui. Deaceea doresc să te avertizez asupra unor duşmani specifici de care Satan se foloseşte să ţi seîmpotrivească: credincioşii cu o religiozitate aparentă. Cât timp Domnul Isus a trăit pe pământ

nu vameşii şi păcătoşii I-au fost duşmani, dimpotrivă, El a fost tot timpul înconjurat de ei. Cei

mai aprigi duşmani ai Săi au fost oamenii religioşi — cei care în cele din urmă L-au cru-cificat. Astăzi lucrurile stau la fel. In dedicarea ta pentru Dumnezeu, cel mai mult vei fi lovitde «creştinii» f ăra Cristos. Aș vrea să-i întreb pe aceşti aşa-zişi «creştini»: ştiţi încotro vă

îndreptaţi? Creştinismul vostru de suprafaţă este opera diavolului. Dacă nu vă naşteţi din nouşi nu vă pocăiţi din toată inima, îi veţi aparţine pe veşnicie lui Satan, duşmanul sufletelor

voastre. Să punem deci la inimă ceea ce ne spune Iacov: «Supuneţi-vă, dar lui Dumnezeu.

împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia

de voi» (Iacov 4,7-8).

3 AUGUST «Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.» IOAN 5,39

Există oameni care afirmă: «Eu merg la biserică şi îmi este de ajuns». Ai auzit pe cinevavorbind aşa? De cele mai multe ori fraza aceasta se aude din gura celor care se mulţumesc cu

predica de duminică. Asemenea «creştini», afară de o oarecare religiozitate, au cu totul alte

interese decât cele spirituale. Un om care nu este înfometat după Cuvântul lui Dumnezeutrebuie să se întrebe dacă este cu adevărat născut din nou. Oamenii aceştia ar vrea tare mult să

şteargă graniţa dintre lume şi a-L urma pe Isus. Poate că te întrebi revoltat: «Asta înseamnă cănu mai trebuie să ne bucurăm deloc de viaţă? Nu mai avem voie să mergem la cinematograf

să vedem un film bun sau la diverse petreceri să dansăm?" Aş vrea să am libertatea totală săîţi pot spune: du-te ori de câte ori simţi nevoia, dar fii foarte atent: măsura în care o poftă îţi



controlează viaţa este măsura de necontestat a cât de mult îl ai pe Isus în inimă ca Domn. Cinea fost cu adevărat născut din nou nu tânjeşte, nu aleargă după ce este lumesc. Trăieşte în lume,

dar nu-i mai apar ţine. Isus Cristos a devenit esenţa şi scopul întregii vieţi a creştinuluiautentic, de aceea el aruncă departe tot ceea ce îl poate împiedica să-şi atingă ţelul.

4 AUGUST «Căci noi n- avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotrivadomniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.» EFESENI 6,12

Un copil al lui Dumnezeu este supus la grele încercări, dar unde este viaţă, este şi luptă.Liniştea dintr -un cimitir este o linişte de moarte. Un om care ştie că a înviat din morţi la o

viaţă nouă cu Isus, că a fost născut din nou din-tr-o sămânţă care nu poate putrezi, ştie deasemenea că va fi puternic atacat de Satan; diavolul va trimite duşmani care îi vor batjocori

credinţa şi dedicarea şi care vor căuta să-1 ispitească prin dorinţe şi intenţii păcătoase. Un

creştin numai cu numele nu trebuie să se teamă însă de acest lucru. El nu este «periculos» pentru diavol. Dar un copil adevărat al lui Dumnezeu se află tot timpul în luptă îm potrivaîmpărăţiei întunericului. Pentru el, textul din Efeseni 6 este o încurajare. El ştie că Domnul 1-a lăsat pe pământ să propovăduiască şi altor suflete robite de păcat Evanghelia mântuirii şimai ştie că predarea în mâna lui Isus înseamnă putere. La fel de puternică este însă şi res-

pingerea diavolului. Ai plâns tu cu toată fiinţa din cauza numeroaselor atacuri alevrăjmaşului? Acesta este un semn bun, deoarece Isus ne spune: «In lume veţi avea necazuri,

dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea» (loan 16,33).

5 AUGUST «Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.» 1IOAN 5,4

Creştinul născut din nou este deja biruitor în ciuda atacurilor diavolului şi a păcatului. Da,

victoria este rezultatul divin al jertfei lui Isus Cristos pe crucea Golgotei. Gând Domnul astrigat: «S-a isprăvit» (loan 19,30), El i-a biruit definitiv pe Satan, păcatul şi moartea. Toţi cei

ce sunt în Cristos, adică toţi credincioşii născuţi din nou sunt biruitori în Isus. Chiar atuaci

când un copil al lui Dumnezeu este ispitit, iar slăbiciunea şi neputinţa se fac simţite, el Ii poatemulţumi lui Isus Cristos în rugăciune pentru biruinţa din viaţa sa. Este oare un creştin născut

din nou aşa de puternic? O, nu, el este chiar mai slab dar Isus domneşte în viaţa lui. «Cristosîn noi» este garanţia victoriei în viaţa de zi cu zi. Naşterea din nou nu este o invenţie pur

teoretică, un concept filozofic, ci o realitate care produce o puternică schimbare în inima şi înviaţa unui om. Isus Cristos, Dumnezeu însuşi locuieşte într -o asemenea persoană şi biruieşte

prin cel născut din nou; de aceea cel care vine la cruce poate să se bucure: «dar, nu este nici o

osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, ... care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti,

ci după îndemnurile Duhului» (Rom. 8,1-4).

6 AUGUST «La miezul nopţ ii s- a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi -i în întâmpinare! " » MATEI 25,6

Credinciosul născut din nou aşteaptă cu dor şi bucurie revenirea în glorie pe norii cerului

a Domnului Isus. Putem să exprimăm aceste minunate roade ale naşterii din nou în trei cuvinte: salvare, împlinire, aşteptare — salvare de păcat, de Satan, de moarte şi de judecată;



împlinire în viaţa de credinţă prin Duhul Sfânt şi o aşteptare vie a reîntoarceri Iui Isus. Ştim că

revenirea Lui este aproape; Domnul nostru poate să vină în orice moment, căci ne-a avertizat:«Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus si să vă ridicaţi capetele,

pentru că izbăvirea voastră se apropie.» (Luca 21,28) Prin «aceste lucruri» El Se referea lasemnele vremii noastre, mai ales în ceea ce priveşte Israelul. Vedem într -adevăr cum mulţi

credincioşi născuţi din nou din alte ţări ale lumii îşi ridică privirile spre cer şi se roagă: «Amin,vino, Doamne Isuse» (Apoc. 22,20). Trăim într-o vreme extraordinară în care toate profeţiile

biblice se împlinesc sub ochii noştri. Din acest motiv ÎI aşteptăm pe Domnul în fiecare clipă.

ÎI aştepţi şi tu cu bucurie, plin de dor? Eşti tu gata? «Şi Duhul şi Mireasa zic: „ Vino!" Şi cine

aude, să zică: „ Vino!"» (Apoc. 22,17).

7 AUGUST « Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.» MATEI 11.28

La cine trebuie să venim? La Isus! Acest lucru înseamnă în primul rând că trebuie să -I

acceptăm invitaţia « Veniţi la Mine». Te întrebi cumva dacă ea este valabilă şi pentru tine?Da, deoarece El a zis: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi iz goni afară» (loan 6,37). Isus nu doar că te invită, ci El însuşi vine la tine. Când Domnul Se afla în pridvorul de la scăldătoarea

Betesda, a văzut un olog care era acolo de 38 de ani şi 1-a întrebat: «Vrei să te faci sănătos?»

(loan 5,6). Acesta i-a răspuns surprins şi oarecum resemnat: «Doamne ... n-am pe nimeni».

Dar Isus 1-a scos din această stare deplorabilă: «„Scoală~te", i-a zis Isus, „ridică- ţi patul şi

umblă"». De ce 1-a întrebat oare Domnul pe olog dacă vrea să fie sănătos? Nu era evident

lucrul acesta? A facut-o deoarece El, Fiul lui Dumnezeu, nu spune niciodată un cuvânt maimult sau mai puţin decât trebuie şi Cristos ştia că handicapul acestui om avea rădăcini mai

adânci. Tru pul lui a fost bolnav atâta timp pentru că sufletul său fusese pătat şi distrus de

păcat. De unde am ştiut acest lucru? L-am dedus din cuvintele pe care Mântuitorul i le-a adre-sat mai târziu în Templu: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să

nu ţi se întâmple ceva mai rău» (loan 5,14).

4 AUGUST «Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.» IOAN 6,47Pe pământ au existat numai trei oameni care au fost complet sănătoşi trupeşte, sufleteşte şi

duhovniceşte: Adam şi soţia sa, înainte de căderea în păcat, şi Isus Cristos. Primii doi oameniau fost perfecţi, fără păcat, până când au cedat ispitei. Domnul Isus în schimb nu a păcătuit

niciodată, nu a făcut nimănui nici un rău - nici prin cuvinte şi nici prin fapte. Pentru că Elreprezenta sfinţenia - negarea totală a păcatului — Domnul nu putea fi pătat de acesta nici

când Se afla în mijlocul celor mai păcătoşi oameni. În jurul lui Isus puterea păcatului eraanihilată. Exact din acest motiv şi din cauză că nu Şi-a permis nici un fel de compromis, puteamânca şi bea laolaltă cu cei păcătoşi, îi atingea cu mâinile Sale binecuvântate şi îi însănătoşea.Isus, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om ca mine şi ca tine; El S-a făcut asemenea nouă în toate

privinţele. Şi El a fost ispitit ca noi, dar, spre deosebire de toţi oamenii, Domnul nu a păcătuit

niciodată. Isus a afirmat: «Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl» (loan 14,9). Cine îlacceptă pe Isus prin credinţă ca Domn şi Mântuitor va fi transformat du pă chipul şi

asemănarea lui Dumnezeu, pentru că va fi tot mai mult asemenea Lui. Acesta este planul şi

voia Sa cu privire la tine!



5 AUGUST «Pe Cel ce n- a cunoscut nici un păcat, El L- a făcut păcat pentru noi, ca noi să fimneprihănirea lui Dumnezeu în El.» 2 CORINTENI 5,21

Sunt sigur că mulţi dintre cititorii mei au sufletul plin de disperare şi sunt descurajaţi —

neştiind ce să mai facă cu viaţa lor. Te numeri şi tu printre aceşti oameni deznădăjduiţi şilipsiţi de speranţă? Domnul Isus te întreabă: «Vrei să te faci sănătos?» (loan 5,6). El ar vreasă faceţi un schimb. Dacă tu îi spui «da», atunci El îţi dă viaţa Sa de biruinţă, iar tu îi dai Lui

viaţa ta păcătoasă şi ruinată. Atunci mândria şi dragostea de sine vor pieri, iar multe trăsăturide caracter bune, pe care altădată nici nu le băgai în seamă, vor fi sădite în loc. Acesta este

schimbul pe care îl propune Isus! Cum a fost făcut posibil un asemenea schimb? Sim plu, prinfaptul că El, pe crucea de pe Golgota a luat asu pra Sa absolut toate păcatele lumii. Mi te şi

închipui rugându-te: «Da, Doamne, vreau ca disperarea mea să piară, vreau să fiu asemenea

Tie!» Dar trebuie să te avertizez: fii foarte, foarte atent! Mulţi oameni care s-au întors la Cris-tos au realizat prea târziu care este preţul pe care trebuie să-1 plătească pentru a fi ca Isus.

Acest ţel suprem al lui Dumnezeu îl poţi atinge numai dacă îi dai întreaga ta viată.

10 AUGUST «Eu pentru aceasta M - am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.» IOAN I8,37

Prin dragostea absolută pentru Adevăr poţi să devii complet sănătos spiritual. Am cititundeva următoarea afirmaţie: «Numai Dumnezeu este şi poate fi obiectiv». E corect! NumaiEl este adevărul. Din păcate, în zilele noastre mulţi oameni se îndepărtează de la ceea ce esteadevărul. Prin natura lor mincinoasă şi pervertită de păcat, aceştia fac judecăţi false despre cei

din jurul lor. Vrei să te însănătoşeşti? Eşti dispus ca de acum înainte să nu mai spui altceva

decât adevărul în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu? Domnul Isus a avut toată autoritatea săafirme despre Sine: «Eu sunt adevărul» (loan 14,6). Unele guri ar avea în schimb extrem de

puţine lucruri de zis dacă ar vorbi numai adevărul. Câte minciuni ai răspândit? Dacă nu te poţi

abţine de la a jigni este din cauză că sufletul tău e bolnav. Acesta este de altfel şi motivul pentru care ai imediat o replică atunci când cineva îndrăzneşte să te mustre şi să îţi spună

adevărul în faţă. Dar imediat ce ai fost vindecat spiritual, poţi să ierţi pe oricine care te supără

sau te jigneşte şi, mai mult chiar, vei fi umplut de dragostea lui Dumnezeu faţă de el. Vrei săte faci sănătos? Acceptă-L pe El ca Domn şi vei fi un om nou în Isus Cristos! El spune: «Iată,

Eu fac toate lucrurile noi» (Apoc. 21,5).

11AUGUST «Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi - L câtă vreme este aproape.» ISAIA

55,6Vrei să te vindeci de furia, de necurăţia, de lipsa ta de răbdare? Nu te lăuda cu ceea ce

eşti! Nu te făli cu aşa-zisa ta economie care nu este altceva decât zgârcenie! Nu te bate în piept nici cu devotamentul tău la serviciu, deoarece nu faci altceva decât să îţi măreşti

mândria! Biblia spune: «Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu că cei ce fac asemenea

lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le

fac» (Rom. 1,32).

Când Domnul Isus te întreabă: «Vrei să te faci sănătos?» (loan 5,6), grăbeşte-te sărăspunzi «da» nu doar din cauza stării tale păcătoase, ci şi pentru că El Se întoarce în cu rând!



Nu mai ai mult timp! Isus vrea să reînnoiască totul în tine, dar tu trebuie să-L accepţi şi să Îi permiţi să facă acest lucru. Astăzi viaţa ta poate să ia o altă turnură. Poate eşti dezamăgit de

ceea ce este sau se întâmplă în jurul tău. Prietenii te-au părăsit, unii au luat-o pe căi greşite,

dar Isus nu te lasă niciodată. Domnul le spune tuturor celor care vin la El prin credinţă: «Iată,

Eu sunt cu tine în toate zilele» (comp. cu Matei 28,30). Te întreb încă o dată: Vrei să-ţi

vindeci sufletul? Dacă da, Cuvântul lui Dumnezeu spune: «dacă Mă veţi căuta cu toată inima Mă voi lăsa să fiu găsit de voi» (Ier. 29,13-14).

12 AUGUST «Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.» IOAN

14,1În ziua de azi milioane de oameni sunt victime ale fricii. Există temeri care pot fi

provocate de cuvinte nedrepte, de atitudini ostile sau de acţiuni răuvoitoare. Bolile şi incer -titudinile în ce priveşte viitorul pot şi ele să cauzeze teamă; chiar şi situaţia politică, de fapt

absolut tot ce ne înconjoară, ne poate provoca temeri cumplite. In plus, această frică estesporită prin intermediul mass-media. Cei mai mulţi oameni nutresc totuşi o teamă care nu

poate fi definită. Faci parte dintre ei? Simţi o teamă care te domină şi te macină cu totul? Ţi-efrică de necunoscut dimineaţa, în timpul zilei şi noaptea? De unde vine ea? Motivul fricii îlreprezintă păcatele neiertate. Singura normă după care se conduce societatea noastră este:

«Teme-te!» Există însă Cineva care a învins lumea şi toate temerile ei: Isus Cristos, care ne

spune tot timpul: «Nu te teme» (Marcu 5,36). Prin aceste cuvinte Domnul te invită să vii la El

cu absolut toate temerile tale. O, vino la lumină, la Isus! Recunoaşte-ţi vina în faţa Sa şi

sângele Său te va curaţi de toate păcatele şi nelegiuirile tale, astfel încât vei putea spuneîmpreună cu psalmistul: «Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu

cântări de izbăvire» (Psalm 32,7).

13 AUGUST «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui F iu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.» IOAN 3,16

Trăim astăzi pe acest pământ ca pe un vulcan gata să erupă şi care poate să îşi reverse

lava în orice moment. Când Domnul Isus a spus: «Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în

aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate»

(Luca 21,26), S-a referit cu siguranţă la zilele noastre. Omul din ziua de azi este din ce în ce

mai dominat de frica de viitor, de aceea există atât de mulţi oameni depresivi. Ştiaţi că psihiatrii sunt cei mai solicitaţi medici în ziua de azi? Din statutul de coroană a creaţiunii şi

imagine a lui Dumnezeu, prin cădere, omul s-a transformat într-un simbol, echivalent al păcatului. Într-adevăr, nimic nou nu e sub soare! În grădina Eden s-a realizat din punct devedere spiritual transformarea radicală în rău a omului. Păcatul este cel care îl desparte pe omde Tatăl ceresc. Dar Dumnezeul plin de dragoste nu a lăsat omul în mâna lui Satan. SacrificiulFiului Său a restabilit relaţia pe verticală, aşa că apostolul Pavel le-a putut scrie plin de

bucurie creştinilor din Roma: «dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai

mult» (Rom. 5,20).

14 AUGUST



«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l - am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească deispăşire pentru sufletele noastre, c ăci prin viaţa din el face sângele ispăşire.» LEVITIC 17,11

Sângele lui Isus vărsat pentru noi este cel care ne salvează de sub robia păcatului. Când

Cristos a fost răstignit pe cruce şi a luat asupra Lui toate păcatele lumii, întreg universul a

suferit împreună cu El. Această suferinţă cumplită a Mântuitorului a fost îngăduită însă spresalvarea ta şi a mea deci, dacă neascultarea primei perechi de oameni a separat omenireaîntreagă de Dumnezeu, jertfa Mielului divin a fost calea spre împăcare. Evanghelistul Matei a

scris că un mare întuneric s-a aşternut peste toată ţara şi «pământul s-a cutremurat, stâncile s-

au despicat» (Matei 27,51). Ce putere dătătoare de viaţă a fost eliberată prin moartea lui IsusCristos — nu numai în natură, dar şi în realitatea spirituală! Nimic altceva în afară de sângele

lui Isus nu a reuşit să distrugă puterea întunericului, eul tău (principalul vinovat care te ţinealegat), păcatul, Satan şi moartea şi să te aducă înapoi la Dumnezeu! Prin moartea Sa pe cruce

(prin care El însuşi a fost făcut păcat), Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a reuşit să desfacăorice legătură a morţii şi ne-a curăţat prin însuşi sfânt sângele Său. Cum de are însă sângele

lui Isus o astfel de putere? Pentru că jertfa sângelui Său înseamnă însăşi viaţa de sfinţenie, de

neprihănire pe care Cristos a sacrificat-o pe altarul împăcării cu Dumnezeu!

7 AUGUST «După ce i - au scos afară, unul din ei a zis „ Scapă- ţi viaţa. Să nu te uiţi înapoi și să nu teopreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri. "» GENEZA 19,17

Păcatul principal al Sodomei, dacă putem să spunem aşa, a fost venerarea imoralităţii:

homosexualitate, perversiune, furt, crimă, lăcomie şi nesupunere. În aceste zile şi noi trăim

practic într-o altă Sodomă. Guvernele îşi pierd din ce în ce mai mult din autoritate şi devin tot

mai lipsite de putere în faţa criminalităţii în continuă escaladare. Pentru Lot problema s-a pusastfel «Scapă- ţi viaţa» sau, după cum scrie într -o altă traducere a Bibliei, «Fugi, de dragul

vieţii tale!». Acest mesaj al dragostei a fost rostit pe un ton foarte serios, care nu lăsa loc niciunui comentariu şi lucrul acesta este de necontestat. Lot a avut parte de un har extraordinar,deoarece doi îngeri ai lui Dumnezeu au venit personal la el, dar eu îţi spun că şi tu ai parte deacelaşi har, căci Dumnezeu vorbeşte inimii tale prin Cuvântul Său. Ieşi, de dragul vieţii tale

veşnice, din Sodoma şi aleargă la Isus! Dumnezeu însuşi îi atenţionează pe oamenii din ziua

de azi, care trăiesc precum Lot odinioară în Sodorna. El este dragoste şi te iubeşte şi pe tine,

de aceea fugi, pentru a-ţi salva viaţa! Dumnezeu nu doreşte moartea păcătoşilor, ci vrea ca toţi

să se întoarcă cu pocăinţă la El şi să trăiască veşnic.

16 AUGUST «Înai nte de toate s ă ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocori tori pl in i de batjocur i, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „ Unde este făgăduinţa venirii Lui?"» 2 PETRU 3,3-4

Profeţiile sunt uneori asemănătoare rugăciunii de cerere: se întâmplă exact opusul a ceea

ce ne-am dorit, a ceea ce ne-am aşteptat. În loc de rezolvarea problemei vedem cum aceastadevine şi mai complicată. Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu nu se lasă însă descurajaţi deacest lucru. Ei stiu că şi în situaţia în care tot ceea ce văd şi experimentează se întoarce parcă

împotr iva lor, totuşi rugăciunile le vor fi ascultate. La fel stau lucrurile şi cu profeţiile, chiar dacă duşmanilor lui Dumnezeu le vine foarte uşor să ia în derâdere adevărul Scripturii. Copiii

Săi sfinţi ştiu ce se întâmplă în realitatea spirituală invizibilă, chiar dacă lumea căzută în păcatnu poate percepe lucrul acesta. Un exemplu ar fi profeţia lui Isaia potrivit căreia Babilonul



(Irakul) şi puterea haldeului vor avea aceeaşi soartă ca Sodoma şi Gomora sau, după cum a

spus profetul Ieremia, Babilonul va ajunge o ruină şi va fi o locuinţă a şacalilor, împlinireatotală a profeţiei ne stă încă înainte şi ne apropiem cu paşi tot mai rapizi de acest moment de

judecată.

17 AUGUST «Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţ i aminte, ca la o lumina care străluceşte într - un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.» 2 PETRU 1,19

Verbul «a avea» este sinonim cu «a poseda». Domnul ne asigură nu doar că primim

cuvântul profetic, dar că îl şi avem, adică îl înţelegem, ne aparţine. Este un dar preţi os pe caretrebuie să îl folosim constant, «ca o lumină care străluceşte într -un loc întunecos» şi de careavem mare nevoie. Trăim într -o vreme întunecată a sfârşitului: «până se va crăpa de ziuă şi

va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre». Mă impresionează puternic faptul că

apostolul Petru nu spune: «Până când steaua de răsărit se va ridica pe cer şi Domnul IsusCristos va coborî din gloria cerească», ci mai degrabă «până se va crăpa de ziuă şi va răsări

luceafărul de dimineaţă în inimile voastre». Apostolul vrea să sublinieze faptul că revenirea

lui Isus este în strânsă legătură cu inima noastră, de aceea, în momentul când El va apărea pe

norii cerului, inimile copiilor lui Dumnezeu vor vibra puternic. Din acest motiv avem şi mai

mare nevoie de lumina cuvintelor profetice, deoarece împlinirea lor este tot mai aproape.Clipa în care Domnul Se va arăta în faţa întregii lumi bate deja la uşă.

8 AUGUST «Elisei a trimis să- i spună printr -un sol: „Du- te, şi scaldă- te de şapte ori în Iordan şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat. " Naaman s- a mâniat şi a plecat.»2 ÎMPĂRAŢI 5,10-11

Iordanul este un râu extr aordinar. Unui om lepros i se spune să se spele în acest râu pentrua fi vindecat de lepră, dar respectivul se împotriveşte acestei idei, deoarece crede că ştie mai

bine ce are de făcut. Iordanul este o imagine a lui Isus Cristos, a Celui care a fost crucificat.Isus, Cel venit de la Tatăl, Cel f ăr ă de păcat, S-a coborât, S-a întrupat şi a devenit râul care îicurăţă de orice păcat pe toţi cei care vor să se spele în el. Numele Iordan înseamnă «a merge

în jos»; şi prin aceasta râul este o imagine a întrupării lui Isus, care a coborât pe pământ dingloria cerească. Prin această renunţare la Sine, prin această dăruire totală, astăzi avem parte de

râul de apă vie care nu va seca niciodată. Dacă îl urmezi pe Isus în Iordanul spiritual, adică înmoartea Sa, atunci vei fi şi tu înnoit. El ne spune: «Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze»

(loan 12,26). Şi tu vei fi ca Iordanul ale cărui ape nu seacă niciodată. Cine merge pe ca leaMielului, din perspectiva lumii merge în jos; eul său es te din ce în ce mai lipsit de putere. Dar,din perspectivă spirituală «vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă»

(Isaia 58,11).

8 AUGUST «Dacă vine cineva la M ine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copii i

săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.» LUCA14,26



Numele Iordan înseamnă, după cum am văzut ieri «a co borî». Dar mai are încă o semnificaţie,şi anume «despărţire». Iordanul despărţea ţara promisă, Canaanul, de pustie. Când poporulIsrael a trecut acest Iordan al morţii, a lăsat în urma lui viaţa veche din pustie - o prefigurare acrucii lui Cristos. Nimic nu ne desparte atât de irevocabil de viaţa veche din pustie ca trecerea

Iordanului morţii, adică conştientizarea faptului că: «Am fost răstignit împreuna cu Cristos»

(Gal. 2,20). Pavel a mărturisit că, prin cruce a fost despărţit de absolut toate lucrurile:«departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus

Cristos» (Gal. 6,14).Credinciosul pe care moartea lui Isus nu îl desparte de toate lucrurile care erau valoroase

pentru el până atunci nu va fi capabil să fie complet umplut de Dumnezeu. Este cutremurător

să vezi starea nenorocită a atâtor copii ai lui Dumnezeu: ei se opresc la Iordan. Dragă

cititorule, traversează astăzi Iordanul morţii spre o viaţă nouă, acceptă această cale a Mielului,a morţii şi începe prin harul Domnului cucerirea ţării promise!

20 AUGUST «Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune- le: «După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţaraCanaanului, să- i izgoniţi dinaintea voastră pe toți locuitorii ţării, să le dărâmaţi toț i idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.»NUMERI 33,51-52

Iordanul simbolizează într -un mod minunat moartea lui Isus pe crucea de pe dealulGolgotei. Noi îl prezentăm aici că singura posibilitate de obţinere a victoriei depline asu pratuturor puterilor duşmanului. Domnul le porunceşte copiilor lui Israel să-i alunge pe toţi

locuitorii Canaanului şi să le distrugă idolii, dar nu înainte de a spune: «După ce veţi trece

Iordanul». De aici învăţăm ce înseamnă adevărata piruinţă - biruinţa prin crucea şi suferinţele

lui Cristos! Crede dar, copile al lui Dumnezeu că: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Dacă te

odihneşti în această lucrare completă de mântuire eşti una cu El, cu Isus, şi doar atunci începeviaţa ţa de biruinţă - nu invers! Nu mai trebuie să încerci să te schimbi prin propriile tale

eforturi, ci trebuie să te ancorezi cu putere în această Stâncă a biruinţei. Exact acest lucru estescris în Romani 6,6: «Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El». Dece? Apostolul Pavel continuă: «pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în

aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului».

21 AUGUST

«Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul .» Ezechel.47,9In opinia mea Iordanul este singurul râu unde Trinitatea S-a revelat complet omenirii.Acest lucru îl găsim prezentat în Matei 3,16-17: «Isus (Dumnezeu Fiul) a ieşit afară din apă.

Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu (Dumnezeu DuhulSfânt) pogorân-du-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas,

care zicea: acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi (Dumnezeu Tatăl) găsesc plăcerea"».

O, dacă am înţelege astăzi profunzimea acestui adevăr spiritual: Trinitatea Se revelează pe

Sine complet pe Golgota - acolo unde a curs sângele scump al lui Isus, acolo unde moarteaDomnului a devenit realitate. Dumnezeul cel sfânt, care n-a cunoscut păcat, a luat chip de omşi a intrat în «Iordan» să ne spele nouă păcatele. Cine acceptă «Iordanul», adică moartea Lui,

acela are de luptat din greu, deoarece intr eg iadul se ridică împotriva lui. Dacă decizi astăzi cu

toată seriozitatea să intri în «Iordan», dacă îl iei în serios pe Cel care a fost crucificat dedragul tău, aşteaptă-te la război! Să ştii însă că duşmanul este deja învins! Poţi să te bucuri



precum împăratul David: «inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva

mea, tot plin de încredere aş fi» (Psalm 27,3)

22 AUGUST «Cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut vazice celui ce l- a făcut : „Pentr u ce m- ai făcut aşa?"» R OMANI 9,20

Acest verset ne spune că este arogant din partea noastră să-L chestionăm pe Dumnezeulcel Viu cu privire la absolut orice lucru. Există în întreaga istorie a lumii nu mai un singur «dece» justificat: acela pe care Domnul Isus l-a strigat pe cruce; «Dumnezeul Meu, Dumnezeul

Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46). Există taine şi acţiuni ale lui Dumnezeu pe care

noi, oamenii, cu capacitatea noastră limitată de înţelegere nu le-am putea pricepe niciodată.

Nu ne-ar ajunge toată eternitatea să cunoaştem pe deplin Fiinţa Sa. Prin înţelepciunea noastră

limitată şi pervertită de păcat nu vom reuşi niciodată să II înţelegem pe Dumnezeu. Dar exact

din acest motiv mesa jul Evanghelia este atât de preţios: Dumnezeu-Tatăl L-a trimis pe Isus pe

pământ să fie Mântuitorul nostru, iar El a spus: «Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl»(loan 14,9). Prin Isus ni s-a dăruit posibilitatea biruinţei şi a cunoaşterii Dumnezeului celui

Viu: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus

Cristos!» (1 Cor. 15,57).

23 AUGUST «Răscumpăraţi vremea.» EFESENI 5,16Trebuie să ne aducem mereu aminte că timpul este un dar preţios din partea lui Dumnezeu.

Domnul ni 1-a dat să profităm de el, nu să îl irosim; altfel spus, să transformăm minutele,

orele şi zilele în comori pentru eternitate. Dacă nu facem acest lucr u şi pierdem timp preţios,atunci nesocotim plini de ingratitudine un mare cadou al lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândimcă timpul pierdut nu mai poate fi recuperat cu nici un chip. Fiecare minut care se scurge atrecut pentru totdeauna, nu se mai întoarce niciodată! In timpul primit în dar avem opor -tunitatea să lucrăm pentru Domnul. Ca şi copii ai Săi suntem deja colucrători cu El, fiecare înlocul unde 1-a aşezat Creatorul. Nici un om de pe pământ nu şi-a investit însă timpul pe care

1-a avut la dispoziţie în valori eterne ca Domnul Isus. Apostolul Ioan spune la sfârşitul

Evangheliei sale: «Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a f ăcut Isus, care, dacă s-ar fi scris

cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi

scris» (loan 21,25). Timpul este scurt, iar împăratul împăraţilor aşteaptă să ÎI slujim cât mai

mult. Fii aşadar raţional în folosirea timpului scurt care ţi-a fost dat! Atunci ţi se va spune:«Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe

lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău» (Matei 25,21).

24 AUGUST «Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de lasine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi să aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în M inei» IOAN 15,4

Există un proverb care se poate aplica foarte bine şi în cazul Israelului: «istoria se repetă».

Ceea ce s-a întâmplat cu poporul evreu în vechime se întâmplă şi acum. Israeliţii au trăit peste400 de ani în exil în Egipt, apoi au fost eliberaţi de o mână puternică prin sângele unui miel şi



au traversat Marea Roşie «ca pe uscat» (Evrei 11,29). A urmat imediat pustia. Acoloîntunericul spiritual s-a lăsat peste ei, deoarece au ales să se rupă de sub conducerea lui Dum-nezeu. Aşa a fost atunci, aşa este şi acum. Dacă mă uit la situaţia prezentă, la istoria modernă

a poporului Israel, atunci aceasta se potriveşte perfect, din punctul de vedere al Noului

Testament şi al afirmaţiei Domnului Isus: «Cine Rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce

multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic» (loan 15,5). Ce doreşte Domnul săspună prin aceste cuvinte? Mulţi oameni fac multe lucruri fără Isus; da, putem să facem multelucruri fară El! Dar dacă nu suntem sub conducerea Lui, dacă în tot ceea ce facem nu suntem

în Isus şi nu avem o părtăşie adevărată cu El, totul este în zadar. Cea mai mare absurditateeste o viaţă irosită fară nici un scop, adică trăită fără Isus!

25 AUGUST «Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui .» R OMANI 9,28

Suntem deja în această perioadă a «judecăţii iminente». Putem să vedem lucr ul acesta cu

ochii noştri si să-1 auzim cu urechile noastre, deoarece nu trece o zi f ăr ă să se fi întâmplatvreo catastrofa. De ce? Pentru că omul în necugetarea sa I-a întors spatele lui Dumnezeu.Aproape peste tot vedem degradare, răsturnarea valorilor — fie în muzică, artă sau principii

morale. Credinţa în Fiul lui Dumnezeu s-a răcit şi a fost înlocuită cu glorificarea eului. Toateacestea vor cunoaşte o puternică escaladare până la revenirea pe norii cerului a DomnuluiIsus. Dacă citim ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, vedem foarte clar că vremea când Domnul

Se va descoperi în faţa întregii lumi nu este departe: «Iată că El vine pe nori şi orice ochi îl va

vedea» (Apoc. 1,7). Lumea practic nu se mai opreşte din a face răul; acest lucru îl vedem zi dezi. Tu, care eşti ispitit să fii robul valorilor trecătoare sau al situaţiei tale financiare, care eştimereu tentat să te compari cu cei din jurul tău, indiferent dacă sunt buni sau răi, întoarce -ţi

privirea de la lume şi îndreapt-o doar spre Isus! Fă acest lucru acum şi vei auzi din nou vocea

Sa spunându-ţi: «Vino după Mine» (Matei 8,22).

26 AUGUST «Iată că v- am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, . şi peste toată putereavrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.» LUCA 10,19Cu aceste vorbe îşi declară Domnul autoritatea atotputernică asupra puterii distrugătoare a

duşmanului. Trebuie să fim conştienţi că prezenţa şi activitatea răului sunt reale. Ignoranţaunui credincios nu îl apără de atacuri, ci dimpotrivă: diavolul îi caută mai ales pe cei

ignoranţi. Cei care veghează, credincioşii adevăraţi care rămân în Domnul sunt intangibili, deaceea El ne aduce atât de des aminte şi ne porunceşte să veghem şi să ne rugăm, să nu cădem

în ispită. Apostolul Pavel spune: «căci nu suntem în neştiinţă des pre planurile lui (Satan)» (2Cor. 2,11), Duşmanul îşi foloseşte într -adevăr toate resursele pentru a ne ispiti. Dar, în

mijlocul tuturor atacurilor, vom primi întreaga putere de biruinţă a lui Isus căci El ne-a promis: «v-am dat puter e... peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Din punctul devedere al situaţiei prezente din lume, astăzi trăim o veritabilă revărsare a iadului pe pământ, o

invazie a duhurilor din adâncuri. Copiii lui Dumnezeu ocupă primul loc pe lista de distrugerea diavolului, dar, în ciuda acestei stări de lucruri, ei sunt aceia care vor avea parte de biruinţa

finală.



27 AUGUST «Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca.»DEUTERONOM 32,3-4

Moise, care în cele mai grele încercări şi ispite prin care a trecut a găsit în Domnul un loc

de scăpare, a mărturisit la sfârşitul vieţii în faţa poporului Israel: «El este Stânca». In întreaga

Biblie Isus apare ca «Stânca veşnică», un loc sigur de adăpost. Este El şi stânca ta? Aiacceptat adevărul acesta sau viaţa ta se derulează fară Isus, fară Locul veşnic şi sigur deadăpost, chiar acum când nevoia ta de siguranţă este cea mai mare? Toţi simţim nevoia să

avem siguranţă, protecţie, adăpost şi pace. Toţi căutăm aceste lucruri, dar de cele mai multeori în locuri greşite, şi nu la Stânca eternă care este Isus Cristos. Care este temelia pe care ţi-aiconstruit viaţa până acum? Fundamentul pe care clădim oglindeşte în mod clar viaţa noastră

de zi cu zi şi este decisiv în ce priveşte locul în care ne vom petrece veşnicia. Nu ceea cesuntem, ci în ce ne-am ancorat viaţa contează. Pune-ţi picioarele pe această «Stâncă sfântă»!

Construieşte-ţi din nou, de la bun început, casa vieţii tale pe Isus Cristos, Stânca veşnică!Cheamă-L din toată inima şi roagă-L: «Adăposteşte-mă, ascunde-mă în Tine, Doamne Isuse!»

El o va face, deoarece Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile noastre sincere.

28 AUGUST Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu douătăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecăsim ţirile şi gândurile inimii.» EVREI 4,12

Sufletul este cel cu care simţim, atingem şi percepem tot ceea ce ține de domeniulmaterial. Pericolul de a ne lăsa influenţaţi şi conduşi de sentimente este mare si exact în acest

punct atacă duşmanul. El caută să tulbure imaginea lui Isus. A amesteca lucrurile sentimentale

cu cele duhovniceşti înseamnă a amesteca ce este trecător cu ce este veşnic. Exact acest

amalgam din viaţa unui credincios oferă un preţios punct de sprijin diavolului. Duşmanului îieste foarte uşor să distorsioneze anumite sentimente sau dorinţe în aşa fel încât să crezi că defapt Domnul îţi sugerează ce să faci. Dacă te regăseşti în această situaţie, atunci spune: «Este

scris ...» - şi vei avea (prin folosirea Cuvântului lui Dumnezeu) control absolut asupra puteriiduşmanului! Bazează-te pe cuvântul Sfintei Scripturi, la-să-te luminat şi condus de el, pentru

ca trăirile sufleteşti să rămână total separate de cele spirituale, iar tu să devii un om

duhovnicesc. Atunci vei vedea din nou clar, atunci duhul tău va fi condus de Duhul luiDumnezeu pe calea corectă, iar fluctuaţiile — «acum în al şaptelea cer, peste un minut căzut

la pământ» vor înceta. Inima ta va fi ancorată puternic în Isus. Acest lucru se întâmplă doar

prin har!

29 AUGUST

«Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Cristostrăieşte în mine.» GALATENI 2,20

Un suflet schilodit este imaginea unui caracter bolnav. Aceasta este realitatea tristă a unui

credincios care se află sub puterea duşmanului. Un astfel de om este negativist din punct devedere spiritual, loveşte totul în jurul său; se enervează pe toţi din absolut orice motiv, totul îl

irită, afară de propria sa persoană. În cele din urmă se retrage jignit în cochilia lui ... şi iadul

izbucneşte în râsul său răutăcios, deoarece vede încă un suflet care ar fi putut fi folosit de

Domnul într-un mod minunat, dar care este acum prins în ghearele sa le. Aceşti oameni sunt

adesea persoane foarte talentate care ar fi putut să facă ceva în împărăţia lui Dumnezeu spregloria îndurării Sale. Dar acum nu mai există alinare pentru ei. Cu cât un caracter este mai

bolnav, mai pervertit de păcat, cu atât omul respectiv are mai puţină putere în duhul său. Deaceea, întoarce-te acum la punctul zero, adică acolo unde Cristos a fost crucificat în locul tău.



Cine se întoarce în punctul de plecare, are loc în suflet numai pentru biruinţa lui Isus. Cine ia

în serios cuvintele lui Isus — «Iată că v-am dat putere... şi peste toată puterea vrăjmaşului»

(Luca 10,19) - acela experimentează biruinţa în toate domeniile vieţii!

30 AUGUST «Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n- are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lu i!» ISAIA 50,10

Atacurile în duh sunt profunde şi foarte puternice. Pentru a fi biruitori, trebuie să câştigăm

mai înainte biruinţa asupra trupului şi sufletului nostru. Duhul unui om reprezintă tronul dedomnie al Duhului lui Dumnezeu; astfel intrăm în părtăşie cu Sfânta Treime. Din acest motiv

scopul diavolului este acela de a ne întuneca duhul, de a ne cufunda în disperare. Domnulîngăduie asemenea atacuri ca noi să credem şi să acceptăm doar realitatea biruinţei lui Isus:

«Iată că v-am dat putere ... şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Ce putem face

în mod practic când duhul nostru se luptă la adâncimi întunecate nebănuite? Să ne încredem înDomnul cu toată inima noastră, chiar dacă uneori nu simţim nimic! Când nu mai primim niciun răspuns de sus, când toate căile parcă sunt înfundate şi trecem printr -o «noapte» asufletului, trebuie să facem ceea ce spune prorocul Isaia: «să se încreadă în Numele Domnului

şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» Dacă ne agăţăm puternic de Domnul, vom fi ca Iov care, în

ciuda încercărilor grele prin care a trecut, a putut să afirme: «Dar ştiu că Răscumpărătorul

meu este viu» (Iov 19,25).

31 AUGUST «Or icine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» I IOAN 3,3

Speranţa în El, dorinţa de a fi cu El implică o curăţire spirituală tot mai profundă.Persoana sfântă a lui Isus, de care vrem să ne apropiem din ce în ce mai mult, ne obligă la

măreţie interioară, potrivit propriei Sale fiinţe. Ce înseamnă practic acest lucru? Trebuie sădevenim din ce în ce mai mult ca Isus, pe măsură ce distanţa temporală ce separă întâlnirea

noastră cu El scade. De ce oare? Deoarece rezultatul sfinţirii noastre, pas cu pas, trebuie să fieasemănarea totală cu Cristos: «... vom fi ca El; pentru că II vom vedea aşa cum este» (1 loan3,2). Prima mea întrebare este aceasta: este apropierea ta în duh de ceea ce este El în con-formitate cu viaţa ta întreagă? Este inima ta din ce în ce mai smerită, din ce în ce mai blândă,

mai plină de dragoste, mai mult asemănătoare cu cea a lui Isus? Iar o a treia în trebare ar fi:

prin ce este exprimată în mod concret în viaţa ta această sfinţire treptată? Ea trebuie să serealizeze prin însuşirea trăsăturilor de caracter ale lui Isus în fiinţa noastră. Cu cât avem mai

clar ţelul înaintea ochilor noştri şi cu cât ajungem mai aproape de Isus, cu atât depindem maimult de El şi numai de El. Această dependenţă completa de persoana Sa ne dă o încredere din

ce în ce mai mare, iar speranţa noastră se păstrează vie, ea fiind o dovadă de netăgăduit acredinţei din inimă.



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

SEPTEMBRIE

1SEPTEMBRIE«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus

Cristos şi prin Duhu l Dumnezeului n ostru.» I CORINTENI 6,11Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat

înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus:

«Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom.7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de

Pavel în 2 Corinteni 4,7: «... pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu

şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnicconfruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în

noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată

această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic

ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi

mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel

am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi me reu departe de noi?Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului:

«Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus

Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi

odată încoronaţi în slava cerească.

2 SEPTEMBRIE «Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce

priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă

ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispiti t în ceea ce a suferit , poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi,» EVREI 2,17-18

Toţi caută ajutor în situaţiile disperate din viaţă. Unii luptă să se oprească din alergarea

lor pe calea vieţii. Cei bolnavi spiritual caută ajutor la psihiatri, şi totuşi nu găsesc nicicumalinare. De ce oare? Pentru că nici un om nu poate oferi vindecare pentru suflet. Problema nu

este una exterioară, ci interioară, în inima ta; din acest motiv Domnul Isus este singurul carete poate ajuta. Doar El poate înţelege şi rezolva problemele noastre sufleteşti, deoarece a trăit



ca om pe acest pământ. A fost f ăcut una cu păcatele tale: «pe Cel ce n-a cunoscut nici un

păcat, El L-a făcut păcat pentru noi» (2 Cor. 5,21). Acest lucru înseamnă că pe cruceaGolgotei Isus Cristos S-a identificat complet cu păcatele noastre, cu fiinţa noastră căzută. Îţi este teamă de moarte? Domnul Isus este singurul care îţi poate lua această frică deoarece

El, Este etern, a murite dar prin jertfa Sa pe crucea Golgotei a biruit moartea şi pe cel care are

putere asupra morţii, adică pe diavol. Te mai îndoieşti că numai Isus te poate ajuta?

2 SEPTEMBRIE «Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor

ce sunt ispitiţi.» EVREI 2,18Eşti descurajat spiritual? Iarăşi îţi spun, numai Isus te poate ajuta deoarece chiar şi El,

împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor a simţit spaima şi descurajarea. El înţelege perfect

fiecare situaţie şi fiecare stare prin care trecem. Te simţi singur? Aleargă neîntârziat la Isus,

Cel care ştie foarte bine ce este singurătatea, deoarece a fost părăsit de cei mai buni prieteni ai

Săi exact când ar fi avut cea mai mare nevoie de ei. Crezi că încercările din viaţa ta sunt prea grele? Atunci numai Isus te poate aljuta,

deoarece în absolut toate privinţele El a fost ispitit ca şi noi. El cunoaşte şi cele mai perfide

ispite care te atacă şi simte alături de tine ca Unul care le-a suferit de mii de ori mai profund,dar le-a şi biruit!

Numai Isus Cristos este ajutorul tău pentru că El poate ierta orice păcat. S-ar putea ca înviaţa ta să existe multe lucruri ascunse de care ţi s-ar face ruşine de moarte dacă cumva s-ar afla. Pe cruce Isus a suferit şi a plătit preţul întreg şi pentru faptele tale josnice: «... a suferit

crucea, a dispreţuit ruşinea» (Evrei 12,2).

4 SEPTEMBRIE «Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.» IOAN 21,17

Isus îi ajută pe cei debusolaţi, pe cei căzuţi, pe cei descurajaţi, pe cei care au deviat de pecalea vieţii, care se simt fară nici un rost. Petru a fost unul dintre aceşti oameni; el a eşuat în

însărcinarea primită şi a dat dovadă de necredincioşie faţă de Isus. Prin cuvintele pe care le

rosteşte celorlalţi ucenici după învierea Domnului: «Mă duc să prind peşte» (Ioan 21,3), poţi

simţi resemnarea din viaţa sa. Ce a vrut să spună de fapt Petru a fost: «Nimic nu mai contează,

am eşuat în viata mea de credinţă!» El s-a simţit descalificat, nevrednic. Interesant este faptulcă nu mai are parte de binecuvântare nici măcar în vechea sa meserie, deoarece citim lasfârşitul aceluiaşi verset: «si n-au prins nimic în noaptea aceea» (loan 21,3). A fost completdeznădăjduit. Dar Isus îi ridică, îi remotivează pe cei descura jaţi, pe cei nevrednici:«Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm» (loan 21,4). Şi ştim deja cum 1-a ajutat pe Petru; El S-aatins de inima lui: «Doamne, Tu toate le stii; stii că Te iubese» (loan 21,17). Ţi-au ieşit şi ţie

toate, absolut toate planurile anadopa, aşa cum nu ai vrut? Numai Isus te poate ajuta — şi El

vrea să o facă chiar acum!

2 SEPTEMBRIE

«„Crezi tu în F iul lui Dumnezeu? "El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în

El?" » IOAN 9,35-36

Isus este răspunsul şi pentru cei care nu îl văd şi pentru cei care chiar dacă L-au căutat, nuL-au găsit. Aici mă gândesc la orbul care s-a născut astfel. Replica la întrebarea lui Isus ne



dovedeşte că orbul L-a căutat, căci el întreabă: «Si cine este, Doamne, ca să cred în El?» Şi

tu, dragul meu, care îl cauţi pe Isus, dar încă nu L-ai găsit şi nu ai simţit ajutorul Său, ai parte

de promisiunea Sa: «cine caută, găseşte» (Matei 7,8). Şi pe tine El te poate ajuta! Când orbul

îl găseşte pe Isus, Domnul îi descoperă motivul real pentru care a fost orb, şi anume păcatul:

«După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii

orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului" (care,tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine» (loan 9,6-7). Aicivedem şi cauza şi efectul - adică murdăria spirituală şi orbirea. Motivul orbirii tale spirituale

este murdăria păcatului din viaţa ta. Numai Isus te poate ajuta! Lasă-te, ca şi orbul, curăţat şi

vindecat de murdăria ta! Fii gata să smulgi r äul din rădăcină!

6 SEPTEMBRIE «încolo, fraţilor, întăriţi - vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Î mbrăcaţi - vă cu toată

armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n- avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteni il or, împotriva domnii lor ,împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt

în locurile cereşti.» EFESENI 6,10-12 Noi suntem chemaţi să luptăm: «luptă-te lupta cea bună a credinţei» (1 Tim. 6,12). Să nu

credem însă că luptăm prin credinţa noastră, ci prin puterea Domnului nostru Isus Cristos.

Acest lucru este enunţat clar de apostolul Pavel: «viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o

trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu» (Gal. 2,20). Isus Cristos este darul minunat al luiDumnezeu pentru noi; doar în El şi prin El putem avea credinţă statornică în Dumnezeu.

Sfânta Scriptură spune despre El că este începutul şi sfârşitul credinţei; din acest motiv nu potsă laud pe nimeni că ar avea o credinţă puternică sau statornică, deoarece persoana care se

laudă, se poate lăuda doar în Domnul. Aşadar mulţumeş-te-I lui Dumnezeu că în mila Sanesfârşită L-a dat pe Isus pentru noi, şi prin El ne-a dăruit toate lucrurile. Cel care L-aacceptat pe Isus în inima sa poate avea siguranţa şi bogăţia spirituală a apostolului Pavel: «...

cum nu ne va da föra plată, împreună cu El, toate lucrurile?» (Rom. 8,32).

3 SEPTEMBRIE


Cristos!» 1 CORINTENI 15,57Care este strategia pe care trebuie să o urmăm în ce priveşte lupta credinţei? De fapt

aceasta nici măcar nu este problema noastră, ci a Comandantului suprem. Domnul nostru IsusCristos este Cel care ne conduce în această luptă după cum este scris: «Domnul este un

războinic viteaz. Numele Lui este Domnul» (Exod 15,3). Aici se ridică însă întrebarea:?

suntem în război? Da, ca şi creştini răscumpăraţi ne aflăm Ifitr -un război pe viaţă şi pe moar -te. Lipjsa de cunoaştere a acestui adevăr de către mulţi credincioşi este extrem de

îngrijorătoare. Să nu pierdem însă din vedere faptul că a-L urma pe Isus presupune situaţii de

conflict spiritual dintre cele mai grele, dar şi dezno-dământuri de biruinţă. Din păcate mulţi

copii ai lui Dumnezeu niîtfealizează că sunt în război, într -o luptă pe viaţă şi pe moarte, deşi

Cuvântul Său spune foarte clar: «... să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne

în făşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm

ţinta la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre» (Evrei 2,1-2). Aşadar, credinţa în Isus

nu este o joacă de-a războiul, ci scena unor bătălii crâncene. Avem de a face cu duşmaniinvizibili, foarte puternici. Dar Cristos este biruitor!



8 SEPTEMBRIE «Intăriţi - vă dar mâinile obosite si genunchii slăbănogiţi. Croiţi cărări drepte cu picioarele

voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vinde-

cat.» EVREI 12,12-13În ce ne priveşte, tactica luptei de credinţă se rezumă doar la respectarea ordinelor de

luptă date de Comandantul suprem: marş, cercetare, luarea măsurilor de siguranţă, atac,

camuflaj etc. Ca şi copii ai lui Dumnezeu nu putem să dăm înapoi niciodată, ci doar să

mergem înainte. Nu putem să ne permitem nici o încetare temporară a focului; trebuie să fim

mereu în alertă. Cercetare înseamnă practic recunoaşterea intenţiilor duşmanului. De ce? «Ca

să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre

planurile lui» (2 Cor. 2,11). Doar omul care se lasă condus întru totul de El poate fi un

adevărat luptător pe drumul credinţei: «nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi» (Isaia50,5). Doar omul care um blă în ascultare absolută faţă de Isus, ca apostolul Pavel, poatecunoaşte realitatea pe câmpul de bătălie şi tacticile duşmanului. Pavel spune: «căci nu suntem

în neştiinţă despre planurile lui». Apostolul cunoştea puterea duşimanului, dar s-a încrezutdeplin în biruinţa lui Isus, fiind biruitor în lupta credinţei. De aceea la sfârşitul vieţii, uitându-se înapoi, a putut să mărturisească: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea,

am păzit credinţa» (2 Tim. 4,7).

4 SEPTEMBRIE «Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într -un în ger de lumină.» 2 CORINTENI

11,14Mielul lui Dumnezeu 1-a învins pe Satan pe crucea de pe dealul Golgotei - nu cu o armată

puternică sau prin autoritate, ci prin duhul Său smerit, prin caracterul Lui divin. Aceasta a fost

şi este şi astăzi strategia lui Isus Cristos.Tactica cea mai des folosită de diavol este o rafinată deghizare. EI se preface chiar şi într -

un înger de lumină, apărând aşa, în mijlocul Bisericii lui Isus şi, subtil, punând pro blemarenunţării la cruce. Atenţie însă, dacă credincioşii se integrează sistemului de valori al lumii,

atunci ar mai putea fi ei mărturie? Evident nu. Ce tactică trebuie deci să folosim împotriva

duşmanului? Exact opusul metodei sale: în locul ipocriziei şi al minciunii, să folosim numai

adevărul! Ce ne îndeamnă Sfânta Scriptură? «Staţi gata dar, având mijlocul încins cu

adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii» (Efes. 6,14). Adevărul biruie întotdeauna min-ciuna. Dacă ne apropiem în ipocrizie de cei din jurul nostru şi vrem să creăm o altă impresie,

atunci mărturia noastră despre Domnul nu are nici o valoare, deoarece inima noastră minte.

Acesta este duhul diabolic al evlaviei mincinoase, care face ravagii în Biserica lui Isus: păcatele sunt acoperite, tolerate, iar semnificaţia crucii îşi pierde valoarea. Domnul IsusCristos este biruitor, de aceea, încingeţi-vă mijlocul cu Adevărul!

10 SEPTEMBRIE «Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina str ălucirii acestor descoperiri, mi~a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască si să mă împiedice să mă în - gâmf.» 2 CORINTENI 12,7

O altă tactică devastatoare a diavolului este atacul direct, frontal asupra trupului,sufletului şi duhului copiilor lui Dumnezeu. Chiar şi apostolul Pavel, slujitorul Său credinciosa avut parte de un astfel de atac. Acest ţepuş în car ne i-a afectat nu doar trupul, ci şi sufletul.

Ce măsuri de apărare trebuie să ne luăm atunci când duşmanul ne atacă a tât de brutal? Cum



putem rămâne în picioare? In mod sigur nu ar trebui să răspundem răului cu rău, cu nervi şi

su părare, ci ar trebui să venim imediat în rugăciune înaintea Domnului nostru Isus Cristos.

Exact acest lucru 1-a făcut şi Pavel. Când îi vedea pe alţi credincioşi atacaţi de Satan, îi ruga

în Numele lui Isus să nu răspundă provocărilor. Când era el însuşi atacat, se prezenta imediat

înaintea Domnului: «De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia» (2 Cor. 12,8). Şi iată că

Domnul Isus Cristos, Stăpânul su prem, a făcut o minune: i-a deschis slujitorului Său noi re-surse de îndurare şi de putere şi i-a spus: «Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în

slăbiciune este făcuta desăvârşită» (2 Cor. 12,9). Doar astfel putem face faţă cu succes acesteistratageme a diavolului.

11SEPTEMBRIE «Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice,

întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.» 2 CORINTENI 10,4Direcţia în care privim este foarte importantă! Iosua a avut imaginea deloc încurajatoaig a

Ierihonului în faţa ochilor, dar şi-a îndreptat privirea în sus: «iată un om stătea în picioareînaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână» (Iosua 5,13). Iosua a câştigat victoria asupra

Ierihonului în urma acestei întâlniri cu Cel biruitor. A fost o victorie experimentată prin

credinţă. Strategia poporului Israel se rezuma doar la a respecta poruncile Domnului. Tactica

Sa de război pare de cele mai multe ori complet lipsită de logică pentru mintea umană.

Israelul nu a luptat efectiv împotriva Ierihonului, ci şi-a înconjurat duşmanul cu prezenţa

Domnului. Secretul victoriei evreilor a fost cunoaşterea lui Dumnezeu, experimentarea

prezenţei Sale - purtau cu ei chivotul - şi ascultarea poruncilor Lui. Înconjurarea cetăţii în

rugăciune, implorarea prezenţei şi intervenţiei Sale a făcut ca puterea Ierihonului întărit să se

evapore de una singură. Din punctul Său de vedere pretoria era deja câştigată. Prezenţa lui

Dumnezeu a fost de ajuns pentru victorie - şi ne este de ajuns şi nouă astăzi. Aceasta este

realitatea noastră spirituală: toate bătăliile au fost deja câştigate! Victoria finală este a noastră

şi această cer titudine ne face puternici în lupta credinţei.

12 SEPTEMBRIE «Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care

răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi - vă lui tari în credinţă.» l PETRU, 5,8-9Trebuie să conştientizăm adevărul că, din punct de vedere organic am fost altoiţi spiritual,

am devenit una cu Israelul; de aici şi multiplele atacuri ale diavolului. Israelul este partea

vizibilă a poporului lui Dumnezeu, iar Biserica lui Isus este partea nevăzută. De aceea avemacelaşi duşman şi ducem aceeaşi luptă! Concluzia care se des prinde de aici este logică:

duşmanul nemilos care se luptă să distrugă complet Israelul, doreşte să-i nimicească şi pe

copiii lui Dumnezeu, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales spiritual. În viclenia, înşiretenia sa, diavolul îţi întunecă ochii astfel încât să nu mai poţi vedea păcatul. El vrea să-1sădească, să-1 înrădăcineze în inima, în gândurile tale. Scriptura spune: «Păzeşte- ţi inima»

(Prov. 4,23). Păstrează Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta! Satan vrea să îţi stăpânească

mintea, dar tu gândeşte-te mai degrabă la Domnul vieţii tale, la Mântuitorul nostru Isus

Cristos. Duşmanul vrea să se folosească în mod negativ de limba ta, dar Cuvântul lui

Dumnezeu te îndeamnă mai degrabă la tăcere: «Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile

bune să- şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare» (1 Petru 3,10). Mulţi

cad - noi însă pornim la atac şi biruim în Numele lui Isus; exact în aceste vremuri din urmăeste foarte important să nu cedăm ispitelor diavolului!



6 SEPTEMBRIE «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» IOAN 1,29

Cine înţelege în profunzime şi trăieşte acest cuvânt în viaţa lui poate fi sigur că este pecalea spre viaţa veşnică. Mielul lui Dumnezeu este esenţa mesajului Sfintei Scripturi. Peste totîn Biblie întâlnim referiri la miel, la mielul fåra nici un cusur: «Avraam a pus deoparte şapte

mieluşele din turmă» (Gen. 21,28). Cifra şapte reprezintă desăvârşirea. Cei şapte miei ai lui

Avraam simbolizează darul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru noi, şi anume Fiul Său, MielulCristos.

David şi întreaga adunare a isrsaeliţilor au sacrificat înaintea Domnului mii de miei.Aceasta înseamnă de zece ori zece ori zece. Cifra zece simbolizează în Sfânta Scriptură

imaginea întregii omeniri. Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a purtat păcatele lumii întregi, este

Mielul de jertfa pentru fiecare păcătos în parte, adică şi pentr u tine, dragul meu cititor, care îţi

cunoşti păcatele şi caracterul stricat. loan Botezătorul a predicat mult despre pocăinţa spre

iertarea păcatelor. Când timpul s-a împlinit, într-o zi, s-a oprit şi a arătat spre un Om dinmijlocul mulţimii. Toate privirile s-au întors spre El şi Ioan a exclamat: «Iată Mielul lui Dum-

nezeu, care ridică păcatul lumii» (loan 1,29).

14 SEPTEMBRIE

«El a fost dus ca o oaie la tăiere şi , ca un miel fără glas înaintea celui ce- l tunde, aşa nu

Şi~a deschis gura.» FAPTELE APOSTOLILOR 8,32Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru că în acest fel S-a descoperit şi a fost cunoscut de

lume. Mielul este simbolul purităţii şi al nevinovăţiei. Isus a fost Om în toate privinţele: «ciunul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat» (Evrei 4,15). A fost într-adevăr o fiinţă umană în carne şi oase, ca noi toţi de altfel şi recunoaştem adevă rul acesta îndezvăluirea umanităţii Sale: El a plâns, I-a fost foame, I-a fost sete, I-a fost teamă, a obosit, a

fost ispitit de Satan - dar nu a păcătuit niciodată! De aceea este numit Mielul sfânt al luiDumnezeu. Pentru că Isus a trăit în sfinţenie, sângele Său — şi numai al Său — ne curăţă de

absolut toate păcatele. El a ales să fie Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să putem păşi pe calea Sa. El a venit

din ceruri cu scopul clar de a fi sacrificat pentru păcatele noastre: «... vrednic este Mielul, care

a fost junghiat» (Apoc. 5,12). Nu a fost disperat din cauza execuţiei Sale groaznice, ci a spus

cu hotărâre sfântă: «Dar tocmai pentru aceasta am venit pană la ceasul acesta!» (loan 12,27).

Şi-a dat viaţa de bunăvoie şi prin aceasta ne-a descoperit nouă tuturor natura Sa de Miel, predestinat sacrificiului suprem.

6 SEPTEMBRIE

«In adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu.» 2CORINTENI 13,4

Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru a ne descoperi măreţia şi complexitatea biruinţei

Sale. Biruinţa lui Isus este, ciudat, biruinţa mielului. El a câştigat-o, dar nu prin eforturiumane, pentru că «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4). De aceea versetul, în

paradoxul său divin, este atât de puternic: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul

lumii!» (loan 1,29). Cel mai slab a câştigat cea mai mare biruinţă spirituală! Cât de slăbit era



Domnul Isus Cristos când a mers la Golgota vedem din faptul că S-a prăbuşit sub greutatea

crucii. Dar când a fost crucificat înaintea tuturor martorilor din lumea invizibilă a avut loc

practic cea mai mare demonstraţie de putere din toate timpurile: Mielu lui Dumnezeu a luatasupra Lui păcatele întregii lumi! De unde această putere spirituală extraordinară în Mielul

slab, să poată pur ta păcatele întregii lumi? Iată răspunsul: dragostea nesfârşită a lui Dumnezeu

îl susţinea, căci nu este scris «Iată, acesta este Mielul», ci «Iată Mielul lui Dumnezeu». Doar prin puterea dragostei lui Dumnezeu a putut Isus Cristos să înfăptuiască ceea ce a rămas peveci valabil, şi anume să plătească pentru toate păcatele şi fărădelegile oamenilor. Cine îl

urmează pe Miel va avea parte de aceeaşi experienţă: În cea mai mare slăbiciune va realiza

însă ce e mai greu. În această lumină, cuvântul Scripturii are o deosebită semnificaţie: «căci

puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9).

16 SEPTEMBRIE «După aceea m- am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni ,din ori ce neam, din or ice semin ţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare

înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului.» APOCALIPSA 7»9

Ultima carte a Bibliei ne revelează dumnezeirea Mielului. Acolo vedem poziţia finală aMielului înaintea lui Dumnezeu. Aproape nicăieri în Apocalipsa Mielul nu lipseşte de la

tronul Său: «şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă

pe scaunul de domnie, şi a Mielului!"» (Apoc. 7,10) sau «Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii,

limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului» (Apoc.22,1). Aşadar Cristos ni Se descoperă ca fiind centrul dumnezeirii pentru toată eternitatea. Nu

există viaţă veşnică decât prin credinţa în jertfa Mielului lui Dumnezeu: «Nimic întinat nu va

intr a în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în Cartea

Vieţii Mielului» (Apoc. 21,27). Aşadar Dumnezeu a dat Mielului dreptul de a-Şi alege sfinţii.

Numai cei care prin naşterea din nou primesc natura divină a Mielului vor putea să Îl vadă:

«Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este.»

(1 loan 3,2). Ce minunat şi totuşi cât de cutremurător este mesajul Mielului!

17 SEPTEMBRIE «Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!» LUCA

12,49Ştii tu cine este Isus? El este Mielul lui Dumnezeu, jertfa desăvârşită, Păstorul cel bun. El este

poarta cea strâmtă, singura cale spre Tatăl! Cum a fost Isus? Apostolul Petru spune că a fost sfânt, neprihănit şi nevinovat. Pavel afirmă

că El nu a cunoscut păcatul. Dar focul sfâfflfc Gaore trebuia să ardă nu a fost aprins doar de

neprihănirea şi sfinţenia desăvârşită a lui Isus. Mulţi au fost spălaţi şi au devenit copii ai lui

Dumnezeu prin sângele Mântuitorului, în Numele Domnului nostru Isus Cristos. Dar acestadevăr nu aprinde iautomat focul Duhului Sfânt — şi astfel îmi permit să pun o altă întrebare

importantă: Cum a trăit Domnul Isus pe acest pământ? în ascultare! «S-a smerit şi S -a făcut ascultător

până la moarte, şi încă moarte de cruce» (Filip. 2,8). Aici începem saţ pătrundem secretul

focului mereu arzător, descoperirea scopului venirii Sale: «Eu am venit să arunc un foc pe

pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!» (Luca 12,49). El ne arată calea şi ne

spune: «Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească^

(Luca 12,50). Isus a lăsat Ia o parte dumnezeirea Sa şi S-a smerijf a fost ascultător până la

moarte pentru ca focul Duhului Sfânt să poată fi aprins prin El pe întregul pământ!



18 SEPTEMBRIE «Lucrul acesta nu se va face face prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu.»

ZAHARIA 4,6Întreaga Biblie este plină de exemplele oamenilor care s-au umilit, au renunţat la ei înşişi

şi, de dragul lui Dumnezeu au fost gata să se sacrifice. Dacă vrei să rămâi fierbinte în

dragostea lui Dumnezeu, atunci renunţă la tine însuţi! «Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus» (Filip. 2,5). Focul Duhului Sfânt începe să lumineze, să ardă, să încălzească

imediat ce un păcătos se smereşte. Samson, un personaj foarte cunoscut din VechiulTestament, este un exemplu elocvent în acest sens.

În mijlocul batjocurilor duşmanilor, Samson s-a smerit şi, în Judecători 16,28 auzim

strigătul său de pocăinţă: «Doamne, Dumnezeule! Adu- ţi aminte de mine, Te rog,

Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta». Prin această rugăciune scurtă Samson şi-arecunoscut neputinţa şi eşecul, povara grea a păcatelor sale. Şi iată că, prin umilinţă, el ne

duce cu gândul la Mielul divin care a biruit moartea. Victoria lui Dumnezeu prin Samson afost posibilă doar când acesta a renunţat în pocăinţă şi la ultima fărâmă de mândrie, de «eu».

Aceasta ascultare în renunţare, exprimată în cazul lui Samson în mod profetic, este cea care

face ca focul Duhului Sfânt să ardă cu putere.

19 SEPTEMBRIE «Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul

şi a supt şi apa care era în şanţ.» 1 ÎMPĂRAŢI 18,38În acest pasaj îl vedem pe profetul Ilie stând în mijlocul poporului Israel pe muntele

Carmel şi spunându-le: «Apropiaţivă de mine» (1 Imp. 18,30). Se vorbeşte mult prea puţin

despre sacrificiul de pe altar şi mai mult despre focul care a venit şi a mistuit, în ciuda tuturor

obstacolelor (pietre, pământ, apă), jertfa care era pe altar. Obstacolele spirituale sunt mari şi în

ziua de azi: scopuri şi preocupări materialiste (simbolizate de pământ), încăpăţânare (simbo-lizată de pietre), slăbiciune (simbolizată de lemn). Chiar şi apa, elemen tul opus focului, careîn cazul acesta simbolizează refuzul, nu a fost un obstacol în calea acţiunii focului, deoarece

jertfa era deja acolo, pe altar.Doar când jertfa de mâncare - dăruirea de bună voie -era adusă laolaltă cu arderea de tot -

adică dăruirea totală - putea rămâne pe altar. Jertfa de bunăvoie şi sacrificiul total ne leagă

puternic de altarul lui Dumnezeu, după cum este scris: «Legaţi cu funii vita pentru jertfă şi

aduceţi-o până la coarnele altarului!» (Psalm 118,27). Să ne ajute Dumnezeu ca doar înmodul acesta să fim şi să rămânem legaţi de El!

20 SEPTEMBRIE «Nu este Cuvântul Meu ca un f oc, zice Domnul , si ca un cio can care sfărâmă stânca?»

IEREMIA 23,29Ce este focul? Este Cuvântul lui Dumnezeu care trăieşte şi lucrează cu putere în noi.

Focul este imaginea suferinţei cumplite a Mielului. Noi suntem astăzi conduşi prin ceea ce a

trăit şi suferit Isus. Aceasta este calea umilinţei. El S-a smerit atât de mult încât a fost gata să

îmbrace haina slujitorului. De aceea Dumnezeu I-a dat Numele care este mai presus de oricenume. Focul Sfintei Scripturi este un foc de curăţire şi lucrează puternic în noi doar în urma

dăruirii noastre totale, de bunăvoie: «pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai

scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea la arătarea lui Isus Cristos» (1 Cor. 3,12).



Revenirea lui Isus Cristos în glorie pe norii cerului va fi pentru copiii lui Dumnezeuultima curăţire prin foc. Toate faptele noastre vor trece prin foc când vom sta în faţa tronului

Său de judecată pentru răsplătire şi atunci va arde într -adevăr tot ce a fost pământesc, trecător

şi păcătos. Nu va mai rămâne decât jertfa arderii de tot - dăruirea totală - care nu va fi mistuităde flăcări: această jertfă este pentru Domnul: «aur, argint, pietre scumpe» (1 Cor. 3,12).

9 SEPTEMBRIE «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia

lu i Dumnezeu.» IOAN 3,3Există două feluri de creştini - creştini adevăraţi, autentici şi creştini doar cu numele.

Satan, duşmanul sufletelor oamenilor, este cel mai mare înşelător. El creează cu multă

uşurinţă haos în mintea unui om, mai ales când este vorba de întrebări şi principii cu valoare

veşnică. Îmi pot închipui că un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor

spune ceva de genul: «Fiecare trebuie să se sfinţească singur. Există atâtea biserici şi adunări,

secte şi mişcări religioase că nu mai poţi şti cu certitudine cine spune adevărul şi cine minte».Aceasta este tactica mârşavă a diavolului care te împiedică să experimentezi siguranţa

mântuirii şi a sfinţeniei. Dar suntem totuşi de acord într -un punct, şi anume că Isus Cristos,

Fiul Dumnezeului celui viu, nu poate minţi. El însuşi este adevărul. Crezi acest lucru? Tu

spui: «Mi-am pierdut încrederea în oameni!» Dragul meu cititor, nu eşti primul! Poţi fi supă-rat pe diverşi oameni care te-au dezamăgit, dar ce ai împotriva lui Isus, Fiul lui Dumnezeu,care de dragul tău a părăsit cerul, a devenit om şi a murit pe cruce? El vrea ca şi tu să fii parte

a împărăţiei Sale.

9 SEPTEMBRIE «Î nsuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai l ui Dumnezeu.» R OMANI 8,16

Siguranţa sfinţeniei este consecinţa absolut firească a evenimentului naşterii din nou. In

păcătosul care a venit cu pocăinţă sinceră la Isus şi care a primit iertarea păcatelor princredinţa în jertfa de pe cruce, ia naştere o nouă realitate minunată. Tot atunci el primeşte şi

Duhul Sfânt care-i dă certitudinea că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Poate întrebi plin demirare: «Cum poţi să fii atât de sigur de acest lucru?» Dragul meu, nu numai că poţi să ştii, ci

chiar trebuie să ştii: «aveţi viaţa veşnică» (1 loan 5,13). Poate esti pe calea «creştină» de ani

de zile si totuşi nu ai siguranţa mântuirii, nu ai siguranţa iertării păcatelor. Cât de sărac eşti

atunci, în ciuda tuturor lucrurilor de care poate dispui!Mulţi sunt de părere că este «fariseism să afirmi cu încredere că eşti un copil al luiDumnezeu. Putem însă să contraargumentăm: «Dacă mărturisesc astăzi cu toată fiinţa mea că

am siguranţa mântuirii, recunosc în acelaşi timp că nu înţeleg acest lucru, deoarece sunt doar

un păcătos. Am doar o explicaţie pentru siguranţa mântuir ii mele: Dumnezeu m-a iubit şi pe

mine şi Şi-a dat Fiul să moară pe cruce pentru păcatele mele!»

23 SEPTEMBRIE «Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe F iu l lui Dumnezeu, n- are viaţa.» 1 IOAN 5,12

Faptul că eşti născut din nou nu poate rămâne ascuns, deoarece Domnul Isus spune: «Iiveţi cunoaşte după roadele lor» (Matei 7,16). Dacă eşti creştin numai cu numele nu poţi avea



roadele Duhului Sfânt. Îţi este ruşine să recunoşti pe Isus şi, dacă trebuie să alegi, alegi

întotdeauna calea cea mai uşoară. «Nu fac mărturisiri despre viaţa mea», vei spune atunci.

Bineînţeles că nu, deoarece cum ai putea vorbi despre o viaţă nouă, cum ai putea să -Lmărturiseşti pe Isus, dacă nu ÎI cunoşti cu adevărat? Gândeşte-te pentru un moment: estinăscut din nou sau doar mimezi viata de credinţă? Un copil al lui Dumnezeu cu adevărat

născut din nou trebuie să ÎI mărturisească fiindcă L-a cunoscut pe Cel care i-a iertat toate păcatele. Isus trebuie să Se descopere prin cuvinte şi prin fapte, prin întreaga viaţă a unui om

născut din nou. De ce? Pentru că Isus Cristos însuşi, prin Duhul Său, locuieşte în inimile

acestor oameni. Poate vei răspunde: «Dar cunosc mulţi „credincioşi" ale căror fapte vor bescatât de tare că nu le mai aud cuvintele». Din păcate ai dreptate. Dar aceşti aşa-zişi

«credincioşi» vor fi judecaţi înaintea tronului de slavă al lui Dumnezeu. Schimbă însă acest

lucru situaţia ta? La ce-ti foloseşte religiozitatea dacă nu vii la Cristos, dacă nu faci pasul

credinţei spre Isus?

24 SEPTEMBRIE «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El

însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.» DEUTERONOM 31,6Ce minunat! Însuşi veşnicul şi atotputernicul Dumnezeu te strigă şi-ţi spune că nu trebuie

să-ţi fie frică, deoarece EI vrea să te însoţească la fiecare pas. Ce este umblarea cu Dumnezeul

cel veşnic? Dacă El nu ne-ar fi promis că doreşte să meargă alături de noi nu aş avea curajul

să spun nimic despre acest lucru. Este greu să umbli cu El, cu Dumnezeul cel veşnic. A um blanu înseamnă numai a înainta, ci şi a ţine pasul cu El. Păstrarea cadenţei vine din liniştea

interioară, din pacea cu El. Dacă există dezacord între Dumnezeul cel viu şi realitatea

spirituală din sufletul tău, dacă s-au interpus păcate între tine şi El, atunci nu poţi ţine pasul.Atunci mergi ori prea repede, ori prea încet. În Amos 3,3 este scris: «Merg oare doi oameni

împreună fără să fie învoiţi?» Altfel spus, condiţia de bază să poţi umbla cu Dumnezeu este

să devii una cu El - una cu Cel sfânt -prin Domnul Isus Cristos şi prin sângele Său vărsat.

Doar atunci descoperi minunea binecuvântării de a fi purtat pe braţe de către Dumnezeu.

10 SEPTEMBRIE «Astfel dar, după cum aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să si umblaţi în El.»

COLOSENI 2,6Ce anume face ca umblarea cu Dumnezeu să devină nesigură şi nestatornică? Există mulţi

copii ai lui Dumnezeu a căror viaţă de credinţă e aidoma unui carusel. Acum aleargă înaintefericiţi, pentru ca în clipa următoare să îi vezi resemnaţi, stând ca profetul Ilie în pustiu. Esteoare Domnul nestatornic? Îi este Lui frică de ceva? Şi-a pierdut cumva puterea? Nu,niciodată! Scriptura spune despre El: «Domnul Dumnezeu este Stânca» (Isaia 26,40). Suntemînconjuraţi de un întuneric ameninţător, dar nu trebuie să ne fie teamă, deoarece umblăm cu

Dumnezeul cel viu. Nu este bine să te laşi orbit de puterile întunericului, cum ar fi duhul de

oboseală, irascibilitatea sau demonul autocompătimirii. David a strigat în faţa unor astfel de

atacuri: « Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău»

(Psalm 23,4). Motivul lipsei sale de frică a fost: «căci Tu eşti cu mine». Umblă cu Dumnezeul

cel viu ca şi cum numai voi doi aţi fi în această lume! În faţa Lui până şi întunericul se preface

în lumină: «căci Tu eşti cu mine».



26 SEPTEMBRIE «... pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.» EVREI 11,27

Învaţă să umbli în viaţa de toate zilele cu Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise! «Căci Tu

eşti cu mine» (Psalm 23,4). Nu îl văd, nu îi simt prezenţa, dar ştiu prin credinţă că El este cu

mine. Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu cunosc absolut deloc ce presupune umblarea cu El.Motivul nu este unul exterior, ci oboseala lăuntrică. Când un copil al lui Dumnezeu este

obosit şi resemnat, înseamnă automat că nu mai ţine pasul cu Dumnezeu. Rămâne în urmă şi

nu mai are părtăşie cu Domnul pentru că Acesta a mers mai departe. Cine a obosit şi este

delăsător pierde binecuvântarea pe care Dumnezeu doreşte să i-o dea zilnic. Ultimul versetdin Isaia 40 spune: «umblă, şi nu ostenesc». Care este remediul împotriva acestei oboseli înumblarea zilnică cu Dumnezeu? Te rog, citeşte Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul

îşi înnoiesc puterea». Nu vei obosi niciodată pe calea credinţei dacă înveţi să-L aştepţi pe

Domnul! Această aşteptare se traduce printr -o viaţă intensă de rugăciune. Domnul Se ţine

întotdeauna de cuvânt; El vrea să-ţi reîmprospăteze energiile. Dumnezeu te lasă să păşeşti

alături de El şi îţi promite că nu vei obosi dacă vei face acest lucru cu toată inima.

11 SEPTEMBRIE «Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când

umblă, să- şi îndrepte paşii spre ţintă.» IEREMIA 10,23 Nu putem hotărî de capul nostru cum să um blăm pe calea credinţei, ci trebuie să ne

modelăm după lungimea pasului Domnului. Umblarea cu Dumnezeu este una specială. Isus a

păşit pe această cale cu Tatăl Său. Dar această umblare este împotriva voinţei, naturii şi a pla-nurilor noastre. Prietenia cu Dumnezeu înseamnă duşmanie cu lumea. Există mulţi care vor

să-L urmeze pe Domnul şi r enunţă chiar şi la slujba lor, dar totuşi umblă pe calea credinţei aşa

cum vor ei, nu cum a făcut Isus. În mod normal, nimeni nu doreşte să umble exact ca El,

deoarece lucrul acesta presupune automat episodul Golgota. Însă doar atunci când te jertfeşti

şi când rămâi în moartea Lui umbli aşa cum a umblat EL. Numai când omul vechi, firea ta păcătoasă dispare în moartea lui Isus, noua creaţie poate să umble cu Dumnezeu. Legătura

vitală cu El începe acolo unde, paradoxal, viaţa cea veche se stinge: «nu mai trăiesc eu, ci

Cristos trăieşte în mine» (Gal. 2,20). Începe chiar astăzi noua umblare alături de Dumnezeul

cel viu!

11 SEPTEMBRIE «Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăi t Isus.» I IOAN 2,6

Vreau să te întreb cu cea mai mare seriozitate: ai rămas în Isus, în moartea Sa, ai fostcrucificat cu El? Ştiu bine că trupul nostru supus păcatului şi putrezirii nu vrea acest lucru.Am auzit de un creştin care, în ciuda nedreptăţii pe care fraţii săi de credinţă i-au f ăcut-o, seruga mereu rostind aceleaşi cuvinte: «Doamne, ajută cuiele să ţină!» Printr -o asemenearugăciune el vroia să spună: «Doamne, ajută-mă să nu cobor de pe cruce, să mă justific şi să-mi câştig eu dreptatea». Nu a fost aceasta marea victorie a lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? Laurma urmei El, care ar fi putut să nimicească totul în tr-o clipă, deoarece avea toată puterea, a

ales să rămână crucificat. A rămas pe cruce chiar şi atunci când a fost provocat şi I s -a strigat:«Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!» (Matei 27AO). Nu ar fi putut

Cristos să coboare? Ba da! Dar Mielul a ales să asculte. A umblat cu Dumnezeu până la capăt.Umblarea cu Tatăl s-a împlinit în ascultarea Sa absolută până la moarte, şi încă moarte de



cruce. Dacă vrei să umbli cu Dumnezeu - şi lucrul acesta este posibil - atunci Golgota e punctul tău de pornire. Acolo îşi găseşte sfârşitul eul tău plin de mândrie. Astăzi poate fi un

nou început în viaţa ta, dacă te apleci în faţa lui Dumnezeu şi te rogi: «Dumnezeul meu, vreau

să încep din această clipă să umblu cu Tine, chiar din locul de unde nu aş vrea. Du-mă la

Golgota!»

29 SEPTEMBRIE « Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.» 1TESALONICENI 5,5

Putem fi siguri că vom fi răpiţi înainte de judecată numai dacă umblăm cu Dumnezeu. O

umblare cu El este o umblare dreaptă, care nu ţine cont de îndemnurile firii vechi. Ca şi copii

ai Săi trebuie să umblăm cu El în lumină, deoarece numai aşa vom fi răpiţi înainte de necazul

cel mare. Crucea garantează eliberarea de judecată. Domnul Isus spun&)f «Adevărat,

adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa

veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă» (loan 5,24). Cine nu doreşte săîmplinească voia absolută a lui Dumnezeu, cine nu iese la lumină de frică să nu i se vadă

faptele, a intrat sub iminenţa judecăţii. Un copil al luminii umblă întotdeauna cu Dumnezeu în

lumină. Cine evită lumina nu va avea parte de răpire şi va cădea sub judecată, de aceea te

întreb astăzi: există cumva zone întunecate în viaţa ta de credinţă? Chiar dacă nu ai ţinut pasul

cu Dumnezeu nu vrei să vii acum la lumină? Nu vrei să începi acum o umblare în ascultarefaţă de El? Cine ştie cât de curând va avea loc răpirea?

30 SEPTEMBRIE «Orice ni se dă bun si orice dar desăvârşit este de sus, pogorân-du- se de la Tatăl luminilor,

în care nu este nici schimbare , nici umbră de mutare.» IACOV 1,17Dumnezeul gel veşnic este neschimbător! Scriptura ne învaţă acest lucru în mod clar.

Când citim că Lui îi pare rău de ceva, acest lucru este întotdeauna legat de păcatele oamenilor,

niciodată de faptel Sale. Prin cuvintele: «I-a părut rău Domnului că l -a făcut pe om pe

pământ şi S -a mâhnit în inima Lui» (Gen. 6,6), putem înţelege de fapt că Dumnezeu S-aîntristat. El a plâns din cauza efectelor păcatului în viaţa oamenilor pe care El i -a făcut

perfecţi, pe care i-a creat după chipul şi asemănarea Sa. E clar că Domnul nu poate regreta ce

a făcut. Dumnezeu nu-Şi schimbă planurile, deoarece intenţiile Sale sunt perfecte, desăvârşite

şi în concordanţă cu voia Sa suverană. Nici prin rugăciunile noastre nu-I putem schimba

planurile. Ba mai mult, noi înşine suntem schimbaţi prin rugăciune astfel încât Dumnezeu să poată face ceea ce El doreşte dintotdeauna: să binecuvânteze, să salveze, să elibereze. El este

întotdeauna Cel care ne binecuvântează. Niciodată omul nu-L va putea schimba peDumnezeu!



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

OCTOMBRIE

1 OCTOMBRIE

«Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cr istos a muri t pentru noi.» R OMANI 5,8

Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeurevărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săigeloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea

planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fostvândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod

profetic pe Isus Cristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu

lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă

viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea caDomnul Isus Cristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inundeinima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Co pilaşii mei, pentru

care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atrasatenţia că trebuie să devenim una cu Isus Cristos într -o asemenea măsură încât să fim gata săacceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noisă o urmăm.

1 OCTOMBRIE

«Copilaşilor, sä nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.» 1 IOAN 3,18Umblarea în dragoste înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât urmarea perseverentă aMielului oriunde S-ar duce El! Dar omul firesc, păcătos nu vrea acest lucru. Nici Petru, celmai temperamental şi entuziast ucenic, nu a fost gata să o facă. Atunci când a mers cu Isusspre Golgota, «L-a urmat de departe» (Matei 26$ 8). Atât timp cât negăm calea Mielului, atâttimp cât «ÎI urmăm de departe» şi ocolim suferinţa Lui, rămânem în «de ce?» - urile noastrelimitate şi nu observăm că Dumnezeul cel veşnic vrea să ni Se reveleze exact în acestemomente de încercare.

Cum poate oare dragostea noastră pentru El să devină tot mai profundă şi mai intensă, înaşa fel încât să dorim cu toată fiinţa să îl urmăm pe Miel oriunde ar merge? Să privim şi săcăutăm să înţelegem minunatul adevăr din Romani 8,32: «El, care n-a cruţat nici chiar pe

Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toatelucrurile?» Iată dragostea fară margini a lui Dumnezeu, dragoste divină pe care ne-a dăruit-o



pr in suferinţa şi moartea Fiului Său! Această dragoste naşte la rândul ei dragoste. Şi adevărulcă Dumnezeu ne dăruieşte absolut totul în Isus (deci şi dragostea Sa) îl descoperim citind şitextul din Romani 5,5: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat».

3 OCTOMBRIE

«Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi

cina cu el şi el cu Mine.» APOCALIPSA 3,20

Vrei şi tu să fii sfânt cum este Isus Cristos? Când eşti gata să începi umblarea perseverentă în dragostea Sa? Poate te confrunţi cu imposibilitatea, cu incapacitatea de a-ţi iubi «aproapele». Mai mult chiar, probabil eşti pe punctul să fii sfâşiat de ura împotrivavrăjmaşilor tăi. Acest lucru este din cauză că Isus Cristos încă nu are controlul total în inimata. Dacă îl auzi bătând la usa inimii tale să ştii că te costă totul să-L laşi să intre. Dar dacă îl

accepţi în inima ta, Dumnezeu îţi dăruieşte într -o clipă exact ceea ce-ţi lipseşte, deoarece estescris: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt,

care ne-a fost dat» (Rom. 5,5). Doar atunci ura şi lipsa dragostei dispar. Prezenţa luiDumnezeu îţi inundă întreaga fiinţă, iar El are acces şi lucrează cu putere prin Isus Cristos îninima ta. Doar în acest fel devii capabil să-ţi iubeşti chiar şi cel mai înverşunat duşman şi să-1

binecuvântezi în rugăciune. Umblă în dragostea lui Dumnezeu şi începe de astăzi să înţelegivoia sfântă a Lui cu privire la viaţa ta! Da, atunci cu siguranţă umblarea ta va avea loc pecalea ce duce la cer!

4 OCTOMBRIE

«Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe

pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.» LUCA 21,26

Omenirea trăieşte în ziua de astăzi într -o extraordinară tensiune; se pare că am ajuns Ia orăscruce în care trebuie să luăm o decizie importantă. Nu numai fiecare individ în parte, ci şinațiunile simt această presiune, sute de mii, ba chiar milioane de persoane. De ce oare suntatâţia oameni obosiţi şi sătui de viaţă? Pentru că toate hotărârile luate până acum nu au dus larezolvarea celor mâi arzătoare dileme. De aceea astăzi îţi spun: predă-ţi viaţa cu totul în mânalui Isus! Răspunde acum fară echivoc la întrebarea lui Pilat: «Dar ce să fac cu Isus, care se

numeşte Cristos?» (Matei 27,22). Spune un «da» hotărât Fiului lui Dumnezeu! Pentru cine ia

această decizie definitivă în toate domeniile vieţii, orice altă problemă, indiferent cât dedelicată şi grea ar fi, se rezolvă în mod minunat. Viaţa celui care L-a primit pe Domnul va ficomplet reînnoită. Da, cel ce se decide pentru Isus Cristos va avea foamea şi setea sufletuluisăturate. Un astfel de om are un viitor si o nădejde.

5 OCTOMBRIE

«Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă

păcătoşi, Cristos amuri t pentru noi » R OMANI 5,8

Când vine vorba de Fiul lui Dumnezeu, părerile se împart. Unii oameni zic da, ceilalţi nu.

Dar Dumnezeu respectă toate aceste decizii. El te ia de fiecare dată în serios, deoarece eşticreaţia mâinilor Sale. Când Dumnezeul cel veşnic a creat cea mai importantă capodoperă din



creaţia Sa din «ţărâna pământului», l-a făcut pe om după chipul Său şi după asemănarea Sa ş i«i-a suflat în nări suflare de viaţă» (Gen. 2,7). Prin aceasta ne-a dat fiinţă din Fiinţa Lui.Esenţa Fiinţei divine a lui Dumnezeu este dragoste. El a creat oameni care să-L iubeascănecondiţionat, deoarece dragostea presupune libertate. Asta înseamnă că la început omul

putea să-şi aleagă propria cale. Din nefericire el a ales păcatul. Niciodată nu vom putea

înţelege ce a simţit inima lui Dumnezeu (care este dragoste pură) când omul pe care l-a creatdupă chipul şi asemănarea Sa I-a întors cu răceală spatele şi l-a preferat pe Satan. Numai celcare L-a recunoscut şi acceptat pe Isus Cristos ca darul nepreţuit al Iui Dumnezeu începe săînţeleagă ceva din profunzimea versetului de aur al Scripturii: «Fiindcă atât de multa a iubit

Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu ...» (loan 3,16). Acesta este minunatul mesajal celei de-a doua şanse pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor căzuţi în păcat.

6 OCTOMBRIE

«Căci binele pe care vreau să-l f ac, nu-l fac, ci răul pe care nu Vreau să-l fac, iată ce fac!»

R OMANI 7,19 Nu te recunoşti în acest verset? Vrei cu tot dinadinsul să te lupți din răsputeri să-ţi birui

furia, pasiunile întunecate, păcatele, şi totuşi nu reuşeşti. De ce oare? Pentru că predarea ta nueste totală. «Da».spui tu, «vreau să trăiesc cu tot ce am şi cu tot ce sunt pentru Isus, dar nu am

putere». Dragul meu, Dumnezeu nu aşteaptă putere din partea ta, dimpotrivă! A-L urma peIsus nu te face pe tine mai puternic; vei rămâne fară doar şi poate la fel de slab ca înainte. Şitotuşi este posibil să duci o viaţă de biruinţă, deoarece victoria Lui pe crucea de pe dealulGolgotei este reală. Pe cruce El a strigat: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Oare în momentul încare te-ai hotărât să-L urmezi pe Domnul, ai fost umplut cu putere? Nu, nu a fost deloc aşa.Tu ai rămas la fel de slab ca mai înainte, poate chiar mai slab. Dar prin decizia şi predarea tatotală în mâna Lui se declanşează o putere spirituală pe care nu tu o ai, dar care îţi stă deplinla dispoziţie. In spatele slăbiciunii şi nevredniciei tale stă într eaga putere de biruinţă a lui IsusCristos. Nu te uita la poverile care te apasă, ci abandonează-te în braţele Sale puternice!

3 OCTOMBRIE

«Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» IoAN 1,29

Ştii că acest Isus care a fost crucificat şi a murit pentru tine pe cruce este Creatorul şiSusţinătorul tuturor lucrurilor? Stii că Dumnezeul cel veşnic nu oboseşte niciodată? In-ţelepciunea Sa nu poate fi pătrunsă; El guvernează întreg universul. De fapt nu există legi alenaturii, ci totul este pus în mişcare prin Persoana şi prin voinţa Sa. In Isaia 9,6 citim: «...

domnia va fi pe umărul Lui». Acest Isus, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, este atât de puternicîncât duce întreg universul pe umerii Săi. Acum citeşte şi pasajul din Lu-ca 15,4-5. Aici îl veidescoperi pe Dumnezeul măreţ drept Păstorul cel bun, Fiul Omului. El ne vorbeşte despre celeo sută de oi pe care le are şi despre felul în care, atunci când pierde una, merge şi o caută pânăo găseşte şi o aduce înapoi pe umerii Săi. Crezi că aceşti umeri puternici au cedat vreodată?Da, la un moment dat în istorie au cedat sub o povară care este mai grea decât întreguniversul: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (loan 1,29). Isus Cristos amurit purtând povara păcatelor noastre, dar moartea nu a putut să-L ţină. A înviat şi trăieşte!Glorie Lui!

8 OCTOMBRIE



«Să faci şi o tablă de aur curat şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfinţ enie Domnului." » EXOD 28,36

Exod 28 este un capitol impresionant despre alegerea divină a lui Dumnezeu. Domnulalege oameni pentru sluj be sfinte. Cine citeşte întreg capitolul va remarca fără îndoialăseriozitatea şi caracterul aparte al ceremoniei consacrării preoţilor în slujbă. Odinioară

Domnul a ales numai seminţia lui Levi pentru această slujbă sfântă de preot, dar, în NoulLegământ fiecare credincios născut din nou prin Cristos este împărat şi preot: «care ne

iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi

preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!» (Apoc. 1,5-6). Dacă privim însă astăzi Biserica lui Isus, vedem din păcate o realitate înspăimântătoare.Mulţi s-au întors la Isus - dar s-au oprit pe «pragul» îndurării Domnului. A te întoarce la Eleste eliberarea din robia Egiptului spiritual, adică a păcatului. Cine se mai preocupă astăzi cuînţelesul adânc al alegerii pentru slujire? Care au fost la început scopul şi apogeul slujirii? Audevenit cumva leviţii preoţi de dragul preoţiei? A avut slujba lor un scop în sine? Deloc! Ţelulera: «Sfin ţenie Domnului!» Un astfel de om I se dăruieşte total lui Dumnezeu şi Îi aparţine Luicu totul.

4 OCTOMBRIE

«Să-M i fiţi nişte oameni sfinţi.» EXOD 22,31

Haideţi să analizam mai în detaliu sintagma «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36). Oare dece a trebuit să fie îcrustată pe o placă de aur şi fixată pe frunte? Aurul reprezintă în Bibliedumnezeirea. Cine e sfanţ şi rămâne sfânt descoperă Fiinţa lui Dumnezeu, însăşi minunăţia şifrumuseţea naturii divine. Placa de aur cu inscripţia «Sfinţenie Domnului» trebuia fixată pe frunte, adică acolo unde seaflă lăcaşul gândurilor omeneşti, locul de unde vin comenzile. Acolo unde este centrul

personalităţii umane, acolo vrea Domnul să îşi aşeze mâna şi pecetea «Sfinţenie Domnului».

Această sintagmă era încrustată pe o placă: «să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete» (Exod28,36). Ceea ce este gravat reprezintă dovada unui fapt de necontestat, a unui adevăr imposibil de şters. Prin aceasta Dumnezeu Şi-a pecetluit slujitorul şi a mărturisit în faţa lumiivăzute si nevăzute: «El este al Meu!» Placa lui Aaron era pusă acolo unde oricine o puteavedea şi citi ce este inscripţionat pe ea. Deci Aaron nu trebuia să spună: «eu îi aparţin luiDumnezeu», deoarece lucrul acesta era deja clar şi vizibil. Cei cu adevărat sfinţi vor besc prinfiinţa lor mai puternic decât prin cuvinte; ei sunt epistole vii ale lui Cristos, epistole pe careoricine le poate citi.

10 OCTOMBRIE

«Ci, după cum Cel ce v- a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci

este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt. " » i PETRU 1,15-16

De ce «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36)?1. Pentru că El este sfânt! Pe cine urmezi dacă nu ÎI ur mezi pe Isus? De cine să asculţi

dacă nu de Dumnezeul cel sfânt? In viaţa de credinţă posibilităţile de a păcătui sunt multe,aproape la tot pasul. Cum stau lucrurile în relaţia ta cu Dumnezeu? Sunt cumva adevărul şiminciuna mult prea apropiate? Din păcate mulţi binecuvântează cu gura, dar blestemă cuinima, mulţi au credinţă, dar nu au faptele credinţei, în timp ce alţii nu au credinţă, dar au

faptele ei. Noi însă trebuie să fim o imagine completă a lui Dumnezeu în lume. Haina preoţească a lui Aaron, căciula albă, pietrele preţioase de pe piept, placa de pe frunte,



prezentarea sa în sfinţenie, toate acestea sunt numai manifestarea exterioară a poziţiei inimiisale: «Sfinţenie Domnului».

2. De ce să fii sfânt? Pentru că eşti al Său! Este de-a dreptul şocant de câte 'Ori repetăDomnul acest lucru în Exod 28: în versetul 1 — «pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi», înversetul 3. «să- Mi împlinească slujba de preot»; în versetul 4 — «să-M i împlinească slujba

de preot»; şi în ver setul 41 — «şi- Mi vor sluji ca preoţi». Tragem concluzia că acest«Sfinţenie Domnului» reprezintă de fapt expresia dragostei Sale: «îmi aparţii!»

5 OCTOMBRIE

«Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s- au făcut noi.» 2 CoRiNTENi 5,17

Mai păcătuieşte un om născut din nou? Este sau nu totul înnoit în viaţa sa? Biblia o spunecu claritate: «toate lucrurile s-au făcut noi». Deci, esenţa omului — duhul primit de laDumnezeu şi mort prin păcat — învie în momentul naşterii din nou şi este umplut de Duhul

Său cel Sfânt. Acesta este omul nou. Noua creaţie nu mai poate păcătui; este născută dinDumnezeu, de aceea este fără pată, sfântă şi dreaptă. Cine poate atunci să mai păcătuiască? Eul nostru care a fost distrus pe cruce de Isus Cristos:omul cel vechi, firea, carnea păcătoasă de care nu vom putea scăpa pe pământ. Dar acest «eu»nu mai are justificare în faţa lui Dumnezeu; Biblia spune: «toate lucrurile s-au făcut noi». Iatăde ce cuvintele apostolului Pavel au o extraordinară semnificaţie şi pentru noi: «Am fost

răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi

viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m -a iubit

şi S -a dat pe Sine în suşi pentru mine» (Gal. 2,20).

5 OCTOMBRIE


Cristos!» l CORINTENI 15,57

«Ce să fac ca firea mea veche să rămână în moarte?» se întreabă unii mai ales cândconstată că în viaţa de toate zilele experimentează atât de rar biruinţa. Să ne punem ur -mătoarea întrebare: crezi cu adevărat că Isus Cristos a murit şi în locul tău pe cruce? Dacă da,atunci şi pentru tine este valabil textul din Romani 6,6: «Ştim bine că omul nostru cel vechi a

fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în

aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului». Prin aceasta vreau să spun că, în momentul în care

duşmanul încearcă să ne ispitească prin oameni care ne jignesc, ne acuză pe nedrept sau neînşeală fără pic de ruşine, avem o ocazie extraordinară să dovedim că noi credem cu toatăfiinţa în puterea morţii lui Isus. Doar atunci crucificarea împreună cu El se dovedeşte a ficheia victoriei în confruntarea cu tot ce e negativ. Dumnezeu are grijă ca în viaţa noastră de zicu zi să fim crucificaţi. Peste tot ne întâlnim cu crucea deoarece, dacă nu ar fi ispitele, nu amavea ocazia să practicăm victoria lui Isus Cristos de pe crucea Golgotei. Trebuie să îi iubim pecei care ne «cioplesc» cel mai mult, deoarece, cu fiecare atac pe care-1 suferim avem ocaziasă ne rugăm aşa cum găsim scris în 2 Corinteni 2,14: «Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu,

care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos...».

13 OCTOMBRIE



«De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin

El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.» EVREI 7,25

Îşi poate pierde mântuirea un copil al lui Dumnezeu? Cel născut din nou prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos pe crucea de pe Golgota este pecetluit cu Duhul Sfânt, care esteun zălog al salvării. Duhul Sfânt ne revelează adevărul complet al mesajului Cuvântului lui

Dumnezeu. Un om care a primit Duhul Sfânt este salvat pe veci. Domnul Isus spune cufermitate că nimeni nu-I va smulge oile din mâini: «nimeni nu le poate smulge din mâna

Tatălui Meu» (loan 10,29). Se pune totuşi întrebarea: ce se întâmplă dacă în minunata poziţiede copil mântuit al lui Dumnezeu totuşi păcătuiesc? loan răspunde: «dacă cineva a păcătuit,

avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus

Cristos, Cel neprihănit» (1 loan 2,1). Cel născut din nou este eliberat de păcat şi de putereaacestuia, dar nu şi de prezenţa şi de atacurile lui. Biblia & ne avertizează cu toată seriozitateacă prin păcate neştiute putem pierde cea de-a «doua sfinţire». Prima sfinţire o reprezintă viaţaveşnică în gloria cerească, dar ce-a de-a doua este răsplata pe care o primim. Această a douasfinţire, «cununa» sau «moştenirea», o primim numai prin dedicare totală lui Isus.

14 OCTOMBRIE

«Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care

răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi - vă lui tari în credinţă.» l PETRU 5, 8-9

Această îmbărbătare a apostolului Petru ne avertizează să fim treji şi veghetori mai alescând tocmai am experimentat puterea biruinţei lui Isus. Exact acelaşi lucru îl spune şiapostolul Pavel în Efeseni 6, l0-l1. El nu ne îndeamnă să luptăm cu toate forţele împotrivaatacurilor devastatoare ale diavolului, ci mai degrabă ne porunceşte să fim tari în Domnul.

Negăm prin aceasta lupta credinţei? Nu! Nu luptăm să ajungem la biruinţa lui Isus, ci luptămdin postura celui care beneficiază de ea! Cineva poate protesta însă în felul următor: dacă

Satan a fost într-adevăr învins, de ce mai poate încă să acţioneze? 1. Pentru că biruinţa Mântuitorului divin trebuie dovedită lumii văzute şi nevăzute de

către cei care cred în Isus Cristos. 2. Pentru că omul nu poate fi salvat decât prin decizia sa personală. El trebuie să aleagă

între Isus şi Satan, între lumină si întuneric, între viaţă şi moarte. 3. Pentru că Dumnezeul cel sfânt şi suveran nu are nevoie să distrugă întunericul prin

forţă. Simpla existenţă a lui Dumnezeu şi darul dragostei Sale, Isus Cristos, lumina lumii, a

împăcat omul cu Tatăl şi i-a luat diavolului toată puterea.

15 OCTOMBRIE

«... Acela care a început în voi această bună lucrare, o va is prăvi până în ziua lui Isus

Cristos.» FILIPENI 1,6

De multe ori zilele noastre sunt pline de haos şi furtună, iar duşmanul încearcă prin toatemetodele sale diabolice să ne facă să cădem. Trebuie să reacţionăm însă ime-diat şi să neadăpostim în Isus. Aceasta este de fapt lupta credinţei noastre — să punem în practică ceea ceafirmăm că credem. Cred cu toată puterea în biruinţa care se obţine din consecvenţa cu carene întâlnim în părtăşie cu Domnul si Mântuitorul nostru. Cu alte cuvinte, cine vrea să biruie înviaţa de zi cu zi în lupta cu ispita trebuie să se întâlnească zilnic cu Biruitorul. El dă voinţei

înfăptuirea; El poate ceea ce noi, prin puterea noastră, nu putem: «Harul Meu îţi este deajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 11,9). Şi dacă eşuăm



trebuie să ne resemnăm? Nu! Cine îsi mărturiseşte eşecuri-le şi înfrângerile şi se smereşte poate fi sigur că este iertat prin sângele Său scump. Resemnarea este o tactică a diavolului pecare o foloseşte pentru a contraataca. Isus CriiEft tos este însă începutul şi desăvârşireacredinţei noastre; El va duce la bun sfârşit lucrarea de mântuire pe care a înc încflj|f put-o înnoi.

16 OCTOMBRIE

«Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să- şi ia crucea în fiecare zi şi

să Mă urmeze.» LUCA 9,23

Trebuie să treacă Biserica lui Isus prin aceleaşi suferinţi pr in care a trecut şi Domnul? ÎnSfânta Scriptură ni se spune că noi:

- trebuie să urmăm aceeaşi cale ca Mielul, - trebuie să păşim pe urmele Lui, - suntem destinaţi să fim părtaşi la suferinţa Lui,

- în părtăşia cu suferinţa lui Isus devenim asemenea Lui, - devenim asemenea Lui dacă suntem pregătiţi să şi murim împreună cu Cristos. Trebuie să trecem prin aceleaşi Suferinţe ca Domnul Isus, deoarece prin naşterea din nou

suntem mădulare ale Trupului Său. El este Capul, iar noi suntem mădularele. Noi însă nutrebuie să purtăm păcatele lumii — aceasta a facut-o El o dată pentru totdeauna. Nici nu maitrebuie să îi ducem crucea. Nu crucea Sa o am de purtat, ci crucea mea. Această dorinţă de a

purta crucea face parte din urmarea lui Isus: astfel se conturează chipul pe care-1 vom avea înveşnicie. Acesta este scopul minunat al lui Dumnezeu pentru noi!

7 OCTOMBRIE

«... şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.»

IOAN 14,13

La cine apelăm în rugăciunile noastre? Domnul Isus a spus în mod clar că doar în NumeleLui trebuie să ne adresăm Tatălui. El a îndreptat mereu atenţia oamenilor spre Tatăl Său.Dumnezeu este ţinta noastră, iar Fiul este calea care duce într -acolo. Acesta a fost de faptscopul suferinţelor Domnului Isus: «Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El,

Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu» (1 Petru 3,18). Nu existăaltă cale! Numai prin Isus avem intrarea în sfinţenie, adică în prezenţa nemijlocită a luiDumnezeu. De asemenea Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm: «Tatăl nostru care eşti în

ceruri...» (Matei 6,9). Şi apostolul Pavel a subliniat care este Calea: «mulţumesc Dumnezeuluimeu, prin Isus Cristos» (Rom. 1,8).Recunoaştem că Isus Cristos este Domnul! Cât de mult dorim şi aşteptăm revenirea Sa?

Prin Isus Cristos am primit îndurarea fară margini a lui Dumnezeu, de aceea putem să nerugăm direct Lui. El însuşi spune: «Şi cine Mă vede pe Mine, îl vede pe Cel ce M -a trimis pe

Mine» (loan 12,45), dţ

18 OCTOMBRIE

«Dar s- o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc p entru că cine se îndoieşte seamănă

cu valul mării, tulburat si împins de vânt încoace si încolo. Un astfel de om să nu se aşteptesă primească ceva de la Domnul.» IACOV 1,6-7



Ce înseamnă să te rogi cu credinţă? Acest lucru pr esupune ca în rugăciune să te sprijini cutoată puterea pe promisiunile veşnice ale lui Dumnezeu. Nu putem însă să credem orbeşte.Există oameni care susţin: «Trebuie doar să crezi şi vei avea tot ce vrei», dar greşesc amarniccrezând un asemenea lucru. Avem nevoie de o promisiune veşnică a lui Dumnezeu pentrufiecare situaţie dificilă din viaţa de credinţă. Cât de minunate sunt promisiunile Sale!

De exemplu, pentru cei singuri: «iată că Eu sunt cu voi în toate zilele» (Matei 28,20); pentru cei slabi:«puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9);

pentru cei plini de griji: «aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi

îngrijeşte de voi» (1 Petru 5,7); pentru cei supăraţi: «nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră?, (Neem.

8,10); pentru cei bolnavi: «Eu sunt Domnul, care te vindecă» (Exod 15,26).Pentru fiecare situaţie specială, specifică, Dumnezeu ne-a dat o promisiune să ne putem

baza în mod concret pe ea prin credinţă. Rugăciunea este cea mai înaltă expresie a credinţei:nu te mai laşi condus de lucrurile vizibile, ci de cele invizibile, de Dumnezeul cel veşnic.

19 OCTOMBRIE

«Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit!» IACOV 5,16

Care trebuie să fie atitudinea ta în rugăciune în faţa lui Dumnezeu? Una umilă, dar onestă,dreaptă şi sfântă. Aşa trebuie să apari în faţa sfântului Dumnezeu! Cum este însă acest lucru

posibil? Numai şi numai prin spălarea în sângele lui Isus. Numai prin sângele Său vărsat pentru noi la Golgota suntem îndreptăţiţi să stăm înaintea Lui, numai prin sângele Lui sfântavem acces liber înaintea Tronului de har şi de îndurare al lui Dumnezeu: «Astfel dar, fraţilor,

fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt» (Evrei 10,19). Nu putem să vorbim cu Dumnezeu fară a fi curăţiţi în prealabil în sângele lui Isus. Aceastăcondiţie este însă, din păcate, de multe ori neglijată, de aceea ne vine greu să ne rugăm. Aiuitat că nu te poţi apropia de Dumnezeu decât prin puterea înnoitoare a sângelui lui Isus?Acest lucru înseamnă că nu ne putem apropia de El fără ca Duhul Sfânt să ni-L reveleze peMiel şi fară a trece prin durerile Sale de moarte, dureri pe care a trebuit să le îndure din cauza

păcatelor noastre. Doar atunci vom simţi în suflet dorinţa puternică de a-L adora, iar adorareaLui naşte rugăciuni eficiente. Din acest motiv haideţi să nu mai intrăm în mod necugetat în

prezenţa sfântă a lui Dumnezeu! El Se va retrage dacă nu ne apropiem de Tronul de har sfinţiţi prin sângele Fiului Său.

20 OCTOMBRIE

«Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai

unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce

unde nu vei voi» IOAN 21,18

Domnul îi spune lui Petru: «Până acum te-ai dus unde ai vrut, dar va veni o vreme când vei fidus de alţii unde nu vei dori». Trebuie să fim mereu conştienţi de autoritatea lui Dumnezeu şisă acceptăm fară să protestăm conducerea Sa în viaţa noastră. Adevărul este că noi suntemconduşi de El şi când nu observăm acest lucru. Referitor la acest adevăr, în Sfânta Scripturăavem mai multe promisiuni. Iată, de exemplu, Psalmul 32,8: «Eu, zice Domnul, te voi învăţa

şi- ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptatăasupra ta». Cu toate acestea mulţi credincioşi pierd direcţia şi eşuează. Care este motivul pen -



tru care nu mai vezi calea? În mod sigur de vină este voinţa ta, firea veche şi păcătoasă care îţiîntunecă vederea şi îţi creează permanent probleme. Întinde-ţi mâinile din nou spre El şispune-I: «îmi încredinţez cu totul viaţa în mâna Ta, Fiu al lui Dumnezeu!» Atunci El te vaconduce acolo unde nu doreşti — la Golgota, în suferinţă — dar o va face din pricina

Numelui Său, pentru a te păstra pe calea cea dreaptă. El a promis că va veghea asupra noastră

şi că va fi cu noi în toate zilele.

9 OCTOMBRIE

«Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!" când

veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.» ISAIA 30,21

Unul dintre semnele vremii sfârşitului este faptul că tot mai mulţi copii ai lui Dumnezeuau tendinţa, pe această ultimă sută de metri, să o ia pe căi greşite. Nu îi mai conduce Domnul

pe copiii Săi? Bineînţeles că Domnul ne mai conduce, dar în zilele noastre mult prea puţinicredincioşi mai sunt gata să se lase călăuziţi de El fară să protesteze. Prezenţa Duhului Sfânt

în noi ne îndeamnă însă să dorim această călăuzire. Domnul cere sacrificiul total al voinţei noastre. Aici este vorba de a ne lăsa conduşi acolo

unde, în mod normal nu vrem să mergem. Domnul nu ne cere mult, ci ne cere absolut totul!«Când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi»

(loan 21,18). Nu trebuie neapărat să îmbătrânim pentru ca aceste cuvinte pe care Isus i le-aspus lui Petru să devină valabile pentru fiecare dintre noi. Eşti pregătit - în orice domeniu alvieţii tale — să-ţi subordonezi voinţa lui Dumnezeu? Acest lucru înseamnă nici mai mult nicimai puţin decât să te laşi transformat după chipul şi caracterul Domnului Isus Cristos, chiar dacă asta presupune să mergi sau să faci ce nu vrei.

22 OCTOMBRIE

«El le- a zis: „ Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni, "îndată ei au lăsat mrejile

şi au mers după EL» MATEI 4,19-20

Când Domnul îi spune lui Petru «altul... te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18), Eldefineşte un nou tip de ur mare — total, f ăra proteste. Ea reprezintă de asemenea o a douachemare la a-L urma pe Domnul. Petru a mai auzit o dată chemarea Lui, la Lacul Ghenezaret.Du pă crucificarea şi învierea Sa, Isus 1-a mai chemat o dată pe Petru: «Vino după Mine» (loan21,19). De ce îl chiamă oare Domnul pentru a doua oară? Pentru că există două modalităţi de

a-L urma pe Cristos: una lăuntrică şi alta exterioară, de faţadă, pentru a salva aparenţele.Există o urmare exterioară, de suprafaţă a lui Isus, care nu este motivată de o înnoire a inimii,motiv pentru care persoana în cauză nu trăieşte o viaţă de biruinţă, roditoare. Dar urmarea însfinţinie si în curăţie lăuntrică este consecinţa schimbării inimii de către Isus. Haideţi să necercetăm viaţa cu toată seriozitatea şi să ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să nu Te urmez doar de formă, fară ca inima mea să fie schimbată!» Cine îl urmează pe Domnul doar de ochiilumii nu poate experimenta puterea lui Dumnezeu în viaţa sa şi nu are siguranţa vieţii veşnice.

9 OCTOMBRIE

«Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar uceni cii nu ştiau că este Isus. „Copii", le-a zis I sus, „aveţi ceva de mâncare?" Ei i- au răspuns: „Nu”. B IOAN 21,4-5



Unul din semnele după care îi putem recunoaşte pe cei care-L urmează pe Isus numai înaparenţă este acela că sunt rapid influenţaţi de lucrurile şi situaţiile din exterior. Din aceastăcauză viaţa lor de credinţă este extrem de oscilantă: când sunt pe culme, în al nouălea cer,când sunt în vale, deprimaţi de moarte. Cu toate că Petru I-a fost foarte apropiat DomnuluiIsus în această urmare exterioară, caracterul Său nu era încă sădit în inima lui. Petru nu avea o

legătură adevărată a inimii cu Domnul; Isus chiar 1-a numit într-o zi «Satan». Pentru căaceastă unitate în părtăşie intimă lipsea, mai târziu Petru a clacat spiritual atât de rău, încât L-a negat pe Domnul. Fluctuaţiile şi eşecurile tale, puterea duşmanului în inima ta, au ca şi cau-ză formalismul în viaţa de credinţă. Esti unul din aceia care, la întrebarea Domnului: «Aveţi

ceva de mâncare?» este nevoit să recunoască şi să răspundă: «Nu»? În jurul tău sunt oameniflămânzi după eliberare spirituală, după viaţă veşnică şi pace cu Dumnezeu. Tu însă nu ai cesă le oferi pentru că ai eşuat din cauza păcatului neispăşit. Iată, Domnul îţi iese astăzi în caleşi te cheamă să-I fii un urmaş adevărat, care să aducă rod bogat!

24 OCTOMBRIE «Petru s- a întristat că- i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?" Si I - a răspuns: „Doamne, Tu

toate le ştii; ştii că Te iubesc."» IOAN 21,17

Dacă în ce priveşte viaţa ta spirituală ai admis că ur marea Domnului a eşuat într -un modlamentabil, dar totuşi ştii (şi Domnul ştie cu siguranţă) că II iubeşti cu adevărat, atunci aiajuns în punctul în care auzi chemarea Sa la o umblare adevărată în credinţă. Atunci Domnulcel înviat este foarte aproape de tine. Acestor oameni El le dă o slujbă clară, specifică. Dupăfiecare afirmaţie, după fiecare răspuns al lui Petru: «Doamne, tu toate le ştii; ştii că Te

iubesc» (loan 21,17), Isus îi spune de trei ori: «Paşte mieluşeii Mei ... Paste oiţele Mele! ...

Paste oile Mele!» (loan 21,15-17). Tu, «Petru» care ai greşit, care însă îl iubeşti din toatăinima pe Isus, ridică-te! El are pentru tine o lucrare nouă, minunată: du mieii, oiţele şi oileSale la păscut! Haideţi să căutăm împreună oile pierdute care «nu sunt din acest staul» şi săslujim Domnului cu toate resursele pe care ni le-a dat. Lucrarea la care ne cheamă El - «Paste

mieluşeii Mei» — este în acelaşi timp un mesaj plin de speranţă pentru cei deznădăjduiţi, pentru cei care s-au resemnat pentru că au clacat în viaţa de credinţă, dar care îl iubesc cuadevărat pe Isus!

10 OCTOMBRIE

«Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» EVREI 13,8

Acest adevăr enunţat în Sfânta Scriptură are un mesaj cu un impact foarte puternic. Estedovada de netăgăduit a faptului că lsus Cristos, al Cărui sânge a curs pe crucea de pe dealulGolgotei pentru iertarea păcatelor multora, nu Se schimbă niciodată. El este acelaşi ieri, azi şio veşnicie întreagă, este şi rămâne pe veci biruitor asupra păcatului, asu pra mor ţii şi asupradiavolului. Ezitările şi temerile noastre se nasc din faptul că nu putem stăpâni, nu putem birui

puterile întunecate din jurul nostru. Copiii lui Dumnezeu nu au de luptat «împotriva cărnii şi

sângelui, dimpotrivă căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului

acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti» (Efes. 6,12). Trebuiesă fim însă deplin conştienţi că puterea biruitoare a Domnului nostru Isus Cristos este mereude partea noastră. El este astăzi cum a fost de la începutul vremurilor — mai presus de ori ceduh străin care ne tulbură; El va rămâne aşa pentru veşnicie. Autoritatea Domnului Isus este

absolută şi - în afară de Dumnezeu Tatăl — nimeni şi nimic nu se află deasupra Lui. Pentru



cel care crede, nu există nici o putere a diavolului care l-ar putea înfrânge şi pe care Isus, prin jertfa Sa răscumpărătoare pe crucea Golgotei, să nu o fi biruit!

11 OCTOMBRIE «Adevărat, adevărat vă spun că dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.» IOAN 8,51

Nici un om care gândeşte normal nu vrea să moară. Uitaţi-vă, de exemplu, la un bebeluşnou născut: îşi ţine pumnii strânşi, ca si cum ar vrea să ne comunice: iubesc viata pe caretocmai am primit-o în dar. Omul modern încearcă cu disperare să evite moartea. Din acestmotiv răpirile şi ameninţările cu moartea sunt foarte profitabile pentru organizaţiile teroriste.Cu toate încercările ingineriei genetice de cristalizare a procesului de regenerare a celulelor umane, omul nu a reuşit să învingă moartea. Numai Isus Cristos a reuşit acest lucru. Despre Elstă scris: «Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost

deopotrivă părtaş la ele pentru ca, prin moarte, să-l nimicea scă pe cel ce are puterea morţii,

adică pe diavolul» (Evrei 2,14). Aceasta este minunea biruinţei lui Isus: prin moartea Sa, El aluat puterea celui ce stăpânea asupra morţii. Moartea şi Locuinţa morţilor nu au putut să -Lţină pe Isus. Dacă tu îl ai în inimă pe Mielul lui Dumnezeu, care şi astăzi şi pentru întreagaveşnicie este mai tare ca moartea, atunci eşti şi tu eliberat de teroarea şi de puterea morţii.Atunci nu vei mai vedea moartea, căci El a spus: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în

Mine , chiar dacă ar fi murit, va trăi» (loan 11,25).

27 OCTOMBRIE

«In urne veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea. » lOAN 10,33

Cum poţi să experimentezi în starea ta actuală puterea lui Isus, care este deasupra tuturor problemelor, temer ilor sau necazurilor tale care par de nerezolvat? Simplu, dacă eşti dispus sădiscuţi totul cu El. Vei experimenta biruinţa Lui în măsura în care îi împărtăşeşti totul. Nici eunu-mi pot rezolva problemele de unul singur, dar I le pot aduce Lui la cunoştinţă. Şi când îispun Lui absolut tot ce mă frământă, El îmi ia problemele şi în schimb îmi toarnă în suflet

bucuria şi pacea Sa. Te simţi în pericol? Atunci spune-I lui Isus. Acţionează cum au f åcut odinioară ucenicii.

în timp ce erau cu barca pe mare şi Domnul Isus adormise la cârmă obosit, s-a iscat brusc ofurtună. Valurile loveau cu putere mica barcă; ucenicii şi-au pierdut toată încrederea şi I-auspus lui Isus. Imediat au constatat cu surprindere că puterea Lui este mai mare ca a valurilor

ameninţătoare şi mai presus de cea a furtunii înspăimântătoare. Isus «S-a sculat, a certat vânturile si marea şi s-a făcut o linişte mare» (Matei 8,26). Fii credincios şi vorbeşte cu Eldespre toate problemele care te frământă! Atunci valurile şi uraganul din jur ul tău se vor

potoli şi se va face linişte.

28 OCTOMBRIE

«La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s- au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „ Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că

nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată. "» MATEI 24, 1-2

Afirmaţia lui Isus a stârnit în mintea ucenicilor o mare dilemă cu privire la viitor. Şi înziua de azi este absolut firesc ca oamenii să fie preocupaţi de viitor. Dacă însă vrem să



cunoaştem ce ne rezervă el, trebuie să acţionăm după tiparul conform căruia au acţionatucenicii: ei L-au întrebat pe Isus şi, prin răspunsul primit au intrat deja în viitor, deoarece Eleste veşnic. El «este acelaşi ieri şi azi şi în veci» (Evrei 13,8). Când ÎI întrebi pe Domnuldespre viitor primeşti de la El un mesaj extraordinar, o viziune care porneşte din Ierusalim, seîntinde peste întreg pământul şi toată omenirea, cuprinde universul şi marea de stele pentru a

se întoarce în cele din urmă în Ierusalim. Nu este oare acest mesaj actual şi astăzi? Spune-ILui ceea ce te frământă şi te înspăimântă în legătură cu viitorul, dar nu încerca să înţelegitotul. Este suficient că El ştie, înţelege şi ţine toate lucrurile în control, deoarece, în legăturăcu detaliile pe care nu tre buie să le cunoaştem, El ne-a spus: «Mai am să vă spun multe

lucruri, dar acum nu le puteţi purta» (loan 16,12).

12 OCTOMBRIE

«„Fiul lui Davi d, ai milă de mine!" Isus S - a oprit şi a zis: „ Chemaţi -l! " Au chemat pe orb şi i - au zis: „îndrăzneşte, scoală- te, căci te cheamă. " Orbul şi - a aruncat haina, a sărit şi a

veni t la Isus.» MARCU 10,48-50Orbul Bartimeu a auzit că Isus din Nazaret trece pe acolo şi a început să strige din

răsputeri: «Fiul lui David, ai milă de mine!» (Marcu 10,48). Acest strigăt i-a deranjat în modevident pe «cei evlavioşi», dar Bartimeu nu a lăsat să-i scape ocazia şi a strigat şi mai tare. Ceefect a avut acest strigăt din adâncul inimii? Isus S-a oprit imediat. L-a făcut însă sănătos peloc? I-a vindecat oare orbirea imediaf? La început nu, ci l-a încurajat cu dragoste să-I spună

păsul, durerea. El l-a întrebat «Ce vrei să- ţi fac?» (Marcu 10,51), cu toate că era evident pentru oricine că Bartimeu era orb. Şi noi trebuie să-I aducem la cunoştinţă dorinţele noastrefară ocoliş. Când Bartimeu I-a spus Domnului ce doreşte, El i-a răspuns: «»Du-te, credinţa ta

te-a mântuit. "îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus» (Marcu 10,52).

30 OCTOMBRIE

«Invăţătorule, rogu- Te, uită-Te cu îndurare la fi ul meu, fi ind că îl am numai pe el. II apucă

un duh şi deodată răcneşte şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură

şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l - a stropşit de tot.» LUCA 9,38-39

Există multe feluri de probleme, de necazuri familiale. Dar Isus este, ca şi în timpul vieţiiSale aici pe pământ, mai presus de orice astfel de problemă. Acest lucru îl ştia şi tatăl

băiatului posedat de demoni, de aceea I-a spus Domnului Isus păsul său. Nimeni nu a putut săvindece o asemenea boală cu excepţia Lui. Şi a facut-o! El «a certat duhul necurat, l-a

vindecat pe băiat şi l -a dat înapoi tatălui său» (Luca 9,42). Isus vrea să Se implice şi azi în problemele noastre familiale, indiferent că acestea sunt cauzate de noi sau din afara noastră. Vorbeşte cu El despre problemele tale; adu-I-le la cunoştinţă aşa cum a făcut tatăl atât de

greu încercat! Dacă nu primeşti ajutor imediat, nu dispera. Vorbeşte mai de parte cu El. Te vaasculta şi îşi va revărsa din nou asupra ta îndurarea Sa mai bogată ca orice. Nu te va refuza,deoarece El însuşi ne-a promis: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (loan 6,37).

12 OCTOMBRIE

«Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne

deschidea Scriptur il e?" » LUCA 24, 32



Cel mai dificil lucru pentru un copil al lui Dumnezeu este perioada, timpul când nu maiînţelege modul în care acţionează Dumnezeu. Aşa au stat lucrurile şi cu cei doi ucenici care au

plecat împreună din Ierusalim spre Emaus. Amândoi au fost profund marcaţi de faptul că - din punctul lor de vedere - Isus i-a înşelat. Ei au crezut cu toată fiinţa că El este Mesia Israelului.Cum de S-a lăsat însă atunci răstignit pe o cruce? De ce a îngăduit acest lucru? De ce nu Şi-a

manifestat omnipotenţa? In timp ce vorbeau astfel între ei, la un moment dat li s-a alăturat unstrăin. Ei şi-au vărsat tot amarul înaintea Lui, fară să-L recunoască pe Cristos. Ce le-a spus înschimb acest străin? Cuvinte de mângâiere? Nu! Este scris: «Şi a început de la Moise şi de la

toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El» (Luca 24,27). Nicimăcar acum nu au realizat că au vorbit cu Isus. Cei doi ucenici dezamăgiţi şi plini de confuzieîn inimile lor au avut însă parte de o experienţă unică. Cristosul cel înviat a fost alături de eichiar si în această dezamăgire. Isus nu a fost prezent numai atunci, ci şi astăzi El este tottimpul alături de noi. Domnul vrea să te elibereze de orice dezamăgire şi să-ţi umple inima de

bucurie!



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

NOIEMBRIE



1 NOIEMBRIE «Cheamă- Mă şi - ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le

cunoşti.» IE REMIA 33,3Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să

vorbesc despre acest su biect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii

extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă- Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi,

iar tu Mă vei proslăvii» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate

rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a

răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune

a Tatălui: «Cheamă- Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne

rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El,Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este

«căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dovedeşte dorinţa noastră seceră

de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos,

Mântuitorul nostru.

2 NOIEMBRIE «Eu îl voi iubi şi Mă voi arata lui.» IOAN 14,21Orice păcate ai fi făcut în viaţa ta, orice ţi s-ar fi întâm plat, dacă vei spune şi tu ca Petru:

«Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc» (loan 21,17), atunci El ţi Se va desco peri.Obstacolul greu de trecut este acela că tu, ca şi copil al lui Dumnezeu nu eşti plin de Duhul

Sfânt, iar El nu ţi S-a descoperit încă din această cauză. Există multe persoane care cred cusinceritate în Isus Cristos, dar cărora le lipseşte descoperirea dumnezeiască. Cei care cred în

El experimentează în viaţa lor puterea Sa de biruinţă, dar acum ajungem la un punct extrem de

important: doar celui care îşi mărturiseşte dragostea faţă de cuvântul Scripturii prin ascultare,

Dumnezeu i Se descoperă. Când El Se descoperă, fiţi absolut siguri că nu o face pentru

scopurile noastre. Mai mult chiar, acea persoană va primi de la Dumnezeu sarcina de atransmite această descoperire mai depar te. Pentru Petru, chemarea Domnului Isus a fost:«Paşte mieluşeii Mei... Paşte oile Mele!» (Ioan21,15.17). La Petru vedem cum iubireaîncolţeşte şi creste, dar la Dumnezeu dragostea este veşnică, pentru că El însuşi este dragoste.

Duhul Sfânt este Cel care ne uneşte cu Dumnezeu Tatăl prin Isus Cristos, iar dragostea Sadivină este sădită în noi şi începe să crească.

2 NOIEMBRIE «Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.» IOAN 21,17

Întrebările Domnului descoperă mereu ceea ce este mai adânc îngropat în noi. Dacă

Domnul te întreabă: «Mă iubeşti?» si dacă lasi această întrebare să lucreze în tine, vei observa

cu surprindere că ea a atins o parte din fiinţa ta care era amorţită de mult şi care trebuia

revigorată. Atunci din adâncul inimii tale va ţâşni la suprafaţă adevărul de mult uitat: «Da,Doamne, Te iubesc pentru că Tu m-ai iubit mai întâi». La întrebarea lui Isus, Petru a începutsă realizeze cât de mult II iubea de fapt pe Domnul. A fost o extraordinară revelaţie pentru el

să-şi mărturisească iubirea şi să spună plin de uimire: «Doamne, Tu toate le ştii...».

Cu câtă răbdare, cu câtă dragoste şi sensibilitate S-a purtat Domnul Isus cu Petru care, din

frică si laşitate L-a trădat şi s-a lepădat de trei ori de El. Domnu nu pune însă acest gen deîntrebări înainte să vină timpul potrivit. Pro babil că într -una din zilele acestea, poate chiar azi,



te va lua de-o parte, Se va uita ţintă în ochii tăi şi, fară să pomenească măcar o vorbă despre

păcatele tale, te va întreba: «Mă iubeşti?».

4 NOIEMBRIE «Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să

trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi - vă unii altora în dragoste.» GALATENI 5,13Dacă citim versetul de mai sus cu atenţie, întrebarea care ne stă în faţă are deja un

răspuns. Cu siguranţă, ca şi copii ai lui Dumnezeu suntem chemaţi la libertate. ApostolulPavel afirmă acest adevăr: «că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de

slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu» (Rom. 8,21). Un om care se naşte din nou esteeliberat de sub robia păcatului şi se bucură de libertatea minunată a copiilor Domnului.

Aceştia sunt absolviţi de orice vină deoarece au devenit fii si fiice ale Dumnezeului celui Viu.

Apostolul Pavel ne avertizează însă să nu abuzăm de această libertate, pentru ca nu cumva

firea veche, eul nostru păcătos să câştige teren în inima noastră: «Nu faceţi din slobozenie o

pricină ca să trăiţi pentru firea pământească» (Gal. 5,13). Ce trebuie să facem cu această libertate minunată în Domnul nostru Isus Cristos? Putem să trăim pentru noi înşine, pentru

scopurile noastre prin ea? Nu! Libertatea pe care o avem de la Domnul trebuie să fie total

subordonată Duhului lui Dumnezeu. Aşadar nu noi avem controlul asupra libertăţii noastre, ciDuhul lui Dumnezeu.

5 NOIEMBRIE «Inima este nespus de înşelătoare si de deznădăjduit de rea; cine poate s- o cunoască? „Eu,

Domnul, cercetez in ima. " » IEREMIA 17,9-10Caracterul inimii este decisiv în ceea ce priveşte efectul pe care cuvântul lui Dumnezeu îl

are asupra noastră. Mai mult, noi nici măcar nu ne cunoaştem propria inimă, dar El o

cunoaşte. Acum se pune întrebarea: cum recepţionăm noi mesajul Cuvântului Său? Am

alungat oare din inimă încăpăţânarea, descurajarea şi păcatul înainte să ne pregătim să

asimilăm îndemnurile Scripturii? Iacov 4,7-8 ne îndeamnă: «Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu.

Impotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia

de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!» Fii culuare aminte la poruncile Scripturii şi respectă-le, căci altfel vei eşua în înţelegerea Cuvântului

Său! In primul rând împotriveşte-te diavolului în Numele lui Isus; în al doilea rând, apropie-tetot mai mult de Dumnezeu; în al treilea rând, curăţeşte-ţi inima în sângele scump al Mielului,

iar în al patrulea rând, sfinteste-ţi umblarea în viata de credinţă! Dacă faci aceste lucruri, inima ta este un pământ bun, gata să primească mesajul

Cuvântului, după cum spune Domnul Isus în Pilda semănătorului. Dacă nu faci acest lucru teamăgeşti singur. Iacov 1,26 ne avertizează: «... îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om

este zadarnică.»

3 NOIEMBRIE «Luptă- te lupta cea bună a credinţei.» 1 TIMOTSI 6,12

Puţini înţeleg şi luptă lupta bună a credinţei. Marea ma joritate a credincioşilor luptă, dar

nu o fac bine. Apostolul Pavel precizează: «Şi cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Nu faptul că luptăm este important, ci felul în care o



facem. Să lupţi bine înseamnă să fii permanent conştient de scopul pe care ţi l -ai propus.Totuşi, pentru a lupta eficace în lupta credinţei trebuie în primul rând să ne cunoaştem duş -manul, sau mai bine spus, duşmanii. In Efeseni 6,12 este scris: «Căci noi n-avem de luptat

împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stă-

pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile

cereşti». Din acest motiv este complet greşit să-i vedem pe ceilalţi oameni ca inamici.Efectele manifestării vicleniei, a minciunii şi a urii din partea oamenilor sunt consecinţe ale

activităţii puterilor îtunericului. Dar Domnul Isus a biruit toţi duşmanii omenirii pe crucea de pe Golgota; victoria Sa este prin harul lui Dumnezeu şi victoria noastră. Lupta cea bună a

credinţei este aceea în care luptăm nu cu propriile puteri, ci prin Isus şi prin puterea Sa

7 NOIEMBRIE «Dumnezeu l- a făcut pe om după chipul Său, l- a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte

bărbătească si parte femeiască i - a făcut.» GENEZA 1,27

Dumnezeu vrea ca omul să meargă pe calea procesului de sfinţire pentru a fi modelat dupăchipul lui Isus. Când Domnul a terminat de creat universul întreg, El S-a văzut pe Sine în

acest prim om: «Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune» (Gen. 1,31).Primii oameni au fost nespus de frumoşi, dar prin păcat ei au pierdut această imagine a lui

Dumnezeu. Din acest motiv El L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume. Cristos a venit să elibereze oamenii prinşi în robia păcatului şi să-i schimbe în chipul Său. Când un om ajunge în

momentul în care îşi recunoaşte păcatele, Domnul Isus îi ia povara nelegiuirilor şi îl împacă prin jertfa Sa de pe crucea Golgotei cu Creatorul Său. Atunci se întâmplă minunea descrisă în

loan 1,12: «Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat

dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu». Din acel moment Duhul Sfânt lucrează în oameni,

facându-i să dorească să fie tot mai mult asemenea lui Isus. Aceasta este calea spre perfecţiune, spre desăvârşire, deoarece dacă ajungem la ţel şi ne identificăm cu El, «vom fi ca

El «vom fi ca El; pentru că II vom vedea aşa cum este» (1 loan 3,2).

4 NOIEMBRIE «Drept răspuns, Isus i - a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu

îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. "» IOAN 14,13Aici Dumnezeu vorbeşte despre una dintre cele mai mari şi mai adânci taine: Tatăl şi Fiul,

prin Duhul Sfânt, locuiesc în oamenii care II iubesc din toată inima pe Dumnezeu. Deschide

larg cerului uşa inimii tale şi II vei descoperi pe Dumnezeu însuşi locuind în tine! Există untext Extraordinar în Proverbe 8,17: «Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot

dinadinsul mă găsesc». Acest «a-L căuta» vorbeşte despre faptul că Isus vrea să fie primul,cel mai important în viaţa ta; căutarea Lui trebuie să fie prima pr ioritate a inimii tale. «Şi cei

ce mă caută cu tot dinadinsul» mai înseamnă, de exemplu, ca în fiecare dimineaţă să îl cauţi

în primul rând pe El. Încearcă să îţi închipui Sfânta Treime - Dumnezeu Tatăl şi Fiul dorind să

locuiască în inima unui om muritor prin Duhul Sfânt. Întrebarea decisivă pentru tine, care îl

iubeşti pe Domnul şi îi asculţi Cuvântul este următoarea: eşti într -adevăr o locuinţă pentru El?

Domnul nostru Se bucură când poate vor bi unor oameni care îl caută: «Veniţi şi priviţi, aici

locuiesc Eu!» Poate El să te arate şi să spună că locuieşte în tine? Se simte El acasă în inima

ta?



9 NOIEMBRIE«Eu în ei şi Tu în M ine - pentr u ca ei s ă fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea

că Tu M - ai trimis si că i-ai iubit, cum M -ai iubit pe M ine.» IOAN 17,23Cât de mult doresc să locuiască în noi Domnul Isus Cristos şi Tatăl prin Duhul Sfânt o

arată şi rugăciunea Sa preoţească (loan 17), dar şi porunca: «Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit» (Matei 5,48). Când suntem una cu Domnul IsusCristos vom fi transformaţi după chipul şi asemănarea Sa, după cum ne spune atât de simplu

şi apostolul Pavel: «dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6,17).Aşa sunt Tatăl şi Fiul, una prin Duhul Sfânt cu omul care II iubeşte pe Dumnezeu şi care este

iubit de El: «Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie

una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M -ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai

dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una» (loan 17,21-22). Domnul vorbeşte

aici de uniunea organică cu cei care îi aparţin: Tatăl cu Fiul prin Duhul Sfânt în toţi

credincioşii Săi răscumpăraţi şi aceştia în El. Doar astfel, ca şi creştini născuţi din nou,

suntem temple ale Duhului Sfânt.

10 NOIEMBRIE «Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric

şi n- are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui !» ISAIA 50,10

Versetul acesta descrie experienţa extraordinară a oamenilor care se tem de Dumnezeu şi

ascultă glasul Fiului Său Isus Cristos când trec prin încercări. Toţi cei care îl urmează cu

adevărat, în credincioşie pe Dumnezeu vor fi negreşit testaţi când vor fi conduşi prin

întuneric. Dar Domnul nostru, Păstorul cel bun spune despre oile Sale: «după ce şi-a scos

toate oile, merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul» (loan 10,4).Din păcate însă, des pre cei ce sunt cu El, Isus spune uneori: «dar ei n-au înţeles despre ce le

vorbea» (loan 10,6). Nici astăzi mulţi oameni nu înţeleg ce bogăţii spirituale extraordinare

revarsă în viata noastră Păstorul cel bun când ne vorbeşte astfel. Iată care este secretul: dacaaccepţi prin credinţă că «poate fi întuneric spiritual în jurul tău, dar tu tot îi vei auzi vocea şi

vei avea deplină încredere în conducerea Sa», atunci vei cânta împreună cu psalmistul: «Chiar

dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.

Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie» (Psalm 23,4).

11 NOIEMBRIE «Cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a sufer i t.» EVREI 5,8

Dacă vrem să fim biruitori în viaţa de zi cu zi trebuie să fim mereu gata să ascultăm, iar

acest lucru îl realizăm doar prin decizia de a-I preda Lui inima noastră. Dacă L-am acceptat peCristos ca Domn în inima noastră şi vrem să facem cu orice preţ ceea ce ne cere, atunci El

poate să-Şi îndeplinească desăvârşit voia în şi prin noi. Să ne uităm la Domnul Isus: care afost sursa victoriei Sale totale? Secretul Său a f ost ascultarea. Mulţi credincioşi nu ajung să fie

ascultători în mod practic pentru că nici măcar nu şi-au pus problema ascultării, a supunerii.

Trebuie să te cercetezi: vreau eu să fac cu orice preţ ceea ce îmi cere El? Doar atunciascultării îi urmează biruinţa. Ascultarea este deci o decizie interioară care se transpune apoi

în viaţa practică. Ce a spus Domnul Isus înainte să meargă pe cruce, chiar înainte de a Seîntrupa, când era încă în slava veşnică? «Iată~mă că vin ... vreau să fac voia Ta, Dumnezeule»



(Psalm 40,7-8). Din veşnicie, încă înainte de crearea lumii, Fiul lui Dumnezeu a luat această

hotărâre. Venirea Sa pe pământ a fost împlinirea voii lui Dumnezeu. Este atât de important să

înţelegem, fară nici cea mai mică greşeală, ce presupune ascultarea! Ea înseamnă să facem

voia lui Dumnezeu; doar atunci El poate lucra prin noi.

6 NOIEMBRIE «Osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.» I CORINTENI 15,58

Trebuie să înţelegem deplin secretul afirmaţiei lucrului «în Domnul», deoarece numai aşa

munca noastră primeşte înaintea Lui valoare în eternitate. A lucra «în Domnul» nu însemnă a

alerga, a umbla şi a te agita, ci în primul rând a păstra legătura vitală cu El cu orice preţ.

Această «pasivitate», această odihnă în Isus este cea mai înaltă, cea mai sfântă şi în acelaşi

timp cea mai dinamica activitate. Cât de des ne spune Scriptura că Dumnezeu vrea atât de

mult să lucreze pentru noi! Ce trebuie atunci să faci? Doar să ai încredere deplină în El:

«încredinţează- ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra» (Psalm 37,5).Domnul vrea să te călăuzească la fiecare pas în viaţă, vrea să fie permanent alături de tine. Se

ridică din nou întrebarea: ce trebuie să facem? Iată răspunsul: «Increde-te în Domnul din toată

inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toat căile tale şi El îţi va netezi

cărările» (Prov. 3,5-6). Dumnezeu vrea să lupte cu cel ce ţi se împotriveşte, vrea să

zdrobească duşmanul care te ameninţă. Ce trebuie să faci? «Domnul Se va lupta pentru voi,

dar voi staţi liniştiţi» (Exod 14,14). Numai când vei fi liniştit în sufletul tău vei experimenta

puterea Sa: «In linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră» (Isaia 30,15).

6 NOIEMBRIE «Iată, te-am pus în cuptor, dar nu team găsit argint; team lămurit în cuptorul urgiei.»

ISAIA 48,10Dumnezeu îi lasă pe sfinţii Săi să treacă prin încercări grele aici pe pământ. Singura

explicaţie a acestui lucru ne-o oferă profetul Isaia. Din viaţa mea personală aş putea să

povestesc despre nenumărate experienţe şi atacuri dureroase, de neînţeles, pe care nu le-ar pricepe nimeni. Dar Domnul, Mântuitorul nostru, m-a mângâiat întotdeauna, m-a întărit şi mi-a dăruit siguranţă şi încredere, întunericul prin care am trecut a fost întotdeauna luminat de

dumnezeirea Sa, ca în cazul slujitorilor Săi credincioşi din Evrei 11.În versetul de mai sus avem explicaţia trecerii prin greaua, teribila suferinţă a încercării,

care este îngăduită pentru a rămâne neclintiţi în credinţă ca Iov şi, prin aceasta, pentru a -iîntări şi a-i susţine şi pe alţii. Altfel spus, Dumnezeu îngăduie încercarea în viaţa noastră

pentru ca noi să dovedim prin, credinţă că EI este tot ce avem nevoie, după cum mărturiseşte

şi psalmistul: «si pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea si inima

pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea

de moştenire» (Psalm 73,25-26). Aşa vei fi şi tu în mijlocul necazurilor prin care poate treci:

plin de bucurie şi pace adâncă!

14 NOIEMBRIE

«Matania, care cârmuia împreună cu fraţii săi cântar ea laudelor...» NEEMIA 12,8



Este mulţumirea importantă? În lume există multe oficii: oficiul pentru tineret, oficiul destare civilă etc. Dar aici în Biblie este menţionată o slujbă specială: cea de mulţumire. Sincer

nu ştiu de ce aceasta apare ca «meser ie» numai o singură dată în toată Sfânta Scriptură.

Neemia a însărcinat cu această slujbă pe unul din bărbaţii întorşi din robia babiloniană (din

Irakul actual). Ştim că mulţumirea, lauda, închinarea sunt expresii ale credinţei, dar nici nu

bănuim cât de mult aşteaptă Domnul mulţumirile noastre. Domnul Dumnezeu reacţioneazăimediat, vizibil şi puternic când îi mulţumim din toată inima, deoarece acesta este un fel

minunat de a ne mărturisi credinţa. Plângerile, cârtirile sunt un semn de amară necredinţă, şi

cum ar fi altfel când avem de partea noastră izvorul de putere care nu seacă niciodată?

Accentuez încă o dată că Domnul reacţionează imediat când îi mulţumim şi ceva se în-tâmplă

în lumea nevăzută: puterea duşmanului este frântă. Diavolul ameninţă, răcneşte ca un leu şi te

ispiteşte, dar este biruit şi în viaţa ta dacă ai curajul să-I mulţumeşti Domnului şi atunci când

nu prea îţi vine. Începe-ţi ziua cu mulţumiri, deoarece Psalmul 92,1 spune: «frumos este să

lăudăm pe Domnul».

15 NOIEMBRIE «Mu lţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în

rugăciunile noastre.» 1 TESALONICENI 1,2Ştiu că mulţi credincioşi clachează în viaţa lor de credinţă, în practica rugăciunii pentru că

se înţeleg greu cu unii oameni şi le văd numai părţile negative. Dar când te apro pii de Domnulîn adorare, în laudă şi în închinare, îi mulţumeşti Lui pentru toţi fraţii. Apostolul Pavel le scrie

filipenilor: «Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez

despre voi” (Filip. 1,3 Filipenii au fost copii minunaţi ai lui Dumnezeu, cu gândire matură şi

cu umblare fåra poticnire pe calea credinţei. Da, ştiu, se poate rapid aduce în discuţie

contraargumentul că lui Pavel îi era uşor să mulţumească Domnului pentru ei, pentrudragostea şi pentru perseverenţa lor pe calea cea dreaptă. Dar apostolul Pavel I-a mulţumit

Domnului şi pentru cei care erau o povară şi care se luptau cu multe probleme spirituale în

viata de credinţă: «Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui

Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Cristos» (1 Cor. 1,4). Cei din Corint erau ca nişte prunci

în credinţă; Pavel a avut mult de lucru cu ei şi a trebuit să-i mustre şi să-i încurajeze în modconstant. Dar a continuat să-I mulţumească Domnului pentru ei. De ce a fost în stare să

mulţumească? Exista atâta ceartă, curvie şi dezbinare în Biserica din Corint, ba unii l -au şi

respins. Pentru ce a putut mulţumi Pavel? «Pentru harul lui Dumnezeu». Şi în cel mai dificil

credincios se poate găsi ceva bun pentru care să aducem mulţumiri «pentru harul lui

Dumnezeu».

7 NOIEMBRIE «Î mi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.» 2 CORINTENI 7,4

Această bucurie de nezdruncinat se clădeşte doar pe dragostea lui Dumnezeu, nu pe cevaefemer; ea nu poate fi nicicum răpită căci ne aparţine în Cristos: «El ne-a înviat împreună şi

ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti în Cristos Isus» (Efes. 2,6). Iată la ce înălţimi

spirituale suntem ridicaţi! Experienţele noastre dureroase şi mai puţin fericite din viaţă nu au

putere să atace, să îndepărteze de la noi dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos, dacă suntem

şi rămânem în El. Domnul spune referitor la existenţa noastră pământească: «Eu voi rămâneîn voi» (loan 15,4). Domnul nostr u Isus Cristos şade în locurile cereşti la dreapta lui



Dumnezeu, dar în acelaşi timp locuieşte şi în tine, dacă L-ai lăsat, prin Duhul Sfânt, să intre în

inima ta. Ce minunată este îndurarea lui Isus! Apostolul Pavel spune: Domnul Isus trăieşte în

noi ca să putem înţelege «care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea, şi să cunoaş-

teţi dragostea lui Cristos» (Efes. 3,18-19). Iată cât de necuprinsă este dragostea lui

Dumnezeu! Iată de ce har extraordinar avem parte ca şi copii ai Săi! Am fost înălţaţi cu El şi

puşi într -un loc ceresc - pentru veşnicie! Acum putem înţelege ce înseamnă să avem oumblare cerească în timpul pribegiei noastre pe pământ.

17 NOIEMBRIE «Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.» IOAN 15,4

Domnul vorbeşte aici de legătura organică absolut indispensabilă cu Isus, prin prezenţa

Lui în noi. Cristos în mine este garanţia victoriei în lupta împotriva cărnii şi sân gelui meu. Euîn Cristos reprezint ilustrarea biruinţei Sale în viaţa mea asupra tuturor puterilor întunecate din

jurul meu. Evident însă, când această legătură organică cu El devine realitate în viaţa de

credinţă, diavolul va încerca prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să distrugă saumăcar să întrerupă un asemenea circuit minunat. Prin urmare, întăreşte şi mai mult această

legătură binecuvântata - Cristos în tine şi tu în El! Dragostea Sa să fie dragostea ta; putereaLui să devină puterea ta; victoria Sa să fie victoria ta; răbdarea Lui să fie şi răbdarea ta! Vă

atrag atenţia încă o dată că duşmanul va încerca din răsputeri să distrugă acest circuit

binecuvântat. Din păcate mulţi copii ai lui Dumnezeu care nu au vegheat au pierdut legătura

vitală cu Domnul în urma atacurilor dure ale diavolului. Nu degeaba ne avertizează apostolul

Petru: «Fi ţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târ coale ca un leu care

răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă» (1 Petru 5,8-9). Dacă

nu te împotriveşti prin credinţă ispiţelor, dacă păcătuieşti cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta,atunci să fii sigur că vor apărea întreruperi în relaţia ta duhovnicească cu Tatăl.

8 NOIEMBRIE «Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptam ca Mântuitor pe Domnul Isus

Cristos.» FILIPENI 3,10Când apostolul Pavel spune: «dar cetăţenia noastră este în ceruri», el defineşte într -o

singură propoziţie şi scopul şi nădejdea umblării noastre: «de unde şi aşteptăm ca Mântuitor

pe Domnul Isus Cristos». O umblare aici pe pământ ca în cer reprezirm prima etapă a răpirii:

«El va schimba tru pul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin

lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile» (Filip. 3,21). Aşa cum ştim, din perspectivă spirituală Domnul Isus ne-a luat cu El în înălţarea Sa la cer. Nici unul din cei

răscumpăraţi prin sângele Său nu a rămas în urmă; deoarece noi înşine suntem mădulare în

Trupul Său. Da, noi suntem Trupul lui Isus Cristos; de aceea este scris: «Când Se va arăta

Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă» (Col. 3,4). Această

experienţă a transformării după chipul Său şi a răpirii este foarte aproape! Dacă relaţia ta

duhovnicească este întreruptă de multă vreme, du-te acum la Dumnezeul şi Mântuitorul tău să

fii curăţit de păcat prin sângele Lui şi să-I poţi ieşi în cale plin de bucurie!

19 NOIEMBRIE



«Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu

de nenorocire, ca să vă dau un viitor si o nădejde.» IEREMIA 29,11Cine practică umblarea pentru cer pe acest pământ se află negreşit în sfera dragostei lui

Dumnezeu. El, în însăşi esenţa Fiinţei Sale divine este dragoste şi toate planurile şi căile Lui

pentru copiii Săi sunt motivate de dragostea Sa minunată. Din păcate însă noi uneori nu-I

înţelegem gândurile, motivatia si călăuzirea Sa si ne răzvrătim. Iată ce ne spune Domnul prin prorocul Isaia: «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile

Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă

de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre» (Isaia 55,8-9).Domnul Isus înţelege mult prea bine că avem dificultăţi în a înţelege latura cerească a

umblării pe acest pământ, latură pe care nu o vedem. El ne spune: «Ce fac Eu, tu nu pricepi

acum, dar vei pricepe după aceea» (loan 13,7). Atunci, în gloria cerească vom recunoaşte cu

lacrimi în ochi: «Doamne, Tu ai avut intenţii atât de minunate cu mine, dar eu nu le-amînţeles!» Un cântec vechi spune: «Aici pe pământ nu se dezleagă misterul tuturor lacrimilor

pe care le-ai vărsat. Abia în tara veşnicului soare vei vedea ce a vrut Domnul!»

9 NOIEMBRIE «Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi

proslăvi.» PSALM 91,15Din ce cauză are rugăciunea o asemenea putere? Din cauză că Dumnezeul cel veşnic

lucrează când ne rugăm. El S-a angajat să răspundă tuturor rugăciunilor celor care îi aparţ in,deoarece:

- El aude: «Domnul aude când strig către El» (Psalm 4,3).- EI ascultă: «Eu le voi auzi strigătele» (Exod 22,23).- El înviorează: «Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple

faţa de ruşine» (Psalm 34,5).- El dă putere cerească: «în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi

mi-ai întărit sufletul» (Psalm 138,3).- El înfăptuieşte: «împlineşte dorinţele celor ce se tem de El» (Psalm 14^19).- El răspunde: «înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde» (Isaia 65,24).- El descoperă: «şi îţi voi vesti lucruri mari» (Ier. 33,3). Din aceste motive este mult mai

important să-L găseşti pe El în rugăciune decât să îl rogi o mulţime de lucruri înainte să-L figăsit. Dragul meu, odată ce L-ai găsit descoperi că ai şi primit răspuns la rugăciunile tale!

21 NOIEMBRIE «Cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.» IOAN 14,21

Un astfel de credincios împlinitor al Cuvântului nu doar că intră în părtăşia minunată cu

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar însăşi Sfânta Treime va veni şi va locui cu el! Această

promisiune prin care Domnul Isus Se descoperă celor care îi ascultă cuvântul şi astfel

dovedesc că îl iubesc din toată inima o vedem împlinită la scurt timp după învierea Lui.Atunci s-a întâmplat ceva absolut remarcabil şi în acelaşi timp neobişnuit: Domnul Isus S-arevelat în mod special ucenicului care, cu toate că s-a lepădat de trei ori de Domnul său şi L-adezamăgit, totuşi L-a iubit cel mai mult. Exact pe acest ucenic, pe Petru, a vrut Domnul să-1conducă la perfecţiune, la o stare după voia Sa. De aceea i-a pus de trei ori întrebarea

decisivă: «„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?" Petru s-a întristat câ-i zisese a treia oară:„Mă iubeşti?" Şi I -a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc"» (loan 21,17).



Oricât am vorbi şi am analiza acest pasaj biblic nu putem să nu subliniem de fiecare dată

faptul că Domnul nu a menţionat deloc păcatul lui Petru ci l-a întrebat numai dacă îl iubeşte.

10 NOIEMBRIE «Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.» GALATENI 5,18

De ce durează oare atât de mult la unii copii ai lui Dumnezeu până când Duhul Sfânt preia

controlul în totalitate în viaţa lor? În politică există o situaţie care ne a juta să înţelegem mai

bine acest lucru. Unele guverne nu sunt calificate să ia decizii de interes naţional, deoarece nu

au susţinere majoritară în parlament. În vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu nu se ajunge

niciodată la o preluare totală a puterii din partea Duhului Sfânt pentru că în inimile lor nu

există o atitudine de predare necondiţionată. Dezechilibrul interior apare de fiecare dată când

păcate ca mândria, invidia, auto- justificarea, bârfa sau alte patimi întunecate din inima noastră

încearcă continuu să preia controlul. Duhul Sfânt nu acţionează însă ca un dic tator. Vrea într-adevăr să ne conducă, dar dacă avem îndoieli, Se retrage. Când Duhul Sfânt nu poate stăpâni

total inima unui copil al lui Dumnezeu, acest lucru are atât re percusiuni lăuntrice, cât şiexterioare. Astfel viaţa de credinţă devine o zbatere continuă; acest lucru se poate obser va din

păcate la mulţi dintre copiii Săi. Urmarea lui Isus devine o povară, fiind exact opusul a ceea

ce vrea Dumnezeu să ne dăruiască. Dacă însă Duhul Lui ne conduce, nu există constrângere în

umblarea cu Isus, ci o pace şi o încredere binecuvântată.

23 NOIEMBRIE «Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne

rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.» R OMANI 8,26Dacă este adevărat că Duhul Sfânt Se roagă şi mijloceşte pentru noi, atunci problemele cu

care ne confruntăm nu mai sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. Aşadar, dacă Duhul Său

Sfânt Se poate ruga prin noi răspunsul la rugăciune este garantat. Haideţi să ne uităm în ziua

de azi (şi în următoarele zile) la 6 aspecte ale rugăciunii.

Să fim gata să primim Duhul Sfânt Această afirmaţie ne transmite ceea ce Dumnezeu doreşte să ne comunice. In consecinţă ,

trebuie să fim pregătiţi să primim Duhul Sfânt. Mulţi vor spune imediat că avem deja Duhul

Său în inimă. Acest lucru este adevărat din momentul naşterii din nou: «nimeni nu poate zice:

„Isus este Domnul" decât prin Duhul Sfânt» (1 Cor. 12,3). Dar nu suntem plini, nu am

experimentat încă ce înseamnă plinătatea Duhului Sfânt. De aceea trebuie să fim mereu pre -gătiţi să fim umpluţi cu Duhul Său, plinătate sfântă pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.în ce constă o asemenea pregătire? « Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în

cereri» (Fapte 1,14). Stăruinţa în rugăciune constituie baza şi premisa absolut necesară pentru

a primi Duhul Sfânt. Să fii pregătit să primeşti Duhul Său în inima ta este primul pas

important!

10 NOIEMBRIE «Sa ne apropiem cu o inimă curată...» EVREI 10, 22

Să fim gata să auzim adevărul absolut



Este cu totul inutil să petreci ore în rugăciune dacă nu eşti dispus să auzi adevărul.

Apostolul Ioan precizează şi el acest lucru: «Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba,

ci cu fapta şi cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti

inimile înaintea Lui» (1 loan 18-19). Apostolul exprimă faptul că, dacă suntem în adevăr, dacă

prin Duhul Sfânt suntem în Cristos şi trăim ceea ce credem şi ne spune El să facem, atunci ne

putem linişti inima în Faţa Lui şi putem experimenta pacea Sa prin biruinţa în rugăciune.Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu ajung la sfinţire pentru că uşa inimii lor este închisă. Rostesc

formal rugăciunea şi se simt uşuraţi atunci când spun «Amin». Este oare ceva blocat şi în tine

de nu eşti pregătit pentru adevăr? Petrecem ore de rugăciune şi nopţi de veghe şi totuşi nu

există trezire spirituală şi nici biruinţă în viaţa de credinţă pentru că nimeni nu este gata, nueste dispus să primească sau să audă adevărul complet al Scripturii.

11 NOIEMBRIE «Şi jură credinţă este cu neputinţă să îi fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu

trebuie să creadă că El este şi că îi răsplăteşte pe cei ce- L caută.» EVREI II,6

Să fim gata să credemCredinţa este considerată astăzi drept un concept banal, deşi, din păcate se poate găsi doar

la puţini creştini. Totuşi ea este vie şi doar prin ea se poate realiza sfinţirea în viaţa spirituală .Credinţa este în strânsă legătură cu pregătirea pentru a auzi şi a primi adevărul Scripturii.

Dacă nu sunt pregătit să accept adevărul înseamnă că am puţină credinţă, deoarece credinţa

din inima mea este la fel de puternică pe cât de prezent este adevărul Scripturii în mintea şi în

viaţa mea. Această legătură o vedem detaliată în Evrei 10,22: «să ne apropiem cu o inimă

curată, cu credinţă deplină ...». Cu alte cuvinte» nu suntem capabili să credem dacă nu

suntem sinceri. Când îl caut pe Domnul şi vreau din tot sufletul să îl găsesc, dar inima mea

este preocupată cu alte lucruri (pentru că ceea ce rostesc în rugăciune nu coincide cu ceea ce

trăiesc), atunci această rugăciune nu are putere. Ne rugăm pentru trezire spirituală şi pentru tot

felul de alte intervenţii divine, dar când primim răspunsul suntem şi rămânem necredincioşi.

Există multe lucruri pe care le avem de schimbat în viaţa noastră, dar totul este cu putinţă

celui ce crede!

26 NOIEMBRIE «Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru c e stai culcat astfel pe faţa ta?"» IOSUA 7,10

Să fim gata să ne cercetamCercetarea este un subiect sensibil. Nu există nimic altceva care să cerceteze inima mai mult

decât rugăciunea. Când ne rugăm păşim în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu şi suntem cercetaţi

până în străfundul sufletului. Totul este gol şi descoperit înaintea Lui. Şi dacă există vreo pie-dică, Dumnezeu nu aşteaptă să spunem: «Doamne, dacă este ceva ...». Iată o rugăciune plină

de ipocrizie! Dacă este ceva, şi de regulă este, atunci Dumnezeu ne descoperă cauza eşeculuinostru. Iată ce spune Sfânta Scriptură despre Iosua: «Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat

cu faţa la pământ până seara, înaintea chivotului Domnului» (Iosua 7,6). Trebuie să fim

pregătiţi să fim cercetaţi: «Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe

faţa ta?"». Odată ce renunţăm la trăncăneala ipocrită şi la discuţiile «evlavioase» fără nici un

rost, vom fi cu adevăra pregătiţi să ne lăsăm cercetaţi. Nu are nici un sens să mergem la o oră

de rugăciune dacă nu suntem pregătiţi spiritual. Adevărata rugăciune se naşte în urmacercetării prin Duhul Sfânt.



27 NOIEMBRIE «Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi

Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.» MARCU 11,25

Să fim gata să iertăm Unul din semnele răcirii dragostei din viaţa creştinilor în vremurile de pe urmă este lipsa

puterii lor de a ierta. Dacă nu-i iertăm din toată inima pe oamenii care au ceva împotrivanoastră, să nu fim surprinşi că Domnul îşi închide cerul. Trebuie să realizăm că vom fi

judecaţi după cum îi judecăm şi noi pe alţii. «Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi

iertăm greşiţilor noştri» (Matei 6,12). Nu are rost să ne rugăm pentru trezire dacă nu suntem pregătiţi să atacăm miezul problemei, şi anume puţina noastră disponibilitate de a-i ierta şi a-iaccepta pe ceilalţi. Dacă biruim în acest punct, Dumnezeul cel Viu Se va descoperi şi ne vadărui Duhul Său Sfânt şi trezirea spirituală pentru care ne rugăm. Trebuie să facem odată

acest pas, deoarece altfel devenim călduţi, iar orele noastre de rugăciune se transformă într -o«bolboroseală a păgânilor». Domnul nostru caută astăzi oameni care sunt plini de DuhulSfânt, care sunt gata să ierte şi care au o credinţă puternică. Atunci ne putem ruga prin

credinţă şi putem fi siguri că Domnul va răspunde aşa cum găsim scris în Isaia 58,9: «Atunci

tu vei chema şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice: „Iată- Mă!"». Iată calea spre

trezire! Suntem gata să o urmăm?

12 NOIEMBRIE «Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut

înai ntea Lu i.» 1 IOAN 3,22Să fim gata să primim totul din mâna Domnului într -adevăr nu putem numai să cerem,

trebuie să fim gata să şi primim. Apostolul Ioan a mai adăugat ceva: «fiindcă păzim poruncile

Lui», iar acest detaliu se referă la ascultare. Dăm mult, dar primim puţin. De ce nu avem puterea de a primi? A devenit cumva Dumnezeu atât de rece cu noi sau este mâna Lui preascurtă să ne poată ajuta? Nu! Dar tu nu faci ceea ce îţi spune. Nu vrei să asculţi adevărul

Scripturii, nu vrei să ierţi şi de aceea nu poţi sta drept în viaţa de credinţă. Aceste aspecte

diferite sunt în strânsa legătură; ele sunt de fapt părţi ale unui întreg: pregătire pentru a primi

Duhul Sfânt, pentru a asculta adevărul Scripturii, pentru credinţă, pentru a fi cercetat, pentru a

ierta. Atunci eşti într-adevăr gata să primeşti din mâna Domnului ceea ce ai cerut - dacă faci

ceea ce îţi spune El. Viaţa unui om care este ascultător de Domnul şi se roagă astfel estenespus de bogată; el mărturiseşte ca psalmistul David: «şi paharul meu este plin de dă peste

el» (Psalm 23,5) şi se poate bucura împreună cu apostolul Pavel: «Binecuvântat să fie

Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de

binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos» (Efes.1,3).

29 NÄEMBRIE «Căci iată, else roagă.» FAPTELE APOSTOLILOR 9,11

Aceste cinci cuvinte ascund o mare revelaţie. Dumnezeu însuşi i le spune ucenicului Său

Anania pe care l-a pus să meargă la Saul din Tars. Domnul îi spune şi unde anume îl va găsi,mai precis pe o stradă căreia i se spune «Dreaptă». Acolo se află Saul, care este orb şi despre



care Dumnezeu spune: «Căci iată, el se roagă». Domnul cunoaşte teama, motivul neîncrederii

lui Anania şi a celorlalţi creştini din Damasc, dar El vede mai mult decât stiu ei: «Căci iată, el

se roagă». Anania a fost şocat când a primit porunca de a merge la Saul din Tars şi a

protestat: «„Doamne", i-a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi des pre toate relele pe care

le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim"» (Fapte 9,13). Anania era atât de puternic

intimidat de Saul încât şi-a permis să-L contrazică pe Domnul. Dar când Dumnezeu i-a spus:«Căci iată, else roagă», lucrul acesta implica faptul că inima lui Saul s-a schimbat. Dragiimei, nu este atât de important să ne rugăm, ci să ne rugăm astfel încât rugăciunile noastre să

ajungă înaintea lui Dumnezeu. Numai aşa ele vor primi răspunsul dorit. Rugăciunea schimbă

totul, dar şi omul care se roagă va fi schimbat. Saul din Tars a fost iniţial mort din punct de

vedere duhovnicesc, dar mărturia lui de mai târziu (vezi Fili- peni 3) ne descoperă calea spre

rugăciunea biruitoare.

13 NOIEMBRIE

«Dar lucrurile care pentru mine erau câştigur i, le-am socotit ca o pierdere din pr icina lu i Cristos.» FILIPENI 3,7

Ceea ce apostolul Pavel scrie mai târziu despre el însuşi în Epistola către Filipeni, ne

răspunde la întrebarea de ce, imediat după convertirea sa, Dumnezeu a început să lucreze înviaţa lui. Pavel repetă de mai multe ori că ar face orice pentru a-L câştiga pe Isus. Din această

poziţie el a putut să se roage cu putere, dar plin de umilinţă. Sunt sigur că în momentul în care

Pavel se ruga în Damasc, în acelaşi timp se mai rugau mulţi alţi oameni. Dar Domnul îi spune

lui Anania numai de Pavel: «Căci iată, el se roagă» (Fapte 9,11). De ce oare? De ce nu mainumeşte pe nimeni altcineva? Ce a fost atât de special în rugăciunea lui Pavel încât a fost

ascultată? Este evident că rugăciunea lui Pavel a fost făcută din toată inima! «Căci Domnul îşi

întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a

Lui» (2 Cron. 16.9). Acest lucru înseamnă în mod practic că ochii lui Dumnezeu îi privesc şi

îi caută pe tot pământul pe toţi credincioşii care se roagă şi care -L caută din toată inima: «Mă

veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi,

zice Domnul» (Ier. 29,13-14).



MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALG

DECEMBRIE



1 DECEMBRIE «Lucrur i pe care ochiul nu le- a văzut, urechea nu le- a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le- a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» 1 CORINTENI 2,9

Biserica lui Isus este prezentată în Scriptură în două ipostaze dumnezeieşti: ca fiind

Trupul lui Cristos şi ca Templul lui Dumnezeu. Adevărata stare dumnezeiască a mădularelor din Biserica lui Isus este atât de Minunată, încât nu ne-o putem imagina decât din ceea ce nespune Domnul. Dumnezeirea noastră viitoare nu se poate descrie în cuvinte. In NoulTestament există şapte metafore, şapte ilustraţii ale nunţii Domnului şi în nici una din ele

mireasa nu este vizibilă şi nici măcar menţionată; ea reprezintă o taină. De ce? Pentru că

Mireasa Mielului va fi desco perită în faţa tronului preoţesc numai după răpirea Bisericii lui

Isus. Acest moment măreţ va decide cine este cu adevărat mireasa Mielului şi cine nu. Cei ce

vor rămâne în urmă vor avea parte de viaţa veşnică, dar vor avea de suferit. În ce fel? Prinfaptul că vor pierde statutul de Mireasă a Mielului. Nu degeaba este descoperită Mireasa în

ultima carte a Bibliei: «soţia Lui s-a pregătit» (Apoc. 19,7). În lumina acestei descoperiridumnezeieşti, oare cum ar trebui să ne grăbim, să luptăm şi să dorim cu toată fiinţa să fim

parte din Mireasa Sa?

2 DECEMBRIE «Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într - o clipă, într -o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.» 1 CORINTENI 15,51-52

Ai observat vreodată cât de puţin vorbeşte Sfânta Scriptură despre răpire? De ce? Pentru

că răpirea - aşa cum este ea explicată de apostolul Pavel - este o taină. In ce constă această

taină pentru noi, care suntem copiii lui Dumnezeu? Domnul însuşi ne spune: «Acum sunteţi

plini de î ntristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi

bucuria voastră. In ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic» (loan 16,22-23). DomnulIsus ne mai spune că, în momentul în care îl vom vedea, toate tainele vor fi dezlegate şi toate

întrebările îşi vor găsi răspuns. Observaţi, vă rog, cu atenţie că Domnul Isus nu spune că ne va

vedea, ci că ne va revedea. Cum adică, îl vom revedea la răpire? L-am mai văzut vreodată?

Da, deoarece şi în ziua de astăzi îl vedem si-L recunoaştem în mesajul Cuvântului lui

Dumnezeu. Dar când El Se va arăta pe norii cerului îl vom vedea aşa cum este. Cum se va în -tâmpla, deocamdată este o mare taină!

2 DECEMBRIE «Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.»

1 CORINTENI 15,52Când apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor despre răpire face o întrerupere (cu toate că

era inspirat de Duhul Sfânt) pentru a sublinia: «vă spunem prin Cuvântul Domnului» (1 Tes.4,15). Domnul Isus însuşi defineşte în predica Sa de pe Muntele Măslinilor din Matei 24diferite evenimente ca semne ale revenrii Sale, unele dintre ele fi ind războaiele şi veştile de

războaie, îndre ptate mai ales împotriva poporului Israel. Pentru biserică Domnul Isus Cristosindică un singur semn după care credincioşii să poată şti cu certitudine că răpirea este

aproape, şi anume Israelul! Problemele tot mai mari ale Israelului sunt un semn clar că răpirea

Bisericii lui Isus este aproape. Prin aceasta se multiplică totodată şi atacurile de natură

spirituală asupra copiilor lui Dumnezeu, atacuri pe care noi trebuie să le biruim prin credinţă. Nu putem să nu observăm, mai ales în ultima vreme, o escaladare la nivel global a războaielor



şi a catastrofelor, lucru la care nici nu ne-am fi gândit acum 10 ani. Avem parte de semne pecare nici nu le putem defini. Dar, dacă suntem statornici şi veghem cu credincioşie pe calea

credinţei, înţelegem că toate aceste semne vestesc judecata care se va abate asupra lumii, iar pe noi ne pregătesc pentru răpire.

4 DECEMBRIE «Caci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu,

Se va pogorî din cer.» 1 TESALONICENI 4,16Înaintea răpirii se vor întâmpla lucruri care acum ne sunt ascunse, atât în lumea

pământească, materială, cât şi în cea spirituală. De exemplu, înaintea răpirii trebuie să se

împlinească numărul neamurilor. După ce şi ultimul om va fi adăugat la Biserica lui Isus, vaveni răpirea. Nu toţi oamenii vor fi mântuiţi, ci doar un anumit număr din fiecare naţiune:

«până va intra numărul deplin al Neamurilor» (Rom. 11,25). În cer este înregistrată cu

exactitate fiecare persoană care se adaugă Bisericii, chiar cel care se va întoar ce ultimul la

Isus Cristos! Acest eveniment s-ar putea întâmpla chiar astăzi. Răpirea este o taină spiritualăşi din punct de vedere istoric. În Vechiul Testament citim des pre două modele profetice ale

răpirii, despre doi oameni care nu au gustat moartea, ci au fost răpiţi direct la cer: Enoh şi Ilie.

Nici unul din cei doi nu a murit. Din acest punct de vedere ei sunt o imagine a Bisericii luiIsus. Noi, ca mădulare în Trupul Său, nădăjduim că nu vom ajunge să murim, adică nu vom fi

«dezbrăcaţi», ci doar «vom schim ba hainele». Apostolul Pavel spune: «nu vom adormi toţi,

dar toţi vom fi schimbaţi» (1 Cor. 15,51).

5 DECEMBRIE «Căci, dacă credem că Isus a murit si a înviat, credem si că Dumnezeu va aduce înapoi

împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El». 1 TESALONICENI 4,14Cum va fi oare posibil ca to ti credincioşii născuţi din nou să fie răpiţi dintre masele de

oameni? Care este puterea care poate diferenţia atât de clar cine trebuie luat? întrebareaaceasta i-a fost pusă marelui savant american Edison, inventatorul becului. Colegii săi de

breaslă l-au între bat ironic: «Cum va face Dumnezeu diferenţierea la răpire?» Edison le-a datun răspuns foarte simplu. A luat o cutie, a umplut-o cu nisip foarte fin şi a amestecat o pul berefină de fier înăuntru. Apoi a ţinut cu mâna un magnet puternic deasupra cutiei. Nisipul s-amişcat, dar mai apoi nu s-a întâmplat nimic cu el. Bucăţile mici de fier au fost însă imediat

atrase, absolut toate, spre magnet. Exact la fel va fi şi la răpire! Toţi cei care prin natura lor

spirituală înnoită aparţin Mielului lui Dumnezeu vor fi răpiţi. Care va fi puterea care vaînfăptui acest lucru? Răpirea pe care o aşteptăm cu nerăbdare va fi o radiaţie a puterii învieriilui Isus Cristos. Cine nu crede în învierea Lui nu va experimenta răpirea.

6 DECEMBRIE «Ştim, în adevăr că, dacă se desface casa pământească a cor tul ui nostru tr upesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.» 2 CORINTENI 5,1

Trebuie să ne fie tuturor foarte clar faptul că nu numai cei care cred cu adevărat în

moartea si învierea Domnului Isus Cristos vor fi răpiţi pe norii cerului. Răpirea, care porneştede la Domnul înviat, este biruinţa finală a credincioşilor asupra morţii. Cu alte cuvinte, când



omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru» (2 Cor.4,10).

5 DECEMBRIE «Dar ce am împotriva ta este că ţi - ai părăsit dragostea dintâi . » APOCALIPSA 2,4Răpirea înseamnă în acelaşi timp şi întâlnirea Mirelui cu Mireasa Sa pe norii cerului.

Inima Miresei este plină de dragoste fierbinte pentru Mirele ei, pe care îl aşteaptă cu dor. S-agătit pentru El şi este pregătită pentru venirea Sa. Ascultă însă ce le spune credincioşilor din

Efes în cartea Apocalipsa Mirele care va veni: «Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit

dragostea dintâi». Acesta este aspectul cel mai groaznic din zilele noastre, şi anume că unii

dintre noi eşuează în viaţa de credinţă din cauză ca nu mai au această primă dragostearzătoare, din cauză că dragostea de mireasă, dăruirea în întregime pentru Isus Cristos

lipseşte. O, cât de mulţi credincioşi nu mai au din păcate un duh de rugăciune şi nu se mai

jertfesc pentru cei pierduţi, ci au devenit indiferenţi. De aceea îmi permit să adresez tuturor

întrebarea sfântă care rezultă de aici: cine va lua parte la răpire? Toată Biserica lui Isus va firăpită sau numai elita? Biserica lui Isus este deja o elită. Toată Biserica lui Isus va fi răpită sau

numai elita? Biserica lui Isus este deja o elită. Toată Biserica lui Isus va fi răpită, dar nu toţi

cei care cred că fac parte din ea îi aparţin cu adevărat. Cine este atunci pregătit să -Lîntâlnească pe Domnul pe nori? Este foarte uşor să răspundem la această întrebare: acela careII aşteptă! Un astfel de om are în suflet dragostea dintâi pentru Domnul!

10 DECEMBRIE «De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!»

PLÂNGERILE LUI IE REM IA 3, 39Există numai un singur pas între plângere şi cârtire. Este extraordinar de trist când, ca şi

credincioşi, ne plângem când ni se întâmplă ceva şi apoi imediat cârtim. Prin plângerilenoastre negăm nişte principii foarte clare din Sfânta Scriptură, cum ar fi de exemplu cel

enunţat în Romani 8,28: «ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce

iubesc pe Dumnezeu» sau cel din 2 Corinteni 4,17: «Căci întristările noastre uşoare de o

clipă ...». Când însă vei începe să vezi binecuvântarea din viaţa ta care s-a născut dinaparentele «catastrofe», mulţumirea îţi va curge realmente de pe buze. Noi îl rugăm pe

Domnul Isus să lase râuri de apă vie să curgă din viaţa noastră, dar în acelaşi timp nu suntem

deloc dispuşi să acceptăm că albia prin care aceste izvoare curg trebuie să fie mai lată şi

săpată mai adânc. Situaţia dificilă în care te afli se va transforma cu siguranţă în râuri de binecuvântare dacă vei începe să-I mulţumeşti Domnului din inimă. Dacă acum traversezi o

perioadă grea, precis aceasta va fi urmată de o evoluţie, de o maturizare a persoanei taleduhovniceşti. Din acest motiv învaţă să trăieşti cuvântul Sfintei Scripturi: «Mulţumiţi tot -

deauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos»

(Efes. 5,20).

II DECEMBRIE «De ac eea Te aşteptam. Doamne.»ISAIA 26,8

Avem atâta nevoie de putere şi de tărie interioară! Acestea se cultivă însă mai ales înaşteptare, în răbdare, după cum citim în Isaia 30,15: «în linişte şi odihnă va fi mântuirea



voastră». In mod normal noi nu posedăm o astfel de linişte, de aşteptare plină de încredere.

Nu este aşa că ne chinuim mult cu această lipsă a liniştii în viaţa de credinţă? De ce? Pentru că

aşteptăm mai multe lucruri, iar dacă aşteptările noastre nu se împlinesc imediat, suntem dez-amăgiţi. Trebuie să învăţăm să aşteptăm numai o Persoană: pe Domnul Isus Cristos! Aşadar

nu aşteptarea în general ne maturizează, ci aşteptarea Lui. Această aşteptare cu dor a lui

Dumnezeu trebuie să fie neîntreruptă. Ceea ce psalmistul spune are o profundă semnificaţie:«Tu eşti totdeauna nădejdea mea!» (Psalm 25,5). Cu alte cuvinte, aşteaptă fară să oboseşti!

Numai în exterior vor exista zile bune sau rele, deoarece aşteptarea fară întrerupere a Dom-nului ne eliberează inima de jocul caruselului nebun al sentimentelor. Biblia spune: «căci este

bine ca inima să fie întărită prin har» (Evrei 13,9). Această îndurare o vom primi numaiaşteptându-L plini de speranţă pe Domnul: «Şi eu voi nădăjdui pururea» (Psalm 71,14).

6 DECEMBRIE «Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni care - l aşteaptă pe

stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să- i deschidă îndată când va veni şi va bate lauşă.» LUCA 12,35-36

Să-L aşteptăm pe Isus înseamnă în acelaşi timp şi să veghem, deoarece doar dacă suntem

treji putem să-L aşteptăm cu adevărat. Cu ani în urmă, din cauza celorlalte îndatoriri pe carele aveam veneam de multe ori târziu acasă, uneori chiar la 2 sau 3 dimineaţa, dar soţia mea

mă aştepta cu credincioşie. Vedeam de departe că acasă lumina arde. Un om care-L aşteptă pe

Isus este şi un misionar devotat. Fiţi pregătiţi de călătorie, încingeţi-vă tare mijlocul! In aş-teptarea Domnului suntem angrenaţi în minunata lucrare de vestire a Evanghelia mântuirii:

«tot aşa, Cristos, după ce S -a adus jertfa o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va

arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce- L aşteaptă»

(Evrei 9,28). Cu alte cuvinte, aşteptarea cu dor a lui Isus este în strânsă legătură cu scopul primei Sale veniri pe acest pământ, când a luat asupra Sa păcatele noastre. Cu cât ne

identificăm mai mult cu moartea Sa de pe cruce, cu atât suntem mai vii, mai arzători însperanţa că Se va întoarce curând. Nu putem avea cununa fără a iubi crucea Sa!

13 DECEMBRIE «Aşa ca nu duceţi lipsa de nici un fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus

Cristos.» 1 CORINTENI 1,7

În timp ce îl aşteptăm, Domnul Isus Cristos ia asupra Sa grijile noastre, dându-ne harul dea ne concentra numai asupra Persoanei Sale. Trebuie să fim însă extrem de atenţi la micul şi

apărent neînsemnatul cuvânt «numai». Doar cine II aşteptă numai şi numai pe El nu duce

lipsă de nici material, nici spiritual şi este binecuvântat de Dumnezeu pentrucă viaţa, sefocalizează numai asupra lui Isus. Prin aşteptare suntem eli beraţi de ispitele cotidiene: «s-o

rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti» (Tit 2,12). Numai cei binecuvântaţi Îl pot aştepta

pe Isus. Îndur area nu este o umbrelă sub care omul cel vechi, firea noastră păcătoasă se poate

adăposti şi spune: «Mda, suntem binecuvântaţii păcatul nu e aşa de greu!» Nu, dinpotrivă!

Binectarântarea si îndurarea lui Dumnezeu ne obligă la a spune un «nu» hotărât firii noastre păcătoase. Eul, părerea înaltă despre sine, mândria pălesc în faţa bineuvântării, astfel încât

prin har putem lăsa în urmă toate cele lumeşti. Doar în acest mod aşteptăm cu adevărat

revenirea Mântuitorului nostru Isus Cristos.



7 DECEMBRIE «Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu

obosesc, umblă şi nu ostenesc.» ISAIA 40,31

Aşteptându-L pe Domnul Isus primim de la Tatăl exact acel lucru de care avem atâtanevoie în ziua de azi, şi anume puterea Sa. Ştii că Domnul aşteptă să doreşti şi să începi să

cauţi Faţa Sa? Profetul Isaia spune: «Totuşi, Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se

va scula să vă dea îndurare» (Isaia 30,18). El vrea să devină una cu tine. În aşteptarea

revenirii Sale nu ne apropiem de El doar din punct de vedere spiritual, ci şi al caracterului.

Prin faptul că devenim una cu Isus, ajungem la starea pentru care de fapt am fost creaţi.

Aşteptându-L pe El ţi se deschid ochii sufletului asupra unei noi realităţi divine: de acum

aparţin Bisericii Sale. Pot să mă odihnesc în El, deoarece sunt una cu Isus, sunt un mădular viu în Trupul Său. Credinciosul care-L aşteptă pe El începe să înţeleagă că nu trebuie să se

mai lupte să afle dacă merge pe calea cea dreaptă, căci este deja în Isus. Eşti în El şi ca

mlădiţă nu trebuie să te mai îngrijeşti de hrana ta spirituală, deoarece eşti în mod constant

alimentat de viaţa Sa, prin Cuvânt, chiar dacă nu simţi acest lucru de fiecare dată. Astfelaşteptarea Lui va deveni chiar de astăzi o împlinire minunată.

15 DECEMBRIE «Se întor c, dar nu la Cel Preaînal t.» OSEA 7,16

Aceasta este acuzaţia Domnului rostită prin gura profetului Osea împotriva poporuluiSău. După o întoarcere adevărată urmează întotdeauna trezirea. Aceasta înseamnă viaţă, iar

viaţa are un impact extraordinar asupra celor din jur. Întoarcerile cu răspunsuri în lanţ din

partea multor oameni sunt din această cauză ceva normal în Biserica lui Isus. Despre prima

biserică citim: «Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi» (Fapte2,47). Unde nu se întâmplă acest lucru există un caracter duplicitar în credincioşi.

Duplicitatea, ipocrizia reprezintă cel mai mare duşman al trezirii spirituale. Dar puterea lui

Dumnezeu se descoperă acolo unde inimile frânte se întorc la El cu pocăinţă. În 2 Cronici16,9 este scris: «Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprij-nească pe

aceia a căror inimă este întreagă a Lui». Puterea lui Dumnezeu o experimentează doar aceia

care s-au întors cu totul la El. Inimile frânte sunt rănite nu numai în faţa Domnului, ci şi în

mediul social din care provin. De aceea avem atât de multe familii şi căsnicii distruse. Însă

imediat ce ai predat pe deplin inima ta în mâna Domnului, căsnicia şi relaţia cu familia ta suntvindecate definitiv.

7 DECEMBRIE «Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plâns etelor, nici glasul ţipetelor.» ISAIA 65,19

Ce promisiune minunată din partea Dumnezeului nostru plin de dragoste! Ca şi copii ai

Săi nu vom mai plânge în veşnicie, deoarece toate motivele de tristeţe vor dispărea, în cer nu

vor mai exista prietenii distruse sau speranţe neîmplinite. Bolile trupeşti şi rănile sufleteşti,

neînţelegerile, pericolele sau moartea vor fi total necunoscute în Paradis. Poţi să fii sigur că

acolo nu ne vor mai chinui suferinţele, nu ne vor mai apăsa gândurile de moarte şi nici

pierderea celor dragi. Toate lacrimile vărsate aici pe pământ vor fi şterse de Dumnezeu însuşi.

Nu vei mai plânge în cer deoarece şi cele mai adânci doruri şi cele mai profunde dorinţe îţi

vor fi împlinite. Inima rea, necredincioasă va fi înlocuită cu una nouă, plină de dragostea Lui. Ne vom înfăţişa fară nici o pată sau zbârcitură înaintea tronului Său şi vom avea imaginea



minunată a Fiului Său pe feţe şi în inimă. De aceea, drag cititor, prinde curaj, căci: «El va

şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tân guire, nici

ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut» (Apoc. 21,4).

17 DECHMBRIE «Lucrur i, pe care ochiul nu le- a văzut, urechea nu le-a auzit si l a inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le- a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» 1CORINTENI 2,9

Cunoştinţele noastite în ce priveşte ceea ce ne-a pregătit Dumnezeul care ne iubeşte sunt

extrem de reduse. Noi nu putem decât să bănuim (prin ceea ce descoperă Duhul Sfânt)

frumuseţea de nedescris a lucrurilor care ne aşteaptă în veşnicie. Din această cauză există încă

un motiv întemeiat pentru care nu vom mai plânge acolo: pentru că nu va mai exista teama de

schimbare, ba mai mult, ne vom şti în siguranţă deoarece vom fi cu El pe veci. Păca tul nu vamai exista, iar noi vom avea acces neîngrădit în prezenţa Sa. Vom locui într -un oraş care nu

va putea fi distrus niciodată. Vom fi împrospătaţi dintr -un izvor care nu seacă şi vom gustafructe dintr-un copac care nu-şi pierde frunzele. Tot ce esti temporal va dispărea şi tot ce este

veşnic va rămâne pe veci. Si cât tine veşnicia atât vor dura si bucuria şi viaţa noastră. Vom fi

tot timpul cu Domnul. Pe cei sfinţi îi aşteaptă un viitor nespus de binecuvântat şi minunat.Agaţă-te prin credinţă de ceea ce nu vezi şi continuă să nădăjduieşti, căci mare va fi bucuria

noastră când îl vom vedea pe Domnul aşa cum este!

8 DECEMBRIE «Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit si potolit ca un copil înţărcat, care stă lângă mama

sa.» PSALM 131,2La Domnul găseşti absolut tot ce ai nevoie. El este dragostea nesfârşită şi te iubeşte mai

mult ca o mamă şi ca un tată la un loc. Psalmistul David ştia despre ce vorbeşte când, inspirat

de Duhul Sfânt, a afirmat: «Da, numai în Dumnezeu mi seîn încrede sufletul; de la El îmi vine

ajutorul» (Psalm 62,1). Înţelegi acum de ce demonul invidiei şi al neîncrederii te doboară

chiar înainte de sărbătoarea Crăciunului? Tu susţii că ai credinţă vie în Isus si totuşi rătăceşti

prin viaţa ta fără nici o direcţie. Dacă în unele zile cânţi «O, noapte preasfinţită», nu te opri

până când ce spune cântarea — «toate-s în odihnă» — nu devine realitate şi în viaţa ta. Nu te

mai refugia în problemele cotidiene, ci lasă prezenţa sfântă a Domnului să îţi descopere

motivul nestatorniciei tale în viaţa de credinţă. Nu este cumva păcatul? Nu este exact acestamotivul pentru care Isus S-a născut în Betleem, iar mai târziu a fost răstignit pe crucea de pe

dealul Golgotei? A făcut El totul degeaba pentru tine? Isus ne-a poruncit sa fim asemeni unui

copilaş în viaţa de credinţă. Fă-o! Ascunde-te în Domnul Isus şi vei fi revigorat în umblarea ta prin pacea prezenţei Sale. Aceste cuvinte sunt adresate mai ales copiilor lui Dumnezeu care aufost născuţi din nou prin credinţă şi care trebuie să fie mereu reînnoiţi prin ascultarea de El.

8 DECEMBRIE «Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.» EXOD 33,11

Despre autoritatea impresionantă a lui Moise citim în cuvinte atât de simple: «Moise a

scos poporul din tabără spre întâmpinarea lui Dumnezeu» (Exod 19,17). În ce consta puterealui Moise? Răspunsul e foarte simplu: el a trăit permanent în prezenţa lui Dumnezeu! Moise a

găsit îndurare înaintea Lui. Vreau să menţionez în acest context că nu poţi conduce un om în prezenţa lui Dumnezeu decât până în punctul în care ai ajuns tu însuţi. Copiii tăi spirituali sunt



ceea ce eşti şi tu din punct de vedere duhovnicesc. Dumnezeu vrea chiar azi să te tragă la Elcu funiile dragostei (vezi Osea 11). Pe când eram noi încă păcătoşi, Fiul Său a venit în această

lume şi a murit pentru a ne salva şi a reface relaţia noastră cu Tatăl. De aceea întrebarea ur-mătoare are o relevanţă decisivă: cât de mult te-ai apropiat de Dumnezeu în sufletul tău? Dacă

eşti departe de El, ascultă ce-ţi spun: «Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez

bunătatea Mea!» (Ier. 31,3). Dragostea lui Dumnezeu trece prin Golgota. Putereaatotbiruitoare a dragostei Sale care s-a lăsat dusă până la cruce vrea să ne ducă şi pe noi acolo,

la Golgota.. Doar răstignindu-ne firea veche suntem mai aproape de Dumnezeu, deoarece, pr in Mielul Isus Cristos suntem una cu Tatăl ceresc!

20 DECEMBRIE «Arată- mi, Doamne, căile Tale si învaţă- mă cărările Tale. Povăţuieşte- mă în adevărul Tău

si înva ţă- mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!»

PSALM 25,4-5

Iată care este rugăciunea potrivită pentru a primi conducerea divină! De ce este eanecesară? Deoarece căile lui Dumnezeu sunt perfecte, din cauză că numai calea voii Sale

pentru viaţa ta este o cale a binecuvântării. Intre voia lui Dumnezeu pentru tine şi căile tale

este însă o prăpastie adâncă. Scriptura scrie foarte clar unde duc în final căile noastre: «Multe

căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte» (Prov. 14,12). Este tragiccând viaţa unui om poate fi caracterizată astfel: «fiecare îşi vedea de drumul lui» (Isaia 53,6).Din acest motiv provocarea alegerii devine şi mai urgentă: cum arată oare calea lui Dumnezeu

pentru tine? Iată ce citim în Psalmul 77,13: «Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte». Mulţi nu

găsesc calea Domnului tocmai din cauză că aceasta este sfântă, deoarece «îngustă este calea

care duce la viaţă» (Matei 7,14). Pe această cale strâmtă, eul tău, firea ta veche nu mai are

loc. Caracteristicile «sfânt» şi «strâmt» ne evidenţiază unicitatea caracterului căii Domnului pentru viaţa noastră. Nu există o altă cale, iar pe calea îngustă este loc pentru maximum doi:

pentru Miel şi pentru tine.

21 DECEMBRIE «îngerul Domnului a venit a doua oară, l - a atins si a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă

drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine" .» 1ÎMPĂRAŢI 19,7Unde te va duce această cale? Drag cititor şi frate în credinţa, care citeşti aceste rânduri,

vreau să te asigur cu toată bucuria că Domnul a pregătit o răsplată extraordinară pentru cei

care-L urmează cu credincioşie. Vino deci repede pe această cale! «Unde?» întrebi tu. Laîntrebarea ta ne răspunde textul din Apocalipsa 14,4, unde este scris: «urmează pe Miel

oriunde merge El». Iţi pot spune cu certitudine unde nu te duce această cale: acolo unde ar vrea carnea ta păcătoasă. Din această cauză te rog acum să verifici, să îţi cercetezi inima şi

viaţa: eşti gata şi doreşti să mergi pe calea Mielului oriunde ar duce ea? Nu îţi ascund că

umblarea pe o asemenea cale înseamnă renunţarea definitivă la voinţa ta proprie. Singura

decizie importantă pentru tine este rămânerea şi umblarea pe calea pe care Domnul a vrutdemult să te conducă, dar pe care tu încă nu ai vrut să mergi. Punctul de pornire al drumurilor

tale în viaţă a fost până acum propriul tău eu. Dar calea îngustă, calea Domnului porneşte de

la Golgota. Acolo te aşteaptă El să porniţi împreună. Trebuie să te întorci acolo unde Mie lulcrucificat al lui Dumnezeu te aşteaptă, şi anume la Golgota. Numai de la cruce poţi începe

călătoria spre cer.



10 DECEMBRIE «Voi preface toţi munţii Mei în drumuri si drumurile Mele vor fi bine croite.» ISAIA 49,11Cum arată această cale? Este într -adevăr o cale pregătită şi croită special pentru tine? Chiar

dacă nu o vezi, poţi să o urmezi în deplină siguranţă. Când suntem conduşi în faţa Domnuluinu ne temem de nimic chiar dacă ne vine greu să ne dăm seama de acest lucru. Pe această cale

umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu însuşi le-a pregătit pentru noi. El ne asigură că a

croit calea special pentru noi: «Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase»

(Isaia 45,2). Mă întreb însă cum arată inima noastră? Este oare ea asemeni unui deşert în care

nu mai creşte nici un fruct, nici un rod duhovnicesc de care avem atâta nevoie? Atunci ascultă

cuvântul Domnului pentru tine: «Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte si nu vă mai uitaţi

la cele vechi! I ata, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi

face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase» (Isaia 43,18-19). Ce promisiune mi-nunată, ce mângâiere extraordinară! Domnul este gata să acţioneze cu putere în viaţa ta după

cum spune într-un alt loc: «Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe

apele cele puternice» (Isaia 43,16). El vrea să provoace o trezire spirituală în inima ta. Vrea săcroiască o cale plină de rod în deşertul vieţii tale — ce har nemeritat! Mulţumeşte-I acum înrugăciune şi spune-I: «Doamne, Iţi dau slavă că eşti în control şi că acolo unde Tu acţionezi

nu mai e nevoie de nimic!» ,

23 DECEMBRIE «Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!» 2 CORINTENI 9,15

Lipsa mulţumirii, a recunoştinţei faţă de Dumnezeu este un păcat grav, o neglijenţă de

neiertat! Cât de multe motive avem să-I mulţumim! Cel mai mult trebuie să-I mulţumim

pentru Fiul Său iubit care, din dragoste Şi-a dat viaţa pe cruce pentru noi. Recunoştinţa faţă de

Domnul este o atitudine plăcută înaintea lui Dumnezeu, căci este scris: «Mulţumiţi lui

Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu

privire la voi» (1 Tes. 5,18). I-ai mulţumit azi Domnului? Dragul meu, măsura recunoştinţei

din inima ta dictează măsura binecuvântării lui Isus în şi prin viaţa ta! Mulţumirea este cea

mai înaltă expresie a credinţei: «Nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduceţi cererile

voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri» (Filip. 4,6). Din păcate atât de puţini copii ai lui Dumnezeu îi mulţumesc înainte să înceapă să-I ceară.

Mulţumeşte-I înainte de orice, din toată inima, pentru eliberarea de sub robia păcatului!

Mulţumeşte-I că te-a condus prin harul Său până în ziua de azi! Mulţumeşte-I că ai putut

deveni un copil al Său şi că ţi-a dăruit, în îndurarea Sa, naşterea din nou! Domnul primeşteaceste mulţumiri cu bucurie şi ştim că aceasta este voia Sa. Prin mulţumire Numele Său este

lăudat în întreg universul, iar tu vei fi împlinit şi vei putea să îndrăzneşti înaintea tronului Său

de îndurare pentru alţii.

10 DECEMBRIE «„In Betleemul din I udea i - au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocu”» MATEI 2,5

In aceste zile ale sărbătorii de Crăciun, în lumina primei veniri a lui Isus pe pământ, toţi

credincioşii, şi nu numai, ar trebui să creadă în împlinirea profeţiei biblice. De ce însărealitatea este cu totul alta? Deoarece doar un număr foarte restrâns dintre oameni cred cu



adevărat în îm plinirea profeţiilor biblice. Mulţi citesc Scriptura, dar nu cred şi în împlinirea

cuvintelor ei. Istoria se repetă: pe de-o parte, preoţii şi învăţaţii cunoşteau şi credeau în

adevărul general al Cuvântului lui Dumnezeu (motiv pentru care i-au răspuns cu uşurinţă

împăratului Irod la întrebarea unde S-a născut Mesia: «în Betleemul din Iudea»), dar nu cre-deau că această profeţie s-a împlinit. Pe de altă parte îi avem pe magii de la răsărit care nu

cunoşteau cuvântul, dar aveau în schimb lumina revelaţiei divine. Ei au urmat neabătutlumina, steaua, iar când au ajuns la Ierusalim au întrebat: « Unde este împăratul de curând

născut al iudeilor? Fiindcă l -am văzut steaua în Răsărit» (Matei 2,2). Credincioşii de atunci

credeau în Cuvânt, dar nu şi în împlinirea lui; păgânii neştiutori au primit însă lumina, au cre -zut în ea, au urmat-o şi L-au găsit pe Isus. Cum a fost la prima venire a Lui, aşa va fi şi în

viitor: «Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă» (Matei 19,30).

11 DECEMBRIE «Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile

lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.»

MATEI 2,6În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care

fusese dat de Dumnezeu, cei binecuvântaţi printr -o împlinire minunată a profeţiei biblice au

fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp cecreştinii aproa pe au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice disputele, un segmentneînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să

se împlinească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei

nu cred doar în adevărul Cuvântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre - ei au primitlumina. Des pre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Cedatorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profetic care se vaîmplini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-amvăzut steaua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul este sărbătoarea speranţei.

Cel care a venit va reveni în curând să ne ia cu El.

26 DECEMBRIE «Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pu să şi care este Isus Cristos.» 1 CORINTENI 3,11

Biblia este autoritară şi completa, de aceea nici un om nu poate crea un alt fundament

spiritual pe care sufletul omenesc să se poată baza. Isus Cristos este temelia noastră veşnică. Plăcerea si faima pe care le oferă lumea sunt

deşarte, pentru că lumea în esenţa ei este schimbătoare şi trecătoare. Scriptura ne învaţă că

«lumea şi pofta ei trece» (1 loan 2,17).Isus Cristos este temelia vieţii veşnice. El este Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Biblia spune

că cine îl are pe El a primit eliberarea veşnic valabila de sub robia păcatului. Domnul Isus

spune; «Eu le dau viaţa veşnică» (loan 10,28).Isus Cristos este temelia refacerii relaţiei pe verticală. El a pus bazele împăcării tale cu

Dumnezeul cel sfânt: «adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinân-du-

le în socoteală păcatele lor» (2 Cor.5,19)

Isus Cristos este stânca veacurilor. Unde mai poţi găsi oare siguranţă? Nicăieri Oricăt de

multe asigurări ai primi din partea lumii, nesiguranţa, neliniştea şi agitaţia ta nu vor fi cu nici



un chip potolite. Abandonează-te în El: în braţele Sale, la pieptul Său vei fi în deplină

siguranţă!

27 DECEMBRIE «A pus totul sub picioarele Lu i.» 1 CORINTENI 15,27Acolo unde Satan domneşte cu autoritate numai Numele lui Isus are putere mai mare. De

ce? Pentru că în spatele acestui Nume stă sângele Său vărsat, viaţa Sa jertfită de dragul nostru

pe crucea de pe dealul Golgotei. În faţa acestui sânge diavolul îşi pierde toată puterea. Cine a

fost spălat în sângele Mielului este invincibil. Puţin credinciosule, nu nega puterea sângelui

lui Isus crezând că firea ta veche este mai puternică decât Numele lui Isus! Cheamă acest

Nume minunat şi vei găsi o uşă deschisă spre cer. Unde ţi-a făcut Domnul această

promisiune? Citeşte cartea Apocalipsa: «Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni

n-o poate închide, căci ai puţină putere» (Apoc. 3,8). Această uşă se află mereu înaintea ta,niciodată înapoi. Nu te mai tot uita în urmă la ce ai lăsat! Trebuie să treci prin această uşă a

harului şi să păşeşti înăuntru; intrăm prin suferinţă, dar înăuntru ne aşteaptă prezenţa biruitoare a lui Dumnezeu! Garanţia dublă că usa va rămâne mereu deschisă stă în

omnipotenţa Sa şi în neputinţa ta. «Eu am», spune El. Dumneezeu are tot ce îţi lipseşte. Ce ai

tu? Absolut nimic. Eşti mizerabil, sărac, orb şi gol. Ce binecuvântare, ce har însă că El ne dă

absolut totul! «Ţi-am pus înainte o uşă deschisă.»

12 DECEMBRIE « Bunătăţile Domnului nu s- au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în

fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!» PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3,22-23Să nu uităm niciodată că trăim numai prin îndurarea Domnului. în Biblie scrie exact în

acest fel: «Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt». Suntem pe

cale să intram din nou într-un an nou şi vă atrag atenţia: învăţaţi în acest nou an să

experimentaţi frumuseţea îndurării divine! Din păcate multor copii ai lui Dumnezeu le vinegreu să facă un asemenea lucru. De ce? Pentru că îndurarea Sa este un dar nemeritat, şi cui îi

place să trăiască prin îndurare nemeritată? Acest lucru îl poate face numai un copil al luiDumnezeu care se cercetează continuu în lumina cuvântului Scripturii. Doar aşa învaţă un

credincios să-şi urască propria fiinţă păcătoasă. Astfel ajungem să înţelegem plinătatea

îndurării lui Isus Cristos, aşa cum este ea descrisă în loan 1,16: «Şi noi toţi am primit din

plinătatea Lui şi har după har». Dacă acceptăm această îndurare vom experiment în viaţa

noastră pacea şi binecuvântarea cerului întreg. Atunci vom putea spune plini de recunoştinţă:«Bunătatea Domnului nu s-a sfârşit încă, îndurarea Lui nu a ajuns la capăt în ce priveşte viaţa

mea, iar credincioşia Lui este veşnică».

29 DECEMBRIE «Iată că toate lucrurile s- au făcut noi.» 2CORINTENI 5,17

Cuvântul de mai sus nu este oare «de aur» şi pentru anul care va începe peste câteva zile?

Domnul nu doar că a făcut totul nou, dar El ne reînnoieşte mereu viaţa şi umblarea, tot mai profund şi mai puternic. Dumnezeu realizează această minune a reînnoirii sufletului exact în

mijlocul atacurilor, al ispitelor, al suferinţelor şi al mizeriei, după cum scrie în Isaia 48,10:«Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei». Dacă



vom începe să vedem toate lucrurile negative, întunecate, toate atacurile diavolului în această

lumină, vom avea parte de perspectiva dumnezeiască asupra vieţii. Bineînţeles, vom fi atacaţi

de toate forţele iadului, dar ele au fost biruite definitiv de Isus Cristos pe crucea de pe dealul

Golgotei. Să ne gândim pentru o clipă la Domnul şi Mântuitorul nostru iubit: cu câtă linişte şi

pace interioară a reacţionat la atacurile puterilor întunericului, iar acestea nu au putut să-I facă

nimic. Să învăţăm aşadar de la Domnul nostru cum să rămânem sfinţi, netulburaţi în faţa ata-curilor celui rău. Care a fost secretul Său? El a fost una cu Tatăl, în permanentă părtăşie

intimă cu El. Aşa a biruit ispita. Invincibilitatea unui copil al lui Dumnezeu este condiţionată

de rămânerea în Domnul său. Care este consecinţa? «Cel rău nu se atinge de el» (1 Ioan5,18).

13 DECEMBRIE «Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri

sunt apăsătoare şi de primante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplueste remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl

ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» estecomplet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a

faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cuteamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într -adevăr

destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice

de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii

veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu

atât sunt mai puter nic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci:

«chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în

zi» (2 Cor. 4,16).

31 DECEMBRIE «Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.» ISAIA 40,8

Promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile şi în noul an care vine. Chiar dacă viaţa ne

aruncă încoace şi încolo, ne scutură şi ne loveşte cu duritate, chiar dacă timpul pare că se

scurge ca nisipul printre degete, cuvântul Sfintei Scripturi rămâne în veac. Timp de secoleBiblia a fost atacată, chiar şi negată! Puteri extraordinare şi minţi luminate au sucit Biblia pe

toate părţile, dar ea a rămas aceeaşi. Cuvântul lui Dumnezeu îţi aparţine. Cuvântul trebuie să

devină una cu viaţa, cu acţiunile, cu gândurile tale. Nu a fost Isus Cristos practic de

nedespărţit de Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu? Psalmistul David spune: «Strâng Cuvântul

Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!» (Psalm 119,11). Biblia rămâne în veac.

Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, da, este mai puternic şi are un im pact mai mare decât oriceînvăţătură umană şi teoriile ei distrugătoare. De aceea vă urez tuturor în pragul noului an

binecuvântarea Domnului din Psalmul 33,4: «Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate

lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie». Biblia ne rămâne chiar dacă toate celelate lucruri pier. Lucrul acesta este valabil pentru toţi cei care sunt angrenaţi în vreun fel în slujba

Domnului. Bi blia nu va pieri niciodată. Şi ţie, dragul meu, care poate eşti bolnav sau treci prinîncercare, îţi doresc să strângi Cuvântul Lui în inima ta.

Meditatii Zilnice_wilm Malgo

Documents

Transcript of Meditatii Zilnice_wilm Malgo