Medierea Conflictelor
Transcript of Medierea Conflictelor
PROGRAMA ANALITICA
Curs : MEDIEREA CONFLICTELOR IN DREPT
1. ISTORICUL MEDIERII
2. PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII – REGULI EUROPENE
3. MEDIEREA SI LEGEA
4. CONFLICTUL I
5. CONFLICTUL II
6. NEGOCIEREA – METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR I
7. NEGOCIEREA – METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR II
8. NEGOCIEREA – METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR
III
9. MEDIEREA – PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A
CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE I
10. MEDIEREA – PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A
CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE II
11. MEDIEREA – PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A
CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE III
12. CONTRACTUL DE MEDIERE
13. MEDIEREA IN ROMANIA I
14. MEDIEREA IN ROMANIA II
Bibliografie
1. Roger Fischer, William Ury – Getting to Yes, negotiating an agreement without
giving in, 1991
2. William Ury – Getting Past No- Negotiating with difficult people, 1991
3. Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen – Difficult Conversations, 1999
4. Roger Fisher, Daniel Shapiro – Beyond Reason, 2005
5. Jim Camp – Start with No, 2002
6. Anca Ciuca, Badila Adrian – Medierea in comunitate, februarie 2008
7. Pancescu Flavius George – Legea Medierii, comentarii si explicatii, 2010
8. Legea 192/16.05.2006 privind medierea si organizarea profesiei cu modificările
intervenite prin Legea 370/2009
9. Standardul de formare al mediatorului in Romania
10. Sustac Zeno, Ignat Claudiu – Modalitati alternative de solutionare a
conflictelor, 2008
1
ISTORIA MEDIERII
Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele mai
timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.
Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (
Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau mediatorii folosind o
varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator,
Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.
In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea
medierii in relatiile cu autoritatile centrale.
Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit
respect.
Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi,
corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a
conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin
introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor.
In mediere o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia
sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care
isi pot rezolva controversa.
Din timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor
tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul
muncii.
Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in
Bosnia.
In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode
alternative ( papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in
timpul Renasterii ).
2
In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri
din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.
In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de
dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute
in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de
plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a
contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la
evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise.
Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau
arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii
guvernamentale.
In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost
adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a
disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj.
In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitrare este
o problema ce este decisa de parti, exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita
medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile
nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a
monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul
cailor aeriene.
Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord )
poate interveni intr-o disputa si solicita medierea.
In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator
neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si
sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune
capat luptelor de acolo.
Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord
de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a
conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani,
presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu
3
reprezentantul N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de
discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a
focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului
Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat
din S.U.A. si N.U.
Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in
urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la
patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60000 de trupe NATO in Bosnia in
vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul
programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc
frecvente deplasari la fata locului.
China si Asia
Confucius credea ca cea mai buna modalitate de a rezolva o disputa era aceea de
persuasiune morala si acord mai mult decat coercitie. Exista o armonie naturala in lucrurile
umane, care nu ar trebui sa fie intrerupta. Pacea si intelegerea erau puncte centrale ale filozofiei
lui. Budistii incurajau rezolvarea disputelor prin compromis decat prin coercitie. In aceste
culturi instanta era ultimul resort. Astazi in China exista inca o aplecare asupra concilierii si
medierii in sensul folosirii lor pentru rezolvarea disputelor.
Japonia
Exista o relativa absenta a avocatilor in Japonia, probabil tocmai datorita istoriei sale
bogate referitor la mediere. Seful comunitatii este cel care ajuta oamenii sa-si rezolve
problemele. Exista de asemenea o serie intreaga de impedimente procedurale in ceea ce priveste
judecarea in instanta, fapt ce contribuie la aplecarea catre procedurile informale ale medierii.
Astazi, medierea este parte a culturii afacerilor, a culturii de bussines, unde mediatorii sunt cei
care deschid drumul catre relatii de afaceri linistite ( SHOKAI-SHA si CHUKAI-SHA ).
4
Pentru a intelelege abordarea japoneza a medierii, trebuie sa avem in vedere faptul ca metoda
de solutionare a conflictelor cum este medierea este intotdeauna un rezultat al disputelor
culturale. De aceea este necesar sa analizam fundamentul cultural al medierii in Japonia pentru a
putea intelege semnificatia acestui sistem in societatea japoneza contemporana. Din punct de
vedere legislativ, medierea este obligatorie pentru toate cauzele de dreptul familiei. In ceea ce
priveste cauzele civile, medierea nu este obligatorie. Solicitarea unui mediator poate fi facuta de
o parte sau de ambele parti, in scris sau oral in fata instantei de judecata. In situatia cauzelor
civile solicitarea poate fi facuta in orice moment si este voluntara. De asemenea poate fi
invocata si de judecator in cursul procesului , fara acordul partilor, dar numai in faza procesuala
initiala, ulterior acesteia este nevoie de acordul partilor. Instanta numeste un Comitet de
Mediere care este de regula format dintr-un judecator care il prezideaza si doi membri mediatori
care nu este necesar sa fie judecatori; rareori mediatorul este chiar judecatorul propriu-zis.
Mediatorul nejudecator nu trebuie neaparat sa fie avocat. Conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca sunt referitoare la varsta 40-70ani, sa aiba expertiza in domeniul solutionarii
disputelor sau exeprtiza in viata publica. In ceea ce sexul, exista diferente considerabile intre
cauzele de dreptul familiei si cauzele de drept civil. De regula pentru cauzele civile sunt
angajate mult mai putine femei. La Curtea Civila de la Osaka numai 10% din toti mediatorii
sunt femei. In cauzele de dreptul familiei numarul femeilor mediatori este mult mai mare
deoarece se doreste a avea cate un mediator femeie si unul barbat in fiecare caz, in special in
cazurile de divort.
Mandatul mediatorilor este de doi ani cu drept de renumire de catre Curtea Suprema de Justitie.
Aceasta are o lista cu 12000 de mediatori. Guvernul japonez incurajeaza medierea si sustine
programele de educatie si invatamant ale mediatorilor. Mediatorii au statut de angajati
guvernamentali si lucreaza in sistem
part-time.
Africa
Orice persoana care are o disputa poate solicita o adunare informala a vecinilor, denumita
mott. Un membru respectabil al comunitatii este mediator in sensul ajutarii partilor sa-si rezolve
conflictele.
5
Islam
Cultura islamica are o pozitie puternica cu privire la mediere si conciliere, ca fiind
modalitatile preferate asa cum sunt ele utilizate de catre quadis specializati in pastrarea armoniei
sociale prin ajungerea la o solutie in caz de disputa.
Vest, cultura iudeo-crestina
In Vest, exista o traditie veche a medierii. Bisericile au fost folosite ca locuri de sanctuar
si clerii adesea au actionat ca mediatori in disputele dintre criminali si autoritati. In Evul Mediu,
clericii crestini au fost solicitati sa rezolve dispute de dreptul familiei si de drept diplomatic.
Curtile conduse de rabini foloseau traditia si Torahul pentru a rezolva disputele.
U.S.A.
The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul
american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City
comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea
Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de
familie si de comunitate.
Marea Britanie
Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sine-
statator. A fost emis Actul concilierii in 1996 care reglementa relatiile industriale.
In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost transformate ca alternativa la
instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a
6
elaborat un panel de “comisionari ai concilierii”, care sa rezolve disputele de drept al muncii.
Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta
entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere.
Asociatii in America
In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru
rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost
fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul
familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si
au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul
Familiei.
In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor ( Disput Resolution Act
) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul
Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul
rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc.
Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode
alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878,
atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei
Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de
dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat
finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a
conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940.
In 1887, Baroul din Texas – ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR,
legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.
7
Olanda
Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume
diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti
functionari.
Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista
o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers.
Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul
Revolutiei Franceze au reintrodus “Biroul de Pace” si ulterior judecatorii de pace in Franta si in
Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de
judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort,
cu scopul de a salva casatoria.
In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de
mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite
aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960.
In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu
a mai existat dupa al doilea razboi mondial.
In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de
accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a
proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele
mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor.
Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de
mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu
anul 1974 va fi profesorul de Dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels.
Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura s-
a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor ’70. Entuziasmul americanilor pentru medierea
profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor
’90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode
alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a
infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de
informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei
institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. N.M.I. detine un registru
8
al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru
a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala
organizate de N.M.I. si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000
de mediatori acreditati. N.M.I. a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru
Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de
Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv
era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.
Canada
Exista Serviciul de Mediere si Conciliere care este o agentie guvernamentala canadiana.
Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor
pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.
Franta
In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si
de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista
o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii
optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la
intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga
in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima
oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au
considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24
august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia
Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara.
Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa
introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez.
9
La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind
abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de
sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului
civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca
concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane
sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe
autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub
supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la
mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar
consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor.
Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si
Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza
interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva.
Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita – 80%. Centrul de Mediere
si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde
pentru diferite tipuri de ADR.
10
PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII – REGULI EUROPENE
Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil,
la probleme de politica publica si conflicte internationale
Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe
calea medierii.
In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturile depuse de
Secretarul General al U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a
nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei UN.
Mediator UN angajat intr-un proces ca a-III-a parte, atunci cand cei aflati in situatie
conflictuala cauta sau accepta asistenta U.N. trebuie sa previna, managerieze si sa rezolve
conflictul.
Calitatile si abilitatile mediatorului in astfel de spete trebuie sa se manifeste in
urmatoarele contexte:
- inaintea conflictului → prin diplomatie preventiva;
- in timpul conflictului → prin activitati pacifiste;
- dupa conflict → pentru a promova modalitatile de implementare si acorduri;
- in timpul eforturilor de instalare a pacii si de instaurare a unei dezvoltari durabile in zona.
Mandatul unei medieri a U.N. este foarte specific. Atunci cand U.N. sunt solicitate sa
medieze un conflict, partile trebuie sa accepte asa-numitul “mandat de mediere”. Acest lucru
11
inseamna ca partile accepta faptul ca U.N. mediator se afla acolo pentru a le ajuta sa gaseasca
solutia in vederea rezolvarii conflictului.
Mandatul U.N. de mediere cuprinde:
- intalnire si convorbiri cu toate partile implicate in conflict;
- consultarea partilor in vederea solutionarii conflictului;
- propunerea de idei si solutii in vederea facilitarii rezolvarii conflictului.
U.N. Mediation
Cum functioneaza medierea?
Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia
consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii
care nu ar fi avut loc fara Mediator.
In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si
impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi.
Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a
determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste
foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu
expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale.
Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o
rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile
interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de
a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale.
Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul
partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:
12
(i) medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei → Mediation tip problem –
solving
(ii) medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare →Transformative
mediation
In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi
neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat
inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja
impotriva partialitatii mediatorului.
Bios – a strong feeling in favours of or against on group of people.
Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient
international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca
tara mediatorului are interesele proprii.
Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.
Exemplu
Un student sta alaturi de alti 2 colegi de-ai sai, incercand sa-i opreasca sa se certe; la
multe mile departare secretarul general al ONU prezideaza intrunirea a 15 ambasadori incercand
sa previna un razboi.
Aceste doua situatii par ca nu au nimic in comun. Totusi ambele sunt forme ale medierii.
Aplicare:
Acolo unde negocierea nu functioneaza se recomanda introducerea unui mediator in
scena. In anumite locuri a devenit o rutina folosirea mediatorilor. De exemplu tribunalele din
Florida, USA trimit anual la mediere ~ 150 000 de cazuri.
13
Principiile etice ale medierii
Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a
ajuta partile implicate in solutionarea disputei.
Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea
promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si
posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic
rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere.
Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.
Reguli etice
1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si
natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu
procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile.
* Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul
intentioneaza sa le utilizeze.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca
e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat.
* In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in
mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu
trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.
2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti.
14
*Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de
mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de
mediere in sensul maximizarii voluntariatului.
In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a
procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost
fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre
reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele
confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se
asigure ca partea fortata a inteles exact procesul.
Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la
acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de
judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.
3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul.
Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si
substantiale pentru a le da eficienta si asistenta.
Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si
declaratiile partilor.
4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului.
Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la
confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa
inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia
dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.
15
Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate
sau daca este solicitat in conditiile legii.
Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere
pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora.
Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare
conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de
mediere.
De asemenea, actele, documentele, notele si alte si alte documente in legatura cu cauza dedusa
medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea
procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in
acest sens.
5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial
Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul
trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele
pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale.
Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.
6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale.
Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial
si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale
partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral
sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu
actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.
16
7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante
Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca:
- medierea este folosita pentru activitati ilegale;
- lipsa consimtamantului;
- conflict de interese;
- imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial;
- incapacitate psihica/mentala a mediatorului.
8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.
17
MEDIEREA SI LEGEA
Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr.
192/2006; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a
Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin
Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de Mediere unde
se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere disciplinara a
mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de Autorizare a
mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului
European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte ale medierii in
materie civila si comerciala.
Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006. Ea este o procedura ce se
bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze
negocierile dintre ele
sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi deduse medierii, sunt
conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie penala, din domeniul
protectiei consumatorlui in situatia in care consumatorul invoca existenta unu prejudiciu ca
urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele contractuale nu sunt respectate
sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre consumatori si furnizorii de servicii sau
in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia U.E. in domeniul protectiei
consumatorului.
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei
sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie.
In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a
carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte.
Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe parti;
se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu deplina
18
capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei ani sau a
absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta din punct de
vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, a
absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in conditiile legii.
Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori
obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa
recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere.
Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de
Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la
dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la
sediul Ministerului Justitiei.
Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a
luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de
mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si Deontologie
Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara si se
sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune
observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la sase
luni sau incetarea calitatii de mediator.
Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor
profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de
Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale
mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala sau
administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile de la
data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care
cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara.
Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de
catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv:
a) –Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;
19
b) – Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute
de lege;
c) – Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict;
d) – Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala
avand ca obiect conflictul supus medierii;
e) – savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.
Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa
acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii, va
fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina fiind instiintat mediatorul de respectiva
sesizare pentru a-si putea formula apararea.
Atat mediatorul cat cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei in
vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii cercetate,
dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat, propunerea de
sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat Consiliului de Mediere
care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire la raspunderea disciplinara
a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a aplicat una din sanctiunile
prevazute de lege pot fi atacate la Instanta de Contencios Administrativ competenta de la
domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia.
Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate.
Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii
sanctiunii aplicate.
Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru
cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.
20
CONSILIUL DE MEDIERE
Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si
functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 si R.O.F. Este format din 9 membri alesi prin vot
deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui membru poate fi
prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se intruneste lunar sau ori de
cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile Consiliului de Mediere sunt publice si
se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre membri.
Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de
Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere,
elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si
actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor,
elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc.
Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei
societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori autorizati
sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale.
Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru
care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea
penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul fiecarei
parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret.
In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si
aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de
urmarire penala pentru aceeasi fapta.
Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru
introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii.
Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni
de la data semnarii contractului de mediere.
21
Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale.
La 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in vedere
tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind anumite
aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la
simplificare si imbunatatirea accesului la justitie.
In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre
privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un acces
mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si
justitie.
Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in
ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere.
Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor
transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura
interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale
unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu
asistenta unui mediator.
Dispozitiile din prezenta directiva nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a asigura
securitate juridica, prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca un litigiu
este transfrontalier sau nu.
In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare nr.2001/310/CE
care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare implicate in
solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor.
Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si
comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in
22
conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale,
vamale, sau adminitrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in
exercitarea actiunilor autoritatii publice.
Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin
una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti
la data la care:
1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului;
2- medierea este impusa de instanta;
3- exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national;
4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5.
Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al
celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului
scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o
hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in
conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea.
Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si
Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive pentru a
analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive.
Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a
conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.
23
CONFLICTUL
Ce este conflictul?
Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in
societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire
actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa
faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca
fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si
preocuparile lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet
de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc.
Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind
doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii
celeilalte. Definirea conflcitului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane
juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile
conflictului raman aceleasi.
Pentru a rezolva starea conflictuala noi trebuie sa incercam a crea o situatie convenabila
ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o
relatie de tip Win – Win.
Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea
conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de
comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces
organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate.
Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu
in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema conflictele contin dimensiuni de
substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine
dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.
24
Tipuri de conflict
Conflictul relational;
Conflict structural;
Conflict informational;
Conflict de evaluare;
Conflict de interese.
Conflictul relational – poate fi determinat de:
- emotii puternice;
- intelegeri gresite, stereotipuri culturale;
- slaba comunicare;
- neintelegeri in comunicare;
- comportament negativist repetitiv.
Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile?
A – Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.
B – Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.
C – Clarificarea perceptiilor – construirea unor perceptii pozitive.
D – Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.
E – Blocare unei atitudini negativiste repetitive.
F – Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.
Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona.
25
Ce este emotia?
Psihologii Fehr si Russell observau ca “toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri
sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic”. Asa cum folosim noi termenul
o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi
pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este
foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar,
furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de
colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii
cand emotiile pot constitui un mare beneficiu.
De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si
Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian – Menachim Begin si pe
presedintele Egiptului – Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi
lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a
intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord.
Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa
manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a
accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut
determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat
avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri.
Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi
autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza
cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intr-
un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia
s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost
momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau
acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-ar fi putut intampla daca
relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o relatie interpersonala solida
este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an
inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al
Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul
26
Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina
privata vorbind despre lucruri personale.
Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes
in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi
lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord.
In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere:
a)– emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane;
b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie;
c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata.
Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa
cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu
putem ignora emotiile
2. Conflictul structural
Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume:
- modele distructive de comportament sau actiune ;
- control inegal, distribuirea resurselor;
- autoritate, putere inegala;
- modificari legislative;
- constrangeri temporale;
- modificare unor factori de mediu, geografici, fizici.
Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este
singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va
trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine
destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional
din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra “pozitiei” intr-o negociere
asupra “intereselor”, sa schimbe relatii de mediu si fizice.
27
3. Conflictul informational
Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o
informatie initiala pentru solutionarea diferendului.
Conflictul informational se datoreaza:
– lipsei de informatie;
– dezinformarii;
– consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant;
– interpretari diferite ale informatiei;
– surse diferite de informatie.
Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti;
trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.
Cum putem remedia un conflict informational?
– cel mai important remediu il constituie IDENTIFICAREA;
– obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important;
– acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor;
– acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.
4 Conflict de evaluare
Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului.
Ce poate sa determine un conflict de evaluare?
- emotii puternice;
- informatie incorecta sau lipsa informatiei;
- diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura;
- constrangeri externe.
Cum rezolvam un conflict de evaluare?
- identificarea;
28
- identificarea unor criterii comune de evaluare;
- identificarea unor valori comune;
- evitarea definirii problemei in termen de valori.
Conflictul de interese
Se datoreaza intereselor diferite ale partilor.
Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese:
- competitia;
- interese psihice;
- schimbarea survenita in interesele existente;
- continuturi diferite ale intereselor.
Cum se poate solutiona un conflict de interese?
- identificarea;
- separarea intereselor de pozitii;
- cautarea unor criterii obiective;
- cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor;
- cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor.
Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita
( interest=deep need ).
Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam.
Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru
a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este
important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea.
O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta
cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si
ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile.
29
Atunci cand parile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta
cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.
30
NEGOCIEREA
Roger Fisher
Care este modalitatea cea mai buna pentru oameni sa-si rezolve diferendele?
De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care
vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un
amar si mare scandal?
Cartea lui Fisher trateaza problematica
- intelegerii si limitelor negocierii “ principiale”;
- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de
negociere.
- intrebari practice ca de exemplu care sa fie locul intalnirii, cine ar trebui sa faca prima oferta
etc.
- rolul puterii in negociere.
Cartea lui Fisher trateaza problematica negocierii “principiale”. Sunt descrise problemele
care apar atunci cand folosim strategiile standard de negociere pozitionala.
Ulterior, sunt analizate principiile metodei de negociere.
Metoda negocierii principiale poate fi folosita deopotriva de diplomatii USA in discutiile
referitoare la controlul armelor in fosta Uniune Sovietica, pe Wall Street de avocatii care
reprezinta cele cinci sute de companii, si de cupluri care divorteaza si isi impart bunurile.
Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba.
PROBLEMA
NU NEGOCIA ASUPRA POZITIEI!
31
Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii
intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le
detin.
Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis
sau nu.
Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii:
– sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil);
b)– trebuie sa fie eficienta;
c)– trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.
“Un acord intelept” – poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele
legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul
interesele comunitatii.
Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte.
In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult
sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil
devine. Sa poti fi mai deschis la negocieri. Ego-ul tau se identifica cu pozitia ta.
Pericolul pe care il reprezinta negocierea asupra pozitiei va afecta intregul proces de
negociere; acest aspect este foarte bine ilustrat de intreruperea convorbirilor sub presedintia lui
Kennedy cu privire la interzicerea testarilor nucleare.
e.g.: A aparut o intrebare critica: Cate inspectii trebuie sa se faca pe an de catre Uniunea
Sovietica si SUA pe teritoriile lor pentru a investiga suspiciunile evenimentelor seismice?
Uniunea Sovietica a ajuns la concluzia ca trei inspectii sunt suficiente, iar SUA – 10. In acest
moment convorbirile s-au intrerupt – asupra pozitiei – in ciuda faptului ca nimeni nu a inteles
daca termenul “inspectie” presupune ca o persoana verifica o zi sau o suta de oameni analizeaza
si verifica situatia la fata locului pret de o luna.
Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata
prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin
infaptuibila.
32
Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti.
Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va
incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.
Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra
pozitiilor devin si mai periculoase.
Sa luam exemplul unei conferinte a ONU, unde se intrunesc 150 de state – evident ca
discutiile asupra pozitiei frizeaza imposibilul. Concesiile reciproce sunt dificil de atins.
In astfel de situatie, discutiile asupra pozitiei determina formarea de coalitii care impart
interese comune dar care sunt mai mult formale decat de substanta.
In cadrul ONU, astfel de coalitii produc negocieri denumite generic intre NORD si SUD,
EST si VEST.
Deoarece sunt foarte multi membri intr-un grup este foarte greu sa atingi o pozitie
comuna.
A fi amabil – soft intr-o negociere nu este o solutie.
Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea hard si anume sa se faca concesii,
oferte sa se aiba incredere in partea adversa, etc.
Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii.
Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea hard ar trebui sa alegi negocierea de mijloc,
cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este
denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor.
Aceasta metoda se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de
negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele:
Separa oamenii de probleme.
Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei.
Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut.
Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.
Separa oamenii de probleme.
33
Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se
inteleg devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza
intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca
avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face
cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot
fi imprevizibili. De aceea trebuie sa luam in calcul sentimentele personale a celor cu care
negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman
al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator.
Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate
determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate.
Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii
despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt.
Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau
amenintati.
Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va
rasfrange negativ asupra procesului de mediere.
A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta
sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere
sau rezolvi o disputa diferente exista, sunt tocmai diferentele legate de modul de gandire al
fiecaruia.
Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu
scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar
intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta.
Exista trei probleme in comunicare:
– partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese;
– partile par a nu da atentie la ceea ce spun;
– neintelegerea/ intelegerea gresita – cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se
intelege/interpreta gresit este foarte mare
34
De exemplu in limba persana cuvantul “compromis” aparent nu contine nici o valenta
pozitiva ca fiind o cale de mijloc pentru a gasi o solutie convenabila partilor. In persana acest
cuvant are numai o conotatie negativa, ceva jignitor “integritatea noastra a fost atinsa/lovita.”
De asemenea cuvantul “mediator“ in Persana sugereaza “ meddler” cineva care negociaza
neinvitat pentru acest lucru.
La inceputul anului 1980, Secretarul General ONU Waldheim a sosit in Iran pentru a
negocia eliberarea soldatilor americani. Eforturile sale de negociere au fost diminuate in mod
serios/grav, atunci cand postul national de radio din Iran si T.V. au transmis ceea ce a declarat
Secretarul General in momentul in care a ajuns in Teheran: “I have come as a mediator to work
out a compromise”.
In mai putin de o ora de la transmisiune, masina sa a fost asaltata de iranienii furiosi.
Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?
A) Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta.
Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca acorzi atentie si
intrerupi ocazional discutiile cu intrebari de genul: “ Daca am inteles corect ceea ce spuneti…?”
– lucru ce va influenta pozitiv partea, ii va da increderea ca esti ascultator si ca nu-si pierde
timpul. Ii va da satisfactia ca este ascultata si inteleasa.
Multi considera ca o tactica buna de negociere consta in a nu acorda prea multa atentie celeilalte
parti si sa nu accepte nimic din ceea ce partea cealalta exprima.
Un bun negociator va face exact contrariul. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si
nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand
vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din
ceea ce au spus.
Deci incearca sa-i intelegi. Foloseste fraze de genul “ Lasa-ma sa vad daca am inteles
exact ceea ce imi spuneti. Din punct de vedere situatia se prezinta asa…”.
Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu
insemna a agrea. ( a fi de acord ).
35
B. Vorbeste pentru a fi inteles.
Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte.
Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a
doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.
C. Vorbeste cu un scop.
Cateodata problema tine de prea multa comunicare.
Daca imi spui de la inceput ca esti dispus sa vinzi casa cu 80 000 de dolari dupa ce am
spus ca sunt dispus sa platesc 90 000 de dolari, s-ar putea sa avem o mai mare greutate in a
realiza afacerea decat daca am fi tacut. Morala este aceea ca: inainte de a face o afirmatie
importanta trebuie sa stii ce anume vrei sa comunici sau sa afli si sa cunosti carui scop ii va servi
informatie pe care o obtii.
D. Prevenirea este mai buna.
Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie
afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.
E. Construirea unei relatii functionale.
Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat
negocierea are sanse foarte mari de reusita.
F. Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate.
Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el.
Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si
importanta lor.
36
Focus on interest not on position
Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra sa fie
deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe fiecare
imparte de ce este pentru fereastra deschisa – ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva
curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat
si fara current in acelasi timp.
Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile
Acest gen de poveste este foarte comuna multor negocieri. Din momentul in care problema
partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a conveni asupra
pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre pozitie. In acest
moment orice proces de negociere ajunge in impas.
Bibliotecarul nu ar fi venit cu o idée convenabila ambelor parti daca s-ar fi focusat numai pe
pozitiile lor si nu pe interese. Diferenta dintre pozitii si interese este cruciala
Interesele definesc problema
Intr-o negociere, problema de baza intr-o negociere se gaseste nu in conflictul positional, ci in
conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti.
Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva
actiunilor noastre.Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre
sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia.
Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978 demonstreaza
utilitatea analizarii pozitiilor.Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul razboiului din
1967. Cand Egiptul si israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor erau
incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea Sinai
complet.
37
Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti.
Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la
granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a
Egiptului de pe vremea faraonilor.
La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord asupra
planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.
Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din doua
motive:
1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula
sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca
vrea sa pastreze o parte din provincie.
2. reconciliera intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in
pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.
Cum identifici interesele?
Beneficiul identificarii intereselor este clar; cum ajungem sa identificam interesele este putin mai
complicat:
De ce? – o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare pozitie
pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti stabileasca
chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-l obtii
reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi pe
proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri o
justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele.
De ce nu ? – ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi
interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa
descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.
38
Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese – in aproape orice negociere fiecare
parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de negociere
este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de a servi
intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul
interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.
Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ :
securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.
Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate. Fiecare
tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor celeilalte
parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt oameni a
caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul interesele
tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor
Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la ideile
novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta ofertele
partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii unor
optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti converti
interesele tale in optiuni concrete intreaba-te:” Daca maine partea cealalta agreaza optiunea mea,
care ar fi aceea”. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care o formulezi ca
fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa serveasca
interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie. Mintea este ca o parasuta,
functioneaza numai cand este deschisa.
Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti
despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de
negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport
pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de
succes implica fermitate si deschidere.
1
ISTORIA MEDIERII
Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele mai
timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.
Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane (
Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau mediatorii folosind o
varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator,
Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.
In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea
medierii in relatiile cu autoritatile centrale.
Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit
respect.
Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi,
corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a
conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin
introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor.
In mediere o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia
sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care
isi pot rezolva controversa.
Din timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor
tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul
muncii.
Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in
Bosnia.
In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode
alternative ( papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in
timpul Renasterii ).
2
In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri
din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.
In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de
dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute
in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de
plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a
contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la
evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise.
Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau
arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii
guvernamentale.
In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost
adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a
disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj.
In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitrare este
o problema ce este decisa de parti, exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita
medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile
nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a
monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul
cailor aeriene.
Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord )
poate interveni intr-o disputa si solicita medierea.
In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator
neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si
sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune
capat luptelor de acolo.
Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord
de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a
conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani,
presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu
3
reprezentantul N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de
discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a
focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului
Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat
din S.U.A. si N.U.
Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in
urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la
patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60000 de trupe NATO in Bosnia in
vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul
programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc
frecvente deplasari la fata locului.
China si Asia
Confucius credea ca cea mai buna modalitate de a rezolva o disputa era aceea de
persuasiune morala si acord mai mult decat coercitie. Exista o armonie naturala in lucrurile
umane, care nu ar trebui sa fie intrerupta. Pacea si intelegerea erau puncte centrale ale filozofiei
lui. Budistii incurajau rezolvarea disputelor prin compromis decat prin coercitie. In aceste
culturi instanta era ultimul resort. Astazi in China exista inca o aplecare asupra concilierii si
medierii in sensul folosirii lor pentru rezolvarea disputelor.
Japonia
Exista o relativa absenta a avocatilor in Japonia, probabil tocmai datorita istoriei sale
bogate referitor la mediere. Seful comunitatii este cel care ajuta oamenii sa-si rezolve
problemele. Exista de asemenea o serie intreaga de impedimente procedurale in ceea ce priveste
judecarea in instanta, fapt ce contribuie la aplecarea catre procedurile informale ale medierii.
Astazi, medierea este parte a culturii afacerilor, a culturii de bussines, unde mediatorii sunt cei
care deschid drumul catre relatii de afaceri linistite ( SHOKAI-SHA si CHUKAI-SHA ).
4
Pentru a intelelege abordarea japoneza a medierii, trebuie sa avem in vedere faptul ca metoda
de solutionare a conflictelor cum este medierea este intotdeauna un rezultat al disputelor
culturale. De aceea este necesar sa analizam fundamentul cultural al medierii in Japonia pentru a
putea intelege semnificatia acestui sistem in societatea japoneza contemporana. Din punct de
vedere legislativ, medierea este obligatorie pentru toate cauzele de dreptul familiei. In ceea ce
priveste cauzele civile, medierea nu este obligatorie. Solicitarea unui mediator poate fi facuta de
o parte sau de ambele parti, in scris sau oral in fata instantei de judecata. In situatia cauzelor
civile solicitarea poate fi facuta in orice moment si este voluntara. De asemenea poate fi
invocata si de judecator in cursul procesului , fara acordul partilor, dar numai in faza procesuala
initiala, ulterior acesteia este nevoie de acordul partilor. Instanta numeste un Comitet de
Mediere care este de regula format dintr-un judecator care il prezideaza si doi membri mediatori
care nu este necesar sa fie judecatori; rareori mediatorul este chiar judecatorul propriu-zis.
Mediatorul nejudecator nu trebuie neaparat sa fie avocat. Conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca sunt referitoare la varsta 40-70ani, sa aiba expertiza in domeniul solutionarii
disputelor sau exeprtiza in viata publica. In ceea ce sexul, exista diferente considerabile intre
cauzele de dreptul familiei si cauzele de drept civil. De regula pentru cauzele civile sunt
angajate mult mai putine femei. La Curtea Civila de la Osaka numai 10% din toti mediatorii
sunt femei. In cauzele de dreptul familiei numarul femeilor mediatori este mult mai mare
deoarece se doreste a avea cate un mediator femeie si unul barbat in fiecare caz, in special in
cazurile de divort.
Mandatul mediatorilor este de doi ani cu drept de renumire de catre Curtea Suprema de Justitie.
Aceasta are o lista cu 12000 de mediatori. Guvernul japonez incurajeaza medierea si sustine
programele de educatie si invatamant ale mediatorilor. Mediatorii au statut de angajati
guvernamentali si lucreaza in sistem
part-time.
Africa
Orice persoana care are o disputa poate solicita o adunare informala a vecinilor, denumita
mott. Un membru respectabil al comunitatii este mediator in sensul ajutarii partilor sa-si rezolve
conflictele.
5
Islam
Cultura islamica are o pozitie puternica cu privire la mediere si conciliere, ca fiind
modalitatile preferate asa cum sunt ele utilizate de catre quadis specializati in pastrarea armoniei
sociale prin ajungerea la o solutie in caz de disputa.
Vest, cultura iudeo-crestina
In Vest, exista o traditie veche a medierii. Bisericile au fost folosite ca locuri de sanctuar
si clerii adesea au actionat ca mediatori in disputele dintre criminali si autoritati. In Evul Mediu,
clericii crestini au fost solicitati sa rezolve dispute de dreptul familiei si de drept diplomatic.
Curtile conduse de rabini foloseau traditia si Torahul pentru a rezolva disputele.
U.S.A.
The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul
american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City
comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea
Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de
familie si de comunitate.
Marea Britanie
Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sine-
statator. A fost emis Actul concilierii in 1996 care reglementa relatiile industriale.
In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost transformate ca alternativa la
instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a
6
elaborat un panel de “comisionari ai concilierii”, care sa rezolve disputele de drept al muncii.
Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta
entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere.
Asociatii in America
In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru
rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost
fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul
familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si
au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul
Familiei.
In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor ( Disput Resolution Act
) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul
Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul
rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc.
Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode
alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878,
atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei
Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de
dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat
finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a
conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940.
In 1887, Baroul din Texas – ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR,
legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.
7
Olanda
Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume
diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti
functionari.
Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista
o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers.
Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul
Revolutiei Franceze au reintrodus “Biroul de Pace” si ulterior judecatorii de pace in Franta si in
Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de
judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort,
cu scopul de a salva casatoria.
In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de
mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite
aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960.
In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu
a mai existat dupa al doilea razboi mondial.
In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de
accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a
proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele
mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor.
Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de
mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu
anul 1974 va fi profesorul de Dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels.
Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura s-
a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor ’70. Entuziasmul americanilor pentru medierea
profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor
’90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode
alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a
infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de
informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei
institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. N.M.I. detine un registru
8
al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru
a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala
organizate de N.M.I. si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000
de mediatori acreditati. N.M.I. a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru
Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de
Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv
era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.
Canada
Exista Serviciul de Mediere si Conciliere care este o agentie guvernamentala canadiana.
Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor
pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.
Franta
In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si
de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista
o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii
optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la
intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga
in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima
oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au
considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24
august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia
Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara.
Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa
introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez.
9
La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind
abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de
sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului
civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca
concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane
sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe
autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub
supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la
mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar
consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor.
Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si
Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza
interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva.
Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita – 80%. Centrul de Mediere
si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde
pentru diferite tipuri de ADR.
1
PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII – REGULI EUROPENE
Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil,
la probleme de politica publica si conflicte internationale
Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe
calea medierii.
In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturile depuse de
Secretarul General al U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a
nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei UN.
Mediator UN angajat intr-un proces ca a-III-a parte, atunci cand cei aflati in situatie
conflictuala cauta sau accepta asistenta U.N. trebuie sa previna, managerieze si sa rezolve
conflictul.
Calitatile si abilitatile mediatorului in astfel de spete trebuie sa se manifeste in
urmatoarele contexte:
- inaintea conflictului → prin diplomatie preventiva;
- in timpul conflictului → prin activitati pacifiste;
- dupa conflict → pentru a promova modalitatile de implementare si acorduri;
- in timpul eforturilor de instalare a pacii si de instaurare a unei dezvoltari durabile in zona.
Mandatul unei medieri a U.N. este foarte specific. Atunci cand U.N. sunt solicitate sa
medieze un conflict, partile trebuie sa accepte asa-numitul “mandat de mediere”. Acest lucru
inseamna ca partile accepta faptul ca U.N. mediator se afla acolo pentru a le ajuta sa gaseasca
solutia in vederea rezolvarii conflictului.
2
Mandatul U.N. de mediere cuprinde:
- intalnire si convorbiri cu toate partile implicate in conflict;
- consultarea partilor in vederea solutionarii conflictului;
- propunerea de idei si solutii in vederea facilitarii rezolvarii conflictului.
U.N. Mediation
Cum functioneaza medierea?
Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia
consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii
care nu ar fi avut loc fara Mediator.
In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si
impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi.
Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a
determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste
foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu
expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale.
Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o
rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile
interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de
a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale.
Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul
partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:
(i) medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei → Mediation tip problem –
solving
3
(ii) medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare →Transformative
mediation
In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi
neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat
inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja
impotriva partialitatii mediatorului.
Bios – a strong feeling in favours of or against on group of people.
Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient
international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca
tara mediatorului are interesele proprii.
Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.
Exemplu
Un student sta alaturi de alti 2 colegi de-ai sai, incercand sa-i opreasca sa se certe; la
multe mile departare secretarul general al ONU prezideaza intrunirea a 15 ambasadori incercand
sa previna un razboi.
Aceste doua situatii par ca nu au nimic in comun. Totusi ambele sunt forme ale medierii.
Aplicare:
Acolo unde negocierea nu functioneaza se recomanda introducerea unui mediator in
scena. In anumite locuri a devenit o rutina folosirea mediatorilor. De exemplu tribunalele din
Florida, USA trimit anual la mediere ~ 150 000 de cazuri.
Principiile etice ale medierii
4
Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a
ajuta partile implicate in solutionarea disputei.
Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea
promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si
posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic
rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere.
Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.
Reguli etice
1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si
natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu
procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile.
* Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul
intentioneaza sa le utilizeze.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca
e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat.
* In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in
mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu
trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.
2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti.
*Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de
mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de
mediere in sensul maximizarii voluntariatului.
5
In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a
procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost
fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre
reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele
confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se
asigure ca partea fortata a inteles exact procesul.
Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la
acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de
judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.
3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul.
Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si
substantiale pentru a le da eficienta si asistenta.
Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si
declaratiile partilor.
4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului.
Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la
confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa
inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia
dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.
Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate
sau daca este solicitat in conditiile legii.
6
Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere
pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora.
Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare
conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de
mediere.
De asemenea, actele, documentele, notele si alte si alte documente in legatura cu cauza dedusa
medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea
procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in
acest sens.
5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial
Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul
trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele
pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale.
Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.
6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale.
Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial
si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale
partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral
sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu
actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.
7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante
Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca:
7
- medierea este folosita pentru activitati ilegale;
- lipsa consimtamantului;
- conflict de interese;
- imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial;
- incapacitate psihica/mentala a mediatorului.
8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.
1
MEDIEREA SI LEGEA
Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr.
192/2006; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a
Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin
Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de Mediere unde
se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere disciplinara a
mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de Autorizare a
mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului
European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte ale medierii in
materie civila si comerciala.
Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006. Ea este o procedura ce se
bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze
negocierile dintre ele
sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi deduse medierii, sunt
conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie penala, din domeniul
protectiei consumatorlui in situatia in care consumatorul invoca existenta unu prejudiciu ca
urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele contractuale nu sunt respectate
sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre consumatori si furnizorii de servicii sau
in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia U.E. in domeniul protectiei
consumatorului.
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei
sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie.
In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a
carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte.
Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe parti;
se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu deplina
2
capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei ani sau a
absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta din punct de
vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, a
absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in conditiile legii.
Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori
obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa
recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere.
Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de
Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la
dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la
sediul Ministerului Justitiei.
Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a
luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de
mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si Deontologie
Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara si se
sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune
observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la sase
luni sau incetarea calitatii de mediator.
Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor
profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de
Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale
mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala sau
administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile de la
data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care
cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara.
Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de
catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv:
a) –Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;
3
b) – Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute
de lege;
c) – Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict;
d) – Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala
avand ca obiect conflictul supus medierii;
e) – savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.
Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa
acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii, va
fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina fiind instiintat mediatorul de respectiva
sesizare pentru a-si putea formula apararea.
Atat mediatorul cat cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei in
vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii cercetate,
dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat, propunerea de
sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat Consiliului de Mediere
care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire la raspunderea disciplinara
a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a aplicat una din sanctiunile
prevazute de lege pot fi atacate la Instanta de Contencios Administrativ competenta de la
domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia.
Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate.
Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii
sanctiunii aplicate.
Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru
cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.
4
CONSILIUL DE MEDIERE
Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si
functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 si R.O.F. Este format din 9 membri alesi prin vot
deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui membru poate fi
prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se intruneste lunar sau ori de
cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile Consiliului de Mediere sunt publice si
se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre membri.
Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de
Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere,
elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si
actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor,
elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc.
Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei
societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori autorizati
sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale.
Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru
care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea
penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul fiecarei
parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret.
In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si
aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de
urmarire penala pentru aceeasi fapta.
Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru
introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii.
Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni
de la data semnarii contractului de mediere.
5
Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale.
La 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in vedere
tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind anumite
aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la
simplificare si imbunatatirea accesului la justitie.
In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre
privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un acces
mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si
justitie.
Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in
ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere.
Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor
transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura
interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale
unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu
asistenta unui mediator.
Dispozitiile din prezenta directiva nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a asigura
securitate juridica, prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca un litigiu
este transfrontalier sau nu.
In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare nr.2001/310/CE
care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare implicate in
solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor.
Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si
comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in
6
conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale,
vamale, sau adminitrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in
exercitarea actiunilor autoritatii publice.
Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin
una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti
la data la care:
1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului;
2- medierea este impusa de instanta;
3- exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national;
4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5.
Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al
celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului
scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o
hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in
conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea.
Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si
Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive pentru a
analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive.
Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a
conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.
1
CONFLICTUL
Ce este conflictul?
Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in
societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire
actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa
faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca
fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si
preocuparile lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet
de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc.
Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind
doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii
celeilalte. Definirea conflcitului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane
juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile
conflictului raman aceleasi.
Pentru a rezolva starea conflictuala noi trebuie sa incercam a crea o situatie convenabila
ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o
relatie de tip Win – Win.
Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea
conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de
comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces
organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate.
Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu
in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema conflictele contin dimensiuni de
substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine
dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.
2
Tipuri de conflict
Conflictul relational;
Conflict structural;
Conflict informational;
Conflict de evaluare;
Conflict de interese.
Conflictul relational – poate fi determinat de:
- emotii puternice;
- intelegeri gresite, stereotipuri culturale;
- slaba comunicare;
- neintelegeri in comunicare;
- comportament negativist repetitiv.
Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile?
A – Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.
B – Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.
C – Clarificarea perceptiilor – construirea unor perceptii pozitive.
D – Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.
E – Blocare unei atitudini negativiste repetitive.
F – Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.
Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona.
3
Ce este emotia?
Psihologii Fehr si Russell observau ca “toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri
sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic”. Asa cum folosim noi termenul
o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi
pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este
foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar,
furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de
colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii
cand emotiile pot constitui un mare beneficiu.
De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si
Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian – Menachim Begin si pe
presedintele Egiptului – Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi
lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a
intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord.
Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa
manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a
accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut
determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat
avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri.
Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi
autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza
cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intr-
un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia
s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost
momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau
acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-ar fi putut intampla daca
relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o relatie interpersonala solida
este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an
inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al
Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul
4
Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina
privata vorbind despre lucruri personale.
Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes
in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi
lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord.
In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere:
a)– emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane;
b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie;
c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata.
Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa
cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu
putem ignora emotiile
2. Conflictul structural
Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume:
- modele distructive de comportament sau actiune ;
- control inegal, distribuirea resurselor;
- autoritate, putere inegala;
- modificari legislative;
- constrangeri temporale;
- modificare unor factori de mediu, geografici, fizici.
Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este
singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va
trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine
destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional
din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra “pozitiei” intr-o negociere
asupra “intereselor”, sa schimbe relatii de mediu si fizice.
5
3. Conflictul informational
Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o
informatie initiala pentru solutionarea diferendului.
Conflictul informational se datoreaza:
– lipsei de informatie;
– dezinformarii;
– consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant;
– interpretari diferite ale informatiei;
– surse diferite de informatie.
Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti;
trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.
Cum putem remedia un conflict informational?
– cel mai important remediu il constituie IDENTIFICAREA;
– obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important;
– acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor;
– acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.
4 Conflict de evaluare
Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului.
Ce poate sa determine un conflict de evaluare?
- emotii puternice;
- informatie incorecta sau lipsa informatiei;
- diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura;
- constrangeri externe.
Cum rezolvam un conflict de evaluare?
- identificarea;
6
- identificarea unor criterii comune de evaluare;
- identificarea unor valori comune;
- evitarea definirii problemei in termen de valori.
Conflictul de interese
Se datoreaza intereselor diferite ale partilor.
Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese:
- competitia;
- interese psihice;
- schimbarea survenita in interesele existente;
- continuturi diferite ale intereselor.
Cum se poate solutiona un conflict de interese?
- identificarea;
- separarea intereselor de pozitii;
- cautarea unor criterii obiective;
- cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor;
- cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor.
Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita
( interest=deep need ).
Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam.
Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru
a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este
important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea.
O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta
cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si
ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile.
7
Atunci cand parile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta
cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.
1
NEGOCIEREA
Roger Fisher
Care este modalitatea cea mai buna pentru oameni sa-si rezolve diferendele?
De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care
vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un
amar si mare scandal?
Cartea lui Fisher trateaza problematica
- intelegerii si limitelor negocierii “ principiale”;
- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de
negociere.
- intrebari practice ca de exemplu care sa fie locul intalnirii, cine ar trebui sa faca prima oferta
etc.
- rolul puterii in negociere.
Cartea lui Fisher trateaza problematica negocierii “principiale”. Sunt descrise problemele
care apar atunci cand folosim strategiile standard de negociere pozitionala.
Ulterior, sunt analizate principiile metodei de negociere.
Metoda negocierii principiale poate fi folosita deopotriva de diplomatii USA in discutiile
referitoare la controlul armelor in fosta Uniune Sovietica, pe Wall Street de avocatii care
reprezinta cele cinci sute de companii, si de cupluri care divorteaza si isi impart bunurile.
Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba.
PROBLEMA
NU NEGOCIA ASUPRA POZITIEI!
2
Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii
intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le
detin.
Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis
sau nu.
Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii:
– sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil);
b)– trebuie sa fie eficienta;
c)– trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.
“Un acord intelept” – poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele
legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul
interesele comunitatii.
Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte.
In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult
sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil
devine. Sa poti fi mai deschis la negocieri. Ego-ul tau se identifica cu pozitia ta.
Pericolul pe care il reprezinta negocierea asupra pozitiei va afecta intregul proces de
negociere; acest aspect este foarte bine ilustrat de intreruperea convorbirilor sub presedintia lui
Kennedy cu privire la interzicerea testarilor nucleare.
e.g.: A aparut o intrebare critica: Cate inspectii trebuie sa se faca pe an de catre Uniunea
Sovietica si SUA pe teritoriile lor pentru a investiga suspiciunile evenimentelor seismice?
Uniunea Sovietica a ajuns la concluzia ca trei inspectii sunt suficiente, iar SUA – 10. In acest
moment convorbirile s-au intrerupt – asupra pozitiei – in ciuda faptului ca nimeni nu a inteles
daca termenul “inspectie” presupune ca o persoana verifica o zi sau o suta de oameni analizeaza
si verifica situatia la fata locului pret de o luna.
Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata
prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin
infaptuibila.
3
Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti.
Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va
incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.
Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra
pozitiilor devin si mai periculoase.
Sa luam exemplul unei conferinte a ONU, unde se intrunesc 150 de state – evident ca
discutiile asupra pozitiei frizeaza imposibilul. Concesiile reciproce sunt dificil de atins.
In astfel de situatie, discutiile asupra pozitiei determina formarea de coalitii care impart
interese comune dar care sunt mai mult formale decat de substanta.
In cadrul ONU, astfel de coalitii produc negocieri denumite generic intre NORD si SUD,
EST si VEST.
Deoarece sunt foarte multi membri intr-un grup este foarte greu sa atingi o pozitie
comuna.
A fi amabil – soft intr-o negociere nu este o solutie.
Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea hard si anume sa se faca concesii,
oferte sa se aiba incredere in partea adversa, etc.
Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii.
Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea hard ar trebui sa alegi negocierea de mijloc,
cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este
denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor.
Aceasta metoda se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de
negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele:
Separa oamenii de probleme.
Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei.
Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut.
Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.
Separa oamenii de probleme.
4
Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se
inteleg devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza
intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca
avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face
cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot
fi imprevizibili. De aceea trebuie sa luam in calcul sentimentele personale a celor cu care
negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman
al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator.
Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate
determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate.
Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii
despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt.
Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau
amenintati.
Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va
rasfrange negativ asupra procesului de mediere.
A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta
sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere
sau rezolvi o disputa diferente exista, sunt tocmai diferentele legate de modul de gandire al
fiecaruia.
Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu
scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar
intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta.
Exista trei probleme in comunicare:
– partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese;
– partile par a nu da atentie la ceea ce spun;
– neintelegerea/ intelegerea gresita – cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se
intelege/interpreta gresit este foarte mare
5
De exemplu in limba persana cuvantul “compromis” aparent nu contine nici o valenta
pozitiva ca fiind o cale de mijloc pentru a gasi o solutie convenabila partilor. In persana acest
cuvant are numai o conotatie negativa, ceva jignitor “integritatea noastra a fost atinsa/lovita.”
De asemenea cuvantul “mediator“ in Persana sugereaza “ meddler” cineva care negociaza
neinvitat pentru acest lucru.
La inceputul anului 1980, Secretarul General ONU Waldheim a sosit in Iran pentru a
negocia eliberarea soldatilor americani. Eforturile sale de negociere au fost diminuate in mod
serios/grav, atunci cand postul national de radio din Iran si T.V. au transmis ceea ce a declarat
Secretarul General in momentul in care a ajuns in Teheran: “I have come as a mediator to work
out a compromise”.
In mai putin de o ora de la transmisiune, masina sa a fost asaltata de iranienii furiosi.
Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?
A) Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta.
Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca acorzi atentie si
intrerupi ocazional discutiile cu intrebari de genul: “ Daca am inteles corect ceea ce spuneti…?”
– lucru ce va influenta pozitiv partea, ii va da increderea ca esti ascultator si ca nu-si pierde
timpul. Ii va da satisfactia ca este ascultata si inteleasa.
Multi considera ca o tactica buna de negociere consta in a nu acorda prea multa atentie celeilalte
parti si sa nu accepte nimic din ceea ce partea cealalta exprima.
Un bun negociator va face exact contrariul. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si
nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand
vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din
ceea ce au spus.
Deci incearca sa-i intelegi. Foloseste fraze de genul “ Lasa-ma sa vad daca am inteles
exact ceea ce imi spuneti. Din punct de vedere situatia se prezinta asa…”.
Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu
insemna a agrea. ( a fi de acord ).
6
B. Vorbeste pentru a fi inteles.
Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte.
Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a
doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.
C. Vorbeste cu un scop.
Cateodata problema tine de prea multa comunicare.
Daca imi spui de la inceput ca esti dispus sa vinzi casa cu 80 000 de dolari dupa ce am
spus ca sunt dispus sa platesc 90 000 de dolari, s-ar putea sa avem o mai mare greutate in a
realiza afacerea decat daca am fi tacut. Morala este aceea ca: inainte de a face o afirmatie
importanta trebuie sa stii ce anume vrei sa comunici sau sa afli si sa cunosti carui scop ii va servi
informatie pe care o obtii.
D. Prevenirea este mai buna.
Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie
afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.
E. Construirea unei relatii functionale.
Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat
negocierea are sanse foarte mari de reusita.
F. Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate.
Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el.
Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si
importanta lor.
7
Focus on interest not on position
Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra
sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe
fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa – ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva
curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat
si fara current in acelasi timp.
Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile
Acest gen de poveste este foarte comuna multor negocieri. Din momentul in care
problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a
conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre
pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas.
Bibliotecarul nu ar fi venit cu o idée convenabila ambelor parti daca s-ar fi focusat numai pe
pozitiile lor si nu pe interese. Diferenta dintre pozitii si interese este cruciala
Interesele definesc problema
Intr-o negociere, problema de baza intr-o negociere se gaseste nu in conflictul positional,
ci in conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti.
Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva
actiunilor noastre.Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre
sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia.
Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978
demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor.Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul
razboiului din 1967. Cand Egiptul si israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor
erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea
Sinai complet.
8
Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti.
Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la
granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a
Egiptului de pe vremea faraonilor.
La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord
asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.
Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din
doua motive:
1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula
sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca
vrea sa pastreze o parte din provincie.
2. reconciliera intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in
pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.
Cum identifici interesele?
Beneficiul identificarii intereselor este clar; cum ajungem sa identificam interesele este
putin mai complicat:
De ce? – o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare
pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti
stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-l
obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi
pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri
o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele.
De ce nu ? – ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a
descoperi interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand
si sa descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.
9
Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese – in aproape orice negociere
fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de
negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de
a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul
interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.
Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ :
securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.
Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate.
Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor
celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt
oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul
interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor
Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la
ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta
ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii
unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti
converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te:” Daca maine partea cealalta agreaza
optiunea mea, care ar fi aceea”. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care
o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa
serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie. Mintea este ca o parasuta,
functioneaza numai cand este deschisa.
Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand
vorbesti despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un
proces de negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un
suport pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere
de succes implica fermitate si deschidere.