MEDICINA GETO-DACICĂ

1

medicina era practicată de preoţi.o parte dintre aceşti sacerdoţi, ca şi marele preot

(regele însuşi, deseori, fost mare preot) erau medici.chiar şi despre Zamolxis se spune că a fost medic.preoţii care rămâneau la curte, dar şi cei retraşi pe

vârfuri de munte pentru reculegere se îndeletniceau cu filozofia, astronomia şi medicina.

denumiţi ktistai (”întemeietorii de neam”, sectă de pustnici daci care se crede că practicau medicina), polistai (”întemeietorii orașelor”, erau învățătorii) sau kapnobatai (”cei ce umblă prin nori”, traiau pe vârfurile munților)

2

MEDICINA SACERDOTALĂ

Tratamentul se baza pe: calităţile tămăduitoare ale ierburilor şi arbuştilor, observarea mersului astrelor (calendarul de piatră de la Grădiştea

Muncelului era, poate, Kogaianon, situat pe un munte sfânt al dacilor) magie (Pliniu cel Bătrân credea că medicina tracilor era dezbărată de

magie) concepţia "integralistă"; Platon scria că Socrate cunoscuse la oaste un

medic trac, ucenic al lui Zamolxis, care-l învăţase să îngrijească şi să lecuiască corpul în întregime, chiar dacă numai o parte a acestuia era suferindă.

Criton, medicul împăratului Traian, îi acuza, dimpotrivă, pe preoţii daci că-şi menţin puterea asupra poporului prin vrăjitorii, dar Criton era cunoscut ca fiind aprig duşman al dacilor.

poate că "vrăjitorii" erau socotite nişte "tăbliţe tracice pe care era scris cuvântul lui Orfeu", tăbliţe păstrate se pare în anumite sanctuare din munţii Balcani, dar poate şi prin Carpaţi.

poporul credea în deochi şi caută împotriva lui ajutorul şarpelui, al amuletelor

utilizau amulete cu chip de animale (mai ales de mistreţ), confecţionate din mărgean sau chihlimbar din munţii Buzăului.

3

Zeităţi:zeului trac Orfeu i se dedicau incantanţii numite de greci

epodai, despre care aminteşte Euripide în tragedia Alcesta şi Hecuba şi pe care Clement Alexandrinul le considera "epodai sănătoase" (N.Iorga)

este neîndoios faptul că în Dacia există şi un cult al zeilor, dar acesta era destul de discret, de vreme ce aici nu s-au găsit statui, ci numai medalioane ale divinităţilor.

zeiţa Bendis, un fel de Diana tracă, era venerată ca marea meşteră a farmecelor.

zeul Darzos a fost identificat, după ocupaţia romană, cu Hercule neînvinsul, izvor al forţei şi al sănătăţii.

nu e lipsit de interes să arătăm că atât de răspânditul cult al lui Asclepios provenea, se pare, din Tracia. După părerea savantului bulgar Decev, Asclepios era un zeu traco-get.

divinitatea convalescenţei Telesfor, era tot de origine tracă.

4

Plantele medicinale erau frecvent utilizate; folosirea lor cu discernământ era admirată de popoarele învecinate. la câteva secole după cucerirea Daciei de către romani, în unele vestite

scrieri de botanică medicală numele multor plante este dat în limbile latină şi greacă, dar şi în cea "dacică".

probabil că scribii, ei înşişi botanişti, erau originari de prin părţile noastre şi cunoşteau denumirile locale ale plantelor, sau, eventual, poate că botanica medicală dacică se bucură de atâta prestigiu, încât era nevoie să se consemneze în tratate şi denumirea dacică.

oricum ar sta lucrurile, în secolele III-V termenii dacici figurează în copiile operelor menţionate (Materia medica a lui Dioscoride şi Herbarius a lui PseudoApuleius). Aceasta înseamnă că limba dacilor nu pierise, întrucât exista o populaţie care încă o vorbea, ceea ce constituie încă o dovadă a continuităţii daco-romane pe pământul nostru, după plecarea legiunilor (C.Daicoviciu)

comparând denumirile dacice ale plantelor cu cele folosite astăzi constatăm că doar puţine se aseamănă între ele, precum riborastra, corespunzătoare brusturelui.

studierea acestor termeni dacici, întreprinsă de savanţi străini şi români au permis identificarea a 18 plante medicinale, cu acţiune calmant anestezică, cicatrizante, antiinflamatoare, expectorantă, antihelmintică şi purgativă.

5

MEDICINA LAICĂ

CHIRUGIAexecutau trepanaţii craniene, cu ajutorul unor

fierăstraiaşe, eventual de tipul celui descoperit în 1953 la Galaţii Bistriţei, având o lamă semilunară montată pe un mâner de lemn

pe şantierul arheologic al cetăţii dacice de la Grădiştea Muncelului s-a găsit, în 1955, o trusă chirurgicală formată dintr-o casetă de lemn ferecată conţinând câteva instrumente: o pensă, o lamă de bisturiu, o placă de cenuşă vulcanică (pentru pulverizarea răşinilor- cu efect cicatrizant), câteva ceşcute cu alifii. Chirurgul putea fi un practician din Sarmisegetuza.

6

IGIENAposedau remarcabile instalaţii și cisterne de

păstrat apa de băut. Acestea erau alimentate din izvoare din care apa cobora prin olane de pământ ars, protejate de jgheaburi de lemn.

7

MEDICINA ROMÂNEASCĂ ÎN

EPOCA SCLAVAGISTĂ

8

PARTICULARITĂŢI întretăierea culturii şi civilizaţiei getice cu cea greacă şi cea romană locuitorii băştinaşi erau din punct de vedere medical în stadiul

empiricaveau divinitaţi ca Darsos, identificat cu Herculeau existat şi aspecte evoluate, ştinţifice ale activitaţii

medicalegrecii, atestaţi din secolele al VII-lea şi al VI-lea î.e.n.

expansiunea Romei începând cu secolul al II-lea î.e.n. va determina înflorirea provinciei

unităţile militare romane au adus cu ele personal medical înfiinţând ”valetudinarii” sau infirmierii.

în jurul castrelor originale sau stabilit aşezări civile, canabae, din care sau dezvoltat apoi cetăţi. Inscripţiile latine nu ne oferă mai multe amănunte

9

MEDICINA ÎN DOBROGEA ANTICĂ

Cultul lui Apolo Tămăduitorul, cult originar din Ionia

o inscripţie din secolul al V-lea, publicată de Pârvan, menţionează numele unui preot a lui Apolo la Histria.

formula de invocare a zeului medic se regăseşte în multe documente epigrafice, inclusiv în celebru decret pentru Aristagoras, preot a lui Apolo. D.M.Pippidi a cercetat un document din secolul al III-lea e.n. care cuprinde formula citată şi menţiunea despre un templu al zeului la Histria.

Apolo a fost iniţial divinitatea luminii şi a colonizarii, apoi cel care purifică de molime, care îndepărtează răul; el întruchipa ideea sănătăţii depline şi a perfectei armonii fizice, concretizată în formele statuare.

10

Cultul lui Asclepiosîn tezaurul statuar de la Tomis

se află şi un Asclepios de marmură, copie din secolele II-III e.n.

la Capidava, aşezare de pe Dunăre s-a găsit un fragment de sceptru cu şarpele lui Esculap.

în aşezările greceşti din Dobrogea au existat instituţii medico-religioase de tipul asclepioanelor. Un asemenea edificiu este menţionat la Nessebar în Bulgaria.

11

Medici atestaţi epigrafic într-un titlul onorofic din secolul al III-lea î.e.n. este semnalat medicul

Agathenor, fiul lui Simylos, cu prilejul unei acţiuni de binefacere. o altă inscripţie era în onoarea unei preotese Aba, fiica lui Hecateu, ce

ne vorbeşte despre darurile pe care le face: ”câte doi dinari de persoană preoţilor lui Poseidon, medicilor şi profesorilor. ”Faptul implică existenţa unor synedrii, sau colegii profesionale, în aşezămintele pontice.

inscripţia în cinstea medicului Diocles, fiul lui Artemidoros din Cizic, care e chemat ca specialist de către histrieni: ”În vremea preotului Histieu, fiul lui Micapelion, în luna tavreon, sfatul şi poporul, sub preşedinţia lui Eupolem, fiul lui Cleomedon, şi la propunerea arhonţilor a decis: întrucât Diocles, fiul lui Artemidoros, medic din Cizic, care a fost chemat de popor, a ţinut prelegeri şi s-a dovedit demn prin multele sale cunoştiinţe în toate disciplinile practice şi prin aceasta a slujit poporului şi în alte boli, fiind răsplatit…”

observăm că este chemat un medic grec din Cizic (Marea de Marmara) pentru a ţine prelegeri medicale (acroaseis), în calitate de profesor- medic şi să fie de folos ca practician

despre un alt medic grec, Kladaios, aflăm dintr-un document găsit la Babadag şi publicat de Tocilescu. Nu ştim decât că era un cetăţean al Tomisului şi că şi-a însuşit arta lui Hipocrate. 12

13

Descopeririconducte bine lucrate care

serveau la alimentarea cu apă a oraşelor

peste 40 de apeducte, iar în oraşe exista un sistem de canalizare

s-au identificat compartimente ale termelor clasice: vestiar (apodyterium), camera cu aer cald (tepidarium), baie cu abur (laconicum), bazin cu apă caldă (caldarium), bazin cu apă rece (frigidarium), sau subsoluri cu instalaţii de încălzire

la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum, Topalu, existau terme sau băi publice

existau băi publice şi în unele sate ca Petra: ”sătenii din Petra, care au refăcut pentru sănătatea corporală baia ruinată”

DivinităţiEsculapSerapis, Isis, Sabasius şi Herculenimfele, în special cele ale izvoarelor tămăduitoarecel mai mare număr de inscripţii închinate lui Esculap şi

fiicei sale Higeia sunt la Alba Iulia;unii cred că Apulum a fost patronat de Esculap;alţii cred că aici exista un templu sanatoriuinscripţiile pomenesc despre poruncile date de zeu

în somn, preoţii aplicând tratamente medicale sau chirurgicale şi pretinzând recompense în numele zeului. Medicina se exercita şi în alte temple cum sunt cel de la Zlatna sau Pautalia (Bulgaria).

14

MEDICINA ÎN DACIA ROMANĂ

MediciCriton,

medic personal al unui mare comandant romana scris Geticele, din care s-au păstrat puţine fragmente

referitoare la lucrurile şi evenimentele văzute în Dacia.la Apulum a fost descoperită o inscripţie care

menţionează un medic, fără săi precizeze numele sau calitatea de civil sau militar

Aemilius Deciminus, din legiunea Adiutrix a comandat un sarcofag de piatră soţiei

Marcus Valerius Longinus,medicul legiunii a VII-a Claudia, care a murit la

Drobeta.a fost răsplătit de municipalitate cu ornamenta

decurionalia. Înalta distincţie a primit-o pentru servicii medicale aduse comunităţii orăşeneşti

15

Medici (2) au existat probabil şi medici civili deşi documentele care îi

atestă sunt discutabile în amfiteatrul de la Sarmisegetuza au fost găsite instrumente

medicale din argint, bronz sau fier, probabil că exista şi un medic al amfiteatrului care se îngrijea de gladiatori.

un alt cabinet medical funcţiona la Apulum în complexul băilor publice unde s-au descoperit numeroase instrumente medicale.

numărul mare al sondelor auriculare găsite pe teritoriul fostelor oraşe romane ne arată faptul că existau şi medici specialişti

s-au descoperit 2 ştampile de oculişti, confecţionate din piatră

ele purtau inscripţii cuprinzând numele oculistului, denumirea medicamentelor şi boala la care se folosesc

ştampilele se aplicau pe colirele proaspete16

Ștampila de la Apulumaparţine medicului Titus Attius Divixctus şi

cuprinde 4 reţete:prima se referă la nardinum obţinut din sucul mai

multor plante, prevalând extrasul de valeriană care se dizolvă în vin; era folosit în conjunctivitele granuloase

cel de al doilea colir, Dya smirnes, conţinea ca principiu activ myrha. Indicaţia “post impetum lippitudinis” urmărea producerea unei noi inflamaţii acute pentru a se obţine un proces de vindecare mai activ

al treilea colir a fost identificat cu sulfatul de cupru, care se recomanda în veteres cicatrices, adică în fazele înaintate ale trahomului

ultima inscripţie menţionează colirul din tămâie, care se dizolvă în albuş de ou şi se prescria la conjunctivitele banale

17

Ştampila de la Gârboua aparţinut lui Publius Corcolonius şi conţine trei

reţete:în prima se menţioneazăprimul din colire este preparat din rostopasca şi

opobalsamum, un extract din balsamodendron; era recomandat în caligo, adică în tulburarea vederii, de obicei prin întunecarea ei.

al doilea colir conţinea oţet şi era recomandat în conjunctivita granuloasă.

cel de al treilea medicament era preparat din carbonat de zinc şi sulfat de cupru sau fier dizolvate în oţet; era recomandat pentru mărirea puterii vizuale.

18

Instalaţii balneare în vechile staţiuni dacice de la Băile Herculane, Geoagiu,

Călan şi au fost înfiinţate numeroase staţiuni noi la Buziaş, Govora şi Călimăneşti

staţiunea cea mai importantă a fost cea de la Băile Herculane; era prevăzută cu amenajări pentru captarea izvoarelor termale, bazine de diferite forme şi dimensiuni, conducte de teracotă, care aduceau apa la bazine

alături de acestea existau clădiri şi sanctuare închinate lui Hercule.

Instrumentele medicalesonde, spatule, instrumente auriculare, pensete, cleşti,

bisturie, răzuitoare pentru tartru dentar, balanţe, biberoane din sticle sau lut ars.

Igienaau construit reţele de aprovizionare cu apă potabilă,

canalizare pentru evacuarea rezidurilor, terme, apeducte, vor păstra ritul incineraţiei 19

MEDICINA ROMÂNEASCĂÎN EPOCA FEUDALĂ

20

s-a îmbunătățit datorită economiei de tip agrar și stabilității mai mari din punct de vedere economic și politic față de perioada migrațiilor

se introduc culturi noi: porumb, grâu, tutun, alături de mei și orz, se cresc vite, oi, porci, se dezvoltă albinăritul

cea mai mare primejdie o reprezentau epidemiile, cele mai frecvente fiind: ciuma, lepra, tuberculoza, pediculoza, râia, erizipelul, furunculoza, trahomul

21

1. STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

Ciuma ciuma neagră- denumită astfel datorită caracterului exantemului

și a letalității mari pe care a produs-o a apărut în porturile Mării Negre, în 1346 a atins și România

episcopul Dumitru al Oradiei menționa la 26 iunie 1349 "nemaipomenita ciumă care s-a ivit în anul de față"

o declarație a Facultății de Medicină din Paris, din 1349, menționa printre teritoriile bântuite de ciumă Macedonia și Ungaria; Țările Române aflate între acestea două nu puteau scăpa de contaminare

cel mai important focar de infecție pentru ciumă era în Crimeea, care avea legături strănse cu porturile românești de la Dunăre; marfa odată ajunsă aici străbătea Țara Românească și ajungeau în Transilvania prin pasul Rucăr

o monedă (un ducar din vremea lui Radu I- 1377-1383) înfățișează pe avers o cruce cu brațele egale, terminate în flori de crin, având între brațe litera a repetată de 4 ori; această literă este inițiala primului cuvânt din formula talismanică: "Atha Gabor Leolam Adonai" care în ebraică înseamnă "Puternic vei fi Doamne în vecii vecilor!"; această formulă este socotită în Evul Mediu apărătoare față de primejdii

22

Ciuma (2)pe revers ducatul are un șarpe cu gura deschisă, în

simbolistica medievală șarpele reprezentând ciumalegendele spun că Moise a dat evreilor un "șarpe de

aramă" pentru a-i scăpa de molimăla Roma s-a adus în templul lui Esculap din insula de

pe Tibru un șarpe de la Cos, ca să apere de ciumă cetatea eternă

la Constantinopol există o coloană de șerpi încolăciți în catedrala din Milano pe o coloană figurează un

șarpe de aramă, care după legendă ar fi chiar șarpele lui Moise

Biserica Domnească de la Curtea de Argeș are pictat în 3 locuri diferite scena "Adormirea Maicii Domnului", probabil sub influența ciumei, la fel ca și în Apus

23

Ciuma (3)cea dintâi mențiune documentară despre ciumă în

Moldova este din 1453Grigore Ureche numește ciuma din 1522 "omor mare"în Pravile găsim și soluția pentru ciumă: fugaDomnitori ca Petru șchiopul, Duca Vodă și

Brâncoveanu au părăsit de frica ciumei capitalaMiron Costin descrie simptomele ciumei la ștefăniță-

numit și Papură Vodă: a căzut la grea zacere, cu "herbințeală", de "au stătut frănitic, adică buiguit de hire"; și "i-au ieșit bolfă la o mână". Deci: febră, delir, bubon

primele măsuri raționale împotriva ciumei au fost luate pe la jumătatea secolului al XVIII- lea: s-au înființat carantine

24

Ciuma (4)dr. Johan Salzmann reunește printr-o izolare riguroasă să

ferească de flagel orașul Sibiu, deși în împrejurimi bântuia molima; carantina instituită de le pe plan european a avut o durată de 3 săptămâni

în alte orașe transilvane s-au luat măsuri de curățenie, închizând băile publice, angajând cioclii și pestfelceri

în Tara Românească și în Moldova nu au putut fi luate măsuri de carantină, datorită turcilor

La București Grigore Ghica a clădit Spitalul Sf.Visarion și a pus bazele spitalului Sf.Pantelimon, destinate "bolilor iuți" și în special ciumaților

în 1752 Grigore Ghica a formulat în scris măsurile antiepidemice care urmau a fi luate de către agie în caz de molimă

schiturile au fost afectate în acestă perioadă pentru izolarea ciumaților (Măgura Iașilor, Trisfetitele, Sf. Spiridon) 25

Leprapână în secolul al XVII-lea era numită mișelie, apoi gubăvie; în

vorbirea curentă cuvântul mișelie a rămas să denumească pe omul de rând, sărac

biblia poruncea ca bolnavii de lepră să fie izolați, măsuri respectate până târziu; marile mișcări de populație, călătoriile, războaiele, invaziile aveau darul de a răspândi boala

în Transilvania călugării teutoni și ioaniți ridicaseră aici "case" care erau și spitale la Feldioara, Codlea, Râșnov, Sibiu; cei care se ocupau de leproși erau călugării dominicani ce aveau la

Sibiu o "casă", lângă mănăstirea lor Sf.Elisabeta. la Brașov leproșii erau izolați în partea de apus a orașului numită

Blumănea La Sighișoara mai există și astăzi "Biserica Leproșilor"; tot acolo

există dealul, crângul și podul leproșilor la Cluj spitalul cu hramul Sf.Elisabeta și cel închinat Sfântului Duh

se găseau în afara zidurilor orașului la Bistrița un spital fundat înainte de 1295 a aparținut dominicanilor

având ca hram tot pe Sfânta Elisabeta și îngrijind mai ales de leproși 26

Lepra (2) în Țara Românească:

în Cîmpulung comunitatea mișeilor avea anumite privilegii; aceste drepturi se găsesc înscrise în cele 11 hrisoave de milă intitulate "Codexul Mișeilor", care reproduc cele 14 cărți domnești ale lui Negru vodă (sec.XIV); aici exista o mănăstire dominicană închinată Sfintei Elisabeta a Ungariei

La Râmnicu Vâlcea exista un monumental local "Crucea mișeilor"

în jurul acestor orașe existau numeroase localități cu nume sugestive: Mișeii, Poiana Mișelului, Gubăvia, Gubancea, Gubandru

în schimbul scutirii de orice dări locuitorii din Mățăul de Jos se obligau să presteze toate serviciile de care aveau nevoie mișeii (să le muncească ogorul, să-și taie grânele, să le taie lemnele, să le repare casele, dar și să-I împiedice să se deplaseze)

în Moldova: un document din 1609 ni-l semnalează pe un "Ionașco mișelul"

care vindecă o bucată de pământ au existat "frății" și bresle de mișei, puse sub patronajul

bisericii 27

Alte epidemii tifosul exantematic: a mai fost denumit morbus hungaricus sau

febris hungaricaesifilisul

în februarie 1500 sifilisul îngrozea populația Brașovului; senatorul Valentin Krauss scria umanistului Celtes că "boala franțuzească" bântuia prin oraș

au fost înființate "case franțuzești" situate în afara orașelor; cel din Brașov a funcționat între 1539-1580; alte spitale au fost la Sibiu și Cluj

variola: semnalată în 1709-1713- în regiunea Sibiului, iar în 1767 la Brașov în Muntenia și Moldova nu este semnalată, datorită metodelor de

profilaxie popularămalaria- răspândită în Banat, Țara Românească, Moldova;

secarea bălților și construirea canalului Bega au contribuit la asanarea Banatului

pelagra și scorbutul

28

medici transilvăneni de valoare: Ferenc Pariz Papai (secolul al XVII-lea), Martin Lange, Adam Molnar, Istvan Matyus

farmaciști: Singerusnaturaliști: Francesco Griselini, Jozsef Benkoutilizau:

vietăți întregi sau numai organe ori produse animale, arici, șopârle, porumbei, cârtițe spintecate

ape minerale, apele termale: Oradea, Sin Martin, Călan, Hoghiz, Geoagiu, Bazna, Călimănești 29

2. ÎNGRIJIREA SĂNĂTĂȚII

administrarea medicamentelor se făcea în cursul unor operațiuni cu caracter magic

alimentarea cu apă de băut era asigurată prin forarea de puțuri sau prin captarea de izvoare proprii; la Iași în 1643 Vasile Lupu a adus apă din munți, printr-o conductă de olane; la București prima încercare de acest fel se va face abia peste un secol și jumătate

Franco Sivori, secretarul lui Petru cercel spune că la Târgoviște apa era adusă la papaltul domnesc prin jgheaburi de lemn de brad

la palatul Cantacuzinilor de la Filipești ridicarea apei se făcea cu ajutorul unei mori 30

Vraciiadmnistrau leacuripracticau chirurgia (operau hernia inghinală, calculoza

vezicii urinare, stricturile uretrale, cataracta, pterigionul)Constantin, apare în familia lui Neagoe Basarab, rudă

probabil dinspre partea Doamnei DespinaGheorghe brașoveanul activează în același timp la Brașov

și la curtea lui Mircea CiobanulRadu vraciul întâlnit în 1568 era un personaj ce se judeca

cu un boier din divanul lui Alexandru Vodă Mirceaîn oastea lui Mihai Viteazul îl identificăm pe cel dintâi

medic militar român: Marco Vraciulun biet orb din Poienari își vindea averea, în 1647, ca să

adune banii de care avea nevoie pentru a-I plăti pe vracii chemați să-I redea vederea 31

3. PERSONALUL SANITAR

Bărbieriiau apărut la Brașov la sfârșitul secolului al XV-leaex: Ivan barbir, Nicora barbir; o uliță le va purta numele

și-i vom găsi organizați într-o "frăție" sub conducerea unui vătaf

cei mai îndemânatici lăsau sânge, puneau ventuze scarificate, îngrijeau rănile, făceau mică chirurgie

băieșii din București din secolul al XVII-lea erau tot un fel de bărbieri (în Moldova se numeau telaci) ce lăsau sânge, făceau masaje

unii erau oameni cultivați, ce posedau manuscrise și cărți ca Gligore Bucureșteanul, ocupau funcții sociale ca Vasile Gînscă, făceau negustorie cu orașele transilvănene, ca Ioan Bărbierul din Tîrgoviște

Ștefan cel Mare îl avea la Suceava pe "maestro Zoane", înainte de 1460; a mai avut și pe altul de la Buda;

există practica de a chema bărbieri din Transilvania, din Brașov, din Sibiu, din Bistrița 32

Chirurgiierau bărbieri, vraci care aduceau atestate de la vreun

meșter din străinătateaveau pretenții mai mari, unii dintre ei fiind folosiți în

scop diplomaticpe vremea lui Brâncoveanu sunt semnalați chirurgi ca:

francezul Lantier, un ungur Grg și 2 chirurgi în slujba spitalului Colțea: ștefan Sixt, sas, Christian Albrecht Meyerling, zis Maler, german

în Transilvania chirurgii bărbieri s-au organizat în bresle, în urma privilegiului dat de regina Isabela, la 13.02.1550; Pregătirea lor meșteșugărească dura 4 ani; printre ei erau și români: Ioan Mihail Popp

chirurgii aduși de peste munți în Țara Românească și în Moldova: brașoveanul Grigore din secolul al XVI-lea, a slujit pe Vlad Vintilă, Radu Paisie și Petru Rareș, brașoveanul Petru și bistrițeanul Andrei pe Alexandru Lăpușneanu, Mihail Czakul pe Constantin Mavrocordat 33

Hermann, bacalaureat în medicină de la Suceava, semnalat în 1431, este cel dintâi medic cu titlu universitar din țările noastre

primii medici erau clerici, ca Ladislaus, "artis medicae magister" sau capelanul Jacobus de Vienna, din 1483, de la Alba Iulia

familia Megerlein din Sibiu a dat un număr de medici din secolul al XV-lea

la Sibiu: Luduregh în 1459 Iacob 1841 Andreas Seling, fizic al orașului între 1490-1524

la Brașov: Paulus Kyr între 1535-1588; a scris " Sanitatis studium ad

imitationem aphorismorum compositum", ce se adresează elevilor de la liceul din Brașov, fiind o carte de educație sanitară 34

4. PRIMII MEDICI. ÎNCEPUTURILE LITERATURII MEDICALE

la Cluj: în 1578, preotul reformat Petrus Méliusz Juhász a scris Herbariu Ars Medica- G.Lencsés

János Apáczai Csere- filoz și naturalist, autorul enciclopediei maghiare, în care descrie pentru prima dată în Transilvania circulația sângelui, în spiritul ideilor lui Harvey; pledează pentru înființarea unui învățământ medical în Transilania

Bartholomüs Bausner- descrie vasele capilareAndreas Teutsch- a luptat pentru interzicerea deselor procese

intentate "vrăjitoarelor"Lucas Seuler a dat la lumină o versiune a regulilor sanitare

salernitaneFerenc Páriz Pápai, profesor timp d decenii, autor al celebrei

Pax corporis, cea dintâi lucrare de medicină tipărită în limba maghiară (Cluj, 1690); este vorba de un compendiu de medicină generală, care se adresează poporului lipsit de asistență medicală; cartea a fost tradusă în română și greacă

Ioan Căianu (Kajoni)- autorul unor herbarii, călugăr35

Mihail Halici, umanist, a cuprins într-un Dictionarum valachico-latinorum terminologia româno-latină a părților corpului

în Moldova și Muntenia: 1431- Hermann 1512- Baptisto Visentino, astrolog și probabil medic în slujba lui ștefan cel Mare: au fost cel puțin 5 chirurgi: Maestro

Zoane barbero, Anonimul din 1475, don Branca, trimis de împăratul Maximilian pe la 1490, un alt anonim în 1501, Bărbierul din Buda și Hekimul hanului tătăresc ce i-au tratat rana de la picior; pentru podagra au fost chemați la Suceava: matteo Muriano, Ieronim da Cesena

Radu cel Mare l-a avut alături pe medicul din Sibiu Francisc, Mihnea cel Rău pe doctorul Petru, Petru Rareș pentru scurt timp pe un fizic bistrițean, Despot Vodă pe doctorul Dionisie Aval, Petru șchiopu pe fostul medic al patriarhiei Franciscus Domestikos Laskarius, pe italianul Orazio carrara și pe bistrițeanul Joannes Fascheng

Mihai Viteazul i-a avut printre oamenii săi pe Ioan Muraltus, pe grecul anonim

Ieremia Movilă a avut un secretar medic Iosif 36

secolul al XVII-lea a adus angajarea pe termene lungi a medicilor de curte, înmulțirea numărului practicienilor care se așezau în orașe

Matei Basarab și Constantin șerban au avut în slujba lor, din 1648, pe fizicul și secretarul domnesc, doctorul Giovanni Mascellini, de fel din Pesaro. Mascellini a fost chemat pentru a-l vindeca pe domnitorul Matei Basarab de o afecțiune oculară, lucru pe care însă nu l-a reușit; Mascellini v-a deveni medic al sultanilor Constantinopolului; a murit în 1675 și a fost înmormântat la Galați; Mascellini a tipărit la Viena, la 1673 "Artis medicinam faciendam summarium collectore et disposatore Ioanne Mascellini Pisaurensis medico doctore.

La Iași era medic al lui Vasile Lupu, danezul Hans Andersen Skovgaard; a ținut lecții de anatomie la Pisa unde i s-a oferit o catedră, dar a preferat să plece la Constantinopol, apoi l-a îngrijit Coen, un medic evreu

epirotul Nicolae Kerameus, deși nu a practicat medicina, a ținut un curs de medicină teoretică la Academia domnească de la Iași

Andrei Likinios, "doftorul cel lăudat", era un corfiot, medic practician sau, după propria-I intitulare "akestor", care a slujit în Moldova ca medic al curții; amestecându-se în politică, a fost spânzurat de turci

37

în perioada domniilor cantacuzino-brâncovenești: Iacob Pylarino, a studiat la Padova, după care a întreprins o serie de

călătorii spre a-și desăvârși instrucțiunea medicală; a rămas celebru prin opera sa: Nova e tuta variolas excitandi par transplantationem methodus, tipărită la Veneția, în 1715; acesta a fost primul tratat de variolizare preventivă

Ioan Comnen, grec din Lesbos a studiat la Constantinopol; a venit în 1680 la iași ca dascăl al copiilor lui Duca Vodă și corector la tipografia cărților grecești. A studiat medicina la Padova și s-a reîntors în 1694 la București, unde a lucrat ca medic, plătit de visterie, deci în serviciul public; a contribuit la realizarea celebrei hărți a Țării Românești

Pantaleon Caliarchi, a intrat în 1692 în slujba lui Brâncoveanu, având titlul de "doftorul cel mare"

Bartolomeo Ferrati, a sosit în țară în 1707, fiind se pare printre cei care au stăruit să se înființeze cursurile de medicină de la Academia Domnească; s-a căsătorit la Brașov

Brecht von Brechtenberg, alsacian, fiu al unui pastor din Strassbourg; a acitivat la Brașov și Sibiu, a fost profesor al gimnaziului din Brașov; a tipărit la Paris "Traité de la circulation des esprits animaux

eustatius Placicus, medic oculist bucureștean, a studiat la Oxford și Halle; despre el aflăm în lucrarea lui Alexandru Helladius, de asemenea cu studii la Oxford și Olanda 38

medicamentele de preț se păstrau în cutiuțe, numite "chitichii" sau "chichițe", iar cele scumpe erau păstrate în adevărate bijuterii

teriaca, bezoarul, iacintul, piatra de broască, de vultur, cornul de inorog, mumia

prima farmacie din Transilvania întâlnită în documente în 1494 era la Sibiu; apoi s-au deschis la Brașov 1512, Bistrișa 1516, Cluj 1573

farmaciile erau inițial în proprietatea orașului, medicamentele procurându-se de la Viena, Constantinopol sau din grădinile botanice locale; la farmacii se vindeau medicamente, alimente, condimente, zahăr, ceară, cerneală

s-au înființat și farmacii ale ordinelor călugărești: Cluj 1732, Timișoara 1737

în Țara Românească: 1625 Karaiane, 1637 Georgio în București în Moldova: 1670- Mihalco spicerul, 1745 brașoveanul Martin

Flagner 39

5. LEACURILE ȘI PREPARAREA LOR

în Transilvania:spitale mănăstirești- erau fie infirmerii pentru

călugări fie pentru drumețise pare că cel mai vechi este cel de la Cluj

Mănăștur- 1061-au fost create case-spitale la Sibiu -1292,

Bistrița- 1295, Feldioara, Târgu Mureș, Oradea, Brașov

azile spitale orășenești: Sibiu, Cluj- 1366, Oradea 1339, Brașov- 1385

40

6. ASISTENȚA PUBLICĂ

în Țara Românească și Moldova:au fost create xenodochii numite adăposturi

pentru călători, bolnițe și azile la Simidreni, București, Cotnari

bolnițele erau anexe ale marilor mănăstiri, destinate exclusiv călugărilor bătrâni și bolnavi

cel dintâi adevărat spital a fost cel de la Colțea, clădit de spătarul Mihai Cantacuzino, deschis la 14.12.1704; acesta avea 24 de paturi (12 pentru bărbați și 12 pentru femei)despărțite printr-un paraclis; a avut ca personal medical un chirurg și un spițer, dar nu a avut medic

Spitalul Sfântul Spiridon din Iași, înființat între 1757-1763 de domnitorul Constantin Racoviță

41

1646- Cartea românescă de învățătură1652- Îndreptarea legii (cele 2 pravile evocă pentru prima dată la

noi pe Hipocrate și Galen, încearcă să introducă un vocabular medical)

în Transilvania și Banat se adoptă o serie de măsuri: carantina la graniță- 1728, obligarea județelor de a-și angaja medici oficiali- 1752, controlul diplomelor și practicii medicale- 1755

în Transilvania apar 2 legi: Planum regulatorius in re sanitatis- 1755 și Generale normativum in re sanitatis- 1770 care prevedea și o propagandă sanitară în limbile naționalităților; au apărut o serie de ordonanțe în limba română; ex: Rînduiala de la prea înălțata crăiasă (…) maria Tereza

comisia medicală a dispus în 1774 organizarea a 13 circumscripții medicale județene, cu 28 de posturi de moașe

chirurgii au fost obligați să frecventeze cursurile facultății de medicină din Târnava sau ale liceului medico-chirurgical de la Cluj; și moașele erau obligate să urmeze cursuri

42

7. LEGISLAȚIA ȘI ORGANIZAREA SANITARĂ

cursuri de medicină predate la colegiul local din Iași de Nicolae Kerameus: "Expunere pe scurt a părții teoretice din cursul de medicină“

între 1707-1714 se înființează cursurile de la Sfântul Sava

43

8. ÎNVĂTĂMÂNTUL MEDICAL