CAPITOLUL 4

MECANISMELE DE MONITORIZARE A PROMOVARII SI PROTECTIEI DREPTURILOR OMULUI

Mecanismele de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului sunt menite sa asigure punerea in aplicare a angajamentelor asumate prin tratatele si conventiile referitoare la acest domeniu.

Aceste mecanisme pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. In functie de izvorul acestora, distingem mecanisme conventionale (create prin tratate specializate in materia drepturilor omului) si extraconventionale (create in cadrul organizatiei internationale interguvernamentale in baza actului coinstitutiv).

Dupa nivelul geografic la care actioneaza, mecanismele sunt universale sau regionale.Dupa natura acestora, mecanismele de monitorizare pot fi clasificate in 2 mari categorii: (a)

mecanisme non-jurisduictionale, caracteristice sistemului universal; (b) mecanisme jurisdictionale, specifice sistemelor regionale. Aceasta clasificare porneste de la cele 3 elemente ce caractyerizeaza mijloacele jurisdictionale de solutionare pe cale pasnica a diferendelor: existenta unei proceduri contradictorii cu toate garantiile dreptului la un proces echitabil, pronuntarea unei hotarari motivate in fapt si in drept si avand un caracter obligatoriu pentru partile la procedura.

Dupa natura organului in fata caruia se desfasoara controlul, acesta poate fi caracterizat drept jurisdictional (se desfasoara in fata unui organ jurisdictional, tribunal sau curte internationala), administrativ (se desfasoara in fata unui organ format din experti independenti) sau politic (se desfasoara in fata unui organ format din reprezentanti ai statelor).

Controlul non-jurisdictional poate fi prevazut a se desfasura prin:- rapoarte statale; rapoartele sunt intocmite de state fie la momentul la care devin parte la o conventie internationala specializata in materia drepturilor omului (si prezinta situatia promovarii si respectarii drepturilor omului la acel moment in statul respectiv, fiind denumite si rapoarte initiale), fie la intervale periodice (si prezinta progresele realizate de catre statul respectiv in promovarea drepturilor omului), fie la solicitarea organului de control; aceasta forma de control vizeaza situatia generala a respectarii drepturilor omului;- rapoarte ale organului de control; acestea pot imbraca fie forma rapoartelor anuale pe care organele de control le adreseaza organului caruia ii sunt subordonate, fie forma comentariilor generale ca raspuns la rapoartele statale;- sesizari (comunicari), care pot fi statale sau pot proveni de la particulari (indivizi sau grupuri de indivizi); sesizarile pot viza atat situatiile generale de pretinsa nerespectare a drepturilor omului, cat si situatii particulare, in timp ce situatiile particulare vizeaza in regula generala situatii particulare de nerespectare a unuia sau unora din drepturile garantate, fata de un anumit individ sau grup de indivizi;- anchete, care presupun vizite in diverse state si pot imbraca in practica forma grupurilor de lucru sau a raportorilor speciali, care au sarcina de a examina situatia drepturilor omului intr-un anumit stat sau respectarea unui anumit drept de catre statele parti;- observatii generale, care reprezinta interpretarea pe care organul de control o faca, in abstracto, unei anumite dispozitii di instrumentul conventional a carui aplicare o monitorizeaza acest organ. Aceasta interpretare reprezinta un ghid pentru statele parti la respectivul instrument.

Controlul judiciar poate imbraca 2 forme: cererile (plangerile) statale si individuale.O alta clasificare se refera la mecanismele conventionale, care pot fi preluate in textul

tratatului si care se aplica statului fara nicio conditie suplimentara din momentul in care devine parte, fiind astfel considerate a fi de baza, sau pot fi prevazute de un protocol facultativ sau pot fi

activate printr-o decl;aratie in acest sens a statului, fiind considerate astfel mecanisme suplimentare.

Mecanismele de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului la nivel universal

Sistemul institutional creat prin Carta ONU si in baza acesteia

Organizatia Natiunilor Unite a fost creata prin Carta ONU adoptata la 26 iunie 1945 la San Francisco si a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Articolul 1 al Cartei stabileste drept scop al organizatiei realizarea cooperarii internationale “in promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie”. Mai mult, Carta precizeaza ca Natiunile Unite vor favoriza respectul universal si efectiv al drepturilor omului.

Carta a stabilit 6 organe principale ale organizatiei - Adunarea Generala, Consiliul de Securitate. Consiliul Economic si Social. Consiliul de Tutela, Secretariatul. Curtea Internationala de Justitie; fiecare dintre organele principale, cu exceptia Consiliului de Tutela care si-a suspendat activitatea. contribuie la realizarea respectului drepturilor omului in limitele competentelor sale.

1. Adunarea Generala a ONU este organul principal al organizatiei, compus din reprezentantii tuturor statelor membre. Adunarea Generala are printre atributii initierea de studii si de recomandari in scopul “de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie". Adunarea Generala lucreaza in comisii - in numar de sase - care nu sunt organe subsidiare ci fac parte integranta din Adunare. Pentru materia drepturilor omului, cea mai interesanta comisie este Comisia a 3-a, privitoare la problemele sociale, umanitare si culturale.

Adunarea Generala are organe subsidiare: comisii, comitete, comitete speciale, comitete consultative, consilii, grupuri de lucru.

Un organ subsidiar foarte important al Adunarii Generale este Consiliul Drepturilor Omului, organ politic cu caracter tehnic si principalul organ prin care ONU se achita de responsabilitatea drepturilor omului si care in acest scop a preluat numeroase proceduri de la Comisia Drepturilor Omului, pe care a inlocuit-o in sistemul institutional al ONU.

De asemenea, Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati functioneaza ca organ subsidiar al Adunarii Generale.

Inaltul Comisariat al O.N.U. pentru Refugiati (ICNUR), creat prin rezolutia Adunarii Generale a ONU 428(V) din 14.12.1950, a inceput sa functioneze la 1 ianuarie 1951. El indeplineste trei functiuni, si anume:• asigura protectie internationala refugiatilor, prin promovarea incheierii si ratificarii unor conventii internationale pentru protectia refugiatilor,• cauta solutii imediate problemelor acestora, prin asigurarea de asistenta, constand in ajutoare alimentare, medicale, conditii de adapost, si• ofera sprijin pe termen lung, concretizat in masuri privind: eventuala repatriere voluntara a refugiatilor daca conditiile din tara de origine o permit, naturalizarea in prima tara de refugiu. si reasezarea intr-o alta tara. daca prima tara de refugiu nu are posibilitati de asimilare.

2. Consiliul de Securitate al ONU este organul principal al organizatiei, cu componenta restransa (15 membri ai organizatiei, din care 5 membri permanenti) si rol politic, caruia ii revine atributia principala in mentinerea pacii si securitatii internationale. Astfel, Consiliul de Securitate

poate decide ca o situatie internationala reprezinta o amenintare la adresa pacii, o incalcare a pacii sau un act de agresiune si poate in consecinta adopta masuri care implica sau nu folosirea fortei pentru restabilirea pacii.

In exercitarea rolului sau in mentinerea pacii si securitatii internationale, Consiliul de Securitate a decis ca incalcarile grave, masive si repetate ale drepturilor omului pot constitui o amenintarecontra pacii.

In acelasi timp, operatiunile de mentinere a pacii create de Consiliul de Securitate in temeiul capitolului VI sau al capitolului VII din Carta au si o dimensiune privind crearea cadrului necesar pentru exercitarea efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale si educatie in domeniul drepturilor omului in statele in care aceste operatiuni se desfasoara.Este de mentionat si faptul ca in temeiul Capitolului VII din Carta, Consiliul de Securitate a decis crearea tribunalelor penale internationale ad-hoc (cel pentru fosta Iugoslavie si cel pentru Ruanda), care, potrivit competentelor lor, judeca savarsirea de catre persoane fizice a crimelor de genocide impotriva umanitatii sau de razboi, considerate fapte internationale deosebit de grave de incalcare a drepturilor esentiale ale omului.

3. Consiliul Economic si Social (ECOSOC), Consiliul Economic si Social este organul principal al ONU cu componenta restransa (54 membri ai organizatiei. alesi de Adunarea Generala) cu rol deosebit in cooperarea intre statele membre in domeniile economic, social, cultural, al invatamantului, al sanatatii. In acest scop, el poate efectua sau initia studii si rapoarte referitoare la problemele internationale in aceste domenii, astfel incat cooperarea economica si sociala si favorizeze respectarea universal si efectiva a drepturilor omului: mai mult, el poate infiinta organe subsidiare, in speta comisii, pentru promovarea drepturilor omului, in baza articolului 68 din Carta.

Cel mai important organ subsidiar al ECOSOC a fost timp de 60 de ani Comisia Drepturilor Omului. Comisia a luat fiinta in 1946, avand initial 18 membri insarcinati cu elaborarea unei Carte internationale a drepturilor omului. Ulterior, Comisia si-a marit numarul de membri la 53, selectati potrivit reprezentarii geografice echitabile. pentru o perioada de 3 ani. Comisia este un organ cu caracter tehnic ce se reuneste anual.

Fiind principalui organ al ECOSOC in domeniul drepturilor omului, Comisia a avut drept atributii furnizarea de informatii, etectuarea de studii si formularea de recomandari in materia drepturilor omului. Comisia a pregatit recomandari si a elaborat proiecte de instrumente internationale in materie. Comisia a indeplinit si alte sarcini in acest domeniu, incredintate de Adunarea generala a O.N.U. sau ECOSOC, colaborand strans cu alte organe sau organisme din sistemul O.N.U. Initial cu un mandat limitat la elaborarea de texte internationale referitoare la drepturile omului si la pregatirea de studii in domeniul drepturilor persoanei umane, aceasta si-a dezvoltat treptat propriul sistem de control a respectarii drepturilor omului. Astfel, Comisia drepturilor omului este abilitata sa examineze comunicari relative la incalcarile drepturilor omului care sunt flagrante si sistematice. De asemenea, incepand cu 1980, Comisia a desemnat raportori speciali si a instituit grupuri de lucru pe tara sau tema care examineaza incalcarile drepturilor omului intr-o anumita tara sau intr-un anumit domeniu si fac recomandari in consecinta.

Pentru a se achita de sarcinile sale, Comisia Drepturilor Omului a beneficiat de ajutorul unor organe subsidiare - subcomisii. Astfel, Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor a fost creata in 1947 de Comisia pentru drepturile omului. cu sarcina de a intreprinde studii. in special in lumina Declaratiei universale a drepturilor omului. si de a adresa recomandari Comisiei privind masurile discriminatorii care violeaza drepturile omului si libertatiie fundamentale sau privesc protectia minoritatilor rasiale, religioase si lingsvistice.

Subcomisia pentru conditia femeii a fost creata de catre Comisia Drepturilor Omului ca organ subsidiar al acesteia. insa chiar din 1946, anul infiintarii. aceasta subcomisie a obtinut

statutul de comisie. Comisia examineaza progresul realizat in materie de egalitate a femeilor si are drept functii: a) sa prezinte ECOSOC recomandari si rapoarte asupra dezvoltarii drepturilor femeii in domeniile politic, economic, civic si pedagogic; b) sa prezinte recomandari si propuneri care sa contribuie la aplicarea efectiva a principiului egalitatii in drepturi a femeilor si barbatilor.

Rezolutiile, recomandarile si alte documente pe care le adopta sunt supuse aprobarii ECOSOC.

Prin rezolutia Adunarii Generale a ONU din 15 martie 2006 s-a decis inlocuirea Comisiei Drepturilor Omului cu un Consiliu al Drepturilor Omului. organ subsidiar al Adunarii Generale de aceasta data, cu sediul la Geneva. Consiliul va fi compus din 47 de membri reprezentanti ai statelor membre alesi prin vot direct si secret, cu majoritatea membrilor Adunarii. Compunerea Consiliului va respecta repartitia geografica echitabila.

Consiliul Drepturilor Omului a decis ca intr-o prima etapa a activitatii sale sa pastreze toate procedurile si mecanismele de monitorizare a respectarii drepturilor omului create de Comisia Drepturilor Omului, urmand ca in paralel sa examineze, prin intermediul unui grup de experti, posibilitatile de eficientizare a fiecaruia dintre proceduri sau mecanisme.

Un alt organ subsidiar creat de ECOSOC este Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale. Pactul international relativ la drepturile economice. sociale si culturale din 1966 nu a prev azut crearea unui mecanism insarcinat cu urmarirea punerii sale in aplicare. De aceea. in 1985 ECOSOC a decis crearea comitetului mentionat mai sus. a carui functie principala consta tocmai in analizarea si urmarirea masurilor luate de state pentru asigurarea drepturilor recunoscute in Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale. In acelasi timp. acest comitet ajuta ECOSOC in a-si indeplini functiile de supraveghere care ii incumba in acest domeniu.

4. Secretariatul ONU este un organ cu functii administrative, compus din functionari internationali si condus de Secretarul General. De asemenea, pe langa rolul administrativ, Secretarul General indeplineste si un rol politic si diplomatic important, el aducand la indeplinire sarcinile stabilite de Adunarea Generala si Consiliul de Securitate, inclusiv in domeniul drepturilor omului.

In cadrul structurii interne a Secretariatului a functionat Centrul pentru Drepturile Omului. condus de Secretarul General adjunct insarcinat cu drepturile omului. Centrul avea drept functie sa sprijine Adunarea generala, Consiliul Economic si Social, Comisia Drepturilor Omului in promovarea sj protejarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

In 1993. Adunarea Generala a infiintat functia de Inalt Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului, care in 1997 a fuzionat cu Centrul pentru Drepturile Omului, rezultand Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Comisariatul este condus de Inaltul Comisar. care are rang de Secretar General Adjunct. Printre atributiile Comisariatuiui figureaza:- o promovarea exercitarii efective a drepturilor omului;- o actiuni in situatia unor violari grave ale drepturilor omului si- o educatia pentru drepturile omului.

5. Curtea Internationala de Justitie, organ cu atributii jurisdictionale al ONU, compusa din 15 judecatori, a contribuit la promovarea drepturilor omului prin interpretarea normelor internationale in acest domeniu atat prin hotarari (Cazul referitor la aplicarea Conventiei privind prevenirea si reprimarea genocidului (1993). Cazul Haya de la Torre (1950)) cat si prin avize consultative (Avizul referitor la Sahara occidentala, avizul referitor la admisibilitatea formularii de rezerve la Conventia privind prevenirea si reprimarea genocidului). De asemenea. Curtea Internationala de Justitie este prevazuta ca organ de solutionare a eventualelor diferende intre statele parti la conventii internationale incheiate in cadrul ONU: Conventia impotriva torturii, Conventia privind statutul refugiatilor, Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala.

Organele create prin tratatele internationale cu vocatie universale specializate in domeniul drepturilor omului

Comitetul pentru drepturile omului a fost creat in baza art. 28 al Pactului privind drepturile civile si politice si este compus din 18 membri, alesi cu titlu individual, prin vot secret, de statele parti la Pact, pe termen de 4 ani. La alegeri se are in vedere o reprezentare echitabila din punct de vedere geografic, a principalelor sisteme juridice si diferitelor forme de civilizatie. Comitetul se reuneste de 3 ori pe an si ia decizii pe baza de consens.

Comitetul exercita controlul sau in principal prin intermediul rapoartelor statale periodice. De asemenea. Comitetul poate sa adreseze statelor parti propriile rapoarte si comentariile generale pe care le considera potrivite.

Comitetul pentru drepturile omului poate sa examineze comunicari statale, cu conditia ca statele implicate in acest tip de control sa fi recunoscut competenta comitetului in acest sens.

Comitetul elaboreaza un raport anual asupra activitatii sale pe care il supune spre analiza Adunarii Generale a ONU.

Puterile Comitetului pentru drepturile omului au fost extinse prin Protocolul facultativ la Pactul international privind drepturile civile si politice din 1966; protocolul facultativ recunoaste capacitatea individului de a-si apara drepturile la nivel international, procedurile folosite fata de reclamant si de statul parat punandu-i pe un plan egal din punct de vedere al procedurii.

Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei este compus din 23 experti actionand cu titlu individual si se reuneste de doua ori pe an. Pe baza rapoartelor statelor-membre ale Conventiei - rapoarte initiale, periodice sau elaborate la solicitarea comitetului -, Comitetul intocmeste un raport anual, cuprinzand sugestii si recomandari in domeniu, pe care il inainteaza Adunarii Generale a O.N.U.. prin ECOSOC. Potrivit Conventiei, acest comitet nu este autorizat sa analizeze petitii individuale sau plangeri ale unui stat impotriva altuia.

Comitetul recurge si la forme de control precum comentariile generale, rapoartele statale si observatiile generale, prin care precizeaza interpretarea pe care el o confera anumitor dispozitii din conventie.

Prin Protocolul optional la Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei s-a recunoscut comitetului posibilitatea de a primi si examina comunicari individuale si de recurge la anchete in caz de incalcare grava sau sistematica a dispozitiilor conventiei.

Comitetul impotriva torturii a fost constituit si si-a inceput activitatea in 1987 in baza articolului 17 al Conventiei din 1984, impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. El este compus din experti independenti. care sunt alesi prin vot secret, pe o perioada de 4 ani. de statele-parti la Conventia citata.

Potrivit Conventiei, acest comitet are competenta de a studia rapoartele pe care i le supun statele-parti in legatura cu masurile pe care le-au intreprins pentru aplicarea acesteia, rapoarte care pot fi initiale, periodice sau la cererea comitetului. Fata de aceste rapoarte, comitetul formuleaza propriile comentarii generale. De asemenea. Comitetului ii este recunoscuta competenta de a primi plangerile unui stat parte, legate de aplicarea Conventiei de catre alt stat parte si de a examina plangerile particularilor, care pretind ca sunt victime ale violarii Conventiei de catre un stat parte.

Cea mai interesanta modalitate de control aplicata de comitet consta in ancheta la care acesta poate recurge. Comitetul intervine numai atunci cand din surse sigure, demne de in-credere, are informatii ca tortura este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la Conventie.

In acest caz, el invita statul in chestiune sa coopereze in examinarea probelor si. daca considera necesar, desemneaza pe unui sau mai multi din membrii sai sa intreprinda o ancheta confidentiala in acest sens. Rezultatul anchetei, impreuna cu comentariile si sugestiile de rigoare ale comitetului sunt transmise, spre considerare, statului in cauza. Pana la acest punct procedurile sunt confidentiale dar, dupa consultarea statului, Comitetul poate decide includerea unui rezumat al constatarilor sale in raportul sau anual.

Nu in ultimul rand, Comitetul poate examina comunicarile (plangerile) supuse de particulari. sau in numele acestora. care pretind ca sunt victime ale unei violari ale dispozitiilor Conventiei de catre statul parte, sub jurisdictia caruia se afla, insa numai in conditiile in care statul respectiv a recunoscut competenta comitetului in materie.

Comitetul drepturilor copilului a fost instituit de Conventia cu privire la drepturile copilului si se compune din 18 experti, persoane de o inalta tinuta morala si cu competenta recunoscuta in domeniul reglementat de conventie. Membrii comitetului sunt alesi de statele parti din randul cetatenilor lor, cu luarea in considerare a necesitatii asigurarii unei repartitii geografice echitabile si a reprezentarii principalelor sisteme juridice. Membrii actioneaza in nume propriu.

Comitetul este competent, potrivit conventiei, sa examineze masurile adoptate de statele parti pentru punerea in aplicare a drepturilor recunoscute de Conventia cu privire la drepturile copilului prin intermediul controlului pe baza de rapoarte initiale, periodice precurn si prin solicitarea de informatii suplinientare statelor parti. Fata de aceste rapoarte, Comitetul adopta comentarii generale.

La randul sau, Comitetul supune la fiecare doi ani un raport de activitate Adunarii Generale a ONU.

De asemenea. fata de statele parti la Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor in conflicte armate sau la Protocolul facultativ referitor la vanzarea de copii, prostitutia copiilor si pornogratia infantila, lot prin control pe baza de rapoarte initiale si prin prezentarea de informatii relevante in rapoartele periodice prezentate Comitetului in baza Conventiei cu privire la drepturile copilului. De asemenea, pentru statele parti care nu au furnizat informatii corespunzatoare in raportul initial, se prevede controlul pe baza de rapoarte periodice sau la solicitarea comitetului.Comitetul mai exercita si alte forme de control, prin solicitarea si primirea de avize de la institutiile specializate ONU si observatii generale.

Studiu de caz - Controlul realizat de Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale

Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale a fost creat in 1970 in baza Conventiei internationale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si are in compunere 18 experti, alesi prin vot secret de statele parti la Conventie. Acestia se reunesc de 2 ori pe an. Ei nu reprezinta guvernele tarilor carora le apartin ci actioneaza in nume propriu.

Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale exercita un control administrativ; el este abilitat sa primeasca si sa examineze rapoarte prezentate de catre statele parti asupra masurilor de ordin legislativ, judiciare, administrativ pe care le-au adoptat in aplicarea Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala: - rapoarte initiate, prezentate in termen de un an de la intrarea in vigoare a conventiei pentru statul parte;- rapoarte periodice asupra progreselor realizate de state in aplicarea conventiei:- rapoarte prezentate la solicitarea Comitetului.

De asemenea. Comitetul supune anual Adunarii Generate un raport asupra activitatii sale, raport ce include si sugestii si recomandari de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor si a informatiilor primite de la statele parti.Comitetul primeste si analizeaza comunicari primite fie din partea statelor parti, fie din partea indivizilor sau grupurilor de indivizi. Primirea de comunicari individuale este posibila doar daca statul parte in cauza a formulat o declaratie de recunoastere a competentei Comitetului de a primi si examina comunicari impotriva sa.

Procedura de examinare a comunicarilor statale. Orice stat parte poate sesiza Comitetul cu o comunicare in care sustine ca un alt stat parte

nu si-a indeplinit obligatiile conventionale care ii reveneau in conformitate cu dispozitiile Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala.

Sesizarea Comitetului este subordonata esecului negocierilor prealabile directe intre statele in cauza. Daca un stat parte estimeaza ca un alt stat parte nu aplica dispozitiile Conventiei, poate sa atraga atentia asupra acestei probleme statului respectiv. Acesta din urma are trei luni pentru a-si prezenta explicatii sau declaratii scrise care sa elucideze problema. Daca in termen de sase luni de la primirea raspunsului chestiunea nu a fost solutionata de o maniera considerata satisfacatoare de catre ambele state, fiecare stat poate sesiza Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale, care, dupa examinare, desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc.

Admisibilitatea comunicarii statale se supune regulilor generale in materie si este subordonata epuizarii cailor de recurs interne.

Concilierea. Mecanismul de control instaurat de Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala nu are drept scop sa permita judecata unui stat la cererea altuia, ci sa concilieze puncte de vedere divergente in privinta aprecierii conformitatii eomportamentului statului cu dispozitiile Pactului.Comitetul joaca rolul de amiabil compositor si nu este tinut de date cu caracter strict juridic. Procedura este bazata pe consimtamantul statelor. Caracterul diplomatic al mecanismului este intarit de confidentialitatea procedurii, care este contradictorie.

Dupa ce comitetul a obtinut si cercetat toate informatiile pe care le considera necesare, presedintele acestuia desemneaza o comisie de conciliere ad-hoc. Membrii acesteia. in numar de cinci, sunt numiti prin acord al statelor in cauza, iar in caz de divergenta sunt alesi prin vot secret dintre membrii Comitetului cu o majoritate de 2/3.

Comisia este un organ independent, cu statut asemanator Comitetului. Misiunea acesteia este sa isi puna bunele oficii la dispozitia statelor pentru a ajunge, in termen de 3 luni, la o solutie amiabila bazata pe respectarea dispozitiilor Conventiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala. Comisia studiaza afacerea sub toate aspectele si propune statelor termenii unei solutionari. In caz de reusita, comisia redacteaza un raport care indica pe scurt faptele si solutia. In caz de esec. raportul comisiei mentioneaza concluziile sale asupra faptelor si recomandarile sale adresate statelor pentru a ajunge la o solutionare amiabila. Statele au trei luni, dupa primirea raportului, pentru a arata daca accepta termenii acestuia.

Dupa expirarea termenului de trei luni, presedintele cornitetului comunica raportul comisiei si declaratiile statelor parti in cauza tuturor celorlalte state parti la Conventie.

Procedura in cazul comunicarilor individualeTitularii dreptului de a prezenta comunicari Cornitetului sunt indivizii sau grupurile de

persoane, cu conditia ca petitionarul trebuie sa se pretinda personal si efectiv victima unei violari a unuia din drepturile enuntate in Conventie si sa justifice un interes personal in prezentarea comunicarii. Trebuie sa existe o legatura directa intre reclamant si pretinsa violare a dreptului.

Procedura este exclusiv scrisa si confidentiala. Comitetul isi desfasoara activitatea in lipsa oricarei publicitati. iar piesele dosarului nu pot fi publicate. Comitetul publica insa deciziile sale, impreuna cu totalitatea constatarilor in fond.

Procedura are un caracter contradictoriu. Comitetul vegheaza la respectarea principiului egalitatii armelor care este asigurata prin posibilitatea oferita fiecarei parti de a contesta piesele depuse la dosar de cealalta parte. Procedura cunoaste mai multe etape:• Analiza prealabila a admisibilitatii; in aceasta etapa Comitetul verifica daca prima facie conditiile de admisibilitate -capacitatea si calitatea procesuala activa si pasiva, epuizarea cailor de recurs interne, sesizarea cornitetului intr-un termen de 6 luni de la decizia interna, semnarea comunicarii - sunt indeplinite; astfel, Comitetul va verifica daca autorul comunicarii este un individ sau nu grup de persoane, daca priveste un stat parte la Conventie care a facutdeclaratie de recunoastere a competentei Comitetului, daca petitionarul a sesizat in prealabil organismul intern desemnat de stat sa examineze cererile referitoare la o pretinsa discriminare rasiala;• Comitetul transmite comunicarea individuala statului, care are un termen de trei luni pentru a prezenta observatiile sale cu privire la aspectele relevate de comunicare;• Analiza admisibilitatii propriu-zise; Comitetul va examina daca petitionarul a epuizat caile de recurs interne, cu exceptia cazului cand epuizarea acestora ar depasi o durata rezonabila:• Solutionarea pe fond: Comitetul are doar posibilitatea de a adresa propuneri si recomandari statului in cauza si petitionarului: aceste recomandari sunt lipsite de orice forta juridica pentru state care nu sunt tinute sa le respecte; totusi, nu este lipsit de importanta faptul ca un rezumat al comunicarii, al explicatiilor statului si al recomandarilor Comitetului sunt incluse in raportul anual al acestuia, fiind astfel date publicitatii. Publicarea deciziiior Comitetului incita statele sa se conformeze reeomandarilor acestuia.

Proceduri speciale de prevenire a discriminarii rasiale create de Comitet permit acestuia sa efectueze misiuni la fata locului: exista doua asemenea tipuri de proceduri:- procedura de alerta rapida presupune propunerea de asistenta tehnica pentru statele parti, in special prin trimiterea de membri ai comitetului la fata locului, la invitatia autoritatilor nationale:- procedura de interventie de urgenta presupune desemnarea unui raportor special care se va consulta cu presedintele comitetului pentru a pune la punct o procedura de interventie si de monitorizare a aplicarii deciziiior luate de comitet.

Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale elaboreaza observatii generale, ce reprezinta comentarii, explicatii oferite de organul de control asupra intelesului, intinderii si modului de aplicare a dispozitiilor respectivei Conventii. Desi nu sunt obligatorii, totusi ele indica intelesul pe care comitetul il da dispozitiilor conventionale si orienteaza astfel statul in adoptarea masurilor adecvate de aplicare a Conventiei. Desi nu au forta obligatorie, observatiile generale reprezinta singura sursa de interpretare autorizata a Conventiei si beneficiaza de autoritatea morala a Comitetului.

Studiu de caz - Controlul realizat de Consiliul Drepturilor Omului

Consiliui Drepturilor Omului, compus din 47 de state membre ONU realizeaza un control politic, prin mai multe forme:- rapoarte statale periodice asupra progreselor inregistrate de state in domeniul drepturilor omului;- comunicari individuale - provenind de la indivizi sau grupuri de indivizi - referitoare la incalcari flagrante si sistematice ale drepturilor omului.- Comisia drepturilor omului si Subcomisia de lupta contra masurilor discriminatorii si de protectie a minoritatilor au fost autorizate sa examineze informatiile privind violarile flagrante

ale drepturilor omului si libertatilor fundamentaie", cum ar fi politica de apartheid in Republica Sud-Africana sau discriminarea rasiala in Rhodesia de Sud.- campul de examinare de catre Comisie sau de organul sau subsidiar se extinde asupra „oricaror violari flagrante si sistematice" ale drepturilor omului indiferent de tara in care se produc. Procedura nu reprezinta un sistem de petitii privind incalcarea unor drepturi individuale. Un individ poate, desigur, sa prezinte plangeri, dar numai daca acestea privesc acte cu caracter general. Ceea ce caracterizeaza aceasta procedura sunt urmatoarele trasaturi:a) nu se ocupa de incalcari izolate ci numai de violari ale drepturilor omului care se repeta in mod constant si constituie violari flagrante ale drepturilor omului, dovedite in asa fel incat existenta lor poate fi considerate ca incontestabila;b) prevede posibilitatea examinarii de comunicari primite de la persoane particulare si de la organizatii non-guvernamentale, intr-o procedura confidentiala. Pentru a fi admise asemenea comunicari, ele trebuie sa fie, printre altele, compatibile cu principiile Cartei O.N.U., sa nu fi fost discutate in alte foruri internationale sau supuse inca recursurilor interne. Comunicarile in cauza, odata admise, sunt examinate in sedinte inchise ale Comisiei, care poate adresa statului impotriva caruia exista plangeri, recomandari confidential, sau poate decide ca problemele respective sa fie discutate in sedintele sale publice sau in cadrul Adunarii Generale O.N.U. sau ECOSOC.c) Scopul principal nu este condamnarea statelor ci acela de a se constata daca alegatiunile de violari flagrante sunt substantiate si de a sprijini statul in cauza sa puna capat acestor violari.

Aceste proceduri au fost preluate de catre Consiliu de la Comisia Drepturilor Omului.

Anchete realizate prin intermediul grupurilor de lucru si al raportorilor speciali, care efectueaza vizite de tara. Grupurile se considera competente pentru a examina in cadrul unei proceduri scrise si contradictorii comunicari individuale, statale, ale unor organizatii internationale interguvernamentale sau non-guvemamentale. Admisibilitatea este facilitata de decizia grupului de a nu aplica conditia epuizarii cailor de recurs interne.

Grupul se poate sesiza si din oficiu.Examenul in fond se face prin luarea in considerare a ..instrumentelor de drept

international acceptate de statele in cauza " incluzand atat instrumente declarative cat si conventionale.

In urma examenului. grupul de lucru adopta un aviz, lipsit de forta obligatorie, dar care contine constatarea violarii. El este insotit de recomandarea adresata statului de a lua masurile necesare pentru a remedia situatia, si este publicat in raportul anual adresat Comisiei Drepturilor Omului.

Acest sistem de control prin grupuri de lucru ofera posibilitatea, in absenta unei baze conventionale. de a supune statele membre ONU unui control pe baza de plangeri, aparut dintr-un control pe baza de rapoarte, exercitat de un organ hibrid compus din experti independenti numiti de Presedintele Comisiei Drepturilor Omului, care este un organ interguvernamental.

Mecanisme de monitorizare a promovarii si protectiei drepturilor omului la nivel regional

Mecanisme de garantare a drepturilor omului la nivel european

Atunci cand este vorba de protectia drepturilor omului la nivel European, trei organizatii internationale pot fi avute in vedere: Consiliul Europei. Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa si Comunitatea Europeana.

Consiliul Europei a fost infiintat la Londra la data de 5 mai 1949 de catre zece state. Crearea sa a fost inspirata din nevoia exprimata de statele membre de a prezerva “valorile morale si spirituale care constituie atat mostenirea comuna a popoarelor lor cat si adevarata sursa a libertatii individuale a libertatii politice si a statului de drept”.

Din punct de vedere al structurii de organe, Consiliul Europei este dotat cu trei organe principale: Comitetul ministrilor, Adunarea Consultativa (devenita ulterior Adunarea Parlamentara) si Secretariatul.

Comitetul Ministrilor este organul decizional al Consiliului Europei, ce organizeaza cooperarea interguvernamentala in domeniile de interes pentru organizatie; el este format din ministrii de externe ai statelor membre. Comitetul poate adopta acorduri si conventii cu caracter juridic obligatoriu pentru statele care sunt dispuse sa ratifice aceste instrumente. De asemenea, Comitetul urmareste modul in care statele membre se conformeaza standardelor pe care le-au proclamat in domeniul drepturilor omului. Comitetul ministrilor poate solicita avize consultative Curtii Europene. asupra problemelor juridice legate de interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Tot Comitetul ministrilor este organul insarcinat cu supravegherea modului in care statele executa hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Adunarea Parlamentara este alcatuita din delegatii ale membrilor parlamentului numiti de catre (si din randurile) parlamentelor nationale. Adunarea parlamentara nu are nici un fel de putere legislativa oficiala. dar are o influenta substantiala in domeniul protectiei drepturilor omului. Indeplineste sarcini importante in domeniul urmaririi respectarii de catre statele membre a standardelor proclamate ale drepturilor omului. inclusiv prin adresarea de intrebari si slicitarea de informatii catre delegatiile nationale cu privire la masurile legislative, administrative sau judiciare adoptate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale. Adunarea “constituie motorul politic aflat la originea catorva initiative in domeniul protectiei drepturilor omului".

Secretariatul Consiliului Europei, condus de Secretarul General, asista si ofera sprijin logistic celorlalte doua organe principale ale organizatiei. Rolul sau este foarte important, intrucat in majoritatea cazurilor, el furnizeaza propunerile de documente ce urmeaza a fi adoptate, el asista grupurile de experti create de Comitetul Ministrilor pe diverse teme, astfel incat Secretariatul are un important drept de initiativa.

Pe plan conventional, dupa cum am mentionat in capitolele anterioare, principalul document in domeniul protectiei drepturilor omului la nivel european, adoptat in cadrul Consiliului Europei este Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in temeiul careia au tost create si institutiile si mecanismele necesare punerii sale in aplicare. In scopul de a asigura respectarea angajamentelor ce decurg pentru statele ce au semnat Conventia, acest instrument a instituit initial o Comisie Europeana a Drepturilor Omului si o Curte Europeana a Drepturilor Omului, unificand, ulterior, cele doua organisme intr-o Curte Europeana unica (Protocolul 11).

Sistemul initial. La inceput, Conventia Europeana a drepturilor omului a avut in vedere instituirea unui sistem de protectie a drepturilor garantate structurat pe doua nivele: infiintarea unei Comisii Europene a drepturilor omului si a unei Curti Europene a drepturilor omului. In esenta, Comisia a fost conceputa ca organ de receptare si evaluare a sesizarilor de incalcare a Conventiei de catre oricare dintre Partile Contractante. iar Curtea ca organ judiciar cu competenta contencioasa, inca de la infiintare, si competenta consultativa, incepand din anul 1970, odata cu intrarea in vigoare a celui de-al doilea protocol aditional la Conventia Europeana a drepturilor omului. In practica, mecanismul de protectie instituit de Conventia Europeana a drepturilor omului s-a dovedit greoi din cauza inmultirii comunicarilor (plangerilor), varietatii si

complexitatii cauzelor, sistemului de lucru neperformant, prin sesiuni, care, impreuna au condus la solutionarea unor cauze intr-o perioada lunga de timp (aproximativ 5 ani). De aceea, in Protocolul aditional nr. 11, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, s-a prevazut fuzionarea Curtii si a Comisiei si constituirea unei singure instante cu caracter jurisdictional - Curtea Europeana a drepturilor omuiui - ca institutie permanenta.

Curtea Europeana a Drepturilor Omuiui. Conventia da dreptul oricarui stat contractant de a cere ca alte state-parti la Conventie sa-si respecte obligatiile asumate.

In privinta dreptului de petitie al persoanelor fizice sau a altor entitati, statele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitiul eficace al acestui drept.

Compunere. Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al partilor contractante, care isi exercita mandatul cu titlu individual. Ei sunt alesi de Adunarea Parlamentara, in numele inalteior parti contractante, dintre candidatii propusi de acestea, pe o durata de 6 ani, cu posibilitatea realegerii. O data la 3 ani are loc o reinnoire a mandatelor unei jumatati din judecatori. Mandatul poate inceta si la data la care judecatorul in cauza implineste varsta de 70 de ani.

Fiecare stat parte la Conventie (care este si membru al Consiliului Europei - 46 in prezent) are dreptul la un loc de judecator in cadrul Curtii.

Judecatorii trebuie sa aiba cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi cu competenta recunoscuta. In cursul mandatului sunt complet independenti si nu pot exercita activitati incompatibile cu acest statut.

Judecatorii aleg Presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectii.Exista si institutia judecatorului ad hoc, care inlocuieste judecatorul ..national",

daca acesta este incompatibil intr-un anumit dosar (de exemplu, a fost implicat in dosar la nivel national, intr-o calitate anterioara).

Structura administrativa interna a Curtii europene este compusa din Adunarea Plenara, presedinte, unul sau doi vicepresedinti, sectii si presedintii sectiilor.

Adunarea plenara, alcatuita din totalitatea judecatorilor alesi, are urmatoarele atributii: alege presedintele si vicepresedintii Curtii, constituie sectiile, alege presedintii sectiilor, adopta regulamentul Curtii si decide revocarea judecatorilor.

Presedintele Curtii, ales pentru un mandat de trei ani reeligibil, prin scrutin secret, cu majoritatea absoluta a judecatorilor alesi prezenti, reprezinta Curtea si asigura relatiile cu Consiliul Europei. El prezideaza Adunarea plenara, sedintele Marii Camere si ale colegiuiui Marii Camere.

Vicepresedintele sau vicepresedintii sunt alesi pentru un mandat de trei ani reeligibil, prin scrutin secret, cu majoritatea absoluta a judecatorilor alesi prezenti. El sau ei il asista pe presedinte si il inlocuiesc in caz de impiedicare sau vacanta a presedintiei si sunt si presedinti de sectii.

Sectiile, in numar de patru, reprezinta formatiuni administrative ale curtii europene. Compozitia lor se modifica o data la 3 ani; structura sectiilor trebuie sa fie echilibrata geografic, din punctul de vedere al reprezentarii sistemelor juridice si al reprezentarii pe sexe. Fiecare sectie are un presedinte, doi dintre cei patru presedinti de sectii fiind si vicepresedinti ai Curtii.

Presedintii de sectii sunt alesi de Adunarea plenara pentru un mandat de trei ani, reeligibil. Ei prezideaza sedintele sectiei si ale camerei din care fac parte.

Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa, Curtea isi destasoara activitatea in Comitete de trei judecatori (comitetele de filtraj), in Camere de sapte judecatori (daca un judecator national nu este membrii al Sectiunii in care s-a constituit Camera ce examineaza un caz ce implica acel stat, el va participa de drept ca membru al Camerei) si intr-o Mare Camera de

saptesprezece judecatori. Din Marea Camera fac parte presedintele Curtii. vicepresedintii (doi), presedintii Camerelor, alti judecatori desemnati conform regulamentuhii Curtii cu luarea in considerare a necesitatii reprezentarii echitabile geografice si a diferitelor sisteme juridice, printre care si judecatorul ales in numele statului in litigiu. Marea Camera este constituita pe 3 ani.

Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse de catre state, deci cauze interstatale, de catre persoane fizice sau alte entitati, prin cereri individuale. La cererea Comitetului Ministrilor, da avize consultative asupra problemelor de ordin juridic privind interpretarea Conventiei si, evident, a Protocoalelor acesteia. Prin organele sale Curtea se pronunta asupra inadmisibilitatii cererilor (plangerilor) individuale si ia decizii in legatura cu admisibilitatea si fondul acestora, dupa cum urmeaza:a) comitetele, formate din trei judecatori, se pronunta asupra cererilor individuale. care nu implica o examinare complementara, pe care le pot declara inadmisibile sau le pot scoate de pe rol numai prin vot unanim. Nu se pot pronunta asupra cauzelor interstatale. Decizia unui Comitet este definitiva.b) Camerele, formate din sapte judecatori, sunt abilitate sa ia decizii atat asupra admisibilitatii cererilor cat si a fondului: pentru cererile individuale asupra carora nu s-a pronuntat un comitet si pentru toate cererile introduse de catre stat (cauze interstatale).c) Marea Camera se pronunta asupra cererilor individuale sau cauzelor interstatale. deferite de Camere prin desesizare, care privesc o problema grava privind interpretarea conventiei si a Protocoalelor sale sau in cazul cand solutionarea acesteia ar putea duce la o contradictie cu o hotarare pronuntata anterior de Curte. De asemenea. Marea Camera se pronunta, in cazuri exceptionale, asupra unei hotarari a unei camere, retrimisa in fata Marii Camere la cererea unei parti in cauza.

Curtea examineaza cauzele in conditii de contradictorialitate si se pune la dispozitia partilor pentru a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila. caz in care dezbaterile au caracter confidential.Hotararea Marii Camere este definitiva, iar cea a unei Camere devine definitiva daca partile declara ca nu vor cere trimiterea cauzei in fata Marii Camere sau nu se trimite in termen de trei luni de la pronuntare, ori in cazul in care aceasta, Marea Camera, respinge cererea de retrimitere. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei. In privinta competentei consultative, este de mentionat ca avizele consultative ale Curtii asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei, pot fi date numai la cererea Comitetului Ministrilor.

Competenta Curtii poate fi analizata sub mai multe aspecte. Avem astfel competenta ratione personae ( personala), ratione materiae (materiala), ratione loci (spatiala) si ratione temporis (temporala).

Competenta personala a Curtii. Pentru a intra in competenta Curtii, plangerea trebuie sa fie introdusa de catre o entitate avand calitate pentru a fi reclamant sj trebuie sa fie indreptata impotriva unei entitati avand calitate pentru a fi parat.

Curtea poate fi sesizata de catre un stat parte, caz in care ne aflam in prezenta unei cereri statale, sau de catre o persoana fizica, o organizatie non-guvernamentala sau un grup de particulari, care se pretind victime a unei violari a unuia din drepturile recunoscute de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului sj a Libertatilor Fundamentale sau de Protocoalele sale aditionale, caz in care este vorba de cereri individuale.

Aceste doua tipuri de entitati au capacitate procesuala activa: cererile, fie ca sunt statale, fie ca sunt individuale, sunt indreptate impotriva statelor parti la Conventie, care pot fi parate in

fata Curtii. Daca virtual, toate statele parti au capacitate procesuala pasiva, este parat statul care a comis incalcarea drepturilor prevazute de Conventie sau de Protocoale, ori caruia incalcarea ii este imputabila.

Titularii dreptului de a sesiza CurteaStatele. Statul care sesizeaza Curtea nu trebuie sa fie considerat ca actioneaza pentru a

obtine respectarea drepturilor sau intereselor sale proprii, ci mai degraba supune Curtii spre examinare o problema care tine de ordinea publica europeana. Singura conditie pe care un stat care sesizeaza Curtea trebuie sa o indeplineasca este sa fie parte la Conventie.

Nu este necesar ca victimele incalcarii dispozitiilor Conventiei sa fie cetateni sau nationali ai statului reclamant, sau ca violarea invocata sa afecteze in mod direct interesele acestui stat. De asemenea, nu conteaza daca mobilul statului reclamant este de ordin politic. Dreptul de sezina recunoscut statelor are drept scop sa determine examinarea modului in care statele contractante isi respecta angajamentele juridice asumate.

Titularii dreptului de recurs individual. Curtea poate fi sesizata de orice persoana fizica. Conventia nu retine nici o conditie referitoare la cetatenia. rezidenta. starea civila sau capacitatea individului. conform dreptului intern. Cetatenii statului parte parat. cetatenii unui alt stat parte sau ai unui stat tert, refugiatii. incapabilii din dreptul intern, detinutii pot sesiza Curtea europeana.

Curtea poate fi sesizata si de catre orice organizatie non-guvemamentala; referirea la “non-guvernamental" exclude posibilitatea ca o organizatie guvernamentala sa sesizeze Curtea. Intr-o interpretare larga, prin ..organizatie non-guvernamentala" Curtea intelege orice persoana juridica, cu sau fara scop lucrativ: societati comerciale. sindicate, organizatii religioase. partide politice. Prin extindere. in aceasta categorie intra orice subiect de drept care nu este persoana fizica sau persoana juridica de drept public.

Al treilea titular al dreptului de recurs individual este reprezentat de orice grup de particulari. Notiunea se refera la orice grup constituit conform reglementarilor in vigoare in dreptul intern, dar are in vedere un tip de asociere informala, cel mai adesea temporara, dintre doua sau mai multe persoane care au acelasi interes si se pretind victime ale unei violari a Conventiei Europene in ceea ce le priveste.

Conditia prealabila pentru a introduce o cerere individuala este ca autorul acesteia sa se pretinda victima a unei incalcari a unui drept recunoscut in Conventie. Nu se cere ca autorul cererii individuale sa fie victima in mod dovedit, deoarece numai examenul cererii in fond va determina daca este in mod real victima a incalcarii unei dispozitii din Conventie. Totusi. nu este suficient sa se afirme victima: pe baza faptelor invocate de catre reclamant si daca este cazul, de statul in cauza, Curtea va examina daca, presupunand ca a fost constatata violarea, reclamantul ar fi putut fi victima a acesteia.

Reclamantul autor al unei cereri individuale trebuie sa aiba un interes personal pentru a actiona in fata Curtii. Este necesar ca drepturile acestuia sa fie vatamate de o maniera concreta printr-o decizie sau masura interna.

In sens european, notiunea de victima are un inteles larg, deoarece. pentru ca un reclamant sa se pretinda victima a unei violari a Conventiei, trebuie sa existe o legatura directa intre reclamant ca atare si incalcarea invocata.

Curtea admite ca victima a unei violari orice persoana susceptibiia de a-i fi aplicata o lege despre care se afirma ca este incompatibila cu dispozitiile Conventiei. Mai mult, un individ se poate considera victima prin simplul fapt al existentei unei legislatii ale carei efecte risca sa le suporte, chiar in lipsa unei aplicari efective. Curtea admite astfel notiunea de victima potentiala. Calitatea de victima nu implica existenta unui prejudiciu suferit.

De asemenea, Curtea a inglobat in notiunea de victima si situatia unei victime indirect, adica a unei persoane care a suferit un prejudiciu din cauza violarii drepturilor unui tert sau care are un interes personal pentru a se pune capat violarii.

Competenta materiala a Curtii. Competenta Curtii include toate chestiunile relative la interpretarea si aplicarea Conventiei Europene si a Protocoalelor sale. Nu poate fi invocata printr-o cerere inaintata Curtii incalcarea unor drepturi pe care Conventia sau Protocoalele nu le garanteaza, cum ar fi: dreptul la divort, dreptul la azil politic, dreptul la pensie.

Desi aceste drepturi nu sunt recunoscute de Conventie, aceasta nu inseamna ca un fapt, o actiune sau omisiune, care le aduce atingere iese automat din campul de aplicare al Conventiei. Atingerea unui asemenea drept ar putea constitui concomitent o atingere a unui drept recunoscut de Conventie. Astfel atingerea adusa unui drept la pensie actual poate viola dreptul de proprietate recunoscut de Primul protocol aditional.Curtea este competenta sa examineze toate aspectele juridice ale faptelor ce li sunt prezentate, nefiind tinuta de limitele aratate de reclamant prin obiectul cererii. Reclamantul nu este tinut sa indice exact articolul din Conventie a carui incalcare o invoca.

Competenta temporala a Curtii. Competenta Curtii se intinde asupra tuturor faptelor posterioare intrarii in vigoare a Conventiei pentru statul in cauza.

Competenta teritoriala a Curtii. Cererea nu se poate raporta la fapte situate in afara limitelor teritoriale intre care Curtea isi poate exercita competenta.

Conditiile de admisibilitate. Conditiile de admisibilitate sunt de doua feluri: generale. care se aplica atat cererilor statale cat si celor individuale, si special, intalnite numai in cazul cererilor individuale.

Conditiile generale Curtii intr-un termen de de admisibilitate se refera la epuizarea cailor de recurs interne si la introducerea cererii in fata 6 luni de la ultima decizie interna definitiva.

Epuizarea cailor de recurs interne. Aceasta conditie marcheaza caracterul Conventiei Europene in raport cu sistemele nationale. Autoritatile nationale sunt in principiu mai bine situate fata de judecatorul international pentru a se pronunta asupra restrictiilor aduse drepturilor enuntate prin Conventie: aceasta analiza, care se fundamenteaza pe teoria marjei de apreciere a statului, limiteaza controlul judiciar european.

Articolul 35 alineatul 1 din Conventie, impunand regula epuizarii cailor de recurs interne, are drept corolar obligatia impusa statelor de a pune la dispozitia indivizilor cai de recurs efective in fata instantelor nationale.

Dovada epuizarii cailor de recurs interne incumba reclamantului. Statul parat care invoca exceptia de neepuizare a cailor de recurs interne trebuie sa faca dovada existentei, in ordinea juridica interna, a unei sau unor cai de recurs care, desi indeplinea toate conditiile pentru a fi o cale efectiva, nu a fost epuizata de reclamant.Este necesar ca reclamantul sa fi ridicat in fata celei mai inalte autoritati nationale competente, in substanta, sustinerile pe care le reitereaza in fata Curtii. Aceasta obligatie care incumba reclamantului, de a epuiza caile de recurs interne, este limitata la obligatia de a utiliza in mod normal caile de recurs considerate utile.

Invocarea. in substanta, in fata instantelor nationale a incalcarii dreptului recunoscut de Conventie, inseamna ca reclamantul, prin sustineri echivalente celor prezentate in fata Curtii, sa fi oferit judecatoriilui national ocazia de a evita sau indrepta vatamarea suferita, analizand daca pretentiile reclamantului pun in discutie implicit respectarea Conventiei.

Regula epuizarii cailor de recurs interne nu este intangibila si nu este compatibila cu o aplicare automata. Judecatorul European, in controlul pe care il efectueaza asupra indeplinirii conditiei, trebuie sa tina seama de circumstantele cauzei. Utilizarea normala a cailor de recurs interne implica epuizarea doar a recursurilor utile, adica a acelor cai de recurs interne care se refera la violarea invocata, sunt accesibile si adecvate.

Reclamantul nu trebuie sa epuizeze o cale de recurs aleatorie, daca insuccesul utilizarii acesteia este probabil, in temeiul unei jurisprudente bine stabilite si urmate de instantele interne.

De asemenea. reclamantul nu trebuie sa exercite recursurile ineficiente sau inadecvate, adica cele care nu sunt in masura sa ii redreseze incalcarile invocate.Pentru a se considera ca reclamantul nu a epuizat caile de recurs interne, este necesar ca acestora sa le fie dovedita existenta, cu un grad suficient de certitudine, atat in teorie cat si in practica.

In cazul cererilor statale, epuizarea va fi infaptuita de persoanele pe care cererea le indica drept victimele pretinsei incalcari a Conventiei. Daca prin cererea statala se invoca doar incompatibilitatea cu Conventia a unei masuri legislative sau a unei practici administrative, regula epuizarii cailor de recurs nu este aplicabila.

Cererea sa fie introdusa intr-un termen de 6 luni. Termenul de 6 luni incepe sa curga de la data ultimei decizii interne definitive. Aceasta este decizia care marcheaza epuizarea cailor de recurs interne oferite de ordinea juridica nationala.

Conditiile speciale de admisibilitate sunt specifice cererilor individuale. si sunt urmatoarele:a. Cererea sa nu fie anonimab. Cererea sa nu dea nastere unei situatii de litispendenta – adica cererea sa nu fie in mod esential aceeasi cu o cerere deja supusa Curtii sau unui alt organ international de ancheta sau de reglementare, in fata caruia se afla in curs de examinarec. Cererea sa nu fie esential aceeasi cu o cerere examinata si solutionata anterior de Curte sau de un organ international de ancheta sau de reglementare, daca nu contine fapte noi (autoritatea de lucru judecat)d. Cererea sa nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei Europene pentm Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale. Dupa cum am aratat. aceasta conditie are in vedere competenta Curtii, si pentru a fi considerata indeplinita, trebuie ca obiectul cererii sa se refere la chestiuni care sunt de competenta acesteia.e. Cererea sa nu fie in mod vadit nefondata. Curtea va examina daca faptele invocate. prezinta, prima facie, o aparenta de incalcare a unuia din drepturile recunoscute prin Conventie sau Protocoalele sale.f. Cererea sa nu fie abuziva. Abuzul de dreptul de sezina a Curtii poate rezulta din chiar continutul cererii, care demonstreaza o utilizare sicanatorie a dreptului de a sesiza Curtea. sau din comportamentul reclamantului.

Noua reforma a mecanismului de control prin Protocolul nr. 14. Curtea europeana a fost supraincarcata cu plangeri individuale. ceea ce a dus si la o lipsa de eficienta in activitatea sa, intrucat modelul conceput prin Protocolul nr. 11 nu luase in calcul sesizarea Curtii de catre un numar atat de mare de reclamanti.

Protocolul nr. 14 incearca sa eficientizeze sistemul de control, pe de o parte prin aceea ca subliniaza rolul prevenirii incalcarilor drepturilor omului, iar pe de alta parte prin regandirea modului de functionare a mecanismului de control.

Astfel. Protocolul nr. 14 instituie o noua formatiune jurisdictionala - judecatorul unic - care se adauga comitetelor. camerelor, colegiului Marii Camere si Marii Camere. Judecatorul unic va prelua atributiile de filtrare a cererilor individuale de la comitete, el putand sa declare inadmisibile cererile individuale. Comitetele isi largesc competent, ele putand examina cereri individuale pe fond, daca chestiunea referitoare la interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor pe care o ridica face obiectul unei jurisprudente stabilite a Curtii Europene.

Protocolul nr. 14 introduce si o noua conditie speciala de admisibilitate - trebui ca reclamantul sa fi suferit un prejudiciu important ca urmare a pretinsei incalcari a dreptului sau, cu exceptia cazului cand respectul drepturilor omului impune un examen pe fond al cauzei sau cand cauza reclamantului nu a fost examinata in mod corespunzator de un tribunal intern.

Nu in ultimul rand este de mentionat prevederea din Protocolul nr. 14 potrivit cu care “Uniunea Europeana poate adera la prezenta Conventie."

In prezent, 45 din cele 46 de state parti (Federatia Rusa doar a semnat, fara a ratifica) la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale au ratificat acest Protocol nr. 14, care nu poate intra in vigoare decat prin ratificarea sa de catre toate statele parti, avand in vedere ca modifica mecanismul de control.

Organizaţia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE)

Creata initial drept Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa. OSCE apare formal sub aceasta denumire in urma reuniunii de la Budapesta din 5-6 decembrie 1994. Organizatia este destinata a fi un instrument de alerta rapida pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. OSCE si-a propus sa contribuie efectiv la promovarea democratiei, consolidarea statului de drept si respectul drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.Este de subliniat faptul ca inca din perioada Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa s-a exprimat aceasta preocupare pentru respectarea drepturilor omului, Documentul final al Reuniunii de la Viena, in partea intitulata „Dimensiunea umana a C.S.C.E.", prevazand crearea unui mecanism de schimb de informatii si discutii intre statele participante, atunci cand se considera ca intr-un stat se produc situatii care reprezinta incalcari ale angajamentelor asumate in domeniul drepturilor omului.

Tot in cadrul OSCE a fost infiintat in 1992 Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale, institutie ce urmareste respectarea drepturilor minoritatilor nationale in zona OSCE. El actioneaza prin mijloace specifice “diplomatiei discrete", respectiv vizite, monitorizarea situatiei minoritatilor, redactarea de rapoarte.

In cadrul OSCE s-a instituit un mecanism de control ce presupune crearea de misiuni de experti sau raportori, pe care un stat tnembru poate fi constrans sa le accepte pe teritoriul sau, aceasta demonstrand recunoasterea regulii potrivit cu care respectul drepturilor omului nu tine exclusiv de afacerile interne ale statului. Desi documentele CSCE privind dimensiunea umana nu sunt tratate Internationale, ele exprima opinio juris si un element al regulii cutumiare europene de respectare a drepturilor omului.

Protecţia drepturilor Omului in cadrul Comunitatii Europene, ca pilon al Uniunii Europene – Sistemul institutional de garantare a drepturilor omului in Uniunea Europeana

Dintre institutiile Uniunii Europene, Parlamentul European, mediatorul european si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene au competence exprese in protectia drepturilor omului - denumite in tratate si jurisprudenta drepturi fundamentale. Si celelalte institutii - cum ar fi Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana - intervin in protectia si promovarea drepturilor omului.

Parlamentul European este organul ce exprima dimensiunea democratica a Comunitatilor Europene; el este alcatuit din 732 de parlamentari europeni alesi prin vot direct, secret si liber exprimat de catre cetatenii Uniunii Europene. Parlamentul urmareste protectia si promovarea drepturilor omului in Uniunea Europeana prin intermediul petitiilor adresate de cetatenii Uniunii Europene, precum si prin activitatea comisiilor sale permanente care pregatesc lucrarile sedintelor plenare, cum ar fi Comisia juridica si a drepturilor cetatenilor. Comisia pentru cultura, tineret. educatie si mijloace de comunicare, Comisia pentru drepturile femeilor.

Parlamentul European desemneaza mediatorul european, pentru un mandat de cinci ani. Acesta este independent in indeplinirea functiilor sale. Parlamentul ii stabileste statutul si conditiile de exercitare a functiilor, cu avizul Comisiei Europene si cu aprobarea Consiliului Uniunii. Mediatorul este competent sa examineze cazurile de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia celor jurisdictionale. Mediatorul

poate fi sesizat printr-o plangere sau se poate sesiza din oficiu; in urma sesizarii mediatorul procedeaza la realizarea unei anchete, ale carei rezultate sunt cuprinse intr-un raport anual catre Parlamentul European.

Protectia drepturilor omului in Comunitatea Europeana si in Uniunea Europeana s-a dezvoltat pe cale jurisprudentiala, drepturile omului fiind protejate de catre judecatorul comunitar ca si principii generale ale dreptului comunitar. In lipsa unui text conventional care sa stabileasca raporturile intre ordinea juridica comunitara si respectarea drepturilor omului, interventia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene a acoperit aceasta lacuna, prin elaborarea unei jurisprudente care sa protejeze efectiv drepturile omului, intr-o maniera pretoriana. Pornind de la dispozitii cu scop economic, dar conferindu-le o interpretare extensiva. Curtea de Justitie a Comunitatilor europene realizeaza protectia drepturilor omului, prin consacrarea drepturilor economice si sociale, dar si civile si politice.

Astfel, judecatorul comunitar a considerat ca respectarea drepturilor fundamentale face parte dintre principiile generale de drept la al caror respect este chemat sa vegheze. Aceste principii au fost deduse din traditiile constitutionale comune statelor membre si apoi din instrumentele internationale la care statele membre sunt parti. Incepand cu anul 1975, an in care Franta a devenit parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ajungandu-se astfel la situatia ca toate statele membre sa fie parti la aceasta conventie, Conventia a devenit principalul instrument de referinta al judecatorului comunitar, acestuia atribuindu-se o importanta deosebita, si apropriindu-si textul acesteia si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Consiliul Uniunii Europene contribute la randul sau la respectarea drepturilor omului prin posibilitatea sa de a utiliza un mecanism de garantare a respectarii drepturilor omului, conceput pe doua paliere: preventiv si represiv, instituit prin Tratatul de la Amsterdam.

La nivel preventiv, mecanismul permite Consiliului Uniunii, daca constata „ca exista un risc clar de incalcare grava de catre un stat membru” a principiului respectarii drepturilor omului, sa adreseze „recomandarile adecvate" acelui stat. Acest mecanism poate fi pus in aplicare de Consiliu cu o majoritate de 4/5 din membrii sai, dupa audierea statului in cauza.

La nivel represiv, Consiliul Uniunii, reunit la nivel de sefi de stat sau de govern, ca in unanimitate, dupa avizul Parlamentului European, poate constata “existenta unei incalcari grave si persistente"' de catre un stat membru a drepturilor omului si sa suspende exercitarea de catre statul in cauza a anumitor drepturi ce decurg din TUE, inclusiv dreptul de vot.

Justificarea acestui mecanism rezida in faptul ca Tratatul de la Amsterdam reconfirma importanta drepturilor omului in Uniunea Europeana, prevazand ca respectul drepturilor omului este nu numai o conditie de apartenenta la Uniune, dar reprezinta si unul din fundamentele acesteia. In acest mod, principiul respectarii drepturilor omului duce la subordonarea activitatilor din cadrul Comunitatilor Europene fata de observarea sa atenta, intrucat acest principiu este director pentru orice tip de activitate.

Rolul Uniunii Europene in respectarea drepturilor omului de catre state terte.In cadrul relatiilor conventionale de cooperare dezvoltate de Comunitatile Europene cu

state terte, fie ca e vorba de state in curs de dezvoltare, fie ca e vorba de alte state, o importanta deosebita este acordata principiului respectarii drepturilor omului. Prin intermediul acordurilor de cooperare. se urmareste respectarea drepturilor omului atat de catre beneficiari cat si de catre Comunitatile Europene, prin acordarea de ajutoare nerambursabile pentru sustinerea de actiuni de sensibilizare si de formare a actorilor si a opiniei publice precum si pentru pregatirea de proiecte.

Aceste acorduri au doua obiective majore in domeniul protectiei drepturilor omului: promovarea si apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si sustinerea actiunilor de promovare a respectarii drepturilor omului si de democratizare. In cadrul primului obiectiv, se urmareste promovarea si protectia drepturilor civile si politice. economice si sociale, sprijinul minoritatilor, sprijin acordat educatiei si formarii. In cadrul celui de-al doilea obiectiv, este important sprijniul pentru masuri visand o solutionare pasnica a unui conflict, precum si promovarea dreptului umanitar si respectarea sa de catre partile in conflict.