Maurice Leblanc - Arsene Lupin - Afacerea Kesselbach (Vol.1)

AFACEREA KESSELBACHDomnul Kosselbach se opri în pragul salonului.îl prinse pe secretarul său de braţ şi murmură cuglas neliniştit :— Chapman, iar a intrat cineva aici !— Nu se poate, domnule Kesselbach, protestăsecretarul. Chiar dumneavoastră aţi deschis uşaanticamerei, iar în timpul dejunului la restaurant,cheia aţi avut-o în buzunar.— Şi totuşi, Chapman, cineva a intrat în lipsanoastră aici, repetă încă o dată Kesselbach.Arătă apoi o valiză care se afla pe cămin.— Iată şi dovada ! exclamă el. Valiza era închisă.Acum nu mai este !— Sînteţi sigur că aţi lăsat-o închisă ?— Absolut.— Ciudat, valiza nu conţine decît nişte bibelourifără valoare, diferite obiecte de toaletă.... — Acum da, conţine ceea ce ai spus tu, pentrucă am. avut prevederea să-mi iau portofelul cu mine...Cineva a pătruns aici în timp ce noi dejunam. Se

Iiapropie apoi de telefonul aflat pe noptiera şi ridicareceptorul.— Alo :... Sint domnul Kesselbach, apartamentul415... Domnişoară fii bună şi fă-mi legătura cuprefectul a poliţiei... Serviciul Siguranţei... Bineînţe-les că am numărul... O clipă doar... 822/48... Aşteptla telefon.După cîteva minute i se dădu legătura.— Alo ! Serviciul Siguranţei ? Doresc să vorbesccil domnul Lenormand, şeful Siguranţei... Aici edomnul Kesselbach... Domnul Lenormand ştie des-pre ce este vorba. Am permisiunea domniei sale să-1sun ori de cîte ori este nevoie. Cu cine vorbesc ?...A, domnul inspector Gourel ?!... Dacă nu mă înşealăpe mine memoria ieri aţi asistat la discuţia mea cudomnul Lenormand ?... Ei bine, domnule, iar aintrat cineva în apartamentul meu... Poate că dacăaţi veni acuma aţi mai descoperi ceva urme... Ah!Numai peste o oră sau' două ? E bine şi atunci.Cînd ajungeţi aici cereţi să fiţi condus în aparta-mentul 415. Vă aştept.Domnul Kesselbach închise telefonul cu o figurăgînditoare.Dar cine era acest domn ?Kesselbach era regele diamantelor — sau dupăcum i se mai spune stăpînul Capului — multimilio-narul Rudolph Kesselbach, a cărui avere era evaluatăla peste o sută de milioane de dolari -şi care depeste o săptămînă, ocupa etajul patru al hoteluluiPalace, apartamentul 415 compus din trei cameredin care două mai mari, la dreapta, un salon şi ocameră de primire care dădeau înspre marele bule-vard, iar a treia, spre stînga, era ocupată de secre-

tarul său particular, Chapman a căruiycameră dădeaîn strada de Judee.în continuarea acestor camere se aflau încă cinciramere care erau reţinute pentru doamna Kessel-bach. Doamna Kesselbach se afla încă la Monte Carlo,urmînd să sosească şi ea la Paris la prima chemarea soţului.Rudolph Kesselbach se plimbă gînditor princameră. Era un bărbat înalt, încă tînăr, cu faţaîmbujorată pe care se distingeau nişte ochi visătoride un albastru blînd. Purta ochelari cu ramă dinaur, ochelari care-i dădeau un aer de timiditate cecontrasta puternic cu fruntea pătrată şi fălcileosoase.Kesselbach se apropie de fereastră, încercă s-odeschidă. Era închisă. Pe aici cel care avuseseîndrăzneala să pătrundă în apartament, n-avea cumintra. Balconul care înconjura apartamentul se în-trerupea spre dreapta iar spre stînga era zidit decelelalte balcoane.Trecu în camera sa. Nici pe aici n-ar fi avutcum să intre deoareec nu se afla decît o singurăuşă. Se duse în camera lui Chapman şi încercă uşacare ducea spre cele cinci camere ale doamneiKesselbach. Era închisă şi pe deasupra un zăvorera tras pe partea camerei secretarului său.— Şi totuşi nu înţeleg, Chapman. E a nu ştiucîta oară cînd constat acest lucru. Ieri mi-am găsitbastonul rupt, alaltăieri cineva mi-a răscolit prinhîrtii, acum iarăşi a intrat aici !— Sînt lucruri stranii, dar nu înţeleg cum de-aputut pătrunde ? încă din ziua în care am sosit, aţifăcut o cheie specială la acest apartament şi numaivaletul dumneavoastră, Edwards are una la fel.

Aveţi încredere în Edwards ?— Bineînţeles îl am în serviciul meu ele maibine ue zece ani, -apoi Edwards ia masa odată cui..ii ' poate v" ;•',: " C"eseală Pe vii'-r v —dejuna pe rînd.Chapman dădu uşor din umeri. Pentru el, domnulKesselbach începuse să se poarte cam ciudat înultimul timp. Ce primejdie poate fi pentru cinevaîntr-un hotel cînd n-are asupra sa niciun obiectde valoare ? Sau chiar o sumă mare de bani ?Se auzi uşa de la intrare. Era Edwards. Kesselbachîl strigă :— Edwards ! Aştept o vizită. Pe domnul Gourel.Râmîi în vestibul şi cum apare mă anunţi. Eu şicu domnul Chapman avem treabă.Şi Kesselbach se apucă să-şi răsfoiască scrisoriledînd totodată dispoziţii despre cum trebuie sărăspundă la scrisori lui Chapman. Văzînd că domnulKesselbach tace, Chapman îşi ridică privirile dinbloc notesul său. Acesta ţinea între degete un acnegru, îndoit în formă de cîrlig.— Chapman ! Iată ce am găsit pe masă. Aculacesta îndoit înseamnă ceva. Este o dovadă, o probăconvingătoare că cineva a pătruns în salon. Aculacesta n-a venit singur aici.— Evident că n-a venit singur ci datorită mie.— Cum adică ?— Este acul cu care-mi fixez cravata. L-am scosaseară, în timp ce dumneavoastră citeaţi. Probabilcă l-am îndoit fără să-mi dau seama.Kesselbach se ridică si făcu cîţiva paşi, se opriapoi şi se întoarse către secretarul său.— Probabil că mă găseşti destul de bizar. Şiasta, mai ales, după ultima călătorie la Cap. Totul

mi se trage de la un proiect ambiţios, un proiect pecare vreau să-l duc pînă la capăt. Banii nu mă maiinteresează qr-iim Arm prea mulţi Proiectul e altr-ev-'ie forţă, putere, autoritate. 'Datorită lui, RudolphKesselbnch ">•(•!<»• ' lldărarului "n Augsburg, vfi egalul celor care-l tratau de sus. Ba, pot să afirmcă îi voi domina şi dacă vreodată...Se întrerupse şi-l privi pe Chapman. Vorbiseprea mult. ',— Motivele neliniştii mele sînt multe. Totul seaflă în creierul meu. Asta caută cel care a intrataici.Se auzi o sonerie. Kesselbach tresări.— Telefonul, spuse Chapman.Kesselbach ridică receptorul.— Da !... Cine ?... A, Colonelul ? Eu-sînt !... Cevanou? Foarte bine!...-Te aştept... Vii cu oameniiclumitale ? Şi mai bine, nu vom fi deranjaţi denimeni Voi da ordinele necesare... E atît de grav ?N-ai de ce să te temi. Secretarul şi- valetul meu vorpăzi uşa. Nu va intra nimeni. Ştii drumul ? Atuncite aştept.Puse receptorul în furcă şi se adresă lui Chapman.— Vor veni doi domni... Edwards îi va introduceaici...— Va veni şi inspectorul Gourel...— Inspectorul va veni ceva mai tîrziu, peste ooră. Apoi, n'-au decît să se întîlnească. Spune-i luiEdwards să se ducă la portar si să-l anunţe desosirea celor doi domni.. Nu sînt acasă decît pentrucei trei domni. Să le noteze numele.Chapman ieşi să-i îndeplinească dispoziţiile. Cînclreveni îl găsi pe Kesselbach în mijlocul camereiţinînd în mînă o mică .servietă cu care nu ştia ce

Kesselbach se repezi spre "uşă. Se împiedică însărle individ— Domnule, vă rog frumos, vă ordon să mălăsaţi să trei— Dar bine, dragă domnule, cine vă împiedică ?Individul se trase în lături. Kesselbach se apropiede uşă şi-o deschise. Brusc sări înapoi, în cadruluşii apăruse un alt individ care ţinea spre el unrevolverKesselbach bolborosi slab :— Chapman... Edwards...în clipa aceea îi zări pe cei doi legaţi, întinşi înanticameră si cu căluş la gură. Kesselbach nu sepierdu cu firea. Simula în continuare frica şi seretrase spre cămin. Se sprijini cu rnîinile de el întimp ce degetul mare apăsa soneria electrică.— Ei si ? zise necunoscutul.Kesselbach continuă să apese cu îndirjire.— Zadarnic apeşi butonul. Nimeni nu va venisă te salveze. Priveşte, firul e tăiat.Kesselbach se întoarse si cu un gest rapid scoasedin valiză un revolver pe care-l îndreptă sprenecunoscut. Trase.— Ce naiba, domnule ! exclamă acesta, îţi încarciarmele cu vînt si tăcere ?Kesselbach trase încă odată si încă odată, darnic un glonte nu porni din revolver.— încă trei focuri, rege al Capului. Nu mă voideclara satisfăcut decît atunci cînd voi avea şasegloanţe în trupul meu. Cum ? Renunţi ? Păcat !Erai un ochitor excelent !Rîzînd, individul luă. un scaun cu spetează, îlîntoarse si se aşeză arătîndu-i lui Kesselbach foto-liul, apoi continuă :12 ,

l— Fii te rog amabil şi te aşează. Simte-te ca ladumneata ara^l O ţigări9 "> <•.,„,,.,; trab'j'_ ' s;r/t

bune şi alea.I1 'naşă iiia 'it'b ' . . .r.cscutUi ^escuna şi-o aprinse înclinîndu-se.— Mulţumesc. Trabucul e foarte bun. Şi acumsă stăm de vorbă.încremenit, Kesselbach îl asculta pe necunoscut.Cine era ? Ce urmărea de fapt ? Văzîndu-l cît decalm vorbeşte se mai linişti şi el, începu să sperecă situaţia nu e chiar atît de gravă. Scoase dinbuzunar un teanc de bancnote, şi întrebă :— Cît ?Celălalt - îl privi mirat. Părea că nu înţelegegestul. După cîteva clipe strigă :— Marco !Individul care nu renunţase la revolver, îl ţineaîn continuare cu ţeava îndreptată spre Kesselbach,se apropie,— Marco, domnul din faţa noastră are gentile-ţea să-ţi ofere cîteva hîrtii pentru prietena ta.Primeşte-le, te rog.Marco întinse mîna stingă, luă bancnotele şi seretrase.— Aşa, acum cînd. am rezolvat si chestiunea astasă revenim la scopul vizitei mele. Vreau două lu-cruri, în primul rînd, o mică servietă din pieleneagră, pe care de obicei o porţi asupra dumitale.în al doilea rînd, o casetă din abanos, care, ieri, semai afla încă în valiză. Deci, aştept servieta.— N-o mai am. Am ars-o.Necunoscutul îşi încruntă sprîncenele ameninţă-tor.- - " 16

— Aşa. Atunci dă-mi caseta din abanos,— *\.y L,r.. ;~ ] ''."'— Drace, exclamă necunoscutul, îţi baţi joc demine .Se apropie de el si cu o mişcare fulgerătoare îirăsuci braţul la spate.— Ieri, domnule Rudolph Kesselbach, ai intratla Credit Lyonnais de pe bulevardul Italian. Subpardesiul dumitale ascundea! un pachet. Ai închiriatun safe, mai precis, safeul nr. 16 din rîndul nouă.După ce-ai plătit şi iscălit în registru, ai coborît lasubsol. Cînd te-ai întors, nu mai aveai pachetul cudumneata. Exact ?— Absolut.— Prin urmare, caseta si mica servietă se aflăîntr-un safe la Credit Lyonnais ?— Nu.— Dă-mi cheia safeului.— Nu-ţi dau nimic.— Marco !Marco se apropie'îndată de ei.— Haide, Marco. Nodul quadruplu.Necunoscutul îi eliberă braţul şi mai înainteca Rudolph Kesselbach să încerce vreo apărare, fuîncătuşat într-o frînghie abil răsucită, care-i intraîn carne, ori de cîte ori încerca să facă vreo miş-care, în cîteva minute fu imobilizat în fotoliu, mîinilelegate la spate, picioarele înconjurate de nişte benzilate. Cînd termină, Marco se apropie de necunoscut.— Caută, Marco ! spuse acesta. Trebuie să fieundeva pe aici.Marco se puse pe căutat. După cîteva minute găsio cheie plată care avea înscris pe ea numerele 16si 9. .14

— Cred că astea sînt, spuse Marco.— S-ar părea că da. N-ai dat de nici o servietă. .1^^ Jin piele neaj;!^ .— Nu şefule.— Cu bigurauut ca smi iu casa au Dani. uonmuleKesselbach care e cifrul acestei case de bani ?— Nu-l ştiu.— Refuzi să-l spui ?— Da. . . '— Marco !— Sînt aici, şefule.— Pune ţeava revolverului pe tîmpla domnului.— L-am pus, şefule.— Pune şi degetul pe trăgaci.— S-a făcut.— Ei bine, Kesselbach puiule, acum ai de gîndsă vorbeşti ?— Nu.— îţi acord zece secunde. Atît si nimic mai mult.Marco !— Ordin, şefule.— JPeste zece secunde îi zbori creierii domnului.— Am înţeles.— Kesselbach, număr : unu, doi, trei, patru,cinci...Kesselbach făcu un semn. Necunoscutul se opridin numărat.—• Vrei să vorbeşti ?— Da.— Era şi timpul. Prin urmare, care e cifrul acesteicase de bani ?— Dolor.— Dolor ?!... Durere !... Parcă pe doamna Kessel-bach o cheamă Dolores, aşa este ?15

Kesselbach aprobă printr-o înclinare a .capului.— Drăguţul de el! Ce atenţie delicată! Marco,vei face întocmai cum ne-am înţeles... Repet .. Teîntîlneşti ^i nprnme la staţia de metrou, îi înmî-nezi cheia şi-i spui cuvimui „bolor". Va Juneţi împreună la Credit Lyonnais, va semna în registru deidentitate, apoi vă duceţi la subsol şi veţi scoatetot ce se află în safe. în ordine ?— Da, şefule. Dar dacă nu se deschide cu cuvîntul„DOLOR"'?— După ce plecaţi de la Credit Lyonnais, tedesparţi de Gerome şi te duci la tine acasă de undeîmi dai telefon, în cazul în care cuvîntul „Dolor" nudeschide casa de fier, vom avea, amicul meu domnulKesselbach şi cu mine o convorbire neplăcută.Domnule Kessetbach, eşti sigur că nu te-ai înşelatasupra cuvîntului ?— V-am spus totul.— Siguranţa dumitale mă duce cu gîndul că eştisigur pe ceva care crezi că nouă ne scapă. Vom:vedea, domnule Kesselbach. Du-te Marco.— Dar dumneata, şefule ?— Eu rămîn. N-ai de ce să te temi. Niciodatăn-am fost ameninţat de o primejdie mai mică. Nu-iaşa, domnule Kesselbach ?— Da.— Dar liniştit mai răspunzi, spuse rîzind necu-noscutul. Nu cumva vrei să cîştigi timp ? Crezi cămă vei prinde în vreo capcană ?îl - privi cîteva clipe pe Kesselbach apoi rostigînditor :— Asta nu se poate...Nu termină de rostit ultimul cuvînt cînd se auzisoneria din vestibul. Dintr-o săritură necunoscutul;16

fu lingă Kesselbach şi-i astupă gura cu palma casă nu strige.— De âsta-rni eşti, vulpoi bătrîn ! Aşteptai pecineva !n, hii captivul": ătrăluccnu rjlini de speranţăSub mîna care se străduia să-i astupe gura se auziun hohot de rîs. Necunoscutul se înfurie.— Dacă nu taci, te sugrum ! Ai înţeles ? Marco !Pune-i un căluş. Repede !In vestibul se auzi din nou soneria. Necunoscu-tul strigă ca şi cum ar fi fost Kesselbach.— Edwards ! Deschide odată, ce faci ?Apoi trecu în vestibul şi cu glas şoptit se adresălui Marco :— Ajută-mă să-i duc pe ăştia doi dincolo.Necunoscutul îl apucă de subţiori pe secretar, iarMarco pe valet.•— Acum întoarce-te în salon.Trecu în vestibul şi spuse cu glas tare :— Valetul dumitale nu este aici, domnule Kessel-bach ! Nu, nu vă deranjaţi, terminaţi-vă scrisoarea !Mă duc eu să deschid !Şi calm, necunoscutul deschise uşa de la intrare.— Domnul Kesselbach ? întrebă un glas.•Necunoscutul se afla în faţa unui colos cu faţălată, cu ochi vii, care se legăna de pe un picior pecelălalt, în mîini învîrtea o pălărie. Necunoscutulrăspunse.:— Da, este aici. Pe cine să anunţ ?— Domnul Kesselbach a telefonat, mă aşteaptă...— A, dumneavoastră sînteţi... mă duc să văanunţ. Vă rog să aşteptaţi aici...îl lăsă pe individ în pragul anticamerei, într-unloc de unde se putea zări, prin uşa deschisă, o parte17

a salonului. Necunoscutul intră în salon şi se apropiede Marco.— A;Ti inciii'i_nt-^. H U u ai LI J u iu Siguranţa.Marco puse mina pe cuţit, dar necunoscutul îl^i^uGti ut, braţ .— Lasă prostiile ! Am deja o idee. Marco, trebuiesă vorbeşti ca si cînd ai fi Kesselbach. M-ai înţeles ?Marco dădu din cap că da, înţelesese. Vorbi înaşa fel încît să fie auzit şi din anticameră :— Iartă=rnă, dragul meu ! Spune-i domnului Gou-rel că sînt dezolat, am treabă pînă peste cap... îlvoi primi miine la ora 9... da, da, la orele 9 fix.— Bravo, spuse necunoscutul. Nu te mişca deaici.Se întoarse în anticameră unde aştepta Gourel.— Domnul Kesselbach vă cere scuze. Are determinat o lucrare foarte importantă. Vă poate, pri-mi mîine la ora 9.Urmară cîteva clipe de tăcere. Gourel părea sur-prins şi oarecum neliniştit. Pumnul necunoscutuluise strînse în buzunar. Un singur gest suspect dinpartea lui Gourel şi l-ar fi lovit.— Bine... Mîine la ora 9... şi cu toate astea...în fine, la 9 voi fi aici, răspunse Gourel şi punîn-du-şi pălăria pe cap ieşi şi se pierdu pe coridoarelehotelului.în salon, Marco se porni pe rîs.— Straşnic l-ai mai păcălit, şefule ! spuse el.— Nu-i vreme de pierdut, Marco. Urmăreşte-l !Dacă iese din hotel, lasă-l în pace şi du-te să te în-tîlneşti cu Gerome, după aceea telefonează-mi.Marco ieşi repede.Necunoscutul luă o sticlă cu apă de pe cămin.

îşi turnă în pahar şi-L bău. îşi şterse apoi frunteacu batista după care se aşeză, lîngă prizonierul său.— Mă .simt datoi sa mă pi ezini, J.^.v^ale Kesselbach.Scoase o carte ue virila uiu biuuiicir ai rusii .— Arsene Lupin, gentleman-apas.2.Numele celebrului aventurier făcu o bună im-presie asupra lui Kesselbach. Lupin observă aceastasi exclamă :— Văd că răsufli uşurat, scumpe domn ! ArseneLupin este un apaş delicat, sîngele îi repugnă. N-acomis în viaţa lui o crimă. Că a atentat la bunul"altuia asta nu neg. îţi spui probabil că nu-mi voiîncărca conştiinţa cu un asasinat inutil. De acord.Dar asasinarea dumitale va fi cu adevărat inutilă ?Asta e întrebarea şi-ţi jur că nu glumesc deloc.Se aplecă asupra prizonierului şi-i scoase căluşuldin gură.— Domnule Kesselbach, după ce-ai sosit la Pa-ris, te-ai dus la domnul Barbareaux, directorul uneiagenţii particulare, şi fiindcă lucrai fără ştirea se-cretarului dumitale Chapman, domnul Barbareauxcînd vroia să-ţi comunice ceva, prin scrisoare sautelefon, îşi spunea colonelul. Vreau să-ţi confirm cădomnul Barbareaux este omul cel mai cinstit dinlume. Numai că unul din funcţionarii lui este unfoarte bun prieten al meu. Aşa am aflat scopul vizi-tei dumitale la domnul Barbareaux. Pe urmă, cuajutorul unei chei false am intrat în apartamentulpe care îl ocupi în acest hotel. N-am găsit ceea cecăutam.Lupin coborî glasul, îşi fixă privirile în ochii pri-zonierului său, apoi continuă :,

:— Domnule Kesselbach, l-ai rugat pe domnul Bar-bareaux să caute un om care s-a numit sau se mainumeşte încă Pierre Leduc. Semnalmentele lui sint :talia, ti" metru şaizeci şi şapte, blond, mustaţă. Arcşi citeva semne particulare : în urma unei răni, ex-tremitatea degetului mic de la mina stingă a fosttăiată. Pe obrazul drept, dacă te uiţi mai bine veidescoperi o cicatrice. "Domnule Kesselbach, de ce-1cauţi pe acest om ?! Cine este el de fapt ?— Nu ştiu.Răspunsul sună categoric. Ştia sau nu ştia cevaKesselbach ?— Bine, zise Ars'ene Lupin. Poate îmi dai sialte detaliii altele decît cele pe care i Ic-ai dat dom-nului Barbareaux. j— Cu adevărat nu ştiu nimic despre acest om!spuse Kesselbach.— Minţi, domnule Kesselbach. De două ori,,faţa lui Barbareaux ai consultat nişte hîrtii pele aveai în servieta din piele neagră.— într-adevăr, aşa am făcut.•— Unde e servieta ?— Am ars-o.Brusc, Arsene Lupin se înfurie. Pentru o clipăse gîndi că ar trebui să-l supună unor torturi mairafinate.— Ai ars-o ?... Dar caseta ?.., Unde este ? La Cre-dit Lyonnais ?!— Da. '— Şi ce cuprinde ?— Două sute din cele mai frumoase diamante alecolecţiei mele.Răspunsul nu fu pe placul lui Arsene Lupin.20

— Două sute de diamante ? Din cele mai fru-moase ?! E o adevărată comoară ! Pentru dumneatanu înseamnă mare mcru. btvretui m^u Wuwimzămult mai mult 'Arsene Lupin îşi aprinse o. ţigara. O iuma cuvatimp cufundat în gînduri. îşi privi apoi ceasul de lamînă. Minutele treceau şi nici o veste de la Marco.Kesselbach îi ghici gîndurile.— Degeaba te bucuri. Marco se va descurca bine.De nu, va trebui să mă plăteşti pentru deranj. N-amvenit aici ca să-ţi admir mutra ! Diamantele, dacăexistă diamante... dacă nu servieta...îşi mai privi ceasul de la mînă.— A trecut deja o jumătate de oră ! Destinulse cam lasă tras de urechi !în clipa aceea sună telefonul.— în sfîrsit ! exclamă Arsene Lupin ridicînd re-ceptorul, îşi schimbă vocea, o făcu să semene maimult cu a lui Kesselbach.— Da, eu sînt, Rudolph Kesselbach... A, binedomnişoară, dă-mi legătura... Tu eşti, Marco ?...Perfect ! A mers bine ?.... Minunat ! Nici o piedi-că ?... Felicitările mele, băieţaş ! Ce-aţi găsit acolo?...Caseta de abanos?! Altceva nimic? Nici o hrîtie ?Te cred... Şi în casetă ? Diamante ! Stai un minut!Vreau să mă gîndesc... Rămîi la aparat...Se întoarse spre Kesselbach.— Ascultă, domnule Kesselbach, ţii mult la dia-mantele dumitale ?— Bineînţeles.—: Eşti gata să mi le răscumperi ?— Sigur că da.— Cît poţi să oferi ? Cinci sute de mii ?— Cincisute de mii, acceptă Kesselbach21

— Da, dar cum facem schimbul ? Prin cec ? Osă mă tragi pe sfoară, sau te-aş trage eu pe dum-neata Vom face în felul următor, poimîine te du"1!la Credit Lyonnais, scoţi cinci sute de mii şi te duciv. te plimbi prin Bcis de Boulognc, pe la Auteuil...Eu voi veni cu diamantele, într-un săculeţ. E maicomod. Caseta ar bate la ochi.— Nu, nu, vreau tot, vreau si caseta ! izbucniKesselbach.— Ai căzut în cursă, spuse Arsene Lupin. Dediamante puţin îţi pasă, astea se pot înlocui. Tu ţiila casetă. Ei bine, vei avea această casetă. Chiarmîine dimineaţă prin colet poştal.Se întoarse spre telefon.— Ascultă, Marco, ai caseta în faţa ta ?... Ce ţise pare deosebit la ea ?... Aha ! Abanos încrustatîn ivoriu... da, cunosc, cunosc... stil japonez ai spus?Nici o marcă ? A, o mică etichetă rotundă, cu bandăalbastră si cu un număr... Desigur o indicaţie co-mercială fără importanţă. Dar dedesupt, cutia egroasă ?... Vasăzică are -fund dublu ! Examineazăîncrustaţiile de ivoriu pe deasupra... capacul, bine-înţeles !Lupin avu o explozie de bucurie.— Capacul, Marco ! Kesselbach a clipit speriatdin ochi ! Am pus degetul pe rană ! Kesselbach pu-iule, nu ţi-ai dat seama că te urmăresK cu coadaochiului ? Neîndemînaticule !Se adresă din nou lui Marco :— Unde ai ajuns cu cercetarea ? O oglindă îninteriorul capacului ?... Alunecă ?! Sînt ceva crăpă-turi ? Nu ?... Ei, bine, sparge-o ! Fă aşa cum ţi-amspus, sparge-o ! Oglinda aceea n-are nici un sensacolo...22

Deveni nerăbdător :— Ţi-am spus să spargi oglinda ! Restul nu etreJ:;a ta !Cîteva clipe domni tăcerea.Ai reuşit ? Bravo : Ce-ai găsit ? O scrisoare'.1:Victorie ! Toate diamantele Capului si secretul dom-nului Kesselbach !... Citeşte, Marco, dar rar ca săaud bine... Mai întîi plicul... Repetă...Arsene Lupin reptă şi el fiecare cuvînt rostitde Marco :„— Copia scrisorii din servieta din piele neagră"...Altceva ? Rupe plicul, Marco ! îmi permiteţi, dom-nule Kesselbach ? Nu e corect dar n-am altă solu-ţie. Marco, domnul Kesselbach ne dă voie să rupemplicul. Citeşte !Arsene Lupin ascultă vorbele lui Marco.— Nu prea e clar dar asta e situaţia. Să rezumdeci, o simplă foaie de hîrtie, îndoită în patru, sussi la dreapta acestei foi sînt scrise cuvintele : unmetru şaizeci si şapte, degetul cel mic de la mînastingă, tăiat, etc., etc. ... Da, sînt semnalmentele luiPierre Leduc. Scrisul e al lui Kesselbach, nu ?...Şi-n interiorul hîrtiei un cuvînt scris cu majuscule :APPON... Bine, Marco. Nu te atinge de casetă şinici de diamante. Peste douăzeci de minute ne în-tîlnim. Mi-ai trimis maşina ? Perfect. La revedere !Agăţă receptorul în furcă, trecu în vestibul, apoiîn anticameră, se convinse că totul e în ordine dupăcare se întoarse lîngă prizonierul său.— S-a terminat cu gluma, Kesselbach. Dacă nuvrei să vorbeşti cu atît mai rău pentru dumneata.Te-ai decis ?— La ce să fiu- decis ?23

— Spune-mi tot ce ştii.— Pai asta e, că nu ştiu nimic.—• Să te întrebă eu ce înseamnă cuvîntu! 'APPUN?Dacă as fi ştiut .. ! îs fi sirK— Să zicem că te cred. De unde l-ai copiat ?Kesselbach nu răspunse. Arsene Lupin insistăfurios :— Ascultă, Kesselbach, îţi fac o propunere. Ori-cît de bogat .ai fi, oricît de teribil ai fi, între dum-neata si mine nu este o diferenţă atît de mare. Fe-ciorul câ-ldărarului din Atfgsburg şi Arsene Lupin,prinţul apaşilor, pot să se înţeleagă fără ca cinevasă iasă în pierdere. Eu jefuiesc apartamente, tu je-fuieşti la bursă. Tot una este. Iată propunerea mea.Hai să ne asociem în afacerea asta. Eu am nevoiede tine fiindcă n-o cunosc. Tu ai nevoie de mine,fiindcă singur nu vei reuşi s-o duci la capăt. Bar-bareaux e un dobitoc. De acord ?Se lăsă tăcerea, după care Lupin reluă discuţia.— Răspunde, Kesselbach, eşti de acord, sau nu?In patruzeci si opt de ore îl găsesc pe Pierre Leduc.De el ai nevoie. Asta e toată afacerea ?! Răspundeodată ! Ce fel de individ e ? De ce-l cauţi ? Ce s-tiidespre el ?Arsene Lupin se potoli brusc. Puse mîna peumărul neamţului şi continuă pe un ton sec :— Un singur cuvînt,. da sau nu !— Nu.Arsene Lupin se apleca şi scoase din buzunarullui'Kesselbach un ceas cu capacul din aur, îl des-chise şi-l puse pe genunchii prizonierului, îl des-cheie la cămaşă, descoperindu-i pieptul păros, luăun stilet de oţel cu mîner aurit,, care se afla lîngă24•^^JB

el pe masă, puse vîrful în locul unde bătăile ini-mii făceau să frf;-»rf> pip'.*-!— Pentru uiiima oară : da sau nu ?-- Nu— Domnul Kesselbach, e trei fără opt minute.Dată peste opt minute n-ai răspuns, eşti mort.•)i>.A doua zi dimineaţă,-la ora care-i fusese fixatăcu o zi înainte, inspectorul Gourel de la Siguranţăse prezentă la Palace Hotel.Liftul era ocupat de aceea inspectorul urcă pe scări.Ajuns la etajul al patrulea se îndreptă spre apar-tamentul 416. Sună.Nici o mişcare, nici,un zgomot. Sună încet o dată.Acelaşi rezultat. Inspectorul se îndreptă atunci sprecamera servitorului. Acolo se afla un chelner.— Aş dori să vorbesc cu domnul Kesselbach...l Am sunat la intrarea principală, fără nici un re-(zultat.— Domnul Kesselbach n-a dormit în hotel. Nujl-am mai văzut de ieri după-amiază, răspunse chel-nerul.— Dar servitorul sau pe secretarul lui ?— Nu i-am văzut nici pe ei.— Se poate spune că nici ei n-au dormit înhotel ?— Probabil...— Probabil ?• se miră inspectorul. Dumneata nueşti sigur ?— Cum să fiu sigur ? Domnul Kisselbach areun apartament particular, iar serviciul nu ii facemnoi ci valetul lui. Aşa că n-avem de unde şti ceSe întîmplă acolo.— Te cred...

Inspectorul Gourel era foarte încurcat. Era unur> °->'°cutant dincolo dp a^a ^eligenţa ST nu maiştia cum să acţioneze.Dacă ar fi ţeful av ' ••> irmură el Aş şti cesă fac...Se adresă din nou chelnerului :— I-ai văzut cumva intrînd în dimineaţa asta ?— Nu.— Dar cînd au părăsit apartamentul ?-— Nici atunci.— Atunci de unde ştii că au ieşit ?— Mi-a spus-o un domn care a fost ieri dupăamiază la nr 415.— Un domn cu mustaţă neagră ?— Exact. L-am întîlnit cînd pleca. Să fi fost pela ora trei. Reproduc exact ce mi-a spus : „Persoa-nele de la 415 au ieşit. Domnul Kesselbach va dor-mi astă-seară la Versaille, la hotel des Reservoirs,unde îi puteţi trimite corespondenţa". Asta-i tot,domnule. *— Cine era acel domn şi în'ce calitate ţi-avorbit ?— Asta nu mai ştiu.Inspectorul Gourel se nelinişti si mai mult. Toateastea păreau destul de ciudate.— Spune-mi, ai cheia de la 415 ?— Nu. Imediat ce a sosit, domnul Kesselbach aordonat să i se monteze nişte broaşte speciale. Nouănu ne-a dat nici o cheie.— Curioasă afacere, zise inspectorul. Să le exa-minăm de aproape.Si Gourel începu să sune cu furie, îşi lipi apoiurechea de gaura broaştei.26

— bar ce-i asta ? Parcă se aud nişte vaiete !Izbi cu pumnul în uşă. Chelnerul interveni ime-icXt.

— Domnule n-aveti dreptul să faceţi asta '— N-am dreptul 'fIzbi cu şi mai multă furie în uşă, dar totul fuzadarnic.— Du-te şi adu un lăcătuş, strigă-el la chelner.Sînţ inspector la Siguranţă !în clipa aceea apăru şi unul dintre detectivii ho-telului. Gourel se învîrtea pe coridor, nervos şi parcănehotărît. Servitorii de la celelalte etaje se strînse-ră grupuri. Sosiră îndată si funcţionarii de la bi- ;

rouri şi direcţie. Gourel strigă înfuriat :— Putem intra prin camerele vecine ?— Se poate, dar de cele mai multe ori sîntzăvorite de ambele părţi, îi răspunse un funcţionar.— Trebuie să telefonez la Siguranţă ! îşi spu-se el.— Şi comisariatul de poliţie trebuie anunţat, spu-se cineva.— Faceţi-cy dumneavoastră, răspunse Gourel îna-inte de a dispare Ia capătul coridorului.Cînd se întoarse, lăcătuşul tocmai reuşise să des-chidă uşa. Gourel intră imediat. Se orienta dupăgemete şi descoperi corpul valetului şi al secreta-rului Chapman. Erau amîndoi legaţi, Chapman reu-şise să scuipe puţin căluşul astfel că putuse scoateacele gemete. Fură dezlegaţi rapid.— Domnul Kesselbach ? întrebă Gourel.Cei doi ridicară din umeri. Inspectorul îi pă-râji şi intră în salon. Domnul Kesselbach era legatde fotoliu, cu capul căzut pe piept.2?

— E leşinat, spuse Gourel plin cie speranţa. Pro-babil că de atîtea eforturi pe care le-a făcut ca săse Ueziege.<^" 'in cuţit îi tăie legaturile şi domnul Kessel-bach se prăbuşi in faţa. UUUILI tl ^i.i.ji. ;:". -.raţesi-n clipa aceea strigă speriat :— Doamne sfinte ! E mort ! Puneţi mîna ! E receca un sloi de gheaţă ! Uitaţi-vă la ochii lui !Cineva se pronunţă :— Un atac de inimă...— Se pare că da, completă un altul, nu se ve-1de nici o urmă de sînge, continuă celălalt.Cadavrul fu întins pe canapea şi i-se descheiarâlhainele. Abia atunci văzură pe cămaşă pete roşii,|iar cînd îndepărtară şi cămaşa, observară că în drep-tul inimii pieptul era străpuns de o mică tăietură,|prin care se strecurase un firicel de sînge.Pe cămaşă era prinsă cu uri ac o carte de vizită.lGourel se aplecă şi luă cartonul. Era cartea de|vizită a lui Arsene Lupin îmbibată în sînge.Surprins, Gourel se ridică si bolborosi :— O crimă !... Arsene Lupin !... Ieşiţi !... Ieşiţi'cu toţii ! Să nu mai rămînă nimeni în salon, ru'ci încamera de alături. Nimeni nu se va atinge de nimicpînă ce nu vine şeful ! strigă inspectorul.4.Arsene Lupin !Gourel repeta în neştire aceste două cuvinte.Banditul-rege ! Aventurierul suprem ! Să fie oarecu putinţă ?!— Imposibil ! Arsene Lupin era mort !în picioare, lîngă cadavru, Gourel stătea buimă-cit, năucit, între degete răsucea cartea de vizită cuo teamă nelămurită, de parcă ar fi recepţionat pro-28

vocarea unei fantome. Arsene Lupin ! Ce trebuiasă facă ? .Să facă ceva ! Se decise să nu facă nimiepînă ce nu vine şcf'i1 'Toată ps:h"]ogia lui se re-zuma la aceste cuvinte : Să vină şeful ! în rest, eraFndernînater, plin de curaj şi dt experienţa, aveaşi "o forţă herculeană. Condus, bine, acest inspectorrezolva caz după caz.Iniţiativele lui Gourel se destrămară odată cuvenirea la şefia serviciului Siguranţei a domnuluiLenormand, care-l înlocuise pe domnul Dudouis. Subconducerea lui, agenţii erau siguri de reuşita oricăreioperaţii. Nimic nu se făcea fără avizul şi îndruma-rea domnului Lenormand. De aceea, pînă la sosirealui, Gourel îşi aprinse o ţigară cu ochii ţintă laceas. Doreţi ca domnul Lenormand să sosească îna-intea judecătorului sau a comisarului de poliţie.— Gourel ! La ce visezi ?— Domnule şef ! exclamă inspectorul surprins.Domnul Lenormand era un om tînăr, dacă pri-veai doar expresia feţii lui şi ochii care-i scînte-iau sub ochelari. Era însă aproape un moşneag,dacă luai în considerare spinarea încovoiată, pieleauscată şi îngălbenită, barba şi părul cărunt, întreagalui înfăţişare, frîntă, şovăitoare, bolnăvicioasă.îşi petrecuse viaţa, destul de mizer, în colonii,în calitate de comisar al guvernului, prin posturilecele mai periclitate. Suferise de friguri dar contrac-tase o energie nestăpînită cu toată slăbiciunea fi-zică, precum şi obiceiul de a trăi singur, de a vorbipuţin, de a acţiona în tăcere si, subit, pe la vîrstade patruzeci şi cinci de ani, în urma .faimoasei afa-ceri a celor trei spanioli din Biskra cîştigă o celebri-tate pe deplin justificată. După acea afacere, fu nu-mit mai întîi la Bordeaux, apoi subsef la Paris, pen-29

tru ca după moartea domnului Dudouis, să fie nu-mit şef al Siguranţei.Peste tot :î"duse dovadă de o mare inventivita-te, apelase la metode originale de rezolvare a cazu-rilor, obţimrui rezultate deosebite fapt rai. > far,'•să fie socotit unul din cei mai buni poliţişti.Gourel era favoritul domnului Lenormand care-1aprecia pentru candoarea şi supunerea lui. Gourelîl punea pe domnul Lenormand mai presus de ori-ce, Dumnezeul care nu înşeală niciodată. -în ziua aceea, domnul Lenormand părea mai^obosit ca de obicei, se aşeză greoi, după ce-si dădu'la o parte pulpanele redingotei sale, după ce-si des-făcu fularul de la gît, un fular cafeniu şi tot atît decelebru, murmură : *— Haide, Gourel, vorbeşte...Şi, Gourel povesti tot ce văzuse si aflase sinte-tizînd pe cît posibil informaţiile culese. Cînd dădudomnului Lenormand cartea de vizită găsită pe piep-tul victimei, acesta tresări surprins :— Lupin !— Da, Lupin. A intrat din nou în circulaţie.— Cu atît mai bine, cu atît mai bine, murmurădomnul Lenormand. •— Cu atît mai bine, reluă cuvintele Goureî, fiind-că aveţi ocazia să vă măsuraţi forţele cu un adver-sar demn de talia dumneavoastră. Şi Lupin îşi vagăsi, în sfîrşit, naşul...—Caută peste tot, îi tăie vorba domnul Le-normand.Cuvîntul fu ca ordinul pe care-l dai unui cîine,un cîine inteligent şi cu nasul bun. Gourel începusă scotocească prin colţurile pe care şeful său i leiarăta cu vîrful bastonului.30

— Nimic, spuse inspectorul gîfîind.— Nimic pentru tine, murmură Lenormand.'As;.. '. :.,;ain ^ spăl; şi t-u. :5uu ca pentrudumneavoastră sînt Inspiri rare vnrhesc •-•' spurmulte. Pina una alta avem in lata o crimă al căreiautor, cum îl indica şi această carte de vizită, esteArsene Lupin.— Aparent ar putea fi a lui. Prima crimă, spusedomnul Lenormand.— Admit că s-ar putea să fie prima. Totuşi nupoţi să duci ,viaţa pe care o duce el, fără ca într-ozi să nu. fie obligat de împrejurări să Comită o cri-mă. Probabil că domnul Kesselbach s-a împotrivitşi de aici...— N-avea cum să se împotrivească fiindcă eralegat.*Doar singur ai constatat asta.— Aveţi dreptate, spuse Gourel perplex. E destulde ciudat. De ce să omori un adversar care nu sepoate apăra ? Acum regret că ieri nu l-am luat deguler pe individul care mi-a deschis uşa.Domnul Lenormand trecu în balcon, vizită apoicamera domnului Kesselbach, verifică încuietorileferestrelor, zăvoarele uşilor.— Ferestrele erau închise cînd am sosit eu, spu-se Gourel.— încuiate sau încftise ?— Erau aşa cum le-aţi găsit şi dumneavoastră,îşi întări spusele inspectorul Gourel.Din salon răzbătu pînă la ei mai multe voci. Seîntoarseră în salon. Medicul legist examina deja ca-davrul în timp ce judecătorul de instrucţie, domnulFormerie se plimba în jurul lui.• La vederea celor doi, judecătorul Formerie ex-clamă :3Î

— Arsene Lupin ! în sfîrşit, mulţumesc ceruluică mi-a îngăduit să mi-l scoată în cale pe acest ti-uui „ ] Dt a^U". d .." ' ' n'Ti""!1 O <35-pV< i'IM rP-

vansa Arsene Lupin !judecatului 1^..ni.!.. ; uitase sv/ar.ia • •cu diadema prinţesei de Lamballe si mai ales ma-niera în care Arsene Lupin îşi bătuse joc de el. A-facerea era celebră în analalele Palatului de Justi-ţie. Uneori, judecătorul era ţinta unor ironii aşa cătrebuie să-i înţelegem satisfacţia cînd văzu cartea-de vizită plină de sînge. .— Crima e mai mult decît evidentă, murmurăCred că nu va fi greu să descoperim şi mobilulDomnule Lenormand, vă salut şi sînt încîntat..Judecătorul nu era deloc încîntat. PrezenţaLenormand îi dădea planurile peste cap, apoi» acta nu făcea nici un efort ca să-şi ascundă dispnfaţă de judecător.— Concluzia dumitale doctore, moartea a in-tervenit cu vreo douăsprezece ore în urmă, iar in-strumentul crimei, spuse judecătorul....'— Un cuţit cu lama foarte fină, domnule jude-cător, răspunse doctorul. Lama acestuia a fost ştear-să cu batista mortului...— Sigur că da, se vede bine urma. Acum asvrea să-l interoghez pe secretar şi servitor.Chapman fusese transportat'în camera lui-. Ju-decătorul seapropie de patul în care era întins.— Aşadar, domnule Chapman să auzim poves-tea dumitale.Chapman povesti cu amănunte evenimentele diiajun, menţiona neliniştea domnului Kesselbach, vijzita anunţată a aşa-zisului colonel şi agresiunea «cărei victimă fusese el.32

— A ! exclamă judecătorul, există şi un complice!C-i;.: ziceai c' : '-±cur.-.\ ?— Marco...Mc,,,......Asta v. r^, ^ important. Cind vcn:pune mîna pe complice, treaba va fi pe jumătateterminată.— Da, dar n-am încă mîna, observă domnulLenormand.— Cu siguranţă că o să-l prindem. Deci, dom-nule Chapman, spuneai că acest Marco a plecat i-mediat după domnul Gourel ?— Da, l-am auzit plecînd.— Şi după plecarea lui, ce-aţi mai auzit ?— Nişte zgomote, cînd si cînd, uşa era închisă." — Ce fel de zgomote ?— Sunete de voci. Individul...— Spune-i Arsene Lupin, ăsta-i numele indi-vidului.— Arsene Lupin a telefont undeva.— Excelent •! Vom interoga telefonista hotelului.Pe urmă a plecat si el ?— Numai după ce s-a asigurat Că sîntem binelegaţi.— Bineînţeles. La ora aceea 'făcuse deja crima.Altceva, domnule Chapman ?— Nu mai ştiu nimic. Oboseala, noaptea, m-aufăcut să dorm si numai dimineaţa...— înlănţuirea e perfectă, spuse judecătorul.Apoi stabili etapele anchetei cu tonul cu carear fi stabilit tot atîtea victorii.-^-. Are un complice, telefonul, ora crimei, zgomo-tele auzite... Nu ne râmîne decit să stabilim mo-bilul crimei. Fiind vorba de Arsene Lupin .mi seAfacerea Kessolbarh

IIpare că totul e clar. Ce ziceţi demnule Lenormand?— Deocamdată meditez...— Presupun că e vorba de un furt şi ca ceeace sa furnf r "i aflat asupra victimei. S •; găsitportofelul ?— L-am lăsat în buzunarul redingotei, spuseGourel.Trecură-cu toţii în salon. Judecătorul scoase por-tofelul din redingotă şi-i examina conţinutul. Găsinumai cîteva hîrtii fără importanţă.— Destul de ciudat. Domnule Chapman n-ai pu-tea să ne precizezi dacă domnul Kesselbach aveaasupra lui ceva de valoare ?— în ajun, adică .luni, am fost la Credit Lycnnais, unde domnul Kesselbach a- închiriat un safe.|— Un safe la Credit Lyonnais... Bine... Va trebui să-l cercetăm.— înainte de a pleca, domnul Kesseîbach a cerisă i se deschidă un cont cu vreo cinci-şase mii djfranci în bilete de bancă.— Acum e clar, spuse judecătorul.— Mai e ceva, domnule judecător, spuse Chap-man, de cîteva zile domnul Kesselbach era foarteneliniştit. Se gîndea la un proiect căruia îi acordao importanţă extraordinară. Domnul Kesselbach ţi-nea .la două obiecte : o casetă din abanos pe careo veţi găsi în safeul de la Credit Lyonnais si o micăservietă din piele neagră în care erau cîteva hirtii.— Şi servieta asta unde o ţinea ?— înainte de sosirea lui Arsene Lupin a băgat-oîn valiză.Judecătorul luă valiza si-o cercetă. Nu găsinimic.34

>— Perfect. Acum e clar totul. Cunoaştem vinova-tul, împrejurările in care s-a comis crima şi mo-N1''1 ei. Afacerea n-o să dureze mu!t Sînteţ! .!_ .,:.,r:îcu mine, domnule Lenormand ?- în nimic, .domnule judecat^, spu^i. LUJ^Jmand, spre stupefacţia celorlalţi}.între timp apăru şi comisarul de poliţie şi ime-diat după el o armată de reporteri. Cu toţii fură şo-caţi de răspunsul domnului Lenorman-d. Judecătorulpăru cel mai afectat.— Cu toate astea lucrurile sînt destul de cla-re şi simple. Arsene Lupin este hoţul...— De ce să fi omorît ? întrebă Lenormand..— Ca să fure.— 'Nu se prea potriveşte. Mai întli că domnul Ke-sselbach a fost legat de fotoliu. Deci nu-i mai pu-tea face nici un necaz lui Arsene Lunin. Doi : Ar-iene Lupin nra ucis niciodată. De ce ar fi făcux-oacum ? Şi mai ales să ucidă, un om cane nu se pu-tea apăra ?Judecătorul îşi mingîie mustăţile lungi si blonde."— Se pot da mai multe răspunsuri, zise elgînditor.— Care sînt acelea ?— Obiecţiunea dumitale n-are valoare decît înceea ce priveşte natura motivelor. Pentru rest sîn-tem de acord ?— Nu sîntem, preciza încă o dată Lenormand.Judecătorul sesiză tonul tăios al domnului Lenor-mand aşa că nu mai îndrăzni să-l contrazică, totuşicontinua :— Fiecare cu sistemul lui. As fi foarte curios s a J.cuonsc pe al dumitale, nu se lăsă el.35

j. -— Eu n-arn nici un sistem, mormăi LenarrriarvŞeful Siguranţei se ridică din scaun si făcu cî--

tiva paşi prin salon, sprijinindu-se în baston, înp.riu Hi. iui. tăceau. jiii\i destui ac- lu.^ai. sa vezi ut.'••>-nn în »"i»--. ni nu MPIH--I rlppît un lor- fio subordona1'ei, un buîrm piapinu şi şuured uomimnuu-i pe cei,lalţi prin forţa unei autorităţi căreia i se supune,fără însă a o accepta.După o lungă tăcere, Lenormand spuse :— Aş dori să vizitez şi camerele alăturatetui apartament.Directorul hotelului îi arătă imediat un plan. Ca?mera domnului Kesselbach nu avea o altă ieşiredecît uşa care ducea în vestibul, camera secretaru-lui în afară de uşa care ducea în vestibul mai co-munica si cu altă încăpere.— Aş vrea să văd camera secretarului, ziseLenormand.Judecătorul ridică din umeri.— Am controlat eu, uşa aceea era zăvorită iar.fereastra închisă.— Vreau totuşi s-o văd, repetă Lenormand.Directorul hotelului îl conduse în camera cu pri-.cina care era prima din cele cinci camere închiriatepentru doamna Kesselbach.Lenormand o cercetă atent, apoi si pe celelaltepatru. Toate uşile dintre ele erau zăvorite în am-bele părţi.— Niciuna din aceste camere n-a fost ocufiaj,Jpînă acuma ? îi întrebă el pe director.— Niciuna.— Şi cheile ?— Cheile sînt păstrate la portar.36

— Deci nimeni n-ar fi putut pătrunde aici ?— Nimeni în afară de cel care face zilnic aeri-sirea camerelor.—- F'ifî !~T:~n ^' oherH^t^"^ •-°'"~']Cel chemat se-numea Gustave Beudot. La între-;''iV •' '.'":1Uii L'JtVTrr: ••: •" .• ;r.:r.c^ ... .: ..juri ,:ichişese toate ferestrele de la cele cinci camere.— Pe la ce oră aţi făcut asta ? întrebă Lenormand.— Pe la orele 6 seara.— Şi n-ai observat nimic ?— Absolut nimic.-— Dar azi dimineaţă ?— Azi dimineaţă le-am deschis la ora opt.— Şi n-ai găsit nimic ?— Nu... nimic...Şovăi cîteva clipe, fapt care nu-i scăpă lui Le-normand.— Ce-ai găsit ?— Lîngă căminul din camera 420 am găsit otabacheră pe care vroiam s-o duc în astă seară labirou.— O ai la dumneata ?— Nu, e în camera mea. E o cutiuţă mică din.fier forjat, într-o parte pentru tutun şi foiţă de ţigarăşi în cealaltă parte loc pentru chibrituri. Pe easînt două iniţiale în aur, un M şi un L...— Ce-ai spus ? întrebă Chapman. Părea foartesurprins. O tabacheră din oţel forjat ?— Da, răspunse Gustave.— Cu trei compartimente pentru tutun ? Tutunfin, rusesc ?— Da.__ Du-te, te rog, şi adu-o. As vrea s-o văd cuochii mei ! spuse secretarul. -37

Lenormand fâcu un semn şi Gustave Beudot seîndepărtă.___ Aici sîn ^^'P^- ^ i r>iit^^ x-r— 1i 40 *) î ^ f v.- i "* c>,|— Da, răspunse directorul hotelului.o UciS^-etlOriu fiiiji.

— As vrea .să ştiu ce legătură găseşti că existăîntre, drama petrecută aici si cele cinci camerezăvorite ?Lenormand prefera să tacă. Cu toţii aştept?întoarcerea lui Gustave care întîrzia să apară.-— Unde este camera lui Gustave, domnule drector ?— Se află chiar deasupra noastră. E ciudatîntîrzie atît de mult, se miră şi directorul hoteluk— Vreţi să aveţi amabilitatea să trimiteţicineva după el ?— Mă voi duce chiar eu, spuse -directorul.— Merg şi eu, spuse secretarul şi amîndoi dispă-rură pe, coridor. Nu după mult timp se întoarsenumai directorul. Avea faţa răvăşită.— Ce s-a întîmplat ? strigă Lenormand.— E mort !...— Asasinat ?— Cred că da.— Mii de draci ! izbucni Lenormand. Am pierduto dovadă. Gourel, să se închidă toate intrările înhotel ! Dumneata directore, du-ne în camera luiGustave.Directorul se grăbi să iasă. După el Lenormand,care cînd să treacă pragul se aplecă şi ridică de jos38

un petec de hîrtie. Era o etichetă albastră care aveatipărit în mijloc un număr : 813 Demnul Lenormar.Jintroduse eticheta în portofel şi se grăbi să-i ajungăpe ceilalţi din urmă.5. -O rană fină, în spate, între cei doi omoplaţi.Medicul declară :— Exact aceeaşi rană ca la domnul Kesselbach.— Da, făcu şi Lenormand, este aceeaşi mînăcare a lovit si aceeaşi armă.Judecind după poziţia cadavrului. Gustave fusesesurprins în genunchi în faţa patului. Căutase taba-chera ascunsă sub saltea, braţul îi mai era introdussub saltea şi somieră. Tabachera însă dispăruse.— Se pare că tabachera ne-ar fi indicat maibine făptaşul, spuse judecătorul.— Probabil...— Cunoaştem însă iniţialele, un L şi M si astadatorită domnului Chapman...— Chapman ?! tresări Lenormand. Unde este ?îl căutară peste tot cu privirile dar nu-l văzurănicăieri.— Domnul Chapman a venit cu mine, spusedirectorul hotelului.— Adevărat, dar nu s-a întors cu dumneata !— L-am lăsat lîngă cadavru, preciza directorul.— L-ai lăsat singur ?— I-am spus : Rămîi te rog aici şi nu te mişca.— în preajmă m'ai era cineva ?— Nimeni.— Dar în mansardele vecine... sau -aici, după acestcolţ ?! Se putea ascunde cineva !39

Domnul Lenormand era furios, deschidea uşilecamerelor şi deodată o porni in goana cu o agiiiiattpe care nu io bănuia nimeni— Pe aici au luat-o ! strigă el.Lenormand coborî cele şase etaje cu o vitezăuimitoare: Jos îl găsi pe inspectorul Gourel în faţauşii principale.— N-a ieşit nimeni ?•— Nimeni.— Nici pe cealaltă uşă, din strada Orvieto ?— Acolo păzeşte Dieuzy.în holul imens, mulţimea pasagerilor se îngrămă-dise neliniştită si comenta evenimentele. Chemaţiprin telefon, servitorii hotelului apărură unul dupăaltul. Lenormand îi supuse imediat unui interoga-toriu. Nici unul nu-i putu da vreo lămurire. Descura-jat, Lenormand le dădu drumul la toţi, cînd o doam-nă de la etajul cinci îi spuse că întîlnise cu vreozece minute rnai înainte doi domni care coboraupe scara de serviciu între etajul patru si cinci.— Coborau foarte repede. Unul îl ţin'ea de rnînăpe celălalt, M-am mirat foarte mult văzîndu-i cumcoboară.— la-ţi putea recunoaşte ? întrebă Lenormand.— Pe primul cred. Avea capul întors cînd amajuns în dreptul lor. Era destul de mic ca staturăşi blond. Era îmbrăcat în haine negre iar pe capavea o pălărie moale, tot neagră...— Şi celălalt ?— Celălalt părea a fi un englez cu obraz mare,ras peste tot si cu haine în carouri. Avea capuldescoperit.Semnalmentele i se potriveau lui Chapman.40

Doamna continuă :—- Avea o înfăţişare foarte ciudată, părea nebun.-.Lenormand îi luă la întrebări pe toţi cei aflaţi înnoi.— TI Cunoaşteţi pe domnul Chapman ?— ua, domnule, stăteam deseuii Jc vciiL^ cu ei.•— Şi nu l-aţi văzut ieşind ?— Nu. Astăzi nu l-am văzut ieşind.Lenormand se întoarse către comisarul de poliţie.— Cîţi oameni ai aici, comisare ?— Patru.— Nu sînt suficienţi. Telefonează la comisariat sătrimită pe toţi care sînt acolo. Organizezi personalsupravegherea tuturor ieşirilor din hotel.— Dar pasagerii mei ? protestă directorul.— Puţin îmi pasă de pasagerii dumitale, îi strigăLenormand. în primul rînd datoria mea este să ares-tez, orice s-ar întîmpla...—- Crezi că s-ar putea ?... întrebă judecătorul.• — Nu cred, sînt sigur că asasinul se mai află înhotel.— Atunci, Chapman ?— Sînt puţine şanse ca să mai fie în viaţă.Gourel, ia doi oameni şi controlează camerele de laetajul patru. Domnule director, unul din oamenii du-mitale să-i însoţească. Gourel, pune-te pe treabă şideschide bine ochii. E vorba de o pradă importantă.Gourel şi doi poliţişti însoţiţi de unul din funcţio-narii hotelului dispărură pe scări.Lenormand rămase în hol, se plimba între intra-rea principală şi cea care dădea în strada Orvieto.— Domnule director, să se supravegheze bucătă-riile, ar putea ieşi cineva pe acolo ! Domnule director,dă dispoziţie telefonistei să nu facă nici o legătură41

telefonică nici unei persoane din hotel. Dacă se tele-fonează din oraş sâ-şi noteze persoana care a fostchemată... Domnule director, vreau lista cu toţi călă-tcrii din hotelul dumiuie, în special cei care începcu literele L şi M !Lenormand părea u" general care da ordine sub-ordonaţilor săi, ordine de care depindea soarta uneibătălii. Şi era o bătălie importantă care se dădeaîntre puternicul şef al Siguranţei si individul urmărit,fugărit, aproape prins, dar atît de viclean încît păreacă putea să scape de oriunde.Spaima îi domina pe toţi călătorii îngrămădiţi înholul hotelului, atenţi la cel mai mic zgomot venitde la etajele superioare. Unde era asasinul ? Undese ascunde el ? Nu cumva se află în mijlocul lor ?Nervii tuturor erau atît de încordaţi încît la celmai mic semn de revoltă, mulţimea ar fi spart uşilenăpustindu-se în stradă.Privirile tuturor se îndreptau înspre bătrinul .cuochelari şi părul cărunt, cu redingota măslinie sifularul cafeniu, care se plimba cu spinarea încon-. voiată de colo-colo. Din cînd în cînd sosea cîte untrimis al inspectorului Gourel.— Nimic nou ? întrebă Lenormand.— Nimic, domnule.De cîteva ori directorul hotelului încercă sarupă consemnul, situaţia ajunsese de nesuportatPrin birouri mulţi călători începuseră să protesteze.— Puţin îmi pasă de protestele lor, spunea Le-normand.— îi cunosc foarte bine pe toţi, spunea directorul.— Cu atît mai bine pentru dumneata.— Depăşiţi 'drepturile ce vă sînt îngăduite.— Ştiu.42

— Veţi fi admonestat.— Sînt convins.-— însuşi domnul judecător de instrucţie— L>omnul Formene sa mă lase in pace. Cei maibun lucru pentru dumnealui ar fi să continue in-terogatoriile tuturor servitorilor din hotel. Restul etreaba poliţiei. Mă priveşte şi pe mine.In clipa aceea apăru un pluton de sergenţi. Rapid,şeful Siguranţei îi împărţi în grupe pe care letrimetea la anumite etaje.— Domnule comisar, îţi încredinţez paza. Nici unmoment de slăbiciune, îmi iau răspunderea pentrutot ce va urma.Domnul Lenormand se îndreptă spre etajul doial hotelului.Cercetările fură zadarnice. Durară mai bine de ooră. Erau multe camere, peste şaizeci, trebuiau con-trolate băile, alcovurile, dulapurile. Nimic.Să se fi urcat asasinul din nou la mansardă ?Lenormand se hotărî să coboare.Fu anunţat că sosise doamna Kesselbach cu dom-nişoara de companie. Edwards, valetul primi sarcinasă o înştiinţeze despre moartea lui Kesselbach.Lenormand o găsi pe doamna Kesselbach în-tr-unul din saloane, zdrobită de durere, cu tot corpultremurînd de parcă era bolnavă de friguri.Era o femeie destul de înaltă, brunetă, ai căreiochi negri de o mare frumuseţe aveau reflexe deaur, mici puncte de aur asemănătoare paietelor caresclipesc în umbră. Domnul Kesselbach o cunoscuseîn Olanda, unde Dolores se născuse într-o vechefamilie de origine spaniolă : familia Amonti. Se în-drăgostise de ea fulgerător, si după patru ani, căsă-43

toria lor, consolidată de dragoste şi devotament, nuse zclruncî"'11'- -.Ici'o clipă.Lenonr.and se prezentă. Femeia îl privi fără să-irăspund:; u ._^'.\:.. Siguranţei tăi_u, pcuiru ca doamnaKesselbach părea că nu înţelege ceea ce i se spune.Şi dintr-o dată începu să plîngă în hohote şiceru să fie dusă să-şi vadă soţul.Lenormand ieşi şi în hol dădu de Gouiie care-iîntinse o pălărie.— Ce-i asta ?— Am găsit-o pe scara de serviciu, la etajuldoi.Era o pălărie moale, neagră din pîslă. înăuntrunici o căptuşeală, nici p etichetă.— Cred că nu există nici o îndoială...:— La celelalte etaje, nimic ?'— Nimic. Am controlat peste tot. N-a mai ră-mas decît etajul unu. Pălăria dovedeşte că omulnostru a cobo-rît pînă acolo. Cred că sîntem aproape.— Sper să fim.Cînd fură la capătul de jos al scării, Lenormandse întoarse spre Gourel.— Caută-l pe comisar şi spunei să pună cîte doioameni la fiecare scară, cu revolverele în mînă. Sătragă în oricine nu se supune ordinelor. Chapmantrebuie salvat.Urcă scara la etajul întîi. Poliţiştii intrau şiieşeau din camere. Coridorul era pustiu. Unii pasa-geri se încuiaseră în camere, astfel că uneori tre-buiră să bată mult timp pînă ce li se deschideauşa. Alţi doi poliţişti examinau bucătăria.Deodată atenţia îi fu atrasă de nişte strigăte. Segrăbi să ajungă'acolo. Poliţiştii se opriseră la mijlo-cul culoarului, La picioarele lor se vedea o formă

omenească." Lenormand se aplecă şi o întoarse cuiată m sus.— Chapman ! murmură el. E mort.Un lular de mătase albct ii alungea gîtul. 11 des-făcu. Apărură pete roşii, si şeful Siguranţei .constatăcă fularul ţinea lipit de ceafă un tampon gros devată însîngerată.Acelaşi fel de rană, categorică, nemiloasă.Anunţaţi imediat, apărură judecătorul şi comi-sarul.— N-a ieşit nimeni ? întrebă Lenormand. Nici" unsenin de jos ?— Nici unul, răspunse comisarul.— Crima asta n-a fost înfăptuită aici. Mîinilevicleniei sînt reci. Probabil că s-a săvîrsit dupăcelălalt.— Dar cum a ajuns aici ? Cineva l-ar fi văzut, afost un du-te vino uriaş pe acest coridor !— încă nu ştim unde s-a făcut crima. Domnuledirector ! Fii te rog amabil si deschide toate uşilede pe acest coridor. Dumneata comisare du cada-vrul într-o cameră neocupată. Iar dumneata, dom-nule judecător află că nu cu vorbe se caută uncriminal ci cu fapte.Directorul hotelului începu să deschidă uşilecamerelor. La stingă se aflau trei camere si douăsaloane, care compuneau un apartament neocupat.Domnul Lenormand îl cercetă cu atenţie. La dreapta,patru camere. Două erau ocupate de un oare-care domn Reverdat şi de un italian, baronul Giaco-mini, amîndoi fiind plecaţi d;n hotel în ziua aceea.In a treia găsiră o bătrînă domnişoară englezoaică,care era culcată, în a patra un englez care citea şi45

fuma liniştit şi pe care tot vacarmul din hotelreuşise să-l distragă de !a lectura saNumele englezului era Parbury, maiorul Parburv.TYrrhe/iţiiîe şi interogatoriile nu dădură nici ^rezultat. Bătrîna domnişoară "nu auzise nimic, nicimaiorul Parbury. Nu găsiră nici un indiciu dincare să., reiasă că Chapman ar fi fost omorît îvreuna din aceste camere.— Ciudat... Toate astea sînt bizare, spuse judecătorul. Apoi continuă : înţeleg din toate astea dii.ce -în ce ,mai puţin. Există o anumită înlănţuire decircumstanţe, asupra cărora, nu mă pot pronunţa.Dumneata ce părere ai, domnule Lenormand ?Lenormand se pregătea să-i "dea una din re-plicile lui tăioase, cînd apăru inspectorul Gourel :gîfîia de atîta efort.— Domnule şef... s-a găsit... asta... jos... înbiroul hotelului... pe un scaun...Era un pachet de dimensiuni mici, învelit într-obucată de pînză neagră.— A fost desfăcut ? întrebă Lenormand.— Da, dar cînd au văzut ce conţine, l-au strînsla loc...— Desfă-1.Gourel desfăcu mătasea' neagră şi dădu la ivealăo pereche de pantaloni şi o vestă din molton negru,care fuseseră împachetate în grabă. In mijloc sevedea un' prosop pătat cu sînge si care fusese în-muiat în apă, fără îndoială pentru a se îndepărta'urmele mîinilor care se şterseseră cu el. în prosop,un stilet din oţel, cu miner aurit. Era roşu de sîn-ge, de sîngele celor trei oameni asasinaţi' cu el. Siasta în numai cîteva ore, în mijlocul a trei sute deoameni care circulau prin imensul hotel.46 •m

lirlP

Edwards recunoscu imediat stiletul stăpînului său.Chiar înainte de agresiunea lui Arsene Lupin, îl, Szuse pe masa domnului KesselMch— Domnule director, se adresă Lenormand,consemnul este ridicat. Goure' • .1 d:' ''(lin s" -..elibereze intrările.— L'-am scăpat ? Arsene Lupin a putut să fugă ?întrebă Formerie.— Nicidecum, răspunse Lenormand. Autorultreitului asasinat, se află în hotel, într-'una dincamere, sau mai degrabă printre pasagerii din hol-sau saloane. După opinia mea, a locuit In acest hotel— Imposibil ! Apoi să-si fi schimbat hainele ?Şi de unde şi-a luat altele ?— Nu ştiu, dar asta e credinţa mea.— Şi-l laşi să iasă aşa din hotel, cu manile înbuzunare ?— Acela care va pleca cu mîinile în buzunare,acela va fi asasinul. Domnule director, as vrea sămerg în biroul dumitale. Vreau să examinez listacălătorilor.Coborîră în biroul directorului. Acolo găsirăcîteva scrisori adresate domnului Kesselbach pe careLenormand le dădu judecătorului do instrucţie.Se mai afla acolo un colet, adus de serviciupostai din Paris, hirtia coletului era în parte ruptă,astfel că domnul Lenormand putu să vadă o casetădin abanos pe care era gravat numele lui RudolphKesselbach.O deschise, în afară de oglinda spartă, în casetănu se afla decit cartea de vizită a lui Arsene Lupin.47

Un amănunt interesant îi atrase atenţia şefuluiSiguranţei. O mică etichetă albastră, identică cucea găsită de el în apartamentul ocupat de Kessel-bac*'- Eticheta aveain813.

l— Auguste, să intre domnul Lenormand.Aprodul ieşi, şi după cîteva minute J l introduse'pe şeful Siguranţei, în vastul cabinet din ministe-rul din Place Beauveau, se mai aflau trei persoane :vestitul Veleglay, liderul partidului radical de trei-zeci de ani, actualmente preşedintele consiliului siministru de interne ; domnul Testard, procurorugeneral si prefectul poliţiei, Delaume.La intrarea lui Lenormand se ridică să-l întîmpine numai.domnul Valenglay.— Sînt sigur, scumpul meu Lenormand, că' ştimotivul prezenţei dumitale aici.— Afacerea Kesselbach ?•— Da.Afacerea Kesselbach ! Nu era nimeni care să mvorbească despre ea ! O afacere .destul de încurcaţicare pasiona nu numai societatea franceză ci chiaisi unele cercuri din străinătate. Cele trei asasinatăcomise într-un mod atît de barbar n-au stîrnit atîtedcomentarii ca reapariţia lui Arsene Lupin.Arsene Lupin !De patru ani dispăruse fără urmă. Nimeni numai auzise vorbindu-se despre el. Se dăduse lafund ? Era mort ? Poliţia îl considera mort. Era maisimplu, mai comod.Unii însă îl credeau în viaţă, retras undeva pe-,un anumit domeniu împreună cu familia, în timp48

ce alţii pretindeau că, scîrbit de deşertăciunea aces-,tei lumi se retrăsese într-o mînăstire.Şi iată-l apărînd din neant ! Iată că' reîncepuseiupla împotriva acestei societăţi pe care cu sigu-ranţă o ura rrniH de tot. Numai că de astă datăArsene Lupin ucisese ! L'egenda eroului simpatic,a aventurierului plin de cavalerism şi sentimental,fu distrusă de viziunea monstrului feroce. Mulţi-mea începu să- se teamă de idolul ei de odinoară şiindignarea ei se îndreptă asupra poliţiei, înaintemulţimea se amuza, comisarul burduşit era iertatpentru felul comic în care se lăsase burduşit. Glumase îngrosase si înt-un elan: de revoltă, lumea ceresocoteală autorităţilor.în ziare, la întruniri publice, pe _stradă, chiar side la tribuna Camerei, se produseseră explozii demînie, încît guvernul se nelinişti si caută prin toatemijloacele să domolească surecitatea publică.— Domnul Lenormand ştie perfect de bine des-măris'e de multe ori afacerile poliţiste aşa că îşi luaangajamentul ca împreună cu şeful Siguranţei, pecare-l preţuia foarte mult, să rezolve afacereaKesselbach.— Da, scumpul meu Lenormand, e vorba de afa-cerea Kesselbach. înainte de a vorbi despre ea, ţinsă-ţi atrag atenţia asupra unui punct care-l neliniş-teşte foarte mult pe domnul prefect al poliţiei. Dom-nul Delaume, vrei să-i explici dumneata despre ceeste vorba ?— Domnul Lenormand ştie perfect de bine des-pre ce este vorba, începu prefectul poliţiei. Noi ammai discutat despre asta si i-am spus ce gîndescdespre purtarea sa, destul de incorectă de la Palace-.Hotel. Toată lumea era indignată.49

După ce rosti aceste cuvinte domnul Delaume îşiprivi subalternul care se ridicase în picioare şi sco-sese din buzunar o coală de hîrtie. O netezi cupalma si o depuse pe masă în ţaţa domnului Va-lenglay.— Iată, domnule preşedinte, demisia mea.Valenglay sări,în picioare.—• Ce face ?! Demisia dumitale ? Pentru o sim-plă observaţie pe care ţi-a făcut-o domnul prefectal poliţiei ? Observaţia pe care eu nu o iau în sea-mă?! Trebuie să recunoşti, dragul meu Lenormandcă ai un caracter destul de bizar. Bagă hîrtia înapoiîn buzunar şi să vorbim serios.Şeful siguranţei se aşeză din nou în scaun întimp ce preşedintele consiliului continuă : -— Domnule Lenormand, reintrarea în scenă alui Arsene Lupin ne deranjează. Ne-a sîcîit destulăvreme dobitocul ăsta. Pe atunci măcar avea hazşi-l mai puteam suporta, acum însă, lucrurile s-auschimbat. A ucis şi asta e destul de grav.— în acest caz, domnule preşedinte, ce doriţide la mine ?— Cum adică ce dorim de la dumneata ? Dar efoarte simplu ! Arestarea lui Arsene Lupin si dupăaceea; capul lui !—• Arestarea lui o promit, ea se poate produceoricînd. Capul însă, nu cred.— Dacă va fi arestat, există Curtea de juraţi,condamnarea lui inevitabilă si după aceea... esa-fondul.— Nu.— Şi de ce nu ?— Pentru că Arsene Lupin n-a ucis.— Poftim ?50

Preşedintele consiliului îşi lungi gîtul spre Le-nurmana.— Dar cadavrele de la Plalace—Hotel ? Mu acolos-au produs cele trei asasinate ?— Asta este adevărat dar nu Arsene Lupin le-asăyîrşit.Şeful Siguranţei rosti cuvintele cu mult calm,procurorul şi perfectul poliţiei săriră de pe scaune,protestînd. Valenglay insistă :— Presupun, Lenormand, că ai motive serioaseca să susţii această ipoteză ?— Dar nu e o ipoteză ci o certitudine.— Ai dovezi ?— Două. Mai întîi .sînt cele de ordin moral şipe care le-am exprimat faţă do domnul judecătorde instrucţie şi pe care ziarele le-au reluat cu luxde amănunte, înainte de toate, Lupin nu ucide. A-poi de ce să fie ucis, din moment ce îşi atinsesescopul şi nu avea de ce să se teamă fiindcă adver-sarul său era legat şi cu căluş la gură.— Asta e adevărat, dar faptele ?— Faptele sînt în favoarea ipotezei mele. Cesemnificaţie poate avea prezenţa Arsene Lupin încamera unde s-a găsit tabachera ? Pe de, altă parte,hainele găsite şi care am stabilit că erau ale asa-sinului nu sînt pe măsura lui Arsene Lupin.— Deci îl cunoşti ? *— Eu nu. însă Edwards l-a văzut, inspectorulGourel l-a văzut, şi declaraţiile lor sînt destul deconcludente.— Atunci carc-i opinia dumitale ?— Ceea ce ştim la ora actuală.este că : un indi-vid, să zicem că ar fi Arsene Lupin, a dat buzna încamera domnului Kesselbach, în jurul orei două...51

în clipa aceea prefectul poliţiei izbucni în ho-|hote de ris.Dă-mi voie să-ţi atras atenţia că te cam gră-|beşti cu afirmaţiile. S-a stabilit că la ora trei, dom-nul Kesselbach a intrat la Credit Lyonnais, a cobo-lrît în sala seifurilor şi că cea mai bună mărturieiîn acest sens o constituie semnătura lui din re-[gistru.Lenormand îl lăsă să termine apoi netulburat îşi|continuă expunerea :— Pe la orele două, Lupin, ajutat de un compliceicu numele de Marco, l-a legat pe domnul Kesselbach,i-a luat toţi banii pe care-i avea asupra lui, l-asilit într-un fel sau altul să-i spună cifrul seifuluide la Credit Lyonnais. Acolo s-a dus complicele luiArsene Lupin, acel Marco. Opinia mea este că aumai avut un complice care semăna destul de binecu domnul Kesselbach, acest lucru, nu era greu derealizat. Cei doi au golit seiful de conţinut după care,i-au comunicat prin telefon lui Arsene Lupin cătotul este în ordine, Arsene Lupin nu mai avea de.,ce să stea în apartamentul domnului Kesselbach, aşa-că a plecat fără a-i face vreun rău.— Să admitem că totul s-a petrecut aşa cum,a-i spus dumneata, ce mă miră pe mine cel malmult e faptul că "Arsene Lupin a riscat atîta pentrucîteva bilete de bancă ! f

— Arsene Lupin a sperat la mai mult, adicăsă pună mîna pe un anumit obiect, în cazul nostru,o mică servietă din piele neagră sau pe o casetădin abanos. Pe" casetă ştim că a pus mîna fiindcăne-a trimis-o- astăzi, dar goală. Presupun că1 acumh 9.

"nnnn'.-p proiectul n? r--ire ''""^-lul kteriţiona să-l realizeze.I" proiect? C" '""! dt , -oiec " intrebă pre-şedintele.—r Asta nu mai ştiu. Am luat legătura cu domnulBarbareux cel însărcinat de Kesselbach să-i găseas-că un anumit individ cu numele de Pierre Leduc,se pare că e vorba despre o haimana. Nu mă între-baţi ce legătură poate fi între Kesselbach şi acestPierre Leduc fiindcă nu ştiu.— După afirmaţiile dumitale, Arsene Lupin l-alăsat în viaţă pe domnul Kesselbach, atunci ce s-â în-tîmplat după plecarea lui ?— La căderea nopţii un individ a pătruns înapartament...— Pe unde ?— Prin camera nr. 420, una din" camerele reţi-nute de către Kesselbach. Individul a avut o cheiefalsă...— Eroare, dragul meu Lenormand, strigă pre-fectul poliţiei, între camera asta şi restul aparta-mentului este o uşă care a avut zăvorul tras. Amconstatat asta...— Aţi omis balconul.— Balconul ?•— Exact. Un om îndemînatic poate să treacăfără greutate într-o parte sau alta. I-am . găsiturmele.— Nu sîht de acord. Ferestrele toate au fostgăsite închise.— în afară de una singură, aceea de la cameradomnului Chaprhan.Cîteva clipe domni tăcerea,53

— Prin urmare a venit altcineva la KesselbachCu ce scop ?— NTI ştiu Cred că şi el căuta ceea ce a căuta*Arsene Lupin. JN-o fi găsit ceea ce se aştepta săgăsească şi atunci l-a ucis pe domnul Kesselbach.— între cei doi, Arsene Lupin şi individul carea venit după plecarea lui, se va da o luptă pentruceva anume ?— Lupta a şi început. Asasinul a găsit o cartede vizită de-a lui Arsene Lupin, a prins-o cu aculde cadavru. Toate aparenţele sînt împotriva lui Ar-sene Lupin. Asasinul nu trebuie să fie altul decîtArsene Lupin.— Un calcul ingenios.— I-ar fi reuşit stratagema dacă n-ar fi făcuto greşeală.— Ce fel de* greşeală ?—• Tabachera. Â pierdut-o în camera 420, undoa fost găsită de către Gustave Beudot. Din clipaaceea, ştiindu-se descoperit...— Cum a putut afla asta ? |— Simplu de tot. Ancheta s-a desfăşurat cu uşiledeschise. E cert că asasinul se ascundea printre ceifaflaţi acolo. Cînd judecătorul l-a trimis pe Gustav<-să aducă tabachera găsită, asasinul l-a urmărit b1-a ucis. A fost cea de a doua victimă.— Dar a treia victimă ? întrebă preşedinteiconsiliului.— A treia victimă a murit datorită unei greşel:

Văzînd că Gustave nu mai vine, Chapman s-a du •după el. Era curios să vadă tabachera. Cred că l-ajsurprins pe asasin acolo. Criminalul l-a tîrît după Jel într-una din camere unde l-a şi ucis.54

— .Afirmaţia dumitale nu mi se pare destul deconvingătoare. Chapman ştia că asasinul lui Ke-sselbaoh şi al lui Guaiuvt era a^uiu, tuni uu t>-alăsat tîrît ?— Cînd voi avea uui amanunle va voi răspundesi la această întrebare.— S-a mai vorbit despre nişte etichete albastre,ce ne poţi spune despre ele ?— E adevărat, una lipită pe casetă şi alta găsităde mine pe covorul din cameră.— Ce importanţă au aceste etichete ?— Etichetele în sine n-au prea mare importanţă.Singurul element notabil este numărul 813 scris demîna lui Kesselbach. Asta a .stabilit comisia deexpertiză.— Numărul 813 ?— Da.— Ce reprezintă el ? .— Nici de astă dată nu ştiu.— N-ai nici o bănuială ?— Niciuna. Pot să vă spun că doi dintre oame-nii mei sînt cazaţi la Palace-Hotel şi urmăresc petoţi călătorii. Asasinul se afla printre cei care auPlecat sau vor pleca imediat.— în cursul anchetei s-a mai menţionat un te-lefon primit din afara hotelului.•— Maiorul Parbury a fost căutat din oraş.— Ceva deosebit în legătură cu el ?— Pînă acum nu. Oamenii mei îl supraveghează.•— Cum ai de gînd să-ţi continui cercetările ?— Deocamdată sînt convins că asasinul este unuldintre cunoştinţele lui Kesselbach. li cunoştea obi-ceiurile şi mai ales îi cunoştea motivul pentru careacesta se afla la Paris.55

— După opinia dumitale nu e un profesionist acrimei ?!— De o mie de ori nu ! Crima a fost comisă ci;:::., :tă abilitate si inuia/neaiă dai d.biea au fost dicţaţe de împrejurări. Asasinul îl vm' răuta în primi'linJ ni anturajul domnului Kesselbach cît şi aidoamnei Kesselbach. Mai ştiu că Gustave Beudota fost omorît pentru că găsise tabachera iar Chapmân pentru că intuise cine ar fi posesorul tabacherei. Amintiţi-vă de reacţia lui la descrierea tabacherei. In clipa aceea Chapman a avut revelaţiadramei. Dacă ar fi văzut tabachera ne-ar fi spusmulte lucruri interesante. Mai ştim că pe tabachere1

se aflau două iniţiale : un L şi M.Tăcură din nou fiecare adîncit în propriile ginduri.— Mai cred că.Chapman îl cunoştea pe asasin.Numai aşa se explică faptul că acesta l-a urmaifără şovăială- pe culoarul hotelului.— Mda... toate astea sînt bune şi frumoase darde înaintat nu prea am înaintat.— Eu am altă părere, spuse Lenormand.— Scopul întrevederii noastre nu este acela dea elucida misterul ce planează asupra celor trei cri 'mă ci de a oferi o satisfacţie publicului. Pe mine;nu mă interesează cine e asasinul, că sînt mai mulţi |sau numai unul singur ! Vreau ca publicul să nu-si|piardă încrederea în justiţie.— Ce pot face eu ?— Să le dai satisfacţia pe care o doresc.— Explicaţiile de pînă acum...— Sînt vorbe, scumpul meu Lenormand, spuspreşedintele consiliului. Publicul vrea fapte. Un şirgur lucru l-ar mulţumi : o arestare.56

—' Dar nu putem aresta pe primul venit !— Cred că ar ii mai bine decît sa nu arestam-c rr'-'ieni, răspunse Yalenqlav zîmVMrid. Esfi <-iC"rpe Edwards, valetul lui Kesselbach ?— Bineînţeles, apoi ar fi periculos şi ridicol.Cred că domnul procuror general n-ar dori să nefacem de rîs. Şînt doi oameni care pot fi arestaţi :asasinul şi Arsene Lupin.— Şi de ce n-o faci ?— Arsene Lupin nu poate fi arestat cu una cudouă. Trebuiesc luate măsuri excepţionale, mai alescă el apare după o perioadă destul de lungă în ca-re s-a crezut că e mort.Valenglay se enervă brusc şi izbi cu piciorulîn podea.— Cu toate astea trebuie s-o facem! Ştii preabine că ai destui duşmani puternici si că dacă n-aşfi eu aici... Mai sînt complicii lui Arsene Lupin,acel Marco, sau omul care s-a dus la Credit Lyonnais.— Credeţi că ar. fi de ajuns, domnule preşedinte?— Sigur că ar fi !— Bine, acordaţi-mi atunci opt zile.— Opt zile ?! E prea mult ! Apoi nu înţelegi căe vorba de cîteva ceasuri ?— Cîte ceasuri îmi daţi ? întrebă liniştit Lenor-mand.Valenglay îşi scoase ceasul din buzunar şi-l puseîn faţa lui pe birou.. •— îţi dau zece minute, scumpul meu Lenormand.Şeful Siguranţei îşi scoase şi el ceasul, şi-l puselri faţa lui apoi spuse clar:•— îmi acordaţi cu patru minute mai mult de-C]t am nevoie, domnule preşedinte.57

Valenglay îl privi buimac.— Ce vrei să spui ?— Spun că cele zece minute acordate sînt nreamulte. N~am nevoie decît de şase minute.— Ei nu zău, gluma asta e prea riscantă !Lenormand se ridică din scaun şi se apropie defereastră. O deschise şi făcu un semn către doioameni care se plimbau prin curtea ministerului.Apoi se întoarse către ceilalţi.— Domnul procuror general, te rog să- ai ama-bilitatea de a semna un mandat de arestare pe nu-mele lui Auguste-Maximin-Philippe Daileron, învîrstă de patruzeci şi şapte de ani. Profesiunea olas în alb.Lenormand se duse apoi spre uşă şi o deschise.— Poţi să intri inspectore Gourel, şi dumneataDieuzy..Cei doi inspectori intrară în cameră.— Ai cabrioleta la dispoziţie, Gourel 1— Da.Lenormand se apropie de preşedintele consiliului— Domnule preşedinte sînt gata. Insist însă cutoată tăria să renunţaţi la această arestare. Ea poatesă-mi dea toate planurile peste cap.— Domnule Lenormand ţin să-ţi atrag atenţiacă nu mai ai decît douăzeci si patru de secunde.Lenormand îşi reprimă un gest de nervozitate,străbătu încăperea de la dreapta spre stingă, spri-jinindu se în bastonul său, apoi se aşeză şi luîndo hotărîre zise :— Domnule preşedinte, prima persoană care vaintra în această încăpere va fi cea a căre-i arestareaţi dorit-o împotriva voinţei mele.5&

Numai cincisprezece secunde, Lenormand, spu-se preşedintele.£>.....r.\ orsi -l!^<î: r-.-.r-1-r.ov, -, o - n o q f-r- °

Inspectorul Gourel confirmă prin înclinareaCt-ii J L.1Î U i .

— Ei bine, domnule procuror general aţi sem-nat mandatul ?— Numai zece secunde, Lenormand.—. Domnule preşedinte, vă rog să aveţi amabi-litate să sunaţi.Valenglay sună.Aprodul apăru în cadrul uşii şi aştepta.Valenglay se întoarse spre Lenormand.— Acum aşteptăm ordinile dumitale. Cine săfie introdus ?.— Nimeni.— Dar individul a cărei arestare ne-ai promis-o?— Individul se afla aici.— Nu înţeleg nimic. N-a intrat nimeni ?— A intrat.— Asta-i.bună !.:. Lenormand, ce faci? îţi baţijoc de noi.?— Departe de mine gîndul aste.— Dar n-a intrat nimeni !— Am fost patru" în această cameră, domnulePreşedinte şi a mai intrat cineva.Valenglay tresări surprins.— Poftim? Dar bine, asta e curată nebunie!...Ce vrei să spui ?Cei doi inspectori se strecurară între aprod siuŞâ. Lenormand se apropie de aceasta şi-i puse" pe umeri. Rosti cu glas-tare :59

••—- în numele legii, Augustin-Maximin-PhilippeDaiierou, prim aprod la prezidenţia consiliului, tearestez !Bravo, domnule Lenorrnnnd i E mult timp de cîndn-am mai rîs cu atîta poftă. . ,'Lenonnand se apropie de procurorul general.— Domnule procuror general, nu uita să pui pemandat profesiunea individului Dailerou... primaprod le prezidenţia consiliului.— Prim-aprod la prezidenţia, consiliului ?! bol-borosi -Valenglay în timp ce se ţinea cu mîinile deburtă. Are şi Lenormand nişte invenţii ! Publiculvrea o arestare... pac! trînteste una să te ţii derîs, nu alta ! Şi pe cine arestează ? Pe primul aprodde la prezidenţia consiliului ! Ei, bine Lenormand,ştiam că ai o mare doză de imaginaţie dar nici chiaraşa, dragul meu ! Ce îndrăzneală !De la începutul scenei Auguste nu se mişcasesi părea că nu înţelege ce se întîmplă jn jurul lui.Pe faţă avea întipărită o "expresie de buimăceală.Se uita pe rînd la cei prezenţi în cameră -fă-1c în J un efort de a le înţelege cuvintele.Lenormand îi spuse cîteva cuvinte inspectoruluiGourel care ieşi din cameră.— Ei bine, Auguste, n-ai ce face. Te-am prinsSă dăm cărţile pe faţă. Ce-ai făcut marţi ?j— Nimic. Am fost aici.— Minţi. Era \ziua ta liberă si n-ai fost aici.-— A, da îmi aduc aminte, am ieşit să mă pi i m'cu un amic din provincie...60

- — Pe amicul ăsta II chema Marco ? Şi v-aţiphrsjnbat la Credit Lyonnais, pe la sala seifurilor ?_ p., ••) p0 ţrlnr."m": ". c" -^tl "? M-ir/^o'' NI]

-un osc pe nimeni cu numele asta.sub ochi o pereche de ochelari cu ramă de aur.• — Da' de unde ! Eu nu port ochelari.v — l-ai purtat ' cînd te-ai dus la Credit LyonnaisŞi t e-nr dat drept Kesseibach. Ochelarii ăştia au fostridîv-aţi din locuinţa ta care se află în strada Co-lise e nr. 5, închinată sub numele de Gerome.— Eroare ! Eu dorm la minister.— Dar îţi schimbi hainele acolo cînd te duci să-ţiiei locul în banda lui Arsene Lupin.Auguste îşi trecu mîria peste faţa acoperită desudoare.— Nu înţeleg ce spuneţi, domnule...— Vrei ceva ca să înţelegeţi mai bine ? Să-ţiarutăm atunci iŞi Lenormand scoase din buzunar o bucăţică decu antentul ministrului pe care se putea citiKesseibach.— Această hîrtiulă a fost găsită sub biroul du-mitale chiar aici la minister. Ai făcut exerciţii pen-trL> imitarea scrisului, a semnăturii lui Kesseibach.Asta nu e dovadă ?Ceea ce se petrecu în clipele următoare durăpuţin si îi 'Surprinse pe toţi. Cu un pumn binetir>tit, Auguste îl cuioă la podea pe Lenormand,"upă care se repezi la fereastra deschisă, încalecăPervazul, sări în balcon şi de acolo în curtea mi-n'Sterului.61

— Mii şi milioane de draci ! strigă Valenglay.Apucă clopoţelul şi-l făcu să sune cu furie alergăapoi la fereastră.— Nu vă mai agitaţi atita, domnule preşedinte !spuse Lenormand— Cum să nu mă agit ! Canalia de Auguste !...— Am prevăzut acest deznodămînt, contasemchiar pe el. Nu există mărturie mai bună... Aştep-tăm cîteva minute...Dominat de atîta sînge rece, Valenglay se aşezăîn scaun. După cîteva, minute intră inspectorul Gou-rel care-l ducea de guler pe Auguste.— Adu-l aici, Gourel, zise Lenormand. S-a lăsat ?— A încercat să mă muşte, l-am ţinut însă binerăspunse Gourel. • '— Bine, inspectore. Du-l la poliţie cu cabrio- ,leta dumitale. Umblă sănătos, domnule Auguste !Valenglay se amuza teribil. Ideea că prim-apro-dul^de la prezidenţia consiliului era unul din com-plicii lui Arsene Lupin i se părea cea mai încîn-tătoare ironie.— Bravo, scumpul meu Lenormand, toate asteasînt formidabile, dar cum ai procedat ?— E -cit se poate de simplu. Ştiam că domnulKesselbach se adresase agenţiei Barbareux si că-Arsene Lupin se prezentase la el. ca din parteaagenţiei. Am investigat în această direcţie si amdescoperit că cel care beneficia de anumite infor-maţii era un oarecare domn <Gerome. Dacă nu mi-aţifi poruncit să-l arestez l-aş fi supravegheat zi şinoapte şi as fi ajuns la ceilalţi complici, Marco şide ce nu la Arsene Lupin.62

— Vei ajunge şi la Arsene Lupin, sînt sigur deasta. Mai sînt sigur că v;.-.- a^i.stu la un spectacolpasionant, lupta dintre dumneata şi Arsene Lupin.Eu pariez pe dumneata.— Vă mulţumesc, domnule preşedinte, mai spuseLenormand si părăsi încăperea.A doua zi de dimineaţă, ziarele pariziene pu-blicau următoarea scrisoare pe prima pagină :p „Scrisoare deschisă domnului Lenormand, şefult Siguranţei.'"J-2 Primiţi vă rog felicitările mele, scumpe domn şi* prieten, pentru arestarea aprodului Gerome. E o«j, Ispravă reuşită, excelent pusă la punct de către|| dumneavoastră. Felicitările mele pentru felul inge-f nios în care i-aţi dovedit preşedintelui consiliuluiJ" că nu eu sînt asasinul domnului Kesselbach. De-£ monstraţia dumneavoastră a fost clară, logică, in-3* discutabilă şi mai ales, veridică. După cum bine aţi^ susţinut eu nu ucid. Vă mulţumesc că aţi întăritacest aspect al problemei. Stima contemporanilor* niei şi a dumneavoastră scumpe domn, îmi sînt nece-sare, în schimb, daţi-mi voie să vă ajut la urmă-rirea asasinului si să vă dau o mînă de ajutor înafacerea Kesselbach. Afacere interesantă, puteţi sămă credeţi, atît de interesantă' încît voi ieşi din.refugiul meu, unde am trăit în ultimii "patru ani,printre cărţile şi bunul meu cîine Sherloch, îmi voichema toţi vechii camarazi şi mă arunc din nou63

în viitoare. Ce ^surprize neprevăzute are viata !Tn^-rr?. colaboratorul d^neu.o-,,,,.., i Fiţi sigurscumpe domn şi prieten, că sînt îm-întat si ră anro-^•icc la justa ei vaiuaie a^a^ta lavuare a destinului.Semnat : Arsene Lupin"„Post-scriptum.încă un cuvînt, pentru care nu mă îndoiesc cămă veţi aproba. Avînd în vedere că ar fi nedemnca un gentleman care a avut gloriosul privilegiude_ a lupta sub drapelul meu, să putrezească pepaiele umede ale ' închisorilor dumneavoastră, socotde datoria mea să vă previn că peste cinci 'săptă-mîni, vineri 31 mai, îl voi elibera pe domnul Ge-rome, înaintat de mine la gradul de prim aprod laprezidenţia consiliului.. Vă rog să nu uitaţi data •vineri 31 mai. A.L."7.Un parter în colţul pe care-l face bulevardulHaussmann cu strada Courcelles. In acest parterlocuieşte prinţul Sernine.Prinţul Sernine, unul .din membrii cei mai stră-luciţi ai coloniei ruse din Paris şi al cărui numeeste mereu menţionat la rubrica ' „Deplasărilor sivilegiaturile" personalităţilor din Paris.Este ora 11 dimineaţa. Prinţul intră în cabinetul'sau de lucru. E un bărbat la vreo patruzeci de ani,în al cărui păr castaniu se văd deja cîteva fireargintii. Are tenul sănătos, mustaţa stufoasă si fa-voriţi tăiaţi scurt. E' îmbrăcat corect cu o redin-64

gotă cenuşie strînsă pe talie si o jiletcă din pichetalb.— Hm, 2ibe el tu jumătate de _;l.v,, c-" p-;-l ^•i stă zi vom avea o zi destul de gree.Deschise o uşa care auctru intr-u încăpui v. ^f-''rată şi unde se aflau deja cîteva persoane.— Varnier e aici ?Cel strigat se ridică în picioare.— Intră, Varnier !Varnier era un om cu înfăţişare de mic burghez,mărunt, voinic, zdravăn pe picioare. Prinţul închiseuşa după dînsul.— Ei bine, Varnier : unde ai ajuns ?— Totul e gata pentru diseară.— Perfect. Povesteşte în cîteva cuvinte.— Din ziua asasinării domnului Kessell»ach,doamna Kesselbach, după ce a studiat ofertei^ pecare i le-aţi trimis, a ales ca locuinţă Căminul pen-tru doamne din Garches. Locuieşte în fundul gră-dinii, în ultimul din cele patru pavilioane, pe careconducerea căminului le închiriază acelor dojrnnecare doresc să trăiască cu desăvîrşire izolate decelelalte. Pavilionul se mai numeşte al împărăte<elor.— Ce fel de servitori arc ?— în primul rînd Gertrude, domnişoară .de corn-1panie care a sosit imediat după comiterea asasina-ltului, Suzanne, sora Gertrudei, pe care a aclus-olde la Monte Carlo si care face pe fata în casă.Se pare că cele două surori îi sînt foarte devotate.— Ce ştii despre Edwards ?— A părăsit slujba si.s-a întors în ţinutul lnatal.— Doamna Kesselbach se întîlneşte cu cineva ?|3 — Afacerea Kesselbach

— Deocamdată cu nimeni. Din cîte mi-am datseama îşi petrece vremea întinsă pe divan. Parer;artc slabă, bul^avă, plingo mint.— Altceva ?—- Ieri, judecătorul de instrucţie a stat două orela dînsa."— Şi tînăra fată...— Domnişoara Genevieve Ernemont locuieşte inpartea cealaltă a drumului, pe o stradă care duceînspre dmp, a treia casă pe dreapta. Patronează oşcoală liberă si gratuită pentru copiii handicapaţi.Cu ea locuieşte bunica, doamna Ernemont.— Şi zici că Genevieve si doamna Kesselbachau făcut cunoştinţă ? Parcă aşa mi-ai scris.— Da. Fata s-a dus la doamna Kesselbach să-iceară ceva ajutoare băneşti pentru şcoala ei. Pro-babil că s-au plăcut fiindcă de vreo patru zile iesîmpreună în parcul Villeneuve.— Pe la ce oră ies ?— De la 5 la 6. La ora 6 fix domnişoara seîntoarce la şcoala ei.— Vasăzică ai aranjat totul ?— Pentru astăzi la orele 6. Totul e gata:— Nu va fi nimeni în preajmă ?— La ora aceea nimeni nu este în parc.— Bine. Mă voi duce. Poţi să pleci.îl conduse pînă la uşa vestibulului si-l lăsă săiasă, se întoarse în sala de aşteptare şi strigă :— Fraţii Doudeville.Intrară doi tineri, îmbrăcaţi cu o eleganţă cevaprea căutată, cu ochi vii si înfăţişare simpatică.— Bună ziua, Jean. Bună ziua, Jacques. Ce maieste nou pe la prefectură ? '(ii;

'— Mai nimic, şefule.— Domnul Lenormand continuă să aibă încre-aerc in \ oi .— C'i ti p f n"i '""urn'1 Puo'l Gour°! noi sîntcrninspectorii cei mai favoriţi. JMc-a instalat la Palace-Ilotel, pentru a putea supraveghea pe toţi călătoriide la etajul unu. Gourel vine in fiecare dimineaţăsi-i dăm acelaşi raport ca şi dumneavoastră.— Perfect. Este absolut necesar să fiu pus lacurent cu tot ce se face şi se spune la prefecturapoliţiei. Cît timp .Lenormand vă va crede oameniilui, voi fi stăpîn pe situaţie. Vreo• urmă la hotel?îi răspunse Jean, cel mai mare dintre fraţi.— Englezoaica care locuia într-una din camere,a plecat.— Englezoaica nu mă interesează. Am informaţiidespre ea. Vecinul ei, maiorul Parbury ?Cei doi fraţi părură încurcaţi.— Azi dimineaţă, maiorul Parbury a cerut săi se ducă bagajele la Gara de Nord, pentru trenulde la ora 12,30, el a plecat cu autoturismul. Amfost la plecarea trenului. Maiorul n-a venit.— Dar bagajele ?— I-au fost aduse din gară.— De către cine ?— Un comision, după cîte am aflat.— I-am pierdut urma, spuse Jacques.— Nici vorbă ! strigă voios prinţul.Cei doi tineri îl priviră miraţi.—, Este cel mai bun indiciu, cea mai bună urmă— Credeţi ?— Evident. Asasinarea lui Chapman s-a făcutîntr-una xlin aceste camere. Acolo, asasinul lui Kes-67,

.selbach l-a dus pe secretar, acolo l-a ucis, acoloşi-a schimbat hainele şi complicele, fiindcă a existatun complice, a dus cadavrul pe culoar după ce asa-«inul a plecat. Cin^ este acest complice ° Dispariţiamaiorului Parbury mi se pare suspectă. Informaţi-1imediat pe Lenormand sau pe Gourel. Domnii deacolo si cu mine mergem mînă în mînă.Prinţul le mai făcu cîteva recomandări după careîi lăsă să plece.în sala de aşteptare a prinţului mai rămăseserădoi vizitatori. 11 introduse pe unul dintre ei.— T j rog să mă scuzi, doctore, îi zise el. îţi staula dispoziţie..-.-Ce,mai face însă Pierre Leduc?— E mort, r— Atît de repede ?!— V-am spus că situaţia lui e îngrozitoare. Afăcut o sincopă şi nu l-am mai putut salva.— înainte de a muri, a spus vreun cuvînt ?— N'mic.— Eşti sigur că nimeni, dar nimeni, din ziuaîn care l-am găsit prăbuşit sub tejgheaua din cir-ciuma lui Gaston, n-a bănuit că de fapt noi l-amgăsit pe Pierre Leduc? Cel căutat de politia fran-ceză ?— Absolut nimeni. L-am ţinut într-o încăpereizolat. La mînă stingă i-am făcut un bandaj ca sănu i se vadă rana de la degetul mic. Cicatriceade pe fa'ă a fost acoperită de barbă.— L-ai supravegheat personal ?— Numai eu. Şi potrivit instrucţiunilor primitecînd era un pic mai lucid l-am descusut cit am putut.N-am reuşit să scot nimic de la el. Vorbe incoerente...Prinţul murmură pentru sine :— Mort... Pierre Leduc e mort. Toată afacerea-

Kesseibaeh se sprijinea pe el şi iată-i acum că numai este, dispare fără să spună nici un cuvînt des^-pre afacere... Merită oare să risc în această aventu-ră ? E destul de primejdios şi as putea avea un eşec.Tăcu j-.entru ca după citcva clipe să exclame— Cu atît mai rău ! Voi încerca. Chiar dacă Pie-rre Leduc e mort, lucrurile nu trebuie să fie lăsatela întîmplare. Pierre Leduc e mort ! Trăjască PierreLeduc ! Doctore, poţi să pleci. Iţi voi telefona diseară.Doctorul ieşi pe aceiaşi uşă dinspre vestibul.— Şi acum între noi doi Philippe, zise prinţulultimului vizitator, în timp ce-i făcea loc să intre înbirou. Acesta era un tip mărunţel, îmbrăcat în hainemizerabile.— Şefule, îşi începu Philippe cuvîntul, săptămî-na trecută rn-am angajat la hotelul pe care mi l-ai.indicat, spre a putea supraveghea pe acel tînăr...— Ştiu. E vorba despre G2rard Bauprc. Ce poţisă-mi spui despre el ?— E la capătul puterilor.— E tot pradă gîndurilor negre ?— Da. Vrea să se sinucidă. . .— Serios ?— Chiar prea serios. Iată ce am fţăsit printre hir-tiile lui. Philippe îi întinse prinţului o coală de hîr-tie pe care era scris ceva. Prinţul citi textul.— îşi anunţă moartea... şi chiar în asta seară...— Aşa este. Frînghia e cumpărată si de tava.na agăţat un cîrlig. Corform instrucţiunilor am intratîn vorbă cu el. I-am povestit despre dumneavoastrăsi l-am sfătuit să vină aici ca să vă ceară ajutorul.,— Foarte bine. Crezi că va veni ?— A şi venit. .— De unde ştii ?

-— L-am Urmărit. Acum se plimba in sUs şi înjos pe bulevard. Dintr-o clipă în alta poate să intreaici.Un servitor îşi făcu simţită prezenţa Prinţul tre-sari.— Ce s-a întîmplat ?Fără să scoată o vorbă servitorul îi întinse o car-te de vizită.-PrinţuL o luă şi o citi.— Pofteşte-l pe domnul Gerard Baupre.Servitorul ieşi, prinţul se întoarse spre Philippe.— Tu treci în cabinetul de alături şi nu te mişca.După ieşirea lui Philippe prinţul murmură :— Destinul însuşi mi-l trimite pe acest om...După cîteva clipe intră un tînăr înalt, blond, sub-ţire, cu faţa slăbită, privirea înfrigurată, care rămaseîn prag. asteptînd în acea atitudine a cerşetoruluicare ar vrea să întindă o mînă, dar nu îndrăzneşte.Conversaţia l'u scurtă.— Dumneata eşti Gerard Baupre ?— Da. domnule, eu sînt...— N-am avut onoarea.—• Vedeţi... rni s-a spus...— Cine v-a spus ?— Un rîndas de la hotel... mi-a spus că a -servitla dumneavoastră.—: într-un cuvînt ?— Să vedeţi...Tînărul se opri intimidat, stinqherit de atitudineatrufaşă a prinţului care exclamă :— Cred cu ar fi necesar...— Să vedeţi... mi s-a spus că sînteţi foarte bogatşi generos... şi mi-am zis că v-ar fi posibil...Se opri, incapabil să mai continue.70

Prinţul se apropie de el— Domnuit, Gtrard Bauprc, r-.-ai pi.LltCut a^m-ne-ata un volum de poezii intitulat „Le sourire duprmtemps" ?— Ba da ! Ba da ! exclamă tînărul, a cărui faţăse ilumina brusc. L-aţi citit ? -— Da... Foarte frumoase versurile dumitale... în-_trebarea mea este : crezi dumnata că vei putea trăidin cele c.e-ţi aduce aceste versuri ? '— Cred că da... într-o zi sau alta...— într-o zi sau alta... Mai mult alta, nu-i aşa 1Şi pînă atunci, ai venit să-mi cert bani ca să ai cuce trăi ?— Ca să am ce minca, domnule.Prinţul îi puse mina pe umăr si rosti cu glas reee :— Poeţii nu mănîn&i, domnule. Poeţii se li rănesccu rime si visuri. Fă şi dumneata aşa. E mai frumosdecît să întinzi mina.Tînărul se cutremură sub povara insultei Fără sămai rostească un. singur cuvînt se îndreptă spre uşă.Prinţul îl opri.-— încă un cuvînt, domnule. Nu mai ai nici .osursă de cîştig ?— Niciuna.— Chiar nu mai contezi pe nimic ?— Mai am o nădejde.... Am scris unei rude... L-amrugat să-mi trimită nişte bani. Răspunsul trebuiesă-l primesc astăzi.— Şi dacă nu-l primeşti astăzi, eşti hotărît să ?...— Da, domnule.Prinţul izbucni în rîs.— O doamne ! Dar comic mai' eşti tinere ! Şi ce. convingere naivă ! Să vii să mă vezi la anul... Vom

vorbi despre toate astea atunci... E foarte ciudat..|Chiar foarte ciudat... Hahaha ! E.: mai ales foartcomic !Şi hohotind în continuare prii'.;.,, Ai împinse afa-ra din birou.— Phijippe, strigă el şi cînd uşa se deschise îlîntrebă : Ai auzit ?— Da, şefule.— Gerard Baupre aşteaptă astăzi o telegramă...— Ultima lui speranţă.— Telegrama nu trebuie să ajungă la el. Inter-cepteaz-o şi rupe-o.— Am înţeles, şefule.— Eşti singur în hotel ?— Singur cu bucătăreasa care nu doarme'acolo.Patronul lipseşte.— Bine. Pe diseară la orele 11. Eşti liber.Prinţul Sernine trecu apoi în camera lui şi-şi su-nă valetul. .— Pălăria, mănuşile si bastonul. Maşina e aici ?— Da, domnule.Prinţul se îmbrăcă şi se instala în confortabilalui maşină, eare-l duse în Bois de Boulogne, la mar-chizul şi marchiza de Gastyne, unde era invitat ladejun.La orele două si jumătate îşi părăsi amfitrionii,so opri în Avenue Kleber,-luă cu dînsul doi prietenişi un doctor şi la trei fără cinci sosi în Parc de Prin-ces.La orele trei fix se bătu în duel cu sabia cu ma-icrul italian Spinelli. în prima rundă îi tăie urechea72

adversarului său, iar la orele patru fără un sfert,la clubul din strada Cambon, lua loc la masa de jocne unde se ridică la orele cinci şi ^"^zeci avîn.c1 ''-supra sa un cî$tig de patruzeci de mii de franci.Şi toate asti'a fără grai:*, c L: r; valm de:- <•mant ca şi cînd riscul era legea vieţii lui.—• Octave, zise el şoferului său, mergem la GarchesLa şase fără zece, coborî din maşină, în faţa ve-chilor ziduri ale parcului din Neuville.Parcelat, distrus, domeniul Villeneuve mai păs-trează totuşi ceva din splendoarea pe care a avut-o|pe vremea cînd împărăteasa Eugenie venea aici să-şi[petreacă lehuziile. Peisajul are graţie şi melancolie.!O parte a domeniului fusese dată institutului Pas-lteur, o porţiune mai mică, despărţite de prima prin-jtr-o lizieră de copaci, formează proprietatea Cămi-Jnului doamnelor, patru pavilioane izolate.„Aici locuieşte doamna Kesselbach", îşi zise prin-1tul, în timp ce păşea pe aleile frumos aranjate aleiparcului. Undeva, mai spre dreapta, pe malul eleş-jteului zări două doamne.Varnier si oamenii lui trebuie să fie pe aici, prin lapropiere, dar să-i ia dracu se ascund si degeaba în-jcerc să-i descopăr, îşi zise prinţul.Cele două doamne păşeau acum alături. Albastrulcerului apărea cînd si cînd printre crengile copacilorînalţi, în aer plutea minos de primăvară şi de iarbăproaspătă. Pe răzoarele de gazon care coborau spreapa elesteului margherite, violete, narcise, lăcrămi-oare, toate florile lunilor aprilie si mai se grupausi formau constelaţii de toate culorile. Soarele asfin-ţea 5 a orizont.'Şi deodată, trei oameni apărură dintr-un boschetsi se îndreptară spre cele două doamne. Le bruscară.73

Bărbaţii spuseră clteva cuvinte iar unul dintre eivroi să-i smulgă geanta celei mai tinere dintre ele.P^amnole tipar"' de snainvl <;| cei trpj bărbaţi se a-runcară asupra lor,„Afini or: • iedat.V1 .' ^p' _';^ţi'il şi se re-pezi înainte.în citeva clipe fu pe marginea apei. Cei trei băr-baţi îl văzură şi o rupseră la fugă.— Aha ! Fugiţi,,tîlharilor ! strigă el. Fugiţi.mîn-cînd pămintul ! îndată pun mîna pe voi !Se lansă în urmărirea tîlharilor cînd cea mai tî-nără dintre doamne îl imploră :— O, domnule, vă rog... prietena mea e bolnavă.I.ntradevăr, aceasta căzuse la pămînt, leşinată..Prinţul se opri . şi se întoarse spre cele douădoamne.— E cumva rănită ?... Sper că mizerabilii aceia...— Nu... nu... e numai speriată... emoţia, apoi tre-buie să înţelegeţi şi dumneavoastră... este doamnaKesselbach...— O ! făcu prinţul impresionat.Scoase repede un flacon cu săruri şi-l întinse ti-nerei fete. Aceasta se grăbi să-l treacă pe sub nasuldoamnei leşinate. Prinţul o privi cu atenţie. Erablondă, foarte simplă ca înfăţişare, cu faţa blindaşi gravă, cu un suris care-i însufleţea trăsăturile,chiar atunci cind nu suridea.„E Genevieve" îşi zise el.Şi mai repetă de cîteva ori numele tinerei emo-ţionat.în acest timp, doamna Kesselbach îşi revenea în-'cet. La început păru mirată pe urmă aducîndu-şi a-minte de cele întîmplate, mulţumi printr-o înclinarea capului salvatorului ei.74

Prinţul făcu o plecăciune adîncă şi zisa :— Da-ţi-mi voie să mă prezint... Prinţul Sernine.Doamna Kesseioach ii răspunse cu glas moale :— Nn ştiu cum să vă mulţumesc, domnule.— Mu mie trebuie şâ-mi mulţumiţi ci întîmplăriicare a decis să fiu aici în acel moment. Da-ţi-mi voiesă vă ofer braţul.Fără alte cuvinte, doamna Kesselbach se sprijinide braţul prinţului şi curînd ajunseră la intrarea Că-minului, înainte de a se despărţi, doamna Kessel-bach îi mai ceru o favoare.— Vă rog, domnule, să nu vorbiţi numănui des-pre acest incident.— Cu permisiunea dumneavoastră m-a.ş puteaocupa de cei care v-au atacat...— O nu doresc acest lucru. Ar trebui făcută oancheta s-ar stirni' din nou vîlvă în jurul numeluimeu, sînt cam obosită...Prinţul nu mai -insistă. In timp ce se înclina înfaţa ei o întrebă : J

— îmi permiteţi să mă interesez de sănătateadumneavoastră ?— Bineînţeles...Şi doamna Kesselbach o sărută pe obraji pe Ge-nevieve şi intră în cămin.Noaptea începuse să se lase, si lui Sernine îi futeamă s-o lase singură pe Genevieve. O porniră pealee si abia făcură cîţiva paşi cînd, din umbră sedesprinse o siluetă si fugi către ei.— Bunicuţo ! strigă Genevieve.Se aruncă în braţele ei.— Scumpa mea ! Scumpa mea ! Ce ,s-a întîm-plat ? Eram neliniştită. Niciodată n-ai întîrziat atîtde m u J t.

Genevieve se desprinse- din braţele ei.— Doamna Erncn^nt, bv.nica rr.ea, prinţul Ser-rnne ..Apoi Genevieve ii poverii iiiL.iJeiii.ul şi doamnaErnemont zise :— O ! scumpa mea, ce frică trebuie să-ţi ft fost !Nu voi uita niciodată, domnule... v-o jur.., Prin ce' spaimă ai trecut !— Acum totul s-a terminat.Merseră de-a lungul unui gard, în spatele căruiase ghicea o curte, mulţi copaci şi o'casă albă. Ca săpătrunzi în acea curte trebuia să ridici un fel de ba-rieră. O trecură şi bătrîna doamnă îl rugă pe prinţsă" intre pentru cîteva clipe. Prinţul acceptă şi fucondus într-un mic salonaş care servea şi ca vestibul.Genevieve îşi .ceru scuze dar trebuia să meargăla elevele ei care tocmai serveau masa de seară.Bătrîna doamnă şi prinţul rămaseră singuri. Bă-trîna avea faţa palidă şi tristă, părul alb, ale căruişuviţe se terminau cu două pailiote, foarte grasă, cumersul destul de greoi şi în pofida faptului că eraîmbrăcată ca o cucoană, avea ceva vulgar în fiinţaei. Un timp bătrîna făcu ordine prin vestibul, aran-ja diferite obiecte aflate pe masă, dulap, prinţulSernine se apropia de ea, îi cuprinse capul cu am-bele braţe şi o sărută pe obraji.— Hai, bătrînico, nu mă mai recunoşti ?Bătrîna rămase cu gura căscată, cu ochii holbaţişi prinţul o sărută din nou rîzînd.Abia atunci ea păru că-l recunoaşte si bolborosi :— Tu !... Tu eşti ?!... Ah ! Isuse ! Cum se poate ?Maică Precista !•.— Victorie ! Buna mea Victorie j

— Nu-mi spune aşa ! exclamă ea cutremur în -du-se. Victorie a murit de mult. Bătrîna ta servi-toare nu mai exista. Acum aparţin Genevievei '..... îşicoborî glasul şi rnntimiă • Am citit prin ziare despretine. Vasăzică e adevărat ! Ţi-ai reluat viaţa plinade primejdii...— După cum vezi !— Şi mi-ai promis atunci că vei dispare, ca veideveni un om de treabă, cinstit...— Crede-mă că am încercat. Patru ani. în aceştipatru ani ai mai auzit vorbindu-se despre mine ?— E adevărat, n-am mai auzit...— Pe urmă am început să mă plictisesc.Bătrîna oftă.— Mereu acelaşi... Nu te-ai schimbat de loc şinici n-o să te mai schimbi vreodată !... Dacă înţelegeu bine, eşti amestecat în afacerea Kesselbach ?. — Bineînţeles că sînt, crezi că m-aş fi obosit săorganizez acea agresiune împotriva doamnei Kessel-bach pentru ca pe urmă s-o salvez din ghearele oa-menilor mei ? Sînt în mijlocul afacerii ! Salvată demine, va fi obligată să mă primească, am apărat-o siastfel am ocazia să supraveghez tot ce se întîmplăîn preajma ei.Victorie îl privi cu spaimă.— înţeleg, înţeleg, toate acelea smt minciuni.înscenări... dar Genevieve ?— Am dat o dublă lovitură ! Gîndeşte-te şi tu.cit timp mi-ar fi luat ca să mă apropii de dînsa ? Şice-aş fi fost pentru ea ? Un străin, un necunoscut !Aşa însă, sînt salvatorul iar peste o oră... voi fi şiprietenul...Victorie începu să tremure77,

— Prin urmare ai salvat-o pe Genevieve numaica s-o amesteci şi pe ea în afacerile tale murdare ! ?inii-t.n acces ae ix-volia uatnna ii apuca ae u-nieri— ±1 Dine, nu ! N-am sa te las ! Mi-ai adus-o pefata asta într-o zi şi mi-ai spus : Ţine-o, ai grijă deea, ia-o în paza ta, părinţii ei sînt morţi ! Aşa mi-aispus si dacă e în paza mea, atunci am s-o apăr !împotriva ta si a manevrelor tale.în picioare si cu pumnii încleştaţi, bătrina doam-nă părea un luptător gata să înceapă confruntarea.Cu gesturi calme, Sernine îi luă mîinile şi-o obli-gă să se aşeze în fotoliu, se aplecă spre ea şi cu gla-sul cel mai calm. din lume îi zise •— Zît !Bâtrîna începu să plingă în hohote, îşi împreunărnîinile într-un gest de implorare :— Te rog, lasă-ne în pace ! Eram atit de fericite !Credeam că ne-ai uitat si binecuvîntam cerul pentruasta ! Ei bine, te iubesc dar Genevieve ţi-a luat, lo-cul în inima mea !— După cîte îmi dau eu seama m-ai trimite ime-diat la dracu ! Să lăsăm fleacurile astea ! Trebuie săvorbesc cu Genevieve.— Vrei să-i vorbeşti ?— Bineînţeles ! Ce e o crimă ! ?— Ce-ai de gînd să-i spui ?— Un secret... un secret care o va emoţiona...— Să nu-i spui nimic ! Mă tem pentru ea !,— Lasă, nu te mai teme. Vine, îi aud paşii. Şter-ge-ţi lacrimile şi fii cuminte.— Ai grijă, nu ştiu ce-ai de gînd să faci, dar ţinsă te previn că fata nu-i ca tine. Este o fire curajoa-să dar foarte sensibilă. Ai putea s-o răneşti cu acest78

secret. Ea vine dintr-o lume deosebită de a ta, cu oaltă morală. Sînt lucruri care îţi sînt interzise, n-aicum să Ie înţelegi. Genevieve are conştiinţa pură,curată pe cînd tu.— Pe cînd eu, ce ?— Tu nu eşti un. om cinstit.Discuţia fu întreruptă de intrarea vioaie a Gene-vievei.— Toate fetiţele mele sînt în dormitor, mi-aumai rămas zece minute... Dar ce s-a întîmplat, bu-nico ? Tot te mai gîndeşti la cele întîmplate ?— Nu, domnişoară, răspunse Sernine, bunica du-,mitalc şi-a amintit de copilăria dumitale şi se parecă acest lucru a emoţionat-o. ;

— De copilăria mea ? întrebă tînara înroşindu-seO, bunicuţo !— A, nu trebuie s-o cerţi/în felul asta mi-amadus aminte că am trecut deseori prin satul în careai fost crescută.— Prin Aspremont ? s trigă fata.— Prin Aspremont, lingă Nisa.., locui.aţi, dacăîmi aduc bine aminte într-o căsuţă nouă, albă...— Chiar aşa era, albă şi cu ceva albastru în ju-rul ferestrelor ! Eram foarte mică pe atunci, aveamşapte ani cînd am plecat din Aspremont, dar îmi a-duc aminte foarte bine de multe lucruri petrecute întimpul acela. N-am uitat nici strălucirea soarelui pefaţada albă nici uriaşului eucalip de la capătul gră-dinii !— La capătul grădinii, domnişoară, era o livadăde măslini, iar la umbra unui astfel de.măslin erao masă la care lucra mama dumitale în zilele de ar-şiţă.

%

— Adevărat, adevărat şi eu mă jucam alături...—• Acolo am văzut-o de multe ori pe mama du-mitale. Lina te-am văzut acuma mi-am adus a m i r»te dt? i^hip11! f\— Biata mea măicuţa : JNu era prea itricita. Ta-tăl meu a murit în ziuă în care m-am născut si ni-mic n-a mai putut-o consola. Plîngea mereu. Ampăstrat batîsta cu care-si ştergea lacrimile.— O mică batistă cu desenuri în roz.— Poftim ? zise fata surprinsă, ştiţi...__ într-o zi m-am nimerit acolo cînd o consolai-şi scena mi-a rămas întipărită adînc în memorie.Fata îl privi în echi şi murmură mai mult pen-tru sine x— Da... da... mi se pare şi mie... expresia o-%chilor dumitale... vocea...îşi coborî pleoapele încercînd'într-un ultim efortsâ-şi fixeze o amintire care-i scăpa.'__ Aşadar aţi cunoscut-o pe mama ?__ Aveam nişte prieteni la Aspremont la care măduceam cînd şi cînd. Acolo o mai întîlneam pe mamadumitale. Ultima dată mi s-a părut foarte trista şimai ales palidă... Pe urmă...— N-aţi mai - întîlnit-o. Cîteva zile mai tirziu amurit şi am rămas singură, cu vecinii'... într-o searaa venit cineva, dormeam, şi acel cinva m-a învelitîu pături, m-a luat în braţe...— Un bărbat ? întrebă prinţul.__ Da un bărbat, îmi vorbea încetişor cu glasblînd şi glasul lui îmi făcea bine, m-a scos din casăsi ne-am urcat într-o trăsură, era noapte şi trăsuramă legăna si glasul acelui bărbat... _ .Genevieve îşi coborîse vocea, îl privi pe prinţ şimai cu luare aminte, părea destul de confuză...80

— Unde te-a dus acel bărbat ?— Amintirile mele se estompează. Cred că amdormit cîteva zile. Nu mă revăd decît într-un tîredin Vendee, unde mi-am petrecut cea de a doua par-te H copilăriei mele. !a Montegut la tatăl şi marr.:Izereau, oameni de treabă care m-au crescut si alcărui devotament nu-l voi uita niciodată."•" — Cu ei ce s-a întîmplat ? întrebă prinţul.— Au murit, răspunse fata... A fost o epidemiede febră tifoidă în regiune. Am aflat destul de tîrziucauza morţii lor. Bineînţeles că şi eu m-am îmbol-năvit dar am fost luată de acelaşi bărbat, în aceleaşicondiţii... Am ţipat, nu vroiam să plec. Atunci, acelbărbat mi-a înfăşurat un fular în jurul gurii.— Cam ce vîrstă aveai atunci ?— Paisprezece ani... au trecut de atunci patruani-..— Ai putea recunoaşte chipul acelui bărbat ?— Nu, avea faţa acoperită cu o mască si mai alesn-a rostit nici un cuvînt. Totuşi, mi-am dat seamacă e acelaşi după felul în care m-a învelit în pături,după gesturile care le-a făcut.— Pe urmă ?— Pe urmă, ca şi rîndul trecut, a fost o uitareciudată, un somn ciudat. Poate si din cauză că amfost bolnavă... Cînd mi-am revenit eram într-o ca-meră cu pereţii albi şi o femeie era aplecată asupramea. Bunicuţa. Surîdea. Aşa am ajuns aici, în aceastăcasă.Genevieve îşi recăpătase stăpînirea de sine, surî-dea.— Doamna Ernemont mi-a spus că m-a găsit în-tr-o seară în pragul uşii, m-a dus în casă si m-a în-81

grijit. Acum, acea fetiţă, învaţă alte fetite aritmeti-ca si gramatica. • 'Tn toată rostirea Geneviev ' ;nele unui echilibru perfect.— N ai mai auzit niciod^u.acel bărbat ?v — Niciodată. .— Crezi că revederea lui te-ar tulbura ?— Aş fi mulţumită să-l revăd...— Ei bine, domnişoară...Genevieve tresări surprinsă.— Ştiţi ceva despre el ?— Nu... nu chiar.7.. Sernine se ridică şi începu să se plimbe prin ca-meră. Din cînd în cînd privirea lui se oprea asupra.. chipului Genevievei şi părea că vrea să-i spună ceva.Doamna Ernemont aştepta cu groază ca el să vor-bească, să-i destăinuiască fetei acel secret de caredepindea liniştea ei.într-un tîrziu prinţul se aşeză pe scaun, şovăia,în cele din urmă spuse :— Nu... nu... mi-a trecut doar aşa prin aminti-re... o amintire...— O amintire ? Poate că mă va ajuta această a-mintire, insistă tînăra.— M-am înşelat. Sinţ în povestirea dumitale cî-teva amănunte care m-au făcut să cred altceva.— Sînteţi sigur ?Prinţul ezita.— Absolut sigur, răspunse el cu un ton calm.— A ! făcu ea dezamăgită. Ar fi fost bine să ştiu... -Prinţul tăcu şi fiindcă tăcerea se prelungea Ge- -nevieve se aplecă spre doamna Ernemont.82

— Mă duc la fetiţele mele, probabil că s au cul-cat dar nici una nu va adormi clacă nu mă vor ve-uta in preajma iui.întinse apoi mina prinţului,— încă odată mulţumirile im-ic...— Pleci, domnişoară ?' întebâ Sernine.— Trebuie... Bunicuţa vă va conduce... Noapte'bună.Prinţul se înclină fără să rostească un cuvînt.Cînd fu lîngâ uşă, Genevieve se mai întoarse odată, şizimbi. Apoi dispăru.Prinţul ascultă încremenit zgomotul paşilor eicare se stingeau' încet-încot pînă ce nu se mai auzinimic. Pe faţa lui se citea o mare emoţie.— Ei, zise bătrînâ, văd că n-ai vorbit.— N-am putut.— Nu e în firea ta să dai înapoi.— Acumxn-am putut ! zise prinţi;! supărat.— Crezi că ea n-a simţit că tu eşti acel bărbat ?Era de ajuns un singur cuvînt....— Tînăra asta abia mă cunoaşte, un asemeneaadevăr nu se poate rosti cu atîta brutalitate.. Tre-buie să-i asigur o existenţă minunată.Victorie dădu din cap.— Cred că te înşeli. Genevieve nu are nevoie deo existenţă minunată. Ea are gusturi simple.— Are gusturile pe care orice femeie le poateavea. Averea, luxul, posibilitatea de a le avea nu serefuză.— N-o cunoşti pe Genevieve si ai face mai bine..— Să ştii că n-am de gînd s-o amestec pe Ge-nevieve în afacerile mele, aşa cum ai crezut tu Tre-buia s-o ,văd. Am văzut-o...

Prinţul se ridică brusc şi ieşi din şcoală se în-dreptă spre maşina care-l aştepta.„E adorabilă, _isi zise ei cu emoţie. Ochii aceiacare mă înduioşau pînă la lacrimi O. Doar"n.p cedepărtate smt acele amintiri" !— Da, va trebui să mă ocup de fericirea ei. Chiaiidin astă seară. Genevieve va avea un logodnic ! Conndiţia fericirii este chiar dragostea...Urcă în maşină si-i ceru lui Octave să-l ducă aJcasă. Se tolăni pe pernele moi ale banchetei si refuzăsă se mai gîndească la ceva.Curînd ajunseră.si prinţul cobori şi urcă imediatîn biroul său. Ceru legătura telefonică cu Neuilly şivorbi cu prietenul său, doctorul, îi mai dădu cîtevainstrucţiuni după care se schimbă de haine şi plecă.Luă masa la clubul din strada Cambon, se duse,apoi la operă unde stătu o oră. Părăsi teatrul deoperă"după care îi ceru lui Octave să-l ducă la Neui-lly.'— Cît e ceasul ? întrebă prinţul.— Zece şi jumătate.— Drace, e puţin cam tîrziu. Dă~i bătaie ! zSernine.După zece minute, maşina opri la capătul străziiIrikerman, în faţa unei vile destul de izolate. Ii ceruapoi şoferului să claxoneze. In cîteva clipe din vilăcoborî doctorul.— Individul e •'gata ? întrebă Sernine.— împachetat.— în bună stare sper, mai zise prinţul.— Excelentă chiar. Dacă totul va fi cum mipovestit, poliţia nu va pricepe nimic.— Asta e treaba ei. Adu-1. Ajută-] Octave,

Cei doi băgară cu greu în maşină un fel de sac11 ins care avea forma unui individ si care părea des-;ui de greu.La Yer-:ailles, Octave, strada de la Vilaine. îniată hotelului Deux-Empereurs.— Brrr ! făcu doctorul.'Asta-i un hotel sinistru.— Cui o spui ? De astfel treaba e grea, dar sămă ia naiba mi-aş da locul pntru o comoară... îmiplace mai mult asta.Pînă cînd ajunseră la hotel nu mai scoaseră nicio vorbă.Maşina opri în faţa unei intrări discrete. Prin'.ulcoborî şi lovi într-un fel anume în lemnul ei. Ims-diat se deschise şi apăru Philippe.— E tot aici ? întrebă prinţul.— Da.— Frînghia ? -'-— Laţul e făcut.— A primit telegrama pe care o spera ?— Nu. E la mine. Philippe scoase telegrama şio întinse prinţului care o desfăcu şi citi.— Drace ! Telegrama asta mi-ar fi dat totul pes-te cap ! zise el. Acum e douăsprezece fără un sfert.Peste un sfert de oră, nefericitul se va arunca înneant. Condu-mă acolo, Philippe... Dumneata rămîiaici doctore.Philippe luă o luminare şi împreună urcară laetajul al treilea şi în vîrful picioarelor străbătură co-ridorul urî t mirositor pînă la o scară din lemn pecare, putrezea un covor. /— Există riscul de a fi auziţi ? întrebă prinţul.— Nimeni. Cele două camere sînt izolate. Băia-tul este1 în camera din stingă.

— Bine. Acum întoarce-te jos. La miezul nopţii,împreună cu doctorul şi Octave vţi aduce un individaiciPhilippe dădu din cap semn că înţelesese şi dis-păru în întuneric. . rinţui ^ixâ apui cele zece trepteale scării din lemn atent la trepte, în liniştea caredomina hotelul, un scîrîîit ar fi avut efectul uneibombe. Curînd ajunse în faţa a două uşi. Prinţul odeschise pe cea' din dreapta cu aceleaşi precauţiuni.O lumină strălucea în umbra încăperii. Sernine seîndreptă spre această lumină care venea dinspre ca-mera de alături printr-o uşă de sticlă acoperită cuo bucată de pînză.Prinţul ridică pinza şi-şi lipi ochiul de o zgîrîe-tură făcută în sticlă. Văzu un tînăr aşezat la un bi-rou. Era poetul Gerard Baupre.Scria la flacăra unei luminări. Deasupra lui a-tîrna o frînghie agăţată de un cîrlig cu laţul făcut.Un dangăt uşor se auzi de la ceasul din turnuloraşului.Douăsprzece fără cinci.Tînărul continua să scrie. După cîtva clipe pusetocul deoparte, aşeză în ordine cîteva file acoperitecu rînduri scrise si începu să citească ceea ce scri-sese. Lectura îl nemulţumi fiindcă rupse foile şi learse apoi la flacăra luminării.Se aplecă deasupra unei alte coli albe, scrise ci-teva cuvinte, semnă brutal şi se ridică. In mişcareaIui atinse capătul de jos al fringhiei, se aşeză dinnou zguduit de un fior de groazăSernine îi vedea faţa palidă, obrajii slăbiţi. O la-crimă se prelinse încet, singură şi dezolată. -Privirileerau aţintite în gol, şi ochii săi erau înspăimintătoride trişti, păreau că văd înfricoşătorul neant.86

lMiezul nopţii.Cele douăsprezece bătăi tragice de care atîtia oa-r^o"j deznădăjduiţi şi-au agăţat ultima clipă a exis-tenţei lor.La a douăsprezecea bătaie, Gerard Baupre se ri-dică hotărît şi fără a se mai cutremura de groază!privi frînghia. încercă chiar să surîdă, biet surîs,lamentabilă grimasă a condamnatului pe care moar-tea l-a si cuprins în ghearele ei.Gerard luă un scaun şi se urcă pe el, apucă"'cu o mină frînghia. O clipă păru că şovăie, era clipade graţie pe care ţi-o acorzi înainte de gestul fatal,îşi roti privirile de jur-împrejur, contempla cameraîn care soarta haină îl aruncase, tapetele murdare,patul mizerabil. Pe masă, nici o carte. Le vînduse petoate. Nici o fotografie, nici un plic. N-avea pe ni-meni pe lumea asta. Ce-l mai lega de viaţă ?Cu o mişcare bruscă, îşi băgă capul în laţ si tra-se de frînghie pînă ce nodul îi strînse beregata, a-poi azvîrli cu piciorul scaunul de sub el si se aruncăîn gol.Trecură cîteva secunde, trupul avusese două sau ^trei convulsiuni. Picioarele căutaseră zadarnic urpunct de sprijin.Sernine intră. Fără grabă citi cele scrise pe coalîde hîrtie.„Obosit de viaţă, bolnav, fără bani, fără speran-lţa, mă sinucid. Să nu fie acuzat nimeni de moarteamea. 30 Aprilie. Gerard Baupre."Sernine puse hîrtia la loc pe masă, ca să poatăfi găsită imediat. Trase scaunul, se urca pe el, şi ţi-nînd corpul lipit de dînsul lărgi nodul frînghiei şiscoase capul afară.87

Trupul se îndoi moale in braţele lui. Sernine îllăsă să lunece de-a lungul mesei, sări jos de pe scaun,apoi întinse în pat pp '"•P! ear<= vroi«p s3 SP s'""0'''''''1Calm, deschise uşa şi întrebă :-•- Sînteţi acolo ">— Da. Să aducem pachetul ? se auzi un glas dinîntuneric.— Aduceţi-1.Prinţul luă un sfeşnic şi le lumina calea. Cu ma-re greutate cei trei oameni urcară scara cu sacul înspinare.— Puneţi-l aici, zise prinţul arătînd masa. Cu a-jutorul unui briceag tăie sforile ce legau sacul. Apăruo pînză albă pe care Sernine o dădu la o parte. Inpînză se afla un cadavru. Cadavrul lui Pierre Leduc.— Sărmane Pierre Leduc, zise Sernine, nu veişti niciodată ce-ai pierdut murind atît de tînăr ! Gra-ţie mie ai fi ajuns departe. Dar, asta ţi-a fost soarta.Haide, Philippe, suie-te pe scaun iar tu Octave pemasă. Ridicaţi-i capul şi băgaţi-l în laţul frînghiei.Două minute mai tîrziu, corpul lui Pierre Leducse legăna spînzurat de frînghie.— Perfect. Acum vă puteţi retrage cu toţii. Dum-neata, doctore vei veni aici mîine dimineaţă, vei luaact de sinuciderea tînărului Gerard Baupre, m-ai în-ţeles ? A tînărului Gerard Baupre. Iată aici si scri-soarea de adio, vei chema medicul legist si comisarulşi vei aranja lucrurile în aşa fel încît nici unul sănu observe că are degetul tăiat şi o cicatrice pe o-braz.— Nimic mai simplu, spuse doctorul.— Procesul verbal să fie redactat imediat şi sărămînă la dumneata.

— Se va face.Evită trimiterea cadavrului la rnorgă. obţineautorizaţia de înmormîntare imediat.O să fie cam greu— încearcă. Pe ăsta l-ai examinat ?Prinţul întinse mîna spre trupul întins pe pat.— Da, spuse doctorul. Respiraţia îi redevine nor-mală. Riscul a fost însă foarte mare... Ar fi putut săcedeze...— Cine nu riscă nu cîstigă... Cam în cît timp îşiva recăpăta cunoştinţa ?-^- în cîteva minute,— Bine.Doctorul se ridică şi se îndreptă spre uşă. Prin-ţul îl opri.— Rolul dumitale, doctore, încă nu s-a .terminat.Prinţul îşi aprinse o ţigară şi fuma liniştit pinăcînd un suspin îl trezi din visurile sale. Sernine seapropie de pat. Tînărul începea să-şi revină, pieptuli se ridica cu scurte întreruperi. Imediat ce-si reveni,tînărul îşi duse mîna la beregată, gest care îi smulseun geamăt de durere. Trupul îi tremura îngrozit.Deschise ochii şi zări faţa lui Sernine aplecată asu-pra sa.— Dumneavoastră ? ! murmură el fără a înţele-ge ceva.II privea de parcă văzuse o fantomă.îşi duse din nou mîna la beregată, îşi pipăi gîtulsi ceafa, apoi scoase un strigăt înăbuşit. O spaimănebună îi holba ochii, ii făcu părul măciucă şi-i scu-tura trupul.Prinţul se trase mai într-o parte, şi Gerard văzu,atirnat de frînghie un spînzurat !• 89

Baupre căzu înapoi în pat. Omul acela, spînzurat,PFR chiar e! ' Era mor* °ra un vis care a^re dupu

moarte ! Halucinaţie a acelora care nu mai sînt şiai -":>ror creier zdruncin.: mai pulsează JIKU an timp !'întinse braţele vroind parcă să se apere de cevasinistru şi istovit de atîta efort, -leşină.:— De minune, spuse prinţul. Fire impresionabilă,sensibilă... E firesc să fie înspăimîntat... Cred că acume momentul să-l fac să înţeleagă ce se petrece cu elsi ce rol va avea de acum încolo~Deschise uşa care ducea în camera cealaltă, seapropie de pat şi-l ridică pe tînăr, după care îl duseîn 'cealaltă cameră, îi frecţiona tîmplele, îi trecu penas o sticluţă cu săruri, încet, tînărul se trezi. Ge-rard întredeschise pleoapele, îşi ridică ochii înspretavan, spînzuratul nu se mai afla acolo, îşi roti apoiprivirile prin cameră. Era alta, nu cea în care sâvîr-şise ceea ce credea el că săvirşise. Se adresă apoiprinţului :— Am visat ?— Nu.— Cum adică, nu ?Pe urmă îşi aduse aminte şi exclamă :— Am vrut să mor... ba chiar afn făcut-o !Se ridică pe jumătate în pat.— Era ceva atîrnat aici, de fapt nu aici, în altăparte ! Era un om atîrnat de o frînghie ! Şi pe astaam visat-o ?!— N-ai visat.— Poftim ?>O, nu... vă. rog să mă treziţi ! Dorm !Sau mai bine sînt mert ! Şi ceea ce s-a întîmplatpînă acuma e un simplu coşmar ! Cred că îmi pierdminţile !

Sernine îi puse mîna pe cap.— Ascultă-mă... ascultă-mă bine si întolege F,cti. iu. Trăieşti N-ai murit. Trupul şi mintea sînt ca•""ai înainte. Altcineva a murit. Gerarcl Baupre F'nu mai există. Mîine, în registrul de stare civilă îndreptul -numelui de Gerard Baupre cineva va scrie„decedat" de fapt e decesul numelui tău.— Nu se poate ! Gerard Baupre n-a murit ! Tră-1ieste şi eu sînt acela !— Nu, nu mai eşti Gerard Baupre, spuse cu ta-1rit prinţul, îi arătă -apoi uşa care ducea în camera |de alături.— Gerard Baupre e acolo, în cameră. Vrei să-11vezi ? Atîrnă în cîrligul din tavan. Pe masă se aflascrisoarea prin care nu învinovăţeşti pe nimeni demoartea ta. O să-ţi dai seama mai tîrziu ele ce totuls-a întîmplat aşa. E mai bine pntru tine ca Gerard |Baupre să fie mort.Tînărul îi asculta cuvintele complet buimăcit.— Şi atunci ? zise el.-r- Atunci o să stăm de vorbă.— Să vorbim... despre ce ? i—• Vrei cumva o ţigară ? îl întrebă prinţul care-ivăzu sclipirea din priviri şi surise. Asta e bine. în-seamnă că revii la viaţă.Aprinse o ţigară şi o întinse spre Gerard, dupăcare începu să-i explice sec ce se întîmpla cu el.— Răposate Gerard Baupre, erai sătul de viaţă,fără speranţa, bolnav, fără baniT.. Vrei săifii sănătos,bogat şi puternic ?— Nu pricep despre ce vorbiţi.— E simplu, întîmplarea te-a scos în calea mea.Eşti tînăr, băiat drăguţ, poet, inteligent şi ceea ce'ai

făcut mai înainte, .gestul de a te sinucide, dovedeştecă eşti şi onest. Atîtea calităţi rar se pot întîlni laom. Ea le preţuiesc şi te iau sub proiecţia meii.Dar nu sînt de vînzare ' strigă tînărul.— Nu fii idiot ! Cine îţi vorbeşte de vînzare sau' cumpărare ? Eu nu vreau conştiinţa dumitale. E preade preţ ca să ţi-o răpesc.— Atunci ce doriţi de la mine ?— Viaţa ta.îi arătă beregata vînătă.— Viaţa ta, viaţa pe care n-ai ştiut s-o foloseşti,pe care ai ratat-o, ai pierdut-o si pe care eu am pre-tenţia s-o refac şi asta după alte canoane, după alteprincipii. Vei avea glorie si nobleţe care te-ar puteaameţi, băiete... Gîndeşte-te că eşti liber ! Liber capasărea cerului ! Nu trebuie să mai suporţi povaranumelui tău ! Ai făcut să dispară acel individ pecare societate l-a respins, l-a stigmatizat cu fierul ro-şu ! Eşti liber !. în lumea asta de robi, în care fiecareîşi poartă eticheta, tu poţi să vii şi să pleci necunoscut,nevăzut, ca si cum te-ai afla în. posesia inelului luiGyges. Pentru un artist ca tine este ceva ce nimeninu şi-a putut imagina vreodată. O viaţă nouă, o via-ţă pe care poţi să *ţi-o modelezi după cum vrei tu,după îndemnurile inimii "tale, a raţiunii tale.Tînărul făcu un gest de oboseală.— Ce să fac eu cu această comoară ? Ce-am făcuteu pînă acuma ? Nimic. N-o să pot face nici de a-cum încolo.— .Dă-mi-o mie.— Şi ce-o să faceţi cu ea ?— Totul. Dacă tu nu te crezi artist, eu mă credşi încă unul inepuizabil, nestăpînit, chiar exuberant !

Acolo unde tu n-ai reuj.it am să reuşesc eu ! Dă-rniviaţa ta şi-o să vezi !— Vorbe, simple vorbe : stngd unarui a CcU^u''•'*••"• se însufleţea încet-încet Visuri deşarte ! Ştiuprea bine cit îmi poate pielea ! îmi cunosc laşitatea,descurajarea, eforturile care au dat greş, îmi cunoscîntreaga mizerie a sufletului. Ca să încep o viaţănouă ar trebui să am o altă voinţă...— Am eu şi pntru tine.— Prieteni...— Vei avea.— Resurse băneşti...— Vei avea şi bani Nu trebuie decît să te hotă-răşti. Eu îţi ofer o comoară !— Dar cine eşti dumneata ? întrebă tînărul aiu-rit.— Pentru toată lumea, prinţul Sernine. Pentrutine... o să aflii mai tîrziu. Sînt mai rritilt decît unprinţ, decît un rege sau chiar decît şi un împărat.— Totuşi, cine eşti ? Cine eşti ? strigă tînărul.— Dacă ţii s-o ştii, atunci sînt STÂPÎNUL. Acelacare vrea si care poate, acela care face. Voinţa meanu are limitei nu există limite ale puterii mele. Sîntmai bogat decît cel bogat Sînt mai puternic decîtcei mai puternici, căci forţa lor e în slujba mea.Ii cuprinse capul şi-l privi adine în ochi.— Fii si tu bogat şi puternic, îţi ofer fericirea de• a trăi. Liniştea pentru creierul tău de poet, dar nunumai atît, ci si gloria. Primeşti ?— Da... da... umrmură tînărul Gerard orbit si do-minat. Ce trebuie să fac pentru toate astea ?— Deocamdată nimic.-— Nu se poate...,

— îţi spun că nimic. Tu 'nu trebuie să joci unrol activ. Vei fi un figurant şi nici măcar atît. Unpun pe care cinci .si cina trebuie sâ-l împing înainte.— Trebuie să fac ceva ' strigă Gerard— Poţi sa scrii versuri ! Vei trăi după cum te vaduce capul. Vei avea bani şi-ţi vei trăi viaţa. Nu măvoi ocupa de tine. Repet încă odată : în afacerea meanu ai nici un rol.— Atunci cine am să fiu eu ?Sernine întinse braţul spre camera de alături.— Vei lua locul aceluia de dincolo. Tu eşti acela.Gerard tresări şi avu un gest de revoltă.— O nu ! Acela este un mort... Apoi, este a cri-mă. Nu vreau o viaţă nouă, făcută pentru mine, ima-ginată pentru mine, un -nume necunoscut care "săsurprindă pe toată lumea !— Vei fi acela de dincolo, spuse cu tărie prinţul.Nu altul ! Acela, pentru că destinul lui e magnific,pentru că numele lui e celebrii şi-ţi lasă ca avere uritithi de nobleţe şi de mîndrie.— Dar e o crimă ! gemu Gerard din ce în ce maislab.— Vei fi acela ! strigă dur Sernine Dacă nu ac-cepţi, vei reveni Gerard Baupre şi asupra lui GerardBaupre am drept de viaţă şi de moarte !Sernine scoase revolverul şi-l îndreptă asupra tî-nărului.— Alege ! spuse prinţul.Lui Gerard i se făcu frică si căzu în pat cu 'la-crimi in ochi.— Vreau să trăiesc !__— Numai în felul în care ţi-am spus eu !— Am altă soluţie ?f)-)'

— Nu.— După oroaznicul moment pn ^ar*"» !--!-ri trăitmoartea mă înspăimîntă de o mie de ori ! Orice înHf,iră de moarte ' Suferinţa, boala, toate chinurileinfamiile, crima chiar şi dacă e nevoie, numai moar-|tea nu !Gerard tremura că scuturat de friguri, de parca1

Marea Duşmancă îi mai dădea tîrcoale.— Nu-ţi cer nimic imposibil, nimic râu. Dacă seîntîrnplă ceva rău eu sînt răspunzător. Nu e o crimă,însă va trebui să mai faci ceva. Dar ce înseamnăasta după spaima pe care ai trăit-o ?— Nu-mi pasă de suferinţă !— Atunci să trecem la acţiune imediat ! strigaprinţul. Imediat. Zece secunde suferinţa, şi totul vafi în ordine. Zece secunde si viaţa celuilalt iţi va a-parţine.II trase din pat spre masă, U aşeză pe scaun, îiapucă mina stingă .si i-o fixă pe masă cu degetelerăsfirate. Scoase din buzunar un briceag, lipi tăişulde degetul săiucel mic şi-i strigă :— Loveşte ! Loveşte cu pumnul ! O singură lo-vitură şi totul s-a sfîrsit !Gerard se răsuci zguduit de groază.— Niciodată ! bolborosi el. Niciodată !—- Loveşte ! O singură lovitură şi s-a sfirşit ! Veifi celălalt om, nimeni iiu te va mai recunoaşte.— Numele lui...— Numai după ce loveşti.— Niciodată ! Ah, ce tortură !... Vă implor, ma|tîrziu !— Nu, acuma !— Acum nu

— Loveşte odată, idiotule ! Te aşteaptă o avere,gîc-ria. iubirea 'Gerard ridică pumnul.Iubirea '. L'cntru ăst:., •.'.:.— Vei iubi şi vei fi iubit ! strigă Sernine. Lo-godnica te aşteaptă. Eu însumi ţi-am ales-o. E maicurată decît cele curate. Mai frumoasă decît celefrumoase. Va trebui s-o cucereşti !Braţul se încorda pentru a izbi, însă instinctulfu mai tare. O energie ciudată străbătu trupul tînă-rujui care'se smulse din braţele lui Sernine si se re-pezi în camera cealaltă. Alergă ca un nebun acolo.Sernine nu se obosi să-1- ajungă din urmă. La urechiîi ajunse un urlet de groază şi tînărul apăru în cadruluşii, se apropie de el.— Loveşte ! spuse prinţul râsfirîndu-i din noudegetele şi punînd tăişul cuţitului pe degetul cel mic.Ca un automat şi cu ochii rătăciţi de groază, tî-nărul ridică braţul si lovi. . .— A ! strigă el.Bucăţica de carne sărise. Sîngele -se lăţea încetpe suprafaţa mesei. Gerard leşină.Sernine se uită la dînsul cîteva secunde.— A fost greu. Ştiu asta. Dar si răsplata e mareîmpărătească.Deschise uşa şi-l strigă pe doctor care aştepta lapiciorul scării.— Vino, doctore ! E rîndul dumitale. Fă-i o in-cizie în falca dreaptă, identică cu a lui Pierre Leduc.Să fie identică. Peste o oră mă întorc-— Vă simţiţi rău ? întrebă îngrijorat doctorul.— Doar puţin obosit. Mă duc să iau aer.Ieşi din hotel, străbătînd aceleaşi coridoare pustii.

Cînd fu afară îşi aprinse o ţigară şi răsuflă uşurat.— O zi bună, cam obositoare, dar o zi bună, ziseK;. Am devenit pricter"' lui P^lnres Kesselbach. alrionevipvei si am şi un Pierre Leduc, destul de pre-zentabil si id dispoziţiei raca. Ar."1, g-'"^'1' pentr: Clonevieve un soţ bun. De acum trebuie să culeg roadele.E rindul dumitale domnule Lenormand să te pui petreabă ! Eu sînt gata.După cîteva clipe adaogă :— Decît.:. decît... de fapt cine o fi acest PierreLeduc ? I-am dat viaţa lui acestui tînăr dar nu ştiumai nimic despre el. E cam idiot dar în definitiv,nimic nu-mi dovedeşte că Pierre Leduc era fecior demezelar !In dimineaţa zilei de 31 mai, toate ziarele menţio-nară că Arsene Lupin indicase că în ziua aceea se vaproduce evadarea aprodului Gerome. Unul dintreziare rezuma situaţia cam aşa :„Sinistrul masacru din Palace-Hotel a avut locîn ziua de 17 aprilie. Ce s-a descoperit de atunci şipînă acum ? Nimic. Existau trei indicii : tabacherea,literele L şi M, pachetul de haine uitat în biroul ho-telului. Altceva ? Nimic. Se bănuieşte unul dintrepasagerii care locuiau la etajul unu, şi a cărui dis-pariţie e suspectă. A fost găsit ? I s-a stabilit iden-titatea ? Prin urmare, drama e tot atît de miste-rioasă ;ca şi în primul moment. Spre a se completatabloul, recent am aflat că între prefectiil poliţiei şisubalternul sau domnul Lenormand există diver-genţe, şi că acesta şi-ar fi prezentat demisia, astfel974 — Afacerea Kesselbach

oA ancheta în afacerea Kesselbach o conduce acumsubseful Siguranţei, domnul Weber care se pare căar fi nnnl din adversarii demnului Leiiormand. Neaflam deci în faţa unei dezordini si a unei anarhiiVizavi • '•> aceasta se află Arsene Lupin care ua do-vadă de energie, metodă, perseverentă. Concluzianoastră : Lupin îşi va elibera complicele sau, aşacum a afirmat în scrisoarea lui în ziua de 31 mai,adică astăzi".Concluzia ziarelor fusese însuşită de marele pu-blic. Nelinişte, cercurile superioare ale poliţiei luarămasuri excepţionale atît la Palatul de Justiţie cît ..si-la închisoarea Sânte unde se afla închis aprodulGerome. Subşeful Siguranţei imaginase tot felul demăsuri, astfel că drumul de la Palatul de Justiţiepînă la închisoare fu împresurat de poliţişti. Spreuimirea tuturor ziua de 31 mai trecu fără să se în-timple evenimentul promis, deşi, ceva se încercasetotuşi, la intersecţia bulevardului se produse o .în-curcătură a circulaţiei, tramvaie, maşini, trăsuri şitotul tocmai atunci cînd trecea duba poliţiei cu Gero-me spre închisoare. Măsurile excepţionale împiedica-seră evadarea arestatului.Publicul era decepţionat iar poliţia triumfa gălă-gios.A doua zi, era sîmbătă, şi un zvon de necrezutse răspîndi ca" fulgerul în tot Palatul de Justiţie,zvon care poposi imediat în redacţiile ziarelor : Ge-rome dispăruse.Să fie oare cu putinţă ?Ediţiile speciale confirmară zvonul, dar nimeninu credea. La orele serii, apăru „Depeche du Soir''cu o notiţă în care se spunea :48

„Primim următoarea comunicare din partea luiArsene Lupin. Timbrul special cu care e francatăscrisoarea, conform celor spuse anterior de ArsentLupin, ne certifică autenticitatea documentului pecare-i redăm mai jos :. Domnule director,.Vă rog să mă scuzaţi în faţa opiniei publice că -nu mi-am putut ţine cuvîntul pe ziua de ieri. înultima clipă mi-am dat seama că ziua de 31 maicade într-o vineri! Ei bine, puteam oare, ca tocmaiîritr-o zi de vineri să redau libertatea prietenuluimeu ? Cer. de asemenea scuzele mele pentru că nupot da aici, cu sinceritatea mea obişnuită, explicaţiafaptului cum s-a produs acest eveniment. Procedeuleste destul de. simplu, atît de simplu încît mă temcă, dezvăluindu-1, să nu fie reluat de toţi răufăcă-torii. Ce uimire va produce el în ziua în care voiputea să-l dezvălui ! Asta e tot ? Va întreba lumeaAsta e tot.. Trebuie numai să te gîndesti.Vă rog să primiţi, domnule director....Semnat : Arsene Lupin".După o oră, domnul Lenormand fu chemat latelefon de către preşedintele consiliului, domnulValenglay, care îl rugă să vină de urgenţă la minis-ter•— Ce bine arăţi domnule Lenormand, îi spusepreşedintele consiliului, de îndată ce acesta intră peuşa cabinetului său. Eu te credeam bolnav şi n amîndrăznit să te deranjez.—: Deocamdată mă simt destul de bine, domnulepreşedinte, răspunse Lenormand.— Atunci înseamnă că eşti supărat pe noi ?.- — Nu sînt supărat...

— Situaţia e destul de complicată. Noi sîntemnevoiţi să ne menajăm orgoliile în timp ce ArseneLupin îşi ajuta complicii sa evadeze.— Puteam eu să-l împiedic 7

— Nu ştiu uacă puteai. Arsene Lupin şi-a anun-ţat publicul prin intermediul ziarelor că evadarea seva produce într-o anumită zi şi cînd colo el o faceîn altă zi.— Domnule preşedinte, spuse grav Lenormand,Lupin dispune de mijloace neobişnuite. In lupta cuei trebuie să procedăm şi noi la fel. Boala mea afost de natură convenţională. Am preferat în acestfel să las pe un altul să se facă de rîs.Valenglay rînji.— E drept că domnul prefect al poliţiei d t şidomnul Weber nu stau pe roze... Dumneata poţisn'-mi explici cum s-a întîmpla ?— Tot ce am aflat este faptul că deţinutul a fostadus la Palatul de Justiţie într-o dubă, introduspentru interogatoriu în cabinetul domnului Forme-rie... pe urmă n-a mai ieşit din Palatul de Justiţie.Nimeni nu ştie ce s-a întîmplat cu el.— Mi se pare cam deplasată ipoteza, nu crezi ?— Poate. Dar ăsta e adevărul.— Totuşi, nu s-a întreprins nimic pentru des-coperirea lui ?— S-au întreprins cercetări. Ceea ce s-a constata fost că : o mulţime de deţinuţi au fost aduşi şiţinuţi pe culoarul inferior care duce la cabinetele deinstrucţie, mulţi avocaţi, multe santinele. Ceea cepare şi mai surprinzător este faptul că mulţi dintreei au primit citaţii false. Pe de altă parte, judecătoriide instrucţie care îi solicitaseră nu s-au prezentat la100

cabinete deoarece fuseseră trimişi de către Parchetin toate colţurile mai îndepărtate ale Parisului.— Altceva ?— Au fost văzuţi doi soldaţi .îln garda rrvinici-r.r.lă şi un deţinut traversînd curtea interioară. Instradă îi aştepta o trăsura m c^c s~au urcat toţitrei şi au dispărut.—• Părerea dumitale, care este ? întrebă nerăb-dător preşedintele.— Părerea mea este că cei doi soldaţi din gardamunicipală" erau complicii lui Arsene Lupin careprofitînd de dezordinea din întreg Palatul de Jus-tiţie au reuşit această evadare. Asta înseamnă căArsene Lupin are oameni credincioşi peste tot. Sîntorganizaţi foarte bine, chiar mai bine decît serviciulpe care-l conduc eu.— Şi pe dumneata nu te deranjează acest fapt ?— într-un fel da.— De ce numai întavun fel ?— Pentru că m-am pregătit de luptă.—• Din spusele dumitale înţeleg că ştii ceva înplus.— Chiar prea multe.— Serios ? ! Te ascult, mai spuse preşedintele întimp ce se lăţea pe scaunul cu spătar înalt.Sprijinindu-se în bastonul său, Lenormand începusă se mişte prin încăpere, într-un tîrziu, se aşeză înfaţa domnului Valenglay, îşi ridică ochelarii cu ramăde aur care-i căzuseră spre vîrful nasului şi fixîn-du-l cu privirile pe preşedinte începu să vorbească :—• Domnule preşedinte, deţin trei atu-uri. înprimul rînd, am aflat numele sub care se ascundeîn această clipă Arsene Lupin. Nume sub care închi-riase un apartament pe bulevardul Haussmann.• m.

Acolo îşi primea în fiecare zi colaboratorii, de acoloîşi conducea banda.— Atunci de ce nu-l arestezi ?— Astea le-am aflat după săvârşirea loviturii. Deatunci, prinţul... să-i zicem prinţul Trei Stele, adispărut. A plecat în străinătate pentru alte afaceri.— Şi dacă va reapare ?— Faptul că afacerea Kesselbach este în cursde desfăşurare cu siguranţă că acesta va reapare.— Al doilea atu ?— L-am descoperit pe Pierre Leduc.— Formidabil ! strigă preşedintele sărind de pescaun.— De fapt nu eu l-am descoperit ci tot ArseneLupin care înainte de a dispare, l-a instalat într-ovilă din împrejurimile Parisului.— Totuşi, va trebui să pui mîna pe el !— Nu va fi greu deoarece Lupin a încredinţatpaza vilei la doi dintre agenţii mei secreţi. La pri-mul semnal si numai dacă vă fi cazul, aceştia mi-1vor aduce pe Leduc.— înseamnă că urmăreşti ceva ?— Bineînţeles, domnule preşedinte. Leduc estecheia afacerii Kesselbach, este dacă vreţi momealade care am nevoie. In felul acesta voi pune mîna peautorul întreitului asasinat de la Palace-Hotel, voidescoperi conţinutul proiectului pentru care se de-plasase aici domnul Kesselbach si care avea nevoiede acest individ "Leduc şi doi, voi pune mîna pe Ar-sene Lupin.— înţeleg, îl foloseşti pe Leduc ca momeală. Nue rău dar nu ştiu ce şanse de izbîndă ai, deoareceArsene Lupin, aşa cum afirmai mai înainte areoameni peste tot.102

— Deja unul din oamenii lui Arsene Lupin, pre-supun că este al lui, dă tîrcoale vilei. Vestea amprimit-o cu cîteva minute înainte de a veni aici.E bine păzit, acest Ledur ?— Foarte bine, spuse calm Lenormand.— Şi al treilea atu ?— Al treilea atu este o scrisoare care a sesitieri pe adresa lui Rudolph Kesselbach, o scrisoarepe care am interceptat-o.— Ai deschis-o ?— Da.— Şi ce conţine ? -— E datată de acum două luni şi a fost trimisăde la Cap. Are următorul conţinut : -„Dragă Rudolph, la 11 iunie, voi fi la Paris, şiîntr-un hal de mizerie tot atît de mare ca atuncicînd m-ai ajutat. Sper mult de pe urma afacerii cuPierre Leduc, afacere pe care ţi-am încredinţat-oşi pe care nădăjduiesc s-o duci pînă la capăt. Esteo afacere destul de ciudată. Pe el l-ai găsit ? Sîntnerăbdător să aflu cît mai multe amănunte.Semnat : Credinciosul tău, Steinweg."— 11 iunie este chiar astăzi, astfel că am datdispoziţie ca unul din inspectorii mei să-l descoperepe acest Steinweg.— Crezi că va reuşi ?— Mai mult ca sigur că da, domnule preşedinte,spuse Lenormand.— în cazul acesta, primeşte scuzele mele, domnu-le Lenormand. Mîine îi aştept aici pe domnul pre-fect al poliţiei şi pe domnul Weber.— Ştiam, domnule preşedinte.— Nu se poate !— Daca n-aş fi ştiut n-aş fi fost astăzi aici. Amvrut să vă expun o parte din planurile mele de103

acţiune împotriva lui Arsene Lupin doresc să punmina p t asasin. Capucina e ut.-,uhisă, sper .; .^..ţiilsa se prindă în ea. De altfel, după cîte îmi dan euseama, Arsene Lupin doreşte sâ-l prindă .?i <_-i pccriminal, în felul acesta se va disculpa de gravafaptă de care este acuzat acuma'si care i-a atrasoprobiul publicului peste cap. Şi el vrea să-şi recîş-tige aureola pierdută. Toate astea le voi putea reali-za numai cu o condiţie.— Te ascult.— Să-mi daţi mînă liberă şi să pot proceda înfunţie de necesităţi, de situaţiile create, fără a măîngriji de intrigile care se vor ţese în jurul meu decătre superiori.— De acord, zise preşedintele.— în acest caz, domnule preşedinte, peste cîtevazile voi fi învingător sau mort, preciza cu sînge receLenormand încît, preşedintele simţ un fior trecîndu-iprin şira spinării.La Saint-Cloud. O vilă mică, situată într-unuldin cele mai înalte puncte ale platoului, de-a lungulunui drum puţin circulat.Ora 11 seara.Domnul Lenormand si-a părăsit maşina la mar-ginea drumului, ascunsă de priviri indiscrete într-untufiş.Cu mii de precauţiuni se apropie de vilă. O um-bră se desprinse din întuneric.—- Tu eşti, Gourel ? întrebă Lenormand.— Da, domnule.— I-ai anunţat pe fraţii Doudeville de venireamea ?104

— Da. Camera dumneavoastră este pregătită.Puteţi să vă culcaţi şi să dormiţi liniştit. Cred că nu:. r'.pirea uasta, deşi, individul pe care l-am zărit in apropiereAJLI mi iiiapu'â ^credere.Străbătură grădina şi intrară fără zgomot învilă, urcară la etajul întîi. Cei doi fraţi, Doudevillese aflau acolo.— Nici o veste de la prinţul Sernine ? întrebăLenormand de cum intră.— Nici una, domnule.— Ce face Pierre Leduc ?— Stă lungit toată ziua în camera sa. Cînd . sicînd m-ai face o plimbare prin grădină. Nu vineniciodată aici ca să ne vadă. ' , r— Cu sănătatea cum stă ?— Destul de bine. Odihna îl ajută să se înzdrăve-nească.— Tot atît de devotat îi este lui Lupin ? : . ;.— El îl cunoaşte sub numele de prinţul Sernine.Nu ştie că sînt una şi aceeaşi persoană. Nu vorbeştemai deloc. Am observat totuşi că ori.de cîte:;oriapare domnişoara din Garches, Genevieve parca, seînsufleţeşte brusc. ; ' l— Mi se pare că este un pic îndrăgostit de ea,domnule, completă celălalt frate.Lenormand nu răspunse. Toate amănuntele carei se spuneau se înregistrau în adîncurile memorieisale, pentru ca la momentul, potrivit să le foloseascădupă caz. îşi aprinse o ţigară, o mestecă printredinţi, o reaprinse, apoi o lăsă să cadă jos.. Unuldintre fraţi se repezi si o stinse cu vîrful piciorului.— Dacă se întîmplă ceva, chiar si cel mai ne-însemnat lucru, vreau să fiu deşteptat,, spuse Lenor-105

mand în timp ce se lungea în pat, fără să se dezbrace.Plecaţi, fiecare la postul lui.Ceilalţi ieşiră. Trecu o oră, doua...Deodată, domnul Lenormand simţi ră-l atingecineva, după cîteva secunde auzi vocea lui Gourel.— Domnule, s-a deschis bariera.— Cîţi sînt ? Unu, doi ?— Eii n-am văzut decît unul.- Era ascuns lîngăun copac.__Fraţii Doudeville, unde sînt ?— I-am trimis afară. Au ieşit pe uşa din spateca să-i taie retragerea. , v

Fără să aprindă vreo lumină cei doi coborirascările la parter şi intrară într-o cameră.— Sîntem în baia lui Pierre Leduc, şopti Gourel.Voi deschide uşa camerei în care doarme el. Nutrebuie să ne temem pentru că înainte de culcarea luat un somnifer. Se apropiară de patul înconju-rat de nişte perdele albe.— Să ne oprim aici. Mi se pare poziţia cea maiindicată. De aici putem vedea fereastra cît şi patul.Cei doi bărbaţi se puseră pe aşteptat. Amîndoipriveau dreptunghiul ferestrei, siguri că evenimentulva începe de acolo. Un trosnet îi făcură să ciuleascăurechile.— Escaladează stîlpul, şopti Gourel.— E înalt ?, — Cam doi metri...Troznetele se repetară mai clar.— Gourel, zise Lenormand, du-te după fraţiiDoudeville. întoarce-te cu ei pe la capătul de jos alzidului şi opriţi pe oricine încearcă să treacă peacolo.Fără un cuvînt, Gourel părăsi încăperea.106

In clipa în care se închidea uşa după el. un capapăru în dreptunghiul ferestrei şi imediat o umbrăescaladă balconul Lenormand îşi dădu seama că esteun bărbat mărunţel, îmbrăcat în haine negre pentrua nu fi văzut si fără pălărie.Bărbatul se aplecă peste balcon şi ascultă zgomo-tele din grădină, apoi se încovoie si se lungi peparchet. Părea nemişcat. După cîteva' secunde deîncordare, Lenormand îşi dădu seama că formaaceea neagră se apropie. Ajunse lîngă pat.Lenormand avu impresia că aude respiraţia aceluiindivid, ba chiar că-i ghiceşte ochii scînteietori,sfredelitori, care străbăteau întunericul, care vedeauprin acest întuneric.Pierre Leduc suspină prin somn şi se întoarsepe o parte.Bărbatul se tîrîse de-a lungul patului şi acum seridicase în picioare. Lenormand îi vedea clar siluetaproiectîndu-se pe cearceaful alb. Dacă ar fi întinsmîna l-ar fi putut atinge, atît era de aproape. Deo-dată simţi cu exactitate respiraţia individului carealterna cu cea a lui Pierre Leduc şi Lenormand avuchiar senzaţia că-i aude bătăile inmii.întunericul fu străpuns de raza unei lanterne şichipul lui Pierre Leduc fu luminat drept în faţa.Străinul rămase în umbră astfel că Lenormand nu-iputu zări chipul'.Văzu în schimb ceva care-l făcu să se înfieare.în mîna necunoscutului lucea lama unui stilet carei se păru identic cu cel găsit Ungă cadavrul luiChapman.Se reţinu cu greu ca să nu se arunce asupranecunoscutului, dorea ca mai întîi să vadă ce vaface acesta. Mîna bărbatului se ridică. Avea de gînd107

să loveaău " Ler.orţr.and calculă distanţa, spre aîmpiedica lovitura. Dar nu ; gestul bărbatului nuera pentru a ucick, ci mai degrab • de prudentăDacă Pierre Leduc s-ar fi trezit, mîna s-ar fi repe-zit înainte.Străinul se înclină în aşa fel încît sâ-i vadă faţa.„Falca dreaptă" îşi zise Lenormand. „Caută cica-tricea de pe falca dreaptă... Vrea să se asigure căeste Pierre Leduc".Bărbatul se întoarse puţin, astfel că nu i se maivedeau decît umerii.. Insă hainele, pardesiul eraua'tît de aproape, încît atingeau perdelele in spatelecărora se ascundea Lenormand.„O singură mişcare suspectă si mă arunc asupralui" îşi spuse Lenormand.Dar individul părea preocupat de examinareasa. Trecu apoi stiletul în mîna stingă în timp ce cudreapta ridică marginea cuverturii pînă ce descope-ri braţul stîng al tînărulu care dormea profund.Bărbatul lumină mîna, patru degete răsfirate, unal cincilea era tăiat de la o doua încheietură.încă o dată Pierre Leduc se răsuci prin somn.Bărbatul stinse lanterna şi cîteva secunde rămasenemişcat. Lenormand avu în clipa aceea presenti-mentul unei crime pe care o putea împiedica darpe care dorea s-o facă în ultima secundă.O lungă, o foarte lungă tăcere şi subit avu ima-ginea, destul de neclară, a unui braţ care se ridicăîncet, întinse braţul şi-l lovi pe individ.Un strigăt scurt. Luat prin surprindere individullovi în gol, se apără la întîmplare, apoi fugi însprefereastră. Lenormand îi ghicise gestul astfel ca acestase trezi apucat de două braţe care-i înconjurauumerii.

în clipa următoare, Lenormand îl simţi cum seînmoaie, devenise mgi slab, sau evita luntq în rqrese simţea fârâ şansa ? Lenormand îl strînse şi maitare şi-' •' ''•- ."i s,l -• intin<K'i ui ••<' < ' , . ,,_,,_chet.— Te-am prins, strigă el cu o bucurie sălbatică.Am pus în sfirşit mina pe tine !Lenormand simţea o bucurie ciudată să-l dominepe acest necunoscut care nu era altul decît asasinuldin Palace Hotel.• —- Cine eşti? întrebă el. Cine eşti?... Va trebuisă vorbeşti.Ii strîngea trupul şi mai tare pentru că aveaimpresia neclară că acest trup se topea. Strînse şimai tare şi dintr-o dată se cutremură din creştetpină-n tălpi. Simţise, simţea o pişcătură bizară înzona gîtului. Exasperat strînse şi mai tare dupăcare îşi dădu seama că individul reuşise să-şi întoarcăbraţul, să şi-l strecoare pînă la piept şi să ridice'stiletul cu vîrful îndreptat spre gîtul lui Lenormandcare cu cit strîngea mai tare cu atît vîrful stiletuluipătrundea mai adînc în carnea sa.Lenormand îi dădu capul mai spre spate dar fărănici o şansă de scăpare fiindcă vîrful pumnaluluiîl urma imediat. Atunci nu se mai mişcă, surprinsîn acelaşi timp apăsarea acelui stilet găurindu-ide amintirea celor trei crime îngrozitoare, simţindpielea şi adîncindu-se încet-încet, implacabil.Brusc ii dădu drumul şi sări în spate. Cind vroisă se arunce din nou asupra individului acesta eradeja la fereastră, sărise în balcon.— Atenţie, Gourel ! strigă el, ştiind că inspecto-rul se afla acolo la postul -lui, gata să-l prindă peasasin.109

Lenormand sări şi el în balcon şi se aplecă pestebalustradă. Avu timp să mai vadă cum umbra- SPpierdea printre copaci. Lenormand strigă din nou,•••"!• puternic :-— Gourel !... Doudeville !Nu primi nici un răspuns si îngrijorat sări pestebalustrada balconului, îşi aminti din nb'u de întreitulasasinat şi gîndurile cele mai negre ii trecură prinminte. Aprinse lanterna şi imediat îl văzu pe Gmirdîntins la pămînt. :

— -Fir-ar să fie ! strigă el in timp ce se aplecapeste trupul întins. Gourel însă trăia. Respira-greuşi după cîteva palme trase de către Lenormand pestefaţă îşi reveni.— M-a lovit ! Nu ştiu cu ce, poate cu pumnulsau poate cu un alt obiect, în piept. Anv reuşi totuşisa-l văd. Era un vlăjgan cît toate zilele ! •— Aha ! zise Lenormand,' vasăzică au fost maimulţi !— Am mai văzut pe unul mărunţel care se mişcacu o sprinteneală uimitoare.— Dar fraţii Doudeville ? Unde sînt ?— Nu i-am văzut.Porniră în căutarea lor. Pe unul dintre ei, peJacques îl găsiră lîngă poartă, plin de sînge dartrăia, pe al doilea ceva mai încolo înspre copaci, deabia respira. Lenormand îşi dădu seama imediat căarc coastele rupte.— Cum dracu v-aţi lăsat pocniţi în halul ăsta !se enervă Lenormand.— Am fost luaţi prin surprindere.. S-a produs -eind îmi aprindeam ţigara de la ţigara lui Jacques,mă aplecasem şi el m-a lovit......— Era singur ? ...'..

— Nu, îl însoţea un individ mărunţel, răspunsejacques. Vroi să contimiie <^T- se opri T ercrrr.a-.'?n ouservă şovăiala.Ai mai observ,i- --va trebâ c;— După siluetă, cel care ne-a lovit mi s-a părula fi englezul de la Palace Hotel, acela care a.părăsitimediat hotelul şi a căuri urrnă am pierdut-o.— Maiorul Pârbury ?— Cred că da.După cîteva clipe de gîndire, Lenormand zise :— Nu există nici o îndoială, avem de a face cuo bandă bine organizată. Afacerea Kesselbach seanunţă foarte interesantă.— Asta e şi părerea prinţului Sernine, spuseJacques.Intrară cu toţii în vilă. Lenormand se întoarseîn grădină şi la poartă. Spera ca cei doi să fi pier-dut ceva, vreun obict care să-i trădeze. Nu găsinimic. Dezamăgit se întoarse în vilă şi se culcă.Dimineaţă, cele trei victime din timpul nopţii.arătau destul de bine, astfel că Lenormand pe de-plin încredinţat că nu se va petrece ceva neplăcutplecă la Paris însoţit numai de 'inspectorul Gourel,fraţilor Doudeville le ordonă să cutreiere împrejuri-mile, poate vor descoperi ceva.După ce luă masa şi cînd era cel.mai abătut, luiLenormand i se aduse o veste bună. Unul din oameniisăi, mai precis inspectorul Dieuzy, reuşise să deade urma lui Steinweg, cel care-i scrisese lui Kessel-bach.— Dieuzy e aici ? strigă Lenormand.— Da, domnule, răspunse Gourel. Este chia.r cudomnul Steinweg.— Să intre amîndoi.Ml

In clipa aceea sună telefonul. Lenormand ridicău.;t,.:.,:^ Er;. Jacques D—?evil!e- - Ce s-a întîmplat ? întrebă şeful Siguranţei.Am ^^L de urn:„ ::.miorului Parbury— Excelent l Unde este ?— S-a machiat dar tot l-am recunoscut. Şi-aînnegrit pielea si dacă nu eşti atent îl poţi confundauşor 'cu un spaniol. A intrat în şcoala liberă dinGarches... A fost primit de către domnişoaraGenevieve...— Drace l strigă Lenormand. Vin imediat acolo.aveţi grijă să nu-l scăpaţi ! mai strigă el înainte dea trînti receptorul în furcă, îşi înhaţă apoi trenciuldin cuier, pălăria o îndesă pe cap si ieşi pe culoarunde-l întîlni pe Dieuzy si Steinweg.— La ora sase ! Ne întîlnim aici ! le strigă el şiurmat îndeaproape de Gourel care nu înţelegea grabaşefului său, se năpusti pe scări. In drum luă cu elîncă trei inspectori şi cu toţii se urcară în maşina luiLenormand.— La Garches ! spuse el şoferului. Urgent !Maşina se lansă într-o cursă nebunească, roţilescrîşneau la curbe, pietonii fugeau speriaţi din caleaei, agenţii de circulaţie fluierau furioşi, unul chiarplecă în urmărirea lor, apoi renunţă. Cufundat îngindurile sale, Lenormand nu vedea nimic din toateastea.După vreo douăzeci de minute opriră lîngă par-cul din Villeneuve. Imediat apăru lîngă maşinăJacques Doudeville care-i aştepta.-— Ticălosul a fugit ! strigă el de îndată ce Le-normand coborî din maşină.112

— Singur ?— Nu. Era însoţit de' domnişoara Genevieve...Lenormand îl apuca de guler şi-l zgudu' p'^ernic— De ce ! ai lăsat să fugă ? strigă el furios.— Fratele meu e pe urmele im :— Nu trebuia să-l lăsaţi ! E prea viclean ca sănu-i scape ! Pe unde au luat-o ?— Pe acolo ! arătă cu braţul întins Jacques.— Dă-te jos ! strigă Lenormand la şofer. Acestafără să spună un cuvînt coborî. Locul lui fu luatde către şeful Siguranţei care demară în trombă spredisperarea şoferului care strigă la el să ocoleascătotuşi gropile. La capătul străzii, Lenormand se treziîntr-o intersecţie. După cîteva secunde de ezitare,alese drumul din stingă. Alegerea lui se dovedibună deoarece îl văzu de departe pe celălalt frateDoudeville care-i ieşi în întîmpinare.— Sînt într~o trăsură cam la un kilometru deaici ! strigă el.Lenormand nu aşteptă ca celălalt să urce îşicontinuă cursa cu mai multă furie. Cînd fu pe vîrfulunui deal văzu undeva spre drepata burduful uneitrăsuri. Se orienta rapid. Trebuia să întoarcă şi prin-tre dinţi îi scăpă o înjurătură. Manevrele lui furăobservate de către ocupanţii trăsurii. O femeie apărupe scară întinzînd spre el braţul. Se auziră douăîmpuşcături. Lenormand zări si capul unui bărbatcare dădu bice cailor, în timp ce executa curba,Lenormand scăpă din ochi trăsura. Apăsă pedalaacceleraţiei si zări la marginea drumului femeia.Trecu pe lîngă ea gîndul lui era să-l prindă pebărbat. Curînd ajunse din urmă trăsura care înaintaacum suspect de încet. Lenormand încetini şi el113

viteza. Vehiculele tocmai coborau panta dealului,astfel că o depăşire era periculoasă.— f-ani pp-c ' I-arr. prins! âiii^ă ur.^I dintreinspectori..C" ' rijunser ; _,. s şi depâşiiea_eia posibiid, Lenor-mand se năpusti frenetic, într-o clipă ajunse sidepăşi mica cabrioletă.Opri la marginea drumului si coborîră. Un strigătde furie se auzi din pieptul lui. Trăsura era goală .'Calul fiind de prin împrejurimi şi eunoscînddrumul spre casă îi tîrîse pînâ aici. ...— Maiorul trebuie să fi sărit în timpul celorcîteva secunde cînd n-am mai văzut trăsura, spuseel. .— Ne întoarcem si cercetăm pădurea, propuseunul diri inspectori.— Nu-l mai prindem. E prea viclean. N-o să-1prindem cu una cu două. Fir-ar- a dracului de treabă!Urcară în maşină şi se' întoarseră pe drumul pecare veniseră.Tînăra fată se afla deja în tovărăşia -lui JacquesDoudeville şi nu părea afectată de aventura în carefusese antrenată. Lenormand opri maşina şi coborî.Se prezentă şi o invită pe fată să urce.— Veţi fi mai în siguranţă cu noi, spuse el.-Lenormand cedă locul şoferului si se instala cutînăra fată pe bancheta din spate.— De cînd îl cunoaşteţi pe maiorul Parbury ?— Nu e nici un maior si nici nu-l cearnă Par-bury !— Atunci cine e ? • ...— Juan Ribeira. E spaniol şi este însărcinat decătre guvernul spaniol să studieze cum funcţioneazăşcolile franceze...............114

^m

•-.— Fie şt aşa. Numele şi naţionalitatea nu contea-ZT 'Cert e'ăi-e-'faptul că el este omul ne. eare-l .căutam.A auzit de şcoala pe. care am intemeiat-o aici. Aven!' mi_a oferit Subvenţii si mi ' ren.it pcrmisiunea ca din cînd în cind să vină şi să vadă progreseleelevilor mei. Nu~ puteam să-i refuz aşa ceva.— Evident că nu, dar trebuia să vă consultaţicu cineva din 'anturajul dumneavoastră. Nu sinteţiin relaţii cu prinţul Sernine ? Uneori sfaturile luisînt valoroase. - . .— Cu el m-aş fi sfătuit dar acum e plecat înstrăinătate.•. —* Unde anume ?— Nu ştiu... Domnul acesta Ribeira a fost foarteamabil, numai astăzi a avut un comportament destulde enigmatic.— Domnişoară în mine puteţi avea- încrederedeplină.- — Ei bine, domnul Ribeira a venit astăzi şi mi-aspus -că o doamnă franceză aflată in trecere prinBougival, are o fetiţă a cărei educaţie doreşte sămi-o- încredinţeze mie şi mă roagă să vin cit mairepede. Nu mi s-a părut nimic anormal în asta şicum^era ziua mea liberă si domnul Ribeira venisecu trăsura, am acceptat.• — Numai atît ? întrebă Lenormand.Tînăra se înroşi la faţă.— A vrut să mă răpească, spuse ea încet. Mi-aspus-o după o jumătate de oră de la plecare.— Ce mai ştiţi despre el ?— Nimic. .— Un.de locuieşte-? _ . ..— Presupun că la Paris.115

— Nu v-a scris vreo scrisoare, nu aveţi un obiectde la el. vreau un indiriu de la care să-mi -pornesccercetările.Nu ştiu nimir s-ar putea totuşi <• rieceva... .— Vorbiţi... vorbiţi ! strigă nerăbdător Lenor-mand. . -. • .'.•••— în urină cu două zile, acest domn mi-a cerutvoie să se folosească de maşina mea de scris la carea bătut, cu greu, o scrisoare a cărei adresă am sur-prins-o din întîrnplare.— Ce fel de adresă ?.— Scrisoarea era adresată lui „Le Journal" şidomnul acesta a introdus în plic douăzeci de mărci.— Un anunţ pentru mica publicitate, zise Le-normand.— Am eu numărul de astăzi, spuse Gourel.— Dă-mi-1.Gourel scoase ziarul din buzunar şi i-l întinse.Lenormand îl desfăcu la pagina a opta şi-l studiecu atenţie. După cîteva clipe tresări.„Atragem atenţia persoanelor care îl cunosc pedomnul Steinweg că am dori să ştim dacă se aflala Paris şi adresa sa. Răspunsul tot prin mica pu-blicitate".Asta era anunţul care-i atrase atenţia lui Le-normand pe buzele căruia îi înflorise un suris.— Steinweg ! exclamă şi Gourel. Dar ăsta'e in-dividul pe care l-a adus astăzi inspectorul Dieuzy!„Da, da", mai spuse în sinea sa Lenormand, „esteindividul a cărei scrisoare către Kesselbach am in-terceptat-o, este omul care l-a pus Kesselbach peurmele lui Pierre Leduc... Dacă au dat acest anunţ,înseamnă că şi ei bîjbîie pe undeva, că n-au infor-116

maţii corespunzătoare..."Lenormand îţi frecă palmele satisfăcut. Stein-wes era in mîinile lui. In mai puţin de o oră vavorbi ^u ci, in mai puţin de o oră vălul misteriosal afacerii Kesselbach se va.destrăma.10.La orele 6, Lenormand intră în .biroul său de laprefectura' poliţiei. Imediat sună şi ceru agentuluisă fie anunţat, inspectorul Dieuzy să vină la el.. Aces-ta apăru după vreo zece minute, timp în care Le-normand încercă să facă ordine în faptele petre-cute pînă atunci.Cînd Dieuzy intră, Lenormand îl privi cîteveclipe apoi îl întrebă :— Omul tău e aici ?— Da.— L-ai interogat ?— Am încercat...— Fină unde ai ajuns ?— Nu spune mare lucru.— Concret, ce i-ai spus ? întrebă jritat Lenor-mand.— Că în urma ultimelor dispoziţii toţi străiniitrebuie să se prezinte la prefectură pentru a fi în-registraţi. . „.. ...^— Unde se află acuma ?— în biroul secretarului dumneavoastră.-- Adu-l aici.Dieuzy nu apuca să iasă cind intră agentul deserviciu.—. Ce s-a întîmplat ? strigă la el Lenormand.117

— O doamnă doreşte să vă vorbească, răspunseregulamentar agentul îi î-Mn*- .i~-.'. o carte de vi-zită. Leriorrriand o luă.Doamna Kesselbach... .,,1 a gînditor. Săintre, spuse Ş.eful Siguranţei ridicîndu-se din scaun.Ii făcu semn inspectorului Dieuzy să iasă.Doamna Kesselbach fu introdusă imediat. Le-normand o rugă să se aşeze într-un scaun, în timpce cu privirile îi cercetă chipul bolnăvicios, un aerde oboseală extremă se citea pe faţa ei. Doamna seaşeză şi fără alte cuvinte îi întinse un ziar. Era„Le Journal", îi arătă unde să citească, pagina miciipublicităţi.— Bătrînul Steinweg a fost un prieten al soţuluimeu şi sînt sigură că ne-ar putea spune multe lu-cruri interesante.—- Dieuzy ! strigă Lenormand şi cînd acesta apăruîn cadrul uşii îi spuse : adu-l pe domnul care aşteap-tă în biroul secretarului meu. După ce inspectorulieşi, Lenormand se întoarse spre tînăra femeie. Vi-zita dumneavoastră a venit într-un moment propicepentru mine. Că rog să nu rostiţi nici un cuvîntatunci cînd va intra persoana pe care am che-mat-o.Lenormand trecu la fereastră şi aşteptară în li-nişte.Mai tîrziu, cînd Lenormand îşi aprindea o ţigară,uşa se deschise si intră un bătrîn cu un şirag de bar-ba albă sub bărbie, cu faţa brăzdată de cute adînci,îmbrăcat sărăcăcios, cu o mutră destul de chinuită,mutra acelor oameni care cutreieră zilnic străzile încăutarea hranei.Bătrînul se opri în prag, clipi de cîteva ori, seuită mirat la Lenormand, păru stingherit de tăce-118

rea în care fusese primit, în mîini învîrtea o pălă-rie veche şi uzată.Deodată bătrînelul păru uluit, ochii i se măriră...— Doamna... Doamna Kesselbach...Abia atunci o recunoscu pe tînăra femeie Seapropie de ea şi-i vorbi fără nici o urmă de timi-ditate, j— Ce fericit sînt că va întîlnesc ! Credeam căniciodată n-o să ne mai vedem... Am trimis scri-sori, telegrame... Dar nici un răspuns. Ce mai faceRudolph Kesselbach ?Tînăra femeie avu o tresărire de parcă cinevao lovise între ochi. începu să plîngâ în hohote.— Dar ce este? Ce s-a întîmplat ? zise Stein-weg surprins.Atunci interveni Lenormand.— Se pare, domnule că nu cunoaşteţi anumiteevenimente care s-au petrecut la noi. Sînteţi demult pe drumuri ?— De aproape trei luni de zile. Am fost la ca-riere, apoi m-am întors la Capetown. De acolo i-amscris din nou lui Rudolph. N-am primit nici unrăspuns. Am plecat la Port Said... Unde-i Rudolph ?— Lipseşte, se grăbi să-i răspundă Lenormandspre surpriza tinerei femei. O să vă explic ceva maiîncolo cauzele acestei absenţe. Vă rog să-mi răs-pundeţi la o întrebare, îl cunoaşteţi pe Pierre Leduc?— Vă rog ?! tresări bătrînelul. Ce face ? Cinev-a vorbit despre Pierre.Leduc ?îi privea pe cei doi neînţelegînd ce se întîmplă.— Cine va V.orbit despre el ? Nimeni n-aveavoie s-o facă !119

— Domnul Kesselbach, spuse Lenormand.— Imposibil ! exclamă bătrînul. Este un secretpe r'^<? i l-am încredinţat îui Rudei],h, iar RucLlphştie să păstreze secretele, mai ales unul ca acesta.Facem o anchetă asupra lui I'icrre Ledu^ ;,ise pare că numai dumneavoastră ne puteţi ajuta cas-o ducem la bun sfîrşit— Ce doriţi să ştiţi ?— îl cunoaşteţi pe Pierre Leduc ?— Nu l-am văzut niciodată. Ceea ce ştiu estecă acel individ care acum se află în Paris şi duceo viaţă destul de uşuratică nu este Pierre Leduc.— Interesant, spuse Lenormand. El ştie că nueste Pierre Leduc ?— Probabil că da.— Dumneavoastră cunoaşteţi adevăratul luinume ?—• îl cunosc, răspunse fără şovăire bătrînelul.— Atunci vă rog să ni-l spuneţi şi nouă, îi ceruLenormand.Steinweg ezită, se ridică în picioare şi începusă se plimbe prin cameră destul de agitat.— Nu pot... Nu pot... răspunse el într-un tîrziu.— De ce ? întrebă imediat Lenormand destul desurprins.— N-am dreptul. Apoi nu-mi mai aparţine, înclipa cînd i l-am destăinuit lui Rudolph, acesta mi-adat o mare sumă de bani cu care mi-a cumpărat tă-cerea şi mi-a făgăduit că în ziua cînd îl va găsi pePierre Leduc şi va putea folosi acel secret, îmi vada o avere.Steinweg continuă cu un surîs amar :— Suma care mi-a dat-o atunci s-a topit demult. Acum am venit să aflu urmarea, dacă l-a gă-sit pe Pierre Leduc.120

— Domnul Kesselbach e mort, preciza brusc şe-ful Siguranţe iSteinweg se opri buimac.— Muil! .iLilg^ ... Nu .. , jate F. o rapcanA.• desigur ! Vreţi să mă faceţi să vorbesc ! DoamnăJKesselbach, e adevărat ?Steinweg păru zdrobit. Vestea îl făcu să plingă|în hohote.. — Bietul meu Rudolph ! L-am cunoscut de cîndIera copil, venea să se joace cu mine la Augsburg...ICît l-am iubit !Şi privind-o pe doamna Kesselbach continuă :— Şi el mă iubea pe mine. Trebuie să vă fi vor-Ibit despre mine, despre taica Steinweg cum îmiJspunea el...Lenormand se apropie de el.— Ascultă-mă, domnule Steinweg, Rudolph Ke-sselbach a murit asasinat... Stai liniştit, strigătelesînt zadarnice. A murit asasinat si toate circumstan-ţele crimei dovedesc că vinovatul era la curent cuproiectul lui în legătură cu Pierre Leduc. Existăvreun amănunt pe care să ni-l furnizaţi pentru adescoperi făptaşul?Steinweg era năuc, repeta într-una :— A mea e vina... Dacă nu i-aş fi povestit des-pre Leduc.Doamna Kesselbach se apropie de el rugătoare.— Credeţi?... Aveţi vreo idee? O! Vă rog dintot sufletul, domnule Steinweg !..— N-am nici o idee, nu m-am gîndit încă, mur-mură el. Pentru asta trebuie să mă gindesc...— Gindeşte-te la cei din anturajul domnului Ke-1 sselbach, îi spuse şi Lenormand. Poate că atuncicînd i-aţi povestit despre Pierre Leduc mai era ci-neva de faţă. Sau poate că a vorbit el cu cineva.121

— Nu era nimeni de faţă şi sînt sigur că nicic! n-a sr?"~ ^"iv? '•"•••?re asta— Totuşi, gîndeşte-te bine...Ap!c,..ţ; Jc^:.,^... lui, Lc:,,r:nand si L'olores aşteptau nerăbdători răspunsul.— Nu, zise Steinweg... Nu mi-aduc aminte denimic.— îţi dau eu un mic amănunt, spuse Lenormand.Prenumele şi numele asasinului au iniţialele L şi M.— Un L şi un M ? repetă Steinweg. Un L... un M...—• Da, literele sînt din aur şi se află încrustatepe colţul unei tabachere care, presupunem doar, căar fi a asasinului... nu'se lăsă Lenormand.— Al unei tabachere ? făcu un efort să-şi aducăaminte Steinweg.— Din fier forjat. Unul din compartimentele in-terioare e împărţit în două, o parte pentru foi deţigară, celaltă pentru tutun..:— împărţit în două ! strigă Steinweg, ale căreiamintiri păreau să revină în memorie. N-aţi puteasă-mi arătaţi acest obiect ?— Din păcate avem numai o reproducere a ei,spuse Lenormand şi-i dădu o tabacheră la fel cucea dispărută.— Hm... Hmm... făcu Steinweg luînd tabachera.O privea cu ochi năuciţi, o examina cu atenţie sideodată scoase un strigăt. Lenormand îl văzu cum îitremurau mîinile, cum faţa îi deveni lividă si ochiirătăciţi.— Vorbeşte ! strigă Lenormand furios.— Acum se explică totul, murmură bătrînelul.— Spune ceea ce ştii ! îi ceru şeful Siguranţei.Steinweg îl împinse cu mîinile la o parte, seridică din scaun şi se apropie de fereastră. Stătu122

aşa nemişcat cîteva clipe, apoi se întoarse sprecei doi.— Domnule, ştiu cine e autorul crime'., p;, săvi-l spun.Se opri imediat, fulgerat de ceva, Jc u ^ec.— Cine e ? strigară cei doi.Se lăsă tăcerea, în liniştea adîncă a biroului,între zidurile care auziseră atîtea mărturisiri ciu-date, avea să răsune şi numele sinistrului ucigaş ?Lui Lenormand i se păru că se află pe margineaunei prăpăstii, că un glas se urca pînă la el. Cîtevasecunde si va şti, va afla...— Nu, murmură Steinweg, nu, nu pot...— Poftim ! strigă furios Lenormand.— Spun că nu pot, preciza calm bătrînelul.— N-ai dreptul să taci ! Justiţia ţi-o cere !— Mîine... voi vorbi mîine... Trebuie să mă maigîndesc. Mîine vă voi spune tot ce ştiu despre Pie-rre Leduc, tot ce presupun că se află în legătură cuaceastră tabacheră. Mîine, vă făgăduiesc...Cei doi pricepură că nu puteau scoate altceva dela el. Bătrînelul era foarte încăpăţînat. Lenormandcedă.— Bine. Te las pînă mîine, dar te previn cadacă mîine nu vorbeşti, voi fi silit să te reţin.Sună si imediat apăru inspectorul Dieuzy. Le-normand îl luă de o parte şi-i şopti :— Condu-l pînă la hotel şi stai acolo, îţi trimitîncă doi oameni. Pînă atunci deschide bine ochii.S-ar putea ca cineva să încerce să-l răpească.Inspectorul dădu din cap semn că înţelesese şiînsoţit de bătrînel ieşi din birou.Lenormand se întoarse lîngă doamna Kesselbachcare părea zguduită de cele ce auzise.123

— Vă rog să mă scuzaţi, doamna, îmi dau seamacît de tulburată sînteţi...— Să trec şi miine pe la dumneavoastră ? în-treba c^.— A nu, nu e nevoie. Vă voi spune tot, totce-mi va spune bărînelul. îmi daţi voie să vă con-duc la trăsură ? Sînt trei etaje pînă jos...Lenormand deschise uşa biroului şi-o lăsă sătreacă pragul. Deodată auzi exclamaţii pe culoar şimai mulţi agenţi veniră în fugă.— Ce s-a întîmplat ? strigă la ei şeful-Sigu-ranţei.— Dieuzy... spuseră ei gîfîind.— Dieuzy ? ! se miră Lenormand. Doar ce aplecat...— A fost găsit pe scară...— Mort ?!.— Numai'leşinat, preciza unul din inspectori.— Şi individul care era cu el ? Bătrînelul Ste-inweg ?!— Dispărut...— Fir-ar a dracului de treabă ! strigă înfuriatLenormand.Lenormand se năpusti pe scări. La etajul unuîn mijlocul unui grup de oameni se afla Dieuzy.în aceiaşi clipă urcă scara şi inspectorul Gourel— Vii de jos ?! îi strigă Lenormand.— Da.— Te-ai întîlnit cu cineva ?— Nu, n-am văzut-pe nimenL.Inspectorul Dieuzy îşi reveni încet, deschise ochiişi privi buimăcit, în jur.124

— Aici, uşa aceea mica... spuse el cu greutate.— Uşa asta blestemată ! strigă înfuriat şefulSiguranţei, ai.. -.c; ui de r.^ ii!... „.u Jri s" fieînchisă !J>e repe/i asupi'd ei şi iiKci<_a a-u

— Sigur că da ! Au tras zăvorul pe partea cea-laltă !Lenormand scoase revolverul si cu patul lui^sparse unul din geamuri, introduse mina prin spăr-tura si trase zăvorul, se întoarse spre Gourel şi-istrigă :— • Du-te repede pînă la .ieşirea din Place Dau-ihine...Inspectorul Gourel se avîntă în jos. Lenormandse întoiirse lîngă Dieuzy si-i ceru să vorbească.— Ce s-a întîmplat ? Cum de te-ai lăsat pocnitSîn halul ăsta ?— M-a lovit cu ceva tare...— Cine te-a lovit ?— Un individ care se plimba pe culoar şi care|ne-a urmărit cînd am ieşit din biroul dumneavoastră.— Cum a fost cu putinţa ?— Mi-a cerut un foc şi cînd am băgat mina în[buzunar ca să scot chibriturile m-a pocnit cu ceva[tare. In cădere l-am mai putut vedea cum îl trăgeaj pe bătrîh după el si au ieşit pe uşa aceea.— Cum arăta ? L-ai putea recunoaşte ?— Bineînţeles... Era un vlăjgan zdravăn, cu pie-jlea smeadă, aproape spre neagră... Un tip din sud..:— Ribeira ! scrîsni din dinţi Lenormand. Tot el?!jNu-i lipsit de îndrăzneală ! Chiar aici, în prefectură!Izbi cu piciorul în zid şi strigă înfuriat :— Cum dracu a aflat că Steinweg e aici în pre-jfectură? Acum patru ore îl urmăream prin pădu-125

rea Saint-Cucufa ! Şi acum, iatâ-l aici ! Cum dea ştiut ? ..,Râniase m ui te ciipe pe ginuuri, era atit de adin-cit în ele încît nici n-o observă pe doamna Ke-aaeibach care trecea pe ungă ei şi care ii saiuta.Lenormand nu-i răspunse. Dintre gîndurile lui îlsmulse venirea inspectorului Gourel.— Spune, Gourel, ce-ai aflat ? îl întrebă el calm.— Au fost doi, au ieşit pe uşa asta şi au coborîtin Place Dauphine. Acolo li aştepta o .maşină; In'maşina mai erau două persoane, un individ îm-brăcat în negru, cu pălărie moale şi borurile lă-sate mult peste ochi.— Asta este ! exclamă Lenormand. Asta-i asa-sinul, complicele lui Ribeira-Parbury. A doua per-soană ? :

— O femeie, o femeie fără pălărie, se 'pare unfel de slujnică, avea părul roşcat...— Cum ? Avea părul roşcat ? exclamă Lenor-mand.— Da. .Pocnind din degete, Lenormand se întoarse pecâlcîie si sărind cîte patru trepte coborî la parter.Ieşi in stradă. ' . .— Opreşte! strigă el către o trăsură care toc7

mai se îndepărta. .- Era trăsura doamnei Kesselbach. Vizitiul îi auzistrigarea astfel că opri, doamna Kesselbach .. scoasecapul prin fereastra portierei ca să-l întrebe ceva,cînd se trezi Lenormand cocoţat pe scăriţă. Se trasesperiată înăuntru..— Iertaţi-mă, doamnă ! spuse şeful Siguranţei.Vă rog să-mi daţi voie să vă însoţesc. Gourel.! stri-126

ga către inspectorul care se apropia in fugă Cautărepede o .maşină !Gourel se repezi spre parcarea de vizavi şi re-chiziţiona prima maşină pairni." < '»ln ; ."io;: i ia p. dcîocotea de nerăbdare, doamna Kesselbach, se -clă-tina, ţinîh'd cu amîndouă mîinile un flacon cu săruri.Maşin'a stopa lingă ei şi urcară.:—Gourel ! In faţă lingă şofer ! :

— Unde mergem ? întrebă gifîind inspectorul.— La Garches.— La mine ? se miră Dolores.Lenormand nu-i răspunse, cu capul scos in afa-ră cerea .liberă'trecere. Cînd ajunseră la Cours-laReine, şeful Siguranţei îşi reluă locul in maşinăşi zise : :

— Vă rog, doamnă, să răspundeţi clar la cîte-va întrebări. Aţi văzut-o cumva pe domnişoara Ge-nevieve Ernemont înainte de a veni la prefectură?— Da, tocmai mă pregăteam să ies...— Ea v-a vorbit despre anunţul din ziar ?— Da, ea.— După care aţi venit la prefectură ?— Chiar aşa sau petrecut lucrurile— Eraţi singură cfnd domnişoara Ernemont afost la dumneavoastră ?— Asta nu-mi mai aduc aminte... Nu ştiu ce săspun.,,., •—.Poate că de faţă a fost vreuna din cameristele...— Da, îmi amintesc acum, erau cameristele mele...— Cum le cheamă ?— Suzane si Gertrude...— Una dintre ele are părul roşcat ?— Da, Gertrude.— O cunoaşteţi de mult ?127

— Bineînţeles. O am cameristă de ani de zile.A>-n toată încrederea în ea— Cu atît mai bine... zise Lenormana. Cu aiitn.ni Im-*

Lenormand se cufundă din nou in gindurile sale.Seara cobora cu repeziciune. Cînd ajunseră în faţacăminului luminile se aprindeau deja pe stradă. Fărăa se sinchisi de tovarăşa lui, Lenormand cobori dinmaşină şi se repezi la portar.— Camerista doamnei Kesselbach, s-a întors ?— Care din ele ? întrebă portarul.— Gertrude.— Gertrude nu s-a întors pentru că nici n-aieşit. Eu n-am văzut-o, domnule.— Cineva s-a întors, totuşi ! strigă enervat Le-normand.— O ! Nu, domnule ! N-am deschis uşa nimănuide pe la şase seara. Nimănui, preciza încă o datăportarul.— Mai. există şi o altă intrare ?— Nu, doar zidurile care înconjoară domeniul şisînt destul de înalte.Lenormand se întoarse către doamna Kesselbachcare se apropiase de ei.— Vom merge la pavilionul dumneavoastră, spu-se el.Toţi trei se îndreptă spre pavilionul doamnei Ke-sselbach care neavînd cheie de la uşă sună. Le des-chise Suzane, cealaltă cameristă.— Gertrude e aici ? întrebă doamna Kesselbach.— Sigur, doamnă, în camera ei.— Spuneţi-i, vă rog să vină imediat, îi ceruşeful Siguranţei.128

Fără un cuvînt, Suzane se întoarse pe călcîie siclisnSru în spatele uşii. In liniştea care se aşternuauziră curînd paşii cameristei u-ire se apiupia. L ţa•->• '<-M'hise şi aceasta nrv'îniEra o fată. destul de nostima, cu părui rusca L,Lenormand o privi cîteva secunde ca şi cum ar dorisă pătrundă dincolo de ochii aceia inocenţi. N-oîntrebă nimic. Toţi aşteptau ceva de la el, însăLenormand părea că visează.— Foarte bine, domnişoară, mulţumesc. Să mer-gem, Gourel.Ieşiră din pavilion luînd-o pe aleile întunecateale grădinii.— Ea este.— Credeţi ? îmi face impresia că e foarte li-niştită.— Ceva cam prea liniştită. Alta în locul eis-ar fi mirat, ar fi întrebat de ce am chemat-o. Eanimic. Doar o mască flegmatică. Cu toate astea cevaa trădat-o. O picătură de sudoare care i se rosto-golea pe la tîmplă.— Deci...— Este complicea celor doi indivizi care ma-nevrează în jurul afacerii Kesselbach. Cu siguranţăcă şi cealaltă soră, Suzane, face parte din bandă.Pe la orele patru, Gertrude, prevenită că am aflatde anunţul din ziar, dă fuga la Paris unde se în-tîlneşte cu Ribiera si celălalt individ cu pălăria'moale, îi pune la curent cu tot ceea ce ştie şi ceidoi îl răpesc pe Steinweg din Palatul de Justiţie.Lenormand se opri puţin.— Toate astea dovedesc : 1. importanţa pe careei o dau lui Steinweg şi frica ce îe-o inspiră fap-tul că acesta ar putea vorbi. 2. că în jurul doam-129î> Afacerea Kcsselbaoh

nei Kesselbach este urzită o întreagă conspiraţie.şi 3. nu mai este timp de pierdut fiinr!n>i r r"~ ^•<t^-3v u avL-ctaLa nyj'ispirai ic sa c-xpiuiiu/t'.—Totuşi rova T-II î^tr1^^. ":": ' ~ :"a puiul uertruue sa iasă de aici clacă n-a trecut pela portar ?— E simplu, printr-un pasaj secret construitîn zid.— Şi care ar duce la pavilionul doamnei Ke-sselbach ? .— Se pare că da, deşi, eu am altă părere. Hai_să cercetăm.O porniră de-a lungul zidului şi-l cercetară" me-tru cu metru nu găsiră nici un pasaj, nici o tre-cere în zid.—r Or fi folosit o scară, spuse Gourel.— Nu, e prea riscant, mai ales ziua. Trebuie săfie altceva. "— Păi nu sini clecît patru pavilioane şi toatelocuite.— Inexact: Al treilea pavilion nu-i locuit.— Portarul. Şi acesta este închiriat de doamnaKesselbach care a dorit ca singurătatea ei să fiedeplină. Cine ştie dacă nu cumva este influenţaGertrudei.Se apropiară de pavilionul trei, îi dădură roată,nu se zărea nici o lumină în el. Lenonnand în-tinse mîna.şi atinse clanţa uşii care se deschiseimediat.— Ia te uită ! exclamă el. Gourel, mi se parecă am descoperit ceea ce ne interesează. Să intrăm.Aprinde lanterna.130

intrară în sufragerie, apoi în salon, vestibul. Pes-te tot aceeaşi linişte stranie.— Treuiue sa iit si ui. s^iUb^i, apusu ^c.i^rmanJ.îl descoperi Gourel si la lumina lanternei zări-ră o scara care uucea ia buubui. Cuuuiiia. j_,a ca-pătul ei ajunseră într-un fel de bucătărie de vară.Scaune si mese îngrămădite unele peste altele ospălătorie servind ca pivniţă, se afla alături. Ace-eaşi dezordine, obiecte inutile îngrămădite.— Ce străluceşte acolo ? întrebă Gourel. Lenor-mancl se aplecă şi ridică de jos un ac de aramă avînddrept gămălie o perlă falsă.— Perla asta străluceşte, zise el. Cu siguranţă căeste a Gertrudei. A trecut pe aici şi asta chiar foar-te de curînd.Gourel începu să mişte butoaiele din loc, lăzile,stîrnind nori_de praf. începură să strănute.— Nu te mai chinui atîta, spuse Lenormand.Dacă trecerea este pe aici, cum îţi închipui că oa-menii au şi vreme ca să deplaseze toate astea şiapoi să le aşeze la loc ? Este altceva, ceva mai sim-plu. Poate în spatele acestui oblon care nu prea arece căuta aici.Lenormand dădu oblonul la o parte, în spatelelui zăriră o spărtură. Gourel îndrepta raza lanter-nei înspre ea şi văzură o subterană care cobora înpantă.— Nu m-am înşelat, zise Lenormand. Trecereaa fost făcută destul de recent. Nu se vede nici unfel de zidărie, doar scînduri în cruce, ici-colo cîteo bîrnă susţine bolta... N-a fost făcută ca să rezis-te, spuse Lenormand.— Bănuiţi că ar fi planul lor ? întrebă Gourel.— Cred că da. Venirea si plecarea complicilor se131

face pe aici şi tot pe aici ar fi fost răpită doamnaKesselbach.înaintau cu prudenţă, ocolind bîrnele şi scîndu-rile cu grijă T,a prima vednr°, tunelul era mult maiiung decit bănuiau ei. Capătul lui se afla cu sigu-ranţă în afara zidurilor.— Nu mergem cumva înspre Villeneuve şi eleş-teu ? întrebă Gourel.— Mi se pare că direcţia este alta, răspunse Le-normand.Galeria cobora într-p pantă uşoară, întîlniră otreaptă, apoi încă una si se treziră în faţa uneiuşi zidite. Lenormand o împinse şi uşa se deschise,— Gourel, zise el gînditor, trebuie să chibzuimbine. Poate că ar fi mai bine să ne întoarcem.— De ce ?— Ribeira nu-i prost. A prevăzut şi el primej-dia si cred că şi-a luat niscaiva măsuri de siguran-ţă. Sînt sigur că ne-a văzut controlîrid prin gră-dina, ne-a văzut cînd am intrat în pavilion. Mă temsă nu ne întindă o cursă.— Dar sîntem doi ? protestă Gourel.— Dar dacă ei sînt douăzeci ? -Lenormand privi spre uşa deschisă. Subteranasuia si el urcă spre partea cealaltă.— Să mai înaintăm cîţiva paşi, spuse el. Lăsăuşa deschisă, îi mai spuse înainte de a porni. Mer-seră aşa vreo douăzeci şi cinci de metri, cînd setreziră în faţa altei uşi. Lenormand o încercă, daruşa era încuiată.— Probabil că are pus zăvorul pe 'partea cea-laltă. Să ne întoarcem fără zgomot. Cînd. vom fiafară vom urma traseul galeriei şi vom da de cea-laltă ieşire.132

Se întoarseră pe acelaşi drum, Gourei care mer-gea acum înaite scoase un strigăt.— Ce este ? întrebă Lencrmand— Uşa e închisă... răspunse Gourei.— Aţa am şi iăaut-o, probabil ^a s a inchis singură.— Imposibil, am fi auzit izbitura !— Atunci... îngînă speriat Gourei.— Atunci ştiu şi eu ! Dă-te la o parte.Eenormand se apropie de uşă. Alături, agăţatăîntr-un cui se vedea o cheie. O luă şi încercă sădeschidă uşa ; nimic.— De partea cealaltă se află un zăvor. Cineva l-atras...— Cine să-l fi tras ?— Cine altul decît Ribeira sau unul din compliciilui. Sîntem prinşi în capcană, Gourei.Lenormand zgîlţîi uşa", clanţa care nu cedă, dupăcîteva clipe se resemna.— Nu se poate face nimic.— Cum adică nimic ? în cazul ăsta sîn.tem pier-duţi.— Se pare că da...Se întoarseră la cealaltă uşă, o încercară şi peaceasta, amîndouă erau însă masive, din lemn destejar.— Ne-ar trebui un topor, spuse Lenormand, saupoate un cuţit mai acătării ca să putem tăia lem-nul în dreptul zăvorului.Lenormand se înfurie şi se năpusti asupra uşii.Lovi cu picioarele în ea. Istovit se lăsă să cadă lîn-gâ ea.— Am obosit. Poate că am să dorm. Tu vegheazăsă nu fim atacaţi de cineva.133

— Măcar de ne-ar ataca, am fi salvaţi, spuseGourel.Ultimoif» .-uvinte T ''"^rmar.:1. ".u i " ,i a.izi,imediat ce se întinse pe jos, adormi.'"" ' • leştepta .:::. ';_mn, ; .,;nas<_ ,,^va ^upcnemişcat, fără a înţelege parcă situaţia în care seaflai '— Gourel ! striga el. Ei, Gourel !Nu primi niciun răspuns. Aprinse lanterna şi lalumina ei îl văzu pe Gourel întins la pămînt. 'Dor-mea adînc.Răsufla uşurat şi-şi privi ceasul care arăta şaptedouăzeci.II duse la ureche. Nu mai funcţiona. Ridică mî-na lui Gourel şi observă că nici ceasul lui nu func-ţiona. ' .Gourel se trezi ceva mai tîrziu. Crampe din sto-mac îl anunţau că îi este foame şi că ora dejunu-lui probabil că trecuse de mult.— îmi simt coapsele amorţite, iar picioarele în-gheţate, zise Gourel. Ce naiba se întîmplă ?Vroi să-şi frecţioneze picioarele şi dădu cu mî-na de apa.—: Acum înţeleg, continuă el, picioarele îmi sîntîn apă. îndreptă lanterna spre uşă şi exclamă : Ui-taţi-vă la uşă !Lîngă uşă era o băltoacă care se lăţea mereu.— Probabil că apa pătrunde pe sub ea, spuseLenormand. Să mergem la cealaltă..— Parcă putem1 face ceva ?!— Nu ştiu ce putem face dar nu vreau să mălas prins, îngropat de viu în cavoul ăsta bleste-mat ! Trebuie să găsim o cale !134

începu să desprindă pietrele una cîte una, înc,,,,,,,,^!-, r,ţ vn puţea fnre n 3}ţ^ galerie care să-1ducă la nivelul pămîntului. Munca era grea fiindcă; • C'' ' '-ntuii--— Domnule... Domnule... îngîna cu glasul su-grumat Gourel.Transpirat, Lenormand se întoarse spre el.— Ce este ?— Aveţi picioarele în apă ! strigă inspectorul.— în apă ?! Drace !... O să ne uscam la soare !— Dar nu vedeţi ?— Ce să văd ?— Apa... Creste !Lenormand simţi un fior străbătîndu-i întreg tru-pul, înţelese că apa care o vedea nu era o întîm-plare, înţelese că totul fusese pregătit de acel cre-ier. O capcană îngrozitoare.— Canalia ! scrîşni el. Dacă voi pune mîna pe el...— Pentru asta trebuie să ieşim de aici şi euunul nu prea văd cum o s-o facem.Gourel părea resemnat, incapabil de a avea vreoidee sau de a propune un plan ele scăpare.Lenormand îngenunche şi măsură viteza cu carese ridica apa, un sfert din prima uşă era acoperită,iar apa înainta pînă la jumătatea galeriei care des-părţea prima uşă de a doua.— Progresul e lent, dar sigur, spuse el. Dacă vacontinua în ritmul ăsta în cîteva ceasuri.va fi pes-te capetele noastre.— Dar asta e îngrozitor ! gemu Gourel.— Ia nu te mai văitat atîta, se răsti la el şefulSiguranţei. N-ai decît să te plîngi dar eu să nu teaud, ai înţeles ?135

M f SP îin-Inspectorul dădu din cap resemnat.— Foamea mă slăbeşte, domnule. .i i<_.>«_• capui.— Mănîncă-ţi pumnii 'e e era de făcut ? Nu se putea aştepta ca Ribe-ira să aibă milă de ei si să le dea drumul. Nu pu-tea spera nici ca fraţii Doudeville le vor putea veniin ajutor, întrucît cei doi inspectori nu ştiau undesînt acuma. Lenormand se gîndea.Chiar să nu mai fie nici o speranţă ? Nici una ?!— Nu se poate, repetă Lenormand. Prea e stupidtotul. Doar n-o să murim aici ? Trebuie să existeo cale de salvare. Fă-mi lumină, Gourel !Gourel îndreptă fascicolul lanternei spre uşă. Li-pit de ea Lenormand o examina de sus pînă jos, pela toate încheieturile şi colţurile. Descoperi un zăvor.Lenormand desfăcu şuruburile cu lama cuţitului său.— Şi cu ăsta ce putem face ? întrebă inspectorul.— Zăvorul este din fier şi pare destul de so-lid. Nu e ceva formidabil dar e mai bine decîtnimic.Lenormand înfipse' casmaua improvizată în pe-retele galeriei, înlătură rapid primul strat din ci-,ment şi pietriş, după care dădu de lutul galben.—' E pămînt, Gourel ! strigă Lenormand.— Văd şi eu, îngînă inspectorul. Dar nu înţelegce vreţi să faceţi !— Dar e simplu ! Săpăm în jurul acestui stilp,nu cred să fie mai mult de trei-patru metri pînăîn partea cealaltă a galeriei.—Pentru asta ne trebuiesc cîteva ore şi apaurcă mereu.— îndreaptă lumina aici ! ordonă e).

— Peste douăzeci de minute sau cel mult o oră,apa va fi la picioarele noastre.— îndreaptă lumina aici şi taci din gură : stri-gă Lenormand.Ideea lui era sa sape un mic tunel prin caresă se poată strecura în partea cealaltă. După cî-[teva minute, Lenormand se opri obosit.— Acum e rîndul meu, spuse Gourel şi se apu-de treabă.— Sapă în jurul stîlpului, spuse Lenormand.Apa Ie ajunsese la glezne. Pe măsură ce înain-[tău, lucrarea se dovedi mai anevoioasă, fiindcă pă-lîntul scos le împiedica mişcările.După două ore înaintaseră destul de mult, numai[că apa ajunsese la nivelul tunelului pe care începu-[seră să-l sape. Gourel fiind şi mai solid şi lihnit[de foame se mişca mai încet. Renunţă să mai sape,[tremura de spaimă, simţind cum apa îngheţată îl[cuprindea încetul cu încetul.în schimb, Lenormand muncea neobosit. Munca[teribilă, de sobol pe care trebuia s-o execute în-tr-un întuneric deplin, mîinile îi sîngerau, foamea[îl leşina, respira greu dar nu se lasă.în curînd ajunsese la acel perete din ciment şi[pietriş, era partea cea mai grea a lucrării dar sal-ivarea era aproape. O simţea.— Apa creste ! gemu Gourel.Lenormand izbi cu mai multă furie zidul şi deo-[dată vîrful zăvorului cu care muncea lovi in gol,[trecuse în partea cealaltă. Trebuia să lărgească[pasajul ceea ce era destul de uşor fiindcă pămîntul[îl putea arunca în faţă.Gourel scoase ţipete de bucurie, aproape neo-[meneşti. Pe Lenormand nu-l mai impresiona, scă-137

părea, era aproape. Totuşi, ceva îi atrase atenţia.Dincolo de uşă se afla tot apă, fiindcă pămîntul seauzea ~.;~ :„;;!^ j::eâ:-:l:r. ' '.-r. e;. X ave- r.i:i o im-portanţă. Trebuia să iasă din galerie si trecu. Tre-•_ •**. Cilii. V. tj i^y ,

— Vino, Gourel ! strigă el spre inspector.Fiind prea corpolent, Gourel se strecură cu ma-re greutate, astfel că Lenormand abia putu să-1tragă dincolo. .— Vino-ţi în fire, fricoşule ! Nu vezi că sîntemsalvaţi •?— Salvaţi pe naiba-! Apa ne este pînă la piept !-.— N-are nici o importanţă ! încă nu ne-a tre-cut peste cap ! Lanterna mai funcţionează ?- -4- Nu. "•— O să ne descurcăm şi fără ea. Vino dupămine.înaintau cu greu prin apa pînă la piept. Lenor-mand mai mult îl tîra după el pe Gourel care cîndşi cînd scotea nişte icnete bizare.Deodată piciorul lui întîlni o treaptă.— în sfîrşit ! exclamă el. Am dat de-o treaptă.Ieşiră din apă, din blestemata de apă care fusesecît pe aci să-i înghită. Obosiţi se aşezară pe una dintrepte, îi încerca o senzaţie de renaştere care-ifăcea să triumfe de bucurie, încet apa se scurse dinhainele ude care se lipeau de trup. în curînd sim-ţiră frigul si se ridicară.— Să mergem, Gourel...- Urcară cu atenţie treptele pînă ce dădură "de unobstacol. Lenormand întinse mîinile şi împinse cuputere în sus. Era un chepeng care ducea într-oprivinţă. Printr-o mică ferestruică, se prelingea lumi-na nopţi clare. Plin de speranţă, Lenormand se138

sălta în pivniţă, în clipa următoare o pînză îl aco-^r-i' T3-••.«<•> rMitpj-nîr-o ;' '- •""-:.]-~ Qo*""1 q;^,.„„„t,,:! ... .,. .,- j^-iici... _ ,. . --j-J. -.-._. ,ii_, ,. ^_.,^l

se simţi înfăşurat într-o pătură şi legat cu frînghii.Ş; ;,c .cLălalt ! auzi . ; vet .Cu Gourel se petrecu la fel. Cind terminară,aceeaşi voce spuse :— Dacă vreunul din ei strigă, îl omorîţi. Ai pum-nalul la tine ?— Da.— Faceţi ce trebuie făcut, continuă vocea. Voidoi îl luaţi pe 'acela iar voi pe celălalt. Nici o lumi-nă si nici un zgomot. De dimineaţă se răscoleşte gră-dina de alături. Sînt vreo zece-cinsprezece poli-ţişti care lucrează acolo. Gertrude, întoarce-te în pa-vilion. Dacă se întîmplă ceva neplăcut, telefonea-ză-mi imediat la Paris.Lenormand avu impresia că este ridicat pe sus siscos afară.— Adu căruţa mai aproape, zise vocea.Lenormand auzi o căruţă apropiindu-se. Fu culcatpe scînduri alături, Gourel. Calul porni în trap.Călătoria dură cam vreo jumătate de oră.— Opreşte-te aici ! zise aceeaşi voce.Căruţa se opri.— Daţi-i jos pe amîndoi. Se vede ceva pe Sena ?— Nici un vapor, răspunse altă voce— Le-aţi legat pietre ?— Bolovani.— în cazul ăsta, aruncaţi-i în apă. Roagă-te luiDumnezeu, Lenormand, şi roagă-te şi pentru mine,Parbury — Ribeira, mai bine cunoscut sub numelede baron Altenheim. Sînteţi gata ?-—Da.— Călătorie sprîncenată, domnule Lenormand !, - • 139

Lenormand fu ridicat peste balustradă si aruncatIn gn] în radere mai au/n vo<"'ea batjocoritoare— Călătorie sprincenată !După citeva secunde fu rindul lui Gourcl să-!urmeze.II.Fetiţele se jucau în grădină sub supraveghereadomnişoarei Charlotte, noua colaboratoare a Gene-vievei. Doamna Ernemont le împărţi prăjituri,după care intră în salon. Se aşeză în spatele birou-lui pe care zăceau diferite acte şi registre.Deodată avu impresia că se mai află cineva încameră cu ea. Neliniştită îşi ridică privirile şi scoto-ci in jur.— Tu ! exclamă ea. -De unde vii ? Pe unde aiintrat ?— Ssst ! făcu prinţul Sernine. Ascultă-mă cuatenţie. N-am vreme de pierdut. Genevieve undeeste ?— în vizită la doamna Kesselbach.— Cînd se întoarce ?— Peste o oră.— Atunci mă voi întîlni aici cu fraţii Doudeville.Ce mai face Genevieve ?— Bine.— De cîte ori l-a văzut pe Pierre Leduc ?— De mai multe ori. Dacă nu mă înşel se vorîntîlni şi astăzi la doamna Kesselbach. Vreau să-ţispun ceva, mie nu-mi place acest Pierre Leduc.Pentru Genevieve vreau un alt bărbat, unul precumînvăţătorul....— N-ai minte! Genevieve să-se mărite cu undascăl de şcoală ?!140

— Dacă te-ai gîndi numai la fericirea Genevie- -vei l . ~— Las-o udlia, \iciuiit. Mă Cetii, plictiseşti cufleacurile astea ! Crezi că eu am timp de sentimen-talisme ? în cupa astu juc u partida ac şah, îmiîmping figurile fără a mă preocupa ce zic ele. Dupăce voi cîştiga partida, am să reflectez la faptul dacăPierre Leduc si Genevieve au suflet sau nu.Victorie îl întrerupse.— Ai auzit un şuierat ? •— Sigur că da. Sînt fraţii Doudeville. Du-te siadu-i aici, pe urmă ne laşi singuri.Bătrîna ieşi si se întoarse cîteva clipe mai tîrziuînsoţită de cei doi fraţi, îi mai privi o dată dupăcare părăsi salonul.— Ştiu ce-a scris ziarele despre dispariţia luiLenormand şi a lui Gourel. Voi ştiţi ceva mai mult ?— Nu. Subşeful Siguranţei, domnul Weber, aluat afacere în mînă. De opt zile răscolim pringrădina Căminului şi nu putem înţelege curr auputut să dispară, întregul serviciu al Siguranţei esteîn aer. Aşa ceva nu s-a mai întîmplat pînă acum. Unşef de Siguranţă să dispară fără urmă !— Cele două servitoare ?— Gertrude a dispărut şi ea. O căutam.•— Sora ei, Suzanne ?— Domnul Weber şi Formerie au interogat-o. Nuexistă nici o bănuială împotriva ei.— Asta e tot ce aveţi să-mi spuneţi ?— Mai sînt unele amănunte care nu sînt publi-cate de ziare pentru că nu le ştiu.— Vă ascult, spuse Sernine.Cei doi fraţi povestiră evenimentele din ultimelezile, vizita lui Lenormand, apoi cei doi bandiţi care141

au călcat vila în care se afla Pierre Leduc, încercareade răpire făcută de Ribeira. urmărirea clin nădurileac la Saim-Cucufa, sosire,i butrmului bteimvtg, in-înrojrato''"'' '"'"stuin d0 !" '''""r°'"'tură, ^y-yl •--•• <-.*.^răpirea acestuia din Palatul de Justiţie.— Alte amănunte nu cunoaşteţi ?— Incidentul cu Steinweg îl ştim de la inspec-torul Dieuzy.— 'La perfectură care e situaţia voastră ?— Sîntem ' oamenii de încredere ai domnuluiWeber, răspunse unul din fraţi.— Asta e bine. în orice caz dacă Lenormand afăcut o greşeală care l-a costat viaţa, după cum pre-supun si eu, înainte de asta a făcut treabă bună."Trebuie să continuăm pe calea pe care â deschis-oel. Adversanul nostru ne-a luat-o un pic înainte darîl vom ajunge,— O să fie foarte greu, oftă Jacques,— Nici de cum ! replică Sernine. Toată treabaeste să-l descoperim pe bătrînul Steinweg. El estecheia enigmei.— Mă întreb unde l-o fi închis Ribeira peSteinweg ?— Cu siguranţă că la el, spuse Sernine.— în cazul ăsta trebuie să aflăm unde locuieşteRibeira.— Evident că aşa vom face. Acum puteţi pleca.Legătura o ţinem ca si pînă acum.După plecarea celor doi fraţi, prinţul Sernine seduse la Cămin, în faţa căminului staţionau -mai.multe maşini si doi oameni se plimbau de colo pînăcolo, aparent fără vreo preocupare anume dar cuochii erau în patru.142

In grădină, lingă pavilionul doamnei Kesselbach,prinţul îi zări pe o bancă pe Genevieve şi PierreLedu" I.îngă ce; H^i tineri m-n v~i"'-i M" H o m»-. 'Vlofan cu monoclu. Toţi trei vorbeau cu însufleţire.Niciu: "': clin ei ! ; : * tzu pt pv:- ',Din pavilion ieşiră în clipa următoare mai multepersoane, erau domnul Formerie, domnul Weber,un grefier şi încă doi inspectori.Genevieve se ridică de pe bancă si intră în pa-vilion, domnul cu monoclu se apropie de judecă-torul de instrucţie şi domnul Weber, împreună seîndreptară spre lac.Profitînd de singurătatea tînărului, prinţul seduse spre el. •— Nu te mişca, Pierre Leduc. Sînt eu...Pierre Leduc avea şi motive să fie uluit, îl vedeape prinţ pentru a treia oară din seara aceea în-grozitoare de la Versailles, şi de fiecare dată, decîte ori îşi aducea aminte de ea, îl cuprindeau fri-soane ciudate...— Cine este domnul cu monoclu ?Pierre Leduc se bîlbîi puţin, era palid ca moar-tea. Prinţul îl apucă de braţ.— Haide, nu face scene acuma ! Nu este cazul.Cine este ?— Baronul Altenheim.— De unde vine ?— Dumneavoastră !— Era un prieten al domnului Kesselbach şi avenit din Austria în urmă cu şase zile. De atuncieste la dispoziţia doamnei Kesselbach.Prinţul privi din urmă micul grup care tocmaipărăsea grădina. Prinţul se ridică şi îndreptîndu-sespre pavilionul împărătesei mai spuse :143

— Te-a întrebat ceva acest baron ?— Multe. Cazul meu îl interesează. Vrea să măgt'ifo să~!"ri ]~f?P1"icr>^r' fami!^n ^T''~T t^i^ >^nHn îr^r-n,

bări legate de copilăria mea.Şi, cum ti j.} clescur'— Pînă acum bine. N-am intrat în amănunte..N-am de unde să le iau. Eu sînt în locul altuia şi nuştiu mai nimic deăpre el.— Crezi că eu ştiu ? surise prinţul. Tocmai înasta constă misterul cazului tău.— Dumneavoastră rîdeţi, rîdeţi întotdeauna. Euînsă am început să mă satur. Sînt amestecat într-omulţime de lucruri neobişnuite, fără a mai pune lasocoteală primejdia care planează asupra mea !— Tu nu eşti Pierre Leduc ? Dacă nu eşti, maipoţi deveni. Genevieve nu se poate mărita decît cuPierre Leduc. Nu crezi că merită să-ţi vinzi sufletulpentru ochii ei frumoşi ?în timp ce-i vorbea prinţul era atent la tot cese petrecea în jur. Intrară în pavilion si la capătulscării o întîlru pe Genevieve care le ieşi în întîm-pinare.— A, aţi revenit, spuse ea prinţului. Sînt foartefericită să vă revăd. Aţi venit probabil ca s-o vedeţipe Dolores ?Prinţul înclină capul fără să-i răspundă.— Poftiţi, spuse tînăra şi le făcu loc să intre încamera doamnei Kesselbach.Văzînd-o culcată în pat'si mai ales cît de palidăera, prinţul fu tulburat. Doamna Kesselbach aveaaerul acelor oameni care nu mai vor să lupte cuviaţa, cu destinul care o încerca din lovitură în lo-vitură. Sernine o privi cu o milă adîncă şi cu o emoţiepe care nici nu încercă să le ascundă. Doamna144

Kesselbach îi mulţumi pentru vizita pe care i-o fă-cea, încet, prinţul aduse vorba despre baronul Alten-VinSm Ţ)p fapt prq snbipptiil rnre-l interesa cel, maimult.îl cuno.'•;'••'/ •• ""M1", ivmr " " ' • >-bd el cuglas reţinut.— După nume, da, mai mult din spusele soţuluimeu cu care avea legături, destul de strînse. Pe urmă1-am cunoscut şi personal. De ce vă interesează ? îlîntoarse întrebarea baroneasa.— Am cunoscut si*^u un baron Altenheim, acestalocuieşte în strada Daru. S-ar putea să fie vorbadespre acelaşi om..— Nu cred, acesta locuieşte... Doamna Kesselbachse opri brusc, o tuse îi întrerupse vorbele. Cînd semai linişti continuă. Adică, nu prea, cred că mi-alăsat adresa lui dar unde am pus-o nu ştiu.După aceste cuvinte, prinţul înţelese că nu malputea -scoate mare lucru de la doamna Kesselbach.aşa că îşi luă rămas bun şi ieşi din cameră.In vestibul îl aştepta Genevieve. Aceasta se apro-pie de el şi-i spuse cu glas încet :— Trebuie să vă vorbesc urgent. ProbleVne deo-sebite.. L-aţi văzut ?— Pe cine ?— Pe baronul Altenheim ? Vă asigur că nu aces-ta e numele lui. Are mai multe de care se foloseştedupă cum îi dictează împrejurările. Dar eu l-amrecunoscut. Nu ştiu dacă el şi-a dat seama de asta.Ieşiră din pavilion. Genevieve era foarte agitată.•— în primul rînd, te rog să te linişteşti...— Dar este vorba de omul care a încercat să mărăpească ! Dacă nu era bietul domn Lenormand, aş145

fi fost pierdută. Dumneavoastră ştiţi, ştiţi totul,nu-i aşa ?prinţul.eschiv'lPrinţul tresări surprins." — Eşti sigură ?— 'Oricît de mult s-ar deghiza, şi-ar schimbacomportamentul, tot l-aş recunoaşte. N-am, spusnimănui nimic. Am aşteptat ,,să vă reîntoarceţi.— Nu i-ai spus nici doamnei Kesselbach ?— Nici ei. Cînd s-au întîlnit părea atît de feri-cită că întîlneste un prieten al soţului ei. Dumnea-voastră o să-i spuneţi, o s-o apăraţi ? Nu ştiu ce sepregăteşte împotriva ei şi nici a mea... Acum cînddomnul Lenbrmand nu mai este, omul acesta nu semai teme de nimic şi se comportă ca şi cum ar fistăpînd pe situaţie. Cine ar putea să-l înfrunte ?— Eu. Eu am s-o fac. Dar mai întîi promite-mică n-ai să spui nici un cuvînt la nimeni.Vorbind se apropiară de cabina portarilor.— Promit că n-am să spun la nimeni nici uncuvînt, mai spuse Genevieve şi-n clipa următoareuşa de la intrare se deschise.— La revedere, Genevieve, şi te rog să fii liniş-tită. Eu sînt aici şi am să veghez.Prinţul închise uşa şi se înoarse ca să se îndepăr-teze. în clipa aceea încremeni, în faţa lui, cu capulsus, cu umerii largi, cu silueta masivă, se afla omulcu monoclu, baronul Altenheim.Se priviră cîteva secunde în ochi, apoi baronulsurise.— Te aşteptam, Lupin.146

Oricît de sţăpîn pe sine ar fi fost, "prinţul nureuşi să-şi retină o tresărire. Venise ca să-şi demaşteadversarul şi iată că cel demascat era chiar el. în• • < laşi timp. adversarul său ".r nrozenta cu <~. insolentă, cu o siguranţă de parcă victoria era deja cîşti-gată. Gestul era temerar si dovedea o forţă ieşită dincomun.Cei doi bărbaţi se măsură din priviri cu o osti-litate violentă.— Nu crezi că era necesar să ne întîlnim ? pre-ciza baronul.— La ce bun ?— Trebuie totuşi să-ţi vorbesc.— Cin A v reşti să avem întrevederea ? întrebăprinţul.— Mi in e. Vom lua masa împreună la restaurant.— De ce nu la dumneata ?— Pentru că nu-mi ştii reşedinţa, spuse cu în-gîmfare baronul.— Din păcate ştiu unde locuieşti, baroane.Prinţul se aplecă puţin si scoase din buzunarulbaronulu'. an ziar care era înconjurat de o bande-rolă cu adresa destinatarului. Prinţul privi fulgeră-tor banderola şi zise :— 29 vila Dupont.— Perfect, spuse baronul. Atunci mîine la mineacasă.— La ce oră ?— La l, îţi convine ?— Sigur că da. E tocmai ora la care îmi iaumasa.Prinţul înclină capul si făcu un pas pe lîngă el,cînd acesta îl opri.— încă o recomandare, prinţe. Să-ţi aduci ar-147

mele cu tine.— E chiar atit de grav ? replică prinţul— Am patru servitori in casă şi tu vei fi singur.'Mă bizui pe pumnii mei. răspui.M prinţu1

astfel că partida va fi cel puţin egală.După aceste cuvinte prinţul îi întoarse spatele,iar după cîţiva paşi se opri şi-i strigă :— încă un cuvînt baroane, iar cînd acesta seîntoarse surprins către el, prinţul continuă : maiangajează patru servitori.— De ce ?— M-am răzgîndit. Voi veni cu cravaşa.• A doua zi, la ora fixată un călăreţ intra pe poar-ta vilei Dupont, aflată pe o stradă liniştită si cu osingură intrare care dădea în strada Pergolese.Strada era marcată de vile somptuoase, grădiniiar la capătul ei se termina cu un parc şi calea feratăde centură a oraşului.La numărul 29 locuia baronul Altenheim.Sernine aruncă dîrlogii calului unui servitor care-iieşise*în întîmpinare.— Mi-l aduci la două şi jumătate, spuse prinţuldupă care sună.Poarta grădinii se deschise şi prinţul trecu din-colo de ea. Cu paşi siguri se îndreptă spre peronulde primire unde doi vlăjgani în livrea îl aşteptau.Fără un. cuvînt, aceştia îl introduseră într-un imensvestibul din piatră, rece şi fără nici un ornament.In spatele lui uşa se închise cu zgomot şi oricît destăpîn era pe reacţiile sale, prinţul simţi un fiorrece străbătîndu-i trupul. Era singur în această în-chisoare înconjurat numai de duşmani.— Anunţaţi-vă stăpînul că prinţul Sernine asosit.148

Unul din cei doi vlăjgani care numai servitorinu păreau să fie îl conduse în solon— A, iată-le, dragă prinţe, zise baronul în timpce se apropia de e< Fi '•! , imaginoa/A-ţi... Baronulse întrerupse ca să se întoarcă spre individul care seproptise în uşă.— Dominique, masa peste douăzeci de minute.Pînâ atunci să fim lăsaţi în pace, iar după ce servi-torul ieşi, baronul continuă : Inchipuieşte-ţi, prinţecă nici nu credeam c-ai să vii.— De ce, dragă baroane ?— Declaraţia dumitale de război de azi dimineaţăe atît de fermă incît credeam că orice întrevedereeste de prisos.— Aţi citit ziarele ?^— Bineînţeles. Asta fac în fiecare dimineaţă.Uneori afli lucruri interesante. Ca acuma.Baronul descfăcu ziarul de pe birou şi citi :„Comunicat,Dispariţia domnului Lenormand l-a emoţionat sipe Arsene Lupin. După o anchetă preliminară si caurmare a intenţiilor lui de a clarifica afacerea Kessel-bach, Arsene Lupin a hotărît să-l regăsească pedomnul Lenormand, viu sau mort, şi să dea pemina justiţiei pe autorul acestei serii înfiorătoarede crime"—Nu dumneata ai dat acest comunicat, scumpeprietene ?— Bineînţeles.— Prin urmare am avut dreptate. Este o decla-raţie de război.— Dacă nu sînt si alţi termeni...Altenheim îi oferi prinţului un scaun, se aşezăşi el şi-i spuse pe un ton împăciuitor :149

— Ei bine, eu nu pot admite asta. E cu neputin-ţă ca doi oameni ca noi să se înfrunte î". f^'-:'asta. Noi doi sîntem făcuţi ca să ne înţelegem...p;,, "efVnCirr -a sinţ; fjc aceeaşi pârcie ^.dumneata, dragă baroane, răspunse prinţul.Baronul îşi reţinu cu greu un gest de iritare.— Ascultă, Lupin... Gred că îmi permiţi să-ţispun Lupin ?!— Dar eu cum să te numesc ? Altenheim, Ribei-ra sau Parbury ?— O ! O ! Văd că eşti mai documentat decîtcredeam eu ! Drace, eşti la înălţime. Asta dove-deşte mai mult că ne putem înţelege.Baronul se aplecă spre prinţ.— Ascultă, Lupin şi gîndeşte-te bine la cuvintelemele, pe toate le-am sucit în fel si chip. Sîntemamîndoi cam de aceeaşi forţă. Zîmbesti ? Rău faci,prietene... Se prea poate ca tu să ai resurse de careeu dispun, dar am şi eu mijloace pe care nu le ştii.In plus, eu nu-mi prea fac multe scrupule, sîntdestul de îndemînatec şi pot să devin mereu altul,necunoscut în permanenţă, într-uri cuvînt, sîntemegali, întrebarea pe care mi-o pun este : de ce săfim adversari ? Urmărim acelaşi ţel ! Ştii ce va re-zulta din rivalitatea noastră ? Fiecare din noi vaîncerca să-l elimine pe celălalt si-n felul ăsta nuajungem nici unul la ţintă. Cui va folosi asta ?Unui oarecare Lenormand ? Unui al treilea care vaapare pe neaşteptate ? Prea ar fi de rîs !— Aici -ai dreptate, dar există un mijloc.— Care ?— Ca tu să te retragi din dispută.150

— Te rog să nu glumeşti. Acum discutăm o pro-blemă prea serioasă ca să rîzi. Propunerea mea este:.!:;,, să ne asociem—• Ei nu zău, exclamă prinţul.— Bineînţeles ^u ii<_ vuiu ^aotra independenţaDar 4uPă ce' rezolvăm afacerea împreună. Eşti deacord ? Dăm rhîna si împărţim pe din două.—Tu ce aduci în afacerea noastră ?— Steinweg.— Cam puţin.— Nici nu-ţi dai seama cît de important este.Prin el voi afla adevărul despre Pierre Leduc, prinel aflăm despre faimosul proiect al lui Kesselbach.Sernine izbucni în rîs.— Şi ai nevoie de mine pentru asta ?— Nu te înţeleg ?!— Ascultă, dragul meu, oferta ta este ridicolă.Din moment ce-l ai pe Steinweg în mînă si doreştişi colaborarea mea, înseamnă că n-ai reuşit să scoţide la el mare lucru. Altfel n-ai mai avea nevoiede serviciile mele.— Cu alte cuvinte ?— Cu alte cuvinte refuz.-Cei doi bărbaţi se ridicară cu violenţă în picioare.— Refuz, accentua încă o dată Sernine. Lupinn-are nevoie de nimeni pentru a-si aranja afacerile.Eu stau pe propriile mele picioare. Dacă ai fi egalcu mine niciodată nu.mi-ai fi propus să fim asociaţi.Cînd cineva are umeri de şef, ştie să poruncească. Ate asocia, înseamnă a te supune. Şi eu nu măsupun !151

— Refuzi ?! Refuzi ?! repetă Altenheim pălind.— Tot ce pot face pentru tine, dragul meu, estesă-ţi ofer ur lo^ în organizaţia mea. V- loc simp! .la început. Sub ordinele mele directe. Vei vedeacum un general ciştigă o bătălie şi cun. v.ngur pu:.«-mîna pe pradă. Eşti de acord ?Altenheim scrîşni din dinţi cu furie.— Faci rău, Lupin... faci rău... Nici eu nu amnevoie de nimeni, iar afacerea asta nu mă încurcădeloc. Ţi-am făcut propunerea cu gîndul că în doio vom duce mai repede la capăt şi e păcat să nepunem beţe în roate unul la celălalt.-— Tu n-ai cum sâ-mi pui beţe în roate, spusecu dispreţ Lupin.— Atunci dacă nu ne asociem înseamnă că nu-mai unul singur va ajunge la ţintă.— Eu sînt sigur că voi ajunge.— Vei ajunge dar numai trecînd peste cadavrulmeu. Eşti dispus să începem această luptă ? Luptăpe viaţă si pe moarte, auzi ? Lovitura de cuţit e unmijloc pe care-l dispreţuiesti, dar dacă o primeştidrept în inimă ?— Asta urmăreşti ?— Nu-mi place vărsarea de sînge. Priveşte pum-nii aceştia. Ştiu să izbească puternic. Şi chiar de laprima lovitură adversarul cade. Am lovituri speciale.Insă celălalt ucide. Adu-ţi aminte de rănile de la gît.De el trebuie să te fereşti, Lupin. Este necruţătorşi nimic nu-l poate opri.Lupin îşi aduse aminte de Necunoscutul cu carese confruntase.— Nici chiar tu ?— Uneori nici eu.—înseamnă că te temi de el ?152 . '

— Mi-e teamă pentru ceilalţi, pentru cei care-mi;„---^-, .i,-----,,i ,,(„-,tr,, .:,-. T,,„:„ A- <-.,-.- .... _-i;. . . ^ . - . . - - . . ^. , f. ^ . .^ -^ ....-,..._, ---------- * l . ; . - . •- - - .

pierdut. Ţinta e aproape, o ştiu, o simt. La nevoie\^Ji ticţitjiia oi billgul. j. ica^u, j_^upilî~ un. ,iyui c^n-

vreme, cît mai este timp.Era masiv în energia şi voinţa sa exasperată şiatît de brutal încît ai fi crezut că e gata să se năpus-tească asupra duşmanului său.Sernine.,ridică din umeri.— O, Doamne, ee foame mi s-a făcut ! exclamăel căscînd. Ce tîrziu se mănîncă la tine, baroane ?!In clipa cînd baronul se îndreptă spre fereastră,uşa se deschise. Intră unul din cei doi vlăjgani,Dominique.— Domnul e servit, anunţă ci.— Asta-i muzica care-mi place cel mai mult ! ziseprinţul vesel.Se îndreptă spre uşă. în pragul ei, Altenheim îlprinse de braţ pe prinţ si fără să-i pese de pre-zenţa gorilei îi spuse :— Un sfat bun, pe care te rog să-l primeşti. Mo-mentul e decisiv, îţi jur că e mai bine pentru tinesă accepţi.Intrară în alt salon unde masa era pregătită. Unogar se învîrtea fără rost de colo pînă colo.— Icre negre ! strigă prinţul de cum văzu ceera pe masă. Bravo ! Âsta-mi place ! N-ai uitat căai la masă un prinţ rus.Se aşezară unul in faţa celuilalt. Baronul mîngîieciinele pe creştet apoi se uită la prinţ.— Ţi-l prezint pe Sirius, cel mai credincios prie-ten al mei}.153

— Un compatriot, zise Sernine. Am avut si euUnui . (_u,t. ;,ii-l uăi uiic 1.^,^1 ."...". ' ..... b,.;''

viaţa.— /\i avut o asemenea onoare . cu cu^piui. HJK.J-rist, probabil.— Da , un complot organizat de mine. închi-puieşte-ţi că pe acel cîine ii chema Sevastopol...Masa decurse în aceeaşi notă de bună dispozi-ţie. Cei doi bărbaţi se întrecură în spirite şi curtoa-zie. Sernine povesti anecdote, la care baronul răs-punsa cu altele, povestiră scene de vînătoare cu numede granzi de Spania, lorzi englezi, haiduci austrieci...— Ah ! exclamă prinţul, ce. meserie frumoasăavem noi ! Graţie ei, intrăm în relaţii cu tot ce emai. distins de pe glob. Ţine, Sirius o aripioară declapon !Cîinele nu-l slăbea din ochi pe Sernine şi mîncatot ce acesta îi dădea.— Un pahar de Chambertin, prinţe ?— Cu plăcere, baroane !— Ţi-l recomand cu căldură, vine tocmai dinpivniţele regelui Leopold.— Un cadou, desigur.— Un cadou pe care mi l-am oferit singur.— E delicios ! Ce aromă ! Cu pateul ăsta e oadevărată minune ! Felicitările mele, baroane, bucă-tarul dumitale e de prim rang.— Bucătarul e de fapt bucătăreasă prinţe. Amscos-o plătind bani grei din serviciul lui Levraud,un deputat socialist. Gustă, te rog, parfait-ul ăsta decacao, si-ţi atrag atenţia asupra biscuiţilor care îlînsoţesc. O invenţie genială.154

— Sînt adorabile ca formă în tot cazul, spuseSernine servindu-se. Dacă si gustul va corespundeaspectului.... Ia, Sirius, trt-uuie &a-ţi piaca mauaceste prăjiturele. Bravo ! Dar stin oq înfuleci iPrinţul îşi însoţi cuvintele de fapte, luă una dinprăjituri, şi o dădu cîinelui care o înghiţi imediat.După cîteva secunde, clinele se roti brusc şi căzufulgerat-la pămînt.Sernine se răsturnase în scaun, ca să nu fiezărit de vreun servitor. Privi cîinele şi începu sărida.— Altădată, baroane, cînd vei vrea să otrăveştipe cineva, caută si păstrează-ţi calmul, vocea carete trădează si vezi că şi mîinile îţi tremură.. Apropos,spuneai că dispreţuieşti asasinatul ? !— Numai pe acela cu cuţitul, răspunse baronulfără să se tulbure. O viaţă întreagă am avut dorin-'ţa să otrăvesc pe cineva...— Ei şi tu, amice ! Ţi-ai găsit pe cine să alegi !Chiar un prinţ rus ?!Se apropie de Altenheim şi-i zise încet :— Ştii ce s-ar fi întîmplat dacă ai fi reuşit sămă otrăveşti ? Prietenii mei dacă nu m-ar fi văzutieşind de aici cel tîrziu la ora trei, peste o jumă-tate de oră prefectul poliţiei ar fi fost informatimediat despre aşa-numitul baron Altenheim care arfi fost arestat si depus la penitenciar.— Ei şi ? spuse baronul. Din închisoare se maipo.;te evada, pe cită vreme din lumea unde tetrimiteam eu, ba !— Evident, dar mai întîi ar fi trebuit să mătrimiţi- pe lumea cealaltă, şi asta, vezi, nu e tocmaiuşor.15b

j— Era de ajuns o înghiţitură din prăjitura aceea...— Eşti sigur ?— încearcă.— Hotărît lucru, dragul meu. n-ai stofă de maremaestru al Aventurii şi pruuabii ca n-u vei aveaniciodată. Asemenea capcane' sînt prea ieftine. Cîndcineva se crede demn să ducă viaţa pe care avemonoarea s-o ducem, trebuie să fie .capabil s-o ducă,şi pentru asta trebuie să fie gata să facă faţă laorice încercare. Chiar şi la aceea de a nu muri; cîndo lichea oarecare încearcă să te otrăvească. Unsuflet întreprinzător într-un trup inatacabil. Acestaeste idealul pe care trebuie să-l ai mereu în faţă...şi să-l atingi. Munceşte, băieţaş ! Eu sînt întreprin-zător si imun. Aminteşte-ţi de regele Mitriade.După .această tiradă, prinţul se reaşeză pe scauncu palmele sprijinindu-se de suprafaţa mesei.— Şi acum la masă ! Şi cum obişnuiesc ca vor-bele să fie însoţite şi de fapte, şi mai ales nu vreaus-o jignesc pe bucătăreasa ta, dă-mi voie să iaufarfuria asta de prăjiturele.— Laşule ! îi zise cu scîrbă prinţul şi sub ochiiuluiţi ai baronului şi a celorlalţi care asistau lascenă, prinţul mînca prima jumătate din prăjitură,apoi şi pe a doua jumătate, liniştit, conştiincios, cumai mînca un desert deosebit de gustos si din carenu vrei să pierzi nici o firimitură.După această ispravă, prinţul se ridică.— O să ne mai întîlnim, noi, îi spuse printredinţi baronul.— Oricînd la dispoziţia ta, baroane, îi răspunseprinţul înclinîndu-se. Mulţumesc pentru masă. Seîntoarse pe călcîie si părăsi salonul cu fruntea sus,nepăsător.156

Se mai întîlniră.Chiar în aceeaşi seară, prinţul Sernine îl invitape baronul Aitenhenn la cabaretul Vatel, unde pe-trecură n seară în r-nmpania ^>tnrva muzicieni, poeţişi două nostime actriţe.A doua zi, dejunară împreună în Bois de Bou-logne, iar seara se întîlniră la Operă.Se întîlniră aşa timp de o săptămînă. Cine i-avăzut ar fi jurat că nu se pot lipsi unul de altulsi că îi leagă o mare prietenie, bazată pe cinste, în-credere si simpatie.Petreceau mult, beau vinuri scumpe, fumau ţi-gări excelente şi rîdeau ca doi nebuni.In realitate se pîndeau cu înverşunare, sălbatecaproape. Duşmani de moarte, despărţiţi de o urăferoce, fiecare din ei sigur.că va cîştiga şi că pentruasta trebuie să vină clipa, momentul propice. Al-tenheim să-l suprime pe Sernine, sau Sernine să-1arunce în abisul ce-l săpa înaintea lui. Amîndoierau conştienţi că deznodămîntul nu era departe.Era o chestiune de ore, de zile cel mult.Drama pasională, a cărei stranie si puternicăsavoare trebuia s-o guste din plin un om ca Ser-j nine ! Să-ţi cunoşti .adversarul şi să trăieşti lîngăel, să ştii că la cel mai mic pas greşit, te pîndeştemoartea. Ce voluptate !Intr-una din zile, în grădina clubului din stradaCambon, din care făcea parte si baronul, se plim-bau singuri în jurul unei peluze, de a lungul căreiase afla umbrit de copaci un zid din piatră, în zidse vedea o portiţă, în clipa aceea, Sernine, care-1asculta pe baron surprinse în vocea lui o anumităvibraţie, îl observa cu coada ochiului. Mîna baronu-lui se afla în buzunarul vestonului, si Sernine văzu,157

prin stofă mina care se crispa pe minerul pumna-'lului, şovăitoare, nehotărîtă, nedecisă.un muinent delicios pentru prinţ, /vvcu ei curaj ui«;3 inveas™ 9 Şi cine va învinge 9 T^«tmr'tni speriatcare nu îndrăzneşte, sau voinţa conştienta, îndreptataspre actul crimei ?Cu pieptul scos înainte si mîinile împreunate laspate, prinţul aştepta. Fiori de nelinişte si plăcere ustrăbăteau tot trupul. Baronul tăcuse. Mergeau unullîngă celălalt, fiecare adîncit în propriile gînduri.Deodată prinţul se întoarse spre baron.— N-ai curajul să loveşti ?Se oprise.— Loveşte ! Acum ori niciodată ! Nimeni nupoate să te vadă. Ai si o cale de retragere asigurată.Vezi portiţa aceea ? O cheie se află agăţată într-uncui lîngă ea, aşa ca din întîmplare. Cred că te-aigîndit s-o faci. De asta m-ai adus aici. Cum ? Şovăi ?îl privea direct în ochi. Baronul era livid, cutre-murat de energia sa neputincioasă.— Eşti o curcă plouată ! rînji Sernine. N-o săfac nici o brînză cu tine. Vrei să-ţi spun eu ade-vărul ? Ţi-e frică de mine. Nu eşti prea sigur c-osă izbuteşti la o confruntare deschisă cu mine. Nu,hotărît lucru, nu eşti tu acela care să-mi facă săapună steaua !Abia isprăvise vorbele cînd se simţi apucat degit cu violenţă si tras înapoi . Cineva care se ascun-sese în spatele copacilor de lîngă portiţă, îl apucaseue'cap. Sernine văzu un braţ cum se ridica şi o la-mă de pumnal îi străluci prin faţa ochilor. Braţulse îndfepta rapid spre gîtul lui, îl atinse, în aceeaşiclipă Altenheim sări şi el, ca să-i dea lovitura degraţie, si se rostogoliră în iarbă. Toată scena durase158

cîteva secunde. Deşi era destul de vînjos, baronul-.~^ln Imediat ^^Otînd '-**-> r*-J':- -Io rl-i.-—-, Q n..-.~ : >- ,, f.,

ridică şi -fugi spre portiţa care tocmai se închisese-. XecunoscuU:! • . :... .\_,...... ;.;\.. :.:..,_..Auzi cheia răsudnclu-se în broască.— Ticăloşiile ! strigă el înfuriat. O să vină ziuacînd am să pun mina pe. tine! Va fi prima crimădin viaţa mea.Se întoarse. In iarbă zări bucăţile din pumnal.Se aplecă şi le ridică. Pumnalul se frînsese în douăîn timpul încăierării.Baronul îşi revenea şi el încet.— Cum e, baroane ?! Cum ţi se pare ? Nu cunos-teai mişcarea asta. Eu o numesc directă în plexulsolar, cu alte cuvinte, lovitura care întunecă soarelevieţii, care-ţi stinge luminarea zilelor. E o loviturăcurată, rapidă şi mai ales fără dureri. Pe cîtă vremelovitura de pumnal... n-ai decît să porţi o cămaşă deprotecţie, cum port si eu, şi puţin îmi pasă de asa-sini, mai ales de Complicele tău care nu ştie sălovească decît la gît, idiotul! Priveşte-i jucăria fa-vorită ! Sfărmată.îi întinse mîna si-l ajuta să se ridice.— Copăcel, baroane. Ca să te mai întremezi unpic, te invit la masă. Iţi reamintesc secretul superio-rităţii mele : un suflet întreprinzător într-un trupinatacabil.După isprava din parc, Sernine se înapoie acasă,se schimba si plecă la club unde reţinu o masă"pentru două persoane, se aşeză si aşteptă să sefacă ora cinci. Zeci de gînduri îi trecură prin minte.„Partida începea să fie primejdioasă. Trebuiesă-i pun capăt. Cine ştie dacă data viitoare voi maiscăpa dintr-o astfel de încercare. Problema e în-159

curcată si pentru că nu-i pot lovi încă. Am nevoie deu^L.ii.ai SL^-J.AV eg. L- s.-.'.. ...». ; u-i îl IV... I.". ' ~^',.:C.Dacă rnâ agăţ de, baron este pentru că încerc săascuns ? Cum intră în legătură cu el ? Cum încearcăsă-l facă să vorbească ? O fi în vila Dupont ?"Sernine medita îndelungat asupra celor intîm-plate. îşi aprinse apoi o ţigară. Imediat îşi făcurăapariţia doi tineri care se aşezară la masa lui.Erau fraţii Doudeville, travestiţi în seara aceeaîn oameni de lume.— • Aşteptăm ordinele ?— Luaţi şase oameni şi vă duceţi la vila Dupontnr. 29. Intraţi— Dar cum ?— O faceţi în numele legii. Nu sînteţi inspectoride Siguranţă ? Faceţi o percheziţie.: — Dar n-avem dreptul...— Vi-l luaţi...— Şi servitorii ? Dacă se împotrivesc ?— Nu sînt decît patru.— Dacă strigă ?— Nu vor striga.— Şi dacă baronul se va întoarce ?— Nu se va întoarce mai devreme de ora zece.Lăsaţi asta în grija mea. Aveţi două ore şi jumătateca să scotociţi vila de sus şi pînă jos. Dacă-l găsiţipe bătrînul Steinweg veniţi si mă anunţaţi ime-diat... Aţi înţeles ?Cei doi fraţi se ridicară şi dispărură. Cîtevaclipe mai tîrziu Sernine îl văzu pe baronul Alten-heim care se apropia.— Bine ai venit, baroane ! Trebuie să-ţi mărturi-sesc că incidentul clin parc mi-a făcut o foame160

teribilă. Abia aşteptam să apari ca să ne aşezăm la.masă.~.\\ '^Ţ.~.':' ~:~--~ p?'-orran pnntp snuGc baronul.Mincară într-o atmosferă desîinsă. Cine v-<-.r n\uiui, -u ... ;, r . ••.•••' ' • "Jrv,i oro ;'-'<'"^"între ei avusese loc o altercaţie pe viaţă si pemoarte.După ce mîncară, Sernine propuse o partidă debiliard pe care.baronul o acceptă imediat. Cînd sesaturară de biliard trecură în salonul unde se jucabaccara. Crupierul tocmai striga :— Cincizeci de napoleoni în bancă ! Merge ci-neva ?— O sută de napoleoni, spuse baronul în timpce se apropiau ele masă. Discret Sernine îşi priviceascul. Era ora zece" şi nici unul din fraţii Doude-ville nu se întorsese. Asta însemna că cercetărilerămăseseră fără nici un rezultat.— Banco, spuse şi el.Altenheim se aşeză şi împărţi cărţile.— Merg, zise baronul.— Nu iau.— Şapte.— Şase.— Am cîstigat, zise satisfăcut baronul.— Am pierdut, zise gînditor Sernine. Plusa ime-diat. Dublu ?— Accept,împărţi cărţile.— Opt, zise Sernine.•— Nouă, preciza cu nedisimultată bucurie ba-ronul. . „.„.i..Sernine se întoarse murmurînd :161Afacerea KcsselbacU

— Afacerea începe să mă coste. Pînă acum treisute de napoleoni, dar sînt liniştit. Baronul e ţintuitla masa rlp jnrPărăsi clubul şi urcă în maşina care-l aşteptala ' i; •"•• Aj"'v-f ::: fa,,, vilei Uupual M imediat jizări pe fraţii Doudeville şi pe oamenii care-i în-soţeau. Erau adunaţi în vestibul.— L-aţi găsit ? întrebă, el de cum intra.— Nu.' ;

— Drace ! Trebuie să fie undeva. Servitorii ?— In bucătărie. Legaţi.— Perfect. Prefer să nu fiu văzut. Ceilalţiplecaţi. Tu, Jean, rămîi de pază. Jacques, mă con-duci prin casă.în cîteva clipe ordinele îi fură îndeplinite. Ser-nine parcurse pivniţa, parterul, primul şi al doileaetaj. Nu se opri nicăieri, dîndu-şi seama că în cîte-va minute nu va putea descoperi ceea ce oameni luinu reuşiseră în cîteva ore. Vroia să-şi facă o ideedespre interiorul vilei, forma camerelor, înlănţui-rea lor.După ce termina, se întoarse în camera desprecare Doudeville îi spusese că-i aparţine lui Alten-heim. Serni-ne o examina cu atenţie.— De aici trebuie să-mi încep treaba, spuse el.De aici văd toată camera.— Şi dacă baronul scotoceşte prin casă ?— De ce să scotocească ?— Păi va afla de la servitori că am fost pe aici.— Va afla, dar riu-i va trece prin minte căunul din noi e instalat în casa lui. Va gîndi că ten-tativa a dat greş şi gata. Prin urmare, rămîn.— Da, dar cum veţi pleca ?162

*— Prea multe vrei să ştii. Esenţialul e ca am in-trat. Du-te Doudeville şi închide uşile. la-i pe toţiLit- afai.; ţi piteaţi. N<_ l:,:!!.'.'./.'. :v.'i:v: '-.;••.: poi'V''""__ t;.,,, o— O să vă dau eu un semn cînd va ii nevoie.După plecarea lui Doudeville, Sernine se aşezăpe o lădiţă plasată în fundul dulapului din zid. Pa-tru rînduri de costume agăţate îl ascundeau. Se sim-ţea în siguranţă acolo.După vreo zece minute, Sernine auzi trapul surdal unui cal dinspre stradă şi imediat clinchetulunui clopoţel. Uşa de la intrare se trînti cu zgomotşi prinţul percepu glasuri, exclamaţii, o zarvă carese accentua din ce în ce mai tare, pe măsură ce cap-tivii erau eliberaţi din legături.„Furia baronului trebuie să fie la culme, zîmbiprinţul, înţelege acum sensul purtării mele de la clubŞtie că l-am tras pe sfoară. Dar n-ani dat de Stein-vveg. Primul lucru care-l va face e să se ducă la as-cunzătoarea în care se află bătrînul pentru a se con-vinge că nu i l-am furat. Dacă urcă scările înseamnăcă ascunzătoarea e sus, dacă coboară e în pivniţă".„Deci ascunzătoarea e undeva . sus" se bucuraprinţul.— Toată lumea să se culce, rosti glasul luiAltenheim.Baronul intra în cameră cu unul din oamenii lui.— Am să mă culc, Dominique. Putem să discu-tăm toată noaptea că tot n-o să ştim mai multe..163

— Părerea mea este că au venit după Steinweg.— Asta e şi părerea mea si mă bucură că Stein-,,-r ,-n os'-" •:•- '

— Dar unde l-aţi ascuns ?:".....^ ,;.v. ^, iJOiVn-ii^u^, i u^pUU^U Da-ronul. îl voi păzi cu străşnicie. Tot ce pot să-ţi spune că,nu va ieşi de acolo decît după ce va vorbi.— Cu alte cuvinte, prinţul va rămîne cu bu-zele umflate ?— Bineînţeles. Ceea ce este şi mai nostim e căa trebuit şi să dea ceva napoleoni din buzunar casă afle asta ! Săracul prinţ !— Oricum, zise celălalt, va trebui să scăpămde el. ' -— Fii liniştit, dragul meu, va veni si clipa asta.Peste opt zile îţi voi oferi un portofel executat dinpielea lui Lupi n. Acum vreau să dorm. Pic de obo-seală. Du-te.Zgomotul unei uşi care se închide. Sernine îl-auzi pe baron cum trage zăvorul, cum goleşte buzu-narele, cum îşi întoarce ceasornicul şi cum se dez-bracă.Baronul era vesel, fluiera, fredona ba chiar vor-bea cu glas tare :— Da, din pielea lui Lupin... şi asta mai repedede opt zile... Altminteri ne va face el de petrecanie.Dar nu - va reuşi. Ideea lui n-a fost greşită. Stein-weg nu putea să fie decît- aici. Dar unde ?Baronul stinse lumina şi se culcă.Prinţul se apropie de perdeaua de catifea şi-iridică un colţ, la lumina vagă a nopţii care se stre-cura prin ferestre .cerceta camera. „Hotărit lucru,sînt păcălit. M-am făcut de ris. Imediat ce începesă sforăie o tulesc".164

în clipa aceea un zgomot uşor îl făcu să încre-menească. Era un fel de scîrţîit care venea din di-recţia jjaiu.»,!..— Ei Stfimveg, ce mai zici în noaptea asia ?CUViiHeie xUSjebeia lusuuu \^±. „-^i^-.., ~,U >. ."icio .aluzie, cliiar el vorbea l Dar cum putea să vor-bească cu Steinweg cînd acesta nu ss afla în ca-meră ?Altenheim continuă :— Tot aşa de încăpăţînat eşti ? Da ?... Nerodu-le ! Pînă-la urmă ai să vorbeşti ! Ai să spui tot ceştii. Mu vrei ? Nu-i nimic. Eu ani să dorm. Noaptebună !.„Visez, visez" ! îşi zise Sernine. „Sau Altenheimvisează cu glas tare ? Ce Dumnezeu ? Steinweg nue lîngă el, nu e nici în camera vecină, nu e în-toatăcasa ! Ani controlat-o ! Au controlat-o oamenii mei.Apoi însuşi Altenheim a spus-o... Atunci unde naibao fi ? Ciudată afacere !"Prinţul se reţinu cu greu ca să nu .se repeadăasupra baronului, să-l apuce de gît, să-l strîngă unpic mai tare.! N-ar obţine nimic, Altenheim nu vavorbi niciodată.„E mai bine să plec" îşi zise el. „Mi-ani pierduto zi de pomană".Dar nu plecă: Simţea că trebuie să mai urmezesi altceva că numai aici va afla taina. Luă câtevacostume din cui le întinse pe jos şi se culcă pe ele.Adormi.Baronul nu se sculă cu noaptea în cap. Abia cîndpendula din hol bătu de nouă ori, baronul sări dinpat si-si chemă servitorul.Citi corespondenţa pe care acesta i-o adusese, seîmbrăcă fără să facă vreun comentariu, scrise cî-165

teva scrisori în timp ce servitorul agaţă în dulapuldin zid hainele, una după alta, iar Sernine, cu pum-nii preget! --t->7i- — ;v ',,ă ;.. J^-i ia fie des-coperit.„Cînd va . .; . ..,;^:;.,.J. . , pai te ^ sa-i trag unpumn în plex"Nu-şi puse planul în aplicare fiindcă baronulse întoarse către servitor şi-i spuse să plece.— Mai am de pus o singură vestă, spuse servi-torul.— Ţi-am spus să pleci, pleacă ! strigă enervatbaronul.Servitorul se apropie de uşă.— Să vii cînd te chem eu ! îi mai strigă baronul.Altenheim se ridică şi închise uşa după servitor,stătu cîteva clipe nemişcat, aşteptînd parcă să seîndepărteze celălalt, apoi se întoarse şi ridică recep-torul telefonului aflat pe o măsuţă.— Alo ! Domnişoară, dă-mi te rog Garches... Bine,domnişoară, aştept să mă suni dumneata.Altenheim puse receptorul în furcă şi aşteptăîncremenit.Sernine se încorda. Bănuia că baronul va comu-nica cu „Celălalt", necunoscutul care încercase să-1asasineze.Telefonul prinse să sune, Altenheim ridică ime-diat receptorul.— Alo ! făcu el. Garches ?... Da, domnişoară, terog să-mi dai numărul 38... Da, 38... de patru ori...în cîteva secunde care lui Sernine îi părurăveacuri primi legătura si brusc baronul coborî vo-cea atît de mult încît prinţul fu nevoit să facă efor-turi deosebite ca să desluşească ceea ce spune.166

— Eu sînt !... Fără vorbe prea multe... Ieri ? Da,nu l-a! ucis în gră<nnă . A ^căpat... A pus să mise percheziţioneze vila aseară... lasă că-ţi spun eumai :r.v.ltc... Bineîr:'~"s <" • -i d^ooporit nimic. Nu.bătrînul Steinweg refuză să vorbească... N'-am reuşitnimic. Nici cu ameninţările, nici cu promisiunile pecare i le-am făcut... Ştie că fără el nu putem.facenimic... Nu cunoaştem proiectul Kesselbach şi niciistoria lui Pierre Leduc... O să vorbească... Te asi-gur că o va face în noaptea asta... Prinţul nu va punemîna pe el ! De altfel trebuie să dispară, şi el. încel mult trei zile... Ai o idee ? Da, mi se pare des-tul de bună, mai ales dacă îmi dai voie să mă ocupeu de ea... Cînd ne vedem ? Marţi ?... Bine, mariila ora două.Baronul aşeză receptorul în furcă ,şi ieşi dincameră, imediat Sernine îl auzi dînd ordine servi-torilor săi :— Să vă intre în cap ! Nu vreau să vă mai lă-saţi prinşi în capcană ca cea de ieri. Nu mă întorcdecît la noapte.Sernine mai auzi uşa grea de la intrare trîn-tindu-se cu zgomot, si tropotul unui cal care seîndepărta.Puţin mai tîrziu intrară în cameră doi servitoricare făcură curăţenie. Din discuţia lor, prinţul nuaflă mai nimic. După plecarea lor, Sernine mai aş-teptă cîtva timp după care ieşi din dulap şi se apro-pie de pat. îl cercetă cu atenţie, apoi zidul delîngă el.— Ciudat, zise el, foarte ciudat. Patul nu arefund dublu, dedesubt nu se vede nici" o trapă. Poa-te voi dezlega enigma în camera de alături.167

Deschise cu mii de precauţiuni uşa şi păşindtiptil pe coridor trecu în camera do alături. Eraluci un— >->a ne ascuns in perete.?Cercetă peretele, era destul de subţire, nici vor-bă sa fie cineva .ascuns în el.— I'Tu înţeleg nimic ! exclamă prinţul,Se îiicăpăţînă şi mai tare şi 'cercetă totul cen-timetru cu . centimetru, camera de alături apoi dinnou -camera lui Altenheim. Nu descoperi nimic. „OriAltenheim a<vorbit prin somn, ori totul e âtît desimplu încit nu-l pot descoperi ! Trebuie să-l găsescpe băfrîn şi pentru asta o să mai rămîn o noapteaici. Orice s-ar întâmpla".Se întoarse în ascunzătoarea lui si -se ghemuicît mai bine, adormi.Altenheim se întoarse după miezul nopţii. Urcăîn camera sa, era singur, se dezbrăcă şi se culcăimediat. Stinse lumina.Aceeaşi aşteptare încordată a prinţului care auziun fel de scîrţîit şi imediat glasul ironic al baronului :— Ei, astăzi cum ne mai simţim ?... înjurături ?!Dar nu asta vreau să aud de la tine, bătrîne ! Vreaumărturisiri complete ! Vreau să-mi spui tot ce i-aispus lui Kesselbach î Ai înţeles ?Sernine ascultă încremenit. Nu era nici o în-doială, baronul vorbea cu cineva şi acel cineva nuera altul decît bătrînul Steinweg. Prinţul avu sen-zaţia că asista la un fel de comunicare între douăpersonaje, unul real, din lumea lui şi altul din altălume, o fiinţă invizibilă, inpalpabilă, inexistentă.Baronul vorbi din nou, ironic, crud :168 •

— Ţi-e foame. ? -Mănîncă," bătrîne ! Ţi-am dattoată provizia pentru cîteva zile. Ai destulă pîiheca s-o ronţâiesti, cîteva firimituri la dou*-*^' <=ipatru d P nrp îţi va ajunge pentru cel mult zecezile. Peste zece zile im v u mai exista tata ••'• •"!•.->-weg î Poţi să te salvezi numai vorbind... Nu vrei ?Vom vedea noi mîine... Noapte bună, bătrîne !***A doua zi, pe la ora unu, după o noapte si o di-mineaţă fără' nici un incident, prinţul Sernine- ieşicalm din vila Dupont. Se simţea destul de slăbitşi chiar mergea clătinîndu-se uşor. Intră în primulrestaurant si comandă o masă copioasă, în timp cemînca, mintea îi funcţiona ca febrilitate.„Aşadar, marţea viitoare, Altenheim si asasinulde la Palace Hotel urmează să se întâlnească la Gar-ches într-o casă al cărui telefon corespunde cu nu-mărul 38... Deci marţi îi voi avea pe cei'~doi vino-vaţi în' mînă, şi-i voi preda justiţiei, îl voi eliberape domnul Lenormand, după care va fi rîndul bă-trînului Steinweg si voi afla în sfîrşit dacă PierreLeduc este fiu de mezelar şi dacă pot să-l însor cuGenevieve sau nu",Plăti masa si cu chipul înseninat părăsi restau-rantul. Se duse acasă si nu avu alt gînd decît sădoarmă lungit în pat.Marţi dimineaţă, pe la orele unsprezece, Valen-glay, preşedintele consiliului îi invită pe prefectulpoliţiei, şi pe subseful Siguranţei, domnul Weber.De cum se înfăţişară în faţă lui, preşedintele learăta o scrisoare semnată de prinţul Sernine.169

„Domnule preşedinte al consiliului,Cunoscînd interesul şi grija pe care i-o purtaţidomnului J ::. ,:;..a,:'id, ţin să va aduc la cunoştinţăfapte pe care numai întîmplarea m-a făcut să le•.u'iu. Dc:;:^^ I^norniand este închis în pivniţa vileiGalicinelor, din Garches, lîngă Căminul doamnelor.Asasinii de la Palace Hotel au hotârît să-l suprimeastăzi. Dacă poliţia are nevoie de ajutorul meu, voifi la ora unu şi jumătate în grădina Căminului saula doamna Kesselbach, al cărei prieten am cinsteasă-i fiu. Primiţi, vă rog, domnule preşedinte al con-siliului etc., etc... Semnat : Prinţul Sernine".— Iată o destăinuire destul de gravă, scumpedomnule Weber, rosti Valenglay după ce acesta ter-mină de citit scrisoarea. Cred că n-ai nimic împo-trivă dacă-i acordă încrederea noastră prinţului Ser-nine ? Am luat de vreo cîteva ori masa cu el: E unom serios, inteligent...— Daţi-mi voie, domnule preşedinte, zise sub-şeful Siguranţei, să vă aduc si eu la cunoştinţă o altăscrisoare pe care am primit-o azi-dimineaţă.Zicînd astea, domnul Weber scoase din buzuna-rul de la piept o scrisoare.— E legată de povestea noastră ? întrebă pre-şedintele.— Da.— S-o văd atunci.Subseful Siguranţei îi întinse scrisoarea. Preşe-dintele o luă şi citi cu voce tare :„Domnule,Vă informez că prinţul Paul Sernine, care se dădrept prietenul doamnei Kesselbach, -nu este altul170

idecit Arsene Lupin. In sprijinul afirmaţiei mele aduco singură dovadă : Paul Semite este anagrama luiArsene Lupin. Sînt aceleaşi litere. Nici una în plus.sau iii minus. Semnat, L. M.1'După ce preşedintele tăcu, domnul Weber com-pletă :— Se pare că amicul nostru Arsene Lupin a gă-sit un adversar de talia lui. în vreme ce el ni-l de-nunţă, celălalt ni-l dă în mină. Astfel vulpea s-aprins în capcană.— Cum te-ai gîndit să acţionezi ? întrebă pre-şedintele.— Simplu, voi căuta să-i iau pe amândoi cadin oală. Pentru asta am pregătit două sufe de agenţispeciali.— Sînteţi liberi, spuse după aceea preşedinteleconsiliului.Pe la douăsprezece si un sfert, 'în restaurantulde lîngă biserica Madeleine, prinţul Sernine dejunasingur la o masă. în timp ce mînca ochii lui căutaumereu spre intrarea restaurantului. Abia cînd ajun-sese la sfîrşit îşi făcură, apariţia doi tineri care seaşezară la o masă de alături. Prinţul îi salută prin-tr-o înclinare a capului. ?— Faceţi parte si voi din grupă ?— Da. ' '— Cîţi oameni sînt în total ?— Difpă informaţiile noastre n ir mai mulţi deşapte. Insă fiecare va veni acoîo pe~ un alt drum.Intîlnirea cu domnul Weber va fi la ora unu în a-propiere de Cămin.— O să fiu si eu/acolo, spuse prinţul.— N-o să fie primejdios ?171

— Eu conduc de fapt această operaţiune. Nu euam anunţat în public de asta ? Fu treb";° "-l ""-.;„.,.- p L- iK~iir;Lu Lenormand.--.••— Smt sigur.— La noi aşa s-a spus că domnul Lenormande mort.— De ieri am certitudinea că trăieşte. Banda luiAHenJieim i-a dus ' pe domnul Lenormand şi Gou-rel pe podul de la Bougival unde au fost 'aruncaţiîn apă. Gourel .s-a înecat, însă domnul Lenormanda reuit să se salve/e. Voi aduce toate dovezile la'. .-..nDaca trăieşte, de ce nu se arată ?— Fiindcă este prizonier.— Să fie reţinut în pivniţele vilei Glicinelor ?— Am motive să cred că aşa este.— De unde ştiţi ? Ce indicii aveţi ?— E secretul meu, răspunse prinţul. Tot ce potsă vă spun e că atunci... cînd îl vom găsi, va fi olovitură de teatru senzaţională. Şi acum gata ! Tre-buie să mergem. Maşina mea e în spatele bisericiiMadelein. Veniţi după mine.Ieşiră diA restaurant toţi trei la un interval decâteva minute. -Cei doi tineri se îndreptară spre bi-serică, o ocoliră şi văzură maşina. Portiera se des-chise şi cei doi tineri urcară fără un cuvînt. Ime-diat maşina se puse- în mişcare si după douăzeci deminute ajunseră în vecinătatea vilei din Garches.Prinţul îi spuse şoferului unde să-i aştepte şi toţitrei o porniră pe strada care ducea spre şcoala Ge-nevievei. în timp ce mergeau, prinţul ie explicacelor doi tineri care e misiunea lor.172

— Voi o să sunaţi la poarta căminului. Ca ins-,-„,.,.,_; ,,; p0]itie] Duteti intra fără probleme. VAduceţi }a pavilionul Hortensei, aceia care t/bie nt-c, _:: , •'.•'l-vT;\i ' i sulr,"1 unde veţi întîlni un felde oblon vechi, îl daţi la o parte si veţi vedea udeschizătură. Este un tunel care duce la vila Gli-cinelor. Acolo se intîlneşte baronul Altenheim cuoamenii lui. Pe acolo au trecut domnul Lenormandşi Gourel înainte de a fi prinşi,— Sinteţi sigur de astea ?. întrebă unul clin ceidoi tineri.— Bineînţeles. Misiunea voastră este să verifi-caţi dacă tunelul se află în starea pe care am co,n-statat-o eu azi-noapte. Adică, uşile să fie deschise,iar jntr-o gaură de lîngă uşa a doua se află un pa-chet învelit într-o pinză neagră, pachet pe care l-ampus eu acolo.— Cu pachetul ce facem, îl desfacem ?— Nu, sînt haine de schimb. Şi acum plecaţi,Eu-vă aştept aici.Cei doi tineri plecară în timp ce prinţul se a-dăposti printre copaci şi se puse pe aşteptat. Dupăvreo zece minute cei doi tineri se întoarseră.— Cele două uşi sînt deschise, spuse unul din ei.— Şi pachetul în pînză neagră ?— Se află la locul lui.•— Perfect, exclamă prinţul. Acum e ora unuşi douăzeci şi cinci. Weber va sosi cu oamenii lui,vila va fi înconjurată imediat ce va ap.are baronulAltenheim. Eu, împreună cu Weber vom suna, dupăcare totul se va petrece după planul meu. Acumtreceţi la posturile voastre.Fraţii Doudevillo plecară în timp ce prinţulse îndreptă spre şcoală.173

— Totul merge strună. Ultima bătălie se va dape terenul ales de mine. Mă voi debarasa de rei dciadversari ai mei şi rămîn singur cu afacerea Keş-sflhfir'h, singur cu două atu-uri importante : batnnul Steinweg şi Pierre Leduc. Dar ce naiba în-treprinde baronul Altenheim ? De ce nu m-a atacatpînă acuma ? E cam suspectă liniştea asta a lui. Sămă fi denunţat poliţiei ?Se apropie de intrare şi bătu la uşă care se des-chise imediat, în prag apăru doamna Ernemont.— Ai venit ? întrebă ea. Genevieve unde este ?Ai lăsat-o la Paris ?— La Paris ? intrebă prinţul nedumerit.— .Păi s-a dus la Paris fiindcă ai chemat-o tu,răspunse doamna Ernemont..-,— Ce tot îndrugi acolo ? se enervă el.— Tu trebuie să ştii mai bine decît mine.— Dar nu ştiu nimic. Spune ce s-a întîmplat.— Genevieve a primit o scrisoare de la tine princare o chemai să te întîlnească în gara Saint-Lazare.— Şi Genevieve a plecat ?— Bineînţeles. Urma să luaţi masa împreunăla Ritz...—- Scrisoarea, adu-mi scrisoarea, îi ceru prinţulnervos.Doamna Ernemont ieşi să-i aducă scrisoarea, re-veni după cîteva minute. I-o întinse în tăcere, prin-ţul o citi şi strigă :— Dar bine, nenorocit-o, n-ai văzut că scrisoareaeste o imitaţie, că la semnătura mea lipseşte acelpunct ?!Prinţul îşi strînse tîmplele cu furie.— Asta era lovitura pe care mi-o pregătise ! Ah,mizerabilul ! Mă atacă prin GenevieveJ Dar de unde174

de unde ştie de ea ? Nu, nu Se poate, nu ştie nimic !Riscă pentru a doua oară, şi tot cu Genevieve ! Săsă fi îndrăgostit de ea ? Asculta, Victoire . Eşti M-gură t-H nu-l iubeşte ?— Pe cine să iubească ?! se miră doamna Er-nemont.— Pe baron ! Pe cine altul !— Pe baron ?— îmi pierd capul ! Trebuie să fiu calm ! Tre-buie să mă gîndesc.îşi privi ceasul.. — Unu treizeci şi cinci! murmură el. Mai amtimp... Dar unde p fi dus-o ?începu să se plimbe de la un capăt al mesei la. altul. Bătrîna dădacă rămăsese încremenită.— La urma-urmei cine poate şti dacă nu cumvaGenevieve a mirosit despre ce e vorba şi a evitatcapcana în ultimul moment ?!— Atunci unde este ?— De unde să ştiu ?... Poate că la doamna Ke-sselbach ?— S-ar putea să ai dreptate'! strigă prinţul cu-prins de speranţe. Şi ieşi în fugă din scoală sprecămin.în fuga sa îi întîlni pe cei doi fraţi Doudevillecare tocmai stăteau de vorbă cu portăreasa- şi su-privegheau împrejurimile vilei Glicinelor. Serninetrecu pe lingă ei şi nu se opri decît la uşa pavilio-nului patru, la doamna Kesselbach. Suna nervossi uşa i-o deschise Suzarine care-l privi uimită. Prin-ţul n-o luă în seamă şi se rep'ezi spre camera doam-nei Kesselbach.— Mă iertaţi că dau buzna la dumneavoastră, daro caut pe Genevieve. A fost cumva pe aici ?175

~— Genevieve ? se miră doamna K-eselbach. Nu,• n-am mai văzut-o de oîtev-i z'10

— S-ar putea să vina 7-— Cine ştie ?— Trebuie să vă amintiţi !— Ce să-mi amintesc? Vă asigur că.Genevieveşi cu mine nu trebuia să ne întîlnim astăzi.Văzîndu-i figura răvăşită, doamna Kesselbach de-veni şi ea îngrijorată.— I s-a întîmplat ceva, Genevievei ? •— Nu ştiu, vreau să cred că nimic grav, pentrucă atunci...— Atunci ?— Atunci se va întîmpla ceva groaznic cu cineştiu eu, rnai spuse prinţul şi fără s-o mai salute pedoamna Kesselbach părăsi camera, ieşi în fugă pealee fără să-i pese de cei doi care l-ar fi văzut.„Dacă baronul a schimbat ora întilnirilor" ? îitrecu ca fulgerul prin minte. „Trebuie să-l văd iNeapărat, trebuie să-l văd" !în faţa cabinei portarului se opri însă, îşi im-puse să fie calm. Prin fereastră îl zărise pe domnulWeber care stătea de vorbă cu fraţii Doudeville.Fiind prea tulburat, prinţul nu văzu. tresărirea depe chipul subşefului Siguranţei.— Domnul Weber ? întrebă el.— Da; eu... Cu cine am onoarea ?— Prinţul Sernine.— A, dumneavoastră sînteţi ?! Domnul prefectal poliţiei m-a informat despre serviciul imens pecare ni-l faceţi, domnule.— Serviciul va fi complet numai după ce voipreda pe acei ticăloşi ! spuse prinţul.176

— Clipa aceea nu e prea departe, domnule. Mic' v ''~r> Q£J ij^ijl dintre ~' *" ^>^-<' • • :-.->*,—->—• Cum arată ?Avea --.onoclu...•— Baronul Altenheirn ! Oamenii dumneavoastrăsînt aici ?— Bineînţeles, sînt bine camuflaţi în teren.— Foarte bine, ia cîţiva dintre ei şi vino cumine Ia vilă. Eu voi suna şi fiindcă baronul mă cu-noaşte îmi va deschide. După care vom intra cutoţii'.—• Planul mi se pare bun, spuse Weber. Mă în-torc imediat cu ei.Ieşi în grădină si făcu cîteva semne.De cum fură singuri, prinţul îl apucă de braţ peJean şi-i spuse :— Du-te după el, Jean ! Reţine-l cit mai multtimp. Eu voi intra în vilă. '— Şi dacă va dori să se năpustească asupra vilei?— Fă ce poţi ca să-l întîrzii. îmi trebuie zeceminute. Vila să fie înconjurata, nimeni să nu in-tre, nimeni să nu iasă. După aceea du-te la ieşireadin tunel în .pavilionul Hortensei si dacă baronulva încerca să iasă pe acolo sparge-i capul cu ceva.Fraţii Doucleville se îndreptară şi imediat prin-ţul se strecură afară, alergă spre vila Glicinelorpînă ajunse în faţa unui grilaj înalt. Se gîndi săsune, apoi renunţă. Dintr-un salt se căţăra pe grilajsi sări dincolo în curtea pavată, o străbătu în fugă,urcă cele cîteva trepte ale unui peristil. cu coloane,spre care dădeau cîteva ferestre toate acoperite pînăsus de obloane închise.In clipa cînd se gîndea ce să facă, uşa se des-chise şi în cadrul ei apăru Altenheim.177

' — Ia ascultă, prinţe, aşa pătrunzi dumneata peproprietăţile particulare ? Dacă da, atunci sînt ne-vw.. au chem jandarmii !Abia îşi termina vorbele cînd Sernine îl apucăau gii M răsturnindu-l pe o banca îl întreba giiiind ;— Genevieve ! Unde este Genevieve ? Dacă nu-mi spui ce-ai făcut cu ea, te ucid în clipa asta !— Dar nu pot să vorbesc ! bolborosi baronul.Sernine slăbi puţin strînsoarea.— Te sfătuiesc să vorbeşti repede că n-avemtimp !— N-ai decît ! replică furios baronul, în felulăsta n-d să afli nimic de la mine.— Bine, zise prinţul, îţi dau drumul dar fii atent,la prima mişcare suspectă ştii ce j:e aşteaptă !— Trebuie să intrăm în vilă, să discutăm ca nişteoameni civilizaţi, spuse Altenheim în timp ce zăvorauşa de la intrare, îl conduse apoi pe prinţ în salonulpe care-l cunoştea.— Acum sînt la dispoziţia ta, spuse el. Cu ce tepot ajuta, prinţe ?— Genevieve !— E bine mersi.— Deci tu ai sechestrat-o !— De ce nu ? Baronul surise batjocoritor, îţispun drept că imprudenţa ta în direcţia asta m-acam uluit. Cum ai lăsat-o fărăinevitabil ca să încerc...— Destul ! Unde se află ?—• Nu prea eşti politicos.— N-am timp pentru asta. Unde este ?'— Intre patru pereţi...— Liberă ?— Bineînţeles, surise baronul. Liberă să meargăde la un perete la altul.178pază ?Era doar

„Vila Dupont" ! gîndi imediat prinţul, însă baro-nul îi dă- ; peste ca^) gîndul.— Ştii ? Nu este acolo...— Lui unde ? Vorbeşte ^tt de nu '."!...— Ascultă prinţe, mă crezi tîmpit ? Crezi că-ţivoi spune unde este mititica? Ştiu că o iubeşti...— Taci ! strigă scos din fire prinţul. -— Dar de ce ? E ceva dezonorant să iubeşti ofată drăgălaşă ca Genevieve ? Şi "eu o iubesc si amriscat...Senii ne se apropie furios de el şi se priviră înochi cu ură, fiecare căutînd în ochii celuilalt punctulslab. Prinţul se trase un pas înapoi.— îţi mai aduci aminte de propunerea pe caremi-ai făcut-o ? în legătură cu afacerea Kesselbach..:Atunci te-am refuzat, acum sint gata să accept pro-punerea ta.Baronul începu să rida în hohote.— Pot face chiar mai mult ! strigă prinţul. Acceptsă nu mă mai amestec în afacerea Kesselbach. Iardacă doreşti te pot ajuta.— în ce condiţii ?— Să-mi spui unde este Genevieve.Baronul ridică din umeri indiferent.— Spui atîtea prostii, Lupin. Mai mare ruşinea,la vîrsta ta ?!Se lăsă tăcerea, după care baronul rînji din nou.— Trebuie să-ţi mărturisesc că simt o bucuriesălbatecă văzîndu-te cum te miorlăi şi cerînd depomană !— Idiotule ! murmură prinţul.— Pentru jignirea asta, prinţe, îţi voi trimitediseară martorii mei. Dacă pînă atunci vei mai fiîn viaţă.179

— Idiotulc ! repetă încă o dată prinţul.-• • T-.....: - ^ ...-•,-.-._ -t „-: ...----,1,, 1 V-, -S_t;p. . , l Sa , ....... ..... —........3L

voia ta. "prinţe. Oricum, ţi-a sunat ceasul cel de peLUU^. , -,. a^-ţi fuv., ,,. rub^u;-.^. L.. ~;n ur. mareavantaj asupra.ta, nu mă dau în lături de a ucide...— Idiotule ! spuse pentru a treia oară prinţul întimp ce-şi scoase ceasul din buzunar, îl privi citeva.secunde şi un zî.mbet înflori pe faţa lui.— E ora două, baroane. Peste cît'eva minute,domnul Weber si o duzină do vlăjgani zdraveni, fărăscrupule, te avertizez, vor forţa intrarea în vilă şite vor lua de guler. Degeaba surîzi. Ieşirea^ pe carecontezi tu a fost descoperită. O cunosc şi în "momen-tul acesta este păzită. Prin urmare tu eşti cel prins-în capcană. Eşafodul te paşte, puiule îAltenheim se făcu livid la faţă, bolborosi :— Ai făcut tu asta.?... Al comis infamia asta?— Casa e înconjurată. Invazia, ei este iminentă.Vorbeşte şi te salvez, Dacă nu ?...— în oe fel ?' .— Oamenii care" păzesc'ieşirea din pavilion sîntoamenii mei. Dacă vorbeşti te voi salva.Altenheim stătu cîteva clipe pe gînduri, păru căezită, după care se decise brusc.— Glumeşti cu siguranţă ! Nu cred că eşti atîtde naiv încît să te arunci singur în gura lupului.— Uiţi că este vorba de Genevieve? Dacă nu eraea nu eram aici. Vorbeşti ?— Nu.— Bine. Atunci să aşteptăm, spuse Sernine. Iei6 ţigară ?— Cu plăcere, răspunse baronul.Prinţul îi întinse pachetul cu ţigări, baronul luăuna şi după ce-o răsuci puţin între degete ş'i-o100

aprinse. Trase cîteva fumuri din ea după care ure-;1":1" Iui prinseră u.. .-_, . . /.,.;J,.;. T....-.L!.— Ai auzit ! îl întrebă prinţul.•- ±-l±: iv. fJ i'-'- i .. ..:>, i >-.i>i- UiiCv- >^UiviiUi Iii Llilip cU -JC

ridică, din scaun.Loviturile poliţiştilor în grilaj se auzeau mai clar.— Nici măcar nu se obbsesc să someze, zise prin-ţul. Tot atît de hotarît eşti ? -— Mai mult ca oricîn-d.— Să ştii ca nu le va lua mult timp doborîreagrilajului. ' -— Dacă i-as vedea în camera asta şi tot as refuzasă vorbesc ;Cîteva clipe mai tîrziu. poarta grilajului cedă.— Să te laşi prins, zise Sernine, înţeleg dar să-ţiîntinzi singur mîinile pentru a ţi -se pune cătuşele,găsesc că e o. mare prostie. Dar nu te încăpăţîna.Vorbeşte şi fugi !— Dar tu ? :— Eu rămin. De ce să mă tem ?— Pentru că la fel ca şi mine eşti în pericol !— înţeleg, mai spuse prinţul. Se duse la fereastrăşi văzu o mulţime de poliţişti care invadaseră curtea.Sînt peste o sută de poliţişti...— Şi dacă sînt atît de mulţi înseamnă că vinpentru cineva foarte important. Şi cine este atît deimportant ? Arsene Lupin.— Deci ai anunţat poliţia...— Da. •— Ce dovadă am că este aşa ?— Numele tău.,. Paul Sernine, adică ArseneLupin.181

— Şi asta ai descoperit-o singur cu capul tău ?Nu cred. Numai ceiălal: se putea gi:<Ji I- asta.Prinţul privi din nou pe fereastră. Poliţiştii seşi răspindisera ia juiui vilei. Ineuixui m planurilesale, silit să improvizeze altul chiar atunci, Serninetrecu prin momente grele. Se gîndea la elementelepe care se baza baronul. Care îi erau speranţele desalvare ? Ce anume ţinea ascuns în mînecă ?Uşa vestibulului, deşi din stejar masiv începusă se clatine sub loviturile poliţiştilor, în faţa aces-tei uşi cei doi bărbaţi aşteptau nemişcaţi.— Pari foarte sigur pe tine, spuse Sernine.— Bineînţeles că sînt ! strigă baronul, în clipaurmătoare îl lovi pe prinţ care căzu la podea în timpce o luă la fugă.Prinţul se ridică imediat şi porni în urmărirealui. Trecu pe sub scara mare şi coborî treptele Iasubsol.. Baronul tocmai se chinuia să ridice trapa.— Idiotule ! strigă el în timp ce se arunca asu-pra lui. Ştii prea bine că la capătul tunelului seaflă oamejiii mei si au ordin să te omoare ca pe uncîine. A, mai ai si o altă ieşire !Lupta era îndîrjită, Altenheim era un tip vînjos,îl apucase de mijloc pe Sernine imobilizîndu-i astfelmîinile.— Dar ce credeai ?! Lucrurile sînt bine gînditeşi combinate !Prinţul- se înfiora. Sub ei trapa începea să semişte. Simţea eforturile celuilalt care încerca s-odeschidă. Altenheim încerca să-l tragă pe prinţ dedeasupra trapei.„Aha ! A. venit şi celălalt !" gîndi prinţul cuacea înspăimîntare deplasată, pe care i-o dădeafiinţa aceea misterioasă.182

„Dacă reuşeşte să ridice trapa sînt pierdut !"Altenheim încerca în continuare aceeaşi manevrăde a-l trage de pe trapă, însă prinţul se proptisebir.e cu picioarele în picioarele baronului în timpce mîna reuşise să se desprindă din încleştarea bra-ţelor baronului. Deasupra lor, loviturile poliţiştilorse auzeau tot mai tare.„Să mai rezist cinci minute" îşi spuse prinţul,Strigă :— Atenţie, baroane ! Ţin-te bine ! îşi apropiei genunchii unul de altul cu o putere pe care numaij disperarea ţi-o dă cîteodată.Prins ca într-o menghină, baronul urla de du-I rere, moment' de care profită prinţul care reuşi să-şi(scoată una din mîini. îl apucă de gît pe baron.O lovitură scurtă şi baronul se lăsă moale la.podea. Gîfîind prinţul îi legă mîinile.— Ce cuminte te-ai făcut ! Bravo ! Gata să nute mai recunosc !îi legă si picioarele, după care se ridică.— Eşti foarte drăguţ, legat aşa, fedeleş.Baronul îl privi cu ură.— Dacă ajung pe mîna poliţiei, Genevieve vamuri.— Serios ?— E închisă Jntr-un loc în care nu ştie nimeni.Dacă dispar eu va muri de foame, ca şi Steinvveg.Sernine se cutremură.— Ai să vorbeşti.— Niciodată. .—• Dacă nu chiar acum, mai tîrziu.Se aplecă asupra lui şi-i şopti la ureche :— Peste cîteva secunde vei fi arestat. In noapteaasta vei dormi la poliţie, mîine vei fi dus la închi-183

soarea Sânte şi mai tîrau ştii unde ?... îţi dau o şansăde salvare, în noaptea asta voi veni In tine în celulade la poliţie şi-mi vei spune uncie este închisăC. :v vievc IV, ' n-ai să ;•,.". 't; ' găsesc, dou"iore mai tîrziu vei fi liber. Dacă nu, înseamnă că nuţii la capul tău.Baronul nu-i răspunse. Sernine se ridică şi trasecu urechea. De sus se auzeau zgomote tot mai clare,uşa cedase şi poliţiştii căutau prin toată vila.— Adio, baroane, şi gîndeşte-te pînă la noapte,îşi împinse prizonierul în aşa fel încît să poatăridica capacul trapei. După cum se aştepta pe treptenu mai era nimeni. Prinţul coborî, lăsă trapa deschi-să ca si cînd ar fi vrut să se întoarcă.Erau aceleaşi trepte pe care le coborîseră Lenor-mand si inspectorul Gourel. Ajuns jos, Sernine avusenzaţia că nu este singur, că mai este cineva cu el.Aprinse lanterna şi cercetă culoarul. Nu văzu penimeni, îşi scoase revolverul şi zise :— Cu atît mai rău pentru tine, la prima mişcaresuspectă trag !Nici un răspuns, nici un zgomot.„Individul ăsta a început să mă obsedeze" îşispuse prinţul. Trebuie să mă grăbesc să ajung lacealaltă uşă. Mai întîi să iau pachetul şi comedia egata-'.Ajunse la prima uşă şi lumina interiorul cavită-ţii în care pusese pachetul. Interiorul era gol.- —Nu se poate ! Era aici !Degeaba căuta în jur, nu găsi nimic. Pe urmă,prinţul se gîncli că numai fiinţa aceea misterioasăputea să-l ia.—• Păcat ! îşi spuse el, totul era bine gîndit.Aventura .îşi putea relua cursul normal, ajungeam184

la ţintă... Acum trebuie să plec urgent de aici. Re-4 -.-') r-;ţ•> f- p n ;-% p q * fn f f- TJ t •") rp->-<-!-.! i:, i~ ~- -i -.-.—.: - -r l,, ,-.,-.,,.; i,,

după care mă voi'ocupa de individul acela misterios.Un strigat îi scăpă din gîtlej. Uşa era închisă. Serepezi la ea, zadarnic efort. Uşa rezista.— De astă dată, murmură el, m-aro Curăţat.Obosit se aşeză lingă .'uşă. Personajul acela dinumbră se dovedise' mai viclean decît el. Lupin eraînvins. Weber îl va găsi acolo, ca pe o fiara încolţită,în fundul vizuinii sale.— Dar nu! strigă el, nu se..poate! Dacă ar fivorba de mine poate ea aş renunţa, dar Genevieve !In definitiv nimic nu e pierdut i Dacă individulacela a dispărut, înseamnă că mai există o altăieşire. Weber şi banda sa n-au pus mină pe mine !Şi prinţul, cu lanterna în mînă încep'u să cercete-ze zidurile din jur, -cînd un strigăt care venea dindirecţia trapei îl cutremură de groază, îşi aduseaminte că lăsase trapa deschisă. Se întoarse peacelaşi drum. Avea lanterna stinsă aşa că atuncicînd simţi că ceva îi atinge genunchii se opri nemiş-cat. Acel ceva dispăru undeva.„Trebuie să fie vreo ieşire pe aici" îşi spuse el.Sus, strigătul se auzi din nou, urmat de horcăieli,gemete...Sernine urcă treptele în fugă si cînd fu sus searuncă asupra baronului. Altenheim era în agoniecu gîtul tăiat. Funia din jurul mîinilor era tăiată,nu si cea de ia picioare. Neputîndu-l salva, compli-cele lui îl asasinase.Sernine contempla spectacolul cu spaimă. O su-doare rece îi acoperi corpul. Se gîndi la Genevievecare era închisă cine ştie unde.185

Prinţul pricepu după zgomotele care ajungeaupînă la el că poliţiştii descoperiseră intrarea în tunel.Trac;c zar' •; .' :.; blcc.~. -şa, c.\a.l i.» ^..â ^.md a^ci'iţiise apropiaseră din partea cealaltă.Iiigcn^.,. :.- jingă napul iûîiuiui şi-i puse nunape inimă. Mai bătea. Sernine se aplecă si mai" mult.— Mă auzi !Pleoapele baronului tremurară uşor. Un suflu deviaţă mai licărea în muribund. Agenţii se năpusti-seră asupra uşii, loveau cu putere în ea.— Am medicamente care te vor scăpa. Numaiun cuvînt, Genevieve.Altenheim încerca să articuleze ceva.— Răspunde, zise prinţul, răspunde si te scap !Baronul încercă să scoată cîteva sunete bizare.Aplecat asupra lui. Sernine gîfîia de emoţie.•— Spune odată !— Ri... Rivoli...— Rivoli ?! Este închisă"într-o casă de pe strada•Rivoli ! La ce număr ? .Lin urlet de triumf, uşa fusese dărîmată.— Pe el ! se auzi glasul domnului Weber. Puneţimîna pe ei !— Numărul, răspunde... Dacă o iubeşti, răspunde !De ce taci acuma ?— Douăzeci si şapte, spuse cu un ultim efortbaronul.Mai multe mîini îl apucară pe prinţ. Cîteva revol-vere se aţintiră asupra lui.— Dacă faci vreo mişcare, Lupin ! strigă Weber.— Nu trage, zise Sernine. Mă predau.— Mofturi ! Trebuie să fie vreun truc de-al tău !Drept în inimă copii ! La cel mai mic gest, foc !Weber mai strigă cîţiva oameni care veniră ime-diat. ' -186

— în inimă ! în cap ! Şi fără milă ! Dacă se

mişcă ! -Cu miiniie an buzunare, Sernine zîmbea. La ciţiva

centimetri de tîmplele sale, moartea îl pînJt-.— Ce plăcere ! hohoti în continuare Weber. Snt

sigur că de asta-dată n-ai să mai scapi, Lupin !Unul din poliţişti dădu oblonul ferestrei la °parte. Weber se aplecă asupra baronului care sfre

stupefacţia poliţistului nu murise" încă. Ochii -u]Altenheim se fixară asupra lui Weber, părură săcaute ceva.si cînd îl zări pe prinţ avu o reacţie demînie, ura din el ieşea din nou la suprafaţă şi~idădea forţa ca să reziste.•—• îl cunoşti ? întrebă Weber.— Da.— Este Arsene Lupin ?— Da... Lupin...Sernine îi ascultă zîmbind.— Mai vrei să spui ceva ?— Da. . >— în privinţa lui ?— Nu.—Dar a cui ?— Lenormand.Sernine tresări brusc.— Unde l-ai închis ? întrebă Weber. Unde ?Făcînd o ultimă forţare, Altenheim se. uita .îndirecţia dulapului din colţul încăperii.— Aici... aici, zise el.— Mor de curiozitate, spuse Prinţul.Weber se apropie rapid de dulap şi-l deschise.Pe unul din rafturi se afla un pachet învelit înpînză neagră. Weber îl desfăcu şi găsi o_ palane,o cutiuţă, nişte haine. La vederea redingotei, \\ eber187

se cutremură. O recunoscuse. Era redingota domnuluiLenormand.— Ah! Mizerabila: Si.rar;a L. .-uu asasinat!Nu, făcu Altenh-'1"1 '-M r" - •— Atunci unde este V— Este el... el... -si arătă spre Lupin.— Cum adică?... Lupin l-a omorît -pe domnul.Lenormand ?— Nu.Cu o încăpăţînare sălbatică, Altenheim se agăţade viaţă, lacom să vorbească 'si să acuze. Secretulpe care vroia să-l dezvăluie îi plutea pe buze, clarnu mai putea sâ-l exprime în cuvinte.— Spune odată i insistă Weber. Domnul Lenor-mand e mort ? •— .Nu.— Trăieşte ?— Nu.— Nu te mai înţeleg ! strigă el. Ce e cu brambu-reala asta ?Altenheim îşi întoarse ochii spre Sernine. Oidee încolţi în mintea lui Weber.—- înţeleg ! Lupin a furat hainele lui Lenormandîn speranţa că si va putea folosi de ele ca să scape !— Da... da...— Nu e rău ! exclamă subşeîul Siguranţei. E olovitură tipică pentru el. în camera asta îl găsimdeghizat pe Lupin în persoana domnului Lenormand.Asta era scăparea lui. Numai n-a avut vreme.— Da... da...în privirea muribundului, Weber mai -citi ceva,că secretul nu consta numai în asta. Dar ce era ?Care era strania şi indescifrabila enigmă pe caremuribundul voia s-o destăinuie înainte de a muri ?18-8

Domnul Weber întrebă :— Unde-i domnul I.enormand ?— Aici...— CM™ aici 9

— Aici... repetă baronul.— Dar nu sîntem decît noi aici !— Mai e... mai e...— Vorbeşte odată !— Mai e... Ser... Sernine !— Sernine ? Cum ? Ce ? ..— Sernine... Lenormand...Domnul Weber sări ca ars. în mintea lui se făcudintr-o dată lumină.— Nu se poate ! E nebunie curată !Se apropie de prinţ şi-i dădu tîrcoale. Acestaîl privea amuzat. Extenuat de atîta efort, baronulcăzu la podea. Avea să moară înainte de a fi dez-văluit secretul ? Weber se repezi din nou la mu-ribund.-— Explică-te ! Ce este ?... Ce fel de mister seascunde aici ? _^Celălalt păru că nu mai aude, încremenise cuochii holbaţi. Weber se aplecă asupra urechii lui.— Ascultă ! Am înţeles bine ? Lupin si Le-ncrmand...Făcu un efor-t ca să continuie atît de monstru-oasă îi părea fraza. Ochii baronului îl priveau fixşi Weber rosti plin de emoţie :— Asta este ? Eşti sigur ? Lupin si Lenormandsînt una şi aceeaşi persoană ?Ochii baronului nu se mişcară. Un şuvoi de sîn-ge se strecura pe la colţurile gurii. Două trei ic-nete, un spasm suprem si tăcere. Se sfîrşise.189

tiiri pentru percheziţie şi inventariere a hicruriloiPe la orele şapte seara, prinţul Paul Sernine pasepragul celulei n r. 14, din divizia a doua.Prinţul cercetă celula, adoi se întoarse căi re clirccloi— Nu e rău... Am de toate, lumină electrică, încălzire centrală, \Vater closed... într-un euvînt toconfortul modern. Perfect, domnule director, sint dede acord să locuiesc in acest apartament.Se aruncă îmbrăcat în pat, arcurile trosniră şutgreutatea lui.— Domnule director ! mai strigă el. Aş aveao rugăminte la dumneavoastră.— Vă ascult, .spuse directorul.— Să nu mi se aducă mîine dimineaţa ciocolatasi cafeaua înainte de ora zece. Vreau să mă odih-nesc. Pic de somn.Fără uu cuvînt, directorul părăsi celula iar Ser-îiinc se întoarse cu faţa la perete şi imediat adormi.AFACEREA KESSELBACH CONTINUA -

Maurice Leblanc - Arsene Lupin - Afacerea Kesselbach (Vol.1)

Documents

Transcript of Maurice Leblanc - Arsene Lupin - Afacerea Kesselbach (Vol.1)