1.1.Consumul şi dependenţa de tutun

1.1.1. Tutunul şi tabagismul

Tutunul este o plantă din familia Solanaceae ale cărei specii diferite sunt originare

din America.Tutunul este bogat într-un alcaloid uşor psihoactiv- nicotina. Utilizarea sa

banalizată la scară mondială sub formă de consum de ţigarete generează o toxicomanie

gravă prin consecinţele sale somatice –tabagismul.

Asupra definiţiei tabagismului s-au aplecat mai mulţi autori, aici o punctăm pe aceea care

a apărut în Dicţionarul de droguri, toxicomanii şi dependenţe şi anume: ,,Toxicomanie

prin utilizarea de tutun, caracterizată de extinderea sa mondială şi de grave consecinţe

sociale. Unele consecinţe ale tabagismului pot implica persoanele expuse în mod

prelungit şi involuntar la fumul de ţigară.’’(p.817)Pe plan internaţional, tabagismul activ

se referă la 1,1 miliarde de persoane şi determină decesul direct a 3,5 milioane de

fumători în fiecare an. O.M.S.(Organizaţia Mondială a Sănătăţii) califică oficial această

toxicomanie drept un ,,flagel social’’spunând că 42% dintre bărbaţi şi 24% dintre femeile

din ţările detvoltate fumează faţă de 48% şi 7% pentru ţările în curs de dezvoltare.1

Aceiaşi autori(2007) dau exemplul Franţei unde consumul de tutun a scăzut în

timpul celui de-al doilea război mondial pentru a creşte apoi foarte rapid între anii 1950-

1970 şi de atunci se menţine aproape stabil. În 1997 consumul mediu a fost de 15 ţigarete

pe zi la bărbaţi şi 12 la femei. Printre persoanele căsătorite bărbaţi sau femei se găsesc

mai puţin fumători iar numărul lor creşte în cazul celor care întreţin relaţii consensuale.2

În România, după rezultatele studiului „Cunoştinţele, Atitudinile şi Practicile

Populaţiei Generale referitoare la Consumul de Tutun şi la Prevederile Legislative din

Domeniu” realizat de Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate (CPSS) în perioada

mai-iunie 2007, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional (2434 persoane cu vârste

cuprinse între 15-65 de ani), 30% dintre români (15-65 de ani) sunt fumători în prezent

(persoane care au fumat în ultimele 30 zile anterior studiului) iar incidenţa fumatului

fiind de 33% în rândul bărbaţilor şi 27% în rândul femeilor. Cea mai mare prevalenţă a

fumatului se înregistrează în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-24 de ani (35%).3

Un alt studiu4a fost realizat de către Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi

Management Sanitar Bucureşti (SNSPMS) împreună cu Agenţia Naţională Antidrog

(ANA) şi inclus în Raportul Internaţional ESPAD (European School Survey Project on

Alcohol and Other Drugs) a colectat date comparabile privind consumul de substanţe în

rândul elevilor europeni cu vârste de 15 –16 ani pentru a monitoriza tendinţele din cadrul

ţărilor şi dintre ţări. La nivelul anului 2007, prevalenţa consumului de tutun în rândul

elevilor din Romania de 16 ani este de 54% înregistrându-se o scădere faţă de anul 2003

(64%) şi anul 1999 (57%), media europeană fiind de 60%.

Comparativ cu toate celelalte 34 de ţări care au participat la studiu ESPAD, în

România s-a înregistrat o prevalenţă scăzută şi pentru următoarele variabile:

- consumul de alcool în ultimele 12 luni,

- starea de ebrietate în ultimele 12 luni,

- consumul de ţigări în ultimele 30 de zile,

- consumul de canabis,

- consumul oricărui drog în afara canabis-ului,

- consumul de inhalante,

- consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripţie medicală,

- consumul de alcool cu pastile,

- consumul de alcool la ultima ocazie.

Acelaşi studiu ESPAD (European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs)

arată că în medie, în 2007, 58 % dintre elevii din ţările participante au raportat că au

încercat să fumeze ţigări cel puţin o dată, iar 29 % au consumat ţigări în ultimele 30 de

zile. Două procente din totalul elevilor au fumat cel puţin un pachet de ţigări pe zi în

ultimele 30 de zile.

Ordinea de clasificare a ţărilor privind consumul pe parcursul vieţii și relativ recent

(ultimele 30 de zile) este mai mult sau mai puţin aceeași. Ţările cu prevalenţă ridicată în

materie de consum de ţigări în ultimele 30 de zile sunt Austria, Bulgaria, Republica Cehia și Letonia (40–45 %), iar ţările cu prevalenţă scăzută sunt Armenia, Islanda, Norvegia și

Portugalia (7–19 %).

În ţările în care fumează mai mulţi elevi, există, de asemenea, o probabilitate mai mare de

a găsi elevi care raportează că ţigările pot fi obţinute cu ușurinţă. Un debut timpuriu în

materie de fumat (la vârsta de 13 ani sau mai puţin) este, de asemenea, asociat, la nivel de

ţară, cu niveluri ridicate de consum în ultima lună.

În medie, 7 % dintre elevi au afirmat că fumau ţigări zilnic la vârsta de 13 ani sau mai

puţin. Consumul zilnic de ţigări la această vârstă fragedă este cel mai des întâlnit în

rândul elevilor din Republica Cehă, Estonia, Letonia și Republica Slovacă (rate de

prevalenţă de aproximativ 13 %) și cel mai rar întâlnit în rândul elevilor din Grecia și

România (aproximativ 3 %).

1.1.2. Stadiile succesive ale dependenţei de tutun şi efectele fumatului asupra

sanătăţii

Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007) atrag atenţia ca la majoritatea fumătorilor se

regăseşte cel puţin unul dintre criteriile caracteristice ale unui tip de dependenţă:

- dependenţa comportamentală care depinde de presiunea socială şi convivială

- dependenţa psihică este legată de efectele psihoactive ale nicotinei: plăcere,

destindere, stimulare intelectuală. Această dependenţă apare foarte rapid după

faza de iniţiere (imediat după ce consumul atinge 5-6 ţigări pe zi) care constituie

elementul esenţial care întăreşte comportamentul tabagic.

- dependenţa fizică apare după mai mulţi ani de consum şi doar la 20-30% dintre

fumători. Această dependenţă se exprimă printr-un sindrom de lipsă psihică

( senzaţie de tensiune nervoasă, nervozitate, insomnie şi chiar depresie) şi fizică

(tremurături şi transpiraţii) precum şi prin pulsiunea de a relua o ţigară ceea ce

explică toate eşecurile sevrajului pe termen scurt5.

Autorii (2007) fac distincţia între fumători astfel:

- fumătorii cu consum scăzut (mai puţin de 5 ţigarete pe zi) a căror

dependenţă este pur comportamentală.

- fumătorii cu dependenţă comportamentală şi psihologică(consum

cuprins între 5-20 de ţigarete pe zi uneori şi mai mult)

- fumătorii dependenţi psihologic şi fizic care consumă mai mult de 20

de ţigarete pe zi, uneori 30 şi chiar mai mult6. Sunt cei care prezintă

riscul cel mai mare şi care vor avea cele mai mari dificultăţi în

încercarea de a renunţa.

Psihologul american James. O. Prochaska a descris stadiile succesive (1983) pentru

consumul de tutun astfel:

- primul stadiu este cel de fumător ,,fericit’’ care nu are nici un chef să se

oprească; acest stadiu durează între 5-20 de ani şi uneori mai multiar motivaţia de

întrerupere este un proces de maturare progresivă şi lentă.

- al doilea stadiu este cel al fumătorului indecis: acesta cântăreşte argumentul

(senzaţii agreabile induse de ţigară) şi contra-argumentele (probleme de sănătate)

şi are în vedere întreruperea în termen de câteva luni(se mai numeşte ţi stadiul de

preintenţie)

- al treilea stadiu este stadiul de pregătire care durează câteva săptămâni şi se

finalizează cu acţiunea de întrerupere a consumului. Perioada de sevraj este

dificilă şi poate dura de la trei până la şase luni.

- ultimul stadiu este faza de consolidare sau faza de urmărire 7.

C. Stavros(1988) clasifică efectele negative ale fumatului în :

a) efecte de scurtă durată

- creşterea ritmului inimii şi creşterea tensiunii arteriale

- infecţii ale cavităţii bucale

- îngălbenirea dinţilor şi modificarea mirosului

- iritarea ochilor şi apariţia prematură a ridurilor faciale

b) efecte de lungă durată

- apariţia sindromului respirator al fumătorului caracterizat prin tuse, expectoraţie,

greutate la respiraţie şi dureri toracice

- bronşite cronice sau boli cardio – vasculare

- gastrită, ulcer gastric, cancer pulmonar

- scăderea capacităţii de concentrare intelectuală8 STAVROS, “Droguri concomitente alcool, t

Strategiile de ajutor pentru starea de sevraj au ca obiectiv prevenirea sau atenuarea

diferitelor tulburări care pot apărea la întreruperea consumului de tutun. Apariţia nevoii

sau a poftei de a fuma constituie rezultanta mai multor factori care trebuie analizaţi

pentru a putea fi compensaţi.

Strategiile de ajutor în starea de sevraj care s-au dovedit a fi eficace sunt punctate de

Gilbert Lagrue (2006) astfel:

- tratamentul de substituţie nicotinică

- terapiile comportamentale şi cognitive

- prescrierea de antidepresive9

În raportul emis de către Comisia Comunităţilor Europene(documentul de însoţire la

propunerea de recomandare a Consiliului privind mediile fără fum de tutun Bruxelles) în

30.6.2009 Comisia s-a angajat să îmbunătăţească calitatea aerului din spaţiile închise,

îndeosebi prin încurajarea interzicerii fumatului la toate locurile de muncă.

Comisia punctează consecinţele asupra sănătăţii publice ale expunerii la fumul de tutun

din mediul ambient (FTMA) care conţine peste 4 000 de substanţe chimice, inclusiv peste

50 de carcinogeni cunoscuţi şi mulţi agenţi toxici. Expunerea la fumul de tutun din

mediul ambiant (FTMA) – cunoscută şi sub denumirea de fum de tutun secundar sau

fumat pasiv – reprezintă o sursă importantă de mortalitate, morbiditate şi dizabilităţi în

Uniunea Europeană. Există o asociere a FTMA cu cancerul pulmonar, bolile coronariene,

accidentele vasculare cerebrale, astmul bronşic şi bronhopneumopatia cronică obstructivă

la adult. De asemenea, FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) este dăunător pentru

copii fiind o cauză a sindromului de moarte subită a sugarului, a infecţiilor respiratorii

acute, a afecţiunilor urechii medii şi a astmului bronşic sever.

Potrivit raportului The Smoke Free Partnership (2006) 7 300 de adulţi, inclusiv 2 800 de

nefumători au decedat în 2002 în EU-25 ca urmare a expunerii la FTMA la locul de

muncă. Decesul a încă 72 000 de persoane, inclusiv 16 400 de nefumători, a fost asociat

expunerii la FTMA la domiciliu10.

1.1.2.1. Fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA)

Expunerea la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) – numită şi „fumat la

mâna doua”şi„fumat pasiv” - reprezintă la ora actuală o sursă răspândită de morbiditate şi

mortalitate în Uniunea Europeană, implicând costuri semnificative pentru societate, în

general.

În Planul de Acţiune privind mediul şi sănătatea (2004-2010) Comisia Comunităţilor

Europene s-a angajat să „dezvolte acţiuni menite să îmbunătăţească calitatea aerului,

îndeosebi prin încurajarea interzicerii fumatului în toate locurile de muncă prin

recurgerea atât la mecanisme legale cât şi la iniţiative de promovare a sănătăţii la nivel

european, precum şi la nivel naţional”.Au fost făcuţi deja paşi semnificativi în vederea

promovării mediilor fără tutun în UE.

La începutul anilor 90, o serie de directive comunitare privind sănătatea şi

securitatea la locul de muncă au definit anumite restricţii privind fumatul la locul de

muncă. Acestea au fost complementate de Rezoluţia din 1989 a Consiliului şi de

Recomandarea din 2002 privind interzicerea fumatului care îndemnau statele membre să

ofere protecţie împotriva expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant în locurile de

muncă interioare, spaţiile publice închise şi transporturile publice. Pe lângă acţiunea

legislativă, două campanii antifumat întreprinse în mediile de comunicare – „Feel free to

say no” (2001-2004) şi „HELP: Pentru o viaţă fără tutun” (2005-2008) – aveau ca scop

evidenţierea efectelor dăunătoare ale fumatului pasiv şi promovarea modului de viaţă fără

tutun, mai ales în rândul tinerilor11.

Comisia Europeană a decis continuarea campaniei “HELP – Pentru o viaţă fără tutun”şi

lansează campania HELP 2.0 pe 31 mai 2009. New media şi abordarea participativă, care

implică targetul vizat, fac din noua campanie HELP 2.0 o campanie diferită de

campaniile clasice. Caracteristicile campaniei HELP 2.0 sunt:

- Implicarea tinerilor în toate aspectele campaniei

- Interactivitate: comunicarea nu se face într-un singur sens, ci este de tipul

“propunere - răspuns”

- New media va fi folosită ca mijloc de a atinge publicul ţintă – tinerii12

Legislaţiile naţionale diferă considerabil de la un stat membru la altul. Comisia

Comunităţilor Europene salută exemplele excelente date de Irlanda, Italia, Malta, Suedia

şi o parte a Regatului Unit şi încurajează toate statele membre să facă progrese rapide

privind introducerea de măsuri eficiente în scopul de a proteja cetăţenii de efectele

dăunătoare ale fumatului pasiv. La nivel internaţional, Convenţia-cadru WHO(World

Health Organization) pentru controlul tutunului (FCTC), semnată de 168 de părţi şi

ratificată de 141 părţi inclusiv Comunitatea Europeană, „recunoaşte că probele ştiinţifice

au stabilit, în mod inechivoc, că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, boli şi

dizabilităţi”13.

1.1.2.2.Consecinţele expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant pentru sănătate

În 1993 FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) a fost clasat ca fiind un agent

cancerigen pentru om, recunoscut de către Agenţia pentru Protecţia Mediului a Statelor

Unite, în anul 2000 de către Departamentul Sănătăţii şi Serviciilor Sociale şi de Centrul

internaţional de cercetări asupra cancerului OMS. De asemenea a fost clasat ca fiind un

agent cancerigen la locul de muncă de către guvernul finlandez (2000) şi de guvernul

german (2001).

Numeroase cercetări14au confirmat riscurile grave pentru sănătate şi viaţă asociate cu

fumatul pasiv. Expunerea îndelungată la fumatul pasiv fost stabilită ca fiind cauza

aceloraşi boli ca şi cele cauzate de fumatul activ, inclusiv cancer la plămâni, boli

cardiovasculare şi boli pediatrice.

O analiză15 efectuată de către WHO(World Health Organization) şi IARC ( The

International Agency for Research on Cancer) a constatat că nefumătorii care trăiesc cu

un fumător se confruntă cu un risc cu 20-30% mai mare de a dezvolta cancer pulmonar.

Convieţuirea cu un fumător măreşte riscul de a dezvolta o cardiopatie coronariană în

rândul nefumătorilor cu 25-30% (un studiu recent arată că această cifră poate, de fapt, să

fie mai mare). De asemenea, există din ce în ce mai multe probe care arată că fumatul

pasiv este relaţionat cu una dintre cauzele accidentelor vasculare cerebrale înregistrate la

nefumători, chiar dacă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a putea estima

riscurile.Fumatul pasiv este asociat cu boli respiratorii şi reprezintă o sursă majoră de

exacerbare pentru persoanele care suferă de astm, alergii sau boli pulmonare obstructive

cronice, ceea ce duce la excludere socială şi la locul de muncă. Un sondaj paneuropean

recent efectuat în rândul persoanelor care prezentau simptome de astm sever arată că una

dintre marile lor dorinţe este ca, în viitor, să poată respira aer curat.

Fumatul pasiv este un pericol mai ales pentru copii mici şi nou-născuţi, asociat cu

moartea subită, pneumonie, bronşită, astmul şi simptome respiratorii, precum şi cu boli

ale urechii mijlocii. Expunerea la FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) a femeilor

însărcinate poate cauza un deficit de greutate la naştere, moartea fetală şi naştere

prematura.16. Fumatul pasiv implică un risc de boli cardiace care reprezintă aproape

jumătate din cel pentru o persoană care fumează 20 de ţigarete pe zi. Chiar şi mici

cantităţi de fum de tutun pot avea un efect imediat asupra coagulării şi formării

obstrucţiilor arterelor, precum şi efecte pe termen lung în dezvoltarea arterosclerozei –

toţi fiind factori importanţi în bolile cardiac. Acesta este o sursă de impact major: bolile

cardiace reprezintă cauza de mortalitate cea mai răspândită în UE, atât în rândul

fumătorilor, cât şi al nefumătorilor17. Majoritatea efectelor negative asupra sănătăţii

cauzate de FTMA arată o relaţie liniară doză-reacţie, cu alte cuvinte, riscul creşte odată

cu creşterea expunerii. Nivelul riscului individual este mai mic faţă de fumatul activ (de

ex. 1,2 şi respectiv 20, pentru cancerul pulmonar). Cu toate acestea, faptul că un număr

mare de persoane duce la un pericol mare de îmbolnăvire.În plus, relaţia doză-reacţie

pentru bolile cardiace este neliniară.

Conform celor mai recente studii18 – conservative – efectuate printr-un parteneriat între

European Respiratory Society, Cancer Research UK şi Institut National du Cancer din

Franţa, mai mult de 79 000 de adulţi decedează în fiecare an ca urmare a fumatului pasiv,

în cele 25 de ţări ale UE. Există probe conform cărora fumatul pasiv la locul de muncă a

fost responsabil de 7 000 de decese în UE în 2002, în timp ce expunerea în locuinţă a fost

responsabilă pentru alte 72 000 de decese. Aceste estimări cuprind decesul ca urmare a

unei boli cardiace, accident vascular cerebral, cancer pulmonar şi câteva boli respiratorii

provocate de fumatul pasiv. Cu toate acestea, aceste estimări omit decesele adulţilor

cauzate de alte condiţii legate de expunerea la FTMA (cum ar fi pneumonia), decesul

infantil, precum şi morbiditatea semnificativă gravă, atât acută cât şi cronică, cauzate de

fumatul pasiv.

1.1.2.2.1.Aspecte economice

Datele furnizate de statele membre (Regatul Unit, Irlanda) şi de statele din afara UE

sugerează că expunerea la FTMA implică costuri private şi sociale enorme, chiar dacă

consecinţele globale privind UE-27 rămâne să fie estimate. Consecinţele asupra

economiei în general cuprind costurile directe legate de cheltuielile sporite pentru

îngrijirea medicală pentru boli cauzate de tutun şi costurile indirecte legate de pierderea

de productivitate şi din impozitele pe venit, precum şi contribuţiile la securitatea socială

nepercepute în rândul fumătorilor şi al victimelor fumatului pasiv care, altfel, s-ar afla

într-un loc de muncă remunerat19.

Consecinţele economice sunt grave îndeosebi pentru angajatori şi cuprind o

productivitate scăzută a lucrătorilor datorată pauzelor pentru fumat şi absenţelor pe caz de

boală crescânde; daune provocate de incendierea datorată produselor pentru fumat,

precum şi cheltuieli legate de operaţiuni de curăţire şi redecorare în urma efectelor

fumului.20 În Canada, costurile anuale pe angajat fumător, comparate cu cele pentru un

angajat nefumător, au fost estimate la 2 565 $ canadieni în 1995. Pierderile înregistrate de

angajatorii scoţieni în 1997 datorită scăderii productivităţii, ratei ridicate a absenteismului

şi incendiilor provocate accidental de fumat, au fost estimate între 0,51% şi 0,77% din

produsul intern brut scoţian. În Irlanda, estimarea echivalentă se situa între 1,1 – 1,7% din

PIB în anul 200021.

Pe termen lung, îmbunătăţirea potenţială a sănătăţii ca urmare a politicii împotriva

fumatului ar putea avea un efect economic major. Evaluările reglementare ale impactului

efectuate de guvernul Regatului Unit estimau beneficiile pe termen lung ale unei legislaţii

generale împotriva fumatului la 1 714-2 116 miliarde £ pe an. În Scoţia, Ţara Galilor şi

Irlanda de Nord, beneficiile nete legate de interzicerea fumatului au fost estimate la 4 387

şi 2 096 miliarde £ pe o perioadă de 30 de ani şi respectiv la 1 101 miliarde £ pe o

perioadă de 20 de ani22.

Având în vedere că politicile împotriva fumatului vor motiva anumiţi fumători să renunţe

la fumat sau să fumeze mai puţin, ar putea să se înregistreze pierderi ale profiturilor din

industria tutunului şi, în consecinţă, pierderi de locuri de muncă în această industrie. Cu

toate acestea, locurile de muncă din industria tutunului reprezintă un procent relativ

scăzut din totalul forţei de muncă a UE. În anul 2000, forţa de muncă legată de industria

tutunului (creşterea tutunului, prelucrarea şi fabricarea) reprezenta 0,13% din forţa de

muncă totală a UE-1526. Mai mult, sumele cheltuite la ora actuală în industria tutunului

pot fi cheltuite pentru alte bunuri şi servicii23, generând astfel locuri de muncă în alte

sectoare ale economiei.

O reducere a nivelurilor fumatului activ va însemna, de asemenea, pierderi ale veniturilor

înregistrate de statele membre în urma impozitării (accize pe tutun şi TVA). Cu toate

acestea, ar trebui menţionat faptul că în majoritatea statelor UE, chiar dacă impozitarea

tutunului generează venituri semnificative în termeni de pondere globală în cadrul

totalului bugetului de stat, aceasta nu constituie o parte considerabilă a acestuia (1-5%).

Excepţiile sunt Republica Cehă, Polonia şi Grecia unde veniturile din accizele pe tutun

aplicate de guvern reprezentau 6, 7 şi respectiv9 %, în 1999. Pe lângă o reducere a

costurilor sociale legate de fumat, venitul disponibil al familiilor de fumători ar creşte

dacă ar fi introdusă interzicerea fumatului, iar veniturile din TVA datorate cheltuielilor şi

investiţiilor alternative ale acestor familii ar compensa, în parte, veniturile pierdute24. Pot

fi înregistrate pierderi ale productivităţii fumătorilor cărora li se permite la ora actuală să

fumeze la locul de muncă şi care vor continua să fumeze în timpul pauzelor de fumat, în

afara clădirii.

1.1.2.2.2. Aspecte sociale

Aproximativ 70% din cetăţenii UE nu fumează25, iar studiile26 arată că majoritatea

fumătorilor vor să se renunţe la fumat.

Conform recentului Sondaj Eurobarometru27 privind „Atitudinea europenilor faţă de

fumat”, trei sferturi din europeni sunt conştienţi ca fumul de tutun reprezintă un risc

pentru sănătatea nefumătorilor, în timp ce 95% recunosc că fumatul lângă o femeie

însărcinată poate fi un pericol major pentru copil.

Rezultatele sondajului arată că politicile împotriva fumatului sunt populare în rândul

cetăţenilor UE.Mai mult de patru din cinci respondent sunt în favoarea interzicerii

fumatului la locul de muncă (86%) şi în alte spaţii publice interioare (84%). Majoritate

europenilor sunt, de asemenea, în favoarea interzicerii fumatului în baruri (61%) şi

restaurante (77%). Sprijinul pentru localuri (80%) şi restaurante (90%) în care nu se

fumează este cel mai ridicat în cele patru state membre care au interzis deja fumatul în

sectorul hotelier şi al localurilor de alimentaţie publică.

Un beneficiu indirect important al politicilor împotriva fumatului este faptul că acestea

măresc gradul de conştientizare al indivizilor privind pericolele fumatului activ şi pasiv,

contribuind la „denormalizarea” fumatului în cadrul societăţii. Schimbarea percepţiei ar

putea duce la o schimbare a atitudinii faţă de fumat, şi în special ar putea să:

- Faciliteze decizia fumătorilor de a renunţa la fumat sau să micşoreze consumul de

tutun şi sprijinirea acestora pe parcursul procesului de renunţare.

- Descurajeze copiii şi tinerii să înceapă să fumeze. Interzicerea fumatului în

spaţiile de recreare – unde tinerii „experimentează” adeseori fumatul – ar putea

avea cel mai mare impact.

- Împiedice fumătorii să fumeze în jurul nefumătorilor, îndeosebi lângă copii şi

femei însărcinate, chiar şi atunci când nu există restricţii legislative în această

materie (ex. în locuinţe şi autovehicule private). Acest lucru este important

deoarece pericolul major vizează copiii expuşi fumatului pasiv în locuinţe, care

reprezintă un spaţiu pe care legiferarea nu îl poate aborda28.

Politicile împotriva fumatului ar putea, de asemenea, să contribuie la reducerea

inegalităţilor socio-economice privind sănătatea. Având în vedere posibilitatea că de a fi

un fumător sau de a fi expus la fumatul pasiv creşte semnificativ pentru cei care au un

nivel de educaţie scăzut, venituri mai mici şi o categorie profesională inferioară, o acţiune

asupra mediilor unde nu se fumează ar trebui să aducă cele mai mari beneficii grupurilor

celor mai defavorizate ale societăţii.

1.1.2.2.3. Aspecte legislative privind fumatul în ţările din UE

Comisia Europeană propune ca, până în 2012, toate statele membre să dispună de

reglementări care interzic fumatul în spaţiile publice. În prezent, toate statele membre

aplică normative care vizează protejarea cetăţenilor faţă de efectele nocive ale fumatului

pasiv. Însă regulile diferă de la o ţară la alta. Prezentăm mai jos,o scurtă descriere privind

legislaţia din unele ţări din UE :

Austria::Fumatul este interzis la locul de munca în camere în care se afla fumatori şi

nefumători, dacă nefumătorilor nu li se poate oferi o protectie adecvata prin ventilatie.

Fumatul este interzis in cladirile guvernamentale, institutiile educationale si

cinematografe29.

Belgia: In 1976 fumatul a fost interzis în transportul public. Fumatul este interzis în numeroase locuri publice şi limitat în baruri şi restaurante. În restaurante este obligatorie instalarea sistemelor de ventilatie şi a unor dispozitive de filtrare a fumului30.

Danemarca: Există unele restricţii privind fumatul în locurile publice dar nu şi în baruri, restaurante, cluburi, hoteluri, cinematografe sau restaurante31.

Finlanda: Restricţiile privind fumatul la locul de munca au fost voluntare pana în martie 1995, când reformularea legii privind controlul asupra tutunului a interzis fumatul în toate cladirile publice. Legislaţia ofera angajatorilor două posibilitati: fie interzic cu stricteţe fumatul, fie permit fumatul în camere special amenajate cu sisteme de ventilaţie separate şi cu o presiune mai scazută a aerului decăt în clădirile în care nu se fumeaza. Legea privind interzicerea fumatului la locul de munca duce la scaderea numarului persoanelor fumatoare. Un studiu recent arată ca introducerea în martie 1995 în Finlanda a unei legi privind fumatul la locul de munca a dus la scăderea semnificativă a fumatului. Cercetatori de la Institutul Finlandez de Igiena Muncii au descoperit ca incidenţa fumatului a scăzut de la 29,6% la 25,0%, fiind semnificativă atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Numărul mediu de ţigarete fumate zilnic a scăzut de la 19 la 16 si, de asemenea, a scăzut şi poluarea cu nicotină a aerului la locurile de muncă din industrie şi din mediile oficiale. 32.

Franta: Fumatul este interzis la locul de munca, cu excepţia birourilor particulare. În baruri şi restaurante există restricţii privind fumatul33.

Germania: In Germania există regulamente care protejeaza angajaţii nefumători, dar acestea nu includ restaurantele şi barurile. Germania inăspreşte regulile privind fumatul la locul de muncă. Cabinetul federal al Germaniei a aprobat regulamentul ce restricţionează fumatul la locul de muncă, ceea ce va duce la imbunataţirea semnificativă a drepturilor nefumătorilor, conform Ministerului Federal al Sănătăţii. Angajatorii vor fi obligati sa ia masurile necesare pentru a asigura angajaţilor nefumători un mediu de lucru în care să nu fie expuşi la fumul de tutun dăunator. Regulamentul nu va include şi restaurantele,

barurile şi alte cateva localuri deschise publicului. Până în ultima jumătate a anilor 1990, Germania nu avea regulamente împotriva fumatului la locul de munca. În acea perioadă a fost aprobat un regulament vag formulat, care a fost dificil de impus. Ca rezultat, fumatul ramane permis în numeroase birouri, ceea ce se va schimba odata cu adoptarea noilor reguli34.

Grecia: Fumatul în public este interzis în numeroase locuri. In cafenele, baruri şi restaurante trebuie să existe spaţii destinate nefumătorilor. Naţiunea cu cel mai mare număr de fumatori din Europa, Grecia a schimbat regulamentul privind fumatul în public. Au fost impuse reguli stricte ce interzic fumatul în numeroase locuri publice35.

Irlanda: Incepând din ianuarie 2004, locurile de muncă din Irlanda, inclusiv localurile şi restaurantele, au la dispoziţie un an pentru a introduce reguli privind interzicerea fumatului. Ministrul sanatatii, a anuntat această hotarâre odată cu prezentarea unui raport despre efectele fumatului pasiv la locul de munca. De asemenea, a oferit detalii despre planurile de introducere a unor noi regulamente stricte anti-tutun ce vor interzice cu desăvârşire fumatul la toate locurile de muncă. Acestea au intrat în vigoare la începutul anului 2004. Raportul, elaborat de un grup de experţi din partea Departamentului pentru controlul asupra tutunului (Office of Tobacco Control) şi Autoritatea pentru Sănătate şi Siguranţă (Health and Safety Authority), solicită interzicerea desăvarşita a fumatului la locul de munca, inclusiv în localuri şi restaurante. Raportul susţine fără echivoc ca expunerea la fumul de tutun din mediul inconjurător reprezintă un factor de risc important pentru cancer precum şi pentru alte probleme grave de sănătate36.

Olanda: Fumatul este interzis în locurile publice. Pentru prima data în Olanda un judecator(2002) a hotărât că fumatul poate fi interzis în clădirile subvenţionate cu facilităţi amenajate pentru catering, cum sunt teatrele, muzeele, bibliotecile şi piscinele. Acesta a fost rezultatul unei plângeri ridicate de Asociaţia Nefumatorilor CAN împotriva unui centru cultural din Oudewater cu o cantină adiacentă. În formularea verdictului, judecătorul a declarat ca interzicerea fumatului în locurile publice specificate prin legislaţia în vigoare se aplica şi instituţiilor subvenţionate din fonduri publice. Facilitatile amenajate pentru catering din aceste cladiri intră şi ele sub incidenţa acestei legi. Conform hotărârii judecatoreşti, centrul cultural De Klepper din Oudewater trebuie să introducă în termen de trei luni o interdictie privind fumatul. Pentru institutiile subventionate si cladirile cu baruri sau cu alte facilitati amenajate pentru furnizarea proviziilor, verdictul judecatorului poate avea consecinte pe termen lung. M. de Witte, un

avocat din Amersfoort ce reprezinta fumatorii cu reclamatii impotriva industriei tutunului, asteapta sa rezolve mai multe cazuri similare.37.

Norvegia:Fumatul în locurile publice este interzis din ianuarie 2004. Interdicţia include şi restaurantele şi barurile, pentru a proteja chelnerii şi persoanele care servesc masa. Norvegia are deja una dintre cele mai stricte politici anti-fumat din lume, iar fumatul în locurile publice, la locul de muncă sau în transportul public a fost interzis înca din 1988. Potrivit guvernului, principalul motiv ce se află în spatele acestei restricţii îl reprezintă protecţia personalului şi a oaspeţilor. Înainte de introducerea interdicţiei, barurile şi restaurantele din Norvegia trebuiau sa aiba zone separate pentru nefumători. Norvegia este deja una dintre societaţile cu cele mai stricte reguli privind fumatul din Europa, cu interzicerea fumatului în toate birourile şi clădirile publice. In momentul actual, în baruri, restaurante, cafenele şi hoteluri există zone special amenajate pentru fumători, deşi guvernul susţine ca autorităţile locale nu efectuează inspecţii regulate ale acestor cladiri. Propunerea a fost avansata ca urmare a unor presiuni insistente venite din partea sindicatelor lucrătorilor din restaurante, care susţin ca incidenţa cancerului pulmonar în randul membrilor săi este mai crescută decât în alte profesii, datorită fumatului pasiv. În general, conform declaraţiei ministrului sănătăţii, în fiecare an în Norvegia se inregistrează între 300 şi 500 decese datorate fumatului pasiv38.

Italia:Până recent, fumatul era interzis în majoritatea locurilor publice, dar nu şi în restaurante şi baruri. Guvernul a anuntat ca cei ce vor ignora restricţiile privind fumatul în locuri ca cinematografe, spitale, birouri, şcoli, autobuze şi aeroporturi riscă să primească amenzi . Poliţia italiană aplică legea anti-fumat. In Italia, poliţia a raspândit anunţuri pentru a impune o noua lege care interzice fumatul în locurile publice, inclusiv în baruri şi restaurante. Echipe speciale de poliţie au emis sute de amenzi fumătorilor. Conform noilor prevederi contravenienţii vor plăti amenzi. Amenzile pot fi de două ori mai mari dacă se fumează în prezenţa unei femei însarcinate sau a unui copil. Proprietarii de restaurante şi baruri vor plăti amenzi de până la 3000€ daca nu vor reuşi să impună respectarea noii legi39.

1.1.3.Strategii antifumat

Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) consideră consumul de tutun cel mai important

factor de risc pentru starea de sănătate precară a populaţiei din ţările membre. Prevenirea

consumului de tutun este, în accepţiunea OMS cea mai importantă măsură de sănătate

publică, care poate avea ca rezultat îmbunătăţirea stării de sănătate a peste 870 milioane

de oameni din regiunile OMS.

Strategiile împotriva tabagismului se situează la două niveluri: individual şi social. Pe

lângă decizia individuală sunt necesare acţiuni legislative, economice, educative - toate

coroborate în sensul influenţării comportamentului indivizilor faţă de fumat. Foarte

importante sunt: restrângerea sau interzicerea publicităţii la produsele din tutun,

avertizarea fumătorilor asupra pericolului reprezentat de tutun pentru sănătate, restricţia

vânzărilor de tutun în clădiri publice, şcoli, spitale, universităţi, centre socio-culturale,

politici fiscale şi de preţ cu efecte descurajantepentru anumite categorii de fumători, în

special tineri, interzicerea fumatului în locurile publice, interzicerea vânzării ţigărilor la

minori şi nu în ultimul rând educaţia antifumat a tinerilor înspecial, dar şi a adulţilor.

Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS) în 2004, în raportul său arată faptul că

experienţa internaţională ademonstrat că în controlul consumului de tutun trebuie

abordate trei direcţii principale40:

1. reducerea accesibilităţii la produsele de tutun;

2. informarea fumătorilor cu privire la riscurile la care se expun adoptând acest

obicei;

3. protejarea stării de sănătate a nefumătorilor.

În fiecare an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) celebrează ziua de 31 mai ca

fiind World No Tobacco Day (Ziua Mondială Fără Tutun).

Statele Membre ale OMS au înfiinţat World NoTobacco Day în 1987 cu scopul de a

atrage atenţia opiniei publice asupra efectelor negative ale consumului de tutun.

Printre temele alese an de an, începând din 1987 şi până în prezent, se numără: “Growing

up without tobacco” (1999)"Leave the pack behind" (2000) "Tobacco kills don't be

duped" (2001) "Second hand smoke kills" (2002). În 2003 tema Zilei Mondiale Fără

Tutun a fost “Tobacco Free Film, Tobacco Free Fashion – Action! ". În 2004 tema aleasă

a fost ‘Tutunul şi sărăcia’ iar în 2005 ’Profesioniştii de sănătate împotriva fumatului’. În

2006 tema s-a referit la“ Încăperi libere de fumat: Creaţi şi bucuraţi-vă de un mediu fără

fum de ţigară” iar în 2007 “Tutunul – letal în orice formă sau conţinut". În 2008 sloganul

a fost “Tinereţe fără Tutun" iar pentru acest an OMS a propus tema “Spaţii fără tutun".

WHO Report on the Global Tobacco Epidemic, (2008)menţionează că pe plan mondial,

prin aceste activităţi, organizaţiile active în domeniul controlului tutunului atrag atenţia

opiniei publice asupra efectelor negative sociale şi asupra stării de sănătate pe care le are

consumul de tutun.41

Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate(CPSS) în raportul său menţionează că o

cauză importantă a creşterii numărului fumătorilor în ţările în curs de dezvoltare este

publicitatea masivă făcută în mass media produselor din tutun, în timp ce scăderea

numărului fumătorilor în ţările dezvoltate se datorează limitării drastice a acestei

publicităţi, corelată cu o campanie agresivă antifumat desfăşurată pe mai multe planuri:

educativ, legislativ, social.

Reclama şi publicitatea la tutun urmăresc să atragă câţi mai mulţi consumatori,

incitând la fumat şi creând impresia că fumatul le poate oferi anumite avantaje: încredere,

frumuseţe, putere, succes, acceptare din partea celorlalţi.

Strategiile de publicitate utilizate de industria producătoare de ţigări sunt foarte

diverse: folosirea de mesaje şi imagini atrăgătoare, foarte bine realizate tehnic,

persuasive, care copleşesc publicul convingându-l asupra efectelor pozitive ale fumatului,

sponsorizarea diferitelor acţiuni culturale sau sportive, oferirea gratuită a unor produse

din tutun, etc. Unul din obiectivele principale ale industriei producătoare de ţigări este să

sublinieze faptul că fumatul este o decizie individuală, comportamentală. Înşelătoria în

această atitudine este faptul că activităţile şi practicile industriei tutunului sunt lăsate în

afara ecuaţiei42. Aceasta presupune ideea că oamenii ar lua decizii într-o stare de vid,

complet neinfluenţaţi de mediu, acest mediu incluzând desigur reclamele şi promovarea

produselor din tutun.

Printre numeroasele activităţi şi iniţiative menite să contribuie la reducerea

consumului de tutun, în mai 1999, la cea de a 52-a Adunare Generală a Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii, s-au pus bazele negocierilor internaţionale pentru crearea unui set

de reglementări cu scopul de a controla creşterea şi răspândirea globală a epidemiei

tabagice în secolul 21. Cele 192 ţări membre OMS au votat în unanimitate rezoluţia

WHA 52.18, care a reprezentat începutul unui proces care a avut ca finalitate Convenţia

Cadru privind Controlul Tutunului (CCCT). Reprezentanţi ai 50 de ţări au luat cuvântul

în plen pentru a pleda în favoarea acestei Convenţii, demonstrând astfel necesitatea

acesteia la nivel mondial. Astfel a început procesul de elaborare şi negociere a Convenţiei

Cadru privind Controlul Tutunului – CCCT .

Acest document a fost supus modificărilor pe parcursul a 6 sesiuni de negociere ale

Organismului Interguvernamental de Negociere a Convenţiei Cadru privind Controlul

Tutunului(INB). Ultima dintre acestea, cea de-a şasea sesiune de negocieri, (INB6) a avut

loc la Geneva înperioada 17-28 februarie 2003. Acest text a fost prezentat şi adoptat la

cea de-a 56-a AdunareGenerală a OMS în 21 mai 2003. La sfîrşitul anului 2003 85 de

state au semnat această convenţieiar 5 state au şi ratificat-o.

De la începutul negocierilor Convenţia Cadru privind Controlul Tutunului (CCCT) din

octombrie 1999, mai mult de 12 milioane de oameni au murit din cauza maladiilor

datorate tutunului, de aceea CCCT poate reprezenta un instrument puternic în stoparea

epidemiei tabagice. Pe parcursul negocierilor s-a demonstrat dorinţa statelor membre de a

căuta metodele de lucru cele mai potrivite pentru a se ajunge la un consens pentru o

convenţie eficace şi puternică care să corespundă nevoilor de control al tutunului în timp

util.

Adoptarea acestui prim tratat internaţional de sănătate publică, nu va reprezenta un punct

final în controlul tutunului, ci va fi începutul unui proces complex de implementare care

va trebui de asemenea pregătit şi desfăşurat minuţios. Ratificarea acestui tratat aduce

mari beneficii: va determina dezvoltarea unor noi metode de a contracara strategiile

utilizate de companiile de tutun, va mobiliza resurse financiare şi tehnice pentru controlul

tutunului atât la nivel naţional cât şi internaţional, va ajuta din punct de vedere politic

ţările în curs de dezvoltare pentru a rezista strategiilor industriei tutunului43şi nu în

ultimul rând, va mobiliza membrii societăţii civile pentru îmbunătăţirea controlului

tutunului la nivel naţional

NOTE BIBLIOGRAFICE

1 Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007). Dicţionar de droguri, toxicomanii şi

dependenţe, Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, p.8172 Ibidem, p.8183 Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (2007).Cunoştinţele, Atitudinile şi Practicile

Populaţiei Generale Referitoare la Consumul de Tutun şi la Prevederile Legislative din

Domeniu” p.64 Raportul Internaţional ESPAD - European School Survey Project on Alcohol and Other

Drugs, p.295 Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007).Dicţionar de droguri, toxicomanii şi

dependenţe, Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, p.8186 Ibidem, p.8177 Prochaska, J. O. and C. C. DiClemente (1983)."Stages and processes of self-change of

smoking: Toward an integrative model of change." Journal of Consulting and Clinical

Psychology 51(3),pp. 390-395.8Stavros,Constantin(1988).Droguri concomitente alcool, tutun, cafea. Factori de

risc.Bucureşti:Editura Medicală, p.789 Lagrue Gilbert (2006). Arrêter de fumer, Paris: Editions Odile Jacob, pg. 28.10The Smoke Free Partnership (2006). Lifting the smokescreen: 10 reasons for a smoke-

free Europe Brussels:ERSJ Ltd, (abstract).11 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles, p.4

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_smoke_ro.pdf accesat în 13.02.2008

12 www.help-eu.com accesat în 23.02.2008

13 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles,p.4-5

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.2008

14http://www.smokefreepartnership.eu/IMG/pdf/Lifting_the_smokescreen_background_note.pdf accesat în 23.02.2008

http://www.ersnet.org/ers/default.aspx?id_fiche=232472&id_langue=3&id_dossier=56222 accesat în 23.02.2008

http://www.rcplondon.ac.uk/pubs/books/goingsmokefree/ accesat în 23.02.2008

‘Going smoke-free: The medical case for clean air in the home, at work and in

public places’, (2005).Royal College of Physicians of London

Scientific Committee on Tobacco and Health (SCOTH), ‘Secondhand Smoke: Review of evidence since 1998’, (November 2004) http://www.dh.gov.uk/assetRoot/04/10/14/75/04101475.pdf accesat în 23.02.2008

International Agency for Research on Cancer (2002). Monographs on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans. Tobacco Smoke and Involuntary Smoking. Volume 83, Lyon, IARC, World Health Organization.

‘Report of the Scientific Committee on Tobacco and Health’,(1998) http://www.archive.official-documents.co.uk/document/doh/tobacco/report.htm accesat în 23.02.2008

15 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.5-6

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200816 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.6-7

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200817 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200818 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o Europă fără

fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

19 D.F.Behan, M.P. Eriksen, Y. Lin. (2005).Economic Effects of Environmental Tobacco

Smoke, (abstract).20 Ludbrook A., Bird S., Van Teijlingen E. (2005). International Review of the Health and

Economic

Impact of the Regulation of Smoking in Public Places.NHS Health Scotland: Edinburgh.

(abstract)21Lok P. (1997).Smoking and the bottom line. The costs of smoking in the workplace.

Ottawa:The Conference Board of Canada. (abstract)22 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o Europă

fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200823 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200824 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/

gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.200825 http://europa.eu.int/comm/health/ph_information/dissemination/echi/

echi_en.htm.The European Community Health Indicator no 23, "Regula

Smokers" accesat în 24.02.200826 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_smoke_ro.pdf27 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o Europă

fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.2008

28 COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o

Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8

http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_smoke_ro.pdf accesat în 23.02.2008

29 http://tobacco.org/newsfeed/country/austria.rss accesat în 24.06.2009

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf 24.06.2009

30 http://www.tobacco.org/articles/country/belgium/24.06.2009

31 http://www.tobacco.org/articles/country/denmark/24.06.2009

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009

32 http://www.tobacco.org/articles/country/finland/24.06.2009

33 Dubois G, Cornuz J. (2006).Prevention of air pollution by indoor tobacco smoke

in France, Rev Med Suisse. Jun 28;2(72)(abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009

34 Schneider S, Seibold B, Schunk S, Jentzsch E, Pötschke-Langer M, Dresler C,

Travers MJ, Hyland A(2008).Exposure to secondhand smoke in Germany: air

contamination due to smoking in German restaurants, bars, and other venues.

Nicotine Tob Res. Mar;10(3) (abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009

35 http://eurpub.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/17/2/211 accesat în 22.01.2010

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf

24.06.2009

36 Muiris Houston (2003).Ireland leads the way for Europe in banning smoking in

the workplace, BMJ Publishing Group Ltd. (abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.200937 http://www.ashscotland.org.uk/ash/4327.html24.06.200938 http://www.helsedirektoratet.no/tobakk/english/strategy_and_policies/

norwegian_tobacco_control_policy_694324.06.200839

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.200940 Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (2004).Fumatul şi sănătatea publică în

România.Cunoştinţe, atitudini şi practici legate de consumul deproduse din tutun în

rândul populaţiei generale dinromânia, Bucureşti:Min.Sănătăţii, pp.6-841 WHO Report on the Global Tobacco Epidemic: implementing smoke-free

enviroments(2009).The MPOWER package, pp.17-21

42Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate(2004).Fumatul şi sănătatea publică în

România.Cunoştinţe, atitudini şi practici legate de consumul deproduse din tutun în

rândul populaţiei generale din România, Bucureşti:Min.Sănătăţii, pp.8-12

43 Ibidem, pp16-18