COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI BACAU

LUCRARE DE DEFINITIVAT IN PROFESIA

DE CONSILIER JURIDIC

MATERIA CIVILA

TEMA

PREZUMTIILE SI EXPERTIZA

SESIUNEA I/2015

Î N D R U M Ă T O R T I T

U L A R

CONSILIER JURIDIC DEFINITIV CONSILIER JURIDIC STAGIAR

1

GHIGEA VASILE RUSU

CĂTĂLIN VASILE

CUPRINS

Capitolul 1 - Prezentare generala....................................................................................................................................4

1.1. Legea aplicabila mijloacelor de proba...................................................................................................................5

1.2. Propunerea probelor. Rolul instanţei...................................................................................................................5

1.3. Admisibilitatea probelor.......................................................................................................................................6

1.4. Convenţii asupra probelor....................................................................................................................................7

1.5. Administrarea probelor........................................................................................................................................7

1.6. Cheltuielile necesare administrării probelor.........................................................................................................8

1.7. Aprecierea probelor..............................................................................................................................................8

Capitolul 2 - Prezumţiile..................................................................................................................................................9

2.1. Noţiune.................................................................................................................................................................9

2.2. Prezumţiile legale.................................................................................................................................................9

2.3. Prezumţiile judiciare...........................................................................................................................................10

Capitolul 3 - Expertiza....................................................................................................................................................10

3.1. Definiţia expertizei..............................................................................................................................................10

3.2. Expertul..............................................................................................................................................................10

3.3. Încuviinţarea expertizei......................................................................................................................................12

3.4. Numirea expertului.............................................................................................................................................13

3.5. Recuzarea expertului..........................................................................................................................................13

3.6. Cazuri de incompatibilitate absolută..................................................................................................................13

3.7. Alte cazuri de incompatibilitate absolută...........................................................................................................14

3.8. Abţinerea............................................................................................................................................................15

2

3.9. Recuzarea judecătorului.....................................................................................................................................15

3.10. Invocarea incompatibilităţii absolute...............................................................................................................15

3.11. Judecătorii care pot fi recuzaţi..........................................................................................................................15

3.12. Cererea de recuzare. Condiţii...........................................................................................................................16

3.13. Abţinerea judecătorului recuzat.......................................................................................................................16

3.14. Starea cauzei până la soluţionarea cererii........................................................................................................16

3.15. Compunerea completului de judecată..............................................................................................................17

3.16. Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării.........................................................................................17

3.17.Procedura de soluţionare de către instanţa superioară....................................................................................17

3.18. Căi de atac........................................................................................................................................................18

3.20. Incompatibilitatea altor participanţi.................................................................................................................18

3.21. Instiintarea si înlocuirea expertului..................................................................................................................18

3.22. Ascultarea expertului........................................................................................................................................19

3.23. Efectuarea expertizei la fata locului..................................................................................................................19

3.24. Raportul de expertiza.......................................................................................................................................19

3.25. Lamurirea sau completarea raportului.............................................................................................................20

3.26. Efectuarea unei noi expertize...........................................................................................................................20

3.27. Drepturi băneşti ale expertului.........................................................................................................................20

3.28. Comisie rogatorie.............................................................................................................................................21

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................................22

3

DREPT CIVILTEMA PREZUMŢIILE SI EXPERTIZA

Capitolul 1 - Prezentare generala

In actul de înfăptuire a justitiei, instantele trebuie sa stabileasca sau sa constate adevarul, iar judecarea cauzelor civile trebuie sa se realizeze cu respectarea principiilor generale a dreptului, avand in vedere toate circumstanţele acesteia si tinand seama de cerinţele echitatii.

In Administrarea actului de justitie, pentru a aplicarea corecta a legii este necesar ca judecătorul afle adevarul, sens in care trebuie sa stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeala, astfel incat sa stabileasca corect faptele si sa aplice corect legea, in scopul pronunţării unei hotarari temeinice si legale.

In acest scop judecătorul este in drept sa ceara pârtilor explicaţii, sa puna in dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare si sa dispună administrarea probelor necesare sau pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevăzute de lege, chiar daca părţile se împotrivesc.

Judecătorul trebuie sa se pronunţe asupra a tot ceea ce sa cerut, sa tina seama de toate circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echitatii si de buna credinţa.

Pentru realizarea actului de justitie, in vederea aflarii adevarului si a judecării echitabile a cauzei, judecătorul, pentru a putea pronunţa hotarari temeinice si legale dispune administrarea oricăror probe necesare cauzei si condiţiile administrării.

Legea conferă judecătorului puterea de apreciere si cere ca acesta sa tina seama de toate circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echitatii si de buna credinţa.

Având în vedere principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, cât şi a principiilor constituţionale.

Nici un judecător nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta, aspect ce echivaleaza cu denegarea de dreptate interzis de art 5 si 6 din cpc dar si de art 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

4

1.1. Legea aplicabila mijloacelor de proba

Având in vedere apariţia a numeroase modificări ale normelor procedurale civile, legea determina regimul juridic determinant conform art 26 cpc, astfel:

1. Legea care guverneaza condiţiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumţiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

2. Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrării lor.

Noul cod de procedura civila reglementează care sunt probele in procesul civil si procedurile de administrare, obiectul probei si a mijloacelor de proba.

Conform art 250 cpc, dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre parti, facuta din proprie initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin expertiza, prin mijloace materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice mijloace prevăzute de lege.

Enumerarea probelor: Dovada cu înscrisuri, înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privata, înscrisurile pe suport informatic, Duplicatele si copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privata, Alte înscrisuri Proba cu martori, Prezumţiile, Expertiza, Cercetarea la fata locului, Mărturisirea, Interogatoriul.

Prezumţiile si expertizele fac parte din sistemul probator, admisibilitatea admiterii lor fiind determinata de situatiile concrete a fiecărei cauze.

1.2. Propunerea probelor. Rolul instanţei

In conformitate cu dispoziţiile art 254 cpc sunt reglementate distinct condiţiile in care se propun probele in instanta, astfel:

(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.

5

(2) Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:

1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea

prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în

termen probele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;5. există acordul expres al tuturor părţilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată.

(4) în cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:

a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori;

b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;

c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;

d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei.

(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

(6) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

1.3. Admisibilitatea probelor

Articolul 255 cpc reglementează condiţiile de admisibilitate, astfel:

(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.

(2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.

6

(3) Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în condiţiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele şi reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.

(4) La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, întermenul stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.

1.4. Convenţii asupra probelor

Convenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

Aceste condiţii sunt reglementate de art 256 cpc. Orice persoana fizica sau juridica trebuie sa-si exercite drepturile si sa isi execute obligaţiile civile cu buna credinţa, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri. Buna credinţa se prezuma pana la proba contrarie conform art 581, 586, 937, 938,1300 cc.

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinţa, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti (art 12 alin 1 cpc).

1.5. Administrarea probelor

Art. 260 cpc reglementează condiţiile administrării probelor in procesul civil:

(1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.

(2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a oricăror alte mijloace de probă.

(3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel.

(4) Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă.

(5) Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe.

(6) Când proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2) cpc, dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.

7

(7) Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţişează.

1.6. Cheltuielile necesare administrării probelor

Cheltuielile necesare administrării probelor in instanta sunt reglementate de art 262 cpc. Totodata sunt aplicabile si principiile reglementate de OG 2/2000 si legea 208/2010 privind organizarea activitatii de expertiza judiciara.

(1) Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.

(2) în cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.

(3) Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.

(4) Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.

(5) Dispoziţiile alin. (l)-(4) se aplică şi în cazul în care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.

Comisia rogatorie se face prin disjungeri din dosarul instantei care se comunica altei instante competente material si egale in grad, aflata in alta localitate din tara, pe baza încheierii de şedinţa, atunci cand interesele justitiei o cer. In principal cand sunt imobile, terenuri ori alte bunuri aflate in alte judeţe decât judeţul in care are loc procesul, soluţia investirii altei instante prin comisiei rogatorii este utila si eficienta, iar dupa soluţionarea situatiei de către comisia rogatorie proba este administrata in continuare in cauza dedusa judecaţii.

1.7. Aprecierea probelor

Cea mai importanta activitate pentru aflarea adevarului in cauza este determinata aprecierea probelor conform normelor tehnice si juridice prevăzute de art 264 cpc;

(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.

8

(2) în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

Având în vedere principiul general de drept potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, modalităţile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, cât şi a principiilor constituţionale.

Capitolul 2 - Prezumţiile

Sunt reglementate de Subsectiunea 34: A§ 4. Cpc.

Prezumţia este o părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie.

Mai este înţeleasa si ca o concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicţie asupra existenţei unui fapt necunoscut şi care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin şi conex.

2.1. Noţiune

Art 327 cpc defineşte prezumţiile ca fiind consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.

Prezumţiile sunt legale si judiciare

2.2. Prezumţiile legale

Art 328 cpc defineşte prezumţia legala

(1) Prezumţia legala scuteste de dovada pe acela in folosul caruia este stabilita in tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea careia ii profita prezumţia trebuie sa dovedeasca faptul cunoscut, vecin si conex, pe care se intemeiaza aceasta.

(2) Prezumţia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel.

9

2.3. Prezumţiile judiciare

Art 329 cpc reglementează prezumţiile judiciare

In cazul prezumţiilor lasate la luminile si intelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai daca au greutate si puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, insa, pot fi primite numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori.

In acest sens sunt apreciate principiile prevăzute la art 311-326 cpc

Capitolul 3 - Expertiza

Expertiza este reglementata de subsectiunea 35: A§ 5 din noul cod de procedura civila.

3.1. Definiţia expertizei

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Romane expertiza reprezintă o cercetare cu caracter stiintific facuta de unul sau mai mulţi experţi, la cererea instantei sau a pârtilor dintr-un dosar, aflat la o instanta, la cererea unui organ de jurisdicţie sau urmărire penala, asupra unei situatii, probleme, etc., a cărei lămurire intereseaza soluţionarea cauzei.

Raportul întocmit de un expert asupra cercetării făcute se numeşte Raportde expertiza judiciara sau extrajudiciara, dupa felul in care este ceruta sau dispusa expertiza, expertiza dispusa de instante sau de organele judiciare fiind expertiza judiciara, iar expertizele solicitate de parti persoane fizice sau persoane juridice, in context individual, sau care servesc altor nevoi decât cele ale instantelor ori organelor judiciare sunt expertize extrajudiciare.

3.2. Expertul

Este o persoana fizica sau juridica care are o specializare atestata si poseda cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu, care activeaza cel puţin in unul din corpurile profesionale specifice domeniului de expertizare.

Activitatea de expertizare este reglementata de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, publicata in Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobata prin Legea nr. 156/2002, si este modificata prin legea 208/2010 pentru modificarea si completarea OG 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, publicat in Monitorul oficial nr 784/24.11.2010.

Conform art 9 din OG 2/2000, pentru atribuirea calitatii de expert judiciar a experţilor si specialiştilor care efectueaza expertize tehnice judiciare, examenul, interviul si testarea profesionala se organizeaza de către Ministerul Justitiei si se desfasoara potrivit regulamentului

10

aprobat prin ordin al Ministrului justitiei. Calitatea de expert tehnic judiciar si specializarea acestuia se dovedesc cu autorizatia de expert tehnic judiciar, eliberata de Biroul central pentru expertise judiciare din Ministerul Justitiei.

In cadrul fiecărui judeţ si in mun. Bucureşti, pe langa fiecare tribunal exista un Birou local de expertize, care tine evidenta tuturor experţilor autorizati, activi si suspendaţi, (incompatibili) pentru toate domeniile, si care sunt la dispoziţia instantelor, a pârtilor si a organelor judiciare.

Suspendarea, respectiv încetarea suspendării calitatii de expert tehnic judiciar, se poate dispune de către Biroul central pentru expertize judiciare, la cererea motivata a expertului sau din oficiu, motivat.

Instanta sau organul indreptatit sa dispună efectuarea expertizei judiciare numeşte expertul sau, dupa caz, specialistul, indica in scris, prin încheiere sau prin ordonanţa, obiectul expertizei si întrebările la care trebuie sa răspundă acesta, stabileste data depunerii raportului de expertiza, fixeaza onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci cand este cazul, si comunica biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza.

La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atributii jurisdictionale care a dispus efectuarea expertizei instiinteaza partea despre suma ce trebuie avansata pentru expertiza dispusa in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare si ii pune in vedere sa plateasca aceasta suma in termen de 5 zile de la instiintare.

Adresa privind numirea expertului se comunica biroului local pentru expertise tehnice judiciare si expertului tehnic judiciar, dupa efectuarea plaţii in condiţiile alin de mai sus , si cuprinde urmatoarele:

a) denumirea si datele de contact ale organului cu atributii jurisdictionale care a dispus numirea;

b) numărul si obiectul dosarului in care a fost dispusa efectuarea expertizei tehnice judiciare;c) numele sau, dupa caz, denumirea pârtilor din dosar si datele de contact ale acestora:

domiciliul sau, dupa caz, sediul acestora, precum si numărul de telefon, numărul de fax si adresa de e-mail, daca acestea sunt cunoscute;

d) numărul si data încheierii sau ordonanţei prin care a fost numit expertul;e) obiectivele expertizei tehnice judiciare dispuse la care trebuie sa răspundă expertul;f) termenul stabilit pentru depunerea raportului de expertiza;g) suma stabilita cu titlu de onorariu provizoriu;h) suma stabilita cu titlu de cheltuieli provizorii;i) menţiunea ca sumele provizorii, stabilite cu titlu de onorariu provizoriu si cheltuieli

provizorii, au fost plătite in contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare.

Plata sumei provizorii către expertul tehnic judiciar numit se va efectua prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, dupa depunerea raportului de expertiza la organul cu atributii jurisdictionale care a dispus efectuarea expertizei.

Partea interesata are dreptul sa solicite ca pe langa expertul tehnic judiciar numit sa mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, si un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta si incuviintat de instanta sau de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, in calitate de expert parte sau consilier al pârtii, cu condiţia ca persoana propusa sa fie abilitata legal si profesional domeniului expertizat.

11

Expertul tehnic judiciar sau specialistul nominalizat de parte in condiţiile de mai sus trebuie sa detina aceeaşi specializare cu cea a expertului tehnic judiciar numit de organul judiciar pentru efectuarea expertizei.

Daca acest lucru nu este posibil, se va avea in vedere ca specializarea expertului tehnic judiciar care participa la efectuarea expertizei in calitate de consilier al pârtii sa fie înrudita cu cea a expertului tehnic judiciar numit si sa apartina aceluiaşi domeniu.

Onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participa la efectuarea expertizei in condiţiile de mai sus este stabilit de parte si de expert, de comun acord, in temeiul raporturilor contractuale dintre aceştia, si este piatit acestuia de către partea care l-a nominalizat.

Un exemplar original al documentului care face dovada relaţiilor contractual "dintre parte si expertul tehnic judiciar sau specialistul care participa la efectuarea expertizei in condiţiile prevăzute mai sus, precum si a sumelor datorate acestuia va fi depus la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului de către expertul tehnic judiciar sau specialistul numit.

3.3. Încuviinţarea expertizei

Art. 330 cod de procedura civila stabileste dispoziţiile aplicabile in acest sens

(1) Cand, pentru lamurirea unor împrejurări de fapt, instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea pârtilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea raportului de expertiza la instanta sa aiba loc conform dispoziţiilor art. 336.

(2) Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

(3) In domeniile strict specializate, in care nu exista experţi autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv.

(4) Dispoziţiile referitoare la expertiza, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amenda judiciara si obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile in mod corespunzător in cazurile prevăzute la alin. (2) si (3).

(5) La efectuarea expertizei in condiţiile prevăzute la alin. (1) si (2) pot participa experţi aleşi de parti si încuviinţaţi de instanta, avand calitatea de consilieri ai pârtilor, daca prin lege nu se dispune altfel. In acest caz, ei pot sa dea relaţii, sa formuleze întrebări si observaţii si, daca este cazul, sa intocmeasca un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

12

3.4. Numirea expertului

Art331 cpc precizeaza condiţiile denumire a experţilor

(1) Daca părţile nu se invoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanta, prin tragere la sorti, de pe lista întocmită si comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzând persoanele înscrise in evidenta sa si autorizate, potrivit legii, sa efectueze expertize judiciare.

(2) încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra carora acesta urmeaza sa se pronunţe, termenul in care trebuie sa efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului si, daca este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. In acest scop, instanta poate fixa o audiere in camera de consiliu, in cadrul careia va solicita expertului sa estimeze costul lucrării ce urmeaza a fi efectuata, cat si termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanta poate fixa un termen scurt pentru cand va solicita expertului sa estimeze in scris costul lucrării ce urmeaza a fi efectuata, cat si termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia pârtilor va fi consemnata in încheiere . In funcţie de poziţia expertului si a pârtilor, instanta va fixa termenul de depunere a raportului de expertiza si condiţiile de plata a costurilor necesare efectuării expertizei.

(3) Dovada plaţii onorariului se depune la grefa instantei de partea care a fost obligata prin încheiere, in termen de 5 zile de la numire sau in termenul stabilit de instanta potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, in condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).

3.5. Recuzarea expertului

Art 332 cpc reglementează condiţiile in care unul sau mai mulţi experţi sunt incompatibili, motiv pentru care raportul de expertiza poate fi apreciat ca subiectiv si lovit de nulitate, astfel:

(1) Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca si judecătorii.

(2) Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data cand s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzările se judeca cu citarea pârtilor si a expertului.

In titlul II- Participanţii la procesul civil, art 41-54 cpc sunt stabilite incompatibilitatile si modalitatile procesuale de soluţionare a incompatibilitatilor, aplicabile si expertului, astfel;

3.6. Cazuri de incompatibilitate absolută

Sunt reglementate de art 41 cpc, urmatoarele situatii:

13

(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.

(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.

3.7. Alte cazuri de incompatibilitate absolută

Conform art 42 cpc sunt reglementate alte 13 cazuri de incompatibilitate absoluta, asfel:

(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusive cu vreuna dintre părţi;5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. în cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.(2) Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.

14

3.8. Abţinerea

Codul de procedura civila prevede in dispoziţiile art 43 modalitatea in care un judecător aflat intr-o stare de incompatibilitate poate sa se retraga de la judecata cauzei, asigurand astfel ca judecata sa se faca echitabil, cu imparţialitate de către alti judecători independenţi si imparţiali

(1) înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.(2) Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.(3) Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere

3.9. Recuzarea judecătorului

Conform art 44 cpc,

(1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Din punct de vedere a identificării motivelor de incompatibilitate a judecătorului exista o mare greutate in identificarea acestora astfel incat partea sa le poata proba, insa de multe ori comportamentul si conduita avuta in şedinţele de judecata ori in alte situatii in care apare in dosar se circumscriu in situatia prevăzută de art 42, alin 1 punctul 13 cpc.

Mai sunt accesibile declaraţiile de avere, declaraţiile de interese ori cele de incompatibilitate care se regăsesc pe saiturile CSM, ori pe portalurile instantelor.

3.10. Invocarea incompatibilităţii absolute

Este reglementata de art 45 cpc, astfel; în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.

3.11. Judecătorii care pot fi recuzaţi

Art 46 cpc precizeaza ca pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare. In acest sens daca exista judecători sau alte persoane incompatibile care nu sunt titulari in dosar nu putem invoca incompatibilitatea,

15

grija aparatorilor fiind aceea de a descoperi daca se face trafic de influenta sau sunt împrejurări care pot influenta judecata imparţiala a cauzei.

3.12. Cererea de recuzare. Condiţii

Art 47 cpc defineşte condiţiile in care se face cerea de recuzare. (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.(2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42.(3)Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.(3) Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. în acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

Este important ca cererile de recuzare sa fie întemeiate deoarece exista riscul de a fi aplicate amenzi judiciare de la 100 la 1000 lei, in conformitate cu art 187 alin 1 punctul b) cpc.

3.13. Abţinerea judecătorului recuzat

Existenta unei stări de incompatibilitate permite judecătorului sau altei persoane ce trebuie sa fie compatibila sa se abtina de la participarea sa in orice fel in cauza respectiva, avand la dispoziţie prevederile art 48 cpc.

(1) Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine.(2) Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.(3) în caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.(4) în cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare.

3.14. Starea cauzei până la soluţionarea cererii

Art 49 cpc stabileste procedura aplicabila in astfel de situatii:(1) Până la soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se va face niciun act de procedură în cauză.(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.

16

3.15. Compunerea completului de judecată

Art 50 cpc reglementează compunerea completului de judecata care trebuie sa soluţioneze cererile de abţinere sau recuzare, ori a stabilirii oricărei stări de incompatibilitate a participanţilor la procesul civil.

(1) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.(2) Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.

Judecata la instanta ierarhic superioara nu reprezintă cale de atac.

3.16. Procedura de soluţionare a abţinerii sau a recuzării

Este reglementata de art 51 cpc, astfel:

(1) Instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. în aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.(2) în cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună.(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.(4) în cazul admiterii abţinerii sau recuzării întemeiate pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanţa va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii.(5) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.(6) Dacă abţinerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. în acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.

3.17.Procedura de soluţionare de către instanţa superioară

Aceasta situatie speciala determina in caz de admitere si trimiterea judecării cauzei la o alta instanta egala in grad, fara ca masura sa aiba caracterul unei strămutări si este reglementata de art 52 cpc.

(1) Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa.(2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanţei inferioare.

17

3.18. Căi de atac

Procedurile sunt prevăzute de art 53 cpc.

(1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.(2) încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.(3) în cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.

3.20. Incompatibilitatea altor participanţi

Nu toate persoanele sunt nominalizate in acest capitol, dar totalitatea normelor procedurale sunt aplicate si experţilor prin norma de trimitere prevăzută in art 322 cpc, aspect reglementat de art 54 cpc.

Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

3.21. Instiintarea si înlocuirea expertului

In orice situatie in care expertul desemnat este incompatibil el este instiintat despre acest lucru si înlocuit, in condiţiile art 333 cpc.

(1) Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat si sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.

(2) Daca expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune înlocuirea lui.Experţii pot fi sancţionaţi cu amenzi judiciare in condiţiile art 187 cpc, pentru menţinerea in

stare de incompatibilitate, pentru taraganarea judecaţii cauzei, pentru neindeplinirea întocmai a normelor de procedura si de citare, refuzul de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării la termenul fixat ori refuzul dea da lămuririle cerute.

18

3.22. Ascultarea expertului

Sunt situatuatii in care instanta are nevoie de lămuriri suplimentare de la expertul demnat, sens in care acesta este obligat sa se prezinte in instant pentru a fi ascultat si a-si exprima opiniile cu privire la întrebările judecătorilor, procurorilor sau pârtilor.

Art 334 cpc, prevede ca daca experţii pot sa-si exprime de indata opinia, aceştia vor fi ascultati chiar in şedinţa, iar parerea lor se va consemna intr-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicandu-se in mod corespunzător.

3.23. Efectuarea expertizei la fata locului

Atunci cand obiectul expertizei priveşte un bun mobil sau imobil, «expertiza trebuie facuta la fata locului, sens in care trebuiesc respectate toate documentările necesare, toate procedurile legale de citare si convocare, toate vizualizările si inspecţiile necesare, aspecte reglementate de art 335 cpc.

(1) Daca pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fata locului sau sunt necesare explicaţiile pârtilor, ea nu poate fi facuta decât dupa citarea pârtilor prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, in care li se vor indica ziua, ora si locul unde se va face lucrarea, Citatia, sub sancţiunea nulitatii, trebuie comunicata pârtii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alaturata raportului de expertiza.

(2) Părţile sunt obligate sa dea expertului orice lămuriri in legătură cu obiectul lucrării.

(3) In cazul in care una dintre parti opune rezistenta sau împiedica in orice alt mod efectuarea lucrării, instanta va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversa cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, in contextual administrării tuturor celorlalte probe.

(4) Cheltuielile efectuate cu expertiza pana la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus efectuării expertizei.

(5) In mod excepţional, cand aflarea adevarului in cauza este indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza tehnica, instanta va autoriza folosirea forţei publice in scopul efectuării expertizei, prin incheiere executorie pronuntata in camera de consiliu, dupa ascultarea pârtilor.

3.24. Raportul de expertiza

Continutul expertizei este materializat si consemnat in Raportul de expertiza. Continutul sau este reglementat de OG 2/2000 si de legea 208/2010.

Art 336cpc reglementează aspectele utile ale expertului si ale expertizei in raport cu instanta si cu ceilalţi participanţi la proces.

19

Cert este ca odata depus la instanta Raportul de expertiza acesta poarta in continuare regimul juridic al unui inscris oficial si ca atare este supus regulilor penale fata de înscrisurile oficiale.

(1) Constatările si concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat caruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate intr-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertizapoate fi micşorat.

(2) Cand sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie sa cuprindă parerea motivata a fiecaruia.

(3) In cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai dupa obţinerea avizelor tehnice necesare ce se elibereaza numai de organismele de specialitate competente.

3.25. Lamurirea sau completarea raportului

Art 337 cpc reglementează modul in care expertul trebuie sa conlucreze la lamurirea si completarea raportului de expertiza.

Daca este nevoie de lamurirea sau completarea raportului de expertiza ori daca exista o contradicţie intre părerile experţilor, instanta, din oficiu sau la cererea pârtilor, poate solicita experţilor, la primul termen dupa depunerea raportului, sa il lamureasca sau sa il completeze.

3.26. Efectuarea unei noi expertize

In situatii complexe, ori atunci cand expertul nu poate prezenta o lucrare concludenta fondata si argumentata, datorita incapacitatii profesionale, a atestarii in alt domeniu decât cel in care se face expertiza, art 338 cpc reglementează modul in care se dispune efectuarea unei alte expertize.

(1) Pentru motive temeinice, instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.(2) O noua expertiza va trebui ceruta motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen dupa depunerea raportului, iar daca s-au formulat obiectiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiectiuni ori, dupa caz, a raportului suplimentar.

3.27. Drepturi băneşti ale expertului

Pentru activitatea depusa de experţi, aceştia au dreptul la un onorariu de expert si la decontarea tuturor cheltuielilor suportate in interesul lucrării.

20

Art 339 cpc sanctioneaza abuzurile posibile ce sunt comise de expert:

(1) Fapta experţilor de a cere sau de a primi o suma mai mare decât onorariul fixat de instanţa se pedepseste potrivit legii penale.

(2) La cererea motivata a experţilor, tinandu-se seama de lucrarea efectuata, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin incheiere executorie, data cu citarea pârtilor, insa numai dupa depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiectiuni sau a raportului suplimentar, dupa caz.

(3) Expertul are aceleaşi drepturi ca si martorul in ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare si masa.

Art. 340:

3.28. Comisie rogatorie

Daca expertiza se face la o alta instanta, prin comisie rogatorie, numirea experţilor si stabilirea sumelor cuvenite vor fi lasate in sarcina acestei din urma instante, in conformitate cu dispoziţiile art 340 cpc.

21

BIBLIOGRAFIE

1. Codul de Procedura Civila ediţia 20132. Legea 76/2012 de punere in aplicare a noului cpc3. Legea 287/2009 privind codul civil4. Convenţia Europeana a Drepturilor Omului5. Constitutia României6. Ordonanţa Guvernului României nr 2/2000 privind expertizele7. Legea 208/20108. Noul cod penal9. Noul cod de procedura penala

22