Masurarea in Stiintele Educatiei

10
Măsurarea şi Analiza Statistică în Ştiinţele Educaţiei

description

Masurarea in stiintele educatiei

Transcript of Masurarea in Stiintele Educatiei

Page 1: Masurarea in Stiintele Educatiei

Măsurarea şi Analiza Statistică în Ştiinţele Educaţiei

Page 2: Masurarea in Stiintele Educatiei

Rezumat1. Obiectul Măsurării şi Problemele Definirii lui 1.1 Ce înseamnă a defini obiectul Măsurării? 1.2 Natura obiectului măsurării în ştiinţele educaţiei 1.3 Domeniul real şi obiectul măsurării 1.4 Obiectul măsurării ca obiect epistemic 1.5 Consecinţe pe plan metodologic2. Analiza Conceptuală şi Operaţionalizarea Conceptelor 2.1 Limbaj, concept şi fapt empiric 2.2 Analiză conceptuală şi operaţionalizare 2.3 Semnificaţia şi demersul operaţionalizării 2.4 Ce înseamnă a operaţionaliza un concept? 2.5 Algoritmul mininaml al operaţionalizării3. Dimensiunile şi variabilele ca niveluri şi Rezultatele Operaţionalizării 3.1 Dimensiunile conceptuale operaţionale 3.2 Modalităţi de stabilire a dimensiunilor 3.3 Operaţii logice în determinarea dimensiunilor 3.4 Variabilele operaţionale 3.5 Variabilele operaţionale şi caracteristicile statistice 3.6 Variabilele şi dimensiunile conceptuale 3.7 Tipuri de variabile

Page 3: Masurarea in Stiintele Educatiei

1. Obiectul măsurării şi problemele definirii lui

Definirea obiectului măsurării reprezintă prima condiţie şi totodată prima secvenţă a demersului de cuantificare, măsurare şi utilizare a măsurii în cercetarea educatională. Folosirea măsurării şi analizei cantitative reprezintă o decizie implicată în însăşi concepţia care fundamentează metodologia cercetării.1.1 Ce înseamnă a defini obiectul măsurării? Pentru a defini obiectul măsurării, trebuie să răspundem la întrebarea: „Ce se măsoară?” sau „Care este faptul, fenomenul, procesul real supus măsurării şi ce dimensiuni ale acestuia sunt transpuse în unităţi de măsură”?Definirea obiectului este simplă în momentul în care obiectul măsurării îl constituie proprietăţile fizice, materiale, cum ar fi înălţimea, greutatea ş.a. 1.2 Natura obiectului măsurării în ştiinţele educaţiei Este complicat să treci de la măsurarea mărimilor fizice la măsurarea celor psihice sau sociale, deoarece psihologii nu dispun de o unitate/etalon.1.3 Domeniul Real şi obiectul măsurării Cea mai mai importantă distincţie care este menită să marcheze valoarea şi limitele actului de măsurare este aceea între domeniul real (faptele, fenomenele, procesele pedagogice) si obiectul propriu –zis al măsurării (adică, ceea ce se măsoară efectiv. Actul măsurării se efectuează pe un obiect definit , construit şi accesibilizat instrumentelor de măsură.

Page 4: Masurarea in Stiintele Educatiei

1.4 Obiectul măsurării ca obiect epistemic

Din perspectiva epistemologică, obiectul măsurării este un obiect epistemic, adică este raportat la actul cunoaşterii ştiinţifice. Fenomenul educaţional se constituie în obiect epistemic al măsurării în momentul în care: • Este delimitat în plan ontologic (existenţial)• Este conceptualizat în plan teoretico-metodologic• Sunt precizate modalităţile de conectare a planului conceptual (teoretic) cu

planul fenomenului real (empiric)În studiile epistemologice se subliniază căa un obiect real este obiect epistemic, atunci când sunt îndeplinite două condiţii:a) Când este caracterizat în mod conceptual, adică atunci când devine obiect al unei

descrieri semanticeb) Când este recunoscut în cazuri particulare de către cercetători reali.1.5 Consecinţe pe plan metodologicDelimitarea şi definirea obiectului măsurării trebuie să se efectueze cu respectarea următoarelor reguli: Să se delimiteze, în planul realităţii educaţionale, extensiunea şi structura

fenomenelor ce alcătuiesc obiectul ce va fi supus măsurării Să se enunţe conceptele care cristalizează, în plan teoretic, domeniul măsurat şi

să se specifice semnificaţia termenilor utilizaţi pentru desemnarea conceptelor respective.

Să se precizeze modalităţile de identificare a datelor empirice ce fac parte din sfera conceptelor.

Page 5: Masurarea in Stiintele Educatiei

2. Analiza conceptuală şi operaţionalizarea conceptelor

În cercetarea educaţională, se lucrează cel mai frecvent cu o realitate sistematizată, „prinsă” în concepte. Obiectul cercetării se află la intersecţia determinărilor obiective şi cele subiective.Prin analiza conceptuală şi operaţionalizarea conceptelor, obiectul cercetării dobândeşte statut de „obiect epiestemic”. 2.1 Limbaj, concept şi fapt empiricNecesitatea analizei conceptuale şi a operaţionalizării conceptelor ca bază a măsurării este susţinută şi de alte argumente care ţin de natura limbajului şi a conceptelor pedagogice precum şi de statutul faptului empiric în cercetarea educaţională. Argumente ca: Limbajul pedagogic nu are întotdeauna precizia şi nici unitatea de semnificaţie necesare

operării la nivelul cerut de actul măsurării. Realitatea educativă permite şi uneori obligă la conceptualizări diferite, astfel încât acelaşi

fenomen, aceleaşi manifestări, pot dobândi semnificaţii diferite. Relaţia dintre conceptul ştiinţific şi realitatea empirică, nu este decât rareori o relaţie directă,

cel mai frecvent, fiind o relaţie dependentă de instrumentele noastre de cunoaştere.

2.2 Analiza conceptuală şi operaţionalizare Analiza conceptuală, constituie o acţiune de precizare a semnificaţiei conţinutului informaţional al termenilor folosiţi, instrumentul principal al acestei operaţii, fiind „definiţia nominală” . Analiza conceptuală se finalizează prin definiţiile nominale ale termenilor folosiţi, pe baza cărora, aceştia vor dobândi o semnificaţie explicită. Operaţionalizarea conceptelor , constă în prescrierea operaţiilor empirice necesare trecerii din planul teoretic al conceptelor nominale, în planul cercetării concrete, prin intermediul conceptelor operaţionalizate.

Page 6: Masurarea in Stiintele Educatiei

2.3 Semnificaţia şi demersul operaţionalizării Conceptele operaţionale permit identificarea şi investigarea concretă a realităţii desemnată prin sfera şi conţinutul lor. Prin „definiţia operaţională” sunt precizate operaţiile şi criteriile pe baza cărora sunt reţinute obiectele şi fenomenele reale ce face parte din clasa reflectată de concept. Operationalizarea se aplică şi conceptelor care nu sunt, prin natura lor, operaţionale. Totodată, operaţionalizarea nu este doar o operaţie logică (în plan teoretic), ci este şi o operaţie empirică (experimentală, concretă).

2.4 Ce înseamnă a operaţionaliza un concept?Operaţionalizarea reprezintă un ansamblu de etape, proceduri, tehnici, prin care un proces este pus în relaţie directă cu realitatea empirică şi pe baza căruia diferitele manifestări ale acestei realităţi dobândesc statutul de referinţe empirice ale conceptului respectiv. • Reprezentarea imaginatăEste o fază iniţială în care cercetătorul schiţează o imagine globală a obiectului pe care doreşte să-l măsoare.• Specificarea conceptuluiEste etapa în care sunt desprinse şi analizate componentele construcţiei abstracte iniţiale, prin desemnarea unor „aspecte” sau „dimensiuni” ale acesteia. • Alegerea indicatorilorEste etapa prin care se stabilesc, pentru fiecare dimensiune, aspectele observabile, pe baza cărora să se poată decide dacă şi în ce măsură un obiect concret aparţine dimensiunii şi, mai departe conceptului respectiv.• Etapa de formare a indicilor Este etapa prin care are loc analiza seturilor de indicatori şi include „stabilirea unei măsuri unice”, plecând de la „informaţiile elementare anterioare”.

Page 7: Masurarea in Stiintele Educatiei

2.5 Algoritmul minimal al operaţionalizării Algoritmul practic al operaţionalizării este alcătuit dintr-o succesiune de operaţii interdependente care cuprinde: analiza conceptuală şi definirea nominală a conceptului, stabilirea dimensiunilor, stabilirea indicatorilor empirici şi analiza acestora.• Analiza ConceptualăEste o operaţie teoretică, ea desfăşurându-se pe planul conceptelor ştiinţifice asa cum sunt ele integrate în sistemul conceptual al ştiinţei. Are rolul de a evidenţia şi de a reţine notele esenţiale şi suficiente pentru caracterizarea elementelor ce fac parte din clasa conceptului realizat.• Definiţia nominalăEste operaţia care materializează analiza conceptuală.• Stabilirea dimensiunilor prin care conceptul este conectat cu realitatea care se

cercetează şi care circumscriu sfera de cuprindere a conceptului• Stabilirea indicatorilor empirici prin care fiecare dimensiune devine identificabilă

în realitatea cercetată. • Analiza indicatorilor, este o operaţie prin care sunt studiate relaţiile dintre

indicatori şi dimensiunile indcate, pe de o parte, şi dintre indicatori şi realitatea empirică.

Page 8: Masurarea in Stiintele Educatiei

3. Dimensiunile şi variabilele ca niveluri şi rezultate ale operaţionalizării

3.1 Dimensiunile conceptuale operaţionaleDimensiunea este rezultatul divizării sau concretizării unui concept în direcţia apropierii acestuia de realitatea empirică pe care o desemnează. Dimensiunea este un concept intermediar, sau un „concept de rang mediu”, care face legătura între conceptul ştiinţific abstract şi realitatea concretă. Numărul dimensiunilor unui concept depinde de complexitatea şi de gradul de abstractizare ale acestuia.

3.2 Modalităţi de stabilire a dimensiunilorDimensiunile pot fi stabilite pe două căi: • Operaţionalizare orizontală - calea „clasică” a operaţionalizării şi constă în despicarea

conceptului în subconcepte cu o sferă mai restrânsă.• Operaţionalizare verticală – dimensiunile obţinute pe această cale au grade de

generalitate diferite, între ele existând relaţii de sub sau supra-ordonare

3.3 Operaţii logice în determinarea dimensiunilor Stabilirea dimensiuniilor unui concept se face prin îmbinarea a două operaţii:• Analiza Conţinutului conceptului• Analiza Sferei conceptului

Page 9: Masurarea in Stiintele Educatiei

4.4 Variabilele operaţionale

Termenul de variabilă desemnează o „proprietate a fenomenelor”, a obiectului cercetării şi anume proprietarea de a schimba, a modifica dimensiunile.

4.5 Variabilele operaţionale şi caracteristicile statistice Caracteristicile statistice sunt proprietăţile sau trăsăturile indivizilor ce alcătuiesc o anumită populaţie, sau colecţie de cazuri, pe baza cărora se decide dacă şi în ce măsură un individ face parte din populaţia respectivă.Caracteristicile pot fi: • Cu două modalităţi de manifestare (dihotomice)• Cu trei, sau mai multe modalităti de manifestare Cele din urmă, mai pot fi clasificate în:• Caracteristici calitative (însuşiri care nu pot fi exprimate numeric)• Caracteristici cantitative (care pot fi exprimate numeric)

4.6 Variabilele şi dimensiunile conceptualeVariabila este o proprietate asociată dimensiunii operaţionale a conceptului şi desemnează acele aspecte sau caracteristici cuprinse în definiţia dimensiunii carea variază şi a căror variaţie poate fi exprimată cantitativ.

Page 10: Masurarea in Stiintele Educatiei

4.7 Tipuri de variabile

• Variabile simple sau primare• Variabile compuse sau secundare• Variabile manifeste• Variabile latente• Variabile independente• Variabile dependente