Master Politici Si Economia UE 2010

382
UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” Conf. univ. dr. ION NIŢĂ POLITICILE ŞI ECONOMIA UNIUNII EUROPENE. INTEGRAREA ROMÂNIEI

Transcript of Master Politici Si Economia UE 2010

Page 1: Master Politici Si Economia UE 2010

UNIVERSITATEA„CONSTANTIN

BRÂNCOVEANU”

Conf. univ. dr. ION NIŢĂ

POLITICILE ŞI ECONOMIA UNIUNII EUROPENE.

INTEGRAREA ROMÂNIEI

Editura „Independenţa Economică” Piteşti

Page 2: Master Politici Si Economia UE 2010

- 2010 -

2

Page 3: Master Politici Si Economia UE 2010

ISBN: 978–606–502–035–1

Editura „Independenţa Economică” 2010Piteşti, Calea Bascovului nr. 2A

Tel./Fax: 0248/21.64.27

Editură acreditată de către C.N.C.S.I.S.

Niciun fragment nu poate fi reprodus fără permisiunea scrisă a Editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiNIŢĂ, ION     Politicile şi economia Uniunii Europene. Integrarea României / conf. univ. dr. Ion Niţă. - Piteşti : Independenţa Economică, 2010     Bibliogr.     ISBN 978-606-502-035-1

341.217(4) UE

Tehnoredactare computerizată în laboratoarele Universităţii „Constantin Brâncoveanu”:

Lucia NegrilăDr. Cristian Morozan

Emanuel Bobi CroitoruLaurian Onofrei

3

Page 4: Master Politici Si Economia UE 2010

CUPRINS

PREFAŢĂ......................................................................................................9

Partea I

Capitolul I

PIAŢA INTERNĂ EUROPEANĂ.............................................................17

1.1. Libera circulaţie a bunurilor.....................................................171.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................171.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

de implementare.............................................................181.2. Libera circulaţie a persoanelor.................................................18

1.2.1. Prevederile aquis-ului comunitar..................................181.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................182.3. Libera circulaţie a serviciilor...................................................20

2.3.1. Prevederile acquis-ului comunitar................................202.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi

implementarea acestora.................................................202.4. Libera circulaţie a capitalurilor................................................21

2.4.1. Prevederile acquis-ului comunitar................................212.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi

implementarea acestora.................................................212.5. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...........................22

2.5.1. Libera circulaţie a mărfurilor.......................................222.5.2. Libera circulaţie a persoanelor.....................................232.5.3. Libera circulaţie a serviciilor........................................262.5.4. Libera circulaţie a capitalurilor....................................27

CAPITOLUL II

POLITICILE DE ACOMPANIERE A PIEŢEI INTERNE EUROPENE29

2.1. Dreptul societăţilor comerciale................................................292.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................292.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

de implementare.............................................................292.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)..............30

2.2. Politica din domeniul concurenţei............................................312.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................31

4

Page 5: Master Politici Si Economia UE 2010

2.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării.................................................................32

2.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)..............332.3. Politica în domeniul transporturilor.........................................34

2.3.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................342.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................352.3.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............37

2.4. Politica fiscală – impozitarea...................................................382.4.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................382.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................382.4.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............40

2.5. Uniunea Economică şi Monetară.............................................412.5.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................412.5.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................422.5.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............42

2.6. Statistica...................................................................................442.6.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................442.6.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare, stadiul

implementării.................................................................442.6.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............44

2.7. Energia.....................................................................................452.7.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................452.7.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................452.7.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............46

2.8. Politica industrială....................................................................482.8.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................482.8.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................482.8.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............48

2.7.9. Întreprinderile mici şi mijlocii..............................................502.9.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................502.9.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................502.9.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............50

2.10. Ştiinţa şi cercetarea................................................................512.10.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar...........................51

5

Page 6: Master Politici Si Economia UE 2010

2.10.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării.....................................................51

2.10.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje).............522.11. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei.............................52

2.11.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar...........................522.11.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi

stadiul implementării.....................................................532.11.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje).............53

2.12. Protecţia mediului înconjurător..............................................542.12.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar...........................542.12.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi

stadiul implementării.....................................................542.12.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje).............58

CAPITOLUL III

POLITICA VAMALĂ ŞI RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE......59

3.1. Uniunea vamală........................................................................593.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................593.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................593.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............61

3.2. Relaţii externe..........................................................................623.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................623.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................623.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............64

CAPITOLUL IV

POLITICA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII ŞI PESCUITULUI.......65

4.1. Agricultura...............................................................................654.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................654.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................654.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............68

4.2. Pescuitul..................................................................................704.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................704.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................714.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............71

6

Page 7: Master Politici Si Economia UE 2010

CAPITOLUL V

CAPITOLELE DIN DOMENIUL SOCIAL.............................................72

5.1. Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă.............................725.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................725.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................735.1.3 Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)................73

5.2. Educaţie, formare profesională, tineret şi sport.......................755.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................755.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................755.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............75

5.3. Cultura şi politica audiovizualului...........................................765.3.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................765.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................765.3.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............77

5.4. Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii......................................775.4.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................775.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................785.4.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............78

CAPITOLUL VI

POLITICA REGIONALĂ ŞI COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE.................................................79

6.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.........................................796.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării...........................................................................806.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...........................80

CAPITOLUL VII

DOMENIUL BUGETAR............................................................................82

7.1. Dispoziţii financiare şi bugetare...............................................827.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................827.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................827.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............84

7.2. Controlul financiar...................................................................85

7

Page 8: Master Politici Si Economia UE 2010

7.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.............................857.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării.................................................................857.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...............86

CAPITOLUL VIII

INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE...................................................87

8.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.........................................878.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării...........................................................................878.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...........................88

CAPITOLUL IX

JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE..........................................................90

9.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.........................................909.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării...........................................................................909.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)...........................92

CAPITOLUL X

POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ.....................93

10.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar.......................................9310.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul

implementării...........................................................................9310.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje).........................94

CONCLUZII...............................................................................................95

PARTEA a II-aCAPITOLUL I

LOCUL U.E. ÎN ECONOMIA MONDIALĂ.........................................101

1.1. Indicatori economici şi financiari...........................................1011.2. Perspectivele U.E. în contextul crizei economico-financiare

din 2008-2009 – prognoza evoluţiei PIB şi a comerţului......1021.3. U.E. – principal producător mondial de produse

manufacturate........................................................................1031.4. U.E. – în topul mondial şi la unele produse agricole.................1031.5. Comerţul exterior...................................................................104

8

Page 9: Master Politici Si Economia UE 2010

CAPITOLUL II

O SINTEZĂ A ECONOMIEI EUROPENE – PE DOMENII ŞI APORTUL ŢĂRILOR MEMBRE......................................................106

2.1. Evoluţia principalilor indicatori macro-economici................1062.2. Principalele caracteristici ale economiei europene................107

2.2.1. Structura P.I.B.............................................................1072.2.2. Structura populaţiei ocupate pe domenii

de activitate economică...............................................1072.2.3. Industria.......................................................................1082.2.4. Construcţiile................................................................1102.2.5. Agricultura...................................................................1112.2.6. Serviciile......................................................................1112.2.7. Comerţul exterior........................................................1122.2.8. Investiţiile străine directe............................................113

CAPITOLUL III

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ECONOMIILOR ŢĂRILOR MEMBRE ALE U.E..............................................................115

3.1. Austria....................................................................................1163.1.1. Principalii indicatori macro-economici......................1163.1.2. Economia.....................................................................1163.1.3. Comerţul exterior........................................................1173.1.4. Relaţiile economice româno-austriece........................118

3.2. Belgia.....................................................................................1193.2.1. Principalii indicatori macro-economici......................1193.2.2. Economia.....................................................................1193.2.3. Comerţul exterior........................................................1203.2.4. Relaţiile economice româno-belgiene.........................121

3.3. Bulgaria..................................................................................1223.3.1. Principalii indicatori macro-economici......................1223.3.2. Economia.....................................................................1223.3.3. Comerţul exterior........................................................1233.3.4. Relaţiile economice româno-bulgare..........................124

3.4. Republica Cehă......................................................................1253.4.1. Indicatori macro-economici........................................1253.4.2. Economia.....................................................................1253.4.3. Comerţul exterior........................................................1263.4.4. Relaţiile economice româno-cehe...............................127

9

Page 10: Master Politici Si Economia UE 2010

3.5. Cipru.......................................................................................1283.5.1. Indicatori macro-economici........................................1283.5.2. Economia.....................................................................1283.5.3. Comerţul exterior........................................................1293.5.4. Relaţiile economice româno-cipriote..........................129

3.6. Danemarca..............................................................................1303.6.1. Indicatori macro-economici........................................1303.6.2. Economia.....................................................................1303.6.3. Comerţul exterior........................................................1313.6.4. Relaţiile economice româno-daneze............................131

3.7. Estonia....................................................................................1323.7.1. Indicatori macro-economici........................................1323.7.2. Economia.....................................................................1333.7.3. Comerţul exterior........................................................1343.7.4. Relaţiile economice româno-estoniene........................134

3.8. Finlanda..................................................................................1353.8.1. Indicatori macro-economici........................................1353.8.2. Economia.....................................................................1353.8.3. Comerţul exterior........................................................1363.8.4. Relaţiile economice româno-finlandeze......................136

3.9. Franţa......................................................................................1373.9.1. Indicatori macro-economici........................................1373.9.2. Economia.....................................................................1383.9.3. Comerţul exterior........................................................1393.9.4. Relaţiile economice româno-franceze.........................139

3.10. Germania..............................................................................1403.10.1. Indicatori macro-economici......................................1403.10.2. Economia...................................................................1413.10.3. Comerţul exterior......................................................1423.10.4. Relaţiile economice româno-germane.......................142

3.11. Grecia...................................................................................1433.11.1. Indicatori macro-economici......................................1433.11.2. Economia...................................................................1443.11.3. Comerţul exterior......................................................1453.11.4. Relaţiile economice româno-elene............................145

3.12. Irlanda..................................................................................1463.12.1. Indicatori macro-economici......................................1463.12.2. Economia...................................................................1463.12.3. Comerţul exterior......................................................1473.12.4. Relaţiile economice româno-irlandeze......................148

10

Page 11: Master Politici Si Economia UE 2010

3.13. Italia......................................................................................1483.13.1. Indicatori macro-economici......................................1483.13.2. Economia...................................................................1493.13.3. Comerţul exterior......................................................1503.13.4. Relaţiile economice româno-italiene.........................150

3.14. Letonia..................................................................................1513.14.1. Indicatori macro-economici......................................1513.14.2. Economia...................................................................1523.14.3. Comerţul exterior......................................................1533.14.4. Relaţiile economice româno-letone...........................153

3.15. Lituania................................................................................1533.15.1. Indicatori macro-economici......................................1533.15.2. Economia...................................................................1543.15.3. Comerţul exterior......................................................1553.15.4. Relaţiile economice româno-lituaniene.....................155

3.16. Luxemburg...........................................................................1563.16.1. Indicatori macro-economici......................................1563.16.2. Economia...................................................................1563.16.3. Comerţul exterior......................................................1573.16.4. Relaţiile economice româno-luxemburgheze.............157

3.17. Malta....................................................................................1583.17.1. Indicatori macro-economici......................................1583.17.2. Economia...................................................................1583.17.3. Comerţul exterior......................................................1593.17.4. Relaţiile economice româno-malteze.........................159

3.18. Marea Britanie......................................................................1603.18.1. Indicatori macro-economici......................................1603.18.2. Economia...................................................................1603.18.3. Comerţul exterior......................................................1613.18.4. Relaţiile economice româno-britanice......................162

3.19. Olanda..................................................................................1633.19.1. Indicatori macro-economici......................................1633.19.2. Economia...................................................................1633.19.3. Comerţul exterior......................................................1643.19.4. Relaţiile economice româno-olandeze.......................165

3.20. Polonia..................................................................................1663.20.1. Indicatori macro-economici......................................1663.20.2. Economia...................................................................1663.20.3. Comerţul exterior......................................................1673.20.4. Relaţiile economice româno-poloneze.......................168

11

Page 12: Master Politici Si Economia UE 2010

3.21. Portugalia.............................................................................1693.21.1. Principalii indicatori macro-economici....................1693.21.2. Economia...................................................................1693.21.3. Comerţul exterior......................................................1703.21.4. Relaţiile economice româno-portugheze...................170

3.22. România...............................................................................1713.22.1. Principalii indicatori macro-economici....................1713.22.2. Economia...................................................................1713.22.3. Comerţul exterior......................................................173

3.23. Slovacia................................................................................1743.23.1. Principalii indicatori macro-economici....................1743.23.2. Economia...................................................................1743.23.3. Comerţul exterior......................................................1753.23.4. Relaţiile economice româno-slovace.........................176

3.24. Slovenia................................................................................1773.24.1. Principalii indicatori macro-economici....................1773.24.2. Economia...................................................................1773.24.3. Comerţul exterior......................................................1783.24.4. Relaţiile economice româno-slovene.........................179

3.25. Spania...................................................................................1803.25.1. Principalii indicatori macro-economici....................1803.25.2. Economia...................................................................1803.25.3. Comerţul exterior......................................................1813.25.4. Relaţiile economice româno-spaniole.......................182

3.26. Suedia...................................................................................1833.26.1. Principalii indicatori macro-economici....................1833.26.2. Economia...................................................................1833.26.3. Comerţul exterior......................................................1843.26.4. Relaţiile economice româno-suedeze........................184

3.27. Ungaria.................................................................................1853.27.1. Principalii indicatori macro-economici....................1853.27.2. Economia...................................................................1863.27.3. Comerţul exterior......................................................1873.27.4. Relaţiile economice româno-maghiare.....................187

ANEXA NR. 1

Fonduri europene alocate României în perioada 2007-2013........189

ANEXA NR. 2

Alocarea CSNR pe Programe Operaţionale..................................189

12

Page 13: Master Politici Si Economia UE 2010

ANEXA NR. 3

Ghidul Elaborării Proiectelor cu Finanţare Comunitară...............190

ANEXA NR. 4

Tipuri de proiecte ce pot fi finanţate din fondurile comunitare în perioada 2007-2013 şi sumele aferente fiecărui domeniu în parte.......................................................................................210

BIBLIOGRAFIE......................................................................................222

13

Page 14: Master Politici Si Economia UE 2010

PREFAŢĂ

1. Într-o lume a globalizării şi a integrării, nici o

ţară şi chiar agent economic nu pot aspira la o

dezvoltare durabilă fără o cunoaştere şi adaptare

continuă, rapidă şi eficientă la exigenţele celor

două fenomene ce caracterizează lumea

contemporană.

2. În acest context se înscrie elaborarea acestei

lucrări, care, îşi propune să-i familiarizeze pe cei

interesaţi cu principalele caracteristici ale politicilor

şi economiei Uniunii Europene, respectiv a ţărilor

membre şi integrarea României în Uniunea

Europeană.

3. Lucrarea a fost structurată, astfel încât, să fie

cunoscute mai întâi politicile comune ale U.E. deci

şi ale României (ţară membră a Uniunii Europene din

2007), pe domenii, inclusiv noutăţile aduse de

Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare la 1

decembrie 2009), apoi care sunt principalele

prevederi ale Tratatului de aderare a României la

14

Page 15: Master Politici Si Economia UE 2010

U.E., impactul (avantaje şi dezavantaje) integrării

noastre în U.E., iar în partea a II-a, locul U.E. în

economia mondială, prin ce se caracterizează

economia europeană în ansamblul acesteia şi în

cadrul fiecărei ţări membre în parte, precum şi

schimburile comerciale ale acestora cu România.

4. Pentru a da lucrării o şi mai mare utilitate

practică, au fost prezentate, în anexă, lista tipurilor

de proiecte ce pot beneficia de finanţarea

europeană, precum şi un ghid al elaborării

proiectelor respective.

martie 2010

Autorul

15

Page 16: Master Politici Si Economia UE 2010

Politi

cile ş

i econ

om

ia U

niu

nii E

uro

pen

e

– In

teg

rare

a R

om

ân

iei

PARTEA I

POLITICILE COMUNE ALE

UNIUNII EUROPENE.

NEGOCIERILE ŞI PREVEDERILE

TRATATULUI DE ADERARE,

STADIUL DE IMPLEMENTARE

ŞI IMPACTUL 16

Page 17: Master Politici Si Economia UE 2010

17

Page 18: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul I

PIAŢA INTERNĂ EUROPEANĂ

Piaţa internă, precizează Tratatul de la Lisabona, „cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată” (art. 26)*.

1.1. Libera circulaţie a bunurilor

1.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Reprezintă, alături de agricultură, printre primele politici comune, libera circulaţie a bunurilor fiind, în linii mari, realizată încă din 1986, însă pe deplin, din 1993-1996, de când mărfurile circulă fără obstacole de ordin tarifar şi netarifar, fără controale la frontierele interne şi în baza unui document unic (D.A.U.). La mărfurile importate din ţările terţe se plătesc aceleaşi taxe vamale sau taxe de prelevare în cazul celor agricole şi sunt supuse aceloraşi reguli de control la frontiera externă a U.E.

Produsele trebuie să se conformeze standardelor comunitare dacă intră în categoria celor care pot afecta sănătatea şi securitatea persoanei (produsele agro-alimentare şi cele chimice, medicamentele şi cosmeticele, mijloacele auto şi electrocasnicele, ş.a.) sau standardelor armonizate în baza principiului recunoaşterii reciproce a celor naţionale.

Sunt admise interdicţiile sau restricţiile pe motive de morală, ordine şi siguranţă publică, protecţia sănătăţii şi vieţii, conservarea plantelor, protejarea patrimoniului şi a proprietăţii intelectuale (art. 36)**.

Libera circulaţie trebuie să evite perturbări grave în viaţa economică a statelor membre şi să asigure o dezvoltare raţională a producţiei şi creşterea consumului în U.E. (art. 32/d)***.

* Tratatul de la Lisabona, apărut în Jurnalul Oficial al U.E. C-115, 9 mai 2008, pag. 76.** Idem, pag. 79.*** Idem, pag. 78.

18

Page 19: Master Politici Si Economia UE 2010

1.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul de implementare

România nu a solicitat o perioadă de tranziţie sau derogări, deci aplică acquis-ul comunitar de la data aderării. Tratatul nu conţine prevederi speciale pentru acest capitol însă cele prevăzute la alte capitole, în special la Uniunea vamală şi Relaţii externe, vizează libera circulaţie a mărfurilor. Important pentru ţara noastră este securizarea graniţei externe, care a devenit frontiera U.E., pentru a nu mai pătrunde mărfuri contrafăcute şi a se pune capăt contrabandei.

Criteriile de aderare au vizat legislaţia achiziţiilor publice şi asigurarea conformităţii cu standardele europene.

Sunt încă serioase probleme în procesul de reglementare, acreditare şi certificare, transpunerea standardelor europene se face lent, supravegherea pieţei şi siguranţa produselor (mai ales a celor agro-alimentare) lasă de dorit, controlul la graniţă este încă ineficient (dovadă contrabanda mare), unele din cele 10.000 de autorităţi care fac achiziţii publice nu aplică corespunzător şi competent legislaţia din domeniu etc.

1.2. Libera circulaţie a persoanelor

1.2.1. Prevederile aquis-ului comunitar

Libera circulaţie a lucrătorilor este garantată şi „implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii muncă, sub rezerva restricţiilor justificate de motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică” (art. 45*).

Important de subliniat este şi faptul că asigurările sociale nu se pierd, fiind permis cumulul perioadelor de cotizare pentru pensie şi sănătate, iar, prin art. 49, Tratatul de la Lisabona interzice şi „restricţiile privind libertatea de stabilire pe teritoriului U.E.”**.

1.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Cu privire la libera circulaţie a persoanelor, criteriile s-au referit la recunoaşterea reciprocă a calificărilor şi diplomelor precum şi la coordonarea sistemelor de securitate socială. Tratatul de aderare prevede următoarele:

* Tratatul de la Lisabona, apărut în Jurnalul Oficial al U.E. C-115, 9 mai 2008, pag. 85.** Idem, pag. 87.

19

Page 20: Master Politici Si Economia UE 2010

a) „Dispoziţiile acquis-ului Schengen sunt obligatorii şi se aplică de la data aderării”, însă în temeiul unei decizii europene adoptate de Consiliu.

b) România nu beneficiază de acordul privind libera circulaţie a persoanelor încheiat de UE cu Elveţia.

c) Anexa II cuprinde lista dispoziţiilor acquis-ului Schengen referindu-se, în special la: eliminarea controalelor la frontierele interne, cooperarea judiciară în combaterea traficului de droguri şi a disfuncţiilor de la frontierele externe; înfiinţarea unui Comitet permanent de evaluare şi punere în aplicare; Manual şi instrucţiunile consulare comune, cooperarea poliţienească transfrontalieră pentru prevenirea şi depistarea infracţiunilor; formularul armonizat pentru invitaţii, declaraţii de garanţie şi atestări de cazare; combaterea traficului ilegal de arme, răpirii de minori şi imigrării ilegale; modelul uniform de viză; norme metodologice şi proceduri de realizare a controlului şi supravegherii frontierelor; Sistemul de Informaţii Schengen; constituirea reţelei de ofiţeri de legătură în materie de imigrare; obligaţia transportatorilor de a comunica date privind pasagerii; lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză; constituirea Sistemului de Informaţii privind vizele şi a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale UE; obligaţia ştampilării cu regularitate a documentelor de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe la trecerea frontierei externe a statelor membre; elementele de securitate şi datele biometrice ce trebuie să le cuprindă paşapoartele şi documentele de călătorie eliberate de statele membre etc. România şi-a propus să aplice integral „acquis-ul Schengen” începând cu 2011, o parte dintre obligaţii fiind deja îndeplinite.

d) La cererea Uniunii Europene perioada de tranziţie pentru libera circulaţie şi şedere în UE va cuprinde 3 etape:

1.- Până la sfârşitul unei perioade de 2 ani de la data aderării se vor aplica măsurile de drept intern sau rezultate din Acorduri bilaterale care reglementează accesul resortisanţilor români pe piaţa forţei de muncă.

2.- Înaintea expirării celor 2 ani, Consiliul examinează situaţia pe baza unui raport al Comisiei, iar ţările membre pot notifica continuarea regimului respectiv până la expirarea unei perioade de 5 ani, în lipsa acesteia se aplică Regulamentul 1612/1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (adică liberul acces la piaţa forţei de muncă comunitare).

3.- La sfârşitul perioadei de 5 ani, în cazul în care pe piaţa forţei de muncă dintr-un stat membru se „produc sau există riscul unor perturbări grave” după ce notifică Comisiei, o ţară membră poate prelungi la 7 ani regimul restrictiv respectiv.

20

Page 21: Master Politici Si Economia UE 2010

** *

Până în prezent nu au fost probleme deosebite în deschiderea pieţei muncii, unele ţări liberalizând-o chiar din 2007, iar, mai recent, datorită crizei sunt şi ţări care au introdus restricţii temporare. În ţară s-au înfiinţat structuri necesare recunoaşterii mutuale a calificărilor profesionale, drepturile cetăţenilor şi securitatea socială. Este încă slabă participarea la reţeaua de servicii europene privind angajarea (EUREST), una dintre cauze fiind pregătirea personalului, mai ales, în ceea ce priveşte cunoaşterea limbilor de circulaţie internaţională.

2.3. Libera circulaţie a serviciilor

2.3.1. Prevederile acquis-ului comunitar

Dreptul de a se stabili şi a presta servicii în oricare dintre ţările membre ale UE este garantat de articolul 56 al Tratatului de la Lisabona*, atât pentru persoanele fizice cât şi cele juridice, domeniile exceptate fiind numai cele care ţin de siguranţa şi sănătatea publică. Pentru profesiile liberale s-a realizat şi armonizarea necesară recunoaşterii diplomelor (medici, veterinari, stomatologi, arhitecţi, avocaţi, asistente medicale şi moaşe).

2.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi implementarea acestora

România a acceptat acquis-ul comunitar din domeniul serviciilor şi s-a angajat să-l implementeze până la data aderării cu excepţia a două directive pentru care a solicitat o perioadă de tranziţie de 5 ani (până la 1 ianuarie 2012) pentru asigurarea de răspundere civilă în cazul accidentelor auto şi schemele de compensare ale micilor investitori. S-a acceptat (conform prevederii din Anexa a VII-a a Tratatului) un cuantum minim de compensare (despăgubire) pentru investitori de 4.500 € în 2007, 7.000 în 2008, 9.000 în 2009, 11.000 în 2010 şi 15.000 în 2012.

Din 2007, despăgubirile pentru depozitele bancare, în caz de faliment, au fost de 20.000 €, iar din 2009 sunt de 50.000 €, inclusiv pentru depozitele agenţilor economici. Problema principală a perioadei de criză este ezitarea băncilor în a relua procesul de creditare şi imposibilitatea de a le impune acest lucru atâta timp cât 90% din capitalul acestora este străin.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 91.

21

Page 22: Master Politici Si Economia UE 2010

2.4. Libera circulaţie a capitalurilor

2.4.1. Prevederile acquis-ului comunitar

Libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor, atât între statele membre cât şi cu cele terţe, este statuată de articolul 63 al Tratatului de la Lisabona*). S-a realizat treptat începând cu 1960 (pentru capitalul pe termen lung) încheindu-se în linii mari în 2003, când s-a liberalizat piaţa de valori mobiliare. Va fi deplină când armonizarea politicilor fiscale şi economice va fi totală.

Ţările membre ale Uniunii Europene ce nu au adoptat EURO (din cele 27 numai 16 au adoptat) pot lua măsuri de combatere a infracţionalităţii fiscale şi de control prudenţial al instituţiilor financiar-bancare şi a mişcărilor de capital, de apărare a ordinii şi siguranţei publice, pot impune restricţii ţărilor terţe în special atunci când afluxul sau ieşirea masivă de bani afectează rata dobânzilor şi, deci, economia reală.

2.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi implementarea acestora

Criteriile au vizat alinierea legislaţiei pieţei valorilor mobiliare, întărirea supravegherii serviciilor financiare şi liberalizarea transferurilor de capital.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar, cu două excepţii pentru care a solicitat o tranziţie de 15 ani pentru achiziţionarea de către străini a terenurilor cu destinaţie agricolă şi forestieră şi 5 ani pentru terenurile din intravilan. S-au acceptat (Anexa VII a Tratatului); numai 7 şi respectiv 5 ani.

** *

În acest domeniu s-au făcut progrese importante, meritul principal avându-l B.N.R., dar, mai sunt probleme de implementare a standardelor internaţionale în combaterea spălării banilor, supravegherea activităţilor financiar-bancare, rezolvarea plângerilor şi furnizarea de informaţii financiare (transparenţa).

* Tratatul de la Lisabona, pag. 93.

22

Page 23: Master Politici Si Economia UE 2010

Concluzionând cu privire la prevederile Tratatului pentru cele patru libertăţi statuate pe piaţa internă europeană, se poate arăta:

► România nu a solicitat derogări decât la libera circulaţie a serviciilor şi cea a capitalurilor iar cea mai importantă este cea privitoare la amânarea accesului străinilor la achiziţionarea de terenuri agricole şi forestiere (7 ani) şi a celor pentru o reşedinţă secundară (5 ani).

► Pentru cetăţenii şi agenţii economici români este importantă şi prevederea potrivit căreia cuantumul despăgubirilor pentru micii investitori va fi de 15.000 €, iar pentru depozite bancare de 50.000 €.

► La solicitarea U.E. România a trebuit să accepte o perioadă de tranziţie cu mai multe trepte (2,5 respectiv 7 ani) pentru liberul acces al lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă comunitare (ţările U.E. au însă obligaţia de a nu înrăutăţi actualul acces al lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă şi individual să-l acorde chiar pe deplin, în timpul acestei perioade).

► Referitor la accesul pe piaţa forţei de muncă de subliniat este poziţia Austriei şi Germaniei care încă de la început au precizat sectoarele de restricţionare (construcţiile şi serviciile aferente în cazul Germaniei, iar Austria a mai adăugat asistenţa socială şi medicală, horticultura şi prelucrarea pietrei) precum şi faptul că unele ţări, printre care şi Cehia, Slovacia, Slovenia, ţările baltice, Finlanda şi Suedia au liberalizat accesul încă din primul an al aderării, iar Italia şi Spania ne-au acordat o liberalizare parţială.

2.5. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

2.5.1. Libera circulaţie a mărfurilor

Avantajele liberei circulaţii a mărfurilor pe o piaţă de dimensiunile Uniunii Europene cu 495 milioane de locuitori, în 2008, sunt, în general, următoarele:

libera circulaţie a mărfurilor fiind însoţită de cea a factorilor de producţie (materii prime şi semifabricate, tehnologie, capital, forţă de muncă şi servicii) va conduce la creşterea concurenţei şi a competiţiei, cu efect benefic asupra calităţii şi preţurilor produselor, deci a competitivităţii acestora.

consumatorii vor fi principalii beneficiari deoarece gama de produse oferite va fi mai mare, preţurile mai uşor de comparat iar concurenţa sporită le va menţine la un nivel rezonabil, standardele comune vor asigura o calitate corespunzătoare tuturor produselor comercializate;

agenţii economici adresându-se unei pieţe mai mari îşi vor putea reduce costurile pe unitate de produs („economia de scară") şi spori în felul acesta profiturile;

23

Page 24: Master Politici Si Economia UE 2010

reindustrializarea ţării şi specializarea internaţională a economiei româneşti vor fi mai uşor de realizat datorită liberei circu1aţii a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor, capitalurilor şi în special a investiţiilor străine directe, avantajelor competitive ce le-ar putea oferi piaţa românească (dimensiunea şi poziţia geografică a acesteia);

schimburile comerciale desfăşurându-se prioritar cu ţările membre ale Uniunii Europene (deţine 70% din exporturile româneşti) vor deveni mai competitive (mai avantajoase) datorită apropierii geografice şi costurilor mai reduse cu expediţia, vămuirea şi transportul. De asemenea, faptul că produsele vor trebui să facă faţă unor exigenţe europene şi, deci, mondiale, va permite desfacerea lor în cantităţi mai mari şi inclusiv pe alte pieţe decât ţări membre ale Uniunii Europene (în special, în cele care au Acorduri de liber schimb cu Uniunea Europeană), dar şi în ţările C.S.I., cele din Orientul Mijlociu, America şi Asia.

Dezavantaje: exigenţele de adaptare la cerinţele pieţei interne europene vor necesita

eforturi investiţionale pe care nu toţi agenţii economici le vor putea face şi astfel îşi vor încheia activitatea sau vor fi nevoiţi să abordeze domenii noi;

restructurarea industriei va continua prin încheierea procesului de privatizare, dar mai ales prin închiderea unităţilor neviabile (de exemplu, cele miniere) ceea ce va însemna şi reducerea numărului locurilor de muncă;

pe măsura creşterii tarifelor la utilităţi şi a costurilor salariale va începe un proces de delocalizare (mutare în alte ţări) a unor activităţi productive orientate către export, cazul industriei textile, confecţiilor şi încălţămintei, ceea ce va conduce la pierderea unor locuri de muncă şi a unor exporturi;

eforturile de restructurare şi modernizare a economiei vor însemna şi resurse financiare substanţiale din partea statului şi a patronatului, ceea ce va diminua posibilităţile de a satisface corespunzător nevoile sociale (sănătate, educaţie şi pensii).

2.5.2. Libera circulaţie a persoanelor

Libera circulaţie a persoanelor va avea un impact puternic asupra viitorului economico-social al României, raportul dintre beneficii şi costuri, respectiv între transferurile băneşti ale emigranţilor către cei din ţară şi exodul creierelor îşi va lăsa amprenta asupra acestui viitor. Se estimează că în prima decadă ce va urma introducerii liberei circulaţii pentru cetăţenii români va emigra în Uniunea Europeană aproape 3-4% din populaţia României, ceea ce înseamnă jumătate din cei care se află deja la lucru în aceste ţări. Ţările UE în care au emigrat cei mai mulţi români sunt în ordine: Italia (25%), Spania (20%), Germania (18%), Franţa, Austria, Portugalia şi Grecia.

24

Page 25: Master Politici Si Economia UE 2010

Principalele caracteristici ale migraţiei româneşti sunt: deşi în ultimii ani, emigraţia a devenit mai temperată (în jur de 10-15.000 persoane anual), – este orientată către găsirea unui loc de muncă, cuprinde în special populaţia tânără între 18 şi 23 de ani; raportul migraţie legală şi ilegală evoluează în favoarea primei forme; zonele de plecare se dispersează; câştigă teren emigraţia orientată pe considerente de legături de familie; criteriul destinaţiei şi distanţei îşi reduce din importanţă; migraţia pentru muncă devine tot mai fluctuantă şi nu va atinge un nivel critic pentru ţările de destinaţie; continuă să se însănătoşească comportamentul emigraţilor români etc. Cauzele fenomenului migraţiei sunt în special de natură economică (diferenţa de venit şi dificultatea găsirii unui loc de muncă). Numărul emigranţilor români este estimat la 3 milioane (peste 50% aflându-se în Italia şi Spania).

Deşi cuantificarea avantajelor şi a dezavantajelor emigraţiei este greu de făcut, în linii mari acestea se rezumă la următoarele:

Avantaje remisiile (transferurile băneşti ale emigranţilor) au efecte

pozitive importante pentru economia naţională, deoarece: măresc cererea internă de bunuri şi servicii, devenind astfel factor de creştere economică; sporesc fluxul monetar şi contribuie la îmbunătăţirea soldului balanţei de plăţi şi a rezervelor valutare ale ţării (permiţând astfel importuri mai mari şi împrumuturi pentru dezvoltare mai substanţiale); contribuie la reducerea costului banilor (cursului de schimb şi a ratei dobânzilor, ceea ce înseamnă credite mai avantajoase pentru consum şi investiţii); conduc la creşterea standardului de viaţă a celor în cauză şi a familiilor acestora, pe termen lung şi în mod indirect a întregii populaţii.

La transferurile băneşti efectuate prin sistemul bancar, circa 6 mld. $ în 2006 şi 9 mld. $ în 2008 trebuie adăugate cele ilegale sau aduse personal de către emigranţi. De aceea, pot fi sensibil mai ridicate, ceea ce ar putea însemna un impact mult mai puternic. Calea oficială şi sigură - cea a transferului bancar este ocolită şi datorită organizării necorespunzătoare a acestuia (filiale în străinătate şi dobânzi sau plasamente stimulative) precum şi fiscalităţii ridicate a veniturilor din muncă care descurajează declararea integrală a veniturilor.

Fenomenul emigraţiei nu este specific României, acesta se întâlneşte şi în alte ţări chiar membre ale Uniunii Europene, cazul Greciei care a beneficiat în 2000 de remisii legale de la emigranţi în valoare de 7,5 mld. $, Portugalia 4,0 şi Spania 3,2, iar ţări care au aderat în 2004 la Uniunea Europeană, Polonia 2,9 mld. $ şi Ungaria 1,0 mld. $. În 2008, Banca Mondială a apreciat aceste remisii la 30 mld. € India, 27 mld. € China, 23,8 mld. € Mexic, 18,7 mld. € Filipine, 11 mld. € Polonia, 10 mld. € Nigeria, 9,5 mld. € Egipt, şi 7 mld. € România, deci alături de Polonia suntem în topul celor 10. Numărul de imigranţi se ridică la 7,2 mil. în

25

Page 26: Master Politici Si Economia UE 2010

Germania, 5 mil. în Franţa, 4,8 mil. în Spania, 3 mil. în Italia, 1,7 mil. în Olanda, 1,5 mil. în Grecia şi 1,0 mil. în Belgia.

migraţia forţei de muncă ridicându-se la peste 2 milioane de persoane a însemnat şi detensionarea pieţei forţei de muncă din România, uşurând astfel sarcina autorităţilor în privinţa şomajului şi asigurărilor sociale precum şi a celor în căutarea unui loc de muncă. Rata şomajului în România este mai mică cu două puncte procentuale decât cea din Uniunea Europeană, respectiv de circa 8% faţă de circa 10% (în 2009);

migraţia temporară pentru muncă este benefică şi pentru aceea că poate contribui la schimbarea mentalităţii românilor, în multe cazuri la creşterea calificării acestora, respectiv la o nouă atitudine faţă de muncă şi lege, la o percepţie corectă a valorilor democraţiei, la insuflarea unui spirit de competiţie mai puternic şi la mai multă iniţiativă;

treptat România va deveni şi o ţară de imigraţie, deci va putea beneficia de aportul celor care vor veni să lucreze în ţara noastră , ceva mai calificaţi dacă vor veni din Vest, însă şi necalificaţi dacă vor fi imigranţi din lumea a 3-a;

în viitor, România va reprezenta o sursă de alimentare a emigraţiei Est-Vest şi un beneficiar al emigraţiei Sud - Nord şi Est - Vest, însă întotdeauna raportul emigraţie/imigraţie va fi net favorabil emigraţiei;

Dezavantaje: diminuarea semnificativă a ofertei naţionale de forţă de muncă,

cantitativ şi calitativ, care limitează posibilităţile de reducere mai rapidă a diferenţelor de venit faţă de ţările Uniunii Europene. Aspectul cel mai negativ este componenta tot mai calificată a acestei migraţii („exodul creierelor”) şi astfel lipsirea economiei naţionale de factorul uman indispensabil modernizării şi eficientizării acesteia, ceea ce face mai dificilă reducerea decalajului economico - social ce ne desparte de celelalte ţări membre ale Uniunii Europene;

apariţia la nivel naţional a unor segmente deficitare de forţă de muncă calificată, cazul celei pentru construcţii în Sud Estul ţării. Localizarea acestui deficit în zone slab dezvoltate le va face şi mai grea ieşirea din această situaţie;

pierderea capitalului investit în pregătirea profesională a celor care emigrează şi indirect finanţarea acestei pregătiri din alte ţări, în condiţiile în care avem suficiente probleme cu procesul educaţional naţional şi cu fondurile alocate învăţământului

pierderi la export prin diferenţa de productivitate potenţială a celor plecaţi la muncă în străinătate care prin calificarea şi spiritul lor inventiv ar fi putut contribui la creşterea performanţelor produselor româneşti;

26

Page 27: Master Politici Si Economia UE 2010

accentuarea procesului de îmbătrânire demografică datorită ponderii mari a tinerilor care emigrează, ceea ce va crea dificultăţi programelor de dezvoltare viitoare şi va mări povara socială (pensii, ajutoare sociale, sănătate). Se estimează că în 2050, România va avea o populaţie de 16 mil., faţă de 21 mil. în prezent.

orientarea prioritară a remisiilor către consum şi nu către afaceri le reduce substanţial efectul pozitiv ce l-ar putea avea pe termen mediu şi lung, atât pentru emigranţi cât şi pe plan naţional.

2.5.3. Libera circulaţie a serviciilor

Avantaje toate avantajele pe care le asigură libera circulaţie a lucrătorilor

(remisiile de la emigranţi, creşterea calificării şi formarea noilor mentalităţi, reducerea presiunii asupra pieţei forţei de muncă autohtone etc.) cu remarca că se încurajează şi migraţia profesiilor liberale (arhitecţi, medici, avocaţi, asistenţi medicali) sau a fermierilor, meşteşugarilor şi a comercianţilor.

accentuarea competiţiei pe piaţa serviciilor va conduce la prestaţii de mai bună calitate şi mai ieftine pentru consumatorii români. De exemplu preţurile pentru serviciile de telecomunicaţii pe ansamblu Uniunii Europene, au scăzut cu aproximativ 7,5% pe an de când piaţa a fost complet liberalizată în 1998, iar la energia electrică furnizată consumatorilor casnici cu 6,5% între 1996-2001, chiar cu peste 20% cum a fost cazul Spaniei;

protejarea economiilor micilor investitori prin rigorile introduse sistemului bancar şi pieţei de capital, despăgubirea acestora în caz de faliment cu o sumă mai consistentă, respectiv, 20.000 € din 2007 şi 50.000 € din 2009;

domeniul serviciilor conducându-se după reguli comunitare şi fiind insuficient dezvoltat în România va putea atrage mai mulţi investitori occidentali, inclusiv cu prilejul privatizării utilităţilor publice, ceea ce va asigura o aliniere mai rapidă la standardele europene;

piaţa de capital prin Bursa de Valori Mobiliare - BVM îşi va spori rolul în atragerea de fonduri pentru investiţii de la localnici şi străini, devenind un loc de plasament şi pentru economiile populaţiei;

alinierea la condiţiile de asigurare din Uniunea Europeană va încuraja libera circulaţie a persoanelor cu efect benefic pentru cei care emigrează pentru muncă sau fac turism şi afaceri;

pe măsura îmbunătăţirii infrastructurii, România va putea beneficia de poziţia sa geografică în tranzitul către Est şi Orientul Mijlociu şi de atracţiile turistice pe care le oferă Delta Dunării, Marea Neagră, munţii şi mănăstirile.

Dezavantaje:

27

Page 28: Master Politici Si Economia UE 2010

toate dezavantajele la care conduce migraţia forţei de muncă (lipsirea economiei naţionale de aportul acestora la dezvoltarea şi modernizarea sectorului serviciilor, pierderea capitalului investit în pregătirea acestora, accentuarea îmbătrânirii demografice etc.);

pierderile prin emigraţie devin importante şi datorită cuprinderii profesiunilor liberale prestatoare de servicii (arhitecţi, doctori, farmacişti, veterinari, avocaţi, asistenţi medicali ş.a.);

costurile mari pe care le implică procesul de adaptare legislativă şi instituţională în special în perioada de preaderare şi nu numai etc.

2.5.4. Libera circulaţie a capitalurilor

Libera circulaţie a capitalurilor este benefică pentru România, mai ales, pe termen mediu şi lung, principalele avantaje şi dezavantaje fiind:

Avantaje: economia naţională beneficiază de un acces sporit şi în condiţii

avantajoase (dobânzi accesibile) pe piaţa de capital comunitară într-o perioadă când fondurile proprii pentru modernizare şi adaptare la exigenţele integrării în Uniunea Europeană sunt insuficiente (datorită nivelului scăzut al veniturilor rata acumulării este mică);

agenţii economici şi persoanele fizice vor avea acces la o piaţă de capital mai ieftină, respectiv pentru constituirea de firme, efectuarea de investiţii, construirea şi cumpărarea de locuinţe prin ipotecile transfrontaliere (mult mai convenabile decât cele naţionale) etc.;

adoptarea monedei unice va aduce binefacerile stabilităţii monetare: curs de schimb stabil, inflaţie mică şi rată a dobânzilor rezonabilă, comisioane bancare corecte şi identice în zona EURO etc.;

Creşterea investiţiilor directe comunitare în ţara noastră va însemna restructurarea şi modernizarea mai rapidă a ţării şi astfel reducerea decalajului economic şi social ce separă România de celelalte ţări ale Uniunii Europene. În 2008 stocul de I.S.D. depăşea 40 mld. €, majoritatea însă provenind din privatizări, ori criza a dovedit că neimplicarea statului în economie este o greşeală. Reputatul bancher Sőros declara recent că această criză a demonstrat că piaţa liberă nu se reglează singură. Nefiind proprietar şi nici coproprietar, statul român nu are cum să impună băncilor reluarea procesului de creditare (90% din activele acestora aparţin unor bănci străine).

Armonizarea legislativă şi aplicarea acquis-ului comunitar vor conduce la alinierea ţării la exigenţele unei economii de piaţă funcţionale şi din punctul de vedere al pieţei de capital;

Posibilitatea efectuării de plasamente în străinătate cu profituri mai substanţiale decât în ţară etc.

28

Page 29: Master Politici Si Economia UE 2010

Dezavantaje: date fiind preţurile mici ale terenurilor şi pădurilor din România

este posibilă achiziţionarea lor de către străini în perioada imediat următoare expirării interdicţiei (2014) cu efectele negative ce pot decurge din aceasta;

pătrunderea de capital speculativ prin investiţii de portofoliu care prezintă riscuri importante pentru o economie fragilă ca cea românească (scurgerea de venit naţional prin retragerea de pe piaţă şi transferul în străinătate ceea ce s-a şi întâmplat în 2009);

costurile şi riscurile perioadei de armonizare legislativă şi instituţională cu acquis-ul comunitar, respectiv de implementare a acestuia;

datorită tendinţei de aliniere a preţurilor terenurilor, pădurilor şi locuinţelor la cele occidentale (concurenţa externă pe această piaţă fiind hotărâtoare) accesul românilor pe piaţa funciară şi imobiliară va fi mai dificil (în 2004, un hectar de teren arabil era de peste zece ori mai ieftin decât în Uniunea Europeană - între 200-300 € în România faţă de 2500 € în Uniunea Europeană).

29

Page 30: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul II

POLITICILE DE ACOMPANIERE A PIEŢEI INTERNE EUROPENE

2.1. Dreptul societăţilor comerciale

2.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Acquis-ul comunitar cuprinde reglementări comune pentru constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din toate ţările membre ale UE (identitatea împuterniciţilor, situaţia financiară, existenţa unui registru şi a unei publicaţii, controlul şi legalitatea actelor, audit independent, protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială, contabilitate uniformă etc.). Întreprinderile, publice sau private, trebuie să respecte regulile concurenţei ce vor fi prezentate la subcapitolul respectiv (vezi şi art. 101 şi 107*).

2.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul de implementare

Criteriile aderării au vizat întărirea capacităţii administrative a organismelor de aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială şi creşterea eforturilor de combatere a pirateriei şi a contrafacerii; îmbunătăţirea cooperării dintre poliţie, autoritatea vamală şi sistemul judiciar pentru întărirea capacităţii administrative la frontieră şi asigurarea aplicării legislaţiei specifice; intensificarea pregătirii profesionale a personalului în instituţiile implicate; De asemenea, s-au referit la completarea procesului de aliniere a legislaţiei prin adoptarea, cu precădere, a legislaţiei secundare din domeniul dreptului societăţilor comerciale.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar fără a solicita perioadă de tranziţie. Tratatul de aderare cuprinde numai referiri la dreptul de proprietate industrială şi anume:

- Conform prevederii din Anexa III referitoare la marca de comerţ comunitară „de la data aderării o marcă de comerţ comunitară înregistrată

* Tratatul de la Lisabona, pag. 116-121.

30

Page 31: Master Politici Si Economia UE 2010

sau solicitată înregistrarea înaintea datei de aderare se extinde şi la teritoriul României pentru a avea acelaşi efect în întreaga Comunitate”.

- Referirea din Anexa III la crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente, precizează că, „oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil şi a cărui primă autorizare a fost obţinută după 1 ianuarie 2000 îi poate fi acordat un certificat în România” (dacă a expirat poate fi solicitat în 6 luni de la aderare).

Idem pentru produsele fito-farmaceutice.- Referirea la desenele şi modelele industriale comunitare ale aceleaşi

Anexe precizează că „De la data aderării un desen sau un model industrial comunitar protejat sau solicitat în conformitate cu Regulamentul 6 / 2002 înaintea datei de aderare se extinde la teritoriul României pentru a avea acelaşi efect în întreaga comunitate”.

- În Anexa V se arată că titularii sau beneficiarii unui brevet de invenţie sau certificat suplimentar de protecţie pentru un produs farmaceutic înregistrat într-un stat membru la o dată când o astfel de protecţie nu putea fi obţinută în România poate beneficia de drepturile conferite de acestea.

** *

Registrul comerţului şi autoritatea de control a înregistrării firmelor s-au schimbat de la Camera de Industrie şi Comerţ la Ministerul Justiţie (ca şi în celelalte ţări din U.E.), standardele de audit au devenit conforme cu cele elaborate de Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Contabile, însă probleme sunt la impunerea legislaţiei privind drepturile de proprietate intelectuală şi industrială (prea multe bunuri piratate şi contrafăcute intră în ţară datorită slabei colaborări dintre poliţia de frontieră, autorităţile vamale şi cele judiciare).

Semnificaţia prevederilor referitoare la acest capitol este în principal aceea că U.E. a urmărit să-şi protejeze mai bine drepturile de proprietate intelectuală şi industrială, cu referire specială la medicamente.

2.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje) Avantaje: va constitui o armă eficientă de luptă contra economiei

subterane şi evaziunii fiscale şi astfel vom avea încasări la buget mai substanţiale şi angajaţi legal care să beneficieze de asigurări sociale şi de sănătate. Bani mai mulţi la buget vor însemna fonduri sporite pentru educaţie, sănătate, pensii şi investiţii în modernizarea ţării;

un mediu de afaceri stabil, mai sănătos şi predictibil care să încurajeze investiţiile interne şi externe, ceea ce va conduce la noi locuri de muncă, la restructurarea şi modernizarea mai rapidă a economiei ţării;

31

Page 32: Master Politici Si Economia UE 2010

un cadru propice unei concurenţe loiale între agenţii economici, ceea ce va fi benefic creşterii competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti, atât de necesare pentru a putea face faţă exigenţelor Pieţei Interne / Unice Europene;

va fi stimulată activitatea de inovare şi, în general, cea de creaţie printr-o protecţie reală a drepturilor de autor (proprietăţii intelectuale şi industriale);

Dezavantaje: scoaterea la suprafaţă a economiei subterane ar putea însemna

şi pierderea unor locuri de muncă, efect similar îl va avea şi competiţia pentru a face faţă presiunilor concurenţei de pe piaţa europeană;

descurajarea pirateriei şi contrafacerii, în general respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială îi va elimina pe profitorii acestui gen de activitate ilegală, însă va însemna şi o reducere a unei surse generatoare de venituri;

costurile generate de perioada de adaptare la exigenţele legale şi instituţionale comunitare care le va suporta atât economia reală (agenţii economici), cât şi statul, deci cetăţeanul.

2.2. Politica din domeniul concurenţei

2.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Cadrul legal al politicii de concurenţă este reprezentat, în special, de articolele 102-106 din Tratatul de la Lisabona* prin care sunt stabilite regulile comune din acest domeniu, de interzicerea acordurilor anticoncurenţiale, a practicilor concertate şi abuzului de poziţie dominantă, de controlare a ajutoarele de stat, de reglementare a fuziunilor etc. Ajutoarele de stat sunt reglementate prin articolele 107-109**)

Mai concret, acquis-ul comunitar se referă la: Legislaţia primară care stabileşte reguli comune pentru

întreprinderi şi ajutoare de stat, prin regulile comune din domeniul concurenţei (interzicerea acordurilor de fixare a preţurilor, producţiei, desfacerii, surselor de aprovizionare, impunerea de condiţii inegale la prestaţii egale, condiţionări ce nu au legătură cu obiectul contractului – art. 101 din Tratatul de la Lisabona).

Legislaţia secundară cuprinde:- Reglementările antitrust care interzic acordurile anticoncurenţiale,

practicile concertate şi abuzul de poziţie dominantă;

* Tratatul de la Lisabona, pag. 116-119.** Tratatul de la Lisabona, pag. 120-122.

32

Page 33: Master Politici Si Economia UE 2010

- Regulamentul furnizărilor ce vizează prevenire, crearea sau întărirea poziţiilor dominante;

- Reglementările privind liberalizarea unor sectoare economice (utilităţile publice) în care unele întreprinderi beneficiază de avantaje din partea statului;

- Reglementările privind ajutoarele de stat vizează controlul celor care depăşesc 100.000 € într-o perioadă de 3 ani, notificarea lor pe formulare standard, accelerarea procedurilor de investigare, de aplicare a deciziilor şi eventual recuperare;

- Comisia Europeană are sarcina depistării şi investigării cazurilor de distorsionare gravă a concurenţei şi poate da amenzi substanţiale, de exemplu numai în 2001 acestea au totalizat 2 mild. €, depăşindu-le pe cele aplicate în cei 42 de ani anteriori.

2.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

În cadrul criteriilor de aderare un loc important l-au ocupat: completarea cadrului legislativ, întărirea capacităţii administrative a autorităţilor din domeniul concurenţei, alinierea schemelor de ajutor incompatibile, completarea inventarului ajutoarelor de stat şi elaborarea rapoartelor anuale, conştientizarea tuturor factorilor implicaţi, intensificarea acţiunilor de pregătire profesională a personalului din domeniul judiciar şi control al concurenţei, restructurarea sectorului siderurgic ş.a.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar şi a obţinut unele amânări şi derogări cuprinse în Anexa VII-a a Tratatului de aderare.

Referitor la regulile de concurenţă Tratatul prevede:a) În Anexa V:- Se va pune la dispoziţia Comisiei, cu regularitate, o listă a

ajutoarelor de stat existente de către Autoritatea naţională şi, în cazul în care Comisia nu obiectează în termen de 3 luni de la primirea informaţiilor pentru evaluare, se consideră compatibile.

- Decizia de obiecţie din partea Comisiei înseamnă iniţierea procedurii de investigaţie şi dacă este negativă conduce şi la recuperarea ajutorului de la beneficiar, inclusiv dobânda aferentă.

- Măsurile de ajutor acordate în sectorul transporturilor sunt considerate drept ajutor „existent” până la sfârşitul celui de-al 3-lea an de la data aderării, după această dată orice ajutor considerat a fi incompatibil cu orientările comunitare se consideră drept ajutor nou şi trebuie să se conformeze acestora.

33

Page 34: Master Politici Si Economia UE 2010

- Comisia monitorizează aplicarea angajamentelor şi a legislaţiei în materie de ajutor de stat.

b) În Anexa VII se prevede:- România poate continua să acorde scutiri de la impozitul pe

profit în zonele defavorizate până la 31.12.2008 pentru 3 zone (Brad, Valea Jiului şi Bălan), 31.12.2009 pentru 22 de zone, şi 31.12.2010 pentru alte 3 zone (Cugir, Zimnicea şi Copşa Mică).

- Ajutoarele de stat pentru investiţii regionale trebuie să nu depăşească 50% intensitatea netă a acestora sau 75% în cazul IMM-urilor (numai 30% în sectorul autovehicolelor).

- Poate continua să acorde scutiri de la plata redevenţelor întreprinderilor care au semnat contracte comerciale cu administraţiile zonelor libere înainte de 1 iulie 2002, până la 31.12.2011.

- Ajutorul de stat acordat restructurării industriei siderurgice numai în anumite condiţii care vizează reducerea capacităţilor de producţie, creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată ridicată ş.a.

** *

Prevederile din Tratat referitoare la concurenţă reliefează următoarele:► Regulile privind ajutoarele de stat s-au stabilit la solicitarea

UE, reprezentând o condiţie esenţială a restructurării şi realizării unei economii funcţionale de piaţă.

► Amânările eliminării unor facilităţi fiscale (pentru zonele defavorizate, IMM-uri, zonele libere) s-au acceptat la insistenţele părţii române şi în contextul dificultăţilor prin care trece economia şi societatea românească.

► Prin Tratat s-a acordat o atenţie deosebită restructurării industriei siderurgice şi pentru faptul că aceasta se confruntă cu probleme în interiorul U.E., în bună parte datorate concurenţei externe. Dacă îmbunătăţirea eficienţei în acest sector va fi de bun augur, nu acelaşi lucru se poate spune despre reducerea drastică a capacităţii de producţie (cu 2,05 tone în perioada 1993-2008), mai ales că vor fi afectate Hunedoara şi Reşiţa, oraşe ce au deja dificultăţi în asigurarea locurilor de muncă.

► Este exagerată importanţa acordată încălcării condiţiilor stabilite acordării ajutoarelor de stat, prevăzându-se recurgerea la clauzele de salvgardare din art. 37 şi 39.

2.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Realizarea unei concurenţe reale bazată pe reguli comune celor din celelalte ţări ale U.E. reprezintă o condiţie esenţială pentru crearea unei

34

Page 35: Master Politici Si Economia UE 2010

economii de piaţă funcţionale în România, capabilă să facă faţă presiunilor concurenţiale ale Pieţei unice. Întârzierea închiderii negocierilor la acest capitol s-a datorat volumului mare al ajutoarelor de stat care, în 14 ani, au însumat 16 miliarde $ (în 2004 au fost de 1,8 miliarde $ reprezentând 3,5% din P.I.B., faţă de U.E. unde variază între 0,5 şi 1% din P.I.B.). Aceste ajutoare au fost acordate şi sectorului privat, în 2003 acesta deţinând 46% din total.

Avantaje: se vor pune bazele unei dezvoltări sănătoase şi durabile a

economiei prin rămânerea pe piaţă numai a firmelor competitive ce-şi vor dovedi eficienţa pe Piaţa unică;

concurenţă reală şi loială va stimula inovaţia, reducerea costurilor, managementul modern, creşterea eficienţei şi a competitivităţii pe piaţă.

consumatorii vor fi principalii beneficiari ai acestei competiţii întrucât vor avea acces la o ofertă largă de produse şi servicii, cu o calitate ridicată şi la preţuri rezonabile.

prin eliminarea pierderilor din economie (aşa zisele "găuri negre") şi reducerea subvenţiilor de stat pentru susţinerea firmelor ineficiente vor creşte veniturile la bugetul de stat şi implicit sumele alocate sectorului social.

Dezavantaje: concurenţă reală va conduce şi la unele falimente ceea ce va

însemna disponibilizări şi deci locuri de muncă mai puţine; un efect similar îl va avea şi privatizarea serviciilor publice care datorită numărului mare de personal au o eficienţă scăzută sau firmele care-şi justifică existenţa prin motive sociale, deja, Consiliul concurenţei a dat aviz negativ solicitărilor de ajutoare venite din partea întreprinderilor: STOFE - Buhuşi, METROREX - Bucureşti, C.E.T. - Bacău, Uzinele Sodice Govora şi ARIS - Arad;

creşterea preţurilor la unele produse şi servicii în prima parte a alinierii la exigenţele U.E. va afecta veniturile unei categorii importante a populaţiei, în special, a pensionarilor;

creşterea numărului celor care-şi pierd locul de muncă va mări povara socială a statului prin creşterea sumelor alocate plăţilor compensatorii, ajutoarelor de şomaj şi a celor sociale etc.

2.3. Politica în domeniul transporturilor

2.3.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Liberalizarea progresivă a serviciilor de transport, eliminarea distorsionării pieţei, modernizarea infrastructurii şi compatibilizarea acestui

35

Page 36: Master Politici Si Economia UE 2010

sector cu exigenţele integrării şi dezvoltării durabile constituie obiectivele politicii UE în acest domeniu.

Legislaţia comunitară se referă la fiecare tip de transport şi cuprinde numeroase regulamente şi directive care vizează: armonizarea condiţiilor de concurenţă, siguranţă şi mediu, ajutoarele de stat, tarifele, infrastructura etc.

Tratatul de la Lisabona, la art. 170 prevede că „…pentru a beneficia pe deplin de avantajele unui spaţiu fără frontiere interne, Uniunea contribuie la crearea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectoarele infrastructurilor de transporturi, telecomunicaţii şi energie*.

Orientarea cea mai recentă a fost dată de Carta albă „Politica Europeană a transporturilor până în 2010 – timpul deciziei”, adoptată în 2001 şi vizează reducerea gradului de congestionare a traficului rutier, revitalizarea transportului feroviar, utilizarea sporită a transportului maritim şi fluvial, reducerea impactului ecologic, armonizarea tehnică şi interoperabilitatea între sisteme folosind containeirizarea etc.

2.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Criteriile aderării s-au referit la: întărirea capacităţii administrative în domeniul transporturilor

rutiere, continuarea armonizării legislative (în special eliminarea practicilor discriminatorii în ceea ce priveşte taxarea) şi reutilarea vehiculelor de tracţiune româneşti cu echipamente de limitarea vitezei şi înregistrare, tahografe;

asigurarea implementării la timp a acquis-ului din domeniul siguranţei maritime şi întărirea administraţiei în domeniu;

restructurarea şi modernizarea flotei fluviale româneşti în vederea creşterii competitivităţii şi pregătirii ei pentru îndeplinirea cerinţelor tehnice din Uniunea Europeană;

transpunerea şi implementarea acquis-ului revizuit în domeniul transporturilor feroviare.

România a acceptat acquis-ul transporturilor comunitare şi prin Tratatul de aderare s-au convenit şi derogări (amânarea aplicării unor prevederi):

- În Anexa VII, se fac următoarele precizări: Până la sfârşitul celui de-al 3-lea an de la data aderării,

transportatorii stabiliţi în România sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naţional de marfă în celelalte state membre şi viceversa. La sfârşitul perioadei statele membre informează

* Tratatul de la Lisabona, pag. 163.

36

Page 37: Master Politici Si Economia UE 2010

Comisia dacă o prelungesc pentru cel mult 2 ani (în lipsa notificării se aplică Regulamentul 3118 / 1993 care permite liberul acces).

Până la sfârşitul celui de-al 5-lea an de la data aderării dacă un stat membru, care aplică Regulamentul menţionat, se confruntă cu o perturbare gravă a pieţei sale naţionale (excedent major al ofertei care ameninţă stabilitatea sau supravieţuirea financiară a transportatorilor naţionali) poate solicita Comisiei să suspende total sau parţial accesul transportatorilor români (în cazuri urgente, notificarea motivată se poate face şi după suspendare).

În această perioadă de tranziţie (2-5 ani) statele membre care nu aplică Regulamentul 3118 / 1993 pot reglementa accesul la serviciile lor de transport rutier naţional de marfă prin schimbul treptat de autorizaţii de cabotaj pe bază de acorduri bilaterale.

Până la 31.12.2013 transportatorii comunitari pot utiliza numai secţiunile nereabilitate din reţeaua românească de drumuri dacă se respectă limitele româneşti de masă pe axă în vigoare.

Începând cu data aderării nu mai poate fi impusă nici o restricţie privind utilizarea principalelor rute de tranzit (în număr de 12).

România aderă la un calendar de reabilitare a reţelei secundare de drumuri (orice investiţie cu fonduri comunitare trebuie să asigure o încărcătură cu masa de 11,5 tone pe axă) care prevede să se ajungă de la 3.916 km drumuri reabilitate în 2007 la 8.260 km în 2013.

Începând cu data aderării toate vehiculele aflate în trafic internaţional sunt supuse numai unor tarife suplimentare temporare pentru utilizarea reţelei secundare româneşti.

Nivelurile tarifelor minime prevăzute pentru vehiculele grele de marfă (Directiva 1999 / 1962) nu se aplică până la 31.12.2010 vehiculelor angajate exclusiv în operaţiuni de transport intern.

Poate menţine scutirea de TVA la transportul internaţional de călători până ce condiţiile din Directiva 2004 / 1966 sunt îndeplinite sau aceeaşi scutire o practică oricare dintre actualele state membre.

** *

Sintetizând prevederile referitoare la transporturi pot fi trase următoarele concluzii:

► Trei ani de la aderare transportatorii rutieri români (de marfă) nu au avut acces pe piaţa internă a transporturilor comunitare (şi viceversa), perioada se poate prelungi până la cinci ani (deci suntem discriminaţi). Nu li se poate însă impune un regim mai restrictiv decât cel existent la semnarea Tratatului. (25.04.2005);

► Tarifele minime existente în U.E. se vor aplica treptat, până în 2010 şi putem menţine scutirea de T.V.A. la transportul internaţional de călători.

► Dată fiind starea precară a infrastructurii rutiere poate fi

37

Page 38: Master Politici Si Economia UE 2010

considerat benefic angajamentul de reabilitare a reţelei secundare de drumuri de la 3.916 km în 2007 la 8.260 km în 2013.

2.3.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

România a moştenit o infrastructură de transport slab dezvoltată, axată pe reţeaua de căi ferate (peste 70% din transportul intern de mărfuri sau cel de persoane) cu numai 321 km de autostradă faţă de un necesar de 2500 km, şi o flotă maritimă care deşi asigura transportul majorităţii exporturilor româneşti nu avea un nivel tehnic corespunzător. Perioada de tranziţie a agravat situaţia, mai ales în cazul transportului feroviar şi al celui maritim unde flota în loc să fie modernizată a fost vândută în condiţii neelucidate nici până azi (excepţie face flota de pescuit oceanic în cazul căreia s-au găsit vinovaţii şi au fost condamnaţi). Structura volumului de mărfuri transportate la nivelul anului 2000, arăta astfel: 73,6% transport rutier, 19,7% pe calea ferată, 3,7% fluvial, 0,4% maritim şi 0,1 % aerian, situaţie care s-a menţinut şi la nivelul anului 2008.

Începerea procesului de pregătire pentru aderarea la U.E. a deschis perspectiva reconsiderării locului transporturilor în dezvoltarea economico-socială a ţării, iar sprijinul comunitar în acest domeniu s-a dovedit a fi hotărâtor, transporturile alături de agricultură şi mediu fiind principalii beneficiari ai integrării în U.E. (50% din fondurile prevăzute pentru perioada 2007-2013).

Avantaje: modernizarea infrastructurii de transport cu sprijinul comunitar, în

perioada de preaderare cu fonduri PHARE, SAPARD şi ISPA, iar după aderare cu fonduri structurale şi de coeziune socială. Numai fondurile ISPA s-au ridicat la 370 mil. € anual în perioada 2000-2006, sumă ce se va dubla din momentul aderării.

Efectele pozitive ale dezvoltării infrastructurii de transport asupra celorlalte ramuri ale economiei nu vor întârzia să apară şi avem în vedere: creşterea eficienţei activităţilor productive, comerciale şi de turism; îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a gradului de atractivitate pentru investiţii (inclusiv străine); o mobilitate mai mare pentru forţa de muncă; dezvoltarea regiunilor rămase în urmă; atenuarea diferenţelor dintre oraş şi sat; creşterea gradului de confort şi a siguranţei în timpul transporturilor etc.

creşterea numărului locurilor de muncă, mai ales în perioada de construcţie şi modernizarea infrastructurii de transport, însă şi în cea de întreţinere şi monitorizare a acesteia (de exemplu autostrada „Transilvania” va crea circa 2000 noi locuri de muncă) (la fel şi cea Bucureşti-Braşov); ridicarea nivelului de calificare a personalului antrenat în această activitate;

reducerea efortului bugetar al statului pentru realizarea unei infrastructuri care să poată face faţă exigenţelor integrării în U.E. şi de aici

38

Page 39: Master Politici Si Economia UE 2010

posibilitatea direcţionării unor fonduri sporite pentru nevoile sociale, deosebit de mari în perioada de tranziţie şi de pregătire pentru aderare, respectiv pentru integrare (pensii, ajutoare de şomaj, ajutoare sociale şi plăţi compensatorii, precum şi educaţie sau sănătate);

conectarea României la reţeaua transeuropeană va fi benefică dezvoltării viitoare şi avem în vedere:

- coridoarele terestre pan-europene: Berlin/Nürnberg – Praga – Budapesta – Bucureşti – Constanţa – Istambul – Salonic şi Helsinki – St. Petersburg – Moscova – Kiev – Chişinău – Bucureşti – Sofia – Alexandropolis;

- poziţia de tranzit între Europa şi Asia cu traversarea Mării Negre pentru ţiţeiul şi gazul metan, din zona Caucazului – Caspica;

- fluviul Dunărea – canalul Dunărea-Marea Neagră şi portul Constanţa etc. agenţii economici români pot beneficia de o infrastructură de transport

modernă care să le mărească şansele în competiţia de pe Piaţa Internă/Unică Europeană şi fără să participe la efortul investiţional de realizare a acesteia.

Dezavantaje: dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transporturi, dotarea cu

mijloace de transport şi implementarea acquis-ului comunitar necesită un efort financiar important, în special din partea statului, însă şi din partea agenţilor economici, ceea ce se va resimţi pe termen scurt şi mediu în limitarea posibilităţilor de a se aloca fonduri cât mai substanţiale nevoilor sociale, dacă ne referim la autorităţile publice şi salariaţilor, dacă-i avem în vedere pe agenţii economici. Necesarul de finanţare pentru perioada 2004-2015 a fost estimat la circa 17 mild. $ din care infrastructura feroviară 51%, rutieră 36%, a transporturilor maritime şi fluviale 9% şi cea aeriană 4%.

infrastructură la nivel european şi în România, deschiderea pieţei naţionale a transporturilor va însemna o competiţie mai acerbă din care unii agenţi economici români s-ar putea să piardă şi să iasă de pe piaţă, generând şomaj.

2.4. Politica fiscală – impozitarea

2.4.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Responsabilitatea politicii fiscale revine în principal ţărilor membre, acquis-ul comunitar vizând numai impozitele indirecte (nivelul minim al TVA – 15% cotă standard şi 5% cea redusă şi al accizelor la combustibili, alcool, ţigări, gaze naturale, cărbuni şi electricitate).

2.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Criteriile la impozitare s-au referit la:

39

Page 40: Master Politici Si Economia UE 2010

asigurarea alinierii legislative, acordându-se o atenţie deosebită exceptărilor de la plata T.V.A.-ului, condiţiilor de rambursare şi de acordare a cotei zero precum şi nivelului accizelor, structurii acestora şi exceptării de la plată;

compatibilizarea legislaţiei existente şi viitoare cu principiile Codului de conduită pentru impozitarea afacerilor;

întărirea capacităţii administrative şi a procedurilor de control, cu accent deosebit pe colectarea taxelor, constituirea Registrului contribuabilului şi rambursarea T.V.A.-ului, elaborarea Strategiei Administraţiei Fiscale, elaborarea Codului de etică şi a măsurilor de aplicare, evaluarea cerinţelor de personal din sistemul de impozitare, elaborarea şi implementarea unui sistem de formare profesională;

dezvoltarea unui sistem IT care să permită schimbul electronic de date cu UE şi statele membre, mai ales în ce priveşte colectarea TVA (0,50% revenind bugetului UE).

România a acceptat acest acquis şi a obţinut o serie de derogări prezentate în Tratatul de aderare în maniera următoare:

- În Anexa III se precizează că se poate aplica o cotă redusă a accizei de 50% la alcoolul etilic în cazul distilăriilor şi consumului personal.

- În Anexa VII se prevăd următoarele: Se poate menţine scutirea de TVA la transportul internaţional de

călători până la data când condiţiile stabilite de Directiva 66 / 2004 vor fi îndeplinite, sau aceeaşi scutire o aplică oricare din actualele state membre.

Referitor la ţigarete (Directiva 117 / 2003) România putea amâna până la 31.12.2009 aplicarea accizei minime totale la preţul de vânzare cu amănuntul la ţigaretele din categoria de preţ cea mai vândută.

Până la 31.12.2010 poate să nu aplice sistemul comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din diferite state membre (Directiva 49 / 2003). Cota de impozit în perioada respectivă nu trebuie să depăşească însă 10 %.

Referitor la impozitarea produselor energetice şi a energiei electrice (Directiva 96 /2003) pot fi aplicate următoarele perioade de tranziţie:

până la 01.01.2011 alinierea la benzina fără plumb, respectiv la 359 € pentru 1000 litri.

până la 01.01.2013 la motorină când nivelul minim trebuie să fie de 330 € / 1000 litri.

până la 01.01.2010 să aibă loc alinierea nivelului de impozitare a gazului natural utilizat pentru încălzirea în scopuri necomerciale.

până la 01.01.2010 alinierea la păcura grea utilizată în termoficare. de la 01.01.2007 impozitarea produselor din păcură nu putea fi mai

mică de 13 € / 1000 kg.

40

Page 41: Master Politici Si Economia UE 2010

până la 01.01.2010 să aibă loc alinierea la nivelele minime de impozitare la energia electrică.

De menţionat că, în 2009, datorită crizei economico-financiare care a condus la reducerea încasărilor bugetare, guvernul a fost nevoit să mărească rapid accizele la ţigări şi alcool.

Semnificative pentru politica fiscală sunt:► Alinierea la nivelul minim de accizare existent în U.E. se va face

treptat: benzină 2011, motorină 2013, păcură 2010, gaze naturale şi energia electrică 2010, ţigaretele 2009 şi alcoolul produs pentru consum propriu până în 2015.

► Dacă până la aderare România aplica accize numai la alcool, tutun şi combustibili, integrarea în U.E. a extins categoria produselor accizate şi la electricitate, gaze naturale şi cărbuni.

Fiscalitatea este atributul autorităţilor naţionale şi de aceea introducerea cotei unice de impozit de 16% nu a întâmpinat opoziţia UE, însă nu au ezitat să arate în ultimul raport de evaluare că a condus la reducerea încasărilor bugetare cu circa un miliard de euro (estimare la care au ajuns şi experţii FMI). Menţionăm că, în majoritatea celorlalte ţări, impozitarea veniturilor este progresivă, cota unică fiind adoptată de numai câteva ţări şi unele dintre ele, fie au renunţat, fie au majorat-o.

** *

Administraţiile financiare pentru a răspunde pe deplin exigenţelor comunitare ar trebui să aibă o solidă bază legală şi autonomie, să fie auditate intern şi extern, personalul să fie corect, imparţial, onest, profesionist şi de încredere, să păstreze confidenţialitatea datelor şi să aibă un schimb eficient de informaţii la nivel naţional şi european. Legea răspunderii fiscale adoptată în 2010 la insistenţele FMI şi ale Comisiei Europene, sperăm să îmbunătăţească gradul de colectare a impozitelor şi taxelor şi să reducă evaziunea fiscală.

2.4.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Avantaje: va avea o contribuţie majoră la crearea unui mediu de afaceri

sănătos în care competiţia să devină efectivă şi realmente benefică celor competitivi; în acest sens se va înscrie în special eliminarea actualelor discriminări (scutirile, amânările, restituirile şi reeşalonările la toate categoriile de impozite) şi predictibilitatea sistemului fiscal (care din păcate se lasă aşteptată);

va încuraja restructurarea şi modernizarea economiei, specializarea pe produse care le cere piaţa, sunt competitive şi astfel dezvoltarea să devină durabilă;

41

Page 42: Master Politici Si Economia UE 2010

va conduce la creşterea veniturilor bugetare ale statului, deci a posibilităţii acestuia de a răspunde nevoilor sociale şi de investiţii în lucrări de interes public.

relaxarea fiscală, întărirea controlului, eliminarea discriminărilor şi schimbarea de atitudini (formarea responsabilităţii) vor conduce la reducerea economiei subterane, a corupţiei şi a evaziunii fiscale (fenomene alarmant de mari, în cazul României, numai economia subterană ar deţine o treime din P.I.B, mai mult decât reprezintă veniturile statului din P.I.B., care abia ajung la 31-32% faţă de 42% media europeană).

Dezavantaje: alinierea la nivelele de taxare din U.E. va conduce la creşterea

preţurilor şi tarifelor, ceea ce va avea un impact negativ asupra nivelului de trai, mai ales că veniturile nu ţin pasul cu inflaţia;

unii agenţi economici, urmare a introducerii standardelor europene în acordarea ajutoarelor de stat fiscale, vor fi eliminaţi de pe piaţă, alimentând astfel armata de şomeri şi povara socială a statului;

îşi vor reduce competitivitatea (ca preţ) acele produse şi activităţi care din 2007 nu vor mai beneficia de scutiri şi reduceri de TV A şi accize;

se vor scumpi unele importuri care nu vor mai beneficia de scutirea de TV A, de exemplu materiile prime şi materialele destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la efectuarea importului şi bunurile importate de instituţiile publice.

2.5. Uniunea Economică şi Monetară

2.5.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Acquis-ul comunitar vizează: asigurarea independenţei Băncilor Naţionale, interzicerea finanţării de către acestea a sectorului public şi obiectivul principal să fie stabilitatea monetară şi a preţurilor, liberalizarea mişcărilor de capital şi coordonarea politicilor economice ale ţărilor membre.

Tratatul de la Lisabona stabileşte că orientările generale sunt convenite în cadrul Consiliului (art. 120-121), ţările trebuie să evite deficitele excesive (art. 126) şi euro să devină monedă unică (art. 119)*.

Condiţiile de convergenţă macro – economică pentru adoptarea monedei unice EURO sunt: inflaţie de cel mult 1,5% peste media celor 3 ţări care au inflaţia cea mai mică, rata dobânzilor pe termen lung să nu depăşească cu mai mult de 2% media a 3 ţări cu dobânda cea mai mică; deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, datoria publică să nu reprezinte mai mult de 60% din PIB şi în ultimii 2 ani să nu-şi fi devalorizat

* Tratatul de la Lisabona, pag. 127-134.

42

Page 43: Master Politici Si Economia UE 2010

moneda faţă de EURO. Din păcate, unele ţări care au adoptat EURO, nu au putut respecta indicatorii bugetari, iar criza izbucnită în 2008 şi generalizată în 2009, a mărit numărul ţărilor care nu respectă condiţiile de convergenţă macroeconomică. De exemplu, în 2008 au avut deficite bugetare de 7,1% Irlanda, 5% Grecia, 4,7% Malta, 3,8% Spania şi 3,4% Franţa. Recordul a fost atins de Irlanda, Marea Britanie şi Grecia cu 11-13% în 2009. România a înregistrat în 2009 un deficit de 8,2% (după statele EUROSTAT).

2.5.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România a acceptat în totalitate acquis-ul comunitar şi în conformitate cu articolul 5 al Tratatului de aderare „participă la Uniunea Economică şi Monetară de la data aderării în calitate de membru care beneficiază de derogare” (nu adoptă moneda EURO); şi-a propus să introducă moneda EURO în 2015, însă, criza actuală ar putea conduce la amânarea acestei date.

** *

Important de reţinut din acest capitol este faptul că întrunirea condiţiilor pentru a putea adopta moneda unică va mai cere timp şi eforturi de macrostabilizare ce s-ar putea să dureze, în cazul României, cel puţin opt ani de la data aderării.

2.5.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Avantaje: se vor realiza condiţiile unei economii de piaţă funcţionale de care

să beneficieze pe termen mediu şi lung categorii de populaţie cât mai largi; creşterea economică şi structura acesteia vor fi în consonanţă cu

exigenţele noii diviziuni internaţionale a muncii (specializare orientată de piaţă, posibilităţi şi eficienţă) ceea ce va da mai multă siguranţă viitorului acesteia şi locurilor de muncă;

coordonarea şi monitorizarea multilaterală vor asigura coerenţă, profesionalism şi evitarea derapajelor în politica economică şi monetară naţională;

spiritul de solidaritate din cadrul U.E. va ajuta la depăşirea eventualelor momente de criză, fără ca populaţia să suporte aceleaşi consecinţe ca în situaţia în care România n-ar face parte din U.E. criza actuală dovedind acest lucru;

stabilitatea monetară şi a cursului de schimb vor conduce la o monedă naţională stabilă (cu perspectiva convertibilităţii acesteia) şi o

43

Page 44: Master Politici Si Economia UE 2010

inflaţie cât mai apropiată de cea a U.E. unde este situată în jur de 2% faţă de 4-5% în România sau o dobândă de referinţă a B.N.R. mai apropiată de media U.E. (sub 2%) şi nu cea mai mare din U.E. (7,0% în 2010).

însănătoşirea finanţelor publice (reducerea şi eliminarea arieratelor, diminuarea economiei subterane şi evaziunii fiscale, colectarea mai bună a impozitelor, etc.) vor însemna venituri mai mari la buget şi astfel fonduri sporite pentru obligaţiile sociale ale statului;

generalizarea treptată a plăţilor cu bani electronici şi carduri va contribui la prevenirea circulaţiei falsurilor, datorate şi ponderii mari pe care o au în prezent operaţiunile cu numerar (12% din tranzacţiile româneşti, faţă de 5% în U.E. şi 3% în S.U.A.). Comerţul electronic mondial se ridică deja la 200 miliarde de EURO şi se estimează că în 5 ani o treime din tranzacţiile bancare să devină virtuale1;

eficientizarea instituţiilor statului din acest domeniu prin dotarea lor, claritatea şi stabilitatea regulilor, profesionalizarea cadrelor (cu asistenţă comunitară);

introducerea EURO de către România va însemna exigenţe sporite (îndeplinirea celor 5 criterii) însă şi avantaje pe măsură: dispariţia riscului valutar şi a costurilor de conversie între valute, creşterea transparenţei preţurilor şi a comparabilităţii acestora, reducerea instabilităţii şi creşterea acurateţei previziunilor, stimularea investiţiilor etc.;

concurenţa şi competiţia de pe piaţa internă vor creşte, însă într-un mediu de afaceri stabil şi predictibil, ceea ce va însemna şi creşterea gradului de atractivitate a economiei româneşti pentru investitorii interni şi externi.

Dezavantaje: reducerea şi eliminarea arieratelor ar putea duce la închiderea unor

capacităţi de producţie a căror viabilizare nu este posibilă, fapt ce ar însemna creşterea şomajului şi a cheltuielilor publice cu cei disponibilizaţi (oricum mai reduse decât cele cu menţinerea artificială în activitate a celor neviabile);

renunţarea la pârghia de promovare a exporturilor prin deprecierea monedei naţionale va crea dificultăţi (reducerea competitivităţii ca preţ) unor exportatori, în special celor care se aprovizionează, cu prioritate de pe piaţa internă;

căile clasice, specifice ţărilor subdezvoltate, folosite pentru macrostabilizare, creştere economică şi sporire a competitivităţii externe nu vor mai fi utilizate (deprecierea monedei naţionale, creşterea deficitului bugetar şi a datoriei publice, inflaţia şi dobânzile ridicate) ceea ce va crea dificultăţi de adaptare agenţilor economici neobişnuiţi cu rigorile comunitare;

1 „L’Europe: un espace pour la recherche” broşură U.E. – pag.11

44

Page 45: Master Politici Si Economia UE 2010

până la stabilizarea economico-monetară completă, este posibilă intrarea unor capitaluri speculative care să influenţeze negativ resursele valutare ale ţării, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani;

în prima etapă de după aderare unele preţuri şi tarife ar putea să crească (în special la utilităţile publice şi produsele agro-alimentare).

2.6. Statistica

2.6.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Legătura dintre Piaţa Internă / Unică Europeană şi statistică rezultă din faptul că evaluarea, implementarea şi monitorizarea pieţei se face pe bază de date şi de aceea statisticile comunitare trebuie să aibă la bază standarde comune, iar principiile autonomiei, transparenţei, relevanţei, credibilităţii, proporţionalităţii ş.a. să fie respectate. Existenţa unor bune informaţii statistice este necesară monitorizării evoluţiilor şi politicilor economico-sociale din ţările membre, fără date corecte nu se pot elabora strategii durabile.

2.6.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare, stadiul implementării

România a acceptat în totalitate acquis-ul comunitar şi s-a angajat să efectueze întreaga armonizare legislativă şi instituţională până la data aderării, inclusiv îmbunătăţirea calităţii statisticilor prin asigurarea resurselor umane şi a calificării necesare.

S-a aliniat exigenţelor comunitare, există în continuare rămâneri în urmă în domeniile agriculturii, turismului şi cel al dezvoltării statisticii regionale.

2.6.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

O statistică credibilă şi făcută profesional este indispensabilă oricărei societăţi şi cu atât mai mult celei româneşti care se află în plin proces de modernizare şi eficientizare, iar uneori, ca şi mass-media, a fost instrument de manipulare politică.

Avantaje: după o lungă perioadă de falsificare şi manipulare prin statistică sunt

create condiţiile ca aceasta să-şi joace rolul de oglindă a realităţii şi de bază a unor decizii corecte la nivelul macro şi micro-economic;

adoptarea unor standarde comune cu cele ale U.E. va permite comparaţii pertinente şi absolut necesare pentru aprecierea corectă a situaţiei economico-sociale a ţării şi a agenţilor economici; cunoscând realitatea şi prin raportarea la ceilalţi, deciziile se iau mai rapid şi în cunoştinţă de cauză;

45

Page 46: Master Politici Si Economia UE 2010

adaptarea legislativă şi instituţională la acquis-ul comunitar şi în special implementarea acestuia va avea şi un rol educativ pentru toţi participanţii la acest proces (furnizorii datelor, procesatorii şi utilizatorii acestora);

din 1991 până în 2004 s-a beneficiat, din parte U.E., de un sprijin financiar de cca 25 mil. Euro, marea parte a acestor bani fiind folosiţi pentru modernizarea infrastructurii statistice (informatizare);

contribuţia pe care o poate aduce statistica scoaterii la suprafaţă a economiei subterane şi la combaterea evaziunii fiscale.

Dezavantaje: un efort investiţional pentru stat şi pentru agenţii economici;În ce priveşte bugetul public se are în vedere în special organizarea

celor două recensăminte, co-finanţarea proiectelor realizate cu fonduri comunitare şi organizarea celor 8 centre regionale;

ieşind la suprafaţă realităţile mascate de statistici incorecte ar putea prejudicia politic pe cei care le-au manipulat, şi economic pe cei care le-au folosit pentru avantaje nemeritate.

2.7. Energia

2.7.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Reglementările şi directivele comunitare din domeniul energiei se referă la concurenţă şi subvenţii, piaţa internă a energiei, siguranţa aprovizionării, eficienţa energetică, dezvoltarea de surse noi, promovarea interconectării reţelelor energetice (art. 194 din Tratatul de la Lisabona)*, obligativitatea existenţei stocurilor strategice (să asigure consumul pe cel puţin 90 de zile), energia nucleară, protecţia mediului etc.

Pasul cel mai important în direcţia unei politici energetice comune a fost făcut în 1988 prin adoptarea „Cartei albe a energiei” şi în 2007 prin stabilirea unui program de creştere a ponderii energiei regenerabile la 20% în 2020.

2.7.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Printre condiţiile aderării au figurat: elaborarea şi aplicarea unei strategii în domeniul energetic care să

acorde o atenţie deosebită îmbunătăţirii eficienţei energetice şi utilizării surselor de energie regenerabile;

alinierea sectorului energetic cu cel din piaţa internă prin crearea unui operator independent în sistemul distribuţiei şi transportului energiei

* Tratatul de la Lisabona, pag. 176

46

Page 47: Master Politici Si Economia UE 2010

electrice, eliminarea distorsiunii preţurilor, deschiderea progresivă a pieţei, asigurarea unor mecanisme eficiente de reglementare;

introducerea unui program de reducere a costurilor şi arieratelor, alinierea la prevederile U.E. referitoare la stocul de siguranţă;

implementarea recomandărilor din raportul Consiliului asupra „Siguranţei nucleare în contextul extinderii UE”.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar şi s-a angajat să-l respecte de la data aderării cu excepţia de amânare prevăzută în Anexa VII a Tratatului de aderare, conform căreia „asigurarea unui stoc minim de ţiţei şi / sau produse petroliere pentru un consum mediu intern pe 90 de zile se va realiza până la 31. 12. 2011, începând cu 68,75 zile la 01.01.2007, 73,00 la 31.12.2007, 77,25 la 31.12.2008, 81,50 la 31.12. 2009, 85,45 la 31.12. 2010 şi la 90,00 zile la 31.12.2011”. Menţionăm că, o asemenea derogare au obţinut majoritatea ţărilor care au aderat în 2004, iar Cehia şi Estonia în plus, amânarea liberalizării pieţei interne a energiei.

** *

Este un domeniu care ridică în continuare probleme, dovadă că a făcut obiectul unei atenţionări din partea Comisiei U.E. în 2009. Sectorul energetic a trecut printr-o succesiune de reorganizări şi decizii contradictorii, nu avem o strategie pe termen mediu şi lung, preţurile nu reflectă costurile şi nu se stabilesc liber pe piaţă (aici s-a născut butada „băieţilor deştepţi”), autoritatea de reglementare este slabă, eficientizarea centralelor electrice se tot amână etc.

2.7.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Participarea României la piaţa energetică comunitară din postura de posesor a unor surse, însă insuficiente pentru acoperirea necesarului intern, cu o industrie care utilizează energia în mod ineficient şi producători de energie cu tehnologii învechite, ridică multe probleme de apreciere a impactului aderării la U.E.

Avantaje: sprijinul comunitar, financiar şi tehnic, este indispensabil

restructurării şi modernizării sectorului energetic pentru a-l face compatibil ca nivel de eficienţă cu cel comunitar; efortul investiţional fiind deosebit de mare, cu resursele interne foarte limitate de care dispunem, eficientizarea sectorului energetic s-ar fi întins pe durata a câtorva decenii. În perioada 2007-2013 fondurile alocate eficientizării energeticii româneşti se ridică la 560 mil €);

47

Page 48: Master Politici Si Economia UE 2010

participarea la Programele comune din domeniul energiei (de exemplu Programul cadru 2003 – 2006 cu un buget de 215 mil. €, vizează utilizarea raţională, sursele noi şi regenerabile, aspectele energetice ale transportului, siguranţa aprovizionării şi protecţia mediului)1;

rezolvarea, tot cu sprijin comunitar, a problemelor de mediu create de sectorul energetic;

îmbunătăţirea infrastructurii energetice prin construirea unor magistrale de transport care să conecteze România la reţeaua europeană, ceea ce va da mai multă siguranţă aprovizionării cu energie şi eventual valorificarea la export a unor excedente. În acest sens, poate fi menţionat proiectul „NABUCCO” pentru conducta de gaz din Caucaz până în Austria, via România;

deschiderea pieţei concurenţei externe va stimula competiţia şi astfel oferta pentru utilizatori va deveni mai competitivă (tarife mai mici, cum s-a întâmplat în Spania la energia electrică);

prin creşterea investiţiilor străine în sectorul energetic se va asigura eficientizarea sectorului şi o mai bună valorificare a resurselor interne de petrol şi gaze naturale;

prin introducerea normelor comunitare se va realiza o mai mare siguranţă utilizatorilor de aparate electrice, se va reduce poluarea şi risipa de energie;

consumurile specifice de energie pe unitate de produs se vor reduce şi astfel va creşte competitivitatea acestora.

Dezavantaje: efortul investiţional din partea statului şi al agenţilor economici

pentru a face faţă exigenţelor acquis-ului comunitar va fi mare şi astfel vor fi afectate programele sociale în cazul statului şi dezvoltarea afacerilor în cazul agenţilor economici; Costurile implementării Directivei privind centralele mari de ardere din sectorul energetic sunt estimate la 64-192 mil. € anual pentru perioada 2004-2021;

pe termen scurt vor creşte preţurile şi tarifele pentru a se apropia de cele comunitare, ceea ce va avea impact negativ asupra aspiraţiilor de prosperitate ale populaţiei;

deschiderea pieţei energetice naţionale concurenţei externe ar putea conduce la eliminarea de pe piaţă a agenţilor economici români necompetitivi, cu efect negativ asupra ratei şomajului.

1 Petre Prisecaru (coord.), Politici comune ale Uniunii Europene, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 291-292.

48

Page 49: Master Politici Si Economia UE 2010

2.8. Politica industrială

2.8.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Această politică nu beneficiază de reglementări speciale, fiind influenţată de acquis-ul celorlalte sectoare, în viitor, însă, urmare Tratatului de la Lisabona (art. 119-122*), coordonarea în acest sector se va intensifica. În perioadele în care unele industrii (siderurgică, minieră, construcţii navale, textile şi confecţii, ş.a.) au avut dificultăţi s-au întreprins măsuri comune pentru sprijinirea acestora.

Prima referire la politica industrială comună într-un tratat este cel al UE de la Maastricht şi reluată în cel de la Lisabona (art. 173**) care enunţă printre obiective: asigurarea condiţiilor necesare competitivităţii industriale pe o piaţă deschisă şi concurenţială prin accelerarea adaptării industriei la cerere, crearea unui mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării IMM-urilor, încurajării cooperării dintre firme, sprijinirea cercetării, educaţiei şi dezvoltării tehnologice etc.

2.8.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Criteriile aderării: Revizuirea politicii şi a legislaţiei în vederea îmbunătăţirii accesului

întreprinderilor – mai ales a celor mici şi mijlocii – la finanţarea investiţiilor; Implementarea unei strategii de creştere a competitivităţii, bazate pe

principiile economiei de piaţă, care să includă programele de restructurare sectorială; Continuarea procesului de privatizare. România a acceptat în întregime orientările UE în materie de

politică industrială şi s-a angajat să le aplice de la data aderării.

2.8.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Poziţia actuală a industriei în economia românească este foarte importantă, deoarece deţine 26% din PIB, 41% din forţa de muncă ocupată şi 96% din exporturi. Dezvoltarea autarhică a acesteia şi nivelul de competitivitate scăzut al produselor realizate atârnă încă greu în procesul de adaptare la exigenţele comunitare. Efectele pozitive ale eforturilor ce se fac în prezent se vor vedea abia pe termen lung şi ne referim aici la condiţiile de muncă şi de trai ale românilor. La nivelul UE industria deţine numai 20% din PIB, însă şi 18% din exporturile mondiale de bunuri industriale, faţă de 12% SUA sau 8% Japonia. Industria comunitară este deosebit de competitivă la

* Tratatul de la Lisabona, pag. 127-130.** idem, pag. 165-166.

49

Page 50: Master Politici Si Economia UE 2010

telefonia mobilă, automobile, chimie şi aeronautică, însă mai puţin competitivă la electronică, informatică şi echipamente de birou.

Avantaje: realizarea obiectivelor politicii industriale prezentate, coordonarea

acestei politici în cadrul U.E., încadrarea acesteia în tendinţele prezente şi viitoare din Europa şi din lume, în final eficientizarea industriei (specializarea după criterii economice) va însemna o dezvoltare sănătoasă şi durabilă, cu efecte benefice pentru cei ce vor lucra în acest sector şi pentru viitorul economico-social al ţării;

întrucât 75% din comerţul exterior al României se desfăşoară cu cele 26 de ţări membre ale U.E. este importantă pentru evaluarea impactului asupra anumitor sectoare industriale, modul cum a evoluat raportul dintre exporturi şi importuri în ultimii ani.

Avantajul comparativ judecat numai după această evoluţie conduce la concluzia că sectoarele avantajate de aderare vor fi cele cu un raport supraunitar respectiv: industria textilă, a confecţiilor şi încălţămintei, industria lemnului şi mobilei şi industria siderurgică. Adâncind analiza vom constata că şi alte produse aparţinând celorlalte sectoare vor avea de câştigat, în topul produselor exportate figurează: benzinele, îngrăşămintele, rulmenţii, navele, tractoarele, părţile pentru tractoare, PVC, grâul, obiectele din sticlă, firele şi cablurile izolate, autoturismele, maşinile de terasare, maşinile unelte ş.a.

Alte avantaje la care ar putea conduce aderarea sunt: asistenţa financiară nerambursabilă, lărgirea cooperării industriale, ameliorarea calităţii, stimularea creşterii competitivităţii, afluxul sporit de investiţii străine, accesul mai uşor la tehnologii, pregătirea mai bună a cadrelor, accesul fără obstacole pe piaţa comunitară, creşterea eficienţei exporturilor. De exemplu, pentru creşterea eficienţei economice sunt prevăzute fonduri de la U.E. de 700 mil €, în perioada 2007-2013.

Dezavantaje: efortul financiar important făcut de stat pentru menţinerea în

activitate (din motive sociale) a unor întreprinderi neviabile, reducându-i astfel posibilitatea de investiţii şi de acoperire la nivelul corespunzător a unor nevoi sociale;

restructurarea industriei prin închiderea tuturor capacităţilor neperformante va mări numărul celor disponibilizaţi şi astfel cheltuielile statului pentru ajutoare de şomaj şi plăţi compensatorii (oricum însă mai mici decât cele cu menţinerea lor în activitate);

adaptarea la exigenţele comunitare va fi costisitoare şi dificilă pentru agenţii economici privaţi (deţin deja jumătate din restanţele la bugetul de stat), de aceea, unii vor da faliment, cu efectele nefavorabile cunoscute (disponibilizări şi neplata datoriilor la buget);

50

Page 51: Master Politici Si Economia UE 2010

prin introducerea tarifului vamal comun sporeşte sensibil şi concurenţa importurilor din ţările terţe (de exemplu, media taxelor vamale la cap. 84 se reduce de la 12,5% la 1,7%, iar în cazul ţărilor în curs de dezvoltare beneficiare de S.G.P. taxele vamale sunt „0”);

prin intrarea României în U.E. aderă totodată la Acordul OMC privind achiziţiile publice ceea ce va spori gradul de liberalizare al acestora şi este îngreunat accesul firmelor locale;

România pierde statutul de beneficiară de S.G.P., facilitate la exportul său în ţări ca S.U.A., Canada, Japonia, Elveţia, Norvegia, Australia, Noua-Zeelandă, Fed. Rusă, Belarus şi Kazahstan. De asemenea, renunţă la Acordul privind sistemul global de preferinţe comerciale între ţările în curs de dezvoltare şi la Protocolul privind negocierile comerciale între ţările în curs de dezvoltare (Protocolul celor 16 – GATT), înţelegeri care facilitau comerţul din ţările membre.

2.7.9. Întreprinderile mici şi mijlocii

2.9.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Nu există un acquis specific IMM-urilor ci numai programe multianuale (5 ani) de sprijinire a acestora.

IMM-urile deţin 2/3 din forţa de muncă ocupată în U.E. şi realizează 60% din valoarea adăugată, există peste 20 milioane şi începând cu 1983 primesc un sprijin substanţial, al 4-lea Program multianual (2001-2005) având un buget de 90 mil. €. Cel pentru perioada 2006-2012 aproape că şi-a dublat fondurile.

2.9.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România s-a angajat să respecte standardele europene în materie şi să sprijine în continuare IMM-urile, inclusiv cu fonduri bugetare. Ca şi în U.E. peste 2/3 din cei peste 600 mii de agenţi economici sunt micro-întreprinderi şi I.M.M.-uri. În perioada actuală de criză s-a creat şi un fond de garantare a creditelor contractate de către acestea.

2.9.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Avantaje: acest capitol, al IMM-urilor, face parte dintre cele la care nu se pot găsi

dezavantaje, iar avantajele sunt atât de evidente încât nu necesită prea multe exemple, cel mai important constă în zecile de milioane de € care au contribuit la înfiinţarea şi consolidarea a sute şi mii de IMM-uri în România;

suplinirea cu sprijinul U.E. a lipsei de fonduri şi experienţă a fost esenţială pentru dezvoltarea acestui sector al economiei, deosebit de

51

Page 52: Master Politici Si Economia UE 2010

important pentru tranziţia la economia de piaţă (99% din totalul IMM-urilor sunt private) şi rezolvarea într-o oarecare măsură a problemelor sociale care au însoţit această tranziţie (şomaj şi sărăcie);

au constituit exemplu de management eficient pentru întreprinderile de stat şi mobilizator (factor de presiune) în acţiunea de restructurare şi privatizare a sectorului de stat.

Dezavantaje:Dezavantajele nu rezultă din acţiunea în sine ci din faptul că nu toate

iniţiativele de creare a IMM-urilor s-au înscris în parametri (exigenţele) unei economii de piaţă şi astfel au intrat în categoria datornicilor la stat şi la bănci, iar în final şi-au încetat activitatea (falimentul fiind în unele privinţe mai negativ într-o economie în tranziţie ca cea românească decât într-o economie de piaţă consolidată cum este cea comunitară). Criza din 2009-2010 a afectat, în special, aceste întreprinderi, aproape un sfert dintre ele încetându-şi activitatea.

2.10. Ştiinţa şi cercetarea

2.10.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

La dezvoltarea pieţei interne europene o contribuţie importantă având-o rezultatele cercetării, în ultimele decenii, prin programe multianuale (5 ani) ştiinţa şi cercetarea s-au bucurat de un sprijin tot mai substanţial. Nu există însă un acquis specific.

Deşi nu există reglementări specifice (exceptând EURATOM) mai toate tratatele s-au referit la activitatea de cercetare-dezvoltare, iar, ultimul dintre acestea, cel de la Lisabona, stabileşte că, Uniunea are ca obiectiv: (art. 179 din Tratatul de la Lisabona*) „consolidarea bazelor sale ştiinţifice şi tehnologice prin crearea unui spaţiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice să circule liber” – ţinta finală fiind creşterea competitivităţii.

Programele cadru multianuale au avut printre priorităţi: tehnologia informaţiei, ştiinţele vieţii, genoamele şi biotehnologia, schimbările climatice, neotehnologiile, noile materiale şi tehnologii, aeronautica, siguranţa alimentară ş.a. Bugetul programului al VII-lea (2007-2013) se ridică la 53 mild. € (5% din total).

2.10.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România a acceptat orientările în materie şi va participa la Programele din domeniul cercetării-dezvoltării.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 168.

52

Page 53: Master Politici Si Economia UE 2010

** *

Dacă în UE se alocă cercetării 2,4% din PIB (3% în Japonia şi 2,8% în SUA), în România se alocă numai 0,2% în 2006 şi 0,4% în 2007 şi 2008, în 2009-2010 fondurile alocate au fost sub cele din 2008.

2.10.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Avantaje: Ca şi în cazul altor capitole ale integrării şi de această dată se poate

spune că România nu va avea decât de câştigat de pe urma aderării la U.E., pe scurt, principalele avantaje fiind:

revigorarea activităţii de cercetare din România prin participarea cercetătorilor la proiectele finanţate integral sau parţial (50%) din fondurile U.E., ceea ce va însemna locuri de muncă specifice mai multe şi venituri mai mari pentru cei implicaţi. De exemplu, informatica, domeniu în care se pare că avem şanse, a primit 3,6, mld. € (22% din total) în perioada 2002-2006 şi au sporit în următorul Program; tradiţie şi şanse se pare că avem şi în domeniul cercetării nucleare, al sănătăţii, aeronauticii, ş.a.;

degrevarea bugetară pentru stat şi firme datorită trecerii unor activităţi de cercetare da la nivel naţional la cel comunitar, eliminării paralelismelor, cooperării intracomunitare, beneficierii de rezultatele obţinute pe plan european, etc.;

creşterea calităţii şi a rezultatelor cercetării româneşti prin accesul la aparatura de ultimă generaţie, pregătirea cercetătorilor autohtoni în centrele comunitare sau ale ţărilor dezvoltate şi asistenţa tehnică de care se va beneficia în cadrul proiectelor comune.

Dezavantaje: unele institute şi centre de cercetare ce nu se pot înscrie în

strategia de cercetare-dezvoltare a U.E. (dacă nu se pot reprofila) îşi vor înceta activitatea şi unii cercetători îşi vor pierde locurile de muncă;

statul va fi nevoit să sporească fondurile alocate şi în cazul unor resurse limitate oferite de bugetele de austeritate ale ultimilor ani, ar putea fi afectate alte sectoare (dacă nu vor fi cele sociale, cu siguranţă vor fi cele de dezvoltare-modernizare, respectiv investiţiile).

2.11. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei

2.11.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Acquis-ul din acest domeniu se referă în special la monitorizarea funcţionării sistemului, creşterea competitivităţii acestuia în condiţiile liberalizării pieţei şi globalizării, implementarea de reguli specifice sectoriale şi promovarea unei competiţii corecte.

53

Page 54: Master Politici Si Economia UE 2010

2.11.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România s-a angajat să-l asimileze şi aplice până la data aderării, să liberalizeze piaţa telecomunicaţiilor şi să înfiinţeze o autoritate de reglementare, ceea ce s-a şi realizat.

2.11.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Progresele rapide în asimilarea şi implementarea acquis-ului comunitar dovedesc că s-a înţeles importanţa telecomunicaţiilor şi ale I.T. pentru viitorul economico-social al ţării. În sprijinul acestei aprecieri vin şi progresele din ultimii ani: numărul abonaţilor la telefonia fixă a crescut de la 3,3 mil. în 1998 la 4,5 mil. în 2004, al celor la telefonia mobilă de la 250.000 în 1997 la 7,0 milioane în 2004, al abonaţilor la cablu TV de la 2,4 mil. în 1999 la 4,0 în 2004, iar al utilizatorilor de Internet de la 2% în 1998 la 30% în 2004. În perioada 2005-2008 creşterile au fost şi mai mari, cu toate acestea mai sunt multe lucruri de făcut pentru a aduce acest sector la nivel european.

Avantaje: sprijin comunitar, de ordin financiar şi tehnic, pentru aducerea

telecomunicaţiilor şi I.T. la standardele comunitare; principalele programe fiind: consolidarea ANRC (2001) printr-o finanţare de 2,8 mil. € din Programul PHARE (investiţii şi asistenţă tehnică), asistenţă pentru comunicaţiile electronice şi serviciile poştale în valoare de 2 mil. € din Programul PHARE (2003) etc. Pentru perioada 2007-2013 fondurile prevăzute se ridică la 336 mil €.

în afara programelor bilaterale România poate participa la cele comunitare, cazul Programului „CONTENT” adoptat în 2001, care are un buget de 100 mil. €;

de extinderea, modernizarea şi eficientizarea sectorului vor beneficia toţi agenţii economici şi persoanele fizice, care vor avea şansa unor servicii mai prompte, de calitate şi la tarife rezonabile (la telefonia mobilă ROAMING au scăzut substanţial în 2009);

dezvoltarea sectorului telecomunicaţiilor şi I.T. va avea un impact pozitiv asupra tuturor celorlalte sectoare, inclusiv asupra serviciilor, turismului şi nivelului de ocupare a forţei de muncă;

va conduce la creşterea gradului de atractivitate pentru investitorii interni şi externi (de exemplu, în 2003 cele mai multe investiţii străine au fost focalizate pe segmentul comunicaţiilor electronice datorită liberalizării acestei pieţe).

Dezavantaje: efortul investiţional pe care-l antrenează pentru stat şi agenţii

economici, alinierea la standardele comunitare şi extinderea reţelei respective.

54

Page 55: Master Politici Si Economia UE 2010

2.12. Protecţia mediului înconjurător

2.12.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Instrumentele legislative comunitare din domeniul mediului sunt numeroase şi detailate, referindu-se la calitatea apei şi a aerului, administrarea deşeurilor şi produselor chimice, poluarea industrială, protecţia împotriva radiaţiilor, ocrotirea sănătăţii, conservarea naturii şi utilizarea raţională a resurselor. Principiile sunt: prevenţia, combaterea la sursă şi responsabilităţii (poluatorul plăteşte).

Principalele etape ale acestei politici au fost: în 1987, prin Actul Unic European, problemele de mediu devin

parte componentă a politicii comunitare; în 1993 prin Tratatul de la Maastricht mediul devine prioritate a

U.E., lucru reiterat şi de Tratatul de la Amsterdam (1997); în 2003 este adoptată Strategia Europeană pentru mediu şi

sănătate; în 2007, problemele de mediu, datorită schimbărilor climatice,

revin din nou în atenţia U.E., asociindu-le şi cu sursele de energie.Acestea se regăsesc şi în ultimul Tratat al Uniunii Europene, cel de la

Lisabona, care stabileşte printre obiective: conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, ocrotirea sănătăţii, utilizarea prudentă a resurselor naturale şi lupta împotriva schimbărilor climatice*. Al 6-lea plan intitulat „Mediu 2010, viitorul nostru, alegerea noastră” vizează: stoparea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze în atmosferă (amenzile fiind de 50 – 100 euro/to), protejarea solului împotriva eroziunii şi a poluării, reducerea raportului dintre utilizarea resurselor şi creşterea deşeurilor (cu 20% până în 2010 faţă de 2000 şi 50% până în 2050), stoparea pierderii biodiversităţii etc.

Tratatul de la Lisabona, prin art. 191**, prevede şi posibilitatea invocării unei clauze de salvgardare care să permită măsuri provizorii de protecţie a mediului în cazuri deosebite.

2.12.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Recomandările din criteriile de aderare s-au referit în special la: finalizarea transpunerii şi începerea aplicării acquis-ului în sectoarele:

legislaţiei orizontale (evaluarea impactului de mediu), managementului deşeurilor, calităţii apei, controlul poluării industriale şi al managementului riscului;

întărirea capacităţii administrative la nivel naţional şi local;

* Tratatul de la Lisabona, pag. 173.** idem.

55

Page 56: Master Politici Si Economia UE 2010

integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în definirea şi implementarea altor politici sectoriale, în vederea promovării unei dezvoltări durabile.

România a solicitat o serie de exceptări de la acquis-ul respectiv, cele mai importante pe care le-a obţinut sunt:

- În Anexa VII la punctul 9 privind mediul sunt prezentate o serie de derogări de la Directiva 1882 / 2003 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea şi distribuţia carburanţilor, în felul acesta nu s-au aplicat pe teritoriul României până în 2009, prevederile acestei Directive.

- Referitor la managementul deşeurilor (Regulamentul 2557/2001) sunt stabilite următoarele:

toate transporturile către România de deşeuri destinate recuperării trebuie notificate până la 31.12.2011; autorităţile române pot formula obiecţii (sunt enumerate aceste deşeuri şi se precizează că acest termen poate fi prelungit până cel târziu la 31.12.2015).

termenul de atingere a obiectivului global de recuperare sau incinerare în instalaţii cu recuperare de energie este 31.12.2011, pentru o categorie de ambalaje 31.12.2013 şi o altă categorie 2012.

obiectivul de reciclare a plasticului trebuie atins până la 31.12.2011 pentru o categorie de plastic şi 31.12.2013 pentru altă categorie.

obiectivul de reciclare a sticlei va trebui atins la 31.12.2013. obiectivul de reciclare a plasticului, luând în considerare exclusiv

materialul reciclat sub formă de plastic, va fi atins la 31.12.2013. obiectivul de reciclare a lemnului va fi atins la 31. 12. 2011. România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor

depozitate în cele 101 depozite municipale cu respectarea unor cantităţi maxime anuale care pornesc de la 3.470.000 tone în 2006 şi ajung la 1.210.000 tone în 2016.

nu se aplică cerinţele UE privind deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de la suprafaţă până în 2013.

România este obligată să atingă un nivel mediu de colectare separată a cel puţin 4 kg pe cap de locuitor de deşeuri de echipamente electrice şi electronice provenind din gospodăriile populaţiei, precum şi nivelurile de recuperare, refolosire, şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor.

România este obligată să furnizeze Comisiei, la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport privind punerea treptată în aplicare a celor stabilite (conformarea sa cu obiectivele intermediare).

- Referitor la calitatea apei s-a stabilit că nu se aplică: valorile limită pentru evacuările de cadmiu şi mercur, până la

31.12.2009 unui număr de 27 de instalaţii industriale.

56

Page 57: Master Politici Si Economia UE 2010

valorile limită de lindan, până la 31.12.2009 unui număr de 3 întreprinderi, printre care şi OLTCHIM – Rm. Vâlcea.

valorile limită pentru evacuările de hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, dicloretan, tricloretilenă şi triclorbenzen, până la 31.12.2009, la un număr de 21 de unităţi printre care şi OLTCHIM – Rm. Vâlcea, ARPECHIM –Piteşti şi CELHART DONARIS – Brăila.

cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor urbane reziduale până la 31.12.2018, respectiv aglomerările urbane cu un echivalent locuitor de până la 10.000 până la 31.12.2013 şi până la 31.12.2015 cele cu peste 10.000, procentul de tratare a apelor reziduale urmând să crească de la 61% în 2010 la 80% în 2015 în primul caz şi de la 51% la 77% în al 2-lea.

valorile limită privind calitatea apei destinate consumului uman până la 31.12.2010 pentru oxidabilitate în aglomerările cu cel puţin 10.000 locuitori, 31.12.2010 pentru oxidabilitatea şi turbiditatea în cele cu 10.000 – 100.000 locuitori; 31.12.2010 pentru oxidabilitate, amoniu, aluminiu, pesticide, fier şi mangan în aglomerările cu peste 100.000 locuitori; 31.12.2015 pentru amoniu, nitraţi, turbiditate, aluminiu, fier, plumb, cadmiu şi pesticide în cele cu sub 10.000 locuitori şi 31.12.2015 pentru amoniu, nitraţi, aluminiu, fier, plumb, cadmiu, pesticide şi mangan în aglomerările de 10.000 – 100.000 locuitori. Un număr de 1908 localităţi se vor conforma în proporţie de 97,7 – 100% până la 31.12.2010.

- Cu privire la poluarea industrială se prevede încadrarea treptată în normele comunitare (Regulamentul 1882/2003) până 31.12.2015 a unui număr de 195 instalaţii, printre acestea se află şi SUINTEST – Oarja – Argeş, HOLCIM – Câmpulung Argeş, Avicola – Costeşti Argeş, CRUCIANI IMPEX – Deduleşti Brăila, CORMEVSE România Argeş, U.S.G. – Rm. Vâlcea, Complexul de porci – Brăila, ARPECHIM –Piteşti, HADITON GRUP – Argeş, LAMINORUL Brăila, OLTCHIM – Rm. Vâlcea, ARO Câmpulung Argeş.

- Obligaţia de a raporta Comisiei, până la finele primului trimestru al fiecărui an, situaţia inchiderii instalaţiilor neconforme pentru tratarea termică a deşeurilor periculoase şi a cantităţilor de deşeuri medicale tratate în cursul anului anterior.

- Valorile limită ale emisiilor de dioxid de sulf vor fi atinse până la 31.12.2011 de alte 7 termocentrale (printre care CET – Govora nr.3, Rm. Vâlcea) 31.12.2012 de 3 termocentrale şi 31.12.2013 de 12 termocentrale (şi Govora nr. 2). Pe durata acestei perioade de tranziţie emisiile totale se vor reduce de la 540.000 tone SO2 / an în 2007 la 148.000 tone SO2 / an în 2013.

- Valorile limită a emisiilor de dioxid de azot vor fi atinse până la 31.12.2011 de alte 17 unităţi (printre care CET nr. 1 – Brăila şi CET nr. 3 Govora Rm. Vâlcea), 31.12.2012 de 4 unităţi, 31.12.2013 de 9 unităţi (printre care ELECTROCENTRALE – Brăila şi CET nr. 2 – Govora Rm.

57

Page 58: Master Politici Si Economia UE 2010

Vâlcea). Pe durata acestei tranziţii emisiile totale nu pot depăşi 128.000 tone/an în 2007, 125.000 în 2008, 114.000 în 2010 şi 112.000 în 2013.

- Valorile limită a emisiilor de pulberi vor fi atinse până la 31.12.2010 şi de alte de 6 unităţi (printre care şi CET – Govora, Vâlcea), 31.12.2013 de 4 unităţi. Emisiile tuturor unităţilor vor fi de 38.600 tone / an în 2007, 33.800 în 2008, 23.200 în 2010 şi 15.500 în 2013.

- Valorile limită a emisiilor de oxizi de azot aplicabile de la 01.01.2016 instalaţiilor cu putere termică nominală mai mare 500 MWt nu se aplică în România până la 31.12.2017 la un număr de 6 unităţi, emisiile totale urmând să fie 80.000 tone/an în 2016 şi 74.000 tone / an în 2017.

- La 01.01.2011 va fi trimis Comisiei un plan actualizat care să includă investiţii şi etape clare pentru alinierea treptată la acquis a instalaţiilor rămase neconforme. În caz că măsurile sunt insuficiente se poate declanşa procedura de sancţionare.

Capitolul de mediu este cel la care şi celelalte foste ţări socialiste care au aderat la U.E. în 2004, au obţinut numeroase derogări (de la 3 la 11 ani).

** *

Monitorizarea implementării acquis-ului la datele convenite lasă însă de dorit, aşa se explică titlurile de presă „România = o groapă de gunoi, un W.C. în aer liber şi o ţară a câinilor vagabonzi”. Sunt exagerări. Dar adevărul este că multe oraşe nu au gropi de gunoi ecologice şi nici W.C.-uri publice (inclusiv capitala). Până la 16 iulie 2009, cele 165 de depozite municipale care nu răspund standardelor europene şi cele 2000 de gropi comunale trebuiau ecologizate, ceea ce nu s-a întâmplat, punând Comisia Europeană în situaţia de a declanşa infringementul (sancţionarea). Responsabili suntem toţi, dar, mai ales, cei pe care i-am ales să ne guverneze pe plan central şi local.

Semnificaţia prevederilor Tratatului privitoare la mediu poate fi rezumată la următoarele:

► Mediu numără printre cele mai multe derogări de la acquis-ul comunitar, alături de agricultură, deţinând două treimi din numărul total, ceea ce dovedeşte că este sectorul cu cele mai mari şi costisitoare probleme ce nu pot fi rezolvate într-un timp scurt şi fără eforturi deosebite.

► Normele comunitare de mediu vor fi aplicate treptat, tranziţia putând dura până în:

2009 – emisiile de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea şi distribuţia combustibililor;

2015 – transporturile de deşeuri destinate recuperării; 2013 – recuperarea, reciclarea sau incinerarea deşeurilor; 2016 – reducerea deşeurilor din depozitele municipale; 2013 – reducerea deşeurilor lichide depozitate

58

Page 59: Master Politici Si Economia UE 2010

2008 – colectarea a 4 kg/locuitor de deşeuri electrice şi electronice; 2015 – calitatea apei; 2017 – poluarea industrială (deşeuri şi emisii).► Respectarea angajamentelor prevăzute în Tratat vor fi

monitorizate şi în 2011 se va prezenta un plan actualizat cu instalaţiile rămase neconforme standardelor europene şi măsurile de rigoare (nerespectarea poate atrage sancţiuni).

2.12.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Dacă luăm în calcul numai fondurile uriaşe necesare rezolvării în timp a problemelor de mediu şi cele 11 excepţii, conştientizăm ce importanţă are pentru cetăţenii României integrarea în U.E. Numai aderând la U.E. şi cu sprijinul acesteia se vor putea rezolva gravele probleme de mediu moştenite de la industrializarea socialistă.

Avantaje: în 15-20 de ani calitatea mediului din România va fi comparabilă

cu cea din U.E., ceea ce va însemna şi o protecţie a sănătăţii populaţiei la standarde ridicate, deci principalii beneficiari vor fi cetăţenii;

fondurile substanţiale, din partea U.E. (8,6 mld. € în perioada 2004-2021), pentru finanţarea proiectelor de protecţie a mediului vor reduce efortul financiar public-privat, permiţând alocări mai mari pentru alte priorităţi (sociale şi investiţionale);

schimbarea treptată a mentalităţilor şi a atitudinilor faţă de problemele de mediu (un spirit mai responsabil), atât la nivel de agent economic, cât şi la cel de cetăţean.

Dezavantaje: un efort financiar important din partea statului întrucât investiţiile sunt atât

de mari încât nu pot fi acoperite prin fonduri comunitare sau împrumuturi (luând în calcul şi faptul că proiectele de mediu nu aduc profituri). De exemplu, pentru 2004-2006 a fost necesară suplimentarea bugetelor locale cu 83,9 mil. € pentru epurarea apelor uzate, 47,8 pentru apa potabilă, 39,4 mil. € pentru depozitarea deşeurilor, 11,6 mil. € pentru incinerarea deşeurilor şi 4,6 mil. € pentru instalaţiile mari de ardere. Pentru 2004-2021 efortul bugetar este estimat la 16,2 mld. € din care agenţii economici 10,5 şi statul 5,7. Experţii estimează un necesar de fonduri de circa 29,5 mild. € pentru perioada 2009 – 2021 din care statului i-ar reveni 19,5%, U.E. 28,8%, 35,8% agenţilor economici şi 15,9% altor surse (împrumuturi).

unele unităţi de producţie existente pentru a respecta condiţiile de mediu vor trebui să facă investiţii importante fiindcă în caz contrariu se vor închide, generând şomaj şi apelare la importuri dacă produsele lor erau destinate pieţei interne (sau reducerea exporturilor dacă se desfăceau pe piaţa externă).

întreprinderile nou create vor lua în calcul protecţia mediului (tehnologii nepoluante – mai scumpe) ceea ce s-ar putea să le reducă eficienţa, mai ales dacă nu au o piaţă sigură şi o concurenţă flexibilă.

59

Page 60: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul III

POLITICA VAMALĂ ŞI RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE

3.1. Uniunea vamală

3.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Pe piaţa internă comunitară circulând liber mărfurile importate, acestea sunt supuse unor reglementări şi standarde comune, respectiv unui regim vamal comun, asigurat atât de Tariful Vamal Comun cât şi Codul Vamal Comunitar.

Aşa cum s-a mai arătat la subcapitolul privind libera circulaţie a mărfurilor, Uniunea Vamală s-a realizat foarte rapid, însă în etape, printre ultimele fiind 1993 când se elimină controalele la frontierele interne; 1994 intră în vigoare codul vamal comun; 2002 şi 2007 se adoptă programe de eficientizare a vămilor (ţinta fiind cele de la graniţele externe ale U.E.), iar Tratatul de la Lisabona (art. 37*) precizează că statele nu au dreptul „de jure sau de facto, direct sau indirect să controleze, să conducă sau influenţeze în mod semnificativ importurile sau exporturile dintre ţările membre”.

În relaţiile cu terţii, politica comercială a avut o evoluţie continuă, obiectivul fiind promovarea comerţului intra si extra-comunitar pe baza liberului schimb. Totuşi, au existat perioade când a practicat şi o politică protecţionistă începând cu oţelul şi cărbunele, continuând cu agricultura, textilele şi confecţiile, autoturismele, TV, rulmenţii, maşinile de scris electronice, motocicletele şi unele produse de înaltă tehnologie etc.

Protecţionismul comunitar este de natură tarifară (media taxelor vamale la produsele industriale este de sub 4% şi numai 280 de poziţii tarifare au o taxă vamală de peste 50% - din cele circa 10.000, iar la cele agricole de 17%) şi netarifară (licenţe, contingente, restrângeri voluntare, prelevări variabile, măsuri antidumping şi taxe compensatorii, standarde şi norme, proceduri birocratice, reguli de origine etc)

3.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Recomandările punctuale la acest capitol au vizat continuarea eforturilor de implementare a politicii de etică vamală; aplicarea măsurilor de reducere a timpului de aşteptare la frontieră, a celor de combatere a

* Tratatul de la Lisabona, pag. 80.

60

Page 61: Master Politici Si Economia UE 2010

trecerii peste frontieră a mărfurilor piratate şi falsificate precum şi a celor de luptă împotriva criminalităţii economice şi a crimei organizate; consolidarea capacităţii administrative şi operaţionale prin întărirea cooperării dintre servicii, evaluarea cerinţelor de resurse umane şi dezvoltarea unui sistem centralizat de pregătire profesională; accelerarea implementării IT în administraţia vamală.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar şi s-a angajat să-l aplice până la data aderării, prevederile din Tratatul de aderare cu privire la Uniunea Vamală fiind cele din Anexa V şi anume:

- Mărfurile care la data aderării se găsesc în depozit temporar ori se află în curs de transport sunt libere de taxe vamale şi alte măsuri vamale.

- Dovada originii preferenţiale (comerţul cu ţările terţe, inclusiv Turcia, cel din cadrul Acordurilor preferenţiale privind agricultura şi produsele din cărbune şi oţel) este acceptată cu unele condiţii:

să derive din acordurile sau înţelegerile încheiate cu UE dovada originii şi documentul de transport să fie emise până cel

târziu în ziua anterioară aderării dovada originii să fie remisă autorităţilor vamale în termen de 4 luni

de la data aderării.- Depozitul temporar şi regimurile vamale care au început înainte

de aderare încetează sau se încheie în condiţiile legislaţiei comunitare, iar dacă dau naştere unei datorii vamale (taxe vamale de import) aceasta este cea din Tariful Vamal Comunitar, suma plătită fiind considerată sursă proprie a U.E.

- În cazul antrepozitului vamal, dacă datoria vamală se determină la data acceptării şi a fost înaintea aderării trebuie să rezulte din legislaţia aplicabilă înainte de data aderării.

- Idem, în cazul perfecţionării active şi admiterii temporare, cu deosebirea că se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate în condiţiile legislaţiei comunitare de la data aderării.

- La perfecţionarea pasivă se aplică principiul „mutatis mutandis” exporturilor temporare de mărfuri care au fost exportate temporar înainte de data aderării.

- Autorizaţiile acordate înainte de data aderării pentru regimurile vamale menţionate sunt valabile până la expirarea lor sau un an după data aderării, oricare dintre aceste date ar fi prima în ordine cronologică.

- Recuperarea datoriilor vamale inclusiv rambursarea şi remiterea unor drepturi, se efectuează în condiţiile legislaţiei comunitare, însă dacă au luat naştere înainte de data aderării în condiţiile respective (cele naţionale în vigoare înainte de aderare).

61

Page 62: Master Politici Si Economia UE 2010

** *

Deşi au trecut trei ani de la aderare infracţiunile vamale sunt ridicate, dovadă că graniţa externă este permisivă şi nu întâmplător a apărut ideea unei poliţii comunitare la graniţele externe ale U.E.

Prevederile din Tratat la acest capitol reglementează în special statutul mărfurilor aflate într-o situaţie de tranziţie în momentul aderării (în timpul transportului, într-un depozit vamal sau perfecţionare activă / pasivă, precum şi problema originii preferenţiale (mărfurile importate din ţările care beneficiază de acest regim din partea U.E.)

3.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Uniunea vamală fiind legată de Piaţa Internă / Unică Europeană, multe dintre avantajele şi dezavantajele prezentate la capitolele privind libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor sunt valabile şi aici. De aceea, nu le vom repeta şi vom insista pe impactul specific dat de politica vamală.

Avantaje: principalii beneficiari vor fi consumatorii care ani în şir au fost

„invadaţi” cu produse de proastă calitate, majoritatea contrafăcute. Odată introduse regulile comunitare acestea nu vor mai putea fi importate şi astfel vom avea garanţia că ceea ce cumpărăm nu ne pune în pericol nici sănătatea şi nici siguranţa;

contribuie la realizarea unui mediu de afaceri mai coerent, stabil şi predictibil, agenţii economici având la îndemână un tarif şi regulament vamal clar, integrat, actualizat şi publicat;

se înlătură posibilitatea de corupţie generată de instabilitatea cadrului legislativ, maniera discreţionară de aplicare, lipsa de transparenţă, slaba informatizare şi controlul neeficient;

poziţia de graniţă externă a U.E. poate crea avantajul unei porţi de intrare pentru bunurile extracomunitare din Estul Europei şi Orientul Mijlociu (mai ales dacă infrastructura de transport se va moderniza rapid);

asistenţa financiară primită din partea U.E., care până în 2004 s-a ridicat la 32 mil. €;

beneficiile pe care le aduce accesul liber pe o piaţă de dimensiunile celei a U.E. (495 mil. locuitori în 2009).

Dezavantaje:un efort financiar important din partea statului pentru a crea o

administraţie a vămilor modernă şi eficientă, o frontieră sigură; reducerea eficienţei unor exportatori sau importatori care au

beneficiat de o serie de facilităţi vamale (scutiri, reduceri, amânări, etc.);

62

Page 63: Master Politici Si Economia UE 2010

pierderea avantajului de a mai beneficia de S.G.P. din partea unor ţări ca: S.U.A., Japonia, Canada, Australia, Norvegia, Elveţia şi Noua Zeelandă;

reducerea nivelului de protecţie al economiei naţionale prin tariful vamal întrucât taxele vamale la importul din ţările terţe s-au redus odată cu aplicarea din 2007 a Tarifului Integrat Comun (media taxelor vamale de la 15,6% la 4,2% la produsele industriale şi de la 38,2% la 9,4% la cele agricole);

3.2. Relaţii externe

3.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Politica comercială externă este de competenţa UE şi diferă de la o categorie de ţări la alta, reglementarea relaţiilor economice cu ţările terţe făcând obiectul a numeroase tratate şi acorduri bilaterale sau multilaterale (în special cele din cadrul GATT / OMC).

Tratatul de la Lisabona (art. 210*) prevede că, „Uniunea şi statele membre îşi coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare şi se pun de acord cu privire la programele de asistenţă”. U.E. deţine peste 50% din ajutorul public pentru dezvoltare şi 45% din investiţiile străine directe, beneficiarele fiind şi ţările terţe.

3.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar şi s-a angajat să-l respecte întocmai de la data aderării. În acest sens, Tratatul de aderare prevăzând:

- La art.3, România „aderă la convenţiile şi protocoalele enumerate în Anexa I. iar Consiliul efectuează adaptările necesare acestei aderări”.

- La art. 6, „Acordurile sau convenţiile” încheiate de Uniune cu unul sau mai multe state terţe şi organizaţiile internaţionale sunt obligatorii şi se angajează să adere la acestea prin intermediul unor protocoale încheiate de Consiliu şi negociate de Comisie. Aderând la acestea beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi actualele state membre.

- La art. 6, paragraful 5, România „aderă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific – A.C.P., pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000”.

Paragraful 6 „se angajează să adere la Acordul privind Spaţiul Economic European”.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 185.

63

Page 64: Master Politici Si Economia UE 2010

Paragraful 7 „De la data aderării aplică acordurile şi înţelegerile bilaterale în materie de produse textile încheiate de Uniune cu ţări terţe”. Restricţiile cantitative vor ţine seama de aderare şi pot fi negociate înainte de data aderării.

Paragraful 8 „Restricţiile cantitative ale UE la importurile de oţel şi produse siderurgice se adaptează în funcţie de cele româneşti efectuate în decursul ultimilor ani” iar modificările necesare se negociază înainte de data aderării.

Paragraful 9 „Acordurile privind pescuitul încheiate înainte de aderare cu ţări terţe sunt gestionate de Uniune”

Paragraful 10 „România se retrage din orice acord de liber schimb încheiat cu ţări terţe, inclusiv din Acordul Central European de Comerţ Liber – CEFTA”. Ia măsurile necesare pentru a elimina incompatibilităţile constatate în acordurile încheiate cu ţările terţe, dacă întâmpină dificultăţi se retrage din acestea.

Paragraful 11 „România aderă la acordurile interne încheiate de actualele state membre”.

Paragraful 12 „Ia măsurile necesare pentru a-şi adapta, dacă este cazul, poziţia faţă de organizaţiile şi acordurile internaţionale la care Uniunea sau alte state membre sunt membre/părţi”.

- Convenţiile la care face referire articolul 3 al Tratatului (Anexa I) privesc legea aplicabilă contractelor, eliminarea dublei impuneri, protejarea intereselor financiare ale UE, constituirea EUROPOL, utilizarea tehnologiei informaţiei de către vămi, combaterea corupţiei, asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, decăderea din dreptul de a conduce autovehicule şi asistenţa juridică reciprocă în materie penală.

** *

Asocierea acestui capitol cu Uniunea Vamală se explică prin aceea că se referă la relaţiile economice ale U.E. cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale, ambele făcând parte din politica comercială comună. Semnificaţia celor prevăzute de Tratat este următoarea:

► Din momentul aderării România aplică toate acordurile şi înţelegerile externe ale U.E.; un impact mai important avându-l cele din domeniul textil şi siderurgic.

► România trebuia să-şi reconsidere cadrul juridic al relaţiilor economice externe cu ţările care nu fac parte din U.E.

► Importantă este schimbarea statutului din ţara beneficiară a S.G.P. (Sistemul Generalizat de Preferinţe) în ţară donatoare de S.G.P.

► România a aderat la toate înţelegerile convenite între ţările membre ale U.E.

3.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)64

Page 65: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul „Relaţii externe” se interferează cu cele privind libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor sau uniunea vamală, de aceea, majoritatea avantajelor şi a dezavantajelor au fost deja prezentate la capitolele respective

Subliniem câteva dintre ele:Avantaje: economia de scară pe care o oferă accesul liber pe o piaţă de

dimensiunile celei europene, care absoarbe 75% din exporturile României; beneficiile pe care le aduce indirect economiei româneşti concurenţa

căreia trebuie să-i facă faţă în cadrul Pieţei Interne / Unice Europene (accentuarea caracterului de economie funcţională de piaţă);

produsele româneşti vor pătrunde mai uşor în zonele şi ţările ce au încheiat Acorduri de liber schimb cu U.E.;

interesele economice externe vor fi mai bine apărate făcând parte din U.E.;

asistenţa primită din partea U.E. pentru modernizarea mecanismelor de implementare a politicii comerciale comune.

principalii beneficiari vor fi consumatorii având acces la o gamă mai largă şi de bună calitate, de bunuri şi servicii etc.

Dezavantaje: reducerea gradului de protecţie a economiei naţionale, datorită

nivelului mai scăzut al taxelor vamale şi a introducerii schemelor S.G.P. ale U.E., din momentul aderării (2007);

posibila majorare a preţurilor şi tarifelor (utilităţi) pentru a se alinia celor din U.E.;

majorarea importurilor cu efect negativ asupra balanţei comerciale şi de plăţi etc.

65

Page 66: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul IV

POLITICA ÎN DOMENIUL AGRICULTURII ŞI PESCUITULUI

4.1. Agricultura

4.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Adoptarea unei Politici Agricole Comune – P.A.C. – a fost stabilită de Tratatul de la Roma (1957) şi s-a realizat rapid prin cele 3122 de reglementări (cca. 40% din aquis-ul comunitar). Principiile acestei politici sunt: unicităţii pieţei şi a preţurilor, preferinţei pentru produsele comunitare, solidarităţii financiare în susţinerea acestei politici şi coresponsabilităţii în finanţarea stocurilor. Obiectivele stabilite şi prin art. 39 al Tratatului de la Lisabona* sunt: creşterea productivităţii, asigurarea unui nivel de trai echitabil agricultorilor, stabilizarea pieţei şi siguranţa aprovizionării, preţuri rezonabile pentru consumatori, ş.a.

Până în prezent principalul instrument de susţinere a P.A.C. a fost sistemul de garantare a preţurilor prin Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii – F.E.O.G.A. – înfiinţat în 1962, însă, în viitor, plăţile directe către agricultori vor ocupa locul principal şi se va acorda o atenţie sporită dezvoltării rurale.

4.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Principalele recomandări în cadrul criteriilor de aderare s-au referit la: pregătirea structurilor administrative necesare elaborării, implementării, coordonării, monitorizării, controlului şi evaluării programelor de dezvoltare rurală finanţate de Uniunea Europeană; întărirea structurilor administrative în vederea îmbunătăţirii capacităţii de formulare a politicilor şi de analiză economică; aplicarea mecanismelor de coordonare specifice Politicii Agricole Comune, în special a sistemului integrat de administrare şi control, inclusiv a sistemului de identificare şi înregistrare a animalelor şi a sistemului de identificare a parcelelor de pământ; constituirea registrului viticol şi a unui sistem de control în sectorul viti-vinicol; alinierea legislaţiei în domeniul veterinar şi fitosanitar şi modernizarea inspecţiei, în special la frontiera externă.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 81.

66

Page 67: Master Politici Si Economia UE 2010

Pentru România negocierile la acest capitol au fost dificile, dovadă că au început în 2002 şi s-au încheiat în 2004 cu o serie de exceptări şi perioade de tranziţie prevăzute în Tratatul de aderare.

Articolul 41 al Tratatului prevede că, în cazul în care sunt necesare măsuri tranzitorii pentru a sprijini tranziţia la P.A.C. (organizarea comună a pieţei, aplicarea normelor comunitare în materie veterinară, fito-sanitară şi siguranţă a alimentelor etc.), comisia putea interveni într-un termen de 3 ani de la data aderării.

În anexa a III – a Tratatului există următoarele prevederi: se recunosc câteva denumiri de origine la unele băuturi şi tutun; pragul de procesare la roşii a fost stabilit la 50 to anual; se acordă, de la data aderării, dreptul la plantaţii noi pentru

viticultură, de 2830,5 ha; valoarea medie a ajutorului comunitar de 120,75 euro care se

înmulţeşte cu suprafaţa naţională garantată; plăţile directe către agricultori să fie introduse din 2007 şi exprimate

în procente din nivelul comunitar: 25% în 2007, 30% în 2008, 35% în 2009, 40% în 2010, 50% în 2011, 60% în 2012, 70% în 2013, 80% în 2014, 90% în 2015 şi 100% începând cu 2016. Aceste plăţi directe pot fi completate din fonduri naţionale încât sprijinul să reprezinte cel mult 55% din nivelul plăţilor directe din UE stabilite la 30.04.2004, în 2007; 60% în 2008 şi 65% în 2009, iar începând cu 2010 până la 30% peste nivelul menţionat

schema unică de plată pe suprafaţă este valabilă până la finele lui 2009, urmând să se treacă la schema unică de plată pe fermă;

plafoanele naţionale pentru plăţile directe, calculate după procentele stabilite (25% în 2007, 30% 2008 etc. – până la 100% în 2016), sunt: 440,0 mil. Euro în 2007, 527,9 în 2008, 618,1 în 2009, 706,4 în 2010, 883,0 în 2011, 1059,6, în 2012, 1236,2 în 2013, 1412,8 în 2014, 1589,4 în 2015 şi 1766,0 începând cu 2016 (circa 10 mld. € în total);

suprafeţele de culturi arabile de bază naţionale şi producţiile de referinţă sunt: 7.012.666 ha, cu 2650 kg/ha;

cantitatea de referinţă naţională (cota de producţie) este la lapte de vacă de 3.057.000 to;

cota de zahăr este stabilită la 109.164 t, cea de izoglucoză la 9981 to, iar importurile de zahăr brut la 329.636 to.

plafoanele ajutoarelor comunitare pentru seminţe vor fi de 4,4 mil. € în perioada 2007-2016 şi de 750.000 mil. € anual după 2016;

În anexa VII, la punctul 5 „Agricultura”, se completează prevederile din acest domeniu cu următoarele:

Dreptul de replantare (înlocuire) prin defrişarea varietăţilor hibride este de 30.000 ha, poate fi utilizat până la 31 XII 2014 şi exclusiv pentru

67

Page 68: Master Politici Si Economia UE 2010

„vitis vinifera” (viţă nobilă). Această reconversie nu primeşte ajutor comunitar iar cel de stat nu poate depăşi 75% din costul total pe plantaţie.

Normele speciale de igienă a alimentelor de origine animală (Regulamentul 852 şi 853/2004) au putut fi amânate până la 31.12.2009.

În anexa VIII există următoarele prevederi referitoare la dezvoltarea rurală: Se acordă un sprijin pentru fermele de semi-subzistenţă (care

produc în primul rând pentru consumul propriu, dar comercializează o parte din producţie), dacă prezintă un plan de afaceri (de viabilitate cu necesar de investiţii, obiective şi etape). Analiza acestui plan se face după 3 ani şi dacă nu a fost îndeplinit nu se restituie ajutorul dar nici un sprijin suplimentar nu se primeşte. Sprijinul se acordă anual sub forma unei sume forfetare, nu poate fi pe un termen mai mare de 5 ani şi este de 1000 € anual.

Idem pentru constituirea şi administrarea grupurilor de producători cu condiţia să fie recunoscuţi oficial între data aderării şi 31.XII.2009. Sprijinul se acordă în tranşe anuale pentru primii 5 ani şi se calculează pe baza producţiei comercializate anual şi nu va depăşi 5% (primul an), 5% (al doilea an), 4% (al treilea an), 3% (al patrulea an), şi 2% (al cincilea an) din valoarea acesteia în cazul în care este de cel mult 1.000.000 € anual şi 2,5%, 2,5%, 2%, 1,5%, 1,5%, în cazul în care depăşeşte această valoare. Sumele ce se pot acorda sunt descrescătoare, respectiv 100.000 € în primul şi al doilea an, apoi 80.000, 60.000 şi 50.000.

Se acordă sprijin pentru investiţii exploataţiilor agricole a căror viabilitate economică la data dării în folosinţă a investiţiei poate fi demonstrată şi poate reprezenta 50% din valoare, respectiv 60% în zonele defavorizate şi 55% respectiv 65% dacă investiţiile sunt efectuate de fermieri tineri.

Pentru perioada 2007-2013 sprijinul UE pentru ansamblul măsurilor de dezvoltare rurală se va face în conformitate cu Regulamentul 1260/1999 şi dispoziţiile generale privind Fondurile structurale, iar în zonele corespunzătoare Obiectivului nr.1 contribuţia financiară a UE poate ajunge la 85% pentru măsurile agro-ecologice şi privind bunăstarea animalelor, respectiv la 80% pentru alte măsuri, sau la nivelul procentelor prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.

În declaraţia comună privind dezvoltarea rurală se prevăd la secţiunea garantare a FEOGA, următoarele alocări de fonduri: 577 mil. € pentru 2007, 770 pentru 2008 şi 961 pentru 2009 (în total 2308 mil. €).

** *

Agricultura este capitolul speranţei pentru cei peste 35% din locuitorii României a căror existenţă este legată de această activitate. De reţinut fiind următoarele:

► plăţile directe către agricultorii români vor fi introduse eşalonat,

68

Page 69: Master Politici Si Economia UE 2010

începând cu 2007 când vor reprezenta 25 % din cele primite de fermierii comunitari şi terminând cu 2016 când vor avea acelaşi nivel (de exemplu, în 2004 fermierii comunitari primeau 18 € pentru hectarul cultivat cu cereale sau peste 200 € pentru vitele mari – vaci de lapte, tăuraşi, etc.).

► se acordă 1000 € anual (timp de 5 ani) sprijin financiar fermelor (gospodăriilor) de subzistenţă dacă prezintă un plan de afaceri (de ieşire din situaţia de subzistenţă); un sprijin mai substanţial se acordă pentru grupurile (asociaţiile) de producători (circa 400.000 €, eşalonat pe durata a 5 ani).

► replantarea podgoriilor hibride cu viţă nobilă se va face treptat, până în 2014.

► normele comunitare privind producerea şi comercializarea produselor agro-alimentare (procesarea cărnii şi a laptelui), introduse treptat, până în 2009.

► ajutorul global comunitar a fost stabilit la 120,75 € anual per hectar suprafaţă naţională garantată şi este valabil până în 2009 apoi se trece la schema unică de plată pe fermă.

► alocările de fonduri comunitare pentru perioada 2007-2009 se ridică numai pentru dezvoltarea rurală la 2.308 mil. € (577 în 2007, 770 în 2008 şi 961 în 2009)iar pentru ansamblul agriculturii şi pisciculturii la 5,1 mld. € respectiv 13,8 mld. € pentru întreaga perioadă 2007-2013.

► în primii trei ani de la aderare s-au putut solicita şi alte măsuri tranzitorii pentru sprijinirea tranziţiei la Politica Agricolă a U.E. (art. 41 al Tratatului).

4.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Conform unor studii O.C.D.E. România ar avea nevoie de cel puţin opt ani pentru a implementa acquis-ul comunitar agricol în condiţiile în care va beneficia de o infuzie de fonduri substanţială.

Agricultura va fi principalul beneficiar al aderării la U.E., deoarece s-a bucurat întotdeauna de un sprijin substanţial în cadrul Politicii Agricole Comune, absorbind aproape 50% din bugetul de circa 102 miliarde € la cât s-a ridicat în 2004 şi respectiv 44% în 2009 dintr-un buget de 135 mld. €. Impactul aderării ne este net favorabil, chiar dacă sunt şi vor fi multe greutăţi, deci, dezavantaje.

Agricultura românească a pornit pregătirea pentru aderare cu un mare handicap, cel creat de Legea 18/1991 care a făcut să avem în prezent 4,2 milioane de proprietari cu circa 40 milioane de parcele agricole, 37% din populaţie să depindă de agricultură (faţă de 4,5% în U.E. - 15 membri) având în posesie numai 2,5 ha în medie pe gospodărie, faţă de 20 ha în U.E., un randament ce nu depăşeşte 50% din media comunitară şi suprafeţe întinse

69

Page 70: Master Politici Si Economia UE 2010

necultivate (aproape 35% în 2009) şi lipsa de curaj în a propune o soluţie radicală pentru necultivarea pământului mai mult de 5 ani (rechiziţionarea). Deficitul balanţei comerciale la produsele agricole a atins cote alarmante – recordul, 2.511 mil. $ în 2006, fiind depăşit în 2008 (aproape 70% din necesarul intern fiind acoperit din import, în 2008 faţă de 50% în 2004).

Acesta este contextul în care trebuie apreciată importanţa aderării la U.E. în privinţa agriculturii.

Avantaje: Fondurile de preaderare prin programul SAPARD totalizează

pentru întreaga perioadă 1.609 mil. € repartizate astfel: 256 mil. € pentru îmbunătăţirea procesului de prelucrare şi comercializare a produselor agricole şi piscicole, 439 mil. € pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale, 226 mil. € pentru investiţii în exploataţii (ferme) agricole, 450 mil. € pentru dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice, 157 mil. € petru activitatea forestieră şi 81 mil. € pentru îmbunătăţirea pregătirii profesionale; 75% din aceste fonduri reprezintă contribuţia U.E. diferenţa revenind statului, iar în funcţie de domeniu beneficiarul trebuie să contribuie cu cel mult 50% din valoarea (costul) proiectului.

Fondurile post-aderare nu se vor reduce, ci vor creşte, cu deosebire că vor avea un alt mecanism de gestiune şi repartizare, cu următoarele destinaţii: ajutoare directe pentru producători, dezvoltarea rurală şi subvenţii. Pentru perioada 2007-2009 sunt prevăzute ajutoare în cadrul P.A.C. în valoare de 2,3 mild. €, iar pentru 2007-2013 de 8,5 mild. € numai pentru dezvoltarea rurală la care se adaugă 5,5 mld. € plăţi directe care în U.E. sunt de circa 66 de €/t la cereale şi oleaginoase, 17,24 €/t pentru lapte, 200 €/vaci de lapte, 210 €/ tauri de prăsilă, 150 €/tăuraşi de carne, 50 €/viţei de peste o lună etc.

Pentru a beneficia de aceste fonduri este însă necesară o structură de administrare şi control corespunzătoare, bine pregătită, imparţială şi eficientă.

punerea bazelor unei agriculturi moderne, inclusiv prin reducerea gradului de fragmentare a acesteia, care să răspundă exigenţelor de randament şi calitate existente în U.E., valorificarea mai bună a avantajelor pedoclimatice şi a costului redus al forţei de muncă la o serie de culturi şi produse în care România s-ar putea specializa;

costul redus al terenurilor şi abundenţa forţei de muncă vor atrage investitori străini în scopul realizării unor producţii ecologice pe terenuri ce s-au „odihnit” mai mult de 15 ani;

modernizarea infrastructurii rurale şi asigurarea unor venituri decente pentru agricultori vor contribui la atenuarea diferenţei mari existente în prezent între oraş şi sat şi la reducerea migraţiei;

îmbunătăţirea balanţei comerciale la produse agro-alimentare prin creşterea exporturilor (datorită competitivităţii sporite şi restituirilor la exportul în

70

Page 71: Master Politici Si Economia UE 2010

ţările terţe) şi a ponderii produselor indigene la asigurarea necesarului intern, precum şi urmare a reducerii importurilor din ţările terţe prin aplicarea taxelor de prelevare (alinierea la preţurile interne prin plata diferenţei dintre aceste preţuri şi cele internaţionale). Până în prezent am fost excedentari în comerţul cu U.E. la animale vii, orz, floarea soarelui, grâu, vin, porumb, legume şi nuci;

pe termen mediu şi lung alături de agricultorii cărora li se va asigura un trai decent (venituri sigure şi cât mai apropiate de media naţională) principalii beneficiari vor fi consumatorii care vor avea acces la o gamă variată de produse, garantate calitativ şi la preţuri rezonabile;

pe măsura schimbului de generaţii din agricultură se va realiza şi o nouă mentalitate şi pregătire profesională a celor care lucrează în acest domeniu;

dezvoltarea unor activităţi neagricole în mediul rural creând posibilităţi suplimentare de câştig, noi locuri de muncă şi modernizarea satului.

Dezavantaje: costurile bugetare importante la care obligă cofinanţarea proiectelor ce

beneficiază de sprijin SAPARD şi apoi FEOGA. Costuri estimate la cca. 500 mil. € în perioada 2004-2009, la care se adaugă şi cele ale beneficiarilor de proiecte.

reducerea drastică a numărului de persoane care lucrează în agricultură şi dificultăţile reconversiei profesionale a acestei populaţii, care nu are calificare şi este îmbătrânită; costurile sociale ale acestei schimbări;

liberalizarea pieţei funciare (terenuri agricole şi forestiere) şi în special accesul străinilor (după cei şapte ani de tranziţie) la această piaţă ar putea conduce la un transfer semnificativ de proprietate, cu avantajele, dar mai ales dezavantajele acestei situaţii;

pe termen scurt preţurile la produsele agro-alimentare vor creşte ceea ce va avea un impact negativ asupra consumatorilor;

în cazul în care oferta internă nu se va îmbunătăţi pentru a acoperi necesarul intern vor creşte şi importurile (în special din ţările care au aderat la U.E. în 2004) înrăutăţind şi mai mult balanţa comercială agricolă;

datorită concurenţei importurilor şi resurselor limitate unii agenţi economici din sectorul agro-alimentar ar putea avea dificultăţi de adaptare, ieşind de pe piaţă;

majoritatea micilor producători care practică agricultură de subzistenţă vor părăsi în timp această activitate prin: vânzarea sau cedarea folosinţei pământului ce-l au în posesie, îmbrăţişarea unei activităţi neagricole, emigrare sau pensionare/deces.

4.2. Pescuitul

4.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar Politica comună în domeniul pescuitului are drept componente:

accesul liber la zonele de pescuit, preţuri rezonabile şi stabile, monitorizarea acestei politici, organizarea comună a pieţei (standarde comune, informarea consumatorilor, sprijinirea organizaţiilor piscicole şi a preţurilor, încheierea

71

Page 72: Master Politici Si Economia UE 2010

de acorduri cu terţe ţări etc.). Instrumentul financiar este Fondul European al Pisciculturii care constituie mecanismul de implementare alături de cele 420 de reglementări ale aquis-ului comunitar din acest domeniu.

4.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Recomandarea principală a U.E. din acest domeniu a fost cu privire la încheierea creării unui sistem instituţional adecvat pentru inspecţia şi controlul la nivel central şi regional, finalizarea registrului piscicol în concordanţă cu cerinţele comunitare şi realizarea unui sistem statistic corespunzător.

România a acceptat în întregime aquis-ul comunitar angajându-se să-l aplice de la data aderării şi a solicitat ca „şprotul”, care reprezintă 60% din capturile româneşti în Marea Neagră şi este destinat exclusiv consumului intern, să beneficieze de ajutor financiar prin F.E.P., cota de capturi totale (la toate speciile) să fie de 18-24 mii tone anual.

4.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)Aderarea la U.E. va fi benefică şi pentru piscicultura românească,

redresarea acesteia putând deveni certitudine în viitorii ani. Bilanţul avantajelor şi dezavantajelor ar putea cuprinde următoarele:

Avantaje: se va beneficia de fonduri de restructurare prin F.E.P. ce vor

contribui la modernizarea şi înnoirea actualei flote de pescuit care în proporţie de 56% are o vechime cuprinsă între 16 şi 25 de ani, iar includerea şprotului pe lista produselor subvenţionate va permite obţinerea de fonduri pentru pescarii din organizaţiile respective. În perioada 2000-2006, asistenţa financiară comunitară pentru pescuit s-a ridicat la 1,1 mild. €, iar România va primi în perioada 2007-2013 circa 200 mil. €.

redresarea pescuitului va asigura noi locuri de muncă pentru cei din acest sector şi menţinerea în această activitate a actualelor comunităţi de pescari;

va creşte ponderea peştelui în balanţa de consum a populaţiei, deci a unui aliment mult mai sănătos decât altele;

crescând producţia internă se vor reduce importurile, conducând la economii de fonduri valutare ce pot fi direcţionate către alte priorităţi.

Dezavantaje: efort financiar important în perioada de restructurare şi modernizare a

sectorului, inclusiv pentru adaptarea legislativă, organizaţională şi instituţională, iar după aderare pentru monitorizarea implementării acquis-ului comunitar.

72

Page 73: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul V

CAPITOLELE DIN DOMENIUL SOCIAL

5.1. Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă

5.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Economia socială de piaţă are trei piloni: concurenţă, competitivitate şi solidaritate, iar modelul social adoptat atribuie responsabilitatea de bază statelor membre şi numai problemele de interes comun (finanţare, şomaj, unele chestiuni sociale) revin şi Comisiei Europene.

Realizările cele mai importante ale U.E.: „Carta Socială” adoptată în 1989, Tratatul de la Amsterdam din 1997 care a pus în centrul preocupărilor UE nivelul de ocupare a forţei de muncă, Strategia de la Lisabona (2000) care a prevăzut ca până în 2010 UE să aibă mai multe locuri de muncă şi o mai pronunţată coeziune socială. Tratatul de la Lisabona (art. 190) prevede înfiinţarea unui Comitet pentru Ocuparea Forţei de Muncă menit să coordoneze politicile naţionale din acest domeniu*. De asemenea, potrivit art. 160**şi un Comitet de Protecţia Socială, ambele cu caracter consultativ.

Instrumentele de coordonare a acestei politici la nivelul UE (planificare, monitorizare, examinare, ajustare şi finanţare) vizează:

- sprijin în identificarea priorităţilor şi evaluarea rezultatelor în baza unor indicatori comuni;

- elaborarea unor planuri naţionale de acţiune cu bugetul necesar;- obiective pentru 2010: rata ocupării – 60 % femei, 70% bărbaţi,

îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii, promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi învăţarea permanentă (85% dintre cei în vârstă de 22 ani să fi absolvit liceul), îmbătrânirea activă, combaterea discriminărilor, reducerea muncii la negru, etc.;

- sprijinirea prin Fondul Social European a creării de noi locuri de muncă, combaterea şomajului şi creşterea calificării (Regulamentul 1784/1999 – CE);

- Bugetul F.S.E. pentru 2007-2013 se ridică la 78,7 mld. € (8% din total), standarde minime pentru prevenirea riscurilor ocupaţionale, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc şi accidente, informarea, consultarea şi instruirea lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora;

* Tratatul de la Lisabona, pag. 148.** idem, pag. 155.

73

Page 74: Master Politici Si Economia UE 2010

5.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Recomandări: definirea şi implementarea unei politici naţionale de ocupare care să poată beneficia de proiecte tip „Fondul Social European – FSE”; finalizarea reformei sistemului de asistenţă socială, inclusiv a descentralizării financiare a instituţiilor implicate; armonizarea şi implementarea acquis-ului în domeniile legislaţiei muncii, egalităţii de şanse, sănătăţii şi securităţii la locul de muncă; întărirea structurilor administrative de aplicare a legislaţiei, inclusiv a inspectoratelor muncii, transpunerea şi implementarea legislaţiei în domeniul sănătăţii publice, dezvoltarea unui sistem naţional de supraveghere epidemiologică şi control a bolilor transmisibile precum şi a unui sistem de monitorizare şi informare în domeniul sănătăţii publice; adoptarea legislaţiei necesare întăririi capacităţii partenerilor sociali în special în vederea derulării dialogului bipartit; întărirea capacităţii de coordonare a reformei în domeniul sănătăţii publice prin îmbunătăţirea planificării strategice a resurselor umane şi financiare, simultan cu asigurarea accesului egal la asistenţa.

România a acceptat în întregime aquis-ul comunitar fără să ceară o perioadă de tranziţie, de aceea Tratatul nu conţine prevederi specifice acestui capitol. Totuşi, sunt multe rămâneri în urmă în implementarea acquis-ului comunitar şi, în general, în aplicarea principiului „la muncă egală, retribuţie egală”, salariile şi pensiile de lux fiind dovada cea mai evidentă, iar rezistenţa la introducerea unei legi unice a salarizării şi pensionării bugetarilor arată cât de puternici sunt privilegiaţii şi cât de „slabi” cei care ne conduc, nici unora, nici altora nu le pasă că un sfert din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei.

5.1.3 Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Rezolvarea problemelor sociale, ale ocupării forţei de muncă, alinierea la standardele europene fără sprijinul U.E. nu ar fi posibile, ceea ce s-a înţeles şi la Bruxelles, dovadă că au fost alocaţi acestui sector 150 mil. euro din care s-au finanţat deja proiectele importante.

Bilanţul aderării este net pozitiv pentru România, în acest sens înscriindu-se următoarele:

Avantaje: fondurile substanţiale de care beneficiază România în prezent şi în

continuare pentru a putea face faţă greutăţilor tranziţiei şi exigenţelor de adaptare la standardele comunitare (150 mil. Euro), şi astfel menţinerea climatului social necesar consolidării democraţiei şi economiei de piaţă. Pentru perioada 2007-2013 sunt prevăzute 3 mld. € pentru educaţie şi forţa de muncă, prin Fondul Social European.

74

Page 75: Master Politici Si Economia UE 2010

reducerea şomajului datorită creşterii economice din ultimii ani (PIB-ul a crescut cu 25% în perioada 2000-2004 şi 35% în perioada 2005-2008, iar şomajul s-a redus de la 10% la 6%) însă şi posibilităţii găsirii unui loc de muncă în străinătate (circa 3 milioane de români lucrează în afara graniţelor ţării) urmare desfiinţării vizelor în spaţiul Schengen din Decembrie 2001 şi liberalizării parţiale a pieţei muncii din 2007. În 2009 şomajul a crescut peste 8%, iar nivelul mediu de ocupare s-a redus la 57%.

introducerea normelor europene îi protejează mai bine pe angajaţi şi pot obţine condiţii de muncă, securitate şi retribuţie mai apropiate de cele existente în U.E.;

întărirea dialogului social prin înfiinţarea Consiliului Economic şi Social la care participă guvernul, patronatele şi sindicatele.

datorită sprijinului financiar comunitar şi mai bunei colectări a contribuţiilor, bugetele asigurărilor sociale şi cel pentru sănătate vor fi mai echilibrate şi vor prevede fonduri mai substanţiale, astfel „criza” din aceste sectoare se va atenua în viitor;

introducerea fondurilor de pensii private va crea posibilităţi suplimentare de asigurare pentru cei interesaţi (care au însă şi posibilităţi) şi va reduce presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale de stat;

reducerea treptată a nivelului de sărăcie din România (un studiu al Băncii Mondiale arată că aceasta s-a redus de la 35% în 2000 la 25% în 2004, însă a crescut în 2009) a excluderii sociale, a accidentelor la locul de muncă şi a bolilor profesionale; un Memorandum comun România – U.E de incluziune (2004) descrie principalele modalităţi de abordare a sărăciei şi de prevenire a excluderii sociale, prevede măsurile de luat, inclusiv modalităţile de monitorizare şi evaluare;

alinierea la acquis-ul comunitar, conjugată cu dezvoltarea economică (deci cu eforturi în principal interne), vor reuşi treptat asigurarea unor condiţii de muncă şi de viaţă decente şi cât mai apropiate celor din U.E. pentru un număr cât mai mare de români;

eficientizarea cadrului instituţional din acest domeniu (profesionalizare, eliminarea paralelismelor, informatizare, responsabilizare, control cu urmări şi corupţie cât mai mică) va contribui la ridicarea la parametrii doriţi a politicii sociale şi a ocupării forţei de muncă.

Dezavantaje: un efort bugetar important din partea statului şi a angajatorilor

pentru a aduce asigurările sociale şi gradul de ocupare a forţei de muncă la nivelul exigenţelor comunitare; Pentru stat problema principală este asigurarea unui nivel al pensiilor şi al ajutoarelor sociale în creştere, apoi un efort investiţional pentru eficientizarea sistemului şi creşterea ofertei

75

Page 76: Master Politici Si Economia UE 2010

locurilor de muncă; la toate acestea adăugându-se sumele cofinanţării proiectelor ce beneficiază de sprijin financiar comunitar.

angajatorii (agenţii economici) ce nu vor putea face faţă exigenţelor de adaptare s-ar putea să iasă de pe piaţă şi să mărească numărul şomerilor;

contribuţiile la asigurările sociale şi cele de sănătate rămân încă mari, reprezentând o povară atât pentru angajaţi cât şi pentru angajatori, o frână deci în creşterea nivelului veniturilor şi respectiv a eficienţei în economie.

5.2. Educaţie, formare profesională, tineret şi sport

5.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Realizarea unei educaţii de calitate reprezintă un obiectiv esenţial al UE însă responsabilitatea revine ţărilor membre, acţiunile U.E. vizând numai dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei, facilitarea mobilităţii studenţilor şi profesorilor, recunoaşterea diplomelor, schimbul de informaţii şi experienţă etc.

U.E. sprijină şi dezvoltarea dimensiunii europene a sportului (art. 165*

al Tratatului de la Lisabona), formarea şi reconversia profesională, învăţarea continuă, cooperarea în domeniu etc.

5.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România a acceptat aquis-ul din acest domeniu (58 de reglementări) şi nu există prevederi specifice în Tratatul de aderare. Implementarea a făcut progrese însă problema rămâne cea a legării învăţământului de piaţa muncii (circa 80% dintre absolvenţii de facultate nu lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit).

5.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Cele prezentate deja conduc la concluzia că impactul aderării la U.E. va fi pozitiv şi asupra educaţiei, formării profesionale şi tineretului, iar compatibilizarea politicii educaţionale româneşti cu cea comunitară nu poate fi decât benefică noii generaţii din România. Cu toate realizările de până acum, ultimele dezbateri arată existenţa unor serioase lacune în sistemul de învăţământ şi o nouă legislaţie în domeniu este absolut necesară.

Avantaje: sprijinul financiar consistent (peste 100 milioane €) primit din partea

U.E. a făcut posibilă realizarea restructurării şi modernizării sistemului educaţional din România, iar continuarea acestui sprijin va face posibilă rezolvarea şi a celorlalte probleme cu care se confruntă în prezent (infrastructura

* Tratatul de la Lisabona, pag. 157-158.

76

Page 77: Master Politici Si Economia UE 2010

precară, lipsa unui sistem structurat de instruire profesională – reconversia pentru adulţi, întărirea cooperării pentru compatibilizarea ofertei cu cererea de pe piaţa muncii, asigurarea calităţii şi creşterea fondurilor alocate învăţământului);

atenuarea efortului bugetar al statului prin fondurile primite de la U.E. şi crearea posibilităţii redirecţionării acestora către nevoi mai stringente (sănătate, ajutoare sociale şi de şomaj, etc.);

alinierea învăţământului şi a pregătirii profesionale la standardele comunitare va facilita echivalarea diplomelor şi astfel găsirea, cu mai mare uşurinţă, a unui loc de muncă într-o altă ţară a U.E., la nivelul pregătirii şi al studiilor;

ridicarea nivelului de pregătire a forţei de muncă va conduce la creşterea productivităţii muncii şi implicit a veniturilor.

Dezavantaje: creşterea treptată a fondurilor bugetare alocate învăţământului (de

la 4% în 2005 la 5% şi respectiv 6% în următorii ani), va însemna fonduri mai puţine pentru finanţarea investiţiilor în modernizarea infrastructurii;

noile exigenţe pentru formatori şi cei care urmează să fie pregătiţi va conduce la o aşezare a valorilor pe scara competenţei şi atunci sita trierii fiind mai deasă şi obiectivă unii formatori vor fi scoşi din această activitate iar elevii şi studenţii vor primi diplome cu o acoperire reală în pregătirea pe care o vor căpăta.

5.3. Cultura şi politica audiovizualului

5.3.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar„Unită în diversitate” cum se doreşte a fi UE presupune respectarea

şi dezvoltarea identităţii naţionale în acelaşi timp cu aplicarea principiilor competiţiei şi ale pieţei libere în domeniul culturii şi audiovizualului. U.E. (art. 167 din Tratatul de la Lisabona*) sprijină şi completează statele membre pentru îmbunătăţirea cunoaşterii şi diseminării culturii şi istoriei, protejarea patrimoniului, dezvoltarea creaţiei şi a schimburilor etc.

Promovarea producţiilor europene şi a celor independente, reglementarea regimului publicităţii, al emisiunilor de tip „teleshopping”, asigurarea protecţiei minorilor, dreptului la replică, monitorizări şi sancţionări adecvate.

5.3.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Principala recomandare a fost alinierea legislaţiei şi întărirea capacităţii autorităţii independente de reglementare şi control în domeniu.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar din acest domeniu (15 reglementări) şi s-a angajat să-l aplice de la data aderării. Tratatul nu cuprinde prevederi specifice la acest capitol.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 159-160.

77

Page 78: Master Politici Si Economia UE 2010

5.3.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Avantaje: sprijinul financiar primit din partea U.E. pentru realizarea

măsurilor de adaptare la exigenţele comunitare; dezvoltarea fără precedent a mass-mediei româneşti datorită

liberalizării acestei pieţe a condus la dinamizarea vieţii politice, economice şi sociale din România, cu efecte, în general benefice, pentru cetăţean, inclusiv în privinţa găsirii unui loc de muncă. Se pot aduce însă şi multe critici, în special, asupra calităţii, cu deosebire la posturile private;

intrarea audiovizualului şi a culturii în circuitul european va asigura o selecţie mai riguroasă a valorilor din acest domeniu şi astfel vom beneficia de produse mass-media şi culturale de mai bună calitate, la nivelul de exigenţă pe care îl impune societatea cunoaşterii pe care dorim s-o construim;

introducerea standardelor europene şi în acest domeniu cu rol de formator de conştiinţe va asigura pe viitor o schimbare în bine a mentalităţilor actuale existente la mulţi români (ignorarea legii şi a semenilor, inapetenţă pentru o muncă temeinică, invidie faţă de cei care s-au realizat material sau au avansat pe scara socială, dispreţ faţă de mediu, altcineva să le rezolve problemele din cauza mentalităţii de asistaţi, slaba iniţiativă şi spirit de întrajutorare etc.).

Dezavantaje: efortul de adaptare care a implicat atât resurse financiare cât şi

umane, mai ales la nivelul statului; competiţia de pe piaţă ar putea să-i elimine pe operatorii

nepregătiţi într-o perspectivă mai apropiată de cât o percep în prezent.

5.4. Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii

5.4.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

O problemă socială importantă o constituie protecţia consumatorilor şi a sănătăţii, domeniu în care UE a statuat următoarele drepturi de bază: protecţia sănătăţii, siguranţei, a intereselor economice, la compensaţii pentru daunele suferite, dreptul la informaţie, cunoaştere şi reprezentare. Acquis-ul comunitar cuprinde numai 21 de reglementări mai importante şi se referă în special la protecţia consumatorilor.

Politica de protecţie a consumatorilor cuprinde un set de reglementări şi directive menite să asigure protecţia sănătăţii şi siguranţei pentru toate categoriile de produse şi servicii (standarde tehnice şi cerinţe de bază, marcarea C.E.” care să certifice şi garanteze nivelul minim de protecţie etc.) recunoaşterea reciprocă pentru a le da posibilitatea să circule liber în cadrul U.E., prevederi speciale pentru anumite categorii (produsele agroalimentare, medicamentele, cosmeticele, jucăriile, electrocasnicele, produsele chimice, ş.a.).

Tratatul de la Lisabona (art. 169) prevede ca U.E. să „contribuie la protecţia sănătăţii, a siguranţei şi a intereselor economice ale consumatorilor,

78

Page 79: Master Politici Si Economia UE 2010

precum şi la promovarea dreptului acestora la informare, educare şi organizare în vederea apărării intereselor lor”*.

5.4.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar şi s-a angajat să-l aplice de la data aderării cu excepţiile prevăzute la alte capitole pentru care s-au obţinut unele amânări şi au un impact direct asupra consumatorilor, inclusiv asupra sănătăţii acestora. Sunt avute în vedere cele prevăzute de tratat la capitolele agricultură şi mediu.

S-au făcut progrese în supravegherea pieţelor, produselor şi serviciilor însă sunt necesare îmbunătăţiri ale cooperării dintre toate organismele implicate în protecţia consumatorilor.

5.4.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)Nevoia de a acorda drepturi consumatorilor, de a asigura concurenţa şi

circulaţia liberă a bunurilor şi serviciilor este indispensabilă unei economii în tranziţie ca cea a României dacă îşi doreşte o dezvoltare durabilă şi sănătoasă.

Avantaje: constituie unul dintre suporturile unei economii de piaţă

funcţională şi o condiţie esenţială a integrării în piaţa internă a UE, deci, are un impact macroeconomic şi social major;

principalii beneficiari vor fi cetăţenii pentru că bunurile şi serviciile vor fi la aceleaşi standarde de siguranţă şi calitate ca cele din UE şi vor avea un nivel înalt de protecţie al drepturilor lor;

contribuie la stabilitatea mediului de afaceri şi asigurarea unei competiţii mai obiective;

este important şi sprijinul financiar şi tehnic primit de la UE pentru adaptarea legislativă şi instituţională, necesară integrării în UE;

efect benefic pentru procesul educaţional (schimbarea mentalităţilor) etc. Dezavantaje: efortul financiar, tehnic şi uman pentru alinierea la standardele UE

nu este de neglijat şi este posibil ca unii agenţi economici să nu-l poată face şi astfel să se retragă de pe piaţă, cu efectele nedorite ale unei astfel de hotărâri (reducerea producţiei, creşterea şomajului etc.);

armonizarea cu situaţia din UE necesită eforturi pe toată linia şi din partea autorităţilor centrale şi locale.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 162.

79

Page 80: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul VI

POLITICA REGIONALĂ ŞI COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE

6.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar În absenţa unor mecanisme fiscale la nivelul UE de redistribuire a

resurselor între bogaţi şi săraci şi de reducere a decalajelor, singura soluţie este transferul de resurse între ţările membre prin intermediul bugetului comunitar (fondurile structurale şi de coeziune). Instrumentele în perioada de preaderare: PHARE, ISPA şi SAPARD, iar după aderare: FSE, FEOGA (din 2007 F.E.G.A. şi F.E.A.D.R.), FEDR, Fondul de Coeziune, F.E.P., Fondul Solidaritatea, BEI şi BERD.

Fondurile structurale şi de coeziune au căpătat o importanţă deosebită după aderarea ţărilor din Centrul şi Estul Europei, aşa se explică creşterea ponderii acestora în bugetul U.E. de la 37% în 2000 la 42% în 2006 când s-au ridicat la circa 200 mild. euro cele structurale şi 18 mild. euro, cele de coeziune. În 2013 acestea ar putea depăşi 300 mild. € şi respectiv 25 mild. €.

Pentru ca o regiune sau ţară să beneficieze de fonduri structurale PIB-ul pe locuitor trebuie să nu depăşească 75% din media comunitară, iar în cazul celor de coeziune 90%. Fondurile structurale nu pot depăşi 4% din PIB-ul unei ţări. Din cele 268 regiuni cu un P.I.B./loc. sub 75%, 35 se află în România (13%).

Din fondurile alocate perioadei 2000 – 2006 Greciei, Portugaliei şi Spaniei le-a revenit 45%, iar Italiei, Germaniei, Marii Britanii şi Franţei 48%, ceea ce-i îndreptăţeşte pe cei care critică actualul sistem ce ar fi condus la transferuri importante între ţările bogate. În perioada 2007-2013 situaţia se va schimba în sensul că aceste fonduri vor fi direcţionate, cu precădere, către ţările foste socialiste devenite membre ale U.E. în 2004 şi, respectiv, în 2007.

Conform prevederilor art. 175 din Tratatul de la Lisabona*, „la fiecare trei ani, Comisia prezintă un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale … însoţit de propuneri corespunzătoare”.

Domeniile prioritare: inovaţie şi economie bazată pe cunoaştere, mediu, prevenirea riscurilor, servicii de interes general, creşterea productivităţii şi a nivelului de ocupare a forţei de muncă, dezvoltarea infrastructurii (transport, telecomunicaţii, energie) ş.a.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 166.

80

Page 81: Master Politici Si Economia UE 2010

6.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Criteriile aderării au vizat: actualizarea şi îmbunătăţirea Planului naţional de dezvoltare în contextul politicii naţionale de coeziune economică şi socială; crearea unui sistem adecvat de monitorizare, în special pentru evaluarea ex-ante şi ex-post şi pentru colectarea informaţiilor statistice relevante; întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a organismelor responsabile cu programarea şi gestionarea fondurilor destinate coeziunii economice şi sociale, în concordanţă cu abordarea specifică a fondurilor structurale; înfiinţarea autorităţilor de coordonare şi plăţi; stabilirea clară a diviziunii responsabilităţilor la nivel naţional şi regional şi îmbunătăţirea capacităţii administrative în ceea ce priveşte recrutarea, formarea şi profilele profesionale, îmbunătăţirea cooperării interministeriale şi pregătirea pentru îndeplinirea condiţiilor de bază ale managementului şi controlului financiar, aşa cum rezultă din reglementările referitoare la fondurile structurale.

România s-a angajat să implementeze acquis-ul (problema asimilării nu se pune) până în momentul aderării, iar Tratatul la art. 33 prevede „credite de angajamente globale pentru acţiuni structurale în valoare de 1399 mil. € pentru 2007, 1972 mil. € pentru 2008 şi 2603 mil. € pentru 2009”, însă proiecţia bugetară pentru 2007-2013 prevede circa 17 mild. €, iar pentru toate domeniile 25,2, mild. €.

6.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)România a avut şansa de a beneficia de intrări masive de fonduri prin

intermediul instrumentelor de preaderare (PHARE, SAPARD şi ISPA), apoi prin cele structurale şi de coeziune, ceea ce îi va mări şansele de a finaliza mai rapid procesul de reformă economică şi de a se integra cât mai eficient în spaţiul comunitar. În acest sens sunt edificatoare exemplele unor ţări aflate într-o situaţie apropiată de cea a României (decalaje la nivelul ţării şi al regiunilor) cum sunt: Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania, care după aderare au recuperat mult din ecartul pe care îl aveau înainte de integrare. De exemplu, Grecia, Portugalia şi Irlanda, aveau înainte de aderare un PIB pe locuitor sub media comunitară, în prezent deţin peste 80%, respectiv 76% şi 160% din această medie, Spania 96%, însă la aderare deţinea 52%. Important este şi faptul că politica regională a devenit o prioritate a U.E., a doua ca însemnătate în bugetul comunitar, după Politica Agricolă Comună, dar, spre deosebire de aceasta, este în creştere.

81

Page 82: Master Politici Si Economia UE 2010

Avantaje: fondurile substanţiale ce au fost primite în perioada 2000-2006

(4,6 mld. €) vor fi primite, 12,1 în 2007-2009 şi 20,6 în 2010-2013 vor fi destinate în principal (jumătate din acestea) politicii regionale (realizării coeziunii economice şi sociale). Regretabil este că nu suntem pregătiţi pentru absorbţia acestor fonduri, trei dintre programele (domeniile) prezentate Comisiei Europene fiind necorespunzător întocmite şi astfel returnate (în martie 2007) pentru refacere. Unele au fost definitivate şi acceptate abia în 2009. Acestea se referă la creşterea productivităţii, transporturi şi dezvoltare regională. Nu există o preocupare suficientă pentru pregătirea cadrelor necesare elaborării unor proiecte eligibile şi nici nu se apelează la consultanţi din ţările care au o asemenea experienţă.

fondurile nerambursabile primite din partea U.E. vor degreva bugetul public de sume importante şi astfel vor putea fi mai bine acoperite cu resurse necesităţile sociale şi investiţiile de interes naţional.

se va atenua în timp decalajul ce ne desparte de U.E. la nivelul ţării (în prezent, PIB-ul pe locuitor reprezintă numai 33% din media U.E.) şi în cadrul teritoriului naţional există mari discrepanţe între diferite regiuni (la extreme – foarte dezvoltate afirmându-se judeţele: Ilfov-Bucureşti, Timiş, Constanţa, Argeş, Caraş-Severin, Arad, Sibiu, Braşov, Mureş, Cluj şi Satu Mare, iar foarte sărace: Botoşani, Suceava, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Olt şi Gorj);

o parte din fonduri fiind destinate infrastructurii vor deveni mai atractive pentru investitori, regiuni şi localităţi care erau ocolite până în prezent;

facilităţile oferite vor conduce la încurajarea afacerilor şi la sporirea numărului de locuri de muncă;

efectul final va fi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a nivelului de trai pentru cei care locuiesc în regiuni (judeţe) defavorizate.

Dezavantaje: cofinanţarea proiectelor cu bani din bugetul public şi privat va

însemna şi un efort financiar din partea acestora. eliminarea neajunsurilor (transformarea rapidă a cadrului

instituţional în unul funcţional şi eficient) va însemna eforturi financiare şi umane, însă şi nevoia schimbării de mentalităţi. Întrucât o cauză a neutilizării fondurilor comunitare o constituie modul defectuos de elaborare a proiectelor, apare necesară înfiinţarea unei structuri educaţionale în acest domeniu.

82

Page 83: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul VII

DOMENIUL BUGETAR

7.1. Dispoziţii financiare şi bugetare

7.1.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Politica comună a UE nu ar fi posibilă fără resurse financiare, mai ales cea agricolă şi cea de coeziune economico-socială. De aceea, prin contribuţia ţărilor membre (69% din totalul bugetului), TVA, taxe vamale şi de prelevare se realizează un buget care, la nivelul anului 2004 s-a ridicat la 111,3 mld. €, reprezentând 1,13% din PIB-ul comunitar (15 membri), la 126 mild. € în 2007 (27 membri) şi 152 în 2013 (1,15 din P.I.B.).

7.1.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

România s-a angajat să respecte reglementările din acest domeniu care se aplică din momentul aderării şi în această privinţă Tratatul prevede următoarele:

Art. 14 din Actul aderării - capitalul subscris de România la Banca Europeană de Investiţii este de 846 mil. €, va avea un administrator în Consiliul de administraţie şi un supleant prin rotaţie cu Danemarca, Grecia şi Irlanda.

Art. 25 prevede suma de 42,3 mil. € drept capital vărsat la cel subscris la BEI, plătibil în 8 tranşe egale (la 31.05.2007, 31.05.2008, 31.05.2009, 30.11.2009, 31.05.2010, 30.11.2010, 31.05.2011 şi 30.XI.2011). De asemenea, România contribuie în opt tranşe egale prevăzute mai sus la rezervele şi provizioanele echivalente rezervelor într-un procent de 0.517%. În ambele situaţii plăţile sunt în numerar şi în euro.

Art. 26 prevede o contribuţie la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel de 29,88 milioane euro plătibilă în 4 tranşe, la început de an, reprezentând 15 % în 2009, 20% în 2010, 30% în 2011, şi 35% în 2012.

Art. 27 precizează că asistenţa de preaderare PHARE (licitaţii, derularea contractelor şi plăţile) pentru cooperarea transfrontalieră şi facilităţi de tranziţie (prevăzute de art.31), urmează să fie gestionate, de la data aderării, de agenţiile de implementare româneşti. Comisia renunţă la controlul său prealabil asupra licitaţiilor şi contractărilor, pe baza „unei proceduri de acreditare şi evaluare favorabilă a Sistemului de Implementare Descentralizat Extins” (SIDE). Angajamentele financiare contractate înainte de data aderării precum şi cele

83

Page 84: Master Politici Si Economia UE 2010

după, însă în cadrul „Facilităţii de tranziţie” (art. 31) continua să fie reglementate de instrumentele preaderării până la închiderea programelor şi proiectelor în cauză, excepţie fac achiziţiile publice începute după data aderării care se supun dispoziţiilor aplicabile ale uniunii. Ultimul exerciţiu de programare a asistenţei de preaderare (PHARE), are loc în ultimul an anterior datei aderării, iar acţiunile (proiectele) vor trebui contractate în cei doi ani anteriori. În cazuri excepţionale se pot acorda unele prorogări la executarea contractelor, cheltuielile administrative pot fi alocate şi în primii doi ani după aderare, iar cele pentru audit şi evaluare în cursul a până cinci ani după aderare. Pentru a asigura încetarea treptată a funcţionării instrumentelor financiare de preaderare (PHARE şi ISPA) personalul poate fi menţinut cel mult 19 luni după aderare.

Art. 29 „în cazul că angajamentele multianuale ale SAPARD pentru împădurirea terenurilor agricole, constituirea grupurilor de producători sau programele agro-ecologice depăşesc ultimul termen permis pentru efectuarea plăţilor, angajamentele necheltuite vor fi incluse în programul de dezvoltare rurală 2007-2013”.

Art. 31 în primul an de la aderare, în vederea dezvoltării şi întăririi capacităţilor administrative şi judiciare, se acordă „o facilitate de tranziţie” în sumă de 82 mil. € (pentru ambele ţări, Bulgaria şi România) care se va cheltui în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 (60 mil. €, după calculele noastre, revenind României).

Art. 32 se constituie „Facilitatea Schengen” pentru perioada dintre data aderării şi sfârşitul anului 2009 în vederea finanţării acţiunilor la noile frontiere externe ale UE (aplicarea acquis-ului Schengen şi controlul frontierei), în valoare de 559,8 mil. € din care: 297,2 în 2007; 131,8 în 2008 şi 130,8 în 2009). Sumele globale se utilizează în termen de trei ani de la prima plată, iar în 6 luni se va prezenta un raport cuprinzător privind utilizarea finală (raport justificativ privind cheltuielile).

Art. 33 „creditele de angajamente globale pentru acţiuni structurale pentru 2007-2009 însumează 5.974 mil. € din care 1.399 în 2007, 1.972 în 2008 şi 2.603 în 2009”. Întinderea şi natura cheltuielilor se va supune dispoziţiilor pentru acţiuni structurale în vigoare la data respectivă.

Art. 34 secţiunea garantare din cadrul FEOGA pentru perioada 2007-2009 se ridică la suma de 3.041 mil. € pentru ambele ţări (Bulgaria şi România) din care (conform declaraţiei anexate la Tratat) 2.308 mil. € revenind României (577 mil. € în 2007, 770 în 2008 şi 961 în 2009).

** *

În afara acestor prevederi, România trebuie să se încadreze în disciplina bugetară prevăzută în Tratatul de la Lisabona pentru a nu i se

84

Page 85: Master Politici Si Economia UE 2010

aplica procedura deficitelor excesive, cum a fost cazul în 2009 pentru deficitul bugetar de 5,9% din 2008.

Prevederile financiare din Tratat sunt fundamentale întrucât dau siguranţa necesară că programele din primii trei ani de la aderare au susţinerea financiară necesară. Va depinde însă de noi ca acestea să fie transpuse în practică prin proiecte eligibile şi în domenii care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor economico-sociale din ţară. Din păcate, în 2007-2009, din cele 3,1 mild. € s-au accesat 176 mil €, deci 6-7%,

Folosirea integrală şi în mod corespunzător a fondurilor comunitare este cu atât mai necesară în condiţiile în care, aşa cum prevede Tratatul, din momentul aderării încep şi obligaţiile financiare ale părţii române faţă de U.E. (2.933 mil. € pentru 2007-2009).

În Anexă este prezentat un bilanţ estimativ al beneficiilor şi costurilor din perioada 2000-2013, din care rezultă un sold pozitiv de circa 15,5 mild. €.

7.1.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Deşi acest capitol poate fi considerat unul de sinteză, care să ne permită o evaluare generală a impactului, este greu de cuantificat şi exprimat în cifre. Totuşi, vom încerca:

Avantaje: până în 2009 România va primi circa 16,7 mld. €, din care

4,6 mld. € numai în perioada 2000-2006 (majoritatea, prin programul ISPA – 57%), iar în primii trei ani de la aderare, 12,1 mild. € (3,2 în 2007, 3,9 în 2008 şi 5,0 în 2009);

dacă la sumele de mai sus se adaugă cele circa 5 mld. € investiţii ale U.E. în România, se poate ajunge la un total de fonduri comunitare de circa 20 mld. € până în 2009, fonduri ce vor creşte substanţial în perioada 2010-2013;

dacă ar fi posibilă transformarea în bani şi a efectelor colaterale s-ar putea ajunge la sume mult mai mari, care să întărească convingerea că, aderarea la U.E. este pe cât de necesară, pe atât de benefică;

asistenţa specifică sectorului finanţelor publice s-a ridicat la circa 50 mil. €, în perioada 1991-2003;

pentru întreaga perioadă 2007 – 2013, sprijinul financiar din partea UE este estimat la – 32,7 miliarde euro.

Dezavantaje: singurul dezavantaj este acela că din momentul aderării (2007) va trebui

să ne facem datoria de membru al U.E. şi din punct de vedere financiar, respectiv de contribuabil la bugetul comunitar. Evaluările făcute conduc la o contribuţie anuală de circa 945 mil. €, sumele ce vor fi primite sunt însă mult

85

Page 86: Master Politici Si Economia UE 2010

mai mari, România urmând să fie pentru încă mulţi ani un beneficiar net (nivelul ei scăzut de dezvoltare conduce automat la acest statut);

costul anual al aderării a fost estimat de BERD la 3,5% din PIB până în 2006, din care însă numai 1-1,5% din bugetul naţional, diferenţa de 2-2,5% (6% din cheltuielile bugetare şi 25% din cele de investiţii) vor proveni din fondurile PHARE, SAPARD şi ISPA. Această estimare poate fi valabilă şi pentru perioada 2007-2013.

mai multe evaluări privind costurile aderării sunt prezentate în finalul lucrării.

7.2. Controlul financiar

7.2.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Acquis-ul comunitar cuprinde 13 acte normative care stabilesc principiile generale ale controlului financiar şi modul cum trebuie realizat managementul unui control eficient, responsabil şi obiectiv. Tratatul de la Lisabona (art. 325*) prevede ca statele membre să-şi coordoneze acţiunile pentru „combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”. În ce ne priveşte, controlul are multe lacune de organizare şi eficienţă, auditul independent, personalul calificat şi eliminarea conflictelor de interese între procesele de licitare, contractare şi cheltuire a fondurilor publice sunt încă deziderate.

7.2.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Reformarea sistemului românesc viza: elaborarea documentului de politică privind controlul financiar intern, urmată de elaborarea legislaţiei şi a procedurilor care să acopere într-o manieră integrată responsabilitatea managerială (de gestiune şi control financiar), controlul ex-ante şi auditul intern; cuantificarea necesarului organizaţional, uman şi investiţional pentru instituirea controlului financiar şi audit intern, conform prevederilor documentului de politică de control financiar, elaborarea şi implementarea planurilor de construcţie instituţională şi dezvoltare a resurselor umane în domeniul controlului financiar şi al auditului intern; întărirea capacităţii instituţionale a Curţii de Conturi în vederea introducerii procedurilor moderne de audit, în conformitate cu standardele internaţionale; întărirea luptei împotriva fraudei, mai ales în ceea ce priveşte protecţia intereselor financiare ale Comunităţii; intensificarea eforturilor în vederea asigurării utilizării corecte a controlului, monitorizării şi evaluării fondurilor U.E. de pre- şi post-aderare, indicator * Tratatul de la Lisabona, pag. 246.

86

Page 87: Master Politici Si Economia UE 2010

cheie pentru capacitatea României de implementare a acquis-ului din domeniul controlului financiar. Până în prezent nici un guvern nu a fost descărcat public de gestionarea anuală a bugetului (execuţia bugetară) pe baza unui Raport de control efectuat de Curtea de Conturi şi Comisia de specialitate din Parlament; aşa se explică impresia că nimeni nu dă socoteală de modul cum se cheltuieşte banul public.

România s-a angajat să accepte acquis-ul comunitar şi să-l aplice de la data aderării. Tratatul nu are prevederi specifice la acest capitol.

7.2.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Controlul financiar lăsând mult de dorit, aderarea la U.E. reprezintă soluţia şi la acest capitol.

Avantaje: realizarea controlului financiar la standardele europene va face

din acesta o armă puternică împotriva îmbogăţirii fără justă cauză, respectiv prin corupţie, fraudă şi evaziune fiscală;

reducerea risipei şi a deturnării (fraudării) banului public va conduce automat la sporirea fondurilor alocate nevoilor sociale şi investiţiilor de interes naţional şi local;

diminuarea şi eliminarea treptată a fenomenelor negative din societatea şi economia românească va conduce la creşterea încrederii populaţiei în valorile economiei de piaţă şi ale democraţiei;

va creşte gradul de înţelegere şi acceptare a rolului şi funcţiilor controlului, a efectului civilizator al acestuia

Dezavantaje: singurii dezavantajaţi vor fi cei care şi-au asigurat succesul

(bunăstarea), până în prezent, pe căi ilicite, respectiv prin corupţie, fraudă şi evaziune.

87

Page 88: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul VIII

INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

8.1. Prevederi ale acquis-ului comunitarPărintele Uniunii Europene, Jean Monnet, scria că „aşa cum fără

oameni nimic nu este posibil, tot aşa nimic nu este durabil fără instituţii”, de aceea, U.E., politicile comune ale acesteia, nu ar fi posibile fără Consiliul European, Consiliul de Miniştri, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea Europeană de Conturi.

În vederea eficientizării acestor instituţii, Tratatul de la Lisabona (art. 223-287*) aduce o serie de noutăţi, printre care:

Consiliul European are un preşedinte permanent cu un mandat de cel mult 5 ani;

Consiliul are un Înalt comisar (şi vice-preşedinte al Comisiei) care conduce politica externă şi de securitate şi prezidează reuniunile Consiliilor miniştrilor de externe ai ţărilor membre;

Parlamentele naţionale vor contribui la adoptarea legislaţiei comunitare;Comisia Europeană îşi va reduce numărul de comisari de la 27 la 18

(din 2014);Din 2014 se va introduce votul dublei majorităţi (55% din ţările

membre care să reprezinte 65% din populaţia U.E.).

8.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

Din momentul aderării, România va beneficia de următoarea reprezentare în cadrul instituţiilor europene:

Art. 15 al actului de Aderare prevede că România va fi reprezentată în Comitetul Ştiinţific şi Tehnic de la EURATOM care va avea 41 de membri.

Art. 9 şi 24 – între data aderării şi începutul legislaturii 2009-2014 România va avea 35 de eurodeputaţi (din 2009 numai 33). Înainte de 31/12/2007 trebuie să organizeze alegeri, în cazul în care nu reuşeşte, îi numeşte parlamentul naţional (până la alegeri), ceea ce s-a şi întâmplat.

Art. 10 – numărul de voturi în Consiliul de Miniştri este de 14 iar hotărârile se consideră adoptate dacă pentru sunt 255 de voturi ce reprezintă

* Tratatul de la Lisabona, pag. 195-223.

88

Page 89: Master Politici Si Economia UE 2010

majoritatea membrilor, dacă propunerea vine de la Comisie sau 2/3 din membri în celelalte cazuri şi să reprezinte 62% din populaţia U.E.

Art. 45 un reprezentant român va fi numit membru al Comisiei la data aderării (numit de Consiliu de comun acord cu Preşedintele Comisiei şi după consultarea Parlamentului).

Art. 46 România va avea câte un judecător în Curtea de Justiţie şi respectiv Tribunalul de Justiţie, mandatele încetează la 6.10.2009 şi 6.10.2012, respectiv 31.08.2007 şi 31.08.2010.

Art. 47 la data aderării, România va avea un reprezentant la Curtea de Conturi pentru un mandat de 6 ani.

Art. 13 şi 48 - România va avea 15 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor care deţin un mandat ales în cadrul autorităţilor regionale sau locale.

Art. 12 şi 49 - în Comitetul Economic şi Social va avea 15 reprezentanţi provenind din componentele sociale şi economice ale societăţii civile.

Art. 14 - va avea un administrator în Consiliul de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii şi doi supleanţi desemnaţi de comun acord cu Danemarca, Grecia şi Irlanda.

** *

Prevederile instituţionale din Tratat au o importanţă deosebită în condiţiile în care pe măsura aprofundării integrării o parte din suveranitatea naţională este transferată instituţiilor comunitare. Modul cum un stat membru este reprezentat depinde şi promovarea interesului naţional.

Repartizarea locurilor (posturilor) este în conformitate cu situaţia României, singura obiecţie ce se poate face se referă la numărul de voturi repartizat pentru Consiliul de Miniştri care este aproape identic cu cel al Olandei (14 – România, 13-Olanda) ceea ce însemnă că a contat mai mult dezvoltarea economico-socială decât dimensiunile ţării (suprafaţă, populaţie, resurse).

Deşi numărul contează trebuie insistat pe calitatea reprezentării, ceea ce face necesară o atentă alegere, esenţiale fiind pregătirea şi integritatea celor desemnaţi sau aleşi.

În ce priveşte implementarea sistemului instituţional şi decizional comunitar (în special a celui din ţările occidentale) rămâne, încă, la stadiul de deziderat recomandarea de a depolitiza administraţia publică centrală şi locală, iar, pe plan mai general, o autonomie reală a instituţiilor statului de drept.

8.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje) principalele avantaje vizează două aspecte: reprezentarea în

instituţiile U.E. este indispensabilă promovării intereselor naţionale în

89

Page 90: Master Politici Si Economia UE 2010

cadrul acestora, iar adaptarea instituţională internă la situaţia din U.E. este benefică progresului economico-social al ţării (crearea structurilor specifice unei economii sociale de piaţă cum este cea a U.E.);

un important avantaj l-a constituit asistenţa financiară şi tehnică primită din partea U.E. pentru a pune bazele unui sistem instituţional democratic şi eficient; 30% din fondurile PHARE au fost alocate acestui scop (în perioada 2000-2006 fondurile PHARE totalizează 767 mil. €);

principalii beneficiari vor fi cetăţenii şi agenţii economici care au probleme de rezolvat la instituţii şi organizaţii naţionale, iar din 2007 şi la cele europene;

în categoria dezavantaje s-ar putea înscrie efortul financiar şi uman pe care administraţia publică îl face pentru adaptarea instituţională cerută de aderarea la U.E.

90

Page 91: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul IX

JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE

9.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Al treilea pilon al integrării stabilit la Maastricht în 1992 (Tratatul a intrat în valoare în 1993) este o adâncire a cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne pentru a face din UE „un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”, în acest scop creând şi două instituţii specializate „EUROPOL” şi „EUROJUST” şi a unui Parchet European, conform art. 86* din Tratatul de la Lisabona.

În afara Tratatului de la Maastricht o mare importanţă are şi Tratatul de la Amsterdam (1997) care a redefinit obiectivele acestui domeniu axând cooperarea judiciară şi poliţienească în direcţia combaterii crimei organizate, terorismului, traficului de persoane, droguri şi arme, corupţiei şi fraudei. De asemenea, un mare rol l-a avut integrarea Acordului de la Schengen în sistemul de tratate ale UE (prezentat la capitolul privind libera circulaţie a persoanelor).

Tratatul de la Lisabona (art. 71**) instituie şi un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă.

Programele de acţiune ale UE au vizat: cooperarea juridică şi poliţienească în chestiuni penale (A.G.I.S.), avocaţii (GROTIUS), traficul de fiinţe umane şi exploatarea sexuală a minorilor (STOP), combaterea violenţei împotriva copiilor, tinerilor şi femeilor (DAPHNE), combaterea crimei organizate (FALCONE), politica de azil, imigraţie şi trecerea frontierei (ODYSSEUS – ARBO), cooperarea între autorităţile ce aplică legea (OISIM), cunoaşterea dreptului comunitar de către jurişti (ROBERT SCHUMANN), cooperarea pentru prevenirea crimelor (HIPPOCRATTES), protecţia EURO împotriva contrafacerilor (PERICLES) ş.a.

9.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

În afara celor şapte recomandări de a căror aplicare depindea activarea clauzei de salvgardare, condiţiile aderării vizau: îmbunătăţirea managementului frontierei prin elaborarea unei strategii privind managementul integrat al

* Tratatul de la Lisabona, pag. 107.** idem, pag. 97.

91

Page 92: Master Politici Si Economia UE 2010

frontierei, prin implementarea Legii privind frontiera de stat şi a Legii privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de frontieră, prin renunţarea la utilizarea recruţilor în poliţia de frontieră şi prin îmbunătăţirea legislaţiei şi practicilor utilizate în vederea combaterii fenomenului de migraţie ilegală şi traficului de fiinţe umane, în special femei şi copii; dezvoltarea şi prezentarea unui plan de acţiune Schengen; continuarea alinierii progresive a legislaţiei şi a practicilor în domeniul vizelor; elaborarea şi începerea implementării unei strategii integrate împotriva corupţiei şi a crimei organizate şi îmbunătăţirea coordonării între organismele responsabile cu aplicarea legii; dezvoltarea şi implementarea unei strategii naţionale de combatere a consumului de droguri şi crearea unui punct naţional de contact pentru relaţia cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri; continuarea alinierii la prevederile relevante ale acquis-ului din domeniul spălării banilor, ratificarea şi implementarea Convenţiei Consiliului Europei (1981) şi întărirea capacităţii administrative a Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi asigurarea măsurilor necesare pentru alinierea legislaţiei la Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale U.E.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar format din 287 de acte normative şi s-a angajat să-l aplice de la data aderării. Tratatul de aderare prevede însă şapte condiţii ce trebuiau îndeplinite până la 31.12.2006 în domeniul justiţiei şi siguranţei interne pentru a nu fi activată clauza de salvgardare şi amânată aderarea cu un an. Aceste condiţii au fost, în general, îndeplinite şi aderarea nu s-a amânat. Totuşi, posibilitatea activării clauzei de salvgardare pe justiţie în primii trei ani de la aderare aşa cum prevede art. 38 din textul Tratatului a rămas, şi monitorizarea există în continuare, un nou raport fiind şi în al patrulea an de la aderare, respectiv 2010, (ineficienţa justiţiei şi a celorlalte autorităţi în lupta împotriva corupţiei fiind cronică, dovadă că în 2009la indicele percepţiei ne situăm pe locul 27 în U.E. şi 71 în lume)*.

** *

În cazul României acest capitol a căpătat o importanţă deosebită, reprezentând o condiţie a aderării, deşi problemele justiţiei şi a afacerilor interne nu erau mai grave decât în Bulgaria, de exemplu. Cauzele sunt numeroase şi ne aparţin („pecetea corupţiei ne-am pus-o singuri”). Va trebui să facem eforturi mai susţinute şi într-un spirit de solidaritate mai ridicat pentru a ne înscrie în exigenţele pe care le cere un „spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”, ca cel al U.E.

Rămân în continuare multe de făcut pentru o reformă reală în justiţie (independenţa, profesionalizarea şi imparţialitatea acesteia) şi înregistrarea unor rezultate concrete în lupta contra corupţiei,

* „Bursa” nr. 226/18.11.2009.

92

Page 93: Master Politici Si Economia UE 2010

infracţionalităţii economice şi crimei organizate. De asemenea, pe linia siguranţei interne vor trebui luate măsuri mai ferme, mai ales, dacă ne dorim aplicarea aquis-ului Schenghen din 2011.

9.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)

Cei douăzeci de ani de tranziţie au adus majorităţii cetăţenilor români, multe insatisfacţii, acestea ţin de nivelul de trai, dar mai nou, de siguranţă şi justiţie. Rezolvarea lor depinde, în primul rând de noi. UE ne sprijină să le soluţionăm mai rapid şi eficient, de aceea, integrarea este, pe cât de necesară, pe atât de benefică.

Avantaje: domeniile care fac obiectul acquis-ului comunitar şi a măsurilor

luate fac dovada importanţei pentru cetăţean pe care o are problematica din acest capitol, deoarece el ar urma ca în viitor să se bucure de mai multă siguranţă şi justiţie, inclusiv de mai puţină sărăcie, atâta timp cât la aceasta îşi aduc contribuţia: corupţia, evaziunea fiscală, crima organizată, traficul şi contrabanda etc.

rezolvarea problemelor de justiţie şi siguranţă internă va da mai multă stabilitate, coerenţă şi susţinere a statului de drept, va consolida democraţia şi încrederea în instituţiile statului;

rolul educativ şi de schimbare a mentalităţilor este şi el important dacă justiţia şi instituţiile se vor ridica cât mai rapid la nivelul celor din U.E. Ca cetăţenii să le devină principalii aliaţi, acestea trebuie să le câştige încrederea pierdută de-a lungul celor 20 ani de tranziţie în care anarhia a tronat prea mulţi ani.

sprijinul financiar şi tehnic (90 mil. € în perioada 1997-2006 şi 560 mil € în 2007-2013) este, de asemenea, foarte important, mai ales pentru o ţară ca România, confruntată cu o lipsă cronică de resurse;

frontierele României devenind şi ale UE, (cca. două mii de km) vor fi mai sigure şi din alt punct de vedere decât cel militar.

Dezavantaje: efortul de adaptare legislativă şi instituţională necesită resurse

financiare, tehnice şi umane care vor trebui suportate de la bugetul de stat; adaptarea presupune oameni noi, cu o altă pregătire şi mentalitate,

iar cei care nu vor face faţă noilor exigenţe vor trebui să-şi găsească alt loc de muncă.

93

Page 94: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul X

POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ

10.1. Prevederi ale acquis-ului comunitar

Orice politică externă şi de securitate are şi un suport economic, de aceea, acest capitol are contingenţe cu „Uniunea Vamală” şi „Relaţii externe”. Este domeniul în care realizările sunt destul de modeste şi abia în 1993 prin Tratatul de la Maastricht s-a decis ca aceasta să devină un pilon al integrării, iar prin Tratatul de la Lisabona, să fie stabilite şi măsuri pentru a deveni efectivă.

Suportul juridic al acestei politici îl constituie art. 24 al Tratatului de la Lisabona* care stabileşte că ţările membre trebuie să o susţină „activ şi fără rezerve, în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce”. Obiectivele acestei politici sunt protejarea valorilor comune, a independenţei şi integrităţii, consolidarea securităţii, menţinerea păcii, promovarea cooperării internaţionale, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei, a spiritului legii şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform art. 42, „NATO rămâne pentru statele membre ale acestei organizaţii fundamentul apărării lor colective şi cadrul de punere în aplicare a acesteia”.

P.E.S.C. se stabileşte la nivel de Consiliu European, iar implementarea acesteia revine Înaltului Comisar pentru afaceri externe şi politica de securitate. În viitor această politică va avea un caracter comun mai pronunţat datorită statuării unor obligaţii mai clare pentru ţările membre şi înfiinţării postului de preşedinte al Consiliului European, iar reuniunile Consiliului miniştrilor de externe le va conduce permanent Înaltul Comisar.

Se înfiinţează şi un Comitet Politic şi de Securitate care urmăreşte situaţia internaţională (art. 38**) şi o Agenţie Europeană pentru apărare (art. 42***).

10.2. Negocierile, prevederile Tratatului de aderare şi stadiul implementării

La acest capitol neexistând un acquis specific, România s-a angajat să respecte prevederile şi orientările UE în domeniul politicii externe şi de securitate, din 2004 România este şi membră a NA.T.O.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 40-41.** idem, pag. 48.*** idem, pag. 51-52.

94

Page 95: Master Politici Si Economia UE 2010

Implementarea exigenţelor celor două organizaţii se află într-un stadiu corespunzător, mai ales pe planul prezenţei noastre în Irak şi Afganistan.

10.3. Impactul integrării (avantaje şi dezavantaje)Aderarea la NATO şi UE sunt realizările cele mai mari, pe plan

extern, ale României post-decembriste. Avantaje: asigurarea securităţii externe este sinonimă cu cea internă, un

popor nu-şi poate concentra eforturile în direcţia emancipării sale economico-sociale decât într-un climat de pace şi de siguranţă externă;

în condiţiile tehnicii militare contemporane, ale poziţiei geografice şi resurselor materiale şi umane, România nu şi-ar fi putut asigura securitatea singură, ci numai aderând la un sistem de securitate colectivă cum este NATO şi U.E.. În această ordine de idei trebuie menţionată şi clauza de solidaritate prevăzută de art. 222 din Tratatul de la Lisabona*, conform căreia „în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om, Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare” pentru a ajuta statul respectiv.

sprijinul financiar şi tehnic primit din partea ţărilor aliate şi a structurilor NATO şi U.E. pentru compatibilizarea structurilor şi dotărilor naţionale cu cele din organizaţiile menţionate.

diminuarea efortului naţional şi dimensionarea acestuia la limitele suportabilului datorită asistenţei externe.

punerea în valoare a poziţiei strategice favorabile şi a unor capacităţi tehnice şi intelectuale interne, prin cooperări cu partenerii din ţările aliate etc.

Dezavantaje: disponibilizarea unor resurse într-o perioadă când nevoile sociale

şi de investiţii sunt mari: închiderea unor capacităţi de producţie militară fără piaţă care au

provocat şomaj şi plăţi compensatorii; disponibilizarea unor militari etc.

* Tratatul de la Lisabona, pag. 192-194.

95

Page 96: Master Politici Si Economia UE 2010

Concluzii

Sintetizând cele prezentate putem concluziona că aderarea şi integrarea României în UE reprezintă, aşa cum declara un fost ministru de finanţe, Daniel DĂIANU, pariul cu civilizaţia şi câştigarea acestuia, mai devreme sau mai târziu, depinde în primul rând de noi, românii.

Prezentând la fiecare capitol de negociere esenţa acquis-ului comunitar, prevederile Tratatulului de aderare şi impactul integrării, se poate crea o imagine mai bună asupra importanţei opţiunii de a ne integra în structurile euro-atlantice, respectiv în NATO şi UE.

Rezumând impactul prezentat în detaliu la fiecare capitol de negociere în parte, putem evidenţia următoarele avantaje ale integrării României în UE:

consolidarea democraţiei şi a statului de drept, a respectării drepturilor omului şi protecţia minorităţilor ( asimilarea valorilor europene specifice societăţilor caracterizate prin: pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şi nediscriminare);

crearea unui climat politic şi economic stabil care să stimuleze o dezvoltare durabilă, pe baza unei economii funcţionale de piaţă;

o mai mare predictibilitate şi stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri;

creşterea competitivităţii pe piaţa internă, ceea ce va conduce la motivarea şi stimularea agenţilor economici autohtoni în sensul sporirii productivităţii şi a eficienţei prin promovarea de noi produse şi servicii, introducerea tehnologiilor moderne şi diminuarea costurilor de producţie;

dezvoltarea comerţului, un stimul important pentru economia naţională şi piaţa forţei de muncă datorită dimensiunilor mari ale pieţei comunitare.

accesul sporit la pieţele de capital şi investiţii europene, la noile echipamente şi sisteme informaţionale, la know-how-ul managerial şi tehnicile organizaţionale din ţările dezvoltate;

prezenta agenţilor economici români pe o piaţă unică de mari dimensiuni (495 milioane consumatori) ce le va permite profituri mai mari datorită „economiei de scară”;

oportunităţi deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice şi Monetare (după adoptarea euro), respectiv: costurile mai mici ale tranzacţiilor, eliminarea fluctuaţiilor cursului de schimb, inflaţie şi dobânzi reduse, predictibilitate sporită, atragerea de investiţii etc.;

întărirea securităţii naţionale prin integrarea în mecanismele politicii externe şi de securitate comune;

96

Page 97: Master Politici Si Economia UE 2010

posibilitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei;

dezvoltarea cooperării pe toate planurile cu ţările, instituţiile şi firmele din celelalte ţări membre ale UE;

creşterea prestigiului şi consolidarea statutului României în relaţiile cu alţi actori statali, atât pe plan politic, cât şi economic;

dobândirea de către cetăţenii români a drepturilor decurgând din acordarea „cetăţeniei europene” şi, în principal, liberul acces pe piaţa muncii comunitare;

perspective noi de perfecţionare profesională şi acces pe piaţa europeană a muncii pentru cetăţenii români;

importantul sprijin financiar comunitar pentru reducerea decalajelor economico-sociale care separă România de celelalte ţări membre ale UE, sprijin estimat la 32,7 miliarde euro pentru perioada 2007 – 2013. Din păcate, în primii trei ani de la aderare (2007-2009) din cele 8,6 mild. € alocate României au fost atrase numai 1,2 mild. € (14%).

dezvoltarea cu sprijin comunitar a unor sectoare care manifestă serioase rămâneri în urmă faţă de standardele europene cum sunt agricultura, mediul şi infrastructura de transport;

industriile favorizate de integrare sunt: textilă şi confecţii, mobilă, prelucrarea metalelor, încălţăminte, componente auto şi prelucrări mecanice, electronică şi electrotehnică, informatică.

îmbunătăţirea mentalităţii cetăţenilor români pe planul responsabilităţii, pregătirii, competiţiei, respectului faţă de lege, iniţiativei şi tenacităţii, seriozităţii în muncă şi afaceri, etc.

Dezavantaje: izolarea şi îndepărtarea de procesele de luare a deciziilor, implica

dificultăţi şi cheltuieli sporite pentru impunerea autonomă pe scena politică şi economică, europeană şi mondială;

izolarea economică a României, în condiţiile în care UE deţine în prezent circa 70% din comerţul exterior românesc, ar fi practic imposibilă;

restrângerea posibilităţilor de acces al produselor româneşti pe piaţa comunitară;

pierderea unor avantaje în relaţiile economice externe cu terţe ţări ca SUA, Japonia, Canada, Norvegia, Elveţia, Australia şi Noua Zeelandă datorită pierderii statutului de beneficiar S.G.P.;

creşterea vulnerabilităţii produselor româneşti faţă de măsurile de apărare comercială şi înmulţirea obstacolelor tehnice ale UE faţă de ţările terţe;

97

Page 98: Master Politici Si Economia UE 2010

creşterea decalajului economic dintre România şi ţările din zonă, care vor adera la UE, datorită, în principal, imposibilităţii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare;

diminuarea şanselor de aliniere în perspectivă la acquis-ul comunitar, având în vedere că integrarea intracomunitară evoluează în permanenţă;

dificultăţi în obţinerea consensului la nivelul UE pentru aderarea altor ţări candidate, în condiţiile creşterii numărului de state membre ale UE;

rezolvarea cu dificultate şi pe termen lung a problemelor infrastructurii, mediului şi agriculturii;

onorarea calităţii de membru va însemna şi o importantă contribuţie la bugetul comunitar estimată la circa 7,3 mild. € dacă nu se ia în calcul cofinanţarea proiectelor, pe întreaga perioadă 2007-2013;

reducerea posibilităţilor României de a practica o agricultură competitivă ca urmare a neintegrării la timp în mecanismele politicii agricole comune;

realizarea cu întârziere şi la costuri mai mari a unei economii funcţionale de piaţă, pe baza căreia să crească şi nivelul de trai al populaţiei;

pierderea sprijinului financiar comunitar, evaluat la 32,7 mld. € pentru perioada 2007 – 2013;

concurenţa produselor comunitare, necesitatea alinierii la standardele europene şi creşterea costurilor factorilor de producţie din ţară (salarii şi utilităţi) ar putea conduce la falimentarea unor agenţi economici şi deci la noi disponibilizări, mărind astfel povara socială a statului (ajutoare de şomaj şi sociale, salarii compensatorii, pensionări anticipate) şi astfel lipsirea acestuia de resurse pentru educaţie, sănătate, infrastructură, dezvoltarea rurală şi edilitară etc.

adoptarea monedei unice va lipsi autorităţile de pârghiile de macrostabilizare şi stimulare a exporturilor folosite până în prezent (curs de schimb, deficit bugetar, inflaţie, dobânzi şi datorie publică).

adoptarea politicii comerciale comune înseamnă pierderea statutului de ţară beneficiară de S.G.P. (România devenind donatoare), reducerea gradului de protecţie a produselor naţionale prin taxe vamale (la importul din UE acestea nu mai există, iar la cel din ţările terţe fie sunt foarte mici (4% în medie la produsele industriale şi 9% la cele agricole) fie apropiate de zero la importurile din ţările în curs de dezvoltare beneficiare de S.G.P., reducerea încasărilor bugetare (datorită nivelului taxelor vamale) etc.

posibila migrare a unor factori de producţie naţionali în alte ţări ale UE care asigură condiţii de valorificare mai avantajoase (deja lucrează în străinătate circa trei milioane de români), ceea ce va dificulta efortul de

98

Page 99: Master Politici Si Economia UE 2010

reconstrucţie a ţării (sectoare precum construcţiile, industria textilă, serviciile de sănătate resimt efectele migraţiei).

alinierea la preţurile şi tarifele comunitare (în special la nivelul minim de accizare) conduce la creşterea acestora şi astfel la dificultarea a realizării ţintei de inflaţie şi de creştere a veniturilor reale.

liberalizarea pieţei de capital şi treptat şi a celei funciare ar putea conduce la pătrunderea de capital speculativ care în caz de retragere masivă ar însemna scurgere de venit naţional (de exemplu în Ungaria s-au pierdut 3 mild. euro dintr-o asemenea situaţie).

99

Page 100: Master Politici Si Economia UE 2010

Politi

cile ş

i econ

om

ia U

niu

nii

Eu

rop

en

e –

In

teg

rare

a R

om

ân

iei

PARTEA A II-A

ECONOMIA U.E. ŞI A ŢĂRILOR

MEMBRE, RELAŢIILE

COMERCIALE ALE ROMÂNIEI

CU ACESTE ŢĂRI

100

Page 101: Master Politici Si Economia UE 2010

101

Page 102: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul I

LOCUL U.E. ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

1.1. Indicatori economici şi financiariÎn ultimele decenii, pe măsură ce numărul ţărilor membre a crescut (de

la 15 în 1995 la 27 în 2007) şi economia s-a dezvoltat, Uniunea Europeană a devenit prima putere economică a lumii, dovadă indicatorii economici şi financiari globali din 2007 sau 2008:

Indicatori Total mondial

din care:U.E. SUA China Japonia

$ / € % $ / € % $ / € % $ / € %$ / € %

1. P.I.B. total calculat la Paritatea Puterii de Cumpărare- triliarde $ *)

65,6 100,0 14,4 22,0 13,4 20,4 7,0 10,7 4,3 6,6

1.1. P.I.B. pe locuitor- mii € *)

- - 25,3 - 39,3 - 16,0 - 28,8 -

2. Structura Valorii Adăugate după felul activităţii: *)

- % din total2.1. Servicii2.2. Industrie2.3. Agricultură, piscicultură şi silvicultură

---

---

---

71,626,51,9

---

76,522,41,1

---

...

...

...

---

69,529,11,4

3. Export de bunuri **)

- triliarde $ şi %4. Export de servicii**)

- triliarde $ şi %

15,8

3,7

100,0

100,0

5,9

1,7

37,5

46,6

1,3

0,5

8,1

14,0

1,4

...

8,9

...

0,8

0,14

4,9

3,9

5. Import de bunuri **)

- triliarde $ şi %6. Import de servicii **)

- triliarde $ şi %

16,3

4,3

100,0

100,0

6,3

1,6

38,9

47,0

2,2

0,5

13,5

10,5

1,1

0,2

6,7

4,1

0,8

0,2

4,9

5,0

7. Stocul de investiţii străine directe **)

- triliarde $ şi %

15,0 100,0 7,1 47,0 2,6 17,3 0,4 3,0 0,8 8,0

8. Indicatori monetari financiari8.1. Rezerve valutare - triliarde $ şi % *)

8.2. Valoarea de piaţă a acţiunilor de capital cotate public *)

6,0

53,5

100,0

100,0

0,6

6,2

10,0

11,6

-

9,1

-

17,0

2,0

8,4

33,3

4,5

1,0

8,8

16,7

4,7

102

Page 103: Master Politici Si Economia UE 2010

Indicatori Total mondial

din care:U.E. SUA China Japonia

$ / € % $ / € % $ / € % $ / € %$ / € %

- triliarde $ şi %8.3. Credite (împrumuturi) *)

- triliarde €8.4. Titluri de debit aflate la deţinători *)

- triliarde €8.5. Capitalizarea burselor de valori (acţiuni de capital) *)

- triliarde €

-

-

-

-

-

-

20,0

16,3

10,1

-

-

-

9,6

19,8

11,3

-

-

-

...

...

...

...

...

...

4,5

6,1

3,0

-

-

-

Sursa: Tribuna Economică nr. 41, 42, 43, 46 / 2009*) 2008; **) 2007

Din analiza indicatorilor prezentaţi rezultă destul de evident că U.E. a devenit principala putere economică mondială, deţinând supremaţia la cei mai importanţi indicatori: PIB-ul total, exporturi, importuri, investiţii străine directe, ajutorul public pentru dezvoltare şi credite (împrumuturi). În afara celor prezentate, celelalte mari puteri economice ale lumii (după PIB-ul total) sunt: Canada, India, Rep. Coreea, Mexic, Australia, Brazilia şi Federaţia Rusă.

1.2. Perspectivele U.E. în contextul crizei economico-financiare din 2008-2009 – prognoza evoluţiei PIB şi a comerţului

Criza globală a afectat şi U.E. iar după prognoza Comisiei Europene, întocmită în noiembrie 2009, evoluţiile posibile până în 2011, ar putea fi următoarele:

- ritm mediu anual de creştere în termeni reali (%)2007 2008 2009 2010 2011

1. PIB-ul mondial, din care: 5,1 3,1 -1,2 3,1 3,51.1. U.E. 2,9 0,8 -4,1 0,7 1,61.2. S.U.A. 2,1 0,4 -2,5 2,2 2,01.3. Japonia 2,3 -0,7 -5,9 1,1 0,41.4. China 13,0 9,7 8,7 9,6 9,51.5. Rusia 8,1 5,6 -7,2 2,3 2,72. Comerţul internaţional de mărfuri

6,5 4,2 -14,0 3,6 4,6

Sursa: Tribuna Economică nr. 47 / 2009

Din datele privind evoluţia viitoare a economiei mondiale şi a principalelor puteri economice ale lumii rezultă că U.E. şi Japonia au fost mai puternic afectate de criză, iar, cel mai puţin, China. Aceste evoluţii nu vor afecta locul U.E. în economia mondială.

103

Page 104: Master Politici Si Economia UE 2010

1.3. U.E. – principal producător mondial de produse manufacturate*

Produsele mai importante la care U.E. deţine peste o treime din producţia mondială de manufacturate, la unele înregistrându-se creşteri în 2004 faţă de 1990, sunt următoarele:

- produse metalice 43% în 2004 (39% în 1990), SUA 25% şi Japonia 15%;- produse din lemn 39% (32%), SUA 31% şi Japonia 9%;- produse din cauciuc şi mase plastice 37%, SUA 27% şi Japonia 15%;- produse chimice şi farmaceutice 37% (33%), SUA 24% şi Japonia 14%;- produse din hârtie şi carton 35% (33%), SUA 33% şi Japonia 13%;- produse din tutun 34% (35%), SUA 21% şi Japonia 2,4%;- produse textile şi confecţiile 33% (28%), SUA 19% şi Japonia 8%;- produse alimentare 33% (30%), SUA 23% şi Japonia 11%;- produse din piele şi încălţăminte 32% (31%), SUA 22% şi Japonia 8%;- mijloace de transport 32% (35%), SUA 28%, Japonia 16%;- combustibili 30%, SUA 14% şi Japonia 4%.Sunt şi trei categorii de produse la care ponderea principală (peste o

treime) o deţine S.U.A. şi nu U.E., acestea fiind: maşinile şi echipamentele electrice, maşinile şi echipamentele neelectrice şi produsele tipografice.

U.E. este al doilea principal producător mondial de oţel, cu 20% din total mondial, după China (26%) şi înaintea Japoniei (10%); al treilea producător de aluminiu cu 15%, după Asia (32%) şi America de Nord (18%); tot locul 3 la capacitatea de rafinare a ţiţeiului cu 23%, după America de Nord (25%) şi Asia (24%); locul 3 la ciment cu 13%, după China (37%) şi India 16%; locul 1 la producţia totală de lemn, fiind urmată de SUA şi Canada; locul 3 la cărbune cu 16%, după China (26%) şi SUA (24%); locul 2 la energia electrică cu 16%, după SUA (23%) şi înaintea Chinei (10%); locul 3 la gaze naturale cu 5%, după Fed. Rusă (23%) şi SUA (21%); locul 3 la îngrăşăminte cu 12%, după China (18%) şi SUA (10%); este lider mondial la cherestea cu 26%, înaintea SUA (23%) şi Canada (14%); locul 1 la hârtie şi carton cu 29%, înaintea SUA (26%) şi China (13%); autoturisme cu 37%, urmată de SUA (16%) şi Japonia 10%; la tractoare este vice-lider cu 21%, după SUA (40%) şi Fed. Rusă (8%).

1.4. U.E. – în topul mondial şi la unele produse agricole- La grâu U.E. se situează pe primul loc cu 25% din producţia

mondială, urmată de China 15% şi India 12%;- La porumb deţine al treilea loc cu 10% din producţia mondială, pe

primele două locuri aflându-se SUA cu 43% şi, respectiv, China cu 19%;

* Ion Niţă, Economia ţărilor U.E., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007

104

Page 105: Master Politici Si Economia UE 2010

- La zahăr U.E. ocupă locul 2 cu 15%, pe primul loc situându-se Brazilia cu 20%, iar pe locul 3 India cu 10%;

- La cartofi este lider mondial cu 23%, urmată de Fed. Rusă 14% şi China 13%;

- La tomate deţine prima poziţie cu 17%, urmată de SUA 15% şi China 12%;- La floarea-soarelui este lider mondial cu 26%, locul 2 Argentina

17% şi locul 3 Fed. Rusă 12%;- La miere locul 3 cu 9%, după China 17% şi SUA 10%;- La mere, locul 1 cu 22%, urmată de China 20% şi SUA 10%;- La struguri, conduce detaşat cu 45%, faţă de SUA 10% şi Argentina

6%;- La vin, supremaţia este şi mai mare, deţinând 62% din producţia

mondială, urmată de SUA 8% şi Argentina 7%;- La carnea de vită ocupă locul 3 cu 16%, pe primele două locuri

situându-se SUA 22% şi Brazilia 16%;- La carnea de porc ocupă locul 2 cu 24%, după China 52% şi

înaintea SUA 11%;- La peşte se situează pe locul 2, după Japonia, însă înaintea SUA.

1.5. Comerţul exterior→ Uniunea Europeană este principalul exportator şi importator

mondial, cu pondere de 37,5% la mărfuri şi 46,6% la servicii dacă ne referim la exporturi şi, respectiv, 38,9% şi 47%, dacă ne referim la importuri;

→ Multe ţări ale U.E. fac parte din topul principalilor zece exportatori mondiali la mărfuri: Germania (locul 1), Olanda (5), Franţa (6), Italia (7), Belgia (8) şi Marea Britanie (10); la servicii: Marea Britanie (locul 2), Germania (3), Franţa (4), Spania (6), Italia (8) şi Olanda (10);

→ La import, fac parte din topul celor zece, la mărfuri: Germania (locul 2), Franţa (5), Marea Britanie (6), Olanda (7), Italia (8) şi Belgia (9); la servicii: Germania (locul 2), Marea Britanie (3), Franţa (6), Italia (7), Spania (8) şi Irlanda (9);

→ Balanţa comercială a U.E., în 2008, a fost deficitară la mărfuri (360 mld. $) şi excedentară la servicii (222 mld. $);

→ Între 65-68% din comerţul exterior al U.E. se desfăşoară între ţările membre, este în creştere ponderea ţărilor terţe, în 2008 principalii parteneri nemembri ai U.E. fiind: SUA cu 15% din cele 2.868 mld. $ la cât s-au ridicat exporturile şi importurile din anul respectiv, China 11,4%, Fed. Rusă 9,8%, Elveţia 6,2%, Norvegia 4,8%, Japonia 4,1% şi Turcia 2,9%;

105

Page 106: Master Politici Si Economia UE 2010

→ U.E. deţinea în 2004 circa 15%* din exportul mondial de produse manufacturate şi 12,3%* din import, faţă de SUA 10% şi, respectiv 16,5% sau Japonia 7,5% şi 3,7%; la principalele categorii de produse situaţia era următoarea:

la produse metalurgice 11,8% din export şi 8,3% din import, SUA 3,6% şi 9%, iar Japonia 8,6% şi 2,1%;

la produse chimice, U.E. 18,7% din export şi 10,5% din import, SUA 11% şi 12%, iar Japonia 4,8% şi 3,3%;

la produse farmaceutice, U.E. 26,9% din export şi 14,0% din import, SUA 9,5% şi 14,4%, iar Japonia 1,2% şi 3,0%;

la echipamente de telecomunicaţii şi birotică, U.E. 9,3% din export şi 15,6% din import, SUA 9,9% şi 18,1%, iar Japonia 7,7% şi 5,2%;

la circuite integrate şi componente electronice, U.E. 7,1% din export şi 8,4% din import, SUA 14,0% şi 6,9%, iar Japonia 11,6% şi 5,5%;

la automobile şi piese de schimb, U.E. 14,7% din export şi 5,9% din import, SUA 9,4% şi 22,2%, iar Japonia 13,5% şi 1,4%;

la produse textile, U.E. 11,6% din export şi 10,0% din import, SUA 6,1% şi 10,5%, iar Japonia 3,4% şi 2,7%;

la confecţii, U.E. 8,2% din export şi 24,7% din import, SUA 1,8% şi 27,9%, iar Japonia 0,01% şi 7,8%;

la comerţul cu produse agricole, U.E. 9,9% din export şi 12,5% din import, SUA 9,7% şi 10,6%, iar Japonia 0,01% şi 7,3%;

la servicii de transport, SUA 11,1% din export şi 13,3% din import, Germania 6,7% şi 6,6%, Japonia 6,3% şi 6,1%, Marea Britanie 5,5% şi 5,5%, Franţa 4,8% şi 4,3%, Danemarca 4,6% şi 2,8% şi Olanda 3,7% şi 2,2%, iar la cele comerciale, SUA 16,3% din export şi 11,5% din import, Marea Britanie 10,9% şi 5,6%, Germania 7% şi 8,2%, Japonia 5,1% şi 5,3%, Irlanda 4% şi 5,6%, iar Franţa 3,9% şi 4,3%.

* export/import extracomunitar

106

Page 107: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul II

O SINTEZĂ A ECONOMIEI EUROPENE – PE DOMENII ŞI APORTUL ŢĂRILOR MEMBRE

2.1. Evoluţia principalilor indicatori macro-economiciDupă prognoza elaborată de Comisia Europeană în noiembrie 2009,

evoluţia principalilor indicatori macro-economici până în 2011 ar putea fi următoarea:

- ritmuri medii anuale (%)-Indicatori

Anii2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

1. P.I.B. 1,8 1,1 1,0 2,4 1,6 2,3 2,9 0,8 -4,1 0,7 1,62. Consumul privat 2,0 2,4 1,5 2,0 1,5 1,9 2,1 0,8 -1,7 0,2 1,23. Investiţii productive 0,3 -1,4 0,1 3,0 2,9 4,4 5,9 -0,3 -11,4 -2,0 2,54. Rata şomajului (% din populaţia activă)

8,4 8,7 8,9 9,1 8,7 8,5 7,1 7,0 9,1 10,3 10,2

5. Rata inflaţiei 2,5 2,1 1,9 2,1 2,2 2,1 2,4 3,7 1,0 1,3 1,66. Deficitul bugetar (% din PIB)

-1,2 -2,3 -2,9 -2,6 -2,3 -2,3 -0,8 -2,3 -6,9 -7,5 -6,9

7. Datoria publică (% din PIB) 62,2 61,7 63,3 64,4 63,4 63,2 58,7 61,5 73,0 79,3 83,78. Volumul exporturilor de mărfuri şi servicii

7,0 6,0 6,0 8,0 7,0 8,0 5,5 1,6 -13,3 2,1 4,2

9. Volumul importurilor de mărfuri şi servicii

8,0 7,0 7,0 8,0 8,0 8,0 5,6 1,4 -1,7 1,1 3,8

10. Deficitul balanţei de plăţi curente (% din PIB)

-1,0 -1,2 1,0 -0,9 -0,8 -1,1 -1,1 -1,5 -2,0 -1,5 -1,3

Sursa: Economic Forcast Spring, European Commission şi Tribuna Economică nr. 47/2009

Deşi prognoza O.C.D.E. este puţin mai optimistă decât cea a Comisiei Europene, datele de mai sus arată că efectele crizei se vor prelungi şi după 2011, abia în 2015 s-ar putea atinge parametrii creşterii din 2007.

Consumul şi investiţiile vor creşte lent, ceea ce va conduce la o rată a şomajului constantă de 10% şi după 2011.

Costurile* crizei au fost foarte mari pentru bugetele publice, circa 10.800 mil. $ (10.000 $ pe locuitor în ţările dezvoltate în care se încadrează cele din U.E.), din care SUA 3.600 mil $, Marea Britanie 2.400, Germania şi Franţa sub un miliard fiecare. Aşa se explică deficitele bugetare enorme înregistrate în 2009 de toate ţările dezvoltate: SUA 13,5%

* Tribuna Economică nr. 1 /2010

107

Page 108: Master Politici Si Economia UE 2010

din PIB, Marea Britanie 11,6%, Japonia 10,3%, Franţa 7,4%, Italia 5,9% şi Germania 4,6% (ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei au depăşit 10%).

Datoria publică a atins cote periculos de mari şi în continuă creştere, cazul Greciei fiind de notorietate şi un exemplu negativ pentru toate ţările U.E. (o datorie publică de 300 mld. $ la un PIB de 240 mld. $, deci de 125%).

Productivitatea muncii exprimată în dolari pe persoană angajată arată mari discrepanţe între zonele U.E., în special între cele din fostele ţări socialiste şi cele din ţările occidentale. De exemplu, există zone în Irlanda, Luxemburg, Franţa şi Belgia (Bruxelles) în care s-au realizat 80.000 $ pe persoană angajată, faţă de Letonia, Bulgaria şi România (fără Bucureşti), unde s-au realizat numai 10.000 $, deci de 8 ori mai puţin. De altfel, din cele 268 regiuni ale U.E. care înregistrează un PIB pe locuitor de sub 75% din media U.E., 35 se află în România.

Totuşi, este de remarcat şi faptul că zonele care au o productivitate a muncii mult mai mică se caracterizează printr-un ritm mai mare de creştere a acesteia (de exemplu, cu 50% în perioada 1998-2003 în unele regiuni ale Poloniei, Slovaciei şi Cehiei).

Perspectiva economiei europene prin prisma performanţelor ţărilor membre poate fi anvizajată şi analizând ierarhia competitivităţii economiilor naţionale stabilită de Forumul Economic Mondial de la Davos (Elveţia) pe anul 2006/2007 pentru 125 de ţări ale lumii cu un indice de ierarhizare care porneşte de la 5,81 (Elveţia) cel mai ridicat şi se încheie cu 2,50 (Angola) cel mai scăzut. Din topul celor zece fac parte şi următoarele ţări ale U.E.: Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania, Olanda şi Marea Britanie.

2.2. Principalele caracteristici ale economiei europene

2.2.1. Structura P.I.B.

Pe ansamblul U.E. serviciile deţin 70% din PIB, ţările care depăşesc această medie fiind: Belgia, Cipru, Danemarca, Franţa, Marea Britanie şi Suedia, iar, la polul opus, Bulgaria, Lituania şi România.

Industria deţine 27%, peste această medie (circa 35%) situându-se Cehia, Irlanda, România şi Slovenia, iar sub 25%: Cipru, Franţa, Grecia şi Letonia.

Agricultura, pescuitul şi silvicultura deţin 2%, peste această medie (circa 5-7%) se află Bulgaria, Grecia, Lituania şi România, iar sub media de 2% Belgia, Germania, Marea Britanie şi Suedia.

2.2.2. Structura populaţiei ocupate pe domenii de activitate economică

În general, structura PIB pe cele trei domenii de activitate este aceeaşi cu cea a populaţiei ocupate, cu următoarele remarci:

108

Page 109: Master Politici Si Economia UE 2010

Gradul de ocupare este mai ridicat în ţările foarte dezvoltate reprezentând peste 45% din populaţia ţării, cazul Austriei, Danemarcei, Finlandei, Marii Britanii, Olandei şi Suediei. În alte ţări ca Bulgaria, Grecia, Italia, Polonia, România şi Ungaria gradul de ocupare este de sub 45%.

Rata şomajului, în medie 10% în 2009, a fost depăşită în Spania, Ungaria, Italia, ţările baltice ş.a. Negativ este faptul că se va menţine ridicată şi în următorii ani.

Pe domeniile de activitate, ocuparea populaţiei ne arată următoarele: Serviciile şi administraţia publică deţin peste 45% din populaţia

ocupată în Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Irlanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Suedia; în celelalte ţări, printre care şi România această pondere este de sub 45%;

Comerţul şi turismul deţin peste 18% în ţări ca: Austria, Bulgaria, Cipru, Grecia, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia şi Spania; sub 17%: Cehia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Suedia;

Construcţiile deţin peste 8% din populaţia ocupată în Austria, Cehia, Cipru, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Slovacia şi Spania; sub 6% în: Bulgaria, Polonia, România, Slovenia şi Suedia;

Industria deţine 25% din populaţia ocupată în: Bulgaria, Cehia, Estonia, România, Slovenia şi Ungaria (ţări foste socialiste în care s-a făcut o industrializare forţată iar restructurarea acesteia nu s-a încheiat);

Agricultura ocupă, în medie, sub 3% din populaţia activă, ţările sub această medie fiind: Belgia, Danemarca, Germania, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda şi Suedia. Într-o situaţie specială se află România în care, deşi statisticile arată că 31% din populaţie este ocupată în agricultură, tot cam atât din suprafaţa arabilă nu este cultivată. Ţări cu ponderi în jur de 10% sunt: Bulgaria, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia şi Portugalia.

2.2.3. Industria

Indicele producţiei industriale a crescut, în perioada 1995-2005, cu excepţia mineritului, industriei textile şi pielăriei. Din 2008, dar mai ales în 2009 activitatea industrială s-a redus datorită crizei economico-financiare. În 2003 avea 36 milioane de angajaţi şi o valoare adăugată de circa 1.800 miliarde euro. În perioada 2004-2008 creşterea pe ansamblul industriei a fost de 9-14%, variind de la ramură la ramură.

Pe ramuri, principalele caracteristici ale industriei europene sunt: Industria alimentelor, băuturilor şi tutunului deşi a continuat să

deţină o proporţie însemnată în consumul populaţiei, ponderea acesteia s-a redus de la 18% în 1995 la 16% în 2008. În cazul ţărilor baltice această pondere depăşeşte 25% din consum.

109

Page 110: Master Politici Si Economia UE 2010

Politica U.E. urmăreşte creşterea gradului de protecţiei şi igienă alimentară, iar pe plan mondial (negocierile O.M.C.) eliminarea subvenţiilor la export şi deschiderea mai mare a pieţei europene pentru furnizorii extra-europeni (în special americani).

În 2003 acest sector a realizat o valoare adăugată de 192 mld. euro (11,3% din total industrie) şi erau angajate 4,5 milioane de persoane.

Industria textilă, a îmbrăcămintei, încălţămintei şi pielăriei este într-o continuă restructurare şi modernizare, inclusiv cu sprijin comunitar prin Fondurile structurale.

Problema cea mai importantă o constituie combaterea contrafacerii diferitelor produse şi mărci, precum şi a dumping-ului practicat de unii exportatori extracomunitari (de exemplu China, de altfel cu această ţară s-a încheiat un Acord de autolimitare a exporturilor în U.E.).

În 2003 acest sector a deţinut circa 4% din valoarea adăugată realizată de industrie (circa 66 mld. euro). Cele mai mari producătoare sunt: Italia, Franţa, Germania, Spania şi Marea Britanie.

Industria lemnului şi a hârtiei are o puternică bază de materie primă proprie (80% din necesar), datorită faptului că 36% din suprafaţa U.E. este împădurită.

În 2003 a generat 75 mld. euro, valoarea adăugată reprezentând 4,4% din total şi a angajat 1,9 milioane de persoane. Principalii producători sunt: Germania, Italia, Marea Britanie şi Franţa.

Industria chimică, farmaceutică, a maselor plastice şi a cauciuculuiRealizează o gamă de produse variată şi la nivelul anului 2003 a valoare

adăugată de 241 mld. euro (14,2% din total) şi a angajat 3,6 milioane de persoane.

Problema acestui sector este cea a costurilor datorate instabilităţii preţurilor la materiile prime principale: ţiţeiul şi gazul metan (mai ales în situaţia în care U.E. este dependentă de importul acestora din alte ţări).

Cel mai mare producător este Germania (deţine circa 25% din valoarea adăugată a ramurii).

Industria materialelor de construcţii analizată după valoarea adăugată realizată în 2003 de cele trei subsectoare ne arată că: 42% revine cimentului şi betonului (29 mld. euro), 23% sticlăriei şi 37% celorlalte materiale de construcţii (ceramică, clei, gips, var ş.a.), întregul sector deţinând 4,5% din valoarea adăugată a întregii industrii. Germania şi Italia sunt principalii producători de materiale de construcţii.

Industria metalelor şi produselor din metalPe măsură ce consumul de metale a crescut datorită construcţiei de

maşini şi a construcţiilor s-a dezvoltat şi această industrie, după valoarea adăugată realizată în 2003 devenind a doua ca importanţă (190 mld. euro,

110

Page 111: Master Politici Si Economia UE 2010

reprezentând 11,2% din total industrie). Numărul de angajaţi s-a ridicat la 4,8 milioane persoane.

Cei mai mari producători de metale sunt: Germania (28% din total, după valoarea adăugată), Italia (18%), Franţa (13%) şi Marea Britanie (11%).

Industria utilajelor şi a echipamentelor industriale joacă un rol cheie în economia europeană, fiind furnizorul bunurilor de capital (pentru investiţii).

În 2003 a realizat 163,5 mld. euro, valoarea adăugată reprezentând 9,6% din total şi a avut 3,5 milioane de angajaţi (9,9% din total).

Principalii producători sunt: Germania (37% din valoarea adăugată), Italia (17%) şi Marea Britanie (10%).

Industria maşinilor şi a echipamentelor electrice este una din industriile barometru ale crizei şi foarte sensibilă la efectele acesteia (bunurile de folosinţă îndelungată sunt primele care şi-au redus vânzările în 2008-2009).

În 2003 valoarea adăugată realizată a fost de 180,4 miliarde euro (10,6% din total), iar numărul de angajaţi s-a ridicat la 3,6 milioane.

Cei mai importanţi producători sunt: Germania (32%), Franţa (14%) şi Marea Britanie (12%).

Industria mijloacelor de transport este esenţială pentru dezvoltarea unei economii asigurând transportul mărfurilor şi persoanelor.

Valoarea adăugată realizată în 2003 a fost de 172,1 mld. euro, reprezentând 10,1% din total, iar numărul angajaţilor a fost de 3 milioane persoane. Pe primul loc se află, desigur, Germania, cu o contribuţie la valoarea adăugată de 41% din total ramură. În 2008 producţia UE a fost de 19 milioane unităţi autovehicule (în 2009 s-a redus cu 17%).

Industria mobilei este ramura ce a generat o valoare adăugată de numai 49 mld. euro, reprezentând 2,7% din total.

Principalele ţări care au contribuit la această valoare adăugată au fost: Germania (20%), Italia (19%) şi Marea Britanie (14%).

2.2.4. Construcţiile

Sectorul construcţiilor se caracterizează prin aceea că în ultimele decenii a cunoscut o dinamică accelerată datorită amploarei luate de creditul imobiliar, care, de altfel, a şi fost o componentă importantă a crizei declanşate în 2008 şi drept consecinţă a suferit cel mai mult datorită crizei economico-financiare actuale.

O altă caracteristică este aceea că predomină întreprinderile mici (cu maxim 50 de persoane) ce au reuşit să contribuie cu 65,3% din valoarea adăugată a sectorului, valoare ce s-a ridicat în 2003 la 414,5 mld. euro, iar numărul de angajaţi la 12,4 milioane persoane.

111

Page 112: Master Politici Si Economia UE 2010

Ţările cu sectorul construcţiilor cel mai dezvoltat sunt: Marea Britanie cu 18,3% din valoarea adăugată a sectorului şi Spania cu 17,0%.

2.2.5. AgriculturaAcest sector al economiei europene a constituit una din motivaţiile şi

marile realizări ale U.E., dovadă că politica agricolă este realmente comună şi continuă să absoarbă circa 40% din bugetul comunitar.

Principalele caracteristici ale agriculturii europene sunt: U.E. dispune de un important potenţial agricol, suprafaţa agricolă

deţinând în medie 46% din suprafaţa U.E., ţările cu peste 60% fiind: Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, România şi Ungaria, iar ţările cu potenţialul cel mai mic, de sub 15% fiind: Finlanda, Suedia şi Cipru.

Au o agricultură intensivă de mare randament (dintre ţările cu o suprafaţă agricolă importantă – peste 45%), în ordine alfabetică: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Olanda, iar cele cu o agricultură slab productivă (tot alfabetic): Bulgaria, Lituania, Polonia şi România.

În 2005, principalii producători ai U.E. au fost: Franţa (20,3% din total U.E.), Italia (14,2%), Spania (12,7%), Germania (12,6%), Olanda (6,9%), Marea Britanie (6,5%) şi Polonia (4,9%). Ţările cu o contribuţie modestă au fost: Malta şi Luxemburg cu sub 0,1% fiecare, Estonia, Cipru şi Letonia cu 0,2% fiecare, Slovenia cu 0,4% şi Lituania cu 0,5%.

Importanţa, dar şi performanţa agriculturii, mai este dată şi de ponderea pe care aceasta o deţine în P.I.B.-ul unei ţări, astfel, în 2005, reprezenta sub 1% (media U.E. 25 de membri fiind de 1,3%)*. În ordine alfabetică: Belgia, Finlanda, Germania, Letonia, Marea Britanie şi Suedia. O pondere de peste 2% în: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Grecia, Polonia, Spania şi Ungaria.

Principalele produse agricole exportate de U.E. în 2005 au fost: băuturile (21,8% din total), produsele lactate (8,1%), carnea (6,0%), preparatele pe bază de fructe şi legume (5,5%), fructele şi legumele proaspete (4,8%), cerealele şi preparatele din acestea (3,9%).

Principalele produse importate (% din total în 2005): fructe (tropicale) 17,6%, oleaginoase (7,7%), cafea, ceai şi condimente (7,1%), băuturi (6,3%), grăsimi şi ulei (5,9%), preparate pe bază de fructe şi legume (5,6%) ş.a.

Principalele produse realizate de U.E. în 2005 au fost: carnea de vită cu 21,4% din valoarea totală a producţiei agricole, lactate (16,4%), carnea de pasăre (16,0%), legumele proaspete (8,1%), cerealele (6,3%), vinul (5,1%), fructele proaspete (3,8%), cartofii (2,4%) ş.a.

2.2.6. Serviciile

* La politique agricole comune expliquée – broşură editată de Comisia Europeană, Bruxelles, 2007

112

Page 113: Master Politici Si Economia UE 2010

Acest sector al economiei, pe lângă faptul că deţine o pondere covârşitoare în PIB-ul UE (70%), a cunoscut şi o dinamică accelerată, de exemplu, în perioada 2000-2005 creşterea medie anuală a cifrei de afaceri a fost de 6,1%.

Valoarea adăugată realizată în 2003 s-a ridicat la 6.905 mld. €. Contribuţia cea mai importantă a fost adusă de Marea Britanie, cu 20% din total.

2.2.7. Comerţul exterior*

2.2.7.1. Exporturile de mărfuri În perioada 2004-2008 ponderea U.E. în exporturile mondiale

s-a redus de la 42% în 2004 la 37,5% în 2008 când valoarea acestora s-a ridicat la 5.913 mld. $ (15.775 mld. $ pe plan mondial).

Structura exporturilor evidenţiază faptul că 87% reprezintă produsele manufacturate, 6% cele agricole, 4% cele energetice şi 2,4% materiile prime.

Majoritatea exporturilor sunt orientate către celelalte ţări membre ale U.E., reprezentând 66,2% din total, tendinţa fiind de reducere a acestei ponderi, dovadă că în 2004 reprezentau 68,3%.

Principalii exportatori sunt: Germania cu 9,1% din exporturile mondiale din 2008 (locul 1), Olanda 3,9% (locul 5), Franţa (3,8%) (locul 6), Italia 3,3% (locul 7), Belgia 3,0% (locul 8) şi Marea Britanie 2,8% (locul 10).

Destinaţiile extraeuropene principale ale exporturilor U.E. din 2008 au fost: SUA cu 19,1% din totalul acestor exporturi, Rusia 8%, Elveţia 7,5%, China 6,0%, Turcia 4,1%, Norvegia 3,3% şi Japonia 3,2%.

2.2.7.2. Exporturile de servicii Din exporturile mondiale de servicii realizate în 2008 de 3.730

mld. $ Uniunii Europene i-au revenit 1.738 mld. $, deci 46,6%. Principalii exportatori ai U.E. au fost: Marea Britanie cu 7,6% din

exporturile mondiale (locul 2), Germania 6,3% (locul 3), Franţa 4,1% (locul 4), Spania 3,8% (locul 6), Italia 3,3% (locul 8) şi Olanda 2,7% (locul 10).

2.2.7.3. Importurile de mărfuri Ca şi exporturile, importurile U.E. şi-au redus ponderea în

comerţul mondial, de la 46% în 2004 la 38,9% în 2008, dintr-un total mondial de 16.127 mld. $.

Structura pe mărfuri a importurilor diferă puţin de cea a exporturilor în sensul că produsele manufacturate au o pondere mai mică, respectiv 66%, cea a produselor agricole ceva mai mare 7%, iar a celor energetice substanţial mai mare 23%, la fel a materiilor prime 5%.

* Tribuna Economică nr. 29, 40, 46 şi 47 / 2009

113

Page 114: Master Politici Si Economia UE 2010

Importurile sunt orientate, prioritar, către celelalte ţări membre, acestea deţinând 62,3% în 2008, faţă de 66,2% în 2004.

Principalii importatori ai U.E. sunt: Germania cu 7,3% din importurile mondiale ale anului 2008 (locul 2 pe plan mondial), Franţa 4,3% (locul 5), Marea Britanie 3,8% (locul 6), Olanda 3,5% (locul 7), Italia 3,4% (locul 8) şi Belgia 2,9% (locul 9).

2.2.7.4. Importul de servicii U.E. este principalul importator de servicii pe plan mondial, cu

47% din total (1.516 mld. $ în 2008), ponderea principală o deţine importurile intracomunitare.

Principalii importatori sunt: Germania cu 8,2% din importurile mondiale (locul 2 pe plan mondial), Marea Britanie 5,7% (locul 3), Franţa 3,9% (locul 6), Italia 3,8% (locul 7), Spania 3,1% (locul 8) şi Irlanda 3,0% (locul 9).

Principalii parteneri extracomunitari la import, în 2008, au fost: China (16% din total import extracomunitar), SUA (12%), Rusia (11,2%), Norvegia (5,9%), Elveţia (5,2%) şi Japonia (4,8%).

2.2.7.5. Balanţa comercială Balanţa comercială a comerţului cu mărfuri a ajuns, în 2008, la

un deficit de 360 mld. $, faţă de un excedent de 140 mld. $ în 2004. Ponderea cea mai mare din acest deficit o deţine comerţul extracomunitar, respectiv 67,2% (243 mld. $) din totalul anului 2008.

Deficitele comerciale de la mărfuri au fost, în special, cele înregistrate în schimburile cu China (170 mld. $), Rusia (68,5 mld. $), Norvegia (48,3 mld. $), Japonia (32,6 mld. $), Coreea de Sud (13,8 mld. $) şi Brazilia (9,2 mld. $).

La comerţul cu servicii s-a înregistrat însă, în 2008, un excedent de 222 mld. $. Cele mai mari excedente s-au înregistrat în relaţiile cu Elveţia, Fed. Rusă, China, Japonia şi SUA.

2.2.8. Investiţiile străine directe**

Uniunea Europeană este principalul investitor pe plan mondial cu o pondere, în 2008, de 41% din cele 1.659 mld. € investiţi în alte ţări (1.941 mld. € în 2007). Din cele receptate, în acelaşi an, de 1.941 mld. €, Uniunii Europene îi revin 30%.

Din cele generate de U.E. ţărilor membre le revin 55%, iar din cele receptate 65%.

Principalii investitori ai U.E. sunt (2008):

** Tribuna Economică nr. 26 şi 43 / 2009

114

Page 115: Master Politici Si Economia UE 2010

intraeuropeni: Franţa cu 92,2 mld. $ (21,2% din totalul de 434,2 mld. €), Germania 71,1 mld. € (16,4%), Olanda 36,5 mld. € (8,4%), Belgia 35,4 mld. € (8,2%) şi Marea Britanie 25,2 mld. € (5,8%).

extraeuropeni: Luxemburg 82,8 mld. € (23,4% din totalul de 354,4 mld. €), Franţa 54,8 mld. € (17,1%), Spania 40,4 mld. €.

Principalii receptori (beneficiari) ai investiţiilor U.E.: intraeuropeni: 321,2 mld. € în 2008 din care: Franţa 54,8 mld. €

(17,1%), Spania 40,4 mld. € (12,6%), Belgia 34,4 mld. € (10,7%), Suedia 29,3 mld. € (9,1%) şi Marea Britanie 21,4 mld. € (6,7%).

extraeuropeni: 172,7 mld. € în 2008, din care: Luxemburg 75,8 mld. € (43,9%), Marea Britanie 45,3 mld. € (26,2%), Franţa 25,4 mld. € (14,7%), Olanda 11,9 mld. € (6,9%) şi Germania 9,1 mld. € (5,3%).

115

Page 116: Master Politici Si Economia UE 2010

Capitolul III

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ECONOMIILOR ŢĂRILOR MEMBRE ALE U.E.

Cu privire la principalele caracteristici ale economiilor ţărilor membre ale U.E. sunt necesare câteva precizări:

Nefiind disponibile, la data elaborării, datele privind anul 2009 când s-a generalizat criza economico-financiară, lucrarea prezintă situaţia existentă în anii 2006-2008 şi la care se estimează că se va reveni în anii 2012-2014.

Criza a afectat diferit ţările membre ale U.E., contracţia economică mergând de la 3-4% în ţările dezvoltate, până la 10-15% în ţările baltice (în medie, PIB-ul U.E. reducându-se cu 4,1%).

Dintre ţările dezvoltate, într-o situaţie specială s-a aflat Marea Britanie în care, ca şi în SUA, serviciile financiar-bancare şi produsele toxice ale acestora fiind prea ridicate au condus la „cea mai severă recesiune economică de după cel de-al doilea război mondial” (după experţii FMI). Datoria externă a băncilor s-a ridicat la 4.400 mld. lire sterline, iar cea a populaţiei (inclusiv ipotecile) la 1.450 mld. lire sterline. Pentru salvarea situaţiei guvernul a alocat sute de miliarde de lire, ceea ce a condus la un deficit bugetar istoric, de 11,7% din PIB.

Într-o situaţie specială se află Grecia care, datorită unei politici bugetare şi a unor raportări greşite, a ajuns în situaţia critică din 2009 când datoria externă a depăşit 110% din PIB, iar deficitul bugetar a ajuns la 12,7% din PIB.

Alte ţări dezvoltate, care au şi vor avea probleme bugetare, în sensul depăşirii limitei de 3%, fixată de pactul de stabilitate, sunt Portugalia, Spania şi Italia. Dintre acestea, într-o situaţie grea a ajuns Portugalia a cărei datorie publică reprezintă 86% din PIB, obligând guvernul să vândă o parte din acţiunile companiilor de stat pentru a acoperi această datorie.

Dintre ţările din Centrul şi Estul Europei, membre ale U.E. („ţările emergente”), contracţia economică cea mai severă (8-15%) a avut loc în ţările baltice, România (-7,2% reducerea PIB-ului în 2009), Ungaria, Bulgaria, Slovacia ş.a., unele dintre ele, printre care şi România, apelând la împrumuturi de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, pentru a depăşi o criză destul de profundă şi prelungită.

116

Page 117: Master Politici Si Economia UE 2010

3.1. Austria

3.1.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: 272 mld. $ calculat la Preţuri Curente (P.C.) şi 239 mld. $ calculat la Paritatea Puterii de Cumpărare (P.P.C.);

Structura PIB pe cele trei principale activităţi economice: 67% serviciile, 31% industria şi 2% agricultura;

PIB-ul pe locuitor: 32.770 $ calculat la P.C. şi 28.800 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 22% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.100 kg, echivalent

combustibil; Deficitul bugetar: -0,4% (2008) şi – 3,5% (2009), datorie publică

62,6% şi respectiv 66,5% din PIB*; Rezerve valutare: 13 mld. $.

3.1.2. Economia

După cum o demonstrează şi indicatorii de mai sus, Austria este o ţară dezvoltată, cu o economie competitivă, dovadă că Forumul Economic Internaţional de la Davos (Elveţia) i-a acordat un indice al creşterii competitivităţii economiei naţionale** pe 2006/2007 de 5,32, pe o scară ce porneşte de la 2,50 Angola (locul 125) sau 3,96 Bulgaria (locul 72) şi se termină la 5,81 (locul 1 Elveţia). Cu acest punctaj ocupă locul 7 în U.E.

3.1.2.1. Resursele naturale şi energia În subsolul ţării se găsesc minereuri de fier, sare, magneziu,

aluminiu, cărbune, cupru, grafit şi rezerve mici de ţiţei şi gaze naturale. Solul reprezintă şi el o resursă importantă, 47% din suprafaţa ţării fiind acoperită de păduri şi 41% reprezintă suprafaţa agricolă.

Producţia de energie electrică se realizează în proporţie de 59% din hidrocentrale, 18% din centralele pe gaze şi 15% din cele pe cărbune. Dependenţa energetică este foarte mare, de 80% (producţia internă nu acoperă decât 20% din consum).

3.1.2.2. Industria Cu o pondere de 31% din PIB, cât deţine industria, se poate afirma că

Austria este o ţară industrializată, cu ramuri foarte dinamice, cum sunt cele

* Tribuna Economică, nr. 14/2010, p. 77** Acest indice a fost calculat luându-se în consideraţie nu numai performanţa indicatorilor macro-economici, ci şi eficienţa managementului, respectarea legilor şi eficienţa justiţiei, gradul de transparenţă a instituţiilor publice, capacitatea de inovare, gradul de valorificare în afaceri, pragmatismul sistemului educaţional etc.

117

Page 118: Master Politici Si Economia UE 2010

producătoare de maşini şi aparate electrice sau produse informatice care şi-au triplat producţia în numai zece ani.

Siderurgia a realizat, în 2008, 7,6 mil. to oţel pentru o construcţie de maşini axată pe producerea mijloacelor de transport de aproape toate tipurile, aparatură optică, electronică şi electrotehnică, maşini şi utilaje pentru industria lemnului, energiei, chimiei, siderurgiei ş.a.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică realizează o gamă largă de produse clorosodice şi îngrăşăminte (0,9 mil. to pe an), combustibili şi medicamente ş.a.

Industria lemnului, având o bază proprie de materie primă, este foarte dezvoltată, principalele produse sunt cheresteaua (circa 11 mil. m3

anual), hârtia şi cartonul (circa 5 mil. to şi respectiv 4 mil. to anual). Industria materialelor de construcţii, în afară de ciment, se

remarcă sticlăria şi porţelanul. Industria textilă şi a confecţiilor realizează o gamă largă de

produse care, în mare parte, se exportă. Industria alimentară joacă un rol important în economia austriacă

datorită produselor de morărit şi panificaţie, lactatelor, zahărului şi conservelor de carne.

3.1.2.3. Agricultura Rolul agriculturii în economia austriacă rezultă din următoarele

date: suprafaţa agricolă reprezintă 41% din suprafaţa ţării, 1% din valoarea adăugată naţională, 6% din populaţia ocupată, 1,7% din producţia agricolă a U.E., 4% din exportul ţării şi 4,4% din importul acesteia, iar cheltuielile cu produsele alimentare reprezintă 15% din bugetul unei familii.

Întrucât 25% din suprafaţa agricolă o deţin păşunile şi fâneţele este foarte dezvoltat sectorul zootehnic, predomină creşterea bovinelor. Se practică o agricultură intensivă, producţia de cereale a fost, în medie, la hectar de 5.700 kg în 2003-2005. Deşi deţine o pondere mică în PIB şi VAN agricultura austriacă asigură 4/5 din necesarul intern de produse agro-alimentare.

3.1.2.4. Infrastructura Austria dispune de un sistem de comunicaţii eficient (este o importantă

ţară de tranzit) datorită Dunării şi reţelei de căi ferate (6.000 km) şi şosele (33.000 km, o bună parte din acestea modernizate, electrificate şi, respectiv, autostrăzi.

3.1.3. Comerţul exterior

În 2008 a ajuns la 347 mld. $, din care circa 174 mld. exporturile şi 173 importurile, deci o balanţă excedentară.

118

Page 119: Master Politici Si Economia UE 2010

U.E. deţine circa 75% din exporturi şi 80% din importuri, ceea ce arată o puternică dependenţă de comerţul intracomunitar.

Principalii parteneri: Germania (35%), Italia (10%), Elveţia şi SUA. Structura exporturilor: 85% produse manufacturate, urmate de

produsele agro-alimentare şi combustibili. Structura importurilor: 80% produse manufacturate,

combustibilii 10%, produsele agro-alimentare şi cele metalurgice. Comerţul cu servicii depăşeşte 110 mld. $ anual, exporturile sunt mai

mari decât importurile (circa 60 mld. $, respectiv 50), predomină, în special, la import serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale, urmate de turism.

3.1.4. Relaţiile economice româno-austriece

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 589,9 777,7 918,7 2823,2 -328,8-

2045,5131,8 307,3 622,1

1. Animale vii şi produse animale 1,2 7,0 15,1 64,9 -13,9 -57,9 583,3 429,8 416,52. Produse vegetale 3,2 11,0 6,4 23,3 -3,2 -12,3 343,7 364,1 384,43. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 3,9 - 1,8 - 2,1 3900.0 1800,0 -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 6,2 5,8 65,5 68,4 -59,3 -62,6 93,5 104,4 105,65. Produse minerale 5,0 8,9 10,7 66,2 -5,7 -57,3 178,0 618,7 1005,36. Produse chimice 8,6 22,5 55,5 290,6 -46,9 -268,1 261,6 523,6 571,67. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

20,7 32,4 149,0 235,8 -128,3 -203,4 156,5 158,3 236,5

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

3,0 2,1 32,7 43,9 -29,7 -41,8 70,0 134,3 140,7

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 24,1 29,4 19,9 49,2 4,2 -19,8 129,9 247,2 -10. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

1,4 3,5 39,2 74,4 -37,8 -70,9 250,0 189,8 187,6

11. Materiale textile şi articole din acestea

63,3 68,1 53,8 128,3 9,5 -60,2 107,6 238,5 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

36,6 55,8 3,3 11,0 33,3 44,8 152,4 333,3 134,5

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

6,5 6,3 13,0 33,6 -6,5 -27,3 96,9 258,5 420,0

14. Metale comune şi articole din acestea

37,8 81,7 63,6 194,4 -25,8 -112,7 216,1 305,7 436,8

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

251,9 271,2 299,1 948,5 -47,2 -677,3 118,7 317,1 1434,9

16. Mijloace şi materiale de transport 50,8 77,8 69,6 478,4 -18,8 -400,6 153,1 687,4 2130,817. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare;

0,6 3,6 10,0 55,8 -9,4 -52,2 600,0 558,0 555,3

119

Page 120: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora 18. Mărfuri şi produse diverse 68,8 86,5 11,7 52,5 57,1 34,0 125,7 448,7 59,5

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În rândul principalilor parteneri comerciali ai României Austria ocupă locul şapte cu o pondere de 4% (2,3% din export, însă 4,9% din import).

Schimburile comerciale sunt puternic dezechilibrate, deficitul comercial crescând de 6 ori în 2008, faţă de 2004.

În 2008 la export ponderea cea mai mare o deţin maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat sau reprodus, cu 34,8%, urmate de mărfuri diverse 11,1% şi metalele 10,5%, iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat sau reprodus 33,6% şi mijloacele de transport 16,9%.

3.2. Belgia

3.2.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la (P.C.) 447 mld. $, iar calculat la P.P.C. 375 mld. $; Structura PIB: 68,6% serviciile, 29% industria şi 2,4% agricultura,

silvicultura şi pescuitul; PIB-ul pe locuitor: 41.800 $ calculat la P.C. şi 35.100 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 20% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 5.200 kg, echivalent

combustibil; Deficitul bugetar: -1,2% (2008) şi -5,9% (2009), iar datoria

publică 89,8%, respectiv 97,9% din PIB. Rezerve valutare: 15 mld. $

3.2.2. Economia

Belgia este una din ţările U.E. puternic dezvoltate şi cu perspective, dovadă că la indicatorul competitivităţii economiei naţionale se situează pe locul 20 în lume şi 9 în U.E.

3.2.2.1. Resursele naturale şi energia Singura bogăţie a subsolului belgian este cărbunele, suprafaţa

agricolă ocupă 46% din suprafaţa ţării, iar cea împădurită numai 22%. Dependenţa energetică este de aproape 75%, iar energia electrică

este produsă în proporţie de aproape 57% de centralele atomo-electrice,

120

Page 121: Master Politici Si Economia UE 2010

26% de cele pe gaze şi 14% pe cărbune. Dependenţa energetică este aproape totală (produce 412 kg echivalent petrol şi consumă 4.161 kg).

3.2.2.2. Industria Industria este reprezentativă pentru Belgia, puternic dezvoltată şi

diversificată, cele mai dinamice ramuri fiind industria chimică, a cauciucului şi a maselor plastice, iar în declin cea a confecţiilor şi a încălţămintei.

Producţia de oţel se ridică la 10,7 mil. to în 2008, iar cea de cărbune la 5,5 mil. to.

Construcţia de maşini este axată pe mijloace de transport (autovehicule – un milion pe an, nave, avioane şi vagoane), maşini agricole, produse electrocasnice şi informatice, aparate optice, de măsură şi control etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică realizează o gamă variată de produse precum: îngrăşăminte, mase plastice, combustibili, medicamente ş.a.

Industria materialelor de construcţii şi cea a lemnului produce în special pentru piaţa internă (7-8 mil. to ciment pe an).

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei, deşi cu tradiţie în Belgia, se află în declin datorită costurilor (importurile sunt mai ieftine).

Industria alimentară, având o bază proprie de materii prime, realizează producţii mari de carne, lactate, peşte şi legume, destinate în special exportului.

3.2.2.3. Agricultura Rolul agriculturii în economia belgiană: suprafaţa agricolă

reprezintă 45,7% din suprafaţa ţării, deţine 0,8% din valoarea adăugată naţională, 4,3% din populaţia ocupată, 7% din export şi 8% din import, 2,2% din producţia agricolă a U.E., iar cheltuielile cu produsele agro-alimentare reprezintă 17% din veniturile populaţiei.

Întrucât 56% din suprafaţa agricolă este ocupată de păşuni şi fâneţe, creşterea animalelor reprezintă 2/3 din valoarea producţiei agricole. Se cresc, în special, bovine, porcine şi păsări.

Este ţara cu cele mai mari producţii cerealiere, respectiv 8.700 kg la hectar în 2003-2005.

3.2.2.4. Infrastructura Relieful adecvat (numai câmpie) a permis realizarea unei infrastructuri

de excepţie, prin combinarea celor trei modalităţi: căi ferate (4.000 km), şosele (100.000 km, din care peste 1.000 km autostrăzi) şi fluvial-maritim.

3.2.3. Comerţul exterior

121

Page 122: Master Politici Si Economia UE 2010

Comerţul exterior a fost de 948 mld. $ în 2008, din care 477 export şi 471 import, balanţa comercială fiind excedentară.

U.E. deţine circa 73% din export şi 77% din import. Principalii parteneri: Germania (18%), Franţa (16%) şi Olanda (14%). Structura mărfurilor exportate: 80% produse manufacturate,

produsele agro-alimentare (7%) şi combustibili (6%), iar a celor importate: 75% produse manufacturate, 9% combustibili şi 8% produsele agro-alimentare.

Comerţul cu servicii joacă un rol important în economia Belgiei, ridicându-se la peste 100 mld. $, exportul fiind mai mare decât importul, pe primul loc în ambele fluxuri situându-se serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale (48% la export şi 40% la import), pe locul 2 la export se situează transporturile (25%), iar la import turismul (29%).

3.2.4. Relaţiile economice româno-belgiene- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 374,2 555,9 393,2 1142,7 -19,0 -586,8 148,5 290,6 3088,41. Animale vii şi produse animale 2,6 6,3 6,4 39,5 -3,8 -33,2 242,3 617,2 873,72. Produse vegetale 0,8 36,5 3,6 18,7 -2,8 17,8 4562,5 519,4 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 0,2 - 1,6 - -1,4 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,6 1,3 7,8 37,6 -7,2 -36,3 216,7 482,1 504,25. Produse minerale 0,6 3,7 6,8 15,3 -6,2 -11,6 616,7 225,0 187,16. Produse chimice 10,1 17,7 69,7 239,7 -59,6 -222,0 175,2 343,9 372,57. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

13,3 28,3 45,6 93,2 -32,3 -64,9 212,8 204,4 200,9

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

1,8 0,8 4,6 7,1 -2,8 -6,3 44,4 154,3 225,0

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 9,7 9,6 1,4 4,4 8,3 5,2 98,9 314,3 62,610. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

1,3 3,3 9,4 12,6 -8,1 -9,3 253,8 134,0 114,8

11. Materiale textile şi articole din acestea

147,8 71,4 71,9 117,3 75,9 -45,9 48,3 163,9 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

2,2 0,6 0,03 11,6 2,2 -11,0 27,3 - -

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

4,6 5,5 10,6 17,9 -6,0 -12,4 119,6 168,9 206,7

14. Metale comune şi articole din acestea

65,8 65,7 31,8 80,8 34,0 -15,1 99,8 254,1 -

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

74,8 178,3 51,6 228,1 23,2 -49,8 238,4 442,1 -

16. Mijloace şi materiale de transport 8,2 71,0 60,4 169,3 -52,2 -98,3 865,8 280,3 188,317. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare;

0,3 1,0 4,1 24,1 -3,8 -23,1 333,3 587,8 607,5

122

Page 123: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora 18. Mărfuri şi produse diverse 28,6 51,0 6,3 22,0 22,3 29,0 178,3 339,2 130,0

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În 2008 Belgia a ocupat locul 16 în ierarhia principalilor 20 parteneri comerciali ai României, cu o pondere de 1,9% din total şi 1,7% din export, respectiv 2,0% din import.

Deficitul comercial s-a agravat an de an ajungând la 533 mil. $ în 2007 şi la 587 în 2008.

În 2008 s-au exportat, în principal, maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat (32%), textile şi confecţii (12,8%) şi mijloace de transport (12,7%). La import ponderea principală au deţinut-o produsele chimico-farmaceutice (21%), maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat (20%) şi mijloacele de transport (15%).

3.3. Bulgaria

3.3.1. Principalii indicatori macro-economici PIB total: calculat la (P.C.) 26 mld. $, iar calculat la P.P.C. 71 mld. $; Structura PIB: 49% serviciile, 36% industria şi 15% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 4.400 $ calculat la P.C. şi 9.300 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 24% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.300 kg, echivalent

combustibil; Deficitul bugetar: +1,8% (2008) şi – 1,93% (2009), iar datoria

publică 14,3% şi respectiv 14,7% din PIB; Rezerve valutare: 10 mld. $.

3.3.2. EconomiaBulgaria este cea mai slab dezvoltată ţară din U.E., indicatorii de mai

sus o confirmă, iar la indicele competitivităţii economiei naţionale se situează pe locul 27 în U.E. şi 72 în lume.

3.3.2.1. Resursele naturale şi energia În subsolul bulgar se găsesc surse limitate de minereu de fier,

cupru, plumb, zinc şi cărbune, iar în platforma continentală a Mării Negre, de ţiţei şi gaze naturale. Suprafaţa agricolă reprezintă 49,7% din suprafaţa ţării, iar pădurile ocupă 29%.

123

Page 124: Master Politici Si Economia UE 2010

Energia electrică este asigurată în proporţie de 46% din centralele pe cărbune, 40% cele atomo-electrice şi 7% de hidrocentrale. Sunt în proiect o nouă centrală atomo-electrică („Belene”) şi o hidrocentrală pe Dunăre. Dependenţa energetică se ridică la 65%.

3.3.2.2. Industria Şi-a redus ponderea de la 50% în 1990 la 36% în 2008, dezindustrializarea

fiind o caracteristică a tranziţiei la economia de piaţă şi în Bulgaria. Producţia de oţel a fost de 1,3 mil. to în 2008 şi stă la baza

construcţiei de maşini, din care nu lipsesc navele, utilajele, maşinile agricole, aparatura electrică şi electronică, motostivuitoarele ş.a.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce îngrăşăminte (500 mii to anual), clorosodice, coloranţi, fire şi fibre artificiale, mase plastice, medicamente, iar la rafinăria de la Burgas şi combustibili.

Industria materialelor de construcţii şi cea a lemnului produce cele necesare, în special, pieţei interne (de exemplu, producţia de ciment este de circa 4 mil. to, cea de cherestea de 500.000 m3, iar cea de hârtie şi carton 150.000 to, anual).

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei produce o gamă variată de produse pentru piaţa internă şi export.

Industria alimentară este axată pe prelucrarea materiei prime indigene, respectiv produse de panificaţie, lactate, carne şi peşte.

3.3.2.3. Agricultura Rolul agriculturii este mare în cazul Bulgariei, aceasta deţinând 16%

din PIB, 10% din valoarea adăugată, 1,5% din producţia U.E., suprafaţa agricolă reprezintă 49,7% din suprafaţa ţării, agricultorii deţin 18% din populaţia activă, produsele agro-alimentare deţin 10% din exporturi şi 8% din importuri, iar cheltuielile populaţiei cu astfel de produse reprezintă circa 40% din venit.

Producţia este diversificată, însă randamentele sunt mici, în jur de 3.000 kg la hectar, dacă ne referim la cereale. Culturile specifice sunt cele de tutun (locul 2 pe glob la producţia pe cap de locuitor) şi de trandafir (deţine 3/4 din uleiul de trandafir realizat pe glob).

Sectorul zootehnic cuprinde, în special, ovine şi bovine.

3.3.2.4. Infrastructura Fără a avea o infrastructură suficient de modernă, Bulgaria dispune

de strictul necesar prin cele două magistrale de căi ferate şi şosele modernizate, precum şi de posibilităţile oferite de Dunăre şi Marea Neagră.

3.3.3. Comerţul exterior

124

Page 125: Master Politici Si Economia UE 2010

Cu un volum anual de 60 mld. $ în 2008, din care 22,6 mld. export şi 37,4 mld. importuri, se poate aprecia că, treptat, Bulgaria s-a integrat în circuitul economic mondial şi european. Problema este cea a deficitului comercial, relativ mare.

U.E. deţine 60% din export şi 55% din import, iar principalii parteneri sunt: Italia, Germania, Grecia şi Fed. Rusă.

Structura arată că la export predomină produsele siderurgice, cele chimice şi agro-alimentare, iar la import ţiţeiul, minereul de fier şi huilă, maşinile şi utilajele, produsele chimice.

Comerţul cu servicii depăşeşte 10 mld. $ anual, exporturile sunt mai mari decât importurile, turismul deţinând peste 50% din exporturi, iar la importuri ponderea cea mai mare, de circa 45%, o au transporturile.

3.3.4. Relaţiile economice româno-bulgare

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 361,3 1397,0 282,2 1044,8 80,9 352,2 384,7 370,2 435,31. Animale vii şi produse animale 10,8 37,5 0,7 27,0 10,1 10,5 347,2 3857,1 103,92. Produse vegetale 1,9 23,3 1,7 115,0 0,3 -91,7 1257,9 676,5 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 2,2 24,5 0,1 19,7 2,1 4,8 1113,6 - 228,64. Produse alimentare, băuturi şi tutun 6,8 79,8 17,6 106,5 -10,8 -26,7 1173,5 605,1 247,25. Produse minerale 151,3 512,4 88,6 55,9 62,7 456,5 338,6 63,1 728,16. Produse chimice 57,4 112,7 22,2 76,8 35,2 35,9 196,3 345,9 102,07. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

15,1 86,5 19,4 71,8 -4,3 14,7 572,8 370,1 -

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

- 2,4 - 1,1 - 1,3 - - -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 5,4 20,5 1,8 15,4 3,6 5,1 379,6 855,6 141,710. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

6,2 17,9 4,6 17,2 1,6 0,7 288,7 373,9 43,7

11. Materiale textile şi articole din acestea

11,3 38,5 15,3 36,2 -4,0 2,3 340,7 236,6 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

1,5 3,9 2,6 3,8 -1,1 0,1 260,0 146,1 -

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

7,0 18,6 14,1 47,1 -7,1 -28,5 265,7 334,0 40,1

14. Metale comune şi articole din acestea

62,3 237,7 62,0 227,2 0,3 10,5 381,5 366,4 3500,0

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

16,3 101,0 25,5 95,3 -9,2 5,7 619,6 373,7 -

16. Mijloace şi materiale de transport 3,2 66,2 2,3 110,4 0,9 -44,2 2068,7 4800,0 -17. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice,

1,4 2,3 1,6 5,0 -0,2 -2,7 164,3 312,5 1350,0

125

Page 126: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora 18. Mărfuri şi produse diverse 2,1 10,9 1,8 13,4 0,3 -2,5 519,0 744,4 -

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În 2008 Bulgaria s-a aflat pe locul 12 în topul principalilor 20 parteneri comerciali ai României, cu o pondere de 2,7% din total şi 4,1% din exporturi, respectiv 1,8% din importuri. Este printre puţinele ţări din U.E. în care România mai mult exportă decât importă (excedentul din 2008 ridicându-se la 352,2 mil. €).

România exportă, în principal, combustibili (36,7%), metale (17,0%), produse chimice (8,1%), importă metale (22%) şi produse vegetale (11%).

3.4. Republica Cehă

3.4.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 170 mld. $ calculat la P.C. şi 220 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 60% serviciile, 34% industria şi 6% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 16.400 $ calculat la P.C. 21.200 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 26% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.800 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -2,1% (2008) şi -6,6% (2009), iar datoria

publică 30%, respectiv 35,2% din PIB; Rezerva valutară: 28 mld. $

3.4.2. Economia

Cehia este ţara fostă socialistă din Est cu cea mai puternică industrie manufacturieră (în 1990 lucra în industrie 45,4% din populaţia activă), însă insuficient de competitivă pentru piaţa occidentală. De aceea, a trebuit să treacă printr-un proces drastic de restructurare, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra populaţiei, a reuşit totuşi ca, după Slovenia să aibă în prezent PIB-ul pe locuitor cel mai ridicat, (dintre ţările foste socialiste, membre ale U.E.). Ocupă şi o poziţie bună în topul competitivităţii economiilor naţionale, respectiv 14 în U.E. şi 29 în lume.

3.4.2.1. Resursele naturale şi energia

126

Page 127: Master Politici Si Economia UE 2010

Principala sursă naturală este cărbunele (220 mld. to rezerve). Suprafaţa agricolă ocupă 54,3% din suprafaţa ţării, iar cea împădurită reprezintă 34%.

Energia electrică este produsă în proporţie de 60% de centralele pe cărbune şi 30% de cele atomoelectrice. Dependenţa energetică se ridică la 31%.

3.4.2.2. Industria Producţia de oţel este de 6,4, mil. to în 2008, Cehia are o

siderurgie dezvoltată şi pentru multe neferoase (plumb, cupru, zinc ş.a.) Construcţia de maşini, modernizată între timp, produce instalaţii

şi utilaje siderurgice şi miniere, locomotive şi vagoane, autovehicule (marca cunoscută fiind „Skoda”), tractoare şi maşini agricole, maşini unelte, electronice şi electrotehnice etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică, cu tradiţie în Cehia, este axată pe producerea de coloranţi, lacuri şi vopsele, fixativi, îngrăşăminte (350 mii to anual), mase plastice, produse din cauciuc, combustibili şi medicamente.

Industria materialelor de construcţii, beneficiind de importante materii prime locale (caolin, calcar şi argilă), s-a dezvoltat mult şi produce ciment (circa 4 mil. to anual), var, ipsos, ceramică, sticlărie, faianţă şi porţelan etc.

Industria lemnului, celulozei şi hârtiei este bine reprezentată în economia cehă, fiind cunoscute piesele de mobilier şi chibriturile, sau hârtia şi cartoanele.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, cu tradiţie în Cehia, a continuat să se dezvolte, şi să realizeze o gamă variată de produse.

Industria alimentară, este dezvoltată şi axată pe prelucrarea cărnii, laptelui, sfeclei de zahăr şi hameiului.

3.4.2.3. Agricultura Agricultura ocupă un loc important în economia cehă, dovadă

că deţine o pondere de 6% din PIB, de 1,3% din valoarea adăugată, 1,1% din producţia U.E., suprafaţa agricolă reprezintă 54,3% din suprafaţa ţării, agricultorii reprezintă 5% din populaţia activă, produsele agro-alimentare deţin 5% din export şi 6% din import, iar cheltuielile unei familii cu aceste produse reprezintă 22% din venit.

Condiţiile pedo-climatice nu permit randamente foarte mari, însă păşunile şi fâneţele ocupând suprafeţe mari au permis dezvoltarea unui sector zootehnic puternic (deţine peste 50% din valoarea producţiei agricole). Cultura specifică este hameiul.

3.4.2.4. Infrastructura Reţeaua de căi ferate şi şosele, modernizate în ultimul timp,

permite un tranzit european intens de care beneficiază multe ţări. Deşi

127

Page 128: Master Politici Si Economia UE 2010

Cehia nu are ieşire la mare, prin râurile navigabile reuşeşte să ajungă la Marea Nordului şi cea Baltica. Importante pentru Cehia sunt şi conductele de petrol şi gaze naturale care tranzitează ţara.

3.4.3. Comerţul exterior

Se ridică la 288 mld. $, în 2008 din care 146 mld. $ exporturile şi 140 mld. $ importurile, cu balanţă comercială excedentară însă cu un deficit de cont curent de 2% din PIB;

U.E. deţine 70% din exporturi şi 80% din importuri, principalii parteneri fiind Germania (40%), Slovacia, şi Austria;

Structura pe mărfuri evidenţiază că, la export, predomină (peste 80%) produsele manufacturate (maşinile şi echipamentele, produsele chimice şi textilele), iar la import predomină materiile prime şi combustibilii.

Comerţul cu servicii s-a triplat în ultimii 15 ani, ajungând la peste 15 mld. $, la export predomină turismul (40%) şi transporturile (30%), iar la import, comunicaţiile, informatica şi comerţul (45%).

3.4.4. Relaţiile economice româno-cehe

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 135,5 533,7 568,4 1423,0 -432,9 -889,3 393,9 250,3 205,41. Animale vii şi produse animale 0,2 2,8 4,8 17,5 -4,6 -14,7 1400,0 364,6 319,62. Produse vegetale 0,7 0,9 9,1 27,2 -8,4 -26,3 128,6 298,9 313,13. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 8,5 - 2,3 - +6,2 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 2,1 15,6 11,2 46,5 -9,1 -30,9 724,8 415,2 339,65. Produse minerale 2,1 13,5 4,5 6,4 -2,4 +7,1 642,8 142,2 -6. Produse chimice 3,0 8,2 48,2 95,8 -45,2 -87,6 273,3 198,7 193,87. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

16,6 40,5 45,8 88,8 -29,2 -48,3 244,0 193,9 165,9

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

0,04 3,7 0,3 3,4 -0,3 0,3 - - -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 2,1 4,4 31,2 26,4 -29,1 -22,0 209,5 84,6 75,610. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,7 4,7 21,0 35,2 -20,3 -30,5 671,4 167,6 150,2

11. Materiale textile şi articole din acestea

5,5 8,1 22,4 67,4 -14,9 -59,3 147,3 300,9 398,0

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

0,4 2,5 0,9 2,7 -0,5 -0,2 625,0 300,0 40,0

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

5,5 5,2 37,7 49,3 -32,2 -44,1 94,5 130,8 136,9

14. Metale comune şi articole din acestea

26,7 116,4 71,9 215,2 -45,2 -98,8 435,9 299,3 218,6

15. Maşini şi aparate; 54,7 210,5 116,3 319,2 -61,6 -108,7 384,8 274,5 176,5

128

Page 129: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea16. Mijloace şi materiale de transport 9,1 61,7 130,3 380,2 -121,2 -318,5 678,0 291,8 262,817. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

0,1 6,7 2,2 9,7 -2,1 -3,0 6700,0 440,9 142,8

18. Mărfuri şi produse diverse 5,4 17,3 9,9 28,1 -4,5 -10,8 320,4 283,8 240,0Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În 2008 Cehia s-a situat pe locul 14 în ierarhia principalilor parteneri comerciali ai României, cu o pondere de 2,2% din total, la export 1,6%, iar la import 2,5%, ceea ce a reprezentat un deficit de 889,3 mil. € (dublu decât în 2004).

Ponderea la export a fost deţinută de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 34,9% din total, urmate de metale 21,7% şi mijloace de transport 11,6%, iar la import mijloace de transport cu 26,7%, maşinile şi echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 22,4%.

3.5. Cipru

3.5.1. Indicatori macro-economici PIB total: 19 mld. $ calculat la P.C. şi 20 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 68% serviciile, 26% industria şi 6% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 23.700 $ calculat la P.C. 25.000 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 20% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.400 kg, echivalent combustibil; Rezerva valutară: 5 mld. $.

3.5.2. Economia

Cipru are o economie puţin competitivă, dovadă că în ierarhia Forumului de la Davos figurează pe locul 23 în UE şi 46 în lume, însă datorită investiţiilor străine şi a facilităţilor fiscale a ajuns la indicatorii pozitivi de mai sus.

3.5.2.1. Resursele naturale şi energia În subsolul cipriot există unele minereuri de neferoase (cupru, sulf,

mangan şi crom). Suprafaţa agricolă este redusă, deţinând numai 14,5% din suprafaţa ţării, iar pădurile acoperă 34%.

Energia electrică se produce în principal cu centrale care folosesc combustibili lichizi.

129

Page 130: Master Politici Si Economia UE 2010

3.5.2.2. Industria Industria manufacturieră a crescut în ultimul deceniu, mai ales,

datorită producţiei de aparatură medicală, instrumente de precizie şi optice, însă şi datorită produselor petrochimice realizate din ţiţeiul importat.

S-a redus producţia industriei de pielărie şi încălţăminte, precum şi cea a confecţiilor.

În prezent, principalele producţii sunt cele de ciment, mobilă, electronică şi electrotehnică, combustibili, ţigări şi vin

Economia cipriotă se bazează nu atât pe industrie, cât pe servicii, cele mai reprezentative fiind, turismul (peste 2 mld. $ încasări anuale), servicii financiar-bancare şi de asigurări, transporturi maritime.

3.5.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii pentru economia cipriotă este mare, dovadă

că, deşi suprafaţa agricolă nu reprezintă decât 14,5% din suprafaţa ţării, aceasta deţine 6% din PIB, 2,5% din valoarea adăugată, 0,2% din producţia UE, 9% din populaţia ocupată a ţării, 35% din export şi 20% din import, iar cheltuielile cu aceste produse reprezintă circa 18% din bugetul unei familii.

Cele mai reprezentative produse cipriote sunt: vinul, citricele, cartofii, tomatele, grâul şi orzul.

3.5.2.4. Infrastructura Deşi cu o suprafaţă mică şi accidentată, Cipru dispune de o

infrastructură modernizată şi diversificată, constituită din 1.435 km de cale ferată, multe şosele reabilitate şi o flotă comercială semnificativă.

3.5.3. Comerţul exterior Volumul total este de circa 15 mld. $ din care 9 exporturile şi 6

importurile, balanţa comercială fiind excedentară. UE deţine 65% din export şi 70% din import, principalii parteneri:

Germania, Italia, Grecia.

3.5.4. Relaţiile economice româno-cipriote

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 52,9 109,4 10,3 44,5 40,6 +64,9 206,8 432,0 152,31. Animale vii şi produse animale 0,1 2,9 1,0 6,8 -0,9 -3,9 2900,0 680,0 433,32. Produse vegetale 1,0 15,5 0,0 1,0 +1,0 +14,5 1550,0 - 1450,03. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 3,8 - - - +3,8 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun - 1,0 - 1,1 - -0,1 - - -5. Produse minerale 43,9 69,5 - 2,5 +43,9 +67,0 158,3 - 152,66. Produse chimice 0,7 0,4 6,1 13,1 -5,4 -12,7 57,1 214,7 235,2

130

Page 131: Master Politici Si Economia UE 2010

7. Produse din lemn, exclusiv mobilier 1,6 3,9 - - +1,6 +3,9 243,7 - 243,78. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

- 0,03 - 0,2 - -0,2 - - -

9. Materiale textile şi articole din acestea

- 0,4 - 0,8 - -0,4 - - -

10. Metale comune şi articole din acestea

1,4 1,5 - 0,6 +1,4 +0,9 107,1 - 64,3

11. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

1,3 4,7 1,6 8,8 -0,3 -4,1 361,5 550,0 1366,7

12. Mijloace şi materiale de transport 0,3 0,1 0,1 7,4 +0,2 +7,3 33,3 7400,0 3650,013. Mărfuri şi produse diverse - 5,0 - 0,1 - +4,9 - 20,0 -

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Schimburile comerciale cu Cipru sunt modeste în ultimii ani crescând în special importurile, pozitiv este însă faptul că balanţa a rămas în continuare excedentară.

Exporturile româneşti sunt constituite în principal din combustibile (63,7%) şi produse vegetale (14,2%), iar importurile din produse chimice, (29,4%) maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat (19,8%).

131

Page 132: Master Politici Si Economia UE 2010

3.6. Danemarca

3.6.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 310 mld. $ calculat la P.C. şi 210 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 73% serviciile, 25% industria şi 2% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 56.000 $ calculat la P.C. 38.200 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 21% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.200 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 3,4% (2008) şi -2,9% (2009), iar datoria

publică 33,4%, respectiv 38,5% din PIB; Rezerva valutară: 40 mld. $.

3.6.2. Economia

Danemarca, după cum arată şi indicatorii prezentaţi, este una dintre ţările cele mai dezvoltate ale U.E. a cărei economie este bazată în special pe servicii, dar, nu numai, dovadă că Forumul de la Davos o clasează pe locul 3 în UE şi pe 4 în lume, în ceea ce priveşte competitivitatea.

3.6.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul danez este sărac în resurse, fiind bogat doar în caolin şi

calcar, în anii ’70 s-au descoperit însă importante zăcăminte de ţiţei şi gaze în platforma continentală a căror exploatare a dat un nou impuls economiei. Danemarca are şi o suprafaţă agricolă mare (60% din suprafaţa ţării), însă pădurile nu acoperă decât 10% din suprafaţa ţării.

Nu este dependentă energetic (produce 5500 kg şi consumă 3000), iar principalii producători de energie electrică sunt centralele pe cărbune (peste 50%), urmate de cele pe gaze (20%).

3.6.2.2. Industria Cele mai dinamice ramuri din ultima decadă au fost: industria

chimică şi farmaceutică, industria optică, a aparaturii medicale şi instrumentelor de precizie. S-au aflat în declin industria confecţiilor şi cea a echipamentelor de transport.

Construcţia de maşini este axată pe construirea de vapoare de toate tipurile, pe fabricarea de maşini şi utilaje industriale, aparatură electrotehnică şi electronică, echipamente pentru industria alimentară şi cea a materialelor de construcţii, maşini agricole.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce îngrăşăminte şi pesticide, mase plastice, coloranţi, combustibili, medicamente ş.a.

132

Page 133: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria lemnului, celulozei şi hârtiei, ca şi cea textilă, lucrează în special pe baza importurilor. Producţia de cherestea este în jur de 200 mii m3, iar cea de hârtie şi carton de 400 mii to anual.

Industria alimentară ocupă un loc special datorită resurselor proprii, inclusiv piscicole. Este foarte dezvoltată, dovadă exporturile importante de ulei vegetal, zahăr, bere, brânzeturi, conserve de carne, şi peşte.

3.6.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii pentru economia daneză rezultă din

următoarele date: reprezintă 2% din PIB şi 1,2% din valoarea adăugată, suprafaţa agricolă ocupă 62,3% din suprafaţa ţării, în agricultură lucrează 3% din populaţia activă, Danemarca obţine 205% din producţia agricolă a UE, produsele agroalimentare deţin aproape 15% din exporturi şi 7% din importuri, iar în bugetul unei familii nu reprezintă mai mult de 17%.

Se practică o agricultură intensivă cu producţii ce depăşesc cu mult media europeană, la cereale de exemplu, s-au obţinut 6.100 kg /ha în 2003-2005, producţii mari sunt şi cele de la sfecla de zahăr şi cartofi.

3.6.2.4. Infrastructura Danemarca care o infrastructură de transport modernă, constituită

din 2.400 km de cale ferată şi 68.000 km şosele moderne, peste 1.000 km de autostrăzi şi o importantă flotă comercială.

3.6.3. Comerţul exterior

Volumul comerţului exterior a atins 227 mld. $ în 2008 din care 116 exporturile şi 111 importurile, balanţa comercială fiind deci, excedentară.

UE deţine circa 65% din exporturi şi 75% din importuri, principalii parteneri fiind Germania, Suedia şi Marea Britanie.

Structura pe mărfuri evidenţiază la export preponderenţa produselor manufacturate, însă şi tendinţa de reducere a ponderii produselor agroalimentare şi de creştere la combustibili.

Comerţul cu servicii depăşeşte 100 mld. $ cu o balanţă excedentară, transporturile deţinând ponderea principală (peste 40%), atât la export, cât şi la import.

3.6.4. Relaţiile economice româno-daneze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 42,3 74,7 93,2 230,2 -50,9 -155,5 220,3 308,2 305,51. Animale vii şi produse animale 0,01 0,03 6,7 48,0 -6,7 -48,0 - - 716,42. Produse vegetale 0,1 2,3 2,1 3,3 -2,0 -1,0 2100,0 143,5 50,0

133

Page 134: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 0,0 0,2 5,6 -0,2 -5,6 - - 2800,04. Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,9 1,6 7,8 14,5 -6,9 -12,9 866,7 906,2 186,95. Produse minerale - 1,6 - 0,4 - +1,2 - 25,0 -6. Produse chimice 0,1 0,6 28,1 48,6 -28,0 -48,0 - 810,0 171,47. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

2,5 4,2 2,2 14,9 +0,3 -10,7 88,0 354,8 3566,7

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

- 0,1 - 0,6 - -0,5 - 600,0 -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 3,6 1,5 0,3 0,6 +3,3 +0,9 833,3 40,0 27,310. Materiale textile şi articole din acestea

15,7 18,4 1,8 3,4 +13,9 +15,0 14,5 18,5 107,9

11. Încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare

0,9 1,63 0,01 1,0 +0,9 +0,6 - 62,5 66,7

12. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

1,3 2,4 0,6 2,5 +0,7 -0,1 46,2 104,2 14,3

13. Metale comune şi articole din acestea

4,1 13,7 3,7 7,0 +0,4 +6,7 90,2 51,1 1675,0

14. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

5,3 21,5 28,1 54,2 -22,8 -32,7 53,0 252,1 143,4

15. Mijloace şi materiale de transport 0,1 0,02 2,1 6,6 -2,0 -6,6 - - 330,016. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

1,4 0,5 8,1 12,9 -6,7 -12,4 578,6 2580,0 185,1

17. Mărfuri şi produse diverse 5,8 4,3 0,9 5,2 +4,9 -0,9 15,5 120,9 18,4

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Schimburile comerciale au crescut rapid în ultimii ani, însă, ca şi în cazul celorlalte ţări occidentale, mai rapid importurile decât exporturile şi astfel deficitul s-a mărit de trei ori între 2004 şi 2008 ajungând la 155,5 mil. € în 2008.

La export, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat reprezintă 28,8%, textilele şi confecţiile 24,6%, metalele 18,3% iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 23,5%, produsele chimico-farmaceutice 21,1%, animalele şi carnea 21%.

3.7. Estonia

3.7.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 19 mld. $ calculat la P.C. şi 27 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 67% serviciile, 29% industria şi 4% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 14.600 $ calculat la P.C. 20.800 $ calculat la P.P.C.;

134

Page 135: Master Politici Si Economia UE 2010

Formarea brută a capitalului fix: 28% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -2,8% (2008) şi -2,6% (2009), iar datoria

publică 4,6%, respectiv 7,8% din PIB; Rezerva valutară: 3 mld. $.

3.7.2. Economia

Are o economie industrial-agrară în plin proces de dezvoltare (PIB-ul a crescut cu 6% pe an în ultima decadă) cu perspective reale şi în viitor, dovadă punctajul foarte bun acordat de Forumul de la Davos care o clasează pe locul 12 în UE şi 25 pe plan mondial la competitivitatea economiei naţionale.

3.7.2.1. Resursele naturale şi energia Rezervele naturale sunt mici şi se limitează la şisturi bituminoase,

fosforite, turbă şi cărbuni. Suprafaţa agricolă este redusă (22% din suprafaţa ţării), însă cea împădurită este mare – 48%.

Energia electrică se produce aproape în exclusivitate (90%) în centralele pe cărbune.

3.7.2.2. Industria Este dominată de ramurile industriei uşoare (50%) şi a crescut în

medie cu 7% pe an. Industria constructoare de maşini produce nave, utilaje agricole,

excavatoare, electrocasnice şi electronice. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce

îngrăşăminte, medicamente, materiale sintetice ş.a. Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei realizează o

gamă variată de produse, în special tricotaje. Industria lemnului, având o bogată bază de materie primă locală,

este axată pe cherestea, celuloză şi hârtie. Industria agroalimentară prelucrează în special laptele şi peştele.

3.7.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii, este relevată de următoarele date: suprafaţa

agricolă este de numai 22,1%, totuşi deţine 4% din PIB, 2,8% este valoarea adăugată, numai 0,2% din producţia agricolă europeană, aproape 8% din populaţia activă lucrează în agricultură, produsele agroalimentare deţin 4% din export, însă 10% din import, iar în bugetul unei familii reprezintă 30%.

Zootehnia este sectorul principal şi este specializat pe creşterea bovinelor pentru carne şi lapte. Producţia la cereale este mică, de cel mult 2.300 kg/ha.

135

Page 136: Master Politici Si Economia UE 2010

3.7.2.4. Infrastructura Ca în toate ţările, cea mai dezvoltată este infrastructura rutieră care

asigură 70% din traficul intern de mărfuri şi călători, cel extern se realizează pe cale maritimă (Tallin este portul principal).

3.7.3. Comerţul exterior

Volumul comerţului exterior a atins 30 mld. $ anual, din care 14 exporturile şi 16 importurile, balanţa comercială fiind deci, deficitară.

UE deţine circa 75% din exporturi şi 65% din importuri, principalii parteneri fiind Finlanda, Suedia, Federaţia Rusă şi Germania.

Structura pe mărfuri evidenţiază la export preponderenţa produselor din metal, textile şi chimicalele, iar la import maşinile, alimentele şi combustibilii.

Comerţul cu servicii a crescut rapid ajungând la 10 mld. $, exporturile devansează importurile, iar transporturile deţin ponderea principală în cadrul ambelor fluxuri (40%).

3.7.4. Relaţiile economice româno-estoniene

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 3,9 19,4 3,8 14,6 +0,1 +4,8 497,4 384,2 4800,01. Animale vii şi produse animale - - - 1,5 - -1,5 - - -2. Produse vegetale - - - 2,0 - -2,0 - - -3.Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,8 2,5 0,03 0,3 +0,8 +2,2 312,5 1000,0 275,04.Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

0,3 0,3 0,9 4,0 -0,6 -3,7 100,0 444,4 616,7

5.Materiale textile şi articole din acestea

0,3 3,7 0,1 0,02 +0,2 +3,7 1233,3 - 1850,0

6.Metale comune şi articole din acestea

0,9 1,3 0,1 0,1 +0,9 +1,2 144,4 100,0 133,3

7.Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

0,3 3,1 1,6 2,0 -1,3 +1,1 1033,3 125,0 -

8. Mijloace şi materiale de transport - 1,7 - 0,5 - +1,2 - - -9. Mărfuri şi produse diverse - 5,7 - 3,0 - +2,7 - - -

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Fiind o ţară cu numai 1,5 mil. locuitori şi fără relaţii tradiţionale cu România schimburile comerciale sunt modeste; pozitiv este însă faptul că balanţa comercială ne este favorabilă.

În 2008 am exportat mărfuri diverse (29,4%), textile şi confecţii (19,1%), maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat (16,0%), la

136

Page 137: Master Politici Si Economia UE 2010

import ponderea principală au deţinut-o articolele din mase plastice şi cauciuc (27,4%), mărfurile diverse (20,5%).

3.8. Finlanda

3.8.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 240 mld. $ calculat la P.C. şi 180 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 66% serviciile, 31% industria şi 3% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 45.300 $ calculat la P.C. 34.000 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 20% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 4.000 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 4,4% (2008) şi -2,2% (2009), iar datoria

publică 34,2%, respectiv 41,8% din PIB; Rezerva valutară: 15 mld. $.

3.8.2. Economia

Finlanda are o economie dezvoltată cu perspective deosebite, dacă se are în vedere poziţia excepţională (locul 1 în UE şi 2 în lume) în ceea ce priveşte competitivitatea, în ierarhia competitivităţii economiilor naţionale stabilită de Forumul de la Davos.

3.8.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul finlandez este relativ bogat în neferoase (cobalt, uraniu,

vanadiu, cupru, plumb şi în special nichel) şi resurse mici de cărbune şi petrol. Principala resursă rămân pădurile care acoperă 66% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă echilibrat respectiv 30% din centrale pe cărbune, 27% din cele atomo-electrice, 17% gaz metan şi 12% hidrocentrale. Dependenţa energetică este de 79%.

3.8.2.2. Industria În ultimele decenii cele mai dinamice au fost producţiile radio-tv,

echipamente de telecomunicaţii (exemplu „NOKIA”) şi metale. În declin s-au aflat producţiile de confecţii şi cele de încălţăminte

Producţia de oţel s-a ridicat la 4,4 mil. to în 2008, iar la neferoase cele mai importante sunt cele de cupru şi de nichel.

Construcţia de maşini este dominată de producţia mijloacelor de transport (în special nave şi material rulant) electronice şi electrocasnice, echipamente de telecomunicaţii, maşini şi utilaje pentru industria lemnului, textilă şi alimentară etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce lacuri şi vopsele, îngrăşăminte (370 mii to anual) cloro-sodice, combustibili, medicamente ş.a.

137

Page 138: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria lemnului, celulozei şi hârtiei este foarte dezvoltată datorită materiei prime locale, ceea ce face să asigure aproape o treime din exportul ţării. Finlanda produce anual 13-14 mil. m3 de cherestea şi 14 mil. to hârtie şi carton.

Industria materialelor de construcţii este diversificată, asigură necesarul intern şi disponibilităţi pentru export.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, deşi în declin, ocupă încă un loc important în economie.

Industria alimentară asigură prelucrarea materiei prime locale şi o bună parte din necesarul intern.

3.8.2.3. Agricultura Deşi Finlanda are o suprafaţă mare, numai 6,5% din aceasta

reprezintă teren agricol, agricultura, silvicultura şi pescuitul deţin 3% din PIB şi 0,9% din valoarea adăugată, 1,3% din producţia UE, 6% din populaţia activă, 3% din export şi 4% din import, iar în bugetul unei familii 18%.

3.8.2.4. Infrastructura Distanţele mari şi numărul mare de lacuri şi canale, au impus

construirea unei reţele diversificate de transport rutier, feroviar şi fluvial. Finlanda este străbătută de la Sud la Nord de o magistrală modernă rutieră şi feroviară. Transporturile maritime joacă şi ele un rol important.

3.8.3. Comerţul exterior

Volumul total a fost de 189 mld. $ în 2008 din care 97 exporturile şi 92 importurile, balanţa comercială fiind deci, excedentară.

UE deţine circa 60% din exporturi şi 70% din importuri, principalii parteneri fiind Germania, Suedia, Marea Britanie şi SUA.

La export ponderea principală o deţin produsele metalice, urmate de cele din lemn şi cele chimice, iar la import manufacturatele şi combustibilii.

Comerţul cu servicii se ridică la 30 mld. $, importurile depăşesc exporturile, ponderea principală la ambele fluxuri (circa 50%) o deţin serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale.

3.8.4. Relaţiile economice româno-finlandeze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 14,8 62,1 77,5 205,5 -62,7 -143,4 627,0 265,2 228,71.Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,3 1,7 0,8 1,3 -0,5 +0,4 266,7 162,5 -2.Produse chimice 0,0 0,02 6,9 8,9 -6,9 -8,9 - 128,9 129,03.Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

2,3 3,2 3,3 5,3 -1,0 -2,1 143,5 160,6 210,0

138

Page 139: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

4.Produse din lemn, exclusiv mobilier - 1,8 - 2,5 - -0,7 - - -5.Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,02 0,0 21,5 23,3 -21,5 -23,3 - 108,4 108,4

6.Materiale textile şi articole din acestea

2,5 1,4 0,8 0,8 +1,7 +0,6 32,0 100,0 35,3

7.Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

0,2 0,0 1,3 1,1 -1,1 -1,1 650,0 84,6 100,0

8.Metale comune şi articole din acestea

1,7 16,7 12,3 31,6 -10,6 -14,9 723,5 256,9 140,6

9.Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

4,9 33,8 26,0 114,5 -21,1 -80,7 530,6 440,4 382,5

10.Mijloace şi materiale de transport 0,4 1,6 1,3 6,8 -0,9 -5,2 325,0 523,1 577,811.Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale părţi şi accesorii ale acestora

0,1 0,1 1,9 6,8 -1,8 -6,7 1900,0 357,9 372,2

12.Mărfuri şi produse diverse 1,0 0,3 0,7 1,3 +0,3 -1,0 70,0 185,7 -

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Deşi exporturile au crescut de şase ori între 2004 şi 2008, comerţul cu Finlanda are dimensiuni modeste şi balanţa este deficitară, chiar s-a dublat în perioada menţionată, ajungând la 143,4 mil. € în 2008;

La export, ponderea cea mai mare, de 54,4% o au maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat, urmate de metale cu 26,9%, iar la import, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 55,7%, metalele cu 15,4%, hârtie şi carton cu 11,3%.

3.9. Franţa

3.9.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 2.520 mld. $ calculat la P.C. şi 2.050 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 76% serviciile, 22% industria şi 2% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 40.000 $ calculat la P.C. 32.500 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 21% din PIB; Deficitul bugetar: -3,4% (2008) şi -7,9% (2009), iar datoria

publică 67,4%, respectiv 77,4% din PIB, cheltuielile publice 53% din PIB*; Consumul de energie pe cap de locuitor: 4.000 kg, echivalent combustibil; Rezerva valutară: 80 mld. $

* I.E.M. – Conjunctura economiei mondiale, Bucureşti, 2009, p. 57

139

Page 140: Master Politici Si Economia UE 2010

3.9.2. Economia

Franţa este a 3-a putere economică a UE, după Germania şi Marea Britanie cu o economie dezvoltată şi diversificată care se situează însă abia pe locul 8 în UE şi 18 in lume la indicele competitivităţii economiei naţionale.

3.9.2.1. Resursele naturale şi energia În subsolul francez se găseşte minereu de fier, cărbune, potasiu, sulf,

mici rezerve de ţiţei şi gaze naturale. Solul permite o agricultură performantă, suprafaţa agricolă reprezintă 55% din suprafaţa ţării, cea împădurită 27%.

Producţia de energie electrică este asigurată în principal de centralele atomo-electrice (78%) şi de hidrocentrale (10%). Dependenţa energetică este de 70%.

3.9.2.2. Industria Deşi industria şi-a redus ponderea în PIB (de la 27% în 1990 la 22%

în 2008), aceasta a continuat să reprezinte punctul forte al economiei franceze, cele mai dinamice ramuri fiind cele producătoare de echipamente informatice şi de telecomunicaţii iar în regres cele textile, confecţii şi tutun.

Producţia de oţel s-a ridicat la 18 mil. to în 2008, iar cea de aluminiu la 500 mii to.

Construcţia de maşini are ca pivot principal mijloacele de transport: autovehicule (3 mil. buc. anual), locomotive şi vagoane, vapoare şi avioane, electronice şi electrotehnice, maşini şi utilaje pentru diferite industrii, maşini unelte etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce cloro-sodice, îngrăşăminte, lacuri şi vopsele, mase plastice, articole din cauciuc, combustibili şi medicamente.

Industria lemnului, a materialelor de construcţii, sticlăriei, ceramicii şi artizanatului ocupă un loc important prin gama variată şi calitatea produselor realizate. Franţa produce anual circa 10 mil. m3 de cherestea şi 10 mil. to hârtie şi carton.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, are vechi tradiţii în Franţa însă se află în declin datorită importurilor ieftine, ceea ce a determinat-o să se specializeze pe articole de înaltă calitate şi modă.

Industria alimentară, are reputaţie în lume datorită vinurilor şi brânzeturilor, însă gama de produse este foarte largă şi cuprinde uleiul, zahărul, conservele de carne, legume şi fructe etc.

3.9.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii rezultă din următoarele date: suprafaţa agricolă

reprezintă 55%, 3% din PIB, 1,7% din valoarea adăugată şi 20,3% din producţia

140

Page 141: Master Politici Si Economia UE 2010

U.E., lucrează 4% din populaţia activă, deţine 8% din export şi 5% din import, iar populaţia cheltuieşte 18% din venit pentru produse agroalimentare.

Specificul agriculturii franceze îl constituie viticultura, randamentele sunt mari, peste 6000 mii kg/ha la cereale, în afară de cereale (60 mil. to/an), cultivă sfeclă de zahăr, tutun, fructe, legume şi flori. Zootehnia deţine 50% din valoarea producţiei agricole.

3.9.2.4. Infrastructura Infrastructura franceză este modernă şi diversificată, cuprinzând

35.000 km de cale ferată (peste 1.200 km pentru trenurile de mare viteză), 800.000 km de şosele din care peste 10.000 km de autostrăzi, 8.500 km de căi de navigaţie şi o importantă flotă comercială şi aeriană.

3.9.3. Comerţul exterior

Volumul comerţului exterior s-a ridicat la 1.311 ml. $ în 2008, din care 605 exporturile, 706 importurile.

UE deţine circa 65% din exporturi şi 70% din importuri, principalii parteneri sunt: Germania, Italia, Marea Britanie şi SUA.

Structura pe mărfuri evidenţiază ponderea mare pe care o deţin la export mijloacele de transport (50%), produsele chimice şi farmaceutice (18%) şi cele alimentare (8-9%), iar la import ţiţeiul şi gazele naturale, semifabricatele, bunurile de consum ş.a.

Comerţul cu servicii ajunge la 300 mld. $ anual, din care circa 160 exporturile cu turismul pe primul loc (37%), urmat de serviciile de telecomunicaţii, informatice şi comerciale, iar importurile, circa 140 mld. $ cu aceleaşi categorii de servicii, însă într-o ordine inversă.

3.9.4. Relaţiile economice româno-franceze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 1608,4 2490,6 1866,2 3210,4 -257,8 -719,8 154,8 172,0 279,21. Animale vii şi produse animale 9,4 12,3 34,9 64,4 -25,5 -52,1 130,8 184,5 204,32. Produse vegetale 8,6 65,3 23,6 44,1 -15,2 +21,2 759,3 186,8 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - - - 0,5 - -0,5 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 1,1 6,3 24,2 44,4 -23,1 -38,1 572,7 183,5 164,95. Produse minerale 8,3 34,3 12,4 21,2 -4,1 +13,1 413,2 170,9 807,36. Produse chimice 33,6 77,8 297,8 464,2 -264,2 -386,3 231,5 155,9 146,27. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

58,2 147,3 109,9 178,7 -51,7 -31,4 253,1 162,6 60,7

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

5,6 9,7 5,5 128,8 +0,1 -3,1 173,2 232,7 -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 29,6 47,3 3,2 8,7 +26,4 +38,6 159,8 271,9 146,210. Pastă din lemn, hârtie, carton 17,6 14,9 29,4 35,9 -11,8 -21,0 84,6 122,1 178,0

141

Page 142: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

şi articole din acestea11. Materiale textile şi articole din acestea

483,4 403,9 279,6 263,4+203,

8+140,

583,5 94,2 68,9

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

73,0 83,5 17,7 7,5 +55,3 +76,0 114,4 42,4 137,4

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

23,0 14,8 18,5 25,4 +4,5 -10,6 64,3 137,3 -

14. Metale comune şi articole din acestea

56,1 183,4 111,7 324,6 -55,6 -141,2 326,9 290,6 253,9

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

511,8 611,0 557,7 860,3 -45,9 -249,3 119,4 154,2 543,1

16. Mijloace şi materiale de transport 65,4 462,8 269,7 693,9 -204,3 -231,1 707,6 257,3 113,117. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

4,9 14,0 40,6 96,3 -35,7 -79,6 285,7 237,2 223,0

18. Mărfuri şi produse diverse 218,7 302,0 28,0 59,7+190,

7+242,

3138,1 213,2 127,1

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Cu o pondere de 6,3% din schimburile comerciale realizate în 2008, Franţa s-a situat pe poziţia a patra. Pozitiv este faptul că ponderea este mai mare la export (7,4%) decât la import (5,6%), cu toate acestea deficitul a crescut de aproape trei ori în perioada 2004 - 2008, ajungând la 719,8 mil. €.

Structura exporturilor din 2008 plasează pe prima poziţie maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 24,5 %, urmate de mijloacele de transport cu 18,6% şi textilele-confecţiile cu 16.2%, iar la import, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 26,8%, mijloacele de transport cu 21,6%, produsele chimico-farmaceutice cu 14,5%.

3.10. Germania

3.10.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 3.300 mld. $ calculat la P.C. şi 2.630 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 70% serviciile, 29% industria şi 1% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 39.700 $ calculat la P.C. 31.900 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 18% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 4.000 kg echivalent

combustibil;

142

Page 143: Master Politici Si Economia UE 2010

Deficitul bugetar: „0” (2008) şi -3,2% (2009), datoria publică 65,9%, respectiv 72,5% din PIB, cheltuielile publice (bugetare) 45% din PIB;

Rezerva valutară: 100 mld. $.

3.10.2. Economia

Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate şi solide economii, ocupând locul 1 în UE şi 7 în lume (la PIB total). Cu toate acestea, la ierarhia competitivităţii economiilor naţionale deţine numai locul 4 în UE şi 8 în lume.

În ultimele două decade problema principală a fost costurile peste aşteptări ale unificării, care s-au ridicat la 1.300 mld. € (1990-2009).

3.10.2.1. Resursele naturale şi energia Principala resursă naturală este cărbunele (210 mil. to

producţie anuală), urmat de sare, minereu de fier şi neferoase (zinc, plumb, bauxită). Rezerve foarte mici există şi de ţiţei sau gaze. Suprafaţa agricolă reprezintă 48% iar cea împădurită 31% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă în principal de centralele pe cărbune (52%), urmată de atomo-electrice (28%) şi cele pe gaze naturale (10%). Dependenţa energetică este de 67%.

3.10.2.2. Industria Cu o producţie de oţel de 45,8 mil. to în 2008, Germania ocupă locul 6

în lume (prima este China). Producţia de aluminiu este de circa 700 mii to anual. Construcţia de maşini este foarte dezvoltată şi diversificată,

pilonul principal îl constituie mijloacele de transport, producţia de autovehicule depăşind 6 mil. anual, urmată de locomotive, vagoane, vapoare şi avioane; de asemenea produce maşini unelte, utilaje pentru diferite industrii, aparatură optică, electronică şi electrotehnică etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică realizează o gamă variată de calitate şi produse ca: îngrăşăminte, cloro-sodice, mase plastice, articole din cauciuc, lacuri şi vopsele, combustibili şi medicamente. Germania importă anual 160 mil. to de ţiţei şi o cantitate însemnată de gaze naturale.

Industria materialelor de construcţii, sticlăriei, ceramicii este foarte dezvoltată şi diversificată (porţelanurile de Meissen fiind cunoscute în toată lumea), realizează toată gama de produse, numai producţia de ciment se ridică anual la circa 30 mil. to.

Industria lemnului realizează anual circa 20 mil. m3 cherestea, 21 mil. to de hârtie şi 17 mil. to cartoane.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, deşi nu a fost la fel de dinamică ca celelalte ramuri, realizează cantităţi mari de confecţii, tricotaje, lenjerie şi încălţăminte.

143

Page 144: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria alimentară, este puternic dezvoltată şi răspândită pe întreg teritoriul ţării, pentru a fi aproape de consumatori. Se produc cantităţi importante de carne, lactate, peşte şi legume. Germania ocupă locul 4 în lume la producţia de bere şi produce aproape 5 mil. to zahăr.

3.10.2.3. Agricultura Germania îşi asigură peste 50% din necesarul de produse

agroalimentare datorită faptului că suprafaţa agricolă reprezintă 48% din suprafaţa ţării şi se practică o agricultură intensivă cu peste 5000 kg/ha la cereale. Agricultura deţine 1% din PIB şi 0,6% din valoarea adăugată, însă 12,6% din producţia UE, 2,5% din populaţia activă, 3% din export şi 5% din import, iar alimentele reprezintă 16% din cheltuielile unei familii.

Zootehnia deţine aproape 70% din valoarea producţiei agricole.

3.10.2.4. Infrastructura Reţeaua de transport şi telecomunicaţii este modernă şi diversificată,

cuprinde 45.000 km de cale ferată, 250.000 km de şosele din care mii de km de autostrăzi, numeroase râuri navigabile şi canale, precum şi accesul la Marea Nordului şi cea Baltică (portul principal este Hamburg, cu un trafic anual de 65 mil. to).

3.10.3. Comerţul exterior

Cu un volum total de 2662 mld. $ în 2008, Germania se află în topul mondial, la export este din 2003 chiar pe primul loc. Balanţa comercială înregistrează un important excedent (circa 265 mld. $), la bunuri care acoperă deficitul de la servicii.

UE deţine circa 65% din exporturi şi 65% din importuri, principalii parteneri sunt: Franţa, Marea Britanie, Olanda şi SUA.

La export predomină produsele manufacturate metalice (58%), urmate de cele chimico – farmaceutice (16%), iar la import materiile prime (ţiţei, gaze, cocs, bumbac), produsele din lemn şi agroalimentare.

Comerţul cu servicii ajunge la 300 mld. $ anual, din care exporturile cu mult mai mici decât importurile şi ambele dominate (47%, respectiv 37%) de serviciile informatice, de comunicaţii şi comerciale.

3.10.4. Relaţiile economice româno-germane

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 2832,2 5534,5 3918,2 9408,9-

1086,0-

3874,4195,4 240,1 356,7

144

Page 145: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

1. Animale vii şi produse animale 15,9 18,1 59,4 229,6 -43,5 -211,5 113,8 386,5 486,22. Produse vegetale 14,2 54,2 20,6 91,5 -6,4 -37,3 381,7 444,1 582,83. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 2,6 10,7 10,6 17,1 -8,0 -6,4 411,5 161,3 80,04. Produse alimentare, băuturi şi tutun 17,5 38,1 49,2 209,8 -31,7 -171,7 217,7 426,4 541,65. Produse minerale 6,0 52,1 17,8 41,7 -11,8 +10,4 868,3 234,3 88,16. Produse chimice 35,1 87,7 322,1 760,8 -287,0 -673,1 249,8 236,2 234,57. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

109,1 214,2 292,5 691,1 -183,4 -476,9 196,3 236,3 260,0

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

17,1 22,3 25,0 54,4 -7,9 -32,1 130,4 217,6 406,3

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 80,4 80,0 40,3 117,9 +40,1 -37,9 99,5 292,6 94,510. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

10,8 7,2 108,1 166,1 -97,3 -158,9 66,7 153,6 163,3

11. Materiale textile şi articole din acestea

915,9 763,9 440,1 593,5 +475,8+170,

483,4 134,8 35,8

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

74,5 73,6 5,9 39,5 +68,6 +34,1 98,8 669,5 49,7

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

39,4 31,1 43,5 91,0 -4,1 -59,9 78,9 209,2 146,1

14. Metale comune şi articole din acestea

236,6 497,5 275,6 772,9 -39,0 -275,4 210,3 280,4 7,6,1

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

594,2 2146,5 1162,8 3004,6 -568,6 -858,1 361,2 258,4 150,9

16. Mijloace şi materiale de transport 452,4 1088,9 888,2 2114,9 -435,8-

1026,0240,7 238,1 235,4

17. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

41,5 96,0 105,9 277,8 -64,4 -181,8 231,2 262,3 282,3

18. Mărfuri şi produse diverse 165,1 246,8 49,6 121,7 +116,1+125,

1149,5 248,4 107,7

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Cel mai mare partener comercial al României, care este Germania, a deţinut în 2008 la export 16,4%, la import 16,5% şi la total 16.5%. Îngrijorător este faptul că importurile au crescut mai rapid decât exporturile şi astfel s-a înregistrat, în 2008, deficitul istoric de 3.874,4 mld. € (16,5% din totalul României)

La export, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat au deţinut 38,8%, mijloacele de transport 19,7% şi textilele-confecţiile 13,8%, iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 31,9%, mijloacele de transport 22,5% şi metalele 8,2%.

145

Page 146: Master Politici Si Economia UE 2010

3.11. Grecia

3.11.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 260 mld. $ calculat la P.C. şi 280 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 71% serviciile, 23% industria şi 6% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 23.500 $ calculat la P.C. 25.400 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 25% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -7,7% (2008) şi 12,7% (2009), datoria publică

99,2%, respectiv 113,4% din PIB, iar cheltuielile publice 60% din PIB; Rezerva valutară: 10 mld. $.

3.11.2. Economia

Economia Greciei se bazează tradiţional pe servicii şi agricultură, numai în ultimii ani a crescut şi rolul industriei. Perspectivele dezvoltării viitoare nu sunt prea încurajatoare, dovadă că ocupă locul 24 în UE şi 47 în lume la indicele competitivităţii economiei naţionale.

3.11.2.1. Resursele naturale şi energia Dispune de resurse variate, însă limitate, cele mai importante fiind

cele de cărbune, bauxită, minereu de fier, de crom, zinc şi cupru, precum şi marmură. Suprafaţa agricolă deţine 38,7%, iar cea împădurită 51% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă în principal de centralele pe cărbune (60%), cele pe combustibili lichizi (15%) şi gaze (14%). Dependenţa energetică este de 71%.

3.11.2.2. Industria Este dezvoltată siderurgia neferoaselor, producţia anuală de

aluminiu fiind de circa 200 mii to, iar în 2008 a produs şi 2,5 mil. to oţel. Construcţia de maşini este axată pe echipamente neelectrice,

autovehicule, nave, electrocasnice şi electronice. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce

îngrăşăminte, mase plastice, fire şi fibre sintetice, cloro-sodice, combustibili şi medicamente.

Industria lemnului şi a materialelor de construcţii este dezvoltată, beneficiind de abundenţa materiilor prime locale.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, are tradiţii în Grecia şi s-a dezvoltat şi diversificat în ultimii ani.

Industria alimentară, prelucrează materiile prime specifice şi cele mai cunoscute produse sunt uleiul de măsline, ţigările şi conservele de peşte.

146

Page 147: Master Politici Si Economia UE 2010

3.11.2.3. Agricultura Este un sector tradiţional şi cu specific, ocupă un loc important în

economia ţării, deţinând 6% din PIB, 4,7% din valoarea adăugată, 3,9% din producţia UE, 10% din populaţia activă a ţării, 15% din export şi 7% din import, iar produsele agricole deţin 20% din cheltuielile unei familii. Suprafaţa ocupată de agricultură reprezintă 38,7%.

147

Page 148: Master Politici Si Economia UE 2010

3.11.2.4. Infrastructura În afara transportului maritim care deţine locul principal, Grecia

dispunând de cea mai importantă flotă comercială din lume, sunt dezvoltate transportul rutier (37.000 km de şosele, inclusiv autostrăzi) şi feroviar (2.500 km de căi ferate).

3.11.3. Comerţul exterior

Volumul total a ajuns la circa 103 mld. $ în 2008, importurile (77,8 mld. $) fiind mai mari decât exporturile (25,5 mld. $) şi astfel balanţa comercială este cronic deficitară (52,6 mld. $ în 2008).

UE deţine cam aceeaşi pondere la export ca şi la import, respectiv circa 60%. Principalii parteneri sunt: Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie.

La export deţin câte 20% fiecare textilele şi confecţiile, respectiv produsele chimice şi farmaceutice, urmate de cele alimentare, iar la import maşinile şi utilajele.

3.11.4. Relaţiile economice româno-elene - mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 507,4 618,9 354,8 831,4 +152,6+212,

5121,9 234,3 139,2

1. Animale vii şi produse animale 49,7 41,5 3,2 10,9 +46,5 +30,6 83,5 340,6 65,82. Produse vegetale 5,8 20,2 17,1 56,7 -11,3 -36,5 348,3 331,6 323,03. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 1,8 5,1 2,2 4,7 -0,4 +0,4 283,3 213,6 -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 3,1 21,4 14,9 36,0 -11,8 -14,6 690,3 241,6 123,75. Produse minerale 161,3 57,5 33,5 58,7 +127,8 -1,2 35,6 175,2 -6. Produse chimice 16,5 23,6 40,6 84,5 24,1 -60,9 143,0 208,1 252,77. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

10,3 58,8 36,1 100,8 -25,8 -42,0 570,9 279,2 162,8

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

0,1 0,5 0,6 2,3 -0,5 -1,8 500,0 383,3 360,0

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 33,4 33,0 0,6 2,9 +32,8 +30,1 98,8 483,3 91,810. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

4,1 11,1 9,1 25,9 -5,0 -14,8 270,7 284,6 296,0

11. Materiale textile şi articole din acestea

24,9 19,6 36,1 61,8 -11,2 -42,2 78,7 171,2 376,8

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

1,7 1,4 0,6 8,5 +1,1 -7,1 82,3 141,7 -

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

6,7 10,2 5,2 8,3 +1,5 +1,9 152,2 159,6 126,7

14. Metale comune şi articole din acestea

104,9 178,1 73,4 189,9 +31,5 +11,8 169,8 258,7 37,5

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

68,8 114,5 75,9 124,1 -7,1 -9,6 166,4 163,5 128,2

16. Mijloace şi materiale de transport 9,8 14,1 0,6 30,1 +9,2 -16,0 143,9 501,7 -

148

Page 149: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

17. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

0,5 0,7 0,7 4,2 -0,2 -3,5 140,0 600,0 175,0

18. Mărfuri şi produse diverse 3,5 7,2 4,0 19,5 -0,5 -12,3 205,7 487,5 246,0

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Grecia se află pe poziţia 17 în topul principalilor parteneri comerciali ai României, cu o pondere de 1,6% din total, respectiv 1,8% din exporturi şi 1,5 % din importuri, spre deosebire de celelalte ţări din UE, Grecia este printre puţinele cu o balanţă comercială favorabilă României, de 212,5% mil. € în 2008.

La export, ponderea cea mai mare, de 28.8% în 2008, o deţin produsele siderurgice urmate de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 18,5%, materiale plastice şi combustibili cu 9,4% fiecare. La import, tot primele două grupe de la export cu ponderi de 22,9% şi, respectiv, 14,9%.

3.12. Irlanda

3.12.1. Indicatori macro-economici PIB total: 250 mld. $ calculat la P.C. şi 190 mld. $ calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 70% serviciile, 27% industria şi 3% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 56.400 $ calculat la P.C. 42.500 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 27 % din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -7,2% (2008) şi -11,7% (2009), datoria publică

45%, respectiv 64,5% din PIB, iar cheltuielile publice 40% din PIB; Rezerva valutară: 10 mld. $.

3.12.2. Economia

Datorită, în special, investiţiilor străine economia irlandeză a cunoscut o dezvoltare fără precedent, dovadă indicatorii de mai sus, mai ales nivelul ridicat al PIB-ului pe locuitor. Forumul de la Davos a situat-o pe locul 10 în UE şi 21 în lume, la indicele competitivităţii economiei naţionale.

3.12.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul irlandez deţine importante resurse de minereuri neferoase

cum sunt cele de cupru, plumb, argint şi în special zinc (locul 17 pe plan mondial cu o producţie anuală de circa 200 mii to). În platforma continentală s-au descoperit gaze naturale. Suprafaţa agricolă deţine 62,8% din suprafaţa ţării.

149

Page 150: Master Politici Si Economia UE 2010

Energia electrică este produsă în principal de către centralele pe gaze naturale (50%) urmate de cele pe cărbune (33%) şi pe combustibili lichizi (10%).

3.12.2.2. Industria Irlanda este ţara care în ultimele două decenii a înregistrat cel mai

mare ritm de creştere a producţiei industriale, de aproape 10% pe an. Construcţia de maşini realizează autovehicule, nave, maşini agricole,

electrotehnice şi electronice, aparate electrice, echipamente de telecomunicaţii etc. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică în numai 10 ani a crescut

de şapte ori, ajungând să producă toată gama de produse specifică acestui sector. Industria lemnului şi a materialelor de construcţii ocupă un loc mai

redus în economia ţării şi realizează în principal produse pentru piaţa locală. Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, şi-a redus

ponderea în economie, aflându-se în declin. Industria alimentară, valorifică carnea şi laptele sectorului

zootehnic, iar cerealele pentru producerea berii şi a whisky-ului.

3.12.2.3. Agricultura Suprafaţa agricolă foarte mare (62,8%) şi ponderea importantă a

păşunilor şi fâneţelor au permis dezvoltarea accelerată a zootehniei, (bovine, ovine şi porcine). Importanţa agriculturii rezultă şi din faptul că deţine 3% din PIB, 1,3% din valoarea adăugată, 1,9% din producţia UE, 7% din populaţia activă, 7% din export şi 3% din import, iar cheltuielile unei familii cu aceste produse reprezintă 17% din total

3.12.2.4. Infrastructura Reţeaua de căi ferate măsoară peste 2000 km, cea rutieră 77.000 km

iar cea de râuri şi canale navigabile peste 1.000 km. Un rol important joacă şi transporturile maritime.

3.12.3. Comerţul exterior

Volumul total a fost de 109 mld. $ în 2008, exporturile depăşind importurile, excedentul comercial fiind de 44 mld. $ în 2008.

UE deţine în jur de 60% atât din exporturi cât şi din importuri. Principalii parteneri sunt: Marea Britanie (25%), SUA (15%) şi Germania (9%).

La export predomină produsele manufacturate din metal (50%), urmate de cele chimico-farmaceutice (30%) iar la import materiile prime.

Comerţul cu servicii depăşeşte 15 mld. $ anual, importurile sunt mai mari decât exporturile (70% respectiv 60% deţin serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale).

150

Page 151: Master Politici Si Economia UE 2010

3.12.4. Relaţiile economice româno-irlandeze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 31,0 90,8 128,3 166,1 -97,3 -75,3 292,9 129,5 77,41. Animale vii şi produse animale 0,01 0,1 4,3 1,6 -4,3 -1,5 1000,0 37,2 34,92.Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,2 0,4 2,2 5,1 -2,0 -4,7 200,0 231,8 235,03.Produse minerale - 7,3 - 0,2 - +7,1 - - -4.Produse chimice 1,8 5,1 39,2 34,7 -37,4 -29,6 283,3 88,5 79,15.Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

0,1 0,7 1,0 2,1 -0,9 -1,4 700,0 210,0 155,5

6.Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,0 0,03 1,1 12,4 -1,1 -12,4 - 1127,3 1127,3

7.Materiale textile şi articole din acestea

9,2 8,8 13,3 4,5 -4,1 +4,3 956,5 33,8 104,9

8.Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

- 0,06 - 0,09 - -0,03 - - -

9.Metale comune şi articole din acestea

0,7 2,7 1,5 2,8 -0,8 -0,1 385,7 186,7 1250,0

10.Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

3,1 18,1 62,4 98,6 -59,3 -80,5 583,9 158,0 135,7

11.Mijloace şi materiale de transport 5,3 44,4 0,04 1,1 +5,3 +43,3 837,7 - 817,012Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

0,02 0,04 2,4 2,3 -2,4 -2,3 200,0 95,8 95,8

13.Mărfuri şi produse diverse 9,5 2,5 0,6 0,4 +8,9 +2,1 26,3 66,7 23,6Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 şi 2009

Deşi comerţul cu Irlanda este mic şi exporturile au crescut de aproape 3 ori în ultimii 4 ani, iar importurile cu numai 30%, balanţa a fost deficitară.

La export ponderea o deţin mijloacele de transport cu 48,9% în 2008, urmate de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 20%, iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 59,4%, urmate de produsele chimico-farmaceutice cu 21,0%.

3.13. Italia

3.13.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 2.100 mld. $ calculat la P.C. şi 1.800 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 70% serviciile, 27% industria şi 3% agricultura;

151

Page 152: Master Politici Si Economia UE 2010

PIB-ul pe locuitor: 35.200 $ calculat la P.C. 30.000 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 20% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.000 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -2,7% (2008) şi -5,3% (2009), datoria publică

105,8%, respectiv 115,1% din PIB, iar cheltuielile publice 48% din PIB; Rezerva valutară: 70 mld. $.

3.13.2. Economia

Italia este o ţară cu o economie dezvoltată şi diversificată, cum o arată şi indicatorii de mai sus, totuşi, Forumul de la Davos îi acordă un indice mic la productivitatea naţională, situând-o abia pe locul 22 în UE şi 42 în lume.

3.13.2.1. Resursele naturale şi energia Italia este săracă în resurse naturale, în subsolul acesteia găsindu-se

cantităţi limitate de minereu de fier, sulf, marmură, travertin, zinc, cupru, argint ş.a. S-au descoperit şi zăcăminte de gaze naturale, însă rezervele sunt mici. Suprafaţa agricolă deţine 51,1% şi cea împădurită 22% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă, în special, de centralele pe gaz (40%), urmate de cele pe combustibil lichid (25%), şi cărbune (15%). Dependenţa energetică este de 85%.

3.13.2.2. Industria Cele mai dinamice ramuri au fost cele producătoare de tipărituri şi

produse din lemn, cauciuc şi materiale plastice, iar în declin cele de ţigări, radiouri-tv, echipamente informatice şi de comunicaţii.

Producţia de oţel, s-a ridicat la 30,6 mil. to în 2008, iar cea de aluminiu la 200 mil. to.

Construcţia de maşini, realizează o gamă variată de produse: autovehicule (cca 3 mil. pe an), vapoare, locomotive şi vagoane, avioane, instalaţii şi utilaje industriale, electrotehnice şi electronice, tractoare şi maşini agricole, optică şi tehnică de calcul, maşini unelte şi utilaje de construcţii etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică, produce îngrăşăminte, cloro-sodice, mase plastice, lacuri şi vopsele, combustibili, medicamente ş.a.

Industria materialelor de construcţii, sticlăriei şi ceramicii este foarte dezvoltată (sticla de Murano este cunoscută pe glob) şi produce toată gama domeniului respectiv, o bună parte se exportă. Producţia de ciment este de cca 45 mil. to anual.

Industria lemnului, realizează anual cca 2 mil. m3 cherestea şi 10 mil. to hârtie şi cartoane.

152

Page 153: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, are o lungă tradiţie în Italia şi produce ţesături, tricotaje, lenjerie, confecţii şi încălţăminte destinate atât pieţei interne cât şi exportului.

Industria alimentară, oferă consumatorilor din ţară şi din străinătate în special produse din carne şi peşte, legume şi fructe, paste făinoase şi vinuri.

3.13.2.3. Agricultura Deţine un loc important în economia italiană, contribuind cu 3% din

PIB şi 1,9% din valoarea adăugată, însă cu 14,2% la producţia UE, suprafaţa agricolă se întinde pe 51,1 % din suprafaţa ţării, aproape 5% din populaţia activă lucrează în agricultură, produsele agroalimentare deţin 5% din export şi 6% din import iar în balanţa de cheltuieli a populaţiei reprezintă 17%.

3.13.2.4. Infrastructura Infrastructura este dezvoltată şi diversificată, cuprinde 290.000 km

de şosele din care peste 10.000 km autostrăzi, 20.000 km de cale ferată şi o importantă flotă comercială pentru transportul maritim.

3.13.3. Comerţul exterior Volumul total depăşeşte 1.107 mld. $, cu exporturi mai mici (549 mld.

$), importuri (558 mld. $), realizându-se o balanţă deficitară de doar 9 mld. $. U.E. deţine cam aceeaşi pondere la export ca şi la import, de

60%, principalii parteneri fiind Germania, Franţa, Olanda şi SUA; Structura exporturilor evidenţiază preponderenţa manufacturatelor din

metale (în special mijloacele de transport) cu 50%, urmate de textile, confecţii şi încălţăminte cu 18%. La import: ţiţeiul, gazele naturale, cărbunii şi minereul de fier.

Comerţul cu servicii a ajuns la peste 250 mld. $, exporturile depăşind puţin importurile şi cuprind în special serviciile turistice (42%) şi cele informatice, de comunicaţii şi comerciale (35%). La import predomină cele care ocupă locul doi la export.

3.13.4. Relaţiile economice româno-italiene

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 4014,0 5218,8 4514,7 6620,1 -500,7 -1401,3 130,0 146,6 279,91. Animale vii şi produse animale 42,3 56,7 24,6 79,3 +17,7 -22,6 134,0 322,3 -2. Produse vegetale 58,3 88,3 11,3 97,3 +47,0 -9,0 151,4 861,1 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 2,0 2,2 3,6 14,0 -1,6 -11,8 110,0 388,9 737,5

4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 7,9 211,5 24,6 93,1 -16,7+118,

42677,2 378,4 -

5. Produse minerale 90,4 27,1 27,8 70,8 +62,6 -43,7 30,0 254,7 -

153

Page 154: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

6. Produse chimice 60,3 128,3 178,9 309,3 -118,6 -181,0 211,8 172,9 152,67. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

74,1 224,8 240,7 384,6 -166,6 -155,8 303,4 158,1 93,5

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

128,0 130,9 503,9 434,4 -375,9 -303,5 122,6 86,2 80,7

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 131,6 132,3 25,0 41,3 +106,6 +91,0 100,5 165,2 85,410. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

21,5 25,9 97,4 122,3 -75,9 -96,4 120,5 125,6 127,0

11. Materiale textile şi articole din acestea

1345,8 1306,5 1371,3 1093,0 -25,5+213,

597,1 79,7 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

888,6 777,8 220,1 249,8 +668,5+528,

087,5 113,5 79,0

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

25,8 23,5 71,0 127,6 -45,2 -104,1 91,1 179,7 230,3

14. Metale comune şi articole din acestea

427,8 706,7 420,4 973,6 +7,4 -266,9 165,2 231,6 -

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

485,1 926,7 909,3 1612,7 -424,2 -686,0 191,0 177,4 161,7

16. Mijloace şi materiale de transport 48,2 223,2 156,1 563,9 -107,9 -340,7 463,0 361,2 315,717. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

22,4 34,5 58,8 94,5 -36,4 -60,0 154,0 160,7 164,8

18. Mărfuri şi produse diverse 133,1 162,3 155,6 223,1 -22,5 -60,8 121,9 143,4 270,2Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Dacă până în 2006 Italia ocupa prima poziţie în comerţul exterior al României cu 15.9%, în 2008 cu numai 13,5% ocupă poziţia a doua după Germania (16,5%), deficitul comercial aproape că s-a triplat între 2004 şi 2008, ajungând la 1401,3 mil. €

Exporturile sunt dominate de textile şi confecţii cu 25% din total, urmate de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 17,8% şi încălţăminte 14,9%, iar importurile de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat 24,4%, materialele textile 16,5% şi metalele 14,7%.

3.14. Letonia

3.14.1. Indicatori macro-economici PIB total: 23 mld. $ calculat la P.C. şi 27 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 73% serviciile, 23% industria şi 4% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 10.000 $ calculat la P.C. 12.000 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 25% din PIB;

154

Page 155: Master Politici Si Economia UE 2010

Consumul de energie pe cap de locuitor: 1.400 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -4,1% (2008) şi -10,0% (2009), datoria publică

19,5%, respectiv 34,8% din PIB, iar cheltuielile publice 40% din PIB; Rezerva valutară: 4 mld. $.

3.14.2. Economia

Săracă în resurse şi o economie prea legată de fosta URSS (îi furniza toate materiile prime şi constituia principala piaţă de desfacere), Letonia a avut o tranziţie dificilă, cu o dezindustrializare rapidă (ponderea industriei în PIB s-a redus cu 13 puncte procentuale) şi cu repercusiuni asupra populaţiei. Cu toate acestea, Forumul de la Davos i-a acordat „un cec în alb”, situând-o pe locul 17 în UE şi 36 în lume (înaintea Italiei sau Greciei) la competitivitatea economiei naţionale.

3.14.2.1. Resursele naturale şi energia Turba, materialele de construcţii, suprafaţa agricolă (38,5%) şi cea

împădurită de (46%), acestea sunt resursele naturale ale Letoniei. Energia electrică este produsă, în principal, de hidrocentrale

(55%) şi centralele care folosesc gazele naturale (35%).

3.14.2.2. Industria Cele mai dinamice ramuri din perioada de tranziţie au fost industria

lemnului şi cea a metalelor de bază (în 2008 a produs 0,6 mil. to de oţel) Construcţia de maşini s-a axat pe producerea de mijloace de transport

şi vagoane, aparataj electric şi electronic, maşini unelte şi agricole, ş.a. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică, produce

îngrăşăminte, lacuri şi vopsele, combustibili, medicamente ş.a. Industria materialelor de construcţii: ciment, ipsos, cărămidă

silicată ş.a. Industria lemnului: cherestea cca 4 mil. m3 furnir, mobilă,

chibrituri, celuloză şi hârtie. Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, realizează o

gamă variată specifică sectorului. Industria alimentară, prelucrează lapte, carne şi peşte.

3.14.2.3. Agricultura Deşi suprafaţa agricolă se întinde pe 38,5%, agricultura contribuie cu

4% din PIB, 2,2% din valoarea adăugată, însă cu numai 0,2% la producţia UE. Aproape 12% din populaţia activă lucrează în agricultură, produsele agroalimentare deţin 5% din export şi 10% din import iar cheltuielile cu alimentele reprezintă 30% din bugetul unei familii.

Zootehnia deţine aproape 70% din valoarea producţiei agricole.

155

Page 156: Master Politici Si Economia UE 2010

3.14.2.4. Infrastructura Este în plin proces de modernizare şi deocamdată cele mai

importante sunt căile ferate şi maritime, care asigură majoritatea traficului de mărfuri, parţial şi de pasageri.

3.14.3. Comerţul exterior

Volumul total este în jur de 20 mld. $, importurile depăşesc exporturile, ceea ce a condus la o balanţă cronic deficitară.

U.E. deţine peste 70% atât la exporturi cât şi la importuri, principalii parteneri: Germania, Marea Britanie, Suedia şi Federaţia Rusă;

Comerţul cu servicii s-a dezvoltat în ultimii ani şi a ajuns la cca 5 mld. $, exporturile depăşesc importurile, ponderea cea mai mare o au transporturile.

3.14.4. Relaţiile economice româno-letone

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 6,0 18,6 2,3 42,6 +3,7 -24,0 310,0 1852,2 -1. Produse alimentare, băuturi şi tutun - 3,6 - 1,6 - +2,0 - - -2. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

2,2 1,4 0,02 0,3 +2,2 +1,1 63,6 - 500,0

3. Produse din lemn, exclusiv mobilier - 0,1 - 2,3 - -2,2 - - -4. Materiale textile şi articole din acestea

- 0,08 - 1,5 - -1,4 - - -

5. Metale comune şi articole din acestea

- 2,9 - 0,8 - +2,1 - - -

6. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

1,3 9,4 1,2 11,2 +0,1 -1,8 723,1 933,3 1800,0

7. Mărfuri şi produse diverse - 0,3 - 23,0 - -22,7 - - -Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Letonia fiind o ţară mică cu 2,4 mil. locuitori, şi mai îndepărtată, comerţul României cu aceasta este fără prea mare importanţă, negativ este însă faptul că de la o balanţă excedentară existentă până în 2006, din 2007 aceasta a devenit deficitară.

În 2008, la export ponderea au deţinut-o maşinile, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 50,5% şi produsele alimentare cu 19,3%, iar la import mărfurile diverse 54,0%, maşinile, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu 26,3%.

3.15. Lituania

156

Page 157: Master Politici Si Economia UE 2010

3.15.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 35 mld. $ calculat la P.C. şi 37 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 63% serviciile, 32% industria şi 5% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 10.300 $ calculat la P.C. 10.900 $ calculat la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 23% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.400 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -3,2% (2008) şi 9,1% (2009), datoria publică

15,6%, respectiv 29,5% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din PIB; Rezerva valutară: 6 mld. $.

3.15.2. Economia

În ultimii ani economia a fost restructurată, în special industria, serviciile au căpătat un rol important iar agricultura şi-a redus din pondere. La competitivitatea economiei naţionale se află cu mult în urma celorlalte două ţări baltice ocupând locul 20 în U.E. şi 40 în lume.

3.15.2.1. Resursele naturale şi energia Este săracă în resurse naturale, turba se află din abundenţă însă are

o putere calorică redusă. Suprafaţa agricolă este mare ocupând 53,5% şi cea împădurită 31%.

Energia electrică, până în 2009 era produsă în proporţie de 82% de centrala atomoelectrică „Ignalia”, însă fiind o tehnologie veche este pe cale de a fi închisă. Între timp, a crescut ponderea centralelor pe gaz (20%).

3.15.2.2. Industria Construcţia de maşini s-a dezvoltat şi produce cantităţi

importante de maşini şi utilaje, frigidere, televizoare, nave şi maşini agricole, instrumente de precizie etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică, produce o gamă variată de produse specifice acestui sector.

Industria lemnului, beneficiind de materie primă locală, produce cherestea (1,5 mil. m3), celuloză şi hârtie, furnir, mobilă şi chibrituri.

Industria materialelor de construcţii, foloseşte rocile aflate pe suprafeţe întinse şi produce cărămizi, ciment, ipsos ş.a. Se prelucrează şi chihlimbarul.

Industria textilă, a confecţiilor şi a încălţămintei, realizează ţesături, tricotaje, confecţii şi diverse tipuri de încălţăminte.

Industria alimentară, prelucrează produse animale şi piscicole.

3.15.2.3. Agricultura

157

Page 158: Master Politici Si Economia UE 2010

Suprafaţa agricolă este mare (53,5 % din suprafaţa ţării), însă condiţiile pedo-climatice nu permit randamente mari, de aceea este orientată către creşterea animalelor.

Alte date privind importanţa agriculturii: 5% din PIB şi 2,9% din valoarea adăugată însă numai 0,5% din producţia UE, 13% din populaţia activă, 9% din export şi 8% din import, iar pentru alimente lituanienii alocă 32% din buget.

3.15.2.4. Infrastructura Sistemul de comunicaţii cuprinde toate formele de transport, de la

feroviar şi rutier la fluvial şi maritim. Se fac eforturi de modernizare a acestuia.

3.15.3. Comerţul exterior

Volumul total depăşeşte 32 mld. $ anual, însă exporturile sunt mai mici decât importurile, astfel balanţa comercială a devenit cronic deficitară.

U.E. deţine în medie 60%, iar principalii parteneri sunt: Germania, Letonia, Federaţia Rusă şi Polonia;

Exportul este constituit din produsele din metal, textilele, confecţiile şi chimico-farmaceutice, iar importurile din ţiţei şi gaze, maşini şi utilaje.

Comerţul cu servicii depăşeşte 6 mld. $ anual, este format din serviciile de transport şi cele turistice, atât exporturile cât şi importurile.

3.15.4. Relaţiile economice româno-lituaniene

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 7,4 30,7 11,4 32,1 -4,0 -1,4 414,9 281,6 35,01. Animale vii şi produse animale - 0,1 - 2,3 - -2,2 - - -2. Produse alimentare, băuturi şi tutun - 5,2 - 2,7 - +2,5 - - -3. Produse chimice 0,8 3,1 2,2 8,0 -1,4 -4,9 387,5 363,6 350,04.Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

2,1 3,9 0,5 0,5 +1,6 +3,4 185,7 100,0 212,5

5. Produse din lemn, exclusiv mobilier - 1,1 - 0,2 - +0,9 - - -6.Materiale textile şi articole din acestea

2,3 6,3 3,8 0,5 -1,5 +5,8 273,9 13,2 -

7.Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

- 0,1 - 1,1 - -1,0 - - -

8. Metale comune şi articole din acestea

1,1 4,2 0,1 3,4 +1,0 +0,8 381,8 3400,0 80,0

9.Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

0,6 5,0 3,5 6,5 -2,9 -1,5 833,3 185,7 51,7

10.Mijloace şi materiale de transport 0,03 0,7 0,2 3,8 -0,2 -3,1 2333,3 190,0 1550,0

158

Page 159: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

11.Mărfuri şi produse diverse 0,1 0,3 0,1 1,5 0 -1,2 300,0 1500,0 -Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Deşi este ţara cea mai populată (3,6 mil. locuitori) dintre cele trei ţări baltice, nici cu Lituania, România nu are un comerţ dezvoltat şi diversificat, iar balanţa a înregistrat un deficit mic, însă constant.

În 2008, grupa textilelor şi confecţiilor a înregistrat 20,5% din totalul exporturilor, produsele alimentare 17,0%, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat cu 16,3% iar la import produsele chimico-farmaceutice 25,0%, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 20,2%.

3.16. Luxemburg

3.16.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 38 mld. $ calculat la P.C.; Structura PIB-ului: 75% serviciile, 25% industria; PIB-ul pe locuitor: 76.000 $ calculat la P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 24% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 7.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 2,5% (2008) şi -1,1% (2009), datoria publică

13,5%, respectiv 14,9% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B. Rezerve valutare: 7 mld. $.

3.16.2. Economia

Dată fiind dimensiunea redusă (3.000 km2) şi implicit a pieţei, economia luxemburgheză depinde decisiv de cea externă, aşa se explică ponderea de 85% din P.I.B. a exporturilor (faţă de 60% în Belgia sau 20% în Franţa) sau faptul că industria exportă 70% din producţie, iar băncile 90% din servicii. La competitivitatea economiei naţionale se situează pe locul 10 în U.E. şi 21 în lume.

3.16.2.1. Resursele naturale şi energia Nu are resurse naturale şi este dependentă energetic în totalitate

(produce 185 kg. echivalent combustibil şi consumă 8.500 kg.)

3.16.2.2. Industria Iniţial siderurgia a constituit suportul principal al industriei şi în

general al economiei, odată cu intrarea acestuia în criză ţara s-a orientat către servicii, în special cele bancare.

159

Page 160: Master Politici Si Economia UE 2010

În afară de siderurgie (cu o producţie de 2,6 mil. to. oţel în 2008) în ultimele decenii s-a dezvoltat construcţia de maşini (motoare), industria lemnului (a crescut de 4 ori), artizanatului şi cea agro-alimentară.

3.16.2.3. Agricultura Procentual, suprafaţa agricolă este mare, 49,4% din suprafaţa ţării,

însă în realitate se întinde pe numai 127.000 ha, de aceea are o importanţă foarte mică, deţinând circa 0,3% din PIB şi valoarea adăugată, 0,1% din producţia U.E., 1,2 % din populaţia activă, 0,5% din export şi 1,3% din import, 17% din cheltuielile populaţiei.

160

Page 161: Master Politici Si Economia UE 2010

3.16.2.4. Serviciile Specificul economiei îl constituie sectorul serviciilor bancare, de

asigurări şi reasigurări şi bursele de valori (piaţa de capital) care laolaltă deţin 75% din PIB-ul ţării şi este principala sursă de bunăstare. Informatizarea din ultimii ani a mărit fiabilitatea şi eficienţa acestei pieţe, dând mai multă încredere investitorilor locali şi străini.

3.16.2.5. Infrastructura Datorită poziţiei sale geografice şi faptului că aici îşi au sediul mai multe

instituţii ale UE, Luxemburgul a devenit un important nod de comunicaţii, fiind legat prin căi ferate, rutiere şi linii aeriene de întreaga Europă şi de restul lumii.

3.16.3. Comerţul exterior

Volumul total a fost de 43 mld. $ din care 18 exporturile şi 25 importurile, balanţa fiind deficitară.

U.E. deţine aproape 90% din export şi 75% din import, dependenţa de comerţul intracomunitar fiind aproape totală. Principalii parteneri: Germania, Franţa şi Belgia.

La export, produsele din metal deţin 50%, iar cele chimico – farmaceutice 30%,iar la import materiile prime siderurgice şi combustibilii.

Comerţul cu servicii este la acelaşi nivel ca şi cel cu bunuri cu deosebirea că balanţa este excedentară.

3.16.4. Relaţiile economice româno-luxemburgheze

- mil. € şi % -

Categorii de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold TOTAL, din care 3,5 10,2 15,8 80,6 -12,3 -70,4 291,4 510,1 572,3

1. Produse minerale - 3,5 - 0,0 - 3,5 - - -2. Produse chimice 0,2 0,2 0,3 7,1 -0,1 -6,9 100,0 2366,7 6900,03. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

0,03 0,1 2,9 5,7 -2,9 -5,6 - 196,5 193,1

4. Produse din lemn, exclusiv mobilier - 1,02 - 0,1 - +0,9 - - -5. Materiale textile şi articole din acestea

0,1 1,6 1,1 2,0 -1,0 -0,4 1600,0 181,8 40,0

6. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

0,0 0,0 1,2 1,4 -1,2 -1,4 - 116,7 116,7

7. Metale comune şi articole din acestea

0,0 0,3 5,0 29,4 -5,0 -29,1 - 588,0 582,0

8. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

1,9 0,4 2,2 28,1 -0,3 -27,7 21,1 1277,3 9233,3

161

Page 162: Master Politici Si Economia UE 2010

Categorii de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold 9. Mijloace şi materiale de transport 0,0 2,9 0,3 2,9 -0,3 0 - 9666,7 -10. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

0,0 0,03 - 1,7 - -1,7 - - -

11. Mărfuri şi produse diverse 0,6 0,02 1,3 1,2 -0,7 -1,1 - 92,3 157,1Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Deşi schimburile comerciale cu Luxemburg sunt la un nivel redus, datorită creşterii mai accelerate a importurilor în raport cu exporturile, deficitul a crescut de aproape 6 ori între 2004 - 2008.

La import, 34,9 deţin maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat, iar metalele 36,5%. La export mijloacele de transport 28,4% şi combustibilii 34,3%.

3.17. Malta

3.17.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 6,3 mld. $ calculat la P.C.; Structura PIB-ului: 68% serviciile, 29% industria şi 3% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 15.800 $ calculat la P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 22% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.900 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -4,7% (2008) şi -3,8% (2009), iar datoria

publică 63,6%, respectiv 66,8% din PIB; Rezerve valutare: 3 mld. $.

3.17.2. Economia

Malta este una din ţările slab dezvoltate din U.E., cu o economie bazată pe servicii şi în care industria a căpătat un loc mai important în ultimii ani datorită investiţiilor străine. În ierarhia competitivităţii economiilor naţionale se situează înaintea Italiei şi Greciei, ocupând locul 19 în U.E. şi 39 în lume.

3.17.2.1. Resursele naturale şi energia Malta este lipsită de resurse minerale, inclusiv energetice,

economia bazându-se pe import şi investiţii străine (circa 1 mld. $ anual).

3.17.2.2. Industria

162

Page 163: Master Politici Si Economia UE 2010

Construcţia de maşini s-a dezvoltat în ultimii ani şi produce maşini şi echipamente electrice, aparate de radio şi TV, electronice, echipamente de comunicaţii, motoare, vapoare ş.a.

Industria uşoară realizează confecţii, textile şi încălţăminte. Industria alimentară prelucrează materie primă indigenă şi din

import, realizând o gamă variată de produse.

3.17.2.3. Agricultura Suprafaţa agricolă ocupă numai 38,1% din suprafaţa ţării, însă

deţine 3% din PIB şi 1,3% din valoarea adăugată, dar sub 0,1% din producţia U.E., 1,5% din populaţia activă, 2% din export şi 8% din import.

3.17.2.4. Infrastructura Malta nu dispune de căi ferate, legăturile dintre localităţi realizându-se

pe şosele, iar comerţul exterior cu vapoare. Dispune de o importantă flotă comercială (locul 5 pe glob), iar portul şi aeroportul principal este La Valletta.

3.17.3. Comerţul exterior

Volumul total se ridică la circa 3,3 mld. $, din care 1,8 exporturile şi 1,5 importurile, balanţa fiind excedentară.

U.E. deţine numai 40% din export, însă 60% din import, iar principalii parteneri sunt: SUA, Singapore, Franţa şi Italia.

Exporturile sunt constituite în principal din produse din metal, textile şi chimicale.

3.17.4. Relaţiile economice româno-malteze

- mil. € şi % -

Categorii de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold TOTAL, din care 68,1 40,0 11,4 28,0 57,6 12,0 58,7 245,0 20,8

1. Produse vegetale - 0,0 - 0,0 - - - - -2. Produse alimentare, băuturi şi tutun - 0,2 - 1,2 0,2 -1,0 - - -3. Produse minerale 64,4 36,4 - - 28,0 36,4 56,5 - 130,04. Produse chimice - 2,6 - 16,1 2,6 -13,5 - - -5. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

- 0,0 - 5,0 - -5,0 - - -

6. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

- 0,0 - 1,9 - -1,9 - - -

7. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus

0,4 0,3 10,4 1,3 0,1 -1,9 75,0 12,5 -

8. Mijloace şi materiale de transport 2,6 0,03 - 2,1 2,6 -2,1 - - -

163

Page 164: Master Politici Si Economia UE 2010

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 - 2009

Malta, ţara cea mai puţin populată din U.E. (400 mii locuitori), are un comerţ redus şi cu România, de numai 68 mil. Euro în 2008, cu o balanţă însă excedentară, dar în scădere.

Exporturile României sunt constituite din combustibili (91,0%), iar importul din produse chimico – farmaceutice (57,5 %).

3.18. Marea Britanie

3.18.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 2.600 mld. $ calculat la P.C. şi 2.200 calculat la P.P.C.; Structura PIB-ului: 73% serviciile, 26% industria şi 1% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 42.500 $ la P.C. 36.000 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 18% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 4.000 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -6,9% (2008) şi -12,7% (2009), datoria publică

55,5%, respectiv 72,9% din PIB, iar cheltuielile bugetare 45% din P.I.B.; Rezerve valutare: 60 mld. $.

3.18.2. Economia

Marea Britanie, din prima putere economică a lumii în secolul XIX, abia mai figurează în prezent în topul celor zece (după PIB-ul total). Revigorarea din ultimii ani s-a datorat infuziei de capital străin şi creşterii rolului sectorului financiar-bancar. Tunelul de sub Canalul Mânecii a jucat şi el un rol pozitiv.

Forumul de la Davos a acreditat-o cu o poziţie de frunte în topul competitivităţii economiilor naţionale, situând-o pe locul 6 în U.E. şi 10 în lume.

3.18.2.1. Resursele naturale şi energia Principala resursă naturală a fost şi rămâne cărbunele, însă

descoperindu-se (în anii ’60) ţiţei şi gaze naturale în Marea Nordului, acesta a trecut pe planul al doilea, producţia reducându-se de la 285 mil. to. în 1913 la 25 mil. to. în 2008. rezervele de ţiţei depăşesc 2 mld. To., iar cele de gaze 700 mld. m3. suprafaţa agricolă reprezintă 66,2% (cea mai mare din U.E.), iar cea împădurită numai 10%

Energia electrică provine din centralele pe cărbune (50%), atomo-electrice (20%) şi gaze (16%), producţia reprezintă 90% din consum, deci dependenţa energetică este de numai 10%..

3.18.2.2. Industria

164

Page 165: Master Politici Si Economia UE 2010

Marea Britanie are o industrie dezvoltată şi diversificată la care şi-au adus contribuţia noile resurse naturale, tradiţia, educaţia şi investiţiile străine.

Producţia de oţel se ridică la 13,5 mil. to. în 2008, iar cea de aluminiu la 350 mii to. (272 în 1999).

Construcţia de maşini are trei componente de bază: automobile (2 mil. pe an), aeronave şi vapoare. În afara acestora se remarcă produsele electronice şi electrotehnice, informatice, optice, de măsură şi control, maşini unelte, utilaje şi instalaţii etc. Se construiesc platforme maritime de foraj şi extracţie a ţiţieiului.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce: îngrăşăminte, mase plastice, cauciuc sintetic, produse clorosodice, combustibili, medicamente, lacuri şi vopsele etc.

Industria materialelor de construcţii produce cele necesare sectorului edilitar, producţia de ciment anuală este de circa 12 mil. to.

Industria lemnului realizează în medie anual 3 mil. m3 de cherestea şi 7 mil. to. hârtie şi cartoane.

Industria textilă, a confecţiilor şi încălţămintei, cu lungă tradiţie în Marea Britanie, este în declin şi produce, în special, confecţii şi tricotaje.

Industria alimentară, bucurându-se de o bogată bază de materie primă indigenă, produce, de la panificaţie la conserve de carne şi peşte, zahăr şi lactate.

3.18.2.3. Agricultura Condiţiile pedoclimatice permit o agricultură performantă, dovadă

că în 2008 s-au realizat 8.000 kg de grâu la hectar. Suprafaţa agricolă raportată la cea naţională este cea mai mare din U.E., respectiv 66,2%, în agricultură lucrează numai 1,5% din populaţia activă, agricultura deţine 0,4% din valoarea adăugată, 6,5% din producţia U.E., 5% din export şi 6% din import, iar în bugetul unei familii reprezintă 18% din cheltuieli.

Păşunile şi fâneţele ocupând 28% din terenurile arabile şi pomicole, au permis dezvoltarea unui puternic sector zootehnic, care deţine 70% din valoarea producţiei.

3.18.2.4. Infrastructura Traficul intern de mărfuri şi pasageri se realizează în proporţie de

60% pe şosele şi autostrăzi (330.000 km din care 3.000 autostrăzi), căilor ferate le revine numai 22% (17.000 km), iar 18% căilor navigabile.

Este important şi transportul maritim, mai ales pentru comerţul exterior, Marea Britanie deţinând 10% din flota comercială mondială (în 1880 deţinea 60%).

3.18.3. Comerţul exterior

165

Page 166: Master Politici Si Economia UE 2010

Volumul total s-a ridicat la peste 1.091 mld. $ în 2008, din care exporturile la circa 459 mld. $, iar importurile la circa 632 mld. $, balanţa fiind constant şi puternic deficitară.

U.E. deţine în jur de 55%, atât din export cât şi din import, principalii parteneri fiind: SUA, Germania, Franţa şi Canada.

La export predomină manufacturatele din metal (50%), urmate de produsele chimico-farmaceutice (17%), iar la import materiile prime, chimicalele, textilele ş.a.

Comerţul cu servicii, ridicându-se la aproape 400 mld. $ şi exporturile depăşind cu mult importurile, cu excedentul respectiv se acoperă în bună parte deficitul. La export predomină (45%) serviciile de telecomunicaţii, informatice şi comerciale, iar la import turismul (40%).

3.18.4. Relaţiile economice româno-britanice

- mil. € şi % -

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold TOTAL, din care 1259,0 1104,6 859,6 1109,5 399,4 -4,9 87,7 129,1 -

1. Animale vii şi produse animale 3,6 2,2 3,4 7,3 0,2 -5,1 61,1 214,7 -2. Produse vegetale 0,1 7,2 0,9 2,4 -0,8 4,8 7200,0 266,7 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 3,7 - 0,1 - 3,6 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 2,9 10,2 30,6 30,7 -27,7 -20,5 351,7 100,3 74,05. Produse minerale 2,3 14,3 10,7 15,3 -8,4 -1,0 621,7 142,9 11,9

6. Produse chimice 8,3 22,9 129,4 161,2-

121,1-138,3 275,9 124,6 114,2

7. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

17,0 60,8 45,0 64,8 -28,0 -4,0 357,6 144,0 14,3

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

8,2 5,4 3,9 3,4 4,3 2,0 65,8 87,2 46,5

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 9,8 15,3 0,7 1,1 9,1 14,2 156,1 157,1 156,010. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

1,5 4,6 16,9 15,1 -15,4 -10,5 306,7 69,3 68,2

11. Materiale textile şi articole din acestea

645,9 339,3 216,7 181,8 429,2 157,5 52,5 83,9 36,7

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

32,0 17,0 0,3 3,3 31,7 13,7 53,1 1100,0 43,2

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

11,0 4,2 5,0 7,6 6,0 -3,4 38,2 152,0 -

14. Metale comune şi articole din acestea

64,8 73,1 35,3 72,2 29,5 0,9 112,8 204,5 3,1

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

311,4 356,2 230,1 374,2 81,3 -18,0 114,4 162,6 22,1

16. Mijloace şi materiale de transport 71,3 66,5 93,2 119,1 -21,9 -52,6 93,3 127,8 240,217. Instrumente şi aparate optice, fotografice,

2,4 3,8 21,6 25,9 -19,2 -22,1 158,3 119,9 115,1

166

Page 167: Master Politici Si Economia UE 2010

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora 18. Mărfuri şi produse diverse 63,4 92,0 15,0 16,6 48,4 75,4 145,1 110,7 155,8

63,4

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 - 2009

Al 13-lea partener comercial al României în 2008, cu 2,4% din total (3,3% din export şi 1,9% din import) din 2007 a încetat să fie printre puţinele ţări din U.E. care înregistrau o balanţă deficitară cu România, deficitul pentru România fiind în 2008 de 4,8 mil. Euro, foarte mic raportat la volumul de peste 2 mld. Euro.

Exporturile au fost dominate de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat cu o pondere de 32,2%, urmate de textile şi confecţii cu 30,7%, metalele 6,6% iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 33,7%, materialele textile 16,4% şi produsele chimico – farmaceutice 14,5%.

3.19. Olanda

3.19.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 760 mld. $ la P.C. şi 620 mld. $ la P.P.C.; Structura PIB-ului: 72% serviciile, 26% industria şi 2% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 46.000 $ calculat la P.C. şi 37.600 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 22% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 5.300 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 0,7% (2008) şi -4,9% (2009), datoria publică

58,2%, respectiv 62,3% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B.; Rezerve valutare: 25 mld. $.

3.19.2. Economia

Olanda este a 6-a putere economică a U.E. (după PIB-ul total) în care rolul cel mai important îl joacă comerţul exterior, serviciile şi transporturile maritime. Are şi perspective optime în viitor, dovadă că ocupă locul 5 în U.E. şi 9 în lume la coeficientul competitivităţii economiei naţionale.

3.19.2.1. Resursele naturale şi energia Principala resursă naturală o reprezintă gazele naturale (intrate în

exploatare în anii ’50) care au făcut din Olanda al 5-lea mare producător mondial.

167

Page 168: Master Politici Si Economia UE 2010

Alte resurse: ţiţeiul şi cărbunele. Suprafaţa agricolă reprezintă 47,2%, iar cea împădurită 10%.

Energia electrică este produsă în principal cu centrale pe gaze (59%), urmate de cele pe cărbune (28%). Nu există dependenţă energetică (consum 4.000 kg şi producţie 5.000 kg).

3.19.2.2. IndustriaIndustria olandeză este puternic dezvoltată şi foarte diversificată, în

ultimii ani a avut un ritm de creştere foarte mic, de 1-2% pe an. Producţia de oţel s-a ridicat la 6,8 mil. to. în 2008, iar cea de

aluminiu la 300 mii to. Construcţia de maşini realizează mijloace de transport aerian şi

feroviar, vapoare, autovehicule, utilaje şi instalaţii industriale, aparatură electrică, electrotehnică şi electronică etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce o gamă largă de combustibili lichizi, îngrăşăminte, clorosodice, mase plastice, lacuri şi vopsele, medicamente ş.a.

Industria materialelor de construcţii şi a lemnului, deşi fără prea multe surse de materie primă proprie, produce principale produse specifice sectorului, de exemplu 3,5 mil. to hârtie şi carton.

Industria textilă, confecţiilor şi încălţămintei realizează o gamă largă de produse, însă în ultimii ani, datorită importurilor mai ieftine, s-a aflat în declin.

Industria alimentară este puternic dezvoltată, beneficiind de o bogată bază de materii prime indigene, însă şi importate (citrice, cafea, ceai şi cacao) pe care le prelucrează în vederea exportului în alte ţări.

3.19.2.3. Agricultura Olanda are o agricultură performantă, cu o producţie medie la hectar

de peste 8.000 kg la cereale, suprafaţa agricolă reprezintă 47,2%, agricultura deţine 2% din PIB şi 1,7% din valoarea adăugată, însă 6,9% din producţia U.E., 3% din populaţia activă, 12% din exporturi şi 8% din importuri., iar cheltuielile populaţiei cu produse agro – alimentare reprezintă 15%.

Olanda este unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de lapte, ouă, carne de porc şi cartofi.

Fâneţele şi păşunile întinzându-se pe suprafeţe întinse (30% din suprafaţa arabilă) au permis o puternică dezvoltare a sectorului zootehnic (vaci de lapte şi porci).

3.19.2.4. Infrastructura Olanda dispune de o reţea intensă de căi ferate (3.000 km), şosele

moderne (90.000 km din care 2.000 km autostrăzi) şi peste 5.000 km de căi fluviale şi canale navigabile.

168

Page 169: Master Politici Si Economia UE 2010

Un rol important joacă transportul maritim, portul Rotterdam fiind cel mai mare din lume (300 mil. to anual).

3.19.3. Comerţul exterior

Volumul total în 2008 a fost de 1030 mld. $ din care exportul 541 şi importul 489, balanţa comercială fiind puternic excedentară.

U.E. deţine 80% din export şi numai 55% din import, principalii parteneri: Germania, Belgia, Franţa, SUA şi Marea Britanie.

La export predomină produsele manufacturate din metal (40%) urmate de cele chimico – farmaceutice şi alimentare, iar la import tot produsele manufacturate.

Comerţul cu servicii este de peste 100 mld. $, exporturile depăşesc cu puţin importurile, iar categoria cea mai importantă o reprezintă serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale (50%).

3.19.4. Relaţiile economice româno-olandeze

- mil. € şi % -

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 603,4 979,9 488,0 2134,2 115,4-

1154,3162,4 437,3 1000,3

1. Animale vii şi produse animale 5,0 8,0 23,7 133,7 -18,7 -125,7 160,0 564,1 672,22. Produse vegetale 13,2 142,0 21,0 99,0 -7,8 43,0 1075,7 471,4 -3. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 0,1 0,5 4,0 17,1 -3,9 -16,6 500,0 427,5 425,64. Produse alimentare, băuturi şi tutun 11,1 15,2 23,0 122,3 -11,9 -107,1 136,9 531,7 900,05. Produse minerale 2,9 20,6 3,3 23,9 -0,4 -3,3 710,3 724,2 825,06. Produse chimice 8,7 10,3 84,1 357,3 -75,4 -347,0 118,4 424,8 460,27. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

19,8 33,5 28,6 97,3 -8,8 -63,8 169,2 340,2 725,0

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

13,7 13,6 20,8 24,6 -7,1 -11,0 99,3 118,3 154,9

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 5,3 7,6 1,2 3,1 4,1 4,5 143,4 258,3 109,710. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

2,3 2,1 7,5 20,4 -5,2 -18,3 91,3 272,0 351,9

11. Materiale textile şi articole din acestea

96,5 48,7 46,3 51,9 50,2 -3,2 50,5 112,1 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

51,7 40,3 1,4 5,1 50,3 35,2 77,9 364,3 70,0

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

10,3 4,7 1,9 7,3 8,4 -2,6 45,6 384,2 -

14. Metale comune şi articole din acestea

34,8 93,2 47,8 104,5 -13,0 -11,3 267,8 218,6 86,9

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

70,8 345,5 101,6 693,9 -30,8 -384,4 487,9 682,9 1248,0

169

Page 170: Master Politici Si Economia UE 2010

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold 16. Mijloace şi materiale de transport 172,9 106,0 49,0 284,1 123,9 -178,1 61,3 579,6 -17. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

2,7 21,6 15,4 53,6 -12,7 -32,0 800,0 348,0 251,9

18. Mărfuri şi produse diverse 81,4 66,6 7,2 34,6 74,2 32,0 81,8 480,6 43,163,4

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 - 2009

Olanda s-a situat în 2008 pe poziţia 8 în topul primilor zece parteneri comerciali ai României cu o pondere de 3,4% din total, respectiv 2,9% din export şi 3,7 din import. Negativ este însă faptul că balanţa comercială a devenit din 2006 deficitară, în 2008 deficitul fiind de 1.154,3 mil. Euro.

La export ponderea cea mai mare au avut-o maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 35,3%, produsele vegetale 14,5% şi mijloacele de transport 10,8%, iar la import maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 32,5%, produsele chimico – farmaceutice 16,7% şi mijloacele de transport 13,3%.

3.20. Polonia

3.20.1. Indicatori macro-economici

PIB total: 375 mld. $ la P.C. şi 581 mld. $ la P.P.C.; Structura PIB-ului: 64% serviciile, 32% industria şi 5% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 9.840 $ la P.C. şi 15.250 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 20%; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.400 kg echivalent

combustibil; Deficitul bugetar: -3,6% (2008) şi -7,2% (2009), datoria publică

47,2%, respectiv 50,7% din PIB, iar cheltuielile bugetare 45% din P.I.B.; Rezerve valutare: 45 mld. $.

3.20.2. Economia

Polonia, alături de Cehia şi Ungaria, face parte din categoria ţărilor cel mai intens sprijinite în procesul de tranziţie (de exemplu i-a fost anulată peste 50% din datoria externă). Gestionarea reformei a fost mai rapidă şi eficientă decât în alte ţări (cazul României fiind unul dintre exemplele negative), cu toate acestea, Forumul de la Davos a situat-o pe antepenultima poziţie (locul 25)

170

Page 171: Master Politici Si Economia UE 2010

în U.E. şi 48 în lume la indicele competitivităţii economiei naţionale. Criza nu a afectat-o însă la fel de profund, ca pe alte ţări foste socialiste).

3.20.2.1. Resursele naturale şi energia Dispune de bogate şi variate resurse minerale, în special cărbune

(locul 5 pe glob cu 60 mld. to. rezerve şi 150 mil. to. producţie anuală), sare, sulf, minereu de fier şi multe neferoase. Suprafaţa agricolă deţine 58,9%, iar cea împădurită 29%.

Energia electrică este produsă aproape în exclusivitate în centrale pe cărbune (90%). Dependenţa energetică este de numai 15%.

3.20.2.2. IndustriaDe la 50%, cât deţinea din PIB în 1990, industria a ajuns la 32% în

2008. Principalele caracteristici ale acesteia sunt: Siderurgia asigură o producţie anuală de 10 mil to. oţel; Construcţia de maşini realizează mijloace de transport (nave,

autovehicule şi material rulant), utilaje pentru industriile minieră, textilă şi alimentară, tractoare şi maşini agricole, aparatură electrotehnică, electronică şi optică;

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică, prelucrează materii prime indigene şi din import, iar producţia este variată, de la îngrăşăminte (1,7 mil. to. anual) la clorosodice, mase plastice, combustibili şi medicamente.

Industria materialelor de construcţii realizează întreaga gamă de produse specifică sectorului, producţia de ciment fiind de 17 mil. to. anual;

Industria lemnului realizează în special mobilă, hârtie şi cartoane (circa 3 mil. to. anual);

Industria textilă, confecţiilor şi încălţămintei produce, mai ales, ţesături, tricotaje, confecţii şi încălţăminte;

Industria alimentară este axată pe prelucrarea cărnii şi a laptelui.

3.20.2.3. Agricultura Ocupă un loc important în economia poloneză, dovadă că deţine 4-

5% din PIB, 2,5% din valoarea adăugată şi 4,9% din producţia U.E. Agricultura ocupă 58,9% din suprafaţa ţării, 12% din populaţia activă, 8% din export şi 7% din import, iar în cheltuielile populaţiei produsele agro- alimentare deţin 30% din total.

Deşi randamentele nu sunt mari (circa 4-5.000 kg/ha) este unul dintre cei mai mari producători de cereale (exemplu, în 2008 a realizat 9 mil. to. grâu) şi ocupă locul 7 pe glob la creşterea porcilor. Un loc special ocupă creşterea cailor.

3.20.2.4. Infrastructura

171

Page 172: Master Politici Si Economia UE 2010

Reţeaua de transport este diversificată şi în curs de modernizare, Polonia dispunând de 27.000 km căi ferate, 151.000 km şosele şi 4.000 km fluvii şi canale navigabile. Transportul maritim joacă un rol important pentru comerţul exterior.

3.20.3. Comerţul exterior

Volumul total înregistrat în 2008 a fost de 373 mld. $, din care 169 exporturile şi 205 importurile, balanţa înregistrând un deficit important de 36 mld. $.

U.E. deţine circa 80% din exporturi şi 75% din importuri, principalii parteneri fiind: Germania, Italia, Olanda şi Franţa.

La exporturi predomină manufacturatele din metal (40%) urmate de textile, confecţii, chimicale şi medicamente, produse agricole, iar la import manufacturatele în general (70%) şi combustibilii (10%).

Comerţul cu servicii depăşeşte 30 mld. $ anual, balanţa este relativ echilibrată, la export ponderea principală o deţine turismul, urmat de transporturi, iar la import serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale.

3.20.4. Relaţiile economice româno-poloneze

- mil. € şi % -

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 250,4 667,7 658,5 1934,3-

408,1-

1266,6266,6 293,7 310,4

1. Animale vii şi produse animale 1,4 2,9 13,4 66,6 -12,0 -63,7 207,1 497,0 530,82. Produse vegetale 0,1 2,0 11,2 28,8 -11,1 -26,8 2000,0 257,1 241,43. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 16,2 0,9 - 8,8 16,2 -7,9 55,5 - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 3,8 19,3 54,8 123,2 -51,0 -103,9 507,9 224,8 203,75. Produse minerale 3,5 2,1 71,7 306,8 -68,2 -304,7 60,0 427,9 446,86. Produse chimice 12,2 18,0 60,0 147,6 -47,8 -129,6 147,5 246,0 271,17. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

30,5 109,5 53,5 137,0 -23,0 -27,5 359,0 256,1 119,6

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

1,1 5,1 5,2 2,9 -4,1 2,2 463,6 55,8 -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 3,9 14,3 29,5 67,5 -25,6 -53,2 366,7 229,6 207,810. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

2,2 4,0 30,8 83,0 -28,6 -79,0 181,8 269,5 276,2

11. Materiale textile şi articole din acestea

21,4 67,4 7,0 49,5 14,4 17,9 314,9 707,1 124,3

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

0,6 3,1 3,1 8,5 -2,5 -5,4 516,7 274,2 216,0

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi materiale similare

1,1 19,0 39,0 85,1 -37,9 -66,1 1727,3 218,2 174,4

14. Metale comune şi articole din acestea

49,2 153,5 95,5 319,0 -46,3 -165,5 312,0 334,0 357,4

172

Page 173: Master Politici Si Economia UE 2010

Categoria de produseExport FOB Import CIF Sold

Evoluţiile (%)2008/2004

2004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold 15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

76,5 142,5 123,3 301,8 -46,8 -159,3 186,3 244,8 340,4

16. Mijloace şi materiale de transport 18,8 50,7 25,8 84,9 -7,0 -34,2 269,7 329,1 488,617. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

1,2 38,0 2,8 9,1 -1,6 28,9 3166,7 325,0 -

18. Mărfuri şi produse diverse 6,6 15,5 31,8 102,8 -25,2 -87,3 234,8 323,3 346,463,4

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005 - 2009

Polonia este al zecelea partener comercial al României cu o pondere de 2,9% din total şi 2,0% din export, respectiv 3,4% din import. Negativ este faptul că în perioada 2004-2008 deficitul comercial s-a triplat, ajungând la 1266,6 mil. Euro în 2008.

La export ponderea cea mai mare o deţin metalele cu 23,0%, urmate de maşini, echipamente electrice şi aparate de înregistrat 21,3%, materiale plastice şi cauciuc 16,8%, iar la import metalele 16,5%, produsele minerale 15,9%, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 15,6%.

3.21. Portugalia

3.21.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 220 mld. $, iar calculat la P.P.C. 230 mld. $; Structura PIB: 72% serviciile, 25% industria şi 3% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 20.600 $ calculat la P.C. şi 21.600 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 22% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 1.800 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -5,5% (2008) şi 11,0% (2009), datoria publică 75%,

respectiv 90% din PIB, iar cheltuielile bugetare 46% din P.I.B.; Rezerve valutare: 9 mld. $.

3.21.2. Economia

După aderarea la U.E. (1986) Portugalia a cunoscut trecerea de la ramurile tradiţionale (industrie uşoară şi alimentară), la cele constructoare de maşini, ceea ce explică locul 16 în U.E. şi 34 în lume la indicele competitivităţii economiei naţionale. Totuşi, în ultimii ani, economia portugheză parcurge o perioadă dificilă, mai ales, din punct de vedere bugetar (deficit prea mare).

173

Page 174: Master Politici Si Economia UE 2010

3.21.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul portughez conţine cantităţi limitate de cărbuni, minereu

de fier şi neferoase (la wolfram deţine locul 3 pe glob). Suprafaţa agricolă deţine 42,5%, iar cea împădurită 31%.

Energia electrică se produce în hidrocentrale (34%), centrale pe cărbune (30%) şi pe gaz (17%). Dependenţa energetică este de 97%.

3.21.2.2. Industria Producţia de oţel este de circa 1,4 mil. to anual. Industria constructoare de maşini produce vapoare (cu veche

tradiţie), mijloace auto, radiouri şi TV, echipamente de comunicaţii, optică, electronică, utilaj agricol ş.a.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce îngrăşăminte, coloranţi şi vopsele, combustibili, medicamente ş.a.

Industria materialelor de construcţii beneficiază de un caolin de bună calitate pentru ceramică, însă se produce şi ciment, sticlărie, ipsos ş.a.

Industria lemnului se particularizează prin aceea că Portugalia este cel mai mare producător şi exportator mondial de plută şi dopuri din plută.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei, deşi are tradiţie, în ultimii ani se află în declin.

Industria alimentară se distinge prin producerea uleiului de măsline şi a lactatelor.

3.21.2.3. Agricultura Deşi în descreştere, importanţa agriculturii continuă să conteze, dovadă

că deţine 3% din PIB, 1,7% din valoarea adăugată şi 2,1% din producţia U.E. Suprafaţa agricolă ocupă 42,5% din total, în agricultură lucrează 8% din populaţia activă, exporturile deţin 8% din total, însă importurile 10%, iar în bugetul unei familii cheltuielile cu produsele agro-alimentare deţin 20%.

Specificitatea agriculturii portugheze o dă viticultura (reputatul vin de Porto), măslinii, arborele de plută şi citricele. Zootehnia se distinge prin creşterea bovinelor, ovinelor şi porcinelor.

3.21.2.4. Infrastructura Reţeaua de transport dispune de 3.600 km de cale ferată, 50.000

şosele şi o importantă flotă comercială.

3.21.3. Comerţul exterior Volumul total din 2008 a fost de 147 mld. $, din care 57 exporturile

şi 90 importurile, balanţa fiind puternic deficitară (33 mld. $). U.E. deţine o pondere foarte mare, respectiv 80% din export sau

import, principalii parteneri fiind: Germania, Spania şi Franţa.

174

Page 175: Master Politici Si Economia UE 2010

Exporturile sunt dominate de produsele manufacturate din metal (40%), urmate de textile-confecţii şi chimico-farmaceutice, iar la import maşinile şi utilajele (20%), produsele chimico-farmaceutice şi combustibilii.

Comerţul cu servicii a ajuns la circa 30 mld. $, exporturile sunt mai mari decât importurile, turismul deţine 50% din export, iar la import serviciile de comunicaţii, informatică şi comerţ (35%).

3.21.4. Relaţiile economice româno-portugheze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 37,3 119,6 77,6 148,5 -40,3 -28,9 320,6 191,4 71,71. Animale vii şi produse animale - 0,1 - 2,2 - -2,1 - - -2. Produse vegetale 15,1 21,6 - 4,1 15,1 17,5 143,0 - 115,93. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - - - 0,1 - -0,1 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun - 4,1 - 6,1 - -2,0 - - -5. Produse minerale - 0,1 - - - 0,1 - - -6. Produse chimice 3,8 4,7 2,8 6,7 1,0 -2,0 123,6 239,3 -7. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

3,9 3,7 4,7 8,9 -0,8 -5,2 94,9 189,4 650,0

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

0,1 0,7 0,7 1,7 -0,6 -1,0 700,0 242,8 166,7

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 1,9 2,2 2,7 4,1 -0,8 -1,9 115,8 151,8 237,510. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,2 0,1 0,4 1,3 -0,2 -1,2 50,0 325,0 600,0

11. Materiale textile şi articole din acestea

3,9 4,8 28,9 17,8 -25,0 -13,0 123,1 61,6 52,0

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

1,2 4,0 2,5 1,7 -1,3 2,3 333,3 68,0 -

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

0,1 0,5 0,9 2,3 -0,8 -1,8 500,0 255,6 225,0

14. Metale comune şi articole din acestea

4,3 26,1 2,3 5,8 2,0 20,3 606,9 252,2 1015,0

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

1,7 21,5 27,2 50,4 -25,5 -28,9 126,5 185,3 113,3

16. Mijloace şi materiale de transport 0,1 16,6 2,9 33,2 -2,8 -16,6 - 1144,8 592,817. Mărfuri şi produse diverse 0,5 8,3 0,8 1,5 -0,3 6,8 1660,0 187,5 -

Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În comerţul româno-portughez se poate observa o dinamică mai accelerată a exporturilor decât a importurilor, ceea ce a condus la reducerea deficitului în 2008, faţă de 2004.

La export ponderea cea mai mare o au metalele cu 21,8%, urmate de produsele vegetale 18,1%, maşinile, echipamente electrice şi aparatele de

175

Page 176: Master Politici Si Economia UE 2010

înregistrat 18,0%, iar la import maşinile, echipamente electrice şi aparatele de înregistrat 34,0%, mijloacele de transport 22,4%.

3.22. România

3.22.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 140 mld. $, iar calculat la P.P.C. 220 mld. $ (în 2007, după datele Băncii Mondiale);

Structura PIB: 51% serviciile, 40% industria şi 9% agricultura (în 2006); PIB-ul pe locuitor: 6.500 $ calculat la P.C. şi 10.200 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 26% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 1.600 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 5,5% (2008) şi 8,2% (2009), datoria publică 13,6%,

respectiv 23% din PIB, iar cheltuielile bugetare 44% din P.I.B.; Rezerve valutare: 28 mld. $ (2008).

3.22.2. Economia

Tranziţia de la economia centralizată de stat la cea de piaţă a fost defectuos gestionată, conducând în final la dezindustrializarea ţării şi la dezorganizarea agriculturii, ceea ce s-a repercutat negativ asupra nivelului de trai, România având nivelul de sărăcie cel mai ridicat din U.E. Fără emigrarea a circa 3 milioane de români şi a fondurilor străine (remisiile de la emigranţi, I.S.D. şi împrumuturile) situaţia economico-socială ar fi fost mult mai gravă (de altfel, am fost foarte aproape de intrarea în incapacitate de plată şi acest risc există în continuare).

În acest context, nu se putea acorda României un indice al competitivităţii economiei naţionale mai bun, decât locul 26 în U.E. şi 67 în lume.

3.22.2.1. Resursele naturale şi energia Principalele resurse naturale sunt: cărbunele (circa 20 mil. to producţie

anuală), ţiţei (4,8 mil. to), gaze naturale (8 mil. m3), sare, marmură şi neferoase. Suprafaţa agricolă reprezintă 62% din suprafaţa ţării, iar cea împădurită 27%.

Energia electrică este produsă, în principal, de centralele pe cărbune (40%), hidrocentrale (20%) şi de centrala atomo-electrică de la Cernavodă (15%). Dependenţa energetică se ridică la 29%.

3.22.2.2. Industria După şapte ani de reducere continuă, în perioada 1996-2004

producţia industrială a crescut, în medie, cu 1% pe an, ca între anii 2005-2008 creşterea să fie de peste 3%. Cu toate acestea, ponderea industriei în PIB a ajuns de la 51% în 1990 la 40% în 2008. Cele mai importante schimbări sunt:

176

Page 177: Master Politici Si Economia UE 2010

Siderurgia şi-a redus producţia de oţel, de la 14,4 mil. to în 1989 la 5 mil. to în 2008, iar cea de aluminiu de la 280 mii to la 277 mii to în aceeaşi perioadă.

Construcţia de maşini a suferit schimbări dramatice: au dispărut din procesul de fabricaţie locomotivele, vagoanele de

călători, radio-receptoarele şi radio-casetofoanele, turbinele hidraulice, strungurile, autobuzele, combinele agricole ş.a.

cu mult sub 50% din producţia anului 1989 întâlnim la autocamioane şi tractoare, poduri rulante, utilaj petrolier şi chimic, vagoane de marfă, motoare electrice, utilaj metalurgic, cazane industriale ş.a.

singurele produse care depăşesc cantităţile anului 1989 sunt: autoturismele, autoutilitarele, televizoarele, frigiderele, maşinile de spălat, echipamentele de telecomunicaţii (telefoanele), congelatoarele, navele, ambarcaţiunile fluviale ş.a.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică şi-a redus drastic producţia de acid sulfuric, toluen, cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice, antidăunători, combustibili şi medicamente. Singurele produse la care s-au înregistrat depăşiri sunt anvelopele (de la 7 mil. bucăţi în 2004 la 15 mil. în 2008), etanol, propilenă, PVC ş.a.

Industria materialelor de construcţii a înregistrat cele mai mari reduceri la prefabricate, cărămizi refractare, ţigle şi geamuri. Producţia de ciment a scăzut de la 12,2 mil. to în 1989, la 10 mil. to în 2008.

Industria lemnului, celulozei şi hârtiei a înregistrat reduceri de producţie la furnire, uşi, ferestre şi la celuloză. A crescut, însă, producţia de cherestea, hârtie, placaje şi plăci fibrolemnoase.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei este singura care, în ansamblul ei, s-a dezvoltat datorită lohnului pentru export, practicat la confecţii, lenjerie şi încălţăminte. Produsele respective, fiind realizate cu materie primă importată (ţesături, furnituri, părţi de încălţăminte etc.) s-a redus producţia indigenă de ţesături şi furnituri. Chiar şi aşa, la încălţăminte, producţia de 111 mil. perechi realizată în 1989 nu a putut fi încă atinsă (în 2008 s-au realizat circa 100 mil. perechi).

Industria alimentară lipsită de materia primă locală, datorită crizei perpetue din agricultură, a apelat la importuri şi, astfel, s-au depăşit producţiile din 1989 la ulei, margarină, bere, vin, ţigări ş.a. Negativ este faptul că, deşi avem un potenţial agricol ce ar putea hrăni aproape 80 mil. locuitori, în prezent importurile asigură circa 70% din consum.

3.22.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii este mare în România, fiindcă peste o treime din

populaţie trăieşte la sate şi depinde de aceasta, potenţialul este mare, dovadă că

177

Page 178: Master Politici Si Economia UE 2010

suprafaţa agricolă reprezintă 62%, 35% din populaţia activă, 5% din exporturi şi 9% din importuri, iar pentru alimente o familie de români alocă 35%.

Randamentele mici (3.300 kg la hectar în anii cei mai buni, 2003-2005), cele 3 mil. de hectare nelucrate şi îmbătrânirea populaţiei rurale fac din agricultura românească un sector neperformant, chiar şi zootehnia este mult rămasă în urmă, mai ales că, în anii ’90, s-a redus drastic efectivul de animale.

3.22.2.4. Infrastructura Reţeaua de căi ferate însumează 11.376 km (35% electrificată), cea

rutieră 73.000 km, din care 18.000 km modernizaţi, 320 km autostradă, iar cea fluvială contează pe navigabilitatea Dunării şi canalul Dunăre-Marea Neagră. Flota comercială şi de pescuit oceanic fiind înstrăinate, transportul maritim apelează, în principal, la nave străine. Deşi transportul rutier a luat locul celui feroviar (peste 60% din traficul de mărfuri şi pasageri), la infrastructura rutieră ne situăm pe ultimele locuri, nu numai în U.E., ci şi în lume (locul 110), iar societăţile de căi ferate se află într-o criză cronică.

3.22.3. Comerţul exterior

Volumul total s-a ridicat în 2008 la 134 mld. $, din care 50 mld. $ exporturile şi 84 importurile, deficitul balanţei comerciale atingând recordul de 34 mld. $, faţă de 12,7 în 2005 sau 2,7 în 2000.

U.E. deţine 70,5% din export şi 69,6% din import, restul ţărilor din Europa 17,1% şi 13,8%, iar Asia 6,7% şi 12,9%.

Principalii parteneri din 2008 au fost: Germania (16,5%), Italia (13%), Ungaria (6,6%), Franţa (6,3%), Turcia (5,4%), Fed. Rusă (4,3%), Austria (4%), Olanda (3,4%), Kazahstan (2,9%) şi Polonia (2,9%).

Deficitul comercial al României în relaţiile cu U.E. s-a ridicat în 2008 la 23,5 mld. €, reprezentând 62,2% din total. Din cele 26 de ţări cu 21 România are deficite şi numai cu 5 excedente. În topul deficitelor se află Germania (3,9 mil. €), Ungaria (2,6), Austria (2,0), Italia (1,4), Polonia (1,3) şi Olanda (1,2), iar la excedente Bulgaria (0,4) şi Grecia (0,2).

Principalele produse de export au fost: produse siderurgice (11,2%), maşini şi aparate electrice (9,8%), mijloace de transport rutier (8,7%), maşini şi echipamente (8,6%), combustibili (8,2%) şi articole de îmbrăcăminte (7,5%), iar la import: mijloace de transport rutier (11,8%), maşini şi echipamente (11,0%), produse chimico-farmaceutice (9,8%) şi ţiţei (9,3%).

Comerţul cu servicii se aproprie de 18,2 mld. $ din care exporturile 9,5 şi importurile 8,7, pe primul loc se află serviciile de telecomunicaţii, informatice şi comerciale, urmate de turism şi transporturi.

3.23. Slovacia178

Page 179: Master Politici Si Economia UE 2010

3.23.1. Principalii indicatori macro-economici PIB total: calculat la P.C. 50 mld. $, iar calculat la P.P.C. 87 mld. $; Structura PIB: 64% serviciile, 32% industria şi 4% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 9.300 $ calculat la P.C. şi 16.100 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 26% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.000 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -2,3% (2008) şi -6,3% (2009), datoria publică 27,7%,

respectiv 37,1% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B.; Rezerve valutare: 18 mld. $.

3.23.2. EconomiaTranziţia la economia de piaţă şi separarea de Cehia în 1993 s-au

repercutat negativ asupra economiei, însă treptat lucrurile au intrat pe un făgaş normal şi, astfel, Slovacia a putut adopta în 2008 moneda euro, iar Forumul de la Davos s-o situeze pe locul 18 în U.E. şi 37 în lume la competitivitatea naţională.

3.23.2.1. Resursele naturale şi energia Principalele resurse naturale sunt: cărbunele (3,6 mil. to anual),

minereul de fier (300 mii to anual), neferoasele ş.a. Suprafaţa agricolă ocupă 49,8%, iar cea împădurită 41%.

Energia electrică este produsă de centralele atomo-electrice 57%, cele pe cărbune 20% şi de hidrocentrale 11%.

3.23.2.2. Industria Producţia de oţel este de 5,1 mil. to anual, iar cea de aluminiu de 135 mii to. Construcţia de maşini este axată pe mijloacele de transport (600

mii autovehicule pe an), electrotehnică, echipamente şi motoare electrice, maşini unelte, tractoare, electronică etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce îngrăşăminte (220 mii to anual), clorosodice, mase plastice, anvelope, combustibili, medicamente ş.a.

Industria materialelor de construcţii s-a dezvoltat în special în direcţia producţiei de ciment (4 mil. to anual), lianţi, ceramică, prefabricate şi sticlă.

Industria lemnului, beneficiind de materie primă locală a dezvoltat producţia de mobilă, cherestea (2 mil. m3 pe an), placaje, furnire, chibrituri. Se produc anual circa 800 mii to hârtie şi carton.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei realizează producţii importante de ţesături, tricotaje, confecţii şi lenjerie. Se produc, anual, circa 10 mil. perechi de încălţăminte.

Industria alimentară este orientată către prelucrarea cărnii, laptelui, sfeclei de zahăr şi hameiului.

179

Page 180: Master Politici Si Economia UE 2010

3.23.2.3. Agricultura Importanţa agriculturii rezultă din faptul că deţine 4% din PIB,

1,2% din valoarea adăugată, însă numai 0,5% din producţia U.E. În agricultură lucrează 7% din populaţia activă, produsele agro-alimentare deţin 4% din exporturi şi 7% din importuri, iar din cheltuielile unei familii 27%.

Un loc important ocupă zootehnia şi, în special, creşterea porcilor (1,5 mil.) şi a bovinelor (0,7 mil.)

3.23.2.4. Infrastructura Infrastructura este densă şi diversificată, căreia îi lipseşte ieşirea la

mare şi pe care o suplineşte parţial Dunărea. Căile ferate dispun de 3.662 km, iar transporturile rutiere de 43.000 km de şosele, multe modernizate (circa 500 km de autostrăzi).

3.23.3. Comerţul exterior

Volumul total a ajuns în 2008 la 145 mld. $, din care 71 mld. exporturile şi 74 mld. importurile, balanţa comercială înregistrând un deficit mic, de numai 3 mld. $.

U.E. deţine 85% din exporturi şi 80% din importuri, dependenţă foarte mare. Principalii parteneri: Germania, Cehia, Austria şi Italia.

Structura exporturilor evidenţiază preponderenţa autovehiculelor (25%) şi a echipamentelor industriale (21%), urmate de produsele chimico-farmaceutice (15%) şi cele metalurgice (14%), iar la import echipamentele industriale (25%), semifabricatele (20%) şi combustibilii (15%).

Comerţul cu servicii depăşeşte 10 mld. $ anual, importurile sunt mai mari decât exporturile şi predomină serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale (43%), iar la export cele de transporturi (42%).

3.23.4. Relaţiile economice româno-slovace

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 63,4 443,4 269,9 839,4 -206,5 -396,0 699,4 311,0 191,71. Animale vii şi produse animale - 1,2 1,1 10,4 -1,1 -9,2 - 945,4 836,42. Produse vegetale 0,1 1,1 11,7 39,7 -11,6 -38,6 1100,0 339,9 332,73. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - 2,6 - 0,1 - 2,5 - - -4. Produse alimentare, băuturi şi tutun 1,4 4,6 6,6 21,0 -5,2 -16,4 328,6 318,2 315,45. Produse minerale 0,7 55,5 3,0 15,5 -2,3 40,0 792,9 516,7 -6. Produse chimice 2,9 12,9 19,7 37,5 -16,8 -24,6 444,8 190,4 146,47. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

3,7 12,8 29,2 49,2 -25,5 -36,4 345,9 168,5 142,7

8. Piei crude, piei tăbăcite, 5,1 1,0 - 1,4 5,1 -0,4 19,6 - -

180

Page 181: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

blănuri şi produse din acestea9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 2,0 5,0 9,5 11,5 -7,5 -6,5 250,0 121,1 86,710. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,3 0,8 11,9 40,4 -11,6 -39,6 266,7 339,5 341,4

11. Materiale textile şi articole din acestea

4,2 10,1 5,9 9,0 -1,7 1,1 240,5 152,5 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

2,5 70,3 1,2 19,0 1,3 51,3 2832,0 1583,3 394,6

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

1,4 0,3 6,7 13,3 -5,3 -13,0 21,4 198,5 245,3

14. Metale comune şi articole din acestea

17,4 89,5 71,5 190,6 -54,1 -101,1 514,4 266,5 186,9

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

13,0 128,7 66,8 178,6 -53,8 -49,9 990,0 267,4 92,7

16. Mijloace şi materiale de transport 7,2 27,3 22,6 182,4 -15,4 -155,1 379,2 807,1 1007,117. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

- 0,9 0,8 7,8 -0,8 -6,9 - 975,0 862,5

18. Mărfuri şi produse diverse 1,5 18,7 1,8 11,0 -0,3 7,7 1246,7 611,1 -Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Deşi exporturile au crescut mai rapid decât importurile (de aproape şapte ori între 2004 şi 2008, faţă de numai trei ori importurile), deficitul s-a mărit, ajungând la 396 mil. € în 2008. Volumul schimburilor este, însă, important, Slovacia ocupând locul 20 în ierarhia comerţului exterior românesc.

La export maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat deţin 29,0%, metalele 20,0% şi încălţămintea 16,0%, iar la import metalele 22,7%, mijloacele de transport 21,7%, maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat 21,3%.

3.24. Slovenia

3.24.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 42 mld. $, iar calculat la P.P.C. 52 mld. $; Structura PIB: 63% serviciile, 35% industria şi 2% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 21.000 $ calculat la P.C. şi 26.000 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 26% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 3.000 kg, echivalent combustibil;

181

Page 182: Master Politici Si Economia UE 2010

Deficitul bugetar: -1,8% (2008) şi -5,7% (2009), datoria publică 28%, respectiv 34,4% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B.;

Rezerve valutare: 15 mld. $.

3.24.2. Economia

A moştenit de la fosta Iugoslavie economia cea mai dezvoltată din federaţie (cu 10% din populaţie şi suprafaţă asigura 20% din PIB, 25% din export şi 36% din producţia industriei constructoare de maşini) ştiind s-o valorifice a reuşit să fie prima ţară din fostele socialiste cu indicatori atât de pozitivi ca cei de mai sus, să adopte moneda euro în 2007 şi să ocupe locul 15 în U.E. şi 33 în lume la competitivitatea economiei naţionale.

3.24.2.1. Resursele naturale şi energia Resursele subsolului sunt modeste şi se limitează la cărbune, minereu

de fier şi neferoase. Suprafaţa agricolă deţine 24,2%, iar cea împădurită 54%. Energia electrică provine în proporţie de 37% din centralele

atomo-electrice, 36% cele pe cărbune şi 22% hidrocentrale.

3.24.2.2. Industria Producţia de oţel se ridică la 0,6 mil. to anual, cea de aluminiu la

75 mii to, iar cea de plumb la 15 mii to. Construcţia de maşini produce mijloace de transport (130 mii

autovehicule), vase de pescuit, utilaje miniere, maşini unelte, electrocasnice, maşini agricole, telefoane, optică şi electronică etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică realizează o gamă variată de produse, de la combustibili şi anvelope, la chimicale şi medicamente.

Industria materialelor de construcţii s-a dezvoltat în domeniile tradiţionale, însă beneficiind de materie primă locală, realizează produse mai importante ca cimentul şi sticla.

Industria lemnului, având resurse locale, s-a dezvoltat producţia mult, făcând din Slovenia un important producător şi exportator de mobilă, cherestea, placaje, furnire, hârtie şi cartoane, producţia se ridică la circa 600 mii to anual.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei s-a redus, totuşi se produc în continuare toate tipurile de produse specifice sectorului.

Industria alimentară realizează tradiţionalele produse din carne şi lapte, zahăr, vin şi bere.

3.24.2.3. Agricultura Agricultura ocupă un loc minor în economie, dovadă că deţine 2%

din PIB, 1,4% din valoarea adăugată şi numai 0,4% din producţia U.E.

182

Page 183: Master Politici Si Economia UE 2010

Suprafaţa agricolă este mică, de numai 24,2% din suprafaţa ţării, produsele agro-alimentare deţin 4% din exporturi şi 6% din importuri, iar din bugetul unei familii 18%.

Zootehnia deţine o pondere importantă în valoarea producţiei agricole (circa 60%) şi este axată pe creşterea bovinelor (0,5 mil.) şi a porcinelor (0,7 mil.)

3.24.3. Comerţul exterior

Volumul total se ridică la circa 50 mld. $, exporturile fiind ceva mai mici decât importurile.

U.E. deţine 70% din exporturi şi 80% din importuri, principalii parteneri fiind: Germania, Austria, Italia şi Franţa.

La export ponderea cea mai mare o deţin echipamentele industriale şi mijloacele de transport (37%), urmate de produsele electronice (13%) şi cele chimico-farmaceutice (12%), iar la import utilajele industriale şi mijloacele de transport (34%), produsele chimice şi combustibilii.

Comerţul cu servicii se ridică la circa 10 mld. $, din care exporturile 5 mld. $, cu preponderenţa turismului (47%), urmat de transporturi (28%), iar la import serviciile de comunicaţii, informatice şi comerciale (35%).

183

Page 184: Master Politici Si Economia UE 2010

3.24.4. Relaţiile economice româno-slovene

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 96,3 161,1 133,2 477,0 -36,9 -315,9 167,2 358,1 856,11. Animale vii şi produse animale 0,02 1,3 0,6 2,6 -0,58 -1,3 6500 433,3 2241,32. Produse vegetale 2,1 3,6 0,7 7,4 1,4 -3,8 171,4 1057,1 -3. Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,1 1,0 2,0 5,4 -1,9 -4,4 1000,0 270,0 231,64. Produse minerale 28,3 3,8 0,03 5,5 28,27 -1,7 -744,7 1800 -5. Produse chimice 0,9 4,6 42,5 97,2 -41,6 -92,6 500 228,7 222,66. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

1,1 13,8 10,4 20,7 -9,3 -6,9 1254 199,0 -134,8

7. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

0,1 0,4 1,8 1,9 -1,7 -1,5 400 105,5 -113,3

8. Produse din lemn, exclusiv mobilier 6,4 1,5 0,7 5,5 5,7 -4,0 -426,7 785,7 -9. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,6 0,3 10,9 16,1 -10,3 -15,8 -200 147,7 153,4

10. Materiale textile şi articole din acestea

7,3 2,3 3,8 7,8 3,5 -5,5 -317,4 205,3 -

11. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

1,9 1,3 0,6 1,5 1,3 -0,2 -146,1 250,0 -

12. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

0,3 0,4 3,2 10,6 -2,9 -10,2 133,3 331,2 351,7

13. Metale comune şi articole din acestea

38,9 42,4 13,5 32,1 25,4 10,3 109,0 237,8 -

14. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

5,5 37,0 33,0 103,5 -27,5 -66,5 672,7 313,6 241,8

15. Mijloace şi materiale de transport 0,4 32,9 5,2 135,5 -4,8 -102,6 822,5 2600,6 2137,516. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

0,01 0,1 1,2 7,9 -1,18 -7,8 1000 658,3 661,0

17. Mărfuri şi produse diverse 1,8 14,6 3,1 15,7 -1,3 -1,1 811,1 506,4 -118,2Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Slovenia fiind o ţară mică, de 2 milioane de locuitori şi schimburile comerciale sunt mai reduse, însă, puternic dezechilibrate, în numai 4 ani (2004-2008) deficitul crescând de aproape opt ori.

Primele trei categorii de produse la exportul României din 2008 au fost: metalele comune şi articolele din acestea (26,5%), maşinile, aparatele, echipamentele electrice şi cele de înregistrat sau reprodus (23,0%), mijloacele şi materialele de transport (20,4%), iar la import mijloacele şi

184

Page 185: Master Politici Si Economia UE 2010

materialele de transport (28,4%), maşinile, aparatele, echipamentele electrice şi cele de înregistrat (21,6%), produsele chimico-farmaceutice (20,4%).

3.25. Spania

3.25.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 1.410 mld. $, iar calculat la P.P.C. 1.360 mld. $; Structura PIB: 67% serviciile, 30% industria şi 3% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 31.100 $ calculat la P.C. şi 30.000 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 28% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -4,1% (2008) şi -11,4% (2009), datoria publică 39,7%,

respectiv 55,2% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B.; Rezerve valutare: 25 mld. $

3.25.2. Economia

De la aderarea în U.E. (1986) economia spaniolă a cunoscut o rapidă dezvoltare şi diversificare, motorul fiind investiţiile străine şi cererea de consum. Având în vedere această evoluţie, Forumul de la Davos a situat-o pe locul 13 în U.E. şi 28 în lume la competitivitatea economiei naţionale.

3.25.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul spaniol este relativ bogat în cărbune (circa 20 mil. to

anual) şi toată gama de neferoase. Suprafaţa agricolă este de 57,1%, iar cea împădurită de 17% din suprafaţa ţării.

Energia electrică se produce în centrale pe cărbune 30%, atomo-electrice 24%, şi hidrocentrale 16%. Dependenţa energetică este mare, de 78%.

3.25.2.2. Industria În ultimii ani ritmul de creştere s-a redus (2,0% în perioada 1996-

2008), cele mai dinamice ramuri fiind cele producătoare de motoare, cauciuc şi mase plastice.

Producţia de oţel a fost în 2008 de 18,8 mil. to, aluminiu 370 mii to şi zinc 500 mii to (locul 5 pe glob).

Construcţia de maşini se remarcă prin producţia de autovehicule (circa 3 mil. anual, ocupând locul 3 în U.E. şi 6 pe glob), utilaje pentru industria textilă şi cea chimică, nave, avioane, material rulant, maşini agricole, electrocasnice, electronice etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce, în principal, combustibili (peste 15 mil. to benzine anual), cloro-sodice, îngrăşăminte (1,6 mil. to), lacuri şi vopsele, anvelope, mase plastice, medicamente ş.a.

185

Page 186: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria materialelor de construcţii realizează o producţie medie anuală de 40 mil. to ciment, var, sticlărie, faianţă ş.a.

Industria lemnului produce de la celuloză, hârtie şi cartoane la mobilă, cherestea, PAL, PFL ş.a. De exemplu, producţia de cherestea se ridică la circa 4 mil. m3, iar cea de hârtie şi cartoane la 5,5 mil. to.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei, cu tradiţie în Spania, produce ţesături (la cele din bumbac ocupă locul 3 în lume), tricotaje, confecţii, lenjerie şi circa 200 mil. perechi de încălţăminte.

Industria alimentară reprezintă o ramură prestigioasă a economiei spaniole, dovadă că la uleiul de măsline ocupă primul loc în lume (peste un milion de tone anual), locul doi la vin, şase la uleiul de floarea-soarelui, şapte la carne şi zece la bere.

3.25.2.3. Agricultura Ocupă un loc important în economia spaniolă, cu 3% din PIB,

2,8% din valoarea adăugată şi 12,7% din producţia U.E. Suprafaţa agricolă deţine 57,1%, în agricultură lucrează 6% din populaţia activă, produsele agro-alimentare deţin 7,5% din export şi 7% din import, iar din bugetul unei familii reprezintă 17%.

Specificul agriculturii spaniole îl dau producţiile de măsline, citrice, fructe, legume şi struguri.

3.25.2.4. Infrastructura Dispune de întreaga gamă de căi de comunicaţie, având: 14.781

km de căi ferate, 677.000 km de şosele (din care câteva mii autostrăzi) şi o importantă flotă comercială proprie (182 nave cu o capacitate de 1,74 mil. to registru brut).

3.25.3. Comerţul exterior

Volumul total s-a ridicat în 2008 la 695 mld. $, din care 278 mld. exporturile şi 417 mld. importurile, deficitul ridicându-se la importanta sumă de 139 mld. $.

U.E. deţine circa 74% din export şi 68% din import, iar principalii parteneri sunt: Franţa, Germania, Portugalia şi Italia.

La export ponderea cea mai mare o deţin autovehiculele (23%), urmate de echipamente şi utilaje (16%), produsele agro-alimentare (12%), iar la import autovehiculele şi părţi ale acestora (16%), echipamentele industriale (13%) şi produsele chimico-farmaceutice (10%).

Comerţul cu servicii se aproprie de 200 mld. $ anual, cu o balanţă excedentară de peste 50 mld. $, la export turismul deţinând 54%, iar la import serviciile de comunicaţii, informatică şi comerţ (45%).

186

Page 187: Master Politici Si Economia UE 2010

3.25.4. Relaţiile economice româno-spaniole

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 374,9 773,9 577,8 1113,0 -202,9 -339,1 206,4 192,6 167,11. Animale vii şi produse animale 2,0 20,6 22,2 82,0 -20,2 -61,4 1003,0 369,4 303,92. Produse vegetale 20,0 75,6 4,1 20,9 15,9 54,7 378,0 509,7 344,03. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - - 0,2 3,4 -0,2 -3,4 - 1700,0 1700,04. Produse alimentare, băuturi şi tutun 1,0 14,2 13,8 32,8 -12,8 -18,6 1420,0 237,7 145,35. Produse minerale 18,5 8,8 3,7 8,3 14,8 0,5 47,6 224,3 3,46. Produse chimice 21,4 33,5 52,5 73,9 -31,1 -38,4 156,5 140,8 123,57. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

14,9 48,2 25,8 41,9 -10,9 6,3 323,5 162,4 57,8

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

3,8 9,4 13,5 12,6 -9,7 -3,2 247,4 93,3 33,0

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 44,8 24,1 1,1 7,5 43,7 16,6 53,8 681,8 38,010. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,6 0,5 9,9 12,3 -9,3 -11,8 83,3 124,2 126,9

11. Materiale textile şi articole din acestea

58,4 54,7 81,2 72,9 -22,8 -18,2 93,7 89,8 79,8

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

17,8 15,6 7,3 11,0 10,5 4,6 87,6 150,7 43,8

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

5,7 2,8 59,6 94,4 -53,9 -91,6 49,1 158,4 169,9

14. Metale comune şi articole din acestea

66,8 151,5 29,2 82,6 37,6 68,9 226,8 282,9 183,2

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

82,7 146,9 135,5 339,7 -52,8 -192,8 177,6 250,7 365,1

16. Mijloace şi materiale de transport 2,6 120,6 90,7 184,1 -88,1 -63,5 463,8 202,9 72,417. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

1,0 2,2 9,8 8,9 -8,8 -6,7 220,0 90,8 76,1

18. Mărfuri şi produse diverse 12,6 44,6 17,0 23,0 -4,4 21,6 353,9 135,3 125,6Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

Cu o pondere de 2,1% din comerţul exterior al României în 2008, Spania se situează pe locul 15 în topul principalilor 20 de parteneri comerciali.

Schimburile comerciale sunt, însă, dezechilibrate, deficitul comercial crescând cu 67% în 2008, faţă de 2004.

La exportul românesc ponderea cea mai mare au deţinut-o în 2008 metalele comune şi articolele din acestea cu 19,6%, urmate de maşini şi aparate, echipamente electrice, aparate de înregistrat şi reprodus 19,0%, mijloace şi materiale de transport 15,6%.

187

Page 188: Master Politici Si Economia UE 2010

3.26. Suedia

3.26.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 390 mld. $, iar calculat la P.P.C. 274 mld. $; Structura PIB: 70% serviciile, 28% industria şi 2% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 42.400 $ calculat la P.C. şi 30.000 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 18% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 4.600 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: 2,5% (2008) şi -2,2% (2009), datoria publică 38%,

respectiv 42,8% din PIB, iar cheltuielile bugetare 40% din P.I.B.; Rezerve valutare: 30 mld. $.

3.26.2. Economia

Economia socială de piaţă este bine conturată şi aplicată în Suedia, dovadă că la PIB-ul pe locuitor se situează pe locul 4 în U.E., iar Forumul de la Davos a situat-o pe locul 2 în U.E. şi 3 în lume la competitivitatea economiei naţionale.

3.26.2.1. Resursele naturale şi energia Subsolul sudez este bogat în minereu de fier, majoritatea

neferoaselor şi cărbune. Suprafaţa agricolă este mică, reprezentând numai 6,8% (în cifre absolute este, însă, mai mare decât a Belgiei sau Danemarcei), iar cea împădurită 59% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă în proporţie de 50% de centralele atomo-electrice şi 39% de hidrocentrale.

3.26.2.2. Industria Producţia de oţel a ajuns la 5,2 mil. to în 2008, faţă de 15 mil. to

în 2000. Construcţia de maşini este specializată în producerea de aparatură

electronică şi electrocasnică, mijloace de transport (peste 500.000 autovehicule), nave fluviale şi maritime, material rulant, utilaje pentru industria textilă, alimentară şi a lemnului etc.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică realizează o gamă variată de produse, din care nu lipsesc combustibilii, cloro-sodicele şi medicamentele.

Industria materialelor de construcţii produce toată gama de produse, specifică sectorului.

Industria lemnului prelucrează, îndeosebi, materia primă locală (59% din suprafaţă este acoperită cu păduri) şi producţia de cherestea depăşeşte 17 mil. m3 anual, iar cea de hârtie şi cartoane 12 mil. to.

188

Page 189: Master Politici Si Economia UE 2010

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei prelucrează materia primă importată şi realizează produse destinate, în special, pieţei interne.

Industria alimentară, destinată şi aceasta prioritar pieţei interne, prelucrează carnea şi laptele.

3.26.2.3. Agricultura Agricultura deţine 2% din PIB, 0,4% din valoarea adăugată şi 1,3%

din producţia U.E. În agricultură lucrează 2,3% din populaţia activă, produsele agro-alimentare deţin 2% din exporturi şi 4,5% din importuri, iar în structura cheltuielilor unei familii 17%.

Creşterea animalelor reprezintă ocupaţia principală, ponderea zootehniei în valoarea producţiei agricole fiind de 75%.

3.26.2.4. Infrastructura Căile ferate însumează 11.000 km, iar şoselele 115.000 km,

canalele şi lacurile reprezintă şi ele importante reţele de comunicaţii, specifice ţărilor nordice.

3.26.3. Comerţul exterior

Volumul total s-a ridicat în 2008 la 348 mld. $, din care 183 exporturile şi 165 importurile, balanţa comercială fiind excedentară.

U.E. deţine 58% din exporturi şi 72% din importuri, principalii parteneri fiind: Germania, Marea Britanie, SUA şi Olanda.

Suedia exportă, în principal, produse siderurgice, autovehicule, nave, mobilă, celuloză şi hârtie, electrocasnice ş.a.; importă combustibili, produse agro-alimentare ş.a.

Comerţul cu servicii este de circa 100 mld. $ anual, balanţa este excedentară şi peste 50%, atât la export, cât şi la import deţin serviciile de comunicaţii, informatică şi comerciale.

3.26.4. Relaţiile economice româno-suedeze

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 106,4 201,9 279,9 434,6 -173,5 -232,7 189,7 155,3 134,11. Animale vii şi produse animale - - - 5,7 - -5,7 - - -2. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale - - 4,2 7,4 -4,2 -7,4 - 176,2 176,23. Produse alimentare, băuturi şi tutun 0,2 0,4 0,5 3,7 -0,3 -3,3 200,0 740,0 1100,04. Produse minerale 0,1 0,2 0,6 1,1 -0,5 -0,9 200,0 183,3 180,05. Produse chimice 0,1 0,4 19,2 14,1 -19,1 -13,7 400,0 73,4 71,76. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

3,4 5,2 10,8 19,2 -7,4 -14,0 152,9 177,8 189,2

189

Page 190: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

7. Produse din lemn, exclusiv mobilier 5,3 15,2 0,5 2,5 4,8 12,7 286,8 500,0 264,68. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

0,1 0,8 15,8 13,5 -15,7 -12,7 800,0 85,4 80,9

9. Materiale textile şi articole din acestea

24,1 17,6 5,0 8,6 19,1 9,0 73,0 172,0 47,1

10. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

1,9 1,6 0,04 0,2 1,9 1,4 84,2 5000,0 73,7

11. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

3,1 3,5 1,0 0,9 2,1 2,6 112,9 90,0 123,8

12. Metale comune şi articole din acestea

8,5 28,7 30,5 74,6 -22,0 -45,9 337,6 244,6 208,6

13. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

18,9 54,0 109,0 160,1 -90,1 -106,1 -285,7 146,9 117,8

14. Mijloace şi materiale de transport 11,0 27,8 68,7 106,1 -57,7 -78,3 252,7 154,4 135,715. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

1,7 11,6 9,5 9,8 -7,8 1,8 682,3 103,2 23,1

16. Mărfuri şi produse diverse 27,5 34,6 1,8 6,4 25,7 28,2 125,8 355,6 109,7Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În perioada 2004-2008 deşi exporturile au crescut mai rapid decât importurile, deficitul comercial l-a depăşit pe cel din 2004 (cu 34,1%), ajungând în 2008 la 232,7 mil. €.

La export ponderea o deţin maşinile, echipamentele electrice, aparatele de înregistrat şi reprodus cu 26,7% în 2008, urmate de mărfurile şi produsele diverse 17,3% şi metalele 14,3%, iar la import maşinile, echipamentele electrice, aparatele de înregistrat şi reprodus cu 36,8%, mijloacele de transport cu 24,3%.

3.27. Ungaria

3.27.1. Principalii indicatori macro-economici

PIB total: calculat la P.C. 107 mld. $, iar calculat la P.P.C. 162 mld. $; Structura PIB: 66% serviciile, 30% industria şi 4% agricultura; PIB-ul pe locuitor: 10.700 $ calculat la P.C. şi 16.200 $ la P.P.C.; Formarea brută a capitalului fix: 22% din PIB; Consumul de energie pe cap de locuitor: 2.500 kg, echivalent combustibil; Deficitul bugetar: -3,8% (2008) şi -3,9% (2009), datoria publică 72,9%,

respectiv 78% din PIB, iar cheltuielile bugetare 50% din P.I.B.; Rezerve valutare: 20 mld. $.

190

Page 191: Master Politici Si Economia UE 2010

3.27.2. Economia

Gestionând mai bine tranziţia şi beneficiind din plin de sprijinul occidentului, Ungaria şi-a restructurat economia şi s-a dezvoltat destul de rapid. Totuşi, criza a afectat-o, fiind nevoită să apeleze la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană (împrumutând 25,5 mld. $). Forumul de la Davos i-a atribuit poziţia 21 în U.E. şi 41 în lume la competitivitatea economiei naţionale.

3.27.2.1. Resursele naturale şi energia Resursele subsolului cuprind cărbunele, bauxita, minereul de fier

şi mangan, în cantităţi mici. Solul reprezintă, însă, o resursă importantă, suprafaţa agricolă întinzându-se pe 61,7% (locul 4 în U.E.), iar cea împădurită pe 19% din suprafaţa ţării.

Energia electrică este produsă, în special, cu centrale pe gaze (35%), atomo-electrice (32%) şi pe cărbune (27%). Dependenţa energetică este de 70%.

3.27.2.2. Industria În perioada 1996-2008 producţia industrială a crescut, în medie, cu

7% pe an, cele mai dinamice ramuri fiind producţia motoarelor de autovehicule, echipamente de comunicaţii şi electrotehnice.

Producţia de oţel a fost în 2008 de 2,1 mil. to. Construcţia de maşini cuprinde o varietate mare de produse de la

autovehicule şi material rulant, la utilaje industriale şi aparatură electrică, electronică şi electrocasnică, maşini unelte, echipamente energetice ş.a.

Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică produce îngrăşăminte (300 mii to anual), coloranţi, produse sintetice şi medicamente.

Industria materialelor de construcţii valorifică calcarele, materialul vulcanic, nisipurile şi gresiile locale, producând o gamă largă de produse specifice acestei ramuri.

Industria lemnului, deşi Ungaria nu beneficiază de păduri însemnate, produce anual 200 mii m3 de cherestea şi 600 mii to hârtie şi cartoane.

Industria textilă, a confecţiilor şi cea a încălţămintei, aflată în declin, realizează totuşi o gamă largă de produse specifice sectorului.

Industria alimentară valorifică din plin baza de materii prime locale, prelucrând carnea şi laptele, atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export.

3.27.2.3. Agricultura Are o mare importanţă pentru economia maghiară, dovadă că deţine

4% din PIB, 2,7% din valoarea adăugată şi 2,0% din producţia U.E. Suprafaţa agricolă se întinde pe 61,7% din suprafaţa ţării, produsele agro-alimentare reprezintă 7% din export şi 4% din import, iar din bugetul unei familii 28%. Din populaţia activă deţine 4,3%.

191

Page 192: Master Politici Si Economia UE 2010

Se practică o agricultură intensivă cu producţii la cereale de peste 4.000 kg la hectar. Zootehnia este axată, în special, pe creşterea porcilor (4,5 mil.).

3.27.2.4. Infrastructura Reţeaua de căi ferate numără 7.800 km, cea de şosele 99.000 km,

cu peste 500 km de autostrăzi, iar Dunărea asigură legătura cu marea.

3.27.3. Comerţul exterior

Volumul total înregistrat în 2008 a fost de 213,9 mld. $, din care exporturile 107,5, iar importurile 106,4, o balanţă uşor excedentară (1,1 mld. $.), caz mai rar la fostele ţări socialiste.

U.E. deţine 75% din export şi 70% din import, partenerii principali fiind: Germania, Austria şi Italia.

Exporturile sunt constituite, în principal, din manufacturate pe bază de metal (60%), chimico-farmaceutice (9%), iar importurile din manufacturate (80%) şi combustibili (10%).

Comerţul cu servicii depăşeşte 25 mld. $ anual, este relativ echilibrat şi dominat de serviciile de comunicaţii, informatică şi comerciale (peste 50%).

3.27.4. Relaţiile economice româno-maghiare

- mil. € şi % -

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

TOTAL, din care 724,2 1726,4 832,1 4294,5 -107,9-

2568,1238,4 516,1 2380,0

1. Animale vii şi produse animale 7,9 11,9 30,6 212,5 -22,7 -200,6 150,6 694,4 883,72. Produse vegetale 3,3 36,1 59,2 271,6 -55,9 -235,5 1093,9 458,8 421,33. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 1,6 23,4 1,1 55,8 0,5 -32,4 1462,5 5072,7 6480,04. Produse alimentare, băuturi şi tutun 14,1 32,7 55,3 224,5 -41,2 -191,8 231,9 405,9 465,55. Produse minerale 44,7 181,3 49,9 174,5 -5,2 6,8 405,6 349,7 -6. Produse chimice 38,4 98,1 68,4 371,8 -30,0 -273,7 255,5 543,7 912,37. Materiale plastice, cauciuc, şi articole din acestea

25,9 157,3 107,7 361,5 -81,8 -204,2 607,3 335,6 248,7

8. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

1,6 5,1 0,8 19,0 0,8 -13,9 318,7 2375,0 -

9. Produse din lemn, exclusiv mobilier 42,0 30,1 23,3 77,7 18,7 -47,6 71,7 333,5 -10. Pastă din lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

6,5 11,6 41,6 85,6 -35,1 -74,0 178,5 205,7 211,4

11. Materiale textile şi articole din acestea

134,6 55,9 46,6 85,2 88,0 -29,3 41,5 182,8 -

12. Încălţăminte, pălării, umbrele, şi articole similare

24,9 51,5 2,8 29,4 22,1 22,1 206,8 1050,0 -

192

Page 193: Master Politici Si Economia UE 2010

Export FOB Import CIF SoldEvoluţiile (%)

2008/20042004 2008 2004 2008 2004 2008 Exp. Imp. Sold

13. Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă .şi materiale similare

15,3 18,8 39,2 161,3 -23,9 -142,5 122,9 411,5 596,2

14. Metale comune şi articole din acestea

77,0 258,3 85,4 316,6 -8,4 -58,3 335,4 370,7 694,0

15. Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginea

202,3 642,2 168,41245,

133,9 -602,9 317,4 739,4 1773,5

16. Mijloace şi materiale de transport 21,2 40,6 25,9 472,6 -4,7 -432,0 191,5 1815,3 9191,517. Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale şi similare; ceasuri; instrumente muzicale, părţi şi accesorii ale acestora

1,5 19,9 7,6 36,5 -6,1 -16,6 1326,7 480,3 272,1

18. Mărfuri şi produse diverse 61,2 51,8 18,0 90,8 43,2 -39,0 84,6 504,4 90,3Sursa: I.N.S. – „Anuarul de comerţ internaţional al României”, 2005-2009

În 2008 Ungaria a fost al treilea partener comercial al României, cu o pondere de 6,6%, la export 5,1%, iar la import 7,5%.

Deficitul comercial a crescut brusc, de la numai 107,9 mil. € în 2004 la 2.568,1 mil. € în 2008, din acest punct de vedere situându-se după Germania şi înaintea Italiei, principalii doi parteneri comerciali ai României.

La export ponderea cea mai mare, în 2008, au avut-o maşinile, echipamentele electrice, aparatele de înregistrat şi reprodus cu 37,2%, urmate de metale cu 14,9% şi combustibili cu 10,5%, iar la import tot maşinile, echipamentele electrice şi aparatele de înregistrat şi reprodus cu 29% şi mijloacele de transport cu 11%.

193

Page 194: Master Politici Si Economia UE 2010

Anexa nr. 1

Fonduri europene alocate României în perioada 2007-2013

2007-2013

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Total fonduri structurale şi de coeziune

19,21 1,28 1,85 2,51 3,03 3,26 3,51 3,77

- Fondul European pentru Dezvoltare Regională – FEDR

8,98 0,6 0,86 1,16 1,42 1,53 1,63 1,79

- Fondul de Coeziune – FC 6,55 0,44 0,64 0,86 10,3 1,11 1,19 1,28- Fondul Social European – FSE 3,68 0,23 0,36 0,49 0,58 0,63 0,69 0,70Total fonduri pentru agricultură şi dezvoltare rurală

8,25 0,76 1,05 1,35 1,27 1,27 1,28 1,28

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – FEADR

8,02 0,74 1,02 1,32 1,24 1,23 1,24 1,23

Fondul European pentru Pescuit – FEP

0,23 0,02 0,02 0,03 0,4 0,04 0,04 0,05

Total * 27,47 2,03 2,90 3,86 4,30 4,54 4,79 5,05- % din PIB-ul României 1,7 2,2 2,5 2,5 2,4 n.a. n.a.

Sursa: Mugur Isărescu, Atragerea fondurilor europene în România şi perspectiva economico-financiară în 2008, Bucureşti, 14 martie 2008

Anexa nr. 2

Alocarea CSNR pe Programe Operaţionale

* După estimările Uniunii Generale a Industriaşilor din România confinanţarea naţională (public-privat) se va ridica la 4,4 mld. € (16%).

194

Page 195: Master Politici Si Economia UE 2010

Anexa nr. 3

Ghidul Elaborării Proiectelor cu Finanţare Comunitară1

1. Sursele de informaţii Pentru a obţine informaţii despre programele finanţate de Uniunea

Europeană se pot consulta următoarele surse: 1. Biroul de Sprijin Extern al Comisiei Europene, programele

finanţate de VE, licitaţiile şi fondurile nerambursabile acordate sunt administrate prin Europeaid Co-operation Office şi pot fi consultate la următoarea adresă:

http://europa.eu.int/comm/europeaid/index.htmSite-ul grupează sursele de finanţare iniţiate de VE pentru furnizarea

de produse sau servicii şi de executarea de lucrări (de exemplu infrastructură) prin procedura licitaţiilor sau a fondurilor nerambursabile. Sunt oferite informaţii despre fondurile acordate de VE prin alte programe şi proiecte cu caracter specific.

Pentru fiecare licitatie sau fond nerambursabil trebuie verificat dacă este deschis, închis şi prevăzut în proiecţia financiară pentru 2007-2013.

2. Direcţia Generală ,,Extindere" şi alte Direcţii ale Comisiei Europene Pentru a căuta informaţii specifice, pentru un anumit domeniu, se consultă pagina Direcţiei Generale a Comisiei Europene corespunzătoare domeniului respectiv.

Exemple: A) pentru oportunităţi de finanţare în domeniul întreprinderilor şi în

domenii conexe, cum ar fi industrie, servicii, competitivitate, standardizare, etc. se pot găsi informaţii la următoarea adresă:

http://europa.eu.int/comm/enterprise/index.htmB) pentru domeniul educaţie şi cultură se poate consulta următoarea

pagină a Direcţiei Generale "Educaţie & Cultură": http://europa.eu.int/comm/dgs/education_culture/index_en.htm3. Centrul de Informare al Comisiei Europene în România, Reţeaua

Centrelor Euro Info şi Guvernul României – Departamentul Afacerilor Europene (www.dae.ro)

Informaţii despre programele DE privind oportunităţile de finanţare deschise României se pot obţine consultând broşurile editate de Delegaţia Comisiei Europene în România sau la următoarea adresă:

http://www.infoeuropa.ro

1 Centrul de informare al Comisiei Uniunii Europene în România - "Primii paşi în elaborarea şi derularea cu succes a unui proiect", 2002

195

Page 196: Master Politici Si Economia UE 2010

Informaţii despre aceste programe sunt oferite de reţeaua specializată a Centrelor Euro Info din România la adresa de web:

http://www.eic.roO motivaţie importantă pentru a elabora propuneri proprii de proiecte

ce ar putea fi finanţate de instituţiile donatoare sau pentru a participa la proiecte împreună cu organizaţii-partenere este creşterea nivelului de competenţă al organizaţiei în anumite domenii.

Când o organizaţie nu are experienţă pentru a-şi elabora singură propunerile de proiect, poate dobândi această experienţă intrând ca partener într-o propunere de proiect întocmită sub coordonarea altei organizaţii care va fi coordonator de proiect.

Există şi posibilitatea de a se apela la entităţi specializate (firme de consultanţă) în elaborarea propunerii proiectului, dar acest lucru conduce la acumularea de experienţă într-o măsură mai mică.

Organizaţiile pot să-şi suplimenteze resursele financiare apelând la fondurile financiare puse la dispoziţie de instituţiile donatoare cu condiţia cunoaşterii surselor de finanţare, a modului de a avea acces la aceste surse, de a participa, şi în consecinţă a dobândi experienţă în elaborarea şi punerea în aplicare a propriei propuneri de proiect

Odată ce a fost identificată o idee de proiect folosind şi informaţiile din Ghidul Solicitantului trebuie să fie examinate oportunităţile de finanţare şi să se aleagă cea corespunzătoare.

Oportunităţile de finanţare sunt anunţate de Comisia Europeană sau alţi donatori în cadrul apelurilor pentru propuneri/invitaţii la licitaţii, etc.

Un prim pas în elaborarea şi derularea unui proiect este identificarea zonei la care se referă apelul. Întotdeauna un apel pentru propuneri privind programele finanţate de DE va prezenta zonele geografice (grupări de ţări, ţări sau regiuni dintr-o ţară) din cadrul cărora diverse organizaţii pot să prezinte o propunere. Uneori, un apel poate cere implicarea organizaţiilor din câteva State Membre ale Uniunii Europene şi/sau un număr minim de organizaţii din ţările din centrul şi estul Europei.

Un apel pentru propuneri va scoate în evidenţă anumite obiective şi priorităţi pe care le urmăreşte programul respectiv. Proiectele ce vor fi propuse trebuie să conducă prin activităţile ce se vor desfăşura la obiectivul stabilit prin program.

Propunerile de proiect pot include diverse tipuri de activităţi indicate în apelul pentru propuneri. Apelurile indică, de regulă, şi acele tipuri de activităţi care nu pot fi incluse. În ipoteza în care anumite activităţi pe care o organizaţie ar vrea să le execute şi care aparţin domeniului său de activitate pot fi catalogate ca eligibile, atunci acestea pot deveni subiectul unei propuneri de proiect.

196

Page 197: Master Politici Si Economia UE 2010

O organizaţie care doreşte să participe la un apel de propuneri trebuie să verifice dacă are know-how-ul necesar (experţi, infrastructură etc.) pentru a realiza un proiect de succes în cadrul apelului respectiv. Managerul de proiect, în cele mai multe cazuri trebuie să fie din cadrul organizaţiei. În cazuri excepţionale, organizaţia poate să apeleze la un expert extern, care să fie responsabil cu anumite părţi din proiect pentru care nu există personal calificat. Atât managerul cât şi expertul pot fi din afara organizaţiei numai dacă instituţia donatoare acceptă. De obicei, Comisia Europeană sau alţi donatori solicită să se anexeze la propunerea de proiect o prezentare a experienţei organizaţiei în accesarea de fonduri şi derularea altor proiecte similare şi CV-urilor persoanelor care vor fi responsabile pentru aspectele cele mai importante ale proiectului (de exemplu: CV-urile managerului de proiect, consultantului cu probleme de instruire etc.).

Apelurile pentru propuneri specifică organizaţiile din cadrul căror ţări pot să înainteze o propunere de proiect, adică, pot să-şi asume rolul de coordonator/lider/promotor de proiect şi care organizaţii pot fi doar partener.

Unele apeluri necesită o pregătire foarte detaliată a propunerii de proiect. Dacă nu este posibil ca o persoană din cadrul organizaţiei să fie disponibilă pentru a lucra o perioadă mai lungă de timp ca manager de proiect, atunci este recomandabil să se caute o organizaţie care are intenţia să înainteze o propunere de proiect şi să se formeze un parteneriat, în cazul în care respectivul proiect corespunde obiectivelor organizaţiei.

Organizaţiile care aleg varianta de partener de proiect trebuie să ţină cont de câteva dezavantaje:

- coordonatorul de proiect poate elabora propunerea, în primul rând, conform ideilor sale;

- coordonatorul de proiect, fiind responsabil pentru întreg managementul proiectului, poate avea un procent mai mare din finanţare;

- coordonatorul de proiect poate decide cine să-i fie partener şi cine nu. Când este luată decizia ca organizaţia să înainteze o propunere de proiect trebuie să fie numit un manager de proiect. În cazul în care proiectul are o complexitate mai mare sau cuprinde anumite activităţi de strictă specialitate, atunci este necesar să se constituie o echipă care să participe la elaborarea propunerii şi care să fie coordonată de managerul desemnat. Managerul de proiect trebuie să aibă experienţă în activităţi de management şi în domeniul pe care îl tratează proiectul, să îi fie clar scopul proiectului şi să fie capabil să coordoneze, să monitorizeze şi să evalueze planificarea şi realizarea activităţilor, precum şi să elaboreze rapoartele solicitate de instituţia donatoare.

Managerul de proiect trebuie să adopte decizii şi să iniţieze acţiuni care să conducă la atingerea obiectivelor propuse, în timpul planificat şi cu restricţiile de resurse impuse.

197

Page 198: Master Politici Si Economia UE 2010

ELABORAREA UNEI PROPUNERI DE PROIECTOdată identificat apelul pentru propuneri, corespunzător, ideii de proiect,

odată stabilit rolul organizaţiei noastre de coordonator de proiect şi odată desemnat managerul de proiect, este foarte important să se citească cu atenţie şi în profunzime şi să se respecte complet ghidul solicitantului pus la dispoziţie de instituţia donatoare. Acest ghid cuprinde, de regulă, informaţii despre program, criteriile de eligibilitate, cererea de finanţare condiţii şi proceduri de comp1etare a acesteia, criterii de selectare a proiectelor, condiţii pentru faza de punere în aplicare a Proiectului; contractul standard, alte informaţii utile, precum şi diverse formate (de exemplu, formatul pentru ,buget).

Recomandare: Pentru că nu întotdeauna găsim răspuns la toate întrebările noastre, este bine să luăm legătura cu instituţia donatoare, pentru clarificări suplimentare. In ultimul timp, din ce în ce mai multe pagini web ale diverselor programe, includ şi răspunsuri la cele mai frecvente întrebări.

Este deosebit de importantă, chiar hotărâtoare, comunicarea cu instituţia donatoare nu numai în timpul elaborării propunerii de proiect, dar şi în etapa de derulare.

Întocmirea programului de lucru Pentru a obţine o evaluare pozitivă a propunerii de proiect, este

important să arătaţi instituţiei donatoare că vă sunt foarte clare obiectivele ce trebuie atinse. Este de asemenea important să descrieţi aceste obiective, precum şi rezultatele aşteptate, în termeni cantitativi şi calitativi. Totuşi, înainte de a prezenta o listă clară a rezultatelor este necesar să se prezinte premisele de la care s-a pornit şi o justificare detaliată a proiectului.

Mai mult decât atât, în propunerea de proiect, trebuie bine fundamentate activităţile ce se vor desfăşura, rolul şi responsabilităţile partenerilor, precum şi alte elemente pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Originea proiectului (premise) Este important să se descrie cum organizaţia-coordonator de proiect şi

celelalte organizaţii-partenere s-au cunoscut, cum a apărut ideea de a face un proiect comun (de exemplu, în timpul unei întâlniri sau în timpul derulării unui proiect anterior).

Unii parteneri pot descrie cum au ajuns la o anumită experienţă pe care doresc să o transfere celorlalţi parteneri de proiect. Aceştia pot, de asemenea, să menţioneze cum au discutat şi stabilit anumite etape în cadrul propunerii de proiect.

Justificarea proiectului Când o instituţie donatoare (de exemplu, Comisia Europeană) a decis să

ofere o finanţare pentru proiecte ce corespund anumitor. criterii, este clar că aceste criterii vor juca un rol important în timpul evaluării propunerilor de proiect.

198

Page 199: Master Politici Si Economia UE 2010

De aceea, trebuie incluse în propunere informaţii nu numai suficiente, dar şi detaliate pentru a justifica proiectul.

Acest lucru înseamnă: - să descrieţi nevoile pe care proiectul le va acoperi şi cum sunt ele legate

de obiectivele şi priorităţile programului; dar, să identificaţi şi constrângerile; - să descrieţi grupurile-ţintă şi să estimaţi numărul beneficiarilor; - să descrieţi cum va rezolva proiectul aceste nevoi pentru grupurile-

ţintă stabilite; - să motivaţi de ce proiectul şi activităţile ce se vor desfăşura sunt

importante pentru grupurile-ţintă. Pentru justificarea proiectului, se pot face referiri la rezultatele unor

analize, studii, prin care s-au determinat nevoile şi constrângerile ce au condus la propunerea de proiect.

Exemplu: Când în cadrul unui proiect se are în vedere instruirea organizaţiilor

de sprijinire a mediului de afaceri dintr-o anumită zonă pentru a le familiariza cu acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, este bine să se arate că în acea zonă, în acest domeniu, cunoştinţele sunt puţine, sau, chiar inexistente, că activitatea specifică de pregătire din propunerea de proiect va conduce la o experienţă de înalt nivel, că reprezentanţii organizaţiilor (beneficiari intermediari - se precizează numărul lor) vor folosi această experienţă pentru a oferi un nou serviciu de consultanţă managerilor IMM-urilor producătoare (grupul-ţintă - se precizează numărul lor) din regiunea respectivă. Pe termen lung, populaţia din zonă (beneficiarii finali - se estimează numărul persoanelor) va avea numai de câştigat pentru că prin aplicarea reglementărilor comunitare în domeniu protecţiei mediului IMM-urile vor produce "mai curat".

Definirea obiectivelor proiectului Ceea ce ne propunem prin proiect trebuie să conducă la atingerea

obiectivul programului, de la specific la general. Nu putem să ne propunem obiective foarte multe, pe care s-ar putea să

nu le îndeplinim tocmai pentru că ne propunem prea multe. Exemplu: Proiect "PRO CONSUMATOR” - Creşterea gradului de protejare a

consumatorilor, coordonat de CCINA – Centrul Euro-Info ConsultanţăScopul proiectului este de a creşte gradul de protejare a

consumatorilor prin: - facilitarea accesului la informarea şi consilierea consumatorilor şi a

agenţilor economici - stimularea întreprinderilor în aplicarea legislaţiei derivate din

acquis-ul comunitar de protecţie a consumatorilor

199

Page 200: Master Politici Si Economia UE 2010

- îmbunătăţirea dialogului între autorităţile statului, reprezentanţii mediului de afaceri şi reprezentanţii societăţii civile la nivel local.

Astfel, proiectul contribuie la întărirea societăţii civile şi a rolului ei în pregătire României pentru integrarea în Uniunea Europeană ".

Recomandare: Evidenţiaţi în descrierea obiectivului general al proiectului dumneavoastră obiectivele specifice sau priorităţile programului.

Evaluatorului îi va fi mai uşor să urmărească atingerea celor din urmă. Rezultate Impact Instituţia donatoare trebuie convinsă că grupurile-ţintă ale proiectului

vor fi influenţate prin proiect în mod pozitiv, că situaţia acestora se va îmbunătăţi în urma punerii în practică a proiectului.

Estimarea valorică a impactului este importantă in evaluarea proiectului. Exemplu: În cazul proiectului "PRO CONSUMATOR”, impactul va fi

considerabil datorită abordării atât a consumatorilor, în general, prin sensibilizarea acestora în favoarea conceptului de "protecţie a consumatorilor" cât şi a firmelor care sunt sau ar trebui să fie preocupate de aplicarea legislaţiei ce derivă din adoptarea acquis-ului comunitar, pentru a evita producerea de prejudicii consumatorilor.

19.000 de persoane vor fi influenţate pozitiv. Orice impact pozitiv declarat trebuie explicat şi argumentat în

contextul proiectului. Trebuie, de asemenea, să avem mare grijă, chiar şi în cadrul proiectelor care nu au ca temă principală mediul, prin activităţile ce le vom desfăşura sau echipamentele pe care le vom achiziţiona să nu aducem daune mediului înconjurător. Sub nici o formă nu se vor evalua pozitiv ace1e proiecte care nu ţin seama de mediu.

Rezultate concrete 1) Ce dorim să „producem” concret în cadrul proiectului în urma

desfăşurării unor acţiuni? sau 2) Ce rezultate (altele decât cele realizate în urma unui proces de producţie)

preconizăm că vom avea la sfârşitul perioadei de derulare a proiectului? sau 3) Ce rezultate sociale şi economice obţinem? Acestea sunt întrebări la care trebuie să dăm un răspuns, în termeni

cuantificabili. Exemplul 1 -90 de rapoarte sectoriale conţinând o prezentare a directivelor UE

ce trebuie respecta te când se vinde un anumit produs specific sau grup de produse pe pieţele UE; rapoartele vor fi editate în 2000 de copii;

200

Page 201: Master Politici Si Economia UE 2010

-10.000 de copii ale unui catalog al exportatorilor români care au adaptat producţia lor la regulile UE (realizat pe CD-ROM);

- un ghid online despre cum să faci afaceri în UE sau cu ţări terţe, ajutând întreprinderile să-şi găsească direct adrese de web specializate pe subiecte legate de internaţionalizare (de tipul, taxe de import în UE, eticheta ecologică, armonizarea tehnică şi standardizarea, mărci comerciale şi proiecte, obţinerea de patente europene, legislaţia produselor în UE etc.).

Exemplul 2 - 200 de membri ai personalului din organizaţiile din Europa Centrală şi

de Est, participante la proiect, vor deveni experţi în domeniul legislaţiei comunitare şi a acquisului privind funcţionarea pieţei interne a UE.

Exemplul 3 - o fabrică de producere a conservelor de legume / fructe - 2 centre pentru colectarea laptelui - 4 centre de informare despre UE. Exemplul 4 - crearea a 25 de noi locuri de muncă - creşterea cifrei de afaceri cu 25% în domeniul prelucrării cărnii.Efectul de multiplicareRezultatele proiectelor trebuie să ajungă la cât mai mulţi beneficiari posibili. Când se prevede, de exemplu, instruirea personalului unor organizaţii

de sprijin a mediului de afaceri este util să se precizeze cum personalul instruit va deveni la rândul său formator pentru a transfera experienţa sa altor persoane din cadrul unor firme sau altor organizaţii.

Exemplu: Experţi din VE vor instrui personalul din camerele de comerţ în

domeniul legislaţiei VE pentru protecţia consumatorului. După această instruire, camerele vor organiza, la rândul lor,

seminarii prin care vor transfera cunoştinţele acumulate unor IMM-uri locale şi reprezentanţilor organizaţiilor de protecţie a consumatorului.

În cazul în care se realizează nişte produse inforn1aţionale specializate, este util să se explice cum se va organiza diseminarea acestora către cei interesaţi, astfel încât un număr cât mai mare de beneficiari să poată avea acces la ele.

Asigurarea continuităţii proiectuluiO instituţie donatoare va fi întotdeauna interesată să verifice cum vor

fi „ţinute în viaţă" rezultatele proiectului după terminarea acestuia, când finanţarea de la instituţii donatoare va înceta.

De aceea este întotdeauna bine să arătăm: - că organizaţiile-partenere au mijloacele financiare şi disponibilitatea

de a continua proiectul şi de a investi în dezvoltarea sa ulterioară;

201

Page 202: Master Politici Si Economia UE 2010

- că, de exemplu, un nou serviciu rezultat în urma derulării proiectului se va auto susţine după încetarea perioadei de finanţare prin perceperea unor tarife de la clienţi; trebuie arătat că partenerii au făcut calcule economice şi de piaţă realiste pentru ca acel serviciu să vină în sprijinul continuităţii proiectului etc.

Activităţi Pornind de la scopul şi rezultatele pe care ni le-am propus să le

realizăm în cadrul unui proiect, trebuie să determinăm activităţile şi componentele acestora (subactivităţi) care conduc la obţinerea rezultatelor.

Exemplu de prezentare a unei activităţi în funcţie de scop: Organizarea de vizite documentare pentru Întreprinderile româneşti în UE Scop: Să ofere firmelor locale posibilitatea de a vizita Întreprinderi

din UE pentru a Învăţa din experienţa acestora legată de punerea În practică a normelor comunitare.

Multe programe finanţate de instituţii donatoare nu permit finanţarea misiunilor economice. Totuşi, când se demonstrează că pot fi organizate Întâlniri cu firme ce produc articole similare, În scopul acumulării de experienţă În ceea ce priveşte modul de aplicare a reglementărilor VE, ca de exemplu, în domeniul tehnic al cerinţelor privind ambalarea şi etichetarea, sau pentru a beneficia de experienţa din domeniul internaţionalizării (export, import, plăţi internaţionale, aspecte logistice etc.), astfel de vizite pot conduce adesea la parteneriate între întreprinderile din ţările candidate şi firme din UE şi, în consecinţă, astfel de acţiuni sunt foarte probabil eligibile.

Concluzie: Este important să fiţi creativi în descrierea activităţilor pentru care se cere finanţarea. Uneori, o descriere potrivită permite ca anumite activităţi care la prima vedere sunt neeligibile, să fie finanţate. Deci, în propunerea de proiect, evitaţi o exprimare, de tipul "Organizarea unei misiuni economice în Belgia pentru un grup de 15 exportatori români. "Astfel enunţată, acţiune a este puţin probabil să fie acceptată ca eligibilă. Folosiţi-vă imaginaţia şi justificaţi bine activităţile şi descrieţi-le în detaliu.

Activităţile trebuie să aibă o ordine logică şi să existe o interdependenţă între ele.

Trebuie, de asemenea, pentru fiecare dintre aceste activităţi şi subactivităţi să stabilim necesarul de resurse, locul desfăşurării, durata şi responsabilitătile partenerilor.

Fiecare activitate trebuie descrisă în detaliu şi clar pentru ca instituţia donatoare să înţeleagă exact ce avem de gând să facem.

Managerul de proiect poate reprezenta grafic atât planificarea detaliată a activităţilor în funcţie de timp cât şi organigrama de dependenţă a activităţilor.

Ambele grafice (în literatura de specialitate graficul "timp" este denumit şi „graficul Gantt”, iar organigrama de dependenţă a activităţilor

202

Page 203: Master Politici Si Economia UE 2010

este denumită şi „graficul Pert”), chiar dacă nu sunt solicitate ca atare de către instituţia donatoare, sunt foarte importante şi este recomandabil să le anexăm la propunerea de proiect.

Exemplu de planificare în timp a activităţilor Luna 1: Întâlnirea partenerilor din proiect la începerea derulării

proiectului (Activitatea ... ) Luna 2: Achiziţionarea de echipamente (Activitatea .. .) Luna 3: Conectarea echipamentelor la Internet Luna 3: Elaborarea materialului de instruire (instrument de lucru)

(Activitatea .. .) Luna 4-6: Instruirea la faţa locului sau instruirea în cadrul fiecărei

organizaţii partenere (Activitatea .. .) Luna 7-21: Instruirea la distanţă (Activitatea .. .) Luna 12: Întâlnirea partenerilor din proiect în vederea raportării

intermediare Luna 13: Raportarea intermediară / financiară şi tehnică / narativă

(Activitatea .. .) Luna 14: Audit extern (Activitatea .. .) Luna 16: Organizarea şi desfăşurarea conferinţei "Să facem afaceri

în România" (Activitatea .. .) ....Luna 22: Elaborarea raportului final Luna 23-24: Audit extern Timpul total alocat activităţilor trebuie să. se suprapună pe durata

proiectului, element indicat, de asemenea, în apelul pentru propuneri sau ghidul solicitantului.

Rolul şi responsabilităţile partenerilorÎn orice propunere de proiect trebuie să arătăm cine şi ce sarcini are

fiecare, astfel încât să se ajungă la atingerea obiectivelor şi la realizarea corespunzătoare a proiectului.

Managerul de proiect poate evidenţia că el va avea în sarcină: coordonarea şi organizarea întâlnirilor planificate cu toţi partenerii

proiectului; realizarea tuturor contactelor şi comunicării cu instituţia donatoare; asigurarea comunicării cu partenerii şi alte entităţi exterioare proiectului;

coordonarea şi supervizarea generală a activităţilor ce trebuie realizate prin proiect, autorizând ceilalţi parteneri pentru coordonarea şi realizarea activităţilor din regiunea sau sectoarele lor;

punerea în aplicare a unor activităţi (coordonatorul este bine să nu aibă doar funcţii de coordonare, dar şi de execuţie);

aprobarea cheltuielilor (de exemplu: achiziţionarea de echipamente, tipărirea unei broşuri etc.) ce trebuie făcute de ceilalţi parteneri;

203

Page 204: Master Politici Si Economia UE 2010

transferarea fondurilor alocate prin proiect fiecărui partener, astfel încât toţi partenerii să-şi îndeplinească sarcinile asumate şi să realizeze activităţile convenite în propunerea înaintată spre finanţare;

toate raportările cerute de instituţia donatoare; evaluarea internă a gradului de realizare a activităţilor etc. În propunere poate fi evidenţiat că ceilalţi parteneri dIn proiect

sunt responsabili pentru: participarea la toate întâlnirile cu coordonatorul de proiect, întâlniri ce sunt menţionate în propunere;

executarea tuturor activităţilor menţionate în propunerea de proiect care sunt în sarcina lor.

Elaborarea bugetuluiÎn ghidul pus la dispoziţie de finanţator se specifică tipul de cheltuieli şi

venituri eligibile, precum şi ce trebuie avut în vedere pentru elaborarea capitolelor de cheltuieli şi a capitolelor de venituri ce rezultă din activităţile proiectului.

Exemplu: în cazul finanţărilor nerambursabile din fonduri ale

Comunităţilor Europene, sunt considerate costuri eligibile cele care Îndeplinesc următoarele criterii:

să fie direct legate de subiectul acordului de finanţare (de regulă, cuprins tot În ghidul solicitantului) şi să fie stipulate în acord;

să fie necesare pentru realizarea proiectului; să fie rezonabile şi în conformitate cu principiile unui

management sănătos, respectiv cu o utilizare eficientă a banilor şi Într-un raport optim cost/beneficiu;

să fie efectuate În perioada de derulare a proiectului, aşa cum sunt definite În acordul de finanţare;

să fi fost efectiv realizate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului / solicitantului / coordonatorului de proiect / promotorului sau ale partenerilor;

să fie identificabile şi verificabile pe baza documentelor originale.

În ceea ce priveşte veniturile, Comisia precizează că, în cazul fondurilor nerambursabile, se pot lua în considerare:

contribuţia în numerar din resursele proprii ale solicitantului contribuţia din orice alte fonduri de la orice alţi furnizori

orice venit generat de proiect (sumele obţinute din vânzări În timpul derulării proiectului)

finanţarea nerambursabilă cerută de la Comisie (cu defalcarea mai multor solicitări, daca este cazul)

orice contribuţie în natură.

204

Page 205: Master Politici Si Economia UE 2010

În apelul pentru propuneri se specifică dacă este permisă contribuţia în natură a beneficiarului şi dacă aceasta este luată În considerare când se calculează finanţarea nerambursabilă.

Organizaţiile mici, în mod special, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale, de multe ori solicită ca o parte din contribuţia lor la bugetul general al proiectului să fie În natură. Aceste contribuţii pot apărea în ambele părţi ale bugetului (venituri sau cheltuieli).

Contribuţia în natură se poate referi, în special, la: pământ, proprietăţi imobiliare în întregul acestora sau doar în

parte, mijloace fixe materii prime muncă voluntară din partea unei persoane particulare sau organism

corporatist. Ceea ce trebuie să nu uităm este că o finanţare nerambursabilă reprezintă

o plată directă a unei activităţi sau proiect care nu are natură comercială. O finanţare din fonduri neramburasabile asigurată de Comisia

Europeană ŞI, In general, de la orice instituţie donatoare necesită un efort financiar sau în natură (acolo unde este cazul) şi din partea solicitantului. Cu alte cuvinte, instituţia donatoare cofinanţează proiectul.

În apelul pentru propuneri se specifică întotdeauna bugetul total al programului, iar în cele mai multe cazuri suma minimă şi maximă ce va fi finanţată de Comisia Europeană per proiect, precum şi procentul de cofinanţare.

În cele mai multe cazuri, instituţia donatoare va prezenta o schemă (un formular) pentru prezentarea bugetului. Dar, fie că este vorba de o finanţare de la Comisie sau de la altă instituţie donatoare, lista activităţilor minuţios descrise în propunere va fi ghidul nostru în elaborarea bugetului.

O astfel de schemă poate cuprinde următoarele elemente: Costuri de pregătire a proiectului Costuri de personal (resurse umane) Investiţii/echipamente Costuri operaţionale Costuri generale Costuri de călătorii şi diurnă Cheltuieli pentru publicaţii şi documentaţie Cheltuieli pentru seminarii şi conferinţe Costuri externe (consultanţi, studii etc.) Este foarte important să consultaţi ghidul pus la dispoziţie de instituţia

donatoare cu privire la categoriile de cost. Ghidul solicitantului diferă de la un program la altul, de aceea trebuie respectate întocmai indicaţiile pentru alcătuirea bugetului pentru că numai acele categorii de costuri prevăzute în ghid, cu descrierile corespunzătoare, vor fi eligibile.

205

Page 206: Master Politici Si Economia UE 2010

Descrieri posibile de categorii de costuri într-un asemenea ghid: 1) Costuri referitoare la pregătirea proiectului Este cazul costurilor legate de realizarea propunerilor de proiect (de

exemplu: timpul pentru elaborarea propunerii de proiect, costuri de călătorie pentru întâlnire a cu partenerii străini etc.), care se fac înainte de trimiterea propunerii. Aceste costuri pot fi eligibile sau nu.

Se poate ca ghidul instituţiei donatoare să menţioneze clar că numai costurile făcute - şi facturile care sunt datate - după începerea oficială a proiectului (de obicei, data când acordul de finanţare a fost semnat de părţi) vor fi costuri eligibile.

Este posibil ca şi costurile de pregătire să fie eligibile, dar vor fi considerate contribuţia promotorului de proiect, finanţare nerambursabilă parţială din partea instituţiei donatoare (studii tehnice, economice etc., dar numai după ce proiectul a fost declarat câştigător şi a fost semnat contractul de finanţare).

2) Costuri de personal Costurile de personal se referă la salariile şi toate taxele plătite pentru membrii personalului pe statul de plată al organizaţiei coordonatoare şi al partenerilor de proiect.

Aceste costuri pot include salariile brute la care se adaugă toate taxele legale şi contribuţiile la buget pe care organizaţia le plăteşte pentru angajatul său. Este important să menţionăm cu exactitate cifrele din înregistrările contabile întrucât, în multe cazuri, instituţia donatoare poate cere prezentarea dovezilor pentru plata salariilor şi a contribuţii lor la asigurările sociale.

Managerul de proiect calculează costurile reale de personal aferente proiectului prin multiplicarea unităţii de cost (de exemplu: costuri de personal / oră sau zi) pentru fiecare, membru al echipei cu numărul de ore sau zile ce le va lucra în cadrul proiectului.

Costurile de personal pentru echipa ce nu este plătită direct de organizaţia-coordonator de proiect şi de organizaţiile partenerilor ar putea să nu fie eligibile în cadrul acestui capitol de costuri. Acest lucru înseamnă că toate facturile plătite unei firme de resurse umane, care are drept angajaţi persoane ce muncesc temporar pentru organizaţia coordonatorului de proiect sau a partenerilor, pot fi incluse la capitolul "costuri externe".

Costurile de personal nu trebuie să le depăşească pe cele general acceptate de piaţa în cauză şi nici pe cele practicate de organizaţia-coordonator sau partener de proiect.

3) Investiţii /Echipamente Multe programe permit coordonatorului de proiect şi organizaţiilor-

partenere să cumpere echipamentele pe care le consideră necesare pentru proiect.

206

Page 207: Master Politici Si Economia UE 2010

Exemple: unul sau mai multe calculatoare mobilă de birou - fotocopiator

- o linie tehnologică pentru ambalarea unor produse etc. Unele programe permit să se includă şi cheltuieli pentru renovarea

unui spaţiu corespunzător nevoilor proiectului. Achiziţionarea de clădiri şi terenuri, este, de obicei neeligibilă.Şi alte categorii de cheltuieli (de exemplu: achiziţionarea de patente,

licenţe) pot fi de regulă eligibile. Ele trebuie indicate chiar din propunerea de proiect sau aprobate ulterior de instituţia donatoare în timpul derulării proiectului.

În elaborarea bugetului şi, mai târziu, în cadrul punerii în aplicare a proiectului şi în faza de raportare, trebuie să se ţină seama de faptul că echipamentele trebuie să aibă, de exemplu, certificate de origine din Statele Membre UE.

4) Costuri operaţionale Aceste costuri sunt legate de consumabilele / materiile prime etc.

absolut necesare în executarea proiectului. Exemple:

hârtie pentru multiplicare telefoane, Internet, costuri poştale (de exemplu: convorbirile

efectuate pe linii telefonice fixe sau telefoane mobile folosite pentru proiect, activităţi poştale menţionate în propunerea de proiect)

tipărirea de coli cu antet cărţi de vizită etc.

5) Costurile administrative includ: - cheltuieli generale pentru spaţiile folosite, fie pentru coordonare şi

administrare, fie pentru derulare a celorlalte activităţi adiacente proiectului (de exemplu: chirie, încălzire, iluminat, întreţinere şi curăţenie) ;

- costuri făcute de organizaţie în mod obişnuit şi care nu pot fi identificate distinct ca fiind legate de proiect (de exemplu: telefon şi fax, costuri poştale, asigurări etc.).

Aceste costuri pot fi justificate făcând uz de sistemul de contabilitate în vigoare, prin înregistrările contabile ţinute de organizaţiile coordonatorului de proiect şi partenere.

Costurile de călătorie care sunt direct legate de anumite activităţi şi sunt descrise în propunerea de proiect pot fi eligibile.

Este foarte important ca ghidul instituţiei donatoare să fie întocmai respectat.

În ceea ce priveşte biletul de călătorie cu avionul, beneficiarul este, de obicei, obligat să îl cumpere la clasa <economic>.

207

Page 208: Master Politici Si Economia UE 2010

Cu privire la diurnă (cazare la hotel, mese, transport în localitate etc.), în cazul deplasărilor în străinătate, de exemplu, se menţionează în ghid alocaţia maximă zilnică.

Anticipând capitolul de raportare financiară menţionăm că, pentru justificarea cheltuielilor de călătorie cu avionul, cei care au călătorit trebuie întotdeauna să păstreze ultima filă din biletul de avion, tichetele de îmbarcare, precum şi factura de la agenţia de voiaj prin care au cumpărat biletul.

Pentru justificarea diurnei, în majoritatea cazurilor, se acceptă declaraţia cu semnătura de primire a alocaţi ei maxime aprobate în propunerea de proiect.

Comisia Europeană publică alocaţiile maxime zilnice pentru toate ţările de destinaţie la adresa de Internet:

http://europa.eu.intlcomm/scr/perdiem/index_en.htm. (In cele mai multe cazuri, ghidul pus la dispoziţie de instituţia donatoare menţionează această adresă, sau chiar are anexat tabelul cu alocaţiile).

6) Cheltuieli pentru publicaţii şi documentaţie Multe programe permit cheltuieli legate de publicarea de broşuri,

manuale, CD-ROM-uri specializate, achiziţionarea de documentaţie de specialitate, inclusiv cheltuieli de traducere.

7) Cheltuieli pentru organizarea de seminarii şi conferinţe Astfel de costuri se referă la închirierea de săli de seminar, costuri de

traducere ŞI protocol legate de seminarii şi conferinţe etc. 8) Costuri externe Costurile externe se referă la toate cheltuielile care reflectă plata

consultanţilor ce lucrează în cadrul proiectului şi nu fac parte din angajaţii organizaţiilor-coordonator sau partener de proiect.

Exemple: traducere şi interpretare consultanţă juridică (în cazul în care se semnează un acord

între parteneri şi organizaţiile - partenere nu au departamente sau personal specializat în acest domeniu)

evaluare externă, audit consultanţi de specialitate pentru sesiunile de pregătire a

personalului sau care vor coordona anumite activităţi etc. Managerii de proiect pot comanda studii şi consulta experţi. Pentru plata

experţilor, costurile unitare (/persoană /zi) trebuie să fie justificate dacă depăşesc anumite scări valorice care sun menţionate în ghidul solicitantului.

În orice caz, costurile care depăşesc pe parcursul derulării contractului plafonul fixat de instituţia donatoare nu pot intra în calcul la capitolul <cheltuieli eligibile>.

208

Page 209: Master Politici Si Economia UE 2010

Atenţie! Taxele În majoritatea proiectelor finanţate de instituţiile donatoare, managerul

de proiect şi alţi parteneri de proiect pot include în bugetul previzionat şi în rapoartele financiare numai TVA-ul care nu poate fi refinanţat sau compensat de autorităţile financiare naţionale (TVA-ul nerecuperabil).

Această remarcă se aplică taxelor pentru toate cheltuielile care sunt descrise mai sus.

După cum am arătat instituţia donatoare solicită şi detalierea veniturilor. Aceste venituri vor fi scăzute din cheltuielile declarate. Acelaşi tratament îl vor avea şi dobânzile ce se obţin ca rezultat al plăţii în avans care este primită de la instituţia donatoare.

Pregătirea anexelorDe obicei, instituţia donatoare va cere de la solicitanţii unei finanţări

să includă anumite documente ca anexe la propunerea de proiect (Lista lor se găseşte în Ghidul solicitantului). Astfel de anexe pot fi:

- matricea <cadru logic> - exprimarea interesului din partea organizaţiilor-partenere - statutul organizaţiei care şi-a asumat rolul de coordonator de proiect - în cazul firmelor, copie după certificatul de înregistrare de la

Registrul Comerţului - CV-urile managerului de proiect, experţilor, consultanţilor - copii după bilanţurile contabile sau alte documente financiare, pe

ultimii 3 ani, din care să rezulte că organizaţiile-partenere sunt solvabile etc. Solicitanţii şi partenerii pot ataşa orice anexă pe care o consideră

necesară pentru a demonstra cele afirmate în proiect. În cadrul acestui capitol, trebuie să ne oprim asupra unei anexe, care

are foarte mare importanţă nu numai pentru instituţia donatoare în aprecierea şi evaluarea proiectelor, dar şi pentru solicitant, în clarificarea obiectivelor şi a procesului prin care resursele se transformă în rezultate şi în stabilirea unui sistem de monitorizare. Este vorba despre matricea <cadru logic> care se mai numeşte şi schema proiectului.

Această schemă cuprinde, pe coloane, descrierea în rezumat a proiectului, indicatorii verificabili, sursele şi mijloacele de verificare şi ipotezele de realizare, iar pe orizontală se indică obiectivul general la care contribuie proiectul, obiectivele specifice, rezultatele aşteptate şi modul cum acestea se obţin pornind de la surse.

209

Page 210: Master Politici Si Economia UE 2010

210

Page 211: Master Politici Si Economia UE 2010

Trimiterea / depunerea propunerii de proiectÎnainte de a trimite o propunere de proiect: verificaţi cu atenţie la ce adresă trebuie trimisă propunerea; verificaţi numărul de copii (pe suport de hârtie, electronic,

legate sau nu) ce trebuie trimise; verificaţi dacă este necesar să se menţioneze pe plic/colet

"original" sau "copie"; verificaţi dacă trebuie respectat un sistem special, cum ar fi plic

dublu; şi, nu în ultimul rând, verificaţi dacă solicitarea de finanţare

este completă şi are toate documentele cerute ca anexe. Important! După ce aţi trimis/depus propunerea păstraţi documentul

prin care se atestă transmiterea ei sau primirea ei în cazul depunerii la registratura instituţiei donatoare.

DERULAREA PROIECTULUIDupă trimiterea propunerii de proiect, instituţia donatoare v-a evaluat

propunerea şi apoi v-a anunţat că proiectul este câştigător. După eventuale negocieri cu instituţia donatoare privitoare la unele activităţi şi buget, aţi semnat acordul/contractul de finanţare cu aceasta.

Începe derularea proiectului. Este momentul în care din solicitantul finanţării aţi devenit beneficiarul acesteia.

Realizarea planului de activităţi şi a bugetului In timpul execuţiei planului de activităţi, managerul de proiect trebuie: - să organizeze întâlnirile cu partenerii pe întreaga perioadă de

desfăşurare a proiectului (de exemplu: întâlnirea de început, întâlniri în timpul derulării proiectului, întâlnirea de final) şi să semneze procesele-verbale unde s-a consemnat tot ce s-a discutat şi decis în timpul acestor întâlniri;

- să verifice îndeplinirea obligaţiilor legale, naţionale şi europene, atunci când trebuie să se achiziţioneze bunuri sau servicii de la companii sau consultanţi externi (de exemplu: necesitatea organizării licitaţiilor pentru achiziţionarea echipamentelor sau a pieselor, dacă valoarea acestora depăşeşte o anumită limită);

- să verifice derularea tuturor activităţilor planificate conform programului iniţial şi, în caz că apar probleme, să decidă corecţiile necesare fără a ieşi din cadrul contractului de finanţare. Când managerul de proiect are anumite probleme în derularea proiectului, este bine să se găsească o soluţie potrivită cât mai curând posibil pentru că altfel, problemele iniţiale pot cauza probleme în lanţ şi, în cel mai nefericit caz, se ajunge la stoparea

211

Page 212: Master Politici Si Economia UE 2010

derulării proiectului de către instituţia donatoare, cu toate repercusiunile, inclusiv, cele financiare aferente, etc.

Probleme în timpul derulării proiectului pot fi: probleme cu una din organizaţiile partenere (de exemplu: un

partener nu îşi îndeplineşte sarcinile asumate); activitate care este menţionată în planul de activităţi nu mai

este necesară sau şi-a pierdut relevanţa la momentul planificat; probleme bugetare (de exemplu: o activitate costă mai mult

decât s-a prevăzut) etc. În cazul unor probleme cu una dintre organizaţiile partenere,

managerul de proiect poate solicita instituţiei donatoare să fie de acord cu înlocuirea partenerului. Totuşi, este recomandat să încerce să evite această situaţie, în special când căutarea şi găsirea unui nou partener ar putea cauza o întârziere în executarea proiectului.

Contractul de finanţare cu instituţia donatoare cuprinde şi inforn1aţii bancare. De regulă, acestea sunt indicate într-o fişă de identificare financiară. Aici este menţionat şi contul unde instituţia donatoare va vira tranşele aferente derulării şi avansul, dacă finanţarea este astfel concepută. Orice modificare în datele de identificare a băncii coordonatorului de proiect (schimbarea băncii sau a adresei acesteia sau a contului) trebuie făcute cunoscute instituţiei donatoare.

De obicei, instituţia donatoare cere de la organizaţia-coordonator de proiect să deschidă conturi analitice distincte pentru derularea proiectului. Astfel, se vor evidenţia cheltuielile şi veniturile aferente proiectului. In afară de această procedură, care trebuie urmată de departamentul de contabilitate şi de evidenţele contabile obligatorii, este bine ca şi coordonatorul de proiect să ţină evidenţa financiară a proiectului cu derularea sa la zi, pe baza unui tabel pe care şi-l poate construi în Microsoft Excel, pornind de la modelul prezentat de instituţia donatoare.

Cu alte cuvinte el a permis managerului de proiect să verifice în orice moment ce sume din buget mai sunt disponibile pentru fiecare capitol.

Chiar şi în cazurile în care instituţia donatoare nu solicită în cadrul bugetului aprobat sau în cadrul raportărilor financiare evidenţierea modului de împărţire a bugetului între parteneri, este bine ca acesta să fie defalcat, chiar din momentul elaborării lui ..

Cu atât mai mult, în timpul derulării proiectului, este bine ca această evidenţă să fie ţinută defalcat, pentru a evita eventualele neînţelegeri între parteneri, neînţelegeri datorate modului de alocare şi cheltuire a fondurilor.

Referitor la unele schimbări în planul de activităţi, Ghidul pus la dispoziţie de instituţia donatoare poate specifica dacă aceste modificări sunt

212

Page 213: Master Politici Si Economia UE 2010

permise. De regulă, în cazul unor modificări minore, se poate realiza acest lucru prin înştiinţarea instituţiei donatoare, fără o solicitare de aprobare în prealabil.

213

Page 214: Master Politici Si Economia UE 2010

Exemplu: "Atunci când amendamentele nu afectează scopul de bază al

operaţiunii, iar impactul financiar este limitat la un transfer între capitolele de cheltuieli eligibile, într-un procent de l0%, beneficiarul poate aplica aceste modificări şi va informa Comisia fără întârziere. "

"În nici un caz, suma totală plătită de Comisie Beneficiarului nu va depăşi maximumul finanţării nerambursabile specificate în acord, chiar dacă costurile reale vor depăşi bugetul aprobat. "

Sursa: DG Enterprise. Grant Agreement - Grant Programme 2001. Annex II: General Terms and Conditions applicable to grant agreements of the European Communities / Acordul finanţărilor nerambursabile - Programul de fin an ţări nerambursabile 2001. Anexa a II-a:

Condiţiile şi termenii generali pentru acordurile de finanţare nerambursabilă ale Comunităţilor Europene/

Raportarea În responsabilitatea managerului intră şi adunarea tuturor informaţiilor

necesare raportării, elaborarea rapoartelor şi prezentarea tuturor documentelor instituţiei donatoare. El trebuie să urmărească tot ce este stipulat în contractul de finanţare încheiat între organizaţia-beneficiar şi instituţia donatoare.

Raportarea narativăÎn raportarea narativă, managerul de proiect (după ce a solicitat tuturor

partenerilor informaţiile necesare) descrie în detaliu toate activităţile ce au fost desfăşurate, precizează şi justifică eventualele abateri de la planul iniţial, evaluează nivelul şi calitatea îndeplinirii fiecărei activităţi.

Este important ca descrierea să fie plină de acurateţe. Raportarea narativă trebuie să fie însoţită de documente justificative.

Documentele justificative rămân, de regulă, în original la coordonatorul de proiect şi la parteneri (în funcţie de cine a desfăşurat activitatea sau subactivitatea respectivă), iar la instituţia donatoare se trimit copii ale acestora. In cazul în care documentele justificative pentru o activitate sau subactivitate sunt mult prea voluminoase (ca, de exemplu, în cazul unor studii când se pot chestiona sute sau chiar mii de entităţi) atunci în copie se pot trimite numai câteva exemplare. Documentele justificative în original vor fi puse la dispoziţia instituţiei donatoare, la solicitarea acesteia, pentru verificare, chiar şi după încheierea perioadei de finanţare, pe întreaga perioadă ce este menţionată în contractul / acordul de finanţare.

Un element foarte important în cadrul bugetului efectiv este rata de schimb la care se raportează cheltuiala. In multe cazuri rata nu este cea a

214

Page 215: Master Politici Si Economia UE 2010

băncii naţionale din ţara în care s-a efectuat cheltuiala. De exemplu, Comisia Europeană afişează pe Internet la adresa http://europa.eu.int/comm/budget/inforeuro/en/index.htm, rata de schimb între euro şi alte monede, care poate fi indicată în contractele de finanţare ca rată luată în calcul pentru 'raportarea financiară.

Când coordonatorul de proiect prezintă raportul financiar este important să se verifice cofinanţarea. Aceasta înseamnă că pentru fiecare categorie de cost trebuie să se verifice cât a fost cofinanţat şi dacă procentul este cel aprobat prin acordul de finanţare.

Rapoartele financiare, fie că sunt intermediare sau finale, trebuie însoţite de documente justificative (copii după facturi, chitanţe fiscale, bonuri de plată, buletine de schimb valutar, certificate de origine a mărfurilor etc).

Ca şi în cazul rapoartelor narative, de regulă, instituţia donatoare solicită copii ale documentelor, dar oricând în timpul derulării proiectului sau pe o perioadă specificată în contractul de finanţare, după încetarea finanţării, poate solicita consultarea acestor documente.

În cazul finanţărilor nerambursabile ale Comunităţilor Europene acest termen este de cinci ani de la încetarea contractului de finanţare.

215

Page 216: Master Politici Si Economia UE 2010

Anexa nr. 4

Tipuri de proiecte ce pot fi finanţate din fondurile comunitare în perioada 2007-2013

şi sumele aferente fiecărui domeniu în parte

1. Ce pot face acum potenţialii beneficiari de fonduri→ Activităţi de informare (folosind în special adresele web ale

instituţiilor cu atribuţii în domeniu - vezi anexa cu acestea). → Începerea şi menţinerea legăturii cu Autorităţile de Management

(AM) şi Organismele Intermediare (OI)→ Lecturarea listei cu tipurile de proiecte şi alegerea celui potrivit → Pregătirea echipei care va elabora proiectul şi va asigura

implementarea. → Începerea elaborării proiectului şi asigurarea coerenţei acestuia cu

planul de dezvoltare naţională, regională şi locală, inclusiv cu obiectivele U.E. → Întocmirea studiului de fezabilitate şi a proiectului tehnic cerute

prin Ghidul solicitantului. 2. Cum se pregăteşte un proiect

→ Încadrând cerinţele specifice programelor disponibile cu exigenţele locale şi ale domeniului abordat, pornind şi de la Ghidul de finanţare şi cel al solicitantului (tipurile de proiecte)

→ Desemnând o persoană competentă responsabilă de proiect şi antrenând un grup de colaboratori care să asigure elaborarea unui proiect eligibil

→ Acordând suficient timp Întocmirii proiectului, deoarece colectarea informaţiilor şi a documentelor este o activitate laborioasă

→ Analizând cu atenţie Ghidul solicitantului, lista tipurilor de proiecte, completarea corectă a cererii de finanţare, participând la şedinţele de clarificări organizat de finanţator

→ Propunând un proiect care să evidenţieze beneficiile economice şi sociale şi încadrarea acestuia în obiectivele priori tare comuni tare şi naţionale

→ Structurând costurile - beneficiile în mod echilibrat, o cofinanţare viabilă iar cheltuielile numai din categoriile celor eligibile (U.E. asigură până la 85% din totalul acestora, însă sunt neeligibile achiziţiile de terenuri a căror valoare depăşeşte 10% din total, T.V.A.ul recuperabil, dobânzile la creditele bancare ş.a.)

→ În cazul pierderii licitaţiei analizaţi care au fost punctele slabe pentru a le remedia şi elabora un nou proiect (perseveraţi, deci).

3. Etapele obţinerii finanţării şi implementării proiectului→ Lansarea apelului de proiecte de. către Autoritatea de

Management/Organismul Intermediar (în sem. Il 2007) → Procurarea Ghidului solicitantului (de finanţare) în curs de elaborare

216

Page 217: Master Politici Si Economia UE 2010

→ Elaborarea proiectului → Asigurarea cofinanţării pentru proiect → Completarea cererii de finanţare (formularului de cerere pentru

finanţare, a documentelor suport, a proiectului etc.) → Depunerea cerem de finanţare la Autoritatea de Management/

Organismul Intermediar → Evaluarea şi respectiv selecţia (licitaţia) cererii de finanţare la /

nivel regional sau naţional de către Autoritatea de Management / Organismul Intermediar (AM/OI)

→ Aprobarea dosarului de finanţare de către AM/OI → Semnarea contractului de finanţare cu beneficiarul → Implementarea proiectului (trebuiesc avute în vedere: respectarea

legislaţiei - inclusiv în domeniul ajutorului de stat şi al achiziţiilor publice, organizarea de licitaţii pentru aij1iziţia de bunuri şi servicii sau efectuarea de lucrări, selecţia contractorilor, semnarea contractelor şi realizarea lor, întocmirea şi trimiterea cererilor de plată către AM/OI, certificarea plăţii, efectuarea plăţii de către A.M./ Autoritatea de Plată etc.).

4. Tipurile de proiecte ce pot fi finanţate4.1. Pentru creşterea competitivităţii economice (694,40 milioane €)

Prin investiţii şi inovaţii în producţie, acces la credite şi finanţare, dezvoltarea antreprenoriatului etc.

→ Achiziţii de servicii calificate pentru implementarea standardelor europene → Înfiinţarea de fonduri locale pentru garantarea susţinerii

întreprinderilor → Dezvoltarea "incubatoarelor" de afaceri şi a infrastructurii specifice → Susţinerea întreprinderilor pentru investiţii → Consultanţă pentru elaborarea proiectelor şi a planurilor de afaceri,

precum şi oricărui tip de activitate a întreprinderilor (cooperare, investiţii, organizare, marketing, promovare, resurse umane etc.)

4.2. Creşterea eficientei activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare (470,40 mil.€)

→ Parteneriat cercetare dezvoltare între întreprinderi, institute de cercetare şi universităţi

→ Proiecte complexe de C.D. cu atragerea şi de specialişti străini → Dezvoltarea infrastructurii de C.D. (laboratoare, centre de excelenţă etc.) → Înfiinţarea unei reţele de centre de C.D. racordate la cele europene

şi internaţionale 4.3. Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (336,00 mil. €)

→ Accesul LM.M.-urilor la Internet şi servicii conexe → Construirea reţelelor broadland îu zonele defavorizate, inclusiv a unor telecentre pentru autorităţile locale şi accesul publicului .

217

Page 218: Master Politici Si Economia UE 2010

→ Conectarea unităţilor şcolare, a celor sanitare şi administraţiei publice la Internet şi dotarea cu calculatoare, realizarea unor sisteme informatice integrate (pentru tranzacţiile electronice)

→ Introducerea sistemelor infol111atice în derularea proceselor de producţie, în managementul afacerilor, în derularea licitaţiilor, securi zarea tranzacţiilor electronice etc.

4.4. Îmbunătăţirea eficienţei energetice (560,00 mil. €)→ Construirea de noi capacităţi de producţie, retehnologizarea,

modernizarea şi reabilitarea celor existente → Extinderea şi modernizarea reţelelor de distribuţie → Interconectarea reţelelor de transport a energiei electrice, a

petrolului şi gazelor cu reţelele europene → Valorificarea resurselor eoliene, hidroenergetice, solare, a biomasei

şi geotermale4.5. Dezvoltarea bazei turistice şi de afaceri (112,00 milo €)

→ Îmbunătăţirea imaginii României ca destinaţie turistică şi de afaceri → Dezvoltarea turismului internă prin crearea unor centre de

informare zona le a unei baze → Naţionale computerizată de informaţii turistice, promovarea

produselor turistice şi marketing specific 4.6. Asistenţă tehnică (67,20 mil. €)

→ Proiecte privind asistenţa necesară managementul ui implementării, monitorizării şi controlului celor din domeniul creşterii competitivităţii economiei.

→ Cele din domeniul comunicării, evaluării şi dezvoltării tehnologiei informaţiei

Beneficiari eligibili pentru proiectele de la 4.1.- 4.6.: (2.240,00 mil. €)→ Autorităţile publice locale → Alte autorităţi publice, unităţile de Învăţământ, cele sanitare de

asistenţă socială → Mediu de afaceri cu Întreprinderile sale (publice sau private) → ONG-uri active În domeniile respective → Comunităţile locale etc. 4.7. Sectorul transporturi de interes european (2.878,00 mil. €)→ Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere care se

încadrează în reţeaua prioritară şi de interes european→ idem a celei feroviare → idem a celei navale.

4.8. Sectorul transporturi de interes naţional (756,17 mil. €)→ Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare,

navale şi aeroportuare de interes naţional

218

Page 219: Master Politici Si Economia UE 2010

4.9. Sectorul transport feroviar de călători (115,99 mil. €)→ Modernizarea materialului rulant (vagoane) de cale ferată pentru călători.

4.10. Alte segmente ale sectorului transporturi (215,55 mil. €)→ Promovarea transportului inter modal → Îmbunătăţirea siguranţei traficului la toate tipurile de transport → Reducerea efectelor negative asupra mediului

4.11. Asistenţă tehnică (45,28 mil. €)→ Asistenţă pentru managementul, implementarea, monitorizarea şi

controlul proiectelor din transporturi → Pentru activitatea de informare şi publicitate Beneficiarii eligibili pentru proiectele de la 4. 7.- 4. 11. (4.010,99 mil. €)→ Instituţii guvernamentale din sectorul transporturi ~ Compania

Naţională a Căilor Ferate → Compania Naţională "Autostrăzi şi Drumuri Naţionale" → Administraţiile porturilor, apelor şi aeroporturilor

4.12. Mediu - extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă - apă uzată (2.440 mil. €)

→ Construcţia / modernizarea surselor de apă în vederea potabilizării → Construcţia / reabilitarea staţiilor de tratare / epurare a apelor → Extinderea / reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare → Construcţia / reabilitarea staţiilor de tratare a nămolului → Achiziţionarea de echipamente de măsurare şi de laborator.

4.13. Mediu - dezvoltarea sistemelor integrate de management aldeşeurilor şi reabilitarea siturilor poluate istoric (773 mil. €)

→ Construcţia de noi gropi (staţii) municipale pentru depozitarea deşeuri lor şi a staţiilor de transfer

→ Construcţia de staţii de sortare, reciclare şi compostare → Achiziţionarea şi instalarea unor sisteme de colectare selectivă a

deşeurilor, precum şi a unor vehicule speciale de transport a acestora → Construcţia unor facilităţi (dotări) adecvate pentru deşeuri le

periculoase (medicale, electrice, electronice ş.a.) sau cele prevăzute din demolări

→ Reabilitarea siturilor poluate istoric. 4.14. Îmbunătăţirea sistemelor de încălzire municipale care

să conducă şi la reducerea poluării (200 mil. €)→ Retehnologizarea instalaţiilor mari de ardere (a boilerelor şi

turbinelor) → Reducerea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi → Introducerea sistemelor de contorizare → Reabilitarea depozitelor de cenuşă şi a sistemelor de distribuţie a

apei şi căldurii

219

Page 220: Master Politici Si Economia UE 2010

4.15. Implementarea unor sisteme adecvate de managementpentru protecţia naturii( 150 mil. €)

→ Dezvoltarea capacităţii instituţionale, elaborarea de studii, introducerea inventarierii, monitorizării şi cartografierii moderne

→ Crearea şi implementarea planurilor de management pentru ariile protejate şi zonele incluse în reţeaua "Natura 2000"

4.16. Prevenirea riscurilor naturale în zonele vulnerabile (237 mil. €)→ Efectuarea lucrărilor de construcţie (îndiguire ş.a.) pentru

prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor acestora → Elaborarea unor hărţi de pericol de risc a inundaţiilor→ Reabilitarea litoralului Mării Negre afectat de eroziune

4.17. Asistenţă tehnică pentru mediu (160 mii. €)→ Asistenţă pentru managementul, implementarea, monitorizarea şi

controlul proiectelor de mediu → Informarea şi publicitatea în domeniu. Beneficiarii eligibili de proiectele prezenta te la punctele 4.12 - 4.17

(3.960 mil. €)→ Autorităţile publice centrale şi locale → Partenerii din sectorul privat → Institutele de cercetare şi proiectare din domeniul mediului → ONG - urile din sectorul protecţiei mediului.

4.18. Educaţia şi formarea profesională in sprijinul creşteriieconomice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere (840 mil. €)

→ Îmbunătăţirea calităţii pentru a răspunde exigenţelor unei societăţi şi economii bazată pe cunoaştere, cerinţelor pieţei muncii, formării continue (care să permită reconversia profesională) etc.

→ Proiectele trebuie să vizeze teme ca: folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicării, a noilor tehnici şi

metode de predare, a sistemului de credite transferabile, a învăţământului la distanţă, o educaţie universitară bazată pe calitate (confirmată de piaţa muncii), dezvoltarea educaţiei antreprenoriale şi de afaceri, a aptitudinilor sociale şi civice, a învăţării individuale, sprijinirea celor dotaţi etc.

promovarea parteneriatului între unităţi, institute de cercetare şi întreprinderi

elaborarea de studii, analize şi cercetări în domeniul educaţiei, în special pentru susţinerea formării profesionale continue

dezvoltarea ofertei de studii post-licenţă (masterat, doctorat) programe integrate de reconversie profesională pregătirea profesorilor şi formatorilor în concordanţă cu

cerinţele europene.

220

Page 221: Master Politici Si Economia UE 2010

4.19. Conectarea învăţământului pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii (730 mil. €)

→ Programe / scheme de învăţare bazate pe muncă pentru elevi şi studenţi. → Parteneriate între şcoli, universităţi şi întreprinderi → Programe pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii sau

universităţii, programe de tip "şcoală după şcoală", "a 2-a şansă" ş.a. → Orientare şi consiliere pentru tranziţia de la şcoală / universitate la

viaţa activă → Diversificarea programelor formării profesionale continue

(conţinut, metode, instrumente) care să răspundă necesităţilor beneficiarilor → Creşterea rolului formării profesionale la locul de muncă → Subvenţii şi stimulente pentru formarea profesională continuă

4.20. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor (425 milo €)

→ Promovarea culturii antreprenoriale (conştientizarea importanţei, formarea unei atitudini pozitive, dezvoltarea serviciilor de sprijin, inclusiv pentru demararea unei afaceri

→ Sprijinirea (cunoştinţe, asistenţă) angajaţilor din zonele afectate de restructurare

→ Îmbunătăţirea capacităţii de a furniza informaţii de interes public, de a consilia şi de a sprijini iniţiativele civice

→ Activarea comunităţilor locale în viaţa publică, monitorizarea acestora participarea la procesul decizional a partenerilor sociali etc.

4.21. Modernizarea serviciului (instituţiilor) public de ocupare a forţei de muncă: ANOFM şi AJOFM (55 mil. € )

→ Întărirea capacităţii de furnizare a serviciilor de ocupare → Pregătirea personalului acestor agenţii (Agenţia Naţională a

Ocupării Forţei de Muncă - ANOFM şi respectiv cele judeţene) 4.22. Promovarea unor măsuri active de ocupare a forţei de muncă

(200 mil. €)→ dezvoltarea şi implementarea unor programe active de ocupare (de

creare a unor noi locuri de muncă) de implicare a persoanelor în căutare de lucru în activităţi publice ş.a.)

→ Dezvoltarea „parteneriatelor pentru ocuparea deplină” la nivel naţional, regional, local şi sectorial

→ Programe speciale pentru mediul rural în vederea reducerii agriculturii de subzistenţă.

4.23. Promovarea incluziunii sociale (582 mil. €)→ Dezvoltarea instrumentelor şi mecanismelor specifice acestui concept → Promovarea ocupabilităţii şi a stabilităţii persoanelor slab calificate, a

celor cu dizabilităţi şi a celor supuse riscului de excluziune socială

221

Page 222: Master Politici Si Economia UE 2010

→ Promovarea de parteneriate între toţi actorii sociali (public, privat, sindicate, ONG - uri ş.a.) pentru găsirea de soluţii

→ Dezvoltarea şi promovarea serviciilor de informare, consiliere şi pregătire peste grupurile vulnerabile

→ Rezolvarea unor probleme ca: îngrijirea copiilor şi a altor membri dependenţi de familie în timpul zilei, formarea profesională a celor din sistem, creşterea accesului la educaţie, sprijinirea femeilor în cariera profesională şi cea de familie, combaterea şomajului etc.)

4.24. Asistenţă tehnică (118 mil. €)→ Implementarea, managementul şi evaluarea activităţilor de

pregătire profesională → Promovarea şi comunicarea în acest domeniu.

Beneficiarii eligibili pentru proiectele din domeniulpregătirii profesionale (3.050 mil. €)

→ Autorităţile publice locale → Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (A.J.O.F.M.) → Instituţiile de învăţământ profesional, gimnazial, liceal şi universitar → Partenerii din sectorul privat → Institutele Naţionale din domeniul muncii, formării profesionale şi

protecţiei sociale→ Asociaţiile oamenilor de afaceri→ O.N.G.- urile→ Inspectoratele Şcolare Judeţene→ Instituţiile din domeniul educaţiei

4.25. Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport (818,75 mil. €)

→ Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene şi a celei loca le din mediu urban

→ Construcţia, reabilitarea sau modernizarea şoselelor de centură → Reabilitarea şi modernizarea aeroporturilor de interes regional

4.26. Îmbunătăţirea infrastructurii sociale la nivel regional şi local (654,98 mil. €)

→ Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea infrastructurii serviciilor de sănătate (ambulatorii, spitale regionale etc.)

→ Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea infrastructurii sociale ( centre multifuncţionale), a celei de siguranţă publică şi a celei educaţionale preuniversitare.

4. 27. Consolidarea mediului de afaceri regional şi local (655,00 mil. €)→ Dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor specifice fiecărei regiuni → Reabilitarea siturilor (zonelor) industriale şi sprijinirea micro -

întreprinderilor

222

Page 223: Master Politici Si Economia UE 2010

4.28. Dezvoltarea turismului regional şi local (491,21 mil. €)→ Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural cu

potenţial turistic (centrele cultural-istorice vechi, obiectivele din patrimoniu UNESCO etc.)

→ Construirea infrastructurii necesare valorificării frumuseţilor naturale (drumuri, trasee turistice, adăposturi etc.)

→ Valorificarea potenţialului turistic montan prin construirea infrastructurii necesare

→ Reabilitarea staţiunilor turistice şi balneoclimaterice prin programe integrate4.29. Dezvoltarea urbană durabilă (556, 75 mil. €)

→ Reabilitarea mediului urban deja construit, inclusiv a sistemului de transport → Sprijinirea anteprenoriatului local şi incluziunii sociale

4.30. Asistenţă tehnică (98,25 mil. €)→ Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi

locale Beneficiari eligibili pentru proiectele din domeniul infrastructurii

regionale şi locale (3.274,94 mil. €)→ Autorităţile publice locale → Alte autorităţi publice din domeniul sanitar, asistenţă socială,

transporturi, turism ş.a. → Mediul de afaceri cu instituţiile aferente → Sectorul privat → ONG-urile din domeniile respective → Comunităţile locale.

4.31. Întărirea intervenţiilor de politici publice în administraţia centrală (103,60 mil. €)

→ Dezvoltarea capacităţii de a manageria reformele şi de a elabora politici publice (strategii şi planuri de acţiuni concrete)

→ Implementarea reformei administraţiei publice, monitorizarea şi evaluarea programelor

4.32. Îmbunătăţirea performanţei în administraţia publică locală (74,00 mil. €)

→ Întărirea capacităţii de a avea un management strategic mai ales, în informarea acestei administraţii, de a raţionaliza (eficientiza) serviciile publice, de a monitoriza şi evalua rezultatele, inclusiv în materie de resurse umane

→ Efectuarea de studii şi cercetări în acest domeniu, acordarea de asistenţă şi consultanţă, introducerea unui sistem de clasificare pentru serviciile publice, a unui audit intern şi independent asupra rezultatelor, continuarea experienţei „ghişeului unic”, îmbunătăţirea comunicării administraţiei - cetăţean, organizarea unor programe de specializare,

223

Page 224: Master Politici Si Economia UE 2010

îmbunătăţirea sistemului culegerii de date şi a instrumentelor de raportare, generalizarea folosirii sistemelor informatice etc.

4.33. Asistenţă tehnică (7,40 mil. €)→ Asistenţă tehnică pentru managementul din administraţia publică

centrală şi locală, inclusiv pentru pregătirea viitorului program de asistenţă financiară din partea U.E.

→ Sprijinirea strategiei de comunicare în domeniu. Beneficiarii eligibili pentru proiecte de la 4.31-4.33 (185,00 mil. €) sunt:→ Autorităţile publice centrale şi locale.

4.34. Implementarea instrumentelor structurale şi coordonarea programelor (73,00 mil. €)

→ Asigurarea unei implementări şi absorbţii eficiente a fondurilor prin crearea unei capacităţii administrative adecvate

→ Pregătirea viitoarelor intervenţii a fondurilor (instrumentelor) structurale şi de coeziune.

4.35. Asigurarea unei bune operări a sistemului informatic unic de management a fondurilor (SMIS) –(47 mil. €)

→ Elaborarea de studii şi analize privind SMIS şi dezvoltările viitoare ale sistemului → Elaborarea unor ghiduri de proceduri a unor noi versiuni a

transferului de date, a sistemului de întreţinere, a pregătirii personalului, organizarea unor acţiuni de prezentare, dotarea cu aparatură necesară (servere, hard-disk-uri, echipamente I.T. şi de telecomunicaţii)

4.36. Realizarea unei publicităţi corespunzătoare instrumentelor structurale şi conştientizarea publicului cu privire la importanţa cadrului naţional strategic de referinţă (elaborat împreună cu specialiştii U.E. în baza Planului Naţional de Dezvoltare, 30 mil. €

→ Organizarea de seminarii şi conferinţe privind fondurile structurale, implementarea şi monitorizarea acestora

→ Publicarea de materiale informative / broşuri, dosare, C.D.-uri, pliante, studii etc. → Organizarea unor sondaje de opinie, a unor campanii de / informare

în mas-media, înfiinţarea unui centru, crearea unei pagini de internet etc. Beneficiarii eligibili la proiectele de la 4.34-4.36 (150 mil. €)

→ Instituţiile implicate în administrarea fondurilor şi instrumentelor structurale → Organizaţiile partenere la implementare.

4.37. Cooperarea transfrontalieră la graniţele interne ale U.E. (România - Bulgaria, România - Ungaria), transnaţională (Spaţiul Sud-Est

European) şi interregional (394 mii. €) Activităţi care vizează dezvoltarea durabilă a teritoriului → Încurajarea activităţilor comune de protecţie şi gestiune a

resurselor naturale şi cultura le, prevenirea calamităţilor

224

Page 225: Master Politici Si Economia UE 2010

→ Întărirea legăturilor dintre zonele urbane şi rurală reducerea izolării prin îmbunătăţirea infrastructurii şi utilizarea în comun a acesteia inclusiv în domeniile sănătăţii, culturii, educaţiei şi turismului

Promovarea bunelor relaţii între vecini:→ Cooperarea în domeniul legislativ şi administrativ, în asigurarea

egalităţii de şanse, în pregătirea profesională, în creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă etc.

Beneficiari eligibili (394 mil. €) → Autorităţile publice regionale şi locale → ONG-urile → Structurile de dezvoltare 4.38. Cooperarea transfrontalieră la graniţele externe ale U.E. (262 mil.

€)din care: → România + Ucraina + Moldova = 126 mil. € → Ungaria + Slovacia + România + Ucraina = 68 mil. €→ Zona Mării Negre = 17 mil. €→ România + Serbia = 51 mil. €

Domenii şi tipuri de proiecte:Promovarea dezvoltării economico-sociale → Reformarea şi construcţia instituţională, întărirea identităţii

regionale, promovarea turismului şi investiţiilor, dezvoltarea muncii transfrontaliere

→ Dezvoltarea locală şi regională, inclusiv prin sprijinirea IMM-urilor şi a mediului de afaceri

Abordarea şi a altor aspecte ale cooperării→ Protecţia mediului şi a patrimoniului natural, managementul

deşeurilor şi a resurselor naturale, pregătirea pentru situaţii de urgenţă, prevenirea bolilor transmisibile, lupta împotriva crimei organizate, a migraţiei ilegale şi contrabandei.

Asigurarea unor graniţe eficiente→ Cooperarea pentru asigurarea unui management eficient al graniţei

şi procedurilor vamale → Creşterea transparenţei şi eficienţei controlului la frontieră,

înlăturarea birocraţiei şi îmbunătăţirea dotării. Promovarea unei activităţi "people to people"

→ Sprijinirea comunităţilor locale şi societăţii civile → Promovarea acţiunilor educative şi a schimburilor culturale → Cooperarea în domeniul social

Beneficiari eligibili (262 mil. €) → Autorităţile regionale şi locale ~ ONG-urile

225

Page 226: Master Politici Si Economia UE 2010

→ Structurile de dezvoltare → Organismele (instituţiile) specializate → Reprezentanţii naţionali Ia nivel regional

226

Page 227: Master Politici Si Economia UE 2010

4.39. Dezvoltarea rurală→ Obiective:

creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier - 3,3 mild. € îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural 1,8 mild. € ameliorarea condiţiilor de viaţă în mediul rural şi diversificarea

economiei - 2,2 mild. € acţiuni de tipul "Leader" - 188 mil. €

→ Tipuri de proiecte acţiuni de creştere a randamentelor agricole şi de valorificare

mai eficientă a fondului forestier investiţii în infrastructura rurală, respectiv: construcţia şi

modernizarea drumurilor locale, alimentarea cu apă, canalizarea şi staţii de epurare

amenajarea centrului civic comunal pentru construirea şi amenajarea unei pieţe-târg, a unui parc şi locuri de recreere şi de parcare, a unor alei pietonale, renovarea construcţiilor valoroase, în servicii culturale şi promovarea turismului etc.

elaborarea de cercetări / studii zonale de strategii integrate de dezvoltare locală

proiecte de cooperare şi construirea grupurilor de acţiune locală etc. Beneficiari eligibili (7,5 mild. €)

Proprietarii agricoli şi de păduri, angajaţii din agricultură şi industria alimentară, reprezentanţi ai asociaţiilor de proprietari, IMM - urile şi micro-întreprinderile

→ Consiliile locale comunale şi/sau Asociaţiile acestora → Comunităţile locale, publice sau private → Grupurile de acţiune locală.

4.40. Piscicultura→ Obiective:

Adaptarea flotei de pescuit la exigenţele comunitare (20,7 mil. €) Dezvoltarea durabilă a pisciculturii (în apele interioare) prin

marketing, procesare şi comercializare corespunzătoare (l03,5 miI. €) Măsuri de interes colectiv (51,8 mil. €) Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti (20,7 miI. €) Asistenţă tehnică (10,4 mil. €)

→ Tipuri de proiecte o modernizarea flotei de pescuit o dezvoltarea, extinderea şi modernizarea sectorului piscicol o măsuri de protecţia mediului în domeniu o implementarea măsurilor sanitar-veterinare menite să asigure

siguranţa alimentară, inclusiv în interiorul unităţilor piscicole

227

Page 228: Master Politici Si Economia UE 2010

o investiţii în echipamente şi infrastructuri pentru comercializarea peştelui (spaţii de licitaţie) pieţe en-gross, depozite, tratamentul deşeurilor etc.)

o implementarea sistemului informaţional În acest domeniu o instruirea grupurilor de pescari/producători o studii de piaţă, companii de promovare, politici de calitate

etc. o investiţii pentru dezvoltarea eco-turismului o crearea de locuri de muncă adiacente sectorului pescăresc o constituirea de grupuri locale, proiecte pilot etc. o asistenţă tehnică în domeniu.

Beneficiari eligibili (207,1 mil. €)→ Pescării, proprietarii navelor de pescuit comercial, fermele private

micro, mici şi medii din acest domeniu, grupările de întreprinderi, asociaţii sau organizaţii de producători

→ Organismele publice sau semi - publice cu implicare efectivă → ONG - uri, agenţi economici, consilii locale, primării → Reprezentanţii producătorilor → Institutele de cercetare

RECAPITULARE (domenii şi fonduri) creşterea competitivităţii economice = 694,40 mil. € creşterea eficienţei activităţii de cercetare dezvoltare şi inovare = 470,40 mil. € tehnologia informaţiei şi IT = 336,00 mil. € îmbunătăţirea eficienţei energetice = 560,00 mil. € dezvoltarea bazei turistice şi de afaceri = 112,00 mil. € asistenţă tehnică = 64,20 mil. € transporturi de interes european = 4.010,99 mil. € protecţia mediului = 3.969,00 mil. € educaţie şi ocuparea forţei de muncă = 3.050,00 mil. € infrastructura regională = 3.275,00 mil. € îmbunătăţirea administraţiei publice = 185,00 mil. € asistenţă pentru implementarea instrumentelor structurale = 150,00 mil. € cooperarea transfrontalieră, transnaţională şi interregională = 394,00 mil. € cooperarea transfrontalieră la graniţele extreme = 262,00 mil. € dezvoltarea rurală = 7.500,00 mil. € piscicultura = 204,10 mil. €

Total 25.243,09Sursa: fostul Minister al Integrării Europene

(actualmente Departament al Afacerilor Europene în cadrul Guvernului).

228

Page 229: Master Politici Si Economia UE 2010

BIBLIOGRAFIE

1. Ciochină Iuliana Marile puteri şi forţe în economia mondială, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 1998

2. Doherty Gillian, Claybourne Anna, Davidson Susanna

Enciclopedie de geografie a lumii, Ed. Aquila, Bucureşti, 2005

3. Marin Ion,Marin Marian

Europa – geografie regională, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005

4. Niţă Ion Economia ţărilor Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007

5. Niţă Ion Comerţul internaţional contemporan, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2005

6. Lungu Marius Statele lumii – antologie, Ed. Steaua Nordului, Constanţa, 2004

7. Dumitrescu Sterian,Puiu Ovidiu,Marin George

Economie mondială, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008

8. Dumitrescu Sterian, Niţă Ion, Ciochină Iuliana

Guvernanţa Europeană – Uniunea Europeană, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2008

9. Dăianu Daniel, Vrânceanu Radu

România şi Uniunea Europeană, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

10. Miron Dumitru Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul, Bucureşti 2002

11. Diaconescu Mirela Asocierea României la Uniunea Europeană – implicaţii economice şi comerciale, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

12. Ţinca Ovidiu Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 200513. Prisecaru Petre Politici comune ale Uniunii Europene, Ed.

Economică, Bucureşti, 200414. Banca Mondială

(The World Bank)World Development Indicators, Washington, 2009

15. Centrul de Informare a Comisiei Europene la Bucureşti

- Aderarea României la Uniunea Europeană, Capitolele de negociere – Bucureşti, 2002-2004- Primii paşi în elaborarea şi derularea cu succes a unui proiect – Bucureşti, 2002- Fişe de sector la toate capitolele de negociere

16. Centrul de Informare al UE în România

Statele membre ale UE, octombrie 2004

17. Commission Européenne

L’Union Européenne – un acteur économique majeur sur la scêne mondiale, Bruxelles, 2005

229

Page 230: Master Politici Si Economia UE 2010

18. Commission Européenne

L’ Europe des quiuze – chiffre clés, Bruxelles, 2000

19. Communantés européennes

Un acteur mondial – les relations extérieurs de l’UE, Bruxelles, 2004

20. Communantés européennes

L’Union Européenne et le commerce mondial, Bruxelles, 1999

21. Communantés européennes

Quelles sont les relations de l’UE avec le reste du monde, Bruxelles, 1998

22. European Commission

Economic Forecasts Spring, 2006

23. EUROSTAT L’Europe en quelques chiffres, annuaire, 2005-2008

24. Fondul Monetar Internaţional

International Financial Statistics, 2005

25. Institutul de Economie Mondială

Conjunctura economiei mondiale, Bucureşti, 2009

26. Institutul European din România

Evaluarea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu aquis-ul comunitar, pe capitole de negociere, Bucureşti, 2004

27. Institutul European din România

Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării României la U.E., Bucureşti, 2004

28. Institutul European din România

Managementul ciclului de proiect, Manual, Bucureşti, 2003

29. Institutul Naţional de Statistică

Anuarul statistic al României, 2005, 2008

30. Institutul Naţional de Statistică

Anuarul de comerţ exterior al României, 2005, 2009

31. Ministerul Integrării Europene (actualul Departament al Afacerilor Europene

– D.A.E.)

Documentele de poziţie la cele 30 de capitole de negociere, Bucureşti (2000-2004)

32. Ministerul Integrării Europene (D.A.E.)

ABC-ul fondurilor structurale – pentru administraţia publică locală, Bucureşti 2006

33. ONU World Development Indicators, 200834. ONU World Statistics Pocketbook, 2001-200835. ONU Economic Survey of Europe, 2005, 200836. ONU World Development Report , 200837. ONUDI Industrial Development Report, 200538. UNCTAD Manuel de Statistiques de la CNUCED,

2004-200839. UNCTAD Trade and development report, 200840. UNCTAD World Investment Report, 2005-2008

230

Page 231: Master Politici Si Economia UE 2010

41. UNIDO International yearbook of industrial statistics, 200742. *** „Tratatul de aderare a României la UE”, Monitorul

Oficial Nr. 465/1 iunie 200543. *** Tratatul de la Lisabona – în Jurnalul Oficial al U.E.

nr. C115 / 9 mai 200844. *** Jurnalul afacerilor, 2005-200945. *** Tribuna economică, 2005-200946. *** www.onuinfo.ro/resurse/47. *** Dicţionar enciclopedic, Ed. Enciclopedică,

Bucureşti, 1993-2006

231