Masca de Fier

7/29/2019 Masca de Fier

http://slidepdf.com/reader/full/masca-de-fier 1/51

Alexandre DumasAlexandre Dumas —— Masca de fier

ALEXANDRE DUMAS

Capitolul I Taina cea mare

Paris, în 1638.Palatul regelui Ludovic al XIII-lea era în mare fierbere. Slugile alergau de colo pân colo,ă iar curtenii se strânseser în sala cea mare a tronului, comentând evenimentul urm rit deă ă întreaga Fran : Regele aştepta primul moştenitor.ţă

În mijlocul miniştrilor şi curtenilor, care discutau pe şoptite, îşi f cu intrarea Cardinalulă Mazarin, întov r şit de nelipsitul s u aprod, vicleanul Fouquet. Noii intra i îşi croir drumă ă ă ţ ă printre cei prezen i, care se aplecar adânc în fa a marelui Cardinal, în mâinile c ruia erauţ ă ţ ă destinele tuturor. Ludovic al XIII-lea fiind prea slab s i se împotriveasc , Mazarin îl f cea să ă ă ă ac ioneze cu planurile şi interesele lui.ţ

Când ajunser la locul rezervat Cardinalului, Fouquet se scotoci cu febrilitate prină buzunare şi scoase o cutie mic de pastile, bomboanele favorite ale Cardinalului, pe care oă

întinse st pânului s u.ă ă— Pastilele, Eminen , zise el.ţă— Î i mul umesc, Fouquet. Eşti foarte atent. Cardinalul se servi şi apoi readuse discu iaţ ţ ţ

asupra subiectului curent.— E o zi mare pentru Fran a. Fouquet se înclin linguşitor şi replic :ţ ă ă— Dac Majestatea sa va avea un fiu... fiul va avea nevoie de un preceptor...ăRestul nu fu necesar s mai spun , c ci Mazarin se uit la el cu un surâs cu multe în eă ă ă ă ţ -

lesuri şi-i spuse:— Eşti ambi ios, Fouquet.ţ— Singura mea ambi ie este s servesc Fran a, replic aprodul, înclinându-se adânc.ţ ă ţ ă

Discu ia lor fu întrerupt de apari ia şambelanului, care anun în mijlocul forfotei ce seţ ă ţ ţă produsese:— Majestatea Sa Regele!

1



Masca de fier

Ludovic al XIII-lea îşi f cu, gr bit, intrarea şi se îndrept spre Cardinal, în vreme ceă ă ă grupul curtenilor se strânse în jurul s u, Colbert şi D'Artagnan fiind cei din imediata luiă apropiere.

— Mai trebuie s aştept m mult?, întreb el pe Cardinal, ner bd tor.ă ă ă ă ăMazarin îl privi zâmbind şi-i r spunse calm:ă— Acest lucru cere r bdare... chiar şi de la un rege.ă— Astfel m încurajezi? replic regele amuzat. Suveranul se întoarse apoi spre D'Artagă ă -

nan, c pitanul muşchetarilor s i şi zise:ă ă— D'Artagnan, î i aminteşti b t lia cu austriecii?ţ ă ă— Da, Sire. Foarte bine.— Am fost mai curajos, atunci.Uşa din fundul s lii se deschise. Printre curteni, îşi f cu drum moaşa, cu obrajii îmbujoă ă -

ra i şi se îndrept spre rege.ţ ă— Majestate... e b iat... O frumuse e de b iat! spuse ea cu grab .ă ţ ă ă— Un b iat! exclam Ludovic, în culmea fericirii alergând spre odaia l uzei.ă ă ăCâteva minute mai târziu, ap ru în balconul palatului, inând Delfinulă ţ ― moştenitorul

tronului ― în bra e, având pe Cardinal în dreapta sa.ţApari ia aceasta fu primit cu aclama ii de mul imea strâns în jurul palatului, careţ ă ţ ţ ă aştepta cu ner bdare fericitul deznod mânt.ă ă

Cardinalul f cu un semn spre mul ime şi în mijlocul liniştii care se aşternu peste miileă ţ de oameni spuse:

— Atotputernicul, în ne rmurita lui bun tate, a binecuvântat unirea Majest ii saleţă ă ăţ Regelui cu iubita noastr Regin , d ruindu-le lor şi vou ... un fiu.ă ă ă ă

Cardinalul lu nou-n scutul din mâna regelui şi ar tându-l mul imii ad ug :ă ă ă ţ ă ă— Acesta este moştenitorul tronului Fran ei!ţ în timp ce, în strad , ova iile nu se mai terminau, în odaia l uzei, doctorul se întoarseă ţ ă

de la patul reginei şi se adres moaşei:ă

— Cheam -l pe rege!ăDe afar se auzeau murmurele mul imii, care p trundeau atenuate, pân în alcovulă ţ ă ă

reginei.— Nu se poate! Ascult ! spuse moaşa.ă— Atunci pe Colbert. El va g si o solu ie.ă ţMoaşa fugi afar din odaie şi p trunse în larga anticamer , unde îl g si pe Fouquet,ă ă ă ă

stând la uş , în spatele curtenilor şi muşchetarilor, care erau întorşi to i cu fa a spre balcon.ă ţ ţPrad unei mari surescit ri, moaşa se apropie de Fouquet şi-l întreab într-un suflet:ă ă ă— Unde este domnul Colbert?— Pe balcon.Agita ia moaşei deştept aten ia lui Fouquet, care se repezi afar din odaie şi ascultândţ ă ţ ă

la uşă ― o auzi pe regin ipând. F r s ezite, deschise uşa şi p trunse în camera reginei,ă ţ ă ă ă ă neanun at. Dintr-o privire, îl v zu pe medic la patul l uzei, întors cu spatele spre uş şi seţ ă ă ă strecur în dosul unui scrin, în aşa fel s nu poat fi observat de nimeni. Câteva clipe maiă ă ă târziu, îşi f cur apari ia Colbert şi moaşa. Primul se adres în grab medicului:ă ă ţ ă ă

— Ce s-a întâmplat, doctore?— Regina a mai n scut un copil.ă— Înc un b iat? repet ministrul însp imântat.ă ă ă ă— Da. Tot un b iat... E un geam n. Colbert murmur :ă ă ă— Un alt fiu...— S -l duc regelui? întreb moaşa.ă ă

— Nu se poate! şopti Colbert. Apoi se adres medicului:ă— Cine ştie despre aceasta?— Numai moaşa şi eu, r spunse medicul mirat.ă— Nu trebuie s mai afle nimeni, ad ug ministrul şi se îndrept spre patul reginei.ă ă ă ă

2



Alexandre DumasAlexandre Dumas

— Mi-l lua i şi pe acesta? întreb l uza, într-o şoapt .ţ ă ă ă— Şti i prea bine c fiii Majest ii Voastre apar in Fran ei, r spunse Colbert.ţ ă ăţ ţ ţ ăF cu, apoi, câ iva paşi de la patul reginei şi se adres medicului şi moaşei:ă ţ ă— Veni i cu mine!ţ— Dar Majestatea Sa?... începu s spun doctorul.ă ă— Voi r spunde eu în locul reginei, îl întrerupse Colbert.ăMinistrul, cu copilul în bra e, ap s pe un mecanism secret şi se deschise o uş , prinţ ă ă ă

care p trunser într-alt odaie.ă ă ăFouquet care fusese martor la toat aceast scen , ieşi din ascunz toarea lui, ap s şiă ă ă ă ă ă

el pe mecanism, aşa cum îl v zuse f când pe Colbert şi deschise şi el uşa secret , pentru aă ă ă intra în odaia al turat .ă ă

De îndat ce fu posibil, regele fu chemat în odaia în care Colbert dusese geam nul. Suă ă -veranul veni în grab înso it de d'Artagnan şi întreb :ă ţ ă

— Ce s-a întâmplat?— E de datoria mea s prezint Majest ii Voastre pe al doilea fiu. Soarta a h r zită ăţ ă ă

Fran ei doi Delfini.ţSuveranul se trânti pe un scaun.

— Doi fii, doi moştenitori ai tronului!— Nu poate exista decât un Delfin, interveni Colbert.— Pentru un alt tat doi gemeni este o binecuvântare... Pentru mine va fi un blestem,ă

spuse regele.— Mai r u, Sire! B ie i gemeni poate însemna r zboi civil... ur şi lupt între fra i. Viă ă ţ ă ă ă ţ -

itorul Fran ei atârn de t ria Majest ii Voastre de a fi rege, nu tat . Numai un singur fiuţ ă ă ăţ ă poate domni.

— Nu-l pot osândi pe propriul meu fiu la moarte, Colbert!...— Nici nu este necesar. Îndep rta i-l de aici. Nu trebuie s ştie nimeni... nici m car el,ă ţ ă ă

ad ug ministrul ar tând spre copil.ă ă ă— Exist un om c ruia s -i pot încredin a aceast tain ?ă ă ă ţ ă ă

— Da. Sire, un singur om... d'Artagnan.— D'Artagnan!, exclam regele. S -mi pierd şi fiul şi pe cel mai bun prieten?ă ă— E şi prietenul meu, spuse Colbert. Da i-i lui copilul. Trimite i-l în Gasconia. Îng dui i-iţ ţ ă ţ

s creasc b iatul ca pe copilul lui şi Fran a va fi salvat .ă ă ă ţ ăSuveranul strânse copilul la piept şi îl s rut . Apoi se adres lui d'Artagnan, care împiă ă ă -

etrise în spatele lui:— De câte ori am luptat împreun pentru Fran a? De câte ori ai ap rat via a regelui?ă ţ ă ţ

D'Artagnan, faci asta pentru mine?C pitanul muşchetarilor, înduioşat de încrederea Suveranului s u, se mul umi să ă ţ ă

r spund cu demnitate:ă ă

— Sunt soldat, Sire.Regele trecu copilul în bra ele lui d'Artagnan şi se adres lui Colbert:ţ ă— D -i cai şi... tot ce-i trebuie, întorcându-se spre c pitanul s u, relu :ă ă ă ă— Îmi vei lipsi.Se aplec asupra copilului, îl s rut iar şi şi spuse:ă ă ă ă— Pleac acum!ăD'Artagnan se îndrept spre ieşire. În pragul uşii, se opri şi, întorcându-se spre rege,ă

zise:— Dac m va întreba vreodat numele tat lui s u?ă ă ă ă ă— Spune-i c tat l lui a dat totul pentru Fran a. Boteaz -l Filip.ă ă ţ ăD'Artagnan ieşi, în timp ce regele şi Colbert se îndreptar spre uşa secret , unde suveră ă -

anul se opri.— Dar medicul... moaşa?, întreb Ludovic.ă— Nici o grij , Sire... Sunt oameni care nu vor vorbi niciodat despre aceasta.ă ă

3



Masca de fier

În momentul în care ieşir îşi f cu apari ia Fouquet. Acesta se uit la leag nul copiluluiă ă ţ ă ă şi zâmbi misterios. În sfârşit, g sise ocazia cea mare pentru realizarea planurilor lui amă -bi ioase.ţ

Capitolul II Uneltirile lui Fouquet

Ludovic, primul dintre gemeni, fu încoronat rege al Fran ei, la vârsta de cinci ani. Luţ -dovic XIV, educat la şcoala lui Fouquet şi complet uitat de o mam a c rei pasiune pentruă ă cardinalul Mazarin o împinsese pân la contractarea unei c s torii secrete, nu deveniseă ă ă ceea ce sperase Fran a de la tân rul Delfin. Ca fizic, Ludovic era dotat cu toate acele calit iţ ă ăţ care fac pe perfectul gentilom. Avea ochii frumoşi, str lucitori, dar şi t ioşi totodat . Cuă ă ă -loarea lor era albastr , de un albastru pur ca azurul.ă

Dar nici cei mai abili fizionomişti, nici cercet torii de suflete, n-ar fi fost capabili să ă reziste privirii lui şi mai pu in s ghiceasc tot ce se ascundea în sufletul s u. Aceşti ochiţ ă ă ă erau ca albastrul valurilor Mediteranei, care sunt o imens oglind , dar totodat şi un abisă ă ă pentru atâtea vapoare.

Regele era mic de talie, abia avea cinci picioare şi dou palme, dar tinere ea f cea să ţ ă ă treac neobservat acest defect, r scump rat de altfel de o mare noble e în toate gesturileă ă ă ţ sale şi de o oarecare agerime în exerci iile corporale. Bineîn eles era Regele, ceea ce nu eraţ ţ pu in lucru în vremea aceea de respect şi devotament tradi ionale. Ludovic era de o mânţ ţ -drie mai mult decât boln vicioas .ă ă

Se povestea c , la o recep ie, furia lui nu cunoscuse margini, constatând c pentru el,ă ţ ă

mama lui, prin ul de Orleans unchiul s u şi cardinalul Mazarin fuseser rezervate scaune deţ ă ă aceeaşi în l ime.ă ţGuvernatorul oraşului fu destituit iar regele nu se aşez pe scaun, în tot cursul reă -

cep iei, obligând şi pe ceilal i demnitari s stea în picioare. Afemeiat pân în m duvaţ ţ ă ă ă oaselor, el cunoscuse prea devreme favorurile femeilor, dornice s se impun în ochii chiară ă ai unui rege-copil.

Dup o scandaloas poveste de dragoste cu nepoata cardinalului Mazarin, Ludovic XIVă ă ridicase la rangul de favorit pe o domnişoar de la Vallière fost d-r de onoare a m tuşiiă ă ă ă ă sale, ducesa de Orleans. Nici nu împlinise 21 ani şi reputa ia lui de risipitor şi de tiran eraţ bine stabilit . Avusese de preceptor pe Fouquet, care folosind taina celor doi gemeni,ă ajunsese ministru din aprod al Cardinalului Mazarin.

Sub influen a acestuia, suveranul devenise o adev rat fiar . În curtea palatului, dţ ă ă ă ă-duse porunc s fie construit o spânzur toare, astfel încât s poat fi v zut de la fereastraă ă ă ă ă ă ă ă camerei lui de lucru.

De acolo, suveranul urm rea execu iile care le poruncea, cu o pl cere şi un sadism f ră ţ ă ă ă margini. Fouquet, prieten nedesp r it la asemenea distrac ii, folosea aceste ocazii pentru aă ţ ţ paria cu Ludovic al XIV-lea dac funia se va rupe sau nu în timpul execu iei.ă ţ

— Dubl m r m şagul, Fouquet? întreb regele, în momentul în care c l ul tocmai treă ă ă ă ă ă -cuse funia dup gâtul unui condamnat.ă

— Majestatea Voastr este neobişnuit de norocoasa, îi replic ministrul.ă ă— Sunt o fiin neobişnuit , relu Ludovic, cu îngâmfare. Apoi s turându-se de exeţă ă ă ă -

cu ie, se întoarse cercet tor spre Fouquet, în timp ce executatul se b l b nea pe frânghiaţ ă ă ă ă care-i curmase via a.ţ

— Frânghia nu s-a rupt ca de obicei. Nu cumva te-ai în eles cu c l ii?ţ ă ă— Se poate, Majestate? îngân Fouquet, cu un ton de reproş.ăÎn clipa aceea, Colbert intr în odaie.ă

4




— Ierta i-m , Sire, spuse el, c v întrerup în mijlocul distrac iei.ţ ă ă ă ţCa şi cum nu l-ar fi v zut, regele se adres lui Fouquet:ă ă— Dubl m r m şagul pentru execu ia urm toare?ă ă ă ţ ăCu un aer viclean, ministrul s u îi r spunse:ă ă— Domnul Colbert a oprit celelalte execu ii. Regele se apropie de Colbert, cu un surâsţ

ironic.— Pentru care motiv ai f cut aceasta?ă— A. S. R. Prin esa Maria Tereza a sosit în Fran a, azi diminea . Sosirea ei nu trebuie sţ ţ ţă ă

fie s rb torit cu execu ii, r spunse b trânul Colbert.ă ă ă ţ ă ă— În Spania toat lumea pl teşte d rile? îi replic Ludovic ca o mustrare. Se va obişnuiă ă ă ă

cu asta. Sunt sigur.Colbert socoti c este mai bine s renun e la acest subiect pentru a putea aborda altulă ă ţ

mai presant:— Sire, v rog s se renun e la d rile asupra s rii.ă ă ţ ă ă— Dar Fouquet mi-a spus c este un venit al regelui. Nimeni nu poate tr i f r sare. Potă ă ă ă

aduna milioane cu pu in sare, continu el, cu un surâs bestial. E un venit sigur. Nimeni nuţ ă ă poate tr i f r sare.ă ă ă

— Se poate renun a la multe, replic Colbert profetic. Fouquet, care pân în momentulţ ă ă acela t cuse, interveni în discu ie:ă ţ— Bine c mi-am amintit, spuse el. Trebuie s aplic m suri drastice în Gasconia. Oraşulă ă ă

Tartas pretinde c este scutit de orice d ri şi refuz s pl teasc , opunându-se func ionară ă ă ă ă ă ţ -ilor.

— Se opun? repet Ludovic mirat.ă— Nu numai c se opun. Au pus pe fug pe emisarii trimişi. Sunt conduşi de unulă ă

d'Artagnan.Obrazul lui Ludovic îşi schimb culoarea.ă— Trebuie pedepsi i! izbucni el.ţ— Îl cunosc pe d'Artagnan, Sire, interveni Colbert. A spus adev rul. Tat l Majest iiă ă ăţ

Voastre i-a d ruit Tartas, scutit de d ri.ă ă— Probabil ca r splat pentru un serviciu special, insinua Fouquet.ă ăMânia lui Ludovic nu mai avea margini.— S strânge i d rile în Gasconia şi rebelii s fie aresta i, strig el.ă ţ ă ă ţ ă— Am anticipat ordinul Majest ii Voastre, spuse Fouquet mieros.ăţR spunsul acesta potoli complet mânia suveranului, care exclam , ca pentru sine: "Eă ă

deştept Fouquet". Apoi se adres lui Colbert:ă— Iart -m , Colbert, dar nu mai am timp de vorb deoarece m aşteapt domnişoaraă ă ă ă ă

de la Vallière. Îmi ajut s uit problemele plictisitoare ale Statului.ă ăŞi ieşi. Cearta dintre Colbert şi Fouquet avea la baza ei o chestiune de ordin b nesc şiă

data de vreo doi ani. Delegat de c tre rege s prezinte un bilan al situa iei financiare a stată ă ţ ţ

-ului, Colbert se conformase, muncind aproape o lun pentru redactarea unei situa ii care să ţ ă constituie o oglind fidel a lucrurilor.ă ă

― Ei doamne, zise Ludovic XIV, când îi prezentase situa ia, cum st m? Care este rezulţ ă -tatul controlului efectuat?

— Deficitar, Sire. Dac Majestatea Voastr îmi îng duie...ă ă ă— Vorbeşte, d-le Colbert.— Socoti i necesar s v dau unele l muriri preliminare?ţ ă ă ă— N-am nevoie. D-ta ai controlat conturile şi probabil c n-ai greşit. Ce sold avem?ă— Absolut nici unul. Sire. În toate casele domneşte cel mai mare gol.— Domnule Colbert, prin aceasta ataci gestiunea lui Fouquet, despre care ştiu prea

bine c -i un om abil.ăColbert roşi, apoi p li, c ci îşi d du seama c din acest moment intra în lupt cu omul aă ă ă ă ă c rui putere şi influen asupra regelui n-aveau egal.ă ţă

— Da, Sire, este un om foarte abil, repet Colbert înclinându-se.ă

5



Masca de fier

— Bine, omule, dac este abil, unde sunt banii şi dac lipsesc, a cui este vina?ă ă— Nu acuz pe nimeni, Sire, constat doar.— Prea bine. Încheie conturile şi prezint -mi-le. Ai spus c -i deficit? Un deficit poate fiă ă

trec tor şi creditul poate reveni, prin intrare de fonduri.ă— Nu, Sire.— Poate anul acesta. Dar pentru la anul?

— Şi fondurile anului viitor sunt mâncate.— Dar în anul al treilea?— Aceeaşi stare de fapt.— Ceea ce-mi spui, d-le Colbert, este de necrezut.— Sire, îmi permit s v spun c de acum încolo, pe patru ani, fondurile sunt epuizate.ă ă ă— O s facem un împrumut, atunci.ă— Va fi nevoie de trei împrumuturi, Sire.Regele ceruse cont lui Fouquet şi acesta izbutise cu abilitate s se disculpe, dar juraseă

s se r zbune aprig pe Colbert care se dovedise c -i cunoaşte jocul şi afacerile dubioase.ă ă ă Abia se închise uşa dup Ludovic şi Fouquet se adres lui Colbert:ă ă

— Foarte interesant situa ia din Gasconia. Colbert îl privi cu un aer sfid tor şi-i zvârli înă ţ ă obraz.— Te ştiu ambl ios, Fouquet, avar şi primejdios. Acum îns îmi dau seama c eşti şi lipţ ă ă -

sit de onoare.— F r onoare? Eu?ă ăColbert nu acord nici o aten ie acestor cuvinte şi continu :ă ţ ă— Ştii foarte bine cine este d'Artagnan.— Da... Şi cine este Filip.— Totuşi, pentru a-l linguşi pe rege, eşti gata s tr dezi o tain .ă ă ă— Dragul meu Colbert, replic Fouquet cu aerul cel mai inocent din lume, se poate să ă

spui aşa ceva? Ştii prea bine c o tain m-a transformat din aprod în ministru. P strareaă ă ă

tainelor este specialitatea mea.— Şi care sunt inten iile tale? îl întreb Colbert, insinuant.ţ ă— Inten ionez s -i spânzur pe Filip şi pe d'Artagnan, ca rebeli.ţ ăSpunând acestea, Fouquet p r si surâsul pe care-l arborase pân atunci şi continu cuă ă ă ă

o voce ironic :ă— Colbert, eşti un om deştept. Reuşeşti, totdeauna s - i atingi scopul. De pild această ţ ă ă

c s torie, dintre Ludovic şi Maria Tereza, care nu este deloc pe placul meu.ă ă— Alian a cu Spania este necesar pentru siguran a Fran ei.ţ ă ţ ţSurâzând din nou, Fouquet replic :ă— Pe mine nu m intereseaz viitorul Fran ei, ci acela al lui Fouquet. Cine ştie? Poate aiă ă ţ

anumite planuri pentru Filip. Ar fi dezastruos pentru mine. Dar nici o grij . Am inten ia să ţ ă p strez acest secret. Îl voi spânzura pe Filip... şi nimeni nu va şti c este fratele regelui.ă ă

Privindu-l dispre uitor, pentru a nu-şi tr da mânia, Colbert replic :ţ ă ă— Înainte de a-l spânzura, lumea va şti cine e!Fouquet îşi duse degetul la gur , ca pentru a-i impune t cere şi iluminat de un surâsă ă

ironic, murmur :ă— Nu uita... E secret!

Capitolul III O luptă inegală

6




În casa lui d'Artagnan din Gasconia, Filip fusese crescut în spiritul muşchetarilor, f r să ă ă cunoasc originea lui regeasc . Ajutat de tovar şii s i nedesp r i i, Athos, Porthos şi Aramis,ă ă ă ă ă ţ ţ d'Artagnan f cuse din tân rul vl star regal un spadasin de frunte, care egala virtuozitateaă ă ă lui. Filip îşi adora prietenii vârstnici, în mijlocul c rora crescuse şi împrumutase de la ei aceaă mare bun tate care-i caracteriza ca şi dragostea lor, pân la sacrificiu, pentru Fran a. Câtă ă ţ despre faimoşii muşchetari, îl idolatrizau pe tân rul lor protejat, care-i fermecase prin simpliă -tatea, franche ea şi dr g l şenia lui.ţ ă ă ă

Casa lui d'Artagnan era în s rb toare.ă ăCei patru muşchetari aduna i ca în fiecare an, împreun cu Filip st teau la mas şi stroţ ă ă ă -

peau copios cu vin, ziua de naştere a protejatului lor.Socotim interesant s prezent m pe cei patru muşchetari, dup atâ ia ani de la avenă ă ă ţ -

turile lor.Contele de la Fère, numele adev rat al lui Athos era cel mai distins din grupul de altă ă

dat al lui d'Artagnan. Dup moartea fiului s u Raoul, în urma nefericitei dragoste pentru d-ă ă ăra Louise de la Vallière, care preferase via a de curtezan în locul unui amor curat, devenindţ ă amanta lui Ludovic XIV, vajnicul muşchetar se retr sese pe moşia sa de lâng Blois. Pe vreă ă -muri, domeniul lui era un adev rat paradis. Acum îns , dup moartea vicontelui deă ă ă

Bragelonne, totul devenise urât, casa mai întunecoas iar castelanul lep dase cu totulă ă manierele acelea care-l f cuser iubit de ducesa de Chevreuse, dup care oftase şi colegulă ă ă s u Aramis.ă

Un an se scursese de la moartea vicontelui şi trecerea timpului nu îndulcise durerea bi-etului tat . Doar coresponden a cu d'Artagnan, Aramis şi Porthos mai a-ducea pu in alinareă ţ ţ ă acestui suflet de elit în care se cuib rise o ur de nedescris pentru Ludovic XIV.ă ă ă

Contele îşi petrecea timpul numai în castelul s u, în care tr ia cu un b trân servitor.ă ă ă R m sese acelaşi nobil şi frumos gentilom de alt dat , dar timpul d duse noble ei şi fruă ă ă ă ă ţ -muse ii sale, un caracter mai solemn şi mai distinct. O frunte alb şi f r riduri sub p rul s uţ ă ă ă ă ă mai mult alb decât negru, o privire str pung toare şi dulce sub sprâncene de tân r om,ă ă ă musta a fin abia c run it , încadrând buze de un model pur şi delicat, ca şi cum niciodatţ ă ă ţ ă ă

ele nu se crispaser sub presiunea unei pasiuni mortale, o talie dreapt şi supl , o mână ă ă ă perfect dar desc rnat , iat ce mai r m sese din ilustrul gentilom, al c rui elogiu fusese f ă ă ă ă ă ă ă ă-cut de atâtea guri ilustre pe când se numea Athos.

Trei luni pe an, el se stabilea în or şelul Tartas, pe domeniul lui d'Artagnan şi era fericită c poate ajuta cu ceva la educarea lui Filip, pe care-l considera copilul prietenului s u. Acesă ă -ta nu-i divulgase marele secret al naşterii lui Filip respectând în totul jur mântul dat lui Luă -dovic XIII.

Dar nici Athos sau ceilal i doi muşchetari nu erau curioşi şi nici nu-i puseser vreodatţ ă ă întreb ri indiscrete asupra naşterii lui Filip. Pentru ei, acesta era feciorul gasconului şi prină urmare şi copilul lor, dup cum fusese şi Raoul, viconte de Bragelonne, pentru a c rui cinsteă ă

şi onoare luptaser ca pe vremea ducelui de Buckingham.ă

Athos era cel mai fericit om când se g sea al turi de Filip. Sem na între multe cu fiulă ă ă s u şi-i f cea mare pl cere s -l înve e toate secretele etichetei şi dedesubturile artei de aă ă ă ă ţ duela. Nici o mirare deci c Filip ajunsese s cunoasc toate loviturile care f cuser repă ă ă ă ă -uta ia faimosului cuartet.ţ

D'Artagnan, de când plecase de la Curtea Fran ei, în 1638, nu se schimbase prea mult,ţ deşi trecuser dou zeci de ani peste umerii s i care înduraser atâtea. Dac p rul şi musă ă ă ă ă ă -ta a nu s-ar fi albit p strându-şi culoarea dinainte, nimeni nu ar fi dat gasconului mai multţ ă de 30 ani. Al turi de Filip, pe care-l iubea mai mult decât orice pe lume, tr ise cei mai fruă ă -moşi ani ai vie ii sale. Fizionomia lui p strase caracteristicile din trecut: era vioaie, inteligenţ ă -t , îndr znea şi hot rât , ca a unui vultur. Falnicul muşchetar de alt dat nu pierduseă ă ţă ă ă ă ă

nimic din vigoarea din trecut şi era o pl cere s -l vezi duelând cu Filip, care, un elevă ă destoinic, îi c lca pe urme. Deşi exteriorul îl ar ta b trân, în fond el se considera înc tân r,ă ă ă ă ă c ci avea ochiul sigur, se inea bine pe cal, f r s oboseasc nici dup o zi de c l rie, spirită ţ ă ă ă ă ă ă ă -ul era mereu treaz, vesel nevoie mare şi tare iute la mânie.

7



Masca de fier

Porthos de asemenea nu se schimbase. Anii trecuser f r s lase urme pe fa a şi coră ă ă ă ţ -pul acestui muşchetar de elit . F r s -şi piard capul din cauza originii sale nobileă ă ă ă ă ― eradoar descendentul direct al baronilor de Vallon ― Porthos ştiuse s se fac iubit de to iă ă ţ vasalii de pe moşiile sale din Pierrefonds, unde-şi petrecea majoritatea timpului, neplecânddecât 45 zile pe an pentru a vizita pe dragul lui d'Artagnan. Puterea lui herculean r m seseă ă ă aceeaşi din trecut şi nu-i era deloc greu s ridice o greutate pe care şase inşi la un loc nici n-ăo puteau urni. Obiceiurile sale nu se modificaser : era neîntrecut la mâncare şi b utur , bură ă ă -ta i se cam m rise dup atâta amar de vreme, iar statura lui înalt continua s domine auă ă ă ă -toritar pe cei care-l înconjurau. Nu renun ase la micile lui pl ceri vestimentare şi în palatulţ ă baronilor din Pierrefonds avea una din cele mai somptuoase garderobe ale regatului:aproape o sut de costume, care de care mai elegante, pentru recep iile de la Curte, pentruă ţ vân toare şi uzul zilnic. Simplicitatea lui proverbial nu fusese modificat de rafinamentul cuă ă ă care se îmbr ca şi incontestabil, era cel mai pu in diplomat dintre cei patru muşchetari.ă ţ Ceea ce nu-l împiedica s fie iubit ca un frate de ceilal i trei iar de Filip ca un unchi. Aramis,ă ţ sau adev ratul s u nume marchizul d'Herblay, cel mai misterios dintre cei patru muşchetari,ă ă se schimbase mult în decursul celor dou zeci de ani ce trecuser . S-ar putea spune c deă ă ă -

venise cu totul alt om, în urma numeroaselor aventuri prin care trecuse. Renun ase de multţ la cariera militar , îmbr işând pe cea ecleziastic . La un moment dat, episcop de Vannes şiă ăţ ă în solda lui Fouquet, el îşi d du repede seama de josnicia acestui politician, pe care-l p r siă ă ă f r de nici o explica ie. Firea lui aventuroas nu-i d duse astâmp r, astfel c intr în tagmaă ă ţ ă ă ă ă ă iezui ilor, al c ror sediu era la Madrid şi foarte repede deveni primul prelat iezuit al Fran ei,ţ ă ţ în urma exploat rii unui formidabil secret, în leg tur cu familiile regale a mai multor stateă ă ă în care aceast asocia ie religioas îşi întindea tentaculele.ă ţ ă

Ca prieten, r m sese acelaşi Aramis de alt dat . Athos, Porthos şi d'Artagnan reprezenă ă ă ă -tau totul pentru el şi cu drag îşi f cea timp o lun pe an pentru a petrece la Tartas treizeciă ă de zile delicioase.

Fizicul s u se schimbase oarecum. Devenise parc mai usc iv. Pe figura-i nobil seă ă ăţ ă

aşternuse un strat de paloare care nu-i disp rea nici atunci când se g sea în cercul prieteă ă -nilor s i. Ochii s i negri aveau aceeaşi t rie din trecut, în schimb fire argintii îşi f cuser locă ă ă ă ă prin p rul s u negru ca pana corbului alt dat . Gura-i fin avea acum o cut de circumă ă ă ă ă ă -spec ie, iar b rbia proeminent parc se mai lungise.ţ ă ă ă

Filip nu are nevoie de o prezentare special , din moment ce l-am prezentat pe Ludovică XIV. Sem na ca dou pic turi de ap cu suveranul. D'Artagnan îşi d duse seama de riscurileă ă ă ă ă acestei asem n ri şi de aceea îl rugase s -şi lase musta . Totuşi, între cei doi fra i gemeniă ă ă ţă ţ exista o deosebire mare: privirea. În timp ce regele nu privea niciodat drept în ochi, în eiă ascunzându-se mai totdeauna inten ii îndoielnice, Filip privea deschis, un psiholog putândţ citi pân în fundul sufletului. În plus, era bun cu semenii s i şi avea o dragoste deosebită ă ă pentru animale şi p s ri.ă ă

Filip se ridic şi, cu paharul în mân , începu s spun :ă ă ă ă— Domnilor... muşchetari... Conform tradi iei, v mul umesc pentru cinstea ce mi-oţ ă ţ

face i, s rb torind a 22-a aniversare a mea.ţ ă ăRidic paharul şi toast :ă ă— Pentru Fran a... şi pentru tat l meu... care a murit pentru ea.ţ ă To i b ur . Apoi Filip continu :ţ ă ă ă ― Şi pentru cei patru naşi ai mei, care m-au crescut în cea mai pur tradi ie aă ţ

muşchetarilor Regelui. Ciocnir paharele şi b ur din nou.ă ă ă— Pentru finul nostru atât de des vârşit, toasta d'Artagnan. Cel mai bun spadasin ală

Fran ei... bineîn eles, dup mine.ţ ţ ă

Golir din nou paharele.ă— Pentru cel mai str lucit elev al meu, în ştiin e şi limbi, toasta Aramis.ă ţ— Dib cia lui în lupte nu este întrecut decât de unul singur... începu Porthos. Nu vreauă ă

s m laud dar...ă ă

8




— M întrece şi pe mine în jocuri, interveni Athos. Ciocnir şi b ur din nou, entuziasă ă ă ă -ma i.ţ

Între timp, în curtea casei lui d'Artagnan, p trunser solda ii trimişi de Fouquet. Ofi erulă ă ţ ţ care-i conducea se adres unui soldat de lâng el:ă ă

— Asta e casa lui? Eşti sigur?— Am mai fost pe aici, aşa c nu m înşel.ă ăÎn interiorul casei, petrecerea era în toi. Cei patru muşchetari şi Filip goleau paharele

unul dup altul, râzând şi glumind. La un moment dat, Filip spuse:ă— Locuitorii din Tartas sunt singurii francezi care nu mor de foame.— M întreb cât o s in aşa. Nu uita c am şi avut o ciocnire cu emisarii regelui, spuseă ă ţ ă ă

d'Artagnan.— Care s-a terminat cu victoria noastr , îl complet Filip. Abia terminase de spus acesteă ă

cuvinte şi un z ng nit de arme, care se auzea de afar îl f cu s tac . Imediat uşa fu deă ă ă ă ă ă -schis cu violen şi în odaie p trunser oamenii lui Fouquet. La vederea lor, Filip şiă ţă ă ă muşchetarii îşi traser s biile şi se aşezar în fa a musafirilor inopinan i.ă ă ă ţ ţ

— Nu-mi amintesc s fi invitat al i oaspe i, spuse Filip, rupând t cerea.ă ţ ţ ăOfi erul comandant se adres lui d'Artagnan:ţ ă

— C pitanul d'Artagnan?ă— Şi domn al oraşului Tartas, din ordinunl lui Ludovic al XIII-lea, complet cel întrebat.ă— Eşti arestat pentru înalt tr dare şi pentru atacarea ofi erilor regelui.ă ă ţD'Artagnan schimb o privire cu Porthos şi amândoi începur s râd .ă ă ă ă— Am ordin s te arestez, în numele regelui, continu ofi erul.ă ă ţ— Mai domol, tinere, replic c pitanul de muşchetari. În Tartas, eu fac dreptate şi eu oră ă -

don arest rile.ă— Regele a devenit cump tat, se amestec Porthos. Numai nou oameni? întreb el,ă ă ă ă

uitându-se la cei care intraser în odaie.ă— Mai sunt 90 afar , îi r spunse ofi erul.ă ă ţ— L ud rosule! îl apostrof Porthos.ă ă ă

— Aresta i-l, se adres ofi erul oamenilor s i. Strig tul acesta electriza pe cei patruţ ă ţ ă ă muşchetari şi pe Filip, care se repezir asupra adversarilor lor. ipete de durere şi deă Ţ spaim , umplur în curând odaia în care Filip şi naşii s i se învârteau sem nând moartea înă ă ă ă rândurile atacatorilor lor. Şi mereu intrau al i solda i în odaie, în timp ce unii din camaraziiţ ţ lor se târau pe p mânt, inându-se de mân , de picior, de cap sau de piept. Filip, cel maiă ţ ă tân r dintre to i, se învârtea ca un fulger printre duşmani, l sând în urma lui brazde adânci.ă ţ ă Sabia lui f cea ravagii şi ap rea pretutindeni unde primejdia era mai mare, s rind pesteă ă ă mas , peste scaunele trântite şi peste corpurile celor întinşi la p mânt.ă ă

Num rul asediatorilor era îns prea mare, pentru cei cinci lupt tori. Treptat, rândurileă ă ă acestora din urm se r rir , pân r mase numai Filip, ceilal i fiind doborâ i pe la spate, lovi iă ă ă ă ă ţ ţ ţ

în cap cu diferite corpuri dure. Copleşit de num rul celor care-l atacau, Filip fu îngr m dită ă ă

într-un col şi imobilizat. Rezisten a lui nu mai avea nici un rost.ţ ţErau acum la discre ia oamenilor lui Fouquet.ţ

Capitolul IV Infanta Maria Tereza

La palat, era recep ie mare, în onoarea sosirii la Paris, a Infantei Maria Tereza.ţÎn sala de recep ii, regele, regina-mam , Fouquet şi Colbert, aşteptau sosirea Infantei.ţ ăŞambelanul p şi în sal şi anun :ă ă ţă

9



Masca de fier

— Majestate... A.S.R. Maria Tereza. Infant de Spania şi Excelen a Sa Contele Mendoza,ă ţ ambasadorul Spaniei.

Maria Tereza şi ambasadorul îşi f cur apari ia şi se îndreptar spre grupul în mijloculă ă ţ ă c ruia era regele. Colbert f cu un pas înainte şi se adres suveranului:ă ă ă

— Prezint Majest ii Voastre pe ambasadorul Spaniei. Ambasadorul se înclin şi regeleăţ ă rosti protocolar:

— Suntem încânta i a v primi.ţ ăÎn acest timp, ochii regelui nu o p r seau pe Maria Tereza, a c rei frumuse e era r piă ă ă ţ ă -

toare.Ambasadorul se trase pu in într-o parte şi spuse:ţ— Am cinstea s-o prezint pe A.S.R. Maria Tereza. Suveranul f cu o reveren şi prezentă ţă ă

la rândul lui:— Mama mea... Domnul Fouquet. Dup acest scurt ceremonial întreb :ă ă— Alte a Voastr a c l torit bine?ţ ă ă ăCu un surâs fermec tor, Infanta r spunse:ă ă— Domnul Colbert a fost foarte bun.

Ludovic se întoarse, curtenitor, spre ministrul s u şi i se adres :ă ă— Nu este un sacrificiu s te c s toreşti cu o femeie frumoas ...ă ă ă ăApoi se întoarse spre Maria Tereza, care tres ri puternic, la salva de tunuri care seă

auzeau afar :ă— Eu te enervez? întreb el, punându-i o mân pe um r.ă ă ă— Nu... Bubuitul tunurilor.— Se trag mereu salve în onoarea mea, spuse Ludovic l ud ros, deşi acestea erau deă ă

fapt pentru Maria Tereza.Regina-mam se apropie de Infanta Spaniei, o s rut şi-i spuse:ă ă ă— Eşti adorabil şi- i în eleg nervozitatea. Foarte curând, te vei sim i îns aici ca acas .ă ţ ţ ţ ă ă— Sper, murmur fermec toarea prin es .ă ă ţ ă

În clipa aceea, intr şambelanul care anun :ă ţă— Majestatea Voastr este servit .ă ăLudovic se întoarse spre Maria Tereza, o apuc de mân şi-i spuse:ă ă— S rb torim întotdeauna ziua mea în cercul familiei. Intrar în sufragerie, unde câ ivaă ă ă ţ

curteni aşteptau pe înal ii oaspe i. Printre curteni, spre marea mirare a lui Colbert, se afla şiţ ţ domnişoara de la Vallière, curtezana regelui. B trânul ministru tres ri, dar se re inu s facă ă ţ ă ă vreo observa ie.ţ

Suveranul se adres Mariei Tereza:ă— V prezint pe domnişoara de la Vallière. Apoi spuse acesteia din urm :ă ă— Felicit -m . M-am logodit.ă ă— Felicit rile mele, Majestate, îi spuse domnişoara de la Vallière, cu un surâs ironic.ăApoi se adres Mariei Tereza:ă— V doresc mult fericire.ă ăLuar loc la mas , în timp ce Maria Tereza p rea absent la toate câte se întâmplau.ă ă ă ă

Fa a ei tr da o uşoar iritare, în timp ce obrajii i se împurpurar .ţ ă ă ă— La ce te gândeşti? întreb regele.ă— Mi-am amintit c Majestatea Voastr mi-a vorbit de un dineu... de familie.ă ăLudovic îi surprinse privirea aruncat favoritei sale şi cu un surâs, replic :ă ă— Oh, domnişoara de la Vallière? O consider c face parte din familie.ăMaria Tereza se înroşi puternic. R spunsul primit era suficient de clar. Se g sea înă ă

prezen a aceleia cu care ar fi trebuit s împart favorurile şi dragostea viitorului ei so . Astaţ ă ă ţ

era prea mult pentru ea.Regina-mam îşi d du seama de procesul sufletesc al Infantei şi încerc s schimbeă ă ă ă tema discu iei.ţ

— Ce impresie i-a f cut Fran a? o întreb ea.ţ ă ţ ă

10




— Şi bun şi rea. M-a surprins contrastul mizeriei din provincie fa de splendorile Capiă ţă -talei.

— Francezul este cunoscut ca zgârcit, interveni Ludovic. Eu îns nu sunt zgârcit.ă— Când poporul este îmbr cat în zdren e şi nobilimea în catifea, rezultatul este dezasă ţ -

truos, replic Maria Tereza, cu r ceal .ă ă ă— De ce v intereseaz poporul francez? întreb Ludovic.ă ă ă— Fiindc am consim it s devin regina lui. Tata este sluga Statului.ă ţ ă— În Fran a este altfel. Eu sunt Statul.ţÎn clipa aceea, o piatr p trunse în camer , sp rgând unul dintre geamuri. Fouquet şiă ă ă ă

curtenii îl înconjurar repede pe rege.ă— Un protest delicat împotriva d rilor, spuse Fouquet.ăAfar , în noapte, conspiratorul care aruncase piatra se adres unui b trân, care st teaă ă ă ă

în fa a palatului:ţ— Asta a fost pentru ziua lui. Mâine va muri. Spunând aceste vorbe, o lu la fug , l sână ă ă -

du-l pe b trân singur.ăUn ofi er de muşchetari se apropie repede de b trân, urmat de câ iva solda i, şi-l aresţ ă ţ ţ -

ta, b nuindu-l. B trânul se tângui:ă ă

— N-am f cut-o eu! N-am nici un amestec!ă— Dar cine? întreb ofi erul.ă ţ— Nu ştiu! Nu-l cunosc! Ofi erul se adres solda ilor s i:ţ ă ţ ă— Duce i-l la Bastilia. Acolo vom afla totul.ţ

Capitolul V În temniţele Bastiliei

Bastilia...B trânul, care fusese arestat deşi era nevinovat, fu supus teribilelor torturi ale epocii.ă

Toate eforturile c l ilor s i, asista i de un om al lui Ludovic nu-l putur face s spun altcevaă ă ă ţ ă ă ă decât c nu are nici un amestec. În cele din urm , leşin . Între timp în celul îşi f cu apari iaă ă ă ă ă ţ şi regele. Ludovic se uit cu dispre la el şi se adres unuia dintre c l i:ă ţ ă ă ă

— Trezeşte-l.C l ul ridic o g leat de ap şi o v rs peste capul nefericitului b trân, care începu s -ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

şi revin .ă— Continu , se adres regele, c l ului.ă ă ă ă Tortura reîncepu mai teribil ca înainte, mâinile b trânului fiind r sucite din încheieturi.ă ă ă

— Nu, nu, nu mai pot! Spun tot! url prizonierul, ajuns la cap tul rezisten ei lui.ă ă ţLudovic se uit triumf tor la victim şi exclam :ă ă ă ă— "M nuşa" îşi face întotdeauna efectul. B trânul începu s bolboroseasc :ă ă ă ă— Mâine în drum spre catedral ve i fi asasinat.ă ţ— De cine? întreb Ludovic.ă— Nu ştiu... Atât am auzit! Nu fac parte dintre conspiratori.— Când şi unde? întreb suveranul.ă— Nu ştiu, se tângui b trânul.ăC l ul începu s suceasc degetele torturatului, care abia mai avu putere s îngâne: Nuă ă ă ă ă

ştiu.

— Poate spune adev rul, Sire, spuse comandantul general al armatelor regale, care eraă de fa .ţă— Sunt convins de asta, replic Ludovic. ştia ori tac, ori spun tot ceea ce ştiu. Dar d-ă Ă

ta, domnule comandant, ce ştii despre asta?— Voi face tot ceea ce voi putea...

11



Masca de fier

— Nu-i destul, îl întrerupse Ludovic.Cercet rile f cute în noapte aceea de comandantul suprem al armatelor, pentru deă ă -

scoperirea conspiratorilor se terminaser printr-un eşec total. Toate str daniile fur inutile şiă ă ă conetabilul trebui s se întoarc , în zorii zilei, s comunice suveranului s u rezultatele negaă ă ă ă -tive ale anchetei sale. Ludovic se învârtea furios în odaia de lucru, neputincios s intervină ă împotriva soartei rezervat de destinul s u. Deodat , aten ia îi fu atras de zgomotul uneiă ă ă ţ ă

tr suri, careă mergea pe aleea de nisip a palatului. Se apropie repede de fereastr , împreună ă cu comandantul şi se uitar afar . Caleaşca de gal a suveranului trase la picioarele peronuă ă ă -lui, aşteptându-l pe Ludovic pentru a-l duce la catedral .ă

— Mi-au trimis caleaşca devreme... ca s m asasineze la timp, murmur suveranul.ă ă ă— Majestatea Voastr nu-şi poate risca via a! spuse comandantul.ă ţRegele îi arunc o privire de adânc reproş şi-i replic :ă ă— Tot repetând asta, nu schimbi cu nimic situa ia. Tradi ia cere s aprind o lumânare înţ ţ ă

memoria tat lui meu. Pot sc pa de asasinare, dar de tradi ie nu scap. Este unul din neajună ă ţ -surile domniei.

— Sire, da i-mi r gaz s descop r locul şi ora.ţ ă ă ă

— Faci asta de ieri şi tot n-ai aflat nimic. Apoi se uit la ceas.ă— Peste o or şi dou zeci de minute nu va mai fi o tain . Deocamdat , ştim numai noiă ă ă ă şi asasinii. Discu ia lor fu întrerupt prin intrarea lui Fouquet şi Colbert. Atitudinea celor doiţ ă miniştri era cu totul diferit . În timp ce pe fa a lui Fouquet'se citea un triumf f r margini,ă ţ ă ă Colbert era posomorât şi se vedea c face eforturi spre a nu izbucni.ă

— Sire, rebelii din Gasconia sunt jos, începu Fouquet.— Rebelii din Gasconia? întreb regele.ă— Da, Sire, d'Artagnan şi partizanii s i.ă— Înc nu ştii ce ai de f cut cu rebelii? îl întreb Ludovic, cu un ton de reproş.ă ă ăFouquet arunc o privire de bucurie diabolic spre Colbert şi relu , slugarnic:ă ă ă— Dac Majestatea Voastr binevoieşte s isc leasc ordinul de execu ie...ă ă ă ă ă ţ

Şi îi întinse actul ce-l preg tise. Ludovic se întoarse spre comandantul s u şi-i porunci:ă ă— Preg teşte-mi caleaşca.ăDup ce conetabilul ieşi, suveranul se aşez şi apuc actul întins de Fouquet, preg tină ă ă ă -

du-se s -l semneze. Colbert îns îl întrerupse, spunându-i:ă ă— Sire, spânzura i un prizonier interesant...ţ— Şi ce-i cu asta?— Fouquet a omis s spun Majest ii Voastre c în drum spre Paris a fost ova ionat deă ă ăţ ă ţ

popula ie şi chiar acum, în gr din , l-au salutat ofi erii de gard .ţ ă ă ţ ăFouquet f cu fe e-fe e, dar spuse calm:ă ţ ţ— Eu nu g sesc nici o asem nare.ă ăLudovic care nu putea uita cele spuse de Colbert şi c ruia îi trecu un gând n struşnică ă

prin cap, murmur :ă— L-au confundat pe prizonier cu mine?— Da, Sire, repet Colbert.ă— Interesant... şi foarte neobişnuit. Îmi seam n într-adev r?ă ă ă— F r musta este leit Majestatea Voastr , înt ri Colbert. Fouquet, c ruia aceast înă ă ţă ă ă ă ă -

tors tur nu-i surâdea de fel, vru s se amestece.ă ă ă— Dar, Sire... începu el.Ludovic îi f cu semn s tac şi apoi îl încunoştin :ă ă ă ţă— Vreau s -l v d.ă ă— E absurd, murmur ministrul confuz.ă

Ludovic, îns avea motive speciale s vad acest prizonier, care-i putea folosi de mină ă ă -une planurilor sale.— Adu-l aici, porunci el categoric.

12




Fouquet trebui s se supun , spre a nu trezi b nuiala suveranului s u. Colbert nu-şi teră ă ă ă -minase rolul s u.ă

— S -i aduc pe to i, interveni el. Sunt cei mai îndr zne i rebeli. Majestatea Voastr îiă ă ţ ă ţ ă va g si şi pe ei interesan i.ă ţ

— Adu-i pe to i, spuse Ludovic, care ardea de ner bdare s se afle în fa a aceluia care-iţ ă ă ţ sem na atât de bine, încât fusese luat drept el de c tre ofi erii de gard . Ştia c seriozitateaă ă ţ ă ă lui Colbert nu putea fi pus la îndoial , aşa c merita osteneala unei discu ii cu el. Fouquetă ă ă ţ ieşi, pentru a se întoarce, dup câteva clipe, cu cei cinci prizonieri, încadra i de paznicii lor.ă ţ În momentul când Ludovic îl privi pe Filip, Colbert întinse suveranului o oglind , în care acesă -ta se studie de câteva ori, uitându-se mereu la prizonier. În cele din urm , i se adres luiă ă Colbert:

— Nu te-au înşelat ochii. Îmi seam n leit... afar de musta .ă ă ă ţăDeşi rezultatul primului examen de cercetare fu mai mult decât satisf c tor, Ludovic seă ă

duse s se aşeze în fa a lui Filip, pentru a se convinge c nu este jocul unei iluzii. Se mai uită ţ ă ă câteva clipe la el şi apoi exclam :ă

— De necrezut!Deloc intimidat de aceast apropiere şi asem nare, Filip ar t interlocutorului s u o t iă ă ă ă ă ă -

etur de sabie, pe care o avea sub ureche şi spuse:ă— Am o amintire de la preceptorii Majest ii Voastre.ăţ— Va s zic tu eşti rebelul care-mi ucizi oamenii? replic Ludovic.ă ă ă— Oamenii Majest ii Voastre n-au maniere. Suveranul izbucni în râs şi se întoarse spreăţ

Fouquet:— Are umor.— Un umor care n-a putut fi îngenunchiat decât de un batalion, replic Fouquet înciuă -

dat.— Închide i-i pe to i la Bastilia... afar de acesta, termin Suveranul, ar tându-l pe Filip.ţ ţ ă ă ă

Dup aceea se uit la fratele s u şi spuse:ă ă ă— Soarta lui depinde de convorbirea noastr .ă

— Foarte bine, Sire, replic ministrul.ăFouquet se întoarse apoi spre comandantul paznicilor şi porunci:— Lua i-i pe to i... afar de acesta.ţ ţ ăŞi cu degetul îl desemn pe Filip. Muşchetarii fur scoşi şi în odaie nu mai r maseră ă ă ă

decât Ludovic şi Filip. Pe fa a suveranului ap ruse o lumin de r utate diabolic , care exteriţ ă ă ă ă -oriza gândul ce pusese st pânire pe el.ă

— Vino aici, zise Ludovic, f cându-i un semn. De obicei, pe rebeli îi spânzur.ă— Am auzit, r spunse Filip, foarte calm.ă— î i iubeşti prietenii?ţ— Foarte mult, Sire.

— Mi-ai putea fi de folos, spuse regele brusc, pentru a-şi pune în aplicare planul ce şi-lîntocmise. Trebuie s m duc la catedral , continu el, s aprind o lumânare în memoriaă ă ă ă ă tat lui meu.ă

― Este foarte frumos din partea Majest ii Voastre c v reaminti i de tat l Vostru. Luăţ ă ă ţ ă -dovic zâmbi ironic şi dup o scurt pauz , relu :ă ă ă ă

— Ar fi amuzant s împlineşti d-ta aceast ceremonie.ă ă— Fac orice pentru a-mi salva prietenii, interveni Filip repede.— Ştiam c vei r spunde astfel. Du-te la catedral în caleaşca mea... dar f r musta .ă ă ă ă ă ţă

Filip nu ezit nici o clip .ă ă— Va trebui s împrumut briciul Majest ii Voastre.ă ăţ— Şi hainele mele... Dar gr beşte-te!ă

Capitolul VI Zorile dragostei

13



Masca de fier

F r musta şi îmbr cat în hainele regelui, Filip sem na ca dou pic turi de ap cu suă ă ţă ă ă ă ă ă -veranul Fran ei, cu singura diferen c aerul lui n-avea nimic din trufia fratelui s u geam n,ţ ţă ă ă ă iar mişc rile îi erau pu in molatece.ă ţ

V zând transformarea, Ludovic surâse satisf cut, frecându-şi mâinile de bucurie.ă ă

Asem narea era atât de perfect încât nici cel mai atent observator n-ar fi putut remarcaă ă substituirea.

D du ultimele instruc iuni prizonierului s u, în leg tur cu misiunea care avea de exeă ţ ă ă ă -cutat şi Filip p şi, cu hot râre, spre uşa palatului, unde aştepta caleaşca, f r s se gână ă ă ă ă -deasc c este trimis la moarte.ă ă

— Majestatea Sa Regele, anun conetabilul, la apari ia lui.ţă ţApoi se adres suitei de gard :ă ă— La catedral ! înainte marş!ăCortegiul se puse în mişcare, în timp ce pe Filip aceast situa ie începu s -l amuze.ă ţ ăEra suveranul Fran ei, fie chiar numai pentru câteva ore!ţ

În timpul acesta, conspiratorii puser la punct ultimele am nunte ale atentatului lor, asă ă -cunzându-se într-o odaie, unde urmau s fie anun a i de apari ia cortegiului regal, prin spiă ţ ţ ţ -onii l sa i afar .ă ţ ă

— Vin! Vin! Caleaşca regal se îndrept spre noi, dând col ul str zii! anun unul dintreă ă ţ ă ţă spioni, venit într-un suflet.

— Bine, se mul umi s replice conduc torul conspiratorilor.ţ ă ăApoi f cu un semn oamenilor s i, care ieşir în strad , cu aerul cel mai nevinovat posiă ă ă ă -

bil.Cortegiul regal ajunsese numai la câ iva paşi de ei, când to i îşi luaser locurile stabiliteţ ţ ă

dinainte, pentru ca agresiunea s nu eşueze.ăFran a trebuia liberat de acest rege c l u! Aceasta era inta conspiratorilor, oameniţ ă ă ă ţ

nevoiaşi ajunşi la limitele puterii de rezisten şi a mizeriei.ţăCând caleaşca ajunse în fa a lor, conspiratorii se repezir s imobilizeze garda înso iţ ă ă ţ -

toare, în timp ce câ iva aleşi mai pe sprâncean îşi asumar rolul de a-l trece pe Ludovic peţ ă ă lumea cealalt .ă

Filip, surprins o clip de acest atac neaşteptat, îşi reveni imediat, trase sabia şi începuă s dueleze cu furie împotriva atacan ilor, obligându-i s dea înapoi.ă ţ ă

M iestria şi sprinteneala lui Filip, fu o surpriz din cele mai mari pentru conspiratori,ă ă care nu se aşteptau la aceasta din partea unui rege considerat laş şi molâu.

Dansând în jurul adversarilor s i, Filip îi puse pe goan şi îngr m di numai pe unul dină ă ă ă -tre ei, într-un col , inându-l la respect cu vârful s biei, pân ce garda reuşi s -şi croiascţ ţ ă ă ă ă drum spre el.

Conspiratorul prins îi arunc o privire de dispre şi îi strig :ă ţ ă— Haide, ucide-m , cum i-ai ucis şi pe ceilal i!ă ţ— De ce s te ucid? replic Filip.ă ă— Dar, Majestate, acesta e un asasin! se amestec conetabilul în discu ie.ă ţFilip îi arunc o privire comp timitoare şi-i replic :ă ă ă— Oamenii pe care-i prigoni i nu sunt duşmani! Regele Fran ei nu se teme de Francezi.ţ ţApoi se întoarse spre captiv şi-l întreb :ă— Cum te cheam , prietene?ă— Jean Paul, Majestate.— De ce ai vrut s -l omori pe rege?ă

— De ce am vrut s -l omor? repet Jean Paul cu triste e.ă ă ţÎn loc de a r spunde la întrebare, se întoarse spre cercul conspiratorilor prinşi şiă întinzând degetul spre unul dintre ei, spuse cu am r ciune:ă ă

— Acest om nu e un asasin. I-a murit ieri noapte copilul, de foame.

14




Apoi îşi îndrept degetul spre altul şi continu :ă ă— Acest om nu este ucigaş. Şi-a pierdut nevasta... Nici medicamente, nici doctor. To iţ

aceşti oameni au suferit. Ce ştie Domnia Ta ce e suferin a?ţFilip îl privi cu blânde e şi cu tonul cel mai dulce din lume îi replic :ţ ă— Voi schimba aceste lucruri.F când aceast promisiune în locul suveranului, Filip gândea c va face toate eforturileă ă ă

pentru a-l convinge pe Ludovic de a îndrepta aceast stare de lucruri d un toare pentruă ă ă Fran a.ţ

Jean Paul îl privi emo ionat, dar neîncrez tor şi murmur :ţ ă ă— Oh, Sire, dac am putea crede!ă— Şi un rege poate greşi, replic Filip, care continu uitându-se spre conetabil. Cea maiă ă

mare greşeal este s pierzi contactul cu poporul.ă ă Tân rul întinse mâna lui Jean Paul care, emo ionat, exclam :ă ţ ă— Dumnezeu s binecuvânteze pe Majestatea Voastr !ă ăŞi întorcându-se spre ceilal i conspiratori, izbucni:ţ — Tr iasc Regele!ă ăMul imea se asocie acestei manifesta ii neobişnuite, mai ales în condi iile în care seţ ţ ţ

produsese şi restul parcursului pân la catedral fu un adev rat triumf pentru suveran.ă ă ă

Capitolul VII Drumurile încrucişate

În m rea a catedral r suna rug ciunea Cardinalului, în fa a c ruia îngenunchease Filip,ă ţ ă ă ă ţ ă cufundat într-o pioas reculegere. Dup ce-şi termin rug ciunea, întinse Cardinalului oă ă ă ă

lumânare, aşa cum îi ceruse Ludovic s fac . În aceeaşi clip , Maria Tereza p şi în catedrală ă ă ă ă şi se îndrept spre altar, unde îngenunche, al turi de Filip, f r ca acesta s-o observe.ă ă ă ăInfanta se rug câteva clipe în t cere, apoi se adres , pe şoptite, lui Filip:ă ă ă— Ierta i-m c v tulbur.ţ ă ă ă Tân rul întoarse privirea şi ochii i se fixar asupra minunatei f pturi de lâng el, adeă ă ă ă -

v rat ar tare cereasc , care-i surâdea cu timiditate. Tulburat, dar totuşi st pân pe el, Filipă ă ă ă ă se mul umi s încline uşor capul. Mintea îi lucra îns febril. Cine era şi ce voia aceastţ ă ă ă tân r desprins parc de pe pânza unui mare pictor?ă ă ă ă

Infanta f cu o pauz scurt şi apoi continu :ă ă ă ă— Am auzit c a i dat dovad c sunte i un adev rat rege.ă ţ ă ă ţ ă— M simt într-adev r Rege, r spunse Filip, dându-şi seama c fata de lâng el, faceă ă ă ă ă

aluzii la scena din strad .ă— Am venit fiindc v-am ştiut în primejdie.ăFilip o privi înm rmurit. În ochii ei se citea o duioşie f r margini, iar buzele-i minunateă ă ă

îi tremurau uşor murmurând:— Locul reginei Fran ei e al turi de Rege, când e în primejdie.ţ ăAbia acum tân rul în elese cruda realitate. Fata de lâng el venise pentru Ludovic şiă ţ ă

trebuia s fie Maria Tereza.ă— Regele ar fi un ingrat, dac n-ar aprecia acest sim al datoriei, relu el jucându-şiă ţ ă

rolul mai departe.Ochii fetei sclipir de o mare fericire.ă

— Numai datoria v-a adus al turi de el? continu Filip. Infanta îl privi int şi, f cândă ă ţ ă ă aluzie la domnişoara de la Vallière, replic cu dublu în eles:ă ţ— Regele nu se complace în tov r şia mea.ă ă— Dumnezeu s -i ierte greşelile, murmur Filip, mai mult pentru el.ă ă

15



Masca de fier

Maria Tereza, c ruia nu-i sc paser aceste vorbe, îl acoperi cu o privire dr g stoas şiă ă ă ă ă ă apoi îi spuse:

— Vreau s aprind şi eu o lumânare... drept recunoştin . Se ridic uşor şi se apropie deă ţă ă altar, unde ardea lumânarea aprins de Filip. Lu şi ea una, o aprinse şi o puse lâng prima.ă ă ă Apoi reveni lâng Filip, care îi spuse, privind la cele dou lumân ri:ă ă ă

— Le st bine... una lâng alta.ă ăÎn clipa aceea, vocea Cardinalului îl readuse la realitate.Înaltul prelat exclam :ă— Domnului s ne rug m...ă ă Tinerii aplecar capetele şi rugile lor fierbin i se îndreptar spre Atotputernic, a c ruiă ţ ă ă

mil o cereau.ăÎn timpul acesta, la palat, Ludovic se odihnea în bra ele amantei sale, complet lipsit deţ

griji.— Ar fi mai bine s locuieşti la Fontainebleau... de ochii ambasadorului spaniol, îi spuseă

Ludovic.Curtezana îl privi cu trufie şi exclam :ă

— Sau ai prin esei spaniole.ţ— Nu-mi plac spaniolii, replic suveranul, ca pentru a se disculpa.ăDomnişoara de la Vaîliere, zâmbi ironic:— Dar au sânge fierbinte, ad ug curtezana.ă ă— Ea nu, complet Ludovic, plictisit.ă— Poate Maria Tereza are nevoie de încuraj ri speciale, zise amanta regelui, cu un tonă

uşor batjocoritor.Ludovic o privi mândru şi r spunse:ă— De la vârsta de 6 ani am înv at s nu încurajez. Pân la urm , vin to i la mine...ăţ ă ă ă ţMaria Tereza se întoarse fericit de la catedral . Atitudinea şi cuvintele lui Filip, în careă ă

crezuse c v zuse pe Ludovic, o f cur s -şi schimbe radical p rerile pe care le avea despreă ă ă ă ă ă

regele Fran ei. Uitase, ca prin farmec, de domnişoara de la Vallière şi inima îi b tea cu putţ ă -ere. Se sim ea cucerit de tân rul suveran, care-i ap rea acum într-o lumin din cele maiţ ă ă ă ă frumoase.

Se mai privi o dat în oglind , ca un ultim gest de cochet rie şi mul umit de examenulă ă ă ţ ă la care se supuse, ieşi din apartamentul ei, îndreptându-se spre cel al logodnicului ei.

Când ajunse în fa a uşii acestuia îl g si pe Fouquet, care se înclin ceremonios şi-i opriţ ă ă trecerea, spunându-i:

— Majestatea Sa este ocupat .ă— Spune-i c ...ăFouquet nu o l s s termine şi-i replic :ă ă ă ă— Regret, dar nu pot intra. Maria Teresa îl privi surprins .ă— Acum jum tate de or Majestatea Sa p rea dornic s continue convorbirea, spuseă ă ă ă ă

ea intrigat .ă— Da, ştiu... replic Fouquet, cu o fals încurc tur . Regii au memorie scurt .ă ă ă ă ă— Am vrut doar... relu Infanta.ăFouquet n-o l s nici de ast dat s continue şi bucuros c poate strica planurile luiă ă ă ă ă ă

Colbert, zise t ios:ă— Alte , am înv at s n-o tulbur pe Maria Sa pentru nimeni... când este cu... domţă ăţ ă -

nişoara de la Vallière.— Mul umesc, spuse Maria Tereza, furioas . Nu-l voi mai tulbura niciodat !ţ ă ăŞi se întoarse demn , pentru a pleca spre apartamentul ei. Abia ajuns aici, d du cursă ă ă

lacrimilor, care o înecau. Acesta era deci adev rul. Ludovic jucase o comedie cu ea, la cateă -dral . Toate câte i le spusese erau numai minciuni. Leg tura lui cu domnişoara de la Vallièreă ă era evident şi suveranul Fran ei nu p rea dispus s-o termine nici acum, când era în pragulă ţ ă c s toriei.ă ă

16




Se aşez la birou, îşi şterse lacrimile şi, luând o coal de hârtie, scrise tat lui ei:ă ă ă

"Am fost gata s trec peste multe, pentru binele rii mele. Dar nu admit s fiu umilit .ă ţă ă ă Cer îng duin a ta s m întorc în Spania, c ci nu pot vie ui lâng un om crud si arogant,ă ţ ă ă ă ţ ă cum este Ludovic XIV."

Maria Tereza

Dup ce termin de scris, trimise camerista dup un curier spaniol, din suita ei. Voia să ă ă ă termine cât mai repede cu Ludovic, pentru a se întoarce în ara ei, departe de cel careţ reuşise s-o am geasc şi s-o umileasc atât de puternic.ă ă ă

În momentul când curierul intr în apartamentul ei, Maria Tereza îi întinse scrisoarea şiă spuse:

— S înmânezi aceasta personal tat lui meu.ă ă— Am în eles alte .ţ ţă— Acum pleac .ăAbia se închise uşa dup curier şi camerista Mariei Tereza, care era o spioan a lui Fouă ă -

quet, fugi repede la st pânul ei, pentru a-l pune la curent cu cele întâmplate.ă

Intr f r team în odaia temutului Fouquet, care st tea în fa a biroului s u şi apropiină ă ă ă ă ţ ă -du-se încetişor de el bolborosi:— Excelen ...ţăDintr-o privire, Fouquet îşi d du seama c s-a întâmplat ceva neobişnuit şi o întreb înă ă ă -

grijorat:— Ce este?— Prin esa e furioas . A scris tat lui ei.ţ ă ă— Ce-a scris? întreb el cuprins deodat de o iritare neobişnuit .ă ă ăCamerista se uit în p mânt şi t cu o clip , înainte de a spune:ă ă ă ă— Nu ştiu.Furia lui Fouquet ajunse la limit .ă

— Proasto! izbucni el. Acum trebuie s aflu eu ce-a scris! Ieşi afar !ă ă

Capitolul VIII Idilă sub clar de lună

Prad gândurilor ei, Maria Tereza se fr mântase toat ziua. Îi era imposibil s uite atiă ă ă ă -tudinea lui Ludovic, care o jignise atât. Mai ales dup scena de la catedral unde suveranulă ă Fran ei i se p ruse cu totul alt om, reuşind s -i câştige încrederea şi chiar dragostea. Acumţ ă ă aştepta cu ner bdare întoarcerea curierului trimis tat lui ei, pentru a pleca cât mai repedeă ă de lâng cel care-i r nise atât de adânc inima şi demnitatea ei de femeie.ă ă

Seara era minunat . În aer pluteau miresme prim v ratece. O lun superb se fixaseă ă ă ă ă pe bolta cereasc şi privea îng duitoare la Infanta Spaniei, care coborâse în gr dina din fa aă ă ă ţ

apartamentului ei. Gândurile prin esei îi aduser în fa a ochilor fragmente din discu ia avutţ ă ţ ţ ă cu Filip, la catedral . Atunci, Ludovic îi ap ruse cu totul schimbat. Îl g sise chiar încânt toră ă ă ă şi farmecul ce se degaja din cuvintele lui puseser st pânire pe inima şi sufletul ei. S rmanaă ă ă prin es n-avea de unde şti sau b nui schimbarea de persoane operat , în mijlocul gânţ ă ă ă -durilor ei, auzi brusc o voce:

17



Masca de fier

— Te-am c utat pretutindeni.ăSe întoarse. Era Ludovic, sau mai bine zis Filip, care continua s joace rolul suveranului.ă— Ce onoare, replic ea cu o ironie accentuat în glas. Filip nu d du aten ie tonului ei şiă ă ă ţ

continu :ă— Parc am avut întâlnire în salonul de muzic ?ă ă— N-am crezut c v ve i aminti un lucru lipsit de importan , r spunse Maria Tereza,ă ă ţ ţă ă

cu aceeaşi ironie.— Dar e foarte important, spuse Filip, asupra c ruia frumuse ea şi candoarea tinereiă ţ

prin ese f cuser o impresie din cele mai puternice. Nu v place muzica?ţ ă ă ă— Nu sunt dispus acum s apreciez frumosul, relu Maria Tereza, care ar fi vrut s teră ă ă ă -

mine cât mai repede aceast convorbire.ă— Eu da.Prin esa se ridic şi vru s plece. Filip o apuc îns de mân , o strânse cu c ldur şiţ ă ă ă ă ă ă ă

murmur cu înfl c rare:ă ă ă— La desp r ire, voi uita c por i cea mai frumoas rochie... îmi voi aminti numai fruă ţ ă ţ ă -

muse ea d-tale.ţ

Şi constatând c Maria Tereza ezita în hot rârea ei de a pleca, ad ug :ă ă ă ă— Şezi, te rog.Prin esa îl privi cercet tor şi surprinse în ochii lui aceeaşi lucire cald , ca în catedral .ţ ă ă ă

Deşi îşi promisese solemn s nu-i mai fac nici o concesie, dup cele întâmplate, se supuseă ă ă ― aproape inconştient ― rug min ii lui.ă ţ

Cei doi tineri t cur o bucat de vreme. Apoi Filip, care o sorbise tot timpul din ochiă ă ă nes turându-se de a o privi, rupse t cerea.ă ă

— Stelele sunt mai frumoase în p rul d-tale, decât pe cer, spuse el f când aluzie la bijuă ă -teriile care împodobeau minunatul p r al prin esei.ă ţ

Maria Tereza, deşi surprins de aceast fraz , îşi p str în întregime calmul şi se mul uă ă ă ă ă ţ -mi s replice:ă

— Nici n-am b nuit c a i putea fi romantic.ă ă ţ— M-am f cut vinovat de multe greşeli, spuse el dându-şi seama de faptul c în atiă ă -

tudinea şi purtarea tinerei Infante se produsese o schimbare de la prima lor întrevedere. Dece ai fost sup rat ?ă ă

De ast dat Maria Tereza se decise s -i spun ce avea pe suflet. Voia s -i strige în faă ă ă ă ă ţă dispre ul ei, s -i spun c este un om de nimic, un uşuratic. Dar cuvintele îi murir pe buze.ţ ă ă ă ă Ludovic era din nou fermec tor. Glasul lui îi mângâia urechile ca o melodie sublim şi fiecareă ă cuvânt o apropia de el.

— Sunt sup rat c ar trebui s v ur sc şi nu pot, spuse ea într-un târziu.ă ă ă ă ă ăFilip surâse cu îng duin şi strângându-i mâinile, r spunse cu c ldur :ă ţă ă ă ă— Din fericire, trebuie s te sileşti s m ur şti. Dar de ce?ă ă ă ăPrin esa îl privi int şi r spunse ca un reproş:ţ ţ ă ă— M-am sim it singur ... O str in într-o ar str in .ţ ă ă ă ţ ă ă ă— Dar o str in iubit , interveni Filip.ă ă ăMaria Tereza p rea s nu fi auzit ceea ce-i spusese. Pornise pe calea spovedaniei şiă ă

voia s-o termine. De aceea relu :ă— Am renun at la tot ce mi-a fost drag. Sperasem ca Regele s uite c sunt o Regin ...ţ ă ă ă

şi s m considere femeie.ă ă— Cum poate uita un b rbat c eşti femeie? spuse Filip cu o pasiune arz toare în glas.ă ă ăMaria Tereza coborî privirea. Obrajii i se împurpurar uşor şi inima îi b tu puternic. Cuă ă

un glas aproape stins murmur :ă

— De dou ori şi-a amintit Regele... Odat în catedral şi... acum.ă ă ăFilip ar fi vrut s-o strâng în bra e, s -i strige dragostea lui şi s -i m rturiseasc c juă ţ ă ă ă ă ă -case un rol. Ar fi vrut s -i pun inima la picioarele ei şi s -i jure c este gata s-o servească ă ă ă ă cu credin pân la sfârşitul vie ii lui. Îşi aminti îns brusc de prietenii s i închişi la Bastiliaţă ă ţ ă ă

18




şi-şi d du seama c gestul lui nebunesc ar fi însemnat moartea lor. Se st pâni, de aceea cuă ă ă t rie şi se mul umi s spun , profetic:ă ţ ă ă

— Regii nu sunt lipsi i de defecte, ca zeii. Nu i-ai comp timit niciodat ?ţ ă ăMaria Tereza sim i c nu mai putea continua discu ia pe tonul de pân acum. Sup rareaţ ă ţ ă ă

îi trecuse. Nu era de fel greu s -şi dea seama c în fa a ei se afla un b rbat care o iubea pută ă ţ ă -ernic şi care, deşi suveranul Fran ei, îşi m rturisea sl biciunile lui omeneşti.ţ ă ă

— Acum îmi dau seama c şi o prin es greşeşte, spuse ea în loc de r spuns.ă ţ ă ă— Asemenea greşeli se uit repede, replic Filip, bucuros.ă ă— Nu când sunt scrise, ad ug Maria Tereza, gândindu-se la scrisoarea trimis tat luiă ă ă ă

ei.Înştiin at de camerist asupra scrisorii trimis de Maria Tereza, Fouquet d duse toateţ ă ă ă

dispozi iile necesare ca aceasta s nu ajung la destina ie. D du câteva ordine scurteţ ă ă ţ ă ofi erului s u de încredere şi dup un scurt timp, ofi erul îi aduse scrisoarea Infantei, pe careţ ă ă ţ curierul o pl tise cu via a lui.ă ţ

Împ turi scrisoarea, ca şi când nimeni nu ar fi umblat la ea şi se îndrept spre apartaă ă -mentul suveranului.

Ludovic îl primi imediat, aşezat la biroul s u. Fouquet se apropie slugarnic de rege şiă

spuse:— Majestate, sunt în posesia unui mesaj confiden ial, din partea Alte ei Sale. Cred c v-ţ ţ ăar interesa!

Apoi îi întinse scrisoarea.Ludovic surâse şi-l întreb insinuant:ă— De la Maria Tereza? Cum a ajuns în posesia ta?— Curierul a suferit un accident, Sire, r spunse Fouquet, pe un ton care nu mai l sa niciă ă

o îndoial suveranului.ă— Obişnuitul accident? întreb Ludovic, gândindu-se la coruperea curierului.ă— Oh, nu, Sire... ceva nou.Ludovic desf cu scrisoarea şi pe m sur ce o citea, surâsul îi disp ru de pe buze. Apoiă ă ă ă

ridic capul şi privindu-şi sfetnicul, îl întreb :ă ă— Ai citit asta?Pu in cam încurcat, Fouquet se bâlbâi:ţ— Nu... adic ... nu oficial.ă— Aşa. Va s zic sunt crud, arogant şi mincinos!, murmur Ludovic, gândindu-se laă ă ă

rândurile citite.— Ierta i-o. N-o în elege pe Majestatea Voastr , interveni Fouquet, pentru a m ri mâniaţ ţ ă ă

lui Ludovic.— S-o iert? r spunse suveranul surprins şi enervat.ăÎn aceeaşi clip , uşa se deschise şi şambelanul palatului intr anun ând:ă ă ţ

— Ambasadorul Spaniei cere o audien .ţă

În spatele şambelanului, îşi f cu apari ia ambasadorul Spaniei, care se vedea c este înă ţ ă prada unei mari agita ii. Ludovic, care-l observase, se întoarse spre Fouquet şi spuse sufiţ -cient de tare, pentru a fi auzit de cel care intrase, c lcând protocolul:ă

— Ce barbari! Cere!— Chiar şi barbarii respect mesagerii regali! interveni ambasadorul, f când aluzie laă ă

cuvintele lui Ludovic şi la asasinarea curierului Mariei Tereza, care ― înjunghiat de oameniilui Fouquet ― mai avusese putere s se târasc s comunice ambasadorului agresiuneaă ă ă suferit şi furtul care fusese comis. Protestez împotriva asasin rii curierului Regelui!ă ă

Cu aerul cel mai nevinovat din lume, Ludovic întreb :ă— Ce spui?

— Un curier, care ducea o scrisoare a Alte ei Sale, a fost jefuit şi ucis, strig amţ ă -basadorul, în prada unei mânii puternice.Cu aceeaşi atitudine de candoare, în care amestecase şi o surpriz bine jucat , Ludovică ă

se întoarse spre Fouquet, pe care-l apostrof :ă

19



Masca de fier

— De ce n-am fost informat?— Îngrozitor! Cu neputin ! exclam sfetnicul regelui, ca şi când ar fi fost surprins şi elţă ă

de aceast veste.ă— Nu exagera i, Excelen ! îl întrerupse ambasadorul Spaniei, care cunoştea firea şiţ ţă

procedeele lui Fouquet. Cadavrul lui se afl la mine în camer .ă ă— Dac logodnica mea va scrie din nou scrisoarea, garantez, predarea, spuse Ludovic,ă

pe un ton care voia s par sup rat.ă ă ăApoi întreb mieros:ă— Era important ?ă— De la fiic la tat ! r spunse ambasadorul cu asprime.ă ă ă— I-a scris pesemne cât e de fericit aici. N d jduiesc c a ad ugat salut ri din parteaă ă ă ă ă ă

mea.— A pomenit precis de Majestatea Voastr .ă— I-a scris pesemne c sunt crud şi arogant... spuse Ludovic, schimbându-şi bruscă

tonul. Dar imediat îşi reveni şi ad ug cu dublu în eles. Asigur pe Rege c voi pedepsi faptaă ă ţ ă ă vinovatului.

— Voi comunica aceasta Suveranului, replic ambasadorul şi ieşi.ă

Capitolul IX Rege pentru o zi

În momentul în care uşa se închise dup ambasadorul Spaniei, Fouquet şi Ludovică izbucnir în râs. Apoi suveranul se adres sfetnicului s u:ă ă ă

— Am spus c voi pedepsi pe vinovat.ăSe ridic de la birou, îşi desprinse din piept înalta decora ie care o purta şi o ag peă ţ ăţă pieptul lui Fouquet. Se d du apoi un pas înapoi şi privindu-l admirativ spuse:ă

— Da, te prinde bine.— Majestate... exclam Fouquet emo ionat şi m gulit. Se reculese îns repede şi schimă ţ ă ă -

b cursul vorbelor lui:ă— Era s uit! Alte a Sa îşi face bagajele.ă ţ— Ne scuteşte s le facem noi, r spunse Ludovic.ă ă— Cum r mâne îns cu alian a spaniol ? întreb Fouquet, gândindu-se s -l distrug şiă ă ţ ă ă ă ă

pe Colbert.— Prefer o alian cu Anglia... şi marina englez .ţă ă

Fouquet îşi re inu cu greu un strig t de triumf. Realizase, deci, ceea ce urm rise. Pentruţ ă ă a se convinge îns în întregime, ad ug :ă ă ă

— Cum explic m asta lui Colbert?ă— Nici nu gândesc s -i explic. Sunt plictisit. Simt nevoia s plec la Fontainebleau.ă ăSpunând acestea, Ludovic se gândi la domnişoara de la Vallière, c reia îi promisese că ă

o va înso i acolo. Sc pase de Maria Tereza şi voia s fie singur cu curtezana lui.ţ ă ăAmbasadorul Spaniei nu p r sise castelul regal, ci se îndrept spre apartamentul Marieiă ă ă

Tereza, unde se f cu anun at.ă ţInfanta era ocupat , împreun cu camerista, la împachetarea bagajelor ei, c ci aflaseă ă ă

de asasinarea curierului trimis.Lacheul intr şi anun :ă ţă— Excelen a Sa, contele Mendoza!ţImediat îşi f cu apari ia şi b trânul ambasador, care se îndrept spre prin es .ă ţ ă ă ţ ăMaria Tereza nu aştept s -i spun ceva şi izbucni:ă ă ă— S-a f cut c n-are cunoştin de nimic?ă ă ţă

20




— E o situa ie delicat , spuse ambasadorul împ ciuitor.ţ ă ă— Nu-l pot în elege, relu prin esa. Întâi îmi face curte şi e dr gu cu mine... apoi îmiţ ă ţ ă ţ

omoar curierul.ă— Cunoaşte cuprinsul scrisorii, o întrerupse ambasadorul.— Îmi pare bine, replic Infanta. S -l doar şi pe el, cum m-a durut şi pe mine.ă ă ăFilip se afla în camera care-i fusese rezervat în palatul regal. Îşi împlinise misiunea cuă

care fusese îns rcinat şi aştepta s -l vad , din nou, pe Ludovic, pentru a-i cere punerea înă ă ă libertate a prietenilor s i, aşa cum îi promisese.ă

Idila cu Maria Tereza, care ştia c nu poate avea nici un fel de urmare pentru el, un oră -fan f r nume şi situa ie, îi strecurase în suflet o pasiune nou .ă ă ţ ă

Filip iubea, cu toat puterea tinere ii lui, pe prima fat care o întâlnise în via . Gândulă ţ ă ţă c ea nu va fi niciodat a lui, fiind destinat suveranului Fran ei, nu-l putea opri s n-oă ă ă ţ ă iubeasc .ă

Chipul ei frumos i se întip rise adânc în inim şi suflet şi calda ei privire ştia c -i fuseseă ă ă adresat lui, nu lui Ludovic. C ci îi vorbise de omul întâlnit la catedral şi în gr din . Spera,ă ă ă ă ă poate, într-o minune.

Dar cine putea şti exact ceea ce se petrecea în el?

În mijlocul gândurilor lui, îşi f cu apari ia în odaie Colbert. Filip s ri în întâmpinarea luiă ţ ă şi exclam :ă— Aduci libertatea?— Î i aduc o şans .ţ ăApoi, v zând c r spunsul acesta fu departe de a-l mul umi, ad ug :ă ă ă ţ ă ă— L-am cunoscut foarte bine pe tat l t u.ă ă— Voi regreta toat via a c nu l-am cunoscut, spuse Filip, pe gânduri.ă ţ ă— A fost un om mare. A f cut multe jertfe pentru ara lui. Arat -te demn de el.ă ţ ăF cu o scurt pauz , pentru a-l privi pe Filip şi relu :ă ă ă ă— Acum o or , prin esa Maria Tereza, furioas , a plecat spre Spania.ă ţ ă— A fugit de Ludovic? întreb Filip cu o uşoar emo ie în glas.ă ă ţ

— Da.— Bravo! exclam tân rul.ă ăColbert nu d du prea mult aten ie acestei exclam ri şi continu :ă ă ţ ă ă— S-o aduci înapoi. Tân rul tres ri puternic şi înfruntând privirea lui Colbert exclam indignat:ă ă ă— S-o aduc lui? Niciodat !ă— Tat l d-tale n-ar fi şov it s -şi fac datoria fa de Fran a, îl întrerupse Colbert, cuă ă ă ă ţă ţ

calm.— Dar e o nebunie! spuse tân rul. Numai regele o poate aduce înapoi.ăColbert îl privi liniştit şi-i replic :ă

— Î i dau prilejul s fii rege... o zi. Avem nevoie de d-ta pentru ceremonia logodnei, careţ ă

se va oficia în fa a poporului... proclamând astfel unirea Fran ei cu Spania.ţ ţ— Rege pentru o zi! exclam Filip, c ruia îi trecuse o idee teribil prin cap. L-aş puteaă ă ă

elibera pe d'Artagnan, continu el. N-am nevoie decât de o zi pentru scopul meu.ă— Şi al meu! interveni Colbert.Cedând acestei porniri, Filip accept oferta care-i fusese f cut de Colbert şi,ă ă ă

înc lecând, porni ca o furtun pe urmele diligentei cu care plecase Maria Tereza.ă ă

Capitolul X Pe urmele fugarei

21



Masca de fier

Avansul luat de Maria Tereza nu era prea mare. Tân rul îşi stimula calul la maximum,ă necru ându-i eforturile. Nobilul animal, conştient parc de misiunea lui, alerga ca o n lucţ ă ă ă pe drumul luat de Infanta Spaniei. Dup o bucat de timp, Filip, v zu în zare greoaia tr sură ă ă ă ă a prin esei. Înfipse mai adânc pintenii în coapsele calului, care cu un nechezat uşor, seţ aşternu mai întins la drum.

Când ajunse la câ iva metri de diligent , Filip strig :ţ ă ă— Opreşte! Opreşte!Soldatul, care st tea pe capr lâng vizitiu, întinse arma spre fugar, dar dându-şi seaă ă ă -

ma c este regele, o ridic imediat.ă ă— Trage, nebunule! îi strig vizitiul.ă— În rege?— Ah, e regele...Şi vizitiul frân greoaia tr sur , care se opri dup câ iva paşi. Maria Tereza scoase caă ă ă ă ţ -

pul pe portiera diligentei şi se adres vizitiului:ă— De ce ne-am oprit?În clipa aceea, Filip ajunse lâng vizitiu şi-i r spunse:ă ă

— Eu am oprit-o.— Tâlh rie la drumul mare? întreb prin esa cu ironie.ă ă ţ— D-ta îmi r peşti mie farmecul prezen ei d-tale. Între timp, Filip desc lecase şi seă ţ ă

preg tea s se suie în diligen .ă ă ţă— Î i interzic s te urci! exclam Maria Tereza.ţ ă ă— Crezusem c eu sunt regele şi eu poruncesc, îi replic tân rul. Ai plecat f r r masă ă ă ă ă ă

bun.Cu toat împotrivirea prin esei, Filip se urc în diligen şi se aşez lâng Maria Tereza.ă ţ ă ţă ă ă— Adio! îi spuse Infanta, drept r spuns. i-l spun acum! Atitudinea dârz a prin esei nu-lă Ţ ă ţ

descuraj pe Filip, care continu :ă ă— Îmi vei lipsi şi mie şi Fran ei. De ce pleci? Prin esa se întoarse mânioas spre el şi-iţ ţ ă

zvârli în obraz:— M mai întrebi?ă— Şi eu şi Fran a te iubim.ţ— Nici nu cunoşti în elesul cuvântului iubire! spuse prin esa cu am r ciune. Vorbeşti deţ ţ ă ă

iubire şi în acelaşi timp, îmi ucizi curierul.— Nu ştiu nimic despre curier, spuse Filip cu toat sinceritatea.ă— Nu te mai cred! Ai citit pasaje din scrisoarea mea.— N-am citit scrisoarea d-tale.— Pe onoarea Mariei Tale? întreb Maria Tereza surprins .ă ă— Pe onoarea mea de om, r spunse Filip.ăPrin esei i se p rea c este prad unei glume, sau a unui om f r scrupule. De aceea,ţ ă ă ă ă ă

cu toat asigurarea primit , spuse:ă ă— Nu te cred.— Bine. Atunci întoarce-te în Spania, relu Filip tranşant. O adev rat regin pune probă ă ă ă -

lemele na iunii înaintea celor personale.ţ— N-am nevoie de lec ii de la d-ta! zise prin esa, în epat .ţ ţ ţ ă— În armat purtarea d-tale ar fi considerat dezertare. Ambii t cur şi privir afar dină ă ă ă ă ă

tr sur . Ochii lor întâlnir , pe câmp, un grup de fete şi tineri veseli, care se fug reau şi seă ă ă ă s rutau, sco ând chiote puternice.ă ţ

— De-ar fi problemele noastre atât de simple! spuse Filip. De-am putea fugi şi noi... Darun rege nu poate fugi.

Maria Tereza îl privi cu interes şi spuse:— N-o credeam pe Majestatea Voastr sentimental . Filip îi c ut mâna, i-o apuc cuă ă ă ă ă c ldur şi r spunse:ă ă ă

22




— Dac am putea sc pa de destin, uitând cine suntem... şi s alerg m peste câmpii...ă ă ă ă aş fi cel mai fericit om... mai fericit ca acum.

— Aş vrea s te cred, murmur Maria Tereza.ă ă— Ai visat vreodat cu ochii deschişi? o întreb el brusc.ă ă— Obişnuiam s visez, dar e mult de atunci... îi r spunse ea, cu acelaşi glas stins.ă ă— Atunci viseaz mii de chipuri care te privesc cu drag şi vocea cardinalului rostind:ă

"Cerul a unit Fran a cu Spania". Şi eu al turi de tine, în clipa aceea...ţ ăMaria Tereza îl înv lui într-o privire plin de dragoste, se roşi puternic şi pentru a da altă ă

curs gândurilor ei, spuse:— Trebuie s fie vis... te cred...ăDiligen a relu drumul Parisului, în timp ce cei doi tineri se lipir unul de altul, f r a-şiţ ă ă ă ă

spune vreun cuvânt.De îndat ce Infanta Spaniei reveni în palatul regal, Colbert se decise s -şi duc cât maiă ă ă

repede planul la îndeplinire, pentru a profita de lipsa lui Ludovic din capital . Suveranul seă g sea la Fontainebleau, împreun cu favorita sa, domnişoara de la Vallière, iar Filip era disă ă -pus de a juca rolul regelui pân la cap t.ă ă

Aşadar decise logodna, care trebuia s se celebreze, conform uzului, în fa a poporului.ă ţ

În dup amiaza aceleiaşi zile, o mul ime imens se strânsese în fa a palatului, aştepă ţ ă ţ -tând ceremonialul logodnei.Cei doi tineri fur primi i cu aclama ii, în momentul în care ap rur pe balcon, urma i deă ţ ţ ă ă ţ

Colbert şi Cardinal. Ceremonia fu foarte simpl .ă— Cerul a unit Fran a cu Spania, spuse Cardinalul, adresându-se poporului.ţApoi se întoarse spre Infanta Spaniei şi o întreb :ă— Iei pe acest b rbat de logodnic?ăPrin esa nu avu nici o ezitare şi r spunse cu glas ferm:ţ ă— Eu, Maria Tereza, îl iau pe Ludovic de logodnic. ― Iei pe aceast femeie de logodnic ? se adres Cardinalul lui Filip.ă ă ăCu toate c sufletul lui ar fi vrut ca aceast ceremonie s nu aib loc, buzele lui Filipă ă ă ă

îngânar :ă— Eu, Ludovic al XIV-lea, iau pe Maria Tereza de logodnic .ăCei doi tineri se s rutar , poate nu aşa cum ar fi cerut protocolul, ci ca doi oameni careă ă

se iubeau. Apoi Filip murmur prin esei, pe care o inea în bra e:ă ţ ţ ţ— Îmi pare r u c nu e ceremonia nup ial ... s pot ad uga: "pe via ".ă ă ţ ă ă ă ţăÎn clipa aceea îşi f cu apari ia şi Fouquet, care aflase în ultimul moment de comedia juă ţ -

cat de Colbert, în absen a regelui. Apropiindu-se de Colbert, spuse cu o vizibil ironie înă ţ ă glas:

— Felicit rile mele. Reuşeşti, totdeauna, s - i atingi scopurile. E o comedie demn deă ă ţ ă un actor.

— De la comedie la tragedie nu-i decât un singur pas, replic Colbert, cu subân elesuri.ă ţ

Fouquet îl privi o clip înfrunt tor şi relu :ă ă ă— Ştiu. C l ul Majest ii Sale va provoca tragedia.ă ă ăţ— Tragedia poate avea loc înainte de sfârşitul comediei, inu s insiste Colbert, pentruţ ă

a ar ta duşmanului s u c lucrurile pot lua şi o alt turnur . Un singur cuvânt al lui Filipă ă ă ă ă c tre c l u şi eşti pierdut, continu el a-i spune.ă ă ă ă

Fouquet se înclin uşor şi-l p r si pe Colbert, pentru a se îndrepta în grab spre apartaă ă ă ă -mentul s u, unde f cu s i se aduc un curier de încredere. În momentul când acesta intră ă ă ă ă în odaie, Fouquet se apropie de el şi-i spuse:

— Majestatea Sa a plecat acum o or la Fontainebleau. Anun -l c logodna Sa cuă ţă ă prin esa Maria Tereza a bucurat mult poporul.ţ

F cu o scurt pauz şi apoi ad ug :ă ă ă ă ă— S goneşti repede. Vestea va bucura pe Majestatea Sa.ă

23



Masca de fier

Capitolul XI Eliberarea din Bastilia

Pentru Filip, lucrul cel mai important acum era eliberarea prietenilor s i, închişi laă

Bastilia. Era regele Fran ei timp de o zi şi voia s profite de aceast neaşteptat favoare,ţ ă ă ă pentru a-şi reg si prietenii şi protectorii s i.ă ă

În primul moment pe care-l avu liber, se îndrept spre teribila închisoare, undeă ― laad postul personajului pe care-l întruchipaă ― ceru s -i fie ar tat celula în care se aflau ceiă ă ă patru muşchetari.

Comandantul închisorii se supuse dorin ei suveranului s u şi îl conduse la celula în careţ ă erau închişi d'Artagnan şi prietenii s i. În momentul când descuie celula nu uit îns să ă ă ă spun :ă

— Sunt oameni primejdioşi, Sire.Filip se uit la el cu un aer dispre uitor şi replic :ă ţ ă

— Sunt obişnuit cu oamenii primejdioşi.Asigurarea aceasta nu fu îns suficient pentru comandantul închisorii, care relu :ă ă ă— Nu, Sire. E mai bine s intru eu întâi.ăPentru a nu-i trezi b nuiala, Filip se d du la o parte şi comandantul fu cel care intră ă ă

primul în celul , adresându-se pe un ton dispre uitor muşchetarilor:ă ţ— În genunchi, câinilor!Cu un aer de uşoar înfruntare, p strând o atitudine din cele mai demne, cei patruă ă

muşchetari refuzar s se conformeze acestei porunci.ă ăComandantul ar fi vrut s continue pe tema aceasta, dar Filip schimb cursul inten ieiă ă ţ

lui întrebând:— ştia sunt rebelii?Ă

D'Artagnan nu aştept ca întrebatul s r spund şi interveni în discu ie spunând:ă ă ă ă ţ— De ştiam c veni i, Sire, v-am fi primit cu alai. Filip îl privi surâz tor şi întreb :ă ţ ă ă— Sunte i mul umi i de ospitalitatea noastr ?ţ ţ ţ ă— Am fost primi i aşa cum ne-am aşteptat, r spunse d'Artagnan, cu ironie.ţ ăFilip se f cu c nu în elege dublul sens al cuvintelor muşchetarului şi continu :ă ă ţ ă— M bucur mul umirea voastr .ă ă ţ ăF r s mai aştepte vreo întrebare, d'Artagnan fu cel care relu discu ia:ă ă ă ă ţ— Am vrea veşti de la Filip.Şi apoi, dup o scurt pauz , continu :ă ă ă ă— S v purta i bine cu el... în cazul când sc p m de spânzur toare...ă ă ţ ă ă ăPorthos, de team ca aceste cuvinte s nu-l supere pe rege, interveni în discu ie:ă ă ţ— Vrea s spun c ne e drag Filip.ă ă ăLui Filip îi venea s pufneasc în râs, dar f când toate eforturile pentru a-şi p stra seriă ă ă ă -

ozitatea spuse:— Poate fi drag cuiva? îl g sesc plictisitor şi prost.ă— N-a i avut înc pl cerea s v încrucişa i spada cu el, Sire, replic d'Artagnan, careţ ă ă ă ă ţ ă

fierbea de mânie.Filip ar fi vrut s continue acest dialog, care-l amuza foarte mult.ăÎşi d du îns seama c fiecare minut pierdut avea importan , în situa ia în care seă ă ă ţă ţ

g sea.ăEra, într-adev r, rege al Fran ei. Dar numai pentru o zi! Trebuia, de aceea, s lucreze cuă ţ ă

cât mai mare grab , pentru a se pune la ad post de orice surpriz nepl cut . Puse cap tă ă ă ă ă ă discu iei, adresându-se comandantului închisorii:ţ— Las -ne singuri.ăComandantul f cu ochii mari, dar se supuse bâlbâind:ă— Da, Sire, da. Desigur, Majestate.

24




R mas singur cu prietenii s i, Filip se întoarse spre ei şi, izbucnind în râs, exclam :ă ă ă— Nu m recunoaşte i?ă ţMuşchetarii îl privir uimi i. Filip îşi repet întrebarea şi abia de ast dat Porthos fu celă ţ ă ă ă

care strig :ă— Filip!Imediat cei patru prieteni îl înconjurar . Tân rul nu le d du vreme s -l întrebe nimic şiă ă ă ă

le spuse:— Am întocmit ordinul vostru de libertate. V aminti i hanul din Bordeaux? Aştepta i-mă ţ ţ ă

acolo.Apoi se îndrept spre uş , o deschise şi se adres comandantului:ă ă ă— Sunt nevinova i. Pune-i imediat în libertate. Comandantul se înclin pân la p mântţ ă ă ă

şi obişnuit s se supun , replic :ă ă ă— Da, Majestate.— Asta-i totul, mai spuse Filip şi plec spre palat.ăÎn timpul acesta, la palat, Colbert îl aştepta pe Filip în prada unei puternice agit ri.ăB trânul sfetnic ştia c Ludovic va fi repede înştiin at de Fouquet asupra substituirii f ă ă ţ ă-

cute şi voia s -l pun pe Filip la ad post de orice r zbunare.ă ă ă ă

Îl c utase îns în zadar prin tot palatul, c ci tân rul disp ruse, ca şi când l-ar fi înghi ită ă ă ă ă ţ p mântul. În momentul în care ajunse în culmea disper rii, Filip îşi f cu apari ia, surâz tor,ă ă ă ţ ă în odaie.

— Filip, exclam ministrul, când îl v zu. Trebuia s fugi. S nu fie acum prea târziu.ă ă ă ă Tân rul îl privi calm şi replic :ă ă

— Nu i-am servit doar scopul d-tale, ci şi pe al meu. Prietenii mei c l toresc spre Sud,ţ ă ă pe patru cai buni.

Colbert scoase o exclama ie de mare uimire, dar Filip continu :ţ ă— Am fost la Bastilia... Sinistr cet uie! Colbert îl întrerupse, gr bit.ă ăţ ă— Nu- i pierde vremea! Fugi!ţCu acelaşi calm, care nu-l p r sise o singur clip , Filip relu :ă ă ă ă ă

— Nu. Întâi s "abdic"... E cineva care va regreta sfârşitul domniei mele, termin el,ă ă gândindu-se la Maria Tereza.

— Fugi, cât timp mai po i, relu Colbert. i-am preg tit un cal, bani...ţ ă Ţ ă— Î i mul umesc, prietene. Î i sunt foarte recunosc tor.ţ ţ ţ ă— Şi Fran a i-e recunosc toare, inu s sublinieze Colbert.ţ ţ ă ţ ăRevenindu-şi din surpriza loviturii de teatru montat de Colbert, prin substituireaă

regelui la ceremonia logodnei, Fouquet decise pierderea lui Filip.Imediat d du ordin s fie chemat c pitanul g rzii sale şi îi spuse:ă ă ă ă— Regele va pleca din oraş. Îl vom ataca când va ieşi din barier ...ăC pitanul de gard îl privi înm rmurit şi abia putu s îngâne:ă ă ă ă

— Nu în eleg... S -l captur m pe rege?ţ ă ă

— Nu-i nevoie s în elegi, r spunse Fouquet. Ajunge c în eleg eu.ă ţ ă ă ţ

Capitolul XII În ghearele duşmanului

Cu toate sfaturile date de Colbert, Filip nu se putu decide s p r seasc palatul f r s-oă ă ă ă ă ă

mai vad pe Maria Tereza. În inima lui sim ea c iubea cu putere pe aceast tân r feră ţ ă ă ă ă -mec toare, care-l cucerise prin bun tatea şi farmecul ei. Deşi nu era un secret c această ă ă ă iubire nu putea avea deznod mânt fericit pentru elă ― deşi şi Infanta Spaniei îl iubea ― Filipvoia s -i mai vorbeasc m car o dat . Cu toat ora târzie se îndrept spre apartamentul ei.ă ă ă ă ă ă

25



Masca de fier

Maria Tereza tocmai terminase de scris tat lui ei şi recitea rândurile aşternute pe hâră -tie:

"Cât am stat împreun pe balcon era cu totul altfel. Un adev rat rege. Şi când m-aă ă s rutat, am sim it c aproape îl iubesc".ă ţ ă

Puse mâna pe toc şi şterse cuvântul aproape, privind apoi scrisoarea cu mul umireaţ unui copil care simte c a f cut un lucru bun.ă ă

În momentul acela, o cioc nitur la uş o f cu s tresar puternic. Maria Tereza ezit oă ă ă ă ă ă ă clip , apoi se îndrept spre uş şi se g si în fa a lui Filip.ă ă ă ă ţ

— Majestate... exclam ea.ă— Iart -m c vin la o or atât de târzie, o întrerupse Filip. Vreau s - i urez noapteă ă ă ă ă ţ

bun .ăŞi f r a-i da r gaz pentru vreun cuvânt, continu :ă ă ă ă— Azi, pe balcon, te-am s rutat. Nu voi uita pân la moarte ce frumoas ai fost.ă ă ăMaria Tereza se uit la el şi sim ind, mai curând decât v zând, schimbarea produs înă ţ ă ă

el, spuse:— Ludovic, ai o privire speriat .ăFilip se apropie de ea, o strânse uşor în bra e şi îi şopti:ţ— La gândul c te pierd.ă— M pierzi? întreb ea uimit .ă ă ă— Regii au memorie scurt şi sunt în stare s fac r ni adânci, continu Filip, f r a seă ă ă ă ă ă ă

uita la ea. S nu ai încredere în b rba i. Nici chiar în Ludovic.ă ă ţSpunând acestea, o s rut cu c ldur şi desf cându-se din bra ele ei, care-l înconjuă ă ă ă ă ţ -

rar , ad ug :ă ă ă— Asta ca s - i aduci aminte de mine. Noapte bun . Şi ieşi repede din odaie.ă ţ ăLa ad postul nop ii, Filip p r si palatul şiă ţ ă ă ― gonind din toate puterile ― se îndrept spreă

locul de întâlnire fixat cu prietenii s i.ăPlecarea lui nu trecuse totuşi neobservat , aşa cum crezuse el şi Colbert Fouquet era laă

pând , gata a-şi aduce la îndeplinire planul pe care-l trasase. Se lu imediat dup tân r,ă ă ă ă care nu se ştia urm rit şi, dup o scurt bucat de vreme, îl ajunse din urm , înconjurându-lă ă ă ă ă cu oamenii s i.ă

V zându-l pe Fouquet, Filip nu-şi pierdu cump tul şi exclam cu t rie:ă ă ă ă— îndr zneşti s -l ataci pe rege?ă ăCu un zâmbet viclean, Fouquet replic :ă— Ce nevoie a avut Majestatea Voastr S se furişeze singur din palat. A i fi putut fiă ă ţ

r nit... chiar ucis.ă— Las -m s -mi urmez drumul! strig Filip, care sim ea c -l p r seşte sângele rece.ă ă ă ă ţ ă ă ă— Riscul este prea mare, Majestate, replic Fouquet pe acelaşi ton.ăŞi pentru a se face ascultat ad ug cu o voce mai hot rât :ă ă ă ă— V sf tuiesc s v întoarce i la palat... de bun voie. Filip se Uit în jurul s u şi v zuă ă ă ă ţ ă ă ă ă

c ar fi fost o nebunie s încerce a se împotrivi. N-avea nici o şans de a sc pa pentru aă ă ă ă ajunge la prietenii s i. Se întoarse spre Fouquet şi zâmbind ironic îi spuse, ca o capitulare:ă

— În eleg acum de ce te pre uieşte regele.ţ ţAvertizat de Fouquet, Ludovic se întoarse în grab de la Fontainebleau pentru a-lă

pedepsi pe cel care se interpusese planurilor sale.Imediat dup sosirea lui, Fouquet f cu s -i fie adus în apartament Filip, în timp ce Colă ă ă -

bert fu chemat s asiste şi el la scena care se va desf şura.ă ă

Chiar înainte de a vorbi cu prizonierul s u, Ludovic îi decisese soarta, c ci zgomoteleă ă care veneau de afar , nu mai l sau nici o îndoial : se lucra de grab la ridicarea uneiă ă ă ă spânzur tori.ă

26




În fa a primejdiei, Filip redevenise tân rul cu sânge rece, lupt torul neînfricoşat. N-avuţ ă ă nevoie de prea multe cuvinte, pentru a-şi da seama de soarta care-i fusese rezervat . Cuă toate acestea, afiş acelaşi calm şi aceeaşi bun dispozi ie, ca la prima întâlnire cu Ludovic.ă ă ţ

Apropiindu-se de fereastr , pentru a se uita la lucrul tâmplarilor, nu se putu opri s nu-iă ă spun lui Ludovic, care venise dup el:ă ă

— Sunt îndemânatici... Pesemne, datorit experien ei îndelungate.ă ţLudovic sim i ironia tân rului şi, fierbând de mânie, şuier :ţ ă ă— Trebuia s te fi spânzurat imediat.ăŞi pentru c mânia îl sufoca, se întoarse spre Colbert şi, bâlbâind, îngân :ă ă— Tu, tu... şi tu eşti vinovat.— Majestatea Voastr nu mi-a spus c pleac .ă ă ă— Datorit mistific rii, i-ai putut împlini dorin ele.ă ă ţ ţ— Nu toate, Sire, replic b trânul ministru cu dublu în eles.ă ă ţSuveranul izbucni de-a binelea:— Nu i-e de-ajuns c m-ai compromis cu Spania? Dar tot eu voi avea ultimul cuvânt.ţ ăF cu o scurt pauz , pentru a se uita pe geam afar şi relu :ă ă ă ă ă— Pun r m şag c frânghia nu se va rupe.ă ă ă

Nici un muşchi nu tres ri pe obrazul lui Colbert, la auzul acestor cuvinte, care însemnauă condamnarea la moarte a lui Filip.— Majestatea Voastr este norocoas , interveni Fouquet, pentru a sublinia cuvintele suă ă -

veranului.Filip, care privea zâmbitor toat aceast scen , se uit dispre uitor la ei şi spuse:ă ă ă ă ţ— M bucur c sfârşitul meu este un prilej de r m şag.ă ă ă ă ă— Regret c nu te pot spânzura odat cu prietenii d-tale., fu r spunsul lui Ludovic.ă ă ă

Dar... vor urma curând.Surâsul lui Filip se accentu .ă— Îmi pare bine c au mai mult şans de sc pare decât mine.ă ă ă ăPentru a fi în tonul interlocutorului s u, Ludovic se adres lui Fouquet:ă ă

— Garda de onoare s -l escorteze pe ex-regele la eşafod.ă— Bineîn eles, Majestate. În sunet de tobe.ţ— Se vor trage şi dou trei salve de tun, continu Ludovic.ă ăFilip se înclin batjocoritor şi exclam :ă ă— Cinstea e prea mare.Colbert, care pân atunci nu se amestecase în discu ie, socoti c sosise momentul să ţ ă ă

intervin , pentru a dezv lui secretul pe care-l p strase atâ ia ani, respectând cuvântul dată ă ă ţ fostului s u suveran.ă

— Îmi pare r u, dar execu ia lui Filip e cu neputin , spuse el liniştit.ă ţ ţă— Nici execu ia ta nu este cu neputin , replic Ludovic, crezând c ministrul s u seţ ţă ă ă ă

gândeşte s ia ap rarea lui Filip, p rtaşul s u la trucarea logodnei.ă ă ă ă

— A mea nu... replic ministrul. Dar nici un rege nu poate v rsa sânge regal.ă ă— Sânge regal? repet Ludovic.ă— V scutesc de a spânzura pe fratele Vostru geam n.ă ă— Frate? Te-ai ramolit, Colbert, spuse Ludovic, care credea c este obiectul unei glume,ă

sau a unei încerc ri disperate a ministrului s u de a-l salva pe Filip. Te ştiam prea deştept caă ă s n scoceşti asemenea minciuni, continu el.ă ă ă

— Fouquet ştie c am spus adev rul, relu Colbert, care inea s se r zbune peă ă ă ţ ă ă mârş via fostului aprod. Am fost amândoi de fa la naştere. Eu de drept... şi Fouquet ca deă ţă obicei.

Şi pentru c Ludovic p rea înc complet neîncrez tor, Colbert se întoarse spre Fouquet:ă ă ă ă

— Povesteşte regelui, cum tat l Majest ii Sale l-a trimis pe Filip cu d'Artagnan în Gasă ăţ -conia şi cum întâmplarea l-a f cut pe Ludovic rege?ă— Alte dovezi mai conving toare ai? întreb Ludovic pe Colbert, în timp ce Fouquet nuă ă

spunea nici un cuvânt.

27



Masca de fier

— Dac asem narea nu e o dovad suficient , voi aduce bucuros alt dovad maiă ă ă ă ă ă conving toare... cu permisiunea Majest ii Voastre.ă ăţ

Capitolul XIII Masca de fier

Plecând de la Ludovic, Colbert se gândi la singura m rturie valabil : la aceea a regineiă ă mam . Ana de Austria, care tr ia acum retras într-o m n stire din imediata apropiere aă ă ă ă ă palatului.

Gr bindu-se de a se folosi de m rturia ei, Colbert se mul umi s-o pofteasc s vină ă ţ ă ă ă pân la palat, pentru a-i ar ta o surpriz .ă ă ă

B trâna regin , c reia anii nu-i r piser în întregime marea ei frumuse e, îl urm înă ă ă ă ă ţ ă grab , dându-şi seama dup atitudinea lui Colbert c este vorba de ceva serios.ă ă ă

În momentul când ajunse la uşa apartamentului lui Ludovic, regina mam întreb :ă ă— E o surpriz pl cut ?ă ă ăColbert deschise uşa şi se mul umi s r spund :ţ ă ă ă— Majestatea Voastr nu va fi dezam git .ă ă ăAna de Austria cuprinse dintr-o privire toat scena şi în momentul în care ochii ei seă

oprir asupra fiului pe care nu-l v zuse de la naştere exclam , ca un ip t:ă ă ă ţ ă— Filip! Fiul meu! Fiul meu! şi se repezi spre el.Filip o strânse cu c ldur în bra e şi privind-o, ca şi când ar fi vrut s-o soarb , îi spuseă ă ţ ă

încet:— Visasem s -mi întâlnesc mama în via ... dar o iubesc şi pe pragul mor ii.ă ţă ţ

— Pe pragul mor ii? repet regina-mam , cu un ton de adânc îngrijorare.ţ ă ă ă— Dovada e conving toare? întreb Colbert pe Ludovic.ă ăCu o voce aspr , care-i tr da furia, Ludovic se adres mamei lui:ă ă ă— R u a i f cut c a i p r sit m n stirea.ă ţ ă ă ţ ă ă ă ăRegina, care în elesese repede substratul scenei care se desf şura în fa a ei, arunc oţ ă ţ ă

privire rug toare fiului ei suveran şi p r si apartamentul, urmat de Filip şi de paznicii acesă ă ă ă -tuia.

R mas singur cu Ludovic, Colbert fu acela care deschise discu ia:ă ţ— N-are decât o vin : aceea de a v fi frate geam n. Soarta a vrut aşa. Dacă ă ă ă

asem narea v sup r , exila i-l undeva unde s fie inofensiv.ă ă ă ă ţ ăFulgerat parc de o idee diabolic , Ludovic se întoarse spre ministrul s u şi cu un tonă ă ă

pe care Colbert îl cunoscu c nu înseamn ceva prea bun, îi r spunse:ă ă ă— Câteodat am impresia c eşti genial. Ai dreptate! Nu-l pot spânzura. Nu fiindc mi-eă ă ă

frate, ci fiindc aş avea impresia, c m execut singur.ă ă ăApoi, vorbindu-şi pentru sine, Ludovic ad ug :ă ă— Pune cap t asem n rii. Exila i-l undeva, s nu fie v zut de nimeni...Nu-i rea ideea!ă ă ă ţ ă ăCu aceasta, soarta lui Filip fusese pecetluit . Pentru propriul lui frate, care n-avea altă ă

vin decât c era geam n şi-i sem na perfect, Ludovic n scocise o pedeaps grozav , maiă ă ă ă ă ă ă grozav decât o asasinare.ă

La câteva zile dup aceast scen , Ludovic se afla la Bastilia, înso it de Fouquet. Suveră ă ă ţ -anul coborî treptele care duceau la marea sal de tortur , unde un meşter fierar f urea ină ă ă -strumente diabolice de schingiuit. De ast dat , instrumentul de tortur era opera lui Luă ă ă -dovic, c ci el îl concepuse.ă

P trunzând în sal , unde la un foc mare lucra fierarul şi calfele sale, Ludovic se adresă ă ă lui Fouquet.

— Adev rata putere este aceea s fii ascultat aici.ă ă

28




— Numai Regele este ascultat aici, Sire, replic Fouquet slugarnic. Eu nu râvnesc laă tronul Fran ei.ţ

Ultimele cuvinte trebuiau s trezeasc mânia lui Ludovic fa de fratele lui geam n,ă ă ţă ă care fusese închis, între timp, într-o celul a Bastiliei, pân la condamnarea lui definitiv .ă ă ă

Ludovic îşi privi geniul s u r u cu un surâs dr cesc şi spuse:ă ă ă— Din fericire... în momentul acesta, creez un regat pentru unul care ar pute^avea

aceast ambi ie. Sunt generos. Ii d ruiesc şi un tron. E adev rat c regatul lui se va limita laă ţ ă ă ă pere ii uneia din celulele de sus.ţ

— Bun glum , Majestate. interveni Fouquet, pentru a şi încuraja suveranul.ă ăM gulit de aceast apreciere Ludovic continu :ă ă ă— Când te gândeşti c Colbert mi-a dat ideea. Spunând aceasta, lu din mâinileă ă

maestrului fierar o masc , copiind aidoma capul unui om, peste care se putea îmbr ca,ă ă având o deschiz tur lateral , care se închidea cu ajutorul unui z vor c ruia i se ataşa ună ă ă ă ă lac t.ă

Fouquet o privi cu aten ie şi, deşi se îngrozi, nu-şi tr da teama exclamând:ţ ă— E o capodoper !ă— Asta a fost ideea mea. E prea riscant s existe doi regi, care seam n . Unul va purtaă ă ă

deci o masc . Cum vezi e ingenioas . Acoper tot capul.ă ă ă— Foarte ingenioas !, îi confirm Fouquet.ă ăLudovic f cu o scurt pauz şi apoi îşi întreb interlocutorul:ă ă ă ă— În cât timp creşte o barb ?ăSpunând acestea se apropie de el şi îşi vârî mâna în gât, continuând a vorbi ca numai

pentru el:— S fii sugrumat sub masc de propria ta barb ...ă ă ăŞi pentru c lui Fouquet îi pierise graiul, suveranul îi aduse la cunoştin alte am nunteă ţă ă

asupra diabolicei lui n scociri:ăMasca va avea o singur cheie, pe care o voi p stra eu. O voi purta pe un lan de aur...ă ă ţ

deasupra inimii.

Şi fa a i se lumin de un zâmbet, care n-avea nimic omenesc în el.ţ ăMul umit de opera lui, Ludovic d du ordin s i se pun masca prizonierului s u.ţ ă ă ă ăFilip fu scos din celul şi dus în sala de tortur , unde-i fu aplicat masca sub care treă ă ă -

buia s -şi termine via a, din ordinul propriului s u frate. În zadar se zbuciumase şi încercaseă ţ ă s scape din mâinile c l ilor s i. Erau prea mul i şi prea-puternici. Strig tele lui de dezn deă ă ă ă ţ ă ă -jde umplur vasta sal de tortur , care r suna lugubru cu ecoul ei înfior tor. C l ii îşi înă ă ă ă ă ă ă -deplinir îns întocmai misiunea lor şi Filip fu readus în celula lui purtând pe cap enormaă ă masc de fier, care trebuia s -i ascund obrazul privirilor oricui. Ludovic nu mai avea de ceă ă ă s se team . Fratele s u geam n avea acum înf işarea unui monstru, care ar fi inspirată ă ă ă ăţ groaz celor care l-ar fi v zut.ă ă

Readus în celul , fu instalat pe un "tron" în miniatur şi comandantul Bastiliei îi citi docă ă

-umentul, punând pece ile domneşti, care-i fusese trimis de la palatţ :

ORDIN DE ÎNTEMNI ARE PE VIAŢ ŢĂ

"Vinovat de înalt tr dare, e osândit la temni pe via .ă ă ţă ţăVa fi tratat ca orice prizonier de rând. Dar to i i se vor adresa ţ ca unui rege".

Comandantul izbucni în râs şi mai citi odat ultimele cuvinte: To i i se vor adresa caă ţ unui rege". Se înclin batjocoritor în fa a lui şi-i spuse:ă ţ

— Noapte bun , Majestate.ăApoi p r si celula, l sându-l pe Filip pe "tronul" s u. Tân rul îşi prinse capul în mâini, îşiă ă ă ă ă pip i hidoasa lui masc şi izbucni într-un plâns în hohote.ă ă

29



Masca de fier

Capitolul XIV O noapte în Bastilia

Suferin a pe acest p mânt, este în raport cu for ele omului. Nu pretindem c Dumnezeuţ ă ţ ă m soar durerile pe care le azvârle pe capul cuiva în raport cu puterea de îndurare a creaă ă -turii lovit . Aceast afirma ie n-ar fi exact din moment ce Dumnezeu îng duie moartea,ă ă ţ ă ă care este deseori singurul refugiu al sufletelor prea tare chinuite în corpul omenesc. Sufer-in ele sunt în raport cu for ele, adic omul slab sufer mai mult, la chin egal, decât omulţ ţ ă ă puternic. Acum, din ce elemente se compune for a omeneasc ? Oare aceast for nu-i maiţ ă ă ţă ales consecin a exerci iilor, obişnuin ei, experien ei? Iat ce nu vom c uta s demonstr m,ţ ţ ţ ţ ă ă ă ă este o axiom atât pentru moral cât şi pentru fizic.ă

Când tân rul protejat al lui d'Artagnan, zdrobit, fu închis în celula-i, îşi închipui mai întâiă c moartea este ca un somn, c este pres rat de vise, c odat cu masca de fier ce i seă ă ă ă ă ă pusese pe umeri, fusese aruncat în neant şi c moartea urmase ca o consecin fireasc ,ă ţă ă dup visul s u de rege atotputernic. Fusese rege o singur zi! Dar ce zi!... Câte evenimenteă ă ă nu se perindaser prin fa a ochilor s i! Aproape c nu-i venea s cread c el fusese acelaă ţ ă ă ă ă ă care se logodise cu Maria Tereza, Infant de Spania, pe care o iubea atât de mult.ă

Ca o fantom în via , asista la desf şurarea pasiunii sale dureroase. Parc plutea într-ă ţă ă ăun mister neîn eles, între realitate şi supranatural. Auzea totul, vedea totul, f r s încurceţ ă ă ă nici unul din am nuntele agoniei sale şi toate acestea, îşi spunea bietul Filip, constituiau ună supliciu cu atât mai îngrozitor, cu cât putea s dureze o eternitate!ă

— Oare infernul a fost numit eternitate? îşi zise Filip când uşa de fier se închise, l sână -du-l singur în celul .ă

Nici nu privi în jurul s u, şi, în aceast sinistr înc pere, rezemat de un zid, el c uta să ă ă ă ă ă se conving c -i mort, închizând ochii pentru a nu vedea ceva şi mai r u înc !ă ă ă ă— Cum am murit? îşi spuse el aproape înnebunit. Nu cumva am visat c mi s-a pus oă

masc de fier pe fa ? Nu, nu, nu am visat, c ci mâinile mele nu se pot înşela! De ce oareă ţă ă nu m-au omorât mai bine, decât s m chinuiasc în asemenea chip? Un pic de otrav l-ar fiă ă ă ă scutit pe fratele meu de orice grij ! Ah! Dumnezeule! Cum po i îng dui atâta r utate.ă ţ ă ă

Deodat , frigul din înc pere c zu ca o mantie pe umerii lui Filip.ă ă ăUn zgomot straniu atrase aten ia tân rului om. Se uit şi v zu pe c min sub un enormţ ă ă ă ă

Christ sculptat în lemn, un şobolan uriaş, ocupat s ron ie resturile unei buc i uscate deă ţă ăţ pâine, în vreme ce-şi inea privirea a intit asupra noului locatar, o privire inteligent şi cuţ ţ ă ă -rioas ...ă

Filip avu fric şi sim i dezgustul punând st pânire pe el. Se d du înapoi spre uşa de fieră ţ ă ă sco ând un strig t şi ca şi cum ar fi fost nevoie de acest ip t, pentru ca s se recunoasc ,ţ ă ţ ă ă ă Filip în elese c -i în via , st pân înc pe ra iunea şi conştiin a lui.ţ ă ţă ă ă ţ ţ

— Prizonier! strig el. Eu, eu, prizonier!ăC ut din ochi o sonerie de alarm pentru ca s dea un semnal.ă ă ă ă— La Bastilia, nu exist sonerii de alarm , îşi zise el şi eu sunt închis la Bastilia. Ah, deă ă

ce n-am ascultat pe Colbert şi mi-am întârziat plecarea? Totul se datoreşte unei conspira ii aţ lui Fouquet care a ştiut s m atrag în curs ... Colbert avea dreptate. Trebuia s m feresc!ă ă ă ă ă ă Dar ce are cu mine? îi era team s nu m urc pe tronul Fran ei? Imposibil... Cine ştie?.-ă ă ă ţ Poate c a convins pe rege c aspir la tronul lui şi fratele meu l-a crezut, c ci, în familiaă ă ă noastr sunt curente asemenea rivalit i. Dar, regina, mama mea m va l sa s m sfârşescă ăţ ă ă ă ă în aceast celul ? Dar Maria Tereza? Oh? Maria Tereza! Ea va fi ocara întregii Cur i şi la disă ă ţ -cre ia r ut ii lui Ludovic şi a scârbosului Fouquet. Scump copil ! Va fi probabil şi ea înţ ă ăţ ă ă -chis între cei patru pere i ai unei înc peri, iar logodnicul ei va continua via a de desfrâuă ţ ă ţ al turi de d-ra de la Vallière. S-a sfârşit, n-am s-o mai întâlnesc niciodat !ă ă

30




Şi numai la gândul acesta de desp r ire, nefericitul îndr gostit izbucni în suspine, hoă ţ ă -hote şi strig te.ă

— Unde-i guvernatorul? url Filip în paroxismul furiei. Vreau s -i vorbesc. S vin imediă ă ă ă -at.

Strig încontinuu, dar nici o voce nu r spunse chem rilor sale.ă ă ăLu un scaun şi lovi cu el în masiva uş de fier. Lemnul r sun în ciocnirea sa cu metă ă ă ă -

alul şi împr ştie mai multe ecouri lugubre în adâncul gangurilor. Dar nici o fiin nuă ţă r spunse, absolut nici una.ă

Filip renun repede la acest sistem de a atrage aten ia celor din închisoare, c ci ajunseţă ţ ă la concluzia c se d duse ordinul s nu fie luat în seam , orice ar face. Dup ce-i trecu primaă ă ă ă ă furie, el observ o ferestruic z brelit pe unde filtra o raz de lumin . Filip începu s strige,ă ă ă ă ă ă ă la început încetişor, apoi mai tare, tot mai tare. Dar nimeni nu-i r spunse.ă

Dou zeci de tentative încercate pe rând, nu se încheiar cu mai mult succes.ă ăSângele începu s se revolte şi s se urce în capul tân rului prin . Aceast natur , obişă ă ă ţ ă ă -

nuit cu libertatea, frem ta în fa a captivit ii care-i fusese impus . Treptat, furia-i crescuse.ă ă ţ ăţ ă Prizonierul sf râm scaunul mult prea greu pentru mâinile sale şi se servi de un picior penă ă -tru ca s bat ritmic în uş . B tu de atâtea ori şi atât de tare, încât sudoarea curgea şiroaieă ă ă ă

pe frunte. Zgomotul deveni imens şi continuu. Câteva strig te în buşite îi r spunser de iciă ă ă ă şi colo.Acest zgomot produse asupra fratelui regelui un efect straniu. Se opri ca s asculte.ă

Distinse vocile prizonierilor, victime ca şi el, ale cruzimii regale. Aceste voci se ridicau caaburii prin pere ii groşi şi zidurile opace. Ele acuzau pe autorul indirect al acestui zgomot,ţ dup cum suspinele şi lacrimile acuzau în t cere pe autorul captivit ii lor. Şi lui Filip i seă ă ăţ p ru şi mai odios fratele s u care r pise libertatea atâtor fiin e. Şi acum, el le r pea şi somă ă ă ţ ă -nul prin zgomotul ce-l f cea.ă

Acest gând fu cât pe ce s -l înnebuneasc . Dubl for ele sau propriu-zis voin a dornică ă ă ţ ţ ă s ob in o informa ie sau o concluzie. Piciorul scaunului îşi relu Oficiul. Dup o or , Filipă ţ ă ţ ă ă ă auzi, ceva în coridor, în spatele uşii sale şi o lovitur n praznic venit din afar îl f cu s seă ă ă ă ă ă ă

opreasc .ă— Ei! Omule! Ai înnebunit? zise o voce aspr şi grosolan . Ce te-a apucat, ast zi deă ă ă

diminea ?ţă— Ast zi de diminea ? se gândi prin ul surprins.ă ţă ţApoi, politicos, întreb :ă— Domnule, sunte i guvernatorul Bastiliei?ţ— Omule, ai ceva scrântit la sc fârlie, replic vocea, dar acesta nu-i un motiv s faciă ă ă

atâta vacarm. Înceteaz odat !ă ă— D-ta eşti guvernatorul? întreb din nou Filip.ăNu mai primi nici un r spuns. Auzi zgomotul unei uşi închizându-se şi distinse paşiiă

paznicului îndep rtându-se.ă

Când tân rul c p t certitudinea c paznicul plecase, furia lui nu mai cunoscu limit .ă ă ă ă ă ă Agil ca un tigru, s ri de pe mas la fereastr şi zgâl âi z brelele. Sparse geamul, ale c ruiă ă ă ţ ă ă cioburi, c zur pe pavajul cur ii. R guşi strigând: "Guvernatorul! Guvernatorul!" Acest accesă ă ţ ă dur o or , care fu o perioad de febr mare.ă ă ă ă

Cu p rul în neorânduial şi lipit pe frunte, cu hainele sfâşiate, cu c maşa în buc ele,ă ă ă ăţ Filip nu se opri decât la cap tul for elor şi numai atunci când în elese c grosimea acestoră ţ ţ ă ziduri, impenetrabilitatea cimentului, erau invincibile la oricare alt tentativ decât aceea aă ă timpului.

Îşi lipi fruntea de uş şi l s inima s se calmeze un pic. Dac ar fi continuat, ar fi avută ă ă ă ă un atac de cord.

— Va veni, îşi zise el, clipa în care mi se va aduce hran ca tuturor prizonierilor. Voiă vedea, atunci, pe cineva, îi voi vorbi şi-mi va r spunde.ăŞi prin ul c ut în memoria sa la ce or avea loc prima mas a prizonierilor la Bastilia.ţ ă ă ă ă

El n-avea de unde s cunoasc acest detaliu. Fire religioas , el nu încerc s arunce pe seaă ă ă ă ă -

31



Masca de fier

ma lui Dumnezeu suferin a lui. Sim ea c Dumnezeu îl supunea acestei umilin e teribile.ţ ţ ă ţ Nimic nu putea fi mai eficace pentru a-l men ine în sim mântul credin ei, decât sentimentulţ ţă ţ durerii. Dar Filip nu îndr zni s cad în genunchi pentru a se ruga de Cel-De-Sus s -i curmeă ă ă ă chinurile.

— Dumnezeu face bine, îşi zise el, Dumnezeu are dreptate. Numai la suferin seţă c leşte sufletul unui om.ă

Cam la acest punct ajunsese cu gândurile sale, adic cu agonia lui, când auzi un zgoă -mot în spatele uşii şi scâr âitul unor chei şi broaşte îl anun ar c avea s primeasc o vizţ ţ ă ă ă ă -it .ă

Filip f cu un salt înainte, pentru a se apropia de acela care urma s intre. Dar, deodat ,ă ă ă gândindu-se c o asemenea mişcare ar fi nedemn pentru un prin , se opri, lu o poz noă ă ţ ă ă -bil şi calm , ceea ce era uşor şi aştept , cu spatele întors, spre a ascunde şi cea mai mică ă ă ă urm de agita ie ce-ar mai fi s l şluit în ochii lui.ă ţ ă ă

Noul sosit era un paznic, înc rcat cu un paner plin cu hran .ă ăFilip îl privi cu nelinişte. Aştept s -i vorbeasc .ă ă ă— Ah! zise acesta, ai spart scaunul. Ai avut un acces de nebunie?

— Domnule, replic regele de o zi al Fran ei, m soar - i cuvintele, c ci s-ar putea să ţ ă ă ţ ă ă aib consecin e grave.ă ţPaznicul puse panerul pe mas , privindu-şi interlocutorul, surprins.ă— Cheam , e rog, pe guvernator, ad ug Filip nobil.ă ţ ă ă— Haide, copile, r spunse paznicul, ai fost totdeauna cuminte, dar nebunia face pe omă

r u şi in s te previn c spartul scaunului şi zgomotul ce l-ai f cut constituie un delict ce seă ţ ă ă ă pedepseşte cu asprime, aici la noi. Caut de te cumin eşte şi n-am s -i raportez nimic guveră ţ ă -natorului.

— Vreau s vorbesc cu guvernatorul, replic prin ul f r s clipeasc .ă ă ţ ă ă ă ă— Te va b ga la carcer , ine minte.ă ă ţ— Vreau! M auzi?ă

— Ah! Iat c privirea- i devine r t cit ! N-am s - i las cu itul.ă ă ţ ă ă ă ă ţ ţPaznicul f cu ceea ce zise, lu cu itul, închise uşa şi se îndep rt , l sând pe Filip maiă ă ţ ă ă ă

mirat, mai nefericit, mai singur ca niciodat . În zadar, relu jocul cu piciorul scaunului; înă ă zadar arunc pe fereastr hrana şi farfuriile; nimeni nu-i r spunse.ă ă ă

Dou ore mai târziu, în celul nu se mai afla un prin , un gentilom, un om, un creier.ă ă ţ Devenise un nebun, rupându-şi unghiile de uş , c znindu-se s scoat pavajul camerei şiă ă ă ă sco ând urlete atât de înfricoş toare, încât b trâna Bastilie p rea c tremur din temelii.ţ ă ă ă ă ă

În ceea ce priveşte pe guvernator, el nici nu se deranja de tot acest vacarm. Paznicul şisantinelele de rond îi înaintaser raportul, dar la ce bun? Nebunii erau un lucru curent înă fort rea şi zidurile nu erau oare mai tari ca nebunii?ă ţă

D. de Baisemeaux, p truns de tot ce-i zisese Fouquet, al c rui devotat era şi perfect înă ă regul cu ordinul regelui, n-avea altceva mai bun de f cut decât s -l lase pe prizonier fie să ă ă ă urle sau s sparg geamurile.ă ă

Totuşi, acest prizonier nu-i convenea. Auzi, domnule, s i se dea onorurile ca unui rege!ă Aşa ceva nu i se mai întâmplase. În gând, dorea ca aceast poveste s se termine odat .ă ă ă

— N-ar fi r u, monologa el, ca totul s se întâmple dup gândul meu. Un prizonier obişă ă ă -nuit este destul de mult pentru ca s -i dorim moartea liberatoare. Mult mai vârtos, când priă -zonierul devine nebun şi când poate, muşc şi face zgomot în Bastilia. În asemenea cazuri,ă z u!, nu trebuie numai s dorim moartea, ci am face o oper caritabil suprimându-l încet,ă ă ă ă încet.

Şi bunul guvernator, obosit de pe urma unui ra ionament atât de profund, ordon s iţ ă ă

se mai serveasc o nou mas .ă ă ă

32




Capitolul XV Muşchetarii intră în arenă

Trecuse o lun de la data întemni rii lui Filip în Bastilia. Într-o diminea , Fouquet îşiă ţă ţă f cu apari ia în apartamentul lui Ludovic, pentru a preg ti şi pierderea lui Colbert, duşmanulă ţ ă

s u de moarte.ăLudovic tocmai îşi lua micul dejun când sfetnicul s u intr :ă ă— Bun diminea a, Majestate. Regele Bastiliei continu s -şi ocupe tronul. A trecut exă ţ ă ă -

act o lun de când şi-a început glorioasa-i domnie.ăLudovic surâse mul umit şi replic :ţ ă— Sper c "Majestatea Sa" este mul umit de regatul şi coroana ce i-am d ruit.ă ţ ă ă— Se impune s proced m la fel şi cu Colbert, ad ug Fouquet, prinzând momentul faă ă ă ă -

vorabil. Îl cunosc pe Colbert. Îşi va închina via a eliber rii lui Filip. Un gest patriotic, f r înţ ă ă ă -doial , mai ales dac e convins c Filip are drepturi egale la coroan .ă ă ă ă

— Un om mort nu-şi poate închina via a nici unei îndatoriri, replic Ludovic ca pentru a-ţ ă

şi exprima dorin a.ţ— Cum? S -l spânzur m pe Colbert? Nu, nu se poate, Majestate!, interveni Fouquet.ă ă Colbert este prietenul poporului, care-i admir cinstea.ă

— Ceea ce m sup r e c nu i se poate reproşa nimic, relu Ludovic, vizibil indispus.ă ă ă ă ă— Orice om greşeşte, Majestate, spuse Fouquet insinuant.— Colbert nu.— A greşit când a isc lit aceast chitan , spuse Fouquet şi întinse regelui un petec deă ă ţă

hârtie.Ludovic îl lu , se uit la el şi apoi ridic ochii spre sfetnicul s u, întreb tor:ă ă ă ă ă— Majestate... relu Fouquet, cu un ton de uşoar imputare.ă ăŞi constatând efectul vorbelor lui ad ug :ă ă

— Dac am mai pune trei zero, transformând cifra în 50.000 de franci, Majestatea Voasă -tr l-ar putea întreba ce-a f cut cu cei 49.550 de franci... Şi nu va g si r spuns... E foarteă ă ă ă posibil ca poporul s nu ia ap rarea, unui criminal.ă ă

Ludovic se ridic de la mas , se apropie zâmbitor de Fouquet, se uit la pieptul haineiă ă ă lui, de care atârnau decora iile, pe care i le d duse pentru servicii anterioare şi spuse cu unţ ă uşor regret:

— P cat! Nu mai e loc pentru medalii!ă— Dac Majestatea Voastr se gândeşte la o r splat ... doamna Fouquet ine s fieă ă ă ă ţ ă

duces ... Şti i cum sunt femeile... spuse Fouquet, frecându-şi mâinile slugarnic.ă ţLudovic îl privi în eleg tor şi-i r spunse:ţ ă ă— Dorin a i se va împlini... în ziua când va fi spânzurat Colbert.ţFouquet se înclin curtenitor şi f când aluzie la soarta lui Colbert încheie:ă ă— Ce p cat! Un patriot atât de mare!ăElibera i din Bastilia, cei patru muşchetari, prietenii nedesp r i i ai lui Filip, în frunte cuţ ă ţ ţ

d'Artagnan, se îndreptar spre locul de întâlnire care le fusese indicat. Zilele trecur însă ă ă f r ca protejatul lor s -şi fac apari ia, aşa cum fusese convenit. Tem tori pentru via a lui,ă ă ă ă ţ ă ţ hot râr , într-o zi, s se întoarc la Paris pentru a da de urma tân rului lor prieten, deşi ştiauă ă ă ă ă cât risc întorcându-se în Capital . Nu putea fi vorba îns de grija vie ii lor, atâta vreme câtă ă ă ţ nu ştiau unde este Filip şi dac nu i se întâmplase ceva.ă

Se sf tuir pentru a-şi întocmi planul de ac iune şi, în final, convenir s -l viziteze peă ă ţ ă ă Colbert, pentru a afla de la el cele ce-i interesa.

C l rir voiniceşte pân în apropierea Parisului, unde trecur sub comanda lui d'Artagă ă ă ă ă -nan, conform programului stabilit. Fostul c pitan al muşchetarilor regali, îi duse pe nişte druă -muri l turalnice, din marginea Parisului, pân ce ajunser într-o p durice, complet pustie.ă ă ă ă

33



Masca de fier

Acolo, desc lecar şi, ghida i de d'Artagnan, se pomenir în fa a unei deschiz turi bine masă ă ţ ă ţ ă -cat de tufişuri.ă

P şir într-un gang care li se oferea, cu recomandarea lui d'Artagnan de a merge cu bă ă ă-gare de seam şi dup o bun bucat de drum, p trunser într-o locuin , care era a lui Colă ă ă ă ă ă ţă -bert.

Chiar în clipa în care intrar într-o odaie, de fapt biroul de lucru al ministrului, d dură ă ă

peste Colbert. Acesta era aşezat la mas . La zgomotul intr rii lor, b trânul ministru întoarseă ă ă repede capul şi, v zându-i, exclam :ă ă

— D'Artagnan! Cum ai intrat?— N-am uitat intrarea secret , îi r spunse gasconul.ă ă— S-a pus un premiu pe capul vostru, continu Colbert cu un aer de îngrijorare.ă— Sper c -i mare, replic d'Artagnan, glumind.ă ă— În orice caz, e m gulitor, interveni Porthos.ă— Sunte i urm ri i... Eu sunt suspectat... Care-i rostul c a i venit aici? întreb Colbert.ţ ă ţ ă ţ ă— Nu l-am g sit pe Filip la Bordeaux.ă— Ştiu, replic ministrul, plecând capul, parc sub o grea povar .ă ă ă

— Unde e Filip? strig d'Artagnan, care b nui ceva grav din r spunsul şi atitudinea sfetă ă ă -nicului regal.— Închis în Bastilia pe via ... Cu o masc de fier pe fa , reuşi s îngâne b trânul, zdroţă ă ţă ă ă -

bit sub aceast m rturisire.ă ă— Ce? strig d'Artagnan.ă— Da. Cea mai infernal inven ie a lui Ludovic. Dac vre i s sc pa i de spânzur toare,ă ţ ă ţ ă ă ţ ă

fugi i.ţ— S fugim? Unde i-e curajul?ă ţ— Lup i, când ai şanse s învingi.ţ ă— Curaj înseamn s lup i chiar, f r şanse.ă ă ţ ă ăColbert îl privi cu admira ie. D'Artagnan r m sese acelaşi în ciuda anilor care trecuserţ ă ă ă

peste el. Îl recunoştea aşa cum îl ştia de pe vremea când spada lui nu avea rival în Fran a.ţ Totul nu dur îns decât câteva secunde, c ci b trânul ministru relu :ă ă ă ă ă

— Oamenii regelui pot veni, în orice clip . Nu cer s salva i via a mea, ci a voastr .ă ă ţ ţ ă— Filip nu s-a gândit la via a lui, interveni Porthos. D'Artagnan îl privi liniştit pe vechiulţ

s u prieten şi cu un ton de imputare şi am r ciune îi spuse:ă ă ă— Laşi Fran a pe mâna unui mişel ca Fouquet!... Şi a unui dement? îmi amintesc de vreţ -

mea când cârmuiai d-ta.— Asta era sub Ludovic al XIII-lea. Acum domneşte Ludovic al XIV-lea, r spunse Colbert.ăAbia termin de spus aceste cuvinte şi câteva lovituri puternice în uş îl f cur s treă ă ă ă ă -

sar . Era un c pitan de muşchetari cu câ iva oameni, veni i s -l ridice pe Colbert, în urmaă ă ţ ţ ă maşina iei pus la cale de Fouquet.ţ ă

— Nu deschid pân n-a i plecat, le şopti ministrul.ă ţŞi f cu un semn valetului, care se îndrepta spre uş ; Din doi paşi d'Artagnan fu lângă ă ă

servitor şi-i spuse pe şoptite dar imperativ:— D -mi haina ta. Deschid eu uşa.ăDe afar , cioc niturile se repetar , înso ite de soma ia:ă ă ă ţ ţ— Deschide i!ţD'Artagnan îmbr c haina servitorului şi imitând vocea acestuia r spunse:ă ă ă— Vin... vin îndat .ăApoi şopti prietenilor s i:ă— S v st pâni i.ă ă ă ţ

Şi pentru c loviturile în uş devenir mai insistente repet :ă ă ă ă— Vin... Cine e?— În numele regelui! Deschide!

34




Aruncând o ultim privire spre locul unde se ascunseser prietenii s i şi Colbert,ă ă ă d'Artagnan r suci cheia şi deschise uşa, l sând s intre în camer pe ofi erul regal şi gardaă ă ă ă ţ lui.

— Unde este domnul Colbert? întreb primul, în momentul când d du cu ochii de serviă ă -torul care le deschisese.

Ce p cat! îi r spunse d'Artagnan, cu un ton de sincer regret. A plecat acum o or spreă ă ă sudul Fran ei, s -şi îngrijeasc s n tatea.ţ ă ă ă ă

Şi pentru c i se p ruse c cuvintele lui nu fuseser destul de conving toare pentruă ă ă ă ă ofi er, continu :ţ ă

— Pofti i în untru, s v convinge i... Sunt singur. C pitanul arunc o privire prin odaieţ ă ă ă ţ ă ă şi, întorcându-se spre oamenii s i, spuse:ă

— B trânul nu minte.ăApoi i se adres din nou lui d'Artagnan:ă— Pe ce drum a luat-o?— Nu cunosc drumurile... Sunt doar un biet servitor. L-am auzit îns vorbind deă

Marsilia!C pitanul se întoarse spre oamenii s i şi, f cându-le semn s p r seasc odaia, ordon :ă ă ă ă ă ă ă ă

— Spre Marsilia!

Capitolul XVI Cheia de aur

Dup ce se convinse c pericolul se îndep rtase pentru moment, d'Artagnan d du deă ă ă ă veste prietenilor s i c pot ieşi din ascunz toarea de unde auziser toate cele întâmplate.ă ă ă ă

— D'Artagnan, min i admirabil, exclam Porthos. Gasconul, m gulit de acest compliţ ă ă -ment, se înclin şi mul umi. Apoi se întoarse spre Colbert şi-i spuse repede:ă ţ

— Îl putem elibera uşor pe Filip, din Bastilia.— Şi masca?...— Se poate scoate, complet Porthos. Exist doar o cheie?...ă ă— Şi eu sunt tot atât de îndr zne ca şi voi, îi spuse Colbert. Ne trebuie cheia... nu nuă ţ -

mai pentru eliberarea lui Filip, ci şi a întregii Fran e. Şi aceast cheie atârn de gâtul lui Luţ ă ă -dovic al XIV-lea!...

Colbert era decis s apeleze la ajutorul singurei fiin e care îi putea fi într-adev r de foă ţ ă -los. Şi aceasta era Maria Tereza. Puse la curent pe muşchetari cu hot rârea lui şi deoareceă ar fi fost imposibil s discute cu ea la palat, unde serviciul de spionaj al lui Fouquet nu sc paă ă nimic, trimise un servitor credincios s -i comunice c este absolut necesar s -i vorbeasc .ă ă ă ă

Maria Tereza nu ezit o secund şi veni în grab la Colbert, singurul sfetnic al regelui peă ă ă care-l stima.

B trânul ministru îi prezent pe cei patru muşchetari şi apoi, poftind-o s ia loc, începuă ă ă a-i spune întreaga poveste:

— Amantul domnişoarei de la Vallière e Ludovic, spuse el. Cehdin catedral şi cel de peă balcon e Filip.În mintea prin esei se f cu lumin deplin . Acum îşi putea explica uşor schimbarea proţ ă ă ă -

dus în atitudinea lui Ludovic, atunci când îi pl cuse. Acesta nu era deci regele Fran ei ciă ă ţ fratele s u geam n, care la caracter nu-i sem na îns de fel. Pentru a nu-şi tr da sentiă ă ă ă ă -

35



Masca de fier

mentele ei intime fa de Colbert şi cei patru muşchetari, Maria Tereza se mul umi s spun ,ţă ţ ă ă cu un uşor suspin de uşurare:

— Filip e numele tat lui meu. Îmi place.ăApoi aducându-şi aminte de soarta aceluia pe care-l iubea, care z cea într-o celul aă ă

Bastiliei purtând o masc de fier în care se sufoca lent, întreb repede:ă ă— Unde e cheia?

— Atârn de gâtul lui Ludovic.ăPrin esa ezit câteva clipe şi apoi spuse cu hot râre:ţ ă ă— O voi lua.Se ridic şi p r si odaia, l sându-l pe d'Artagnan şi prietenii s i în aşteptarea cheii cuă ă ă ă ă

care s -l elibereze pe Filip de teribila lui povar .ă ăÎndr gostit de curtezana lui, Ludovic îşi petrecea aproape toat vremea în companiaă ă

domnişoarei de la Vallière. Faptul acesta însemnase o crunt deziluzie pentru Maria Tereza,ă dup logodna ei. Zile întregi se fr mântase asupra noii schimb ri a atitudinii logodnicului ei,ă ă ă f r s fi fost în stare s g seasc o explica ie plauzibil . Hot râse s -l evite pân ce scană ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ă -daloasa lui purtare se va fi schimbat. Aşteptase îns în zadar; c ci Ludovic se dedicase în înă ă -

tregime amantei sale, f r a se gândi o clip la logodnica cu care locuia sub acelaşi acopă ă ă -er mânt.ăÎn seara când Maria Tereza fusese la Colbert şi aflase adev rata identitate a b rbatuluiă ă

de care se îndr gostise, Ludovic petrecea din nou în compania domnişoarei de la Vallière,ă îmb tându-se cumplit. Într-un târziu, curtezana se ridic pentru a se desp r i de augustulă ă ă ţ s u amant şi Ludovic r mase singur când, pu in dup plecarea acesteia, auzi cioc nituri înă ă ţ ă ă uş . Se ridic cu greutate şi se îndrept spre uş , pentru a vedea cine este nepoftitul vizitaă ă ă ă -tor, care-l tulbura la o or atât de înaintat . Surpriza lui fu din cele mai mari, în clipa când oă ă v zu pe frumoasa prin es , care-l evita, în fa a lui.ă ţ ă ţ

Cu o grimas de mul umire, Ludovic se înclin ironic şi, sub efectul be iei spuse:ă ţ ă ţ— Alte a S Regal !... Nu pot spune c este o surpriz . Te aştept. Te aştept de mult.ţ ă ă ă ă

Mai curând sau mai târziu, to i vin la mine.ţCredincioas rolului ei şi cu gândul la singurul b rbat pe care-l iubea, Maria Tereza nuă ă

d du aten ie acestei grosol nii şi-i r spunse:ă ţ ă ă ― N-a i fi aşteptat atâta, dar ştiam c inima Voastr apar ine alteia.ţ ă ă ţ

— Din nefericire, eşti prea sensibil , spuse Ludovic ca o scuz pentru el.ă ă— Mi-am dat seama c o regin trebuie s treac multe cu vederea, continu Mariaă ă ă ă ă

Tereza dornic s profite de starea de be ie în care se g sea regele, pentru a-şi duce la bună ă ţ ă sfârşit ac iunea început .ţ ă

Frumuse ea prin esei îl z p cise complet pe Ludovic, mai ales c Maria Tereza vorbeaţ ţ ă ă ă aşa cum nu o f cuse niciodat cu el.ă ă

Încercând s -şi p streze echilibrul, suveranul se bâlbâi:ă ă— Ia loc, draga mea. Pân ast sear nu mi-au fost dragi spaniolii.ă ă ă— Fiindc suntem geloşi şi p timaşi? întreb Maria Tereza pentru a-l a â a.ă ă ă ţ ţ— Dimpotriv .ă— Suntem un popor impulsiv, relu prin esa. Iute la ur şi iute la dragoste. Când voi fiă ţ ă

regin , sper s - i schimbi p rerea despre spanioli.ă ă ţ ă— Mi-o po i schimba uşor, replic Ludovic, care duse un pahar la gur , în cinsteaţ ă ă

oaspetei sale.Dup ce sorbi paharul pân la fund, veni lâng prin es şi o s rut pe gât. Tân ra fată ă ă ţ ă ă ă ă ă

trebui s fac apel la toat energia ei pentru a nu s ri în sus de scârb . Gândul ei era îns laă ă ă ă ă ă Filip, pe care trebuia s -l salveze. P str , de aceea, un surâs promi tor pe buze, în timp ceă ă ă ţă

Ludovic, complet ame it de b utur abia se mai inea pe picioare.ţ ă ă ţ— Nu g seşti c e z duf? murmur el, sim ind c -l p r sesc puterile.ă ă ă ă ţ ă ă ă— N-am observat, replic ea.ă

36




Ludovic ajunsese la cap tul puterilor lui. Se îndrept spre uşa care d dea în odaiaă ă ă vecin , dormitorul, o deschise şi p trunzând în aceast camer se rostogoli în pat, undeă ă ă ă adormi buştean.

Maria Tereza îl privi o clip în t cere, cu un dezgust f r margini. Apoi se apropie de el,ă ă ă ă îl descheie febril şi-i smulse cheia de aur, care-i atârna de gât, pe l n işorul ei. Acum Filipă ţ putea fi salvat.

Ieşi f r zgomot din apartamentul regelui, îşi puse un şal pe umeri şi se îndrept , înă ă ă noapte, spre locuin a lui Colbert, unde o aşteptau prietenii lui Filip.ţ

În clipa când prin esa intr în odaie, având cheia în mân , cei cinci b rba i se întoarserţ ă ă ă ţ ă în acelaşi timp. Fe ele lor exprimau o adânc recunoştin pentru fapta temerar pe care oţ ă ţă ă s vârşise.ă

Colbert fu primul care vorbi:— Mul umesc, Alte .ţ ţăApoi i se adres lui d'Artagnan, întinzându-i cheia:ă— Soarta Fran ei este în mâinile d-tale. Ştii drumul spre Bastilia?ţ— Cum era s -l uit? replic fostul comandant de muşchetari.ă ăMuşchetarii se preg tir de plecare, d'Artagnan veni în fa a prin esei, îi apuc mânaă ă ţ ţ ă

ceremonios şi ducând-o la buze murmur :ă— Eşti o fat curajoas .ă ăMariaTereza îl privi rug toare şi nemaiputându-se st pâni exclam :ă ă ă— Adu-l pe Filip... chiar dac nu va fi rege,ă— Cât depinde de noi... îl vom elibera pe Filip, sau vom pieri cu to ii.ţÎnf şura i în largile lor mantale, cei patru muşchetari apucar pe drumul secret careă ţ ă

ducea la Bastilia şi de existen a c ruia ştiau foarte pu ini. În fruntea lor, ducând o torţ ă ţ ţă aprins , d'Artagnan zorea pasul, pentru a ajunge cât mai repede la cel a c rui copil rie oă ă ă veghease.

Dup ce merser o bun bucat de drum, fostul c pitan de muşchetari se întoarse spreă ă ă ă ă tovar şii s i şi le şopti:ă ă

— Stinge i tor ele. Suntem aproape de inta noastr .ţ ţ ţ ă Tovar şii s i executar imediat ordinul şi restul drumului, care-i ducea în interiorulă ă ă

Bastiliei, îl f cur mai mult pe bâjbâiteă ă

Capitolul XVII Legea pedepsei

Abia p trunser câ iva paşi în interiorul faimoasei închisori şi un zgomot de voci le pară ă ţ -veni la ureche. Se traser repede în umbra unui zid, intrat în untru şi aşteptar -trecereaă ă ă g rzii de noapte.ă

Oamenii de paz se apropiar atât de mult încât cei patru prieteni auzir foarte distinctă ă ă pe comandantul g rzii spunând:ă

— S facem rondul. Subalternul s u r spunse:ă ă ă— De ce? Nu se întâmpl niciodat nimic.ă ăCei doi oameni îşi începur plimbarea de-a lungul celulelor, în timp ce, din una dintreă

acestea, un condamnat d du un urlet fioros, zgâl âind uşa z brelit .ă ţ ă ă— Te fac eu s - i ii gura!, exclam comandantul g rzii care se îndrept spre celula neă ţ ţ ă ă ă -

fericitului condamnat, pentru a-l biciui pe cel închis. În momentul în care comandantul intră în celul , d'Artagnan se decise s foloseasc acest prilej şi ieşind, f r zgomot, din ascunză ă ă ă ă ă-toarea lui, doborî cu o lovitur pe paznicul r mas afar . Apoi îi şopti lui Porthos:ă ă ă

Pune-i un c luş şi leag -l.ă ăDrumul era liber spre celula lui Filip.

37



Masca de fier

D'Artagnan desprinse leg tura de chei de la brâul paznicului şi începu s caute celula înă ă care era închis "Masca de fier". O g si repede şi în momentul când îi trecu pragul se înfioraă ă la vederea torturii la care fusese supus protejatul s u. Toate nu durar decât câteva clipe şiă ă de pe buze îi âşni un singur strig t;ţ ă

— Filip!Prizonierul ridic greoi capul şi prin deschiz turile m ştii, f cute acolo unde erau ochii,ă ă ă ă

v zu pe cel care st tea în fa a lui.ă ă ţ— D'Artagnan! fu r spunsul lui.ă— Şezi, relu d'Artagnan sco ând cheia de aur.ă ţFilip, care era foarte sl bit, se supuse şi, timp de câteva clipe, d'Artagnan lucr s îndeă ă ă -

p rteze oribila masc .ă ă— Mai repede! Simt c înnebunesc!, se auzi vocea lui Filip, de sub masc .ă ă— Cum poate fi un frate atât de câinos?, morm i fostul c pitan de muşchetari, în timpă ă

ce se str duia s descuie teribila masc .ă ă ăCeilal i de inu i, care îl v zuser pe d'Artagnan intrând în celula lui Filip, începur sţ ţ ţ ă ă ă ă

fac zgomot şi atraser aten ia primului paznic, care-şi continuase rondul s u.ă ă ţ ă

Furios de aceste zgomote, al c ror sens nu-l b nuia, paznicul se îndrept morm indă ă ă ă spre celule.— E ora 2... Iar vede nr. 33 stafii, murmur el. Eforturile lui d'Artagnan de a-l elibera peă

Filip de masca lui se dovedir infructuoase.ă— Nu se descuie, spuse el când se convinse c este inutil s mai încerce. E o broască ă ă

dubl ... chinezeasc .ă ăPaznicul era acum în imediata apropiere a celulei în care se g seau Filip şi d'Artagnan.ă

Ceilal i trei muşchetari, priveau cu groaz cum se apropia cel care ar fi putut s le n ruieţ ă ă ă toate planurile. Nu îndr zneau, totuşi,>s fac nici o mişcare, înainte de a se convinge că ă ă ă prezen a lui d'Artagnan în celula "M ştii de fier" nu va trece neobservat . Gata s intervin ,ţ ă ă ă ă dac nevoia o va cere, cei trei prieteni îşi inur respira ia, evitând s fac cel mai mic zgoă ţ ă ţ ă ă -

mot.Paznicul trecu de-a lungul celulelor, strig de inu ilor s fac t cere şi se îndrept spreă ţ ţ ă ă ă ă

celula de inutului nr. 33, pe care voia s -l vindece cu biciul de stafiile care spunea c i seţ ă ă arat .ă

Când îl v zur trecând, muşchetarii respirar mai liberi şi se precipitar spre celula luiă ă ă ă Filip, strigându-i lui d'Artagnan.

— A plecat!— S ieşim de aici, spuse d'Artagnan lui Filip. Ai suferit destul.ăApucar pe drumul pe care veniser şi d'Artagnan, care-l sprijinea pe Filip, s poată ă ă ă

merge, şopti protejatului s u:ă— Po i fi liber sau Regele Fran ei. Tu vei hot rî.ţ ţ ăF r s ezite, Filip, care acum îşi cunoştea adev rata obârşie îi r spunse:ă ă ă ă ă ― Du-m unde e coroana Fran ei.ă ţRestul drumului îl parcurser în t cere.ă ăCând ajunser la o bun bucat de drum de groaznica Bastilie, muşchetarii f cur ună ă ă ă ă

scurt popas şi, f r graba care f cuse s -i tremure mâinile în celul , d'Artagnan reuşi să ă ă ă ă ă scoat teribila masc . Chipul lui Filip îi ap ru tot atât de nobil ca şi înainte. O barb suficientă ă ă ă de mare îi înconjura ovalul fe ei şi ochii îi str luceau de focul şi dorul unei r zbun ri cât maiţ ă ă ă grabnice şi mai complete.

To i cinci se îndreptar spre palatul regal, folosind aceleaşi ganguri, secrete, pe careţ ă d'Artagnan le cunoştea de pe vremea când comandase muşchetarii regelui şi fusese intimul

suveranului s u.ăCând ajunser în fa a apartamentului lui Ludovic al XIV-lea, d'Artagnan porunci scurtă ţ unuia dintre tovar şii s i:ă ă

— Athos, p zeşte uşa.ă

38




Ceilal i, în frunte cu Filip, care-şi inea masca de fier în mân , intrar în dormitorul regalţ ţ ă ă şi se aliniar de-a lungul patului în care Ludovic continua s doarm , în urma be iei.ă ă ă ţ

Filip îl privi cu dezgust şi apoi spuse:— Trezeşte-l.Scuturat puternic, Ludovic deschise cu greu ochii şi deodat , v zu în fa a lui pe Filip,ă ă ţ

inând în mân masca sub care îl pedepsise s -şi termine zilele. Scena i se p ru ireal , ca unţ ă ă ă ă vis, şi-şi frec ochii.ă

— Nu e un vis, frate, rupse Filip t cerea. M ii minte? Sunt rebelul din Gasconia. Credă ă ţ c - i aminteşti de asta?ă ţ

Spunând aceste vorbe, întinse amenin tor spre el grozava masc .ţă ăLudovic îşi duse repede mâna la gât, pentru a c uta cheia de aur. Degetele lui bâjbâiră ă

în zadar.— Nu-i acolo, relu Filip. E aici. Şi îi ar t chei a.ă ă ă ţÎngrozit de aceast scen , crezându-se înc prada unui coşmar, Ludovic începu s ipe:ă ă ă ă ţ— Pleac ! Eşti mort! Sugrumat!ăFilip se aplec asupra lui şi-l întreb şuier tor:ă ă ă— Cât de repede creşte barba ta?

Ludovic îşi d du seama c este treaz şi c acela care se ridica amenin tor în fa a saă ă ă ţă ţ era fratele lui geam n, acela pe care-l condamnase s piar nevinovat în celulele Bastiliei.ă ă ăO fric teribil de r zbunarea acestuia puse st pânire pe el şi, strângându-se la c p tâiă ă ă ă ă ă -

ul patului, bolborosi:— Î i dau ce vrei... Te voi face bogat! î i dau un milion de galbeni! Dou milioane!ţ ţ ăFilip îl privi implacabil. Abia acum îl vedea pe laşul s u frate în adev rata lui lumin .ă ă ă

Printre buze, îi âşni ca o sentin :ţ ţă— Mişelia ta nu o po i r scump ra cu aur. Ştiai c suntem fra i, c suntem aproape unţ ă ă ă ţ ă

singur trup... Ai chinuit partea mea de trup, ca partea ta s tr iasc în glorie. Exist o legeă ă ă ă de care nimeni nu poate sc pa: Legea pedepsei. Pendula orologiului vie ii oscileaz într-oă ţ ă parte... apoi în cealalt . A sunat ceasul s se chinuiasc partea ta de trup, pentru r ul f cută ă ă ă ă

Fran ei. Nu fiindc m-ai f cut s suf r, ci fiindc ai ucis. Fiindc ai tr dat o datorie sfânt .ţ ă ă ă ă ă ă ă ăÎntinzând masca de fier spre Ludovic, termin prin a spune:ă— În schimbul regatului t u, i-l dau pe al meu.ă ţinut de muşchetari, Ludovic nu se putu împotrivi la fixarea m ştii de fier, cu care seŢ ă

chinuise Filip atât.Dup terminarea opera iunii, d'Artagnan îl privi mul umit şi-i spuse:ă ţ ţ— S vedem dac - i place.ă ă ţR zbunarea lui Filip nu se termin aici. Ludovic fu obligat s apuce prin gangul înă ă ă -

tunecos care ducea la Bastilia, pe acelaşi drum pe care-l f cuser înainte " Masca de fier " şiă ă cei patru muşchetari şi fu introdus în celula în care st tuse fratele s u geam n, ca s nu seă ă ă ă

observe evadarea f cut . Odat îndeplinit şi aceast misiune, muşchetarii şi protejatul loră ă ă ă ă

se îndep rtar , l sându-l pe Ludovic prad destinului s u.ă ă ă ă ăR mas singur, suveranul se repezi la uş pe care începu s-o scuture de z brele şi să ă ă ă

urle:— Dau un milion de galbeni pentru libertatea mea. Paznicul doborât de d'Artagnan îşi

reveni în fire. Se uit buimac în jurul lui şi amintindu-şi de agresiunea pe care o suferise, oă lu la goan spre odaia comandantului închisorii pentru a-i aduce la cunoştin prezen aă ă ţă ţ unor str ini în interiorul închisorii.ă

Ajunse aproape f r suflare la uşa apartamentului şi b tu cu sfial . O voce autoritar îiă ă ă ă ă r spunse din interior:ă

— Intr !ă

Paznicul deschise încet uşa şi, intrând, se aplec pân la p mânt murmurând:ă ă ă— Excelen ... Excelen ...ţă ţăV zând aerul încurcat al paznicului, comandantul îl întreb aspru:ă ă— Ce s-a întâmplat?

39



Masca de fier

— Au venit nişte cavaleri... cu spade... şi m-au strâns de gât...— Cavaleri cu spade... izbucni comandantul. Eşti nebun? F r voia mea nu intr nimeniă ă ă

aici! Te-ai îmb tat, mincinosule! Nu v face i datoria. Iar m-au sculat din somn ipetele priă ă ţ ţ -zonierilor! îi înv eu minte! Şi pe voi o s v înv minte.ăţ ă ă ăţ

Comandantul închisorii ieşi din camer , urmat de paznic, la care se al tură ă ă ― dup câ iă ţ -va paşi ― şi cel lalt paznic. Când ajunse în dreptul celulei în care se g sea Ludovic acestaă ă

continua s zgâl âie uşa şi s strige:ă ţ ă— Sunt regele! Da i-mi drumul! V voi îmbog i! Comandantul îl privi ironic şi-i spuse:ţ ă ăţ— Bine," Sire". Dar aici comand eu.— Dar eu sunt regele, repet Ludovic furios şi neputincios.ă— Bun seara, Majestate, ad ug comandantul şi se îndep rt .ă ă ă ă ăLudovic se pr buşi pe "tronul" preg tit fratelui s u şi pentru prima oar , în via a lui,ă ă ă ă ţ

sim i ce înseamn durerea.ţ ă

Capitolul XVIII Roluri schimbate

Filip domnea acum în Fran a sub numele de Ludovic al XIV-lea. Schimbarea operat nuţ ă era cunoscut decât de cei câ iva eroi ai acestei drame: Maria Tereza, Colbert, d'Artagnan,ă ţ

prietenii s i şi prizonierul de la Bastilia.ăAcum când Ludovic nu mai era pe tronul Fran ei, Filip socoti c este momentul s vinţ ă ă ă în ajutorul poporului, ale c rui necazuri le cunoştea atât de bine.ă

În cabinetul de lucru al suveranului Fran ei, el trasase programul de reformare şi uneleţ le tradusese în fapt, aşteptându-l pe Fouquet pentru a le face publice. Fostul aprod al cardi-nalului nu se l s mult aşteptat. Încercarea de a-l prinde pe Colbert d duse greş.ă ă ă

Dar Fouquet nu era omul care s se dea b tut. Recompensa promis de Ludovic, înă ă ă cazul când îl va suprima pe popularul ministru, îl stimulase la maximum şi acum, venea s -şiă depun raportul pentru a-l asigura pe suveran de reuşita apropiat a misiunii lui.ă ă

— Bun diminea a, Majestate, zise el intrând în cabinetul în care lucra Filip.ă ţ— Bun diminea a, Fouquet.ă ţ

— Doamna Fouquet este încântat c va fi duces , relu fostul aprod, cu scopul de a-lă ă ă ă face pe Ludovic s nu uite promisiunea pe care i-o f cuse.ă ă

Filip ridic capul şi-l privi cu uimire pe Fouquet, ca un om care nu ştia despre ce esteă vorba.

— Colbert... nu v aminti i?, încerc a-i împrosp ta memoria Fouquet.ă ţ ă ă— Aşa-i, îngân Filip pentru a nu se demasca.ă— L-au prevenit spionii. A fugit. Dar pân disear va fi prins.ă ăApoi schimb subiectul discu iei:ă ţ— D rile asupra s rii au adus venituri duble decât ne aşteptam.ă ă— i-am preg tit o bucurie, îl întrerupse Filip, întinzându-i unul din documentele pe careŢ ă

le întocmise în diminea a aceea.ţFouquet citi şi întreb cu uimire:ă— Abroga i d rile asupra s rii?ţ ă ă— Ai mâncat vreodat peşte f r sare?ă ă ă— Peşte f r ..., se bâlbâi Fouquet, surprins de tonul cu care îi vorbea suveranul.ă ă

40




— N-are gust! E scârbos!, relu Filip.ăŞi pentru c uimirea lui Fouquet îi producea o bucurie grozav , continu :ă ă ă— Poporul protesteaz ... Apoi îi întinse alt document:ă— Nu po i face nici stofe f r lân , sau pâine f r f in . Am desfiin at aceste d ri.ţ ă ă ă ă ă ă ă ţ ă— De ce, Sire?, întreb Fouquet, care sim ea c se în buş .ă ţ ă ă ă— Am avut un vis. Ştii unde se duc oamenii r i? îl întreb el insinuant.ă ăFouquet se d du înapoi câ iva paşi şi bolborosi, îngrozit:ă ţ— Nu pute i face asta!ţ— M-ai asigurat întotdeauna c pot face ce vreau. Pot chiar s te spânzur.ă ăInstinctiv, Fouquet îşi duse mâna la gât şi, încercând s schi eze un zâmbet timid, artică ţ -

ula:— Majestatea Voastr e foarte glume , ast zi.ă ţ ă— Amuzant, nu?— Foarte amuzant, bâlbâi Fouquet, care sim ea c -i fuge p mântul de sub picioare.ţ ă ăÎi era dat îns s aib o surpriz şi mai mare, c ci în clipa aceea îşi f cu apari ia în cabiă ă ă ă ă ă ţ -

netul de lucru al suveranului, Colbert, duşmanul lui de moarte, a c rui pieire o preg tise înă ă ajun cu Ludovic.

B trânul ministru se apropie foarte serios de el şi cu aerul cel mai ceremonios din lume.ă Îi spuse:— Domnule Fouquet, regret absen a mea de ieri sear . Mi-ar fi f cut pl cere s - iţ ă ă ă ă ţ

primesc prietenii.Apoi se întoarse spre Filip şi relu :ă— Mi s-a spus c m-a i chemat, Sire.ă ţ— S publici aceste decrete, care abrog anumite d ri.ă ă ă— E o zi mare pentru mine, spuse Colbert, dup ce citi cuprinsul lor.ăFouquet f cu o ultim tentativ pentru a reaminti suveranului s u pactul f cut în ajun.ă ă ă ă ă

Cu o voce timid spuse:ă— Dar chitan a?ţ

Filip îl privi distrat şi, dup câteva clipe, îi r spunse:ă ă— Chitan a? S-au g sit banii.ţ ăAceasta era prea mult chiar pentru un om de talia lui Fouquet. Intrigantul se înclin înă

fa a suveranului şi înainte de a pleca, bâlbâi:ţ— V rog s m ierta i... Nu m simt prea bine.ă ă ă ţ ăFilip îl privi cu fals comp timire şi-l concedie spunându-i:ă ă— Îngrijeşte-te! Doamna Fouquet ar fi prea nenorocit s te piard .ă ă ăÎn aceste cuvinte, intrigantul distinse şi o not de avertisment, care trebuia s -i dea deă ă

gândit. F r îndoial c zuse în dizgra ia suveranului s u şi, ceea ce era mai grav, nu ştiaă ă ă ă ţ ă motivul care adusese aceast schimbare de sentimente.ă

Capitolul XIX Mesajul prizonierului

La Bastilia, Ludovic înc nu se împ case cu soarta lui.ă ăSuveranul c uta, cu orice chip, s se fac ascultat de c tre paznic c el este regeleă ă ă ă ă

Fran ei, dar nimeni nu-l lua în serios. La aceasta contribuise însuşi ordinul de întemni are datţ ţ

de el, în care specificase c prizonierul cu masca de fieră ― pe vremea aceea Filip ― s fieă tratat ca orice prizonier de rând dar to i s i se adreseze ca unui rege.ţ ăÎn noua situa ie, paznicii crezur c prizonierul înnebunise sub masca lui, aşa c lamenţ ă ă ă -

t rile şi promisiunile suveranului nu avur nici un ecou.ă ă

41



Masca de fier

Rumegând gânduri de r zbunare, Ludovic continua s se str duie pentru a se face asă ă ă -cultat de cei din interiorul închisorii sau s comunice cu vreunul din ranii care treceau peă ţă lâng Bastilia.ă

De la fereastra celulei lui, strigase în câteva rânduri la trec torii din afar . Celula eraă ă îns situat la un etaj superior aşa c , chem rile lui se pierduser în vânt, m rindu-iă ă ă ă ă ă dezn dejdea.ă

— Ascult , paznic, te voi face bogat!, strig el, zgâl âind z brelele uşii, unuia dintreă ă ţ ă p zitorii lui.ă

Omul, care mai auzise aceast propunere de nenum rate ori, îl privi comp timitor, caă ă ă pe o fiin care-şi ieşise din min ile lui şi îi r spunse:ţă ţ ă

— Ştiu... Eşti regele Fran ei. Un milion de galbeni.ţ— Î i dau ce vrei... Orice...ţPaznicul depuse farfuria de mâncare pe care o aduse şi p r si celula.ă ă— Trebuie s ascul i ce- i spun!, strig Ludovic dup el. Simt cum creşte! M va sugruă ţ ţ ă ă ă -

ma! Scoate-mi masca!Paznicul se întoarse pentru o clip şi spuse ironic:ă

— Cum? S scot coroana Majest ii Voastre? Nu, asta nu se poate.ă ăţŞi-şi v zu de drum.ăÎnvârtindu-se ca un leu în cuşc , Ludovic c uta mijlocul care s duc la salvarea lui.ă ă ă ăDeodat , se opri şi un gând îl fulger : s încerce s comunice cu Fouquet, printr-ună ă ă ă

mesaj, pe care s -l duc unul dintre ranii care treceau pe lâng închisoare.ă ă ţă ăSe repezi la farfuria de mâncare care-i fusese adus , îi deşert con inutul şi se uită ă ţ ă

mul umit la ea. Farfuria era confec ionat dintr-un metal sub ire şi str lucitor pe care seţ ţ ă ţ ă putea zgâria, cu uşurin , cu ajutorul unui corp ascu it şi dur. Se trudi şi reuşi s scoat unţă ţ ă ă cui, din cele b tute în scândurile patului s u şi zgârie pe fundul farfuriei urm torul mesaj:ă ă ă

"DU ASTA LUI FOUQUET ŞI VEI PRIMI 5000 DE FRANCI.

FILIP DE GASCONIA E PE TRONUL FRAN EI.Ţ "

Dup ce termin de scris acest mesaj se duse la fereastra celulei şi pândi trecerea vreă ă -unui ran. Deodat v zu la picioarele Bastiliei un nenorocit care p ştea dou -trei oi. Luţă ă ă ă ă -dovic vârî mâna printre z brelele ferestrei şi arunc farfuria în aşa fel ca s cad în imediataă ă ă ă apropiere a intei ce şi-o propusese s-o ajung .ţ ă

Încercarea lui fu încununat de succes, c ci zgomotul farfuriei de metal, c zut peă ă ă ă p mânt, trezi aten ia ranului care se îndrept spre ea şi o ridic , uitându-se apoi la zidurileă ţ ţă ă ă negre ale închisorii, pentru a vedea de unde a venit acest plocon.

Ochii lui trebuir s cerceteze mult, pân ce, undeva sus, s poat descoperi o mână ă ă ă ă ă care se mişca printre z brele. Apoi întoarse farfuria, în sus şi în jos şi v zu cuvintele zgâriateă ă pe fundul ei. Le citi cu aten ie şi dup câteva clipe de reflectare în elese despre ce este vorţ ă ţ -ba. Se uit , apoi, înfricoşat în jurul lui, pentru a vedea dac n-a fost observat de cineva şiă ă dup ce f cu aceast examinare, strânse mul umit farfuria la piept şi o lu la fug .ă ă ă ţ ă ă

De sus, de la fereastra celulei lui, Ludovic urm rise toat scena. Acum putea spera că ă ă va fi salvat. C ci dac mesajul ajungea la Fouquet, şederea lui în Bastilia va înceta şi se vaă ă putea r zbuna crunt pe cei care-l aduseser în aceast situa ie.ă ă ă ţ

Capitolul XX Inimi ce se spovedesc

42




Omenia şi priceperea de care d du dovad Filip în conducerea Statului îl câştigar în înă ă ă -tregime pe Colbert, care vedea în noul rege al Fran ei un demn urmaş al lui Ludovic al XIII-ţlea.

B trânul ministru ar fi vrut, pentru binele rii lui, s consolideze pozi ia lui Filip, în senă ţă ă ţ -sul de a-i asigura definitiv tronul Fran ei.ţ

Gândul lui se îndrept spre Maria Tereza, logodnica lui Ludovic al XIV-lea, singura careă ştia de prezen a pe tronul Fran ei al lui Filip de Gasconia.ţ ţ

Din partea ei, n-avea îns de ce s se team , c ci lui Colbert nu-i fu prea greu s conă ă ă ă ă -state c tân ra prin es îl iubea pe Filip, pentru care acceptase sacrificiul de a fura cheiaă ă ţ ă m ştii de fier.ă

Într-un cuvânt, trebuia s uneasc aceste dou fiin e care se iubeau şi totul va decurgeă ă ă ţ în cea mai perfect linişte. Înarmat cu acest plan, se prezent la Filip şi-i spuse:ă ă

— Trebuie s faci în grab un lucru: s te însori cu Maria Tereza.ă ă ăFilip izbucni în râs.— Trebuie? Aş fi cel mai fericit om.— Odat recunoscut de Spania şi de popor drept Regina Fran ei, continu Colbert, nuă ă ţ ă

se mai pune chestiunea cine e Regele.

Înainte ca Filip s fi putut da vreun r spuns, intr un lacheu care anun :ă ă ă ţă— A.S.R. Prin esa Maria Tereza.ţLa intrarea ei, Filip i se duse în întâmpinare şi-i şopti:— Î i aminteşti de tinerii care fugeau pe câmpie? Prin esa nu-i r spunse direct şi de peţ ţ ă

buze îi âşni un singur cuvânt:ţ— Filip.— Ast zi sunt fericit ca ei, continu Filip.ă ăApoi se uit lung în ochii frumoasei prin ese şi relu :ă ţ ă— Colbert vrea s - i pun o întrebare.ă ţ ăSpunând acestea, se întoarse spre ministru şi complet :ă— O întreb eu?

— Cum dori i, Majestate, replic Colbert.ţ ăColbert se înclin în fa a celor doi tineri şi p r si apartamentul, pentru a-i l sa singuriă ţ ă ă ă

cu iubirea şi spovedania lor ...— Vrei s fii regina Fran ei?, o întreb el, cu simplitate.ă ţ ă— Da, Majestate.— E grea coroana Fran ei.ţ— O voi purta bucuroas .ă— Chiar dac - i spun s n-ai încredere în rege?ă ţ ă— În tine am încredere.— Mai vreau s ştiu ceva. E o chestiune vital . M iubeşti?ă ă ă

— Te-am iubit întotdeauna, Filip.Acesta fu tot romanul de dragoste a dou inimi nobile, care se în eleser altfel decâtă ţ ă prin cuvinte.

Flac ra sfânt a amorului aprinsese tor a dragostei lor din prima clip când se v zuseră ă ţ ă ă ă şi d duser naştere unei iubiri menit s înl ture orice obstacol pentru des vârşirea ei.ă ă ă ă ă ă

Data c s toriei fusese anun at tuturor şi ziua fixat veni.ă ă ţ ă ăÎn apartamentul s u, Fouquet se preg tea pentru a se duce la ceremonie.ă ăAjutat de valet, se îmbr c cu pedanteria lui caracteristic în materie vestimentar .ă ă ă ăValetul îşi privi st pânul şi mul umit de rezultatul cercet rii lui spuse:ă ţ ă— Dintre to i gentilomii care vor asista la c s toria Majest ii Sale, dvs. ve i fi cel maiţ ă ă ăţ ţ

elegant.

Fouquet se sim i cuprins de o mândrie f r margini, c ci elegan a era marea lui sl biciţ ă ă ă ţ ă -une.În momentul când se preg tea s r spund ceva valetului s u, intr un servitor, urmată ă ă ă ă ă

de ranul care ridicase farfuria purtând mesajul lui Ludovic.ţă

43



Masca de fier

— Excelen , acest p stor insist s v vorbeasc .ţă ă ă ă ă ă— Ce vrea?, întreb Fouquet, f r s se întoarc spre vizitatorul s u.ă ă ă ă ă ă— 5000 de franci.— Pentru ce?, întreb Fouquet foarte mirat.ă— Pentru o farfurie de tinichea.— O farfurie?

— Da, Excelen . Pe ea scrie urm toarele:ţă ă

"Filip de Gasconia este pe tronul Fran ei". ţ

Cuvintele acestea avur un efect neaşteptat asupra lui Fouquet, care s ri muşcat ca deă ă şarpe.

Puse mâna pe farfuria de metal şi o trase din mâna servitorului s u.ă— 5000 de franci, Excelen , bâlbâi p storul care o adusese.ţă ăF r a-i da aten ie, Fouquet citi înc odat mesajul lui Ludovic:ă ă ţ ă ă

"Filip de Gasconia este pe tronul Fran ei." ţ Acum îşi explica toat schimbarea produs în atitudinea suveranului s u. Murmur caă ă ă ă

pentru sine:— Prima oar c-am fost prost, în via a mea!... Apoi porunci, în grab :ă ţ ă— S vin c pitanul g rzii.ă ă ă ăCâteva clipe mai târziu, cel chemat se afla în fa a sfetnicului regal.ţ— Ia caleaşca şi garda mea, îi porunci Fouquet. Scoate din Bastilia un om cu masc deă

fier şi adu-l la mine, la Fontainebleau.— Din Bastilia? întreb îngrozit c pitanul g rzii. Fouquet se apropie de el şi-i şuier înă ă ă ă

obraz:

— i-e team de spânzur toare? TrebuieŢ ă ă ― s ne risc m via a, dac nu vrem s-o pieră ă ţ ă -dem.

Apoi se întoarse spre p stor şi-i arunc o pung de bani, pe care acesta o prinse din aeră ă ă şi ieşi, de-a-nd ratelea, din odaie.ă

C pitanul de gard , înarmat cu un ordin al lui Fouquet c tre comandantul închisoriiă ă ă ― care era tot un devotat al fostului aprod ― reuşi s -l scoat pe Ludovic din Bastilia şi porniă ă spre locul de întâlnire convenit cu Fouquet.

Purtând înc masca de fier, care nu putea fi scoas din lipsa cheii, Ludovic se sui înă ă caleaşca sfetnicului s u şi pornir în grab spre Fontainebleau, pentru a z d rnici c s toriaă ă ă ă ă ă ă lui Filip cu Maria Tereza.

Deşi caleaşca gonea din r sputeri, lui Ludovic i se p rea c nu merge destul de repede.ă ă ă— Mai repede, ip el vizitiului.ţ ă— Îmi omor caii, r spunse acesta biciuindu-şi animalele.ă— Omoar -i!ă

Capitolul XXI Istoria s-a sfârşit

Ceremonia c s toriei regale începuse. În fa a întregii cur i, cardinalul rosti de la altară ă ţ ţ cuvintele uzuale:

— Ne-am adunat aici pentru a uni acest b rbat cu aceast femeie cu leg mântul sfântă ă ă al cununiei. Dac e cineva care are motive s se împotriveasc , s vorbeasc acum.ă ă ă ă ă

44




Liniştea care urm acestor cuvinte fu întrerupt de vocea lui Fouquet, care tocmai ină ă -trase în catedral . Sfetnicul îşi croi drum prin asisten şi se îndrept spre altar. La jumă ţă ă ă-tatea drumului se opri şi spuse:

— Eu protestez.Arunc o privire în jurul lui şi apoi continu adresându-se cardinalului:ă ă— Eminen , v previn... V risca i capul. Acesta nu este Regele!ţă ă ă ţ— Aresta i-l, strig conetabilul g rzii sale, ar tându-l pe Fouquet.ţ ă ă ăSfetnicul regal scoase, repede, un pistol şi exclam :ă— Înapoi! Omul acesta arat ca regele.... e îmbr cat ca regele... vorbeşte ca regele...ă ă

dar nu e regele! N-ave i nici o grij ! Majestatea Sa va veni la ceremonie. E pe drum. M ducţ ă ă în întâmpinarea sa.

— Vin cu d-ta, exclam domnişoara de la Vallière, care era prezent la ceremonie.ă ăCuvintele acestea avur asupra lui Fouquet alt efect decât cel aşteptat. Nedându-şiă

imediat seama de prezen a în catedral a curtezanei lui Ludovic şi crezând c este vorba deţ ă ă o femeie care c uta s -l împiedice de a ieşi în întâmpinarea omului cu masca de fier, lucruă ă ce trebuia evitat cu orice pre , el se întoarse spre amanta suveranului s u şi descarc pisţ ă ă -tolul în piept. Apoi, profitând de înv lm şeala şi confuzia care se produsese reuşi s fugă ă ă ă

afar din catedral .ă ăPrimul care îşi reveni fu Filip. Regele se adres lui d'Artagnan, pe care-l v zuse c seă ă ă preg teşte s se ia dup fugar:ă ă ă

— M duc dup ucigaş şi s închid drumul spre Paris. Eşti singurul rege care va p şiă ă ă ă ast zi pe şoseaua Parisului.ă

— Numai un rege poate închide un drum, replic Filip, care socotise c a sosit momenă ă -tul s se r fuiasc cu fratele lui geam n.ă ă ă ă

Apoi se adres asisten ei, care începuse s murmure:ă ţ ă— Eminen , gentilomi şi doamne. Am o r fuial cu un duşman al Fran ei.ţă ă ă ţMaria Tereza se strânse lâng el, ca şi când ar fi vrut s -l re in . Filip o privi cu dragosteă ă ţ ă

şi-i şopti:

— Iart -m . Mi-am amintit c mai am ceva de aranjat.ă ă ăCu avansul luat asupra urm ritorilor s i, Fouquet reuşi înainte de a fi deranjat de cineă ă -

va s întâlneasc caleaşca în care se afla Ludovic. Fostul aprod s ri în tr sur şi, linguşitor,ă ă ă ă ă se adres suveranului s u, care continua s poarte masca de fier:ă ă ă

— Sunt fericit de a fi instrumentul eliber rii Majest ii Voastre.ă ăţ— De ce nu m-ai ocrotit mai bine? îi r spunse cu asprime Ludovic.ăÎntre timp, Filip şi cei patru muşchetari p r sir şi ei catedrala şi înc lecând, apucară ă ă ă ă

drumul pe care trebuia s vin Ludovic. Ajungând pe vârful unei coline, de unde şoseauaă ă care şerpuia în vale, putea fi observat cu uşurin , cei cinci prieteni se oprir în aşteptareaă ţă ă duşmanului lor. D'Artagnan fu cel care descoperi cel dintîi apropierea adversarului:

— Fouquet şi regele lui, exclam el, ar tând spre un punct unde un norule de praf tră ă ţ ă

-da urma unei c leşti.ăDup câteva clipe, caleaşca deveni mai distinct şi Filip împreun cu cei patruă ă ă

muşchetari putur vedea tr sura lui Fouquet şi garda care o înso ea.ă ă ţ— S aştept m s urce dealul, ca s fie caii obosi i, spuse Filip. Iar pe scumpul meuă ă ă ă ţ

frate s -l l sa i pe mâna mea.ă ă ţ— Vom lupta c lare, se adres d'Artagnan muşchetarilor, dându-le directivele necesare.ă ă

Ii lu m prin surprindere.ăCând socoti c tr sura ajunse la distan a cea mai potrivit de ei, d'Artagnan dezl n uiă ă ţ ă ă ţ

atacul, pornind cu tovar şii s i dup el.ă ă ăVizitiul observând apropierea unui grup c lare, care nu p rea s aib inten ii paşnice,ă ă ă ă ţ

trase dârlogii cailor.— De ce ne-am oprit? întreb Ludovic.ă— Chiar Filip ne atac , îi r spunse Fouquet, uitându-se afar , pe portier .ă ă ă ăUn glonte trimis de vizitiu îl doborî pe Porthos, care mai avu putere s strige doar:ă

45



Masca de fier

― Nu v îngriji i de mine. Dup tr sur !ă ţ ă ă ăD'Artagnan îl ochi pe vizitiu, care se rostogoli de pe capr , în timp ce caii se ambalară ă

f r conduc tor.ă ă ă— Dup tr sur !, strig fostul c pitan de muşchetari, lui Filip.ă ă ă ă ăFouquet tr gea cu furie în urm ritorii lor. Gloan ele lui doborâr pe Aramis şi Athos, aşaă ă ţ ă

c numai Filip şi d'Artagnan mai r m seser s continue teribila goan .ă ă ă ă ă ăO clip mai târziu, fu rândul lui d'Artagnan s primeasc în piept glontele ucigaş. Filip,ă ă ă

v zându-l c se rostogoleşte la p mânt, îşi opri calul şi desc leca repede lâng el.ă ă ă ă ăD'Artagnan deschise ochii şi se str dui s surâd pentru a-i ascunde adev rata lui situă ă ă ă -

a ie. Apoi îi spuse:ţ— Nu uita: r nile se leag dup lupt .ă ă ă ăFilip se mai uit odat la vechiul lui prieten, îl ajut s încalece şi pornir ca o furtună ă ă ă ă ă

dup caleaşca, care continua s alerge f r vizitiu.ă ă ă ăV zând apropierea lui Filip, Fouquetă ― care ispr vise gloan eleă ţ ― scoase capul pe

portier şi strig :ă ă— Mai repede, vizitiu.

În clipa aceea, îşi d du seama de tragicul situa iei în care se g seau. Caleaşca ambală ţ ă -at şi f r conduc tor se îndrepta spre o pr pastie, care se ridica amenin toare înainteaă ă ă ă ă ţă lor. În fa a acestei primejdii, instinctul de conservare îl f cu s procure alt sentiment. F r sţ ă ă ă ă ă spun vreun cuvânt suveranului s u, deschise portiera şi se azvârli afar , pentru a încercaă ă ă s se salveze.ă

R mas singur în tr sur , Ludovic se sim i cuprins de fric , la gândul c va trebui s -l înă ă ă ţ ă ă ă -frunte pe Filip.

— Mai repede, vizitiu, mai repede!, strig el cuprins de panic şi f r s fi sesizat c seă ă ă ă ă ă îndreapt spre o moarte sigur .ă ă

Ultimele cuvinte i se curmar în gâtlej, c ci caleaşca trecu peste parapetul înalteiă ă pr p stii, de unde se rostogoli în abis, sf râmându-se în buc ele.ă ă ă ăţ

D'Artagnan se aplec peste marginea pr pastiei şi f cându-şi semnul crucii, se întoarseă ă ă spre Filip care desc lecase.ă

— Dragul meu, va trebui s d m foc tr surii, pentru ca s nu mai r mân nici o urm .ă ă ă ă ă ă ă Pescarii de prin partea locului ar putea s dea de tot ce-i în fund şi s constate c prizonierulă ă ă din Bastilia era un om ca tine care- i sem na foarte bine.ţ ă

— Î i aprob sfatul în întregime, d'Artagnan şi imediat îl vom pune în execu ie. Hai sţ ţ ă coborâm repede înainte ca ploaia, care amenin s înceap , s ne opreasc de la lucru.ţă ă ă ă ă

Într-adev r cerul se întunecase brusc, norii fiind negri iar fulgerele se succedau în zgoă -motul asurzitor al tunetelor.

În timp ce coborau pe o potec , d'Artagnan care era în frunte se opri brusc. V zuse peă ă Fouquet, într-un hal de nedescris, îndreptându-se spre locul unde se pr v liser caleaşca şiă ă ă masca de fier.

Ei se ascunser dup o stânc , la un semn al c pitanului de muşchetari.ă ă ă ă— Ce-i? întreb Filip în şoapt .ă ă— Ai r bdare. Priveşte. Fouquet caut s se apropie de caleaşca.ă ă ăŞi ei v zur , la lumina fulgerelor roşii, în mijlocul întunericului care se l sase şi prin careă ă ă

un vânt rece b tea violent, pe fostul aprod, cu hainele zdren uite, în urma c derii pe şosea,ă ţ ă înaintând greoi, blestemând, cu voce tare, natura, oamenii şi neşansa lui. În fundul pră-pastiei, un râu îşi gonea apele, pe suprafa a c rora, fulgerele aruncau reflexe ciudate.ţ ă

Ajuns la vreo cinci metri de Filip şi muşchetar, Fouquet se opri brusc, ca în prada unuiciudat presentiment. Arunc o privire spre orizontul nem rginit, respir parfumurile sulă ă ă -

furoase ale furtunii şi scoase un suspin care sem na mai mult a r cnet.ă ă— Mii de blesteme! tun el. Nu v d de ce aş mai coborî? Poate c este mort?ă ă ă— Poate c mai tr ieşte, strig din col ul s u d'Artagnan cu o voce atât de solemn şiă ă ă ţ ă ă

teribil încât fostul favorit se cutremur din creştet pân în vârful picioarelor.ă ă ă

46




D'Artagnan inuse s -şi dezv luie prezen a, înainte de a ataca.ţ ă ă ţFouquet se întoarse brusc.— Cine a vorbit? întreb Fouquet.ă— Eu, r spunse d'Artagnan, ar tându-se imediat. F - i ultima rug ciune, mizerabile.ă ă ă ţ ă— Mori, blestematule! url fostul aprod, repezindu-se cu spada înainte spre muşchetar.ă

Acesta f cu o piruet şi geniul r u al lui Ludovic XIV, împins de elanul pe care şi-l luase seă ă ă pr v li în gol.ă ă

Un urlet care nu mai avea nimic omenesc în el, sfâşie v zduhul şi Fouquet îşi zdrobiă craniul, în fundul pr pastiei, de o stânc .ă ă

— A murit înc un mizerabil, murmur muşchetarul, ar tând lui Filip leşul curtezaă ă ă -nului,într-o str fulgerare a norilor.ă

Cei doi îşi continuar coborâşul şi dup jum tate de or revenir pe şosea. Fouquet şiă ă ă ă ă masca de fier nu mai existau. Amândoi muriser în c dere şi fuseser îngropa i sub două ă ă ţ ă stânci.

Când ajunser pe şosea, Filip şi d'Artagnan se oprir , privir în vale şi-şi scoaseră ă ă ă p l riile descoperindu-se în fa a mor ii.ă ă ţ ţ

— îmi pare r u de el şi nu-l ur sc, spuse Filip într-un târziu.ă ă

D'Artagnan îl privi cu duioşie, apoi reluându-şi mina sever replica:ă— Majestatea Voastr are de terminat ceva. Reîntoarcerea lui Filip la catedral fu totă ă atât de zorit ca şi plecarea lui. Tân rul voia s fie cât mai repede al turi de iubita lui, penă ă ă ă -tru a termina ceremonia care trebuia s -i lege pe via , unul de altul. D'Artagnan, deşi gravă ţă r nit, îl urm rea de aproape, nel sându-l s vad cât de greu îi era s se in în şa.ă ă ă ă ă ă ţ ă

Când ajunser la catedral , Filip se îndrept spre altar, lu mâna Mariei Tereza, pe careă ă ă ă o înv lui într-o privire de adânc dragoste şi apoi se uit la cardinal, ca şi când ar fi vrut să ă ă ă spun c poate continua ceremonia de acolo de unde se oprise.ă ă

— Cine este naşul? întreb cardinalul, reluând ceremonialul.ă— Eu cer aceast favoare, spuse d'Artagnan.ă— V declar c s tori i în numele Tat lui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.ă ă ă ţ ă

Dup pronun area acestor cuvinte, care însemnau terminarea ceremoniei, d'Artagnană ţ ― p r sit de puteriă ă ― c zu la p mânt. Filip şi Maria Tereza se repezir la el, dar fostul coă ă ă -mandant de muşchetari, cu un aer senin, se adres protejatului s u:ă ă

— Felicit rile mele. Acum tu eşti cel mai bun spadasin al Fran ei.ă ţ— D'Artagnan! exclam Filip, îndurerat.ăCei doi tineri îngenunchear al turi de el şi d’Artagnan mai şopti, înainte de a închideă ă

ochii, complet istovit:— Bie ii Porthos şi Aramis. Ce singuri se vor sim i f r mine. Tr iasc regele!ţ ţ ă ă ă ăCu ochii plini de lacrimi, Maria Tereza suspin :ă— Ce om viteaz. Fran a va avea întotdeauna nevoie de b rba i viteji.ţ ă ţ

— Şi de femei viteze, ad ug Filip, apucând mâna so iei lui cu care urma s muncească ă ţ ă ă

pentru ca s schimbe, acum, impresia l sat poporului de domnia lui Ludovic al XIV-lea,ă ă ă fratele s u geam n.ă ă

Capitolul XXII Moartea lui D'artagnan

Aramis, ridicat post-mortem la rangul de duce d'Alameda, contele, Porthos ca şi Athos,fur înmormânta i cu toate onorurile şi regele v rs o lacrim cald pe mormântul fiec ruia.ă ţ ă ă ă ă ăD'Artagnan nu muri deşi rana era mai mult decât grav şi pierduse sânge mult. Gasă -

conul avea resurse neb nuite de vitalitate şi dup dou luni, fu din nou pe picioare.ă ă ă

47



Masca de fier

Povestea noastr deşi s-a sfârşit, merit s vedem cum regele, Colbert şi d'Artagnan auă ă ă r mas credincioşi unii altora. În a doua prim var dup oficierea c s toriei regelui cu Mariaă ă ă ă ă ă Tereza, armata de uscat a Fran ei porni în r zboi.ţ ă

Armata preceda într-o ordine magnific şi impozant , curtea lui Ludovic XIV.ă ăRegele pornise c lare ducând dup el toat elita regatului s u, pentru a se asista laă ă ă ă

sângeroasa s rb toare.ă ăOfi erii armatei nu avur , este drept, alt muzic decât artileria forturilor olandeze, darţ ă ă ă

fu destul pentru un mare num r, care g sir în acest r zboi, onorurile, avansarea, bog iaă ă ă ă ăţ sau moartea.

D'Artagnan porni, comandând un corp de dou sprezece mii de oameni, cavalerie şi ină -fanterie, cu care avea ordin s cucereasc diferite pozi ii care constituiau nodul strategic ală ă ţ regiunii Frise.

Niciodat , vreo armat n-a fost mai galant condus într-o expedi ie. Ofi erii ştiau că ă ă ţ ţ ă st pânul, tot atât de prudent şi viclean pe cât era de bolnav, nu va sacrifica un singur omă sau o bucat de p mânt f r utilitate imediat .ă ă ă ă ă

Avea vechile obiceiuri sold eşti: a tr i printre r zboinicii s i, f cându-i s râd şiăţ ă ă ă ă ă ă

for ând pe adversar s plâng .ţ ă ăC pitanul muşchetarilor regelui pusese totul în joc pentru c se pricepea în această ă ă meserie. Niciodat , nu se v zur ocazii mai bine exploatate, lovituri mai bine preg tite,ă ă ă ă greşelile adversarului mai frumos speculate. Armata lui d'Artagnan cuceri dou sprezeceă pozi ii într-o lupt .ţ ă

Ajunsese la al treisprezecelea oraş asediat şi jocul dura de cinci zile. D'Artagnan s paă tranşee, l sând s se cread c nu mai sper s cucereasc vreodat acest punct.ă ă ă ă ă ă ă ă

Pionerii şi s p torii constituiau, în armata acestui om, un corp plin de emula ie, de ideiă ă ţ şi zel, fiindc el îi trata pe solda i, voind s le fac munca glorioas , nel sându-i s alergeă ţ ă ă ă ă ă spre moarte, decât atunci când nu le r mânea altceva de f cut.ă ă

Nici o mirare deci c solda ii lui d'Artagnan r scoleau cu furie terenurile ml ştinoase aleă ţ ă ă

Olandei.D'Artagnan expedie un curier regelui pentru ca s -i dea raportul ultimelor succese înă -

registrate.Buna dispozi ie a Majest ii Sale se dubl în fa a acestei situa ii şi serb rile în cinsteaţ ăţ ă ţ ţ ă

femeilor se inur lan .ţ ă ţVictoriile lui d'Artagnan d deau atâta aureol regelui, încât Maria Tereza nu-l mai nuă ă -

mea decât Ludovic Invincibilul.Prin acest titlu, d-na de Montespan care numea pe rege Ludovic Victoriosul, pierdu mult

din favoarea regal . Dealtfel, aceast favorit avea deseori ochii roşii şi pentru un rege ină ă ă -vincibil, nimic nu-i mai urât decât o favorit care plânge, atunci când totul surâde în juru-i.ă

Astrul d-nei de Montespan se îneca la orizont, în nori de lacrimi.Veselia Mariei Tereza creştea pe m sura succeselor regale şi consola pe rege de toateă

celelalte neajunsuri. Şi toate aceste lucruri, regele le datora lui d'Artagnan.Majestatea sa voi s r spl teasc aceste servicii şi de aceea scrise lui Colbert:ă ă ă ă

"Domnule Colbert, avem de îndeplinit o promisiune c tre d'Artagnan, care-şi ine pe aleă ţ sale. V anun c a sosit momentul s ne execut m".ă ţ ă ă ă

Ludovic

În consecin , Colbert, care primise misiva regal chiar de la curierul lui d'Artagnan,ţă ă re inu pe acest trimis pân redacta o scrisoare c tre gloriosul c pitan de muşchetari, înţ ă ă ă -

mânându-i totodat şi un cuf raş din abanos încrustat, cu aur, care, în ciuda volumului reă ă -dus, era foarte greu, din moment ce d du curierului o gard de cinci oameni pentru ca s -lă ă ă ajute la transportat.

48




Aceşti oameni ajunser la pozi ia asediat de d'Artagnan cam pe la r s ritul soarelui şiă ţ ă ă ă se prezentar imediat în cortul generalului.ă

Nu fu g sit acolo şi li se spuse c d'Artagnan, contrariat de o ac iune viclean a guveră ă ţ ă -natorului cet ii, care avusese loc în ajun şi în decursul c reia pierduse şaptezeci şi nou deăţ ă ă oameni, plecase înso it de zece companii de grenadieri pentru ca s pedepseasc aspru peţ ă ă adversar.

Trimisul d-lui Colbert primise ordinul s caute pe d'Artagnan pretutindeni şi la orice oră ă din zi sau din noapte. Se îndrept deci spre tranşee, urmat de escorta-i, toat c lare.ă ă ă

Ei observar , în câmpie deschis , pe d'Artagnan cu p l ria-i galonat cu aur, inândă ă ă ă ă ţ într-o mân bastonul purt tor al titlurilor sale. Îşi fr mânta musta a alb , iar cu mâna stângă ă ă ţ ă ă se cur a de praful pe care-l puneau pe haine exploziile ghiulelelor care spintecau v zduhul.ăţ ă

Totul în jurul lui era dezl n uit, ca într-un adev rat infern. V zduhul duduia de pe urmaă ţ ă ă exploziilor ghiulelelor, ofi erii mânuiau cazmalele, solda ii aduceau mereu alte provizii deţ ţ lupt . Toat lumea lupta cu drag, sub comanda acestui general neîntrecut.ă ă

În trei ore, totul fu restabilit.D'Artagnan se liniştise acum, vorbea mai calm. El se calm cu des vârşire când c piă ă ă -

tanul pionierilor veni s -i raporteze, cu p l ria în mân , c tranşeele erau din nou bune.ă ă ă ă ă

Bietul om nici nu termin bine de vorbit şi o ghiulea îi smulse piciorul. El c zu în bra eleă ă ţ lui d'Artagnan.D'Artagnan ridic pe soldatul s u încet, liniştit, mângâindu-l cu vorbe dulci, coborî înă ă

tranşee, În mijlocul entuziasmului general al regimentului de sub comanda sa.Din clipa aceea, totul se transform într-un deplin delir. Dou companii pornir la atacă ă ă

şi ajungând în avanposturile inamice, biruir într-o clip .ă ăCând camarazii lor, inu i în frâu cu mare greutate de d'Artagnan, v zur bastioaneleţ ţ ă ă

adversare doborâte, nu mai putur rezista tenta iei şi se n pustir la rândul lor şi un asaltă ţ ă ă furios fu dat tocmai turnului de care depindea securitatea cet ii.ăţ

D'Artagnan îşi d du seama c nu mai avea decât un singur mijloc de a-şi opri armata:ă ă acela de a cuceri pozi ia, îşi împinse toat lumea spre cele dou sp rturi ce se produseserţ ă ă ă ă

în zidul de ap rare al asedia ilor.ă ţCiocnirea fu teribil . Optsprezece companii luau parte la asalt şi d'Artagnan se post cuă ă

restul trupei la o jum tate leghe de b taia tunului advers, pentru a sus ine atacul la nevoie.ă ă ţipetele olandezilor omorâ i de muşchetarii lui d'Artagnan spintecau v zduhul. B t liaŢ ţ ă ă ă

atinsese punctul culminant şi guvernatorul cet ii îşi ap ra pozi ia pas cu pas.ăţ ă ţD'Artagnan, pentru a pune cap t luptei, arunc o nou coloan în foc, care g uri ca ună ă ă ă ă

burghiu por ile cet ii r mase înc solide şi foarte repede, în mijlocul detun turilor, asedia iiţ ăţ ă ă ă ţ o luar la fug de pe metereze.ă ă

Tocmai în clipa aceea, generalul auzi o voce spunându-i:— Excelen , dac sunte i bun, din partea d-lui Colbert. D'Artagnan rupse sigiliulţă ă ţ

scrisorii, care cuprindea urm toarele cuvinte:ă

"Prietene, regele m-a îns rcinat s - i comunic c te-a numit mareşal al Fran ei, drept ă ă ţ ă ţ r splat pentru bunele servicii şi onoarea cu care l-au acoperit armatele sale.ă ă

Regele este încântat, bunul meu d'Artagnan, de cuceririle tale şi î i comand mai ales, ţ ă s sfârşeşti asediul pe care l-ai început, cu bine pentru tine şi succes pentru el"ă

D'Artagnan sim i c se sufoc . Se în l brusc, cu figura aprins şi ochii str lucitori.ţ ă ă ă ţă ă ă Arunc o privire ca s vad progresul trupelor sale asupra acestor ziduri br zdate de ghiă ă ă ă -ulele.

— Asediul e ca şi sfârşit, r spunse el mesagerului. Oraşul va c dea într-un sfert de or .ă ă ă

Dup aceste vorbe, îşi continu lectura:ă ă

49



Masca de fier

"Cuf rul, dragul meu d'Artagnan, este cadoul pe care i-l fac eu. Cred c nu vei fiă ţ ă sup rat v zând c în vreme ce voi lupt torii ap ra i gloria regelui, eu anim artele pacificeă ă ă ă ă ţ pentru a te împodobi cu o recompens demn de tine.ă ă

"Scumpul meu mareşal, te rog s m onorezi şi acum cu prietenia ta, dup cum eu î iă ă ă ţ r mân mereu devotat.ă

Colbert"

D'Artagnan, beat de fericire, f cu un semn mesagerului care se apropie cu cuf raşul înă ă mâini. Dar, în momentul în care mareşalul se preg tea s -l priveasc , o puternic explozieă ă ă ă r sun pe meterezele cet ii, atr gând aten ia şefului într-acolo.ă ă ăţ ă ţ

— Curios, murmur d'Artagnan, nu v d înc drapelul regelui pe ziduri şi nu se aude bă ă ă ă-taia tobei.

Lans înc trei sute de oameni odihni i, sub comanda unui ofi er plin de ardoare şi oră ă ţ ţ -don ca tirul artileriei s se accentueze.ă ă

Apoi, mai liniştit, se întoarse spre cuf raşul pe care-l inea în bra e trimisul lui Colbert.ă ţ ţ Era un bun ce-i apar inea şi pe care îl câştigase pe drept.ţ

D'Artagnan tocmai întindea bra ul ca s ridice capul când o ghiulea, venind dinspreţ ă cetate, sparse cuf raşul şi lovi pe general în plin piept, aruncându-l pe un morman deă p mânt, în timp ce bastonul de mareşal, sc pând dintre flancurile mutilate ale cutiei, se rosă ă -togoli pân lâng mâna uriaşului doborât.ă ă

D'Artagnan încerc s se ridice. Ostaşii s i crezuser c nu fusese r nit. La vedereaă ă ă ă ă ă sângelui, un ip t izbucni din toate piepturile. Mareşalul era grav r nit şi o paloare mortalţ ă ă ă se l sase peste tr s turile sale.ă ă ă

Sprijinit pe bra ele care din toate p r ile se întindeau ca s -l ajute, el putu s maiţ ă ţ ă ă arunce o privire spre cetate şi s disting drapelul alb pe bastionul principal. Urechile sale,ă ă aproape surde de zgomotul vie ii, percepur totuşi b t ile tobei care anun au victoria.ţ ă ă ă ţ

Atunci, strângând cu o mân crispat bastonul de mareşal încrustat cu flori şi aur, elă ă

aplec spre corpul s u ochii care nu mai aveau puterea s priveasc albastrul cerului şiă ă ă ă c zu, murmurând aceste stranii cuvinte care p rur solda ilor surprinşi, tot atâtea cuvinteă ă ă ţ cabalistice, cuvinte care alt dat reprezentaser atâtea ioduri pe p mânt şi pe care nimeni,ă ă ă ă în afar de muribund, nu avea de unde s le în eleag :ă ă ţ ă

— Athos, Porthos, Aramis, iat -m ... Vin imediat, scumpi prieteni!ă ăDintre cei patru prieteni a c ror poveste am redat-o nu mai r m sese decât un corp.ă ă ă

Dumnezeu chemase în rai sufletele lor.

Sfârşit

* * *

O formatare unitar f cut deă ă ă BlankCd. Pentru a fi eviden iat de alte format ri, fiecareţ ă ă volum va purta pe lâng numele fişierului şi men iunea: [v. BlankCd]. În aceeaşi formatareă ţ

unitar ve i mai putea citi:ă ţAlexandre Dumas - Cavalerul Reginei [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Cei Patruzeci şi Cinci vol.1 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Cei Patruzeci şi Cinci vol.2 [v. BlankCd]

50




Alexandre Dumas - Cei trei muşchetari [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Contele de Monte-Cristo vol.1 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Contele de Monte-Cristo vol.2 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Contele de Monte-Cristo vol.3 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Dup dou zeci de ani [v. BlankCd]ă ăAlexandre Dumas - Familia de'Medici [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Laleaua neagr [v. BlankCd]ăAlexandre Dumas - Marchiza de Brinvilliers [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Masca de fier [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Mân de mort [v. BlankCd]ăAlexandre Dumas - Otrava şi pumnalul familiei Borgia [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Robin Hood [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.1 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.2 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.3 [v. BlankCd]Alexandre Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.4 [v. BlankCd]Alexandre Dumas-fiul - Dama cu camelii [v. BlankCd]

În preg tire:ă

Alexandre Dumas – Cele dou Diane [v. BlankCd]ă

Not :ă Dac i-a pl cut formatarea şi î i lipseşte una sau mai multe c r i formatateă ţ ă ţ ă ţ unitar, le po i g si (cu ctrl+click-stânga)ţ ă aici.

Atenţie: Pentru a vă deplasa mai uşor prin e-book, plasaţi cursorul mouse-ului în

Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi ap saă ţi tasta ctrl apoi click-stânga.

Cuprins e-book Masca de fier:

Cuprins e-book Masca de fier: ...................................................................................................................................................51

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit

Masca de Fier

Documents

Transcript of Masca de Fier