SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVAJOI, 22 martie 2012. FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954NR. 12 (3473)

La est de vest PoesisPUBLICAŢIE DE LIMBA ROMÂNĂ

Toate relele care au tot dat peste noi de 200 de ani încoace de acolo ni se trag.

De la Tratatul semnat la 16 mai 1812 de turci şi ruşi, ca şi cum n-am fi existat, ca şi cum în el n-ar fi vorba de noi.

Două hiene decid cum să împartă mielul…

Ocuparea Basarabiei de la 1812 aminteşte de vaietul boierului Stroe Le-urdeanu, călugărit cu forţa de către Anto-nie-Vodă din Popeşti: „Doamne. Doam-ne, fără voie îmi iaste!”

Fără voie ne-au fost şi nouă, celora dintre Pruturi, despărţirea de fraţi, de su-rori şi de părinţi, când s-au tras prin mij-locul limbii române, prin sufletul nostru, prin dorul nostru, prin sângele nostru un gard de sârmă ghimpată, care ne mai pe-cetluieşte destinele.

În manualele de istorie a Moldovei, scrise după 1940 de ruşi sau de merce-nari plătiţi, se menţionează că ruperea Moldovei în două (când s-a dezlipit Bu-covina), şi apoi în trei (după ce a fost furat spaţiul din stânga Prutului), apoi în patru (înstrăinarea sudului şi nordu-lui Basarabiei), apoi în cinci (crearea republicii moldoveneşti transnistrene) a însemnat (citez) „un act progresist”, iar moldovenii s-au bucurat nespus că au fost eliberaţii de sub jugul moldovenilor de către armata ţaristă.

După 1812, în urma jefuitoarelor re-chiziţii ruseşti, românul basarabean, cum încă nu ştia ruseşte, atunci când se întâl-nea cu vreun militar rus, care încerca să lege capăt de vorbă cu el, timp de mai multe decenii avea un răspuns de servi-ciu pentru toate situaţiile. Indiferent ce i se spunea, el răspundea: „Ruseşte nu ştiu, dar iapa nu ţi-o dau”.

Acesta o păţise în toate războaiele dintre ruşi şi turci, pricepea şi fără tradu-cător ce vor muscalii de la el.

Când jafurile noilor stăpâni ai Basa-rabiei deveniseră o obişnuinţă, mulţi ba-sarabeni luaseră drumul codrilor. Atunci în satele noastre a apărut şi o fabulă cu următorul conţinut:

− Mergi prin pădure şi te întâlneşti cu un lup şi cu un muscal, iar în flinta ta ai un singur glonţ. În cine tragi?

− ?...− În muscal. Cu lupul după aceea te

înţelegi cumva.Pentru ţăranul basarabean aşa-zişii

„eliberatori” deveniseră mai răi ca fiare-le. Atunci s-a născut şi acest proverb:

„La vorbă creştin, da’ la faptă – păgân;cu crucea la gâtşi cu cuţitu-n sân!”Istoria noastră de atunci a rămas în

diverse zicători:„Îl inviţi la masăŞi el te scoate din casă…”Sau: „Îl laşi în casă pe IvanŞi el se suie pe divan…” În 1812, când ne-a „eliberat”, Mihail

Kutuzov, marele conducător de oşti ru-seşti, s-a adresat străbunicilor noştri cu următoarea frază: „Nu vă voi lăsa decât ochii, ca să plângeţi”.

Iar contesa Feodosia Petrovna avea să-i spună cărturarului Ion Ghica: „Aici (în Basarabia – n.n.), oamenii voştri o să se simtă bine, le dăm libertatea de a trece cu mic, cu mare la cultura rusă.

− Dar de ce Feodosia Petrovna, a ri-postat Ghica, […] de ce să treacă la cul-tura dumitale, când ei au cultura lor?” (Paul Anghel. Ieşirea la mare. Bucureşti: Cartea Românească, 1988).

Jugul rusesc a fost de zeci de ori mai greu decât cel turcesc.

Ruşii creştini au pus în Basarabia bi-ruri mai mari decât turcii păgâni.

Cu deosebirea că pe acestea nu le aduna domnitorul moldovean, ci funcţi-onarii ţarişti.

Se mai ştie că turcii nu se puteau stabili în principate, pe când ruşii au dat năvală. Şi au mai adus cu ei şi alte naţi-uni, ca să schimbe componenţa etnică a Basarabiei.

Turcii nu-şi permiteau a construi moschei, pe când ruşii au umplut Basara-bia cu preoţi militari, care i-au înlocuit pe preoţii moldoveni în bisericile ridicate de

moldoveni, au interzis limba română în oficierea serviciului divin, au ars cărţile noastre, au interzis numele noastre (cine era Moraru devenea Melnic, cine era Ion devenea Ivan şi tot aşa).

Turcii nu puteau menţine garnizoane militare, pe când ruşii au strămutat tru-pe numeroase de muscali şi au împânzit Basarabia de la un capăt la altul de garni-zoane ruseşti, care se pregăteau să ia cu asalt Constantinopolul.

Turcii nu aveau dreptul să cumpere proprietăţi în Moldova. Ruşii au cumpă-rat la preţ de nimic sau li s-au dăruit de către ţar sate, moşii, pământuri, imobile, conace, mori, fabrici ş.a.

Ţarul, generos, le repartiza pământuri şi moldovenilor, numai că nu în Basara-bia, ci … în Siberia.

Că nici Dumnezeu n-a dorit rupe-rea ţării în două vorbesc următoarele semne trecute pe câmp de manuscrise şi cărţi vechi: în primăvara acelui an blestemat, 1812, Moldova de pe cele două maluri de Prut a fost bântuită de holeră, adusă de armatele ruseşti, apoi ţara s-a pomenit acoperită de ape, a fost încercată de numeroase lunecări de pă-mânt, ca la 5 mai să fie zguduită şi de un cutremur puternic.

„În anul 1812 au ieşit o stea mare, cu multe raze, de către amiezi de noap-te. Răsărea şi mergea la răsărit, către muscali, apoi s-au întors şi au mers la apus şi i s-au stricat razele. Steaua patru luni au umblat în bătaia franţuzului cu muscalul.” (Stan Irimie, Însemnare pe un Miscelaneu din 1788, p. 294).

„În acest an (1812 – n.n.) au fost (râul – n.n.) Suceava aşa de mare cât s-au vărsat peste toate luncile” (pe un Apostol din 1704, tipărit la Buzău).

„În anul 1812 iulie 3, calendarul vechi, s-au întâmplat de au fost puhoi aşa de mare, cât n-au rămas iazuri ne-rupte şi mori nestricate de obşte, cum şi pe apele curgătoare iarăşi asămine” (pe o Biblie din 1705).

„Să să ştie că am însămnat aicea de când s-au cutremurat pământul, înainte până a nu pune moscalul hotar Moldovii Prutul. Am pus veleat 1812 mai 5, mai înainte de ameazi, într-o duminică. Ghe-orghe dascalu.” (Însemnare pe un Penti-costar, editat la Bucureşti, 1785, care se află la Biblioteca Naţională din Chişinău, inv.55990).

„Să să ştie de când s-au cutremurat (pământul) la leat 1812 mai 5, în Du-minica Mironosiţelor, când era aproape de a (amiază). Domentian Ieromonah ot schitul Hâncu.” (Însemnarea lui Domen-tian, ieromonah la Mănăstirea Hâncu, a fost făcută pe un miscelaneu, numărul 3031, BAR, Bucureşti.)

„Să să ştie de când s-au cutremurat în zâlele moscalelor, în luna lui mai 5, la 2 ceasuri din zî, la let 1812. Iordache Cimbală am scris” (pe un minei editat la Râmnic, 1780).

Sunt consemnate şi în anul urmă-tor tunete în plină iarnă (la 23 februarie 1813), cutremure (la 10 martie 1813, 28 octombrie 1813), inundaţii, incendii, pră-buşiri de biserici etc.

Despre faptul că poporul n-a fost atât de vesel, cum afirmă pseudoistoricii plătiţi, vorbesc următoarele consemnări: „La anul 1813 octombrie s-au făcut gu-bernia Basarabia, puindu-se hotar Pru-tul. Am însemnat ca să să ştie că, din pricina omeneştilor răli fapti, anul a fost cu scăderi, şi nemulţămit a fost norodul, însă nu s-au dumerit necontenind urmare lor.”

„Nevoie, scârbă la toate” (7 mai 1814).

(Din volumul: „Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei” de I. Caproşu şi E, Chia-buru, v. 3, Casa Editurii Demiurg, Iaşi, 2009, p.322, 337)

Ş. a. m. d.Aceste însemnări de pe manuscrise şi

cărţi vechi sunt un fel de presă a vremii.Natura protestează contra oamenilor,

Cel de Sus oferă, cum ziceam, mai multe semne, dar muscalii nu ţin seama, ei nu se opresc, ci trag graniţă pe la mijlocul unei ţări creştine, afirmând pervers că fac

un „lucru creştinesc”.Iar ţăranii şi boierii moldoveni… ei

credeau că graniţa de pe Prut e temporară şi peste o zi-două se va reveni la ce a fost.

Dar… rusul pe ce pune mâna – nu mai întoarce el cu una-cu două.

Boierii moldoveni nici ei nu prea pricep ce s-a întâmplat: când doreau să treacă la moşiile lor din stânga Prutu-lui, erau opriţi de cazaci, care le puneau arma în piept cu fraza „Nelzea!” („Nu se poate!” )

Atunci aceştia i-au scris cu lacrimi în ochi într-o anaforă domnitorului Scarlat Calimah, rămas şi el cu jumătate de ţară, că „s-au deosebit din trupul Moldovei partea cea mai bună şi însufleţirea hranei… poate mai mult decât jumă-tate de ţară, într-un cuvânt, tot trupul şi inima ţării.”

Basarabia era numită „inima ţării”: ţara rămânea fără inimă.

Ţăranii care doreau să se ducă să-şi vadă părinţii sau fraţii, de la Ungheni − la Ungheni, de la Medeleni − la Mede-leni, de la Răducani − la Răducani, de la Grozeşti – la Grozeşti, de la Zberoaia – la Zberoaia, de la Sculeni – la Sculeni, de la Costuleni –la Costuleni, de la Drânceni – la Drânceni, de la Pogăneşti – la Pogă-neşti, sate aşezate pe cele două maluri de Prut, erau opriţi de către grănicerii ruşi cu aceeaşi frază: „Nelzea!” („E interzis!”).

Această frază „Nelzea!” („E inter-zis!”) a caracterizat relaţiile dintre cele două maluri de Prut 106 ani.

M. Eminescu a scris despre calvarul acestei moşii voievodale:

„Auzi?! Departe strigă slabiiŞi necăjiţii către noiE graiul blândei BasarabiiAjunsă-n ziua de apoi.”Iată însă că relativ nu demult Valeri

Kuzmin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, felicită cu cinism, „poporul moldovenesc” cu prilejul împlinirii „a 200 de ani de prietenie dintre Moldova şi Rusia”.

Este ca şi cum l-am fi felicitat şi noi cu ocazia avariei de la Celeabinsk, în care au pierit mai multe sute de persoane…

Pentru că cei „200 de ani de priete-nie” au însemnat, de fapt, 200 de ani de genocid, de jaf, de suferinţă, de depor-tări, de batjocură, de masacre.

Sau crimei i se poate spune, în înţele-gere rusească, şi „prietenie”?!

Halal „drujbă”!16 mai 1812 e ziua cea mai tristă a

istoriei noastre.De-a lungul celor 200 de ani de tris-

teţe Basarabia a reuşit să se salveze de două ori: în 1918 (când s-a unit cu Ţara) şi în 1991 (când s-a rupt de imperiu), în diferenţă de alte 120 de popoare (din to-talul de 200 atestate în 1922 în URSS) care au dispărut din istorie, fiind strivite, asimilate, nivelate de colosul de la Răsă-rit, care se lăţise peste ele.

Spre deosebire de anul 1918, înce-pând cu 1991 mândra Basarabie mai stă cu un picior prins în capcana imperială.

Reuşi-va ea să se smulgă de tot sau va reveni la condiţia de sclavă, momită de moartea care poartă aici în Est mai mul-te nume: Uniunea Euroasiatică, Partidul Comuniştilor, Putin…

E tot mai evident faptul că nu vom putea să ieşim din această capcană fără ajutorul României (Moldo-Valahiei).

Să nu uităm că Alexandru I, apoi şi Ecaterina a II-a, doriseră să ocupe atât Moldova toată, cât şi Valahia, iar anexa-rea Basarabiei a însemnat plata de sânge a libertăţii celor două ţări, rămase în afa-ra Imperiului Rus.

Noi vorbim mai prost Limba Româ-nă, fraţilor, ca s-o vorbiţi voi mai bine!

Dacă nu era jertfa Basarabiei, care să-i oprească pe ruşi la Prut, astăzi aţi fi vorbit la fel de stâlcit Limba Română ca şi noi şi v-aţi fi bocit şi domniile voastre rudele rămase în Siberia, cea care ne mai ameninţă, cu la fel de multe lacrimi!

Salvaţi-vă salvându-ne!E mesajul Basarabiei înstrăinate,

care orbecăieşte de 200 de ani în drumul ei, cu speranţa că va ajunge în sfârşit Acasă.

Nicolae DABIJA

1812, ANUL CÂND S-AU PUS GRATII LA CER

AvizMarţi, 27 martie 2012, ora 17.00, Fo-

rul Democrat al Românilor din Republica Moldova vă invită la manifestarea “94 de ani de la Unirea Basarabiei cu

România”, care se va desfăşura la Tea-trul Ginta Latină (str. Sfatul Ţării, nr. 18).

Vor participa distinse personalităţi, co-lective artistice, actori, interpreţi din Ro-mânia şi Republica Moldova.

Să fim împreună în această zi sfântă a Neamului Românesc!

Felicitări pentru Domnul Preşedinte!

Domnule Nicolae Timofti!La 16 martie 2012 aţi fost nu doar

ales, ci Alesul. Cel Chemat să scoată Republica Moldova din poziţia ingrată de cea mai săracă şi cea mai dezbinată ţară din Europa.

Vă urăm multe izbânzi, care ar fi ale întregului nostru Popor!

Aşa să Vă ajute şi să Ne ajute Dum-nezeu!

Literatura şi arta

Un salut regescLa 27 martie 1918, M.S.

Regele Ferdinand I, care se afla la Bârlad, fiind încunoş-tinţat telegrafic de către prim-ministrul Al.Marghiloman, de proclamarea Unirii, a adresat preşedintelui Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, şi prim-ministru-lui, dr. D.Ciugureanu, urmă-toarea telegramă:

Preşedintelui Sfatului Ţării, Ion Inculeţ,

Primului-ministru, dr. Daniel Ciugureanu

Cu adâncă emoţie şi cu inima plină de bucurie, am primit ştirea despre spontanul act ce s-a săvârşit la Chişinău.

Sentimentul naţional, ce se deşteaptă atât de puter-nic în timpul din urmă în inimile moldovenilor de din-colo de Prut, a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a împlinit.

Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat în zilele de restrişte să văd, după o sută de ani, pe fraţii basarabeni venind iarăşi la Patria-Mamă.

Aduc prinosul meu de călduroase mulţumiri dom-niilor voastre şi Sfatului Ţării, a cărui patriotică sfor-ţare a fost încoronată cu succes.

În aceste momente solemne şi înălţătoare pentru Patria de aici înainte comună, vă trimit la toţi cetă-ţenii din România de peste Prut regescul meu salut, înconjurându-vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească. Ferdinand I

Bârlad, 27 martie 1918

Clădirea Sfatului Ţării, astăzi Academia de Arte, Chişinău, R. Moldova

Domnule Preşedinte,Cu prilejul alegerii Dumneavoastră în funcţia supremă din Republica

Moldova Vă aducem din partea comunităţii ştiinţifice din ţară cele mai sincere urări de sănătate şi prosperare, să fiţi un Preşedinte al tuturor ce-tăţenilor, iar în calitate de garant al Constituţiei – să aveţi parte de reali-zări remarcabile întru edificarea statului de drept bazat pe cunoaştere, să contribuiţi la întregirea ţării şi integrarea Republicii Moldova în spaţiul Uniunii Europene.

În altă ordine de idei, Vă aducem la cunoştinţă că sfera de cercetare şi inovare autohtonă este primul domeniu din Republica Moldova asociat la Uniunea Europeană cu începere de la 1 ianuarie 2012. La realizarea obiectivelor asumate contăm pe susţinerea Dumneavoastră.

Excelenţă, totodată, Vă asigurăm că Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova – cel mai înalt for ştiinţific al ţării –, la solicitarea Dumneavoas-tră, este disponibilă să Vă asiste în activitatea cotidiană cu tot suportul ştiinţific necesar.

Cu respect,Preşedintele Academiei de Ştiinţe,

Academician Gheorghe DUCA

SCRISOARE DESCHISĂ adresată membrilor Uniunii

Scriitorilor din Moldova Dragi colegi, în scopul readucerii Uniunii Scriitorilor din Moldova pe un făgaş al

normalităţii, colegialităţii şi reabilitării prestigiului ei istoric, a rolului ei important în viaţa culturală şi socială a republicii propunem:

– elaborarea unui proiect de Statut al USM, conform legislaţiei în vi-goare şi specificului activităţii ei de către un grup de jurişti şi oameni de creaţie dinafara Uniunii Scriitorilor care ulterior va fi discutată şi aprobată de Adunarea Generală a Scriitorilor şi nu de către o adunare anuală. (Un statut nu poate avea valabilitate juridică dacă este întocmit şi aprobat într-o situaţie de litigiu, aşa cum se află la ora actuală USM).

– reducerea radicală a funcţionarilor salariaţi din contul banilor ce revin tuturor membrilor USM şi desemnarea unei Conduceri ce să funcţioneze pe baze obşteşti şi sub controlul strict al întregii comunităţi scriitoriceşti;

– constituirea urgentă a Societăţii de binefacere „Vasile Stroescu” care să se preocupe de problemele curente ale membrilor USM;

– formarea unei Comisii care să supună analizei situaţia financiară a USM sub toate aspectele (venituri, cheltuieli, salarii,ajutoare).

acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, Spiridon Vangheli, Aurelian Silvestru, acad. Valeriu Matei, Andrei Strâmbeanu, Iulian Filip, Nina Josu, Eugen Gheorghiţă, Elena Tamazlâcaru, Leonid Popescu, Mihai Morăraş, Ianoş Ţurcanu, Vasile Bahnaru, Vitalie Răileanu, Ioan Ciuntu, Nicolae Ciobanu, Alexandru Burlacu, Con-stantin Bobeică, Nicolae Băieşu, Gheorghe Bâlici, Ion Bejenaru, Nicolae Bileţchi, Dumitru Păsat, Manole Neagu, Efim Bivol, Grigore Botezatu, Ion Bradu, Renata Verejanu, Eliza Botezatu, Ion Găină, Raisa Plăieşu, Ion Melniciuc, Nina Slutu-Soroceanu, Vlad Caraman, Anatol Gavrilov, Nina Corcinschi, Aliona Grati, Radion Cucereanu, Gheorghe Cutasevici, Doina Dabija, Alexandru Frişcu, Iulius Popa, Gheorghe Marin, Ion Vicol, Tudor Colac

Ana Blandiana

RugăAjută-mă să plâng şi să mă rog,Să îmi privesc destinul inorogCu steaua-n frunte răsucită cornSpre care-n vis mulţimile se-ntorn;

Ajută-mă să plâng şi să îndurDispreţul laudei ce creşte-n jurÎn ochii lacomi, fără de noroc;Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

Ajută-mă să blestem şi să plângLumea supusă ochiului meu stâng,Ajută-mă să plâng şi să acceptLumea ascunsă ochiului meu drept;

Ajută-mă să plâng şi să suportCatapeteasma ochiului tău mortŞi nemaidesluşitul paradis

Strivit în ochiul tău închis.

2 Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

Cu numele lui Allah cel milos şi milostiv!Mulţumiri lui Allah, care a înălţat pacea

în locul războiului şi a dat linişte beraialelor şi oamenilor! Ne închinăm şi-l slăvim pe stăpâ-nul nostru Muhammed, profetul preaînaltului Allah, că ne-a adus pace şi linişte! Mulţumim urmaşilor mari ai profetului!

Motivul scrierii paginilor care urmează este că măria să gloriosul, înţeleptul, măreţul, maies-tuosul şi puternicul nostru padişah al Dinastiei otomane, binefăcătorul nostru şi efendiul nostru cel cu titlul înalt de şehinşah, precum şi majesta-tea lor, magnificul şi puternicul împărat şi padi-şah al tuturor ruşilor, depunând eforturi sincere de a schimba şi de a pune capăt duşmăniei şi intrigilor care au cuprins de câtva timp încoace statele lor, şi-au exprimat gândurile lor sincere de a încheia o pace trainică şi de a reînnoi legă-turile lor de prietenie.

De aceea, din partea înălţimii lor, a măriei sale şehinşahului, am fost desemnat sărmanul de mine, ca delegat, prin voia şi sub suprave-gherea fericitului, binevoitorului şi alteţei sale marele vizir şi serdar-suprem, pentru încheierea păcii şi prieteniei, şi am fost numit, cu un act de împuternicire din partea înaltei Curţi, aşa cum se vede din semnătura mea, scrisă la urmă.

De asemenea, din partea împăratului cel amintit mai sus a fost însărcinat şi învoit, ca împuternicit special, cu act de împuternicire din partea excelenţei sale înaltului şi onoratu-lui conte de Golenicef (?) Mihail Kutuzof, care este general de infanterie şi comandantul-şef al oştirilor ruseşti, şi cavalerul tuturor ordinelor din Rusia, înaltul şi priceputul Andrei Italinski6, care este sfetnicul particular al împăratului cel amintit mai sus şi şambelanul său de acum şi care, fiind cavalerul multor ordine, a obţinut acuma înalta distincţie cu semilună. De ase-menea, a mai fost numit nobleţea sa Jean de Sâbanif, care este general-locotenent al oştilor imperiale şi comandantul şef al ofiţerilor arma-tei şi cavalerul numeroaselor ordine. A mai fost numit şi excelenţa sa nobilul Iosif Fonton, care este sfetnicul de acum al împăratului cel amintit şi cavalerul unor ordine.

De aceea, după ce, potrivit obiceiului, am prezentat şi am schimbat documentele noastre de împuternicire (ruhsatnâme) în oraşul Bucu-reşti (Bukreş), care este locul de convorbiri, am ţinut şedinţele de convorbiri şi, după discuţii re-petate, am căzut de acord asupra condiţiilor şi clauzelor arătate mai departe:

Articolul întâi: Odată cu încheierea acestui tratat de pace, încetând şi înlăturându-se, pe us-cat şi pe mare, toate felurile de ostilităţi şi de ne-înţelegeri, care au continuat până în ziua de azi între cele două state, să se menţină pe veci pa-cea şi prietenia şi bună înţelegere între şehinşa-hul Dinastiei otomane şi împăratul şi padişahul tuturor ruşilor, ca şi între moştenitorii tronului şi succesorii şi împărăţiile lor.

Pentru a împiedica în mod sincer toate motivele care ar putea duce la duşmănie, cele două înalte state contractante să fie atente şi să-şi depună în mod deosebit eforturile lor de prevedere şi, respectând toate articolele care au fost întărite prin acest tratat de pace (sulhname), să cerceteze cu atenţie ca, de acum încolo, să nu apară, nici dintr-o parte şi nici dintr-altă, pe ascuns sau făţiş, nici un fel de fapte sau acţiuni contrare înţelegerii amintite mai sus.

Articolul doi: Potrivit articolelor care au fost reînnoite şi confirmate cu cea mai mare claritate între cele două puternice state contractante, cele două părţi să acorde amnistie şi iertare tuturor supuşilor şi raialelor lor care, în timpul acestui război, ¡terminat, au acţionat împotriva statului şi ţării, fie în privinţa operaţiunilor militare, fie în privinţa altor chestiuni, şi, considerând totul

ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, să nu fie chemat la răspundere şi pedepsit nici unul din-tre cei de acest fel, pentru faptele lor anterioare, iar atunci când cei de felul persoanelor amintite mai sus se vor întoarce la vechile lor cămine, să se ia în consideraţie, în privinţa lor, legile în vigoare pentru ceilalţi şi ei să fie, astfel, siguri de avuţiile pe care le aveau înainte de aceasta şi să le stăpânească în linişte.

Articolul trei: Exceptând articolele modifi-cate cu timpul, conform înţelegerilor anterioare, precum şi articolele care au fost modificate în prezentul tratat de pace, în rest, toate tratatele şi convenţiile (şurutnâmeler), ca şi toate înţelege-rile şi seneturile speciale, care au fost încheiate şi confirmate, la datele cunoscute, între înalta împărăţie otomanicească şi statul Rusiei, fiind confirmate din nou, cele două puternice sta-te contractante să le respecte cu cea mai mare stricteţe, fără a le aduce prejudicii.

Articolul patru: în primul articol al senetului privitor la preliminariile păcii, care se încheiase mai înainte, se prevedea ca hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în Ţara Moldovei şi până la locul unde se întâl-neşte cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze partea atingă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei şi până la mare, iar gura amintită să fie folosită în comun de ambele părţi. Dat fiind că partea stingă a fluviului Dunărea, începând din faţa Ismailului şi până la Gura Chiliei, menţio-nată mai sus, este foarte aproape de ţărmul care va rămâne sub stăpânirea împărăţiei Rusiei, de aceea, insulele mici de aici, nepopulate înainte de război, să nu fie ocupate şi luate în stăpâni-re de nici unul dintre state, iar de acum încolo, neconstruindu-se pe aceste insule nici un fel de fortificaţii şi întărituri, ele să fie lăsate deşerte, dar să se îngăduie raialelor celor două părţi să meargă acolo pentru a tăia lemne sau pentru pescuit.

De asemenea, să se fixeze semne şi pe insu-lele mari din faţa Ismailului şi Chiliei, socotin-du-se părţile foarte apropiate de malul stâng al Dunării, despre care s-a amintit, şi ele să rămână goale şi nelocuite, exceptând satele care existau acolo înainte de război, precum şi Chilia Veche. Dat fiind că înalta împărăţie a cedat statului Ru-siei pământul situat în stânga Prutului, cu cetă-ţile existente şi cu oraşele şi cu satele şi cu toţi locuitorii lor, tocmai de aceea, mijlocul râului Prut să fie hotar între cele două state, iar la Gura Chiliei, care, după cum s-a amintit, va fi folosită în comun, precum şi pe apele Dunării corăbiile de negoţ ale celor două state că circule ca şi mai înainte. Doar flota de război a statului Rusiei să pătrundă de la Gura respectivă numai până la locul unde râul Prut se varsă în Dunăre.

Articolul cinci: De asemenea, împărăţia Rusiei să înapoieze şi să predea înaltei împărăţii otomane pământul Moldovei (Bogdan) de pe partea dreaptă a râului Prut, de care s-a amin-tit mai înainte, precum şi Ţara Românească (Eflak) şi Oltenia, aşa cum se află ele în prezent, cu cetăţile lor, cu oraşele şi cu târgurile şi cu sa-tele şi cu locuitorii lor, precum şi cu tot ce se află în ţările sus-zise. De asemenea, să predea şi insulele de pe Dunăre, afară de cele menţionate în articolul patru de mai sus.

De asemenea, înalta împărăţie să respecte documentele şi seneturile cu privire la privile-giile Ţării Româneşti şi Moldovei, care au fost încheiate până la începutul războiului, aşa cum se scrie în articolul cinci al senetului de prelimi-narii, de care s-a amintit. De asemenea, să fie respectate întocmai prevederile articolului patru din Tratatul de la Iaşi, în care se arată că, din cele două ţări, nu Vor fi cerute socotelile (muha-sebat) din trecut şi nici dările cuvenite din peri-oada războiului. De asemenea, înalta împărăţie

consimţind pentru nivelul dărilor din Moldova, în raport cu întinderea actuală a Moldovei, lo-cuitorii celor două ţări să fie scutiţi pe timp de doi ani, începând de la data schimbului actelor de ratificare, iar pentru cei care, dintre locuitorii de acolo, vor să emigreze în alte ţinuturi, să se adauge încă patru luni şi să se execute întocmai.

Articolul şase: Aşa cum se prevede în ar-ticolul trei al preliminariilor amintite mai sus, afară de hotarul de la râul Prut, celelalte hota-re, din părţile Anatoliei şi din alte părţi, se vor menţine toate aşa cum au fost înainte de război. De aceea, statul Rusiei să înapoieze şi să predea înaltei împărăţii cetăţile şi celelalte locuri din interiorul acestor hotare vechi, pe care le-a ocu-pat în timpul acestui război, să predea oraşele şi târgurile şi satele şi locuitorii, precum şi tot ce se află pe acolo, în starea în care se găsesc în momentul de faţă.

Articolul şapte: Dacă, printre locuitorii ţinuturilor părăsite şi cedate statului Rusiei, se găsesc musulmani care, din momentul de-clarării războiului, au rămas în părţile acelea, de asemenea, dacă dintre raialele din celelalte ţinuturi ale înaltei împărăţii, au rămas unii, în timpul campaniei, în ţinuturile amintite mai sus, atunci, cei care doresc, să treacă pe pământuri-le Înaltei împărăţii cu familiile, cu copiii şi cu averile lor şi să se aşeze definitiv sub stăpânirea înaltei împărăţii. În privinţa chestiunii mai sus-amintite nu i se vor crea dificultăţi şi nu li se vor pune piedici absolut deloc.

Afară de aceasta, atât ei, cât şi locuitorii, care, fiind din ţinuturile părăsite statului Rusiei, se află azi în ţările înaltei împărăţii, vor fi liberi să-şi vândă avuţiile şi proprietăţile lor, pe care le deţin în ţinuturile respective, locuitorilor din acele ţinuturi, cui anume doresc ei să le vândă, şi să aducă valoarea lor în ţările otomane. De aceea, în vederea reglementării treburilor amin-tite, să li se acorde un termen de optsprezece luni, începând de la data schimbului actelor de ratificare ale prezentului tratat de pace.

De asemenea, şi tătarii din tribul Iedisan, de prin părţile Bugeacului, care au trecut în Rusia, să aibă permisiunea ca, după voia lor, să se în-toarcă în ţările otomaniceşti, cu condiţia că înal-ta împărăţie să-şi ia asupra ei obligaţia de a plăti şi de a achita statului Rusiei cheltuielile care s-ar fi făcut; cu prilejul transportării şi stabilirii tătarilor pomeniţi mai sus.

De asemenea, să se procedeze şi invers, adică, creştinii care posedă proprietăţi în ţinu-turile părăsite şi cedate statului Rusiei şi care

sunt născuţi în ţinuturile respective, dar care, în momentul de faţă, locuiesc în ţările otomane, să aibă posibilitatea de a se transfera, dacă doresc, şi de a se stabili cu familiile şi cu copiii şi cu avuţiile lor în ţinuturile cedate, menţionate mai sus, fără a li se pune deloc piedici. Dar, tot în termen de optsprezece luni, de la data schimbu-lui documentelor de ratificare ale acestui tratat de pace, şi ei să-şi vândă locuitorilor din ţările înaltei împărăţii diferitele lor feluri de averi, pe care le au în ţările otomane şi să li se îngăduie să transporte valoarea lor în ţinuturile statului Rusiei.

Articolul opt: Potrivit celor scrise în arti-colul patru al senetului de preliminarii, cei de neam sârbesc fac parte, din trecut şi până acum, dintre raialele tributare ale înaltei împărăţii oto-mane şi nu există nici o îndoială că înalta îm-părăţie arată milă şi generozitate faţă de ei. Cu toate acestea, dat fiind intervenţia celor din nea-mul amintit mai sus la operaţiunile din timpul acestui război, s-a considerat potrivit ca liniştea lor să fie întărită prin asigurări clare. De aceea, înalta împărăţie să acorde neamului amintit ier-tare şi amnistie totală şi, pentru a nu trage pe ni-meni la răspundere pentru faptele lor din trecut, să considere totul ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

De asemenea, pe pământul în care locuiesc cei din neamul respectiv neexistând fortificaţii, din trecut şi până acum, cele care au fost con-struite din pricina războiului să fie dărâmate şi

ruinate, ele nemaifiind necesare de acum înco-lo, iar toate cetăţile şi palăncile şi celelalte locuri fortificate, care existau din trecut şi până acum, să fie trecute, ca şi mai înainte, în proprietatea şi posesiunea înaltei împărăţii cu toate tunurile şi muniţiile şi cu cele necesare războiului, precum şi cu alte unelte care se află în ele. Dat fiind că acolo vor fi numiţi, după voie, garnizoane de pază (mustahfiz), aceşti ostaşi de pază să nu per-secute, în nici un fel, pe cei din neamul sârbesc, calcând drepturile cuvenite raialelor. De aceea, din sentimente de milă faţă de ei, înalta împără-ţie să ia măsuri pentru siguranţa lor.

Astfel, înalta împărăţie să aranjeze cu cei din neamul sârbesc unele cereri ale lor, cum ar fi, de pildă, aceea ca să se acorde şi neamului amintit mai sus privilegiile de care se bucură ra-ialele înaltei împărăţii aflate pe insulele din Ma-rea Mediterană, precum şi raialele din celelalte părţi, astfel ca cei din neamul respectiv să obţină înalta sa milă şi să-şi conducă singuri treburile lor dinlăuntru, ca şi ceilalţi. De asemenea, în-

alta împărăţie să aranjeze cu sârbii cererile pe care le vor avea cei din neamul respectiv faţă de înalta împărăţie, cum ar fi, de pildă, predarea directă, de către ei, a dărilor fixate şi care se cer percepute.

Articolul nouă: Toţi prizonierii de război sau ceilalţi prizonieri, femei sau bărbaţi, aflaţi în ţinuturile celor două state, din oricare neam şi de orice rang ar fi, să fie trimişi şi predaţi fără nici un fel de despăgubiri (bedel), îndată după efectuarea schimbului documentelor de ratifi-care ale acestui tratat de pace, afară de creşti-nii care au primit cu voia lor credinţa islamică în înalta împărăţie şi afară de musulmanii care s-au creştinat de bunăvoie în împărăţia Rusiei.

De asemenea, articolul de mai sus să fie în-deplinit întocmai şi pentru raialele ruseşti care, după semnarea acestui tratat de pace, s-ar putea să se găsească în ţările înaltei împărăţii, cazând prizonieri într-un fel oarecare, ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Totodată, şi statul Rusiei îşi ia, de asemenea, angajamentul ca să aplice acelaşi procedeu în privinţa tuturor supuşilor înaltei îm-părăţii. De aceea, în privinţa cheltuielilor care s-au făcut pentru întreţinerea prizonierilor, cele două înalte state contractante să nu aibă dreptul de a pretinde restituirea sumelor. Afară de aces-tea, prizonierii să fie aduşi, predaţi şi schimbaţi prin mijlocirea slujbaşilor (im mur) care se vor afla la hotare, iar cele necesare pe drum, până la predarea lor, să fie asigurate de fiecare din cele două state.

Articolul zece: Afacerile şi pricinile pe care le aveau supuşii şi raialele celor două părţi şi care au fost întrerupte din cauza războiului nefi-ind considerate ca terminate, să se înceapă la re-zolvarea lor pe căi legale, în urma acestui tratat, şi să fie lichidate. De asemenea, să fie achitate repede şi în întregime ceea ce au de primit raia-lele celor două părţi fie de la supuşii celor două părţi, fie de la fisc (miri).

Articolul unsprezece: Prin încheierea aces-tei păci, se stabileşte că, după schimbul docu-mentelor de ratificare de către ambele puteri, împărăţia Rusiei să înceapă să evacueze oştile sale şi flota sa uşoară de pe teritoriile şi apele în-altei împărăţii. Dat fiind însă că această chestiu-ne trebuie să se aplice după distanţă, din aceste împrejurări şi nevoi, cele două puteri contrac-tante au stabilit termenul de trei luni, ca dată ultimă pentru evacuarea totală a părţilor Anato-liei şi a părţilor Ţării Româneşti şi Moldovei, începând de la data schimbului documentelor de ratificare.

De aceea, începând din ziua schimbului documentelor de ratificare şi până la expira-rea termenului amintit mai sus, oştile de uscat ale împărăţiei Rusiei să plece în întregime din toate ţinuturile, fie de prin părţile Rumeliei, fie ale Anatoliei, care au fost înapoiate înaltei împărăţii otomane, potrivit acestei înţelegeri. De asemenea, şi flota sa uşoară, precum şi toată flota de război să iasă din apele înaltei împărăţii otomane.

Atât timp cât, până la expirarea termenului de evacuare, se vor afla oşti ale Rusiei în ţările şi cetăţile care, potrivit acestui tratat de pace, au fost înapoiate înaltei împărăţii otomane, de că-tre statul Rusiei, ele vor rămâne sub administra-rea statului Rusiei în starea în care se află în mo-mentul de faţă. De aceea, până la ieşirea totală a oştilor respective, înalta împărăţie otomană să nu se amestece deloc, iar în ceea ce priveşte procurarea şi pregătirea proviziilor şi a celorlal-te lucruri necesare oştilor mai sus amintite, să se procedeze, până la expirarea termenului de evacuare, aşa cum se procedează în prezent.

Articolul doisprezece: Dacă, potrivit celor scrise în articolul şapte al Tratatului de pace de la Iaşi, ambasadorul statului Rusiei de la Poartă

sau sfetnicul său vor prezenta în scris, în confor-mitate cu tratatul respectiv, reclamaţii fie despre pagubele aduse de cetele de corsari din Algeria, Tunisia şi Tripolitania, nizamului privitor la ne-gustorii şi raialele împărăţiei Rusiei, fie despre condiţiile de negoţ, care se menţin, atunci să se depună eforturi din partea înaltei împărăţii pentru respectarea condiţiilor necesare şi să se arate grijă în vederea rezolvării lor cu bine, fără a se tergiversa luarea măsurilor severe cerute. De asemenea şi din partea statului Rusiei să se procedeze la fel faţă de supuşii şi raialele înal-tei împărăţii, în privinţa cerinţelor condiţiilor de negoţ.

Articolul treisprezece: Dat fiind că înalta împărăţie otomanicească şi persanii fac parte din familia islamică, după încheierea prezentu-lui tratat de pace, statul Rusiei acceptă eforturile înaltei împărăţii otomaniceşti în privinţa lichi-dării războiului dintre statul Persiei (Iran) şi sta-tul Rusiei, mijlocind pentru încheierea unei păci echitabile între cele două părţi.

Articolul paisprezece: în urma semnării şi confirmării acestei păci, să se trimită în grabă, din ambele părţi, porunci şi sfaturi comandanţi-lor de oşti, de pe uscat şi de pe mare, în vederea încetării ostilităţilor. De asemenea, ostilităţile care ar putea să apară după data semnării fiind socotite ca şi cum nu s-ar fi întâmplat, ele să nu determine absolut deloc modificarea clauzelor acestui tratat. De asemenea, să fie înapoiate şi predate fără întârziere pământurile care ar fi putut fi ocupate şi luate în stăpânire de oricare dintre cele două înalte state contractante.

Articolul cincisprezece: După semnarea acestui tratat de pace de către împuterniciţii ce-lor două părţi, el să fie confirmat din partea mă-riei sale marelui vizir al înaltei împărăţii şi din partea primului împuternicit al statului Rusiei. Apoi, tot prin mijlocirea delegaţilor celor două părţi, să se îndeplinească şi schimbul, în termen de zece zile de la data semnării, şi chiar mai de-vreme, dacă va fi cu putinţă.

Articolul şaisprezece: Acest tratat de pace veşnică să fie confirmat şi întărit de către şe-hinşahul dinastiei otomane, ca şi de împăratul şi padişahul Rusiei, fiind semnat, potrivit obice-iului, cu propriul lor scris, în mod oficial şi so-lemn, iar actele de confirmare să fie schimbate în termen de patru săptămâni, sau mai devreme, dacă e cu putinţă, de la data tratatului de pace şi la locul unde s-a încheiat acest tratat de pace (muahede), prin mijlocirea delegaţilor celor două părţi.

Încheiere: Cu ajutorul preaînaltului Allah, acest sened de pace a fost scris şi înregistrat şi sigilat şi semnat de noi, potrivit actului de îm-puternicire (ruhsatname) imperială, purtător de glorie, aflat în mâinile noastre, pentru a se face, din ambele părţi şi la termenul stabilit mai sus, schimbul tratatului de pace, cuprinzând cele şaisprezece articole amintite mai sus, precum şi schimbul documentelor de ratificare (tasdikha-me), şi a fost schimbat cu senedul semnat şi în-cheiat de delegaţii amintiţi mai sus ai împărăţiei Rusiei.

Scris în ziua a şaptesprezecea a lunii dje-mazi-el-evvel din anul 1227, în oraşul Bucu-reşti (Bukreş).

16 mai 1812

Suret. TKSMA, D. 9 919. Arh, St. Buc., Microf. Turcia, rola 44, c. 862 — 864. Suret. Bibi. Acad., DLXXXI-I/5.4 (doc. Turc.); scris: neshi. Ed. Text. franc. D. A. Sturdza ş.a., Acte şi documente relative la istoria renascerei Româ-niei, voi. X, Bucureşti, 1900, p. 296—302 (text întocmit şi predat de împuterniciţii Rusiei). Rez. Cat., I, p. 220, nr. 1 073.

Înainte de Primul Război Ruso-Turc (1711), Petru I sem-nează un tratat prin care îl asigură pe domnitorul Dimitrie Cantemir că Ţara

Moldovei „va fi de acum înainte sub stăpânirea ţarului pe vecie”, iar „popo-rul rosienesc e chemat să stăpânească în viitor toată Evropa”. În 1806 Rusia porneşte un război împotriva Turciei prin care se intenţiona ocuparea ambe-lor Principate Româneşti.

Iscoadele ruseşti îi îndemnau pe băş-tinaşi să se ridice împotriva turcilor, iar negustorii ruşi veneau în Moldova cu mărfuri falsificate. Călugării, prefăcuţi în negustori, aduceau icoane, dar şi scri-sori prin care făgăduiau credincioşilor zile mai bune sub ocârmuirea creştini-lor slavi. Ca şi în războaiele precedente, ruşii forţau Nistrul, pătrundeau în Mol-dova. La 19 noiembrie 1806 a fost luată Cetatea Hotin, plină de provizii. Un des-tin similar l-au avut şi cetăţile Bender, Akkerman, Chilia, Ismail şi Reni. Astfel a fost supusă Moldova întreagă.

Guvernul Rusiei ţariste a obţinut de la unii boieri locali câteva petiţii către ţar, făgăduindu-li-se eliberarea de sub jugul otoman. De fapt, petiţiile fuseseră alcătuite de consulul rus de la Iaşi.

În anul 1807 operaţiile militare în Moldova luaseră sfârşit. La 24 august, în satul Slobozia de lângă Giurgiu, s-a încheiat un armistiţiu de pace, însă armatele ruseşti continuau ocupa-rea Munteniei. Ţarul Alexandru I s-a grăbit să proclame teritoriile ocupate drept pământuri ruseşti.

La început armata era condusă de Michelson, apoi, consecutiv, de Bagration şi Kutuzov. Invadato-rii jefuiau satele. Comportarea „eliberatorilor” pravoslavnici era cruntă. Ţăranii erau puşi să tragă carele încărcate cu merinde. Când i s-a atras atenţia conducerii că poporului i s-a luat toată averea şi nu i-a mai rămas nimic, Kutuzov răspunse crud şi fără pic de ruşine: „Le-au rămas ochii să plângă!”

În anii de război, tot ce se făcea în Moldova de peste Prut se trecea pe numele ţarului. Când se repara o biserică ori se tipărea o carte, era pomenit ţarul Alexandru. În anul 1807 călugărul Paisie Velicicov-

schi, stabilit la Mănăstirea Neamţ, pu-blicase mai multe cărţi slavoneşti şi ro-mâneşti, pe care le-a închinat „marelui Împărat Alexandru I a toată Rusia”. Pe când Transilvania înregistra o adevă-rată renaştere naţională, în Basarabia ideea naţională românească nu exista.

În 1808 ţarul pregătea să reînno-iască străvechea episcopie la Cetatea Albă şi să-l numească episcop pe Ga-vriil Bănulescu-Bodoni, născut la Bis-triţa, care a făcut Academia la Kiev şi s-a bucurat de încrederea ruşilor. Dar noua Episcopie nu se deosebea de cea veche, ba în unele privinţe era şi mai

rea, şi mai vexată.La 22 iunie/ 4 iulie 1808, după o

pregătire minuţioasă sub conducerea lui Kutuzov, începe bătălia de la Rus-ciuc. Celor 40 de mii de soldaţi şi ofi-ţeri ruşi li s-au alăturat 20 de mii de voluntari: români, bulgari, sârbi. În zi-lele de 10-14 octombrie 36 de mii de soldaţi şi ofiţeri turci au fost nimiciţi. După această pierdere, marele-vizir Ahmed-paşa s-a învoit să se reia nego-cierile de pace cu Rusia.

***În această vreme Napoleon cel

Mare a declarat război ruşilor. El a ce-rut sultanului să nu încheie pace cu Rusia, dar scrisoarea trimisă a nimerit în mâinile fraţilor Mo-ruzi, dragomani greci, care au vândut-o ruşilor. Simţind marele pericol, ruşii s-au mulţumit nu-mai cu o parte din Moldova. Tur-cii, bucuroşi să scape ieftin, s-au grăbit să încheie pacea. Astfel, Basarabia a trecut la ruşi, sub a căror stăpânire sălbatică s-a aflat peste o sută de ani.

La 16 mai 1812 a fost semnat tratatul la Bucureşti. Cesiunea Basarabiei asigura că „Prutul […] va face hotarul între cele

două imperii – Rusia şi Turcia”.Între timp, Napoleon atacă Ru-

sia. Ţarul rus ridică armatele sale din Principate şi le trimite împotriva fran-cezilor. Dacă turcii ar fi tărăgănat încă puţin semnarea păcii cu Rusia, Basa-rabia, de bună seamă, putea fi lesne salvată.

Semnarea păcii a fost o mare gre-şeală politică. A fost cedată ruşilor „cea mai frumoasă parte a Moldovei care e situată între râurile Nistru şi Prut” (M. Eminescu).

***Tratativele de pace dintre Rusia şi

Turcia s-au desfăşurat între 19 octom-brie 1811 la Giurgiu şi 16 mai 1812 la Bucureşti. Delegaţia rusă a cerut în-treaga Moldovă: frontiera dintre cele două ţări să se stabilească pe hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească, iar la Dunăre graniţa urma să fie fixa-tă pe braţul Sf. Gheorghe. La ultime-le tratative (1812) Rusia din nou reia pretenţiile sale şi propune ca râul Siret să fie fixat drept hotar între cele două imperii. Generalul francez Langerom comunică marelui vizir această cere-re, constatând că „este ruşine ca ruşii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ – fâşia dintre Siret şi Prut – care nu le este folositoare”.

Astfel, soarta Ţării Moldova s-a

hotărât la Giurgiu şi la Bucureşti fără participarea moldovenilor. Teritoriul dintre Nistru şi Prut a fost anexat la Rusia ţaristă, deşi ea nu avea nici un drept istoric, geografic sau politic la acest spaţiu care este o „bucată din partea noastră străveche”.

Colonizatorii îi dispreţuiau pe băş-tinaşi, le interziceau chiar să vorbeas-că cu cei dragi de peste Prut – părinţi, fraţi, surori. De mirare, dar ocupanţii ziceau că însuşesc un spaţiu pustiu. Adevărul era altul: în 1810 aici trăiau 327199 de locuitori, dintre care numai 5% erau străini, restul – români băş-tinaşi. În anul 1817 în Basarabia s-au înregistrat 419240 de locuitori, dintre care 86% erau moldoveni.

Dornice de pământuri străine, „lăcustele ruseşti” au adus în spaţiul dintre Nistru şi Prut zeci de mii de ruşi, ucraineni, evrei, ţigani, bulgari şi găgăuzi”. În consecinţă, pământul ba-sarabean a suferit jugul ţarist 106 ani, când a fost realipit la Patria-Mamă – România.

Prutul ista ne desparte.Apa-aceasta n-are moarte,Dar ne-om pune noi cândvaŞi cu gura l-om seca,Să nu fim înstrăinaţiDe părinţi, surori şi fraţi…

Ion BEJENARU

Forul Democrat al românilor Din r. molDova

Te slăvim, Forţă Divină,Pentru ziua cea măreaţăCând românii reuşirăLa un loc să se unească.

Slavă Ţie, Naţiune,Scutul nostru strămoşescContra hoardelor barbareCe veneau spre noi din Est.

Slavă Ţie, Zi de GloriiA martirului popor,Care veacuri fu sub sceptrulTripartit cotropitor,

Ce-a tot rupt şi dezmembratPătimita moşieCa să nu fii pe PământDecât Ţara fără Glie…

Însă vrerea Ta cea sacră,Susţinută sus din cer,A fost ca la Alba-IuliaScrisul să ţi se-mplinească!

Slavă pe vecie celorCe-au condus un brav poporSpre Izbândă, LibertateŞi Unire-n Viitor.

BASARABIA

BasaraBia – 200 de ani de străinie

Fii slăvită, Naţiune!(cântec)

Muzică şi versuri: Gheorghe MAXIAN

}bis

TRATATUL DE PACE (SULHNAME), în 16 articole, încheiat la Bucureşti între Imperiul Otoman şi Rusia. Text întocmit de împuterniciţii

otomani. O serie de articole ale acestui tratat se referă la Moldova şi Ţara Românească

Basarabia anexată la Rusia ţaristă în 1812

Aurel Guţu. Basarabia sub cizma muscală

3Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

Argumentul de căpetenie care ne întîmpină, atît în ,,Le Nord”, cît şi în „Viedomosti”, întru cît priveşte cestiunea de drept a Basarabiei este următorul: ruşii nu a luat Basa-rabia de la Moldova ci de la turci şi de la tătari, nu prin convenţiune, ci cu sabia; la 1856 nu a dat-o înapoi ade-văraţilor ei proprietari, ci Moldovei, n-au pierdut-o prin sabie, ci prin o stipulaţiune care azi şi-a pierdut raţiunea de-a fi şi în fine Moldova n-a contribuit întru nimic la acea cesiune, ci Basarabia i-a fost anexată numai pentru că ea era cea mai apropiată vecină şi cel mai inofensiv stat. Dacă Moldova era un stat puternic, Rusia nu ceda Basarabia etc.

Îngustimea spaţiului nu ne permite să dezbatem as-tăzi cestiunea cu documente în mînă. Într-unul din nu-merile viitoare vom face-o însă. Deocamdată ne mărgi-nim a schiţa cestiunea astfel.

Însuşi numele „Basarabia” ţipă sub condeiele ru-seşti. Căci Basarabia nu însemnează decît ţara Basara-bilor, precum Rusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dobrodicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale pînă la Nistru de-a lun-gul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de la tătari. Pen-tru capătul veacului al patrusprzecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă.

La începutul veacului al cincisprezecelea, sub Alexandru cel Bun avem dovezi sigure şi autentice că Ba-sarabia era a Moldovei. Şi pentru ca să nu fie nici un fel de îndoială asupra acestei stăpîn-iri, întîmplarea a vrut ca întreg cursul vea-cului pîrcălabii Cetăţii Albe, a Chiliei şi a Hotinului să iscălească alături cu Domnii ţării hrisoavele Sfatului coroanei moldo-veneşti. Hotinul e însă tocmai în vîrful cel mai spre nord al Basarabiei actuale ruseşti. Cetatea Albă se află la gurile Nistrului. Chi-lia la gurile Dunării, încît orice document din acea vreme rezumă în aceste trei nume car-ta Basarabiei întregi şi proprietatea Mol-dovei asupră-i.

În veacul al şaisprezecelea Moldova in-tră sub protecţia Porţii. Tot în acest veac această ţară are nenorocirea că se stinge di-nastia Dragoşizilor, cum o numeşte Dim.

Cantemir, a Muşatinilor, dacă ne luăm după cercetările mai nouă.Cu fiii lui Petru Rareş se stinge sau, mai drept zicînd, se-

nstrăinează chiar linia nelegitimă a familiei domneşti. Se-ncepe în Moldova o vreme neliniştită, un veac de turburări care a permis turcilor de a lua în posesiune – nu în proprietate – Cetatea Albă şi Chilia. Voind să-şi întărească drepturile asupra Moldovei ei îşi

crează două puncte de razim în aceste două cetăţi, în care au gar-nizoane turceşti şi pentru a căror hrănire ei însemnează şi un raion împrejurul cetăţilor. Dar atît în raion cît şi în cetate vechile auto-rităţi civile moldoveneşti funcţionează mai departe.

Posesiunea locurilor era uzurpată de turci, proprietatea Moldovei nu era contestată nici acum.

La începutul veacului al şaptesprezecelea în fine, turcii îşi cre-ază un al treilea razim, atît asupra Moldovei cît şi în contra Poloni-ei, ocupînd milităreşte cetatea Hotinului. Această cetate trece ades în mîinele moldovenilor, apoi iar o reocupă turcii, dar proprietatea şi a acestei cetăţi n-a fost înstrăinată prin nici un tratat formal. Tot în acest veac Domnii moldoveneşti colonizează ei înşii o parte din Basarabia, adică Buceagul, cu tătari, pe o întindere de două ceasuri lăţime. Aceşti tătari se aşază însă cu condiţia de a se judeca singuri ei între ei, numai avînd judecăţi cu moldovenii să aibă a se judeca înaintea autorităţilor moldoveneşti.

În veacul al optsprezecelea nefericitul Dimitrie Cantemir se aliază cu ruşii. Toma Contacuzin, generalul de cavalerie al Domnului Valahiei, trece asemenea la ruşi. Turcia pierde încre-derea în Domnii pămînteni şi trimite fanarioţi. Această alianţă cu Rusia ne-a făcut să pierdem Domnia, armata, dezvoltarea noastră intelectuală şi economică. Domnii fanarioţi sînt numai umbrele domniei vechi. Atunci turcii pun ţările noastre sub o atîr-nare foarte grea. Deşi ele aveau autonomia lor veche în toate punc-tele esenţiale, deşi proprietatea lor n-a fost alterată, totuşi, lipsiţi de

armată, adică de puterea fizică, lipsiţi de domnia naţională, adică de puterea noastră morală, noi nu puteam rezista loviturilor ce ni le da Poarta.

Deşi la pacea de la Passarowitz Poarta declară că nu poate ceda Austriei Moldova, fiind ţară închinată, nu supusă cu sabia, to-tuşi ea mai tîrziu cedează Bucovina, iar în anul 1812 Basarabia, adică ţinutul Hotinului, o parte bună a Moldovei, şi Basarabia pro-prie pînă în Dunăre.

Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă.

Pentru Bucovina s-a cumpărat delegaţii turci şi un general rus, pentru Basarabia asemenea; căci delegaţii Rusiei primise ordin din San-Petersburg să-ncheie pace cu orice preţ, de vreme ce intrase Napoleon I în Rusia. Dragomanul Porţii, fanariotul Mo-ruzi, cumpărat şi sperînd a veni la domnie prin ajutorul Rusiei, a-ncheiat pacea de la Bucureşti. Moldova întreagă n-o putea ceda ruşilor, că atunci n-ar fi avut unde domni, cedă deci jumătatea ei dintre Prut şi Nistru.

O flotă engleză stătea în Bosfor şi şili pe sultan să încheie pacea de la Bucureşti.

Sultanul ridică mucul condeiului de pe tratat şi trecu pe o altă hîrtie: sentinţa de moarte a lui Moruzi.

Iată în cîteva linii generale cestiunea de drept pe care ne-o re-zervăm a o espune pe larg în alte numere.

Timpul, 1 martie 1878

„ARGUMENTUL DE CĂPETENIE...”

Ai îngenuncheat atunci când Te-au rupt din tru-pul Mumei, căci prea era de tot puternic răpitorul. Ţi-au răpit lumina care-Ţi venea de la soare şi de la Mamă şi Ţi-au lăsat numai o ferestruică deschisă spre răsărit şi Ţi s-a spus că numai de acolo îţi va lumina chipul o rază de soare şi că, dacă vrei ca ea să rămână deschisă, ca să nu mori în întuneric şi frig, atunci trebuie să Te supui celui ce o avea în stăpânire.

Apoi Te-a ameninţat că, dacă vei încerca să Te ridici, Vei fi pedepsită, şi ai fost pedepsită, acest lucru întâmplându-se ori de câte ori ai încercat să capeţi verticalitate.

Ţi-au răpit copiii şi nepoţii, nimicindu-i şi în-străinându-i în pustietăţi. Şi ai tăcut în supunere, răbdând cu capul plecat. Ţi-au nimicit prin foame urmaşii şi ai tăcut, căci erai prea slăbită şi îndure-rată de suferinţă.

Întunericul din colivia Ta Ţi-a şters din memo-rie amintirile despre propriul trecut, despre adevă-rata Ta Mumă, despre adevăratul Tău Dumnezeu.

Dar iată că au venit timpurile când monstrul a dat semne de oboseală şi slăbiciune, căci prea îi era peste puteri de a înghiţi tot soarele, toată lumina.

Şi iată că razele lui au început să pătrundă ici-colo şi în cămara Ta.

Dar Domnia Ta ai încetat să mai crezi că lumi-na spre Tine mai poate veni şi din altă parte, că de fapt soarele străluceşte peste tot în afara coliviei Tale, că Matca Ta se găseşte chiar în preajma Ta,

că Dumnezeul Tău cel adevărat se găseşte în Tine şi Muma Ta.

De undeva din ascunzişurile inimii Tale mai răzbate încă spre suprafaţă un fior de speranţă, dar Tu nu ştii ce să faci cu el şi nu ştii ce semnificaţie poartă el de fapt.

Nu mai sta îngenuncheată. Soarele şi Dumne-zeul Tău nu vor răsări şi nu vor apune niciodată, dar se vor găsi în sufletul şi fiinţa Ta pentru tot-deauna.

Simţind că puterile îl părăsesc, uriaşul încear-că să Te mai ademenească cu diferite momeli, iar când nu reuşeşte, Te mai ameninţă şi inventează alte noi şi noi minciuni. Fiind încă foarte derutată şi mioapă, o parte din tine se mai întinde spre aces-te momeli, dar ele sunt din ce în ce mai veninoase şi mai amare.

Căci soarele nici nu răsare, nici nu apune. El străluceşte deasupra tuturor deopotrivă, apunând numai pentru acei care cred în minciuna că pă-mântul stă pe loc şi răsare pentru cei care îl au în permanenţă în sine şi deasupra capetelor lor prin Dumnezeu.

Pentru Dumnezeul adevărat soarele nu apune niciodată.

Crede în Dumnezeul Tău cel adevărat, fii părti-cică a Lui şi atunci nici pentru Tine soarele nu va apune niciodată !

Basarabie!...Petru S. ABABII, or. Orhei

Unii istorici din secolul al XIX-lea, precum Alexei Manko şi P. Batiuşkov, scri-

au că pe la anul 1812 Rusia ar fi găsit în Basarabia instituţii turceşti, administraţie turcească, şi că de la Ştefan cel Mare în-coace Basarabia întreagă era o provincie a Imperiului Otoman. Însă aceste afirmaţii nu corespund realităţii. Acest neadevăr istoric este demonstrat printr-un şir de documente istorice netăgăduite şi de Cantemir-Vodă. Rezumând trecutul istoric al Basarabiei, marele Dimitrie Cantemir scria: „Logofătul Tăutu a venit la Soliman ca delegat al lui Bogdan, principele Moldovei, şi declară că are misiunea de la principe şi de la popo-rul Moldovei de a oferi Sultanului amân-două Moldaviile sub condiţiuni onorabile, în special ca religiunea să rămână neatinsă şi ţara să plătească tributul anual Porţii” (D.Cantemir, Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman, partea I, p. 273-274).

Într-o notă a sa, D. Cantemir scrie: „Moldavia este împărţită în superioară şi in-ferioară. Moldavia Inferioară începând de la laşi, reşedinţa actuală a Voievodului, se întinde spre răsărit până la Bender, pe care moldovenii îl numesc Tighina; spre miazăzi se mărgineşte cu Galaţi la Dunăre, la apus cu Valahia şi cu munţii Transilvaniei, care se întind de-a lungul drumului numit Piatra şi aparţin moldovenilor şi nu transilvanilor. Moldavia Superioară însă începe de la Iaşi şi spre apus se mărgineşte cu munţii Car-paţi şi se întinde până la Sniatin, cetate din Podolia. Basarabia, numită de turci Bugeac, era parte componentă a Ţării Moldovei din cele mai străvechi timpuri, aici aflându-se cele două cetăţi renumite Akkerman şi Chi-lia...” (Ibidem, p. 274).

Această parte din Moldova ruptă de la sânul patriei-mame la 1812 se compunea din trei părţi: 1) din ţinuturile Moldovei nu-mite: Greceni, Codreni, Hotărnicesc, Or-hei, Soroca şi jumătate din ţinutul Iaşi, care mai apoi a fost numit judeţul Bălţi; 2) fortă-reţele sau cetăţile Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Ismail şi Tomarovo, unde turcii ţi-neau garnizoane şi 3) Bugeacul, partea de

sud a Basarabiei.Întreg acest teritoriu avea o suprafaţă de

45.660 de kilometri pătraţi.La 1812 această parte a ţării a fost locu-

ită de 41.160 de familii, aşezate prin 17 târ-guşoare şi 683 de sate, despărţite din punct de vedere administrativ în 8 judeţe (Zamfir Arbore, Basarabia în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1904, pag. 488).

Imediat însă ce Rusia a luat această re-giune, guvernul rusesc i-a dat o administra-ţie în conformitate cu sistemul rusesc de a cârmui.

După propunerea amiralului Ciceagov, în ziua de 23 iunie 1812 împăratul Rusiei a semnat un Regulament special pentru Basa-rabia, apoi în ziua de 21 august acelaşi an a apărut Manifestul ţarului, prin care locuito-rii Basarabiei căpătară scutire de orice bir pe termen de trei ani, precum şi scutire de recruţi pe un termen nelimitat în manifest, dar care n-a durat, cu toate acestea, decât cinci ani.

Regulamentul lui Ciceagov, precum şi personalul administrativ alcătuit de către acest amiral rusesc erau aşa de vicioase, în-cât populaţia disperată de ocârmuirea nouă a început să părăsească satele şi oraşele, fugind cu miile în Moldova de peste Prut. În aceste timpuri grele pentru românii din Basarabia, împreună cu reaua administraţie rusească a mai căzut peste ţară şi ciuma; ambele pustiind Basarabia.

Guvernul rus privea cu nepăsare cum se topeşte neamul românesc din Basara-bia. Rusia a început să colonizeze teritoriul dintre Prut şi Nistru cu colonişti germani şi bulgari, cărora le-a dăruit moşii întinse bi-rocraţilor ruşi, pentru a forma o pătură soci-ală credincioasă în noua provincie cucerită.

La 1816, printr-un nou ukaz imperial datat cu 26 mai, acelaşi an, Basarabia a fost înzestrată cu un nou regulament adminis-trativ, care prevedea unele înlesniri de ordin autonom şi de dezvoltare de sine stătătoare. Pe temeiul acestui din urmă regulament, mai bine alcătuit, Basarabia a fost decretată o simplă oblaste a Imperiului Ţarist. S-au creat două departamente, compuse dintr-un

număr oarecare de consilieri, care, întruniţi într-un singur Consiliu Suprem, formau, sub preşedinţia guvernatorului, instanţa su-perioară de administraţie.

Comandamentul cetăţilor Hotin, Ben-der, Ismail, Chilia şi Akkerman a fost con-centrat în mâinile comandantului superior al armatei, iar şef suprem al provinciei a fost numit guvernatorul Podoliei, generalul Bahmetiev, cu titlul de „polnomocinîi na-mestnik”.

La 1818 regulamentul de administraţie iarăşi s-a modificat prin ukazul imperial de la 29 aprilie şi, în locul celor două departa-mente şi al Consiliului Suprem, s-a format un Consiliu Superior, alcătuit de boierii ţării sau nobilii (dvorenii), sub preşedinţia guvernatorului. În acest consiliu se hotărau definitiv toate afacerile privitoare la viaţa, averea şi onoarea locuitorilor. Consiliul acesta judeca, condamna şi administra. În afară de acest consiliu, numit Verhovnîi So-vet, regulamentul prevedea formarea a trei departamente, numite instanţe, şi anume: instanţa sau expediţia statului, instanţa sau expediţia executivă şi expediţia civilă. Cea

dintâi se ocupa de afacerile statului, cea de a doua – de afacerile private privitoare la administraţie, iar cea din urmă – de justiţie.

La 1816 s-a făcut cel dintâi recensă-mânt al populaţiei şi, cu această ocazie, Basarabia a fost împărţită în opt judeţe, inclusiv judeţele Hotin, Orhei, Soroca, Iaşi (mai pe urmă devine judeţul Bălţi), Bender, Codreni, Ismail, Greceni (Zamfir Arbore, Op. cit., p. 489).

În concluzie vom menţiona că proble-ma cu privire la instaurarea administraţiei ruseşti în Basarabia este o chestiune de cercetare istorică, are o însemnătate con-siderabilă în cunoaşterea istoriei români-lor din Basarabia. Deşi această direcţie de dezvoltare a Basarabiei a fost cercetată în istoriografia contemporană a românilor, sunt mai multe aspecte care trebuie inter-pretate şi înţelese de către intelectualitatea contemporană. Administraţia Basarabiei în 1812-1917 a avut un caracter colonial şi a slujit interesele Rusiei ţariste în scopul pro-movării politicii sale în Balcani.

Gheorghe CERNEA, profesor universitar

Sistemul colonial de ocupaţie al Rusiei ţariste, instaurat după 1812 în Basarabia, avea o structură ramificată, militară, dură şi foarte reacţionară. La 23 iulie 1812 Scarlat Stuart este numit

guvernator civil al Basarabiei. Tot în această zi Pavel Ci-ceagov a iscălit la Bucureşti „Regulamentul cu privire la instituirea administraţiei provizorii în Basarabia”, iar la 7 august 1812, aceste împuterniciri au fost confirmate de către Alexandru I. Însă administraţia civilă era completată de administraţia militară, armata ţaristă, corpul special de jandarmi şi de poliţia politică secretă. Această din urmă structură se ocupa cu organizarea şi supravegherea politică a comportamentului populaţiei basarabene. În 1812-1826 cu problemele urmăririi politice a populaţiei se ocupa De-partamentul poliţiei din componenţa Ministerului de Inter-ne al Rusiei ţariste. După 1812 toate funcţiile de urmărire penală, spionaj, informare, supraveghere au fost transmise Cancelariei guvernatorului Scarlat Sturza. Dar, având în vedere că Scarlat Sturza era bolnav, toată informaţia era controlată de către generalul Ivan Harting. În componenţa Cancelariei guvernatorului activau şeful Cancelariei şi 9 persoane care redactau toată corespondenţa secretă cu de-partamentele Ministerului de Interne.

După 1801 un rol foarte mare în sistemul de spionaj, informaţie, supraveghere politică l-a jucat „Cancelaria personală a Majestăţii Sale Imperiale” („Sobstvennaia ego imperatorskogo velicesvta Kanţelearia”). La 3 iulie 1826 Nicolae I a creat „Secţia a treia a Cancelariei personale a Magestăţii Sale Imperiale” – organ special de supraveghe-re şi urmărire politică. Această structură a intrat în istorie cu denumirea „Ohranka”. Ea a fost formată în conformita-te cu „nota” generalului Aleksandr Benkendorf – „Proiec-tul cu privire la organizarea poliţiei superioare”. Era vorba de reorganizarea poliţiei politice secrete. Mişcarea decem-briştilor a arătat că ţarul şi sistemul de conducere al Rusiei puteau fi schimbate. Se cerea revenirea Rusiei la demo-craţia europeană. Dar n-a fost să fie. Nikolae I şi-a format poliţia sa secretă, care avea dreptul să pătrundă în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi spirituale ale populaţiei. Controlul politic era total. În fruntea acestei secţii de poliţie secretă a fost numit generalul Aleksandr Benkendorf, care primise în Basarabia 28000 de desetine de pământ.

Deja la sfârşitul anului 1820, Alexandru I, de exemplu, a dispus intensificarea supravegherii de către poliţia se-cretă a şcolilor „lancasteriene”. Agentura poliţiei urmă-rea profesorii, elevii, ofiţerii, ostaşii ce vorbeau, cum vor-

beau, care era „atmosfera” în şcoli şi unităţile militare. În mai 1812 poliţia a aflat despre activitatea decembriştilor şi activitatea democratică a şcolilor lancasteriene pentru sol-daţii din divizia a 16-a (Russkaia starina, 1883, nr. 82, p. 658). În aceste şcoli ostaşii recurgeau la formule de felul: libertate, egalitate, dezrobire, independentă, puterea politi-că etc. (I.F.Iovva, Dekabristî v Moldavii, Chişinău, 1978, p.156-157). Astfel de cuvinte însă erau interzise în şcolile din Basarabia. Poliţia secretă se ocupa şi cu supraveghe-rea, urmărirea activităţii cetăţenilor din Basarabia, cerce-tarea activităţii organizaţiilor revoluţionare, a oamenilor politici, savanţilor, scriitorilor, jurnaliştilor, urmărirea pe-nală, anchetarea în dosarele politice, ea controla tot servi-ciul de contrainformaţii, cenzura editarea cărţilor, ziarelor, revistelor, cultura naţională. Poliţia secretă avea organele sale represive – unităţile militare ale Corpului Special de Jandarmi, organizat de către Nicolae I tot în anul 1826. Conducătorul principal al poliţiei secrete, numită „Secţia a treia”, era totodată şi şeful Corpului Special de Jandarmi. Astfel, generalul A..Benkendorf a lucrat în această funcţie în 1826-1841, contele A.F.Orlov – în 1841-1856, principele V.A.Dolgorukov – în 1856-1866, contele A.A.Şuvalov – în 1866-1874, A.L.Potapov – în 1874-1876, N.V.Mezenţev – în 1876-1878, A.R.Drentelin – în 1878-1880, P.A.Cerevin – în 1880, şi alţii. Aceştia erau cele mai credincioase slugi ale sistemului ţarist.

În 1866 secţii secrete de securitate au fost organiza-te la Petersburg, iar în 1882 la Moscova şi Varşovia. În 1917 în Rusia funcţionau 26 de secţii ale Ohrancei ţaris-te. Basarabia a intrat în subordinea Ohrancei din gubernia Odesa. În istoriografia sovietică se scria că „Ohranka” era o „organizaţie locală de urmărire politică din Rusia ţaristă” („Sovetskaia istoriceskaia enţiklopedia”, vol. 10, M., 1967, p.702). În realitate, poliţia secretă a funcţionat în întreaga Rusie, fiind organizată de Nicolae I. Urmăririle politice şi represiunile sângeroase au avut însă nu doar un caracter „local”, ci şi unul general. Întreaga Rusie a fost împărţită în 10 regiuni, în care funcţionau câte o direcţie a Ohrancei ţariste, inclusiv Petersburg, Moscova, Varşovia, Vilnius, Kiev, Odesa, Riga, Samara, Taşkent şi Harkov. Fiecare centru regional a avut în componenţa sa câteva gubernii. Direcţia Ohrancei din Odesa a unit sub controlul său trei gubernii, inclusiv Basarabia, iar Direcţia Ohrancei din Moscova a unit sub controlul său 12 gubernii.

Din 1897 Direcţia ohrancei din Moscova a avut în serviciul său „detaşamente speciale” („letucie otreadî”) care încercau să urmărească mişcarea de eliberare naţi-onală în întreaga Rusie, inclusiv în Basarabia. Ohranka

ţaristă a manifestat un zel deosebit în Basarabia. Din 1812 şi până în 1917, sub supravegherea poliţiei secrete ţa-riste s-au aflat peste 2.200 de mii de români basarabeni şi personalităţi de alte etnii. Dar principalii dintre cei ur-măriţi erau românii basarabeni. Deja la 23 iulie 1812, Pavel Ciceagov l-a in-struit pe guvernatorul Scarlat Sturdza să examineze cu minuţiozitate şi să urmărească starea acestui popor, să pă-trundă cu ajutorul forţelor speciale în interiorul său, pentru a „vedea ce are el imoral”, adică ce gândeşte şi cum se va comporta faţă de Rusia, iar mai apoi „să fie dus, treptat, la un posibil grad de perfecţiune” (Zapiski bessarabsko-go statisticeskogo komiteta, Chişinău, 1868, vol. III, p.110-112).

Toţi lucrătorii administraţiei ţariste din Basarabia au fost instruiţi să culea-gă informaţii, să urmărească toate persoanele suspecte, să informeze poliţia, organele de resort ale Ministerului de Interne. Toţi ocolaşii din Basarabia au fost instalaţi în func-ţie „numai pentru rânduiala poliţienească”. Direcţia guber-nială de jandarmi din Basarabia se ocupa nemijlocit cu arestarea, anchetarea şi prezentarea probelor de judecată. Ohranka avea o reţea foarte extinsă de agenţi, informatori, urmăritori (filatori) în fiecare colectiv, partid sau mişca-re politică. În 1820-1898 poliţia politică din Basarabia i-a urmărit şi arestat, învinuindu-i de unionism, pe inte-lectualii basarabeni Ignatie şi Manole Chioru (Teleneşti), Misa Avraim (Glodeni), Anastasia Celac (Bender), Iancu Schină (Chişinău), Costache Ţigară, arhimandritul Luca (Lăpuşna), Feodosie Hristodul (Leuşeni), Costache Sadji (Chişinău), Nicolae Purice (Reni) ş.a. Toţi aveau dosare penale, fiind învinuiţi de unionism, pentru că cereau uni-rea Basarabiei cu Moldova de peste Prut (AN.R.M., fond 2, inv. 1, d. 1316, p. 25-29). Analizând aceste dosare, am ajuns la concluzia că mişcarea unionistă s-a început şi s-a manifestat deja din primii ani de ocupaţie a Basarabiei de către Rusia ţaristă şi ea s-a dezvoltat şi s-a consolidat până în 1918.

Ohranka ţaristă a urmărit şi a luptat deschis contra unor organizaţii clandestine din Chişinău, precum „Uniunea Propăşirii” (M.F.Orlov, V.E.Raevski, A.P.Iuşnevski), Loja Masonică „Ovidius”, condusă de generalul P.S.Puşcin, şi altele. Aceste organizaţii au fost distruse de Ohranka ţa-

ristă. Una din direcţiile de bază în ac-tivitatea Ohrancei ţariste în Basarabia a fost urmărirea şi distrugerea mişcării haiduceşti. În general, această mişcare a apărut în Moldova medievală, dar s-a cristalizat, reorganizat, luând un nou conţinut după 1812. În această pe-rioadă mişcarea ţărănească, mişcarea haiducească se orientează să lupte cu administraţia ţaristă, cu boierii ruşi şi rusificaţi, pentru apărarea intereselor ţărănimii basarabene. În 1828-1835, poliţia politică a Basarabiei i-a urmărit pe haiducul Tudor Olteanu şi pe confra-ţii săi de luptă. În perioada 1812-1861, haiducii basarabeni s-au deosebit şi au luptat contra nedreptăţilor ţariste. Poli-

ţia secretă a luptat cu haiducii din Ba-sarabia, inclusiv cu Tudor Olteanu din satul Hincăuţi, Hotin, intrat în istoria mişcării de eliberare naţională cu nume-

le de Tobultoc (Dumitru Moldoveanu. Haiducul Tobultoc, Chişinău, 2008, p.9). Tatăl lui Tobultoc – Vasile Olteanu – nu s-a împăcat cu nedreptatea făcută de Austria, pentru că în 1775 cotropise Bucovina, iar în 1812 Rusia anexase Basarabia.

Nordul Basarabiei, Codrii Moldovei deveniseră centre-le principale de organizare a luptei haiducilor şi ţărănimii în general. Documentele de arhivă, dar mai mult creaţia orală ne arată că în Basarabia au activat mai mulţi haiduci, precum Codreanu, considerat patriarhul haiducilor mol-doveni, Corbea, Dăncilă, Gruia Grozovan sau Grozescu, Toma Alimoş, Radu Mamii, Bujor, Voichiţa, Darie, Vasile cel Mare, Condurachi, Nichita Ungureanu, Ion Pietrariul, Ursul, Cârjaliul şi alţii.

Acţiunile lui Tobultoc au fost susţinute de către fraţii Nicolae, Vasile, Toader, Onofrei, Tănase Olteanu, de Co-ciurcă din satul Ialpugeni. Ei îl ajutau, îi dădeau adăpost şi-i acordau sprijin material. Toţi au ajuns pe banca acu-zaţilor ca rezultat al urmăririi lor de către poliţia secretă (Ibidem, p. 28). De asemenea au luptat de partea lui To-bultoc ţăranul Gheorghe Durbală din satul Gura Galbe-nei, judeţul Chişinău, Alexandru Catană, Irimia Josan din Opaci, Bender; Dumitru şi Ioniţă Josan din acelaşi sat; Us-tina Litto din părţile Orheiului; Elena Potlog, Elena Mun-tean, Ion Popa, Ion Ţurcanu şi alţii. Însă Tobultoc n-a avut posibilitatea să organizeze o răscoală ţărănească de mari proporţii. În această perioadă, mai ales în anii 1828-1829

şi până în 1834, Rusia ţaristă avea mari unităţi militare în Basarabia. După cum scrie Dumitru Moldoveanu, ceata lui Tobultoc nu depăşea 150-200 de persoane, care activau în toată Basarabia (Ibidem, p.87). De asemenea, împotriva haiducilor activa Ohranka ţaristă, sub conducerea gene-ralului Aleksandr Benkendorf. Mai mult, la 7 decembrie 1834, în toată Basarabia a fost decretată starea de asediu. Toţi acei arestaţi erau bătuţi, schingiuiţi şi pedepsiţi fără judecată şi fără dreptul la apărare. Toate forţele militare, ale jandarmeriei şi ohrancei ţariste au fost mobilizate la luptă cu mişcarea ţărănească dintre Prut şi Nistru. După ce a fost prins haiducul Toader Olteanu, acesta a fost jude-cat, iar la 3 aprilie 1837 a fost bătut şi ucis de către călăii poliţiei secrete ţariste în Chişinău. În perioada 1868-1917, toate cele peste 400 de asociaţii şi societăţi din Basarabia au activat cu permisiunea Ministerului de Interne al Rusiei ţariste, aflându-se sub controlul poliţiei secrete – Ohranka. Ţarismul se temea cel mai mult de organizaţiile politice şi cele profesionale. Din aceste motive au fost urmăriţi re-voluţionarii democraţi, poporaniştii: N.Zubcu-Codreanu, F.Codreanu, E.Zaslavschi, Constantin Ursu, Axentie Frun-ză, Constantin Stere, Zamfir Arbore-Ralli, Victor Crăsescu şi mulţi alţii. Cei mai mulţi conducători ai sindicatelor pe-dagogilor din Basarabia, inclusiv Nicolae Cecherul-Cuşi, Arkadi Osmolovski, Veniamin Vornikov, Alexandr Loidis, Nikolai Voskresenski, Orest Smirnov, Iosif Serebreanni-kov şi alţii, au fost urmăriţi, persecutaţi de poliţia secretă ţaristă (A.N.R.M., inv. 1, d.105, , p.8-16). De asemenea au fost arestaţi de poliţia secretă Constantin Stere, Con-stantin Vârnav, Ion Costin, Elena Alistar, Sergiu Eremia, Ştefan Cârjeu, Mihai Vântu, Alexei Musteaţă, Ion Uatul, Ion Spânu, Simion Musteaţă, Alexandru Sorocean, Petre Burdian, Gheorghe Stârcea, Procopie Onică, Alexei Bârlă-deanu, Nicolae Chiriţă, Dimitrie Sandu, Sava Dănilescu şi mulţi alţii. Fiecare dintre aceste personalităţi revoluţionare avea dosare în arhivele din Rusia, Ucraina şi Basarabia, întocmite de Ohranka ţaristă. Activitatea poliţiei secrete ţa-riste în Basarabia rămâne încă o problemă necunoscută în istoriografia contemporană. Cu cât mai mult vom cerceta şi vom cunoaşte formele şi metodele de activitate ale jan-darmeriei ţariste în Basarabia după 1812 şi până în 1917, cu atât mai bine vom cunoaşte esenţa propagandei ruseşti în Republica Moldova, de unde vine toată ideologia antiro-mânească a coloanei a cincea, care participă la mitingurile comuniste din centrul oraşului Chişinău. Dar aceasta este o altă problemă.

Anton MORARU, dr. hab. în ştiinţe istorice, prof. univ.

OHRANKA RUSIEI ŢARISTE ÎN BASARABIA

Suntem un colţ de ţară Trădat şi înjosit, Ce vlagă nu mai are. De când zace smerit!

În vremea asta Prutul Mereu a lăcrimat, Că ne-am lăsat pământul Şi astăzi trunchiat!

Mai marii la putere, În timpul cel mai scurt, Îşi fac slavă şi-avere Prin mită şi prin furt!

Ajuns-am ca milogii, Săraci, fără noroc Şi mergem ca ologii, Bătând pasul pe loc!

Asupra-se coboară Al neamului blestem: Noi nu ne iubim Ţara, Nu ştim cine suntem!

Ne facem de ruşine Şi limba ce-o vorbim, Trăim de azi pe mâine, Mâncăm ca să... murim!

Aşa cum vrea străinul, Deja al doilea veac, Noi ne-am închis destinul În rana din stomac!

Sărmana noastră casă Ca stâna-i fără câini: Chiar de suntem acasă, Nu noi suntem stăpâni!V. COCARCEA, Orhei

SUNTEM UN COLŢ DE ŢARĂ...RM, creată de Rusia, nu poate fi ţară, chiar dacă e recunoscută de 180 de state ale lumii. Reunirea cu Patria-

Mamă. România. devine pentru noi o necesitate vitală, deoarece în cazul nostru nu e vorba de unirea a două ţări diferite, ci de revenirea unui teritoriu înstrăinat în trupul propriei ţări, la locul de unde a fost rupt în urma invaziilor ruso-sovietice din 1812, 1940, 1944 şi 1991.

Soarele luminează pentru toţi deopotrivă Cu privire la administraţia Rusiei ţariste în Basarabia

Nicolae Casso – unul dintre liderii nobilimii Basarabiei urmărit de ohranka ţaristă

Mihai EMINESCU

4 Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

La intrarea în Parcul Copou din Iaşi, pe Gazeta de pe garD – cea mai citită revistă în aer liber din România, cum a fost numită – sunt expuse pe panouri speciale creaţiile unor creatori de seamă ai poeziei, clasici şi contemporani: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Marin So-rescu, Nicolae Labiş, Grigore Vieru, Urmuz, Serghei Esenin, Daniil Haarms, Vladimir Maiakovski şi Ana Blandiana. Acestora li s-a alăturat şi Nicolae Dabija. Gazeta de pe garD inserează 22 de poeme dintre cele

mai cunoscute ale poetului basarabean, de la Ochiul al treilea la Ca si cum… sau Sunt bun. Sunt rău…

Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.Dar tu iubeşte-mă aşa cum sânt.De-aş fi doar blând şi bun, cum mă doreşti,ar fi uşor de tot să mă iubeşti.Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar adora —şi-ar mai avea acelaşi preţ iubirea ta?!Zilnic în faţa acestui „zid” poematic se opresc

sute de tineri, studenţi la Universitatea A.C. Cuza, si-tuată în preajmă, precum şi numeroşi vizitatori de diferite vârste ai Parcului Poeziei, cum mai e nu-mit Copoul, unde, între altele, se află şi Teiul lui Eminescu, şi Aleea Scrii-torilor Români cu bustul lui Grigore Vieru.

Revista, însoţită de sloganul „Cititori din toate ţările, uniţi-vă!”, mai inserează titlurile cărţilor editate, un eseu-manifest de credinţă, inti-tulat „Utilitatea ochiului al treilea”, şi o succintă biografie a autorului, unde între altele se spune:

„Nicolae DABIJA

este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul din marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947. În anul 1966 este înmatriculat la Facultatea de Ziaris-tică a Universităţii de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat „pentru activitate proromânească şi antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În anul 1972 a absolvit Uni-versitatea de Stat din Moldova. În calitate de redac-tor-şef al săptămânalului Literatura şi arta, editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaştere naţională din Republica Moldova. Săptămânalul Literatura şi arta depăşea tirajul de 260 000 de exemplare. În 2005 e ales preşedinte al Forului Democrat la Românilor din Republica Moldova, organizaţie neguvernamen-tală, la care au aderat peste 150 de organizaţii. La 1 iulie 2008 avea peste 250 000 de membri, cu filiale în diferite ţări”.

Zilnic, între orele 11-12 şi 18-19, timp de mai multe săptămâni, în zona Teiului lui Eminescu vizita-torii Parcului Copou au putut asculta, în format audio, poezie de Nicolae Dabija, citită de către actorii Tea-trului „Vasile Alecsandri” din Iaşi.

„Copou – Parcul Poeziei” este un proiect iniţiat de Casa de Cultură a municipiului Iaşi „Mihai Ur-sachi” cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România şi al Primăriei municipiului Iaşi.

Constantin CHIRILĂ, Iaşi

Când discuţi cu acest om, trebuie să fii ascuţit de la natură, adică iute la min-te, să gândeşti repede. Dar să ai şi umor. Altfel, nu prea are răbdare cu tine. Dacă nu ştii să produci umor, trebuie să vadă că ştii să-l consumi. Unii susţin că e ne-voie de ceva talent şi în această ipostază.

E de preferat să-l provoci. Are umor pentru toată lumea. E tonic. Când râde, dacă are de ce, o face cu toată fiinţa. Unora, când râd ca el, poţi să le iei caş-cavalul din mână. Lui – nu.

Îl priveşti, îl asculţi, apoi devii alt om, simţi că lumea ar fi mai frumoasă, mai veselă, iar viaţa meri-tă să fie trăită până la capăt, indiferent de densitatea necazurilor pe metru pătrat. Oricum, interlocutorul său părăseşte cel puţin pentru un timp eventuala idee de a se spânzura, chiar dacă ar avea suficiente motive întemeiate s-o facă.

Talent gazetăresc cu carul, polemist înverşunat, te obligă să te gândeşti la marii jurnalişti români, chiar la Pamfil Şeicaru.

Se uită peste gard, în România, tot timpul. Când nu-i place ceva, o spune pe şleau. Nu iartă nimic. Ar scrie şi ”de bine”, dar nu găseşte subiecte. Iar dacă le-ar găsi, probabil ar spune: ”Voi mai aşteptaţi, sunt alte priorităţi!”.

Unii l-au vorbit de rău. Aşa o fi? Hai să vedem! Când l-am văzut, după ce l-am ascultat, ca pe un fel de pacient căruia trebuie să-i pui un diagnostic, după ce l-am citit, mi-am dat seama că noi, românii, sun-tem o naţie puţin derutată, uneori. Mai precis, puţin mai mult.

Supărat pe ce se întâmplă în Ro-mânia privind finanţarea presei ro-mâneşti din afara graniţelor, în hoho-te de râs, dar plin de furie, a strigat o dată în ziarul său: ”Nu mai vreau să fiu român de pretutindeni!”. Râ-sul amestecat cu plâns dă un amestec numit râsu-plânsu, o stare sufleteas-că pentru descrierea căreia, pare-se, cuvintele încă nu s-au născut. Dar, râsul, amestecat cu furie şi dezamă-

gire, poate fi un melanj la fel de ciudat, de preţios. Furia lui veselă exprimată într-o pagină de ziar, când a refuzat să mai fie ceea ce se cheamă la Bucureşti ”român de pretutindeni”, a trezit, prin anul 2007, nu numai o imensă simpatie, dar şi nenumărate valuri de aplauze virtuale.

Îl am într-o poză, înalt, masiv, impunător, cu o pălărie neagră pe cap, cu boruri largi, stând de vorbă cu o doamnă, chiar în ziua în care România a intrat în Uniunea Europeană, când ne-am bucurat un pic îm-preună, cu icre negre, însoţite de o bună şampanie ro-mânească. Dă bine în poză, este şarmant. Vrea să fie serios şi culant cu femeia din faţa sa, dar umorul care transpiră prin porii feţei te face cel puţin să zâmbeşti, adică e greu să-l iei în serios, cu toate că el este…

Dacă vrei să ai o radiografie fidelă, acidă, ironică, zeflemitoare, dar şi veselă a societăţii basarabene din ultimii 10-20 de ani, citeşte ziarul ”Timpul”. Jurna-listul de excepţie la care mă refer are un nume pre-destinat: Constantin Tănase.

Vasile NANEA

Schiţă în creionCreaţia lui Nicolae Dabija – pe Gazeta de pe garD din parcul Copou din Iaşi

Blocnotes

Nina Josu: Afară e cam roşu, domnule academic ian Mihai Cimpoi, deşi a învins totuşi democra-ţia: avem un nou preşedinte în fruntea ţă-rii, şi s-a făcut dreptate. Cre-

dem că-i timpul să se facă dreptate şi la Uniu-nea Scriitorilor. Sperăm că odată cu venirea acestui preşedinte lucrurile se vor limpezi…

Acad. Mihai Cimpoi: Eu aş zice că pe de o parte inspirăm un aer curat de primăvară, rare-fiat, înmiresmat, şi pe de altă parte, iată un aer înroşit şi plin de miasme, nu de miresme, dar de miasme, fiind martori la o reacţie agresivă a co-muniştilor la tot ce se întâmplă, dar s-a întâm-plat chiar un eveniment istoric, fiindcă se pune capăt tuturor speculaţiilor privind instabilitatea, cooperarea europeană, integrarea europeană, noul preşedinte fiind ales cu majoritatea nece-sară, chiar cu 62 de voturi. Ascultându-i atent discursul, m-am convins că noul preşedinte are un program european, un program integraţio-nist, un program de punere în stabilitate a repu-blicii, a economiei, a politicii. Şi îmi pare bine că s-a referit şi la cultură. Deci vom avea un preşedinte care nu uită şi de problemele noastre.

Acum în ce priveşte starea de lucruri de la Uniunea Scriitorilor. Bineînţeles că situaţia din republică fiind cea care a fost şi mai este, a pătruns şi în interiorul uniunii noastre scri-itoriceşti. Deci, într-o republică în care sunt la diverse nivele preşedinţi interimari, ocazionali, autoproclamaţi, în care există corupţie, uniunea nu putea să nu nimerească în plasa acestor pro-bleme, să le zicem, existenţiale.

Evident şi aici nu poate fi nici un semn de îndoială în privinţa fraudei şi efracţiei, cum zi-cea un coleg de-al nostru. Buletinele, evident, au fost falsificate. Este un personaj catastrofal la Uniunea Scriitorilor, care la mai bine de un an de la Adunarea Generală şi acum se ocupă de falsificarea acestor documente, le tot semnează şi le modifică pentru a părea originale. Or, mul-te din actele care privesc rezultatele votării, la Adunarea noastră Generală, au fost întocmite ulterior, ceea ce contravine legii şi bunului-simţ. Şi de aceea am aşteptat răbdător decizia justiţiei, dar justiţia noastră este cea pe care o avem la ora asta…

Şi care sperăm că se va reface, având un preşedinte de ţară cu pregătirea necesară…

M.C.: Corect, da… Vine un judecător, un

om al legii, ca să zic aşa, în fruntea ţării, şi care trebuie să fie el însuşi întruchiparea legii. Spe-răm că şi justiţia se va reforma, se va restructura astfel, ca să corespundă standardelor europene, celor internaţionale şi… spiritului legii.

Fiindcă aminteam şi la Adunarea Generală a US o întâmplare cu un împărat german, Wil-helm, care a vizitat nişte locuri şi care i-au plă-cut, şi, aşa cum se-ntâmplă cu şefii de state, i-a trecut lui prin minte să facă ceva acolo. Dar în acel loc mai era o moară, şi s-a apropiat de mo-rar, zicând: „Cât vrei pe moară?” Morarul zice: „Nu se vinde!” „ Atunci eu ţi-o iau!” Morarul nu ştia că acesta-i împărat şi-i zice: „Dacă nu sunt judecători la Berlin, luaţi-o chiar acum!”

Iată că judecători „berlinezi” nu prea sunt la noi, la Chişinău. La Berlin sunt, la Chişi-nău – nu! Şi de aceea justiţia a tot amânat, a tot amânat, a trecut deja aproape un an jumătate, în fond, şi nu există nici o decizie definitiva, chiar daca a avut loc o decizie importanta a Curtii su-preme de justitie.

Şi care-i problema, totuşi? De ce nu se ia decizia?

M.C.: Justiţia noastră, probabil, se teme că aici sunt implicaţi nişte şefi mai mari, şi atunci judecătorii evită să dea vreo decizie. Cu toate că doi ori doi fac patru. Justiţia nu poate să spună că fac cinci.

Am asistat la ultimul consiliu (nelegal) al US, în calitate de corespondent „LA”, şi Vlad Zbârciog, unul dintre cei mai înflăcăraţi adepţi ai noii conduceri ilegale, cu spume la gură (vorba vine), propunea să fie chemat şi pus să-şi retragă semnătura de pe documen-tul original (legal) al Adunării Generale a US scriitorul Ion Cuzuioc, pentru că semnătura Domniei Sale e decisivă. Explicaţi-mi, Vă rog, cum se poate face aşa ceva, că nu înţeleg…

M. C.: Vedeţi că actele întocmite de noua conducere nu sunt în bună regulă. Şi atunci ei le completează, le modifică, aşa ca să convină unui rezultat favorabil actualului preşedinte au-toproclamat.

Dar de ce semnătura scriitorului Ion Cu-zuioc e atât de importantă?

M.C.: Ion Cuzuioc a semnat, aşa cum a semnat şi Vlad Caraman, bunăoară, de la In-stitutul de Filologie al AŞM, ceva de care Vlad Zbârciog pe urmă a aflat că trebuia semnat. Lumea noastră nu cunoaşte legislaţia, mecanis-mul birocratic, presupus de lege…Ei semnează automat, fără ca să-şi dea seama ce semnează. Or, în dosarul prezentat judecătoriei, sunt actele iniţiale, cele autentice, şi-n care lipsesc multe semnături…apropo de semnătura lui Cuzuioc. Acolo lipsea şi semnătura lui Hostiuk, care după adunare nu mai putea fi de găsit aflându-se la

Bucureşti. Acum semnătura lui apare. În actele iniţiale prezentate de partea adversă nu este nici semnătura lui Zegrea care plecase la Cernăuţi.

Apropo de proiectul de statut. Eu cred că în condiţiile de scindare a Uniunii Scriitorilor, de împărţire în cel puţin „două grupări”, sta-tutul trebuie să fie pregătit de jurişti din afara US. Prin urmare, nu un grup care să-şi fixeze interesele, şi nici un scriitor, sau, ştiu eu, doi-trei scriitori, ci experţi aşa cum s-a întâmplat, deu-năzi la ASDAC. Acolo s-a discutat un regula-ment întocmit de jurişti din afara ASDAC-ului. Procedura trebuie aplicată şi la Uniune, şi acest grup de redactare trebuie să fie desemnat de în-treaga societate a scriitorilor.

Fiindcă actualul proiect de statut prezintă, în primul rând, interesele administraţiei de azi a US.

Doi: statutul nu stipulează clar faptul că US este moştenitoarea Uniunii vechi şi este pro-prietara de fapt a averii pe care a deţinut-o ve-chea Uniune a Scriitorilor. Noi suntem legatarii acesteia, independent de faptul cum a fost ea. În acest sens mi-amintesc că, atunci când s-a pus problema schimbării denumirii Uniunii Scriito-rilor în România, s-a vorbit despre faptul că în cazul în care se trece la vechea denumire de „so-cietate a scriitorilor români”, se pierde totul…Se pierde avere, clădiri…

În al doilea rând, sunt nişte interese ale actualilor funcţionari, care se străvăd. Bunăoa-ră, se urmăreşte lichidarea, scoaterea din cladi-rea Uniunii Scriitorilor, a Muzeului Literaturii Române. Or, actuala clădire a fost construită astfel ca în primul rând să ţină cont de specifi-cul Muzeului Literaturii: să fie spaţii de expo-ziţii, o temperatură anumită, depozite ş.a.m.d. Clădirea nu e atât pentru Uniune, cât pentru Muzeul Literaturii Române. Aşa încât trebuie definite exact subdiviziunile, statutul acesto-ra…În fond, este un proiect agramat, atât din punct de vedere juridic, cât şi gramatical. Şi Uniunea Scriitorilor trebuie pusă într-un făgaş al normalităţii. Fiindcă textele care se redac-tează acolo sunt agramate. Şi atunci lumea, citind aceste texte, se întreabă: ce se întâmplă cu această Uniune? Sunt scrise într-un îngrozi-tor limbaj de lemn. Într-o felicitare cu prilejul unei anumite aniversări se spune unde s-a năs-cut omagiatul, în ce sat, ce volume a editat…E ceva de râsul găinilor…

Statutul trebuie să prevadă principiile activi-tăţii US, nu au nici un rost funcţiile secretarului general. Or, poate nici nu avem nevoie de acest secretar.

Nu este un regulament de uz intern, este Statutul Uniunii Scriitorilor. El derivă din legile republicii şi, bineînţeles, din specificul US.

Aşa, mergem mai departe. O să vă dau eu nişte idei-trăsnet acuşi.

Ce părere aveţi despre stabilirea unui cenz de vârstă pentru alegerea preşedintelui Uniunii Scriitorilor?

Cenzul de vârstă este prevăzut ca să nu fie ales cumva Mihai Cimpoi din nou. E foar-te clară chestiunea. Cred că ar trebui mai întâi să-l dăm jos pe Nicolae Manolescu, care…nu corespunde acestei medii de vârstă… şi preşe-dinţii majorităţii Uniunilor scriitorilor din lume. Nici un statut ale unei uniuni scritoriceşti de pe glob nu conţine cenzul de vârstă. E ca şi cum i-ai interzice unui scriitor să scrie după o anumi-tă vârstă. Prostie!

Mă miră faptul că colegii mei nu au nevoie de experienţa mea, de relaţiile pe care le am cu organismele internaţionale, cu alte societăţi…Nu este nevoie de mine. Asta este…Ba, din con-tra, sunt considerat un fel de criminal ideologic, un adept al „moldovenismului” ş.a.

Păi, staţi un pic: cine sunt cu adevărat colegii Dumneavoastră şi cine sunt cei care au vrut cu orice preţ să se înscăuneze la Uni-unea Scriitorilor, fără nici un drept, după cum o demonstrează şi toate procesele, că nu se mai termină. Că dacă ar fi avut dreptate, având şi susţinerea (precum bine se ştie) a unui partid aflat la guvernare, şi personal a dlui Filat, de mult se terminau….

M.C.: Sigur că da. Apropo, în acest context aş zice că au existat nişte acţiuni de discreditare a mea ca personalitate, ca om de cultură, ca om de ştiinţă. S-au scris scrisori, bunăoară la Uni-versitatea „I. Creangă”, că aş „împărţi” banii de profesor universitar cu şeful catedrei. Mai mult decât atât, am primit chiar eu însumi, de la US, o scrisoare nesemnată, neştampilată, că aş fi „fu-rat” bani de la US şi mi-aş fi cumpărat maşini.

Acelaşi Vlad Zbârciog a declarat în cadrul unei şedinţe la Guvern că toate posturile pe care le deţine Cimpoi trebuie să le ocupe Arcadie Su-ceveanu. Inclusiv acela de academician, proba-bil. Absurdităţi, enormităţi! Apropo de această învinuire că sunt profitor şi aş fi „furat” bani de la Uniunea Scriitorilor. Lipseşte semnătura şi nu ştiu pe cine să acţionez în judecată. E o ca-lomnie sadea. N-am luat niciun leu, nici măcar pentru deplasări: n-am folosit decât o dată sau de două ori bani pentru deplasări. Am cumpărat mereu benzină din banii mei.

Adevăratul profitor, te rog asta să rămână, nu este fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, ci vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor Arcadie Suceveanu, pe atunci legal ales, care din fondul US sau în numele US a luat câteva apartamente (pot să vin cu documente, cu mărturii din partea reprezentanţilor comitetelor executive), un ga-

raj pe strada Nicolae Milescu, dacă nu mă înşel, în Ciocana, lot de casă la Durleşti, figurând şi în lista de apartamente pe gratis la casa „scanda-loasă” de pe Strada Pietrarilor.

Pe gratis? De ce pe gratis? Lumea a dat bani.

M.C.: Lumea a dat bani şi i-a pierdut, iar Suceveanu ţine morţiş să i se mai dea o casă pe gratis. Nu mai vorbesc de premiile pe care le-a luat (pe care şi le-a dat); în genere, de morali-tatea lui.

Dumneavoastră aţi pus undeva semnătu-ra pentru toate matrapazlâcurile acestea ale sale? L-aţi ajutat?

M.C.: Păi, l-am ajutat în sensul că am tot umblat, am intervenit, am pus un cuvânt de bine pentru el.

Când n-avea casă, probabil?M.C.: Păi, în primă instanţă, el, venind din

Bucovina, a luat mai întâi o casă pe strada Co-lumna, apoi un apartament pe Ginta Latină, care a fost al lui Petru Cărare. Nu i-a plăcut, a trecut într-un alt apartament, din Botanica. Deci marele profitor este Arcadie Suceveanu. Profi-tori de sume fabuloase sunt şi cei din aparatul de conducere al US. Se dau sume, ei şi -au sta-bilit salarii, le-au majorat, în raport cu ceea ce era. Sume pe care ei şi le însuşesc, pe când cei de la Muzeu nu-si primesc lefurile sub pretext că Uniunea are mari datorii, că poate să ajungă în felul acesta chiar la incapacitate de plată, la insolvabilitate.

De aceea eu propun, în modul cel mai se-rios, să scăpăm de aceşti profitori. Să trecem la o administraţie pe baze obşteşti, nefinanţată din banii scriitorilor care sa lucreze din suflet, din datorie, din conştiinţă. Singurul remunerat să fie un secretar, care poate să nu fie neapărat scriitor. În rest, aceşti bani câteva sute de mii cheltuite anual de administraţie pentru salarizare să re-vină scriitorilor în vârstă, pensionarilor, celor tineri care trebuie ajutaţi.

Dar cine va conduce Uniunea Scriitori-lor?

M.C.: Un comitet de conducere ales de scriitori, care, dând dovadă de transparenţă, va raporta despre cheltuielile lunare pe care le face Uniunea, despre problemele financiare cu care se confruntă Uniunea. Cred că în acest scop tre-buie constituită şi o comisie care să stabilească ce sume au fost însuşite de actualul aparat de conducere.

Ei vor să ascundă lucrul acesta, ca dova-dă este şi faptul că vor să scape de Comisia de Revizie. Pentru că aceasta este o comisie care-i cam trage la răspundere.

M.C.: Comisia ştie ce salarii se iau? Ce bani se însuşesc?

Eu, de exemplu, nu ştiu, poate ceilalţi membri ai Comisiei de Revizie cunosc.

M.C.: Oricare membru al US are dreptul să-i verifice. Suceveanu are două salarii şi ocu-pă două posturi de conducere, fapt interzis de Codul muncii.

Care sunt cele două posturi?M.C.: El este preşedinte al Uniunii Scriito-

rilor şi preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România.

Ar trebui să respecte legea.M.C.: Până acum nu s-a respectat nici statu-

tul vechi, care prevede convocarea unei adunări anuale; până acum trebuia să se facă chiar două.

Şi n-a avut loc niciuna.M.C.: Nu. Nu s-a respectat nici decizia

Adunării Generale care prevedea repetarea ei pe parcurs de o lună, încă în 2010... Decizie fixată în toate documentele. Ei fac ce vor.

Totul se face pentru discreditarea mea. De altfel, nici KGB-ul nu s-a băgat în hârtiile mele, în sertarele mele. Ei s-au băgat, au aruncat to-tul – actele, ediţiile princeps, plachetele –, tot ce aveam au aruncat la gunoi. Am sesizat Procu-ratura orăşenească, dar nu s-a mai făcut nimic.

E bine ca preşedintele Uniunii Scriitori-lor să fie afiliat unui partid de guvernământ?

M.C.: Nu e bine, nu din cauză că Filat nu ajută cultura, din contra, a ajutat foarte mult. Dar US, beneficiind de această alianţă, de această afiliere, devine pomanagie şi îl sâcâie să dea bani. Or, în republică sunt mai multe uniuni, şi premierul are şi alte probleme.

Deci cine trebuie să fie preşedintele? Bine-înţeles o personalitate cu relaţii în străinătate ş.a., cu o moralitate ireproşabilă, să nu profite de banii US, de premii ş.a.m.d. Este nevoie nea-părat de reînvierea fondului literar care este total compromis. Eventual, sub formă de societate de binefacere, ce va purta numele marelui mecena Vasile Stroescu. Chiar dacă nu se întâmplă ni-mic şi nu mi se dă câştig de cauză, am să fondez o asemenea societate.

În cazul în care se păstrează starea de insta-bilitate, de haos, de profitare ş.a.m.d., va apărea, probabil, necesitatea de a crea un front de sal-vare naţională al Uniunii Scriitorilor în care să intre reprezentanţi ai intelectualităţii de creaţie, poate şi reprezentanţi ai societăţii civile. Ba unii au propus crearea unei noi Uniuni a Scriitorilor, de alternativă.

Şi Dumneavoastră ce credeţi?M.C.: Eu zic că ideea nu e bună, fiindcă

atunci chiar că se scindează US. Ea trebuie sal-vată cu altă structură şi cu altă administraţie. În caz contrar, scriitorii vor pierde, ii am in vedere pe majoritatea acestora, totul.

Consemnare: Nina JOSU

MIHAI CIMPOI DEZVĂLUIRI NECESARE

Maria Augustina HÂNCU

Adevărul Nu am venit ca să ascult minciuna, Cea care sună-n glasul vostru lung – Ci prin puterea mea să-nving furtuna, La sfântul Adevăr ca să ajung.

Durerea mea străbate-n larg pământul Şi-i verde ca şi iarba de pe lan, Dar Adevărului îi spun cuvântul, Chiar dacă ştiu că-i lava din vulcan.

Nu pot să tac supusă ca şi tine, Când pentru El, demult, străbunii mei Au ars de vii şi s-au făcut ruine, Dar împăcaţi s-au înălţat la zei.

Ştiu că fugiţi de El ca de tămâie, Că viaţa ca pe-un dar v-o apăraţi – Dar din ce-i azi, în timp o sa rămâie, Lumina Lui – icoană pentru fraţi.

Şi viaţa ca o primăvară trece, Cum azi eşti tânăr, mâine eşti albit. Nu-mi pasă, voi trăi un an sau zece, Dar ştiu că Adevărul am rostit.

Şi doar aşa nu m-am simţit străină Printre atâţia laşi, mişei, păgâni, Ci-mpodobită cu a sa lumină, Senină voi să trec printre români.

Cântec Limbii Române Am privit în cuvânt Ca-ntr-o clară fântână: Ştiu şi stelele apei Că mi-i limba română.

I-ascult şoaptele dulci: O durere se-amână Şi respir în cuvinte – Că mi-i limba română.

Când aud glasul ei, Zori se-aprind din lumină, Aud pulsul în rază – Că mi-i limba română.

Şi zidită de-o stea Cât mai sunt, în ţărâne, Cu fiori îmi sărut Ochii limbii române.

Coroana din cenuşă 1812 - 2012

De două secole, ni s-a smuls de pe creştet coroana,

Impuşi să vieţuim pe nisipuri mişcătoare. De două secole speranţa ni-i apa, răbdarea ni-i

hrana, Iluzii etalate pe post de cartuşă, Lumini cu reflexii mereu schimbătoare. Aruncată, coroana zace-n cenuşă. De două secole, invizibilă-i flacăra libertăţii, Înfruntăm tristeţea în şir de cascade, Dreptatea amuţeşte la porţile cetăţii, Adevărul se opreşte ezitând lângă uşă, Cuvântul, răscopt, înainte de a fi rostit, cade. Uitată, coroana tace-n cenuşă. Iar noi ne naştem împovăraţi de vină, Răvăşiţi, înainte de a fi putut plânge, Orbi, înainte de a fi văzut lumină, Ascunşi după măşti, ca o mână-n mănuşă, Şi azi ne căutăm locul prin istoria scrisă

cu sânge.

Singură, coroana suspină-n cenuşă. Dar cât să îndurăm robiri şi umilinţi ?! Sub paşii noştri pământul geme cu disperare, Ni se împrumută limba, ni se închiriază ţara,

noi, cuminţi Spectatori, ne complacem în rol de papuşă. Marionete elegante călcate în picioare. Înstrăinată, coroana plânge-n cenuşă. De două secole, trăim cu jumătate de corp, Minţindu-ne voit că suntem integri, Înaintăm, mutilaţi, cu paşi nesiguri de orb, Printre tăişuri săltând ca o flacără jucăuşă, Fără destinaţie, inconştienţi şi alegri,

De două secole, coroana aşteaptă-n cenuşă.

De Patrie Rădăcinile mă dor Când mi-i tristă sfânta ţară. Şi se frâng suflări în zbor, De durerea ei amară.

Mi se face gândul strună. Doru-n jale când mă strânge,- Roua din a ei cunună Dumnezeu în cer o plânge.

În Franţa În Franţa am simţit pentru prima dată cum

aerul de martir, Se prelinge în inimă, din secolii grei de istorie,

fir cu fir. Cum monumentele de arhitectură, fiinţe

care vorbesc, Din încercările vremilor se nasc incontinuu

şi cresc.

În Franţa am învăţat să sorb, în fiece clipă, viaţa trăită,

Cu viteza maşinii lunecând pe-o autostradă infinită.

Că, realizând vise, strivit fiind, poţi să reînvii. Că poţi muri de singurătate printre zâmbete

de copii. În Franţa mi-am dat seama că dacă aud

ce simt, pot merge sus,

Că oricâte aş spune, încă nu spun îndeajuns. Că umplându-mi pieptul, la Barajul de

Bimont, cu aer sec, Pot, până la următoarea revenire, timpul

cu rost să petrec.

În Franţa am aflat că prietenia nu are preţ,Că onest şi uman, gheţarii pot să dezgheţ. Copil fiind în exil, învăţai libertatea din

a munţilor măreţie, Din privirile reci din jur, din cuvintele lipsite

de diplomaţie.

În Franţa mi-am dat seama că mă pot stinge de dorul de ţară,

Că tot ce ne face mai puternici, nu ne omoară. Că ignoranţa faţă de carte face viaţa tristă

şi grea, Că nu puteam s-o vad pe mama, când aveam cea mai mare nevoie de ea.

Asemeni taurilor din Corrida cărora li se ia o doză de sângePentru a li se aduce normalitatea şi echilibrul, Am nevoie să mă golesc de cuvinte, ca să-i po-trivesc inimii timbrul.

După ani de exil, vorba goală mă subţie şi strânge.

Tacerea e singura care- mi dă lumină înainte. În Franţa am învăţat că nu pot trăi fără cuvinte.

Poeme din volumul Coroana din cenuşă, (în curs de apariţie la Alba-Iulia, România)

Atâtea-s de văzut. Iulian Filip

5Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

Efimia ŢOPA

Trenul vieţii

Trenul vieţiizboară prin timp.Sunt la kilometrul 55.Am un locîn vagonul romanticilorşi nu ştiu, Doamne,unde ajung.

Primăvara din penel Primăvara e departe,iar eu nu mai pot să aştept. Mă apuc să deseneztoporaşi, cocori şi pomi înfloriţi.Sunt lăudată,mângâiată pe cap,premiată...Dar primăvara mea din penel nu are suflet defel.

Treci prin poezii Tu treci prin poeziile mele precum ai trece printr-o victorie.Şi te mândreştică eşti eroul unei poveşti.

Drumul tristeţiiVine o zi când se termină părinţii.Se termină casa părintească. Se termină satul natal.Începe lungul drum al tristeţii.

Rude-n cer şi pe pământ

Tu eşti frate cu un zeuşi ai punţi spre Dumnezeu.

Eu sunt soră cu o piatrăşi mă ţin pe lângă vatră.

Rude-n cer şi pe pământ,nu ne rupe niciun vânt.

În urma cuvântuluiDumnezeu a vrut să mergîn urma cuvântului.E foarte greu,parcă aş mergeîn urma plugului.

Tristeţea la prezentTristeţea mea nu are trecut, nici viitor.Are numai prezent.Zi de zi,o simt grunjoasă,cum se plimbăprin piele şi oase.

Dimineaţa de Bobotează

Ca o broderie albă, curatăera dimineaţa de Bobotează.Cu agheasmă sfinţită,fiii Domnuluise grăbeausă se spele pe faţă.

Rugăciunea nocturnăNoapte de noapte,o mică făcliearde-n chilie.Oare pentru cine se roagăsufletul în agonie?

Moartea – în vacanţăPe strada noastră moartea nu se mai agaţă,de două săptămânitoţi zburdă prin viaţă.Bătrâna lumiiare vacanţă.

Mă apăr cu depărtareaDoamne,i-ai permis celui scumpsă arunce cu pietre în mine.Acum mă apăr cu depărtarea.Cu ierni şi veri,

cu toamne şi primăveri.

Marea care aşteaptăUndeva, departe,mă aşteaptă o marecare vrea să-mi sărute picioarele.În toamnă, târziu,ne vom revedeape ţărmulaproape pustiu.

Schimbarea-i aproapeO ursitoare mi-a spuscă schimbarea-i aproape.Ce va aduce?Încoronarea?Decapitarea?Îndoiala lunecă prin gândul meuca săpunul în mâini dimineaţa.

Punţile destinului Arhitectul divinmi-a pus în destinprea multe punţi.Cele mai vechipe care le ştiu sunt:între Dragoste şi Ură,între Adevăr şi Minciună,între Viaţă şi Moarte.Am străbătut aceste punţi,cunosc traseul,dar de ce iarăşi şi iarăşi apar?Trecerea lor e primejdioasă,ocolirea e imposibilă.Când le trec, parcă amdinamită sub limbă.

Taine Înşir tainele afară pe sfoară – să fie privite de toţi.Veniţi la casa tainelor albe,v-aşteaptă opera unui sufletdeschis.

În sufletul tăunu pot privi,acolo este-o taină (g)rea,de care nu se-apropie nimeni.

Te închizi în tine,cum se închide melcu-n cochilie,şi ţeşi covorul trufiei.

E primăvarăE primăvarăşi-n toate sufletele s-a încălzit,numai în sufletul meue un gheţar neclintit.

ÎNTRE STAREA DE SUFLET ŞI STAREA DE CER

De cîte ori îşi aminteşte de Maică-Sa, Igor Creţu pre-cizează cu nespusă satisfac-ţie şi tandreţe: era o natură poetică, o autentică enciclo-pedie literară, iniţiată în arta picturii şi în cea muzicală. Aceste virtuţi le-a moşte-nit din plin şi feciorul ei – actualul sărbătorit. Darul expresiei artistice l-a mani-festat de timpuriu, la numai 15 ani, cînd, elev în clasa a VI-a de liceu, a publicat în revista Licurici (1937, nr. 1) proza intitulată Fragment

(dintr-o scrisoare veche). E o revărsare impetu-oasă de gînduri şi sentimente prilejuite de venirea primăverii. Duioşia se îmbină fericit cu nostalgia că adresantul e departe, pe tărîmuri dominate de frig şi tristeţe.

Între 18 şi 33 de ani firea sensibilă a omagia-tului se ciocneşte de realităţi dintre cele mai crude: război, foamete organizată, tragice deportări. Poe-ziile Printre salcîmi, Neguri, Negre aripi, Cu mîna strînsă sînt nişte mărturisiri amare, sfîşietoare, des-pre timp şi soarta oamenilor de atunci. Totalitaris-mul sovietic a supus fiinţele umane la o cruntă tăce-re, la închidere dramatică şi tragică în sine. Dispare sinceritatea în comunicare. „Individul uman trebuie să comunice cu cerurile, cu Dumnezeu, dar fiinţa vorbitoare a fost deposedată de acest dar sfînt”, mi-a spus într-o convorbire marele Om de cultură Igor Creţu.

Pare că aştept de la cei ce vinveşti,Dar pe faţa lor totul mi-e străin,măşti. (Printre salcîmi, 1940)A pogorît între oameni negura şi povara înstrăi-

nării: Urcam prin munţi ca două umbre mute, spune poetul. Furtuni de întrebări fără răspuns săgetează şi răscolesc mereu creierul celor înclinaţi spre medita-ţii. Eul liric rătăceşte printre mărăcini şi nuferi. Deşi surprinde şi o anumită duioşie în privirea condru-meţei sale, pînă la urmă, pelegrinii rămîn străini în cuget (Neguri, 1945).

Multaşteptatele unghiuri de cocori din înaltul cerului aduc, de obicei, zvon de primăvară, cum zice bardul de la Mirceşti: amor, sperare, viaţă. Su-fletul tînăr potopit de farmecul şi duioşia primăverii se doreşte alături de femeia dragă. Alta însă este atmosfera din poezia Fără tine: nopţi de-a rîndul cocorii plîng peste streşinile ude, tot ei fulguie în cer tăceri amare ca, în definitiv, să înmărmurească în miezul nopţii, iar ploaia să nu se mai audă de-at-îta plîns. Cu toată povara anilor 1946-1947, cînd a fost scrisă poezia, eul liric se întreabă totuşi în final: Fără tine, despletită, vor veni pe lume zorii?

Într-o altă poezie, intitulată Cu mîna strînsă, autorul îşi adresează sie şi nouă, cititorilor, un şir de întrebări – nişte dezvăluiri privind destinul poetului. O întrebare retorică alarmantă şi de o sugestivitate deosebită aflăm în această creaţie:

Ce poate scrie un poet,rapsozii noi cînd sparg altare,lăsîndu-i piatra şlefuităa laudei ucigătoareşi o cunună desfrunzită?Sub acest text datat 1947-1948 eminentul om

de cultură notează: „Cu aceste versuri mi-am înche-iat destinul poetic şi m-am dedicat în întregime tra-ducerii artistice”. Poeziile asupra cărora am poposit un pic reprezintă natura adevărată a scriitorului Igor Creţu: gîndire profundă, sinceritate, expresie plasti-că, emoţionantă şi antrenantă.

Omagiatului îi aparţin încă vreo cîteva creaţii versificate care, de altfel, au avut succes la timpul lor. Ne referim la poeziile Cînta o fată (tema păcii), La cules, Mîndruţa şi Mă cheamă iar… (motive in-time). Ultimele două, fiind aranjate pe muzică de compozitoarea Zlata Tcaci, făceau parte din reper-toriul cantabil de cîndva. Deşi era evident succesul autorului, o voce interioară i-a şoptit la un moment dat că textele cu o atare tematică nu-i exprimă pe deplin identitatea spirituală şi poetul şi-a stopat pana.

La întrebarea mea: De ce totuşi, maestre, nu aţi continuat să scrieţi poezii?, mi-a răspuns astfel: „Am simţit că degradez ca făuritor de versuri şi mi-am zidit vocaţia poeziei în traduceri”. Îmi permit să inversez întrucîtva întrebarea din titlul articolului de faţă: ce fel de poezie ar fi făurit Igor Creţu, dacă ar fi persistat în acest gen de creaţie? Fireşte, una consistentă şi interesantă, pe potriva talentului său înnăscut.

Nu ne vom opri la colosala activitate de tradu-cător a maestrului, ea se află reflectată (direct sau tangenţial) în vreo 40 de materiale diverse ca gen: profiluri literare, medalioane, studii, articole, recen-zii, note de lector etc. Este foarte îmbucurător fap-tul că pe toate le înrudeşte sentimentul de admiraţie faţă de arta cuvîntului manifestată de traducător. Cît priveşte versiunile din poezia universală a spus-o foarte reuşit Petru Tudor, autor al unui medalion: „Igor Creţu este un poet între poeţii lumii”.

O latură mai puţin cunoscută a activităţii lui Igor Creţu, despre care pînă în prezent nu s-a scris, este eseistica. Pe la mijlocul anilor ’60, el scrie un veritabil eseu despre Şota Rustaveli, intitulîndu-l Acel rege-al poeziei… Lucrarea urma să prefaţeze una din numeroasele ediţii ale poemului rustavelian Voinicul în piele de tigru în versiunea românească a lui Igor Creţu, dar textul, zice autorul, a trezit „bi-zare obiecţii”. Cui i-a suscitat obiecţii şi de ce? nu vom căuta să precizăm, vom spune doar că în 2002, la 21 martie, eseul a fost publicat în săptămînalul „Literatura şi arta”. Citit astăzi, găsim în el consta-

tări valoroase.De exemplu, Ş. Rustaveli e considerat, pe drept,

mare poet al umanităţii, destin legendar, iar poemul său – operă inedită, cu audienţă largă în lume, un imn dedicat omului şi aspiraţiilor lui de libertate, frăţie şi dragoste, o lucrare care vede în sentimentul de dragoste provenienţă divină, o creaţie care abor-dează problema responsabilităţii morale a omului pentru faptele sale. Eroii poemului, stăruie eseis-tul, sînt o expresie a aspiraţiilor poporului gruzin, iar poemul – cartea de căpătîi a georgienilor. Fiind tradusă în mai multe limbi, se spune în continuare, opera provoacă o rezonanţă tot mai vie în conştiinţa cititorului din întreaga lume. Ea trăieşte o a doua tinereţe prin dialogul continuu al ilustrului poet cu lumea.

În 1996, cînd în republică la noi se sărbătoreau 35 de ani de la trecerea în eternitate a marelui pro-zator Mihail Sadoveanu, Igor Creţu publică eseul Vorbim despre luceferi, fără a ne cunoaşte bine abecedarul, în care dezvăluie suferinţele pe care le-a îndurat din cauză că nu a acceptat să grifeze sintagma „traducere din limba română” pe foaia re-spectivă a cărţii Mitrea Cocor (1952).

Calităţile incontestabile de eseist ale omagiatu-lui le aflăm reflectate, de asemenea, în prefeţele şi postfeţele cu care a însoţit cărţile de traduceri Pa-gini de umor (Chişinău, 1980), Micul prinţ (f.a.) şi Un nebun pe acoperiş. Proză umoristică universală (Chişinău, 1997). Umorul, zice I. Creţu, e ca sarea în bucate: savoarea unei creaţii, oricît de valoroase, depinde într-o apreciabilă măsură de prezenţa lui, optimistă înainte de toate, universal valabilă şi atît de solicitată de toate categoriile de cititori.

Date fiind aceste calităţi ale umorului, sărbăto-ritul constată ca regretabil faptul că „literatura de umor a fost şi rămîne o necesitate cotidiană cu bo-gatul şi variatul ei domeniu, în care prozatorii noştri se aventurează încă atît de rar!”. Este impresionant nivelul de cunoaştere a specificului creaţiei mari-lor umorişti ai literaturii universale: J. Thurber, M. Aymé, C. Ford, S. Grodzieñska, A. Nesin, F. Krivin, A. Cehov, O. Vîşnea ş.a.

Opera Micul prinţ este considerată de I. Creţu „o poveste modernă cu probleme de o stringentă actualitate ridicate la înălţimi cosmice privind exis-tenţa întregii noastre planete, precum şi universul lăuntric al fiecăruia dintre noi”, o operă cu multiple semnificaţii şi cu un mesaj înalt şi luminos, „valabil poate mai mult ca oricînd astăzi, în secolul nostru zbuciumat”. Limba acestei capodopere, constată prefaţatorul, este simplă, aforistică şi emoţionantă.

Aşadar, în persoana lui Igor Creţu se îmbină fe-ricit talentul de poet, de traducător şi cel de eseist. Într-adevăr, Domnia Sa este un maestru al cuvîn-tului, care a făcut pentru cultura noastră mai mult poate decît o instituţie.

Dumitru APETRI

Igor Creţu este călătorul romantic prin atâtea tărâmuri exotice, care readuce farmecul lor într-un vers şi într-o frază de proză puse în tipare clasiciste ale frumuseţii eterne, prototipale,

platonice (…); împărtăşeşte, deci, credinţa că arta traducerii trebuie să se bazeze pe inspiraţie, temeinicia construcţiei şi

frumuseţe, ca şi arta în genere.Mihai Cimpoi

Are şi sudul meu personalităţile sale notorii, una dintre ele fiind poetul şi traducătorul Igor Creţu, omul care vine din satul Vladimireşti, com. Găvănoasa, jud. Cahul. Îşi trage obârşia dintr-o familie de intelectuali, descendenţi din Munţii Făgăraşului, ca şi oamenii altor localităţi de pe aproape: Giurgiuleşti, Câşliţa-Prut, Slobozia Mare, Cuza-Vodă etc. Tatăl omagiatului, de altfel, în-văţătorul Constantin Creţu, membru al Partidului Naţional-Ţără-nesc, a fost deputat şi senator de Cahul în câteva legislaturi.

Igor Creţu şi-a început studiile la Liceul B.P. Hasdeu din Chi-şinău, pe care îl absolveşte în 1942, urmând pe dată cursurile Şco-lii Militare de Ofiţeri în Rezervă din Bacău. Începând din august 1944, cu gradul de sublocotenent, intră în vâltoarea luptelor din România, Ungaria şi Cehoslovacia. După război, „ordinul de re-patrieri” al basarabenilor îl readuce la Chişinău, unde absolveşte Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii de Stat din Mol-dova, specialitatea Limba şi Literatura Română (1951). Ulterior termină Cursurile Literare Superioare de pe lângă Institutul de Li-teratură Universală Maxim Gorki din Moscova (1958).

Debutează ca poet cu versuri publicate în anii de liceu (în revista şcolară Licurici, 1937) şi de studenţie. Dar în anii ’50 ai secolului anterior, „înţelegând, după E. Nacu-Hotineanu, lipsa de perspectivă a orientării sale poetice în circumstanţele literaturii dogmatice comuniste (nu a fost un cameleon – n.n.), renunţă la creaţia poetică, manifestându-se ulterior în exclusivitate ca tradu-cător”. Aşadar, renunţând conştient la mesajul său poetic, se dedi-că plenar transpunerii artistice a operelor străine. Astfel, pe par-cursul a peste cinci decenii, a pus la dispoziţia cititorilor români sute de tălmăciri din creaţia multor scriitori de vază din literatura universală, aducându-le la cunoştinţă „într-o limbă a cărei mlădi-ere şi cursivitate, de la Al. Cosmescu zicere, îl învecinează cu mi-racolele poetice populare, iar ca varietate lexicală, niciun dicţionar din cele editate nu le-ar putea cuprinde încă”.

A tradus din creaţiile scriitorilor (la început, evident, masiv şi preponderent din literatura rusă – n.n.) A. Puşkin, N. Nekrasov, M. Şolohov, Al. Blok, S. Esenin, F. Tiutcev, A. Cehov, L. Tolstoi, Vl. Maiakovski, Al. Tvardovski (Rusia), Ş. Rustaveli (Georgia),

O. Honcear, M. Bajan (Ucraina); Ch. Baudelaire şi A. de Saint-Exupery (Franţa); W. Shakespeare şi R. Burns (An-glia); A. Nesin (Turcia); S. Petöfi (Ungaria) etc. A tălmăcit, de asemenea, din folclorul ruso-căzăcesc, găgăuz, african, precum şi diverse poveşti şi povestiri pentru copii. În colaborare cu teologul şi poetul Nicolae Doru, I. Creţu a tradus, în ultimii ani de existenţă a URSS-ului, Biblia pentru copii: Povestiri biblice cu ilustraţii. Prima ediţie a văzut lumina tiparului la Stockholm (Suedia).

Igor Creţu şi-a inclus cele mai reuşite tălmăciri în câteva cu-legeri selective, printre ele: Din poeţii lumii; Să vă spună moşul; Peron teatral; Cântecul soarelui de după nori; Ceaslovul satelor.

Volumul Din poeţii lumii (1969, 1981, 1992), cu peste 500 de pagini, face dovada că „generosul talent al lui Igor Creţu, afirmă pe bune Argentina Cupcea-Josu, creează de fiecare dată, în acest locaş al poeziei, propriul său sistem de imagini, plin de prospeţi-me, de farmec inedit şi, totodată, extrem de sensibil în virtutea şi păstrarea spiritului poetic al izvorului original”. Apropo de cele spuse, cartea în cauză a apărut la 1996, într-o ediţie comprimată, la Bucureşti: Din poeţii lumii – Cântecele altora înflorite pe inima mea…, care finalizează cu Versuri proprii de protagonistul nostru, mai exact, patru poeme „salvate printr-un fericit concurs de îm-prejurări (…) în anii de tristă amintire, când pierdeam nu numai versuri, ci şi destine”. Aceste opuri literare, indubitabil, vin din anii 1940-1948, perioadă după care, în mărturisirea autorului lor, „mi-am încheiat destinul poetic şi am devenit traducător”, unul cu literă mare, am adăuga noi.

În colaborare cu P. Starostin, I. Creţu este responsabil de al-cătuirea şi editarea almanahului Meridiane: Pagini de literatură universală, apărut în 1968, 1970, 1972…

Este membru al USM (1952), laureat al Premiului de Stat al Moldovei în domeniul literaturii şi artei (1972), laureat al Pre-miului literar Gheorghe Asachi (1968). Titluri onorifice: Maes-tru Emerit al Artei (1986), Scriitor al Poporului din RM (1992). Distincţii: Cavaler al Ordinului Republicii (1992), medalia Mihai Eminescu (1999).

A activat ca redactor la Editura de Stat a Moldovei, consultant literar la Uniunea Scriitorilor, şef de secţie şi secretar general la revista Nistru. Ajuns la respectabila-i vârstă, maestrul Igor Creţu „îşi continuă activitatea literară (revede unele traduceri, scrie pre-feţe, comentarii, medalioane despre opere, respectiv despre scrii-tori din care a tălmăcit), creaţia sa înscriindu-se temeinic în fondul de aur al patrimoniului nostru cultural” (Vlad Pohilă).

Dumitru PĂSAT

Miracolele poetice populare

Igor Creţu, maestru al cuvîntuluiIgor Creţu este un rege al traducerilor. A tradus, din mai multe limbi, sute de cărţi, pu-nându-ni-le pe mesele noastre într-o desăvârşi-tă limbă română. Mai fă-cea şi poezie, şi eseisti-că – toate foarte bune! –, dar a renunţat în favoa-rea acelor minunate tăl-

măciri din creaţia lui Al. Blok, S. Esenin, a altor poeţi şi prozatori ruşi, mai venind către noi cu operele lui Ş. Rustaveli, O. Honcear, Ch. Baude-laire, A. de Saint-Exu-péry şi ale altor scriitori din literatura universală,

făcând aceste traduceri regeşte.

Acum, când regele traducerii de la noi îm-plineşte onorabila vâr-stă de 90 de ani, ce alta i-am mai putea spune, dacă nu: – La încă mul-ţi, mulţi ani, majestate!

„Literatura şi arta”

Regele

„Poezia e un zid de cuvintela care lucrează/suflete singure.

Poezia nu poate să moară,/când vine/primăvara”.Efimia Ţopa

„Pasiunea frumoasă de „a citi în spicele câmpiei”, pe care Efimia Ţopa „a moştenit-o / de la cronicarii / ce-au scris pe brazdă, relevă într-un fel acel meşteşugit model poetic, preferat de autoare: principial-atitudinal şi personal-original. Aidoma unor sentinţe trăind doar din seminţe, rândurile-şirurile poematice şi reflexiv-ideatice ale volumelor semnate de Domnia Sa merg pe o singură cale categoric-metaforică şi eliptic-esopică: Ştefan cel Mare / vine în secolul XXI / şi vede ţara / încă sub juguri. // Strigă: Ion! Maria! / şi de oriunde / se ridică bărbaţi şi femei, / vrednici de izbândă; Sau: Copilăria mea a rămas într-un sat, / iubit de dealuri şi de copaci; / de poame dulci şi de fluturi, / şi de cerul care surâde. // E locul drag, de mii de ani, / bucuria mea acolo zburda; Ori: Ca să fiu, / trebuia să trec / printr-un câmp minat de cuvinte. / Mă ascundeam prin sufixe, / mă pitulam în pronume. / Nu mă proteja niciun verb, / niciun nume. / Un cuvânt ca o schijă / m-a lovit drept în frunte. / Acum stau şi aştept / să se închidă rana.

„Câmpul minat de cuvinte” al poetei este unul insolit nu numai dinspre „bucuria” ori dinspre „rana” poeziei, acesta ţinând de fapt nu numai de „geografic” (Timpul cu un melc se ceartă, / sufletu-i răpus pe hartă), de „mu-zeu” (La muzeu / trecutul iese / din tavan, din pereţi, din ferestre. / Miroase a războaie şi-a jertfe, / gloria e ală-turi.), ci şi de aerul clasic al patriei graţie căruia – în ca-zul respirării lui îndelungi, poţi şi te ridici / la înălţimi

/ nebănuite. Este un mod de a spune nespusul. Or, au-toarea volumului lirosofic Grădini patriarhale (Editura Prut Internaţional, Ch., 2009) pune preţ pe „proza de rezistenţă” a anilor, adică pe Cartea Vieţii, care se identi-fică doar în partea trăirii adevărate cu Povestea omului la care trudeşte însuşi viitorul prin agenţii săi de dincolo de verb şi de gândul superb, selenar-solar, elegiac amar şi de chinovar, călit de inspiraţia divină. De unde ea „poate să ne dăruiască „numai nişte cuvinte” – adevăruri, „bucăţi din inima ei rupte”, vlahuţian metafoizând (pe care, iro-nia sorţii, „majoritatea le privesc cu lehamite”... şi numai „cei mai subtili „le poartă la piept”, ca pe-o floare sau ca pe-un obiect de cult (şi de cultură aleasă...), de vre-me ce-i luat din „sufletul ei” dumnezeiesc), opuse fireşte „virtuţilor vag artistice”, rămânând în propriii săi termeni tropici şi ludici. De remarcat în această constelaţie pole-mică de idei şi piesele din ciclul Scena cu umbre (gen Balerina, Actriţa din pagină, Un anotimp răvăşit, Actriţa din umbră) prin care Efimia Ţopa ne convinge de harul ei indubitabil de a trăi în cuvânt şi întru el cu tot focul inimii deschise comorilor vieţii. De unde locutorul ei li-ric vede nevăzutul, / aude neauzitul, / păstrează secrete / în pietrele mute.

Oricum, „calea gâzelor” pentru condeieră are un rost demn de luat în seamă: ea munceşte / pentru Viaţă / şi pentru Moarte, pentru existenţă. Tot de aci şi considera-ţia profundă pentru „Universitatea antică”, „unde a fost eminentă”. Altfel nu mai însuşea lecţia mistică a Creato-rului. (După ce am fost călcată-n picioare, / am făcut un efort / şi am sărutat / tălpile acelea. // Am sărutat mâna călăului / care a vrut să mă secere.)

Este în „anticamera” poetei „ceva ce ne aminteşte”

de speranţa ei vie şi netrecătoare. Cine va pătrunde din-colo de uşa închisă va da neapărat în trăirile lui obse-dante, onirice şi reflexiv-lirice, filosofice şi ludice (şi nu numai imnice) de speranţa purtând nu numai haină mag-nifică, ci, totodată, şi o inimă mare / care poate să bată / şi pentru mine, vorba poetei, şi nu numai pentru alţii. Or, poate trece pragul inimii, desigur, numai acel chemat de stele şi de singurătăţile de după ele.

Poezia întotdeauna e dincolo de cuvinte, ca şi ferici-rea, dacă le substituim, conform autoarei, mai bine zis, sosiei ei lirice remarcabile, pledând pentru situaţiile po-etice imperisabile, arcadice şi etico-civice verticale, per-sonal-atitudinale. Oare nu de aci şi preferinţa pentru titlul generic mozaical-pictural de Grădini patriarhale? E o metaforă cu adânci implicaţii în orizonturile de altcândva ale civilizaţiilor, inclusiv ale celei româneşti, perpetuată peste milenii prin noianul legendar al culorilor răsfrânt plastic şi pe copertă. Simbolul porţii întredeschise ne conduce evident prin cele două inimi fixate în grilajul acesteia: este unul umanizat şi metamorfozat esenţial-mente. Cu cheie, pare-se, şi îmbinarea sonoră a culorilor estival-autumnale, a căror împlinire solar-selenară e bă-tută într-un auriu tandru. Poeta admiră sobrietatea cro-matică şi luxuriantă a firii, aflându-şi în sânul acesteia pacea râvnită şi „odihnirea” „sufletului”. „Cântecele” autoarei se asociază nu numai unor „solilocuri de adio”, „labirintului” sau „stării de spirit”, dar şi unor „poeme sentimentale”, „erotice”. De unde neîntâmplătoare deloc credem şi denumirea unuia dintre ciclurile volumului (Aprinde lumina din tine).

Suprapuse ideatic şi metaforic, poemele volumului Grădini patriarhale, prin oportunitatea expresivă şi

meditativ-ironică, dezvăluie de la sine o poetă axată pe sentimentul trăirii de sine, de lume şi de adevăr din nece-sitatea interioară de a da glas frământului sufletesc firesc şi nu celui dejucat sau aleatoriu şi de a pune accentul lo-gic pe vocabula poetică atitudinal-personală (Noi suntem acei care am fost, / chezăşie-s / durerea, tristeţea, cenuşa din ochi; / straie, bibelouri şi cărţi / ră-mase printre singurătăţi. / Vorbesc niş-te vise pierdute, / nişte patimi tăcute. / Trecutul se uită spre noi / ca un câine bătrân. // Noi suntem acei care am fost. / Voi sunteţi acei care veţi fi. - Noi, voi).

Originală se prezintă formula po-etică şi sub aspectul „durabilităţii” relaţiei moarte-viaţă, căreia autoarea le opune „marea artă” a Creatorului. Or, legile universale nu pot fi schim-bate nici de El însuşi (Uite, încă o zi a murit, / n-o vom trăi niciodată, / n-o va întoarce nicicând / nici Domnul cu marea lui artă. //... // Sigur, precar, / toate fiinţele lumii dispar, / toate iu-birile ajung la final), de aceea şi sunt legi. Momentele surprinse metaforic în Sfinţii-bunici şi în Planeta ospitalieră sunt mai mult decât semnificative. În primul poem sfinţii-bunici sunt celebraţi de către locu-torul liric pentru dragostea lor dezinteresată manifestată pentru creşterea nepoţilor. După trecerea lor în transcen-denţă (şi nu în nefiinţă, precum se crede), acesta evident că nu poate să nu se întrebe: Pe tărâmul de-abis, / cu neant oblojiţi, / oare cui mai înşiră / poveşti zglobii?, ca

în final demersul poetic să ia o întorsătură neaşteptată, cu grave accente elegiace, sentimental personale şi origina-le prin constituirea imnică a imaginii celor pierduţi, „ur-caţi spre raiul promis”, acoperind pe mai departe şi ideea de „amintire”: Tot mai rar ne-amintim / de sfinţii-bunici, / iar atunci când se-ntâmplă / s-apară în vis, / arborăm

câte-un imn / în grădina din amintiri), prin care poeta de fapt revigorează şi, totodată, oficiază instantaneu dialecti-ca noţiunii de „eu” în raport cu cea de „mereu”.

Poezia pentru Efimia Ţopa, după Grădini patriarhale, este una care marchează ascendenţa ideatică şi me-taforică, reflexiv-lirică şi eliptic-iro-nică, polemică, sentenţios-radioasă, privită dintr-o perspectivă sau alta din-spre parte şi întreg ca o Carte a Vieţii în limitele ciclice definite: evocativ (Întâlniri fericite), imperativ (Aprinde lumina din tine), contemplativ-medita-tiv (Feţele timpului), incisiv-confesiv (Scena cu umbre), pe care o trăieşte direct şi indirect, fără a uita şi de „sufe-rinţele” care îi ţin inspiraţia în câmpul deschis şi fertil al cuvintelor, ce vor

să ridice o piramidă / într-un poem, vorbind în propriu-i trop histrionic, insistând asupra lucrurilor primordiale şi originar-originale dictate de măsura lor de lucru între sta-rea de suflet şi starea de cer.

Tudor PALLADI

Felicitări cu multe floriNu ştim cu siguranţă ce înseamnă în limba greacă sau latină – şi nici n-am încercat să consultăm dicţiona-

rele! – prenumele „Efimia”. Şi asta pentru că ştim cu prea multă siguranţă că prenumele „Efimia” se traduce în limba română: poet. Dacă te-ai născut la Vărzăreşti, Nisporeni, n-ai cum să nu fii poet şi n-ai cum să nu scrii, mai întâi, „Pe o insulă cu flori”, poezii pentru copii, apoi, mai încoace, „Scrisoare cu flori” şi încă multe-multe alte flori. Se vede că au ce au femeile cu florile, în special Efimia Ţopa, pentru că nu degeaba a primit, în anul 2005, o menţiune a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie.

Dragă Efimia, noi, în redacţie, avem multe flori, şi toate sunt ale tale. Vii şi le iei când doreşti.Calde felicitări cu ocazia a ştii tu ce şi-ţi dorim din suflet cât mai multe scrisori cu flori!

„Literatura şi arta”

Cumpenele Văzătorului. Iulian Filip

Aniversări

6 Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

„Opoziţia-n debut /Sprijină guvernu-n fine,Cu sloganul cunoscut: Rău ar fi să fie bine”

(Constantin Tone)

Scriam ceva timp în urmă că se caută un preşedinte. În sfârşit, după 717 zile de căutări, de analize pe bază de „principii şi valori”, de verificări la „testul de statali-tate”, preşedintele a fost ales în persoana domnului Nicolae Timofti, mulţi ani preşe-dinte al Consiliului Superior al Magistratu-rii. Pentru toată lumea trează la minte ziua de 16 martie a fost una luminoasă fiindcă, în fine, după atâta timp a fost ales preşedin-tele. Comuniştii însă o consideră zi neagră în calendar. Sunt cam duşi cu pluta dacă gândesc astfel.

Speranţele investite în preşedinte sunt foarte mari. Îmi dau bine seama că alege-rea preşedintelui nu va rezolva toate pro-blemele acumulate pe parcursul a opt ani de guvernare comunistă şi a peste doi ani de pseudoguvernare democratică. Ceea ce însă este clar e că după aproape trei ani de interminabilă campanie electorală e timpul să ne apucăm de lucru. Numai derbede-ilor comunişti nu le este a lucra. În stilul idolilor lor Lenin şi Troţki, ei vor revoluţii permanente. Cum poţi rezolva stringentele probleme cu care se confruntă societatea, în primul rând sărăcia, aflându-ne tot tim-pul pe baricade? Deja a treia lună în fiecare sâmbătă (Voronin şi Tkaciuk) şi duminică (I. Roşca şi V. Plugaru) (ultimii doi au re-nunţat să mai „mitingheze” atunci când lu-mea a încetat să le mai asculte balivernele şi să vină să îngheţe în piaţă. De la tribună I. Roşca cel cu mâinile curate (dar ceea ce a „agonisit” până acum – televiziuni, tipografii, imobile le-a făcut în sudoarea frunţii sau i-au venit de la Domnul???) şi

V. Plugaru (după care acum umblă zeci de oameni amăgiţi şi furaţi de el) îi înfierau în fiecare duminică pe „hoţii de la guverna-re”. Curat murdar, cum ar spune clasicul. Nu cred că a mai rămas cineva care în mod onest, fără „enteresuri”, mai crede baliver-nelor acestor rataţi, acestor hoituri politice. Sincer, mi-i jale de acei tineri „magnifici” ai lui Roşca (de altfel, bine pregătiţi), care ar putea pune umărul la scoaterea acestui car înglodat în nămol, nu să-i pună bombe. De ce însă televiziunile noastre libere, pen-tru apariţia cărora am luptat atât de mult, îi bagă atât de mult în seamă? N-aţi privit la acest controversat post Publika TV în seara de 15 martie din ajunul alegerii preşedinte-lui cum I. Roşca cu spumă la gură s-a nă-pustit asupra generalilor Hămuraru, Petri-că, Troenco (asta, aşa, în loc de mulţumire pentru faptul că aceşti combatanţi au apă-rat integritatea statului, al cărui „patriot” fervent a devenit în ultimul timp), pentru faptul că au decis (în calitate de cetăţeni, cum o face şi el în fiecare duminică) să or-ganizeze şi ei o manifestare de susţinere a alegerii preşedintelui. Îşi dădeau bine sea-ma Voronin, Tkaciuk şi Roşca că aceasta le strică toate planurile. Iar planurile lor erau de a strânge din toate colţurile Republicii acea adunătură numită „congresul civic” până la orele 14.00 în Piaţa Marii Adunări Naţionale, iar apoi să-i aducă în faţa Parla-mentului pentru a-i intimida pe parlamen-tarii care vroiau să voteze preşedintele.

Mobilizarea însă a combatanţilor de către generalii Catană, Hămuraru, Petrică, a mulţi combatanţi inimoşi de pe platourile Coşniţa, Cocieri ş.a.,care ne-au apărat în războiul Rusiei împotriva Republicii Mol-dova în 1992, le-a stricat toate planurile. Pentru acest lucru merită toată stima. Din păcate, „Patria îşi aduce aminte de ostaşi numai atunci când are nevoie de ei, apoi uită de ei”.

În faţa Parlamentului oamenii se bucu-rau sincer de alegerea, în sfârşit, a preşe-dintelui (cum ar face orice om sănătos la cap), iar în Piaţa Marii Adunări Naţionale istericii Voronin, Cioban, nişte ţaţe bolşe-vice declarau această zi drept zi neagră în istoria „iubitei lor ţărişoare”, pe care însă o scoseseră la mezat în anii ’90.

Voi aduce un caz ieşit din comun, care poate fi o simplă coincidenţă cu această problemă, dar care trebuie să ne pună în gardă. Pe data de 15 martie, pe la orele

17.00, mă întorceam de la omagierea ma-estrului Eugen Doga, care a avut loc în sala de festivităţi a bibliotecii Academiei de Şti-inţe din Telecentru, spre sectorul Râşcani, urcând în microbuzul nr. 10. Eram sub im-presiile frumoase ale acestui minunat eve-niment, când peste puţin timp microbuzul este oprit şi în salon a intrat un tânăr cu un copil de aproximativ un an în braţe şi cu soţia. Nici nu a intrat bine în salon, că a început să se răstească la şoferul microbu-zului cu înjurături ruseşti (de care suntem sătui, auzindu-le permanent în locuri publi-ce), învinuindu-l că a aşteptat mult în staţie, iar microbuzele nu se opreau (lucru greu de imaginat, când ştim cum şoferii de micro-buze opresc oriunde şi oricând, atunci când nu sunt pline, pentru a lua pasageri). La ob-servaţia mea de a înceta cu înjurăturile, că nu se află la piaţă, el m-a apostrofat să-mi citesc ziarul şi să nu mă amestec. Derbede-ul nu se liniştea. „Mulî, vas malo uspokoili v 92-om godu? (Boilor, se vede că nu v-a fost de învăţătură anul ’92!”, a continuat acest potlogar sosit de la Tiraspol (am aflat din discursurile lui ulterioare). Un domn a încercat să-l liniştească, adresându-i-se în limba rusă. „De ce nu vorbiţi cu el în limba română? (am observat că derbedeul înţele-gea româna)” m-am adresat către domnul respectiv. „Vidite, on je rumân. Ezjai v svo-iu Rumâniu”, a reacţionat prompt potloga-rul. Iar domnului respectiv, pentru a-i „mul-ţumi” (în curat stil rusesc) pentru faptul că a vorbit cu el în „omeneasca lui limbă” – ru-seşte – i-a spus: „Naucites’ govorit’ po-rus-ski… Molcite, ot vas voneaet… Mî svoego prezidenta vîbrali, a vî (debililor – n.n) net. (Învăţaţi să vorbiţi ruseşte…Şi închideţi-vă gura. Că pute…Noi ne-am ales preşedinte-le, iar voi nu (era informat bine potlogarul-n.n.))”. Vă imaginaţi această situaţie ziua în amiaza mare, chiar în centrul Chişinăului? O singură doamnă a încercat timid să in-tervină, restul au înghiţit găluşca. Se vedea că printre pasageri erau şi ruşi, care însă ar fi putut interveni pentru a-i potoli elanul conaţionalului derbedeu, dar nu au făcut-o. Împreună cu „velikorusul tiraspolean” savurau plăcerea umilirii noastre. „Acum îi înţelegi pe bieţii noştri conaţionali de la Tiraspol şi din alte oraşe din stânga Nis-trului câte au de îndurat de la astfel de po-tlogari velikoruşi”, m-am gândit eu, adre-sându-mă mai mult pasagerilor. „Uviju na doroge, zadavliu (dacă îmi mai ieşi în cale,

te strivesc)”, a încheiat spectacolul derbedeul (eu îi devenisem duşma-nul nr. 1)), trântind cu putere uşa microbuzului, demonstrând astfel cine este adevăratul stăpân în acest colţ de ţară. Poate ar fi fost luate alte măsuri pentru a-l linişti, însă derbedeul era cu un copil mic. Invo-luntar, am făcut o paralelă cu ceea ce putea să se întâmple a doua zi în timpul alegerii preşedintelui, dacă potlogari de aceştia ar fi participat (dar la sigur că au participat) la mitingul comuniştilor.

În final, sper că reformele economice, frânate până acum de această interminabilă campanie electorală, vor fi relansate. Sper, colaborarea reală a guvernelor de la Bucu-reşti şi Chişinău, care a demarat recent în-tr-o fază nouă, se va întări şi va conduce la pregătirea reală pentru aderarea la Uniunea Europeană prin dezvoltarea infrastructurii (un bun exemplu este apariţia celor două trenuri moderne „Iaşi-Ungheni”, compa-rativ cu vagoanele trenurilor noastre care, în opinia călătorilor, sunt adevărate WC-uri ş.a.), accesarea unor fonduri nerambursabi-le pentru dezvoltarea instituţiilor de menire socială ş.m.a. Este numai un început.

Sper că şi unii stimaţi analişti politici, prea activi (cu excepţia dlui Anatol Ţăra-nu) în demolarea Alianţei (culmea, tocmai AIE-1 şi 2 le-au dat această posibilitate de a-şi expune liber opiniile. Cine dintre ei mai avea posibilitatea să apară odinioară la televiziunile controlate de Voronin, cu excepţia ProTV?), în ostracizarea candida-turilor la preşedinţie, fapt ce le-a făcut pe unele personalităţi notorii, care meritau pe deplin această funcţie supremă în stat (am fi avut strictă nevoie în această situaţie de un Vaclav Havel în frunte), să refuze să participe în acest concurs, vor înceta acest stil păgubos, vor pune şi ei umărul la urni-rea carului din loc, care s-a prea înglodat. Nu continuaţi să vă comportaţi ca şoferul de troleibuz din bancul ce urmează: „Un şofer de troleibuz privea prin retrovizor cum o bătrânică alerga să reuşească să prindă troleibuzul. „Va reuşi sau nu va re-uşi”, se gândea şoferul. În momentul când bătrânica a ajuns, în sfârşit, la uşa trolei-buzului, şoferul a închis uşa. „N-a reuşit”, a constatat cu regret şoferul”.

Valeriu DULGHERU

Preşedintele a fost ales. Ce facem mai departe?

Îl parafrazez în grai naţional pe Vladimir Lenin: orice putere nu face nici o ceapă degerată dacă nu se poate apăra. Piaţa din faţa Pala-tului Republicii, unde, pe 16 martie curent, avea loc şedinţa Parlamentu-lui pentru alegerea Preşedintelui, era ocupată de dimineaţă de către băieţi

cu muşchii tari în haine civile, fiind în rol de susţină-tori ai Alianţei. N-am remarcat printre ei reprezentan-te ale sexului frumos. Consider că Alianţa a procedat excelent, or, obrăznicia manifestanţilor comunişti a depăşit orice limită. Era urât de tot, dacă ăstora li se permitea să-i huiduiască pe parlamentari într-un mo-ment solemn pentru istoria republicii. Ne făceam de râs în faţa lumii. Figura a reuşit: puterea a demonstrat că se poate apăra.

Nu vă spuneam eu că Preşedintele va fi ales? Nu m-aţi crezut! Realmente, nicăieri n-am scris despre aceasta. Pare-mi-se, nici n-am vorbit cu cineva. Ca şi numeroşi moldoveni, prefer să mă declar un erou post-factum, să-mi afişez calitatea de prezicător ire-proşabil. Adesea, faptele de eroism ale respectivilor conaţionali nu sunt protocolate oficial, nu le depistezi în vreo stenogramă de la adunare, ba şi martorii ocu-lari lipsesc. E uşor să fii erou în asemenea situaţii. Mai ales când discuţi cu interlocutori naivi, creduli, cam indiferenţi, plasaţi în imposibilitatea de a-ţi ve-rifica curajul.

Unii comentatori politici, încrezuţi, de sorginte stângistă, afirmaseră tranşant că Preşedintele nu va fi ales. Alţii, mai prudenţi, optau pentru ambele rezulta-te: şi da, şi nu. Un pozitiv contopit cu un negativ. Pu-ţini înclinau, ezitând, spre un da. Ultimii, din fericire, au avut noroc: după interminabile ciondăneli, tărăgă-nate pe durata a doi ani şi jumătate, avem preşedinte.

Astăzi electoratul de dreapta seamănă cu Lu-ceafărul lui Eminescu. Dacă, iniţial, acesta credea în sinceritatea Cătălinei şi era gata să-şi părăsească veş-nicia în schimbul unei ore de iubire cu dânsa, până la urmă, descoperind-o frivolă, pupându-se cu un alt in-divid sub un copac de tei, a respins-o fără regrete. Şi Alianţa s-a comportat aidoma Cătălinei: una a promis în campania electorală, alta a făcut când s-a instalat în jilţul puterii.

Meritul principal în alegerea Preşedintelui, fireş-te, aparţine comuniştilor. De frica revenirii lor la câr-ma statului după un scrutin anticipat, liderii Alianţei, intuind cu precizie perpesctiva tristă de a-şi petrece restul vieţii în răcoarea penitenciarelor, au uitat de gâlceavă, s-au unit frăţeşte, obsedaţi de instinctul au-toconservării. Pacea se va menţine pe un timp scurt, or, în curând instinctul va reveni în faza somnolenţei,

iar gâlceava declanşându-se şi mai avan. Fără grupul socialist al lui Igor Dodon,

alegerea Preşedintelui devenea o iluzie. Nu din dragoste pentru Alianţă a votat grupul, ci fiindcă anticipatele îl transformau în ca-davru politic. Răgazul pentru încă doi ani în Parlament îi creează posibilitatea de a mai racola nişte transfugi, parlamentari co-munişti.

Partidul comuniştilor s-a transformat într-un urlător al străzilor. E în agonie. În opoziţie, nu rezistă timp îndelungat. Alături de concurenţi, se dizolvă. De aceea îi instigă pe rusolingvii locali şi pe proştii naţionali la... lupta de clasă.

Recent, analistul politic Igor Boţan, pe care-l consider un subiect dotat, a inventat o prostie genială. Cică Vladimir Voronin se adevereşte cel mai carismatic comunist din spaţiul post-sovietic. Motiv pentru care el, unicul, rezistă, ca un logeviv, pe scena politică. Doamne fereşte! Hai, zic, să-l vindem ruşilor din Federaţia Rusă. Astfel, Kremlinul va scă-pa de propriul partid comunist. Ruşinoasă constatare, dar trebuie să o reproduc: Voronin are priză exclusiv în Republica Moldova. Nu că e puternic, ci pentru că el şi electoratul său sunt într-o minte. Asemenea tandem – mai rar în orice spaţiu. Îs mulţi. Iar şcoala noastră naţională are grijă ca numărul votanţilor co-munişti să nu scadă. Reuşeşte. Concomitent, partidul lui Voronin utilizează înţelept serviciile unui prieten grozav de influent: animozităţile din belşug în Alian-ţa-2. Probabil, le va consuma cu lăcomie şi de acum încolo.

Lui Nicolae Timofti, Preşedintele ales pe patru ani, i s-a creat o şansă excepţională de a rămâne în istoria locală ca politician ce a implementat adevărul despre Neamul din care a ieşit. Ştiu: îi va fi foarte greu. Nu-i cunosc tăria caracterului. Voi aştepta răb-dător scurgerea celor 100 de zile ca termen de probă. Până atunci mă las mângâiat de câteva fraze ale sale vizând rolul limbii: Noi, băştinaşii, ar trebui mai în-tâi să învăţăm bine limba noastră. Şi fiecare repre-zentant al altei naţionalităţi are dreptul să studieze limba şi cultura ţării sale... Dar, obligatoriu, fiecare cetăţean trebuie să cunoască limba de stat, limba noastră. Deşi a evitat denumirea limbii de stat, m-a impresionat cuvântul obligatoriu. Vom vedea cum se va manifesta cuvântul în sediul Preşedinţiei. Dacă va fi viguros, aşa cum o cere Constituţia şi verticalita-tea unui popor, obligatoriu va avea câştig de cauză în toate instituţiile şi... pretutindeni, de la Prut până dincolo de Nistru. Salut!

Iulius POPA

Membrul corespondent Ion Tighineanu, doc-tor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, profesor universitar, vicepreşedinte al AŞM, pe post şi de director al Centrului Naţional de Studiu şi Testare a Materialelor (UTM), este unul dintre specialiştii de primă mărime în domeniul nanotehnologiilor din ţara noastră, apreciat în nenumărate rânduri la nivel internaţional. În contextul dat, vom menţiona lucrările privind cercetările savantului şi ale echi-pei sale, publicate în reviste ISI (cu factor de im-pact). Rezultatele sale foarte promiţătoare au fost evidenţiate pe copertele unor prestigioase reviste ştiinţifice din străinătate sau clasate în topul unor site-uri internaţionale de specialitate.

Recent, profesorul Ion Tighineanu a prezen-tat o prelegere în faţa studenţilor moscoviţi cu tema „Nanotehnologiile – provocarea timpu-lui”, în cadrul Programului video „Академия”, retransmisă pe 13 şi 14 martie curent de Cana-lul „Культура” (TV Россия, www.tvkultura.ru/news.html?id=950688&cid=6), emisiune ce se bucură de o mare popularitate nu numai printre milioanele de telespectatori din Federaţia Rusă, dar şi din străinătate. Fizicienii de mâine au aplaudat în picioare finalul discursului ştiinţific al fizicianului moldovean, iar aprecierile tele-spectatorilor au promovat prelegerea savantului nostru în topul emisiunilor difuzate săptămâna trecută de acest canal. În contextul evenimente-lor de ultimă oră, i-am adresat câteva întrebări dlui Ion Tighineanu, cu atât mai mult că pe 22 martie îşi sărbătoreşte ziua de naştere.

– Dle vicepreşedinte Ion Tighineanu, aş în-cepe acest dialog cu următoarea întrebare: este complicat să te prezinţi în faţa unor studenţi sau doctoranzi străini? Mi s-a părut ca aţi trăit nişte emoţii puternice. Cine mai figurează printre au-torii ciclului de lecţii de la Canalul „Культура”?

– Pot să mă consider profesor invitat cu experi-enţă. Am prezentat numeroase referate la forumuri ştiinţifice internaţionale în SUA, Japonia, Germa-nia, Franţa, Marea Britanie, Canada şi în alte ţări, am ţinut conferinţe şi în faţa studenţilor şi docto-ranzilor în multe state ale lumii, ceea ce confirmă faptul că am trecut peste bariera emoţiilor. Totuşi, în faţa studenţilor moscoviţi am trăit emoţii deose-bite, deoarece ştiam că emisiunea va fi retransmisă publicului de milioane de telespectatori ai Canalu-lului TV „Культура” din Federaţia Rusă. Printre invitaţii emisiunii „Академия”, figurează astfel de personalităţi ştiinţifice notorii ca acad. Jores Alfe-rov, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, prof. Serghei Kapiţa, acad. Vladimir Skulaciov, bi-ochimist, acad. Konstantin Skreabin, bioinginer, şi mulţi alţii.

– Cred că i-aţi intrigat pe tinerii moscoviţi, citând afirmaţia profesorului american Richard Feynman, expusă în pragul dezvoltării nanoteh-nologiilor şi care s-a dovedit a fi profetică în sen-sul că la nivelul atomilor există un spaţiu enorm.

– Această afirmaţie nu poate să nu impresione-ze, cu atât mai mult că ea a fost pronunţată pentru prima dată în anul 1959, anume atunci când civili-zaţia umană era preocupată de cucerirea cosmosu-lui şi predomina convingerea că în spaţiul extrate-restru există un spaţiu enorm.

– În lume se epuizează resursele naturale. Totodată, creşte vertiginos numărul populaţiei pe Terra. În acest sens, aţi adus şi date concre-

te îngrijorătoare. Cum ar putea, în continuare, civilizaţia umană să supravieţuiască? Să luăm în calcul crearea societăţii şi a economiei baza-tă pe cunoaştere, despre care se discută astăzi în lume? Dar ce rol le revin în soluţionarea proble-mei date nanotehnologiilor – actualmente dome-niu prioritar în evoluţia ştiinţei din lume?

– Voi repeta câteva cifre şi pentru cititorii noş-tri, expuse în prelegerea „Nanotehnologiile – pro-vocarea timpului”. Conform datelor publicate în „BP Statistical Review of World Energy” în 2011, rezervele de petrol în lume mai ajung pentru 46 de ani, de gaz natural – pentru 60 de ani, iar rezervele de cărbune se vor epuiza pe parcurs de 100 de ani. Sunt convins că viitorul civilizaţiei umane, ca şi în formula shakespeariană – to be or not to be – va depinde anume de dezvoltarea tehnologică. Ea ne poate oferi expres soluţii referitoare la modul în care necesităţile umane pot fi menţinute în echili-bru, odată cu epuizarea resurselor naturale şi creş-terea numărului populaţiei. Apropo, dacă în prezent avem 7 mlrd de oameni pe Terra, apoi în 2050 nu-mărul lor va atinge cifra 9 mlrd!!! Vă imaginaţi ce situaţie alarmantă se creează pentru populaţia de pe planeta noastră: va supravieţui sau nu?

Experienţa şi intuiţia îmi permit să afirm că anume nanotehnologiile vor servi drept pârghie de bază în soluţionarea problemelor civilizaţiei uma-ne. Drept argument, mă voi referi la unele priori-tăţi ale lor: nanotehnologiile permit utilizarea unei cantităţi infime de materie pentru proiectarea unor nanodispozitive cu funcţii superioare celor ma-croscopice. Pe de o parte, avantajul lor funcţional constă în dimensiunile nanoscopice care pot fi ma-nipulate la diverse nivele – de la integrarea într-un chip minuscul până la utilizarea lor în calitate de nanoroboţi. Pe de altă parte, nu poate fi neglijat şi avantajul economic al nanotehnologiilor: în loc de un dispozitiv macroscopic pot fi realizate, la acelaşi preţ, milioane de nanodispozitive.

Iată, bunăoară, cum este tratat unul din cele mai intens discutate subiecte ale omenirii – energetica. Problema respectivă ar putea fi soluţionată prin in-termediul nanotehnologiilor eficiente de scindare a moleculelor de apă şi colectarea hidrogenului, care, de altfel, este un purtător de energie. Cercetări în domeniul respectiv sunt în curs de derulare la Insti-tutul de Chimie al AŞM.

Un alt exemplu elocvent îl constituie aplicarea nanotehnologiilor în medicină. Ele permit savanţi-lor din domeniu de a interveni expres, în mod nein-

vaziv, la nivel celular în diagnosticarea şi tratamen-tul diverselor maladii. Actualmente se explorează intens posibilitatea intervenţiilor la nivel molecular.

– În contextul celor relatate de Dvs., domnu-le profesor, voi aminti că în multe state avansate activează centre de excelenţă în domeniul na-notehnologiilor. Anume aici se zbat minţile sa-vanţilor, se investesc miliarde de dolari pentru a asigura evoluţia civilizaţiei pe acele baze noi ştiinţifice, la care v-aţi referit. Rezultatele cele mai importante au fost deja apreciate cu primele Premii Nobel. Ce ne-aţi comunica în acest sens?

– Investiţii majore în nanotehnologii, subliniez, au loc doar în ultimul deceniu. De aceea, la nivel atomic există nu doar un spaţiu enorm, potrivit lui Richard Feynman, ci şi un număr vast de fenome-ne care aşteaptă a fi descoperite şi explicate. Prin urmare, vor urma şi alte Premii Nobel în domeniul respectiv. Aceste fenomene, combinate cu avantaje-le materiale şi funcţionale prezentate anterior, oferă un colosal potenţial ştiinţific şi tehnologic, ceea ce a şi atras acele miliarde de dolari în cercetare, la care v-aţi referit.

Într-adevăr, investiţiile au adus şi rezultatele scontate. În 2004, grupul de savanţi de la Universi-tatea din Manchester a descoperit grafenul – o stare alotropică a carbonului. Grafenul are proprietăţi fi-zice excepţionale, posedând, de pildă, o rezistenţă mecanică de 200 de ori mai mare decât a oţelului. Ca urmare, în prezent, numeroase grupuri ştiinţifice cercetează deja aplicarea grafenului în diverse di-recţii: senzorică, electronică, chimie, termoelectri-citate, biologie etc. Acest boom ştiinţific, creat de descoperirea grafenului, a fost apreciat cu cea mai înaltă distincţie la care pot râvni savanţii din lume: în 2010 profesorii Andre Geim şi Konstantin Novo-siolov, autorii lui, ambii de origine rusă, au primit Premiul Nobel pentru „experimente inovatoare re-feritoare la materialul bidimensional grafen”.

– Să revenim la ale noastre. Într-o ţară săra-că, cu mijloace modeste, menţinem încă vie fla-căra cercetării. Cum credeţi, care sunt perspec-tivele noastre în acest domeniu, fără de care un stat nu poate prospera?

– A investi în ştiinţă şi tehnologii înseamnă a investi în viitorul ţării. Această axiomă este cu-noscută ca fiind motorul de evoluţie al omenirii, în ansamblu. Republica Moldova, limitată în materii prime şi surse tradiţionale de energie, ar trebui să se orienteze spre dezvoltarea potenţialului intelectual uman în scopul atingerii unei ascensiuni ştiinţifice şi tehnologice.

În prezent, graţie eforturilor susţinute ale Aca-demiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, am reuşit să ne asociem cu succes la Programul Comunitar Cadru 7, integrând astfel sfera cercetării şi inovării din ţară în spaţiul european. Urmează să ne impu-nem la scară europeană şi prin produse competitive cu o valoare adăugată majoră. Promovând pe par-cursul ultimilor ani o imagine bună a Republicii Moldova în domeniul nanotehnologiilor, sper să re-uşim să atragem investiţii serioase. Primele granturi de la Comisia Europeană şi contractele economice semnate ne inspiră în acest sens optimism.

– Dle profesor, felicitări cu prilejul zilei Dvs. de naştere. Vă urez multă sănătate şi noi reali-zări în cercetare, să trăiţi mereu satisfacţia îm-plinirilor. La mulţi ani!

Interlocutor: Tatiana ROTARUImagine de Vladimir COLOS

UN AGREAT OBLIGATORIU, ROSTIT DE NOUL PREŞEDINTE

Civilizaţia umană: to be or not to be Nanotehnologiile – provocarea timpului

La 15 martie Arhiplina Sală de festivităţi a Bibliotecii Ştiin-ţifice „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe din R. Moldova îl sărbătoreşte pe Omul secolului XX, Cavalerul celui mai frumos „Vals” al aceluiaşi secol, maestrul-academician Eugen Doga cu ocazia unui incredibil jubileu – 75 de ani. Răsună imnul „Oma-giu”, dedicat Academiei de Ştiinţe din R. Moldova cu ocazie ju-biliară în 2006, pe ecran e proiectat un film documentar despre viaţa şi activitatea marelui artist… Apoi soţii Natalia şi Eugen Doga, oficiali ai AŞM, acad. Teodor Furdui şi Aurelian Dănilă, Dorin Chirtoacă, Petru Lucinschi urcă în scenă şi îşi ocupă lo-curile oaspeţilor de onoare… Iar în sală, în rândul întâi – fiica Viorica, nepoţelul Dominic, maeştrii Ion Ungureanu, Margareta Ivănuş, Vasile Iovu… Mulţi oficiali, artişti, prieteni, colegi, ad-miratori, ziarişti, reporteri de radio şi televiziune.

Primarul Dorin Chirtoacă îşi rosteşte discursul încă în apro-pierea imediată a scenei, dar departe de microfon, acad. Teodor Furdui, Gheorghe Postică, viceministru al Ministerului Culturii,

aduc înalte aprecieri, ex-preşedintele Petru Lucinschi propune ca Eugen Doga să fie „ocrotit” pentru că a făcut foarte multe pentru „cultura acestui neam”, susţine că artistul este o excepţie valorică şi că „nu s-a lovit în el ca în Vieru, Druţă…” Victor Ghi-laş „schimbă arcuşul” discursurilor oficiale pe tezele unui studiu riguros, Aurelian Dănilă îşi aminteşte perioada când omagiatul venea la Radio Naţional cu sărbătoarea unei noi piese, evocă nume de mari profesori, printre care e şi David Gerşfeld, venerat de Doga, adună nume de personalităţi marcante – şi admiratori ai muzicii Protagonistului, trece în revistă, împreună cu sala, ce-lebrele filme ale lui Emil Loteanu, logodite cu muzica lui Eugen Doga… Maestrul Constantin Rusnac „o invită” pe Margareta Ivănuş la un excepţional tangou, interpretând la pian muzica sa, scrisă în locul… maestrului Doga, care nu era de găsit, „dansa”, probabil, cu o aleasă Melodie… Aceeaşi excepţională interpretă a dăruit omagiatului şi sălii cântecul fără de vârstă „Codrii mei frumoşi”. Vladimir Axionov, prorector AMTAP, cu o deosebită eleganţă „schimbă arcuşul” prea dulce al muzicii şi amintirilor pe necesara teorie a muzicii şi prezintă un studiu despre romanti-cii Doga, Loteanu, Volontir, despre interpretările soliştilor Maria Bieşu, Mihai Munteanu, Sofia Rotaru, Maria Codreanu, Ludmila Mişov, Anastasia Lazariuc, Nadejda Cepraga, Ion Suruceanu, Iurie Sadovnic, Ştefan Petrache, regretatul acordeonist Mihai Bătrânu, Ana Strezev, Iosif Kobzon, Gheorghe Mustea, Mihai Constantinescu, Ion Popescu-Gopo… Despre colaborările cu Ion Ungureanu, Ion Druţă, Andrei Strâmbeanu, Grigore Vieru… Ne mai amintim şi noi de unii sau alţi interpreţi, scuze pentru accidentale omiteri… Acad. Mihai Cimpoi vine, de data aceasta, pe lângă bucuria teoriei criticii şi completările la biografia săr-bătoritului şi a valoroasei sale opere, cu propria bucurie, anun-ţând că fiica sa, Raluca Cimpoi-Iordache, pianistă şi profesoară de pian la Academia de Muzică din Bucureşti, a ocupat relativ recent locul I la Concursul Internaţional al Pianiştilor din Austria, interpretând piesa „Sonet” de Eugen Doga! La moment fie spus,

aceeaşi pianistă are în repertoriu piesa „Concert pentru pian”, de George Enescu, inclus în Fondul de Aur al Postului de Radio „Deutsche Weille” din Germania! Urmează la tribună Ion Ungu-reanu şi prezintă un veritabil discurs cu elemente de spectacol, filozofie, oratorie etc. – cum şi are frumosul obicei Domnia Sa. Trece prin biografiile de creaţie, de la importanţa debutului în fil-mul „Se caută un paznic”, unde… cei doi erau trei! împreună cu Mihai Volontir, rememorează momentele de lucru la pian, clipele cum s-a născut, „a năboit”, dumnezeiasca, viitoarea „Eternă”, lansează replica despre regretabila noastră realitate: „cum poţi să fii talentat şi să nu fii ponegrit?!”, aminteşte de muzica lui Doga la spectacolul „Radu Ştefan, întâiul şi ultimul” de Aureliu Busu-ioc, montat la „Luceafărul” şi distrus completamente, inclusiv coloana sonoră, fără posibilitatea recuperării, refacerii ulterioare a muzicii, atunci când a fost interzis spectacolul, ostracizat, sur-ghiunit regizorul şi închis Teatrul „Luceafărul” în formula-i iniţi-ală. A amintit de „Eterna”, tema excepţională ce stă la baza mu-zicii pentru spectacolul „Biserica Albă” de Ion Druţă, „arestat” o perioadă de câţiva ani şi acest spectacol la Moscova, dar salvată muzica foarte ingenios de către autoru-i prin redenumire – „Eter-na”! Exclamă fericit că doar Eugen Doga, un român de la Mocra, de peste Nistru, cu circa 300 de ani de jug străin în spate, a avut ideea unui fantastic balet cum e „Luceafărul” după Eminescu… Pe înalte şi meritate note admirative mai iau cuvântul acad. Vasi-le Micu, Gheorghe Mustea, iar Gheorghe Perju, directorul Cole-giului „Ştefan Neaga”, a venit împreună cu foarte talentatul elev din anul I, Pavel Efremov, care a interpretat la acordeon celebrul „Vals”. Minunaţi şi copiii de la Liceul „Ciprian Porumbescu”, viitori mari violonişti, însoţiţi de directorul liceului, Galina Bui-novschi, şi pianista Margareta Cuciuc.

Maestrul Vasile Iovu, în excepţional duet de o viaţă! cu ma-estrul Eugen Doga, au interpretat, la solicitările maestrului Ion Ungureanu şi ale sălii, piesa „Eterna”…

Omagiatul Eugen Doga, în luarea sa de cuvânt, a mulţumit celor prezenţi, explicând că muzica-i este sinceritate, mai întâi de toate, inspirată din creaţia populară, din folclorul „şlefuit de

milenii”. „Am încercat, dar n-am găsit ce e Taina, Codul genetic, acel CIP al Creaţiei, care ni se dă în clipa când suntem concepuţi de părinţi”; „Totul este taină, Dumnezeu este foarte econom şi zgârcit…”, explicând că poţi obţine lauri doar prin muncă, dăru-ire şi consecutivitate, sunetele muzicale fiind… stocate exact ca, odinioară, „literele tipografice în lădiţe”, şi crede că „Dumnezeu vrea să extindă plăcerea descoperirii Tainei pentru o durată cât mai mult posibilă”, dând posibilitatea artiştilor ancoraţi în că-utarea Tainei Divine să creeze, şi prin acest act să facă lumea mai frumoasă, concluzionăm şi noi… S-a referit Maestrul şi la proaspăt desfăşuratul „Eurovision”, iar noi rămânem cu uimirea întrebării: Cum de tinerii şi talentaţii interpreţi nu apelează la au-toritatea internaţională a compozitorului Eugen Doga, cunoscut chiar pe toate meridianele şi paralelele în materie de muzică! Nu vor cu tot dinadinsul să câştige şi să aducă acasă Evenimentul?!!

Elena TAMAZLÂCARU

Eugen Doga sărbătorit pe aripile celui mai frumos vals al secolului XX...

7Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

– Cum se împacă poeta, lingvista, profesoara, eseista Ana Guţu cu politica, adică poetica şi politica ce casă fac?

– Constantin Noica are un eseu filosofic cu titlul „Despre lăută-rism”, în care acuză unele personalităţi cărturare din istoria civilizaţiei româneşti de proliferarea activităţilor care i-au plasat în spaţii de cre-aţie foarte diferite. Uneori am impresia că sunt şi eu un fel de lăutar în căutarea mai multor sensuri existenţiale, care ar contribui la mersul înainte al lucrurilor în societate. Aceasta nu înseamnă că sunt mulţu-mită de rezultatul activităţilor mele, mereu am avut senzaţia că există loc pentru mai bine. Un lucru este cert: orice activitate necesită timp,

efort, sacrificiu şi investiţie intelectuală majoră. – Cine va învinge până la urmă: Ana Guţu cercetătorul ling-

vistic prin excelenţă, eseista ori sensibilul poet? – Scrisul este o predilecţie a mea, atât cercetarea lingvistică, cât

şi eseistica, dar şi poezia ţin de scris. Verba volant, scripta manent, au spus romanii şi din această perspectivă sunt părtaşa literei scrise în detrimentul verbului rostit prin discursuri şi dezbateri evanescente.

– Ana Guţu şi „criticii” mari şi mici de la reviste, cotidiene, săptămânale cum se împacă ei, mai ales la capitolul valoare şi nonvaloare?

- Nu îmi pun mintea cu „scribii” mărunţi, care-şi vând conştiinţa pentru trei parale. De când sunt persoană publică, am devenit deseori subiectul unor atacuri nejustificate de cea mai joasă speţă. Nu-mi pun mintea cu grafomanii venali, toate cărţile şi activităţile mele sunt în-corporate la capitolul valori, şi nu ieşirile isterice realizate la comanda cuiva.

– În ultimul timp mai mult sunteţi „politizată” decât poetiza-tă. Am folosit aici o îmbinare cu iz antonimic care vă este dragă. Cum vedeţi viitorul poeziei, viitorul literaturii în general.

- Activitatea politică necesită şi ea spirit poetic. Bogăţia vocabu-larului, pe care am moştenit-o din mirifica limbă franceză, îmi este de folos atunci când concep un discurs argumentativ spontan sau unul bine chibzuit, pentru a fi prezentat în instituţiile politice europene sau academice internaţionale. Poezia şi literatura sunt miezul atitudinilor şi acţiunilor noastre. Dacă omenirea ar fi mai cultă, ar fi mai cărturară, ar citi mai mult, cu siguranţă ar exista mai puţine războaie, mai puţine cataclisme umanitare. Dacă chiar va rămâne ceva după un eventual sfârşit al lumii, cred că va fi arta şi literatura, inclusiv poezia.

- Cum credeţi, de ce românii nu au până în prezent nici un la-ureat al Premiului Nobel în literatură şi cînd, după părerea Dum-neavoastră, am putea să-l avem?

- Herta Müller este scriitoarea germană de origine română care a obţinut Premiul Nobel pentru literatură în 2009. Animalul inimii (tra-ducere de Nora Iuga, an de apariţie: 2006, Colecţia FICTION LTD) - roman premiat în 1998 cu prestigiosul International IMPAC Dublin Literary Award. Să nu uităm că spaţiul românesc a trecut prin dificila

perioadă al totalitarismului sovietic. Cu siguranţă vom avea, şi alte premii Nobel pentru literatură pe care le vor obţine scriitorii români.

- Am „lucrat” vara trecută cu un elev de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău după versurile Dvs.

Era vară, era torid şi elevul a acceptat să lucrăm versul... Când să aşteptăm în timpul apropiat un volum nou de versuri pentru copii?

- Cred că după ce mă retrag din politică şi voi avea grijă de nepoţi. Cu siguranţă voi face şi alte volume de poeme pentru copii şi neapărat bilingve – în română şi franceză, deoarece francofonia este nu doar proiectul meu profesional, ci şi un alter ego prin care îmi realizez ne-cesitatea de apartenenţă la marile civilizaţii europene, concomitent cu cea românească.

– Vreau să Vă întreb cu sinceritate naivă, dar doresc un răs-puns ne-naiv, „Alianţa (AIE) mai este vie?

- Vorba marelui politician şi diplomat român Nicolae Titulescu: există prieteni, există duşmani şi există parteneri de coaliţie. AIE nu face excepţie, este un mariaj de convenienţă care trebuie să permită RM să meargă mai departe, în pofida unui sistem post-totalitar peri-mat, care opune rezistenţă la tot ce e novator. Concluzia: AIE este vie, şi dă Doamne AIE să tot fie, în caz contrar, RM va derapa spre nicăieri.

– Ce înseamnă pentru Dvs. cifra odioasă pentru românii din Basarabia - 1812: mai suntem colonie ori ba?

- În 1812 Basarabia a fost anexată de Rusia ţaristă, 200 de ani de colonizare şi deznaţionalizare forţată nu au trecut fără urmă. Populaţia RM, în marea sa majoritate, se află într-o rătăcire identitară fără prece-dent. Atâta timp cât nu vom rezolva problema noastră identitară, atâta timp cât nu ne vom asuma românismul ca idee naţională în RM, acest stat este sortit să rămână prada unei instabilităţi permanentizate, din care nu se va ieşi decât printr-un exod masiv al tinerilor.

– Să revenim un pic la poetică, la literatură. Care sunt poeţii şi operele la care Vă întoarceţi mai ales atunci când aţi avut ceva greu de surmontat?

- Mai multe nume din literatura universală au constituit sursele de referinţă în diferite perioade ale vieţii. Capodoperele literaturii france-ze m-au captivat îndeosebi - Voltaire, Stendhal, Maurois, Maupassant, Sartre, Camus, din nume mai recente Anne Golon, Marguerite Duras, Colette. În ultimul timp citesc textele lui Cioran, Dan Puric, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici.

– Aveţi ceva realizat, despre care aţi dori să le spuneţi cu voce tare şi fermă celora care Vă „oponentizează”, că adevărul e pri-etenul Dvs.?

- Fiecare cu adevărul său. Numai că cei cu care mă confrunt în dezbateri ideologice orbecăiesc în întunericul minciunii, minciună care a fost organizată intelectual în imperiul sovietic. Aceşti „rătăciţi”, fie că sunt produsul unei educaţii şovine şi au preferat să se asocieze unei ideologii perimate, fie că sunt nişte profitori oportunişti, care, ser-vind o ideologie, îşi construiesc imperii financiare.

- Şi ultima întrebare: Sunteţi cu adevărat un patriot al Basara-biei, dar şi al neamului românesc (nu Vă flatez deloc). Când vom fi un Dor, o Ţară, un Popor?

- Noi suntem un Dor, o Ţară şi un Popor, însă mai există nişte frontiere şi formalităţi pasagere. Sper că provizoratul lor nu va dura prea mult, aşteptăm masa critică ce trebuie să se formeze în RM pentru a duce la bun sfârşit misiunea ce revine fiecăruia din adevăraţii inte-lectualii din RM – oricare ar fi viziunile lor politice. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

A dialogat: Ion MANOLI, prof. univ.

Problemele privitoare la limbajul uman s-au aflat în centrul preocupărilor savanţilor-filozofi, ale filologilor şi ale oamenilor de cultură din cele mai vechi timpuri. Or, la rândul său, limba-jul şi limba propriu-zisă a membrilor unei soci-etăţi umane sunt nemijlocit legate şi de politicul acestora. Studiul Confusio identitarum, semnat de dna Ana Guţu, vine să completeze un gol ce se lasă simţit de mai multă vreme în delicata şi sensibila problematică legată de lipsa unei teorii politice glotice coerente şi adecvate în spaţiul basarabean.

Un interes aparte prezintă capitolul dedicat importanţei puterii pe care o exercită limba într-un stat şi raporturile acesteia (ale limbii) cu di-versele tipuri de putere exercitate într-o societa-te, cu specificarea fiecăruia din acestea. Pentru a ilustra în mod concret şi convingător puterea (in-fluenţa) limbii în raport cu diversele puteri care îşi manifestă în mod direct influenţa la nivel pan-societal, autoarea distinge mai întâi principalele tipuri ale acestora, şi anume: puterea economică, puterea politică, puterea socială şi puterea cultu-rală. Pentru fiecare din aceste tipuri de raporturi şi părţi componente ale acestora în studiu sunt prezentate mai multe grafuri ilustrative în culori. Un graf aparte este dedicat separării puterilor în stat (legislativă, executivă, juridică şi presa). Primul graf ilustrează raporturile pe care le are limba cu cele patru puteri fundamentale de care dispune o societate statală. Autoarea studiului specifică faptul că limba are autoritate (= pute-re) extrinsecă din punctul de vedere al raportului său cu puterea politică şi cu puterea culturală/civilizatorie, iar raportul limbii cu puterea eco-nomică şi socială este de natură intrinsecă. Or, anume caracterul extrinsec al autorităţii politice a limbii ruse (coerciţia acesteia) continuă să se manifeste şi în prezent, chiar şi după 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova. Astfel, caracterizând raportul dintre puterea politică şi limbă, autoarea constată că, în pofida faptului că 80 % din populaţia Republicii Moldova sunt vorbitori de limba română (5,8 % - ruşi, 11 % - ucraineni, 2 % - găgăuzi ş.a.), limba română se poate considera doar parţial la ea acasă din punct de vedere politic: „Importanţa limbii ruse în RM persistă prin inerţie, având câştig de cauză în faţa limbii române, în pofida faptului că rusa e vorbi-tă şi utilizată ca prima limbă de comunicare doar de 16 % din populaţie (p. 95). Şi aceasta datorită existenţei unei legi neghioabe: deja obsoletă pri-

vind funcţionarea limbilor, care a fost adoptată încă în perioada URSS (1989), lege care pro-movează un bilingvism dezechilibrat, care nu se mai potriveşte cu evoluţia puterilor exercitate de limba română în Republica Moldova pe dimen-siunea culturală şi mai ales socială” (ibidem). Analizând părţile componente ale puterii poli-tice a limbii (mass-media, TV, radio, internet, cinema, discursuri şi atitudini politice, texte de lege) autoarea constată că puterea politică a lim-bii române faţă de puterea politică a limbii ruse este departe de a fi echilibrată în raport cu reali-tatea demografică naţională. Astfel, toate textele de legi sunt bilingve, mai mulţi funcţionari pierd timpul în parlament şi prin ministere traducând legile şi ordonanţele în limba rusă pentru un nu-măr infim de funcţionari (inclusiv parlamentari!) care nu cunosc (şi nu vor să cunoască) limba ofi-cială a statului, limba română. Sunt bani (banii contribuabililor) aruncaţi în vânt, pentru a sati-sface orgoliile şi ambiţiile unor şovini rusofoni. O altă componentă a puterii politice – presa, audiovizualul, internetul, de asemenea, repre-zintă un exemplu pregnant al dominaţiei limbii ruse: numărul ziarelor şi al revistelor în limba rusă, numărul canalelor de televiziune şi radio este net superior numeric faţă de respectivul în limba română. Nici la capitolul puterea econo-mică a limbii limba română nu este la ea acasă. Să ne amintim de scopurile strategice pe termen lung ale părinţilor fondatori ai URSS, care au planificat în mod intenţionat economiile celor 15

republici-„surori” (inclusiv a RSSM), ca acestea să fie completamente dependente de Federaţia Rusă. Astfel, pe bună dreptate, autoarea aduce drept exemple de dominaţie a limbii ruse la ni-velul mai multor companii deţinătoare de mono-poluri în interiorul cărora nici nu poate fi vorba

de un bilingvism. Diriguitorii de la Moldova-gaz vorbesc doar o singură limbă, limba rusă, or ga-zul înseamnă totul pentru economia Republicii Moldova.

În continuare, analizând componentele pu-terii culturale a limbii (comunicarea, teatru, cinema, muzee, educaţie), autoarea constată şi remarcă doar un singur progres incontestabil al limbii române – în sistemul educaţional din RM. Or, şi la acest capitol ne confruntăm cu o serie de impedimente care conduc în mod inevitabil la un dezechilibru al limbii române şi o favorizare a limbii ruse. Drept exemplu este cinematografia din Republica Moldova. Filmele, fiind impor-tate din Federaţia Rusă, de regulă, sunt dublate în rusă şi aceasta în pofida faptului că tinerii de astăzi posedă fără dificultăţi engleza şi franceza. Ne întrebăm de ce nu s-ar proceda la fel ca în cazul cinematografiei din Ţară (din România), unde filmele nu se dublează, ci rămân în original (în engleză, franceză, spaniolă, italiană ş.a.).

Vorbind despre componentele puterii soci-ale a limbii (diviziune pe sociolecte, coeziune interetnică, integritate şi unitate), autoarea con-stată că doctrina statului-naţiune nu poate fi de actualitate, mai ales în cazul (şi în condiţiile) Republicii Moldova: „puterea socială a limbii – consideră autoarea – constă în capacităţile sale de a asigura integrarea socială a indivizilor într-o societate dată şi de a evita excluderea ca formă a discriminării.” (p. 107). Deşi limba română, în pofida atâtor şi atâtor vicisitudini şi vitregii prin care i-a fost sortit să treacă de-a lungul veacu-rilor, a supravieţuit şi nu a fost asimilată (ca în cazul mai multor limbi de pe glob), „componen-tele puterii sociale ale limbii române în Repu-blica Moldova sunt dezechilibrate la capitolul comunicare interetnică. Perfecţionarea acestui segment va lua mult timp pentru a inversa balan-ţa şi a face ca limba română să devanseze limba rusă la capitolul dat” (116).

Ţin să subliniez încă o dată că lucrarea de faţă reprezintă un studiu sociolingvistic de va-loare care trebuie să devină o carte de căpătâi nu numai pentru sociolingvişti, ci, mai ales, pentru tânăra generaţie din Basarabia înstrăinată, care trebuie să ştie şi să conştientizeze cine suntem şi care este adevărul ştiinţific despre limba şi iden-titatea noastră naţională.

Ion DUMBRĂVEANUUniversitatea de Stat din Republica Moldova

Specificul scrierilor ştiinţifice ale Doamnei Ana Guţu, cunoscând şi alte publicaţii ale autoarei, constă în capa-citatea de a fundamenta ideile sale no-vatoare prin desene, scheme, ce par a descinde la prima vedere din geometria euclidiană. Autoarea le numeşte grafe, graf semnificând, printre altele, ”model matematic figural care permite vizuali-zarea şi stabilirea ordinii logice a legă-turilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operaţiile şi fazele unui proces”. Anume această de-finiţie a grafului este exploatată pe larg

de Ana Guţu atunci când elaborează o cercetare pe anumite teme, fie (socio)lingvistice, traductologice sau didactice. Această metodă interesantă, care nu este nici inginerie lingvistică, nici lingvistică computerizată, aş numi-o geometrie a gândirii sau geometrizare a gândirii. Me-toda este originală, încă nu e brevetată, cu siguranţă, în Republica Moldova, ar fi şi o sugestie pentru autoare să o breve-teze ca şi metodă de cercetare. Din câte ştiu, Doamna Ana Guţu utilizează pe larg această metodă inclusiv în ghidarea cer-cetărilor studenţilor săi la ciclul licenţă,

masterat şi doctorat. În concluzie, aş vrea să recomand tu-

turor cercetătorilor, care sunt interesaţi de filosofia limbajului, să consulte cartea Doamnei Ana Guţu ”Ecrits traductolo-giques – Scrieri traductologice ”, care, cu siguranţă, îi va inspira în studiile lor şi le va permite să înţeleagă în detalii une-le fenomene şi mecanisme ale limbii ca mijloc de comunicare interculturală şi nu numai.

Pierre MOREL,Doctor, prof. univ.,

Universitatea din Otawa, Canada

Ana Guţu: „Un poet poate să fie, fără să-şi trădeze vocaţia definiţia, un luptător”

Marca unui intelectual sunt incontestabil cărţile pe care le pune în cir-culaţie, conceptele pe care le lansează, experienţa pe care o pune la dis-poziţia comunităii şiinţifice. Din acest punct de vedere vom remarca că doamna Ana Guţu vine regularitate cu cărţi noi. Astfel, un eveniment inte-lectual ce a îmbogățit colecția de carte a bibliotecilor din RM și nu numai, a fost prezentarea cărţii Doamnei Ana Guțu Universitas Europaea. Volu-mul în cauză este un summum a tuturor contribuțiilor autoarei în favoarea reformei sistemului de învățământ superior din Republica Moldova.

Demersul investigativ al Anei Guțu are fundament metodologic so-lid: de la general la particular. Inspirându-se din experiența universitară europeană, dar și nord-americană, Ana Guțu lansează principiile de bază ale managementului calității proceselor universitare, devenind și autoarea sistemului de asigurare a calității la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, subiect căruia i-a consacrat anterior alte două cărți – Gestionarea calității proceselor universitare la ULIM (2007) și Manualul managementului calității la ULIM. (2007). Aplicând experiența propriilor itinerare didactico-științifice realizate în centrele universitare europene și nord-americane, Ana Guțu elaborează și publică

Conceptul de dezvoltare strategică a Facultății Limbi Străine, dezvoltă și perfecționează curriculumurile pe discipline în bază de finalități și competențe - adevărat ghid în acțiune pentru ceilalți colegi universitari.

Astăzi Universitatea Europeană la început de mileniu are de înfruntat multiple provocări: diminuarea finanțărilor din partea statului, dezvol-tarea fulminantă a noilor tehnologii informaționale care pun la îndoială esența universității, dezechilibrul demografic, care face să descrească populația tânără și să crească populația adultă, integritatea cercetătorilor, guvernanța și calitatea proceselor etc. Fiecare din aceste subiecte poate constitui obiectul unor cercetări fundamentale în domeniu. Cartea Do-amnei Ana Guțu Universitas Europaea e un prilej de reflecție și un im-bold pentru tinerii cercetători pasionați de management educațional. Lu-crarea va constitui, ca și alte publicații ale autoarei, o sursă științifică, dar și pragmatică pentru doritorii de a se documenta în materie de reformă universitară, managerială și curriculară.

Elena PRUS,doctor habilitat, ULIM

Evenimentul din13 martie 2012 de la ULIM, lansarea volu-mului Libertatea creaţiei la feminin, In honorem Ana Guţu (Editu-ra ULIM, ISBN 978-9975-101-72-1, 508 pag.), a ţinut să pună în valoare personalitatea profesorului universitar, doctor, prim vice-rector ULIM, deputat în Parlamentul Republicii Moldova – veritabil model de angajament profesional, responsabilitate, autenticitate, creativitate şi forţă morală.

Structurat în mai multe capitole: Personalia Ana Guţu, Contri-buţii speciale Ana Guţu, Axis Mundi, Feminismul în societate, Cre-aţia la feminin volumul pune în dezbatere genericul anunţat prin implicarea unui vast areal geografic (Franţa, Canada, Italia, Spania, România, Coasta de Fildeş, Camerun ş.a) şi a unor contribuţii notorii - F. Rastier, G. C. Gémar, J. Durrieu, G. Bolado, A. M. Houdebine-Gravaux, S. M. Ardeleanu, C. Frosin, A. Ciobanu ş.a, profilînd pe acest fundal proeminenţa profesională, politică, filologică, publicis-tică, managerială şi moral-umană a protagonistei omagiate.

Astfel, primul capitol - Personalia Ana Guţu (p. 13) cuprin-de contribuţii semnate de nume notorii atît din ţară cît şi de peste hotarele ei, precum : Anatol Ciobanu, Elena Prus, Ion Manoli, Ion Dumbrăveanu (R. Moldova), Pierre Morel, Estelle Variot (Franţa), Ludmila Branişte (România) ş.a., care, polemizînd pe marginea

genericului şi a ultimelor cercetări în domeniu, vin să profileze ca-racterul creativ şi inspirat al savantului filolog/lexicolog/traductolog Ana Guţu, precum şi asupra poesis-ului şi catharsis-ului său poeti-co-literar.

Capitolul Contribuţie specială Ana Guţu (p. 9) consemnează două studii tematic relevante ale omagiatei asupra legendelor de li-bertate de creaţie din America Latină şi a receptării antinomice fe-minine în literatură. Capitolul Axis munidi (p. 109) cuprinde 5 con-

tribuţii publicistice ale jubiliarei, marcate de sentimentele profund umane: dragostea de mamă şi de neam.

Capitolul Feminismul în societate (p. 133) cuprinde contribuţii fundamentale în domeniul feminismului ca dimensiune a cercetări-lor socio-umane contemporane adunînd contribuţii a unor nume no-torii – François Rastier, Anne-Marie Houdebine-Gravaud, Antoine Kouakou, Gerardo Bolado, Ramon Guttierrez ş.a pe care, dealtfel, jubiliara i-a cunoscut personal şi a colaborat cu diferite ocazii.

Capitolul Creaţia la feminin (p. 279) închee volumul cuprinzînd contribuţii inedite din diferite spaţii – francofon, românesc ş.a. care reliefează personaje, prototipuri şi modele feminine punînd în valoa-re emanciparea feminină, puterea de expresie şi de creaţie la feminin în varii domenii, sugerînd implicit puncte de tangenţă cu identita-rum-ul prodigios şi multivalenţial al al Doamnei Ana Guţu.

Într-o epocă a globalizării şi a (neo)liberalismului polimorf un par-curs existenţial uman este marcat de pluridimensionalitate şi libertate de alegere. Subiectul moral, indiferent de gen, decide suveran asupra scopurilor şi acţiunilor în vederea proiectării profesionale şi sociale a ego-ului său. În mod cert, reuşita pretenţiilor ego-iste trebuie să fie sprijinită de voinţă, caracter, profesionalism, muncă asiduă, talent, in-spiraţie, libertate de creaţie.

Conştientă de libertatea sa reală (gravitaţi-onală după G. Liiceanu), doamna Ana Guţu ve-nerează determinaţiile imuabile ale acestei liber-tăţi : ereditatea somatică şi mentală, descendenţa (părinţii, strămoşii), rasa, naţiunea, epoca dar şi, printr-o tenacitate şi verticalitate de invidiat (de către bărbaţi), stăpîneşte abil determinaţiile modi-ficabile : nume, loc, limbă, religie, statut şi angaja-ment profesional şi social. Această libertate gravi-taţională a marchat profund parcursul prodigios, succesele şi realizările omniprezente ale doamnei Ana Guţu – personalitate notorie în educaţia na-ţională, a realităţii culturale şi politice din spaţiul românesc/basarabean dar şi din cel european.

Toate realizările sale remarcabile caracterizează o devenire exponenţială a unei personalităţi marcate

de o stăpînire de invidiat a cunoaşterii, priceperilor şi a modului de a fi, profilînd prin excelenţă statutul identitar pluridimensional al unui Om eminamente realizat.

Victor UNTILĂ, doctor, conferenţiar universitar, vicedirector al Institutului

de Cercetări Filologice şi Interculturale, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Ana Guţu este, cu certitudine, o prezenţă fasci-nantă în arealul cultural, ştiinţific, social-politic al spaţiului carpato-danubiano-pontic, impresionând prin tenacitate, spirit deschis inovaţiei conceptu-ale, impunându-se prioritar graţie firii vizionare de excepţie, lucidităţii omniprezente în “miezul de foc” al evenimentelor cruciale pentru destinul ţării noastre. Experienţa pilduitoare a înaintaşilor este re-adusă de Ana Guţu în matricea autohtonă a transformărilor social-politice prin intermediul temperamentului echilibrat, profund pansiv, mun-cii fără de preget. Sintagmele cunoaşterii/discer-

nerii binelui de rău vizează identificarea de soluţii revelatorii, demersul avizat concretizându-se în ini-ţiative menite să salvgardeze identitatea naţională a românilor basarabeni.

Distinsa doamnă Ana Guţu, deputat în Parla-mentul Republicii Moldova, vicepreşedintă APCE, doctor în filologie, profesor universitar, prim-vi-cerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova a invitat în data de 13 martie a.c. o au-dienţă selectă în Sala Senatului a Universităţii Li-bere Internaţionale din Moldova cu prilejul lansării volumelor Domniei Sale „Confusio identitarum” (domeniu ştiinţific: sociolingvistica), „Ecrits traductologiques” domeniu ştiinţific: filosofia limbajului), „Universitas Europea” (domeniu ştiinţific: management universitar). Institutul Cercetări Filologice şi Interculturale i-a adus în dar omagiatei un volum deosebit, intitulat sugestiv „La liberté de la création au féminin. In honorem prof. Ana Guţu” (culegere de texte ştiinţifice cu tematică filosofică, filologică, societală), coordonat de directorul institutului prof.univ. dr. hab. Elena Prus.

În plus, Departamentul Informaţional-Bibliote-conomic al ULIM a elaborat o ediţie biobibliogra-fică selectă „Ana Guţu – avis rara in creationem ad infinitum”.

Lansarea respectivelor titluri, toate de o ţinută intelectuală impecabilă, vine să încununeze o fru-moasă vârstă a profesorului universitar Ana Guţu, vârstă recent atinsă şi încărcată cu multiple şi re-marcabile roduri de natură artistică, ştiinţifică şi culturală.

Moderatoarea evenimentului prof.univ. dr. hab. Elena Prus, director al Institutului Cercetări Filo-

logice şi Interculturale (ICFI) a ţinut să sublini-eze că astăzi se derulea-ză o acţiune savantă ex-trem de importantă, de elită, ţinând cont de fap-tul că doamna profesor Ana Guţu supune zilnic legităţile complexe ale vieţii unor remodelări de esenţă ontică, în sen-sul permanentizării cu-lante a prezenţei umane prin spiritualizare, Car-tea de Înţelepciune fiind

deschisă şi avidă completării perpetue, constitun-du-se aşadar în proba cea mai înaltă a acestui destin planturos. Prof. Elena Prus a dat citirii multiplelor mesaje, venite pe adresa prof. Ana Guţu, semna-te de conducătorii misiunilor diplomatice din ţara noastră: Amabasada SUA, Ambasada Franţei, Ali-anţa Franceză, Ambasada Chinei etc.

Partea festivă a cuprins şi alocuţiunile unor ofi-cialităţi, acad.Valeriu Canţer, preşedinte al Consi-liului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, m.c. Ion Tighineanu, vicepreşedinte AŞM, care şi-au exprimat consideraţia faţă de prodigioasa perso-nalitate a prof. Ana Guţu, oferindu-i, în semn de aleasă preţuire, Diplome de Merit din partea in-stituţiilor pe care le-au reprezentat. Şi colegii de partid (deputaţii fracţiunii liberale în Parlamentul Republicii Moldova: Corina Fusu, Ion Hadârcă, Boris Vieru, Valeriu Saharneanu, Victor Popa, Valeriu Munteanu, Valeriu Nemerenco, cât şi ministrul Apărării Vitalie Marinuţa) i-au adresat doamnei Ana Guţu urări de sănătate, prosperitate şi succese în activitatea social-politică şi ştiinţifico-

educaţională.Conducerea ULIM, în persoana rectorului

acad. Andrei Galben, vicerectorilor dr. Viorelia Moldovan-Bătrânac şi dr. hab. Nicolae Ţâu, i-au conferit omagiatei cea mai înaltă distincţie a uni-versităţii – „Ordinul ULIM”, o asemenea decizie fiind adoptată în unanimitate de către Senatul in-stituţiei.

E.S. Marius Lazurcă, Ambasadorul Extraor-dinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Moldova a mărturisit că manifestă o simpatie aparte faţă de fascinanta personalitate a doamnei Ana Guţu, menţionând în mod distinct vigoarea, clarviziunea, spiritul doct, polemic, puterea năval-nică de concentrare şi de triere a beneficului de ma-lefic, analiza echidistantă, firea lirică debordantă a omagiatei.

Discipolii doamnei Ana Guţu, decanul Facul-tăţii Limbi Străine şi Ştiinţe ale Comunicării dr. Ludmila Hometkovski şi drd. Ghenadie Râba-cov, şeful catedrei Filologie Romanică „Petru Roş-ca”, au rememorat clipele de profundă incantaţie trăite în timpul studenţiei, când de la catedră prof. Ana Guţu le modela parcursul filogic şi intelectual. Ambii au menţionat că dascălul lor iubit întruneşte cele mai bune calităţi umane, reprezentând un veri-tabil model pentru ei, model de la care au încă mul-te de învăţat. „Ne închinăm în faţa Dumneavoastră pentru tot ce aţi făcut pentru noi, vă dorim sănătate, succese în activitate, pace în suflet, un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o bi-necuvântare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns bun la fiecare întrebare”, au con-chis ei, învăluiţi de puternice trăiri şi emoţii.

Prof.univ.dr.hab. Ion Manoli a ţinut un discurs fulminant, pătruns de o aleasă poeticitate şi frene-zie, exprimându-şi consideraţia faţă de curajul prof. Ana Guţu, care ştie cum să alunge cafardul, angoa-sa din noi. Activitatea politică a Anei Guţu, a men-ţionat vorbitorul, este una temerară prin excelenţă, care nu ţine cont de uzanţe diplomatice şi protocol, este un mod de a fi vertical într-o lume confuză, dominată de platitudine şi oportunism.

La finalul evenimentului, prof. Ana Guţu a rostit un cuvânt de gratitudine, exprimându-şi re-cunoştinţa faţă de toţi cei care au vegheat asupra devenirii sale: mamei, profesorilor, colegilor de serviciu.

Dragoş VICOL

AVIS RARA

Valenţele socio-poltice ale limbii

UN INTELECTUAL DE MARCĂ

Laudatio pentru o femeie

la o aniversară

”ECRITS TRADUCTOLOGIQUES – SCRIERI TRADUCTOLOGICE ” – O ABORDARE ÎN SPIRITIUL GEOMETRIEI GÂNDIRII

8 Literatura şi arta Nr. 12 (3473), 22 martie 2012

“Literatura şi arta” apare la Chişinău în fiecare joi în limba română. Indice general de abonare - 6778l.Indice de abonare privilegiată (pentru pensionari, studenţi şi invalizi) - 67881

Redactor-şef: Nicolae DABIJASecretar general de redacţie: Raisa CIOBANU

Publicistică şi informaţie: Eugen GHEORGHIŢĂ, Elena TAMAZLÂCARU, Aleutina SARAGIU; Literatură: Nina JOSU; Arte: Doina DOBZEU; Cultură: Iulius POPA; stilizator: Valentin GUŢU; Machetare şi design: Andrei DORGAN; relaţii cu publicul: Eugenia CIOBANU; ilustrator: Leonid POPESCU; contabil: Cristina FRUNZĂ; corector: Ana SURDU; fotoreporter: Victor LAVRIC.

Comanda nr.:

Telefoane: Redactor-şef: 23.82.l7, 2l.02.l2.Secretar general de redacţie: 2l.02.l2.Secţia literatură, stilizator, fotoreporter: 23.82.l6.Contabil: 23.85.46 e-mail: literaturasiarta_md@yahoo.com

http://www.literaturasiarta.md/

Adresa redacţiei:“Literatura şi arta”str. Sfatul Ţării nr.2, 2009, or. Chişinău

Tipografia “Universul”

Epigrama săptămânii

Citeşte acest poem de zece ori

Ion DIVIZA

Epitaful unui jucător de şahEl a fost maestru mare –Campion, un nume greu;Totuşi, ultima mutareA făcut-o… Dumnezeu.

Oare chiar să se fi întors Dumnezeu cu faţa spre noi, românii? Zic, românii... toţi, nu numai la acei basarabeni, şi ne-a dat un

domnitor deştept? Privesc filmele în care se vede şi se aude mul-ţimea, acea mulţime de care depinde totul: soarta şi viitorul Ro-mâniei... şi mă podidesc lacrimile, totodată, amintindu-mi cum la fel ca acei din mulţimea de astăzi mă aflam şi eu în Piaţa Marii Adunări Naţionale la toate evenimentele de importanţă majoră de atunci de la începutul anilor ’90... Mi-au apărut şi au dispă-rut ca un fulger nopţile petrecute în pădurea Tigheciului, în care mă aflam în cadrul batalionului de voluntari din Teleneşti... În-tr-o noapte, noi, acei şase băieţi din Vadul–Leca: Nicolae Rotaru (Gâscuţă), fraţii Ion, Nicolae şi Tudor ai lui Nea Petre Vrăjitoru şi Valeriu Burcă ne porniserăm spre Comrat, ca să înălţăm trico-lorul deasupra clădirii Casei de Cultură. Dar, am fost trădaţi de cineva şi opriţi forţat de către preşedintele sovietului sătesc de atunci, Simion Mocreac... Nu ştiu de ce a numit acţiunea noastră aventură...Dar pentru noi nu era aventură, ci un act de eroism...Trebuia să ne furişăm... ca adevăraţi cercetaşi, să trecem peste posturile separatiste, care erau înarmate până-n dinţi... Noi exa-minaserăm toate plusurile şi minusurile... Şi astăzi, când ne întâl-nim cu băieţii din acea echipă, amintindu-ne de acel preşedinte, ne cuprinde un val de nemulţumire sufletească... că n-ar fi trebuit să ne oprească... Pe de altă parte, când te gândeşti la motivul in-terzicerii sale, că „unde plecaţi voi neînarmaţi, având numai nişte măciuci şi bâte în mână?” Într-adevăr, dacă nu ne întorceam? Drept, dar avântul patriotic al nostru era aşa de mare, că eram gata chiar şi cu mâinile goale să cucerim Comratul...

M-am abătut niţel de la esenţial... Adică, amintindu-mi de

perioada sus-numită, începutul anilor ’90, în acea mulţime adu-nată astăzi spre a-l saluta pe preşedintele nou-ales îi văd şi pe acei haiduci din Codrii Tigheciului, adunaţi din toate colţurile Basara-biei, pentru a-şi apăra meleagul natal şi sfintele valori naţionale. Mai spun cu toată răspunderea că acei care au scandat au dat dovadă de vitejie, de un act de eroism, căci s-au adunat nu numai pentru a-l saluta şi felicita pe domnitor, dar în primul rând, pentru a sta de veghe, a proteja liniştea şi starea sufletească a celor care astăzi au hotărât soarta RM, păşind înainte pe calea parcursă de bătrânele state ale Europei, dar nu pe cea kremlino-asiatică.

Suntem la un pas de visul nostru – reîntregirea neamului. Când am auzit mulţimea scandând cu atâta putere şi bucurie, mi-am spus: Oare chiar să se fi întors Dumnezeu cu faţa spre românime? Oare le-a trimis, în sfârşit, un domnitor cu jertfire de sine, care-şi poate jertfi şi viaţa pentru acei rătăciţi? Acei care, deşi au fost trecuţi prin GULAG-uri şi foamete organizată, şi din care au făcut nişte roboţi pentru care gândea un cerc restrâns de oameni (dar erau oare oameni?), partidul? Să le fi trimis Dumne-zeu un domnitor, care să le arate calea dreaptă, calea adevărului prin înţelepciune şi unitate naţională? Sper că anume aşa a făcut: Dumnezeu ni l-a dat pe unul de al său, cu nume de sfânt – Ni-colae. Iar dacă mai punem la cântar şi locul baştinei, Ciutuleştii din vecinătatea Căpreştilor, Căzăneştilor şi Ştefăneştilor, un cen-tru zonal al românismului basarabean, şi că Moş Ion Codreanu (unchiul meu de pe bunica Anica Istrati), membru al „Sfatului Ţării”, care a votat Unirea în 1918, e din Ştefăneşti, apoi nu poţi să nu – ţi apară gândul că Dumnezeu într-adevăr s-a întors cu faţa spre românime. Să ne rugăm să am dreptate!

Iacob CAZACU-ISTRATI, Toronto

GeneralulCioară albă, cioară albă,Îi visezi că-s mulţi, dar proşti;De nu merg cu zăhărelul,Cu palavre îi împroşti.

Cu palavre ofticoase,Bădăran dogit mintal;Gropi cu var şi gropi cu oaseŢi-e scârnavul ideal.

Mădularul cu harapnicLa faimosul roşu bâlci,Un fruntaş cu stea în frunteLa izvorul de năpârci.

Te-au trimis în colonic,„Mulţumimu-ţi” c-ai venit,Ne-ai venit c-un car de minte,Un lingău neisprăvit.

Cu ambiţie murdară,Ce tot creşte an de an,Nesimţit, tot dai în bară –Trebuşoara lui Stalin.

Tu cu suflet alterat,Tu cu inimă de lut;Ciob din ciob de câini spurcat,Generalule vândut.

Petru RÂMBU,satul Hagimus, Căuşeni

ПятёрочкаÎn cei opt ani de guvernare co-

muniştii au făcut multe gogomănii. Printre ele se numără şi lupta lor acerbă şi oarbă împotriva limbii române, a culturii şi a istoriei noas-tre milenare.

Tot pe atunci în Parlament s-a discutat problema ce viza limba în care să fie scrise denumirile obiectivelor de menire socia-lă, comercială, ale întreprinderilor etc. Decizia care a fost adoptată m-a şocat, căci ea prevedea ca toate acestea să fie scrise în limba de stat (şi nu în română, cuvânt de care comuniştii se tem ca dracul de tămâie) sau în altă limbă. Acest „sau”, pentru care au votat slugoii Kremlinului, ne joacă festa şi astăzi.

Îmi amintesc de timpurile de tristă amintire, când oraşul Chişinău era rusificat la maximum. Făcea impresia că te afli într-un oraş din Rusia. Stupidă situaţie să te sim-ţi străin la tine acasă. Lucruri bune s-au făcut în capitala noastră pe când primar general era Nicolae Costin, doar că euforia n-a durat prea mult. Profitând de dispersarea noas-tră, a băştinaşilor, comuniştii, vânzătorii de neam, au venit la putere. Au urmat opt ani de dezmăţ comunist. Încetul cu încetul, capitala noastră revine la situaţia de pe timpu-rile ocupaţiei sovietice. Ba ici, ba colo, apar denumiri de unităţi economice, comerciale, scrise în rusă. N-am făcut o trecere în revistă minuţioasă a acestor obiective, dar e

suficient să enumerăm doar câteva: Smak, Zoluşca, Bistro, Maestro, Paluba etc. Recent am descoperit încă o reţea de magazine alimentare – Piaterocika. Unul dintre ele este amplasat la interesecţia străzilor Sfatul Ţării şi Şciusev, ctitorită de moldoveanul Gabriel Stati.

La intrare mă întâmpină un tânăr cu zâmbetul pe faţă, binevoitor, îmbrăcat cu gust. Încerc să-l întreb ceva, dar el îşi cere scuze şi mă roagă:

– Izvenite, mojno po-russki? („Cer scuze, aţi putea vorbi în rusă?”).

Îl scuz şi trec la limba lui, cum spune un amic de-al meu.

Într-o bună zi, m-am oprit la terasa restaurantului „Nistru”. Un ospătar se apropie de mine. Comand o cafea.

– Vam s sharom ili bez? mă înreabă tânărul.– Dar de ce nu vorbeşti româneşte? îl ispitesc.– Patronul nu ne permite, îmi răspunde el în română,

privind cu precauţie în jur. O situaţie similară am atestat şi pe teritoriul „Moldex-

po”, amenajat în stil naţional. Iau loc.– Cito budete zakazâvat’? mă întreabă ospătăriţa îm-

brăcată în straie naţionale.De ce vă adresaţi în rusă? o întreb la rândul meu.– Hozeain ne razreşaet, îmi răspunde tânăra fără a

clipi din och.Mă ridic şi plec. Mi se face silă şi chiar greaţă de

toate. Vizavi de Casa Radio, în subsolul unei alimentare, se

afla pe timpuri crâşma „La bordei”. Trei artişti îţi alinau auzul cu perle din folclorul românesc.

Era o zi de sărbătoare. Eu şi cu prietenii mei am co-mandat cântecul „Hora unirii”. De la unele mese au înce-put a se ridica câte unul, câte doi, muşteriii cărora cântecul le făcea rău la lingurea. Înjurând în surdină, au părăsit localul. Astăzi acel local a fost rebotezat, şi nu se cheamă altfel decât „Smak”.

Nostalgia după trecut, dar şi dorinţa de revanşă nu-i părăseşte pe unii vorbitori de limbă rusă. Ei au făcut front comun împotriva noastră, a românilor basarabeni. Deran-jantă şi ofensatoare situaţie. Oraşul meu cu umeri dalbi de piatră cade cu încetul în bezna obscurantismului şi a uitării de sine, pângărit şi umilit de venetici.

Să dăm alarma cât nu e târziu!.Vlad ARHIP

„Până când, proştilor, veţi iubi prostia?

Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia?

Şi voi, neştiitorilor, până când veţi ura ştiinţa?”

(Pilde 1,22)Pentru că am spus unde m-am născut: „Sunt năs-

cut în România!” (A se vedea: Literatura şi arta, 24 XI, 2011), un oarecare mancurt, o lichea trădătoare, Fiodor Lacun, strigă indignat în „Comunistul” (din 20-I-2012): „Oameni buni, cât timp mai putem suporta asemenea batjocoră?”

Deci, faptul că ruşii s-au născut în Rusia nu este o batjocură, dar dacă eu m-am născut în România (comuna Mihăileni, Râşcani, Basarabia, în 1936), aceasta-i deja batjocură.

Este un caz extraordinar de semnificativ, pentru le-pădăturile, venite peste noi fără dorinţa noastră, odată cu „eliberarea” din 1940, acum se dau patrioţi ai neamului, anume ei, mancurţii şi slugoi Kremlinului, îşi ridică gla-sul împotriva celora care îşi sacrifică propriile interese în numele revenirii la românism, realizării ideii ReUnirii şi a idealului naţional al românilor de pretutindeni.

Acest concetăţean, patriot şovin, pe care îl avem printre noi, Fiodor Lacun, ne vrea „binele”, dar nici nu-mi permite să spun care bine mi-l doresc eu!

Ocupîndu-ne abuziv casa, el susţine cu neruşinare coloana a cincea, ce se menţine prin agresivitate, duşmă-nie, minciună pe pămîntul nostru strămoşesc, învăţându-ne cum că noţiunile de „unionism”, „românism” şi „uni-re” au semnificaţie de trădare.

Să nu ştie acest conaţional că, din 1918 până în 1940, Basarabia s-a aflat în componenţa Patriei-Mame – Ro-mânia, Patrie dată românilor-moldoveni de către Dum-nezeu acum 20 de secole?

Politica de deznaţionalizare promovată de ţarismul rus, apoi de sovietici şi comuniştii de azi, peste 200 de ani, a tulburat creierii multor basarabeni, astfel ca ei să nu ştie că această aşchie de Ţară, acum R. Moldova, e un stat creat artificial.

Îţi dau totuşi iertare, tov. F. Lacun, că nu cunoşti acest fapt istoric îndurerat, spălat cu lacrimi de basarabeni multe decenii, iar d-ta, fiind educat de cultura moldove-

nismului primitiv, nu poţi, ca şi alţi conaţionali amăgiţi de comunişti, să te rupi din ghearele comunismului de peşteră. Trăieşti alături de zeci şi sute de mii de români basarabeni care, eliberaţi de acest flagel, ştiu că există o singură naţiune românească şi două state independente, pentru că acei ce ne-au ocupat fac totul să păstreze statali-tatea moldovenească, unde comuniştii au acumulat averi fabuloase prin trădare, crime şi corupţie, iar noi-băştina-şii – să fim mereu săraci şi dependenţi.

Cât va exista această statalitate, atât de necesară co-muniştilor îmbogăţiţi, este o altă treabă.

Dar iată că astfel de oameni ca d-ta, F. Lacun, acum apără această statalitate cu multă ură şi dispreţ pentru po-porul băştinaş, care te-a oploşit şi ţi-a dat toată libertatea de a trăi în pace şi bucurie, dar nu pentru ca să ne insulţi, să ne batjocoreşti, să ne vrei răul din lume, dorindu-ne mereu supunere oarbă şi înjosire.

Totodată, te înţeleg, chiar te compătimesc. Nu este deloc uşor să te smulgi din ghearele moldovenismului primitiv şi ale comunismului de grotă…

Spălarea creierilor este o mare tragedie naţională, care împreună cu dictatura comunistă, menţinută timp de decenii, ne-au făcut necunoscători ai istoriei neamului. Eu am unii „colegi”, profesori universitari, care din ca-uză că au fraţi, părinţi cu putere şi bogaţii acumulate în anii conducerii comuniste, preferă să rămână cu creierii bine spălaţi, nerecunoscându-ne limba, istoria, credin-ţa cea lăsată nouă de Dumnezeu. Ştiu, e foarte greu să scapi de această încătuşare antiromânească, susţinută şi acum de mulţi lideri politici trădători. Eu sunt pedagog şi ştiu că numai educând o generaţie nouă vom scăpa de acest întuneric duşmănos. Dintotdeauna m-am bucurat

de succesele altor popoare, de tendinţa lor de a avea o idee naţională.

Mulţi la noi acum „fac politică” pentru a avea putere şi avere, dar, totodată, ne urăsc ideea noastră naţională, păstrată de către românii de pretutindeni timp de secole.

Politica mea este educaţia umanistă a tineretului. Fundamentul acestei politici îl constituie Alfabetul peda-gogic umanist, lăsat nouă, românilor de pretutindeni, prin morala reală a poporului român, ce ţine de realizarea în viaţă a valorilor moral-creştine şi a ideii naţionale. Fiind profesor, mulţi ani fac totul pentru ca tineretul nostru băş-tinaş să nu mai fie cu creierii spălaţi, cum au reuşit comu-niştii să vi-i spele, dar să aibă cunoştinţe cât mai trainice de istorie adevărată a neamului românesc, să cunoască istoria tragică a românilor basarabeni.

Din cauza unor astfel de oameni ca d-ta, F. Lacun, noi am degradat la capitolul conştiinţei naţionale, din cauza unor astfel de oameni comuniştii transformă ţara şi capitala în balamuc, pentru că ei nu pot, nu vor să înţeleagă ideea naţională a poporului nostru. Căci dacă ai înţelege această idee a poporului băştinaş, n-ai striga în „Comunistul” vostru că sunt „Cu dinţii rânjiţi asu-pra Moldovei”. Spunând aceasta, recunoşti fără să vrei că doreşti ca această parte a Ţării pe care o numeşti R. Moldova, răpită de la Patria-Mamă, România, să rămână mereu o provincie rusească!

Iată, tov. F. Lacun, undei-i speranţa ta, unde-i inima ta, unde-i averea ta!

Averea mea, agonisită în cei 57 de ani de muncă pedagogică, este umanismul, devotamentul, credinţa în idealul naţional cu care muncesc plin de elan, de evla-vie, de patriotism, care nu poate fi tăgăduit de nimeni – Noi vrem să ne reunim cu Ţara…, Ţara care ne-a dat-o Dumnezeu. Această avere nu poate fi înstrăinată, oricât de tare ai striga, oricât de mult mai înjosi, condamna, tov. F. Lacun!

Adevărul cine suntem, cine este R. Moldova, îl ştie o lume întreagă sau – o aşchie de ţară din România!, pe nume Basarabia! Aceasta a fost şi este voia lui Dumne-zeu, şi nu a celor cu interesele geopolitice bine înarmaţi.

Deci, sunt român şi punctum!Virgil MÂNDÂCANU,

doctor habilitat, profesor universitar, UPS „Ion Creangă” din Chişinău

Cu ce i-am supărat eu pe comunişti?Atentat contra limbii române

DRUMUL CEL FĂRĂ DE ÎNTOARCERE AL LUI ION ENACHE Iată că ne-am pomenit faţă în faţă cu noi înşine, când trebu-

ie să vorbim despre un om deosebit, despre un devotat prieten şi coleg de nădejde la timpul trecut. El niciodată nu ne-a cerut priete-nia, în schimb ne-a dat-o nouă cu deplina lui dăruire şi nemărgi-nita-i generozitate. A fost un mare cetăţean, a fost un mare patriot, a fost un remarcabil jurnalist.

A fost un tribun în meseria lui, plin de curaj,vertical şi intra-sigent, nu se temea să spună lucrurilor pe nume. Vocea lui caldă, domoală, dar şi sigură, metalică, atunci când cereau împrejurările, a răsunat ca un dangăt de clopot la Radioul Naţional, apoi la An-tena C, apoi la Vocea Basarabiei. El a fost născut pentru a rosti Adevărul, răspândind în jurul lui lumină, omenie, cumsecădenie. El a iubit viaţa, ne-a iubit pe noi, cei care eram mereu impresionaţi de energiile lui creatoare, de puterea lui de voinţă, de bărbăţia cu care şi-a înfrunta destinul.

Iartă-ne, frate Ioane, dacă ţi-am greşit vreodată cu voie sau fără de voie. Aibă-te Cel de Sus în dreapta Sa. Odihneşte-te în pace.

Cu profunde regrete, colegii de grupă din prima promoţie de jurnalişti moldoveni ai Uni-versităţii de Stat din Moldova:

Victor Pavliuc, Liviu Belâi, Serafim Belicov, Efim Tarlapan, Gheorghe Postolachi, Larisa Perju (Ungureanu), Gheorghe Copoţ, Tamara Vieru (Pereteatcu), Alexandru Ciobanu, Vasile Popescu, Ion Bradu, Gheorghe Ciurea, Anatol Semionov, Ana Hadârcă, Tudor Colac, Mihai Morăraş.

În aceste moment de grea cumpănă, Senatul Universităţii Libere Internaţi-onale din Moldova, exprimă profunde condoleanţe doamnei Viorelia Mol-dovan-Batrânac, vicerector al ULIM, în legătură cu trecerea în nefiinţă a ma-mei sale, Parascovia Constantin.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Familiile Cosniceanu, Rusu, Marulea şi Ştefănesa îşi exprimă profunda îndurerare în legătură cu trecerea la cele veşnice a doctoru-lui otorinolaringolog, profesorul universitar

Ion Antohi,care ne-a fost un bun prieten şi ocrotitor

al sănătăţii noastre. Sincere condoleanţe fa-miliei şi rudelor apropiate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Omagiu pentru cel care ar fi împlinit, în 2012, 80 de ani

Victor Teleucă a fost comparat, de mai multe ori, cu Nichita Stănescu. Un Nichita Stănescu al Basarabiei, scria cineva. Curios, mă întreb şi vă întreb: de ce n-ar fi Nichita Stănescu un Victor Teleucă al României? Pentru că profun-zimea acestor doi mari scriitori ai noştri nu poate fi comparată: ea aparţine doar lor, în măsura în care aparţine unor foar-te puţini scriitori şi filozofi.

Victor Teleucă a fost un mare scriitor şi un mare filozof şi a îmbinat în egală măsură aceste două virtuţi ale sale. Ci-neva îmi spunea că a citit de vreo cinci ori poemul lui Victor Teleucă „Mollis Davia” şi… n-a înţeles nimic. Eu l-am citit şi răscitit de vreo şase ori şi tot n-am înţeles nimic, după care mi-am dat sea-ma că de Teleucă trebuie să te apropii nu ca de un poet, ci, în primul rând, ca de un filozof, apoi să îmbini aceste două calităţi ale sale şi să citeşti a şaptea oară acest neînţeles de mai mulţi poem „Mollis Davia”. Dimitrie Cantemir spunea că Mollis Davia înseamnă „Dacia moale”, precum scrie şi Victor Teleucă în prefaţa volumului. De aici am şi pornit. Şi am descoperit un Victor Teleucă, cel care, în fond, ne-a descoperit pe noi. Noi cu toţii suntem acea Mollis Davia, pe care a creat-o el şi pe care nici Nichita Stănescu n-ar fi fost în stare s-o descopere. Dau aici doar două versuri care sunt o chinte-senţă a noastră şi, deci,a poemului: „Neamul tău, murind ca dor,/ re-nvia ca frunza verde…” Nu mai este, cred, nevoie să mai comentăm aceste două şiraguri de mărgăritare ale omului care, în 2012, ar fi trebuit să rotunjească 80 de ani. Cartea, apărută la Editura „Universul”, sub îngrijirea fiicei poetu-lui, Mariana Gabura, şi a inimosului său ginere, Dumitru Gabura, ar trebui citită nu de şapte ori, ci de zece, altfel încât să ajungă şi la noi mesajul lui Victor Teleucă: noi suntem Mollis Davia, adică noi suntem noi, cei care suntem, şi altfel nu putem fi, pentru că aşa este neamul nostru dacic şi ne stă bine în Mollis Davia.

Iar lui Victor Teleucă, doar pentru acest poem, care ne transmite din lumea dacilor cine suntem, i-ar sta bine un bust pe Aleea Clasicilor din Chişinău.

E demult timpul!Eugen GHEORGHIŢĂ

AvizSe caută nişte killeri buniPentru doi mari nebuni,Care organizează mitinguri în piaţăCe ne-au amăgit o viaţă.

Teodor POPOVICI

Fraude în cadrul proiectului „Fabrica de Staruri”

Potenţialii participanţi la cea de-a treia ediţie a proiectului „Fabrica de Staruri” acu-ză organizatorii de fraudarea procesului de selectare a concurenţilor pentru etapa finală.

La data de 15 martie, într-o conferinţă de presă, participanţii susţin ideea că procesul de selectare se desfăşoară în condiţii total netransparente.

Mariana Berdianu, unul dintre concurenţi, face un apel către telespectatori de a nu mai expedia voturi în cadrul acestui proiect deoarece televotingul nu este altceva decît o spălare de bani şi de creieri; finaliştii sunt cunoscuţi din start, iar televotingul nu este decît o clovnerie, menţionează concurenta.

Participanta Axenia Şova, afirmă că iniţial a fost anunţată prin telefon că a trecut în finală alături de cinci concurenţi, după care şi-a regăsit numele alături de persoanele ce urmau să fie selectate prin intermediul televotingului. Concurenta susţine că pe data de 10 martie, cu două ore înainte de finalizarea televotingului era lider în clasament. „Cînd au fost anunţate rezultatele, nu m-am regăsit printre învingători. Locul meu a fost luat de o alta care în ultimele două ore şi-a îmbunătăţit rezultatul final de la 11,8% pînă la 34,17 %. Este imposibil ca timp de două ore să obţii peste 22,3% din voturi.

Ghenadie Moroşan este şi el unul dintre participanţii care au ţinut să-şi exprime nemulţumirea în procesul de selectare a participanţilor. Tînărul declară că rezultatele au fost publicate pe site-ul proiectului pe 14 martie seara, avînd însă data publicării – 13 martie. În acelaşi timp dânsul a solicitat „organizatorilor” şi ,,Companiei Moldcell” să prezinte listele oficiale cu datele televotingului pentru fiecare zi de vot.

Interesată de subiect, la conferinţă a participat şi Diana Rotaru, care iniţial avea funcţia de director în proiectul „Fabrica de Staruri”. Artista renunţă să participe la acest proiect din cauza „iresponsabilităţii şi neseriozităţii organizatorilor”. Interpreta menţio-nează că a fost obligată să declare public că va fi directorul proiectului, promiţîndu-i-se că imediat după asta va fi semnat şi contractul, ceea ce nu s-a întîmplat, din pricina nenumăratelor amînări. „Sunt o persoană responsabilă şi aştept responsabilitate şi din partea celor cu care colaborez.. În cazul în care nu găsesc reciprocitate, mă retrag” – remarcă Diana Rotaru.

Ea a spus că tinerii care au fost eliminaţi pe nedrept sunt talentaţi şi meritau să ajungă în finală. Cîntăreaţa a venit cu un mesaj de încurajare la adresa tinerilor, spunînd: „Trebuie să ştiţi însă că dezamăgirile ne fac mai puternici”.

Dumitriţa PĂLĂMARU, studentă în anul II, FJSC, USM

Premiile Galei 2012:Cel mai bun spectacol dramaticCea mai bună lucrare regizoralăCel mai bun rol masculinCel mai bun rol femininCel mai bun spectacol Tn teatrul de păpuşiPremiul special al juriuluiCel mai bun rol secundar masculinCel mai bun rol secundar femininCea mai bună scenografieCea mai bună coregrafie şi expre-sie corporalăCel mai bun spectacol pentru copiiCe/e mai bune costume teatraleCea mai bună creaţie muzicală originală

Cel mai bun rol Tn ieatrul de pă-puşiPremiul pentru debutPremiulpentru dramaturgie 2012Premiul de excelenţăPremiul pentru întreaga activitate Premiul Preşedintelui UNITEMMedalia „V. Ciutac”Medalia„N. Cameneva”Medalia „C. Konstantinov”Medalia „I. Şcurea”Medalia „E. Ureche”Premiul „L. Cemortan”Medalia „A. Ptnzaru”Premiul „A. Fedko”Medalia „V. Apostol”Premiul„Omul din culise”

Regele Voronin a murit! Trăiască Domnitorul!

CONCURS DE SCENARII CINEMATOGRAFICE

În scopul reanimării procesului cinematografic şi creării con-diţiilor pentru lansarea tinerilor cineaşti Uniunea Cineaştilor din Republica Moldova iniţiază un concurs anual de scenarii de fic-ţiune pentru filme de scurt metraj.

Concursul va contribui la crearea unui portofoliu de scenarii pentru tinerii cineaşti, studenţii de la Catedra Multimedia a AM-TAP şi regizorii care practică formele cinematografice scurte.

Prima ediţie a concursului se va desfăşura în anul 2012. Juriul va fi format din cineaşti profesionişti, delegaţi de către

Uniunea Cineaştilor.Vor fi acordate următoarele premii:Un premiu întâi în valoare de 3500 leiDouă premii doi a câte 2000 lei fiecareDouă premii trei a câte 1500 leiÎn funcţie de numărul şi calitatea textelor prezentate, Uniunea

Cineaştilor îşi rezervă dreptul de a suplimenta premiile anunţate sau de redistribui susmele prevăzute.

Studiourile care vor solicita anumite scenarii pentru lansare în producţie, vor încheia contracte de achiziţionare cu autorii lor.

Termenul limită de prezentare a scenariilor expiră la 30 sep-tembrie 2012. Participanţii la concurs vor îşi vor alege o deviză care va figura pe fiecare din cele 3 expemplare prezentate şi pe un plic închis cu datele personale ale autoruli.

Scenariile vor avea un număr minim de personaje şi locaţii de filmare, cu un volum de maximum 12-15 pag. (character 14, interval 1.5). Textele care nu vor corespunde rigorilor scrierii ci-nematografice vor fi excluse din concurs.

Scenariile urmează să fie prezentate sau expediate pe adresa: Chişinău, MD-2012, str. Puşkin, 24, of.40, Uniunea Cineaştilor.

Scenariile prezentate la concurs nu sunt recenzate şi nici re-stituite autorilor.

GALA PREMIILOR UNITEM 2012 ediţia a Xl-a

26 martie, orele 17:00, în incinta Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”

O epigramă actuală

Partidul Comunişti-lor a ajuns în Basarabia pe tancuri. Comisarii erau nişte golani, care făceau agitaţie în rândul popula-ţiei simple, sărace, chemând-o la revoluţie şi

promiţându-i că anume oamenii simpli vor deţine puterea şi pământul, mult pământ. Dar le-au luat pământul, mult-puţinul pe care l-au avut, şi i-au băgat în colhozuri. Trage sapa, moş Ioane, pentru 5 kopeici la „trudozi”! Au promis muncitorilor că vor fi stăpâni pe fabrici şi uzine, dar, de fapt, i-au aruncat în stradă, şi acum ei sunt nevoiţi să plece în alte ţări în căutare de lucru. Starea populaţiei se înrăutăţeşte. Oamenii, amăgiţi, ies în stradă unde-i aşteaptă comuniştii, care iarăşi prind să-i mintă. Vorbesc despre mitingul de vinerea trecută.

Discursul lui Du-mitru Diacov de mai zilele trecute ne-a de-

monstrat încă o dată că în Republica Moldova corupţia este în floare. Diacov ar dori să bea un ceai cu noul preşedinte, Nico-lae Timofti, tot aşa precum a băut şi cu Mircea Snegur şi Petru Lucinschi. Dar, la o adică, nu s-ar da la o parte ca să ia o „por-ţie” de ceai sau cafea şi cu Vladimir Voronin ori cu Iurie Roşca.

Să fim atenţi: Voronin vrea din nou să devină preşedinte, ca să închine iarăşi Republica Moldova Rusiei. Repet, cei care azi îi susţin pe comunişti pe la mitinguri sunt amăgiţi, iar mâine îşi vor trăda ţara.

Nu vă vindeţi şi nu închinaţi ţara străinilor!Flori femeilor şi îngheţată copiilor!

Ion FIODOROV

Nu vindeţi ţara!