Marsha Clark - Cuibul Zeilor

8/10/2019 Marsha Clark - Cuibul Zeilor

http://slidepdf.com/reader/full/marsha-clark-cuibul-zeilor 1/156

MARSHA CLARK

Cuibul zeilor

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCATRINEL VASILE [i CLAUDIA LAZ~R.

ALCRIS



“|n mijlocul valurilor m`rii se afl` o insul` numit`Creta, o ]ar` rodnic` [i vesel`, legat`…”

( Odiseea lui Homer, Cântul 19 rândul 170 )

Capitolul 1

Cronometrul se opri sco]ând un hârâit ca de albin`.

Lorna ridic` \n aer prima fotografie din t`vi]` [i o prinsecu aten]ie de funia pe care o \mprumutase.Ea folosea hârtie impregnat` cu r`[in` pentru toate

pozele pe care le f`cea \n Grecia, astfel \ncât cl`tirea lors` nu dureze mult. De \ndat` ce termina de [ters apa depe poze, \ncepea s` le examineze cu aten]ie. Buzele eibine conturate se arcuir` \ntr-un zâmbet de satisfac]ie.Ie[iser` minunat! Toate detaliile de pe cioburile carefuseser` g`site ieri \n urma s`p`turilor se vedeau foarteclar. Desenul care \l reprezenta pe distinsul cretan de pecele dou` fragmente mari era destul de vizibil. ApoiLorna a[ez` pozele pe un ecran de sticl` pentru ca aces-tea s` se usuce \n vreme ce se va ocupa de celelalte

pelicule r`mase.



O [uvi]` din p`rul ei blond-platinat se strecur` afar` desub benti]a care \i ]inea p`rul strâns [i se opri pe obrazulei \nfierbântat. O strecur` u[or pe dup` ureche,mul]umit` c` se gândise s`-[i tund` p`rul [i s` [i-l aran- jeze la un salon de coafur` foarte la mod` \n Toronto,\nainte de a veni \n Creta. {uvi]ele lungi erau la mod` \nCanada, dar pentru un fotograf arheolog care mai [ilucreaz` \n condi]ii neprielnice, p`rul lung nu i-ar fi datdecât b`t`i de cap. Dar ei \i pl`cea sentimentul de liber-tate pe care i-l oferea noua tunsoare. P`rul era tuns scurtpân` la nivelul gâtului, accentuându-i astfel linia fe]ei.

A[ez` [i ultima poz` la uscat pe ecranul de sticl` [i ie[idin camera obscur` pe care o improvizase \ntr-una din

camerele \nguste de la tavern`.Colega ei de camer` i se al`tur` \n drum spre dormi-torul pe care cele dou` \l \mp`r]eau. Susan era\mbr`cat` \n halat de baie [i \n papuci, ]inând \n mân`un burete de baie [i având un prosop umed \n jurulumerilor.

– Susie mi-ai l`sat [i mie ceva ap` s` m` sp`l? o \ntreb`Lorna, \n vreme ce deschidea u[a de la dormitor \ndrep-tându-se c`tre [ifonier pentru a-[i lua [amponul.

– Nu te teme. |n seara asta vom avea destul` ap`, Vasily a umplut rezervorul de diminea]`.

– Mul]umesc Domnului m`car pentru atât! spuseLorna cu zel, amintindu-[i de vremea când proprietarul

tavernei \n care locuiau uitase s` le umple cu ap` din râu

6 MARSHA CLARK



rezervorul aflat pe acoperi[ul casei. Se auzea o ga[c`g`l`gioas` de lucr`tori care se a[ezaser` la mas` ca s`cineze \n seara aceasta. Lorna \[i trase tricoul ud de pesâni. Dumnezeule, ce cald \mi este! spuse ea uitându-se\n jos la fusta ei strâmt` de bumbac [i la sandalele mur-dare. {i ce murdar` sunt! Cred c` jum`tate din prafulCretei l-am luat pe mine!

|[i strânse hainele ude de transpira]ie [i se \nf`[ur`\ntr-un chimono de bumbac care avea aceea[i culoare cucea a delfinilor, cu culoarea ochilor ei.

–Ah! Cât m` amuz` figura ta, Lorna, spuse Susan. Sea[ez` pe patul ei l`sând s`-i ias` un picior destul de dolo-fan de sub halatul de baie. Cât por]i? M`rimea

doisprezece? – Port m`rimea zece, recunoscu Lorna.Susan oft`. – Nu e drept, eu n-am s` sl`besc niciodat`! Apoi fa]a ei

rotund` se lumin`. Parc` ar fi gr`sime de copila[? – Gr`sime de copila[? La dou`zeci [i [ase de ani? – Las-o balt`, Susie. |n timp ce \[i ridica prosopul [i se

\ndrepta spre du[ul primitiv, Lorna \ncepu s` chicoteasc`.|nc` râzând se gândea c` \i venea câteodat` greu s` cread`c` Susan era mai \n vârst` decât ea cu un an. Erauperioade când durdulia ei prieten` se purta de parc` \nc`se mai afla \n anii adolescen]ei. Stând sub pâlnia du[uluicare aducea mai mult cu pâlnia unei stropitori imense ce

fusese prins` \n tavan, Lorna trase de mâner pentru a da

CUIBUL ZEILOR 7



drumul s` curg` apa c`ldu]` \nc`lzit` de soare. Parc`sim]ea cum osteneala \ntregii zile se scurgea o dat` cumurd`ria. {i \n timp ce \[i [ampona p`rul cu putere,\ncepu s` fredoneze un cântec. Vocea ei melodioas`r`suna cu putere lovindu-se de pere]ii \ngu[ti de piatr` aib`ii.

– |mi amintesc c` iubirea… e o iluzie. |mi amintesc…c` nu cunosc deloc ce \nseamn` dragostea, ciripea cu veselie \n timp ce apa aluneca pe trupul ei tân`r [ifrumos. |[i r`suci prosopul \n jurul capului [i \[i strânsechimonoul bine \n jurul taliei sub]iri, apoi se \ntoarse \ndormitor unde o g`si pe Susan \ncercând s`-[i strecoarefundul destul de mare \ntr-o pereche de pantaloni largi

din poliester de culoarea piersicii. Se lupt` cu fermoaruliar apoi privi \ndelung [i ezitant la imaginea ei reflectat`\n oglind`.

– Cred c` pantalonii ace[tia au intrat la ap`, murmur`ea.

Lorna, diplomat`, se ab]inu s` fac` vreun comentariu.Ea \[i puse o pereche de chilo]i [i un sutien de dantel`,apoi \ncepu s` scotoceasc` printre hainele ag`]ate \n[ifonierul pe care cele dou` \l \mp`r]eau.

– Susie, n-are s`-]i fie cald \n pantalonii aceia? o \ntrebLorna. Nu se r`core[te prea mult seara, mai ales c` acumne afl`m \n toiul lunii iunie.

– Deocomdat` nu mai am nici o rochie curat`, spuse

Susan uitându-se la picioarele sale \mbr`cate \n pan-

8 MARSHA CLARK



talonii aceia de culoarea piersicii. Lorna trase afar` orochie de bumbac bleumarin cu alb, pe care i-o ofericeleilalte fete.

– }i-ar pl`cea s` o por]i pe asta? Ar trebui s` ]i sepotriveasc` [i \]i va fi mult mai r`coare \n ea decât \npantaloni. Susan privea cu mult jind la acea rochie fru-moas`.

– Chiar pot s-o iau? Ar fi minunat. Se descotorosi depantalonii prea strâm]i, iar Lorna o ajut` s` -[i trag`rochia peste cap. Materialul rochiei acoperi trupul robustal lui Susan, sub]iind-o pu]in [i f`când-o s` par` mai\nalt` cu câ]iva centimetri. Se \ntoarse \ncet \n fa]a oglinz[i \ncepu s` zâmbeasc`. |mi vine de minune. Mul]umesc!

– |ntr-adev`r \]i vine foarte bine, \ncuviin]` Lorna \n vreme ce se \ncheia la bluza de culoare crem [i \[i puneao fust` de bumbac de culoarea cire[elor ro[ii. Nu vrei s-op`strezi tu, Susie? zâmbi ea, dar s` nu consideri acestlucru drept un cadou anticipat pentru ziua ta. Susannetezi materialul \ncre]it al rochiei.

– Lorna, e[ti sigur`? |mi….|mi place… dar... – }ie \]i vine rochia mult mai bine decât mie. {i pe

deasupra, eu am o mul]ime de haine, \i r`spunse Lorna\n timp ce \[i strângea cureaua de piele neagr` \n jurultaliei. Acesta este un avantaj pe care mi l-a oferitfotomodeling-ul… s`-mi iau haine scumpe.

– Munca \n lumea modei trebuie s` fi fost fascinant`,

nu-i duci lipsa? \ntreb` Susan.

CUIBUL ZEILOR 9



– Absolut deloc. La \nceput a fost distractiv, dar dup`patru ani de munc` \n domeniu m` plictisisem de moarte.

– A[teapt` s` vezi cum va fi dup` câteva luni des`p`turi \n jurul acestei gropi, spuse Susan, nu vei finumai plictisit`… vei fi epuizat`. |[i trecu degetelegroase printre buclele scurte.

– Epuizat`, da, poate, dar plictisit` niciodat`, replic`Lorna reflectând, s` dezgropi istoria este foarte intere-sant.

– Tu \n mod sigur pari a fi obsedat`, observ` fata mai\n vârst` privind-o pe Lorna cum \[i aplica rimelul pegenele lungi [i \ntoarse. Am v`zut ce privire fanatic` aiatunci când facem o descoperire interesant`.

– Aceea nu este o privire fanatic`, dr`gu]o, zâmbiLorna l`sând jos rimelul [i atingându-[i pome]ii \nal]i cupu]in ro[u. Acea privire reprezint` entuziasmul unuifotograf profesionist. Dar ea [tia la ce se referea Susan. Dcând coborâse din avion la Iraklion, \n urm` cu treis`pt`mâni, se sim]ea ca [i cum o vraj` magic` pusesest`pânire pe ea. |n mod misterios, p`rea ca [i cum Cretai-ar fi pus la picioare toate averile ei \nv`luind-o \ntr-opânz` a trecutului [i \n acela[i timp a prezentului colorat.

Tot ceea ce v`zuse, sim]ise [i auzise \[i g`sise ecou \ninima ei, iar ea la rândul ei era foarte \ncântat`.

|[i prinse \n urechi ni[te cercei de argint \n form` decerc [i \[i puse dou` br`]`ri sub]iri din argint care

alunecau pân` la \ncheietura mâinii sale fine.

10 MARSHA CLARK



– Nu [tiu cum \]i este ]ie, Susie, spuse ea, dar mie una\mi este o foame. A trecut mult timp de când am luat masde prânz. Prietena ei \ncuviin]` din cap entuziasmat`.

– {i mie \mi este foame, a[ fi \n stare s` m`nânc chiar [i un cal.

– Ar cam trebui s` te obi[nuie[ti doar cu o capr`,deoarece aici ne afl`m \n Insula Creta, \n caz c` ai uitat.Caii nu prea se g`sesc \n meniu pe-aici, râse Lorna \n timpce cele dou` fete, una \nalt` [i blond`, iar cealalt` scund`[i brunet`, coborau sc`rile pentru a merge s` ia cina.

Afar` colegii lor de munc` se a[ezaser` la masa lungàflat` sub un platan. Vasily \n[irase la \ntâmplare micilumini]e, \n jurul unei rame de lemn destul de [ubrede,

ce se reflectau \n apa pu]in adânc` a râului care cobora \n josul vìi \ndep`rtate. Aerul fierbinte al nop]ii mirosea acimbru [i verbin`.

– Lorna, pe unde ai umblat? Credeam c` te-ai r`t`cit! \istrig` Nikos Peritakis. Nikos era din partea locului [i ajutla s`p`turi echipa de arheologi.

– Uite, ]i-am p`strat un scaun. Vino! \i indic` un locchiar lâng` el.

– Suntem dou`, r`spunse Lorna rùt`cios. Nu-i pl`ceadeloc felul \n care Nikos o jignea pe biata Susan de câteori avea ocazia, ar`tând clar c` o consider` pe aceasta dinurm` prea neatr`g`toare pentru a-i face vreo favoare.

Se aduse repede \nc` un scaun astfel \ncât Susan se

\nghesui [i ea \n cealalt` parte a lui Nikos.

CUIBUL ZEILOR 11



Unul dintre studen]ii americani \i umplu Lorneipaharul cu vin rece turnând din carafa din care se servi-ser` cu to]ii. Aceasta sorbi vinul cu gust r`[inos [i rece cupl`cere [i se servi cu ni[te pâine crocant` f`cut` \n cas` [icu o lingur` zdrav`n` de salat` preparat` dintr-un cas-travete cremos [i iaurt amestecat cu usturoi.

– Ai auzit ultimele ve[ti? o \ntreb` Nikos \nclinându-se[i apropiindu-se de capul blond al Lornei. Familia meatocmai s-a \ntors de la Atena.

Lorna r`mase indiferent` la cele auzite. Nikos era v`rulfamiliei Peritakis, cea care de]inea nu numai p`mântul pecare se efectuau s`p`turile ci [i acrii \ntregi de livezi cum`slini, l`mâi [i portocali; de asemenea aveau o vil`

imens` sus pe munte, plus vaste \ntinderi de p`mântamplasate pe aproape tot teritoriul insulei Creta. Dup`spusele lui Nikos, v`rul sù care era mai \n vârst` \lp`c`lise [i \i luase [i partea lui de mo[tenire ce i se cuve-nea când unchiul sù a murit, iar acum era obligat s`-[im`reasc` micul venit cum putea mai bine. Se sim]eafoarte am`rât din cauza asta, [i \n ciuda faptului c` Lornasim]ea o oarecare compasiune natural` pentru orice omumil, mai ales pentru unul care a trebuit s` suporte orud` atât de tiranic` precum Jason Peritakis, vìc`relile luiNikos \ncepuser` s-o enerveze rù.

– Aranjamentele pentru nunta veri[oarei mele maimici sunt aproape gata, \i spuse Nikos. Po]i fi sigur` c`

fratele ei a \ntrez`rit \n aceast` unire profitul maxim pe

12 MARSHA CLARK



care \l poate ob]ine. Jason n-ar face nimic altceva decât car fi \n beneficiul lui. Nikos d`du pe gât vinul [i \[i turn`\nc` un pahar. Este foarte greu s` fii s`rac, Lorna, con-tinu` el ab`tut, mai ales când destinul t`u ar trebui s` fiealtul. S` fii nevoit s` munce[ti pentru altul. Ochii lui negrio priveau sentimental.

Ea rupse o bucat` de pâine. – Nu [tiu cum este. Eu m-am \ntre]inut singur`, spuseea scurt. – Ah, dar tu câ[tigi destui bani Lorna, \[i flutur`

mâinile, [i locuie[ti \n America de Nord. Tu ai rude care]in la tine [i care nu te-ar l`sa la greu.

Lorna \ncepu s` se simt` stânjenit` de aceast` conver-

sa]ie. Nu era pentru prima dat` când Nikos insinua c` eaprovine dintr-o familie \nst`rit`. Oricum, nu avea nici ointen]ie de a-i satisface aceast` curiozitate. Nu era treabalui s` afle c` p`rin]ii ei muriser` pe când ea era adoles-cent` [i nici c` fratele ei mai mare lucra \n Singapore. Nicc` sora ei mai mare era m`ritat` cu un doctor de ]ar` [ilocuiau \ntr-o zon` izolat` \n Columbia Britanic`.

Din fericire, \n acel moment se ivi Vasily cu farfuriile cmâncare iar conversa]ia \ncet`. La tavernele de la ]ar` nuexist` lucruri precum meniul. Aici se servea ceea ce Vasil[i so]ia sa puteau s` g`teasc` \n ziua respectiv`. Mâncareaera simpl` [i \ntotdeauna delicioas`.

|n seara aceasta mâncar` chiftelu]e din carne, \n sos de

l`mâie, \nso]ite de o por]ie uria[` de cartofi pr`ji]i

CUIBUL ZEILOR 13



prepara]i [i pres`ra]i cu oregano, fasole \n`bu[it` cu ro[ii[i ment`, iar pe lâng` toate acestea se aflau castrona[e cusalat` greceasc` acoperit` cu brânz` s`rat` [i m`slineculese din partea locului. Ca desert portocalele provenitedin livada familiei Peritakis \ncheiau meniul.

Pân` s` aib` timp pentru a-[i termina cafelele lunaplin` deja r`s`rise, [i, ca un capriciu Lorna se decise s`fac` o plimbare de una singur` urmând s` se \ntoarc`pu]in mai târziu \n camer`. Spuse obi[nuitul ei „noaptebun`“ \naintea lui Nikos sau a oricui altcuiva care s-ar fputut oferi s-o \nso]easc`, [i p`r`si gr`dina puternic lumi-nat`.

Dar \nainte s` ajung` la poteca aflat` \n fa]a tavernei

proprietarul cl`dirii \n care locuia \ncepu s` o strige. – Domni[oar` Lorna, pot s` vorbesc ceva cu dum-neavoastr`?

Lorna se \ntoarse [i \l \nso]i pân` \n holul de laintrare.

– Este vorba despre camera dumneavoastr` obscur`. Vasily vorbea destul de bine limba englez`. A]i auzit c` vimai mul]i studen]i de la Atena s` v` ajute la s`p`turi? Ea\ncuviin]`.

– Mmm. Profesorul Spanakis mi-a spus c` la sfâr[ituls`pt`mânii vin doisprezece studen]i de la {coala American` de Arheologie.

– Eu m` aflu \ntr-o dilem`, se confes` Vasily, unde vor

dormi ace[ti studen]i?

14 MARSHA CLARK



– Iar tu ai nevoie de camera mea obscur`? – |n camera dumneavoastr` obscur` a[ putea g`zdui

patru studen]i, recunoscu el, poate chiar cinci dac` se\nghesuie pu]in, dar mai este o problem` legat` [i defrigiderul meu. {tiu din proprie experien]` c` studen]ii aupoft` de mâncare. Trebuie s` p`strez mai multe alimente.Expresia fe]ei lui tr`da \ngrijorare.

– Nici o problem`, \l asigur` Lorna. Am s` vorbesc mâinecu profesorul Spanakis. Vom g`si noi o solu]ie, nu-]i facegriji.

|l p`r`si pe Vasily care se sim]ea mai u[urat [i \ncepus` se plimbe pe drumul ce [erpuia \n sus pe munte. Nuera sigur` de felul cum se va rezolva problema dar ceva

trebuia f`cut. Oricum, \n ultima vreme \[i f`cuse din ce \nce mai multe griji \n leg`tur` cu temperatura din cameraobscur` pe care [i-o improvizase, mai ales de când vre-mea \ncepuse s` se \nc`lzeasc`. S-ar putea ca de-acum\nainte s` se rezume numai la fotografii polaroid. Dar nu voia s` fac` asta de vreme ce situa]ia putea fi evitat`. Pe deasupra trebuia s` p`streze filmul \ntr-un loc r`coros. Ei bine!Ea [i directorul care se ocupa de supravegherea s`p`turilor arheologice vor rezolva aceast` problem` mâine.

|ntre timp ajunsese la r`spântia drumului de undec`rarea cobora spre [antierul arheologic unde aveau locs`p`turile. |n seara aceasta o ignor` [i continu` s` urce pemunte. O u[oar` adiere de vânt \i lipi fusta de coapse [i \i

ciufuli p`rul.

CUIBUL ZEILOR 15



Tot urc` timp de cincisprezece minute apoi se opri lao cotitur` a drumului pentru a-[i trage r`suflarea [i pen-tru a admira luna.

Deasupra ei imaginea muntelui \ntunecat devenineclar`. M`slinii se \ngr`m`deau pe pantele umbriteaflate la poalele muntelui. Lorna \[i not` acest loc \nminte pentru a se \ntoarce cu aparatul de fotografiat, dar \n timpul zilei, pentru a face câteva fotografii pe care s` leadauge \n albumul ei despre insula Creta. Dorea s` fac`suficiente poze pentru a scoate o carte. O carte intere-sant` \n care s` vorbeasc` onest despre aceast` insul` [idespre locuitorii ei. |nchise ochii pentru a se contopi oclip` cu acel loc. Putea chiar s` aud` murmurul slab al

râului al c`rui izvor se afla \n mun]i. |[i putea imaginaaerul moale ca pe o muzic` ce vibreaz` \n noapte… dar se auzea muzic`! Deschise ochii [i \ncepu s` urmezesunetul, mai departe \n susul drumului. Apoi v`zu ocl`dire p`trat` de culoare alb` care aducea cu un cub dezah`r murdar [i care se afla \ntr-o pozi]ie u[or \nclinat`fa]` de poalele muntelui. Ferestrele mici ale casei erauluminate iar acordurile muzicii tradi]ionale grece[tin`v`leau afar` prin u[a deschis` doar pe jum`tate. Lornaar fi putut s` jure c` din când \n când auzea sunet de far-furii sparte. Privi printr-una din ferestrele mai \ntunecateCasa era plin` de oameni care [edeau pe ni[te sc`unelede trestie grupate \n jurul unor mese. |nspre cap`tul

\ndep`rtat se afla un mic bar. Lâng` acesta pe o estrad`

16 MARSHA CLARK



provenea de la lampa cu petrol se r`sfrângea pe p`rul luinegru [i ondulat [i pe fa]a bronzat`. Apoi se \ntoarse cufa]a spre ea [i \ncepu s` danseze. Era mult mai \nalt decâtoricare alt b`rbat din acea \nc`pere [i avea umeri la]i [i ungât puternic. Când el \ncepu s` se mi[te pe ritmul muzicii,ea \i observ` deja abdomenul plat [i mu[chii puternici aicoapselor.

Era \mbr`cat \ntr-un modern costum cretan, purtapantaloni de c`l`rie de culoare neagr` [i era \nc`l]at cucizme \nalte de piele de culoare neagr` [i bine lustruite.C`ma[a lui alb` era descheiat` pân` aproape de talie,sco]ându-i \n eviden]` pieptul musculos pres`rat cu firenegre de p`r. O cataram` aurie str`lucitoare \i \nchidea

cureaua lat` de piele.Ochii \i erau \nchi[i ca [i cum s-ar fi aflat \ntr-un extazsuprem. Ar`ta ca un zeu p`gân. Un amestec de team`…[i \nc` ceva… o emo]ie pe care nu o recuno[tea, ocuprinse pe Lorna. Nu putea s`-[i ia ochii de la el. Aduceacu un prin] antic zb`tându-se s` supravie]uiasc` pe subruinele aflate pe dealul de mai jos. Ca un prin] care dansa\n fa]a fecioarei pe care avea de gând s` o cucereasc`.

Muzica deveni mai s`lbatic` iar el execut` o s`ritur`complicat`; trupul lui se \nclin` \n aer \n fa]`, iar capul lui\i era dat pe spate astfel c` i se putea vedea perfect liniaputernic` a gâtului. La sfâr[it ateriz` destul de gra]ios peambele picioare, apoi deschise ochii [i privi drept \n ochii

Lornei. Ochii lui foarte provocatori erau verzi ca apa râu

18 MARSHA CLARK



lui ce [erpuia din mun]i. Buzele senzuale schi]au un zâm-bet ironic. F`r` a se opri din dans, lu` o farfurie depor]elan de pe una din mese [i o trânti de podea. Acumdansul ritmat al coapselor lui era lent [i ondulat.

Lorna se sim]ea ca [i cum acel b`rbat strìn f`ceadragoste cu ea sub privirile tuturor celor afla]i \ncârcium`. Pân` atunci reu[ise s` se amestece \n mul]imef`r` s` fie observat`, dar acum se afla \n centrul aten]ieituturor celor afla]i \n \nc`pere. Nici m`car un reflector \ndreptat spre ea nu ar fi f`cut-o atât de vizibil`. Chiar [i\n \ntuneric ar fi putut s` simt` acel zâmbet ironic pe care\l afi[a b`rbatul.

Obrajii \i ardeau de ru[ine, dar refuza s`-[i coboare

ochii pentru c` sim]ise c` aceasta era de fapt o \ntrecere.Dac` [i-ar fi mutat privirea \n alt` parte, \ntr-o oarecarem`sur` ar fi \nsemnat c` cedeaz`, \nfrânt` de arogan]a luimasculin`, iar ea nu avea de gând s` se dea b`tut`! Sim]i our` puternic` fa]` de acest b`rbat [i se ambi]ion` s` nu-llase s` câ[tige.

Lornei i se p`rea c` trecuser` ore \ntregi de când \nce-puse el s` danseze, dar \n cele din urm` muzica \ncetini,iar acel b`rbat strìn se opri din dansul lui senzual [i \[icobor\ mâinile pe lâng` corp. R`mase pe loc uitându-se laea.

Lorna \[i ridic` mâinile \ncet [i sfid`tor [i pocni dinpalme de trei ori. Apoi, luându-[i bùtura \[i \ntoarse

privirea de la el cu o expresie dispre]uitoare. Oricum nu

CUIBUL ZEILOR 19



\ndr`znea s`-[i savureze limonada \ntrucât ura pe care oresim]ea ar fi f`cut-o s` se \nece. Era sigur` c` el dejap`r`sise ringul de dans, dar \nc` mai continua s` stea\ntoars` cu spatele, astfel \ncât când \i fu pus` pe mas` ot`vi]`, privi \n jur surprins`. Pe t`vi]` se aflau dou` paharecu ouzo, un pahar cu ap` [i o farfurie cu pui crocant.Lorna se uit` \n sus [i observ` privirea cinic` a barmanu-lui care o servea. – Ce este asta? spuse ea ar`tând spre t`vi]`. Eu nu amcomandat a[a ceva! |[i scoase dic]ionarul din geanta pecare o ]inea atârnat` pe um`r, [i \ncepu s`-l r`sfoiasc`.

– Eu am comandat asta, pentru a-]i spune c` e[tibinevenit` aici \n satul nostru. Vorbise chiar acel cretan

\nalt care dansase atât de insolent \n fa]a ei. Venise [i sea[ezase chiar la masa ei. Barmanul plec`, cu acela[i zâmbet afectat. Stând \n fa]a ei, b`rbatul p`rea mult mai \nalt.St`tea drept. Avea pieptul lat [i mâinile puternice. P`rullui era negru-str`lucitor, iar ea observ` c` ochii lui verziaveau puncte aurii \n ei. F`r` \ndoial` c` era un b`rbatfrumos, dar asta nu-l f`cea mai pu]in dezgust`tor \nopinia ei

– Nu am obiceiul s` beau cu str`inii, spuse ea rece,\ndreptându-[i privirea \n alt` parte. Remarca ei nu avuefectul scontat, departe de a se sim]i descurajat el deveni[i mai \ndr`zne]. |ntoarse unul din micu]ele scaune,\nc`lecându-l, [i \[i l`s` mâinile s` alunece pe sp`tar, apoi

\i r`spunse cu r`ceal`:

20 MARSHA CLARK



– |n Creta nu exist` str`ini, sublinie el, iar faptul dea-mi refuza ospitalitatea reprezint` o insult`.

– Bine, spuse ea, \ntorcându-se pentru a-l \nfrunta,asta era ideea principal`. Se ridic` [i d`du s` plece, dar retragerea ei demn` fu \ntrerupt` brusc, ea lovindu-se cufruntea de lampa cu gaz care atârna din tavan. Icnifurioas` pe sine, \n vreme ce ochii ei alba[tri se umplur`cu lacrimi de durere [i mânie.El se ridic` [i se apropie imediat, [i \nainte ca ea s`poat` protesta, o a[ez` la loc pe scaun.

– Te-ai lovit, spuse el aplecându-se spre ea sub petex-tul de a-i examina fruntea. Se apropiase atât de tare, \ncâtLorna \i putea sim]i c`ldura trupului [i s`-i vad` genele lui

dese [i negre. – N-am p`]it nimic, protest` ea, e doar un mic cucui.Dar el nici n-o lu` \n seam`.

– Te-ai murd`rit pe frunte de la lampa cu gaz, spuseel [i scoate o batist` curat` din buzunar pe care o umezila unul din col]uri \n paharul cu ap` [i d`du s`-i cure]efa]a.

Ea se feri ca [i cum acel b`rbat ar fi atacat-o cu un v`trai\ncins.

– N-am p`]it nimic, când \]i spun! replic` ea aspru, sur-prins` de faptul c` reac]ionase atât de violent fa]` deapropierea lui.

El ridic` din umeri [i \i oferi batista, \nainte de a se

a[eza pe scaunul s`u.

CUIBUL ZEILOR 21



– Ar trebui s` te [tergi, ai pielea pu]in zgâriat`.Foarte t`cut` \[i scoase portofelul cu oglind` din

geant` [i \ncepu s`-[i cure]e rana.Nu era mare lucru dar \[i d`du seama c` a doua zi de

diminea]` va avea o umfl`tur` dureroas` pe frunte. –Dac` nu dore[ti s` bei un pahar de ouzo cu mine,

accep]i m`car s` mai bei \nc` un pahar de limonad`? o\ntreb` el. Gura lui se deschise \ntr-un zâmbet ironic. A[aca s`-]i revii dup` micul accident.

– Nu mul]umesc, spuse ea politicos. Tot ce-mi doresceste s` fiu singur`.

– Dumnezeule! {i tu, \n c`utarea solitudinii, ai ales s` vii aici, \n acest local. Cu o u[oar` mi[care a capului

indic` spre \nc`perea murdar`. |mi vine greu s` cred asta. – Nu-mi pas` dac` \]i vine sau nu greu s` crezi, \ireplic` Lorna. Dar este adev`rat. Am \ndr`znit s` intru aicidoar ca privesc. Ochii lui se mic[oraser`.

– S`-i prive[ti pe ]`ranii cretani [i obiceiurile lor tradi]ionale!

– Ceva de genul acesta. Lorna \n]elese c` acest b`rbatera diferit de ceilal]i clien]i. Avea aerul unei autorit`]i denet`g`duit. St`pânea foarte bine limba englez`, iar hainele lui erau f`r` \ndoial` foarte scumpe.

– Sunt surprins de faptul c` o astfel de distrac]ie atâtde simpl` ar interesa o persoan` venit` din lumea bun`,continu` el trufa[, dar f`r` \ndoial` c` doar te ui]i pur

[i simplu.

22 MARSHA CLARK



– Nu f`ceam asta pân` s` vii tu, ripost` Lorna \n vremece ochii ei sc`p`rau scântei albastre. Se ridic` repede \ns`de aceast` dat` f`r` s` se mai loveasc` cu capul de lamp`,[i \[i croi drum c`tre u[`.

Sub lumina lunii mun]ii c`p`taser` o culoare argintie,iar aerul i se p`ru rece dup` ce ie[ise din bodega aceeaneaerisit`.

Nici nu f`cuse mai mult de doi pa[i când se trezi custr`inul lâng` ea. – Unde te duci? o \ntreb` el prompt.Ea \ncepu s` coboare \ncet pe drumul luminat de lun`. – Nu este treaba ta, ripost` ea.Dintr-o dat` b`rbatul o prinse de bra] oprind-o din

drum, iar apoi se apropie de ea. Gura ei se uscase de team`. – Nu mai face atâta pe de[teapta, [uier` el, acesta nueste un loc sigur pentru femei singure ne\nso]ite. Sunt cuma[ina [i a[ putea s` te duc unde dore[ti tu.

Ea observ` un loc liber lâng` bodeg`, unde pe lâng`ni[te m`gari [i ni[te mikanis – ni[te motoscutere pe treiro]i care erau foarte la mod` pe insul` – se afla [i unMercedes alb str`lucitor, ce p`rea ca o fantasm` \n lumi-na lunii.

– Nu doresc s` merg cu tine „oriunde“. |[i trase bra]uldin strânsoarea mâinii lui [i voi s` treac` pe lâng` el, dar el o opri din drum.

– Dumnezeule! Voi, toate femeile din America, sunte]

la fel de mofturoase, spuse el sfid`tor, hoin`ri]i \n voie

CUIBUL ZEILOR 23



peste tot pe unde dori]i, uitându-v` la… la locuitoriide-aici ca [i când a]i fi la Gr`dina Zoologic`. {i \n lipsa voastr` total` de interes, \nc`lca]i limitele unei propri-et`]i private [i tot voi v` sim]i]i ofensate pentru c` nusunte]i tratate cum se cuvine.

– |n caz c` vrei s` [tii, eu nu sunt americanc`, sunt dinCanada, spuse ea \nfierbântat`, [i mai mult decât atât, nu[tiam c` am „\nc`lcat limitele unei propriet`]i private“,a[a cum te-ai exprimat.

– Dar nu te-ai gândit c` un local ca acesta nu este unloc potrivit pentru o femeie ne\nso]it`? Doar dac`,bine\n]eles, nu vine aici cu scopul de a-[i g`si un\nso]itor zâmbi el ironic. Obrajii catifela]i ai Lornei \nce

puser` s` se \nfierbânte \n aerul nop]ii. – La… asta te-ai gândit? se \nec`. C` venisem s`… s`ag`] pe cineva? El ridic` din umeri.

– Se [tie c` turistelor dr`gu]e le face pl`cere s` adauge[i un iubit grec la colec]ia lor de suveniruri, spuse elt`r`g`nat.

– Nu [i mie, spuse ea cu vocea tremurându-i deindignare, [i chiar dac` ar fi fost cazul ai fi fost ultimulb`rbat pe care l-a[ fi ales.

– Extraordinar, spuse el plin de sine, dar nu are nici oimportan]`. Totu[i acum am de gând s` te duc \napoiacolo unde locuie[ti, \nainte da a te r`t`ci \n mun]i, a[a c`nu mai are nici un rost s` te cer]i cu mine, altfel voi fi

nevoit s` te car \n bra]e pân` la ma[in`.

24 MARSHA CLARK



{i \nainte ca ea s` mai poat` scoate un cuvânt el \[iduse mâna sub cotul ei [i o conduse ferm \nspre micul locde parcare.

De vreme ce nu mai avea nici o \ndoial` c` el \[i vaduce la bun-sfâr[it amenin]area dac` va mai protestamult, ea se supuse \n lini[te.

Pe lâng` \ntrebarea referitoare la locul unde st`tea ea,el nu mai spuse absolut nimic pe tot parcursul drumului.Merser` pân` ce ma[ina se opri \n fa]a tavernei\ntunecate.

|nainte ca \nso]itorul ei s` aib` timp s` coboare dinma[in`, Lorna \[i deschise singur` portiera [i cobor\. Seaplec` repede pe geamul pe jum`tate deschis. P`rul ei

str`lucea puternic \n lumina nop]ii. – La revedere, spuse ea, uitând s`-i spun` mul]umesc.Dar \n vreme ce ea se \ntorcea cu spatele pentru a intra

\n tavern`, o siluet` \ncepu s` se contureze ie[ind dinumbr`, [i se apropie cl`tinându-se de ea.

– Lorna, pe unde ai fost? Mi-am f`cut atâtea griji dincauza ta. E[ti o fat` foarte… foarte… neastâmp`rat`,spuse Nikos \mpleticindu-se greoi. Era destul de beat.Cine era prietenul cu care ai venit? o \ntreb` el tareprivind \n \ntuneric spre ma[ina parcat` \n fa]a tavernei.

– Pentru numele lui Dumnezeu, Nikos, vorbe[te mai\ncet, [opti Lorna, vei trezi pe toat` lumea.

– De ce ai plecat \n… secr… cr… secret… f`r` s` spui,

zise el agresiv, nu e[ti deloc binevoitoare cu Nikos al t`u.

CUIBUL ZEILOR 25



|nso]itorul ei necunoscut cobor\ din ma[in` [i seapropie de b`rbatul beat. Vorbea pe un ton care ar fi lini[titorice persoan` recalcitrant`. Buim`cit, Nikos privi \n susspre acel b`rbat, apoi fa]a lui se strâmb` cu triste]e [i se\ntoarse spre Lorna.

– El \mi fur` \ntotdeauna ceea ce-mi doresc, spuse elridicând tonul, \ntotdeauna m` p`c`le[te.

B`rbatul mai \n vârst` spuse ceva dur \n greac`, dar Nikos \[i plângea de mil` [i era prea beat pentru a mai fi\n stare s`-i acorde aten]ie.

– Lorna, nu mi-ai spus c`-l cuno[ti, continu` el acuza-tor, nu mi-ai spus…

– Habar nu am despre cine tot vorbe[ti, spuse Lornaexasperat`.

– De v`rul meu. Nu mi-ai spus c`-l cuno[ti, iar eu te-ama[teptat toat` noaptea. Dar tu mergi cu el \n ma[in`…, seplânse el.

– V`rul t`u! exclam` Lorna coborându-[i buzele. Privispre b`rbatul acela \nalt care st`tea la o oarecare distan]`fa]` de ei

Acesta \[i \nclin` capul ironic. – Permite-mi s` m` prezint, spuse el domol, numelemeu este Jason Peritakis.

26 MARSHA CLARK



Capitolul 2

Dup` prezentarea surprinz`toare a lui Jason Peritakis,

Lorna mai petrecu \nc` o jum`tate de or` pentru a-lconvinge pe Nikos s`-l lase pe v`rul s`u s`-l duc` acas`. A[a c` pân` s` ajung` \n camera ei, pân` s` se spele \n\ntuneric pe fa]` [i pân` s` se dezbrace \n cea mai marelini[te pentru a nu o trezi pe Susie, se f`cuse deja foartetârziu. De obicei Lorna era destul de radioas` diminea]a,dar \n ziua urm`toate se trezi f`r` nici o tragere de inim`[i se târ\ jos din pat. |[i sim]ea ochii grei ca pietrele [i nuprea era st`pân` pe sine. Când ajunse \n sfâr[it pe [antier,lumina str`lucitoare a soarelui care de obicei o f`cea s` sesimt` bine, acum \i provoca o durere de cap. Abia acum\n]elegea de ce directorul lor, profesorul Spanakis, nu erade acord ca membrii echipei sale s`-[i piard` nop]ile \n

timpul s`pt`mânii de lucru.



Intr` \ntr-una din bar`cile construite drept magazie [i\[i acoperi aparatul de fotografiat cu pungi de plastic pen-tru a-l proteja de praf, iar apoi \l a[ez` \mpreun` cu filmulei special \ntr-un co[ de picnic bine izolat.

|[i \ndes` pe cap o p`l`rie de pânz` demodat`, arun-cat` cu câ]iva ani \n urm` de fratele ei, apoi \mbr`c` untricou cu desenul decolorat ce reprezenta legendarul„R`zboi al stelelor“, ale c`rui margini le \ndes` \n pan-talonii ei scur]i [i uza]i [i porni \n c`utarea profesoruluiSpanakis.

Z`ri \n curând figura lui dolofan`, supraveghind ungrup de persoane care cur`]au cu grij` p`mântul de pecâteva trepte descoperite cu o zi \n urm`. Directorul se

\ntoarse [i o salut`. – Bun` Lorna! Aici treaba merge foarte bine. Ai puteas` faci fotografii pe la prânz. Fa]a lui mândr` se lumin`.Era limpede c` se afla \ntr-o dispozi]ie foarte bun`, iar Lorna ezit` nedorind s`-i strice buna dispozi]ie cu vesteac` trebuia s` renun]e la camera ei obscur` de la tavern`.

Dup` ce \l puse la curent cu problema ivit`, el \ncepus` se gândeasc`.

– Hmm! Aceasta este o problem`, spuse profesorul. – Am putea s` \nchiriem un frigider pentru film, dar o

camer` obscur` r`coroas`… asta este mai dificil derezolvat. Dar am s` m` interesez. Poate g`sim \n Iraklion?De[i ar fi incomod… B`tu cu palma u[or pe um`rul ei,

gânditor. Dar oricum am s` g`sesc o solu]ie. Nu te teme,

28 MARSHA CLARK



o asigur` el \nainte de a pleca s`-l certe pe unul dintrelucr`tori pentru c` nu acorda suficient` aten]ie treptelor.

Lorna porni s-o ajute pe Susan s` cure]e cioburile deoale [i s` le sorteze. Era o treab` care necesita mult` grij`[i deosebit` aten]ie.

– La cât te-ai \ntors asear`? \ntreb` Susan pe când seapucar` de treab`.

– Târziu, r`spunse Lorna laconic. – Trebuie s` fi fost foarte târziu, \ncuviin]` Susan. Amstat treaz` destul de mult a[teptându-te… \mpreun` cuNikos. Susan cur`]a u[or \ndoitura unui mâner cu o periemoale de p`r. |]i place de Nikos? \ntreb` ea la \ntâmplare.

– Nu \n mod special, spuse Lorna ridicând un frag-

ment [i suflând praful de pe acesta.Fa]a lui Susan se lumin`. – M` bucur, spuse ea. Nu cred deloc c` ar fi un b`rbat

de treab` [i pe deasupra bea prea mult. Asear` era tur-mentat r`u.

– Mie-mi spui! Acesta este unul din motivele pentrucare am \ntârziat atât de mult asear`.

– Atunci \nseamn` c` v-a]i \ntâlnit asear`? – Da. M` a[tepta când ne-am \ntors cu ma[ina… câ…

când m-am \ntors. Lorna deveni dintr-o dat` mai pre-caut`. Nu c` ar fi dorit s` ascund` ceva fa]` de prietena ei,dar se sim]ea prea obosit` [i confuz` pentru a mai intra \ndetalii \n leg`tur` cu scurta \ntâlnire cu Jason Paritakis.

Oricum, Susan nu era naiv`.

CUIBUL ZEILOR 29



– Cu ma[ina! spuse ea f`când ochii roat` de curiozi-tate. Cine te-a adus cu ma[ina?

– Nimeni interesant, spuse Lorna gr`bit`, cineva cares-a oferit s` m` conduc` pân` la tavern`… doar atât.

– Cineva dr`gu]? – Nu, deloc. |[i [terse un strop de transpira]ie care \i

curgea pe fa]`, l`sând o dâr` de praf pe obrazul ei palid. – Susan, ai cumva o aspirin`? o \ntreb` Lorna f`cândun efort astfel \ncât amândou` s` schimbe subiectul dar

[i pentru a sc`pa de durerea de cap care o chinuia dediminea]`.

Susan \i aduse câteva aspirine iar subiectul era dejauitat. Dar amintirea lui Jason Paritakis [i a dansului s`u

erotic de la bodeg` \nc` mai st`ruia \n mintea ei. La prânz\ntreaga echip` se opri din lucru retragându-se sub câ]ivam`slini pentru a se odihni [i pentru a lua masa de prânzcare era deosebit de simpl` [i care de obicei era compus`din pâine, m`sline [i pu]in` brânz`. Lorna se duse s` verifice treptele proasp`t cur`]ate, [i dup` ce se consult`cu profesorul Spanakis se apuc` s` fac` fotografii.

Mai \ntâi s-a ocupat de detalii, \ntinzându-se pe jospentru a surprinde acele trepte din mai multe unghiuri,apoi s-a apucat s` fac` [i câteva fotografii de sus.

Ajunsese la concluzia c` ultimul nivel nu era suficientde \nalt pentru a crea efectul pe care [i-l dorise. Dar nuavea nici trepied pentru a sprijini aparatul de fotografiat.

A[a c` se v`zu nevoit` s` scormoneasc` primprejur pân`

30 MARSHA CLARK



g`si dou` sc`ri drepte pe care le leg` laolalt` pentru a leprelungi. Sprijini cu cea mai mare aten]ie aceast` struc-tur` de peretele proasp`t dezgropat. |[i puse aparatul pedup` gât [i, cât se poate de \ncântat`, se c`]`r` pân` \n vârf. Aceast` scar` improvizat` \ncepu s` se clatine destulde alarmant. |[i fix` camera [i \ncepu s` fac` câtevafotografii din pozi]ia aceea incomod`. Tocmai ajunsese laconcluzia c` f`cuse suficiente pozi]ii când dintr-o dat` seauzi un scâr]âit \ngrozitor iar scara se \ndep`rt` de perete[i \ncepu s` se pr`bu[easc`; \ncet la \nceput, apoi din ce\n ce mai repede. Lorna scoase un ]ip`t, dar \n cele dinurm`, \ntocmai ca un fotograf profesionist \[i ridic`aparatul de fotografiat deasupra capului cu scopul de a-l

proteja. |ncerc` s` evite c`z`tura pe p`mântul ars desoare, când, un b`rbat s`ri dintr-unul din [an]urile pe jum`tate s`pate [i se arunc` \nainte pentru a o \mpiedicas` cad`. Impactul ateriz`rii fusese atât de puternic \ncât semai rostogolir` de câteva ori \n praf \nainte de a se opri,cu scara peste ei. Apoi, dup` zgomotul unei avalan[e depietricele se f`cu lini[te definitiv.

Pentru un moment Lorna r`mase deasupra b`rbatului,apoi \[i ridic` p`l`ria cu boruri largi pentru a se uita la el.

|ntâlni o pereche de ochi verzi mira]i care \i priveau peai ei.

– Tu! explod` Jason Peritakis. Tu por]i aceast` p`l`rie?Precaut` Lorna se eliber` din bra]ele b`rbatului [i de

scar`.

CUIBUL ZEILOR 31



– Ce cau]i aici? \l \ntreb` ea f`r` vlag`. – Sunt propietarul acestui teren, spuse el, bine\n]eles

c` m` intereseaz` felul cum au progresat aceste s`p`turi.|mpinse scara la o parte [i se ridic` \n picioare, f`când unefort inutil pentru a-[i scutura praful de pe pantalonii dec`l`rie de culoare maro. Apoi \[i oferi mâna Lornei pen-tru a o ajuta s` se ridice.

– Te-ai lovit? o \ntreb` el. – Nu-]i face griji pentru mine, sunt \ngrijorat` deaparatul de fotografiat, replic` ea. |l verific` cu aten]ie\nainte de a scoate un oftat de u[urare.

– Slav` Domnului c` n-a p ]̀it nimic! |l b`g` \napoi \n cutialui, apoi privi rapid spre mâinile [i picioarele ei murdare. Se

pare c` nici eu n-am p`]it nimic datorit` ]ie. |[i ridic` privireaspre el. |n umbra p`l`riei ochii ei p`reau de un albastru-marin. – E[ti o minunat` plas` de siguran]`, domnule

Peritakis. Mul]umesc.El nu acord` nici o aten]ie acestei remarci, dar privi

spre ea din ce \n ce mai \ngrozit. – Ce faci tu aici ? \ntreb` el brusc, apoi continu` dup`

ce ea \l privi \ndelung, ne\n]elegând ce vrea s` spun`. Nu,tu nu lucrezi aici! strig` el.

– Ba da, fac parte din echipa de arheologi. – {i cu ce te ocupi? \ntreb` el aproape ]ipând.Ea \i r`spunse cu demnitate. – Sunt fotograful echipei de arheologi. Recuno[tin]a

fa]` de el sc`dea, devenind din ce \n ce mai glacial` cu

32 MARSHA CLARK



fiecare \ntrebare poruncitoare. Chiar dac` o salvase de lao c`dere dureroas`, reu[ise \n cele din urm` s-o enervezecu manierele lui autoritare.

– Tu e[ti fotograful? Dumnezeule! spuse el \ntorcân-du-se.

Dar \nainte ca Lorna s` aib` timp s`-l \ntrebe de ceavusese acea reac]ie ciudat`, profesorul Spanakis \[i f`cuapari]ia la locul accidentului. – Ce s-a \ntâmplat? Privi cu aten]ie spre marginea desus a zidului. Aici a avut loc vreun accident?

– Este o nimica toat`, profesore Spanakis, \l asigur`Lorna, scara mea s-a pr`bu[it, atâta tot.

– {i a c`zut peste trepte? P`rea mai preocupat de

treptele lui decât de fotograf. – Nu, pe domnul Peritakis, spuse Lorna sfid`toare,amândoi suntem teferi. Nu v` face]i griji.

– Lorna, ar trebui s` fii ceva mai atent`, spuse direc-torul \ntristându-se \n timp ce cobora panta pentru aajunge la ei. Nu ne putem permite s` te pierdem. Avemdestul de lucru.

Profesorul se opri \n fa]a lui Jason. – A[a deci, deja a]i f`cut cuno[tin]` cu domni[oara

McCann, spuse el. – Am… dat unul peste altul… da, \ngân` Jason.Lorna privi rapid \nspre acesta. Umorul nu era o

caracteristic` de seam` pe care s` i-o poat` atribui acestui grec

chipe[. Dar se vedea o str`lucire stranie \n ochii aceia verzi.

CUIBUL ZEILOR 33



– Lorna, domnul Peritakis a avut ocazia s`-]ipovesteasc` despre generozitatea sa? o \ntreb` profesorulSpanakis.

Lorna scutur` din cap de[i \ncepuse s` o doar` dinnou.

– Ne-a oferit una din camerele de la vila sa pentru ao folosi pe post de camer` obscur`, \i spuse profesorultriumf`tor. {i nu numai atât. A fost atât de amabil \ncâtte-a invitat s` [i locuie[ti acolo. |n felul acesta vei fiaproape de munca ta, iar la tavern` va mai fi un loc \nplus pentru unul dintre noii veni]i. Zâmbi fericit spreamândoi.

|ntre timp Lorna \[i rec`p`t` glasul.

– Nu se poate, sub nici o form`. Nu pot s` locuiesc \n vila domnului Peritakis, spuse ea ferm. – Aa, nu-]i face griji drag`, replic` profesorul Spanakis

{i mama domnului Peritakis locuie[te, de asemenea, la vil`. Este destul de potrivit.

– Nu asta este problema… \ncepu Lorna s`protesteze, dar profesorul pornise deja \nspre alt` parte a[antierului, fluturându-[i amabil mâna \n semn de larevedere.

Lorna se \ntoarse spre ostilul ei binef`c`tor. – De ce nu i-ai spus nimic? Se porni ea. Nu cred c`

dore[ti s` locuie[ti sub acela[i acoperi[ cu mine mai multdecât mi-a[ dori eu s` locuiesc acolo.

Privi \n jos spre ea.

34 MARSHA CLARK



– Este foarte adev`rat c` nu [tiam c` tu e[ti fotografulatunci când m-am oferit, \ncuviin]` el, dar acum faptuleste consumat. Nu mai exist` cale de \ntoarcere.

– Ba bine\n]eles c` exist`. N-am mai auzit ceva atât deridicol. Era foarte furioas` pentru c` el nu negase faptulc` nu dorea ca ea s` locuiasc` la vil`.

Se apropie de ea, cu ochii lui verzi str`lucind. – Tu e[ti ridicol`, [uier` el, ridicol` [i ignorant`. Chiar nu po]i \n]elege c` \n Creta este de neconceput ca o

ofert` de ospitalitate s` fie retras` o dat` ce a fost f`cut`? – Ei bine, dac` o s` crezi c` voi accepta invita]ia doar ca

s` nu te pun \ntr-o lumin` proat`, spuse ea \nro[indu-sede indignare, va trebui s` te gânde[ti la o alt` solu]ie.

– Nu fi atât de enervant`. Gura lui era la fel de \ndâr- jit` ca [i a ei. Totul este deja aranjat, iar profesorulSpanakis e de acord.

– Este cea mai bun` solu]ie la aceast` problem`. Lornatrase pu]in aer pentru a protesta mai departe, dar el ridic`mâna poruncitor.

– Nu mai vreau s` aud nici un cuvânt. |n orice caz, ams` fac tot ce-mi st` \n putin]` ca s` nu-]i stau \n cale. |]ipromit.

– A[a \mi convine de minune! – Bine, atunci r`mâne cum am stabilit am s` trimit

mâine o ma[in` dup` tine. Po]i s` examinezi camera lacare m` refer, s` vezi dac` este potrivit` pentru o camer`

obscur`, [i apoi s`-mi faci o list` cu tot ce ai nevoie. Se

CUIBUL ZEILOR 35



\ndep`rt` de ea, [i Lorna observ` c` \n ciuda prafului depe pantalonii lui bine croi]i [i de pe c`ma[a din m`tasero[ie, tot reu[ea s` arate bine.

|[i lu` crava[a de jos [i o puse sub bra]. – }i-a[ sugera s` te cure]i pe picioare, spuse el critic,

altfel acele zgârieturi se vor infecta.Ea privi \n jos spre picioarele ei bronzate [i observ`

câteva zgârieturi care sângerau. Fusese atât de implicat`\n protestele ei \ncât nu le observase \nainte. Acum, câte- va r`ni [i câteva umfl`turi \ncepeau s` se fac` sim]ite,unindu-[i for]ele cu durerea ei de cap.

Urc` cu greu dealul ce ducea spre ad`posturileimprovizate.

– Las`-m` s` te ajut, spuse Jason oferindu-i bra]ul s`u. – Mul]umesc, dar nu este nevoie, min]i ea. – Dumnezeule, niciodat` n-am mai \ntâlnit o femeie

atât de \nc`p`]ânat`. Se apropie cu un pas de ea [i \iprinse mâna ferm. Emanciparea asta nord-american` teface atât de nesuferit`, sau este un dar de la natur` ?

Dar când Lorna era pe cale s`-i r`spund` c` dac` og`sea atât de nesuferit` tot ce putea el s` fac` era s` plece[i s-o lase \n pace, dintr-o dat` urechile \ncepur` s`-i ]iuie,iar vârfurile mun]ilor de culoare maronie \ncepur` [i eles`-i pluteasc` \n fa]a ochilor. |n condi]iile date se sim]inevoit` s` se aga]e de el pentru a se sprijini.

Sim]ind suferin]a ei, \[i puse bra]ul \n jurul taliei ei ast-

fel \ncât s-o poat` lua \n bra]e.

36 MARSHA CLARK



– Vrei s` ne oprim s` te odihne[ti pu]in? Vocea luisuna chiar blând.

– N… nu, pot s` ajung la barac`, \ng`im` ea. – Eu cred c` nu, replic` el [i cu o mi[care energic` o

lu` \n bra]e, de[i ea protest`.|n vreme ce \ntocmea un raport de teren, Susan, aflat`

la umbra uneia din bar`cile improvizate privi \n susuimit`. – Lorna, ce s-a \ntâmplat? strig` aceasta.

– N-am p`]it nimic, spuse Lorna sl`bit` \n timp ce Jason o a[eza pe scaunul vechi de gr`din` pe care Susan\l eliberase imediat. Am c`zut, atâta tot! |[i scoase p`l`ria[i o trânti de p`mânt. P`rul \i era ciufulit, iar hainele mur-

dare. – Ave]i ap` proasp`t` [i o cârp`? o \ntreb` Jason peSusan care se holba la scena din fa]a ei.

– Avem ap`, spuse Susan intrând \n ad`post [iumplând un lighean cu ap` din sticlele p`strate acolo.Revenind afar`, \l a[ez` pe p`mânt lâng` Lorna. Este rece.E bine a[a? Dar n-am g`sit nici o cârp`… doar [erve]eledezinfectante. {i amuzat` \i oferi o pung` cu [erve]elemoi.

– Nu, nu. Am g`sit eu ceva, spuse Jason sco]ând obatist` alb` din buzunar. O \nmuie \n apa rece [i\ncepu s` cure]e zgârieturile de pe coapsele murdareale Lornei. Ea \i smulse brutal batista de bumbac din

mân`.

CUIBUL ZEILOR 37



– Asta pot s-o fac [i singur`, morm`i ea. Nu m` maisimt ame]it` deloc. |[i d`du seama c` eranerecunosc`toare [i \ncerc` s` fie mai maleabil`. Este adoua batist` pe care ]i-o murd`resc. Am s` le sp`l [i…

– Nu-]i face griji, replic` el. Voi avea grij` s`-mi facrezerve pe parcursul [ederii tale aici \ntrucât pari…cumse spune? Ai \nclina]ii spre tot felul de accidente.

– Nu sunt a[a, protest` Lorna. Jason se \ntoarse spre Susan [i \i adres` un zâmbetfermec`tor.

– Permite]i-mi s` m` prezint. Numele meu este JasonPeritakis, spuse el. Cred c` domni[oara McCann [i-arevenit, c`ci m` contrazice din nou. O las \n grija dum-

neavoastr`. Domni[oar`… ? |[i ridic` sprâncenele negre\ntreb`tor spre ea. – H… Hunt… Susan Hunt. El \i strânse ferm mâna durdulie – Sunt \ncântat de cuno[tin]` domni[oar` Hunt, mur-

mur` el. Cred c` domni[oara McCann ar trebui s` seodihneasc` pu]in \n dup`-amiaza asta, dar ar fi mai bines`-i sugera]i dumneavoastr` acest lucru decât eu.Domni[oara McCann [i-a f`cut un obicei din a face inverdecât o sf`tuiesc eu.

– Oh! Bine\n]eles… am vrut s` spun… sigur, se bâl-bâi Susan, cople[it` de [armul lui Peritakis.

– Atunci la revedere, domni[oar` Hunt. Zâmbetul i sestinse pe fa]` [i se \ntoarse spre Lorna, \nclin` scurt capul,

apoi se \ndep`rt` cu pa[i mari. Susan oft` cu patos.

38 MARSHA CLARK



– A[a deci, acesta este Jason Peritakis. Arat` superb! – Sunt sigur` c` ar fi primul care ar fi de acord cu tine,

spuse Lorna. – Trebuie s` recunosc c` arat` bine, spuse Susan

vis`toare, \n timp ce pe fa]a ei rotund` ap`ru un zâmbetu[or, la amintirea farmecului cople[itor a lui Jason.

– Mie nu mi se pare chiar atât de chipe[, spuse priete-na ei cu r`utate. – A urcat cu tine \n bra]e dealul, insist` Susan. Eug`sesc c` arat` destul de bine, tu nu?

– Numai mu[chii sunt de el. {i pe deasupra, eramame]it`. Ar fi putut s` m` lase s` m` pr`bu[esc lapicioarele lui [i s` plece. Tropotul de copite ce loveau

p`mântul ars le \ntrerupse. Jason Peritakis cobora dealul\n vitez`, c`lare pe un roib superb cu coam` castanie.. – Ai v`zut? r`sufl` cu greutate Susan. Parc` este… un

cowboy dintr-un film istoric. – |n Grecia nu exist` cowboy, spuse Lorna foarte iri-

tat`. Pentru numele lui Dumnezeu, Susan, hai s` nu mai vorbim despre acest b`rbat dezgust`tor. M` face s` m`doar` [i mai mult capul. Imediat Susan deveni foarte gri- julie [i \[i ceru scuze.

Plecarea iminent` a Lornei era acum cunoscut` de to]i[i ea devenise subiectul tuturor tachin`rilor… pres`rate\n unele cazuri [i cu pu]in` invidie. Realiz` c` nu serveala nimic s` le explice c` dac` ar fi dup` ea ar r`mâne la

tavern`, a[a c` pur [i simplu zâmbi [i l`s` glumele lor s`

CUIBUL ZEILOR 39



– Acum m` voi adresa vorbitorilor de limb` englez` [iechipei de s`p`turi, spuse el. V` aminti]i de cele dou`pietre sigiliu pe care le-am descoperit s`pt`mâna trecut`?Lorna \[i aducea bine aminte de ele. Le fotografiase dup`ce fuseser` cur`]ate de crusta lor de noroi veche desecole. Erau ni[te mostre minunate \n miniatur` ale vechii civiliza]ii cretane. Un oftat general de surpriz` sauzi din sal`. La o analiz` atent` am observat c` fusesedesf`cut` cu aten]ie cutia, [i apoi lipit` la loc \n a[a fel\ncât ho]ul… de[i nu-mi place s` spun c` a fost un ho]…s` nu fie descoperit. Dup` cum [ti]i exist` o pia]` neagr`care face trafic cu astfel de antichit`]i. Oricum… Se opri[i privi spre echipa lui cu o expresie dur`, oricum sunt

sigur c` sunte]i con[tien]i de pedepsele implicate.Guvernul acestei ]`ri consider` aceste infrac]iuni ca fiindfapte foarte grave. Nu trebuie s` v` spun ce simt \nleg`tur` cu acest eveniment. Nu este numai un jaf dinpatrimoniul istoric al ]`rii, dar distruge [i moralul echipei.Din cauza unuia… sau a câtorva… dintre voi, sunte]i to]isuspec]i. Asta este pentru mine partea cea mai nepl`cut`a problemei. A[a c` m-am hot`rât s`-i ofer ho]ului o[ans`… o [ans` pe care el sau ea nu o merit`.

Se auzea o rumoare general`, iar unii dintre studen]idevenir` nervo[i.

– Acum pute]i s` merge]i la treburile voastre, spusedirectorul, [i \l rog pe vinovat s` reflecteze cu grij` la ceea

ce am spus.

CUIBUL ZEILOR 41



Ie[ir` cu to]ii afar`. Aici Lorna se al`tur` lui Susan [ialtor câ]iva membri ai echipei.

– Ce \ncurc`tur`, eh, Lorna? Fa]a rotund` a lui Susanse strâmb` de necaz. Cine ar fi putut face a[a ceva?

– Dumnezeu [tie, spuse Lorna ]inând pasul cu ceilal]i.Sper doar s` aib` bunul-sim] [i s` returneze pietrele. Unuldintre muncitorii suedezi \ncepu s` vorbeasc` [i el:

– Poate c` pietrele au fost luate ca suveniruri, spuse el,nu ca s` fie vândute pe pia]a neagr`. – Dac` oamenii vor suveniruri pot s` le adune când

s`p`turile vor lua sfâr[it, suger` Lorna. Nu era cazul s`-[i\nsu[easc` dou` dintre cele mai valoroase descopeririminiaturale pe care le-am f`cut pân` acum. Nu, m` tem c`

este un traficant care le comercializeaz`. Dar este o \ntâmplare urât` … pentru fiecare din noi. Sper doar c`situa]ia se va rezolva.

Tri[ti, to]i membrii grupului se \mpr`[tiar` pentru a seduce fiecare la treburile lor. Cineva o anun]` pe Lorna c` venise o ma[in` s-o duc` la vil`.

– Bestie norocoas`! exclam` Susan.. – Nu te agita atâta, Susie, spuse Lorna. Când m` \ntorc

am s`-]i descriu cu lux de am`nunte cum este acolo. |[ipuse o pereche de ochelari de soare [i se \ndrept` sprema[ina care o a[tepta.

R`sufl` u[urat` când observ` c` nu era Mercedes-ulalb ci o superb` limuzin` neagr` condus` de un [ofer \n

uniform`. Au f`cut schimb de amabilit`]i \n greaca pe

42 MARSHA CLARK



care o [tia Lorna, apoi pornir` f`r` s` mai existe vreotentativ` de conversa]ie. {oferul coducea repede,p`rând s` ignore distrat cotiturile drumului care urcatreptat pe lâng` bolovanii c`zu]i de pe munte. Ma[inap`r`si drumul, intrând pe o alee printre doi stâlpi depiatr` [i \ncepu s` coboare u[or. Str`lucitoare florisiclam, precum [i ni[te margarete enorme, cre[teau \npâlcuri r`zle]e de-o parte [i de alta a aleii. Tufi[uri deleandru erau acoperite de mul]imi de flori roz sau crem,iar parfumul p`trunz`tor de iasomie [i cimbru \i umplean`rile.

Drumul se l`rgi, cotind \nc` o dat`, iar apoi ajunser` \nfa]a vilei. Lorna abia se ab]inu s` nu scoat` un icnet.

Casa era amplasat` pe un platou natural care domina valea. Avea dou` etaje, cu pere]ii din piatr` de culoareamierii str`lucind puternic ca o bijuterie sub cerul albas-tru. |n curtea interioar` se aflau dou` amfore \nalte carem`rgineau u[ile de sticl` ce d`deau \n interiorul casei.Ni[te trepte duceau spre o gr`din` plin` de flori. Acolose mai aflau câteva scaune de piatr` aranjate sub umbraunor copaci uria[i, [i o piscin` oval` de propor]iiolimpice, care str`lucea \n soare ca [i cum ar fi fost stro-pit` cu rou` de argint.

Lorna era atât de \ncântat` de magia acestui tablou\ncât nici nu observ` figura unei fete care se ridic` de pe

unul din [ezlongurile de lâng` piscin` [i se apropia de ea.

CUIBUL ZEILOR 43



– Domni[oara McCann? Era mai \nalt` decât celelaltefemei cretane, sub]iric` [i cu p`rul legat la spate cu o pan-glic`. Eu m` numesc Ariadna Peritakis. Fratele meu m-arugat s` v` \ntâmpin.

A[a deci, Jason Peritakis nu st`tea \n calea ei, a[a cum\i promisese. Lorna [tia c` ar fi trebuit s` se simt` u[urat`\n leg`tur` cu acest lucru, dar \n mod inexplicabil nu sesim]ea a[a, ci dezam`git`. – Mul]umesc, spuse ea. Sper c` nu te deranjez?

– Nu este nici o problem`, r`spunse Ariadna punându-[iun prosop de bumbac peste costumul de baie. Este omare pl`cere pentru noi s` v` fim… de ajutor… tuturor cretanilor le plac str`inii. {i dintr-o dat` zâmbi, f`când

ni[te gropi]e \n obraji, iar gazda amabil` se transform`\ntr-o domni[oar` timid`. {i apoi, \mi oferi posibilitateas`-mi exersez engleza.

– Engleza ta este excelent`! \i spuse Lorna cu o vocecald`. |mi doresc s` pot vorbi greaca m`car pe jum`tate lafel de bine cum vorbe[ti tu engleza, a[ fi cea mai fericit`. Ariadna ro[i de pl`cere.

– Trebuie s`-i spun lucrul acesta [i logodnicului meu,spuse ea. Face multe afaceri peste hotare… \n America. Ams`-mi \mbun`t`]esc engleza pentru… pentru distrac]ii.

– Cred c` ai vrut s` zici din amuzament, o corect`Lorna cu blânde]e. |ncepea s` simt` o simpatie spontan`pentru aceast` copil` prietenoas` care p`rea atât de dife-

rit` de arogantul ei frate. Fata zâmbi.

44 MARSHA CLARK



– Gro[i, \ncuviin]` Lorna din cap, dându-[i p`rulblond ca mierea pe dup` ureche [i \ntorcându-se pentrua privi [i col]urile \ntunecate ale camerei ce avea tavanufoarte jos. Oh este minunat`, domni[oar` Peritakis! V`sunt foarte recunosc`toare dumneavoastr` [i frateluidumneavoastr`.

– Bine! |ncântarea Lornei era molipsitoare, [i cele

dou` fete \[i zâmbir`. Atunci, haide]i s` mergem s` bemceva r`coritor \n timp ce ve]i face o list` pentru Jason, cutoate lucrurile de care mai ave]i nevoie. La auzul acestunume zâmbetul Lornei disp`ru.

– Nu este nevoie s`-l deranja]i, domni[oar` Peritakis,spuse ea. Am s`-i dau lista profesorului Spanakis, iar dânsul va face rost de tot ce am nevoie. Exist` un fond spe-cial care s` acopere astfel de cheltuieli.

– {tiu, replic` Ariadna calm. Fratele meu l-a finan]at. V`zând uimirea Lornei, continu` repede: V` spun acestlucru ca nu cumva s` v` sim]i]i \ndatorat` familiei mele. {totodat` v` rog s` p`stra]i secret` aceast` informa]ie. Nuprea se [tie c` noi am finan]at aceste s`p`turi.

– N-am s` spun nim`nui, o asigur` Lorna. Nu era prea\ncântat` de aceast` dezv`luire. O f`cea s` se simt` ca [icum ar fi fost anagajata lui Jason Peritakis.

46 MARSHA CLARK



Capitolul 3

|n seara urm`toare Lorna se mut` la vil`. Ariadna \l

\ntâmpin` pe [oferul ma[inii la u[`. |[i ridic` mâinile \nsemn de bun-venit. – |n cele din urm` ai venit! Sunt atât de fericit`!

Purta un costum sidefat din m`tase natural`, iar p`rulera strâns la spate cu o fund` lucioas`. O conduse peLorna \n`untru [i chem` un argat pentru a-l ajuta pe[ofer la c`ratul bagajelor. Tocmai acum ne-am \ntors [inoi de la Atena. Chiar adineauri a sunat [i logodniculmeu. La aceste cuvinte se \mbujor` brusc. Iahtul lui toc-mai a ancorat \n portul Iraklion. {i apucând de unuldin mânerele gen]ii pe care o avea Lorna, o trase peaceasta din urm` pe sc`rile largi pân` sus, atât derepede \ncât Lorna avu doar un minut pentru a vedea

holul \ngust de la intrare unde se aflau câteva mese lus-



truite [i câteva dulapuri din lemn negru. Sporov`indfericit`, Ariadna deschise o u[` grea aflat` la c`p`tulcoridorului.

– Aici este camera ta, Lorna, spuse ea punând geanta jos [i \mpingând-o pe Lorna spre fereastra \nalt` de undese vedea perspectiva \ncânt`toare a gr`dinii [i livezilor deportocali.

– Este…oh! Ariadna… este minunat`, se bâlbâi Lorna,\ntorcându-se \ncet, foarte \ncântat`.Era o camer` mare. Atât de mare \ncât s` cuprind` un

pat dublu, un birou, o sofa [i un fotoliu, f`r` s` se simt`\nghesuiala. Pere]ii fuseser` vopsi]i \ntr-un roz palid, iarcuverturile de satin [i dantel`, perdelele din m`tase [i

borangic [i carpetele groase erau toate de culoare crem.O crengu]` cu frunze fusese pictat` pe peretele de lâng`fereastr`, astfel \ncât aveai impresia c` o parte din gr`din`cre[tea [i \n camera r`coroas`.

Pardoseala era din marmur` sidefat` de culoare roz. Pem`su]a de toalet` acoperit` cu dantel` crem se aflau osticl` mare de parfum Christian Dior [i o vaz` de argint cuun trandafir ale c`rui petale erau de un ro[u foarte intens,aproape purpurii. Pe oglind` se sprijinea o felicitare pecare era scris doar: Bine ai venit!

|ntr-o parte a dormitorului se afla o baie mic`. Era cutotul altceva decât instala]iile primitive de la taverna lui Vasily, instala]ia de la du[ de aici nu avea rezervorul de

ap` fixat \n tavan. Furtunul [i robinetele str`lucitoare

48 MARSHA CLARK



erau \mprejmuite cu o sticl` semi-transparent` gravat` cuun model cu frunze. Cada era din marmur` roz [i sculp-tat` astfel \ncât s` arate ca o scoic`, iar garniturile erau dinbronz. O rochie de satin alb era ag`]at` \ntr-un cuier dinbronz de pe u[`.

– Este pentru tine, Lorna. Ca s` se potriveasc` cu baiata, chicoti Ariadna. Lorna pip`i materialul fin.

– Sunt… sunt cople[it`…nici nu [tiu cum s`-]imul]umesc. Ar`t` spre camer`. Aceasta [i parfumul…Cum de-ai avut timp [i pentru astea? Având \n vederepreg`tirile pentru nunta ta? Tân`ra ei gazd` \ncepu s`râd`.

– Oh! Mi-ar fi pl`cut s`-mi asum eu meritele, dar nu

pot. Jason le-a cump`rat pentru tine. – Jason! Oh! {i l`s` din mân` materialul de satin. Cedr`gu] din partea lui. Trebuie s`-i mul]umesc.

– I-a f`cut mare pl`cere s` ]i le cumpere. |ns` acumgr`be[te-te e[ti a[teptat` s` iei cina cu noi peste o or`.Este o cin` \n familie. Nu trebuie s` te formalizezi.

|nainte ca Lorna s` poat` protesta c` nu vrea s` deranjeze [i c` de fapt inten]iona s` se \ntoarc` la tavern` s`m`nânce, Ariadna auzi zgomotul unei ma[ini care soseape alee, [i o zbughi din camer`.

Prima persoan` pe care o observ` Lorna când intr` \nsufragerie fu o femeie \ntre dou` vârste, cu un aer nobila[ezat` pe un fotoliu din brocart. Era \mbr`cat` foarte ele-

gant \n negru [i purta un colier cu [ir dublu de perle

CUIBUL ZEILOR 49



str`lucitoare \n jurul gâtului. P`rul grizonat era strâns\ntr-un coc, iar ochii ei verzi, la fel ca ai lui Jason [i a Ariadnei, o studiau atent pe Lorna. Jason o prezent` peLorna mamei sale, iar doamna Peritakis \i \ntinse o mân`alb`, puternic`, str`lucind de atâtea inele de aur.

– Bine a]i venit \n casa mea, domni[oar` McCann,spuse ea atent \n englez`. Strânsoarea mâinii ei era cald`,\ns` ochii nu prea prieteno[i, ci reci [i evaluatori, Lornasim]ind c` doamna Katerina Peritakis nu avea de gând s-oaccepte atât de repede.

– V` mul]umesc foarte mult pentru ospitalitatea dum-neavoastr`, doamn` Peritakis. Sunt sigur` c` v-a]i datseama c` sunte]i o salvatoare de vie]i, spuse Lorna. Mam

lui Jason \nclin` din cap. – Ne face pl`cere s` v` avem oaspete aici. – Oricum… [tiu cât de ocupat` sunte]i \n aceast`

perioad`. Cu preg`tirile pentru nunt`… – Nu-i nimic, spuse doamna Peritakis, fluturându-[i

mâna spre un tân`r b`rbat cu p`rul castaniu, care st`tealâng` Ariadna [i care se ridicase când a intrat Lorna. Nucred c` ai f`cut cuno[tin]` cu viitorul meu ginere, KostiTheoari. Acesta lu` mâna Lornei [i o strânse cu c`ldur`.P`rea c` se apropia de 30 de ani. Era mai scund destatur` decât Jason, ca de altfel cei mai mul]i dintregreci. {i nici nu ar`ta atât de bine ca Jason. Dar avea ofa]` dr`gu]` serioas`, cu ochi c`prui ce exprimau

onestitate.

50 MARSHA CLARK



Dup` ce toate prezent`rile fur` f`cute [i dup` ce Lornase a[ez` \ntr-un scaun \n partea opus` a gazdei sale. Seservi mai \ntâi un aperitiv numit propoma, un vin par-fumat cu plante [i condimente \mpreun` cu un fel demâncare alc`tuit din chebap pe frig`rui de argint, [i unbol cu migdale. Lornei \i era foarte foame, \ns` dup`examinarea serioas` a doamnei Peritaki \[i \nfrân` apeti-

tul, astfel c` dup` ce lu` o bucat` de carne cu un gustdelicios, se ab]inu de la altceva [i se mul]umi s`ciuguleasc` numai câteva migdale, rugându-se ca nucumva stomacul ei s` \nceap` s` chior`ie.

– Kosti [i cu mine vom da o petrecere sâmb`ta asta,Lorna, \i spuse Ariadna. Ne-ar face mare pl`cere dac` aputea s` vii [i tu. Va avea loc pe iahtul lui, vor fi mul]i invta]i [i vom dansa…

– Poate c` Lornei nu-i plac petrecerile, spuse Jasont`r`g`nat. B`nuiesc c` este mult prea devotat` muncii ei\ncât s` mai aib` timp [i pentru o asemenea activitateneserioas`.

– Chiar crezi? atunci te \n[eli amarnic, spuse Lorna. Se

\ntoarse spre Ariadna. |]i mul]umesc foarte mult. Mi-arface mare pl`cere s` vin.

CUIBUL ZEILOR 51



Acestea nu numai c` mergeau perfect cu rochia dar erau [i foarte comode, erau minunate pentru dans, c`ciLornei \i pl`cea s` danseze. Ar`ta bine. Culoarea intens`\i accentua bronzul [i \i f`cea ochii s` par` \ntuneca]i. |ns`mai avea nevoie de \nc` ceva se gândi ea pentru o clip`,dup` care se \ndrept` spre cutia cu bijuterii de undescoase un inel mic cu piatr` turcoaz [i o br`]ar` care sepotrivea perfect [i care apar]inuse mamei sale. De asemenea, g`si [i dou` agrafe str`lucitoare pentru p`rul ei. Aveau form` de fluture [i se potriveau perfect cu flutura[i\mpr`[tia]i \ntr-o parte pe poalele rochiei. |[i piept`n`p`rul des cu c`rare pe mijloc [i \l strânse la spate cuagrafe. Aceast` coafur` \i accentua obrajii fini [i o f`cea s

par` mult mai sofisticat`. Mul]umit` de sine \[i lu`gentu]a de sear` [i se \ndrept` spre camera de zi unde tre-buiau s` se \ntâlneasc` cu to]ii pentru ca dup` aceea s`plece la petrecere. Doamna Peritakis, elegant \mbr`cat`toat` \n m`tase, era singura persoan` din camera aceea.O salut` c`lduros pe Lorna.

– Ce rochie dr`gu]`, spuse ea, este din Canada? – De fapt o prieten` de-a mea a creat-o, \i spuse Lorna.

|i povesti c` \nainte fusese fotograf de mod`. Dup` ceLorna termin` de povestit, doamna Peritakis \i spuse:

– Via]a ta, domni[oar` McCann este atât de intere-sant`. Cred c` te plictise[ti destul de tare aici \n sat la noi.

– Oh nu! protest` Lorna plin` de via]`. Nu-mi amintesc

s` m` fi plictisit de când am venit \n Creta. |nconjurat` de

CUIBUL ZEILOR 53



atâta frumuse]e, istorie, [i de oameni care sunt preocu-pa]i mai mult de ei \n[i[i decât de ultima mod` de laParis. Vede]i, continu` ea, slujba mea este minunat`. |npofida muncii rutiniere de pe [antierul arheologic… [iistovitoare… eu tot m` simt ca [i cum a[ fi fost eliberat`dintr-o camer` \ntunecat` r`t`cit` \ntr-o lume plin` demagie. Femeia mai \n vârst` \ncepu s` zâmbeasc`. {tiuc` sun` un pic cam exagerat, spuse Lorna, dar asta simteu.

– Draga mea copil`, nu zâmbesc pentru c` te-a[ g`siamuzant`. Dar… cum \i spune]i voi… asem`narea…dintre emo]iile tale [i… cele ale Ariadnei m` uime[te. {iea spune c` se afl` \ntr-o lume magic`.

– Oh, da! Magia iubirii. – N-ai fost niciodat` \ndr`gostit`? o \ntreb` doamnaPeritakis.

– Pentru o perioad` de timp am crezut c` eram, dar niciodat` \ndeajuns pentru a m` c`s`tori.

– Când vei \ntâlni b`rbatul potrivit, spuse doamnaPeritakis ferm, nu vei da gre[.

|n acel moment u[a se deschise [i un vârtej de culoaregalben pal, culoarea grâului copt, d`du buzna \n camer`. Ariadna ]inea dramatic \n mân` un buche]el de orhideem`runte galbene [i portocalii [i i se adres` mamei sale \ngreac`, furioas`.

La \nceput doamna Peritakis \i r`spunse [i ea \n greac`,

apoi spuse \n englez`:

54 MARSHA CLARK



– Calmeaz`-te, Ariadna. F`r` \ndoial` c` Lorna ne poateajuta. Tocmai \mi spunea c` are experien]` \n domeniulmodei. Ochii ei verzi \i \ntâlnir` pe cei ai Lornei [i amândou` observar` c` doamna Peritakis folosise numele debotez al Lornei. Ariadna ]inea orhideele \n mân` patetic.

– Oh! Lorna, ce m` fac? Kosti mi-a trimis aceste flordar nu se potrivesc cu rochia mea. Rochia… le acoper`.

Rochia ei era croit` s` coboare de pe umeri \ntr-un volan adânc [i \ntr-adev`r florile ar fi fost acoperite. – Dar \n p`r ce zici? \ntreb` Lorna, dar recunoscu c`

nici a[a n-ar fi mers. P`rul Ariadnei fusese \mpletit [i legacu o panglic` de cristale. Era mult prea sofisticat pentrumicu]ul buchet. Inspira]ia \ns` veni. {tiu! spuse Lorna [i

\ncepu s` dea ordine pe parc` ar fi f`cut fotografii. Amnevoie de ni[te sârm`… [i o panglic` s` se asorteze curochia ta, [i de un ac cu a]`.

O menajer` fu trimis` s` fac` rost de aceste lucruri, iar Lorna \ncepu s` desfac` cu aten]ie florile ar`mii [i frun-zele delicate. |i zâmbi Ariadnei care o privea \ngrijorat`.

– Nu intra \n panic`. Vor ar`ta minunat! |]i promit.Dup` ce lucrurile cerute fur` aduse ea \ncepu s`

lucreze cu \ndemânare. M`sur` o bucat` de sârm` pentrua o potrivi pe \ncheietura mâinii fetei, apoi \ncepu s`coas` o bucat` de panglic` de catifea \n jurul acesteia, \ncare prinse orhideele [i frunzuli]ele. Apoi o \ndoi pentrua o potrivi pe \ncheietura mâinii Ariadnei. Ar`ta minuna

[i se potrivea perfect cu rochia croit` \n stil victorian.

CUIBUL ZEILOR 55



Ariadna era \ncântat`. |[i ridic` mâna admirând efectulpl`cut al florilor pe piele.

– Oh! Prive[te, mam`! Cred c` este perfect! O s`rut`pe obraz pe Lorna. E[ti un \nger, Lorna, [i e[ti atât dede[teapt`! Nu-i a[a mam`? Mama ei o b`tu u[or pe um`r cu palma.

– E[ti de[teapt`, \ntr-adev`r. Sper s` fii pe aproapecând vom \mbr`ca mireasa, Lorna, râse ea. Altfel s-arputea s` am o c`dere nervoas`.

– Jason, prive[te! Ariadna se n`pusti spre fratele ei caretocmai intrase \n camer`. Prive[te cum mi-a aranjat Lornaflorile de la Kosti… Nu-i a[a c` sunt frumoase?

– Foarte frumoase, draga mea, [i la fel e[ti [i tu, spuse

el, \ns` ochii lui erau a]inti]i asupra Lornei, care st`teaemo]ionat` ca o floare auriu-turcoaz, lâng` peretele alb.Inima ei b`tea cu putere, \ns` ]inu capul drept [i \i sus]inuprivirea f`r` s` clipeasc` astfel \ncât el fu cel care \ntoarsecapul \n cele din urm`. Se apropie de mama sa [i o s`rut`pe obraz.

– Bun` seara, mam`. Iart`-m` c` am \ntârziat. N-amputut s`-mi termin treaba a[a repede cum sperasem. Dinnou o privi pe Lorna [i o salut` sobru, \nclinându-[i capulbrunet.

– Bun` seara Lorna, i se adres` el [i apoi t`cu.{i ea la rândul s`u \nclin` capul pentru a r`spunde la

salutul lui. |n lumin`, p`rul ei p`rea lucios ca satinul. El

se adres` celor trei femei:

56 MARSHA CLARK



– Manolis v` a[teapt` la limuzin`, mam`. Propun s`merg eu cu Ariadna [i \]i sugerez ca tu [i Lorna s` merge]cu Manolis. |n felul acesta vei avea o ma[in` la dispozi]iedac` vei dori s` pleci de la petrecere \naintea noastr`.

– {i Nikos? \ntreb` doamna Peritakis. – Nikos mi-a spus c` va veni singur la Iraklion. A[a c

Lorna, mai trebuie s` ai r`bdare c`ci o s` v` \ntâlni]i lapetrecere. Lorna \[i ridic` sprâncenele delicate, \ns` totce-i spuse fu doar atât:

– Nu mi-am propus anume s`-l \ntâlnesc pe Nikos. Elo privi sceptic, apoi ridic` [alul de m`tase al mamei sale[i le conduse pe cele dou` femei la ma[ina care le a[teptadeja.

Pe parcursul drumului spre Iraklion, Lorna ascult`politicoas` descrierile f`cute de gazda ei \n leg`tur` cucâ]iva invita]i pe care avea s`-i \ntâlneasc` la petrecere [\n ce rela]ii se aflau ace[tia cu familia Peritakis. |ns`mintea ei medita la scurta [i glaciala \ntâlnire cu Jason. |[spunea c` este mai bine ca Jason s` cread` c` are o rela]iecu Nikos, deoarece asta \nsemna c` ar fi l`sat-o \n pace,iar ea tocmai asta \[i dorea. |n felul acesta era protejat` deea \ns`[i, \ntrucât recunoscuse cât de atr`g`tor \l consi-dera [i [tia c` n-ar fi putut s`-i reziste. {tia foarte bine c`o scurt` aventur` de-o var` cu Jason Peritakis ar fi f`cut-onefericit` [i oricum mai mult de atât nu s-ar fi putut. Eramult mai bine s`-l fac` s` cread` c` nu este disponibil` [i

apoi s` a[tepte s`-i treac` aceast` dragoste absurd`.

CUIBUL ZEILOR 57



|n portul Iraklion au g`sit u[or iahtul lui Kosti – Calliope. Iahtul era plin de lumini]e prinse de velatur`,care conturau silueta vasului. Pun]ile erau \n]esate deoameni elegan]i. Femeile str`luceau \n m`t`surile [i biju-teriile lor.

Kosti \i f`cu cuno[tin]` cu un grup de tineri din Atenacare erau prieteni cu el. To]i vorbeau cursiv engleza [i nufu nevoie decât de o singur` privire aruncat` Lornei [i nicic` se mai uitar` dup` alte femei tot restul serii. I se oferise[ampanie, f`cuse un tur al vasului, dansase pân` nu maiputuse [i fusese s`rutat` o dat` de un admirator \nfl`c`ratcând o g`si singur` pe punte unde se dusese s`-[i maitrag` sufletul.

Dar ceva lipsea [i nu era chiar atât de relaxat` pecât dorea s` arate. De[i plutise \n jurul ringului dedans \n bra]ele unui num`r mare de parteneri, erafoarte con[tient` c` bra]ele lui Jason le dorea \n jurul ei. Mâna lui Jason pe spatele ei conducând-oferm. Iar dac` cineva avea de gând s-o s`rute atuncibuzele lui Jason erau cele pe care dorea s` le simt`pe ale ei.

Ea tânjea s` danseze cu el [i \ncerc` s`-l determine s-oinvite. Dar bine\n]eles c` el nu \n]elese mesajul, chiar [icând \i zâmbi expresia fe]ei lui nu se schimb`, iar apoi se\ntoarse [i disp`ru \n mul]ime.

Orchestra lu` o scurt` pauz`, iar Lorna se sprijini pe

balustrad`, savurând briza r`coroas`. Partenerul ei

58 MARSHA CLARK



A[a c` se sim]i foarte u[urat` când Ariadne veni s`-ispun` c` trebuiau s` plece. Acest sentiment disp`rurepede când afl` c` Jason avea s` le duc` acas`.

– Mama a plecat cu limuzina dup` cin`, \i explic` Ariadna. N-a vrut s` ne strice petrecerea urându-nenoapte bun`. Jason se al`tur` celor dou` femei.

– Hai Ariadna! Se face târziu, spuse el. Pe Lorna oignora complet.Lorna \i ur` noapte bun` gazdei [i cobor\ foarte atent`pasarela urmat` de Jason. Sora lui mai zbovi pu]in pepunte pentru a-[i lua r`mas-bun de la logodnicul ei. Jasonp`rea foarte \nver[unat.

– {tii de ce n-a venit Nikos la petrecere? o \ntreb` el.

Fu tentat` s`-i spun` adev`rul, c` nici m`car nu-i dusesedorul lui Nikos. Nici m`car nu observase c` nu se aflaacolo, \ns` \i spuse doar:

– N-am nici cea mai vag` idee ce s-a \ntâmplat cuel.

– A fost o impolite]e [i o insult` pentru Kosti [i invita]is`i. Manierele v`rului meu las` mult de dorit. Lorna sim]ic` [i pe ea o mustra. O compara cu Nikos pentru c` elcredea c` sunt aman]i.

Pe drum, \n timp ce Ariadna vorbea \ntruna desprepetrecere, iar Jason conducea t`cut, Lorna \ncepu s` se\nfurie. |n fond, cine se credea el? O pedepsea cu mu]enialui rece. De ce? Nu avea nici un motiv s` se supere pe ea,

\[i spuse Lorna \n sinea ei. Ea ar fi trebuit s` fie cea jignit`

60 MARSHA CLARK



o ignorase complet toat` noaptea. {i tot el avea tupeuls`-i ]in` lec]ii despre impolite]e. Se pricepea foarte binela vorb`rie!

Jason parc` ma[ina \n fa]a vilei [i \i deschise portierasurorii sale. Când se \ntoarse pentru a o ajuta pe Lorna,aceasta \i ignor` mâna [i cobor\ singur` din ma[in`. Ariadne \[i s`rut` fratele de noapte bun`.

– Bun` seara, Jason. A fost o petrecere minunat`, nu-ia[a? – Minunat`, draga mea. O s`rut` tandru pe frunte.

Iar tu te-ai descurcat foarte bine. Kosti e un tip norocos. Acum du-te la culcare. Este târziu. Dup` ce ea disp`ru\n casa \ntunecat`, el se \ntoarse spre Lorna [i \i spuse

formal: bun` seara Lorna. Sunt sigur c` vei dormibu[tean. – Nu mi-e deloc somn. A[ putea s` dansez ore \ntregi. – Am observat. Pot s` te servesc cu ceva? Ni[te limo

nad`? – Cu nimic, mul]umesc. Cred c` voi face un tur al

gr`dinii… s` iau o gur` de aer… noapte bun`. – Te voi \nso]i, spuse el. Doar dac` nu dore[ti s` r`mâi

singur`. – Te rog! |ncepu s` fredoneze sfid`tor [i cobor\ spre

gr`din` urmat` de Jason.|n lumina lunii piscina p`rea neted` ca sticla. |[i ridic`

bra]ele [i \ncepu s` danseze, \nvârtindu-se \n cercuri din

ce \n ce mai largi. Jason se apropie de ea.

CUIBUL ZEILOR 61



– Dansezi foarte bine, Lorna… dar cred… – Cum po]i s`-]i dai seama dac` dansez bine sau nu? Se

opri pentru un moment pentru a-l privi. N-ai dansat deloccu mine.

– Toat` seara ai stat pe ringul de dans, spuse el. Nicin-am putut s` m` apropii de tine.

– M-am distrat foarte bine. |mi place s` dansez. Pentrua-i ar`ta acest lucru \ncepu s` valseze din nou \nvârtindu-sepe marginea bazinului.

– Oricum, Lorna, cred… – S` [tii c` nu e[ti singurul care poate dansa solo. {tia

c` se comporta copil`re[te, \ns` temperamentul [i [ampa-nia o f`ceau s` se comporte a[a.

– Eu voiam doar s`… – Am s` dansez pân` \n zori! F`cu un salt, se \mpiedic`[i c`zu cu capul \nainte, pân` pe fundul piscinei.

Reap`ru la suprafa]` plesc`ind [i gâfâind. Jason \nge-nunche pe margine, gata-gata s` sar` \n piscin` ca s-osalveze.

– Lorna, te sim]i bine? – Foarte bine, chicoti ea. O baie era ceea ce-mi

doream. Se \ntoarse pe spate [i pluti. Rochia lung` seunduia \n jurul ei ca ni[te alge. Apa este minunat`, \linform` ea.

– Am \ncercat s` te avertizez, spuse el. – Da. |not` spre margine [i se m`rturisi. Cred c` am

b`tut cam mult` [ampanie.

62 MARSHA CLARK



– Ah!, \[i \n`bu[i el un zâmbet. Atunci o baie \n piscinèste benefic`. Se ridic` din nou [i privi spre ea \n timp ce\nota \ncet de-a lungul piscinei. Am observat c` scufun-darea ]i-a potolit temperamentul, remarc` el când ea ie[idin piscin`.

– M-am purtat proste[te, recunoscu ea. Dar s` [tii c` po]ifi câteodat` a[a de enervant. |[i scoase sandalele ude leoarc`,apoi se apropie de el. P`rul [i rochia \i [iroiau de ap`. Cândse apropie de el, lui Jason i se opri respira]ia. O priveafl`mând de dorin]`. Lornei i se p`ru c` \l vede tremurând.

Ea [ovì [i privi \n jos spre rochia ei, apoi icni\nspìmântat`. Ar`ta ca o nimf` \mbr`cat` doar de razelelunii de culoare turcoaz deoarece din cauza apei mate-

rialul rochiei devenise aproape transparent, lipindu-se detrupul ei. |[i ridic` mâinile deasupra sânilor \ntr-o \ncer-care de a-i acoperi, dar el i le \ndep`rt`.

– Dumnezeule!, Lorna. Vocea lui era r`gu[it`. M` \nne-bune[ti. O trase stângaci \n bra]ele sale [i \[i cobor\ gurapeste a ei. Buzele lui erau fierbin]i, pline de dorin]`, pasionale

Ea ced` cu un oftat [i se lipi de el, uitând de toate aver-tismentele. Ardea de bucurie la atingerea gurii lui, iar buzele ei se desf`cur`. Bra]ele lui puternice o strângeautare [i ea putea s` simt` duritatea trupului lui ap`sat` peal ei. |[i strecur` mâna sub haina lui [i \ncepu s`-i desfac`nasturii c`m`[ii care acum era ud` de la rochia ei. Ritmulrespira]iei lui cre[tea pe m`sur` ce ea \i atingea pieptul,

plimbându-[i degetele prin p`rul negru.

CUIBUL ZEILOR 63



Cu un strig`t \n`bu[it Jason \[i cobor\ mâinile de-a lun-gul trupului ei, atingându-i sânii cu degetele. Sfârcurile ese \nt`riser` sub acoper`mântul sub]ire de [ifon ud, iar ease arcui spre el cu voluptate. Nu mai era con[tient` denimic altceva decât de dorin]a oarb` de a fi a lui.

El se \ndep`rt` de ea cu un oftat, tremurând, [i o privi.Ea st`tea f`r` ru[ine, a[teptând ca el s` fac` dragoste aici,\n gr`din` cu ea. Sau s-o conduc` \n camera lui.

Fa]a lui p`rea palid` \n lumina primei raze a zorilor,p`rul \i c`dea ciufulit pe frunte, c`ma[a \i era descheiat`pân` la brâu. Se aplec` pentru a-[i lua cravata c`zut` lapicioarele lor. Când o privi din nou, expresia fe]ei lui eraimpenetrabil`.

Ea st`tea mut`, ca o statuie, \n timp ce o cuprindearu[inea. Nu se mi[c` nici când el, dezbr`cându-se desacoul alb de sear`, i-l puse pe umeri.

– N-ar fi cinstit Lorna, [i \n pofida p`rerilor tale despremine, eu nu fac dragoste cu femeile altor b`rba]i. Nicim`car dac` este… atât de frumoas`… ca tine.

Pu]ina mândrie care \i mai r`m`sese o opri s`-l con-trazic`, s`-i spun` c` nu avea pe nimeni, c` singura per-soan` pe care o dorea era el.

– Vino, Lorna…da… este târziu. El dori s`-i pun`mâna \n jurul umerilor, \ns` ea \l evit`. Dac` o atingeaacum, se temea c` va \ncepe s` plâng` [i ridicându-[i san-

dalele distruse \l urm` \n t`cere \n vila adormit`.

64 MARSHA CLARK



gr`dinii, sub o umbrel` de soare dungat`, iar \n fa]a ei seafla o m`su]` pe care era o tav` cu pahare, ce[ti [i farfurii. Aici ai suc de portocale [i cafea, spuse ea. Vrei s` stai cumine?

Lorna se gândi c` \n acel moment nu avea nevoie decâtde un pahar cu suc rece de portocale, a[a c` se a[ez`recunosc`toare la umbr`, lâng` gazda ei.

– Jason [i Ariadna ne-au l`sat singure, spuse doamnaPeritakis. Au plecat s` \noate, cu Kosti. |i d`du Lornei unpahar cu suc rece de portocale. Ne-am gândit s` nu tetrezim. Am considerat c` aveai nevoie mai mult de somndecât de \not. Sper c` am procedat bine!

O ro[ea]` tr`d`toare acoperi fa]a Lornei.

– O, Dumnezeule! oare doamna Peritakis [tia deescapada ei de noaptea trecut` ? Nu [tia precis undedormea mama lui Jason. Poate c` dormitorul ei d`deaspre piscin`, [i poate auzise… [i v`zuse tot ce se \ntâm-plase. Cople[it`, Lorna morm`i ceva \ncet [i sorbi dinsucul rece.

– Nu-i a[a c` a fost o petrecere reu[it`? o \ntreb` doam-na Peritakis. F`r` s` a[tepte vreun r`spuns, ea continu`.Cred c` o petrecere la bordul unui vas este una dintrecele mai pl`cute. E[ti de acord?

– Eu… a[a cred. Vreau s` spun… N-am mai fost la vreo petrecere pe un iaht pân` acum. {tia c` acestr`spuns p`rea stângaci, dar nu se sim]ea \n stare s` fie

abil`. Era prea obosit` [i umilit`. Pe deasupra, cu cât

66 MARSHA CLARK



familia Peritakis [i-ar da seama mai repede c` ea vinedintr-o lume total diferit` de a lor cu atât era mai bine.

– Nici n-am avut timp s`-]i mul]umesc cum trebuiepentru bun`tatea ta fa]` de Ariadna, asear`, spuse la unmoment dat gazda ei. Ajutând-o cu orhideele. Zilele astea fost foarte \ncordat`. Ea… cum \i spune]i voi? Ea…accentueaz` lucrurile.

– Exagereaz`, suger` Lorna, a[ezând paharul gol petav`. – Ah! engleza mea! Exagereaz`… bine\n]eles. – A fost o nimica toat`, o asigur` Lorna. Doamna

Peritakis \i ar`t` ibricul cu cafea, iar ea \nclin` afirmativdin cap. Da, v` rog. Am avut noroc c` mi-am amintit tru

cul cu sârma. – Totu[i a fost dr`gu] din partea ta s-o aju]i! Nu oricines-ar fi deranjat. De exemplu Carol, n-ar fi f`cut a[a.

– Carol!? Lorna privi spre doamna Peritakis, \ntrebându-se dac` durerea de cap o f`cea \nceat` la minte,\ntrucât nu avea nici cea mai vag` idee despre cine vor-bea.

– Ariadna nu ]i-a povestit despre Carol? – Nu, nu mi-a povestit. – Carol este o americanc` venit` \n vizit` \n satul nos-

tru, acum câ]iva ani. A[ez` o cea[c` de cafea \n fa]a ei. Amajuns s-o cunoa[tem bine [i petrecea mult timp cu noi.Era o fat` atât de frumoas`… foarte sofisticat`. Ea [i Jason

erau atra[i unul de altul [i am… crezut c` se vor c`s`tori.

CUIBUL ZEILOR 67



Cafeaua fiebinte nu o ardea atât de tare pe Lorna ca junghiul geloziei care trecuse prin ea.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea când \[i reveni. – Nu sunt sigur`, dar cred c` ea s-a sim]it prea mo-

dern` pentru a trì \n Creta. Lorna se for]` s` zâmbeasc`. – |ntr-un fel pot s` \n]eleg asta, spuse ea. La urma

urmei sunt prea multe diferen]e culturale. Ea… Carol…trebuie s` se fi sim]it foarte singur` câteodat`. – Carol nu s-a sim]it niciodat` \n via]a ei singur`. Nu opl`ceam, spuse ea \n sfâr[it, era o femeie rece.

– Dar Jason o pl`cea, spuse Lorna privind \n jos, \nspuma cafelei pentru a ascunde durerea din ochii ei mari.

– Ah! Jason e b`rbat! Mama lui \[i flutur` mâinile expre

siv. Era frumoas` [i amuzant`… iar el era plictisit. {tie càcum trebuia s` fie deja c`s`torit. Nici una din grecoaicelepe care i le-am prezentat nu l-au atras, adùg` ea nostalgic`.

{i de vreme ce mama lui se afla \n dispozi]ia de a seconfesa, Lorna se gândi c` putea s` afle tot ce dorea.Poate o ajuta s`-i treac` nevoia de el. Chiar dac` eradureros.

– Presupun c` vre]i s` se c`s`toreasc` f`r` a iubi ?, o\ntreb` ea. Doamna Peritakis p`ru surprins`.

– Bine\n]eles c` nu! Vreau s` fie fericit. Tocmai deaceea eram preg`tit` s-o accept pe Carol. {i \mi cunosccopiii. Jason nu va fi niciodat` fericit al`turi de o so]iemaleabil`. El are nevoie de o femeie c`reia nu-i este fric`

s`-l \nfrunte. Atunci o va respecta.

68 MARSHA CLARK



– Cred c`, insist` Lorna, provenind din medii atât dediferite, presupun c` el [i Carol… n-ar fi avut nici o[ans`.

– Condi]ia lor nu a avut nici o leg`tur` cu asta, sunachiar \ndurerat`. Carol voia s`-l schimbe pe fiul meu, s`-ltransforme \ntr-o alt` persoan` decât era. Acest lucru nuse va \ntâmpla niciodat`. Faptul c` l-a pierdut a fostnumai vina ei. Nu are nici o leg`tur` cu mediul ei. |ns`Lorna nu ced`.

– Totu[i, \[i pune amprenta asupra unei rela]ii, nu-ia[a? spuse ea. Mai ales când amândoi sunt obi[nui]i cufeluri diferite de via]`.

– Chiar crezi asta? se adres` gânditoare doamna

Peritakis tinerei sale \nso]itoare \nainte de a spune: eucred c` acolo unde exist` o dragoste profund` [i stabil`\ntre doi oameni aceste diferen]e dispar precum z`padade pe mun]i prim`vara.

– M` \ntreb… Lorna privea peste valea alb` carestr`lucea \n soarele dup`-amiezii. M` \ntreb dac` este atâtde simplu.

– N-am spus c` e simplu, replic` ferm mama lui Jason.Oh, nu, draga mea! Chiar invers. Acest lucru implic`r`bdare [i respect din partea fiec`ruia. Nu este la fel [ipentru tine, \n lumea ta?

– Ba da, \ncuviin]` Lorna. Nu este chiar a[a de u[or cum le pare necunosc`torilor. Doamna Peritakis zâmbi

blând.

CUIBUL ZEILOR 69



– Vezi, draga mea, \n sinea ta e[ti de acord cu minepân` la urm`. Lorna hot`r\ c` aceast` discu]ie deveneacam periculoas`.

– Doamn` Peritakis, spuse ea \ntr-un efort de a schim-ba subiectul, m` gândeam dac` \mi permite]i s` fac câte- va fotografii la nunta Ariadnei? Cele neoficiale, când vpleca spre biseric`, [i de ce nu, [i cele de la petrecere.Promit s` nu fiu b`g`rea]`. Avea acest gând \n minte deceva vreme, iar acum i se p`ru potrivit s` abordeze subiec-tul. Avea de gând s` cumpere un album frumos \n care s`pun` pozele, iar apoi s` le ofere drept cadou-surpriz`mirelui [i miresei. Doamna Peritakis p`ru \ncântat` deaceast` idee.

Lorna decise s` stea cât mai departe de Jason, pentru aevita astfel atât ne\n]elegerile ce s-ar putea ivi, cât [isuferin]a inutil`. Astfel \ncât \n fiecare diminea]` când eratrezit` de zgomotul copitelor de cal, se scula repede dinpat [i se sp`la [i \mbr`ca \n grab`. |[i lua aparatul defotografiat [i str`b`tea \n grab` ]inutul pentru a ajunge latimp la micul dejun de la tavern`, \nainte ca Jason s` se\ntoarc` de la plimbare. Dup` lucru se gr`bea s` ajung` la vil` pentru a face un du[ [i pentru a se schimba, apoipleca s` ia cina cu colegii ei la Vasily. Când se \ntorcea la vil` ca s` lucreze familia Peritakis era de obicei plecat` cutreburi sau probleme legate de apropiata nunt`, [i sestrecura \n pat \nainte ca ei s` se \ntoarc`. Era o rutin`

obositoare, \ns` d`dea rezultate.

70 MARSHA CLARK



Jason nu mai venise pe [antier [i Lorna \[i spuse c`probabil este prea ocupat. Dar \n sinea ei era convins` c`o evita deliberat, [i ea f`cea acela[i lucru, \ns` gândul c`se ferea de ea o \ntrist`.

C`tre sfâr[itul s`pt`mânii, când deja era epuizat` dincauza \ncerc`rii de-a evita o anumit` persoan` dup` care\n sufletul ei tânjea, de fapt, Susan se apropie de ea [i \isuger` s`-[i ia ea liber o jum`tate de zi pentru a merge lacump`r`turi la Iraklion. Voia s`-[i cumpere o rochie pen-tru nunt`.

– Am parte de pu]in timp liber, spuse Susan, [i tu lafel! Ai avut de lucru pân` peste cap toat` s`pt`mâna. Suntsigur` c` b`trânul Spanakis n-o s` te invidieze pentru o

dup`-amiaz`. Lorna fu \ncântat` de posibilitatea de a\ntrerupe rutina, a[a c` \l abord` pe profesorul Spanakiscare consim]i \n cele din urm`.

Dup` prânz, \n ziua \n care pl`nuise drumul laIraklion Lorna se \ntoarse pe vechea ei rut` la vil` pentruun du[ scurt, [i se schimb` \ntr-o rochie de var`, larg`, deculoarea m`rului crud. |[i piept`n` p`rul ud, proasp`tsp`lat [i \[i d`du cu spum` pentru a-i da o form`. Se uit`un moment \n oglind`. Acum era complet bronzat`, [ipielea ei p`rea ca satinul lucios pe lâng` bumbacul asprual rochiei, \ns` uitându-se mai bine observ` cearc`n`lede oboseal` de sub ochii ei. Regimul autoimpus demunc` extenuant` \[i pusese amprenta. Aplic` un strat

sub]ire de fard peste cearc`ne [i \nl`tur` cu podul

CUIBUL ZEILOR 71



palmei [uvi]a de p`r care \i c`zuse pe obraz. P`rul \i cres-cuse, \ns` pentru c` fusese tuns de un profesionist, \[ip`strase forma.

|[i lu` o geant` de plaj` din bumbac, alb`, \n care \[ipuse portofelul [i inevitabilul aparat de fotografiat, [i subun impuls de moment, arunc` [i costumul de baie [i unprosop. Dac` terminau repede cu cump`r`turile, poateaveau timp s` fac` o baie \nainte s` ia autobuzul sprecas`.

|n timp ce cobora \n curte, auzi voci \n spatele casei,a[a c` decise s-o ia pe drumul principal ce ducea spre sat\n loc s` mearg` pe drumul ei obi[nuit prin livada de por-tocali.

Era la o arunc`tur` de b`] de sat când Mecedesul albal lui Jason lu` curba brusc, el \i strig` s` se opreasc` [i se\ntoarse c`tre ea. Se l`s` peste scaunul din dreapta [iexclam`:

– Lorna! Ce cau]i aici?Era pentru prima oar` când vorbeau, din diminea]a de

dup` petrecere, când o condusese pân` la u[a dormi-torului. Gura ei era uscat` [i-i era greu s` r`spund` ca [icum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.

– Merg pân` \n sat… m` \ntâlnesc cu Susan. – Nu pentru a merge pe [antier, sigur? Nu \n rochia

asta. – Nu. Mergem la Iraklion pentru cump`r`turi. Avem

\ntreaga dup`-amiaz` liber`.

72 MARSHA CLARK



– {i eu merg la Iraklion. Urc`! Te duc eu. |i deschiseu[a [i a[tept` ca ea s` urce \n ma[in`. Primul ei impuls fus` refuze. S`-i spun` drept, \n fa]a, c` prefer` s` ia auto-buzul, \ns` realiz` c` ar fi p`rut deplasat`, a[a c` mur-mur`:

– Mul]umesc, [i se urc` \n ma[in`.El nu porni ma[ina imediat [i se l`s` pe spate \n

scaunul lui, privind-o gânditor. Purta o pereche de jeansi\n dup`-amiaza asta, nu rupturile pe care le purtau ei pe[antier, ci o pereche de blugi originali, mula]i pe carneapulpei, sco]ându-i \n relief for]a mu[chiului piciorului. {tricoul s`u alb \i f`cea umerii la]i s` par` mai puternicidecât niciodat`.

– Este o minune c` ne-am \ntâlnit, spuse el. Voiam demult s` vorbim singuri. – Oh? P`rea c` o piatr` mare i se pusese \n gât [i o

\mpiedica s` vorbeasc`. – Ai \ncercat s` m` evi]i, Lorna? o \ntreb` el. – Ei bine…er… |ndr`zni s`-i arunce o privire \ns`

când ochii ei alba[tri \i \ntâlnir` pe cei verzi, \[i mut`privirea repede.

– Da… ai \ncercat s` m` evi]i. Din cauza nop]ii tre-cute? Din cauza a ce s-a \ntâmplat \ntre noi. Am vrut s`-spun… El lu` o pauz` a[a c` ea termin` pentru el.

– S` uit totul? . – Po]i s` faci asta, spuse el, po]i s` ui]i? Lorna \ncerc`

s` \nghit` piatra din gât.

CUIBUL ZEILOR 73



– Nu… suspin` ea \n cele din urm`, m` tem c` nu pot. – Te temi? Se aplec` aproape de ea, astfel \ncât

Lorna \i putu sim]i mirosul \mb`t`tor al pielii. De ce tetemi?

– Ei bine… s` nu m` fac de râs, cred. Nici unei femeinu-i place asta. |ncerc` s` par` st`pân` pe ea, \ns` e[u`lamentabil.

– Nu te-ai f`cut de râs, \i spuse el, noaptea trecut`te-am dorit, Lorna… [i tu m-ai dorit pe mine. Nu o s`negi asta. M-ai dorit atât de mult cât te-am dorit [i eu. Fa]ei lu` foc.

– Nu neg asta, spuse ea.El \ntinse mâna [i \i prinse b`rbia tandru for]ând-o s`-l

priveasc`, apoi \i tras` conturul liniei fe]ei cu vârfuldegetelor. Ea fu incapabil` s`-[i reprime tremurul depl`cere pe care atingerea lui i-l provoc`.

– M-ai dorit, repet` el. Era un accent de satisfac]ie \ncuvintele lui ceea ce o deranj`.

– Bùsem mult` [ampanie, \i reaminti ea tìos.Dezmierdarea pl`cut` \ncet` brusc.

– {i `sta a fost singurul motiv? – Jason, trebuie nep`rat s` avem aceast` discu]ie…

post-mortem? |ncerc` s`-[i mute privirea, dar el \i ]inub`rbia strâns, a[a c` nu reu[i.

– M` \nnebune[ti, [uier` el. De câte ori te-am cùtatnu am reu[it s` te g`sesc. Te-ai strecurat din [i \n cas` ca

o umbr`… \ns` nu te-am uitat. M`… bântui. El o privi

74 MARSHA CLARK



acuzator. Trebuie s` [tiu dac` noaptea trecut` a \nsemnatmai mult pentru tine decât… decât pu]in prea mult`[ampanie. El \i eliber` b`rbia [i \[i vârâ mâna \n p`rul eim`t`sos, tr`gând-o spre el [i for]ând-o s`-l priveasc`. Estemai mult decât atât, nu-i a[a, Lorna? Era atât de aproape\ncât ea \i putea observa porii din pieli, barba proasp`tras`.

– A fost mai mult decât atât, spuse ea u[or. Mult maimult. – Ah! |[i trase mâna din p`rul ei, \ns` pentru a [i-o

cobor\ pe ceaf`. {i ce o s` faci, Lorna? Ce o s` faci cuNikos?

– Nu are nici o leg`tur` cu Nikos, spuse ea. Deloc.

– |ntr-adev`r! Mâna lui p`r`si gâtul ei pentru a r`mânepe sp`tarul scaunului. Nu este cumva… cam necinstit…s` nu-i spui iubitului t`u?

– Bie\n]eles! |ns` Nikos nu este iubitul meu. N-a fostniciodat`. Gura ei se arcui \ntr-un zâmbet.

|n acel moment, un sunet puternic de claxon o f`cu s`tresar`. Prin oglinda retrovizoare v`zur` autobuzul deIraklion cum lua curba, [oferul avertizându-i zgomotos c`blocau [oseaua \ngust`.

|njurând, Jason b`g` ma[ina \n vitez` [i strig` : Bine!Bine! cu zel cretan la [oferul de autobuz, porni iritat c`tresat.

Susan, care devenise din ce \n ce mai nervoas` \n timp

ce minutele se scurgeau, v`zu acest incident din fa]a

CUIBUL ZEILOR 75



sta]iei de autobuz. Ochii ei se m`rir` \n momentul \n careprietena ei, ie[it` aproape pe jum`tate pe geamul aceleima[ini luxoase, o strig`:

– Susan! Aici! Ne duce cineva. Nu te urca \n autobuz! – Lorna, trebuie neap`rat s` vorbesc cu tine singur`, \i

spuse Jason. – Las` asta \n grija mea. Susan veni la ei [i Lorna \i

spuse: Ne duce Jason cu ma[ina. Nu-i a[a c`-i minunat? A[a c` o s` avem timp pentru o baie, ]i-ai luat costumul?Susan nu putea vedea mâinile Lornei, pentru c` ar fiobservat altfel c` degetele ei sub]iri erau \ncruci[ate.

– Nu. Nu cred c`… – Ei bine, de ce nu te duci s`-l iei, Susan? Jason nu se

sup`r`. Nu-i a[a, Jason? |i arunc` o privire lui Jason carest`tea tensionat pe scaun. {i nu uita s`-]i iei uleiul desoare [i un prosop.

– O.K.! Susan \ncepu s` alerge spre tavern`. – Nu te gr`bi, Susan! strig` Lorna. Avem timp la dis-

pozi]ie. Ei! exclam` ea triumf`toare \n timp ce siluetadurdulie a lui Susan disp`ru, o s` stea ceva timp. |ntot-deauna \i ia timp s` g`seasc` ceva.

El opri motorul [i \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului. – Este adev`rat ce mi-ai spus despre Nikos? o \ntreb`

el r`gu[it. Este adev`rat c` n-a fost niciodat` iubitul t`u? – Foarte adev`rat. Sim]ea cum o piatr` i se luase de pe

inim` [i putea s` respire u[urat` pentru prima oar` de

multe zile.

76 MARSHA CLARK



– Dar de ce nu mi-ai spus nimic? – Pentru c` am fost furioas` pe tine. Oh! {tiu c` a fost o

prostie. Dar tu ai presupus asta f`r` s` ai nici un fel de dovezi – Dar \n prima noapte, protest` el, Nikos a fost atât de

posesiv cu tine, \ncât am crezut… – {tiu ce ai crezut. Iar eu eram atât de sup`rat` pe tine

\ncât te-am l`sat s` crezi \n continuare. – {i de atunci… [i noaptea trecut`… Sprâncenele luise unir` \ntr-o linie. |n pofida a ceea ce s-a \ntâmplat \ntre

noi, tot nu mi-ai spus. – Am vrut…dar…mi s-a p`rut c` nu este momentul

potrivit. Se \nro[i f`r` s` vrea. Nu voiam s`-]i spuncând… când nici unul dintre noi nu gândea clar. Puteai

s` crezi c` vreau s` te trag pe sfoar`. – A[a c` ai folosit aceast`… minciun`… ca s` te pro-tejezi de mine. Nu-i a[a c` am dreptate? Ochii lui cu iriz`raurii o privir` trist.

– La \nceput… da. – {i pe urm`?Ea se r`suci pe scaun [i el \i putu vedea profilul. Voia

s`-l fac` s` vad` \n adâncurile sufletului ei. S` vad`adev`rul ce se afla acolo.

– }i-am ar`tat ce simt atunci când ai f`cut dragoste cumine lâng` piscin`. Atunci nu te-am min]it, Jason. }i-o jur

Se uit` la ea \ndelung, pentru ca apoi s`-i cuprind` fa]a\n mâini [i s-o s`rute u[or pe buze. |i sim]i gura fierbinte

peste buzele ei.

CUIBUL ZEILOR 77



– Iubita mea, spuse el aspru, iubirea mea. Iubita mea,iubit` Lorna. O lu` \n bra]e [i o strânse cu putere la piep-tul lui, s`rutându-i genele, fruntea, p`rul. Timpul se opri\n loc \n timp ce Lorna se abandon` pl`cerii voluptuoasea dezmierd`rii lui.

Susan tu[i u[or [i b`g` capul \n ma[in`. – Ei! Mi-am luat costumul de baie, spuse ea, mai

mergem la Iraklion? Lorna izbucni \n râs [i \[i \ngrop` fa]\n um`rul lui Jason. – Dumnezeule! exclam` el, avionul! Lorna chicoti

fericit`. – Ce avion, dragul meu? – Avionul din Atena. Trebuie s` \ntâmpin ni[te invita]i

care vin la nunta de mâine. Se \ntoarse [i deschise u[adin spate pentru Susan. Nu [tiu din ce cauz`, dar am uitatcomplet, spuse el cu un zâmbet ce f`cu inima Lornei s`bat` cu putere. Susan zâmbi [i ea la rândul ei.

– Numai spune! L`sându-se pe spate pe banchet`, eaad`ug`: este bine c` a]i pus cap`t r`celii dintre voi. {i pots` adaug c` era [i timpul.

– Mai po]i s` spui asta o dat`, zise Jason. {i acum,doamnelor, potrivi]i-v` centurile \n timp ce eu o s`dep`[esc autobuzul.

El conduse repede dar cu grij` pân` \n ora[. |ns` lafiecare por]iune dreapt` a drumului, mâna lui oprindea pe a Lornei [i o ]inea strâns, [i ori de câte ori

ochii lor se \ntâlneau, ardoarea privirii lui o f`cea s` se

78 MARSHA CLARK



topeasc` [i soarele \i p`rea c` niciodat` n-a str`lucit atâtde puternic, [i c` aerul nu a fost niciodat` a[a de dulce.

Jason le l`s` \n zona magazinelor \nainte s` se duc` laaeroport. Aranjar` s` se \ntâlneasc` mai târziu pe plaj`.

Marea era limpede [i apa verzuie era str`b`tut` deiriz`ri aurii datorit` str`lucirii soarelui de dup`-amiaz`.Lorna se l`s` pe spate, \n voia valurilor, privind mun]ii cep`reau c` plutesc \n dep`rtare, parc` suspenda]i. |nc` odat` fu uimit` de magia ce \ncojura aceast` ]ar`… ]ara lui Jason, atât de frumoas` [i misterioas`. Un mic semn de\ntrebare \i ap`ru \n minte. Cum s-ar adapta ea la acest]inut exotic? Era adev`rat, ]ara [i Jason o \ncânta, dar era\ncântarea o baz` solid` pentru o rela]ie? {i unde ducea

mai exact aceasta? La o aventur` de-o var`… sau la cevamai mult? {i dac` o s` fie ceva mai mult… o c`s`torie… va fi ea capabil` s` se acomodeze cu aceast` ]ar` [i cu obi-ceiurile ei? Din câte observase ea, femeia juca un rolfoarte modest \n societatea cretan`, [i Lorna se cuno[teadestul de bine \ncât s`-[i dea seama c` nu era tipul defemeie supus`. Oarecum iritat` din cauza gândurilor salese \ntoarse [i porni \not spre ]`rm. Unde \i era capul?Fantaza deja despre c`s`torie când \ntre ei nu fuseser`decât câteva s`rut`ri [i gr`bite declara]ii de iubire. Nuavuseser` timp nici m`car s` discute serios. S` sedescopere unul pe altul. Se purta ca o proast`.

Ie[i din ap` [i se \ndrept` spre du[uri s` se cl`teasc` de

sarea din p`r. Pielea \i str`lucea asemeni satinului brun-

CUIBUL ZEILOR 79



– Ne fac via]a mai u[oar`, argument` el, \ns` acumcred c` este timpul s-o trezim pe prietena ta. El ar`t` dincap spre Susan. Am comandat ni[te cafea [i apoi trebuies-o pornim spre cas`. Am telefonat mamei [i suntema[teapta]i la cin`.

{i totul f`r` s` o consulte [i pe ea, se gândi Lorna. Dar se uita la ea cu atâta dragoste \ncât \[i domoli iritarea [ispuse u[or: – Bine, [efule! Hai s-o trezim pe frumoasa adormit` [is` purcedem la drum!

Dup` ce \[i b`ur` cafeaua, Susan \i anun]` c` a aranjats` se \ntâlneasc` cu Harvey la Iraklion \n seara asta pen-tru a lua cina.

– Tu erai invitat` de asemenea, Lorna, spuse ea. Nuaveam de gând s` te las balt`. – Dar nu te superi dac` ]i-o r`pesc pe Lorna, spuse Jason.

B`nuiesc c` n-o s`-]i strice cu nimic cina. Susan \i zâmbi. – Am s` supravie]uiesc, [i \mi imginez c` voi doi n-o s

v` sup`ra]i foarte tare c` v` \ntoarce]i singuri acas`. – Una din calit`]ile tale, Susan, este perspicacitatea,

glumi cu ea Jason, [i sper c` n-o s` mi-o iei \n nume der`u dac` \]i m`rturisesc cât de fericit sunt c` te \ntâlne[ticu Harvey la Iraklion pentru cin`.

– Pân` la urm` totul s-a arânjat bine, spuse ea, clipindspre Lorna, chiar foarte bine.

Dup` ce aranjar` s`-i lase pachetul lui Susan la tavern`,

o l`sar` pe aceasta \n pia]a Venzelou [i o pornir` spre

CUIBUL ZEILOR 81



cas`. Dup` ce merser` câteva mile, [i \ncepur` s` urceserpentinele pustii, Jason trase ma[ina \ntr-un intrând almuntelui, opri motorul, [i apoi o lu` \n bra]e.

– Acum n-o s` mai fim \ntrerup]i de nimeni, zâmbi el.Lorna \ncerc` s`-i zâmbeasc`, \ns` inima ei b`tea multprea tare ca s`-i poat` face fa]`. Avea impresia c` o s` sesufoce din cauza nevoi avide de-a sim]i s`rutul lui. Când\i atinse u[or buzele chinuind-o \ncet cu ale lui, ea gemuf`r` s` vrea, [i punându-[i bra]ul \n jurul gâtului lui \ir`spunse la s`rutul dup` care tânjea de mult. |l dorea atâtde mult \ncât o durea fizic, [i [tia c` orice fel de dorin]`pe care o sim]ise \n trecut era o umbr` palid` a ceea ce\nsemna s` dore[ti cu adev`rat un b`rbat. De asemenea

[tia c` originea acestei pasiuni era iubirea, [i nu poftafizic`. {i c` pân` atunci nu cunoscuse o astfel de emo]ie\n via]a ei.

– Lorna, murmur` el aspru, limba lui atingându-i u[or urechea. El oft` tremurat [i se aplec` peste ea; \n lumina\nser`rii ochii lui p`reau aproape f`r` de culoare. Esteadev`rat? Este chiar adev`rat ?

– Este adev`rat, [opti ea [i scoase un hohot mic de râs.Nici mie nu-mi vine s` cred, dar este adev`rat.

O prinse de mân` [i \i s`rut` degetele sub]iri, [i palma,[i \i gust` interiorul \ncheieturii cu vârful limbii. Ea scoasun geam`t de pl`cere.

– Tânjesc s` fac dragoste cu tine, \i [opti el. S` fac

dragoste cu tine cu adev`rat.

82 MARSHA CLARK



– Da… da… – Dar nu \n ma[ina parcat` \n creierii mun]ilor. U[or,

\i apuc` cu buzele lobul urechii. S` \n]eleg c` nu ai nici oobiec]ie s` faci dragoste \ntr-o ma[in`?

– Se pare c` am sc`pat din vedere acest aspect cândm-ai s`rutat. Dar acum, c` ai adus vorba, cred c` e cam \npublic… ca s` nu spunem periculos. Nu mai vrem s` neescorteze pân` \n sat nu [tiu câte autobuze, nu-i a[a? Eraatât de fericit` c` descoperise aceast` \ncânt`toare latur`a lui \ncât \i venea s` cânte \n gura mare. El \i dezmierd`obrazul.

– Când o s` te fac a mea vreau s` fie totul perfect,Lorna, spuse el u[or, pentru noi doi nu accept nimicaltceva. Ea d`du din cap f`r` s` scoat` un cuvânt,ar`tându-i c`-l aprob`. {i acum \nceteaz` s` te mai ui]i lamine a[a provocator pentru c` o s` uit de toate senti-mentele mele de gentleman [i o s` te am chiar aici, acum,[i o armat` de autobuze n-o s` m` opreasc`. O s`rut` u[or \nainte s` dea drumul la motor [i s` porneasc` \nc` o dat`spre cas`.Era \ntuneric de-acum [i se aprinsese luminile de pe[osea. Jason d`du drumul la radio [i ritmurile melo-dioase ale unui sirtaki umplur` ma[ina. Lorna se l`s` pespate [i sim]i pielea ro[ie a scaunului pe um`rul gol.|nchise ochii [i se l`s` \n voia aerului r`coros al nop]ii

care \i mângâia fa]a.

CUIBUL ZEILOR 83



Capitolul 6

Dimine]ile erau \ntotdeauna superbe \n Creta, \ns`diminea]a c`s`toriei Ariadnei p`rea c` este cu totul [i cutotul special`. Aerul era proasp`t, [i raze de aur str`luci-toare luminau dealurile din dep`rtare.

De[i era \nc` devreme \ntreaga cas` era \n plin` forfot`când Lorna se trezi. Femeile din cas` se ocupau fie decrinolina Ariadnei, fie duceau t`vile cu platouri [i pahare,ori vazele pline cu flori vesel colorate. Buc`tarul familiePeritakis era ajutat de câteva femei angajate din sat, [i dinzona buc`t`riei se auzea un zumzet continuu, acompani-at de zgomotul veselei, [i de mirosul \mbietor albucatelor.

Afar` câ]iva muncitori de la livada de portocali fuseser`adu[i s`-i ajute pe gr`dinari s` a[eze mesele de r`chit`

sub umbra copacilor, pentru petrecerea de nunt`. Deja



un b`rbat mai \n vârst` aprinsese c`rbunele dintre unadin gropile special preg`tite pentru aceast` ocazie. Cumult timp \nainte el [i prietenii s`i avuseser` grij` s`roteasc` frig`ruile.

Lorna se \mbr`c` \n grab` \ntr-o pereche de pantaloni[i un tricou, [i luându-[i aparatul de fotografiat plec` \nc`utare de subiecte – [i a cafelei de diminea]` dac` aveanoroc. G`sise pu]in` cafea \ntr-un ibric din buc`t`rie – [if`cu câteva fotografii cu preg`tirile generale pentru nunt`pentru ca apoi s` se \ntoarc` la etaj [i s` bat` u[or la u[acamerei Ariadnei, care \i fu deschis` de doamna Peritakis

– S`raca fat`! exclam` ea, nu prea ai putut s` dormi \ndiminea]a asta, cu zgomotul din cas`.

{tiind c` mama lui Jason nu era la curent cu rela]ia cese \nfiripase \ntre fiul ei [i musafira din Canada, aceast`prietenie pe care i-o ar`ta o f`cea s` se simt` bine.

– Cine ar vrea s` doarm` \ntr-o zi atât de important` caasta? zâmbi Lorna.

– Nu am dormit toat` noaptea, se plânse Ariadna carest`tea pe marginea patului, cu o fa]` palid` din cauzaemo]iilor. Era \mbr`cat` \ntr-o pijama de bumbac albastr`[i ar`ta ca o adolescent` de 14 ani. Ar`ta prea tân`r` pen-tru a se m`rita, se gândi Lorna. De ce o f`cea! abia termi-nase [coala. Doamna Peritakis \i spuse:

– Nu pot face nimic \n ceea ce prive[te obiceiurile tale

nocturne, Ariadna, dar insist s` m`nânci ceva. Ea ar`t`

CUIBUL ZEILOR 85



spre o tav` de argint ce se afla neatins` pe mas`. Altfel os` le[ini \nainte s` ajungi la biseric`. Ariadne o privi cu\nc`p`]ânare pe mama ei.

– N-o s` le[in, mam`, spuse ea. Lorna lu` un covrig cususan de pe tav` [i \ncepu s`-l ron]`ie.

– Ce ar fi s` mânc`m \mpreun`? suger` ea. Eu nu m`m`rit azi a[a c` mi-e foame de nu mai pot.

Tân`ra fat` \ncepu s` râd`, \ns` lu` cel`lalt covrig depe tav`, din care mu[c` u[or. Acest gest p`ru s-omul]umeasc` pe mama ei.

– Bine! spuse ea. Acum, c` am aranjat [i asta m` duc s` v`d dac` ]i-au terminat de pus crinolina. Apoi e timpul s`intri \n baie. Nu! A[teapt`! se adres` ea Lornei ce se\ndreptase discret spre u[`. E cum nu se poate mai binec` e[ti aici. Atât eu cât [i Ariadna suntem tensionate \ndiminea]a asta. Prezen]a ta o s` ne mai calmeze, cred.Lorna \[i ridic` aparatul de fotografiat.

– Dac` tot nu \ncurc pe nimeni, pot s` \ncep s` facni[te poze?

– O idee bun ,̀ fu de acord doamna Peritakis [i p`r`si camera. – |mi faci poze \nainte s` m` \mbrac \n rochia demireas`? Ariadna privi \n jos la pijamua ei mototolit`.

– Da! Hai s` avem o amintire a \ntregii zile. Po]i oricânds` renun]i la orice fotografie dac` nu-]i place. {i nu pozapentru mine, \i spuse ea, deoarece Ariadna \ncepuse s`-[i

strâng` p`rul când o v`zu pe Lorna c` se uit` prin obiectiv.

86 MARSHA CLARK



– Este destul de dificil s` ignori camera, bomb`ni tân r̀a grecoaic`. Se \ndrept` spre tav` pentru a-[i turna un pahar cu sucde portocale [i Lorna observ` str`lucirea pietrelor de la gâtul ei

|ncercând s`-i distrag` aten]ia, Lorna o \ntreb`: – Ce str`luce[te la gâtul t`u? Ariadna \[i ridic` gulerul

pijamalei [i l`s` s` se vad` un colier de acvamarine. |ntot-deauna dormi cu lan]ul la gât?

– Mama mi l-a d`ruit, \n diminea]a asta. Au fost ale eiLe-a primit \n dar de la tat`l ei atunci când s-a c`s`torit.Lorna admir` reflexiile str`lucitoare ale pietrelor.

– Sunt frumoase. – Pentru mireasa lui Jason o s` fie smaralde, o inform` Ariadn – Ce dr`gu], spuse Lorna, \ntrebându-se de ce se

sim]ea dintr-o dat` \n defensiv`. – Ave]i o astfel de tradi]ie \n familia voastr`, Lorna? – Nu prea facem parte din exact aceea[i lig`, \i

r`spunse Lorna moroc`noas`, \n[urubând o lentil` albas-tr` [i concentrându-se asupra obiectivului aparatului defilmat. Ariadna deveni confuz`.

– Ce \nseamn` asta? Nu \n]eleg, aceast`… lig`? – |nseamn` c` noi nu avem nici o bijuterie pe care s-od`m mai departe \n familia noastr`, \i r`spunse Lorna. Noinu suntem deloc boga]i.

– Dar tu ai bijuterii foarte frumoase, insist` cealalt`fat`. Ai argint mult, [i la petrecere am observat c` purtai

ni[te frumoase turcoaze.

CUIBUL ZEILOR 87



– Erau ale mamei mele. Ap`s̀ pe un buton [i scoase filmul – Vezi! strig` Ariadna. {i mama ta ]i-a dat o bijuterie

|ncercând s` schimbe subiectul, Lorna \i spuse: – |ntinde-te peste p`tur`, [i umeze[te-]i buzele pentru

urm`toarea poz`. – Parc` spuneai c` nu trebuie s` pozez, \i reaminti Ariadna. – Da… ei bine… doar de data asta. Vreau s-o fac din

cauza… luminii ce str`luce[te pe cuvertur`, improviz`Lorna. Ascult`toare, Ariadna \[i linse buzele [i se a[ez`peste cuvertura din pânz` de in. Apoi spuse:

– Te deranjeaz` faptul c` suntem boga]i? |ntr-un fel,spusele ei o luar` prin surprindere.

– S` m` deranjeze? Bine\n]eles c` nu. O fotografie dinunghiuri diferite, \ns` era con[tient` de privirea verzuie a Ariadnei, care o urm`rea cu aten]ie.

– Eu cred c` da, spuse ea, dar noi nu am fost dintot-deauna boga]i. Str`bunicul meu a fost un ]`ran s`rac. Ammuncit pentru tot ce avem acum. Nu suntem… cum sespune? Aristocra]i.

Punându-[i deoparte aparatul, Lorna se a[ez` pe mar-ginea patului. – |mi pare r`u, Ariadna, spuse ea. Ai dreptate. Devin

tensionat` când m` gândesc la diferen]ele dintre noi. – Eu nu sesizez nici o diferen]`, spuse tân`ra fat` zâm-

bind. Eu port acvamarinele mamei mele [i tu por]i tur-

coazele mamei tale.

88 MARSHA CLARK



– Dar tu e[ti din Creta [i eu sunt din Canada, murmur` LornaRâzând, Ariadna s`ri lâng` prietena ei. – {i amândou` suntem femei [i avem acelea[i sentimente.

|[i puse bra]ul pe umerii apleca]i ai Lornei. {tii ce cred eu? Ecred c` tu ai sufletul unui ]`ran, Lorna. Nu ai \ncredere \nnimic care nu ]i-e familiar. Dar [i noi suntem ni[te ]`rani!Deci vezi, nu poate exista nici o diferen]` \ntre noi.

– Faci ca totul s` par` atât de simplu. Mohorât`, Lornase ocup` din nou de aparatul de fotografiat.

– Dar este atât de simplu, insist` Ariadna. {i acum\nceteaz` s` te mai preocupi atât de tare de nunta mea c`m` sup`r. Ochii ei, atât de asem`n`tori cu cei ai lui Jason,sclipir` rùt`cios. {i reac]ionez urât când m` enervez de-oarece am mo[tenit tempermentul familiei Peritakis.

U[a se deschise [i doamna Peritakis, ca un vapor tìnd valurile, se repezi \nùntru.

– A sosit coafeza, \[i anun]` ea fiica. Repede, AriadnaTrebuie s` faci baie [i apoi s` te \mbraci. Lorna se\ndrept` spre u[`.

– V` las singure, spuse ea. – Nu vreau s` crezi c` te alung, Lorna, zâmbi doamna Peritak – Nici nu face]i asta, \ns` vreau s` mai fac ni[te poze cu

preg`tirile de afar`, \i spuse Lorna. Adev`rul era \ns` c`sim]ea o nevoie cople[itoare de a-l vedea pe Jason. Voias` stea \n preajma lui [i s` simt` magia care o cuprindea

\ntotdeauna \n prezen]a lui.

CUIBUL ZEILOR 89



Se duse mai \ntâi \n spatele casei. Vasily tocmaisosise \n vechea lui ma[in` uzat` \nc`rcat` cu t`vi plinecu chiftelu]e reci cu arom` de lichior [i asezate sub unstrat de frunze de l`mâi. |n ma[in` se mai afla [i un co[mare cu pâine [i multe feluri necunoscute [i picante debrânz`. O salut` pe Lorna vesel [i se repezi \n cas`.

Multe ma[ini str`ine erau parcate pe alee [i de copacierau priponi]i m`gari, [i era un \ntreg du-te-vino, omul]ime de oameni c`rând scaune [i flori pentru petre-cere. Surprinse \n câteva poze aceast` agita]ie [i apoi se\ndrept` spre mesele din r`chit` care fuseser` a[ezate laumbra copacilor. De aici putu z`ri spatele lat al lui Jason. St`tea \n fundul gr`dinii, \mbr`]isând cu privirea\ntreaga vale. Când auzi sunetul pa[ilor ei, se \ntoarse.

– Lorna! Bun` diminea]a, iubita mea. O apuc` demân` [i i-o puse sub bra]ul lui. Tocmai m` gândeam, \ispuse el. M` gândeam ce repede au trecut anii. Parc` ierio purtam pe Ariadna pe umeri prin aceste livezi. Era unbebelu[. {i acum a venit timpul s-o dau \n grija so]ului ei|n sinea ei, Lorna se gândi c` o f`cuse pe sora lui s` par`ca un teren care trecea de la un proprietar la altul, dar nuputu spune decât atât:

– Kosti pare foarte dr`gu] totu[i. – Este un b`rbat de treab`, fu de acord Jason. |mi pare

bine c` o s`-l am de cumnat. {i a fost o dragoste reci-

proc`. ~sta chiar e un noroc.

90 MARSHA CLARK



– {i dac` n-ar fi fost, te-ai mai fi bucurat s`-l ai de cumnat? \l \ntreb` Lorna, [i când el o privi p`trunz`tor ea con-tinu`: adic` Ariadna trebuia s` se c`s`toresc` cu cinevaales de familie \n loc de cineva ales de ea?

– Chiar crezi c` a[ fi for]at-o pe Ariadna s` sec`s`toresc` \mpotriva voin]ei ei? \ntreb` el, sup`rat.

– Ei bine… nu… dar c`s`toriile sunt câteodat` aranjate \n Creta, nu-i a[a?

– Sigur. {i de obicei cu succes. Voi nord americaniiave]i oroare de c`s`toriille aranjate. Totu[i p`rin]ii mei auavut o c`snicie lung` [i fericit`… care fusese aranjat` debunicii mei. Maxilarul lui se \ncord`. A[ putea spunechiar c` rata divor]urilor este mai sc`zut` cu 10% \n com-para]ie cu voi.

– Nu-i adev`rat! Pun pariu c` sunt o groaz` de c`sniciinefericite \n Creta, dar pentru c` este a[a de greu s` ob]iiun divor] \n aceast` ]ar`… mai ales femeile… oameniipur [i simplu nu \ncearc`.

– P`cat c` nu cite[ti \nc` foate bine \n greac` s` \n]elegice scrie \n ziar, \i spuse el trufa[. Astfel ai [ti c` legile noatre \n ceea ce prive[te divor]ul s-au schimbat. Cinevapoate ob]ine divor]ul printr-un consens comun dup` oseparare de patru ani. De asemenea, zestrea nu mai esteobligatorie.

– Vrei s` spui c` so]iile nu mai sunt evaluate \n capre

[i m`slini, r`spunse ea acid. Mâna lui o strânse de bra].

CUIBUL ZEILOR 91



– |mi vine câteodat` s` te scutur zdrav`n, Lorna, \ispuse el. S` fac \n a[a fel \ncât s` \n]eleag` [i capul `stablond al t`u.

– Nu cred c` nu \n]eleg. Deveni rigid`. – Probabil c` nu. Dar e[ti foarte nedreapt`. Nu m-ai

\ntrebat o dat` ce p`rere am despre aceste lucruri? S-ar putea s` te surprind` faptul c` \ntotdeauna am consideratzestrea ca fiind o tradi]ie crud`, de asemenea [i lipsa drep-turilor so]iilor. |ns` datorit` faptului c` tr`iesc \ntr-un satdin Creta tu presupui – f`r` s` m` \ntrebi m`car – c` suntde acord cu toate vechile tradi]ii. M` insul]i, draga mea,termin` el \ncet.

– Nu vreau s` te jignesc. Dar e[ti atât de mândru defaptul c` e[ti cretan. {i asta include [i vechile tradi]iidesigur, insist` ea. El aprob` din cap.

– Unele dintre ele sigur. {i nu-mi plac femeile care vors` se impun`.

– Cui \i plac? – Ai amintit de Carol noaptea trecut`. El continu` s`

priveasc` spre vale. Una dintre cele mai dezagreabiletr`s`turi ale ei era o oarecare dorin]` de a se impune. – Mama ta a crezut c` o s` v` c`s`tori]i. – Mama mea este o femeie cu o imagina]ie bogat`.

Lorna sa eliber` din strânsoarea bra]ului lui. – Hai, Jason, nu-mi servi asta! Doar n-o s` negi c` ai

fost atras de ea, nu-i a[a? Te rog, spune-mi c` nu.

92 MARSHA CLARK



– Bine\n]eles c` am fost atras de ea. Este o femeie fru-moas` iar eu sunt un b`rbat normal. Se uit` \n jos spreLorna, cu ochii pe jum`tate \nchi[i. Dar curând mi-am datseama c` o c`s`torie cu o astfel de femeie ar fi fost o maregre[eal`. Ar fi dus la nepl`ceri pentru amândoi.

– Pentru c` era din America? A[a cum sunt [i eu. – Pentru c` era Carol! Ajunsese la cap`tul r`bd`rii. {i

pentru c` a refuzat s` m` accepte pe mine… [i de unde veneam. Era de acord cu toate mai pu]in originea mea.Era o situa]ie imposibil`.

– Cred c` te-a durut totu[i… la momentul respectiv.Se sim]ea ca [i cum [i-ar fi pus sare pe o ran` deschis`gândindu-se la sentimentele lui pentru Carol, dar p`reac` nu are puterea s` se opreasc`. El \i r`spunse cu o voio[ie care pe ea o tulbur`.

– Nu neap`rat. Pe termen lung n-a \nsemnat nimic maimult decât sfâr[itul unei aventuri pl`cute de-o var`.

– Aventur` pl`cut` de-o var`, repet` ea, [i fraza \i\nghe]` inima.

El \[i puse bra]ul \n jurul umerilor ei, [i o pornir` \mpre-un` \ncet spre cas`. Lumina soarelui se strecura printrefrunze, formând cercuri de aur pe poteca din fa]a lor.

– Dar trecutul t`u, Lorna? o \ntreb` el. Cum se face c`o femeie a[a frumoas` ca tine este \nc` nem`ritat`?

– Oh! Am fost cerut` de câteva ori, \ncerc` ea s` par`

deta[at`. Aproape c` am ajuns la altar odat`, dar…

CUIBUL ZEILOR 93



– Dar? Se uit` spre ea serios. – M-am gândit mai bine... – Din cauza carierei? – Ceva de genul `sta, \l aprob` ea, [i el \i eliber` cotul

[i \ncepu s` mearg` mai repede.M` \ntreb oare de ce nu i-am spus adev`ratul motiv, se

gândi ea. De ce nu i-am spus c` John nu voia s` aib` grij`de mine. {i c` o parte din mine tânje[te dup` cineva cares` m` protejeze chiar dac` pot s` am [i singur` grij` demine. Dac` m-a[ fi m`ritat cu John eu a[ fi fost ceaputernic`… partenerul dominant… [i nu vreau asta. Dar fu incapabil` s` g`seasc` cuvintele potrivite, a[a c` numai spuse nimic.

Ajunser` \n fa]a casei [i Jason se uit̀ la ceasul de la mân` – Este timpul s` ne preg`tim. Trist`, Lorna sim]i c` el

se deta[ase oarecum de ea. – Ne vedem la biseric`! spuse ea for]ându-se s` par`

vesel` [i el \i zâmbi, \ns` ochii lui erau posomorâ]i.Urc` repede pe sc`ri pân` la ea \n camer` con[tient`

de norul ce plana asupra capului ei. Nu-i era u[or c` se\ndr`gostise de Jason Peritakis, reflect` ea, dar eracon[tient` c` dac` el era acum rezervat fa]` de ea eranumai din vina ei. Nu f`cuse nimic care s` infirme ima-ginea femei preocupat` numai de carier`. Femeia careconsidera c`s`toria un obstacol ce trebuie evitat. Mici

semne de \ntrebare care-l f`cuse s` devin` mai rezervat.

94 MARSHA CLARK



Prima fotografie cu Ariadna \n rochie de mireas` o f`cu\n camera de zi de la parter. Ariadna ar`ta ca o statuie \nrochia alb` de m`tase. Avea prins` \n p`rul negru m`t`soso diadem` de perle care \i ]inea voalul scurt ce fluturau[or ca un nor. }inea \n mân` un buchet din flori decaprifoi crem amestecate cu ni[te flori purpurii care,\nfloriser` \n fa]a geamului de la camera obscur`. Eratransfigurat` de fericire.

– E[ti atât de frumoas`, spuse Lorna, surprins` s` con-state c` i se pusese un nod \n gât la vederea radioas` atinerei mirese.

– Rochia e foarte reu[it`, spuse doamna Peritakisap`rând de dup` un col]. Vorbea cu o relaxare voit`, care\ns` nu o p`c`li pe Lorna, sub calmul aparent mama eracople[it` de emo]ii.

– Este mai mult decât rochia. Luându-[i aparatul dingeant`,Lorna \i spuse Ariadnei: Str`luce[ti ca o sut` delumân`ri, [i fata \i zâmbi u[or. Aproape c` tremura de feri-cire. Dintr-o dat` emo]ia o cuprinse din nou pe Lorna, [i\nghi]i \n sec. Haide]i s` v` fac o poz` \mpreun`, spuse ear`gu[it [i \[i f`cu de lucru aranjându-le \ntr-o anumit`pozi]ie. Ai un buchet superb, Ariadna. Am recunoscut florile de caprifoi, bine\n]eles, dar ce flori sunt celelalte? Nule cunosc.

– Au fost ideea lui Jason, spuse Ariadna. Am vrut ca

buchetul de nunt` s` fie din florile din gr`din`, [i el mi-a

CUIBUL ZEILOR 95



sugerat s` culeg câteva flori din Copacul Castit`]ii… celcare cre[te \n fa]a geamului camerei tale obscure. S-a gândit c` sunt adecvate. Ea ro[i.

– Sper s` fie, \ntr-adev`r, r`spunse mama ei, netezind-[irochia din m`tase gri. Zâmbi spre copila ei. A fost celmai… perceptiv gând al fratelui t`u.

Lorna cuno[tea semnifica]ia fecioriei pentru b`rba-tul cretan, [i se ab]inu cu greu s` nu \ntrebe dac`mireasa nu avea acelea[i a[tept`ri \n ce-l prive[te pemire. {tia c` o astfel de \ntrebare era de ne\n]eles pen-tru doamna Peritakis [i Ariadna, [i c` ziua aceasta nuera f`cut` pentru a discuta o astfel de problem`.Pentru a-[i abate gândul mai f`cu ni[te poze pe carenu [i le propusese.

Dup` un timp se auzi o b`taie \n u[` [i una dintremenajere, \mbr`cat` \n ce avea ea mai frumos, intr` \ncamer`. Exclam` de uimire la vederea tinerei sale st`pâne[i schimb` câteva vorbe cu doamna Peritakis, care d`dudin cap [i \i spuse apoi s` se retrag`.

– Este timpul s` plec`m, \i spuse doamna PeritakisLornei. Ma[ina m` a[teapt`, dar poate vrei s` faci ni[tepoze cu Ariadna [i Jason \n timp ce p`[esc sprebiseric`.

– Mam`… floarea ta! strig` Ariadne luând un singur firde trandafir purpuriu din vaz` [i rupându-i tulpina. Cu

mare ceremonie i-l d`du mamei sale, care o s`rut` pe

96 MARSHA CLARK



frunte \nainte s` [i-l pun`, a[a cum era tradi]ia \n parteadreapt` a rochiei. Plin` de tact, Lorna se retrase,l`sându-le singure pe amândou`, mam` [i fiic`.

Când ajunse pe [osea putu s` vad` grupuri de oameni,unii dintre ei servitorii casei, mergând hot`râ]i pe drumulce ducea spre sat. Erau cu to]ii g`ti]i, [i majoritatea celorb`trâni purtau costumul na]ional, femeile rochiile lor negre brodate la guler [i man[ete, iar b`rba]ii, mul]i din-tre ei c`lare pe m`gari, \[i ar`tau cu mândrie ghetele lus-truite cu ulei de castane special pentru ocazie.

Lorna cobor\ [i ea dealul, salutând oamenii pe lâng`care trecea, apoi se a[ez` pe o piatr` pentru a avea opozi]ie bun` s` fac` poze atunci când va sosi mireasa.

Putea vedea biserica de aici. Aceasta era plin` deoameni, [i cei care nu mai avuseser` loc \n`untru, st`teaulâng` u[` ca albinele \n jurul stupului. |i z`ri de aici peSusan [i Harvey prin mul]ime, de asemenea [i pe Kostielegant \mbr`cat \ntr-un costum negru, cu floare labutonier`, a[teptând lâng` u[a bisericii.

Lorna \[i ridic` aparatul de filmat [i se concentr`asupra ultimei curbe a drumului. |ns` când mireasa [ifratele ei \[i f`cur` \n sfâr[it apari]ia mâna \ncepu s`-itremure.

|ntr-o lumin` scânteietoare, rochia Ariadnei, caz`pada, p`rea ca un briliant, f`când-o s` par` c` vine din

alt` lume. |ns` nu imaginea Ariadnei o orbi, ci a lui Jason

CUIBUL ZEILOR 97



\i t`ie respira]ia. Era \mbr`cat \n costum cretan. Pantalonilargi din m`tase neagr`, [i \n jurul taliei sub]iri aveaprins` o e[arf` ro[ie. C`ma[a lui de un alb imaculat con-trasta puternic cu jacheta scurt` de culoare neagr`.Ghetele lui str`luceau ca antracitul. Pe cap purtatradi]ionalul fes negru, cu marginea din m`rgele negrecare \i c`deau pe fruntea \nalt`. Putu s`-i vad` mânerulstr`lucitor al pumnalului de la mijloc. Niciodat` nuar`tase mai impun`tor ca acum. |ntreaga impresie pe careo degaja era de-o elegan]` feroce. Ar`ta ca un bandit dinsecolul XVIII. Periculos [i incitant.

Lorna \[i reveni repede [i se apuc` s`-i urm`reasc` cuaparatul. Când ajunser` la locul unde a[tepta Kosti, d`dumâna surorii sale mirelui. Zâmbind, Kosti o s`rut` pebuze, [i apoi intrar` \n biseric`, cu Jason \n spatele lor.

Lorna \[i puse deoparte aparatul [i se \ndrept` spremul]ime. Biserica gemea de lume, dar ea reu[i s`-[i fac`loc [i s` ocupe o pozi]ie bun` de unde putea vedea miriistând \n fa]a altarului. Patru feti]e \mbr`cate \n alb, cucunun` de flori prins` \n p`r, ]ineau \n mân` lumân`relesub]iri care pâlpâiau. Parfumul care venea dinspre masacu flori ce decorau biserica se amestecase cu mirosul det`mâie. Un preot cu barb`, al c`rui ve[mânt din brocartauriu str`lucea bogat \n lumina tremurând`, ]inea slujba.Nu se auzea nici un fel de muzic`, \n afar` de preotul care

\ngâna un cântec [i sunetul intermitent al clopo]elului.

98 MARSHA CLARK



Ochii Lornei se \nce]o[ar`. Se gândi c` niciodat` numai fusese martor` la ceva atât de frumos. Privi printr-operdea de lacrimi cum verighetele de aur fur` puse pedegetele mirilor [i apoi schimbate \ntre ei, de trei ori. Apoi \ntreaga mul]ime \ncepu s` se agite \n momentul \ncare Kosti [i radioasa lui mireas` devenir` so] [i so]ie.

Lorna se poticni când ie[i afar` \n lumina soarelui\ncercând s`-[i [tearg` lacrimile. Ce se \ntâmpl` cu mine?se gândi ea. {tiu c` este normal s` se plâng` la nun]i, dar deja devine ridicol! Tânjea, cu fiecare fibr` a corpului,s` stea lâng` Jason, a[a cum Ariadna st`tuse mândr`lâng` viitorul ei so], legându-se printr-un ritual solemn [isacru.

Susan o z`ri [i veni spre ea. – Ce nunt` superb`, eh, Lorna? Când aceasta nu-i

r`spunse imediat, ea privi atent la ochii umezi ai prieteneisale [i spuse: Chiar te-a mi[cat, nu?

– Po]i s` spui [i a[a, fu de acord Lorna, [tergându-[iochii cu o batist`. Cred c` devin mai sentimental` pem`sur` ce \mb`trânesc. – Nimic r`u \n asta, zâmbi Susan, dac` a[ fi putut intra\n biseric` s` v`d ceremonia, cred a[ fi umplut g`le]i.Nun]ile m` dau peste cap total.

– E[ti o fat` dr`gu]` [i bun` Susie, o nec`ji Lorna,desf`cându-[i aparatul de filmat, aminte[te-mi s`-]i

cump`r o pelerin` de ploaie pentru urm`toarea nunt`.

CUIBUL ZEILOR 99



– Mai degrab` m` aju]i s` cump`r o rochie de mireas`,\i spuse Susan \ntr-un suflet. Lorna se opri [i l`s` aparatuldeoparte.

– Susie! Vrei s` spui c` tu [i Harvey? Susan d`du dincap energic.

– |nc` nu e nimic oficial, dar mi-a spus s` m` gândescla asta, [i eu am acceptat. Nu c` a[ avea nevoie, se bâlbâiea din cauza emo]iei, nu am nici cea mai mic` \ndoial`.Suntem cu adev`rat nebuni unul dup` cel`lalt [i avematâtea \n comun…

– Da, r`spunse Lorna melancolic`, da, ave]i.Nu mai avur` timp s` termine discu]ia deoarece \n acel

moment Ariadna [i Kosti ie[ir` din biseric`. Mul]imeastrig` \n cor la vederea mirilor [i cele patru feti]e fugir` \n\ntâmpinarea lor pentru a arunca cu orez [i flori \n ei.Cuplul \ncepu s` râd` [i \ncerc` s` treac` de acest baraj,apoi Kosti \[i s`rut` so]ia, \n aplauzele mul]imii \ncântate[i o pornir` pe drumul ce ducea spre vil`, urma]i de totsatul.

Jason, al c`rui cap [i umeri se distingeau perfect \nmul]ime datorit` \n`l]imii, \[i f`cea loc cu coatele pentrua ajunge la Lorna.

– Aici erai draga mea! Ai reu[it s` faci multe poze? o\ntreb` el.

– Dou` role de film pân` acum, spuse ea plesnind cu

palma geanta unde pusese filmele.

100 MARSHA CLARK



– Atunci te las cu asta. |i d`du brusc geanta de peum`r. Nu vreau s` te mai re]in… din lucru.

– Jason, fie-]i mil`! se jelui ea slab, dar el deja plecaseDou` lacrimi s`rate \i umplur` ochii [i \[i f`cur` drum

spre obraz. Dintr-o mi[care brusc` \[i [terse lacrimile cupodul palmei. Inspir`, inspir`, inspir`!, \[i spuse ea, \n\ncercarea de a-[i rec`p`ta calmul pentru a putea contro-la astfel emo]iile stupide care o n`p`diser`. El \n]elesesetotul gre[it. |ns` recunoscu \n sinea ei c` era nevoie de unpsiholog care s` \n]eleag` ce voise ea s` spun`. |n \ncercareade a-[i salva propriul orgoliu, \l r`nise pe al lui. Orgoliul eilucrase din nou. Mândria ei \nc`p`]ânat` [i stupid`.

Sec`tuit` de tot zelul, ea ridic` aparatul de fotografiat[i privi atent spre mul]imea ce se r`rea \n drumul ei spre vil`, [i prin obiectivul aparatului z`ri silueta \nalt` a lui Jason. El se \ntorsese [i se gr`bea spre ea. Când ajunselâng`, ea \i spuse:

– Lorna, nu suport s` m` cert cu tine.Ea fu atât de uimit` de faptul c` Jason…Jason cel mân-

dru de mo[tenirea lui cretan`… se \ntorsese s` \[i cear`scuze, \ncât nu fu \n stare decât s`-l priveasc` \nm`rmu-rit` cu ochii ei alba[tri [i cu genele pline de lacrimi.

– Lorna… ai plâns. Orgoliul ei o f`cu s` nege imediat. Apoi \ns` suspin` [i recunoscu c` da, pu]in.

– Oh! Iubita mea! O trase lâng` el [i \ncepu s-o

mângâie pe p`r, ignorând privirile curioase ale s`tenilor.

102 MARSHA CLARK



Lorna se sim]ea ca un copil ce se r`t`cise [i \n sfâr[it se afl\n siguran]` acas`. Iart`-m`, Lorna, \i [opti el. Iart`-m`. Nu vreau s` te r`nesc.

– Am fost o proast`, morm`i ea cu fa]a \ngropat` \nc`ma[a lui de m`tase, eu sunt cea care trebuie s`-[i cear`scuze. El \i cuprinse fa]a cu palmele lui puternice.

– Hai mai bine s` nu mai vorbim despre asta, \i zâmbiel strâmb. Hai pur [i simplu s` ne iert`m reciproc [i s` fimprieteni din nou. Ea d`du din cap confuz`.

– Prieteni. Zâmbetul ei ap`ru ca soarele de dup` fur-tun`.

– {i acum trebuie s` ne gr`bim dac` nu vrem s`\nceap` petrecerea f`r` noi. |nc` o dat` \i lu` bagajul [i oapuc` ferm de mân`, \ntrebând-o: Sandalele tale? Merges` alergi cu ele?

– Ei bine, nu sunt f`cute dup` standardele olimpice,agit` ea un picior spre el, dar cred c` o s` fac` fa]`. Elzâmbi.

– Atunci ]ine-te de mine. Cine [tie poate o s` câ[tig`mmedalia de aur, [i o luar` la fug`, râzând \mpreun` ca doicopii.

Lumea se a[ezase deja la mesele lungi de sub copacicând Jason o conduse pe Lorna la un scaun de la masamirilor. Apoi \[i ocup` locul lâng` mama lui, care st`teaa[a cum dicta tradi]ia lâng` fiica sa. Doamna Peritakis se

uit` pe sub gene la fa]a \mbujorat` a Lornei, [i aceasta

CUIBUL ZEILOR 103



sim]i cum se coloreaz` [i mai mult sub cercetarea atent`a femeii. Apoi doamna Peritakis ridic` paharul de vin.

– Pentru Lorna, spuse ea cu c`ldur`, pentru Lorna careeste mai mult decât un oaspete. Ea zâmbi cu \n]eles sprefiul ei, [i Lorna sim]i cum un val de fericire \i cuprinde tocorpul. Jason ridic` [i el paharul [i \nainte s` bea picur`câ]iva stropi din vin pe p`mânt.

– Ca s` le mul]umim zeilor pentru recolta bogat`, \ispuse el Lornei. Un ]`ran cretan d` \ntotdeauna ceva\napoi p`mântului.

– Mi se pare corect [i potrivit, r`spunse Lorna,stropind generos p`mântul cu vin din propriul pahar, \ntimp ce Jason [i prietenii lui râser` [i aplaudar`. Nikoscare-l privea de câteva minute revoltat pe Jason, spuse:

– Eu nu-mi irosesc vinul pe asemenea supersti]iitâmpite.

– Poate ar fi bine s-o faci, izbucni Lorna f`r` s` se gân-deasc`. O cascad` de râs ce nu mai putea fi st`pânit izbuc-ni \n jurul mesei.

– Probabil c` ar trebui s` copiem obiceiul str`mo[ilor no[tri [i s` dilu`m vinul cu ap`, spuse Jason cu diplo-ma]ie, ridicându-[i paharul din cofa cu ap`. Lorna \l imit`.El zâmbi la v`rul lui cel \mbufnat. |n s`n`tatea ta, Nikos!|ns` Nikos refuz` toastul.

Osp`]ul dur` mult, fu zgomotos [i plin de haz.

Mâncar` friptur` de miel [i ied aromat` cu mirodeni [i

104 MARSHA CLARK



usturoi. Apoi mai erau farfurii \ntinse, pline cu ro[ii, [icastane purpurii, cu cartofi de munte crocan]i [i boluriumplute cu salat` amestecat` cu brânza feta [i m`sline.Mai era fasole, [i ceap` [i morcovi. Mai erau de asemeneardei ro[ii, verzi [i galbeni \n ulei [i suc de l`mâie, [i cas-trave]i \n iaurt. {i când toate acestea fur` terminatebuc`tarii aduser` dulciurile. Mai \ntâi un tort uria[ pecare mirii \l t`iar` cu pumnalul lui Jason. Apoi o pr`jitur`cu nuc` specific greceasc` \n onoarea mirelui, [i opr`jitur` cu ciocolat`, [i buc`]i albe ca marmura de halva,bomboane spiralate [i sub]iri. {i t`vi dup` t`vi pline cupr`jituri \nvelite \n hârtie aurie, argintie [i purpurie, ispi-titoare [i suculente. {i apoi, când [i ultima farfurie fu dat`la o parte, [i din tortul de nunt` nu mai r`m`seser` decâtcâteva firimituri, farfurii \ntinse umplute cu migdale alb [roz zaharisite fur` oferite oaspe]ilor. Lorna d`du din cap.

– Oh! Nu mai pot, spuse ea. Nu mai pot s` m`nânc nicio \nghi]itur`.

– Trebuie s` iei m`car una, Lorna, \i spuse Ariadna dincap`tul cel`lalt al mesei. Nu s-o m`nânci. S` o pui subpern` disear`. Ca s`-l visezi pe cel cu care te vei m`rita.

– Noi facem acela[i lucru cu tortul de nunt`. Trebuies` recunosc c` migdalele zaharisite nu las` atâta mizerie.Lu` o migdal` roz [i o puse \n geant`. Probabil c` o s` visez pe cineva cu totul nepotrivit. |ntotdeauna mi se

\ntâmpl` a[a.

CUIBUL ZEILOR 105



Apoi oamenii se l`sar` pe sp`tarele scaunelor [i \[i sor-bir` vinul [i \ncepur` s` se joace cu florile ofilite ce deco-rau masa. Profesorul Spanakis \[i lu` chitara [i \ncepu s`cânte. Buc`tarul din sat aduse o vioar` [i cei doi se acom-paniar` reciproc intonând un cuplet.

Jason veni u[or \n spatele ei [i se a[ez` pe un scaun delâng` ea.

– Cânt` mantinades, spuse el. Ai auzit de el? Este trans-mis de la o genera]ie la alta [i adaptat pentru ocazii spe-ciale. Ascult` cu aten]ie [i o s` recuno[ti unele dintrenume. El \i lu` mâna \ntr-a sa [i \ncepu s` se joace absentcu degetele ei fine, [i Lorna se gândi c` niciodat` nufusese atât de fericit`. Spre dup`-amiaz` soarele sc`ld`\ntreaga vale \ntr-o lumin` cald`-aurie.

Jason \i d`du drumul la mân`, apoi \ncepu s` cânte el\nsu[i. Avea o voce pl`cut`, necultivat` dar clar`. ApoiLorna \[i auzi numele \ntr-un vers, [i un val de pl`cere \istr`b`tu \ntreg corpul. De partea cealalt` a mesei o z`ri pe Ariadna zâmbind [i ridicându-[i paharul cu vin \n cinsteafratelui ei.Muzica \ncet` [i pentru câteva secunde se a[ternulini[tea. Apoi patru instrumenti[ti din sat \ncepur` s`cânte vals. Mireasa [i mirele deschiser` dansul, [i \n scurttimp ringul de dans deveni ne\nc`p`tor pentru cuplurilece dansau. Jason \[i puse bra]ul \n jurul mijlocului Lornei

[i li se al`turar` celor de pe ring.

106 MARSHA CLARK



Dansar` bine \mpreun`, \n pofida terenului aspru, [iLorna se l`s` \n voia bra]ului lui puternic, [i a trupului luizvelt lipit de al ei. Ritmul deveni din ce \n ce mai rapid, [\n final ea \l implor` râzând s` se opreasc`.

– Am bùt prea mult vin, Jason… dac` o s` m` mi[cmai repede o s` le[in.

P`r`sir` locul de dans [i se a[ezar` sub umbracopacilor. El \i aduse un pahar plin cu limonad`proasp`t` pe care ea \ncepu s` o soarb` cu poft`,bucurându-se de gustul acri[or [i r`coritor.

El \i netezi o [uvi]` de p`r blond ce-i c`zuse peste fa]a\nc`lzit` [i \i spuse:

– |mi pare rù c` trebuie s` te p`r`sesc dar trebuie s`dansez [i cu invitatele draga mea. Se aplec` spre ea [imirosul de vin al respira]iei lui \i mângâie obrazul. Dardac` o s` dansezi cu unul dintre mitocanii aia din Atena,\i ar`t` el spre un grup de b`rba]i pe care \i cuno[tea dela petrecerea de logodn`, am s` te omor. El \i zâmbi, dar se sim]ea amenin]area \n vocea lui.

– {i apoi o s` mergi la \nchisoare, nu-i a[a, Jason? \ispuse ea calm, uitându-se fix la el. El f`cu o pauz` [irespir` adânc.

– O s` m` \nfurii foarte tare dac` o s` te v`d dansândcu unul din ìa, \i spuse el.

– Chiar dac`, \n timp ce dans`m, \i povestesc despre

noi?

CUIBUL ZEILOR 107



– Despre noi? Nu v`d… – Gânde[te-te, Jason. Se ridic` pe vârfuri [i \l s`rut`

pe obraz. Aminte[te-]i c` te iubesc, \i spuse ea, \ns` astanu-]i d` dreptul s`-mi spui cu cine pot s` dansez [i cucine nu. El \[i puse mâna peste umerii ei [i ea \i sim]ipalma fierbinte prin [ifonul sub]ire.

– Aici ai dreptate, fu el de acord, ai tot dreptul s`-]ialegi partenerul de dans. |ns` vreau s`-]i aminte[ti cà[ prefera s` refuzi invita]iile admiratorilor tì ate-nieni. |i atinse u[or fruntea cu vârful buzelor [i se\ndep`rt`.

Lorna suspin` u[or [i \ncerc` s` se relaxeze. |n sfâr[ito discu]ie de-a lor nu se transforma \ntr-o ceart`. {i de[inu câ[tigase r`zboiul, se gândi c` i-a dat destule idei la cares` se gândeasc`. Poate c` pân` la urm` o s` \nve]e s`-l con-troleze pe Jason. S` se adapteze \n lumea lui. {tia c`-liube[te destul de mult ca s` fac` compromisuri… numaidac` ar \nv`]a [i el…

– Uf! Cred c` am dat jos dou` kilograme! se cìnaSusan lâng` ea, al`turi de Harvey, gâfâind \n urma valsu-lui. Ce bei acolo?

– Limonad`. Jason mi-a adus-o. – Iubitule, te duci s` aduci [i pentru noi?, \l implor`

Susan pe Harvey care abia mai respira. – Bine\n]eles, pufì el, dorin]a dumneavoastr` este

ordin pentru mine, Prin]es`. {i tu, Lorna? Vrei \nc` una?

108 MARSHA CLARK



– Nu, mul]umesc. – De ce nu st`m jos? spuse Susan. Observ` un grup de

scaune de gr`din` libere. Ne g`se[ti acolo, iubitule. O.K.?Cele dou` fete se a[ezar` [i privir` lene[ spre cei ce

dansau. Lorna observ` la un moment dat figura lui Nikoscu privirea pierdut` \n dep`rtare peste livada de porto-cali. Probabil nu e b`utur` destul` pentru el, se gândi ea[i apoi [i-l scoase din minte complet.

– Ce petrecere grozav`, suspin` Susan. Niciodat` num-am distrat atât de bine!

– Minunat`, fu de acord Lorna. – {i ce zici de b`trânul Spanakis? S` cânte melodiile

alea? Cine ar fi crezut c` poate s` fie [i a[a? VorbeleSusanei \i reamintir` faptul c` Jason \i inclusese numele\n cântecul de mai devreme, [i zâmbi misterios.

– Mmmm! Profesorul Spanakis pare s` fie \ntr-o form`bun`, spuse ea.

– Bun`? Este aproape angelic! Chiar a dansat cu mine,o inform` Susan.

– Minunile nu vor \nceta niciodat` s` m` uimeasc`!zâmbi Lorna. Trebuie s` fie efectul nun]ii. – Asta [i micul cap, \i r`spunse Susan, f`cându-[i vânt

cu mâna gr`su]`. Lorna o privi, ne\n]elegând nimic. – Micul cap? – Bine\n]eles! Tu n-ai aflat de noua descoperire.

Mul]umesc, iubitule, \i spuse ea lui Harvey, care ap`ru cu

CUIBUL ZEILOR 109



dou` pahare de limonad` \n mân`. Lorna nu [tie de miculcap, \i spuse ea lui \n timp ce sorbi cu poft` din licoareadelicioas`

– Harvey, despre ce vorbe[te? \l \ntreb` Lorna. Spune-mtu. Nu \n]eleg nimic de la ea.

– Ei bine, ieri dup`-mas`, \n timp ce voi cutreiera]iprin Iraklion, am f`cut cea mai mare descoperire de pân`acum. A[ezându-se lâng` doamna inimii lui, \ncepu s` beadin limonad`.

– Ei bine? Continu`! \l \ndemn` Lorna ner`bd`toare.|ncepea s-o enerveze. Dup` o \nghi]itur` s`n`toas` el,continu`:

– Un cap mic de femeie, din teracot`. Majoritateadesenelor de pe el s-au [ters, totu[i este \ntr-o stareremarcabil`. Se poate distinge ceva. Pot s` spun la prima vedere c` dateaz` de la mijlocul perioadei Minoiane. Credc` m`sura vreo 7cm. }i-am r`spuns la \ntrebare?

– Dar este minunat! exclam` Lorna, abia a[tept s`-l v`d. – Ei bine, o s` ai ocazia s`-l fotografiezi luni, \i reamint

Susan. – Yeah! Apoi \l trimitem direct la muzeu, spuse HarveySpanakis se gândea s`-l trimit` de vineri chiar, dar cred a vrut s` se mai bucure de el \n acest weekend. Dar totul esecret. Nu trebuie s` spunem nim`nui care nu areleg`tur` cu [antierul. Din motive de securitate. Mai lu` o

\nghi]itur` din b`utura r`coritoare.

110 MARSHA CLARK



– M` \ntreb dac` Jason [tie, spuse Lorna dintr-o dat`. – Cred c` Spanakis o s`-i spun` la un moment dat, \i

zise Harvey, mai ales c` este vorba de p`mântul lui.Cei trei mai discutar` pe marginea subiectului câteva

minute, apoi Lorna se scuz` [i plec` s`-l caute pe Jason. Voia s` \mpart` cu el bucuria acestei descoperiri. Dincauza situa]iei lui financiare, [i a interesului mare pen-tru istoria insulei, [tia c` aceast` descoperire o s`-lbucure.

|l g`si stând de vorb` cu un grup de persoane. Elzâmbi când o v`zu [i o strig`:

– Lorna, vino \ncoace s`-]i prezint pe unele dintrerudele mele! Când se apropie de el, Jason \[i puseposesiv bra]ul \n jurul ei [i o trase mai aproape. Lornaobserv` privirea celor din grup, mai ales cea a femeilor,[i realiz` c` nu peste mult timp \ntreg clanul Peritakis va [ti de leg`tura lui Jason cu fata din Canada. Dup`câteva minute grupul se risipi Jason [i Lorna r`mânândsinguri.

– Familia mea te place, spuse el cu satisfac]ie, mi-amdat eu seama. – Ei bine, [i mie \mi place de ei, \i r`spunse Lorna,

numai am impresia c` sunt atât de mul]i. Nu cred c` o s`pot vreodat` s`-i cunosc pe to]i.

– P`i atunci mai r`mâi \n Creta pentru un timp, un

timp mai \ndelungat, \i r`spunse Jason, l`sând s`-i

CUIBUL ZEILOR 111



alunece bra]ul de pe umerii ei pe mijlocul sub]ire [itr`gând-o mai aproape de el. Ea se \nro[i de pl`cere, dar nu continu` pe aceast` tem`.

– Jason, vreau s`-]i spun ceva, mai ales acum c` sun-tem singuri.

– E un secret a[a mare, draga mea?, o tachin` el. – S` [tii c` este. Nu!… fi serios pentru un moment,

chicoti ea \n timp ce el o mu[ca u[or de lobul urechii, este\n leg`tur` cu [antierul. |i povesti despre descoperireamicului cap de femeie, [i spre surprinderea ei reac]ia luifu cu totul alta decât cea la care se a[tepta ea. Fa]a luideveni grav` [i sprâncenele negre i se unir` \ntr-o linie\ncruntat`.

– Spanakis nu l-a trimis la muzeu asear`? o \ntreb` elt`ios.

– Nu. Trebuie s`-l fotografiez luni, [i apoi \l trimitela Iraklion. Harvey spunea c` a vrut s` se bucurepu]in, glumi ea, cred c` nu suport` s` se despart` deel.

– Dumnezeule! Atâta nebunie! Surprins` de vehe-men]a cuvintelor lui, Lorna se d`du \napoi [i-l privi atentcu ochii ei alba[tri. Trebuie neap`rat s`-l g`sesc peSpanakis, \i spuse el f`când câ]iva pa[i. Era atât de pre-ocupat \ncât aproape c`-l d`du jos pe un tân`r din Atenacare dorea s-o invite pe Lorna la dans. Jason \njur`

\n`bu[it, iar inima Lornei \nghe]`. O s` asiste acum la

112 MARSHA CLARK



Jason privi \n jur pentru a o z`ri pe Lorna. Apoi \[i f`culoc prin mul]ime [i veni lâng` ea.

– Mergem pân` \n port \mpreun` cu mama, \i spuse el.Se uit` la mul]imea ce se \nghesuia \n ma[ini, strigând \ngura mare [i c`lcându-se pe picioare.

– Toat` lumea merge la Iraklion? \ntreb` ea. Se gândic` dac` mama [i fiica ei inten]ionau s`-[i ia r`mas bun \nlini[te o s` fie dezam`gite.

– To]i care g`sesc cu ce s` mearg`. Este un obiceis`-i urmezi pe tinerii c`s`tori]i s`-i vezi cum pleac`.Dar cred c` Iraklion este totu[i prea departe. O con-duse spre Daimlerul cu care aveau s` mearg`.Doamna Peritakis era deja \n`untru, \nconjurat` derude. Când o v`zu, Lorna se d`du \napoi, dintr-o dat`timid`.

– Nu vreau s` deranjez, Jason, \i spuse ea, dac` nusunt locuri… Mama lui Jason l`s` geamul \n jos [istrig`:

– Jason! Tu o s` stai \n fa]` cu Manolis, iar pentruLorna am p`strat un loc aici.Observând zâmbetul doamnei Peritakis, Lorna \imul]umi [i se urc` \n ma[in`.

Nu schimbar` prea multe cuvinte pe drum. Fusese o zilung` [i plin` de evenimente, [i Lorna sim]i c` acum când venise timpul ca Ariadna s` se despart` de copil`ria sa,

mama ei era foarte emo]ionat`.

114 MARSHA CLARK



Luna de miere aveau s` [i-o petreac` \ntr-o croazier`pe Marea Egee, \nainte s` \nceap` via]a ca tineri c`s`tori]i\n Atena, [i pentru a-i \ntâmpina cum se cuvine iahtul era\mpodobit cu lumini str`lucitoare, iar echipajul \n uni-formele albe, clasice, \i a[tepta pe punte.

Ariadna, cu ochii verzi sclipind de fericire \[i \mbr`]is`mama [i fratele. Apoi veni spre Lorna care st`tea discretdeparte de restul familiei.

– Nu-]i spun la revedere, Lorna, pentru c` noi dou`suntem prietene [i prietenii adev`ra]i nu se despart nicio-dat`. Lorna zâmbi.

– Fii fericit`, Ariadna… de fapt [tiu c` o s` fii. – {i tu, Lorna… [i tu s` fii fericit`, \i [opti Ariadna,

s`rutând-o pe obraz. Se al`tur` so]ului ei [i \mpreun` seurcar` pe pasarel`. Apoi aceasta fu tras` pe iaht [i acestaporni \n c`l`toria de nunt`.

La ]`rm to]i \[i luau r`mas-bun plângând [i la unmoment dat cineva arunc` cu petale de trandafiri care auplutit câteva minute pe apa tremurând`, luminat` delun`, \nainte s` dispar` \n adâncurile \ntunecate. Jason \[i puse un bra] \n jurul mamei lui [i unul \n jurul Lornei [i le strânse u[or \n bra]e. El murmur` ceva\n grece[te [i doamna Peritakis zâmbi palid [i \[i tampon`ochii plân[i cu o batist` de dantel`.

– Ai dreptate fiule, \i r`spunse ea \n englez`, acum tre-

buie s` ne gândim la viitor. N-o s` mai fiu trist`. {i \ndat`

CUIBUL ZEILOR 115



ce se urcar` \n ma[in`, f`cu un efort de a fi vesel`, astfel\ncât la \ntoarcere c`l`toria fu \nsufle]it` de un ritm alertal discu]iilor.

Lorna era mul]umit`. Nori[orul gri care planase dea-supra ei \n diminea]a asta, disp`ruse de mult. Jasonfusese foarte atent cu ea \n prezen]a familiei lui. {i chiardac` v`rul lui se uita la ea circumspect, cel pu]in nu putuciti animozitate \n ochii lui.

Se \ntreb` deodat` cum ar privi rudele ei familiaPeritakis \n general, [i pe Jason \n particular, [i avu senti-mentul c` s-ar \n]elege de minune. |ns` chiar când se gân-dea la aceste lucruri, realiz` c` indiferent dac` l-ar pl`ceasau nu, asta nu ar schimba cu nimic sentimentele ei.

Atât de scufundat` era \n reverie \ncât nici nu sesiz` c`ma[ina ajunsese \n fa]a vilei. Aproape c` \nchiser` u[acând auzir` un strig`t [trangulat, [i-l v`zur` pe profesorulSpanakis alergând spre ei din direc]ia livezilor de porto-cali. Era evident c` alergase o bucat` bun` de drum,\ntrucât când ajunse lâng` ei abia putu s`-[i trag`r`suflarea. |n cele din urm` murmur` ceva \n grece[te.Fa]a lui Jason deveni alb`, [i el \[i \ncle[t` mâinile atât detare \ncât \ncheieturile \i devenir` albe.

– Ce s-a \ntâmplat? strig` Lorna. Ce este? El o privi [ea fu [ocat` s`-i vad` fa]a livid`. Ce este?, repet` ea,apucându-l de bra].

– Micul cap, \i spuse el t`ios, micul cap a disp`rut.

116 MARSHA CLARK



Capitolul 7

Lorna se holb` la el nevenindu-i s` cread`.

– A disp`rut! Eu… eu nu \n]eleg. – Un alt furt, Lorna, spuse profesorul Spanakis.Cu o mân` tremurând` \[i \ndep`rt` ochelarii [i \[i[terse fruntea umed`. Lac`tul de la u[a bar`cii a fostspart.

– Altceva a mai fost luat? \ntreb` Lorna. – Nu! Numai capul… oricum, celelalte erau doar frag-

mente, valorau pu]in \n compara]ie cu capul. |[i puse dinnou ochelarii la ochi [i se \ntoarse spre Jason. Numai eusunt de vin`, spuse el d`râmat. Trebuia s`-l trimit imediatla Iraklion. Dar credeam c` o s` fie \n siguran]` dinmoment, ce este weekend [i [antierul este \nchis. N-o s`mi-o iert niciodat`. Niciodat`. S`racul om mai avea pu]in

[i izbucnea \n plâns.



Jason \[i puse bra]ul protector pe umerii lui [i \i mur-mur` ceva \n limba lui, \ns` cum omule]ul continua s`dea din cap descurajat, el lu` ini]iativa.

– Mai \ntâi trebuie s` aun]`m poli]ia, spuse Jason.Lorna, du-l pe profesor \n cas` [i toarn`-i un pahar deconiac. Profesorul Spanakis \ncepu s` protesteze, \ns`când Jason nu-i d`du nici o aten]ie, el se supuse.

Lorna \l conduse \n salon \n timp ce Jason se duse \nbiroul lui s` telefoneze poli]iei. Turn` un deget s`n`tosde Metaxa \ntr-un pahar [i i-l d`du [efului ei care, \n pofi-da protestelor lui dinainte, \l lu` recunosc`tor.

– Sunt sigur` c` poli]ia o s`-l prind` repede pe vinovat, \l asigur` ea, \ncearc` s` nu-]i faci griji prea multe.

– Este problematic s` mai g`seasc` ceva. F`r` \ndoial`ho]ul a aranjat deja s` vând` obiectele pe pia]a neagr`.Este groaznic, groaznic! {i m` \nvinuiesc pe mine totalpentru aceast` nou` pierdere. Trebuia s` pun teracota\ntr-un loc sigur, nu s-o las \ntr-un loc atât u[or accesibilpentru ho].

Din moment ce Lorna \nclina s` fie de acord cu cespunea el men]inu o t`cere discret`, [i nu mai spuser`nimic pân` la \ntoarerea lui Jason.

El se schimbase de costumul cretan [i \[i pusese opereche de jean[i [i un tricou de bumbac albastru,decolorat.

– Poli]ia o s` fie aici \n mai pu]in de-o or`, le spuse el.

Vor s` vorbeasc` cu to]i cei care sunt implica]i \n lucrul

118 MARSHA CLARK



pe [antier imediat. Se \ntoarse spre Lorna [i ea constat`c` b`rbatul bine dispus, surâz`tor, care o tachinase [i os`rutase pân` \n urm` cu câteva minute, disp`ruse. |nlocul lui ap`ruse un b`rbat obi[nuit s` dea ordine [i maiales s` fie ascultat. Vrei s`-]i rogi colegii s` vin` aici, te rogLorna? {i \ncearc` s` nu la[i altora impresia c` ceva nueste \n regul`. Nu trebuie s` r`spândim vestea acestui noufurt. Oricum o s` se afle destul de repede.Ea \i r`spunse c` a[a o s` fac`, [i uitând de oboseal` seduse \n gr`din` s` adune \ntreaga echip` arheologic`.Reu[i s` se sustrag` cu iscusin]` \ntreb`rilor lor curioase,[i \ntr-o jum`tate de or` erau cu to]ii aduna]i \n cameramic` [i luminoas`. Jason trase jaluzelele de m`tase, [i \n

aer se putea sim]i deja o tensiune ce a[tepta s` izbuc-neasc`. Profesorul Spanakis p`rea c` \[i rec`p`tase cevadin comportamentul lui obi[nuit, [i st`tea deoparte, la om`su]` din lemn de trandafir. Jason se plimba \ns` dintr-uncap`t \n cel`lalt al camerei, nervos ca un cal pur sânge lastart. Ochii lui frumo[i priveau \n continuare spre u[` cas` observe fiecare nou venit. Când Nikos intr` \n camer`, Jason ar`ta ca [i cum ar fi vrut s`-i spun` ceva v`rului s`u,\ns` p`ru s` se gândeasc` mai bine, mul]umindu-se s`-iarunce o privire p`trunz`toare pe care tân`rul b`rbat i-o\ntoarse non[alant.

Nikos o surprinsese din nou. Se a[teptase s` fac`nazuri [i s` nu vrea s` vin`, \ns` el d`duse pur [i simplu

din cap [i venise. Nici m`car nu \ntrebase de ce era

CUIBUL ZEILOR 119



chemat. Când to]i \[i g`siser` un loc [i a[teptauner`bd`tori explica]ii, Jason \l rug` pe profesorulSpanakis s` mai amâne anun]ul cu câteva minute.

– Cred c` este destul de corect dac` o \ntreb [i pemama mea dac` vrea s` fie de fa]`, spuse el. V` rog s` m`scuza]i m` duc s-o aduc [i pe ea. Se auzi un târ[âit depicioare [i Harvey se aplec` spre Lorna.

– Am dreptate \n supozi]ia c` ho]ul nostru a lovit dinnou? [opti el. – O s` afli destul de curând, \i [i [opti Lorna, sur-

prinzând privirea dezaprobatoare a profesorului. Jason se \ntoarse cu mama lui. Ea \l privi comp`timitor

pe profesorul Spanakis \nainte s` se a[eze pe un scaun

din fundul camerei. Profesorul povesti apoi grupului cese \ntâmplase. Ca [i mai \nainte, vorbi mai \ntâi \ngrece[te, apoi \n englez`. Nu \ncerc` deloc s`-[i ascund`propria neglijen]`, [i Lorna \l admir` pentru acest gest. Ot`cere de ghea]` se l`s` peste \ntreaga adunare dup` ce eltermin`.

– De data asta nu sunt dispus s` \nchei nici o\n]elegere cu f`pta[ul, ad`ug` el. Dintr-un minut \ntr-altultrebuie s` soseasc` autorit`]ile, [i crede]i-m` o s` fac totce-mi st` \n putin]` ca s`-i ajut s`-l prind` pe vinovat. Seuit` cu severitate la muncitorii aduna]i, \nainte s` serea[eze lâng` m`su]`.

Doamna Peritakis p`r`si camera, promi]ând s` aran-

jeze s` se fac` ni[te cafea. Era palid`, [i vocea ei de

120 MARSHA CLARK



obicei ferm` acum tremura, [i Lorna se \ntreb` dinnou de ce familia Peritakis p`rea atât de personalimplicat` \n acest eveniment. Trebuia s` fie la mijlocdin nou temperamentul cretan. Tocmai li se servisecafeaua când sosi poli]ia. Jason se duse s`-l \ntâmpinepe inspector \n hol, [i dup` o discu]ie scurt` aranjar`s` vorbeasc` cu fiecare \n parte \n biroul lui Jason.Harvey fu primul chemat. Susan veni [i se a[ez` lâng`prietena ei.

– Nu-i a[a c`-i p`cat? spuse ea \ncet. Personal a[ vreas`-i trag un [ut zdrav`n celui care a f`cut asta.

– |]i \mprumut bocancii mei de munte pentru asta, seoferi Lorna, bându-[i cafeaua [i \nlocuind cea[ca cu o alta

de pe tav`. Este un sfâr[it mizerabil pentru o zi a[a de fru-moas`. – Jason pare d`râmat. – Da, a[a e, o aprob` Lorna. Un sentiment de tandre]e

o cople[i la vederea fe]ei lui sl`bite. Ar fi dat orice s` fieacum singur` cu el. S`-i ia capul acela obosit [i mândru [is`-l strâng` la pieptul ei, s`-i mângâie p`rul negru [i s`-llini[teasc`. Iubitul, iubitul meu Jason, te iubesc a[a demult, se gândi ea. |n acel moment el ridic` privirea spreea [i pentru o secund` umbrele negre p`r`sir` ochii lui [iumbra unui zâmbet \i atinse buzele.

Nikos se \ndrept` spre tava cu ce[tile de cafea [i seservi cu \nc` una. Tensiunea pe care ceilal]i membri ai

familiei Peritakis o resim]eau nu era \mp`rt`[it` [i de el.

CUIBUL ZEILOR 121



P`rea chiar vesel. Era plin de o voio[ie reprimat`, ca unom care tocmai a auzit o glum` bun` [i abia a[teapt` s-o\mp`rt`[easc` cu ceilal]i.

– Dup` ce poli]istul o s` plece o s` bem coniac [i o s`dans`m pân` \n zori. Da? spuse el.

– Nu cred c` o s` avem dispozi]ia necesar`, spuse Jason, dând peste el. Nikos \l privi batjocoritor.

– Ah! Nu trebuie s` fii sup`rat. E vorba doar de-o mic`statuie! P`mântul este plin de astfel de comori. |n locul`steia o s` g`se[ti o sut`, \]i promit.

– Nu cred c` despre asta este vorba, spuse Lorna,\ncercând s` fie cât mai re]inut`. Susan interveni:

– Las-o balt`, Nikos! Ridicând din umeri acesta se

\ntoarse la scaunul lui. Jason \l urm`. – Nu e[ti sup`rat, Nikos? \l \ntreb` el. Nu e[ti afec-tat de acest furt? Pentru prima oar` \n aceast` sear`umorul debordant al lui Nikos disp`ru pentru câtevamomente.

– Afectat? Pentru ce s` fiu afectat? Nu are nici oleg`tur` cu mine, declar` el zgomotos

– Are leg`tur` cu noi to]i, \i r`spunse Jason ironic.Cretan fiind, ar trebui s` [tii c` acest furt se reflect`asupra \ntregului sat. Cu to]ii suntem implica]i.

– Ce spui tu are leg`tur` cu supersti]iile, zise Nikos. Eusunt un b`rbat modern. Nu le dau crezare.

– Probabil c` ar trebui, Nikos, \i spuse Jason \ncet,

]i-ar aminti de r`d`cinile tale. R`mase pe loc privin-

122 MARSHA CLARK



du-l atent pe v`rul s`u care refuza s`-l priveasc` \nochi, holbându-se \n continuare la cea[ca de cafea.

Harvey se \ntoarse de la interogatoriu [i acum era rân-dul Lornei. Din moment ce putu s` relateze exact [i rapidmi[c`rile ei din ziua ce tocmai se \ncheiase, nu dur`foarte mult, \ns` dup` aceea camera ei obscur` fucercetat` cu de-am`nuntul. Jason veni [i st`tu lâng` ea \ntimp ce ofi]erii de poli]ie \[i \ndeplineau munca. – |mi pare r`u, draga mea, \i spuse el.

– Nu este vina ta, iubitule, \i zâmbi ea. El tras` u[or cudegetul linia cearc`nelor de oboseal` ce-i ap`ruser` sub ochi.

– E[ti extenuat` iubito, \i [opti el, de \ndat` ce se ter-min` te duci la culcare.

– Nu este prea corect fa]` de ceilal]i, spuse ea. |ns` elfu de neclintit. – Nu te contrazice cu mine, Lorna. Nu vreau s` te

\mboln`ve[ti. Te rog f` cum \]i spun. {i ea fu atât de feri-cit` c` el preluase comanda [i c` avea grij` de ea, \ncât \lascult` f`r` s` mai zic` nimic.

Cei doi poli]i[ti o rugar` s` deschid` cutia \n care ]ineafotografiile personale. Cele pe care pl`nuise s` lefoloseasc` \n cartea sa. Goli cutia de poze ca s` poat` fiexaminat`, [i Jason lu` un teanc din mâna ei [i \ncepu s`se uite la ele. Dup` ce studie cu aten]ie un set de care fu\n mod special impresionat – o serie de fotografii cu]`rani la câmp, cu mâinile noduroase [i aspre de munc`,

o privi cu al]i ochi.

CUIBUL ZEILOR 123



– Abia acum \ncep s` \n]eleg de ce munca ta e atât deimportant` pentru tine, Lorna. E[ti o adev`rat` artist`, aisurprins adev`rata esen]` a satului meu.

Poli]i[tii \i aten]ionar` c` terminaser`, [i dup` ce leurar` politicos noapte-bun` p`r`sir` \nc`perea. Lornapuse fotografiile \napoi \n cutie, o \ncuie, [i istovit` \[i\ndep`rt` cu o mân` p`rul din ochi. Dintr-o dat` se sim]iatât de obosit` \ncât nici m`car aprobarea pe care o pri-mise din partea lui Jason, cu privire la munca ei, nu trezi\n ea entuziasmul.

Ie[ind afar` pe teras` [i stând sub florile purpurii aleCopacului Castit`]ii el o lu` \n bra]e strâns [i ea suspin`[i se relax` \n bra]ele lui. Se ghemui [i mai mult la piep-

tul lui, astfel \ncât putu s` simt` mirosul lui de b`rbat, [iun tremur u[or de pl`cere se stârni \n ea. El \[i puseb`rbia pe p`rul ei m`t`sos.

– |mi doresc s` fi putut s` te duc acum \n patul meu [is` te ]in \n bra]e mele pân` adormi, draga mea, murmur`el, [i ea suspin` de pl`cere [i se lipi [i mai mult de el.

El chicoti [i o s`rut` tandru pe p`r \nainte s-o \mping` u[or. – Vino! Te conduc pân` \n camera ta. Aproape c` ai

adormit stând \n picioare. |n fa]a u[ii o s`rut`. O dat` pegur` [i apoi pe fiecare pleoap`. Du-te direct la culcare [is` m` visezi, \i ordon` el \nainte s-o lase singur`.

Cele spuse de el \i reamintir` de migdala zaharisit` dinbuzunarul rochiei. O puse sub pern`, \ns` nu vis` nimic. {i

chiar dac` visase era prea obosit` ca s`-[i mai aminteasc`.

124 MARSHA CLARK



Ziua urm`toare trecu \n lini[te. Mai veneau \nc` vizitatori, oameni din alte sate care veneau s` beaun pahar de vin \n cinstea mirilor pleca]i \n luna demiere. |ns` \n pofida acestor \ntreruperiocazionale, vesele, plana un sentiment de decep]iepeste \ntreaga vil`, ca o reac]ie atât la evenimentulincitant de ieri, cât [i la descoperirea dispari]ieiteracotei.Lorna abia \l v`zu pe Jason. Petrecu ore \n [ir \nchis\n birou fie cu profesorul Spanakis, fie cu [eful poli]iei,[i când \n cele din urm` se \ntâlnir`, el fu de atâtdeta[at de parc` nici n-ar fi fost cu ea. Lorna \ncepu s`se simt` neglijat`. Amândoi, [i el [i mama sa, erau

cufunda]i pân` peste cap \n aceast` afacere, [i simpatiaLornei \ncepu s` dispar` pu]in câte pu]in. Nimeni nunega faptul c` se \ntâmplase un lucru \ngrozitor – jefuirea unui [antier arheologic, dar cineva trebuia s`aib` sim]ul echilibrului. Din punctul de vedere alLornei, doamna Peritakis [i Jason cam exageraulucrurile. Dup` prânz, când Jason li se al`tur` ei [i celor de la vil` ca s`-[i ia r`mas bun de la ni[te oaspe]i caretocmai plecau, \i spuse c` i-a invitat pe Susan [i Harveys` petreac` dup`-amiaza [i seara la vil`.

– O s`-]i ]in` de urât, Lorna, spuse el, cât timp m`ocup eu de alte lucruri.

– Vrei s` spui c` o s`-]i petreci restul zilei cu profesorul

Spanakis, ca la un priveghi? \l \ntreb` ea aspru.

CUIBUL ZEILOR 125



– Crede-m` a[ prefera s`-mi petrec ziua cu tine, Lorna,dar dat` fiind situa]ia nu este posibil. Se uit` la ea sever,cum un tat` iubitor se uit` la copilul s`u recalcitrant, [iastfel reu[i s-o irite [i mai mult.

– Ce situa]ie? \l chestion` ea. – Cred c` nu trebuie s`-]i explic faptul c` din moment

ce furtul s-a petrecut pe p`mântul Peritakis suntem cu to]iimplica]i… – Totu[i nu \n]eleg de ce trebuie s` faci atâta… atâtacaz de acest furt, protest` ea.

– Se pare c` ai uitat c` pentru un cretan, furtul este ceamai condamnabil` dintre crime, \i spuse el cu o voceseac` [i dur`. Furtul nu numai c`-l dezonoreaz` pe cel

care l-a comis, dar \i dezonoreaz` [i familia [i \ntreagacomunitate din care face parte. Te rog \ncearc` s` \n]elegiasta. Te-ar putea ajuta s`-]i ]ii \n frâu iritarea.

– Nu sunt iritat`, \i replic` ea, foarte enervat` \ntr-adev`r, numai c` nu v`d cum… aceast` preocupareexagerat` serve[te la ceva. Mi se pare a-]i plânge de mildac` vrei p`rerea mea.

– Nu o vreau! \i spuse el, [i buzele i se sub]iar` defurie.

– Bine! |ntoarce-te la priveghiul t`u, atunci. Eu m` ducs` \not pân` vin ceilal]i. Plec` \n grab`, gândindu-se, c` dinnou se certau! Alte bariere culturale. {i când se schimb` \ncostumul de baie trebui s`-[i mu[te buza ca s` opreasc`

lacrimile de furie s` i se rostogoleasc` pe obraji.

126 MARSHA CLARK



|[i petrecu restul zilei lâncezind la piscin` \mpreun` cuSusan [i Harvey. Aparent era foarte vesel`. Pe dinùntru\ns` era z`p`cit` de tot. |[i d`du seama c` nu fu deloccorect`, \ns` p`rea incapabil` s`-[i controleze frustr`rile,care [tia c` erau expresia insecurit`]ii pe care o resim]eaacut. Dar faptul c` [tia cauza nu \nsemna c` nu se maisim]ea oribil de singur` \n lumea lui Jason. |n timp cedup`-masa trecea, vocea ei [i râsul deveneau din ce \n cemai ascu]ite, [i \n momentul \n care Jason se al`tur`grupului pentru o baie \nainte de cin`, ea se sim]i foartesingur`, \n pofida celor care o \nconjurau. Chiar [i fap-tul c` urm`ri cu privirea trupul zvelt al lui Jason tìndf`r` efort apa, o duru, [i la un moment dat deveni t`cut`

de tot. Urm`rindu-l cu privirea grav [i preocupat peiubitul ei.De partea cealalt`, Jason afi[a o preocupare politi-

coas`, dar rezervat` fa]` de ea. {i de[i ceilal]i nu-[i d`dur`seama de faptul c` ceva nu era \n regul`, ea sim]i cum opr`pastie larg` se c`scase \ntre ei doi. Un spa]iu oribil degol peste care nu vor mai trece niciodat`.

Când Lorna se duse sus s` se schimbe pentru cin`,Susan o urm`. Dup` ce admir` cum se cuvine cameraLornei, se schimb` \ntr-o rochie [i \[i ref`cu machia- jul.

– Nu-i a[a c`-i minunat c` bìe]ii se \n]eleg atât debine? spuse ea. Lorna se opri din \mbr`catul unei rochii

de m`tase de culoarea smaraldului.

CUIBUL ZEILOR 127



– Bìe]ii? – Harvey [i Jason. Chiar par s` se \n]eleag` bine. – Oh! Da. Da se \n]eleg bine. N-ar fi putut s` se gân-

deasc` niciodat` la Jason ca la un bìat. Susan \[i pudr` vârful nasului [i cu asta termin` aranjarea pentru cin`.

– E greu s` crezi c` Jason [i Nikos sunt rude, nu-i a[a?,se aventur` ea \n discu]ii.

– Ce ]i-a venit? o \ntreb` Lorna, netezindu-[i rochia verde de m`tase peste [olduri. Nu era foarte sigur` c` voia s` continue discu]ia despre familia Peritakis, era preasup`rat`. Dar se p`rea c` Susan nu putea fi oprit`.

– Tocmai m` gândeam… Când am plecat de la tavern`s` venim \ncoace Nikos st`tea \n gr`din`… bând! D`dea

pe gât rachiul ca [i cum n-ar mai fi o zi [i mâine. – Probabil c` recupereaz` [i pentru ziua de ieri, spuseLorna. S-a ab]inut ieri la recep]ie. M-a surprins.

– Probabil c` a fost speriat de moarte de Jason. Nucred c` ar fi tolerat un astfel de comportament la nuntasurorii lui. Am convingerea c` Jason al tù poate fi destulde \nfrico[`tor când se enerveaz`.

– Destul de \nfrico[`tor… da, admise Lorna. Dar Harvey? Cum face când se enerveaz`? A[a cum speraseaceast` \ntrebare declan[` un [uvoi de glume\ncânt`toare la adresa temperamentului lui Harvey [isubiectul Jason fu abandonat.

Luar` cina \n sufragerie \mpreun` cu Jason [i doamna

Peritakis. Cina fu simpl` [i delicioas`, \ns` atmosfera

128 MARSHA CLARK



general` fu pu]in cam trist`. Dup` ce \[i b`ur` cafeaua peteras`, Jason [i Harvey se angajar` \ntr-o discu]ie aprins`\n leg`tur` cu teoria c` insula Santorini ar fi Atlantidapierdut`, \n timp ce cele trei femei, \n spiritul tuturor adun`rilor grece[ti, st`tur` deoparte de b`rba]i. Acestaspect \nsemn` un nou spin \n inima Lornei. Privinevenindu-i s` cread` stelele de pe cer, ce p`reau atât deaproape de p`mânt [i care \i reamintir` de ciucurii decristal ai candelabrului din sufragerie, se l`s` apoi \n voiaparfumului nop]ii \ncercând s` uite discu]ia cu Jason.

– E[ti atât de t`cut`, Lorna, remarc` doamna Peritakis.Nu te sim]i bine, copila mea?

– M` doare pu]in capul, \i r`spunse Lorna de[i faptul

c` o durea inima era mai aproape de adev`r. – Lorna! De ce n-ai spus nimc? protest` Susan.Probabil c` tânje[ti s` te \ntinzi. Harvey se uit` la ceas.

– Este, oricum, timpul s` plec`m, spuse el. Mâine e zi delucru totu[i, [i nu vrem s` abuz`m de ospitalitatea oferit`.

Jason [i Lorna \i conduser` pe musafiri pân` la jeepulpe care Harvey \l \mprumutase de pe [antier.

– A fost o zi minunat`, mul]umesc mult, Jason, spuseHarvey, strângându-i tare mâna acestuia.

– Pl`cerea a fost de partea mea, \i r`spunse Jason,ajutând-o pe Susan care nu reu[ea s` se urce pe scaunuldin dreapta al ma[inii.

– Uf! Chestiile astea ar trebui echipate cu un lift!

pufni ea de \ndat` ce se instal` cum trebuie. Noapte

CUIBUL ZEILOR 129



bun`, Jason. Ai grij` de durerea ta de cap, Lorna! F`cu\nc` o dat` cu mâna [i apoi jeepul o porni la drum.

Dup` ce luminile farurilor disp`rur` \n noapte, Jason \[ipuse mâinile pe umerii Lornei [i \i privi fa]a cu aten]ie. |n\ntuneric ochii lui p`reau s` str`luceasc` precum ai uneipisici s`lbatice. Lorna avu sentimentul clar c` ace[ti ochip`trunz`tori puteau vedea direct \n inima ei [i nu puteau fidu[i de nas, indiferent cum ar fi \ncercat ea s`-l p`c`leasc`. – Te mai doare capul? o \ntreb` el.

– Nu… nu prea. |[i \ntoarse capul pentru a-i evita privirea. – Dar \nc` e[ti sup`rat` pe mine, nu? – Nu sunt sup`rat`, protest` ea. |ntâlnind \ns` privirea

lui ne\nduplecat`, deveni un pic mai sincer`. Ei bine…

nu mai sunt. Sunt doar obosit`. {i \ngrijorat` \n privin]anoastr` [i a pr`pastiei ce s-a format \ntre noi, ar fi putu s`adauge, \ns` n-o f`cu.

El \[i puse bra]ele \n jurul ei [i o trase aproape. Ea nuputu rezista – cum ar fi putut, când cea mai u[oar` atin-gere a lui \i f`cea sângele s` clocoteasc`?

– Trebuie neap`rat s` te rog s` fi \n]eleg`toare, dragamea, murmur` el, am temeri pe care nu le pot \mp`rt`[i…

– De ce nu m` pui la \ncercare? i-o retez` ea scurt. – … temeri pe care nu le po]i \n]elege, \i repet` el. – Nu prea agreez faptul c` m` excluzi astfel, spuse ea.

Nu m` faci s` m` simt deosebit de dorit` \n via]a ta. El \iridic` fa]a for]ând-o s` se uite \n ochii lui, \ns` ea \[i

\ntoarse privirea.

130 MARSHA CLARK



– Asta e o tâmpenie, Lorna, spuse el cu r`bdare. Teiubesc din tot sufletul, crede-m`.

– Dar nu \ndeajuns ca s` \mp`rt`[e[ti temerile tale cumine, insist` ea \nc`p`]ânat`.

– Dumnezeule! exclam` el izbucnind iritat, e[ti la felde \nc`p`]ânat` ca [i catârii din sat.

– |]i mul]umesc foarte mult! |ncerc` s`-i \ndep`rtezebra]ele din jurul ei, dar el nu-i d`du drumul. – |]i spun c` nu st` \n puterea mea s` \mp`rt`[escaceast`… tensiune… cu tine acum.

– De ce nu? Pentru c` sunt femeie? ~sta-i motivul? Nuavea nici cea mai vag` idee ce o f`cu s` spun` asta. Dar aceast` ultim` remarc` fu pic`tura care umplu paharul.

Controlul ei obi[nuit o p`r`si. – Nu are nici o leg`tur` cu faptul c` e[ti femeie. Nugândi proste[te izbucni Jason. Degetele lui se\nfipser` adânc \n bra]ul ei. Nu este un aspect de mi-soginism.

– Chiar a[a? strig` ea furtunos. M` gândeam c`\ntreaga zi putea fi luat` drept un exemplu bun demisoginism.

– Ce vrei s` spui cu asta? o chestion` el. – Ei bine… \n general vorbind, m-ai cam ignorat azi.

M-ai mângâiat pe cap din când \n când, ca s` nu m` sup`r. Ai avut grij` s` am prieteni cu care s` m` joc… Genul `stade lucruri. |n timp ce tu ai continuat s` cau]i compania

b`rba]ilor, excluzându-m` pe mine.

CUIBUL ZEILOR 131



Opre[te-te! Opre[te-te! \[i ordon` ea \n gând, \ns` dejase l`sase cuprins` de emo]iile ce ie[eau la iveal`, [i nu semai putea pune \nfrâna. El \i d`du drumul iar ea \[i frec`bra]ul, ca [i cum ar fi durut-o.

– Dac` te-am mângâiat ca s` nu te sup`r, am e[uatlamentabil.

Fa]a lui p`ru dintr-o dat` foarte sl`bit` [i distins`, ceeace \i \mpunse Lornei inima de durere. Primul impuls fu s`se arunce \n bra]ele lui din nou, s` plâng` [i s`-i spun` c`-liube[te atât de mult \ncât pân` [i gândul c` nu putea s`\mp`rt`[easc` cu ea anumite lucruri o \mpingea s` sepoarte ca un copil r`sf`]at. Dar ca de obicei orgoliul o\mpiedic`, [i abia putu murmura:

– Chiar [i dup` cafea ai vorbit numai cu Harvey. El oft`exasperat. – A[ putea sublinia, Lorna, faptul c` [i tu ai fost destul

de t`cut` toat` seara. Dac` ai fi vrut s` iei parte la conversa]ie, nu trebuia decât s` deschizi gura. Abia acumrealizez c` de fapt erai sup`rat`.

– Nu-mi place s` m` bag neinvitat` \ntr-o conversa]ie,repet` ea \nc`p`]ânat`.

– Nici mie. A[a cum nu-mi plac femeile \mbufnate. Sel`s` t`cerea peste ei ceea ce o dezumfl` de tot pe Lorna.

– Se pare c` am ajuns \ntr-un impas, spuse eatremurând. |ntreaga ei sup`rare se evaporase [i acum eraplin` de \n]elegere. Când \i vorbi din nou vocea lui nu

tr`da nici un sentiment.

132 MARSHA CLARK



– Probabil c` ar fi mai bine s` ne vedem mai pu]in…zilele astea, Lorna, spuse el.

– O s` fie destul de dificil, nu-i a[a? Adic`, m` refer lafaptul c` tr`im sub acela[i acoperi[.

– Te-ai mai descurcat o dat`, zâmbi Jason glacial. – Iar fuga aia de tine! Nu cred c` mai am energia pen-

tru \nc` un episod din `la. |ncerc` s`-i zâmbeasc` [i ea,\ns` buzele ei refuzar` s` se mi[te. – O s` fiu plecat cea mai mare parte a timpului, spuseel. {i când aceast`… temere o s` dispar`…

– Cea pe care refuzi s-o \mp`rt`[e[ti cu mine… – Cea pe care nu o pot \mp`rt`[i cu tine… o s` avem

o discu]ie serioas`.

– De ce s` nu discut`m acum? Ea \[i a[ez` mâna pebra]ul lui [i el o \ndep`rt`. Refuzul lui fu blând, \ns` nicidac` ar fi lovit-o n-ar fi durut-o mai mult.

– Acum nu este timp. – Bine, \n acest caz m` duc s` m` culc. |nghi]i \n sec [i

sim]i ca [i cum ar fi \nghi]it o ghiulea. Noapte bun`, Jason. S`rut`-m`! S`rut`-m`! ]ip` \n gând la el, \ns` nuavu nici un efect, [i el abia murmur`:

– Noapte bun`, Lorna, [i disp`ru \n noapte.Reu[i s`-[i ]in` \n frâu lacrimile pân` ajunse la sigu-

ran]a camerei sale. Apoi furtuna izbucni! Se ag`]` decuvertura de pe pat [i plânse a[a cum nu mai plânseseniciodat` pân` acum. Când \n sfâr[it se \mpletici pân` \n

baie pentru a-[i stropi fa]a fierbinte cu ap` rece, era

CUIBUL ZEILOR 133



d`râmat`. Singur`tatea pe care o sim]ise \nainte nici nu secompara cu golul imens care exista acum \n sufletul ei.Un gol de care ea era responsabil`. Cum putuse s` secomporte atât de stupid? Toat` noaptea se mustr`ne\ncetat \n timp ce se agita [i zvârcolea \n pat.

Totu[i era hot`rât` \n privin]a unui lucru: de dataaceasta nu va mai \ncerca s`-l evite pe Jason. Chiar numagândul c` l-ar putea vedea era ca un cu]it \n inima ei, gân-dul de a nu-l mai vedea deloc era [i mai r`u. Ca moartea.Mai bine cu]itul decât asta!

|ns` diminea]a la micul dejun de pe teras` fudezam`git`, [i de[i trase cât mai mult de timp la cafea nuse \ntâlni cu el.

{i nici munca n-o ajut` s`-l alunge din minte. Era per-manent con[tient` de faptul c` era pe p`mântul lui Jason.Fiecare piatr` [i fir de iarb` pr`fuit \i reaminteau de el, [ipetrecu o bun` parte a dimine]ii a[teptând s` aud` caii luinechezând sau sunetul vocii lui strigând-o. |ns` el nu ap`ru.

|n timpul pauzei de mas` se \ntoarse la vil`. Sehot`râse s` lucreze restul zilei \n camera ei obscur`…poate o s`-l vad` pe Jason [i o s` vorbeasc` cu el, se gândiea. S-ar fi l`sat la mila lui, i-ar fi m`rturisit cât de mizerabse simte, cât de proast` fusese

Atmosfera de la vil` era lini[tit` când ajunse ea. Era orasiestei. |ns` \n drum spre camera ei ca s` se schimbe depantaloni [i s` se spele, se \ntâlni cu doamna Peritakis,

purtând o p`l`rie larg` [i c`rând un geamantan.

134 MARSHA CLARK



– Lorna, ce faci aici la ora asta? o \ntreb` ea.Lorna \i explic` faptul c` inten]iona s` lucreze \n

camera obscur`, la m`rirea unor fotografii. DoamnaPeritakis o privi cu \ngrijorare [i-i spuse:

– Pari foarte obosit`, draga mea. Cred c` cel mai binear fi s` te odihne[ti pu]in. Lorna zâmbi mecanic.

– Nu prea mi-e somn acum, a[a c` mai bine lucrez. Apoi ad`ug`, ca din \ntâmplare: Jason este pe aici?Doamna Peritakis deveni circumspect`.

– Jason este plecat cu… afaceri. N-o s` vin` acas` maidevreme de disear`.

– Oh! Triste]ea pe care o resim]i Lorna când primiaceast` veste se pare c` o afect` destul de mult, deoarece

b`trâna doamna \i spuse cu c`ldur`: – Cred c` cel mai bine ar fi s`-]i iei dup`-amiaza astaliber`, draga mea. Dac` nu vrei s` te odihne[ti, poate teduci la plaj`… f` o fereastr` \n programul t`u obi[nuit. {ieu merg la Iraklion, la o \ntâlnire de comitet. {i chiar dac`nu g`se[ti locuri ideale de relaxare la Iraklion sunt multeplaje atr`g`toare prin \mprejurimi. Dup` ce m` las` pemine la \ntâlnire, Manolis te poate conduce pân` la vreuna.

Lorna ezit` un moment, \ns` gândul c` va sta \ntins`pe una din plajele argintii ale Greciei \n compara]ie cu odup`-mas` petrecut` muncind [i \ncercând s` [i-l scoat`pe Jason din minte era irezistibil.

– Ce idee minunat`! exclam` ea. Da]i-mi câteva minute

s` m` schimb [i vin cu dumneavoastr`.

CUIBUL ZEILOR 135



Se gr`bi \n sus pe sc`ri, gândindu-se c` dac` Jason nu eraacas` nu avea nici un rost s` lâncezeasc` prin cas`. Putea recupera mai târziu ceea ce avea de f`cut. |ntre timp o s` fac` o baiebun` [i va hot`r\ ce s`-i spun` când o s̀ -l vad`. S` se preg`teasc`mintal, pentru ca s` nu mai existe nici un fel de ne\n]elegeri.

Plecar` la Iraklion \n ma[ina \nchis` neagr`, stând\mpreun` \n spate ca dou` regine. Lorna se gândi dac`doamna Peritakis era \ntotdeauna condus` a[a, [i o\ntreb` dac` [tie s` [ofeze.

– Nu. B`trâna doamn` d`du din cap, ceea ce f`cu s`-ialunece borul p`l`riei. Pe vremea mea nu era un obicei cafemeile s` conduc`. Acum, bine\n]eles, lucrul acesta s-aschimbat. Ariadna, spre exemplu, este un [ofer excelent.

Dar tu, Lorna? {i tu conduci? – De la 17 ani. |mi place la nebunie. – Atunci po]i s` folose[ti ma[ina Ariadnei cât timp stai

aici. Kosti i-a luat una nou` pentru via]a din Atena. B`nuiesc c` ai la tine actele necesare?

– Oh! Sigur c` da. Se gândi un moment. Dar dac`exist` o ma[in` de care v` pute]i lipsi… adic` m` refer lafaptul c` ar putea Nikos s-o foloseasc`. |[i reaminti deremarcile lui vis`toare cu privire la ma[ini.

– Nu este posibil ca Nikos s` foloseasc` ma[ina Ariadnei, \i r`spunse doamna Peritakis ferm

– Nu, voiam s` spun c` [tiu cât de mult \[i dore[te oma[in`… mi-a spus asta… vreau s` spun c`… c` face parte

din familie, \i explic` ea. Doamna Peritakis privi drept \naint

136 MARSHA CLARK



– }i-a spus Nikos din ce cauz` nu are ma[in`? o \ntreb` ea. – Ei bine… nu. M-am gândit eu c` nu-[i poate per-

mite. – Nikos nu are voie s` conduc`. Carnetul lui de con-

ducere a fost… cum se spune? Nu-l mai are. – Suspendat? – Da… acesta este cuvântul. Din cauza multiplelor

accidente f`cute sub influen]a alcoolului. – Oh!… |mi pare rù… Nu prea [tia ce s` spun`. – {i mie \mi pare rù, Lorna, spuse doamna Peritakis

u[or. M` doare inima pentru nepotul meu, dar se pare c`nu putem s`-l aju`m. {tii ceva despre trecutul lui? CândLorna cl`tin` din cap, ea continu`: Nikos a avut un mare

ghinion cu p`rin]ii sì. Tat`l lui, cumnatul meu, era unb`rbat rece. Nu crud, \n]elegi, \ns` neinteresat de propriulfiu. A murit când Nikos era \nc` destul de mic [i mama lul-a crescut… dezastruos. Lu` o sticlu]` de parfum dingeant` [i-[i tampon` u[or \ncheietura mâinii \n timp ce vorbea. Mama lui Nikos a fost una dintre cele mai prostu]femei pe care le-am cunoscut vreodat`, spuse ea reflec-tând la trecut. |[i adora fiul [i \i satisf`cea orice capriciu.Nu i-a pl`cut [coala – a[a c` nu s-a mai dus la [coal`. A angajat fel de fel de meditatori, \ns` dac` \ncercau s`-l dis-ciplineze cumva erau concedia]i. L-a tratat pe Nikos ca pun prin] din secolul XVIII. Orice \[i dorea ea \i cump`ra.

Avea 19 ani când ea a murit, [i deja era prea târziu.

Caracterul \i era distrus, [i nu din vina lui. So]ul meu a

CUIBUL ZEILOR 137



\ncercat s`-l ajute aranjând ca partea lui din avereaPeritakis s` nu-i fie dat` toat` pe mân` – din moment cene-am gândit c` ar fi risipit-o pe toat` – ci i-a f`cut unfond din care s` primeasc` o aloca]ie. O m`sur` de pro-tec]ie pe care Nikos a respins-o vehement. Copiii, nu trebuie l`sa]i s` creasc` a[a ca ni[te buruieni, ei au nevoie de\ndrumare \n via]` [i de disciplin` pentru a deveni ni[teadul]i responsabili. S`rmanul de Nikos niciodat` nu aprimit din partea p`rin]ilor s`i un astfel de ajutor. Nici nue de mirare c` a ajuns un om aspru, un be]iv… o ru[inepentru numele Peritakis. Ochii i se umplur` de lacrimi [iatunci spuse \n [oapt`, astfel c` Lorna abia o putu auzi: {iacum? Dumnezeule! Cine [tie cum o s` se termine totul?

– Nu trebuie s` v` \nvinov`]i]i, o consol` Lorna, dum-neavoastr` [i so]ul dumneavoastr`… sunt sigur` c` a]if`cut tot ce se putea face.

– |ns` ru[inea… ne afecteaz` pe noi to]i. |[i tampon`ochii cu batist`, [i apoi p`ru s`-[i reaminteasc` \ndatoririleei de gazd`. Ah! Cred c` sunt \nc` istovit` din cauza nun]iiZâmbi strâmb. Te rog s` ier]i o biat` femeie b`trân`.

– Nu v` consider o biat` femeie b`trân`, crede]i-m`,doamn`. Nu am de ce s` v` scuz. Sunt chiar flatat` c` a]iavut \ncredere \n mine.

Se aflau acum \n apropiere de Iraklion, [i doamnaPeritakis \[i aranj` rochia de m`tase [i \[i fix` bine p`l`riapentru a nu p`rea ne\ngrijit` la \ntâlnire. Când ajunser`

unde avea ea treab` o s`rut` pe Lorna pe obraz [i-i spuse:

138 MARSHA CLARK



– |ncearc` s` te relaxezi \n dup`-amiaza asta dragamea, [i scap` cumva de cearc`nele astea care \]i umbrescochii. Pentru o clip` Lorna vru s` se aga]e de bra]ulb`trânei femei, [i s`-i vorbeasc` despre cearta ei cu Jason,[i despre cât de mult dorea s` pun` lucrurile la punct,\ns` \[i \n`bu[i dorin]a.

– O s` fac o baie bun`, fu tot ce putu s` zic`, m` ajut`\ntotdeauna s` m` relaxez. – De ce nu-l la[i pe Manolis s` te conduc` pân` laRethimnon? Este timp. {i plaja de acolo este extraordinar`\i suger` doamna Peritakis, ajutat` de [ofer s` ias` dinma[in`. Lorna fu de acord [i gazda sa \i transmise repede [ilui Manolis, \n greac`, [i se gr`bi s` ajung` la \ntâlnire.

Când ajunser` la Rethimnon, Manolis opri ma[ina \nsta]ia de autobuz [i dup` ce Lorna descoperi c` erau omul]ime de autobuze care duceau \n sat, \i d`du drumul,asigurându-l c` n-o s` \ntâmpine nici o dificultate \n a se\ntoarce acas`. Apoi \[i propuse s` explorexe ora[ul.

G`si ora[ul un loc pl`cut, ruinat desigur, dar plin defarmec. Explor` zidurile amor]ite de vreme ale uria[eifort`re]e vene]iene, care erau acum n`p`dite de ciulini [ipini, ce ruinaser` [i mai mult zidurile, amintiri alecitadelei care fusese la un moment dat vie [i plin` de for-fot`. Apoi o lu` pe drumul spre plaja protejat` de-o parte[i de alta de digurile portului. Nu era mult` lume pe plaj`,[i Lorna f`cu o baie lung` [i relaxant` \n apa c`ldu]` a

m`rii, f`r` sentimentul c` to]i ochii erau pe ea.

CUIBUL ZEILOR 139



Se bronz` pu]in, apoi \[i trase pe ea rochia de bumbac[i plec` \n c`utarea unei cafele reci [i a uneia din cele-brele patiserii levantine.

Descoperi c` unele dintre cele mai bune patiserii seaflau pe falez`, [i a[ezându-se la o mas` se bucur` \n voiede o pr`jitur` cu sirop de miere. Apoi mai st`tu pu]inprivind valurile ce \mpodobeau faleza cu un volan nere-gulat de dantel`, [i \n minte repet` din nou ce o s`-ispun` lui Jason.

O s`-i promit` c` niciodat` nu va mai l`sa ca orgoliuls` intervin` \ntre ei. O s`-i explice c` frica de a-l pierde of`cuse s` se comporte proste[te, [i o s`-i promit` c` \n viitor, când va mai fii cople[it` de \ndoieli o s`-i spun`, ca

s` nu mai existe astfel nimic echivoc \ntre ei. {i Jason os` \n]eleag`. O s-o ia \n bra]e [i o s-o dezmierde a[a cumnumai el [tia s-o fac`. O s-o ierte, [i o s-o iubeasc`, [i totulo s` fie bine.

Se sim]i aproape fericit` când p`r`si faleza [i-[i f`cudrum prin labirintul str`zilor \nguste ce duceau spresta]ia de autobuz. Observ` c` multe dintre case [i maga-zine aveau cadre de piatr` la u[`, \n stil vene]ian, [i deasemenea observ` [i un num`r mare de balcoane \n stilturcesc, ce ie[eau \n afar` cu tâmpl`ria lor delicat` [iuzat` de vreme.

Intr` \ntr-un mic scuar, cu eucalip]i, tufe de olean-dru [i fel de fel de arbu[ti. La un cap`t se afla o

moschee canelat` cu minarete frumoase. La cel`lalt se

140 MARSHA CLARK



afla o mic` fântân`. Se opri pentru un moment pentrua se decide pe ce strad` s-o ia ca s` ajung` la sta]ie.

Alese una care avea câteva magazine cam murdare [i \ncâteva secunde realiz` c` acel caracter pl`cut al oraului s-aschimbat. Acum se afla \ntr-un cartier r`u famat. Degrada[i murdar, \ns` oarecum fascinant, s`r`c`cios \n arhitec-tur`, desigur, dar avea ceva care te atr`gea. |i trecu prinminte s`-l roage pe Jason s` vin` cu ea aici ca s` fac` ni[tepoze, contrastul era uluitor. Atunci, \n acel moment, v`zuo pereche de umeri la]i, familiari, ascunzându-se sub unportal.

Se opri \nm`rmurit` [i \ncepu s` strige: – Jason! cu o voce clar`, ascu]it`, [i el porni spre ea \n

vitez`. Jason! strig` ea din nou, [i alerg` spre el, gândin-du-se ce coinciden]` minunat` era faptul c` [i el era aici,\n Rethimnon, [i s` se \ntâlneasc` tocmai a[a, chiar atuncicând se gândea la el. Acum nu trebuia s` mai a[tepte pân`disear` ca s` se \mpace. De asemenea, probabil c` o s` se\ntoarc` \mpreun` \n sat.

Când se apropie de el observ` c` avea ochii marinevenindu-i s` cread`. Se uit` pe furi[ \ntr-o parte [i altaa str`zii murdare [i apoi \i strig` numele cu o voce atât dedur` [i \ncordat` \ncât Lorna abia i-o recunoscu.

– Ce cau]i aici? o \ntreb` el atât de violent \ncât eatres`ri.

– Sunt… sunt \n drum spre sta]ia de autobuz, [ov`i

ea, am… am fost la plaj`. El o privi suspicios.

CUIBUL ZEILOR 141



– Trebuia s` te \ntâlne[ti cu cineva aici? – Bine\n]eles c` nu, protest` ea. }i-am spus… am fost

la plaj`… dar sunt atât de fericit` c` te-am \ntâlnit ast-fel… vreau s`…. El \[i puse mâna peste gura ei [iapucând-o de umeri, o \mpinse, destul de brutal i se p`ruei, \n direc]ia de unde venise.

– Pleac`, Lorna! [uier` el. Pleac` de aici. Ca \ntr-un

co[mar Lorna se auzi pe sine spunând: – Jason! Ascult`-m`! |ns` el o ignor` [i o \mpinse [i maibrutal.

– Dumnezeule! Pleac` odat` de aici! |[i lu` mâna de peum`rul ei [i se opri uitându-se la ea, cu fa]a schimonosit`de nervi, pe care ea nu i-o mai recuno[tea.

Cu o \ncercare patetic` de a-[i afirma demnitatea \[iaranj` cureaua gen]ii de plaj` \nainte s` [i-o pun` peum`r. Apoi plec` f`r` s` mai spun` nimic. Dup` ce f`cucâ]iva pa[i \ntoarse capul, cu speran]a vag` c` totul a fosto gre[eal` monstruoas`, [i c` acum el alerga dup` ea.

|ns` Jason se \ntorsese la locul lui sub portal [i nici nuse mai uit` \n direc]ia ei.

142 MARSHA CLARK



Capitolul 8

Lorna nu-[i mai amintea nimic din drumul spre cas`,

durerea ei fiind atât de intens` \ncât aproape c` se com-port` ca o drogat`. St`tu nemi[cat` \n autobuz, \n timpce \n jurul ei oamenii se loveau cu cotul [i se salutaureciproc, acompania]i de sunetul unui dans grecesc cese auzea la radioul autobuzului. Cu ochii plân[i, eaprivea drept \nainte, aproape neobservând vacarmul din jurul ei.

Când ajunser` la destina]ie ea telefon` din biroul\mbâcsit al lui Vasily la vil` pentru a anun]a c` nu vinepeste noapte. Se gândi apoi c` parc` menajera zisese c`nici doamna [i nici domnul nu vor veni acas` decât târziu,\ns` era prea chinuit` de durere ca s` mai mearg` pân`acolo. Oricum nu mai conta. |i spusese s` plece, [i n-o s`

mai petreac` nici o noapte sub acoperi[ul lui.



|naint` cu greu pân` sus la camera lui Susan, punândautomat un picior \n fa]a celuilalt. Descoperi c` dac`con[tientizeaz` fiecare mi[care \n mod deliberat, concen-trându-se asupra detaliilor… cum ar fi deschisul gen]ii,sau formarea num`rului de telefon… reu[ea s`-[ip`streze autocontrolul.

Primul lucru pe care o s`-l fac` este s` se mute din vil`.Nu avea nici o idee unde o s` stea, nu mai erau locurilibere la tavern`. Dar ceva trebuia s` fac` s` se descurce. Apoi \[i reaminti de camera obscur`! Aceasta trebuia s`r`mân` acolo unde era. {i asta \nsemna c` trebuia \n con-tinuare s` se duc` \n casa lui Jason… [i nu mai putea supor-ta asta. {i probabil c` nici el! Nu-i spusese el… \ntr-un mod

brutal… pleac` de aici? Ei bine, o s` fac` ceea ce \iordonase. Mâine o s`-[i prezinte demisia profesoruluiSpanakis [i o s` plece. O s` spun` c`-i bolnav`, sau c` aap`rut ceva ne[teptat acas`. O s` p`r`seasc` [antierul. Os` plece din Grecia. O s` renun]e la proiectul cu cartea, [io s` mearg` acas` \n Canada, unde o s`-[i ling` r`nile. Apoi o s` adune cioburile sparte ale vie]ii ei.

Adormi dup` un timp. Acela[i autocontrol care \i]inuse disperarea \n frâu, o ajut` de asemenea s`adoarm`. Se trezi \n zori cu un sentiment nedefinit depierdere, [i cu un ecou al unui vis \n care Jason o goneadin nou, [i ea [tiu \n acel moment c` \n pofida voin]ei salede fier astfel de treziri o s` devin` ceva obi[nuit pân` ce

r`nile se vor vindeca.

144 MARSHA CLARK



Se \mbr`c` [i sp`l` \n grab`. Se for]` s` m`nânce unfursec [i b`u un pahar cu ap`, apoi plec` spre tavern`. Sehot`r\ s` bea o cafea \nainte s`-l abordeze pe profesorulSpanakis [i s`-i \nmâneze demisia. Acum era [i mai con vins` c` \i era imposibil s` stea \n aceea[i ]ar`, dar maiales \n acela[i sat cu el.

Avu norocul s-o \ntâlneasc` pe asistenta profesorului,o femeie pl`cut`, de vreo 40 dea ani, pe nume Katerina,care-[i lua micul dejun la umbra unui copac din gr`din`.Era singur` [i dup` ce-[i umplu o cea[c` cu cafea dinbuc`t`rie, Lorna i se al`tur`.

|i spuse c` are ni[te ve[ti proaste… ceea ce \ntr-un felera adev`rat, având \n vedere faptul c` ura pe care o

sim]ea Jason pentru ea nu putea \nsemna decât cea mairea veste din lume… [i c` trebuie s` plece de imediat. |id`du Katerinei numele unui fotograf pe care-l [tia ea dinIraklion [i care o putea \nlocui, [i \[i u[ur` astfelcon[tiin]a c` cel pu]in nu-i \ncurc` deloc pe ei.

Katerina \[i exprim` regretul c` o vor pierde pe Lorna,dar nu \ncerc` \n nici un fel s-o conving` s` r`mân`.

– Vrei s`-]i aranjezi s` pleci \n diminea]a asta? o \ntreb`Katerina, [i Lorna \i r`spunse c` totul era aranjat deja. Atunci am s`-]i spun eu vestea pe care profesoruluiSpanakis inten]ioneaz` s-o comunice ast`zi echipei con- vocate pe [antier, spuse ea. Poate c` o s`-]i fac` pl`cere.

Lorna era atât de nefericit` \ncât se \ndoi c` ceva \i

putea face pl`cere, \ns` din polite]e se ar`t` interesat`.

CUIBUL ZEILOR 145



– O s` fii bucuroas` s` afli c` piatra sigiliu [i capul deteracot` au fost recuperate, [i vinovatul a fost prins. Aveao fa]` str`lucitor de mândr`. Nu-i a[a c`-i o veste extraor-dinar`?

– Este, desigur, fu de acord Lorna. Cine e ho]ul? Fa]afemeii se \ntrist`.

– Asta nu mai e o veste a[a de bun`, spuse ea, pentruc` a adus am`r`ciune unei familii care a fost atât de bun`cu noi. Deodat` Lorna deveni atent` [i \ntreb`:

– Te referi la… familia Peritakis. Katerina d`du din cap. – Ho]ul era Nikos Peritakis.|n momentul \n care Katerina \i pronun]` numele,

Lorna se \ntreb` cum a putut fi atât de oarb`. De ce?

Trebuie s` fi aranjat furtul pietrei-sigiliu chiar \n weekendu\n care a fost petrecerea lui Kosti. De aceea nu maiajunsese! |[i reaminti apoi c`-l v`zuse \n dimine]a dedup` petrecere lâncezind la tavern`, neb`rbierit, având\ns` portofelul plin de bani.

Ei bine, [arada a fost rezolvat`, [i ea fu u[urat` s` aud`c` obiectele furate au fost recuperate. |ns` ce lovitur`pentru Jason [i mama lui! Un spin \i str`punse inima, cugândul la ei doi. Ar da orice, se gândi ea, s` poat` fi acumlâng` Jason [i s`-l consoleze. S` \ncerce s`-l fac` s` vad`c` \l \n]elege [i c` sufer` al`turi de el. |ns` era sigur` c`orice \ncercare de consolare din partea ei nu va fi bineprimit`, [i cu cât p`r`sea insula mai repede, cu atât el va

fi mai fericit.

146 MARSHA CLARK



Cu inima grea ca o bar` de fier o p`r`si pe Katerina [iplec` prin livada de portocali spre vil` ca s`-[i \mpa-cheteze lucrurile [i s` o anun]e pe doamna Peritakis deplecarea ei. Nu avea nici cea mai mic` \ndoial` c` dac` Jason era acas` o va ocoli total. Fusese foarte clar când\i spusese c` nu mai vrea nici s` aib` nimic de-a face cuea.

Se strecur` \n cas` [i urc` \n camera ei unde arunc`repede toate hainele \n cele dou` valize pe care le adu-sese cu ea din Canada. |ndes` câteva articole de toalet` [iun rând de lenjerie \ntr-o geant` mai mic`, se schimb`\ntr-o pereche de blugi [i un tricou [i plec` \n c`utareadoamnei Peritakis. O g`si \n mica ser`, udând florile.

Purta un capot. Fa]a \i era br`zdat` de riduri de oboseal`[i avea pleoapele umflate [i ro[ii. Lorna \[i d`du seama c`plânsese.

– Ah! Draga mea! Mi-am f`cut griji din cauza ta, spusea, l`sând din mân` stropitoarea. Nu ai venit la miculdejun [i servitorii mi-au spus c` n-ai venit acas`. Se uit` laLorna p`trunz`tor. S-a \ntâmplat ceva?

– Da. Eu… eu trebuie s` plec…\napoi \n Canada. |[icobor\ privirea.

– Familia ta! Are leg`tur` cu familia ta? o \ntreb` mamalui Jason t`ios.

Lorna \[i d`du seama c` nu poate s`-i spun` c` areprobleme acas`. Era o minciun` care nu ]inea, [i pe lâng`

asta doamna Peritakis se purtase frumos cu ea, a[a c`

CUIBUL ZEILOR 147



merita mai mult. |ns` nu-i putu m`rturisi adev`ratulmotiv, a[a c`-i spuse c` familia ei este bine… dar. Voceao l`s`.

– Nu… nu mai pot s` stau aici. V` rog s` accepta]iexplica]ia mea [i nu-mi cere]i s` v` spun mai multe.

– O s` fie foarte trist f`r` tine când o s` pleci. B`trânafemeie se uit` \ntr-o parte, [i Lorna [tiu c` trecea de la o veste nepl`cut` la alta. – Am aflat despre Nikos, spuse Lorna, \mi pare r`u.

– Este un necaz teribil pentru noi, \i spuse ea \ncet.Numele nostru a fost dezonorat. Din cauza asta vrei s` nep`r`se[ti?

– Din cauza lui Nikos? Bineân]eles c` nu! Nu are nici o

importan]` având \n vedere ceea ce simt pentru dum-neavoastr`. [i… Sim]i c` se sufoc`. {i… pentru unul din-tre voi.

– Oh! Are pentru unii, spuse doamna Peritakis, dar nicinu m` gândeam c` ar avea [i pentru tine. Se a[ez` pe osofa de r`chit`. Vino lâng` mine, Lorna. {i când Lorna sea[ez` lâng` ea, \i spuse: O s` te mai \ntorci?

– Nu. Eu… eu nu pot s` m` mai \ntorc. Vocea eitremur` din nou. Mi-am dat [i demisia… m` \ntorc acas`de tot.

– Speram c` ai \nceput s` te gânde[ti la aceast` cas`drept acas`, spuse cu c`ldur` mama lui Jason.

– Am \nceput… a[a [i este… murmur` Lorna [i apoi

renun]` s` mai zic` ceva, deoarece ochii i se umpluser`

148 MARSHA CLARK



de lacrimi tr`d`toare [i nu mai avu \ncredere \n sine c`poate continua. Doamna Peritakis \[i puse o mân` peumerii delica]i ai fetei.

– Lini[te[te-te, lini[te[te-te, copil`! o alint` ea. Totul os` fie bine.

– A]i fost atât de bun`… n-o s` v` uit niciodat`.|ncerc` s` zâmbeasc` prin perdeaua de lacrimi. DoamnaPeritakis \i spuse dintr-o dat`: – Lorna, \mi doresc s` faci ceva pentru mine.

– Bine\n]eles. Lorna g`si un petic de material \n buzu-narul jean[ilor [i-[i [terse lacrimile.

– Vreau s` faci o plimbare pân` \n mun]i. Lornadeschise ochii mari plini de lacrimi.

– Vre]i s` m` duc s` m` plimb? repet` ea. Acum! – Da… pân` \n mun]i. Vreau s` mergi pân` la platou. Acolo e o cascad` mic`. Este cam la o or` dep`rtare deaici.

– Dar am \mpachetat tot [i…. – Vreau eu s`… s`… s` faci ni[te poze pentru mine.

Doamna Peritakis \ncepu deodat` s` vorbeasc` repede. Voiam s` te rog s` faci asta pentru mine de ceva timp.|ns`… din moment ce ai de gând s` pleci atât decurând… n-o s` mai am o alt` ocazie.

Lorna \[i mu[c` buzele [ov`ind o clip`. – Bine\n]eles c` o s` v` fac pozele, doamn`, r`spunse

ea. Nu era foarte \ncântat` de aceast` rug`minte nea[tep-

tat`. O plimbare \n mun]i… \n mun]ii lui Jason… era

CUIBUL ZEILOR 149



ultimul lucru pe care voia s`-l fac`. Dar era obligat`.|nsemna s` fie nerecunosc`toare dac` refuza. Plec acum,spuse ea, lumina cred c` o s` fie perfct` peste o or`.

– Ai mai fost acolo sus? o \ntreb` doamnaPeritakis.

– Nu, n-am mai fost. |ntotdeauna urmase curba sigurà râului cristalin ce ducea \n vale.

– Este unul din locurile mele preferate. Acolo sus,unde trìesc zeii. – Unde trìesc zeii? – Legenda spune c` zeii trìesc sus, \n mun]i. |i atinse

mâna Lornei. Când ajungi acolo roag`-i s` fie buni cutine. Cine [tie – poate chiar te ascult`. Se ridic` \n

picioare. {i acum mai bine pleci… sau… o s` pierzi opriveli[te frumoas` din cauza luminii, termin` ea\ndep`rtând-o.

Câteva minute mai târziu, Lorna urca panta pe caredoamna Peritakis i-o ar`tase. |ns` aceast` explorare nu-iaducea nici o bucurie. Aproape c` nici nu remarcasemirosul de cimbru, [i paji[tile pline cu flori galbenesc`ldându-se \n lumina soarelui. Cântecul pârâului pu]inadânc p`rea s` spun`… adio… adio. {i de aceea, Lorna – care ura desp`r]irile – fu cople[it` de triste]e.

|naint` cu greu un timp, târându-[i picioarele grele caplumbul. Apoi c`rarea, care urcase drept \n sus aproapeo mil`, cotea \n jurul unei pietre crestate. Se c`]`r` pe

aceasta [i deodat` se g`si pe platou.

150 MARSHA CLARK



|n pofida am`r`ciunii ei, frumuse]ea acestui loc o f`cus` suspine. Era mai mare decât \[i imaginase ea. O paji[te\ntins` \nconjurat` din trei p`r]i de mun]i, iar \n spate deun perete neted de piatr` ce se \n`l]a parc` pân` la cer.Pârâul se rostogolea brusc peste acest perete, \ntr-o cas-cad` abrupt`. Era acum aproape secat din cauza ar[i]ei verii, \ns` Lorna \[i putu imagina torentul n`valnic al apeiprim`vara. Jos se strângea \ntr-un bazin larg [i lini[tit deap` dulce, \nconjurat de bancuri de nisip argintiu. Câ]ivachiparo[i negri-verzui cre[teau \n jurul acestei oaze, iar \naer se sim]ea mirosul de cimbru. |n dep`rtare se auzeasunetul \n`bu[it al clopotelor caprelor.

St`tu mult` vreme s` admire acest col]i[or de rai, a

c`rui frumuse]e \i sfredeli inima, apoi apuc` aparatul defotografiat [i trecu la treab`.Când termin` \[i d`du jos de pe cap p`l`ria de soare

uzat` [i se aplec` asupra apei pentru a-[i r`cori fa]a \nfier-bântat`, apoi lu` ap` \n mâini [i bù din cascad`. R`corit`,se ridic` \n picioare [i-[i \n`l]` capul pentru a privis`lb`ticiunea piscurilor de deasupra. Legenda cum c` zeiitrìesc aici sus nu i se mai p`rea atât de fantastic`, având\n vedere c` era \nconjurat` de un peisaj de-o frumuse]er`pitoare [i totodat` misterioas`. Spuse cu voce tare:

– Iubi]i zei Greci, v` rog, face]i-l pe Jason s` mìubeasc` din nou. V` rog, face]i s` m` iubeasc`. {tia c` secomport` copil`re[te, dar ar fi \ncercat orice ca s`-l

recâ[tige \napoi.

CUIBUL ZEILOR 151



Se aplec` s`-[i ia p`l`ria [i o scutur` de nisip. Apoi ]ip`dintr-o dat` scurt [i o l`s` s` cad`. Deoarece, ca unr`spuns la rug`ciunea ei, Jason st`tea lâng` piatra barier`unde c`rarea d`dea \n platou.

– Zeii nu te pot ajuta, Lorna, spuse el \ncet, [i ea se\ntreb` cum putea fi atât de crud.

– {tiu asta. Vocea \i tremura din cauza [ocului. {tiu c`m` ur`[ti. Nu [tiam c` e[ti aici, altfel… – Zeii nu te pot ajuta deoarece eu nu am \ncetat nici oclip` s` te iubesc. F`cu un pas spre ea. S` te ur`sc! Iubitamea… oh! Iubita mea, te iubesc din tot sufletul.

– Nu prea p`rea a[a când m-ai alungat. |nc` maitres`rea la aceast` amintire.

– Asta pentru c` ai nimerit \ntr-o curs`. O capcan` pen-tru a-l prinde pe Nikos… Când te-am v`zut coborând pestrada aceea am crezut c` mor. Veni [i se opri lâng` ea [iLorna fu [ocat` de oboseala \ntip`rit` de pe fa]a lui fru-moas`.

– De ce nu mi-ai spus c` era o capcan`? Am crezut c`nu mai vrei s` m` vezi niciodat`, aproape c` se \n`bu[i ea,cu ochii plini de lacrimi.

– Lorna! iubito, nu plânge. |ncerc` s-o ia \n bra]e, \ns`ea \l respinse. Trebuia s` primeasc` o explica]ie a ceea cese \ntâmplase \nainte s` cedeze.

– Str`du]a era \n]esat` de poli]i[ti, spuse el, erauascun[i \n fiecare magazin din apropiere. Lorna se uit` la

el neclintit, cu ochii \nc` plini de lacrimi.

152 MARSHA CLARK



– Dar de ce acolo? – Am a[teptat acolo pentru c` se p`rea c` era locul

unde se vindeau pietrele furate, \i explic` el. Aveammotive s` credem c` Nikos va \ncerca s` scape de capul deteracot` acolo. Dar când ai ap`rut tu… Dumnezeule!Fa]a lui deveni palid` amintindu-[i tot ce se \ntâmplase. Am fost \ngrozit crezând c` poli]ia ar putea s` te con-sidere complice a lui Nikos. Am fost disperat [i am vrut ste \ndep`rtez de pericol.

– Dar de ce nu mi-ai spus de aceast` \nscenare \nainte?\ntreb` Lorna. Nu aveai \ncredere \n mine c` pot p`strasecretul?

– Am \ncredere s`-]i dau [i via]a mea, Lorna, \ns` \i

promisesem inspectorului c` n-o s` spun nim`nui. Ac]ionam… cum s` spun? Numai… pe baza unor b`nuieli. Mama [tia de suspiciunile noastre, \ns` n-a [tiutniciodat` nimic de planurile noastre.

Prima reac]ie a Lornei fu aceea de a protesta c` dac` elnu fusese \n stare s` aib` \ncredere \n ea [i s-o pun` lacurent cu ce se \ntâmpl`, o d`duse la o parte din via]a lui\nc` o dat`, \ns` \[i \nv`]ase lec]ia [i nu zise nimic,l`sându-l s` continue.

– La câteva momente dup` ce ai plecat tu, a[a cum m`temusem, Nikos a ap`rut. A intrat \ntr-un magazin [i a\ncercat s` vând` micul cap, [i l-am prins asupra faptului,cum ai spune tu. Fa]a lui se \ntunec`. Nu m-am bucurat

\n acel moment. Nikos a fost distrus când m-a v`zut. A

CUIBUL ZEILOR 153



m`rturisit c` a furat [i vândut piatra-sigiliu \n acela[ifel… |ntr-adev`r, proprietarul a recunoscut \n \ncercareade a-[i mic[ora astfel partea de vin`. Oft` adânc. L-am suspectat pe Nikos de la \nceput, spuse el. M-am rugat la zes` nu fie adev`rat.

– Unde este Nikos acum? \ntreb` Lorna. – Dup` ce l-au luat la sec]ie… Dumnezeule! A fost

\ngrozitor. A \nceput s` plâng` ca o femeie [i s` m`implore s`-l salvez… iar eu nu aveam nici o putere. Gurai se strânse din cauza am`r`ciunii [i ea putu sim]i durereadin el. Am contactat-o pe mama la \ntâlnirea ei, [i amrugat-o s` vin` la Rethimnon \mpreun` cu avocatul nos-tru. I-am pl`tit cau]iunea [i apoi, dup` discu]ii \ndelun-

gate pân` noaptea târziu, Nikos a fost de acord s` a[tepteprocesul la m`n`stirea noastr` de lâng` sat. Poate buniic`lug`ri \l vor ajuta s` capete curaj.

El \i lu` mâna \ntr-a lui [i ea suspin`, apoi \ncepu s`plâng` \n hohote. Cu o exclama]ie el o lu` \n bra]e,mângâind-o pe p`r, murmurând pierdut ceva pe limbalui, s`rutându-i lacrimile care acum \ncepuser` s` i se ros-togoleasc` pe obraji.

– Draga mea, este totul \n regul`… nu mai plânge…totul este \n regul` acum.

– Am… am fost atât de nefericit`, spuse ea cusughi]uri.

– {i eu am fost, iubita mea. El \i \ndep`rt` o [uvi]` de

p`r de pe obrazul umed. Nu sunt nimic f`r` tine, Lorna,

154 MARSHA CLARK



spuse el. Asear`, când ne-am \ntors acas` [i nu te-amputut g`si… O ]inu strâns \n bra]e [i ea \[i \ncol`cibra]ele \n jurul gâtului lui. Unde ai fugit?

– Nu puteam s` mai stau la vil`. Nu dup` ce mi-ai spuss` plec.

– Nu am vrut s` sune a[a, gemu el, [i \i s`rut` obrazulfierbinte.

– {tiu asta acum, [opti ea. O l`s` jos s` stea lâng` el penisipul fierbinte. – Mul]umesc zeilor c` te-am g`sit aici, spuse el.

Aproape c` eram nebun de disperare. – De unde ai [tiut unde s` m` cau]i? |[i aminti de

ruga ei [i chicoti, aruncând o privire vârfurilor

mun]ilor \nal]i. Pân` la urm` cred c` zeii m-au ascultattotu[i. – Au avut un pic de ajutor din partea mamei, zâmbi el. – Din partea mamei tale? – {tia c` am plecat s` aflu ve[ti despre tine [i a sunat

la tavern` s`-mi spun` c` te g`sesc pe platou. – A vrut s`-i fac ni[te poze… Lorna zâmbi amintindu-[i – {tie cât de mult te iubesc, draga mea, spuse el. – {i nu se sup`r`? – S` se supere? De ce s` se supere? Trebuie s` fi sesizat

c` este foarte apropiat` de tine. – Dar eu nu sunt grecoaic`… adic`… mi-e team` c`

nu m` pot adapta lumii tale… Dintr-o dat` Jason deveni

grav.

CUIBUL ZEILOR 155



– }i-am spus vreodat` c` nu te potrive[ti \n lumea mea? – Nu… numai… – Singura persoan` care a men]ionat asta e[ti tu,

Lorna, sublinie el. Poate c` nu vrei s` te adaptezi la lumeamea?

– Vreau! Iubesc Creta. Iubesc lumea ta, Jason. |[i\mpreun` mâinile ca \ntr-o rug`ciune. Când m-am ciocnitde tine \n Rethimnon, voiam s`-]i spun ce r`u \mi pare c`am fost atât… atât de dificil`. S`-]i explic c` uneori m`\nspâimânt la gândul… Oh! Nu [tiu… mi-e team` c`dac` nu m` adaptez… o s` te \ntorci [i o s` pleci. Gândul`sta m` face s` m` port ca o proast`.

– M` gândeam eu c` e ceva de genul `sta, spuse el. Cea

mai bun` modalitate de-a apar]ine unei ]`ri este s` tec`s`tore[ti \n ea. Ea privi ]int` \n ochii lui. Te c`s`tore[ticu mine, Lorna? Spune da. Te iubesc atât de mult. Vreaus` am copii cu tine… s` \mb`trânesc al`turi de tine.

– Oh, Jason! Eu… Ea ezit`, amintindu-[i de tradi]iacretan` ca mireasa s` fie virgin`.

– Nu trebuie s` te gânde[ti c` vreau s` renun]i la cari-era ta, iubita mea. O strânse tare de mân`. Când o s` ter-mina]i lucrul la [antierul arheologic, po]i s`-]i faci carteaPot s` te [i ajut, chiar. Putem s` c`l`torim prin ]ar` \mpre-un`. El pleda pentru ea – frumosul [i mândrul Jason – \ncerca s-o conving`.

– Dac` ne c`s t̀orim nu voi putea avea \n buchetul de

nunt` flori din Copacul Castit`]ii, spuse ea. El r`mase perplex

156 MARSHA CLARK



– Copacul Castit`]ii? – A[a cum a avut Ariadna. Eu nu sunt virgin`. Se

ruga s` nu cumva s`-l piard`, \ns` trebuia s` fie cinstit`cu el.

– Dar tu nu e[ti o copil` ca Ariadna. Tu e[ti femeie. Deasemenea, este mai mult decât evident c` nu e[ti o femeiepromiscu`. Câ]i iubi]i ai avut, Lorna?

– Unul, se confes` ea. B`rbatul cu care am crezut la unmoment dat c` m` voi m`rita. – Cred c` pot s`-l [terg din memoria ta, spuse el, [i ea

zâmbi deoarece \l [tersese \nc` de la \nceput. Nu te vreaualtfel decât e[ti, Lorna. Dar vreau s` te leg de mine pen-tru totdeauna. O privi cu dragoste, atât de lacom, \ncât ea

fu cople[it` de fericire. – Da, Jason, \i r`spunse ea. Bine\n]eles c` m` m`rit cutine.

– Curând? insist` el. O s` te m`ri]i cu mine curând? – Cât de curând vrei. Nu vreau s` mai a[tept nici un

minut \n plus fa]` de cât trebuie. – Iubita mea! O s`rut` posesiv [i c`zur` \napoi pe

nisip, buzele lui revendicându-le \n continuare pe ale ei.Un tremur de pl`cere str`b`tu corpul Lornei de la gâtpân` \n cele mai ascunse, intime p`r]i ale ei. Când se oprir`din s`rutat el o ]inu strâns lâng` el, dezmierdându-i ferm[ira spin`rii cu degetele lui puternice.

– Când ne \ntoarcem am s`-l sun pe fratele t`u, \i [opti

el la ureche. Putem s` ne c`s`torim ori \n Canada, ori aici

CUIBUL ZEILOR 157



\n sat. Ea \[i aduse aminte de visul de-a merge al`turi defratele ei \n micu]a biseric`, spre altarul unde Jason oa[teapt` s` \nceap` via]a lor \mpreun`.

– A[ vrea s` ne c`s`torim aici, \i spuse ea. – Ce bine! Am s` aduc aici \ntreaga ta familie pentru

nunt`. |ncepu s-o s`rute tandru pe gât, [i ea se \ntoarse [ise lipi [i mai mult de el, fiecare p`rticic` a corpului ei tân- jind dup` atingerea lui.Buzele lui \i g`sir` gura din nou, \ns` de data astas`rutul fu aproape brutal de pasionat, [i ea \i r`spunse cuardoare, r`spunzând pasiunii lui, pân` când devenir`dou` fl`c`ri arzând \n aerul \mb`t`tor.

Mult mai târziu, când umbrele se \ntinser` peste \ntreg]inutul, ea se \ntinse languros [i privi spre infinitulcerului. Sim]ea nisipul ca m`tasea pe pielea eifierbinte. El se aplec` peste ea [i \i s`rut` tandru sâniigoi.

– Frumoasa mea femeie…a mea, murmur` el, cu o voce plin` de satisfac]ie. Ea râse u[or [i se \ntoarse \ntr-oparte.

– {tii ceva? spuse ea, mângâindu-i cu degetele p`rulnegru de pe piept.

– Ce este, iubirea mea? – N-am mai mâncat cum se cuvine de zile… mi-e

foame! suspin` ea.

158 MARSHA CLARK



– {i s-a f`cut târziu. Trebuie s` ne \ntoarcem. |i apuc`degetul cu care \l mângâia pe piept [i-l s`rut`. Dar nu nemai \ntoarcem deloc dac` continui s` faci asta, o avertiz`el, [i ea zâmbi mali]ios.

Dup` ce se \mbr`car` [i fur` gata s` plece, st`tur` unmoment lâng` piatra-barier`, privind \n urm` micu]a cas-cad` [i plaja de nisip argintiu.

– Am s` construiesc casa noastr` aici, spuse Jason.Casa noastr` de tineri c`s`tori]i. }i-ar pl`cea?Se uit` la el, cu ochii lumino[i ca [i apa lic`rind a

pârâului. Nu exista nici cea mai mic` \ndoial` \n ochiiei.

– Casa noastr`, spuse ea, gustând cuvintele ca vinul.Acas`… \n sfâr[it acas`.

CUIBUL ZEILOR 159

Marsha Clark - Cuibul Zeilor

Documents

Transcript of Marsha Clark - Cuibul Zeilor