marinescu - managementul carierei

202

Click here to load reader

Transcript of marinescu - managementul carierei

Page 1: marinescu - managementul carierei

1

CONF. UNIV. DR. PAUL MARINESCUFACULTATEA DE DREPT

UNIV. BUCURESTICATEDRA DE STIINTE ECONOMICE

MANAGEMENTUL INSTITUTIILORPUBLICE

2001

2

CUPRINS :CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ............................................................................5CAPITOLUL 2 INSTITUTIA PUBLICA...............................................................6

1. PREZENTARE A INSTITUTIILOR PUBLICE..............................................62. SCURT ISTORIC ASUPRA INSTITUTIEI PUBLICE ..................................63. CARACTERIZARE GENERALA...................................................................74. INSTITUTIA GUVERNAMENTALA ..........................................................125. MANAGEMENTUL INSTITUTIEI PUBLICE .........................................146.DEFINIREA ACTULUI MANAGERIAL......................................................197. COMPONENTELE EXTERNE ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC .....278. FUNCTIA PUBLICA .....................................................................................279. CONCLUZIE – MODELE DE ANALIZA STRUCTURALA.....................30

CAPITOLUL 3 COMUNICAREA IN INSTITUTIILE PUBLICE.......................331. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE...................................332. FUNCTIUNI ALE COMUNICARII ...........................................................333. MODELE DE COMUNICARE......................................................................344. COMUNICAREA MANAGERIALA CA AVANTAJ STRATEGIC.......365. BARIERE CARE APAR IN CALEA COMUNICARII ...........................386. MODALITATI DE COMUNICARE .............................................................387. CANALELE DE COMUNICARE .................................................................438. RETELE DE COMUNICARE........................................................................499. RELATIILE PUBLICE..................................................................................50

CAPITOLUL 4 ELABORAREA DECIZIEI IN INSTITUTIILE PUBLICE......611. INTRODUCERE.............................................................................................612. DEFINITIA DECIZIEI ...................................................................................613. CONDITII ELABORARE DECIZIE .............................................................614. TIPURI DE DECIZII ....................................................................................625. DECIZIA ADMINISTRATIVA.....................................................................636. METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN MANAGEMENTULPUBLIC...............................................................................................................71

CAPITOLUL 5 MOTIVAREA SI DEFINIREA POSTURILOR ININSTITUTIA PUBLICA ........................................................................................74

1. FORME DE MOTIVARE ..............................................................................742. MODALITATI DE INCETARE A FUNCTIEI PUBLICE ...........................763. ANALIZA POSTULUI...................................................................................784. PREGATIREA PROFESIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI........85

CAPITOLUL 6 RECRUTAREA SI SELECTIA DE PERSONAL ININSTITUTIILE PUBLICE .....................................................................................88

1. INTRODUCERE.............................................................................................88

Page 2: marinescu - managementul carierei

3

2. POLITICA DE PERSONAL IN INSTITUTIILE PUBLICE........................913. RECRUTAREA FUNCTIONARILOR PUBLICI .........................................914 . NUMIREA FUNCTIONARILOR PUBLICI ................................................95

CAPITOLUL 7 MANAGEMENTUL CARIEREI................................................991. DEFINITIA CARIEREI .................................................................................992. COMPORTAMENTE SI ATITUDINI.........................................................1003. STADIILE CARIEREI .................................................................................1034. STRATEGIILE DE CARIERA ....................................................................104

CAPITOLUL 8 DEZVOLTAREA SI EVALUAREA PERSONALULUI ......1111. INTRODUCERE...........................................................................................1112. EVALUARE PERFORMANTE ANGAJATI..............................................1113. PREGATIREA PROFESIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI......117

CAPITOLUL 9 MANAGEMENTUL STRESS-ULUI......................................1261.DEFINITIA STRESS-ULUI..........................................................................1262. SIMPTOMELE STRESS-ULUI...................................................................1263. FACTORI DE STRESS................................................................................1264. HARTUIREA LA LOCUL DE MUNCA.....................................................1275. INDICATORII DE STRESS IN CADRUL ORGANIZATIEI ....................1296. SERVICII DE CONSILIERE PE PROBLEME DE STRESS .....................1317. BUNASTAREA LA LOCUL DE MUNCA.................................................133

CAPITOLUL 10 MANAGEMENTUL TIMPULUI..........................................1351.INTRODUCERE............................................................................................1352. MODALITATI DE “PIERDERE A VREMII” ............................................1363. CONCLUZII .................................................................................................137

CAPITOLUL 11 MANAGEMENTUL CONFLICTULUI..................................1381. INTRODUCERE...........................................................................................1382. DEFINIREA CONFLICTULUI ...................................................................1383. TIPURI DE CONFLICTE ............................................................................1384. SURSE DE CONFLICT ...............................................................................1405. MODELE DE CONFLICT ...........................................................................1426. STRATEGII IN MANAGEMENTUL CONFLICTELOR ..........................143

CAPITOLUL 12 STRUCTURI ORGANIZATIONALE....................................1491. STRUCTURI SI RETELE............................................................................1492. VOCABULARUL STRUCTURII ORGANIZATIONALE ........................1513 . STRUCTURI DE COMUNICARE IN CADRUL GRUPULUI.................1544. STRUCTURI PARTICIPATIV-DEMOCRATICE MAI EFICIENTE........1555. TIPURI DE ORGANIZATII BAZATE PE STRUCTURI ..........................1556. PERFORMANTELE ORGANIZARII IN RETEA IN CE PRIVESTEIMPLEMENTAREA DE POLITICI: ...............................................................156

CAPITOLUL 13 CULTURA ORGANIZATIONALA.....................................158

4

1. DEFINITIA...................................................................................................1582. CARACTERIZARE......................................................................................1593. CULTURA ORGANIZATIEI ......................................................................1624.CULTURA INTREPRINDERII ....................................................................165PRINCIPIILE LUI EDWARD DEMING ........................................................166

CAPITOLUL 14 MANAGEMENTUL DIVERSITATII....................................1671. INTRODUCERE...........................................................................................167

CAPITOLUL 15 MANAGEMENTUL SCHIMBARII ......................................1731. INTRODUCERE...........................................................................................1732. ETAPELE PROCESULUI DE SCHIMBARE.............................................1803. REZISTENTA LA SCHIMBARE................................................................1824. MANAGEMENTUL SCHIMBARII............................................................187

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................189PERIODICE :....................................................................................................190LEGI :................................................................................................................190

TESTE...................................................................................................................191RASPUNSURI..................................................................................................206

ANEXE .................................................................................................................208

Page 3: marinescu - managementul carierei

5

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

Acutizarea crizei regimurilor politice din tarile est-europene , aflate in sferade dominatie sovietica a culminat in anul 1989 cu prabusirea sistemuluicentralist- totalitar de tip comunist . Suprimarea fostelor structuri nu reprezinta totul ; problema careastazi , la 11 ani de la Evenimente impune inca dificultatea maxima este ceaa reconstructiei si reformarii . Solutia ideala si fireasca ar fi oare succesul experimentuluioccidental adica democratia liberala grevata pe principiul puterilor in stat ?Istoria ne va confirma daca am facut o alegere inteleapta sau ne vacondamna . Important pentru noi este sa ne unim fortele , toti , pentru a creao societate democratica – acea societate a carei structura au “votat-o” mii deoameni in 1989 – unii chiar cu viata . Pentru a intelege mai bine si mai usor unele notiuni din text varugam insistent sa cititi in paralel cu textul si Anexa ( toate cele 3 sectiuniunde sunt prezentate diagrame , scheme si legi importante ) . Ne cerem scuze pentru calitatea ortografiei in special inANEXA

AUTORUL

6

CAPITOLUL 2 INSTITUTIA PUBLICA

1. PREZENTARE A INSTITUTIILOR PUBLICE

Institutiile publice reprezinta ansamblul structurilor organizate ,create in societate pentru gestionarea afacerilor publice . Intr-un statdemocratic ele au urmatoarele functiuni :• Pregatire texte cu putere legislativa ce urmeaza a fi propuse spre adoptare

Parlamentului• Executare hotarari autoritati legislative• Informare organe superioare ale puterii de stat pentru luare decizii

politice

O instituţie publica este un tip special de autoritate statala care``vinde`` bunuri si servicii. Ele asigura facilitati precum : servicii de telecomunicaţii,electricitate, aprovizionarea cu gaze si apa, transport ( cai ferate, aeriene,navale), transportul public urban, servicii financiare( bănci, companii deasigurare). Este foarte important de precizat caobiectivul unei institutiipublice este servirea interesului public . exista cerinte pe care initiaitvaparticulara nu le-ar putea satisface si care sunt esentiale pentru societate , ingeneral , si pentru fiecare membru in parte .

2. SCURT ISTORIC ASUPRA INSTITUTIEI PUBLICE

Primele forme administrative au apărut o data cu formareaprimelor guverne. Se cunosc sisteme administrative in Egiptul Antic carereglementau problema precum irigaţiile, inundaţiile provocate anual de Nilsi construirea piramidelor. In timpul dinastiei han (206 i. E. n. – 220 e. n. ) s-au adoptat perceptele confucianiste, care susţineau ca din guvern trebuie safacă parte cei aleşi nu prin naştere, ci prin calitătile si activitatea de a tineseama de interesele publice. In Europa, mai multe imperii (grec, roman,spaniol) au fost, mai presus de orice, imperii administrative, controlate de lacentru prin legi si proceduri. Apariţia statului modern in Evul Mediu esteexplicata de Weber prin dezvoltarea concomitenta a structurilor democratice,dar, deşi au existat si înainte alte modele administrative, modelul tradiţional

Page 4: marinescu - managementul carierei

7

de administrative, modelul tradiţional de administraţie publica datează doarde la mijlocul secolului al 19-lea. Sistemele precedente de administraţie eraubazate pe loialitatea unui individ anume, rege sau ministru, in loc sa fiebazate pe legalitate si devotamentul către stat.Problemele inerente ale acestui sistem deficitar au dus la schimbări in ultimaparte a secolului al 19-lea si la reforme asociate cu modelul tradiţional deadministraţie.

3. CARACTERIZARE GENERALA

Instituţiile publice au detinut pentru multa vreme un rolimportant in majoritatea tarilor dezvoltate, dar, odată cu privatizarea

au trecut intr-un plan secundar.Sunt doua motive pentru care aceste instituţii sunt relevante. In primul rând,activitatea lor este dependenta de sectorul guvernamental si, in cel de-aldoilea rând, reprezintă o particularitate a managementului sectorului public,ce controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrativ. Instituţiile publice au prezentat întotdeauna problemeparticulare de management, care au inclus politici sociale, industriale si deinvestiţii. In cazul in care controlul guvernamental este prea rigid, instituţiilepublice îşi pierd statutul de entitati independente. Dar daca acest control esteprea lejer, ele nu mai sunt rentabile pentru public. Intr-adevăr, unul dintre argumentele privatizării este faptul cainstituţiile publice nu pot fi controlate eficient si ca randamentul lor esteinferior celui al companiilor private. Astfel scopul managementului public in institutiile adm publiceeste satisfacerea interesului general , fara a se avea in vedere un profitmaterial , in timp ce managerii din org. particulare urmaresc in mod constantun castig material . exemplul brutarului care asigura satisfacerea cererii depaine , fundamentala pentru populatie , dar nu grija dezinteresata de a hranipopulatia a determinat activitatea sa , ci intentia legitima de a-si asiguraexistenta proprie prin vanzarea painii – lit de specialitate . Concluzia este ca cei care susţin menţinerea acestor instituţiipublice trebuie sa găsească mecanisme superioare de control si de motivare aoamenilor care lucreaza in acest sector .

8

A ) Servicii publice

Caracteristici esentiale :• Satisfac o nevoie sociala• Se creeaza / desfiinteaza prin decizie administrativa de management• Regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public• Se realizeaza prin stabilimente publice• etc .

Serviciile publice asigura aprovizionarea cu apa, electricitate,gaz, telecomunicaţii, considerate esenţiale pentru economie, in ansamblu.Nu orice ACTIVITATE DE INTERES PUBLIC ESTE SERVICIU PUBLIC, ci numai acele activitati care sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoisociale apreciate de Puterea politica ca fiind de interea public . Acestea suntfurnizate ca servicii in reţea, avand doua trăsături : tendinţa spre un``monopol natural`` ; odată ce aceasta reţea este constituita devine din ce ince mai rentabil sa i se adauge noi consumatori, competiţia fiind aproapeinexistenta. Dat fiind ca cheltuielile iniţiale sunt mult prea mari, apariţia unuinou furnizor la acest nivel este destul de improbabila, de unde rezultatendinţa monopolistică. In al doilea rând, însăşi natura serviciilor publicepresupune că întreruperea furnizării lor ar avea un impact politic. Apa siîncălzirea influenteaza sanatatea publica, fiind, in acelaşi timp, monopolurinaturale. Viata moderna este de neconceput fără electricitate sau gaze. Oreţea de telecomunicaţii este la fel de importanta, mai ales pentru afaceri.Din cauza impactului politic, guvernele acorda adesea indexări anumitorclase sociale dezavantajate. Din aceleaşi cauze, nici un guvern nu poaterenunţa sa coordoneze instituţiile publice. Chiar daca ar fi trecute in sectorulprivat, guvernele ar trebui sa menţină un control susţinut prin reglementari.

B ) Transportul terestru si cel poştal.

Transportul terestru presupune mai multe sisteme de transportpublic in interiorul si intre oraşe, iar serviciile poştale sunt in continuare subautoritate guvernamentala. Spre deosebire de alte instituţii publice, acestsector se confrunta si cu competiţia. Serviciile de corespondenta suntesenţiale, dar, in acelaşi timp ce trimiterea de scrisori se confrunta cu

Page 5: marinescu - managementul carierei

9

tendinţe monopoliste, exista o importanta competiţie din partea serviciilor decurierat, fax si posta electronica. Reţeaua de cai ferate si de autobuze are competitori in sistemeleprivate de transport aerian.

C ) Companiile publice.

Pe o piata comuna ele se afla in competitie directa cucompaniile private. Putem include aici: bănci, companii de asigurare,aeriene, petroliere.

Întrebarea este daca acestea sunt profitabile si operează inacelaşi fel ca si competitorii lor, de ce trebuie sa se afle in proprietateaguvernului ? Pe de alta parte, daca sunt profitabile si bine conduse, de ce sanu rămână în proprietatea statului si profilul lor sa fie folosit in folosulsocietăţii civile ? Guvernele deţin aceste companii pe piaţa competiţionala dinmai multe motive : pentru a stimula competiţia si pentru a menţine controlulunor ramuri strategice. In unele tari, exista companii petroliere, companii producătoarede maşini, alcool si tutun ce se afla in proprietatea statului. Datorita faptului ca sunt diferite unele de altele si mediul deafaceri estediferit in funcţie de tara, a fost nevoie de dezvoltarea unui sistem fiscal.

D ) Autorităţile legislative.

Aceste structuri sunt deţinute si controlate de guverne, care le şifinanţează activitatea. In unele tari, existenta lor este posibila ca o prelungirea autorităţii guvernamentale. Principalul motiv ca o persoana privata sasolicite înlesniri din partea unei instituţii publice, este ca odată ajunşi pepiaţa sa stimuleze întreaga economie rurala, spre exemplu. Astfel, guvernulreuşeşte să controleze acest sector. Existenta institutiilor publice este incurajata de: ofertainadecvata de bunuri si servicii din sectorul privat, salvarea unor firmeprivate, in cazul in care închiderea acestora contravine interesului public,stimularea competiţiei, reducerea costurilor sociale, protejarea economieinaţionale. Unele tari in curs de dezvoltare prefera companiile publice celorstrăine.

10

Exista patru motive care determina existenta companiilorpublice :1. corectarea greşelilor de pe piaţa.2. influenţarea rentabilităţii economice.3. facilitarea planificarea centralizata a economiei.4. schimbarea naturii economiei de la capitalism la socialism.

Sectorul public a avut întotdeauna si alte scopuri decât cele financiare.Desigur, orice guvern are autoritatea de a se implica in toate sectoareleeconomiei, ceea ce presupune si crearea de companii proprii.

Interesul public a fost întotdeauna o prioritate care presupuneaangajarea celor mai competente persoane pentru a forma o elita

administrativa care sa acţioneze in conformitate cu legea si precedenteleexistente.

E ) Exemple – modele

Modelul tradiţional poate fi caracterizat ca o administraţie subcontrolul formal al elitei politice, bazata pe un sistem strict de ierarhiebirocratica, in care sunt incluse permanent oficialităţi anonime si motivatedoar de interesul public, sprijinind in aceeaşi măsură orice partid de laguvernare, care nu face politica, ci se conformează masurilor adoptate depoliticieni. Fundamentele teoretice au fost lansate in secolul al 19-lea si s-audefinitivat in 1900 – 1920 si s-au menţinut in majoritatea tarilor occidentaleaproape neschimbate pana in ultimul deceniu al secolului 20-lea. Aceastaeste o perioada extrem de lunga pentru orice teorie sociala, chiar daca, încăde la începutul anilor ’80 guvernele s-au îndepărtat de la perceptele lor.Liderii politici pretind un feed-back rapid si flexibil, respingând procedurileformalizate, specifice modelului tradiţional. Acest sistem dispare pestenoapte si nu mai este considerat relevant pentru nevoile unei societăţi incontinua schimbare.Exemplificare - Modelul birocratic weberian

Weber a stabilit sase principii ale sistemului birocratic modern,derivate din conceptul de autoritate legală / raţională :

a. principiul teritoriilor stabile aflate sub o jurisdicţie specifica.

Page 6: marinescu - managementul carierei

11

Sunt stabilite in general prin legi sau regulamente administrative.b. principiul ierarhiei oficiale si a nivelelor de autoritate.

Presupun o subordonare a cadrelor inferioare de către cele superioare.c. managementul birocraţiei moderne.

Se bazează pe documente scrise, ‘’dosare’’ ce sunt păstrate.d. managementul birocratic.

Presupune o pregătire de specialitate.e. persoanele implicate în aceste activităţi trebuie sa le pună pe

primul plan.f. managementul birocratic urmează anumite legi, mai mult sau

mai puţin stabile sau exhaustive, care pot fi invadate.Cunoştinţele celor ce fac parte din domeniu trebuie sa includăjurisprudenţa, management administrativ si de afaceri.

Comparatie model weberian cu alte modele :

MODEL WEBER MODEL GULICK MODELUL LEWIS• regulamente clare• rigiditate

comunicaremanager-subordonat

• dimensiuneexagerata aorganizatiei

• conducereunipersonala

• ierarhie clar definita• rezultatele duc la

promovare

• evaluare angajati duparezultate

• atentie mare lacoordonare , comunicaresi conducere

• valorificare potentialcreativ subordonat

• tipuri de organizatii –functie de loc siobiective

• manager performant

• leadershipconjunctural

• rol maritleadership

• organizatiaasigura structurapentru exercitareputere politica

• institutiadeterminaschimbari instructurapoliticului

BIROCRATIC RATIONAL STIINTIFIC

12

F ) Concluzii

Sistemul birocratic tradiţional s-a dezvoltat intr-o anumita faza aevoluţiei industriale. Daca personalul trebuie sa răspundă automat la stimulisimpli si sa nu ia decizii, modelul tradiţional de administraţie ar putea fieficient. Modelul tradiţional a reprezentat o schimbare majora la vremearespectiva, insa lumea s-a schimbat. Administraţie înseamnă urmarea unorinstrucţiuni, ceea ce presupune existenta unei metode legale de a da si de aprimi instrucţiuni. Deşi nu exista un alt model care sa-l înlocuiască, seobserva faptul ca se acorda o mai mare importanta rezultatelor decâtmijloacelor, managementului decât administraţiei. Perioada de criza este însoţită de comportamente neobişnuite: autoritatepersonala tinde sa ia locul regulilor, iar membrii sunt constrânşi sa se supunăarbitrarului câtorva dintre ei. Reajustările sistemului de organizarebirocratica se operează prin intermediul unor astfel de crize. In consecinţa,acestea implica nu atât o transformare, cat o adaptare menita sa contribuie laperpetuarea si dezvoltarea sistemului de organizare birocratica. Rezulta caacest sistem nu e format numai din proceduri de rutina, aşa cum neimaginam de obicei, ci si din perioade scurte de criza care, prin ajustărilecare le permit, alimentează îndelungile faze de stabilitate. In alta ordine de idei, noţiunea de modernizare a recâştigat teren lasfârşitul anilor ’80, ca arbitru al unor procese variate de schimbare iniţiateatât in întreprinderile private cat si in administraţiile publice. Noţiunea demodernizare acoperă o diversitate de acţiuni, a căror compatibilitate nu estede la sine înţeleasă : investiţii in material tehnic sofisticat, redefinirearelaţiilor cu clienţii (sau cu utilizatorii), reorganizarea muncii, recursul lacercurile de calitate sau la alte tehnici manageriale importante din Japonia,campanii de comunicare cu scopul de a modifica imaginea interna si externaa organizaţiei, etc.

4. INSTITUTIA GUVERNAMENTALA

Este o institutie a administratiei publice centrale ; alaturi decelelalte institutii( fig ) reprezinta autoritati la nivel central .

Page 7: marinescu - managementul carierei

13

Parlament Guvern Presedintie

AUTORITATI CENTRALE ALE ADMINISTRATIEI

Ministere Institutii juridice Altele

A ) Rolul Guvernului : aspectele economice : ar trebui sau nu sa furnizezeaceste bunuri si servicii sau ar trebui sa se lase in seama sectorului privat ? Transferul tot mai accentuat de resurse si de funcţii câtresectorul privat ii afectează in mod evident pe cei care lucrează in sectorulpublic sau se bazează pe acesta. Managerii instituţiilor publice suntpreocupaţi de felul in care sunt privite aceste activităţi de către comunitate. Cei care cred in modelul unei pieţe libere, ca baza a dinamizăriieconomice considera ca guvernele sunt adesea implicate in activităţiinadecvate si ca rolul lor trebuie redus drastic. Dezbaterile curente asuprarolului guvernului se preocupa in mod principal de Guvernele au o mulţime de roluri si scopul lor este greu deevaluat. Nu este exagerat sa spunem ca sectorul public afectează întreagaeconomie si societate. Fără un cadru legal nici activitatea privata nu ar puteafuncţiona. Regulamentele, taxele, infrastructura, standardele, condiţiile deangajare, toate afectează deciziile luate pe pieţele private. Sectorul public are un rol crucial in stabilirea standardelor deviata : calitatea şcolilor, spitalelor, serviciilor comunitare, mediulînconjurător, transportul public, legea si ordinea, urbanismul ; de asemenea,este importanta protecţia consumatorului. Guvernul influenteaza eficienta economiei naţionale, ratatehnologizării, schimbările structurale si preturile.

B ) Funcţiile de baza ale guvernului :

14

1. asigurarea unei infrastructuri economice.2. furnizarea de bunuri si servicii publice.3. rezolvarea si intermedierea conflictelor sociale.4. menţinerea competitivităţii.5. protecţia resurselor naturale.6. asigurarea accesului minim al indivizilor la bunurile si serviciile

economice.7. stabilitatea economica.

Pentru realizarea acestora guvernul foloseşte următoarele mijloace :

• furnizarea de bunuri si servicii de la buget.• susţinerea sectorului privat in măsura in care aceasta asigura bunurile si

serviciile necesare societarii.• producerea de bunuri si servicii pentru comercializare.• Reglementari legale care permit sau interzic anumite activităţi in

economia privata.

In viitor, sectorul public va fi diferit in structura si activitate decel existent in zilele noastre? Instituţiile publice vor acţiona mai mult caorganisme legislative decât ca producători ? Rolul statului se va margini lacel de mijlocitor care sa permită indivizilor sa-si satisfacă nevoile intr-o maimare măsura. Datoria managerului public nu este numai de a alege strategiisi de a le implementa, ci si de a participa intr-un sistem de guvernaredemocratica, in care valorile publice sunt rearticulate si recreate in modcontinuu.

5. MANAGEMENTUL INSTITUTIEI PUBLICE

A ) Prezentare generala

Tranzitia spre economia de piata determina profunde modificari in toatestructurile vietii sociale , evident si in sectorul public . Astfel are loc otransformare si in calitatea administratiei , iar acest lucru se poate facedoar prin inalt profesionalism ceea ce inseamna o instruire permanenta afunctionarilor publici la un inalt nivel . Cunoasterea managementului publicofera posibilitatea intelegerii particularitatilor ce apar in acest domeniudistinct al stiintei .

Page 8: marinescu - managementul carierei

15

MANAGEMENTUL PUBLIC :• Studiaza procese si relatii de management• Se bazeaza pe principii si legitati• Este determinat si determina : valori economice , politice , sociale ,

culturale• Incearca satisfacerea interesului public• Sporeste nivelul de performanta in organizarea si functionarea

institutiilor publice .B ) Definitia managementului public= ANSAMBLUL proceselor si relatiilor de management , bine structurate ,existente intre componente ale sistemului administrativ , prin care , in regimde putere publica , se aduc la indeplinire legile / procesele de actiune ,si/sau se planifica , organizeaza , coordoneaza , gestioneaza si controleazaactivitati ce satisfac interesul public .C ) Caracterele si principiile managementului publicCARACTERELE MANAGEMENT PUBLIC1. INTEGRATOR Scopul : fundamentare solutii de

perfectionare si rationalizaresistem administrativ

2. POLITIC Este influentat de factorul politic .Trasatura dominanta amanagementului public este tocmaicaracterul sau politic

3 . DE DIVERSITATE Exista institutii cu competentamateriala generala si institutii cucompetenta speciala : instituttiicentrale si locale

4 . COMPLEX Reuneste elemente specificemanagementului din diferitedomenii apartinand sectoruluipublic : invatamant , cultara ,sanatate , etc .

5 . DE SINTEZA Preia din alte domenii concepte ,metode , teorii ce sunt folosite cusucces de functionarii publici .

16

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

LEGALITATII • Cadrul legal in care sedesfasoara activitatea

RESTRUCTURARII • Scopul : crearea unui aparatadministrativ eficient

FLEXIBILITATII • Adaptare rapida la schimbariPERFECTIONARII • Impuse de schimbarile

continueCONDUCERII AUTONOME • Adaptarea sistemului la

conditiile de timp si loc• Se imbina cu conducerea

unitara pentru a nu cadea inbirocratism

CONDUCERII UNITARE • Subordonarea institutiiloradministratiei unele fata dealtele-ierarhie bine definita

Deşi punctul central al discuţiilor din ultima perioada s-a concentrat asupramediului extern al organizaţiilor publice atât in managementul strategic, catsi in ceea ce priveşte relaţiile cu grupurile exterioare, se observa si schimbărimajore in managementul intern. Acesta are cele mai multe puncte comunecu modelul tradiţional de administraţie, prin birocratizarea excesiva.

Relatii intre structurile sistemului de administratie

RELATII CU CINE1. INTERNE Intre :

• Autoritatile Puterii Executive• Legislative• Juridice

2. EXTERNE Intre : Administratie si :• ONG• Agenti Economici• Persoane fizice• Etc.

D ) Managementul componentelor interne presupune :

Page 9: marinescu - managementul carierei

17

• organizare: managerul stabil; este structura si procedurile decoordonare ale activităţii. El încearcă sa găsească persoana cea maipotrivita pentru un anumit post.

• Eficienta organizaţiei depinde in primul rând de membrii săi, decunoştinţele si pregătirea lor. Prin recrutarea, selecţia si pregătireapersonalului instituţiile încearcă să-şi atingă scopurile si sa răspundădirectivelor stabilite de management.

• Sistemele informaţionale manageriale ajuta conducerea sa ia decizii sisa măsoare eficienta.

E ) Managementul financiar

Orice activitate guvernamentala presupune existenta unorfonduri. Particularitatea instituţiilor este capacitatea lor de a strângeimpozite si taxe si de a reinvesti aceste sume. Stabilirea si cheltuireabugetului determina natura si limitele activităţii guvernamentale. Bugetul aremai multe destinaţii, pornind de la simple tranzacţii guvernamentale pana laechilibrarea întregii economii. Alocând fonduri, guvernul poate schimbasocietatea. Dat fiind ca bugetul nu este niciodată destul de mare pentru asatisface cererea, trebuie sa existe un sistem preferenţial de acordare afondurilor. De aceea, bugetul trebuie sa fie si un document politic.Exista trei aspecte :

• alocarea (raportul dintre sectorul public si cel privat)• distribuirea (încercarea guvernului de a echilibra venitul mediu)• furnizarea de informaţii adecvate.

Funcţiile financiare ale bugetului sunt : evaluarea cheltuielilorsectorului public privat si acţionarea ca instrument legislativ si de control.

F ) Managementul resurselor umane

Managementul resurselor umane stabileşte un anumit set dereguli specifice acestui domeniu.Teoria weberiana includea : angajarea peviata, decizia unei autorităţi superioare in privinţa mutaţiilor ierarhice,

18

asigurarea unei pensii si a unei cariere in interiorul ierarhiei serviciilorpublice. In prezent, tendinţele sunt următoarele:

• recrutarea după merit• realizarea unei unităţi interne• recrutarea independenta, fără control guvernamental• reglementari care descurajează recrutarea “străinilor “ in poziţii

superioare• proiecte legislative împotriva concedierilor arbitrare• o structura ierarhica a posturilor• un sistem stabil de ordonare salarială• promovare in functie de eficienta• asigurarea pensiilor

G ) Managementul performantei

Este adevărat ca exista unele dificultăţi in măsurareaperformantelor sectorului public in comparaţie cu cel privat. In modelultradiţional s-a presupus ca organizarea birocratica va avea ca rezultatautomat eficienta. Adesea nu se ştia ce se produce, cat de bine se produce, alcui era meritul sau vina sau cine era un bun muncitor. Acum, majoritateainstituţiilor publice trebuie sa îşi dezvolte indicatori ai performantei proprii,sa măsoare progresele făcute spre atingerea scopurilor declarate.Managerii trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii :

1. sa aibă o viziune clara a obiectivelor si a mijloacelor de realizare aacestora si, de cate ori este cu putinţă, sa măsoare aceste performantein raport cu obiectivele.

2. sa înţeleagă cat mai bine care sunt resursele si modalităţile cele maieficiente de a le investi.

3. sa deţină informaţii despre posturi, pregătire si accesul la expertiza despecialitate.

H ) Interdependente cu alte domenii ale stiintei

Page 10: marinescu - managementul carierei

19

6.DEFINIREA ACTULUI MANAGERIAL

Din multitudinea de abordari teoretice existente ne-am oprit asupramodelelor lui Fayol si Mintzberg.

După Fayol operaţiunile din întreprinderi pot fi grupate în şasecategorii:

1. Operaţiuni tehnice (producere, fabricare, transformare)2. Operaţiuni comerciale ( cumpărări, vânzări, schimburi)3. Operaţiuni financiare ( căutarea şi întrebuinţarea capitalurilor)4. Operaţiuni de pază5. Operaţiuni contabile ( inventar, bilanţ, preţ, statistică, etc.)6. Operaţiuni administrative ( prevedere, organizare, conducere,

coordonare, control)

Administraţia are sarcina de a face programul general de acţiuneaI firmei, de a coordona eforturile armonizându-i faptele. Fayol a creat oscală a capacităţilor pe care trebuie să le posede angajaţii unei întreprinderi.Există şase caracteristici corespunzătoare departamentelor din întreprinderi.Capacitatea principală a lucrătorului este capacitatea tehnică, pe cândcapacitatea principală a directorului este cea administrativă. Pe măsură ce seavansează în ierarhie spre funcţia de director creşte capacitatea

MANAGEMENTPUBLIC

STIINTEPOLITICE SOCIOLOGIE

DREPTINTERNATIONAL

PSIHOLOGIESTIINTE

ECONOMICE

ALTELE

20

administrativă a persoanei respective în dauna capacităţii tehnice. Pentru o administrare eficientă Fayol stabileşte cinci activităţide bază ale conducerii: prevederea, organizarea, conducerea,coordonarea şi controlul.

1. Prevederea

A prevedea înseamnă:• A scruta şi prepara viitorul• A acţiona în consecinţă

Principalul instrument este programul de acţiune termen prin careFayol denumeşte ceea ce astăzi constituie planul de marketing. Programul de acţiune se bazează pe• Resursele întreprinderii• Natura şi importanţa operaţiilor în curs• Posibilităţile de viitor

Stabilirea unui bun program de acţiune reclamă de la managermultă activitate, pricepere în specialitatea profesională a întreprinderii,experienţă în afaceri precum şi stăpânirea artei de a conduce oamenii.

2. Organizarea

Pentru a crea armonie intr-un sistem social nu este suficient săgrupezi oamenii şi să Ie dai slujbe, trebuie să ştii să găseşti oamenii necesarişi să pui pe fiecare acolo unde poate aduce maximum de eficienţă. Pe lângăcele spuse mai sus managerul trebuie să ştie ce sarcini poate el rezolva şi cenu. Aici intervine una din cerinţele manageriale şi anume aceea de a delega.

3. Conducerea

Misiunea conducerii este funcţionarea corpului social, Pentrufiecare manager, scopul conducerii este obţinerea de profit maxim de Iaangajaţi ‚ în interesul întreprinderii.

Page 11: marinescu - managementul carierei

21

Pentru a conduce eficient managerul trebuie• Să cunoască personalul pentru a putea să elimine incapabilii• Să cunoască natura contractelor dintre întreprindere şi agenţii săi• Să conducă prin exemplul personal• Să inspecteze periodic corpul social• Să nu se lase absorbit de amănunte• Să facă să predomine unitatea, activitatea, iniţiativa şi devotamentul.

4. Coordonarea

Coordonarea înseamnă ‚ printre altele corelarea cheltuielilor curesursele financiare, a aprovizionărilor cu consumul, a vânzărilor cuproducţia.

5. Control

Controlul consta in verificarea bunei desfăşurări a programuluiadoptat, a ordinelor date si a respectării principiilor admise

Fayol distinge mai multe feluri de control. Exista aşadar:

• Control administrativ

- Verificarea programului, aplicarea lui, verificarea completitudiniiorganismului social, verificarea respectării principiilor.

• Control comercial

- Verificarea materialelor intrate şi ieşite ( cantităţi, preţuri) ainventarelor

(corectitudinea lor), a respectării angajamentelor.

• Controlul tehnic

- Verificarea mersului operaţiilor, a stării echipamentului

• Controlul financiar

22

- Verificarea registrelor de casă, a resurselor, a întrebuinţăriifondurilor

Meritul incontestabil al lui Fayol este acela de a fi stabilit celecinci funcţiuni manageriale : prevedere, organizare, conducere, coordonareşi control. Totuşi această abordare este depăşită datorită centrării pe ideeaierarhiei. Avansarea în ierarhie implica riscuri pentru că cel care estefoarte bun executant într-un domeniu nu este neapărat un bun conducător alacelui domeniu. O alta abordare a procesului managerial aparţine lui HenryMintzberg. Mintzberg defineste rolurile pe care managerul trebuie să lejoace în cadrul organizaţiei şi în afara ei. Fiecare rol este observabil şi deşisunt descrise individual, nu pot fi separate. Există trei mari grupe de roluri:roluri interpersonale, roluri informaţionale şi roluri decizionale.

ROLURI INTERPERSONALE

1. Reprezentant

Managerul este formal pe poziţia ierarhică cea mai înaltă,deşi în cele mai multe organizaţii este plasat între acţionari sau patroniiinstituţiei şi angajaţi. Activităţile specifice acestui rol nu sunt activităţi

legate de procesarea informaţiei sau luare de decizii ci sunt mai degrabăacele activităţi în care managerul apare ca simbol al instituţiei.

2. Lider

Managerul este, sau ar trebui să fie, cel care catalizeazaorganizaţia. Funcţia de conducere implică relaţii interpersonale între lider şicei conduşi. Rolul de lider este cel mai important rol, fiind prezent în toateactivităţile managerului ( chiar şi atunci când critică sau încurajeazăsubordonaţii) Există o distincţie sociologică între liderul informal care

Page 12: marinescu - managementul carierei

23

conduce un grup informal şi care se impune prin personalitatea şi charismasa şi liderul formal care conduce un grup social este numit de o autoritatesuperioară. Rolulul unui Iider este de a obţine o integrare între nevoileindividuale şi ţelurile organizaţionale, de a acorda angajaţii Ia aceste scopuri.În rolul de lider se manifestă pregnant puterea managerială.

3. Legătură

RoluI de Iegătură se manifestă pe orizontală. Managerul trebuiesă tină legătura cu diverşi indivizi şi organizaţii din afara celei pe care oconduce. Acesta dobândeşte un status social care-i permite să întreţinălegături specifice. Managerul îşi întăreşte acest rol prin dezvoltareareputaţiei sale. RoIuI de legătură alături de cel de vorbitor, de difuzare şi denegociere reprezintă o parte cheie a muncii de manager — legătura mediuluicu organizaţia sa.

ROLURI INFORMAŢIONALE

Managerul ocupă o poziţie centrală în fluxul unui anumit tip deinformaţie. Culegerea informaţiei nerutiniere într-o organizaţie revinemanagerului. Şi asta datorită accesului unic aI acestuia la informaţia externăşi internă.

1. Monitorizare

Managerul îşi monitorizează organizaţia obţinând informaţiecare să-i permită să înţeleagă ce se întâmplă, să detecteze schimbările, săidentifice problemele şi oportunităţile. Pe baza acestei informaţii se pot luadecizii corecte. Tipurile de informaţii primite de manageri pot fi:• Operaţiuni interne, rapoarte, observaţii personale, etc.• Evenimente externe:• Informaţie privitoare la clienţi• Contacte personale

24

• Informaţie despre competiţie, asociaţi, furnizori• Informaţie despre schimbările pieţei• Analize• Idei şi curente (prin conferinţe, rapoarte ale organizaţiilor comerciale,

contacte personale)• Presiuni ( informaţie dată indirect prin presiuni de tot felul: subordonaţi

care doresc mai multă putere sau anumite schimbări şi care încearcă săinf1uenţeze deciziile managerului sau outsideri [clienţi, alte organizaţii]care fac o multitudine de cereri.

Avantajul managerului stă în informaţia nedocumentată(verbală) pe care prin poziţia sa o poate obţine ( dacă este în stare, evident,să o proceseze ) astfel, managerul trebuie să-şi dezvolte propriul sistem deinformaţii prin contacte personale, canale speciale de comunicaţii din cadrulorganizaţiei.

O bună parte din informaţie este retransmisă. Partea păstratăeste procesată pentru a dezvolta poziţii de valoare pentru organizaţia sa,pentru a af1a problemele şi oportunităţile sale şi pentru a crea atât “modele”mentale despre cum funcţionează organizaţia şi mediul său cât şi planuri deacţiune. Acest rol este, cred eu, rolul vital pe care trebuie să-1 joace unmanager. Stăpânirea informaţiei este ceea ce deosebeşte un manager bun deunul prost. De altfel cred că funcţia de manager şi stăpânirea informaţiei suntinseparabile.

2. Difuzare

Accesul la informaţie îl face pe manager să joace un importantrol de difuzare a acesteia. Informaţia este de două feluri:

• Factuală - de pildă corect sau incorect. Managerul primeşte multăinformaţie factuală prin însăşi poziţia lui.

• De valoare — ţine de preferinţe, de ceea ce trebuie făcut. Suntafirmaţii de valoare în organizaţie pentru a ghida subordonaţii înIuarea deciziilor. Afirmaţiile de valoare sunt făcute de manager carăspunsuri specifice la întrebări specifice.

3. Purtător de cuvânt

Page 13: marinescu - managementul carierei

25

Acest rol se referă la transmiterea de informaţii mediuluiorganizaţiei. Managerul este o autoritate formală. E1 trebuie să vorbească înnumele organizaţiei. Jucând acest rol managerul trebuie să tină două grupuriinformale:• Grupul de conducere

• Publicul organizaţiei — furnizori, organizaţii de comerţ, agenţiiguvemamentale, clienţi, presă

El trebuie să informeze ambele grupuri despre planurileorganizaţiei, politicile şi rezultatele. Pentru aceasta managerului I se cere săfie expert în acele activităţi în care organizaţia este angajată. Numai princomunicarea cu contactele lui managerul ţine legătura reţelei.

ROLURI DECIZIONALE

Decizia este partea crucială a activităţii manageriale. Managerulia decizii prin rolurile de antreprenor, factor de soluţionare a problemelor,factor de alocare a resurselor şi negociator.

1. Antreprenor

Managerul acţionează ca iniţiatorul şi designerul schimbăriicontrolate în cadrul organizaţiei. Munca antreprenorială începe cu:

a. monitorizarea activităţii. Descoperind o problemă managerul decidedacă este necesar pentru organizaţie să se acţioneze pentruîmbunătăţirea unei situaţii existente.

b. proiect de îmbunătăţire. Următorul pas este:

c. delegarea.

Managerul îşi păstrează autoritatea de a schimba subordonaţiidelegaţi. In cadrul proiectelor de îmbunătăţire care implică control atent, setrece la o altă etapă antreprenorială:

26

d. autorizarea.

Managerul deleagă întreaga responsabilitate pentru faza dedesign reţinând responsabilitatea alegerii. Este cazul când organizaţiaapelează la o firmă de consultanţă.

e. supervizare.

Managerul alege să reţină responsabilitatea şi să supervizezefaza de design a unor proiecte de îmbunătăţire.

2. Factor de soluţionare a conflictelor

Există mai multe tipuri de conflicte:

• Conflicte între angajaţi — greve• Dificultăţi între organizaţii• Pierderi de resurse

3. Factor de alocare a resurselor

Alocarea resurselor este inima sistemului de creare de strategieal întreprinderii. Resursele organizaţionale pot fi bani, timp, material şiechipamente, resurse umane şi reputaţie. Fiecare resursă poate fi alocatăpozitiv sau negativ.

Un manager poate aloca resurse prin:

• Programarea timpului• Programarea muncii• Autorizare de acţiuni

4. Negociator

Page 14: marinescu - managementul carierei

27

Negocierea se poate purta în cadrul organizaţiei fie în momentede criză — greve — dar şi în activitatea de zi cu zi — de pilda negociereacontractului individual sau colectiv de muncă.

7. COMPONENTELE EXTERNE ALE MANAGEMENTULUIPUBLIC

Managementul instituţiilor publice a evaluat si in privinţa componentelorexterne. Atenţia acordata acestora si interacţiunea cu forţele externecontrazice modelul de administraţie tradiţional. Odată, grupurile de intereseerau ignorate de birocraţie si de-abia tolerate, dar aceasta situaţie s-aschimbat.Pross aprecia ca recentele schimbări de atitudine din partea grupurilor depresiune sunt o urmare a procesului de deschidere si de dinamizare a politiciipublice. Aceasta ar trebui sa fie benefica funcţionarii sistemului public. Inzilele noastre, grupurile de interese sunt o parte activa procesului decizional.In acelaşi timp, aceasta schimbare de optica in ceea ce priveşte mediulextern îmbunătăţeşte însuşi sistemul birocratic. In fond, orice instituţiepublica apare ca răspuns al procesului politic.Managementul componentelor externe a devenit o funcţie majora amanagementului din acest domeniu ce devine tot mai importanta cu trecereatimpului. Managementul instituţiilor publice este criticat pentru orientarea saexclusiv economica. Modelul tradiţional de administraţie încearcă saocolească componenta politica si de aceea nu a funcţionat.Noul model accepta aceasta componenta si nu o foloseşte in mod productiv.Orice forma de convingere politica este legitimata, de la acţiuni legale sau deprotest pana la încurajarea mijloacelor de comunicare tradiţionale si a noilortehnologii.Managerii instituţiilor publice dispun astăzi de o serie de « arme politice ».Ei pot coopta sau influenta grupurile de interese pentru a li se alătura, potinfluenta jocul politic.Aceasta înseamnă ca rolul politicienilor este mai importanta decât înainte,dar întrucât acum îşi înţeleg rolul mai bine sistemul actual este mai bundecât cel tradiţional, in care instituţiile publice pretindeau ca nu suntimplicate in politica si ca nu au de a face cu factorii externi.

8. FUNCTIA PUBLICA

A ) Prezentare generala

28

Statutul funcţionarilor publici, intrat in vigoare la 8 ianuarie2000, reprezintă legea cadru a funcţiei publice in România. Aceasta lege seînscrie pe linia tradiţiei din perioada interbelica a României, justificându-sesi cu argumente de drept comparat. Daca prin Statut al funcţionarilor publici înţelegem ansamblulde reguli referitoare la situaţia funcţionarilor, prin funcţie publica înţelegemsituaţia juridica a persoanei fizice investita legal cu atribuţii in realizareacompetentei unei autorităţi publice. Aceasta situaţie juridica consta inansamblul drepturilor si obligaţiilor care formează conţinutul juridic dintrepersoana fizica investita si organul de stat care a investit-o in funcţia publica.Toate aceste drepturi si obligaţii sunt create si organizate in vederearealizării puterii publice. Trăsăturile funcţiei publice:

1. Drepturile si obligaţiile funcţionarilor publici sunt stabilite pe caleunilaterala de către organele statale prin norme juridice ;

2. Drepturile si obligaţiile prevăzute in statut – ca atribuţii ale funcţiei destat – sunt exercitate in vederea realizării puterii publice ;

3. Continuitatea exercitării acestei funcţii ;4. Cel investit cu o funcţie publica se afla intr-un raport de subordonare

fata de cel care l-a investit cu aceasta funcţie ;5. Cel investit cu o funcţie publica se afla intr-un raport de autoritate fata

de terţi (exemplu : magistraţii care sunt investiţi cu atribuţia de aaplica legea)

B ) Clasificarea funcţiei publice :

1. Din punctul de vedere al importantei funcţiei distingem intre :

- funcţii de conducere :- funcţii de execuţie:

2. Din punctul de vedere al domeniului de exercitare a funcţiei publice :

- funcţii civile ;- funcţii cu caracter militar ;

3. Din punct de vedere al regimului aplicabil :

- funcţii cărora li se aplica regimul juridic prevăzut in Statut – cadrept comun ;

Page 15: marinescu - managementul carierei

29

- funcţii cărora li se aplica regimuri speciale prevăzute – pe lângăStatutul funcţionarilor – in alte Statute speciale;

4. Din punctul de vedere al naturii funcţiei:

- funcţii de conducere exclusiv administrative (ex. ministru,director, secretar general)- funcţii de conducere de specialitate (ex. contabil, inginer) ;

C ) Drepturile si obligaţiile funcţionarilor publici

Drepturi :1. Dreptul la opinie (art. 36 din Statut) ;2. Dreptul de asociere sindicala (art. 37 din Statut) ;3. Dreptul la greva – in condiţiile legii (art. 38 din Statut);4. Dreptul la un salariu pentru munca prestata (art. 40 din Statut) ;5. Dreptul de cumul de funcţii (art. 52 din Statut) ;6. Dreptul la concediu (art. 43 din Statut) ;7. Dreptul de perfecţionare(art.43 din statut) ;8. Dreptul la uniforma (art. 41 din Statut);9. Dreptul la protecţie (art. 46, 47, 50 din Statut) ;10. Dreptul la pensie (art. 47. din Statut) ;

Obligaţii :1. Obligaţia îndeplinirii atribuţiilor (art. 55 din statut);2. Obligaţia de fidelitate fata de instituţie (art. 56. din Statut) ;3. Obligaţia de rezerva in manifestarea opiniilor politice (art. 57 din

Statut) ;4. Obligaţia de subordonare ierarhica (art. 58, 62 din Statut);5. Obligaţia de a păstra secretul (art. 59, 60 din Statut);6. Obligaţia de demnitate (art. 61 din Statut);7. Obligaţia de răspundere (art. 58);8. Obligaţia de perfecţionare profesionala (art. 67 din Statut).

Perfecţionarea si pregătirea profesionala a funcţionarilor este nunumai un drept dar si o obligaţie.

30

9. CONCLUZIE – MODELE DE ANALIZA STRUCTURALA

Voi prezenta patru modele fara a avea pretentia ca am constatato suprapunere a unuia peste realitatea romaneasca . Ele sugereaza dar nudirectioneaza :

A ) MODELUL “ ELITIST “

DESCRIE politica publica in termenii preferintelor si valorilorunei elite dominante in care nu se reflecta vointa poporului ci mai degrabainteresele , sentimentele , valorile unui numar foarte mic de oameni carepafrticipa la proces ( policy – making process ) . Schimbarile apar candelitele isi redefinesc propriile interese si isi modifica propriile valori . Elitelepot fi indreptate catre public si bunastarea maselor poate fi un aspectimportant in luarea deciziilor . modelul vede masele ca fiind pasive , apaticesi putin informate in ce priveste politicile publice . Opinia publica estemanipulata usor in mss-media dominata de elite . astfel comunicarea intremase si elite se face unidirectional .

B ) MODELUL PLURALIST

DESCRIE politica publica drept rezultat / produs al competitiei, negocierii si compromisului intre multe grupuri sociale diferite Suntindivizi – putini la numar - care pot participa la actul de politica publica pringrupuri de presiune . Politica publica reflecta in orice moment un echilibru alinfluentei relative a grupurilor de interes . Comunicarea se face de jos in susprin intermediul grupurilor de interese , al partidelor si mai ales prinintermediul alegerilor .

C ) MODELUL OLIGARHIC

Page 16: marinescu - managementul carierei

31

Presupune ca resursele initiale pentru cercetare , studiu ,planificsare si formulare a politicilor publice sunt obtinute / derivate dinavutia personala Aceasta avutie este canalizata spre fundatii , universitati ,grupuri de planificare a politicilor ( policy planing ) sub forma contractelor ,a subventiilor , etc . Decidentii , oamenii influenti sunt prezenti si inconsiliile de adm ale acestor fundatii , etc , pentru a superviza modul in caresunt folosite aceste fonduri .

D ) MODELUL “ ADVOCACY COALITION “

Importanta teoretica a rolului ideilor a luat amploare odata cuaccentuarea factorilor cognitivi in procesul politicilor , in special in lucrarilelui Peters Haas asupra comunitatilor epistemice . Acesta a definitcomunitatile epistemice ca “ o retea de profesionisti intr-un domeniu , cuautoritate bazata pe competenta si expertiza recunoscute si o pretentie deautoritate asupra cunoasterii relevante la nivelul politicilor din acel domeniusau arie de probleme “ . Caracteristic pentru aceste comunitati sunt :• Un set impartasit de credinte normative• Credinte cauzale impartasite• Notiuni comune asupra validitatii• Proiecte comune asupra validitatii• Proiecte comune de politici

Abordarea comunitatilor epistemice este eficienta in descriereamodului in care ddecidentii , marcati de conditii de nesiguranta , ajung sa-siasigure deciziile la comunitatile de experti . sunt cateva probleme deabordare a relatiei cunoastere – politica :• Prin definitie se presupune o relatie clara intre credintele / opiniile

cauzale si valori – insemnand astfel ca sunt impartasite ambele concepte .• Accentuarea asupra circumstantelor in care comunitatile epistemice

existente influenteaza decidentii – nu abordeaza conditiile in care seformeaza ele insele .

Cea mai influenta teorie care face operabil conceptul deidei/invatare in procesul politicilor este modelul devoltat de Sabatier – “Advocacy Coalition Framework “ – ACF . Invatarea orientata catre politicieste definita ca “ schimbari pe termen lung ale intentiilor comportamentale sicognitive rezultate din experienta , implicate in atingerea sau revizuireaobiectivelor politicilor “ . Premise de baza ale ACF :

32

• Intelegerea schimbarii politicilor necesita o perspectiva mai lunga – odecada sau chiar mai mult – dupa Sabatier

• Unitatea analizei este subsistemul politicilor ; politicile pot fi interpretateca seturi de prioritati valorice si asumptii cauzale , sau “ sisteme de opinii“ .

ACF are patru puncte slabe :1. Redefinirea actorilor implicati in procesul politicilor duce la mai multe

probleme decat e capabil sa rezolve . ACF are probleme legate decaracterul de “ agent “ cand e vorba de a adopta decizii de politici (Hoberg ) .

2. ACF topeste interesele si ideile impreuna , in conceptul unui sistem deopinii , facand dificila distingerea influentelor independente alefenomenelor analitice in procesul politicilor publice . Sistemele de opiniiau o structura tripartita : cele din “ miezul adanc sunt fundamentale ,implicand opinii de baza ontologice si normative , cum ar fi percepereanaturii umane a persoanelor ; opiniile din “ miezul politicilor “ se referala angajari fundamentale normative si la perceptii cauzale intr-o coalitiedintr-un domeniu ssau subsistem de politici .

3. Contine aspecte secundare care implica interpretari ale opiniilor relativela contextele specifice , adica ACF se bazeaza pe premisa ca opiniile dinmiezul adanc al politicilor reprezinta principalul lipici care tine impreunaocoalitie “

4. ACF nu acorda atentie variabilelor institutionale . Institutiile sunt relativstabile pe termen lung , atentia acordata schimbarilor de politiciin timpintr-o jurisdictie / domeniu provoaca confuzie asupra rolului institutiilor .

Page 17: marinescu - managementul carierei

33

CAPITOLUL 3 COMUNICAREA IN INSTITUTIILE

PUBLICE

1. ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE

Comunicarea – schimbul de informatii , idei si sentimente - a fost definit caun proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care auataşate înţelesuri. Elementele cheie în cadrul procesului de comunicare arputea fi schematizate astfel:Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaţii sau a uneisubunitati a acesteia si care trebuie sa isi asume una sau mai multe dintrefuncţiunile manageriale identificate de administratorul francez H.Fayol cafiind acelea de planificare, organizare, conducere, coordonare si control.Comunicarea este vitala in fiecare dintre ele.Unii specialişti au ajuns la concluzia ca activitatile manageriale sunt:• comunicarea (schimb de informaţii de naturi diferite pe cale orala si

scrisa), care ocupa aproximativ o treime din timpul de lucru;• managementul tradiţional (planificare, luare de decizii si control), care

ocupa aproximativ tot o treime din timpul de lucru;• corelarea (interacţiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior

si exteriorul organizaţiei), care ocupa in jur de o cincime din timp;• managementul resurselor umane

(motivare/incurajare,sfatuire/disciplinare, managementul conflictului,angajare de personal) care ocupa restul din timpul de lucru.

(“Real managers” ‚ Ballinger, Cambridge, MA, 1 988)

După cum putem observa, toate aceste activitati specificeactivitatii manageriale au ca principiu fundamental comunicarea.

2. FUNCTIUNI ALE COMUNICARII

Pentru realizarea obiectivelor sale managerul se va baza pe următoarelefuncţiuni ale comunicării:- Funcţia de informare - organizaţiile au nevoie de interacţiuni in mediul

exterior in care functioneaza si in mediul interior intre partile eicomponente. Cei mai importanti sunt oameni. Managerul este pus in fatamonitorizării a doua feluri de informaţie: informaţia externa — trimisasi primita prin intermediul activitatilor de marketing, reclama,

34

aprovizionare, relatii publice etc. si informaţia interna —care circulaprin canalele formale si neformale de comunicare.

- Funcţia de comanda si instruire - aceste funcţiuni ale comunicării serefera la modalitatile prin care managerii se asigura ca oamenii sidepartamentele actioneaza continuu in direcţia obiectivelor organizaţiei.

- Funcţia de influenţare si convingere, îndrumare si sfătuire - prin acestefuncţiuni se realizează feluri specifice de control asupra informaţiei siasupra comportării membrilor organizaţiei.

- Funcţia de integrare si menţinere - funcţiuni ce trebuie privite suburmătoarele aspecte: păstrarea organizaţiei in stare operaţionala princursivitatea informaţiei; folosirea corecta a canalelor de comunicarepentru a evita încărcarea cu informaţie inutila; sortarea si verificareadatelor; integrarea partilor in întreg prin raportarea lor la acesta si lacontextul in care partile trebuie sa funcţioneze.interesaţi ‚de strategia organizaţiei si tot prin comunicare aceştia pot fimotivaţi. Tot prin comunicare managerul poate asigura circulaţiainformaţiei; informaţia corecta si utila trebuie sa ajungă la locul potrivitin momentul potrivit astfel ca eforturile tuturor sa se coordoneze intreele.

3. MODELE DE COMUNICARE

Pe de o parte managerii ştiu ca succesul lor depinde in mare măsura deabilitatea lor de a comunica. Pe de alta parte, cel mai adesea, managerii nuştiu ce înseamnă o comunicare perfecta si eficienta. Unii afirma ca daca, deexemplu, angajaţii si-ar intelege bine managerii, organizaţiile ar funcţionamai uşor. Totuşi “neintelegerile” s-ar putea dovedi utile, precum in cazulangajatului care percepe critica sarcastica a unui manager ca pe o sugestie. Oasemenea neintelegere ar putea menţine temporar “pacea”.In general, comportamentele comunicationale ale managerilor secircumscriu unuia dintre următoarele modele: modelul SAGEATA simodelul DANS. Modelul săgeata corespunde schemei Shannon —Weaver a comunicăriiconform căreia partenerii au roluri bine definite (emitator si receptor) iarreceptorul percepe mesajul exact in forma si cu conţinutul dorit de emitator.

Page 18: marinescu - managementul carierei

35

Bucla de feed-back

SURSA – EMITATORRECEPTOR

IDEEA CODIFICARE TRANSMITERE DECODIFICAREACTIUNE

( ADAPTARE dupa modelul Shannon — Weaver)

Modelul dans, aşa cum arata si numele, este întemeiat pe o comparaţie intredans si comunicare, intre cele doua tipuri de interacţiuni existând numeroaseasemănări. Iată doar câteva, dintre cele mai importante:1. Comunicarea, ca si dansul, e folosita in scopuri multiple Cineva a comentat odată: “Când un om de stiinta spune ceva,colegii lui trebuie sa se întrebe daca e adevărat sau nu. Când un politicianspune ceva, colegii lui trebuie sa se întrebe in primul rând ‘De ce spuneasta?’ Mai târziu pot sau nu sa întrebe si daca e adevărat. Un politician e unom care crede ca e in posesia adevărului si ca ştie ce trebuie făcut. Oameniide stiinta rareori cred ca se afla in posesia adevărului si scopul unui om destiinta intr-o discuţie cu colegii săi nu e de a convinge ci de a clarifica.”

Concluzia ar putea fi următoarea: toţi folosim acelaşi limbaj,insa scopul comunicării nu e întotdeauna bine conturat.2. Comunicarea implica o buna coordonare a intelesurilor, aşa cum dansul

presupune coordonarea muscarilor.3. Comunicarea presupune capacitatea de a anticipa reacţiile celorlalţi, aşa

cum dansul implica anticiparea miscarilor celuilalt. Când comunicarea se întrerupe, nu e întotdeauna rezultatulneintelegerilor, ci mai degrabă fiindcă unul din parteneri nu are capacitatea de a prevedeareacţiile celuilalt.4. Comunicarea e guvernata de reguli, ca de altfel si dansul.

Exista doua tipuri de reguli care functioneaza in conversaţii — reguli deinterpretare si reguli de reglare. Aspectul cel mai important este sa

36

recunoaştem existenta regulilor si sa determine in ce măsura afecteazăeficienta manageriala.

5. Comunicatorii, ca si dansatorii, isi rezolva un repertoriu de abilitaţi carepot trece dincolo de nivelul conştient.Când interacţionam prima data cu o persoana, ne gândim conştient lacomprtamentul potrivit, ca atunci când mergem la un prim interviu. Darcu timpul nu ne mai concentram asupra acestui tip de preocupări. Adeseaproblemele de comunicare sunt rezultatul unei reguli folosite inconştient,de mult uitata.

6. Comunicarea, poate fi privita ca o activitate schematizata7. Reuşita in comunicare, ca si in dans, e o funcţie a gradului de coordonare,a modului in care şti sa te adaptezi la mediu si la partener.

4. COMUNICAREA MANAGERIALA CA AVANTAJSTRATEGIC

Comunicarea manageriala eficienta este unul dintre instrumentele strategiilorde schimbare a organizaţiei. Ea poate contribui la ajustarea atitudinilor, a“modului de a privi lucrurile” si la schimbarea comportamentelor. Misiuneasi obiectivele comunicării manageriale sunt strâns corelate cu schimbareaorganizaţionala si cu caracteristicile mediului in care functioneazaorganizaţia.

In multe dintre organizaţiile din economiile performante se constatain prezent tendinţa de descentralizare a structurii organizaţionale si trecereade la cea desfasurata pe verticala la cea desfasurata pe orizontala; deasemenea exista tendinţa de adoptare a principiilor TQM (Total QualityManagement), a ideii împuternicirii si implicării angajaţilor si a lucrului inechipe. Comunicarea interna eficace in condiţii de schimbare evolutionarasau revoluţionara, intr-un mediu concurenţial, devine un element cheie alstrategiei organizaţiei

Caracteristicile esenţiale ale acesteia devin astfel:• Comunicarea trebuie sa aibă loc fara încetare si prin orice mijloace.

Când se pune problema reproiectarii nu poate fi vorba de “prea multa”comunicare.

• Comunicarea trebuie sa funcţioneze la nivel emoţional mai degrabădecât intelectual. *

Page 19: marinescu - managementul carierei

37

Comunicarea manageriala include aspecte complexe corelate cuprocesul de schimbare nu numai in comunicarea interna, cu angajaţii, cisi in comunicarea externa, cu furnizorii, investitori , etc . In legătura cu comunicarea externa, o trăsătura caracteristica azilelor noastre este efortul spre dezvoltarea deprinderilor decomunicare manageriala intre culturi organizaţionale si naţionalediferite. De asemenea, se remarca schimbări fundamentale incomportarea presei si a auditoriului organizaţiei. Câteva din acesteschimbări ar fi:- Apariţia unor probleme extrem de complexe cum este de exemplu

responsabilitatea organizaţiei fata de mediu.- Nevoia de transparenta a sistemului de decizii, nevoia de a comunica

totul si imediat, nevoie ce apare atât la nivel intern cat ci externorganizaţiei.

- Credibilitatea interna si externa a conducerilor organizaţiilor.- Nevoia schimbării percepţiei investitorilor fata de organizaţie.- Nevoia paterneriatului cu sindicatele.

Deprinderea este o abilitate care poate fi formata, dezvoltata siperfecţionata, spre deosebire de aptitudine care este o abilitate inăscută.Managerul trebuie sa ştie cum sa comunice de aceea el trebuie sa-siinsuseasca anumite deprinderi, comportamente si tehnici specif1ce.Tehnicile fundamentale de comunicare, pot fi grupate in:A. Tehnici de recepţionare a mesajelorB. Tehnici de interpretare a mesajuluiC. Tehnici de redare a mesajelor

In calitate de administrator de resurse, managerul are de răspunsla întrebarea “cum trebuie făcut” si răspunsul corect, precum sitransmiterea precisa a acestui răspuns subordonaţilor, asigura eficientaprocesului de management.

38

5. BARIERE CARE APAR IN CALEA COMUNICARII

Barierele apar in toate modurile de comunicare. Aici putemenumera: percepţia, emoţiile, încrederea si credibilitatea, dificultatile deascultare, filtrajul, supraîncărcarea cu informaţii, locul si timpul, zgomotelesi media selectata. Unele dintre acestea se pot evita daca ştim cum sa neadaptam percepţiei receptorului. Comunicarea nu poate fi separata depersonalitatea oamenilor.

Aceasta realitate este exempliftcata de urmatorul grafic:

1. 100% informatie initiala2. 90% perceptie

3. 8 1% redare4. 75%

5. 66%6. 59%

După cum se poate observa, un angajat (de exemplu) primeştesau percepe doar 90% din informaţia iniţiala, este insa capabil sa redea doar81% . Astfel, la fiecare nivel in parte se pierde o parte din informaţia iniţiala.Din aceasta cauza, de cele mai multe ori, se încearcă o comunicare peorizontala, la un singur nivel, pentru a avea parte de o comunicare cat maicompleta, pe înţelesul tuturor.

6. MODALITATI DE COMUNICARE

I. adresarea orala

Situaţiile specifice de comunicare manageriala orala sunt următoarele:• Comunicarea fata in fata cu o persoana are avantajul ca este directa si ca

permite folosirea tuturor mijloacelor verbale si nonverbale decomunicare. De asemenea poate fI interactiva, permitand ajustareamesajelor pe parcurs, pe baza feed-back-ului verbal si nonverbal.

• Comunicarea interpersonala este importanta in situaţii de evaluare aperformantei si motivare, de dare de instrucţiuni, de rezolvare deconflicte, de negociere etc. Comunicarea interpersonala focalizata pe

Page 20: marinescu - managementul carierei

39

construirea de relaţii interpersonale este necesara in procesul deîndrumare si sfătuire a angajaţilor.

• Comunicarea manageriala in grup are funcţiuni caracteristice cum sunt:ajuta la definirea grupului, sprijină procesul de implementare a deciziilorsi schimbării. O forma a comunicării in grup este comunicarea in fataunui auditoriu; ea are ca scop formarea unei imagini proprii, a grupuluisau a organizaţie.

Adresarea orala, ca mod de comunicare a managerului, trebuiesa tina cont de mulţi factori de context cum ar fi: cultura organizaţionala,experienţele avute de a lungul comunicării anterioare, diverse motive carestau la baza relaţiilor personale, sociale si profesionale. Adresarea orala areca forme specifice mai importante prezentarea, briefingul, raportul desituaţie si raportul final.

Prezentările pot avea loc in interiorul organizaţiei sau inexteriorul ei. In cazul prezentărilor in interiorul organizaţiei se presupune, ingeneral, ca auditoriul are caracteristici comune. In legatura cu prezentările infata unui auditoriu extern organizaţiei, pot apărea doua probleme importante:

• dificultatea adaptării prezentării si a vorbitorului la auditoriulsi cadrul extern, mai puţin cunoscute

• faza dificila a întrebărilor si răspunsurilor. Câteva din neajunsurile frecvente in legătura cu prezentările

atât interne cat si exteme• Prezentările sunt confuze (informaţia trebuie astfel organizata încât sa

poată fi urmata si inteleasa)• Prezentările sunt prea lungi (concizia, alături de claritate, este

întotdeauna apreciata pozitiv)• Prezentările sunt neconvingatoare (auditoriul trebuie convins ca

informaţia este importanta si ca argumentele sunt corecte)• Stilul de prezentare a informaţiilor este def1citar.

Briefingul este o prezentare mai scurta cu scop de rezumare aunor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activitati deafaceri, proiecte in desfasurare, programe sau proceduri. Briefingul areloc in cadrul unor întâlniri de lucru, sedinte sau conferinţe.

Deşi, ca format, briefingul este deobicei o comunicare intr-unsingur sens, de la vorbitor spre auditoriu, procesul de informare poate sa

40

implice si auditoriul.

Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activitati sau proiectsi consta in prezentarea de informaţii relevante pentru o anumita faza aacestora sau pentru finalizarea lor.- Raportul de situaţie se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Scopul

raportului de situaţie este de a familiariza auditoriul cu starea la zi aproiectului sau activitatii si, uneori, sa facă referiri la proiecţii in viitor.

- Raportul final este o prezentare formala majora de 40-60 minute,destinata analizei muncii la întregul proiect, de la început pana la sfarsit.Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea uneiprobleme, prezentarea unui rezultat final al muncii in cadrul unui proiect.

Situaţiile neprevăzute de comunicare orala apar frecvent inactivitatea de comunicare a managerului. Calitatea acestei forme decomunicare poate fi crescuta daca avem in vedere faptul ca perioada degratie (intervalul dintre întrebare si răspuns) furnizează timpul necesarpentru a decide asupra ideilor ce se vor emite si pentru a lua decizii legate demesaj: cum sa înceapă si ce sa continua. Ideile trebuie sa fie scurte siconcise. Este util sa se înceapă prin prezentarea organizării mesajului.

Deşi este mai difIcil trebuie sa se acorde atenţie si comunicăriinonverbale.

Alt tip de comunicare orala este cea prin telefon. Aspectuldistinctiv esenţial al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor denatura nonverbala. Aceasta generează o distanta psihologica fata deinterlocutor care duce in mod fIresc la un conţinut depersonalizat almesajului. Comunicarea prin telefon devine astfel plina de informaţii. Comunicarea cu mass media poate îmbrăca forme diferite ca deexemplu interviurile exclusive si spontane, comunicatele de presa,conferinţele de presa. Organizaţia poate beneficia de pe urma uneicomunicări eficiente cu mass media in sensul proiectării unei imaginipozitive. Tăcerea sau evitarea acestei comunicări poate conduce la pierdereacredibilitatii in fata clienţilor, comunitatii sau acţionarilor.

Planurile strategice ale organizaţiei trebuie sa includă si un planin legătura cu relaţiile de comunicare cu mass media. Acest plan trebuie sastabilească scopul si obiectivele comunicării cu mass media, cum doreşte sale realizeze, ce s-a făcut deja in aceasta direcţie si ce ramane de făcut.

Page 21: marinescu - managementul carierei

41

II. adresarea in scris

Deprinderile de comunicare manageriala in scris sunt cu atât maiimportante cu cat managerul se afla mai sus in ierarhie si cu cat organizaţiaeste mai mare. Caracteristicile pe care trebuie sa le posede un mesaj scrispentru a fi eficient sunt următoarele:

• mesajul scris trebuie sa fie uşor de citit• mesajul scris trebuie sa fie corect• mesajul trebuie sa fie adecvat direcţiei de transmitere• mesajul scris trebuie sa fie bine gândit Inainte de a comunica ceva trebuie sa avem in minte scopulpentru care vrem sa transmitem un mesaj: dorim sa informam, sa instruim,sa convingem sau sa influentam? Trebuie de asemenea sa ne punem siurmătoarele întrebări:- Este oportuna transmiterea unui mesaj si folosirea comunicării

scrise?- Cine va citi mesajul ? Ce reacţie sau răspuns na aşteptam sa primim laacel mesaj?- Cum putem aprecia daca mesajul scris si-a atins scopul?

Pasul următor in procesul de scriere este clarificarea sisistematizarea gândurilor in legătura cu materialul pe care am decis ca esteoportun sa-l scriem. Acest proces cuprinde următoarele faze:• Generarea• Sistematizarea• Organizarea materialului Ultimul pas consta in scrierea propriu zisa a mesajului, începând curedactarea lui si continuând cu editarea si punerea lui in forma adecvata.Trecerea prin toate aceste etape este necesara cu atât mai mult cu cat mesajuleste mai complex.

42

Este extrem de important sa conştientizam faptul ca a gândi si a scriesunt doua procese diferite . In general, etepa de gândire constituieaproximativ 40% din timpul necesar întocmirii unui mesaj scris, iaretapa a doua, de scriere propriu zisa, restul.

6

40%

60%

gandire scriere

Comunicarea in scris ajuta oamenii sa devină mai sistematici ingândire. Studierea atenta a semnificaţiei, o cunoaştere precisa a nuanţeloreste o condiţie a calitatii mesajului. Un exemplu amuzant legat desemnificaţia precisa a cuvintelor va ilustra claritatea unui mesaj.

III . adresarea non-verbala

Eficacitatea sa implica faptul ca a comunica înseamnă cevacomplex, cu mult mai mult decât a selecta cuvintele potrivite. In sens larg,comunicarea non-verbala este generata de orice transmite un mesaj.

De fiecare data, in comunicarea orala (directa, fata in fata),oamenii transmit mesaje prin intermediul expresiilor faciale, modulaţiilorvocii, gesturilor si a posturii corpului. Adesea nu suntem constienti degesturile noastre si de efectele pe care le au acestea asupra interlocutorului.Excesul in gesturi distrage de la discurs sau plictiseşte.

In cadrul comunicării non-verbale putem sa analizam si mediulin care are loc comunicarea. Este foarte important, ca manager, sa şti in cemediu poate avea loc un dialog sau altul. Dispunerea mobilierului, aplantelor decorative, a scaunului destinat vizitatorului, toate trebuie sacontribuie la o buna desfasurare a sedintei sau întrevederii de orice fel. Deexemplu e foarte greu sa ceri unui angajat sa-ti vorbesca deschis, tie camanager, daca scaunul tau este aşezat pe un fel de podium iar el este nevoitsa te privească de undeva de jos. Intr-un astfel de context nu o sa se poată,niciodată, sa se rezolve o problema a angajaţilor.

Page 22: marinescu - managementul carierei

43

Atât acţiunile înfăptuite cat si cele nerealizate transmit unmesaj. Managerul care uita sa multumeasca unui subordonat sau sa se tina deo promisiune, comunica ceva. Pentru a intelege importanta si complexitatea comunicăriiprezentam mai jos principalele canale de comunicare:7. CANALELE DE COMUNICAREA ) Prezentare

Exemple şicaracteristici

Avantaje Dezavantaje

Poştă Scrisori,memo-uri,rapoarte

Înregistrăripermanente.Mesaje consecventecătre toţi primitorii.Pot fi citite şi li sepoate răspunde lamomentul potrivit.

Necesită spaţiu dedepozitare.Lipsa implicăriipersonale.VVolum excesiv.Răspuns întîrziat

Mijloaceelectronice

Mesaje e-mail,fax-uri,conferinţe video

Rapide,cu unconsum redus dehârtie,răspunsulpoate fi imediat dacăreceptorul se află pelinie.adesea costămai puţin decâttrimiterile poştale.

Posibil numai întrecei care fac parte dinreţea.Pericolul scurgeriide informaţiiconfidenţiale

Întruniri Întîlnirea a două saumai multe persoane.Formale-NeformalePlanificate-NeplanificateStructurate-Nestructurate

Mecanisme efectivede concentrare aeforturilor pentrutransmitereainformaţiilorsoluţiponareaproblemelor,documentarea deciziilor,etc.Pot asiguraangajarea grupuluifaţă de obiectivelestabilite.

Consum mare detimpNu toate discuţiilepreyintă importanţăpentru toţiparticipanţii.Dacă nu suntstructurate pot fimanevrate în scopulevitării luării unordecizii.

Convorbiritelefonice

Modalitate concreta,imediata şi directăde transmitere sauobţinere de

Se poate obţine unrăspuns imediat.Asigura un tip decontact personal

Nu se facînregistrări scriseNu permit feed-backvizual

44

informaţiiFaţă în faţă Cel mai utilizat şi

obişnuit canal decomunicare.Canalul cel maipreferat

Implicarepersonqală.Posibilitatea de averifica înţelegereamesajului şi arăspunsului.Feed-back vizual.

Consum de timpNu se facînregistrări scrise

Sursa mesajului sau emiţătorul, este o persoană, care doreşte să comunice cuo altă persoană-receptorul. Pentru a comunica, sursa traduce înţelesul pe carevrea să-l transmită in simboluri. Acest proces de traducere implică atâtsimboluri verbale cât şi nonverbale, frecvent o combinaţie a acestora.Receptorul, la rândul său, va decoda simbolurile primite transformându-leîntr-un înţeles perceput.Decodificarea este procesul prin care mesajele recepţionate sunt translatateîn termeni (simboluri) ce au semnificaţie pentru destinatari. De exemplu,specialiştii (în domeniul medical, juridic, financiar, tehnic, etc.) întâmpinădificultăţi in comunicarea cu publicul larg. Ei au tendinţa să codificemesajele într-un limbaj care este înţeles de alţi specialişti din acelaşidomeniu, dar mai puţin de public.

Între emiţător şi receptor, mesajul poate fi modificat datorită unor‘bariere’. Acestea pot fi clasificate în diverse categorii: fizice, lingvistice,factori personali. Barierele fizice ţin în general de mediu (acustică, lumină,distanţa etc). Barierele lingvistice pot ţine de limba vorbită, dar şi devocabular, putând apare dificultăţi în receptarea mesajului dacă acesta estetransmis într-un limbaj de specialitate în care se folosesc cuvinte prea puţinuzuale. Factorii personali pot fi de mai multe tipuri:• Implicarea pozitivă a celui care receptează mesajul;• Implicarea negativă (chiar înainte de a recepta mesajul, interlocutorul

are ceva împotriva subiectului sau a emiţătorului).• Ameninţarea statutului (de cât ori nu întâlnim situaţia în care un director

nu mai ascultă opinia unui subaltern, deşi justificată, pentru simplul faptcă este contrară opiniei sale?);

• Presupuneri subiective (‘cred că vrea ceva de la mine, altfel nu mi-arvorbi...’);

• Agenda ascunsă (‘dacă stau de vorbă cu el poate aflu ceva şi despre ceau ei de gând să facă în viitor).

Page 23: marinescu - managementul carierei

45

Lista poate rămâne deschisă deoarece factorii ce ţin de cele două persoanecu rol de emiţător respectiv receptor pot fi extrem de diverşi. Toţi aceştifactori se leagă de modul în care vorbitorul şi subiectul comunicării suntpercepute de către ascultător şi invers. Pe schema prezentată pentru procesulcomunicării apare noţiunea de feedback. Această reprezintă reacţia pe carereceptorul o are faţă de mesajul transmis de sursă şi este un mecanism princare emiţătorul verifică dacă mesajul transmis a fost perceput corect de cătrereceptor. Acesta este un element al procesului de comunicare extrem deimportant în termeni de eficienţă. De foarte multe ori, cel care transmite mesajul uită să verificedacă înţelesul receptat este acelaşi cu înţelesul transmis. Un prim elementeste feed-back-ul nonverbal. Emiţătorul trebuie să fie atent la mesajelenonverbale transmise de către receptor.

Transmiterea mesajelor se poate realiza prin mijloace verbale şinonverbale. Există o mare varietate de mijloace care pot fi utilizate. Oapreciere a acestor mijloace în raport cu gradul de consistenţă al comunicăriieste prezentată în figura de mai jos:

46

Mijloace de comunicare Gradul de consistenţă a

mesajelor

• Discuţii ‘faţă în faţă’ RIDICAT

• Conversaţii telefonice

• Scrisori/memorii

• Poşta ‘voice’ (voice-mail)

• Poşta electronică (e-mail)

• Documentele scrise

• Documentele numerice SCAZUT

Comparatie comunicare orala-scrisa :

COMUNICAREA ORALA COMUNICAREA SCRISA• Grad ridicat de personalizare • Grad ridicat de formalizare• Feed-back imediat • Feed-back intarziat• Nu se inregistreaza • Inregistrare permanenta• Eficienta pentru transmitere mesaje

simple• Eficienta pentru mesaje complexe

• Pierdere acuratete • Pastrare acuratete• Informatie non-verbala disponibila • Informatie non-verbala indisponibila

sau redusa

Consistenţa fiecărui mijloc de comunicare se bazează pe

combinaţia a patru criterii :

(1) rapiditatea sesizării erorilor, prin folosirea conexiunii inverse şi

Page 24: marinescu - managementul carierei

47

corectarea Ior;

(2) elaborarea mesajelor în funcţie de particularităţile specifice

destinatarilor;

(3) capacitatea de a transmite multe informaţii simultan;

(4) bogăţia limbajului (limbajul verbal in raport cu cel numeric).

Comunicaţiile ce necesită mult timp pentru analiza informaţiilorsunt

caracterizate de un nivel redus al consistenţei. Comunicarea interpersonală ‘faţă în faţă’ este considerată a ficea mai consistentă. Interacţiunea faţă în faţa furnizează imediat răspunsul(feedback), astfel încât destinatarii mesajelor pot verifica dacă le-au înţelescorect şi-şi pot corecta percepţia dacă este necesar. În acest caz, se poateobserva simultan la emiţător şi receptor limbajul utilizat, tonul vocii şiexpresia feţei. Aceste observaţii pot comunica mai mult decât cuvintelefolosite. B ) Canalele de comunicare in instituţiile publice

Într-o instituţie publică se pot identifica două tipuri de canale decomunicaţie: formale şi informale. Acestea sunt mediile prin care mesajeleajung de la emiţător la destinatar. Canalele de comunicare formaleconfigurează trasee oficiale pe care fluxurile de informaţii le străbat într-oinstituţie. După direcţiile de propagare a fluxurilor de informaţii acesteinformatii se clasifica in:• comunicatii verticale descendente• comunicatii verticale ascendente• comunicaţii orizontale• comunicaţii oblice.

Comunicarea verticală descendentă este reprezentată prin fluxuri deinformaţii (mesaje) generate de managerii de la nivelurile cele mai înalte aleinstituţiei şi adresate celor de la nivelurile inferioare. Ele se manifestă întremanageri şi subordonaţi şi se concretizează prin decizii, instrucţiuni,proceduri, memorii oficiale, reglementari inteme, norme, rapoarte, etc. Inmulte instituţii, aceste comunicări adesea sunt atât inadecvate cât şiimprecise, angajaţii recepţionând selectiv mesajele în funcţie de interesele

48

lor proprii. În acest sens, se recomandă managerului organizaţiei săîmbunătăţească acest tip de comunicare. O formulă ce poate asigura ocreştere a calităţii comunicaţiei este dată de întâlnirile ce se organizează întreconducere şi subordonaţi.

Comunicarea verticală ascendentă se stabileşte între conducere şisubordonaţi, fiind caracterizată de fluxuri de informaţii orientate “de jos însus” în cadrul unei organizaţii, pe verticala sistemului de management. Prinintermediul acestor canale de comunicare sunt furnizate informaţii pentrucontrol şi fundamentarea deciziilor. Totodată ele evidenţiază corectitudineareceptării de către subordonaţi a mesajelor transmise de “sus în jos”

Comunicarea orizontală apare între persoane care ocupă poziţiisituate la acelaşi nivel ierarhic în sistemul de management, între care existărelaţii organizatorice de cooperare. Acest tip de comunicare este necesarpentru coordonarea diverselor funcţii ale instituţiei.

Comunicarea oblică apare, de obicei între persoane ce ocupa posturisituate pe niveluri ierarhice diferite, fără ca între acestea să existe relaţii deautoritate de tip ierarhic. Rolul acestei comunicări este de a orientaactivităţile ce se desfăşoară în compartimente diferite. Structura formală a organizaţiei poate avea un impact negativasupra fluxurilor de comunicare. Managerii şi subalternii tind să modificecanalele de comunicare formale după nevoile şi obiectele lor. Astfel seajunge la canale neformale sau informale.

Canalele informale de comunicare se configurează spontan întrepersoane aflate în diferite posturi şi compartimente. Informaţiile transferateprin aceste canale sunt neoficiale şi au un caracter personal sau general; elenu sunt verificate. Explicitarea diagramelor specifice acestor canale se poaterealiza folosind metode cunoscute în sociometrie. Aceste reprezentări graficeale canalelor formale oferă conducerii posibilitatea de a controla fluxul decomunicaţii în cadrul unui departament. O configurare neformală a comunicării într-o instituţie publică oreprezintă generarea (lansarea) zvonurilor. Circulaţia zvonurilor poatescurcircuita canalele formale de comunicare. Lansarea de zvonuri este osursă de informaţii importantă în mediile de afaceri. Zvonurile pot avea unefect extrem de negativ asupra imaginii instituţiilor publice.

Un zvon poate fi definit ca un ‘crez’ neverificat care circulă în cadrulunei organizaţii şi în exteriorul ei. Lansarea unui zvon vizează trei elemente.Primul este ţinta şi se referă la obiectivul vizat prin zvon. Al doilea elementeste declaraţia şi reprezintă esenţa zvonului ce urmează să fie comunicatămediului ţintă. Al treilea element este sursa (emiţătorul), adică cel ce

Page 25: marinescu - managementul carierei

49

lansează zvonul. Zvonurile par să se răspândească mai repede şi pe o ariemai mare când informaţia este deosebit de ambiguă, când conţinutul esteimportant pentru cei implicaţi, când pare credibil şi când receptorul esteanxios. În paralel cu zvonurile, un alt efect care inhibă comunicarea eficientăîntr-o instituţie este efectul de “cocoloşire”. Acest termen se referă latendinţa de evitare a comunicării veştilor proaste. Adesea oamenii s-armenţine într-o atitudine protectoare, mai degrabă decât să aducă veştiproaste care ar putea provoca reacţii negative din partea receptorului.Subordonaţii care aspiră puternic la avansare sunt cei cu probabilitatearnaximă de a avea dificultăţi de comunicare cu şefii lor, tocmai pentru căaceştia doresc să-i impresioneze şefii comunicând întotdeauna veştile bune şiascunzându-le pe cele proaste.

8. RETELE DE COMUNICARE

O analiză structurală a sistemului de comunicare dintr-o organizaţie pune înevidenţă existenţa unor grupuri de oameni care se conformează unor pattern-uri sau modele între două sau mai multe persoane. Mărimea grupului limitează posibilităţile de comunicare prinreţelele configurate în cadrul lui. În principiu, mărimea grupului poate creştearitmetic, însă numărul relaţiilor de comunicare ce pot să apară creşteexponenţial.Spre exemplu tipurile de reţele ce se pot forma într-un grup sunt :

TIP DERETEA

CARACTERISTICI

Tip LANT • dezavantaj – distorsiune mesaj datorita diseminariiseriale a fluxului informational

Tip Y • doua persoane au acelasi statut• feed-back rapid , eficient• numar redus de legaturi• exista un grad de centralizare

Tip cerc • reducere grad de interactiune grup – un membrucomunica doar cu alti doi

• feed-back dificil• organizare stabila , satisfactie mare

Tip roata • model centralizat de comunicare in grup• dependenta mare de leader la calitatea deciziei

50

• structura stabila dar rapidaTip stea • descentralizare comunicare

• informatie libera• implicare egala membrii-decizii bune• feed-back rapid si eficient• viteza transmitere informatie mica – discuta altele

intre ei

Puteti folosi anexa 2 pentru a va da seama de exemplu ce structura areGuvernul – Legea Nr. 37 / 1990 . de asemenea puteti folosi anexa 3 –structurile sunt luate de pe Site-urile unitatilor respective .

Fiecare linie care uneşte o pereche stabileşte un canal de comunicarebidirecţional. Gradul de acces al membrilor la utilizarea canalelor decomunicare variază de la o reţea la alta. Reţeaua în stea este cea mairestrictivă , toate fluxurile fiind controlate de persoana de la centru. Lacealaltă extremă se află reţeaua cu comunicare integrală, cunoscută şi subnumele de reţeaua în lanţ, toţi membrii putând comunica între ei simultan. Reţelele pot fi caracterizate astfel, din punct de vedere al psihologieisociale, prin gradul lor de centralizare, predictibilitatea conducerii,satisfacţia medie a grupului, fluctuaţia satisfacţiei individuale a membrilorgrupului. Pentru că informaţia înseamnă putere, este lesne de imaginat înfiecare caz că şeful grupului este sau ar putea să devină membrul carebeneficiază de cel mai mare număr de contacte sau legături. Când între membrii grupului există un grad redus deinterdependenţă în rezolvarea problemelor specia1e, se recomandăconfiguraţia în stea pentru asigurarea comunicării. În cazul in care gradul de interdependenţa este mare, atuncireţelele de comunicaţii in lanţ sunt cele mai indicate.

9. RELATIILE PUBLICE

A ) Definitie

Când abordam comunicarea in interiorul instituţiilor publice sicomunicarea intre instituţiile publice si mediul socio-economic estefoarte important sa definim locul relaţiilor publice in cadrul acestuiproces complex.

Ca si in alte domenii, nici in cazul relaţiilor publice nu exista o

Page 26: marinescu - managementul carierei

51

definiţie unanim recunoscuta. Exista câteva definiţii “clasice” date de marileasociaţii ale specialiştilor in relaţii publice:

“Practica Relaţiilor Publice este arta si ştiinţa sociala de a analizatendinţe, de a prezice consecinţele lor, de a sfătui lideri deorganizaţii, de a introduce programe planificate de acţiune careservesc atât interesul organizaţiei cit si al publicului” (AdunareaMondiala a Relaţiilor Publice, Mexico City. I 978)

“Relaţiile publice sunt un efort conştient si sistematic, bazat pecercetare, dedicat câştigării înţelegerii si stabilirii si menţineriiîncrederii in rândurile publicului” (Asociaţia Germana de RelaţiiPublice)

“Relaţiile publice sunt efortul deliberat, susţinut si planificat de astabili si a menţine înţelegerea reciproca intre o organizaţie sipublicul ei” (Institutul Britanic de Opinie Publica)

B ) CaracteristicileCele mai importante ale relaţiilor publice sunt:

a) deliberarea: activitatea de relaţii publice are caracter intenţional,este rezultatul unor cercetări si vizează informarea, influenţarea siobţinerea unui răspuns din partea publicului;

b) planificarea: resursele oricărei organizaţii sunt limitate, atât inceea ce priveşte resursele financiare si umane, cit si in ceea cepriveşte echipamentele si timpul

c) performanta: performanta echipei de relaţii publice si rezultateleei sunt direct legate de performanta organizaţiei client. Ignorareasau periclitarea intereselor publice de către o organizaţie greveazăasupra rezultatelor strategiilor de relaţii publice

d) comunicarea bilaterala: relaţiile publice au la baza preluareainformaţiilor din mediul in care operează organizaţia,transmiterea de noi informaţii si urmărirea feed-back-uluiacestora ( vezi anexa 3 – organizatiile sunt constituite pe acestsistem )

e) interesul public: motivaţia activităţii de relaţii publice estesatisfacerea nevoilor publicului, si nu neapărat obţinerea cu oricepreţ de beneficii pentru organizaţie;

f) dimensiunea manageriala: eficienta activităţilor de relaţii

52

publice creste in măsura in care decizia cu privire la acestea se iala nivelele superioare ale organizaţiei.

Comunicarea bilaterala nu este singura modalitate decomunicare de relaţii publice. Comunicarea poate fi făcuta, e adevărat, si indoua sensuri; nu este mai puţin adevărat ca o organizaţie poate comunica siintr-un singur sens, aşadar fără sa se urmărească obţinerea unui răspuns dinpartea receptorului. In ansamblul de comunicări ale unei organizaţii relaţiile publicesunt orientate către interesul public. Aceasta nu înseamnă, evident, carelaţiile publice ignora interesele organizaţiei. Ce este specific relaţiilorpublice este ca orice decizie are la baza, pe lângă alte elemente, importantarespectării interesului public . O posibila definiţie a relaţiilor publice ar fi:“Relaţiile publice sunt managementul comunicării pe baza interesuluipublic”.C ) Descriere generala

Relaţiile publice sunt in esenţă activităţi de comunicare. Daca relaţiilepublice sunt managementul comunicării dintre o organizaţie si publicul saupe baza interesului public, managerul eficient de relaţii publice trebuie sa fiein permanent contact cu publicul organizaţiei, sa fie capabil sa diferenţiezein orice moment necesităţile de comunicare ale acestora, sa formuleze si satransmită mesaje in funcţie de caracteristicile fiecăruia dintre ele si saurmărească reacţia lor la primirea fiecăruia dintre mesaje. Unul dintre conceptele de relaţii publice cele mai vehiculate esteacela de imagine. Se vorbeşte de imaginea partidelor, guvernelor, până si atarilor, de imaginea firmelor, a anumitor organizaţii non-profit sau chiar aunor sectoare in întregul lor. Se vorbeşte totuşi mai puţin despre imagineaunui produs sau serviciu, a unui proiect non-profit sau a unei politici publicepromovate de un guvern.

Imaginea organizaţionala este un complex constituit din istoriaorganizaţiei, succesele si stabilitatea sa din punct de vedere financiar,calitatea ofertei sale, reputaţia sa ca angajator, responsabilitatea sociala,eforturile de cercetare etc. Imaginea organizaţionala este esenţiala in relaţiilecu presa, dar este foarte importanta in relaţia cu finanţatorii (fie eiinvestitori, donatori, membri, instituţii financiare internaţionale etc.).Imaginea de produs este si ea un complex alcătuit din calitatea sa, efortultehnologic depus pentru obţinerea sa, ambalajul, punctele de distribuţie,volumul vânzărilor etc. Foarte importanta in procesul de cumpărare,

Page 27: marinescu - managementul carierei

53

imaginea de produs este totuşi rezultatul întregului proces de comunicare demarketing, care cuprinde, alături de relaţiile publice, reclama, promovareavânzărilor si vizarea personala.

Foarte importanta in planificarea de relaţii publice esteimaginea dorită (wish image). Imaginea dorita este imaginea pe careadministraţia firmei doreşte sa o promoveze in interiorul si in exteriorul sau.Identificarea sa sta la baza formulării obiectivelor de relaţii publice, derealismul lor depinzând in mare măsura succesul întregii activitati de relaţiipublice. Am tradus acest concept ca “imagine proiectata” tocmai pentruca ea este rezultatul proiecţiei asupra publicului a imaginii preponderente inorganizaţie despre ea însăşi sau despre produs.

Pentru păstrarea unităţii imaginii organizaţionale sunt folositetot felul de standarde: identitatea vizuala (elemente vizuale care apar pe toatematerialele de comunicare ale firmei), standarde comportamentale etc. Estetotuşi imposibil sa se controleze întregul volum de comunicare al uneiorganizaţii, oricit de mica ar fi aceasta. Si poate ca nici nu este de dorit.

Planificarea de relaţii publice este unul dintre elementele esenţialeale managementului comunicării intr-o organizaţie, fie ea publica, de afacerisau non-profit. In masura in care comunicarea, si in special relaţiile publice,reprezintă doar o parte din activitatile unei organizaţii, planificarea de relaţiipublice trebuie sa tina seama atit de misiunea, obiectivele si strategiileorganizaţiei, cit si de diversele planuri specifice care înglobeazăcomunicarea (planurile de afaceri, planurile de marketing, planurile destingere de fonduri etc.): exemplu – Ministerul finantelor In esenţa, planificarea de relaţii publice este un proces in cincietape:

1. Identificarea problemei2. Stabilirea obiectivelor generale3. Formularea strategiilor4. Planificarea, elaborarea mixului de relaţii publice si programarea5. Evaluarea

1. Identificarea problemei: in aceasta prima faza se pune întrebareacare este problema de natura comunicationala? Pentru definirea exacta aproblemei se trece la cercetarea opiniilor, cunostintelor, atitudinilor sicomportamentului publicului vizat. Ministerul de Finanţe trebuie sapromoveze aplicarea legii impozitului pe venitul global. Trebuie sa seefectueze cercetări pentru detectarea atmosferei publice cu privire laintroducerea acestui nou impozit, a nivelului de cunoaştere a reglementarilor

54

legii, si mai ales a atitudinii contribuabililor persoane fizice si juridice, incondiţiile in care evazionismul fiscal este o practica deja tradiţionala.

2. Stabilirea obiectivelor: este vorba, fireste, de stabilireaobiectivelor de natura comunicationala. In funcţie de rezultatele cercetăriiefectuate si de obiectivele generale ale programului, in aceasta a doua etapase trece la formularea de obiective de soluţionare a problemei decomunicare. In exemplul nostru, obiectivul final ar fi acela de determinare aunui numar tot mai mare dintre contribuabili sa-si plătească impozitele.

3. Formularea strategiilor: ce tip de strategii de comunicare trebuieaplicate, ce tip de mesaje trebuie accentuate pentru atingerea obiectivuluistabilit? In cazul de fata, problema care se pune este: daca, in principiu,trebuie mizat pe penalitatile in caz de nerespectare a legii sau pe beneficiilerespectării ei. Trebuie de asemenea stabilit ce model de comunicare trebuieadoptat: comunicare intr-un singur sens sau in dublu sens? Răspunsul laacest tip de întrebări va contura strategia de comunicare a organizaţiei cuprivire Ia programul in cauza.

4. Planificarea si programarea: in funcţie de strategiile adoptate, setrece la elaborarea planului de acţiune. Acest plan conţine instrumentelefolosite (mixul de relaţii publice), obiective intermediare, termene, resurseutilizabile etc.

Esenţial pentru succesul întregului proiect este mixul de relaţiipublice. Mixul de relaţii publice conţine in general instrumentele utilizabilepentru realizarea planului de relaţii publice: publicitatea , lobby ,organizarea de evenimente publice , etc. Ponderea fiecăruia dintre elevariază de la un proiect la altul, de la o organizaţie la alta. Succesul planuluide relaţii publice este determinat de justeţea compoziţiei mixului de relaţiipublice, de capacitatea planif1catorului de a potenta valoarea fiecăruiinstrument de relaţii publice pe baza celorlalte si de integrabilitatea mixuluide relaţii publice in strategia generala de comunicare a organizaţiei.

a) Publicitatea: publicitatea este instrumentul de relaţii publice princare organizaţia lansează mesaje prin intermediul mijloacelor deinformare in masa cu cele mai nici costuri relative. Definiţiileclasice ale publicitatii insista pe caracterul sau gratuit, in specialpentru a o diferenţia de reclama. Daca limitam publicitatea lamesajele transmise prin intermediul publicaţiilor care nu aparţinorganizaţiei (relaţia cu presa), definiţia este corecta. Din punctulnostru de vedere insa, avind in vedere ca tot mai multeorganizaţii, fie ele publice, non-profit sau de afaceri editeazăpublicaţii sau folosesc propriile pagini de Internet pentru a

Page 28: marinescu - managementul carierei

55

comunica cu publicurile lor si avind in vedere ca aceasta crearede spaţiu editorial implica anumite costuri, putem spune capublicitatea nu are întotdeauna caracter gratuit. Totuşi, in raportcu reclama, costurile respective sunt comparativ mai mici. Deaceea, publicitatea este la indemina oricărui tip de organizaţie,(publica, de afaceri sau non-profit).Relaţiile cu presa sunt unul dintre elementele fundamentale alerelaţiilor publice. Comunicarea cu presa se desfasoare prinintermediul dosarelor de presa, comunicatelor de presa (text,imagine foto, imagine video, benzi audio), discursuri, conferinţede presa. Fundamentala in cazul relaţiilor cu presa este instituţiapurtătorului de cuvint. Acesta reprezintă integral organizaţia infata presei, chiar daca nu este singurul care poate vorbi acesteia.Prin insasi apariţia unui purtător de cuvint in interiorul uneiorganizaţii, organizaţia recunoaşte implicit caracterul strategic alcomunicării cu presa si necesitatea limitării acesteia la formeautorizate.

b) Lobby: Lobby-ul are ca scop influentarea organizaţiilor puterii— Presedintie, Guvern, Parlament etc. — prin mijloacelespecifice relaţiilor publice, pentru Iuarea in discuţie a unorprobleme de interes public sau pentru adoptarea unor decizii.Agenţii de lobby pot prezenta punctul de vedere al celor pe careii reprezintă in legătura cu reglementari deja propuse, potpropune reprezentanţilor puterii proiecte de reglementari invederea luării lor in discuţie sau pot intermedia intilniri intre ceipe care ii reprezintă si oficialitati. Evident, lobby-ul este deinteres pentru organizatiile non-profit care doresc sa influentezeluarea unei decizii la nivelul puterii sau organizatiilor de afacericare, pe linga prornovarea unor reglementari favorabile, ar puteafi interesate in obtinerea unor facilitati sau contracte publice.

c) Organizarea de evenimente publice: Este costisitor dar esteunul dintre cele mai importante instrurnente de relatii publice.Atit institutiile publice, cit si organizatiile de afaceri si cele non-profit acorda o atentie speciala acestui tip de cornunicare sicheltuie adesea o buna parte din bugetele de relatii publicepentru organizarea de conferinte, seminarii, rnitinguri, marsuri,celebrari aniversare, expozitii de arta, licitatii, serate debinefacere, concursuri, lansari de carte etc. Organizarea deevenimente publice are adesea rolul de a sprijini aplicarea altorinstrumente de relatii publice: publicitatea poate folosi cu succes

56

anuntarea si relatarea evenimentelor, agentii de lobby pot deasemenea folosi ocazia organizarii de evenirnente de catreorganizatia pe care o reprezinta pentru intilniri directe intrepersoanele cu influenta in structurile puterii si conducereaorganizatiei respective etc.

d) identitatea imaginii orgaizationale: se refera la o serie destandarde, de Ia identitatea vizuala a rnaterialelor de comunicaresi chiar a produselor, pina Ia comportarnentul angajatilor inraporturile reciproce si cu publicurile externe, cladirile, si chiarvehiculele organizatiei. Identitatea vizuala contine o serie deelemente de tipul logo-ului (logo-urilor), culori, caractere(formatele de litera), tipul de hirtie folosita etc., care apar pematerialele de comunicare: papetaria, brosurile, formulareleoficiale, cartile de vizita, pagini web etc. Unificarea acestui tipde mesaje este foarte irnportanta in constructia unei irnaginiclare a organizatiei si in penetrarea acestei irnagini la nivelulpublicurilor organizatiei .

e) Consultanta: consultanta este unul dintre instrurnentele de caredepinde in cea rnai mare rnasura succesul planului de relatiipublice. Este vorba de serviciile de consultanta pe care manageriide relatii publice Ie acorda celorlalti manageri ai organizatiei sisuperiorilor ierarhici. In cazul institutiilor publice, deciziile auprin natura lor un impact public direct unde succesul uneipolitici sau imaginea publica a unei personalitati poate depindede o singura “iesire in fata presei”.

f) Afacerile publice: participarea sau initierea de proiecte infolosul comunitatii. La o prima vedere afacerile publice nu arputea fi decit apanajul organizatiilor de afaceri, cita vremeorganizatiile non-profit si cele publice au sunt prin excelentaorientate catre satisfacerea interesului public. Intr-adevar,organizatiile de afaceri cheltuie adesea bugete importante pesprijinirea si finantarea unor activitati caritabile desfasurate deobicei de organizatii non-profit. Alaturi de sponsorizari fiepentru proiecte determinate, fie pentru cheltuielile administrativeale anumitor organizatii non-profit - organizatiile de afaceri intrain parteneriate cu fundatii sau asociatii pentru promovareaanurmitor cauze si chiar finanteaza anumite proiecte printranferarea unor angajati la fundatiile partenere si suportareatuturor cheltuielilor de salarizare a acestora (internships). Inlumea occidentale sunt curente parteneriatele dintre firmele de

Page 29: marinescu - managementul carierei

57

relatii publice si organizatiile non-profit care initiaza carnpaniide strangere de fonduri. Totusi, activitati de tipul afacerilorpublice pot desfasura si institutiile publice si chiar siorganizatiile non-profit care initiaza proiecte non-profit in altdomeniu .

g) Relatiile cu liderii de opinie: relatiile cu liderii de opinietrebuie sa constituie un capitol special al relatiilor publice, inmasura in care acestia sunt persoane care pot retransmitemesajul, il pot deforrna sau pot constitui bariere in transrnisiaacestuia. Publicitatea este in mare masura un instrurnent eficientde cornunicare catre aceasta categorie de public; data fiind insaimportanta acestei categorii de public, este necesara folosireatuturor canalelor de comunicare catre el, ca atare folosireacanalelor personale poate fi decisiva. Este ceea ce fac companiilede produse medicale atunci cind lanseaza campanii de informarecatre medici. La fel, organizatiile non-profit pot aborda directliderii de opinie pentru promovarea unor cauze. Institutiilepublice folosesc masiv acest instrument de relatii publice pentrupromovarea unor politici publice.

Activitatea în domeniul afacerilor publice solicită un grad înaltde răspundere etică. Aceasta include consilierea superiorilor ierarhici cuprivire la un comportament adecvat normelor de relaţii publice şi aşteptărilorpublicului. Dar pentru ca sfatul să fie acceptat şi urmat cu bună credinţă,credibilitatea consultantului de PR este decisivă. De aceea, chiar dacă areadevăruri neplăcute de spus, agentul de PR trebuie să le releve şefilor săi cutact, cu corectitudine şi Ia timp. Presa şi publicul aşteaptă o informaţie credibilă. De la purtătorulde cuvânt se aşteaptă un mesaj clar, nu jargon sau propagandă. In egalămăsură, publicaţiile guvernamentale trebuie să trezească încredereapublicului.D ) Instituţia PurtătoruIui de cuvânt

Din diferite motive, între care se pot enumera lipsa de timp aliderului unei instituţii, absenţa lui din ţară, aversiunea sau teama faţă depresă, defectele de vorbire, aspectul fizic sau starea de moment a sănătăţii,anumite instituţii desemnează unul sau mai mulţi purtători de cuvânt pentrurelaţii cu presa.

58

Substituindu-se conducătorului unei instituţii, purtătorul decuvânt îşi creează un statut propriu, de mini-instituţie, având o anumităautonomie şi dreptul de a reprezenta clientul în Iimitele unui mandat. Nici nuse poate imagina un alt statut de vreme ce e regulă, purtătorul de cuvânttrebuie să facă fată presiunilor presei, găsind de fiecare dată soluţia optimăpentru a demonstra transparenţa instituţiei, fără a divulga insă informaţiile pecare nu are dreptul să le ofere.E ) Comunicarea în situaţiile de criză

Nu de puţine ori, instituţiile publice sunt confruntate cu situaţiide criză, sau cu aşa numitele ‘situaţii de urgenţă’. Este vorba despreevenimente social-politice, a căror gravitate variază de la manifestări cum arfi grevele, mişcările sociale de presiune a străzii, schimbarea subită a echipeide conducere, până la revoluţii şi războaie. In aceeaşi categorie se înscriucatastrofele naturale (cutremure, inundaţii, etc.) sau accidentele de altănatură (accidentele grave aviatice, maritime sau terestre). Ori de câte ori intervine o criză, creşte şi presiunea mijloacelorde informare în masă asupra instituţiei respective, iar aceasta nu face decâtsă adauge dificultăţi situaţiei critice. Instituţia are dubla misiune de acontrola difuzarea de rnesaje şi de a facilita comunicarea deschisă, ceea ceeste deosebit de dificil atunci când criza este în ascensiune. Iar încercarea dea ascunde părţi de adevăr nu va avea ca efect decât, într-o primă fază,crearea unei stări de confuzie în rândurile publicului, iar într-o fazăulterioară, ştirbirea credibilităţii organizaţiei. Ascunderea informaţiilor esteîn acelaşi timp şi modul cel mai sigur de declanşare a zvonurilor. Deexemplu, dacă eroarea umană într-o instituţie este de înţeles, ascundereaadevăru1ui se numeşte complicitate şi aruncă o lumină nefavorabilă asupraunui întreg grup. De fapt, lipsa de informaţie este cea care creează zvonuri. Modalitatea cea mai eficientă de a preveni zvonurile rămâneaceea de a da răspunsuri cât mai complete întrebărilor puse de presă şi depublic, pe măsură ce informaţiile pot fi transmise şi verificate. Câteva dintre greşelile obişnuite în tratarea unei crize sunt(Cutlip, 1994):• ezitările, conducând la crearea unei imagini de incompetenţă şi confuzie;• ripostele, sursă de creştere a tensiunilor şi emoţiilor;• confruntarea, oferind oponenţilor vizibilitate şi o platformă de atac;• informaţiile contradictorii, semnificând lipsă de sinceritate şi de

receptivitate.In general organizaţiile şi implicit instituţiile publice au nevoie de

modele gata pregătite în Iiniile generale, pentru a face faţa unei crize.Planurile de urgenţa trebuie să fie revizuite periodic, cel mai rar o dată pe an.

Page 30: marinescu - managementul carierei

59

Pentru realizarea planurilor de urgenţă, personalul specializat solicităscenarii din partea tuturor factorilor decizionali intemi, iar reacţia în cazulunor evenimente neaşteptate se derulează, îngeneral pe canale dinainte stabilite, asemenea unui plan de evacuare în cazde incendiu. Există deja desemnată o persoană care va da primele declaraţii,grupul care va face investigaţii, etc. Planul de administrare a unei situaţii de criză în cadrul uneicompanii include :- aprobarea planului de către directorul executiv;- lista persoanelor care vor fi implicate în rezolvarea crizei şi coordonatele

acestora (adresă, telefon, etc)- lista persoanelor din companie ce trebuie informate imediat în cazul unei

crize;- criteriile de estimare a pierderilor potenţiale;- planul de realizare a unei secţiuni de documentare, cuprinzând informaţii

şi mărturii;- informaţii confidenţiale ce nu pot fi divulgate înainte de lansarea planului

de contracarare a crizei şi de cele mai multe ori, nici după aceea, dacă nueste necesar;

- programul de acţiune: cine, ce si când;- schiţa locului unde a survenit criza, o listă de resurse şi cu necesarul de

aprovizionat;- locul de unde se va obţine aparatură de comunicare, sonorizare şi

înregistrare pentru presă;- lista criteriilor de evaluare a eficienţei tratării situaţiei de criza.

Un purtător de cuvânt special va oferi informaţii presei pe totparcursul crizei. Această persoană va asigura consistenţa informaţiei atât înformă cât şi în coţinut şi va face tot posibilul pentru a reprezenta organizaţiaîntr-o manieră credibilă. Informaţia trebuie să fie disponibilă permanentpentru a se răspunde cerinţelor presei aflate pe toate meridianele şi pentru afurniza în permanenţă cele mai noi elemente. In cazul unui dezastru, dacăeste posibil, purtătorul de cuvânt va însoţi reprezentanţii presei la faţaIocului.

F ) Comunicarea cu publiculNu de puţine ori, în multiplele calităţi pe care fiecare dintre noi le

deţine, de la simplul vizitator al unei instituţii publice, la cetăţeanul venit cuo problemă. în audienţa şi până la angajatul unei astfel de instituţii, ne izbim

60

zilnic de oameni care nu ştiu să comunice. Fie că este vorba despre secretaracare ne răspunde pe un ton răstit expediindu-ne pe uşă afară fără drept deapel; fie că este vorba despre răspunsuri prost întocmite la petiţiile noastresau de colegul de birou care ne pretinde un respect nelimitat numai pe bazavârstei sale mai înaintate, neadmiţând nici o concesie atunci când este vorbadespre problemele comune, rezultatul este întotdeauna acelaşi: frustrarea,nemulţumirea şi implicit formarea unei proaste imagini despre oinstituţie ai cărei angajaţi nu ştiu să comunice. Ceea ce este cel mai graveste faptul că publicul nu va eticheta numai persoanele în cauză, ciinstituţia ca întreg si dacă stăm să medităm mai mult chiar îi vom dadreptate. Poate că ar mai fi trebui să argumentăm pe parcursul acestei lucrăriasupra îmbunătăţirii modalităţilor de comunicare cu publicul unei instituţii.Plecând de la observaţia că în instituţiile publice româneşti nu existăfacilităţile necesare de pătrundere în clădiri pentru persoanele cu handicapfizic, care au nevoie de lifturi, scări rulante, rampe speciale, putem spune căaceste categorii sunt deja excluse din instituţiile care ar trebui să fie a1etuturor, să ne reprezinte pe toţi. De asemenea nu am vorbit de barierele impuse de apariţiacorupţiei în instituţiile publice. Corupţia implică un mod specific decomunicare, excluzându-i la rândul ei pe cei care nu au mijloacele necesaresă-şi însuşească acest mod de comunicare ilicit, care necesită o analizăseparată, plasată în sfera patologiei comunicării. Dar am considerat căobiectul acestei Iucrări ar trebui să fie comunicarea normală, şi nu ceapatologică, Cred că a venit timpul să reînvăţăm să comunicăm sănătos. Incele din urmă, am putea numi acesta o practică de igienă mentală.Imbunatatirile aduse capacităţii de comunicare dau oamenilor multă torţă.Când comunici bine, oamenii îţi răspund în general într-un mod pozitiv,chiar dacă nu sunt încântaţi de mesajul primit. Comunicarea deficientă poateprovoca un răspuns negativ care se auto-perpetuează, conducând astfel la ocomunicare mai slabă. Desigur că în fişa postului fiecărui angajat al unei instituţiipublice ar trebui să figureze pe primul loc bunele maniere, dar acest lucru nueste suficient pentru asigurarea unei comunicări de calitate. Sunt necesarestagii suplimentare de însuşire a unor tehnici de comunicare eficientă atât lanivel interpersonal cât şi la nivelul autoprezentării şi prezentării instituţiei înrelaţiile cu presa, cu publicul sau cu eventualii parteneri străini. O astfel deinvestiţie ar părea costisitoare la prima vedere, dar beneficiile vor fi enorme,iar Lucrarea de faţă nu a avut alt scop decât a se constitui ca o introduceresau ca o pledoarie bazată pe argumente specia1iştilor, în favoarea realizăriiunei comunicări de calitate în instituţiile publice din România.

Page 31: marinescu - managementul carierei

61

CAPITOLUL 4 ELABORAREA DECIZIEI IN

INSTITUTIILE PUBLICE

1. INTRODUCERE

In teoriile manageriale apar în general patru funcţii ale unui manager:1. Funcţia de planificare (pe termen scurt sau pe termen lung)2. Funcţia de organizare şi conducere efectivă3. Funcţia de control a activităţii depuse pentru atingerea obiectivelor fixate4. Luarea deciziilorFuncţiile enumerate mai sus se exercită în condiţii de timp limitat, de stres şipresiune.Decizia este un proces de schimbare a realităţii, a resurselor naturale,financiare şi umane de care dispune unitatea, de alegeri rationale dintrealternative.In elaborarea deciziei trebuie sa avem in vedere:• acţiune;• un rezultat unic cuantificabil;• un interval de timp• investiţia maximă pentru atingerea scopului

2. DEFINITIA DECIZIEI

Putem defini decizia astfel:un act social, deliberat, al unei persoane sau al unui grup de persoane, princare se stabilesc scopul si obiectivele unei actiuni, direcţiile şi modalităţilede realizare a acesteia, toate deterrninate în funcţie de o anumită necesitate,pe baza unui proces de informare, reflecţie şi evaluare a mijloacelor si aconsecinţelor desfăşurării acţiunii respective.

3. CONDITII ELABORARE DECIZIE

Luarea unei decizii necesita anumite conditii:• trebuie să existe unul sau mai multe obiective care trebuie atinse.• mai multe alternative de acţiune trebuie să fie la îndemâna managerului

62

• factorii limitativi economici (bani, timp, muncă), să fie incluşi în planuldecizional.

• fundamentarea ştiinţifică a deciziei;• dublarea autorităţii formale de adoptare a deciziei de către consiliul

împuterniciţilor statului• unitate de decizie şi acţiune;• încadrarea în perioada decizională optimă• formulare clară.

4. TIPURI DE DECIZII

Din punct de vedere al conţinutului funcţional, deciziile sunt:

1. Decizii de planificare2. Decizii organizaţionale3. Decizii de conducere4. Decizii de stimulare (a angajaţilor, de exempiu)5. Decizii de control

După nivelul de elaborare a deciziilor :

• Decizii strategice. Sunt deciziile care stabilesc orientările de perspectivă;ele se iau în colectiv, vizează ansamblul activităţii economice a societăţiicomerciale.

• Decizii tactice. Acestea se iau pentru o perioadă mai mică de un an şivizează o activitate sau o subactivitate a societăţii comerciale.

• Decizii operoţionale. Sunt decizii repetative, de rutină şi se referâ Iaperioade scurte. care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice şiindividuale.

In funcţie de certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile poi fi

• Decizii certe• Decizii incerte• Decizii de risc

In raport cu sfera de cuprindere a decidentului deciziile seclasifică astfel

Page 32: marinescu - managementul carierei

63

• Decizii individuale. Ele sunt adoptate de către un singur cadru deconducere.

• Decizii colective – adoptate in grup

ETAPE DECIZIE MANAGERIALAElaborarea deciziei manageriale inseamna mai multe etape:

• definirea problemei, a domeniului de activitate în care ea a apărut;• identificarea elementelor necesare pentru soluţionare;• idei privind posibilele soluţii (care să vină inclusiv din partea

angajaţilor);• adoptarea celei mai bune soluţii (pentru aceasta, este de recomandat

organizarea de grupuri de discuţie).

5. DECIZIA ADMINISTRATIVA

A ) Definitia deciziei administrativeDecizia administrativă poate fi definită ca un proces complex de

alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, în vederearealizării unui obiectiv al administraţiei publice şi care influenţeazăactivitatea a cel puţin unei alte persoane din sistem, a sistemuluiadministrativ în ansamblul lui sau a societăţii, în general.

B ) Particularităţi ale deciziei administrative :

• Rezulta din colaborarea a diferitelor persoane din compartimente diferite• Exista un volum mare de munca• Avizarea o fac(e) una sau doua persoane• Responsabilitatea apartine mai multor persoane – titulare ale unor functii

publice• Presupune derularea unui proces in mai multe etape

C ) Cerinte ale deciziei administrative

Orice decizie administrativă trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

1. Să fie fundamentată ştiinţific2. Să aibă un caracter realist3. Să intervină în timp util

64

4. Să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptateanterior

5. Să fie oportună

Această abordare se bazează pe faptul că organele şi instituţiilede la nivel local cunosc cel mai bine nevoile sociale locale, problemele careprivesc colectivităţile respective, de aceea este bine ca numai aceste organesă adopte deciziile privind problemele în cauză. Pe de altă parte, funcţionariipublici din administraţia centrală, respectiv din instituţii şi autorităţi trebuiesă aibă o viziune sistemică, holistică asupra realităţilor din sistemuladministrativ şi o capacitate ridicată de analiză şi sinteză a informaţiilorprovenite de la administraţia locală şi/sau de la cetăţeni.

Rezolvarea situaţiilor din unitatea administrativ-teritorială prin deciziiale organelor administrative centrale, ierarhic superioare, comportă risculunor soluţii neadecvate, datorită cunoaşterii, nu totdeauna suficiente de cătreacele organe, a problemelor care privesc colectivităţile locale.

Aceste probleme pot fi iniţiate, şi rezolvate mult mai bine, de cătreorganele de la nivelul Ia care se aplică decizia.

Datorită ierarhizării din sistemul administrativ, deciziile organelor depe nivelurile superioare sunt obligatorii pentru organele de pe nivelurileinferioare, care trebuie să le execute întocmai. Frecvent, acestea au un gradapreciabil de generalitate, ceea ce atrage o prelungire a termenelor deaplicare a lor.

Pentru a se evita apariţia unor rezolvări neadecvate ale problemelorcare prezintă interes pentru colectivităţile locale, considerăm că organelesuperioare nu ar trebui să intervină decât în măsura în care deciziileorganelor inferioare ar veni în contradicţie cu dispoziţiile exprese aledeciziilor organelor superioare. In restul situaţiilor este recomandatăîncurajarea iniţiativelor la nivelul administraţiei locale pentru soluţionareaproblemelor specifice.D ) Tipuri de decizii administrative

In raport cu specificul domeniului putem defini tipurile de deciziiadministrative:

1.După situaţia concretă la care se referă:a) Decizii normative, care se fundamentează în situaţiile cu

caracter de generalitate şi se regăsesc în conţinutul diferitelor actenormative integrate în cadrul general al managementului public;

b) Decizii individuale, care se fundamentează în situaţii concrete,particulare de către funcţionari publici care au competenţe

Page 33: marinescu - managementul carierei

65

decizionale în acest sens.

2. După nivelul ierarhic pe care se află decidentul:a) Decizii de nivel superior, fundamentate de către preşedinte, parlament,guvern;b) Decizii de nivel mediu, fundamentate de regulă de instituţiileadministrative situate pe nivelul mediu al managementului;c) Decizii de nivel inferior, fundamentate în instituţiile publice defuncţionari publici ai instituţiilor şi autorităţilor administraţiei locale situatepe nivelurile inferioare ale structurilor organizatorice din administraţiacentrală şi locală.

3.După orizontul de timp la care se referă:a) Decizii administrative pe termen nelimitat (deciziilefundamentate la nivel de parlament şi guvern care îmbracă forma decretelor,legilor, ordonanţelor de urgenţă etc.)b) Decizii administrative pe termen lung, (fundamentate lanivelul administraţiei centrale şi locale).c) Decizii administrative pe termen mediu,( fundamentate lanivel de guvern, dar şi la nivelul administraţiei locale).d) Decizii curente, (fundamentate la toate nivelurile sistemuluiadministrativ şi care vizează orizonturi scurte de timp).

4.După frecvenţa adoptării:a) Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de timp,regulate, de către organele administraţiei de stat.

Decizii aleatorii, care se adoptă la intervale neregulate de timp,c) Decizii unice, care au un caracter excepţional, nerepetându-seîntr-un viitor previzibil.Aceste decizii se fundamentează atât la nivelul central, cât şi la cel local aladministraţiei.

5. După amploarea sferei decizionale a decidentului:

a) Decizii integrale, care se adoptă din initiativa decidentului, unposibil reprezentant al administraţiei locale, fără a fi necesar avizul unorfuncţionari publici de pe nivelul ierarhic superior, respectiv administraţiacentrală.b) Decizii avizate, a căror aprobare şi aplicare sunt condiţionate deavizarea de către funcţionarii publici de pe nivelul ierarhic superior. Se

66

adoptă în mod expres la nivelul administraţiei loca1e,~şila nivelurile mediiale structurii sistemului administrativ.

6.După numărul persoanelor participante la procesul defundamentare:

a) Decizii de grup, care se fundamentează atât la nivelul central,cât şi local al administraţiei, la elaborarea acestora participă mai multepersoane reunite în birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern,parlament.b) Decizii individuale sunt fundamentate cu precădere la niveluladministraţiei locale.

7.Din punct de vedere al conţinutului şi aI modificărilor pe care leaduc ~n ordinea juridică se disting:

a) Decizii generale, acestea cuprind diferite reglementări, care seraportează la o situaţie generală şi contribuie la crearea unui cadru juridiccorespunzător desfăşurării proceselor de management şi de execuţie dininstituţiile publice.b) Decizii specifice, care statuează o persoană, un funcţionarpublic nominal desemnat pentru a se implica în procesul de realizare aobiectivelor compartimentului şi/sau instituţiei publice în ansamblu.c) Decizii determinate de cererea de servicii publice. Acesteacreează, în beneficiul particularilor, drepturi şi facilităţi, de exemplu deciziade eliberare a autorizaţiilor administrative.d) Decizii determinate de schimbările în structura uneiinstituţii publice şi care conferă funcţionarilor publici un statut în carecoexistă drepturi şi obligaţii. De exemplu, numirea funcţionarilor publici.

8. Din punct de vedere al competenţei decidentului:a) Decizii executorii, care au un accentuat caracter practic şi simtfundamentate numai de autorităţile administrative. Competenţa autorităţiiadministrative pentru a lua decizii executorii este înţeleasă într-un sens larg.b) Decizii de administrare, care au un accentuat caracter teoreticdeoarece vizează, prin conţinutul lor, în general procesul de management,respectiv desfăşurarea unor activităţi de planificare, organizare, coordonare,gestionare, control şi modul de aplicare a conţinutului deciziilor în procesulde realizare a obiectivelor managementului public.

Page 34: marinescu - managementul carierei

67

E ) Fundamentarea deciziei administrative Orice decizie administrativă trebuie să fie legală, adică sărespecte cadrul legal în vigoare pentru ca să aibă valabilitate.

Acest fapt impune din partea funcţionarilor care adoptă deciziiadministrative după o cunoaştere temeinică şi la zi a legislaţiei.

Fundamentarea juridică a deciziilor administrative constituie ocondiţie hotărâtoare pentru aplicarea lor.

Faptul menţionat evidenţiază rolul important al juriştilor dintoate instituţiile sistemului administrativ.. Decizia administrativă este rezultatul unei stranse colaborăriîntre diferitele compartimente din cadrul unui organ al administraţiei destat, între organe diferite ale administraţiei de stat sau, între organe aleadministraţiei de stat, pe de o parte, alte organe de stat, organizaţii nestatale,cetăţeni, pe de altă parte (vezi fîgura ).

Sunt situatii in care se impune adoptarea deciziei de către osingură persoană, fără consultarea unui colectiv, dacă există o urgenţă. Putem delimita doua categorii de participanţi la fundamentareaşi adoptarea deciziilor administrative, în funcţie de:• Modul de implicare;• Nivelul administrativ — poziţia în structura organizatorică.

1. După modul de implicare în procesul decizional sunt:• Funcţionarii publici implicaţi direct;• Funcţionarii publici implicaţi indirect;

Participanti laexecutareadeciziilor

Functionaripublici

Decidenti(de decizie)

Participanti lapregatire decizie

Reprezentantiai cetatenilor

68

• Cetăţenii consultaţi şi/sau specialişti implicaţi direct şi/sau indirect. Trebuie facută distincţia între funcţionarii publici care decidşi cei care sunt doar consultaţi atunci când se adoptă o decizieadministrativă.

Gradul de răspundere este diferit, de la caz la caz, în funcţie decontribuţia fîecărei persoane la forma fînală avizată ulterior.

În condiţiile dezvoltării şi adâncirii democratiei extinderiirolului leadership-ului, consultarea largă a cetăţenilor creează cele maifavorabile condiţii pentru adoptarea de decizii administrativecorespunzătoare din punct de vedere calitativ de natură să răspundă în celmai înalt grad cerinţelor sociale.

2. În funcţie de nivelul administrativ pe care se situează în structură,funcţionarii publici din sistemul administrativ implicaţi în fundamentareadeciziilor administrative pot fî grupaţi în două categorii:• Funcţionari publici din administraţia centrală;• Funcţionari publici din administraţia locală.

O primă categorie o formează conducătorii organelorrespective, precum şi alte persoane care deţin functii de conducere înstructura de la acest nivel. Categoria menţionată cuprinde persoanele cu drept de decizie,care adoptă efectiv deciziile administrative. Cetăţenii pot participa la adoptarea deciziilor administrative,atât prin prezenţa lor în organele de conducere colective ale administraţiei destat, cât şi prin sugestiile şi propuerile pe care le înaintează organeloradministraţiei de stat în vederea adoptării unor decizii pentru îmbunătăţireacelor în curs de adoptare sau executate deja.

Procesul de fundamentare a deciziei administrative este complexşi presupune derularea a opt etape succesive în care sunt implicate mai multepersoane.

1. Initiere decizie2. Definire obiectiv decizional3. Documentarea4. Selectare / analiza informatii5. Conturarea si analiza alternativelor decizionale6. Adoptare decizie7. Urmarire aplicare decizie8. Formulare concluzii

Page 35: marinescu - managementul carierei

69

F ) Abordarea manageriala a procesului decizional

Abordarea managerială a procesului decizional din administraţiapublică oferă posibilitatea managerilor publici de a fundamenta deciziiraţionale : caracteristici :• Permanenta rationalizare• Eficienta si eficacitate – ca reguli• Sistem coerent de corelatii• Alternative decizionale reduse• Considerarea ierarhiei• Atragerea unor persoane cu anulite calitati si aptitudini• Stimulare formare cultura organizatie oublica• Etc Poziţia în ierarhie determină limitele de competenţă ale funcţionarilorpublici.

Se consideră că atât specializarea instituţiilor publice, cât şi ierarhiaacestora limitează autoritatea. Specializarea limitează autoritateajurisdicţională, în timp ce ierarhia limitează autoritatea managerială.

Funcţionarii publici competenţi sunt cei mai în măsură săînţeleagă obiectivele sistemului şi sarcinile lor, să identifîce informaţiile decare au nevoie şi să perceapă corect conceptele de specializare şi ierarhie G ) Modelul rational - comprehensivIn literatura de specialitate americană a fost conceput un model defundamentare a deciziilor care să permită obţinerea unor decizii eficiente şiimplicit a unei raţionalităţi maxime într-o instituţie publică .Se numestemodel rational-comprehensiv si e caracterizat astfel :• Derulare proces decizional in etape : Determinarea obiectivelor Formularea alternative decizionale Alegerea alternativei maxime• Maximizare eficienta / eficacitate• Criterii de baza : eficienta – eficacitate – rationalitate• Specializare accentuata a functionarilor implicati• Costul total• Etc.

H ) Abordarea politică a procesului decizionalCaracteristici :

70

• Considerarea obiectivelor politicii• Existenta coalitiei politice• Existenta pachetelor de probleme• Considerare cost• Derulare in etape : Redefinirea obiectivelor si modalitatilor de realizare Obtinere consens Fundamentarea deciziei acceptabile

Se pomeşte de la premisa că obiectivele politicii din administraţiapublică sunt generale, iar acest generalism este considerat normal într-osocietate cu o politică pluralistă şi adesea poate fi un element determinant,care să permită obţinerea unui putemic consens pentru operaţionalizareaprogramelor administrative.

Modelul creşterii presupune parcurgerea a trei etape pentruelaborarea deciziilor administrative.

1 Definirea ţelurilor, a obiectivelor şi a modalităţilor de realizarea acestora.

2 Ajungerea la un consens.3 Fundamentarea unei decizii satisfăcătoare, acceptabile.

I ) Abordarea legala a procesului decizional

Abordarea legală privind fundamentarea deciziiloradministrative presupune luarea în considerare a interesului public pe termenlung şi urmăreşte crearea unui pachet de legi care să permită cunoaşterea şisatisfacerea interesului public .

Caracteristici :• Procedura speciala de adjudecare• Identificare factori situationali• Considerare interese partide din Opozitie• Corelare interese politice cu legislatia• Orientare catre satisfacere interes politic• Considerare interes public pe termen lung• Crearea pachetelor de legi• Etc.

Page 36: marinescu - managementul carierei

71

6. METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎNMANAGEMENTUL PUBLIC

Metoda administrativă reprezintă o modalitate sau un ansamblu demodalităti care facilitează realizarea tmor obiective ale institutiilor dinadministraţia publică. În funcţie de obiectivele urmărite, metodele aplicabile înadministraţia de stat se pot grupa în 3 categori :

METODA CLASIFICARI1. EXECUTARE • Constrangere

• Convingere• Cointeresare

2. ORGANIZARE SI FUNCTIONARE • Organizare stiintifica• Sedinta• Conducerea eficienta• Valorificarea experientei in munca• Structurarea corespunzatoare a

programului3 . CERCETARE • Analiza / diagnostic

• Simularea• Diagrama cauza-efect• Altele

A ) Metode de executare

Statul poate să utilizeze şi alte metode pentru a determinafuncţionarii publici si cetăţenii să-şi îndeplinească obligaţiile ce le revin, iarpersonalul implicat în sistemul administraţiei să fie eficace.

Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru realizărideosebite în propria activitate. Stimulentele folosite amplifică gradul decointeresare a funcţionarilor publici, în special. Metoda cointeresăriipresupune elaborarea unor sisteme de indicatori pentru sensibilizareaangajaţilor instituţiilor publice faţă de realizarea intereselor publice generale.

La aceasta se adaugă şi mijloacele folosite de stat pentrudeterminarea unor persoane să respecte şi să execute corespunzător deciziileadministrative.

Astfel, în statele democratice se oferă condiţii politice, juridice,economice, sociale pentru ca membrii societăţii să aibă o conduită

72

corespunzătoare, în deplină concordanţă cu prevederile normelor statului dedrept.

In cele mai multe state cu o democraţie reală se utilizează, înprincipal, metoda cointeresării şi convingerii. Dar, prin natura activităţii, înaparatul de stat se foloseşte şi metoda constrângerii, după ce au fost epuizatecelelalte mijloace de acţiune în vederea îndeplinirii obiectivelor.

Metoda constrângerii se utilizează în temeiul normelor de drept,după un avertisment prealabil, în sensul că se va recurge la măsuri deconstrângere, explicându-se, totodată, necesitatea aplicării lor.Avertizarea funcţionarilor publici, a cetăţenilor în cauză, explicaţia datăfiecăruia şi opiniei publice privind necesitatea folosirii metodeiconstrângerii preîntâmpină nemulţumirile faţă de organele administraţiei.

Prezentarea şi analiza activitătilor care se desfaşoară înadministraţia publică sunt utile şi necesare deoarece în timp există pericolulformării unei opinii neîntemeiate că în instituţiile administrative rezolvareaproblemelor nu se încadrează intotdeauna în limitele normalitătii. Or, aceastăpărere nu corespunde realităţii din statele democratice.

B )Metodele de organizare şi funcţionare

Se disting cinci metode folosite în procesul de organizare a activităţiidefăşurate în cadrul institutiilor administraţiei publice. Printre metodele deorganizare şi funcţionare folosite în administraţia de stat prezentăm încontinuare:

• Metoda organizării raţionale a activitătilor administrative;• Metoda şedinţei;• Metoda conducerii efîciente;• Metoda valorifîcării experienţei în muncă;• Metoda structurării corespunzătoare a programului funcţionarilor publici.

Desigur, metoda şedinţei se foloseşte şi la nivelul administratiei localede către funcţionarii publici ai acesteia . Aceste şedinţe au loc ori de câte orifuncţionarii publici cu funcţii de conducere consideră necesar. În institutiilepublice, utilizarea metodei şedinţei are o serie de particularităţi, determinatede specificul domeniului. Astfel, durata unei şedinţe poate varia de la 15 minute la 2-4 ore, înfuncţie de tipul şedinţei şi/sau de nivelul administrativ pe care se utilizează.

Numărul participanţilor la şedinţă variază, de asemenea, înfunctie de nivelul pe care se utilizează metoda şi de tipul deciziilor

Page 37: marinescu - managementul carierei

73

administrative care urmează a fi adoptate. În utilizarea acestei metode se constată o serie de abateri de la

regulile menţionate mai sus, ceea ce are consecinţe atât asupra calitătiideciziilor administrative, a funcţionalităţii sistemului administrativ şi aeficacităţii managementului public. Metoda conducerii eficiente constă într-un ansamblu de modalităti orientate spre desfăşurarea unor activitătieficiente de către administratorii publici implicaţi în procesele demanagement şi de execuţie din instituţiile publice.

Pentru aceasta, ei trebuie să posede cunoştinţe în domeniul încare îşi desfăşoară efectiv activitatea, în domeniul administrativ juridic,calităţi morale, dar şi calităţi şi cunoştinţe în domeniul economic, almanagementului, sociologiei şi psihologiei.

Pentru o conducere eficientă este necesară o foarte bunăcunoaştere a realitătii sociale, a intereselor sociale care stau la baza stabiliriiobiectivelor din cadrul sistemului administrativ. Experienta imprima functionarului o foarte buna abilitate ceeace va conduce la realizarea rapida si eficienta a sarcinilor . Metoda structurarii programului functionarilor publicicontribuie la sporirea eficacitatii muncii lor prin :• Confort• Climat organizational deschis• Dotare tehnica adecvata• Etc.C ) Metodele de cercetare

Analiza – diagnostic prin :• documentare / investigare domeniu care e abordat• analiza cauzala date / informatii folosindu-se diagrama cauza-efect• identificare deficiente si aspecte pozitive• formulare propuneri de perfectionare

Pentru o mai buna intelegere folositi ANEXA toata . De fapt siadoptarea legilor sunt tot DECIZII .

74

CAPITOLUL 5 MOTIVAREA SI DEFINIREA

POSTURILOR IN INSTITUTIA PUBLICA

1. FORME DE MOTIVARE

Una dintre cele mai controversate probleme ale managementuluipublic este motivarea funcţionarilor publici. Una din principalele cauze,pentru disfunctionalitătile sistemului administrativ din România, o reprezintăprecaritatea politicilor de personal care nu stimulează funcţionarii publici săse implice în realizarea obiectivelor generale şi specifice. Ei sunt preocupaţiîn primul rând de realizarea la un nivel uneori acceptabil a propriilor sarcinişi nu înţeleg sau nu sunt stimulaţi/constranşi sa inţeleagă rolul lor în cadrulsistemului. Situaţiile de acest tip s-au extins în timp şi afecteaza considerabilcalitatea serviciilor publice în general. Mentionam cateva din formele demotivare a funcţionarilor publici din sistemul administrativ din România:

1.Acordarea unui salariu mai mare;2.Avansarea pe post sau funcţie;3.Promovarea unui sistem de indicatori de performantă.

1. Acordarea unui salariu mai mare Activitatea din instituţiile administrative este dificil de măsurat,

motiv pentru care funcţionarii publici primesc drepturile băneşti pe bazatimpului lucrat.

In limitele acestui sistem pot fi efectuate diferenţieri pentrustimularea funcţionarilor.

Existenţa unor clase de salarizare pentru fiecare post şi funcţieoferă posibilitatea de a se majora salariul funcţionarilor, chiar dacă rămânîn acelaşi post, dar desfăşoară o activitate eficientă.

Sporurile de salariu acordate pentru continuitate, în aceeaşiinstituţie, reprezintă un mijloc de combatere a mobilităţii personalului.

Prin lege se pot acorda premii anuale sub formă de gratificaţiipentru ansamblul realizărilor obţinute şi creşterea eficienţei în instituţiileadministrative.

Premiile se repartizează între membrii colectivului defuncţionari.

Intrucat întregul colectiv este cointeresat de obţinerea acestor

Page 38: marinescu - managementul carierei

75

gratificaţii, se formează un climat organizatoric caracterizat prin ajutormutual, colaborare şi control reciproc între funcţionari.

2.Avansarea pe post sau funcţie Aceasta forma are avantajul că cel avansat cunoaşte bine

specificul activităţii şi este stimulat să-si îmbunătăteasca pregătireaprofesională, managerială, pentru a fi promovat în funcţii superioarevacante.

Este necesar să li se creeze condiţii de promovare în funcţiipentru a cunoaşte problemele fundamentale ale administraţiei pe diferiteniveluri ierarhice şi să avanseze rapid, pentru ca la o vârstă tânără, cândpotenţialul lor poate fi valorificat la maximum să ocupe funcţii deconducere.

3. Promovarea unui sistem de indicatori de performanţăreprezintă un pas recent în politica de personal a sistemuluiadministrativ din România.

A fost definit un instrument care să stimuleze implicareafuncţionarilor publici în realizarea scopurilor sistemului şi să permităidentificarea obiectivă a efortului fiecăruia. Sistemul indicatorilor deperformanţă are un dublu rol:• Stimulează funcţionarii publici să obţină cele mai bune rezultate;• Permite o evaluare a contribuţiei fiecăruia la rezultatul final.

Legea poate să dispună ca la evaluarea activităţii funcţionaruluisă participe si colegii acestuia.

Dacă intregul colectiv al funcţionarilor ia parte la analiză şi laevaluare, consecinţele sunt mai uşor acceptate: majorări de salarii,promovări etc.

Caracterizarea funcţionarului public urmează să fie adusă lacunoştinţă subiectului, cu scopul de a-l determina să-şi îmbunătăţeascăactivitatea în raport cu aprecierea primită.Astfel, pot apărea anumite reacţiiale funcţionarului, iar atunci când sunt formulate critici, trebuie argumentateafIrmaţiile.

In măsura în care caracterizarea funcţionarului corespunderealităţii, aceasta este eficientă şi poate conduce la o imbunătătire încontinuarea activităţilor desfaşurate sau poate avea o inftuenţă negativăasupra modului de realizare a obiectivelor individuale de către subiectulevaluat. Este bine cunoscut faptul că în derularea activitătilor de evaluare şiapreciere apar şi erori, de aceea este necesară o preocupare sporită pentru

76

asigurarea exactităţii aprecierilor şi controlul modului în care ele au fostalcătuite.

Întrucât aprecierea anuală urmează să determine posibilităţilefuncţionarului de a lucra în continuare în conditiile concrete ale aparatuluiadministrativ şi/sau de a fi promovat, este de dorit ca aceasta să nu constituieo descriere, ci o analiză a activităţii desfaşurate şi a însuşirilor personale, înraport cu cerinţele funcţiei, postului pe care îl deţine.

In unele state se utilizează chestionare pentru apreciereafuncţionarilor.

Utilizarea chestionarelor conferă caracterizărilor unele elementede obiectivitate în evaluarea oricărei activităţi intelectuale, atunci cândaprecierile bazate pe impresiile şefului despre subordonat sunt incerte.

O caracterizare superficială sau subiectivă facută de şefulierarhic, precum şi ignorarea contributiei personale şi a eforturilorfuncţionarului determină inefIcienţa activităţii acestuia.

Pentru fiecare funcţionar public, o dată pe an, se completează ofişă de apreciere de către şeful direct sau de o persoană abilitată în acestsens.

Structura acestui document se prezintă astfel:

Fişa de apreciere a personalului ( Anexa 1- scheme )

2. MODALITATI DE INCETARE A FUNCTIEI PUBLICE

În funcţie de cauzele care determină încetarea din funcţie afunctionarilor publici pot fi delimitate, potrivit legii, mai multe modalităţi

1. Demisia;2. Inaptitudinea fizică;3. Incompetenţa profesională;4. Revocarea disciplinară.

1) Demisia Un funcţionar public are dreptul să demisioneze.Aceasta este o

situaţie statutară care nu îi permite încetarea din funcţie doar prinmanifestarea acordului propriu de vointă.

Page 39: marinescu - managementul carierei

77

Este necesar ca demisia sa să fie acceptată conform legii, fie deinstituţia respectivă, fie de autoritatea ierarhică.

2) Inaptitudinea fizică

În acest caz el poate fi pus în retragere, nu pentru limită devârstă, ci pentru invaliditate, fie din oficiu, dacă institutia administrativăconsideră că el nu-şi mai poate realiza sarcinile, fie la cererea sa, dacă elînsuşi se consideră inapt.

Decizia de punere în retragere pentru invaliditate intervine dupăo procedură medicală stabilită de lege.

3) Incompetenţa profesională Un funcţionar public necorespunzător nu este numai acela care

a comis o culpă, dar şi cel care nu îşi îndeplineşte funcţia aşa cum ar trebuidin cauze de ordin intelectual sau pentru că nu este suficient de activ.

O asemenea măsură se aplică foarte rar în practică. Este relativuşor de explicat situaţia în care un funcţionar public a comis o abateredisciplinară, dar este dificil să se dovedească că el este necorespunzător dinpunct de vedere profesional, deoarece aprecierea este subiectivă.

4) Revocarea disciplinară

Această formă de încetare din funcţie a funcţionarului publicpentru o raţiune personală, subiectivă este frecventă şi constă în comitereade către funcţionarul public a unei abateri grave.

Se mai adaugă un motiv obiectiv, care este reducerea număruluifuncţionarilor publici, urmare a procesului de restructurare din cadrulsistemului.

Uneori, din raţiuni bugetare se decide suprimarea unor posturidin structura administativa.

Asemenea decizii se iau prin lege cu respectarea principiuluistabilităţii

funcţionarilor pe posturi şi funcţii.Funcţionarii publici pot fi delegaţi sau detaşaţi, în afara locului

de munca iniţial, numai în condiţiile prevăzute de lege sau de statutul, care, de regulă,este aprobat prin lege.

Functionarul public poate refuza detaşarea în următoarele

78

cazun:• Daca detaşarea ar urma să aibă loc într-o altă localitate unde nu i se

asigură conditii corespunzatoarere de cazare;• Daca starea sănătăţii este precară şi nu permite efectuarea detaşării;• Daca există probleme familiale tememice.După 1989 a apărut din ce în ce mai evidentă necesitatea adoptării nouluiStatut al funcţionarului public. Parlamentele şi guvemele succesive ale României, carora li s-aîncredinţat reglementarea şi înfăptuirea administraţiei statului, au perseveratîn aceeaşi direcţie, înţelegând mai puţin importanţa şi utilitatea definirii clarea statutului functionarilor publici.

Este evidentă necesitatea aparitiei Statului funcţionaruluipublic care să elimine aspectele neclare existente în activităt derulate decătre funcţionarii publici din sistemul administraţiei de stat din România.

Stabilitatea unui sistem şi eficacitatea managementului acestuiasunt în mod direct influenţate de existenţa unui cadru legislativcorespunzător, actualizat, în care rolul funcţionarului public să fie clardefinit. În fond, funcţionarul public este cel care dinamizează un sistemadministrativ şi prin acesta un macrosistem.

3. ANALIZA POSTULUI

A ) Definitia postuluiPostul poate fi definit ca “suma sarcinilor repartizate unei poziţii dinstructura organizaţiei”. Această viziune asupra postului este foartelimitată, fiindcă omite să ia în considerare responsabilitatea pentrurezultatele obţinute, de care are nevoie deţinătorul postului. Postul deţinutde o persoană se află în strânsă Iegătură cu rolul pe care acea persoanătrebuie să-l exercite în cadrul postului respectiv.

B ) Crearea unui postMajoritatea posturilor se repartizează pe baza unor criterii destul deelementare. Managerul unei unităţi de activitate observă o serie de sarcinicare trebuie executate şi le repartizează persoanelor din subordine în virtuteapropriei sale judecăţi. Foarte posibil ca orice post nou să fie discutat maiîntâi cu managerul superior şi poate chiar cu cineva din departamentul depersonal, dar influenţa cea mai importantă în decizia de înfiinţare a unui noupost în cadrul structurii este cea dată de opinia managerului de compartimentîn legătură cu necesitatea şi tipul postului respectiv. Pe măsură ce se schimbă

Page 40: marinescu - managementul carierei

79

condiţiile de executare a sarcinilor, se modifică şi posturile, în principal careacţie Ia solicitările grupului managerial în cauză. Numai anumite tipuri deposturi sunt create într-un mod completamente raţional, adică posturilecompuse din activităţi de rutină, uşor de măsurat, pe care le găsim în multedintre departamentele de producţie şi funcţionăreşti. Majoritatea celorlalteposturi şi, în mod indubitabil, cele care necesită un înalt grad dediscernământ şi liber arbitru, nu pot fi create pe loc şi de o manierădefinitivă. Posturile de acest tip trebuie să evolueze şi să se dezvolte pemăsură ce sunt executate sarcinile care le compui. In timp, orice post poatesă sufere schimbări considerabile, fără ca nimeni să observe realmente acestlucru. Ca urmare, atunci când se întreprinde o analiză a organizaţiei,managerii trebuie să ia măsuri pentru redefinirea postului în funcţie de noilecircumstanţe punct în care începem să vorbim despre analiza postului.C ) Analiza postuluiAceasta descrie procesul de examinare a posturilor în vederea identificăriiprincipalelor lor caracteristici, în particular a obligaţiilor pe care Ie cuprind,a rezultatelor pe care trebuie să le realizeze, a activităţilor majore pe caretrebuie să le efectueze şi a relaţiilor stabilite cu alte posturi din cadrulierarhiei organizatorice. Produsul rezultat din analiza postului estedocumentul de descriere a postului (numit fişa postului sau, uneori,descrierea postului), care poate să ia diverse forme, în funcţie de tipulpostului descris. Posturile de rutină cu mică însemnătate (de pildă pentruangajaţii începători sau ai eşaloanelor inferioare) se pot descrie cel mai binepunându-se accentul pe sarcinile care trebuie îndeplinite, pe când în cazulposturilor manageriale, accentul se cuvine pus pe rezultatele Ia care trebuiesă se ajungă.D ) Descrierea postului – ( Anexa 1 - scheme )E ) Redactarea fişelor de post – figura ( Anexa 1- scheme)In redactarea unei fişe, cel mai dificil de descris corect şi concis suntsecţiunile referitoare la: (a) scopul general şi (b) principalele obligaţii. In tabelul de mai jos sunt prezentate verbe specifice unorcategorii de posturi:

80

MANAGER DE LINIE SPECIALIST POSTSUPERIOR

FUNCTIONAR

• A planifica• A directiona• A decide• A asigura• A mentine• A stabili• A analiza retrospectiv

• A analiza• A propune• A consilia• A aprecia• A recomanda• A elabora

• A verifica• A pune la

dispozitie• A tine evidenta• A inainta• A prezenta• A furniza

F ) Avantajele analizei posturilor

Principalele argumente care vin să justifice activitatea de analiză aposturilor sunt următoarele:

Evidenţiază şi clarifică posturile pentru care se caută noi angajaţi. Furnizează fişe de post care pot asigura argumente esenţiale pentru ceicare conduc interviurile de selecţie.

Asigură posibilitatea de redactare a specificaţiilor de personal sau de rol,în scopuri de selecţie sau de instruire profesională.

Poate furniza materialul elementar pe baza căruia să se facă evaluareaperformanţei.

Este o condiţie iniţială obligatorie pentru orice tentativă de evaluareanalitică a posturilor.

Poate facilita analiza structurilor organizatorice, prin evidenţierea clară aunităţilor elementare din cadrul organizaţiei (adică a posturilor).

Poate facilita evaluarea necesarului de instruire.

Avantajele prezentate mai sus se adresează factorilor deconducere şi în mod special managerilor de linie, dar există şi avantajedirecte pentru angajaţii individuali:• li se poate da o idee clară în privinţa principalelor responsabilităţi pe care

trebuie să şi le asume;• li se asigură o bază justificativă pentru viitoare solicitări de modificare

sau îmbunătăţire a postului deţinut (de exemplu: redefinirea postului);• li se furnizează date pertinente cu privire la modalitatea de evaluare a

propriiIor performanţe;• li se oferă posibilitatea de a participa la stabilirea propriilor obiective pe

termen scurt şi mediu.

Page 41: marinescu - managementul carierei

81

Actiunile care pot fi avute in vedere pentru analiza postului sunturmatoarele:

1. Se stabilesc scopurile şi obiectivele concrete ale analizei, spreexemplu:

2. evaluarea postului, planificarea organizatorică etc.3. Se înaintează conducerii un plan de ansamblu.4. Se obţine sprijinul conducerii.5. Se discută acest plan cu managerii de linie şi cu specialiştii,

operându-se modificările necesare.6. Se solicită cooperarea reprezentanţilor angajaţilor.7. Se întocmeşte spaţiul de detaliu, inclusiv graficul de derulare.8. Dacă este cazul, se selectează şi se pregăteşte un analist de

posturi.9. Se anunţă toţi angajaţii implicaţi.10. Se pune în practică etapa pilot.11. Se analizează rezultatele etapei pilot şi se dezbat eventualele

probleme.12. Se continuă cu planul final.13. Se analizează rezultatele obţinute

Programul de analiză a posturilor presupune un efortconsiderabil de pregătire, chiar şi inainte de a fi pus în discuţia managerilorsuperiori şi a altor manageri. Specificaţia de personal pentru un specialist în analizaposturilor trebuie să cuprindă următoarele cerinţe:Cunoştinţe - nivel acceptabil de cunoaştere a organizaţiei;

- cunoştinţe generale privind tipurile de posturi susceptibile dea face obiectul analizei;

- stăpâneşte cadrul definitoriu al analizei ce urmează a fiîntreprinsă.

Aptitudini -capacitatea de a stabili un raport cu subiecţii intervievaţi;- tehnici corespunzătoare de chestionare;- capacităţi analitice;- capacităţi de formulare în scris şi de redactare a materialelor.

Atitudini - adopta o atitudine prevenitoare, specifică rolului de“facilitator”; - trebuie să aibă o abordare diplomatică şi plină de tact; - trebuie să poată descrie adevărul aşa cum îl vede (integritate); - trebuie să aibă capacitatea de a acorda atenţie chestiunilor de

82

detaliu Putem mentiona doua metode de culegere a datelor:

• analizarea documentaţiei existente;• observare.G ) Interviul de analiză a postuluiAnalistul poate începe să exploreze mai întâi profunzimile, caracteristicile-cheie ale postului.Una din problemele pe care orice analist este probabil s-o întâmpine deobicei, rezidă în aceea că persoana intervievată vine cu mult prea multeinformaţii, din care mare parte nu este suficient de relevantă.Pe lângă încercarea de a obţine informaţii cât mai detaliate privind genul şisfera de acoperire a postului în chestiune, analistul se străduieşte totodată săsesizeze şi “tipicul” sau “specificitatea” postului respectivH ) Descrierea postului – pasii urmaritiPaşii pe care trebuie sa-i parcurgă un analist pentru a realiza o descriere depost realistă ar putea fi următorii:

1. Corelarea tuturor datelor esenţiale referitoare la post, eliminindtoate informaţiile neclare sau irelevante.

2. Sortarea datelor esenţiale impartite pe probleme sau domenii deresponsabilitate înrudite

3. Formularea secţiunilor iniţiale ale fisei de descriere(denumirea postului, relaţii cu alte posturi etc)

4. Formularea principalelor responsabilităţi ale postului, aşa cumapar ele intr-o analiza superioara

5. Schitarea primei variante de formulare a scopului general alpostului.

6. Completarea restului fişei de descriere, concentrând atenţiaasupra acurateţei, claritatii şi conciziei formei si conţinutului

7. Relevarea primei variante, pentru a vedea dacă estecompletă/dacă sună veridic.

8. Transmiterea documentului persoanei care ocupă postulrespectiv şi/sau managerului în subordinea căruia se află, pentruanaliză şi observaţii.

9. Operarea de modificări atunci când este cazul10. Redactarea variantei finale şi validarea ei de către cel care

răspunde de derularea acestui proces.I ) Evaluarea postuluiEvaluarea postului îşi propune să facă o comparaţie sistematică intre posturi,pentru a le evalua valoarea relativă necesară în stabilirea unei structuriraţionale de remunerare. Evaluarea are ca scop să reducă ponderea

Page 42: marinescu - managementul carierei

83

metodelor arbitrare în determinarea renumerarii, prin introducerea unuielement de obiectivitate în rnetodologia de comparare a posturilor. Scopul urmărit prin evaluare este de a concepe o ierarhizareargumentată a posturilor, pe baza căreia să se poată construi o structurăraţională şi acceptabilă de remunerare. Se cuvine să evidentiem câtevacaracteristici importante ale activitătii de evaluare a posturilor:

- Evaluarea posturilor examineaza posturi, nu oameni. - Standardele de evaluare a posturilor sunt relative, nu absolute.

- Datele primare pe baza cărora se face evaluarea unui post sunt obţinuteprin analiza

postului. - Evaluările posturilor sunt realizate pe grupuri, nu individual.

- În evaluarea unui post există întotdeauna un anumit element desubiectivism.

- Evaluarea posturilor nu determină niveluri de salarizare, ci asigurănumai argumentele concrete pe baza cărora poate fi concepută ogrilă de rernunerare

Metodele de evaluare a posturilor pot fi împărţite în douăcategorii :

1. metode analitice2. metode non-analitice

Procedura de aplicare a unei rnetode analitice se cornpune dinurmătoarele etape:• Se convin scopurile/obiectivele urmărite.• Organizaţia îşi intruneste propriul colectiv de evaluare a posturilor, din

rândurile propriilor angajaţi, sau angajează consultanţi de specialitate;sunt aleşi reprezentanţi ai angajaţilor pe lângă colectivul de evaluare,dacă se coiisideră necesar.

• Se convin factorii relevanţi ai postului.• Fiecare factor este defalcat pe “grade” sau “niveluri”.• Fiecărui factor (şi fiecărei sub-diviziuiii) i se alocă un coefcient de

poîndere.• Mai departe, se alocă un nunăr de puncte fiecărui factor şi fiecărei sub-

diviziuni.• Se identifică posturile etalon.• Se redactează fişele de descriere pentru toate aceste posturi etalon.• Se evaluează fiecare post etalon în conformitate cu sistemul de punctare.• Se ierarhizează posturile etalon în funcţie de punctajul total aferent.• Se analizează ierarhizarea initiala a posturilor etalon pentru a se

84

identifica eventualele anomalii.• Se convine ierarhizarea finală a posturilor etalon.• Se încadrează posturile rămase, în ierarhia etalon.• In cadrul ierarhiei rezultate, posturile sunt grupate în aşa fel încât să se

evidenţieze posibilele clase de salarizare, sau li se alocă poziţii într-ogrilă de salarizare, pe baza punctajului total al fiecărui post.

J ) Metoda de clasificare prin punctajLa aceasta metoda trebuie sa avem in vedere:

Aptitudini:• pregătirea şi instruirea necesară;

• amploarea şi profunzimea experienţei cerute;• aptitudinile sociale necesare;• aptitudinile pentru rezolvarea problemelor;• gradul de iniţiativă/utilizare a propriului discernământ;• gândire imaginativă (creatoare).• responsabilităţi/nivel de răspundere:• amploarea responsabilităţii;• responsabilitati specializate; complexitatea activităţii;• gradul de libertate de acţiune;• numărul şi tipul cadrelor subordonate;• limita răspunderii pentru dotări/utilaje şi instalaţii;• limita răspunderii peinru produse/materiale componente.

Efort:• exigenţele intelectuale ale postului;• exigenţele fizice ale postului;• gradul posibil de stres.

Conditii de muncă:• duratele operaţiunilor care trebuie efectuate;• natura turbulenă sau staţionară a activităţii;• numarul şi duratele deplasărilor;• diversitatea subordonaţilor;• presiuni din partea altor grupuri;• ambient dificil sau imprevizibil.

Evaluarea posturilor poate juca un rol extrem de important înprocesul de elaborare a unor sisteme de remunerare rnetodice şi echitabile.Sistemele analitice de evaluare, în particutar, oferă un mijloc eficace de

Page 43: marinescu - managementul carierei

85

identificare a factorilor de post esentiali, aplicând acestora coeficientii depondere corespunzători, comparând posturile pe baza lor şi asigurand în finalo concepţie coerentă asupra valorii relative a tuturor posturilor din grupul delucru studiat. Pe baza acestui argument de semnificaţie relaţională, se potconcepe apoi difereinieri în sistemul de salarizare, de o manierădemonstrabil mai echitabilă decât prin deciziile arbitrare ale unor indivizisau grupuri cu putere de influenţă. Putem concluziona astfel o legatura dintre recrutare si selectie

Schema - Legătura dintre rolurile recrutării şi selecţiei ( Anexa 1 –scheme )

4. PREGATIREA PROFESIONALA A FUNCTIONARILORPUBLICI

Cele mai bune legi administrative nu dau rezultatele aşteptate dacă nusunt aplicate în interesul societăţii de către funcţionari bine pregătiţi pentru adesfăşura activităţi specifice.

Frecvent, conducerea sistemului administrativ în România neglijeazăpregătirea profesională şi managerială a funcţionarilor şi menţine un numărde personal mult mai mare decât cel necesar, înlocuind calitatea princantitate.

În administraţia statului nu există funcţii publice care să nu solicitenici un fel de pregătire profesională şi/sau în domeniul managementului.

Prin urmare, competenţa profesională şi cea în domeniulmanagementului public sunt absolut necesare pentru obţinerea eficientei lanivelul sistemului administrativ prin previzionarea corespunzătoare aevoluţiilor viitoare, organizarea activităţii, gestionarea resurselor, motivareaangajaţilor şi controlul modului de desfăşurare a proceselor.

Este evidentă necesitatea efectuării unor schimbări majore înstatutul funcţionarului public. Astfel, funcţionarul public cu funcţie deconducere trebuie să devină un manager public.Mentionam urmatoarelecategorii de competente:• Competenţa profesională;• Competenţa managerială;• Competenţa politică;• Competenţa etică.

Competenţa este capacitatea unei persoane de a realiza, în modcorespunzător şi cu eficienţă maximă, sarcinile care îi revin. Competenţaeste cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea.

Competenţa, respectiv performanţa, marchează momentul final al

86

unui proces permanent de pregatire şi perfecţionare a pregătiriifuncţionarilor publici în domeniul de specialitate şi al managementului, înspecial.

In prezent, este unanim recunoscut faptul că valoarea unui sistemadministrativ constă nu atât în mijloacele materiale şi financiare de caredispune, cât mai ales în potenţialul său uman. Având în vedere că, în maremăsură, realizarea deciziilor politice, progresul economico-social generaldepind de funcţionalitatea sistemului administrativ, este explicabilă atenţiadeosebită care trebuie acordată pregătirii funcţionarilor publici.

Majoritatea specialiştilor ignoră elemente importante, indispensabilepentru profilul viitorilor funcţionari publici. Astfel, unii specialişti considerăpregătirea în domeniul dreptului ca fiind cel mai important aspect pentruprofilul unui funcţionar public. Alţii consideră că este suficientă o pregătirede bază într-o instituţie publică sau pe lângă o instituţie publică din sistemuladministrativ.

Dincolo de aceste abordări limitate se poate considera că pregătireafuncţionarului public presupune un proces complex şi continuu.

Perfecţionarea pregătirii profesionale conţine câteva forme deperfecţionare a pregătirii profesionale:• Instruire la locul de muncă sub controlul direct al şefului;• Participarea la cursuri organizate în cadrul instituţiei publice sau în altele

precum şi în centrele de perfecţionare a pregătirii special constituite;• Implicarea în programe personale de perfecţionare, care presupun şi

verificarea periodică a cunoştinţelor asimilate;• Participarea la stagii de pregătire, respectiv specializare în ţară şi în

străinătate, în instituţii de învăţământ superior, inclusiv postuniversitar. Personalul din administraţia publică centrală şi locală careparticipă la programele de perfecţionare şi/sau specializare profesională,organizate la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative prinCentrul de Perfecţionare a Funcţionarilor Publici din Administraţia Centralăşi Locală este reprezentat de:

- Prefecţii şi subprefecţii;- Directorii generali, directorii adjuncţii ai acestora din ministere şi

din celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice,precum şi consilierii miniştrilor;

- Şefii de servicii şi birouri din ministere şi din celelalte organecentrale de specialitate ale administraţiei publice;

- Şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte

Page 44: marinescu - managementul carierei

87

organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi adjuncţiiacestora;

- Directorii generali ai prefecturilor şi celelalte categorii de personaldin aparatul tehnic de specialitate al prefecturilor;

- Secretarii Consiliilor judeţene şi cei ai Consiliilor locale municipaleşi orăşeneşti;

- Personalul care exercită atribuţiile statului în domeniile stării civile,autorităţile tutelare şi ocrotirii minorilor;

-Alte categorii de funcţionari publici, la solicitarea beneficiarilor, înlimita posibilităţilor de instruire.

Există preocupări pentru extinderea acestei forme de pregătire afuncţionarilor publici aleşi din administraţie, deoarece reforma în acestsistem poate deveni o certitudine, doar cu participarea efectivă a unuipersonal cu pregătire profesională şi managerială specifică.

88

CAPITOLUL 6 RECRUTAREA SI SELECTIA DE

PERSONAL IN INSTITUTIILE PUBLICE

1. INTRODUCERE

• Recrutarea şi selecţia sunt procese costisitoare.• Deplina corectitudine a procesului se poate asigura printr-o analiză

riguroasă a postului şi prin compararea specificaţiilor lui cu experienţa şiaptitudinile celor care ar urma să-l ocupe.

• Impresia iniţială asupra oamenilor este, de obicei, inexactă şi, dacă amacţiona conform ei, am ajunge la decizii de selecţie incorecte şi de slabăcalitate.

• Analiza postului reprezintă un element decisiv pentru succesul procesuluide recrutare şi selecţie. Greşelile făcute în această etapă se răsfrângasupra întregului proces.

• Scopul recrutării este de a atrage un număr mic de solicitanţicorespunzător calificaţi.

. Lista restrânsă a candidaţilor ce urmează să fie invitaţii lainterviu se alcătuieşte în urma comparării capacităţii şi experienţei fiecăruisolicitant cu specificaţiile postului. Eficacitatea recrutării şi selecţiei, alegerea unor tehnici adecvateşi a modalităţilor de aplicare au o mare influenţă asupra contractuluipsihologic dintre individ şi organizaţie. Acesta influenţează, la rândul său,motivaţiile pentru muncă ale noilor veniţi care trebuie să fie pregătiţi şi săştie ce anume aşteaptă. Trebuie sa avem in vedere cele trei tipuri de agenţi externi carepot contribui la recrutarea candidaţilor: agenţiile de plasare, experţii înprobleme de selecţie şi experţii în probleme de depistare a candidaţilor. Nu trebuie uitate principalele alternative la interviul de selecţie:testele de competenţă, testele de personalitate, probele de simulare aactivităţii (testele analogice) şi centrele de evaluare. În acest context, amdiscutat despre oportunitatea aplicării fiecăreia. Tehnicile de recrutare şi selecţie trebuie să fie, înainte de orice,adecvate scopului. Fiecare metodă are avantajele şi dezavantajele ei, Încalitate de manageri, avem obligaţia de a alege metoda cea mai potrivită şide a ne îngriji să fie aplicată corect. Prin putere publică se înţelege ansamblul atribuţiilor, stabilite de

Page 45: marinescu - managementul carierei

89

lege, care permit organelor din administraţia publică satisfacerea intereselorgenerale.

Prin lege se constituie diferite funcţii publice. Acestea sunt încredinţate funcţionarilor publici, adică acelor

persoane prin care acţionează instituţiile ce formează administraţia statului. În general, în administraţia de stat persoanele care deţin funcţii

publice poartă denumirea generică de funcţionari publici. Funcţionarul public este o persoană care, în conformitate cu

dispoziţiile actelor normative, este numită de autoritatea publică competentăsau aleasă potrivit normelor legii şi învestită în mod legal cu atribuţiilefuncţiei sale, prestând în mod permanent o activitate, cu scopul de a asigurafuncţionarea continuă a unui serviciu public.A )Principalele caracteristici ale functionarului public :• Prin persoana sa actioneaza institutiile administrative• Ocupa posturi• Detine functii publice• E numit de o autoritate competenta• Ales conform legii• Investit legal cu atributiile functiei sale• Presteaza o activitate pentru bunul mers al unui serviciu public• Are statut propriu• E situat pe toate nivelurile ierarhice ale institutiilor administrative• Desemnarea, numirea sau alegerea funcţionarului trebuie să se facă în conformitate cu dispoziţiile din actele normative;• Exercitarea serviciului se face în mod permanent;• Acordarea unui salariu fix pentru poziţia în organizaţie, pentru pregătirea şi vechimea titularului; Investirea într-o funcţie publică atrage, în special pentrufuncţionarii publici numiţi, o procedură specifică de depunere a jurământuluide credinţă. B ) Clasificarea functionari publici Din punctul de vedere al competenţei decizionale, stabilită delege, funcţionarii publici pot fi grupaţi astfel :- Funcţionari de decizie;- Funcţionari care participă la pregătirea deciziilor;- Funcţionari care participă la executarea deciziilor.

90

Funcţionarii de decizie sunt aceia care deţin funcţii de conducere în sistemuladministraţiei publice centrale de specialitate, în administraţia publică localăsau în unele compartimente organizatorice ale acestora, cum ar fi: direcţiilegenerale, direcţiile, serviciile etc.

Aşadar, funcţionarii publici care deţin funcţii de conducere suntminiştrii, prefectul de judeţ, primarii în localităţi, precum şi conducătoriicompartimentelor organizatorice ale administraţiei publice centrale şi localecare au anumite competenţe decizionale.

Funcţionarii care participă la pregătirea deciziilor sunt, de asemenea,stabiliţi de lege şi îşi desfăşoară activitatea în diferite compartimenteorganizatorice precum acelea de studii şi documentare administrativă.

Funcţionarii care participă la executarea deciziilor administrative suntprecizaţi tot de lege.

Principala sarcină a acestora este de a aplica sau de a urmăriexecutarea deciziilor administrative, astfel încât interesul general şi cerinţelepersoanelor fizice şi juridice să fie îndeplinite. Se impune sa facem distincţie între funcţionarii publici cuautoritate, respectiv funcţionarii publici care iau decizii şi funcţionarii deconcepţie sau agenţi subalterni.

Se conturează două accepţiuni în legătură cu noţiunea de“politică de personal” în managementul public.

In sens restrans politica de personal se refera la principiile şiregulile după care se realizează încheierea, modificarea sau desfacereacontractului de muncă, precum şi obligaţiile funcţionarilor publici. În aceastăprivinţă, în România nu există deosebiri esenţiale între regimul juridic alpersoanelor salariate în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi ceilalţisalariaţi.

Intr-un sens mai larg politica de personal cuprinde si principiile

Functionari

Participanti lapregatirea deciziilor De decizie

Participanti laexecutareadeciziilor

Page 46: marinescu - managementul carierei

91

şi regulile care se referă la realizarea condiţiilor necesare a fi create în cadrulautorităţilor administraţiei publice, pentru desfăşurarea în bune condiţii aactivităţii acţionarilor publici.

Politica de personal are în vedere pregătirea, recrutarea, selecţia,promovarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici şi a celorlalţi salariaţi,relaţiile din cadrul autorităţilor publice, calităţile factorului uman dinadministraţie, stilul de conducere al liderilor politici şi metodele utilizate demanagerii specializaţi in administraţia publică.

2. POLITICA DE PERSONAL IN INSTITUTIILE PUBLICE

Caracteristici ale politicii de personalPrincipalele caracteristici ale politicii de personal în instituţiile

publice sunt:• Fundamentarea pe principiile etico-morale şi profesionale de apreciere,

de repartizare şi de promovare;• Caracterul unitar pentru toate instituţiile publice;• Situarea raţionalităţii pe prim-plan.

Politica raţională înseamnă, pe de o parte, existenţa unor norme logice,simple şi clare, realizabile în condiţii specifice, iar, pe de altă parte,presupune adaptarea acestei politici la mutaţiile care se produc în viaţaeconomică şi socială.

Politica de personal reuneşte ansamblul proceselor de pregătire apersonalului, de perfecţionare a pregătirii funcţionarilor publici derecrutare, selecţie, evaluare, promovare şi încetare din funcţie.

3. RECRUTAREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

A ) Definitia RecrutariiPrin recrutarea funcţionarilor publici se înţelege atragerea şi

descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante.În acest sens, managementul public urmăreşte să realizeze mai mult

decât simpla ocupare a unor posturi vacante. Actul de numire a unuifuncţionar semnifică faptul că noul angajat se va identifica cu misiuneamanagementului public şi că abilitatea sa de a-şi îndeplini sarcinile prinîmbunătăţirea activităţii, în sensul de a răspunde unor obligaţii sporite,precum şi dorinţa de a se integra în noul colectiv de funcţionari vor deveni o

92

realitate.Recrutarea funcţionarilor permanenţi constituie o activitate importantă

a compartimentelor de personal, care contribuie la alcătuirea unui aparatadministrativ pregătit profesional şi eficient.

B ) Activitatea de recrutare a funcţionarilor publici cuprinde elaborareaunui program alcatuit din 4 etape :

1. Analiza cerinţelor postului vacant;2. Întocmirea specificaţiilor aferente activităţii în postul liber;3. Cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii

candidaţi;4. Atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate.

C ) Definirea SelectieiSelecţia constă într-un ansamblu de procese de analiză a calităţilor şi apregătirii profesionale a candidaţilor, în scopul numirii pe posturi şi-saufuncţii publice în administraţie a funcţionarilor publici necesari.

Există o gamă variată de moduri de selecţie. Candidatura prinpoştă reprezintă unul dintre acestea şi constă în transmiterea unui curriculumvitae, a unei scrisori de motivare din partea candidatului. Cel mai frecventutilizat este concursul sub diferite forme. Deseori se utilizează interviurile,conversaţiile, simulările de situaţii-problemă care urmează a fi rezolvate decandidaţi

METODE / TEHNICI DE SELECTIE A FUNCTIONARILORPUBLICI PERMANENTI

1. Testele2. Probe de verificare a cunostintelor3. Convorbiri cu candidatii4. Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati5. Cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor

Putem mentiona urmatoarele exemple de tehnici si metode de selectie apersonalului:

a) Convorbirea cu candidaţii recrutaţi — Interviul;b) Cercetarea referinţelor şi calificativelor candidaţilor- comportament , relatii

, comunicarec) Satisfacerea unor criterii formale de către candidaţi – absolvirea unei

anumite institutii de invatamant superiord) Probele de verificare a cunoştinţelor – examen cu Comisie

Page 47: marinescu - managementul carierei

93

e) Testele.

În managementul public, fiecare dintre metodele enumerate poate fifolosită singură sau combinată cu celelalte.a) Convorbirea cu candidaţii recrutaţi - interviul

Printr-o astfel de comunicare se pot obţine precizări privinddatele cuprinse în formularele completate de candidat.

Scopul discuţiei constă în identificarea elementelor caracteristiceprivind comportamentul solicitantului. Limitele acestei metode sunt înprincipal următoarele:- Dificultăţi în conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidaţilor;- Dificultatea în respectarea unor cerinţe către funcţionarii implicaţi în- această activitate;- Caracterul subiectiv al rezultatului interviului.

b) Cercetarea referinţelor şi calificativelor candidaţilor Din cercetarea referinţelor, un funcţionar cu experienţă poate

obţine informaţii suplimentare despre activitatea candidatului, unele detaliiale comportamentului acestuia, domeniile în care a întâmpinat dificultăţi,relaţiile cu colegii şi superiorii săi şi, în general, despre eficienţa realizărilorsale.

c) Satisfacerea unor criterii formale de către candidaţi Tehnica se bazează pe un criteriu obiectiv, dar se reduce la un

procedeu mecanic, motiv pentru care nu îşi găseşte o Iargă aplicabilitate înprocesele de recrutare a funcţionarilor publici. Frecvent această formă de selecţie a funcţionarilor publici esteutilizată la numirea în funcţii, pentru care pregătirea de specialitate are oînsemnătate decisivă, diploma de absolvire a instituţiei de învăţământsuperior oferind garanţia că funcţionarul are competenţa profesionalănecesară îndeplinirii sarcinilor.

d) Probele de verificare a cunoştinţelor

Această modalitate de selecţie a funcţionarilor publici permiteidentificarea profilului profesional al candidatului, ceea ce este important,dar nu suficient, deoarece doar un bun specialist nu este întotdeaunaîndeajuns pentru buna funcţionare a unui sistem. Profilul profesional trebuiecompletat cu o serie de calităţi aptitudini şi deprinderi necesare unuifuncţionar public eficace.

94

În scopul eliminării subiectivismului la selecţia funcţionarilor seutilizează şi testele de aptitudini şi deprinderi.

e) Testele Aceasta metoda, utilizată în mod exclusiv, nu poate oferi

rezultate bune Este utilă în special la selecţia candidaţilor pentru functii tehnice

în administraţia publică şi mai puţin utilă în situaţiile când se doreşte selecţiaunor persoane care să ocupe funcţii de conducere.

Datorită varietăţii funcţiilor administrative şi deosebirilor înactivitatea practică, chiar şi pentru aceleaşi funcţii exercitate în condiţiidiferite, cerinţele solicitate candidatului diferă fără îndoială. De asemenea,pentru diferite grupe specializate de funcţionari din aceeaşi categorie suntformulate cerinţe specifice.

De aceea am considerat ca este utila introducerea unui capitoldespre diversitate in aceasta carte.

Trebuie sa precizam ca:1. Activitatea de selecţie a personalului implică respingerea unor

candidaţi. Scopul selecţiei este, de fapt, descoperirea candidatului carecorespunde cel mai bine postului sau funcţiei vacante.

2. Utilitatea selecţiei la numirea funcţionarilor se justifică prin aceeacă, în administraţia publică, urmează să funcţioneze un număr mai mic defuncţionari, dar cu o pregătire profesională adecvată.

Pentru evitarea unor asemenea situaţii se impune utilizareametodei prealabile de selecţie profesională.

3. Profilul impune alegerea unor funcţionari publici cu o culturăgenerală, apţi de a realiza o mare varietate de sarcini sau a unora specializaţipentru anumite posturi şi/sau funcţii publice.

Concepţia care prevalează în statele europene este aceea apolivalenţei.

4. Utilizarea combinată a mijloacelor enumerate, pe parcursuldesfaşurării selecţiei presupune convorbiri cu candidaţii, cercetareareferinţelor şi a calificativelor, precum şi satisfacerea unor criterii formale decătre aceştia.

Proba examenului sau concursului este pe punctul de a segeneraliza în majoritatea statelor democratice.

Page 48: marinescu - managementul carierei

95

4 . NUMIREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Un candidat reuşit la concurs nu are dreptul la numirea în funcţiapublică, dacă autoritatea administrativă renunţă să-şi ocupe toate posturilevacante sau o parte din aceste postul . În astfel de situaţie cel interesat nupoate protesta. Dacă autoritatea administrativă procedează la numiri, eatrebuie să le facă în ordinea rezultatului concursului.

Cu excepţia câtorva persoane care, prin alegere, devinfuncţionari publici, majoritatea funcţionarilor sunt învestiţi în funcţie printr-un act administrativ de numire, unilateral ( figura Actele de numire afunctionarilor publici). Odată cu numirea, funcţionarul public este învestit cuatribuţiile corespunzătoare postului pentru care a candidat.

Atribuţiile, sarcinile, competenţele şi responsabilităţilefuncţionarilor publici se desprind din lege. Prin urmare, toate persoanelecare îndeplinesc condiţiile legii pot să aspire la ocuparea postului şi/sau lafuncţia publică declarată vacantă.

Figura Actele de numire a functionarilor publici

ORDIN AL MINISTERULUI ORDIN AL PRESEDINTELUI

ACTE DE NUMIRE

DECRET AL PRESEDINTELUI DISPOZITIA PRIMARULUI

Trebuie făcută distincţia între funcţia publică şi funcţia managerială înadministraţia publică.

Prin funcţie publică se înţelege ansamblul sarcinilor,competenţelor şi responsabilităţilor cu care sunt învestite persoaneletitulare desemnate sau nu de un grup electoral şi numite pentru arealiza obiectivele compartimentului şi/sau instituţiei din care fac parte.

Funcţia managerială sau de execuţie în managementul public seexplică prin ansamblul sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor

96

care revin persoanelor din sistemul administrativ (de obicei funcţionaripublici permanenţi) pentru a realiza obiectivele precis definite alecompartimentului şi/sau instituţiei respective.

Frecvent, în instituţiile publice apare cumulul de funcţii. Prin urmarefuncţionarii publici desemnaţi de un corp electoral şi numiţi într-o funcţieparticipă la realizarea unui sistem comun de obiective ale compartimentului,instituţiei şi sistemului administrativ.

Cele trei categorii de funcţii sunt compatibile şi există permanent încadrul sistemului de management public.

Titularii funcţiilor publice, de regulă, sunt reprezentanţii puteriipolitice şi provin de cele mai multe ori din afara sistemului, în timp cetitularii funcţiilor manageriale, de execuţie sunt funcţionari publiciprofesionişti, recrutaţi, în special, in cadrul sistemului administrativexistent şi/sau din afara acestuia. Există o deosebire esenţială. In timp ce un titular al funcţiei publicepoate funcţiona câteva luni sau 1 -2 Legislaturi, titularul funcţieimanageriale şi/sau de execuţie poate funcţiona o perioadă mai lungă detimp. Odată numit şi titularizat pe funcţia de conducere este puţinprobabil să se mai schimbe ceva. Modificări apar, de regulă, doar atuncicând un titular al unei funcţii manageriale este avansat într-o altă funcţiedin cadrul sistemului de management public.

În managementul public, relaţiile care există între managementşi funcţionarii publici sunt diferite de relaţiile care există între patroni şiangajaţii-funcţionari ai acestora.

În dreptul public, numirea funcţionarului este un actadministrativ unilateral, dar în dreptul privat raporturile dintre patron şifuncţionar sunt întemeiate pe o convenţie. Prin urmare, raporturile dintrepatron şi funcţionarul său care sunt reglementate prin convenţie formeazălegea părţilor aşa cum se statuează în art. 969 in Codul Civil, pe cândraporturile dintre autoritatea publică şi funcţionarul public sunt întemeiate pedispoziţiile legale şipe actul administrativ de numire.

Titularizarea pe o funcţie publică nu se efectuează pe bazaunui contract, ci a unui act unilateral de numire. CeI interesat poateaccepta sau nu intrarea în structura administrativă, deoarece el nu poate ficonstrâns să intre în administraţia publică. Trebuie precizat faptul cănumirea este un act administrativ unilateral care determină efectejuridice, iar nu un act bilateral.

Uneori, prin acte normative, decizii ministeriale sau prinregulamente interioare de organizare şi funcţionare, se pot schimbacondiţiile fară ca funcţionarul să aibă vreun drept de a protesta împotriva

Page 49: marinescu - managementul carierei

97

măsurii respective care poate să-l prejudicieze. Numirea într-o funcţie publică constituie o procedură de

drept public înfăptuită prin acte administrative. Funcţionarul public este învestit cu un statut legal în care sunt

prevăzute atribuţiile, drepturile şi obligaţiile acestuia. Se poate afirma că situaţia juridică a funcţionarului public

este statutară. Funcţionarii publici numiţi prin procedura de drept public

exercită puterea publică având dreptul de a-şi îndeplini funcţia în cadrulcompetenţei stabilite de lege.

Actul administrativ de numire, fiind un act de putere publică,este opozabil tuturor, din data publicării sale în Monitorul Oficial, respectivde când funcţionarii publici au fost învestiţi cu sarcinile, competenţele şiresponsabilităţile corespunzătoare postului şi funcţiei respective.

Constituţia României din anul 1991, în art. 94 litera c) stabileştecă Preşedintele României are drept de numire în funcţii publice, în condiţiileprevăzute de lege.

Numirea se face prin decret care se publică în MonitorulOficial.

Legile pot stabili, de exemplu, că numirile în funcţiilesuperioare în administraţia centrală, începând de la funcţia de director, se facde Preşedintele României, iar numirile în celelalte funcţii se fac de cătreminiştri.

In ceea ce priveşte administraţiile publice locale, în temeiulprincipiului autonomiei locale, legile stabilesc că numirile funcţionarilorpublici să se facă de către primari în comunele rurale şi oraşe.

Numirea acestui funcţionar public se face pe bază de concursorganizat potrivit legii.

Oricare ar fi actul de numire, decret al Preşedintelui României,ordin al ministrului, al prefectului sau dispoziţia primarului, acestareprezintă un act administrativ prin care statul, pe de o parte, învesteşte pecel numit în funcţie, cu toate efectele sale juridice, iar, pe de altă parte,obligă managementul şi personalul de execuţie să recunoască celui numitcalitatea de funcţionar public.

Prin actul de numire, persoana fizică dobândeşteposibilitatea legală de a exercita atribuţiile unei funcţii publice şi-saumanageriale.

Actul de numire conferă persoanei şi autoritatea de a exercita, înmod temporar, funcţia respectivă.

La numirea în funcţiile publice, legea stabileşte anumite condiţii.

98

Unele din acestea sunt generale, cerute pentru toţi funcţionariipublici :- să aibă calitatea de cetăţean român- să fie major- să nu fi suferit o condamnare penală etc.

Alteori, legea stabileşte condiţii speciale :- acumularea unor cunoştinţe de specialitate atestată printr-o diplomă

universitară. O persoană este considerată că a dobândit calitatea de funcţionar

public o dată cu actul de numire şi trebuie să se prezinte la post dupăcomunicarea numirii. In caz contrar, se revocă numirea în condiţiile legii .

Dacă legea stabileşte obligaţia depunerii jurământului decredinţă, această activitate reprezintă şi o condiţie esenţială pentru ca unfuncţionar să fie învestit în mod legal, cu atribuţiile funcţiei. Investirea sau dobândirea atribuţiilor funcţiei este astfelcondiţionată prin lege de această manifestare solemnă de voinţă, pe careo face funcţionarul depunând jurământul de credinţă.

Inainte de depunerea jurământului, funcţionarul nu este învestitlegal, iar actele pe care le-ar efectua un asemenea funcţionar sunt nule şi nupot produce efecte juridice.

Conform principiului general în materia funcţiei publice,numirea funcţionarul se face cu respectarea condiţiilor şi procedurii stabiliteîn actele normative.

Prin urmare, numirea funcţionarilor publici este o activitateintrinsecă procesului de management şi de execuţie din administraţie şimarchează de fapt începutul perioadei de exercitare a sarcinilor,competenţelor şi responsabilităţilor de către fiecare persoană integrată înstructură.

Page 50: marinescu - managementul carierei

99

CAPITOLUL 7 MANAGEMENTUL CARIEREI

1. DEFINITIA CARIEREI

Cariera este o succesiune de activitati si poziţii profesionale pe care opersoana le atinge, ca si atitudinile, cunostintele si componentele asociate,care se dezvolta de-a lungul timpului. Sunt trei elemente importante pentru aintelege ce este aceea o cariera:1. Cariera este un proces dinamic in timp, inseamna o transformare continua.Acest proces are doua dimensiuni:

- Cariera externa — succesiunea obiectiva de pozitii pe care individul le parcurge in timp

- Cariera interna — interpretarea pe care o da individulexperientelor obiective prin prisma subiectivitatii sale

2. Cariera presupune interactiunea intre factorii organizationali si ceiindividuali. Perceptia postului ca si pozitia adoptata de catre individ, depindde compatibilitatea intre ceea ce concepe individul potrivit pentru sine(aptitudini, nevoi, preferinte), si ceea ce reprezinta postul de fapt(constringeri, oportunitati, obligatii).

3. Cariera ofera o identitate ocupationala; profesia, pozitia ocupata,organizatia in care lucreaza fac parte din identitatea individului.

Oamenii sint diferiti intre ei dar, in acelasi timp, putemdetermina si lucruri pe care le au in comun. Utilizind sisteme de clasificarese pot identifica asemanari si diferentieri in orientarea carierei. Orientareacarierei este deci, acel tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilorsi activitatilor ocupationale. Orientarea carierei a unui individ este importanta atunci cind oraportam la profesia pe care acesta o are. Din compatibilitatea celor douarezulta consecinte importante pentru individ, pentru comportamentul siatitudinile sale la servici, cit si pentru starea sa de echilibru si satisfactie. Este esential ca individul sa isi aleaga cu atentie profesia;trebuie sa se gindeasca pe termen lung ce ar insemna mai concret, care suntactivitatile specifice, tipurile de organizatii, oportunitatile, posibilitatile de a-si valorifica potentialul natural; este posibil sa existe o diferenţă intrepercepţia despre ce înseamnă profesia respectivă din afara, si ceea cepresupune de fapt.

100

Formalizat, acest lucru este cuprins intr-un model care cuprinde:• Orientarea in cariera• Mediul profesional

2. COMPORTAMENTE SI ATITUDINI

Referitor la tipurile de cariera exista 2 teorii importante. Prima este teorialui Holland care identifica sase tipare distincte de orientare in cariera:conventional, artistic, realist, social, intreprinzator si investigativ.Urmeaza sa analizam detaliat pe fiecare dintre acestea :1. Persoana care apartine tipului conventional prefera in general activitati

ordonate, in care exista reguli. Este vorba de obicei de activitati cepresupun organizarea informatiei scrise sau numerice, analize ceutilizeaza algoritmi si in general proceduri standard stabilite dinainte cuprecizie. Acest tip presupune persoane conformiste, ordonate, eficiente sipractice; acestea fiind partile pozitive. Cealalta fata a acestui tip depersoana, si care completeaza prima parte, presupune: lipsa deimaginatie, inhibitia, inflexibilitatea. Ca si domeniu, este vorba probabildespre contabilitate si finante.

2. Persoana ce apartine tipului artistic este total opusa ca si personalitatetipului conventional. Astfel, acesti oameni prefera activitatile ambigue sinesistematice ce implica forme expresive de scriere si exprimare verbalasau vizuala. De cele mai multe ori sunt oameni imaginativi, intuitivi,independenti ; in acelasi timp sunt dezordonati, emotivi, nepractici. Celemai probabile sunt grafica si reclama.

3. Tipul de persoana realist presupune implicarea in activitati demanipularea fizica obiectelor. Calitatile pozitive caracteristice sint:spontaneitate, stabilitate, simt practic. Partile mai putin bune sint:timiditate, conformism, lipsa de intuitie. Domeniile compatibile cu acesttip de persoana sint cele in care se cer putine prestatii sociale, negocieri,persuasiuni.

4. Tipul opus celui realist, este tipul social. Persoanele apartinind acestuigen se implica activitati ce presupun informare, ajutorare, dezvoltareaaltora. Sint persoane sociabile, prietenoase, amabile, diplomatice deaceea este putin probabil sa se simta bine in medii profesionale ordonate,sistematizate, cu reguli rigide si activitati structurate, previzibile.Domeniile cele mai potrivite pentru astfel de persoane sint: marketingul,vinzarile, instruirea.

Page 51: marinescu - managementul carierei

101

5. Persoanele ce apartin tipului intreprinzator sint oameni ce prefera lucrulcu alti oameni, dar au tendinta de a-i controla si conduce — fara sa ajutesi sa inteleaga — focalizati fiind pe obiectivele organizationale sieconomice. Privind aspectele pozitive, gasim: incredere in sine, ambitie,energie, extroversie. Partea mai putin placuta inseamna dominare, sete deputere si impulsivitate.

6. Tipul opus, este cel investigativ. Persoanele de acest gen sint orientatespre activitati de observare si analiza. Urmaresc in general sa-si dezvoltepropria cunoastere si intelegere. Cele doua fete ale acestui tip de persoanasunt : originalitate si independenta pe de o parte, dezordine, lipsa simtuluipractic, impulsivitate pe de alta parte. Astfel este total nepotrivit ca acesttip de persoana sa se orienteze spre activitati repetitive sau de tipulvinzarilor. Potrivite sint pozitiile de cercetare, dezvoltare, consultanta.

Cele sase tipare sint tipuri ideale consistente; toate insusirile potrivindu-seintre ele eliminind astfel tensiunile, dualitatile de orice fel, orientareaindividului fiind foarte clara.O a doua teorie folosita este teoria ancorelor carierei a lui Schein; suntidentifîcate cinci tipare distincte de talente, scopuri. nevoi si valori inperceptia proprie, care apar in urma primelor experiente profesionale:competenta tehnica/functionala, competenta manageriala, siguranta,autonomie si creativitate. Termenul “ancora” este folosit pentru a desemnanuclee consistente speciftce individului ce fac parte din identitateaocupationala a individului si cu timpul se manifesta ca niste ancore. Urmeaza sa vedem ce presupune fiecare dintre aceste “ancore”

1. Cei ce au dezvoltat o competenta tehnica/functionala suntorientati spre cariera in continuare in functie de continutulefectiv al muncii si nu se pot transfera intr-un domeniu care seindeparteaza de domeniul de baza.

2. Persoana care a dezvoltat o competenta manageriala esteorientata sa ajunga in pozitii care ii ofera responsabilitati pemasura. Importanta este perspectiva pe care o ofera pozitiaocupata, nu continutul activitatii. Conteaza oportunitatea de adezvolta abilitati analitice, competente interpersonale, si alteexperiente utile unui viitor manager.

3. Siguranta este o ancora care actioneaza prin orientarea spre opozitie stabila, sigura din toate punctele de vedere. Evolutiaviitoare este clar stabilita profesional cit si salarial.

102

4. Cei ce au dezvoltat autonomia ca si ancora nu vor ramane multtimp intr-un domeniu specializat, nu vor tine sa ramina niciintr-un loc in care lucrurile sunt clare si planificate pe termenlung, in care schema de avansare este stabilita si inflexibila.Acest gen de persoana are nevoie de libertate si de un mediufara constringeri. Independenta si libertatea sunt maiimportante chiar decit avansarea.

5 Recrutarea se manifesta ca si ancora prin aceea ca indivizii deacest tip sint focalizati pe a crea ceva care sa reprezinterealizarea lor exclusiva; sentimentul de satifactie vine numaidin posibilitatea de a construi, a inventa ceva nou, inedit.

Aceste ancore, pe masura ce se formeaza detemina influente puternice inorientarea carierei. Diferentele ce rezulta din aceste teorii care identifica tipare suntde natura sa evidentieze faptul ca oamenii nu sunt la fel. Si atunci sloganul“toti trebuie tratati la fel” trebuie regandit. Un comportament egal poate saimpiedice valorificarea resurselor atat de diferite la fiecare. Ceea ce pentruun individ inseamna o sansa (sarcina de a concepe si a implementa unsistem, de exemplu) poate insemna o ocazie de frustrare si de senzatie deneputinta (un individ creativ versus unul cu competente tehnice). La fel, nutoti oammenii au capacitatea si dorinta de a conduce pe alti; pusi intr-o astfelde situatie cei ce nu au astfel de abilitati, vor fi frustrati si incapabili saindeplineasca rolul asteptat de ceilalti de la el. Se impune tratarea diferita a oamenilor in organizatie, sianume:• intelegerea si identiftcarea diferentelor individuale• identificarea posturilor cheie si factorilor situationali congruenti• dezvoltarea cailor de acomodare a oamenilor la factorii mediului

profesional congruent.

Din acest punct de vedere este important ca in ftecare organizatie, manageriidaca doresc sa pastreze oamenii valorosi, sa foloseasca ce au ei mai bun infolosul organizatiei, dandu-le si lor posibilitatea sa se dezvolte si sa fiesatisfacuti profesional. trebuie sa analizeze atent atat nevoile organizatiei catsi pe cele ale ftecarui individ in parte. Revenim asupra faptului camanagementul carierei presupune implicarea individului si a organizatiei. Atat oamenii cat si carierele lor sunt in permanenta schimbare.De-a lungul timpului individul trece printr-o succesiune de stadii ale vietiibiosociale; exista comportamente, asteptari, nevoi specifîce fiecarui stadiu,

Page 52: marinescu - managementul carierei

103

acest fapt influentand si raportarea la cariera a individului. Stadiile suntmomente stabile; acestea sunt insa reconsiderate, urmand o tranzitie sitrecerea la stadiul urmator.

3. STADIILE CARIEREI

Putem defini stadiile carierei ca tipare generale ale progreselor,obligatiilor esentiale si schimbarilor din activitatile rolului profesional.Aceste stadii succesive sunt :- explorarea,- stabilizarea- avansarea- mentinerea,- finalul carierei.

Explorarea reprezinta confruntari intre viziunile nerealisteformate in adolescenta si lumea reala. Individul cunoaste si alege din rolurileexplorate. In acest timp isi descopera si dezvolta talente, abilitati, interese,valori. Este un moment important in formarea identitatii profesionale sialegerii unui domeniu. Citeva din elementele importante in aceasta perioadasunt: reteaua sociala, mentorul, discipolul.Reteaua sociala este grupul de colegi care ofera feed-back si informatiigenerale despre organizatie si activitatiMentorul este o persoana mai in varsta din organizatie si care joaca un rolimportant pentm cel af1at la inceputurile carierei. Mentorul este persoanacompetenta nu numai in ceea ce priveste continutul activitatii, dar intelegindmai mult, avand o viziune de ansamblu, si avand calitatile personalenecesare, poate transfera stiinta de a face lucrurile catre cineva mai tanar. Nueste vorba numai de a-i rezolva sarcinile si de a-1 ajuta; ci de a-1 invata safaca acest lucru singur in cele din urma. Mentorul constituie un model pentrudiscipol. Pentru a fi mentor sunt necesare calitati personale rare; acest procesde invatare, de transfer de ‘know-how” are loc intr-un mod natural. Estenevoie de intelepciune, de f1exibilitate si, in plus, de compatibilitate intrementor si discipol. Cateva din functiile comun acceptate ale mentorului sunt:modelarea rolului, acceptare si conftrmare, consilier Stabilizarea consta in dobandirea unui grad de cunostinte, deexpertiza intr-un domeniu.

Avansarea si mentinerea urmeaza dupa stabilizarea in diverse roluri ocupationale si presupune focalizarea pe obiectivele cheie, realiste alecanerei. Finalul carierei poate sa insemne o perioada de cresteri

104

continue in statut si inf1uenta in organizatie, sau o perioada petrecuta in celmai inalt nivel de responsabilitate si statut. Un concept tot mai folosit este cel de “cariera elastica”; si referala permanenta preocupare a individului pentru cariera sa, sa fie mereu activ,sa cunoasca care sunt competentele sale ca si oportunitatile pentru cineva cupregatirea si experienta sa asa incat sa se afle mereu in zona in care esteindreptatit sa se af1e. In acelasi timp trebuie sa evolueze si sa creascacontinuu din punct de vedere profesional. Se vorbeste chiar despremanagementul carierei ca despre administrarea unei afaceri proprii.

4. STRATEGIILE DE CARIERA

Strategiile de cariera isi propun anticiparea problemelor si planificarea petermen lung. Citeva din aceste strategii sunt:

1. Cunoaste-te pe tine insuti — si care propune o analiza atentaa orientarii carierei, a punctelor slabe/tari, a locului incompanie

2. Cunoaste-ti mediul profesional — cunoscand mediul,problemele economice, companile competitoare, se pot anticipaatit evenimentele neplacute cit si ocazile. Urmarind semnaleledin domeniul de activitate si culegind un permanent feed-backnu poti fi luat prin surprindere.

3. Ingrijeste-ti reputatia profesionala — inseamna sa itievidentiezi

abilitatile si realizarile, tot ceea ce te individualizeza, ce demonstreaza calitati speciale, posibilitatea de a investi si capacitatea de a finaliza proiecte.

4. Ramai mobil, vandabil, mereu in evolutie — inseamna saurmaresti corespondenta intre competentele personale si celecautate pe piata fortei de munca, a celor usor transferabile.

5. Fii atat specialist cat si generalist — trebuie dezvoltat undomeniu de expertiza, de specialitate dar trebuie pastrata oanume flexibilitate si nu trebuie sa te plafonezi. Stapanirea unui

Page 53: marinescu - managementul carierei

105

domeniu foarte restrans te face inf1exibil si vulnerabil.

6. Documenteaza reusitele proprii — inseamna sa poti oferidovada a ceea ce ai realizat, rezultatele si realizarileidentiftcabile sunt mai valoroase in piata fortei de munca.

7. Pregateste intotdeauna un plan de rezerva si fti gata saactioneze — care se leaga foarte bine cu celelalte indicatii de afi mereu activ

8. Mentine-te in forma financiara si psihica — inseamna sa aimereu asigurata o baza, un confort si un echilibru in plan psihicsi material.

Aceste strategii privesc pe individ; de cealalta parte se af1a organizatia caretrebuie sa se preocupe atat de nevoile sale interne cat si de cariera angajatilorConsilierea pentru cariera inseamna apelul la o sursa externa pentru ai ajutape angajati sa exploreze alternative si sa ia decizii. Sisteme de informatiidespre cariera cuprind programe care cauta in computer informatii, referintedespre tendintele pe piata muncii :

1.. Jalonarea si evaluarea abilitatilor inseamna ca fiecare angajat sa isicunoasca competentele si gradul de adecvare la exigentele postului.

2. Informatii despre directia strategica si rezultatele economice ale firmei—inseamna ca angajatii cunosc starea firmei, unde se plaseaza indomeniu, care este situatia comparativ cu firmele competitoare.

3. Sprijin extins pentru educatie si instruire cuprind bursele si instrireaextinsa in cadrul companiei.

4 Flexibilitatea locului de munca — acolo unde organizatia ceref1exibilitate, trebuie sa si ofere mai multa putere si mai mult spatiu demanevra in rolurile din cartera.

Individul isi propune ca obiectiv o cariera, organizatia isipropune sa pastreze oamenii valorosi. Pentru ca lucrurile sa se intample asatrebuie avute in vedere diferentele individuale in aprecierea angajatilor sidistribuirea rolurilor; trebuie sa nu uitam ca oamenii si carierele lor suntdinamice. Pe de o parte succesul carierei cere oamenilor sa fie elastici;

106

organizatiile pot facilita succesul carierelor si pot contribui la dezvoltareaangajatilor pastrindu-i astfel acolo unde este nevoie de ei Intrebarea importanta ce se pune este de ce omul simte nevoiasa munceasac sau de ce trebuie sa munceasca . Munca are cinci roluri importante in viata omului:• venitul pentru obtinerea unui nivel si standard de viata ridicat ;• petrecerea timpului si cheltuirea energiei ;• obtinerea identitatii si a unui statut – sursa respectului de sine si un mod

de a obtine recunoasterea altora ;• nevoia de asociere, un mod de a-si face prieteni, a face parte dintr-un

grup ;• sursa unui scop in viata – un mod de a da un scop si un inteles vietii prin

servicii facute altora, acte de creatie, exprimarea eului, experimentareaunor noi lucruri.

• Diversitatea actiunilor umane face necesara analiza motivelor care-lindeamna pe un individ sa aleaga un tip de munca si nu altul. Studiulmotivatiei este o componenta interes comun atat pentru organizatie cat sipentru cercetatori, antrenori. Organizatiile contemporane acorda o atentiedeosebita motivatiei deoarece astazi mai mult ca oricand trebuie sa fieproductiva, competitiva la nivel global. Teoriile muncii enuntate decercetatori pe baza unor studii sunt teorii bazate pe nevoi si teoriiprocesuale. Maslow considera ca fiintele umane au cinci seturi de nevoicare sunt aranjate intr-o ierarhie :1. Nevoi fiziologice ;2. Nevoi de siguranta ;3. Nevoi de aparenta ;4. Nevoi de stima ;5. Nevoi de implinire.

Cand nevoile de la un anumit nivel din ierarhie sunt satisfacute,individul isi indreapta atentia spre nivelul superior urmator. Se observa astfelca implicit aceasta inseamna ca o nevoie satisfacuta nu mai este unmotivator eficace. Indata ce cineva are resurse fiziologice suficiente si sesimte in siguranta, acela nu va mai cauta factorii care satisfac aceste nevoi,ci se va orienta spre alte surse de multumire. Dupa Maslow, singura exceptiede la aceasta regula sunt nevoile de autoimplinire. El credea ca acestea suntnevoile “dezvoltare” si devin din ce in ce mai puternice pe masura ce suntsatisfacute.

Page 54: marinescu - managementul carierei

107

Alderfer a dezvoltat o alta teorie bazata pe nevoi, numita teoria ERG. Eaprovine din clasificarea nevoilor facuta de Maslow si face cateva ipotezediferite despre relatia dintre nevoi si motivatie. Numele ERG provine de lacomprimarea sistemului format din cinci categorii al lui Maslow intr-unul cutrei categorii – nevoi legate de existente, relatii si dezvoltare. Contributia lui Alderfer la intelegerea motivatiei estereprezentata de diferentele intre teoria ERG si ierarhia nevoilor. Mai intaiteoria ERG nu presupune ca o necesitate de rang inferior trebuie satisfacutainainte ca o necesitate mai putin concreta sa devina operationala. Astfel,teoria ERG nu propune o ierarhie rigida a necesitatilor si anumiti indivizi, caurmare a pregatirii si experientei lor, pot cauta relatii sau dezvoltare chiardaca nevoile lor existentiale nu sunt satisfacute. Din acest mtiv, teoria ERDse pare ca raspunde la o mai mare varietate de diferentieri individuale inceea ce priveste structura motivationala. In al doilea rand, aceasta teorieafirma ca, daca nevoile de nivel superior nu sunt satisfacute, va crestedorinta indivizilor de a-si satisface nevoile de nivel inferior. Se observa caaceasta este o diferentiere majora fata de Maslow. Nevoile de realizare, afiliere, putere sunt studiate de McClellandcu o relevanta speciala pentru comportamentul organizational. Teoriile de realizare, afiliere, putere sunt studiate de McClellandcu o relevanta special pentru comportamentul organizational. Teoriile procesuale ale motivatiei muncii se concentreaza asupramodului cum apare motivatia. Sunt elaborate doua teorii importante alemotivatiei bazate pe proces : teoria asteptarilor si teoria echitatii. Ideea de baza care strabate teoria asteptarilor este convingereaca motivatia este determinata de rezultatele pe care oamenii le asteapta caurmare a actiunilor lor la locul de munca. Componentele de baza sunt :rezultatele, instrumentalitatea, valenta, asteptarea, forta. Teoria echitatii este o teorie procesuala care afirma ca motivatiaisi are sursa in compararea eforturilor pe care cineva le face intr-un anumitpost si a recompenselor pe care le obtine, cu eforturile si recompensele alteipersoane sau grup. Dincolo de aceste nevoi ce trebuie satisfacute si care seierarhizeaza in mod diferit de la o persoana la alta un rol important in carieraunei persoane il are si mediul profesional, schimbarile care survin in campulmuncii datorate mai multor elemente : reducerea resurselor, cunoasterea,schimbari in credintele sociale, politice si economice, obiceiuri, educatia. Ce este cariera ? Cariera este o succesiune evolutiva de activitatisi pozitii profesionale pe care le atinge o persoana ca si atitudinile,cunostintele si competentele asociale, care se dezvolta de-a lungul timpului.

108

Cariera influenteaza mai multe aspecte ale vietii unei persoane :• cati bani va castiga ;• ce haine va purta ;• ce beneficii va avea in urma slujbei ;• pentru ce organizatie / companie va lucra;• oamenii cu care va intra in legatura ;• ce munca va presta;• unde va lucra ;• cat timp va lucra ;• ce responsabilitati va avea ;• ce lucruri va invata ;• ce abilitati ii trebuie ;• ce interese personale isi vor gasi expresia in munca.

Cariera este un aspect important al vietii unui om si cuprindemai multe stadii :exploatarea, stabilizarea ; avansarea si mentinerea, finalulcarierei. Orientarea carierei cu toate implicatiile a reprezentat punctul deinteres al cercetatoriilor care au elaborat teorii legate de identitateaocupationala a individului. Teoria ancorelor carierei stipuleaza ca pe masurace persoana se cunoasta mai bine si capata o identitate ocupationala maiclara se formeaza perceptia unui tipar distinct al talentelor, scopurilor,nevoilor si valorilor proprii. Individul este centrat pe munci de tipuri deactivitate cum ar fi : competenta tehnica/ functionala, competentamanageriala, siguranta, autonomia si creativitatea. Teoria motivationala are in vedere nevoile si scopurileindividului din punct de vedere cognitiv. Adaptarea vocationala esteexpresie a procesului de motivare si adaptare a persoanei care cauta roluri safie compatibile cu ele si sa se reorienteze dupa unele schimbari sau pierdereaunei pozitii anume. Aceste roluri vocationale pot fi executate in diferite ariiale societatii (munca, familie, comunitate, vacanta). Rolurile prin muncasunt importante deoarece celeleate pot fi realizate daca o persoana isi castigaexistenta prin munca. Rolul omului in societate este sa munceasca sa-si aducacontributia la evolutia societatii. Pentru a patrunde intr-un anumit grup sauorganizatie, pentru a avea un anumit rol, statut, educatia este esentiala inacest sens. Metodele de alegere a carierei sunt astfel dependente de ceea cea invatat individul sa faca si cum sa faca si de cat de mult o cariera de succes

Page 55: marinescu - managementul carierei

109

este dimportanta pentru el. Exista doua metode de alegere, una traditionala siuna moderna in care componentele care sunt luate in considerare suntaceleasi dar intr-o ordine putin inversata.

SLUJBA CARIERA VIATAVIATA CARIERA SLUJBA

Din perspectiva sistemului de valori oamenii se orienteazadiferit in cariera. Tipurile de personalitate luate in considerare sunt :

• Conventional ;• Artistic ;• Realist ;• Social;• Intreprinzator;• Investigativ.

Nici o persoana nu reprezinta doar un tip de personalitate ci ocombinatie de doua poate trei tipuri de personalitate. Nici o persoana nu reprezinta doar un tip de personalitate ci ocombinatie de doua, poate trei tipuri de personalitate. Satisfactia in muncaeste astfel dependenta de o multime de caracteristici personale cu implicatiideosebite. Factorii care contribuie la satisfactie sunt diversi, dar in acelasitimp si cu consecinte enorme in caz de insatisfactie profesionala. Satisfactia este un aspect important al vietii deoarece contribuiela perceperea reusitei sau nereusitei in cariera/viata. O cariera de succes este conditionata si de implicarea conduceriiorganizatiei prin departamentul de resurse umane in planificarea carierei,consilierea individului. Pentru initierea proaspetilor angajati un mentor dincadrul organizatiei, o persoana care este responsabila si care cunoaste mersullucrurilor in corporatie ii va ajuta sa se integreze si sa faca fata eventualelorprobleme. In orice organizatie managerii se confrunta cu o serie de problemeprivind dedezvoltarea carierelor angajatilor :• Managementul angajatilor la mijlocul carierei ;• Managementul muncitorilor mai in varsta ;• Managementul problemelor munca / familie.

110

Planificarea fiecarei cariere este o alta responsabilitate amanagementului si inseamna a dezvolta si implementa programe care trebuiesa fie compatibile cu specificul afacerii, cu structura organizatiei si cuaspiratiile angajatilor. Ultima parte a lucrarii este studiul de caz care analizeazatendintele, mutatiile conceptului de cariera in spatiul romanesc. Suntanalizate toate elementele implicate in dezvoltarea carierei, modul in careinfluenteaza reusita in cariera.

Page 56: marinescu - managementul carierei

111

CAPITOLUL 8 DEZVOLTAREA SI EVALUAREA

PERSONALULUI

1. INTRODUCERE

• Necesitătile de instruire apar din patru direcţii principale:• problemele noilor angajaţi;• deficienţele din activitatea angajaţilor• schimbarea organizaţională• cerinţele exprimate la nivel individual. Pentru a satisface în mod eficient aceste cerinţe, este nevoie deo abordare sistematică, parcurgand: evaluarea performanţei, teoria învăţării,principalele diferenţe între modul cum sunt instruiţi oamenii şi modul în careinvaţă fiecare, elementele fundamentale ale instruirii sistematice,identificarea necesităţilor de instruire (adică de invăţare), proiectarea şiimplementarea activităţilor de instruire şi a instruirii pe bază de competenţă,evaluarea acestora, principalele elemente ale sistemelor de dezvoltaremanagerială

2. EVALUARE PERFORMANTE ANGAJATI

Numai o parte minoră a activitătilor specifice managementului de personalse ocupă de evaluarea angajaţilor la nivel individual. Aceste activităti sunt înprimul rând cele de selecţie şi evaluare, dar mai cuprind şi chestiuni desoluţionare a reclamaţiilor şi cazuri disciplinare. În toate celelalte cazuri,atenţia se concentrează nu asupra indivizilor, ci asupra posturilor,structurilor organizatorice, procedurilor sau grupurilor de persoane.Evaluarea performanţelor angajaţilor se concentrează asupra procedurilor,iar planificarea forţei de muncă şi negocierea colectivă se concentreazăasupra indivizilor consideraţi ca grupuri. Evaluarea indivizilor din punct de vedere al performanţeiactivităţii lor profesionale presupune o anumită calitate a judecăţiimanageriale, care aşează o mare responsabilitate pe umerii managerilorimplicaţi. Este o sarcină pe cât de delicată, pe atât de complexă Orice abordare sistematică a evaluării performanţei va începe cucompletarea unui formular adecvat. Această etapă pregătitoare va fî urmatăde un interviu, în care managerul şi angajatul supus evaluării discută

112

posibilităţile de îmbunătăţire a performanţei. Interviul se finalizează printr-odecizie de acţiune concretă, pe care urmează s-o execute angajatul, fie deunul singur, fie împreună cu managerul său. Această acţiune sematerializează sub forma unui plan de îmbunătăţire a postului, promovareape alt post sau o majorare salarială

Noţiunea de “evaluare a performanţei’ se referă de obicei laevaluarea activităţii cadrelor sau a managerilor, nu la cea depusă demuncitori. Există două mari categorii de evaluare:

- convenţională (formală);- neconvenţională (informală). Evaluarea neconvenţională este evaluarea continuă aperformanţei unui angajat, facută de managerul său în cursul activităţiiobişnuite. Acest tip de evaluare este ad-hoc, bazându-se în aceeaşi măsură peintuiţie, şi pe dovezi concrete ale rezultatelor obţinute; prin aceasta este unprodus secundar al relaţiei cotidiene între manager şi subordonatul său.Evaluarea convenţională este mult mai raţională şi ordonată decât ceaneconvenţională. Ne vom referi mai departe Ia metoda convenţională, adicăevaluarea performanţei angajatului intr-un mod sistematic şi planificat. Există mai multe motive pentru care organizaţiile desfaşoară proceduride evaluare, şi care pot fi rezumate după curn urmeaza:- pentru a identifica nivelul perfornanţei în munca a unui angajat;- pentru a afla care sunt punctele tari şi slabe ale unui angajat;- pentru a permite angajaţilor să-şi îmbunătăţească performanţa;- pentru a asigura o bază pentru sistemul de recompensare a angajaţilor înfuncţie de contribuţia adusă de ei la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei;- pentru a-i motiva pe angajaţi la nivel individual;- pentru a le afla necesitătile de instruire şi perfecţionare profesională;- pentru a afla care este potenţialul lor de performanţă;- pentru a obţine informaţiile necesare in planificarea succesiunii.

Motivul cel mai bun pentru care se adoptă un sistem de evaluarea personalului este de a se atrage atenţia asupra perforrnanţei angajaţilor,având ca scop:• recompensarea echitabilă a acestora;• identificarea celor cu potenţial de promovare sau transfer.Managerii sunt răspunzători pentru obţinerea rezultatelor dorite. Acesterezultate se obţin prin administrarea resurselor urnane, materiale şifinanciare ce trebuie rnonitorizate. Monitorizarea înseamnă stabilirea unorseturi de norme, cuantificarea performanţelor realizate şi luarea măsurilor

Page 57: marinescu - managementul carierei

113

cuvenite. In privinţa resurselor umane, acest lucru presupune luareamăsurilor necesare pentru îmbunătăţirea performanţei prin mijloace deinstruire şi de asistenţă, adică prin “dezvoltare rnanagerială” .

Pentru McGregor(1960) :

“Programele de evaluare sunt proiectate în aşa fel încât să asigurenu numai un control mai sistematic asupra comportamentuluisubordonaţilor, ci şi pentru a controla comportamentulsuperiorilor “.

Prin urrnare, el consideră că programele de acest fel promovează cauzaTeoriei X, adică un stil managerial care porneşte de la ipoteza că oameniisunt instabili , incapabili să-şi asume răspunderi şi, prin urmare, trebuie strictsupravegheaţi şi controlaţi.Când discuţia se referă mai degraba Ia aspectele practice şi concrete decât lafilozofia managerială, problema principală care se pune constă nu înjustificarea ideii de evaluare a performanţei, ci în întrebarea dacă aceastăevaluare este corectă şi echitabilă. Dificultatile legislative intampinate inevaluarea performantei sunt legate de :- documentaţia de evaluare;- stilul în abordarea evaluării;- cultura organizaţiei.

Dacă avem o cultură care favorizează controlul şi cuantificareacapitalului uman, atunci este foarte probabil să se impună un sistem deevaluare a participanţilor, dar care va conţine ce! puţin unele criteriimăsurabile pe baza cărora să poată fi judecată perforrnanta. Intr-un alt tipde situaţie, unde se încurajează atitudinea deschisă şi participativă, oricesistem este discutat mai întâi cu cei irnplicaţi, având drept rezultat posibilo rezolvare în cornun a problemelor, şi mai puţin o “chemare la ordine”în fata superiorului direct. Există multe modalităti prin care se poate alcătui un formular deevaluare. Aspectele cheie rămân totuşi, de fiecare dată aceleaşi, după cumurmează:

- centrul de atenţie al evaluării, adică postul sau persoana care îl deţine;- criteriile de performanţă alese;- sistemul de notare a performanţei.

Daca in centrul atenţiei se află postul, şi nu persoana care îlocupă, formularul de evaluare cere de obicei evaluatorului să caute mai

114

degrabă gradul de reuşită în realizarea obiectivelor postului decât să facăobservaţii cu privire Ia atributele personale pe care le deţine ocupantulpostului. Acolo unde în centrul atenţiei se află persoana, şi mai puţin postul,situaţia se inversează - evaluatorul are ca sarcină să prezinte mai degrabă osituaţie a calităţilor şi atitudinilor deţinătorului postului decât a succesuluirelativ înregistrat de acesta în obţinerea de rezultate. Subiectul central alevaluării determină tipul de criterii pe baza cărora este judecată performanţa,precum şi sistemul de notare ce urmează a fi folosit. In formularele care solicită mai degrabă informaţii desprepersoana decât despre performanţa acesteia pe post se pune accentul pe:- criterii generalizate;- sisteme generalizate de notare a performanţei;- calităţile individuale, şi mai puţin rezultatele obţinute;- întrebările cu răspunsuri nîultiple, ca metodă de descriere a performanţei.

Prima dificultate intâmpinată în cadrul unei astfel demetodologii este cea de cuantificare. De exemplu, cum poate un manager săaprecieze, în mod corect, calităţile de conducător sau de gandire judicioasă,ale unui subordonat? Cea de-a doua dificultate rezidă în gradul de relevanţă.De exemplu, cât de importante sunt, pentru reuşita în activitate, sarguinţa şiatenţia la costuri? A munci din greu nu este sinonim cu a munci eficient; iarprudenţa în materie de costuri poate deveni un dezavantaj, dacă descurajeazăiniţiativa sau capacitatea de a lua decizii. O a treia dificultate constă în aceeacă managerii care completează formularul trebuie să se bazeze pe impresiisubiective, în loc de date concrete.Evaluarea performanţelor angajaţilor

Formular de evaluare cu accent pe calităţile individuale ( Anexa 1 – scheme ) Pentru multe organizaţii, cea mai bună cale de a ajunge larealitate este prin plasarea în centrul activităţii de evaluare a sarcinilor şiresponsabilitâţilor aferente posturilor. Accentul se pune pe rezultate, princomparaţie cu normele prestabilite şi după luarea în calcul a împrejurărilorîn care s-au realizat. Ceea ce se înţelege prin “realitate” depinde parţial de percepţiilecelor implicaţi, adică de modul în care “văd” ei lucrurile, şi parţial de dateleobiective, adică de informatiile care pot fi verificate de o terţă parte. Pentru aîncorpora astfel de elemente într-un formular de evaluare, sunt necesaredocumente de tipul celui prezentat în Figura de mai jos. Printre metodeleorientate spre rezultate se numara şi practica, din ce în ce mai uzitată, de

Page 58: marinescu - managementul carierei

115

evaluare a angajaţilor în baza unui “contract” incheiat pe o perioadă de unan/6 Iuni, care stipulează anumite obiective precise, convenite între angajatşi managerul său.

Formular de evaluare orientată spre rezultate ( Anexa 1 – scheme ) Un formular de evaluare conceput cum permite identificareaaspectelor relevante ale postului şi stabilirea unor obiective măsurabile, cuajutorul cărora să se evalueze performanta ocupantului postului, de omanieră echitabilă şi corectă. Criteriile de evaluare pot fî orientate fie în direcţiapersonalităţii, fîe în cea a rezultatelor. In cadrul fiecăreia dintre aceste douăorientări, evaluatorii trebuie în continuare să “măsoare” performanţaindividuală, Iucru pe care îI pot face cu ajutorul uneia sau mai multor scalede notare. Principalele variante existente sunt după cum urrneaza: Evaluarea performanţelor angajaţilor în mod satisfacător.” Maideparte, acelaşi autor recomandă ca, în procesul destabilire a acestorstandarde, “să fie căutate acelea care se referă la:Cantitate (Cât de multi?)Calitate (Cât de bine?)Timp (Până când?)Costuri (Cu ce preţ?)

Exemplul ilustrează metodologia sugerată de Humble şi de alţi partizani aimanagementului prin obiective. În acest exemplu, toate posibilele criterii deperformanţă pot fi măsurate in termeni cantitativi. Se pot utiliza şi standardecalitative . Trebuie întreţesută influenţa unor factori cum ar fi structurile deremunerare, arhitectura postului, schemele de disponibilizare şisupravegherea sectoarelor productive, pentru a se ajunge la perspectiveveritabile de schimbare.

Criteriile de evaluare pot fî orientate fie în direcţia personalităţii,fîe în cea a rezultatelor. Dar, în cadrul fiecăreia dintre aceste două orientări,evaluatorii trebuie în continuare să “măsoare” performanta individuală, Iucrupe care îI pot face cu ajutorul uneia sau mai multor scale de notare.Principalele variante existente sunt după cum urrneaza:

- Scale de notare liniare sau grafice, unde evaluatorul are în fată o listă decaracteristici sau obligaţii aferente postului şi trebuie să bifeze sau săîncercuiască nota corespunzătoare de pe o scală numerică, alfabetică saualt gen de gradaţie elementară. Iată câteva exemple:

116

Initiativă A B C D E(Excelentă) (Inexistentă)

Initiativă 1 2 3 4 5(Scăzută) (Ridicată)

Initiativă Excelentă Bună MedieSlabă- Scale comportamentale sau behavioriste, unde evaluatorul are în faţă o

listă cu elementele cheie ale postului, pentru care există fîe o serie denoţiuni de identiftcare, fîe numai formularea celor două tipuri extreme decomportament posibil. În Figura 23.2 de mai sus este prezentat unexemplu în acest sens. O altă scală, referitoare Ia relaţiile cu clienţii, arputea prezenta o serie de atitudini posibile faţă de client, începând de lacea mai bună, spre exemplu “Se ocupă întotdeauna de clienti într-omanieră politicoasă şi eficientă” şi terminând cu cea mai proastă:“Aproape nepoliticos faţă de clienţi şi total ineficient”.

- Set de rezultate/obiective impuse.- Rapoarte liber redactate, adică fară a fii necesară respectarea unui tipar

impus, unde evaluatorii răspund la întrebările din formularul de evaluaresub forma unui material de tip eseu.

Scalele cel mai des utilizate în practică sunt cele liniare chiardacă metodele orientate spre rezultate şi cele sub formă de rapoarte scrise îşiau partizanii lor declaraţi in randul mai multor companii. Un alt tip deabordare, pe care încă nu l-am menţionat deloc, este auto-evaluarea, undeangajaţii în cauză fie redactează un “raport anual” cu privire Ia activitateadepusă, fie răspund Ia întrebările formulate într-un document de evaluare. Interviul de evaluare este întâlnirea oficială, faţă în faţă, dintredeţinătorul postului şi managerul său, în cursul căreia sunt discutate dateledin formularul de evaluare şi în urma căruia se iau anumite deciziiimportante în legătură cu salariul, promovarea în funcţie şi instruireaprofesională - spre exemplu. Judecând după studiile axate pe chestiuneaevaluării, majoritatea managerilor detestă obligaţia de a conduce procedurileanuale de evaluare a personalului din subordine. Maniera în care managerul abordează un interviu de evaluare vafî puternic influenţată de viziunea proprie asupra scopului urmărit prininterviu. Interviurile de evaluare pot să urmărească mai multe scopuri:

- să evalueze performanţa recentă a angajatului;- să definească idei de îmbunătăţire a activităţii pe post;- să identifice problemele şi/sau să examineze posibilele ocazii aferente

postului;- să amelioreze comunicarea între superior şi subordonaţii săi;- să furnizeze angajatului feedback în legătură cu performanţa sa pe

Page 59: marinescu - managementul carierei

117

post;- să asigure argumentaţia necesară pentru revizuirea salariilor;- să identifice potenţialul de performanţă/posibilităţile de promovare sau

transfer;- să identifice necesarul de instruire şi perfecţionare profesională.

Evident, unele dintre scopurile enumerate mai sus presupun camanagerul şi subordonatul său să discute împreună problemele comune,celui evaluat mai mult dându-i-se să înţeleagă că există posibilităţi deîmbunătăţire a situaţiei. AlteIe, însă, presupun accentuarea diferenţei depoziţii între cei doi, managerul acţionând în calitate de reprezentant aI celoradin eşalonul superior, care transmite spre treapta de jos a piramideiaprecierile acestora. Restul se încadrează undeva între aceste două extreme.

3. PREGATIREA PROFESIONALA A FUNCTIONARILORPUBLICI

Fără îndoială că personalul care îşi desfăşoară activitatea în sistemuladministraţiei de stat trebuie să aibă o anumită pregătire, deoarece eficienţaserviciilor publice din administraţia statului este determinată şi de nivelul depregătire al funcţionarilor publici implicaţi în desfăşurarea activităţilor.

Un sistem al administraţiei publice, încadrat cu suficienteresurse materiale şi financiare, dar cu funcţionari nepregătiţi profesional şimanagerial, nu îşi poate îndeplini funcţiile, irosind resursele existente.

De asemenea, cele mai bune legi administrative nu daurezultatele aşteptate dacă nu sunt aplicate în interesul societăţii de cătrefuncţionari bine pregătiţi pentru a desfăşura activităţi specifice.

Frecvent, conducerea sistemului administrativ în Românianeglijează pregătirea profesională şi managerială a funcţionarilor şi menţineun număr de personal mult mai mare decât cel necesar, înlocuind calitateaprin cantitate.

În administraţia statului nu există funcţii publice care să nusolicite nici un fel de pregătire profesională şi/sau în domeniulmanagementului.

Dobandirea cunoştinţelor fundamentale, generale, nu estesuficientă. Este necesară o pregătire specială pentru exercitarea funcţiilorpublice, în vederea folosirii cunoştinţelor obţinute într-o anumită ramură aactivităţii. De asemenea, este indispensabilă şi menţinerea cunoştinţelor lanivelul dezvoltării contemporane a ştiinţei şi tehnicii de specialitate.

In mod corespunzător, urmează a se acorda atenţie pregătiriiprofesionale a funcţionarilor, care exercită funcţii de conducere, cât şi a

118

funcţionarilor care ocupă funcţii de execuţie. Prin urmare, competenţa profesională şi cea în domeniul

managementului public sunt absolut necesare pentru obţinerea eficientei lanivelul sistemului administrativ prin previzionarea corespunzătoare aevoluţiilor viitoare, organizarea activităţii, gestionarea resurselor, motivareaangajaţilor şi controlul modului de desfăşurare a proceselor.

Este evidentă necesitatea efectuării unor schimbări majore înstatutul funcţionarului public. Astfel, funcţionarul public cu funcţie deconducere trebuie să devină un manager public.

Se mentioneaza existenta urmatoarelor categorii de competenteale functionarilor publici:

1. Competenţa profesională;2.Competenţa managerială;3.Competenţa politică;4. Competenţa etică.

Competenţa este capacitatea unei persoane de a realiza, în modcorespunzător şi cu eficienţă maximă, sarcinile care îi revin. Competenţaeste cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea.De altfel, performanţa unui manager public se reflectă în performanţainstituţiei publice pe care o conduce.

Caracteristicile managerului public sunt atribute esenţiale,proprii tuturor funcţionarilor publici care deţin funcţii de conducere,indiferent de profesia lor de bază, specificul postului, respectiv naturaactivităţii desfăşurate în sistemul administrativ.

Se poate afirma că orice funcţionar public trebuie să aibă opregătire generală, specifică domeniului în care lucrează. În timp, acesteconcepte fundamentale sunt dezvoltate şi completate cu informaţii rezultatedin practică şi din procesul de pregătire care trebuie să aibă un caracterpermanent. De asemenea, se acceptă ideea că atingerea unor performanţe decătre funcţionarii publici poate fi rezultatul unui proces permanent careconduce la competenţă profesională.

De altfel, competenţa profesională se îmbină în mod armonioscu competenţa managerială, respectiv capacitatea unui funcţionar public de aconduce un grup de persoane, un domeniu distinct, o instituţie publică sauun sistem format din mai multe instituţii specializate.

Pentru funcţionarii publici cu funcţii de conducere, care trebuiesă acţioneze ca manageri publici, sunt necesare câteva caracteristici esenţialeindiferent de profesia lor de bază, nivelul ierarhic pe care se situează,respectiv specificul activităţii.

Dacă introducerea sistemului poate sau nu să îmbunătăţească

Page 60: marinescu - managementul carierei

119

performanţa organizaţiei este un aspect care atrage alte opinii. Mai întâi,accentuează contribuţia individuală fată de efortul de grup, ceea ce estefoarte important pentru buna funcţionare a unei organizaţii, în general. Maimult decât atât, sistemul poate permite determinarea productivităţii munciipentru fiecare funcţionar public şi corelarea acestui rezultat cu salariulefectiv.

Competenţa, respectiv performanţa, marchează momentul finalal unui proces permanent de pregătire şi perfecţionare a pregătiriifuncţionarilor publici în domeniul de specialitate şi al managementului, înspecial.

In prezent, este unanim recunoscut faptul că valoarea unuisistem administrativ constă nu atât în mijloacele materiale şi financiare decare dispune, cât mai ales în potenţialul său uman. Având în vedere că, înmare măsură, realizarea deciziilor politice, progresul economico-socialgeneral depind de funcţionalitatea sistemului administrativ, este explicabilăatenţia deosebită care trebuie acordată pregătirii funcţionarilor publici. Varietatea activităţilor desfăşurate în instituţiile publice ar puteadeterminao abordare diversificată a pregătirii funcţionarilor publici, îngeneral. Pe de o parte, multidimensionalitatea şi caracterul de sinteză almanagementului public determinăo specializare a funcţionarilor publici peposturi şi funcţii publice, iar, pe de altă parte, acestea determină o pregătiregenerală diversificată care se dezvoltă prinrotaţia pe posturi şi funcţii afuncţionarilor publici. Deşi cea de a doua abordare are multiple avantaje, cele mai multesisteme administrative sunt proiectate şi funcţionează potrivit primeiaccepţiuni.

Abordarea problemei pregătirii personalului pentru instituţiilepublice din sistemul administrativ implică o serie de precizări. Acestea sereferă la pregătirea necesară pentru funcţiile publice de conducere de nivelsuperior, care au un pronunţat caracter politic, funcţiile publice despecialitate ocupate de specialiştii sistemului afIate tot pe nivelurilesuperioare ale structurii şi posturile şi funcţiile publice pentru care estenecesară doar o pregătire medie şi care, de regulă, se situează pe nivelurileinferioare ale structurii sistemului administrativ.

Este necesară o pregătire medie, de bază, pe care trebuie să oaibă orice funcţionar public, indiferent de postul şi/sau funcţia publică pecare le ocupă. La aceasta se adaugă pregătirea de specialitate, într-undomeniu distinct şi nu numai pentru funcţionarii publici cu funcţii deconducere, iar corolarul este reprezentat de pregătirea în domeniilernanagernentului şi psihosociologiei.

120

Este necesară o abordare detaliată a acestor aspecte, deoarecemajoritatea specialiştilor ignoră elemente importante, indispensabile pentruprofilul viitorilor funcţionari publici. Astfel, unii specialişti considerăpregătirea în domeniul dreptului ca fiind cel mai important aspect pentruprofilul unui funcţionar public. Alţii consideră că este suficientă o pregătirede bază într-o instituţie publică sau pe lângă o instituţie publică din sistemuladministrativ.

Dincolo de aceste abordări limitate se poate considera căpregătirea funcţionarului public presupune un proces complex şi continuu.Complexitatea rezultă din succesiunea treptelor de învăţământ pe care unfuncţionar public trebuie să le parcurgă începând cu şcoala elementară şiterminând cu acele cursuri postuniversitare, de specializare într-un domeniudistinct de activitate.

Continuitatea este o altă latură importantă a procesului depregătire şi marchează de fapt preocuparea pentru perfecţionarea continuă apregătirii funcţionarilor publici. De altfel, aceasta reprezintă o obligaţielegală pentru toţi funcţionarii publici. Răspunderea pentru organizareaperfecţionării pregătirii profesionale a funcţionarilor publici revineministerelor de resort şi celorlalte organe ale administraţiei publice centraleşi locale şi instituţiilor publice, în general. Legea nr. 2/1991 privindperfecţionarea pregătirii profesionale conţine câteva forme de perfecţionarea pregătirii profesionale:- Instruire la locul de muncă sub controlul direct al şefului;- Participarea la cursuri organizate în cadrul instituţiei publice sau în altele

precum şi în centrele de perfecţionare a pregătirii special constituite;- Implicarea în programe personale de perfecţionare, care presupun şi

verificarea periodică a cunoştinţelor asimilate;- Participarea la stagii de pregătire, respectiv specializare în ţară şi în

străinătate, în instituţii de învăţământ superior, inclusiv postuniversitar.Se organizează, de asemenea, consfătuiri periodice cu autorităţileadministraţiei publice pentru anumite categorii de funcţionari, conferinţe,simpozioane, schimburi de experienţă etc.

Interesant de analizat este structura procesului de formare a viitorilorspecialişti ai instituţiilor publice din administraţia centrală şi locală, caredezvoltă o carieră în acest sector.

In unele ţări, se face o diferenţiere a funcţionarilor publici încăde la recrutarea lor în cadrul sistemului. În alte ţări democratice, prioritate aucandidaţii cu anumite aptitudini, calităţi şi cunoştinţe chiar dacă nu a existato pregătire specială pentru ocuparea unui post sau unei funcţii publice.

Se consideră că un sistem administrativ funcţionează bine dacă

Page 61: marinescu - managementul carierei

121

este condus bine, prin urmare, cel mai important este rezultatul activităţilordesfăşurate. Acestea trebuie să reprezinte fundamentul pentru determinareaveniturilor funcţionarilor publici, în general, şi a celor cu funcţii deconducere, în special, renunţându-se astfel la abordările limitative carepromovează recompensarea în funcţie de pregătire, vechime, poziţia înierarhie şi/sau orientarea politică a unor funcţionari.

A ) Pregătirea medie

Cunoştinţele obţinute în şcolile elementare sunt insuficiente chiar pentruocuparea funcţiilor tehnice legate de activitatea de registratură şi alteleauxiliare.

In viitor, activităţile auxiliare urmează a fi automatizate, astfelîncât un absolvent al şcolii generale nu va putea rezolva problemele tehnicecomplexe din compartimentul său de activitate.

Pregătirea medie în liceele de specialitate şi în alte asemeneainstituţii este satisfăcătoare pentru majoritatea funcţiilor din administraţie.Numărul de absolvenţi pe care îl pot oferi asemenea şcoli, este însăinsuficient în raport cu cerinţele.

În practică, se aplică principiul unei întrepătrunderi afuncţionarilor cu studii medii şi superioare. Se stabilesc condiţii în sensul căpersoanele cu studii medii urmează să fie implicate într-un stagiu maiîndelungat de activitate practică decât candidaţii cu studii superioare.

De altfel, nu ar fi raţional ca instituţiile administrative să fieîncadrate numai cu funcţionari cu studii superioare, înlăturându-se candidaţiicu studii medii de specialitate.

Ocuparea de către candidaţii cu studii superioare a funcţiilorpentru care este suficientă pregătirea medie de specialitate ar însemna ocheltuială suplimentară de resurse. Constituie o realitate, de altfel, ocuparea unor posturi şi funcţiipublice, care necesită pregătire superioară de către personal cu studii mediide specialitate. Pregătirea funcţionarilor din administraţie poate fi asigurată, fieîn cadrul instituţiilor administrative, fie în şcoli administrative. O asemeneapregătire are avantajul că ia în considerare cerinţele practice aleadministraţiei. Astfel, prin lecţiile practice desfăşurate în instituţiileadministrative de funcţionari cu experienţă, care cunosc modul de rezolvarea unor situaţii complexe, noii funcţionari sunt pregătiţi pentru exercitareasarcinilor.

122

In sistemul administrativ se pot organiza şcoli, de exemplu încadrul ministerelor, pentru serviciile exclusive ale acestora. O asemenea formă prezintă inconvenientul că presupunepregătirea unor funcţionari strict specializaţi iar funcţionarul care lucrează îndomeniul respectiv are tendinţa să considere că administraţia se reduce lasarcinile pe care aceasta le îndeplineşte. Pe lângă instituţiile administrative se mai pot organiza şcoliadministrative pentru formarea funcţionarilor cu pregătire medie. In unele ţări s-au creat şcoli superioare de pregătire afuncţionarilor pentru administraţie în cadrul institutelor administrative. In aceste institute programa de pregătire ţine seama de toatecondiţiile care urmează a fi satisfăcute de funcţionarii publici integraţi însistemul administrativ. În România, preocupările pentru crearea unor instituţii deînvăţământ în care să se formeze viitorii funcţionari publici cu pregătiremedie sunt oarecum limitate. Frecvent, posturile şi funcţiile publice, pentrucare este suficientă pregătirea medie, sunt ocupate de personal cu o pregătiregenerală, care a absolvit în unele situaţii doar şcoala primară, iar în altele laaceasta se adaugă şi liceul.B ) Pregătirea universitară Pregătirea universitară este generală şi creează posibilitateaformării unor funcţionari polivalenţi. Există două posibilităţi de recrutare afuncţionarilor publici pentru instituţiile administraţiei publice. Prima constă în atragerea unor absolvenţi din învăţământulsuperior juridic, dar, aşa cum realitatea a demonstrat, nu se poate presta oactivitate administrativă eficientă fără noţiuni de ştiinţă a administraţiei, amanagementului sau ştiinţă politică. In prezent, în cadrul facultăţilor de drept au fost introduse şiastfel de discipline. Cea de a doua posibilitate constă în atragerea personalului dinînvăţământul superior economic-administrativ. In cadrul institutelor cu profil economic administrativ, peparcursul a patru ani de studiu, tinerii dobândesc o pregătire specificădomeniului administraţiei publice, întrucât există o paletă largă de disciplinede specialitate: bazele administraţiei publice, drept administrativ,management în administraţia publică, sociologie administrativă,managementul serviciilor publice, management public etc. Astfel, învăţământul superior economic, prin specializările îndomeniile managementului public şi administraţiei, asigură o pregătiregenerală corespunzătoare noilor persoane care urmează să-şi desfăşoare

Page 62: marinescu - managementul carierei

123

activitatea în sistemul administraţiei de stat. Persoanele respective, în baza pregătirii pe care o dobândesc pe

perioada studiilor şi după satisfacerea unei perioade de doi-trei ani depractică în sistemul administrativ ocupând funcţii de execuţie, pot fipromovate în funcţii de conducere în instituţiile administrative respective.C ) Pregătirea postuniversitarăCompletarea cunoştinţelor în domeniul administraţiei şi/sau continuaactualizare a acestora poate fi realizată şi în cadrul unor cursuripostuniversitare.

Practica a demonstrat că cele mai bune rezultate se obţin lacursurile postuniversitare atunci când se pune problema nu atât de asimilarea diferitelor dispoziţii legale privind funcţionarea sistemului administrativ,cât a orientării participanţilor asupra principiilor ştiinţei administraţiei, alemanagementului în acest sector şi, bineînţeles, ale dreptului administrativ. De obicei, cursurile se organizează în cadrul institutelor de învăţământsuperior şi au perioade de desfăşurare limitate. In Romania există un sistem de pregătire şi perfecţionareprofesională a personalului din administraţia publică locală.Cadrul juridic este format din:- Constituţia României;- Codul Muncii (Legea nr. 10/1972), modificat cu Decretul-lege nr. 147

/1990 (art. 13, alin. 1);- Legea nr. 2/1971 privind perfecţionarea pregătirii profesionale (art. 1)

Buletinul Oficial nr. 34/1971;- Hotărârea Guvernului nr. 754/1994 privind utilizarea fondurilor de

contrapartidă generate de ajutoarele acordate României de UniuneaEuropeană (pct. 6. 1 din Anexă, M. O. nr. 316/1994;

- Legea învăţământului nr. 84/1995 (Cap. IV Educaţia permanentă) M. O.nr. 167/1995;

- H. G. nr. 542/1995 privind organizarea Şcolii Naţionale de Studii Politiceşi Administrative, M. O. NR. 166/1995;

- Legea Administraţiei Publice Locale nr. 69/1 99 1;- Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1 394/1 995 pentru aprobarea

clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice (Anexele nr. 1,2,3, lit.b, art. 30, alin 30. 01.) Monitorul Oficial nr. 152/1996;

- H. G. nr. 1321/1996 pentru modificarea şi completarea H. G. nr.542/1995. M. Oficial. nr. 333/1996.

Cu sprijinul Uniunii Europene, în cadrul Programului Phare-DELOG, pentru administraţia publică locală din Romania, a fost conceputsistemul de pregătire si perfecţionare profesională a reprezentanţilor

124

aleşi şi a funcţionarilor din administraţia publică locală. Programul derulat în perioada 1993-1994 s-a desfăşurat subconducerea unui Comitet de Coordonare format din reprezentanţi ai celortrei organizaţii neguvernamentale ale autorităţilor administraţiei publicelocale (Asociaţia Preşedinţilor Consiliilor Judeţene din Romania, FederaţiaMunicipiilor din România şi Federaţia Oraşelor din România), aiParlamentului şi ai unor ministere şi departamente ale Guvernului(Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, Departamentul pentruIntegrare Europeană şi Consiliul pentru Coordonare, Strategie şi ReformăEconomică). Infrastructura acestui sistem de pregătire a fost concepută ca oreţea naţională de centre teritoriale, unităţi cu personalitate juridică, cufinanţare din venituri extrabugetare (sume alocate în bugetele locale pentruperfecţionare personalului, donaţii, fonduri din asistenţă internaţională,cercetare etc.) aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, fiindconduse de câte un consiliu de administraţie format din reprezentanţi aiautorităţilor administraţiei publice locale din judeţele arondate la fiecare dinacestea, pe baza propunerilor lor şi a respectării principiului autonomieilocale.Centrele teritoriale organizate pe principiul autonomiei locale sunt sprijiniteîn activitatea lor numai din punct de vedere didactic şi metodologic de cătreDepartamentul pentru Administraţie Publică Locală şi MinisterulÎnvăţământului, prin Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative,prin avizarea regulamentelor de organizare şi funcţionare propuse şiaprobate de consiliile de administraţie ale acestora, precum şi în organizarea,aprobarea şi desfăşurarea programelor de pregătire.

De asemenea, Departamentul de Administraţie Publică Localăsprijină centrele şi prin intermedierea includerii acestora în programe deasistenţă tehnică internaţională, având ca specific reforma în administraţiapublică locală, iar ca partener Guvernul României, precum şi de aliniere alor la Reţeaua Europeană a Organizaţiilor de Formare, care funcţionează pelângă Consiliul Europei (E.N.T.O.C.E.).

Personalul din administraţia publică centrală şi locală careparticipă la programele de perfecţionare şi/sau specializare profesională,organizate la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative prinCentrul de Perfecţionare a Funcţionarilor Publici din Administraţia Centralăşi Locală este reprezentat de:- Prefecţii şi subprefecţii;- Directorii generali, directorii adjuncţii ai acestora din ministere şi din

celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, precum

Page 63: marinescu - managementul carierei

125

şi consilierii miniştrilor;- Şefii de servicii şi birouri din ministere şi din celelalte organe centrale de

specialitate ale administraţiei publice;- Şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte

organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi adjuncţiiacestora;

- Directorii generali ai prefecturilor şi celelalte categorii de personal dinaparatul tehnic de specialitate al prefecturilor;

- Secretarii Consiliilor judeţene şi cei ai Consiliilor locale municipale şiorăşeneşti;

- Personalul care exercită atribuţiile statului în domeniile stării civile,autorităţile tutelare şi ocrotirii minorilor;

- Alte categorii de funcţionari publici, la solicitarea beneficiarilor, în limitaposibilităţilor de instruire.

Există preocupări pentru extinderea acestei forme de pregătire afuncţionarilor publici aleşi din administraţie, deoarece reforma în acestsistem poate deveni o certitudine, doar cu participarea efectivă a unuipersonal cu pregătire profesională şi managerială specifică.

126

CAPITOLUL 9 MANAGEMENTUL STRESS-ULUI

1.DEFINITIA STRESS-ULUI

Din ce în ce mai mulţi angajatori încep să acorde o atenţie rnai rnaredecât în trecut efectelor produse de stres asupra personalului lor. Ce estestresul? Cea mai potrivită definiţie ar suna cam aşa:

„reactiile adverse, în plan psihic şi fiziologic, pe care le are o persoanăatunci când nu este capabilă să facă faţă solicitărilor Ia care este supusă.”

Stress-ul este declanşat mai puţin de problemele externe cu care seconfruntam, cât de modul în care facem fata (sau nu reuşirn să facem fata)acestor probleme. Astfel, majoritatea oamenilor se confruntă cu o marediversitate de factori de presiune în cursul întregii lor existenţe, iar despreunii s-ar putea spune că se sirnt stimulaţi şi dau maximurn de randamentdoar când se află “sub tensiune”, mai ales la serviciu. Dar, din momentul incare incetăm să facem faţă în mod adecvat tensiunii, simptomele de stressvor începe să-şi facă apariţia.

2. SIMPTOMELE STRESS-ULUI

Simptomele imediate de stress se pot manifesta sub forrnă de:indigestie, ameţeli. dureri de cap, dureri de spate, pierderea poftei demâncare, insomnii şi iritabilitate sporită. În timp, printre simptome se potnumara: boli ale sisternului cardiovascular, ulcer gastric, depresii nervoase şialte îmbolnăviri grave. Simptomele de stres, indiferent dacă sunt declanşatede probleme profesionale sau familale/sociale, vor conduce în final Iareducerea performaiiţei de muncă, la pierderea motivaţiei şi la creştereaabsenteisrnului.

3. FACTORI DE STRESS

Intr-un amplu studiu cu privire la stress, desfăşurat în anii 1960 (Holmes şiRalick), majoritatea evenimentelor de viaţă puse în legătură cu posibilaapariţie a stress-ului (de exemplu: decesul soţului/soţiei, divorţul, moarteaunei rude apropiate, accidente sau boli ale persoanei în cauză, pierderealocului de muncă, pensionarea, schimbarea situaţiei financiare etc.) au loc încadrul existenţei casnice şi sociale, şi nu la serviciu. Cu toate acestea, dat

Page 64: marinescu - managementul carierei

127

fiind că oamenii îşi aduc propriile probleme cu ei la serviciu, puţin rnaicontează, într-un anumit sens, dacă factorul declanşator aI stării de stres aresau nu Iegătură cu serviciul, deoarece efectul asupra individului rămâneacelaşi, iar performanţa profesională va fi, după toate probabilităţile,influenţată negativ. Majoritatea cercetătorilor admit că stresul reprezintă oreacţie personală şi subiectivă la tensiune, deci depinde de percepţia fîecăruiindivid, atât asupra dimensiunii problemei cu care se confruntă, cât şi acapacităţii personale de a-i face faţă. In cazul în care indivizii consideră căproblema poate fî ţiiiută sub control şi suiit încrezători in capacitatea cle a-iface faţă, atunci e puţiii probabil să apară sirnptome de stres, indiferent carear fî presiunile exercitate de problema respectivă. Dar, dacă problerna estepercepută ca difîcil de rezolvat, iar individului ii lipseşte încrederea înforţele proprii, stresul nu va intarzia să-şi facă apariţia.

Un alt factor de stres la serviciu îl constituie modul în careindivizii percep posibilele rezultate ale activităţilor Ior profesionale, mai alesdin punct de vedere al reuşitei sau nereuşitei relative. Foarte adesea,rezultatele sunt văzute ca nesigure. Acolo unde individul nu consideră cărezultatul prezintă importanţă, stresul este foarte puţin probabil. Dar în cazulîn care rezultatele sunt considerate atat incerte, cât şi irnportante (spreexemplu, sernnarea unui contract masiv de vanzare, elaborarea unui raportcrucial, sau pur şi simplu abilitatea de “a-i face pe plac şefului direct”),există mult mai multe şanse de apariţie a stresului.

4. HARTUIREA LA LOCUL DE MUNCA

Acest subiect este frecvent abordat sub emblema legislaţiei referitoare Iaegalitatea de şanse, dat fîind că multe cazuri de hărţuire la locul de muncă aumotivaţie fîe de natură sexuală, fîe rasială. Pe de altă parte, însă, din momentce consecinţele concrete ale hărţuirii sunt, de obicei, mai degrabă simptomede stres decât probleme de drepturi ale angajaţilor, vom analiza acest subiectîn cadrul capitolului de faţă.Ce este hărţuirea? În mod evident, are a face cu dreptul fiecăruia dintre noide a ni se respecta demnitatea personală la locul de muncă. Când tovarăşii demuncă, sau colegii, sau superiorii, ne supun Ia presiuni exagerate care înmod evident ne provoacă o stare de disconfort psihic, atunci, Ia primavedere, s-ar putea spune că avem de a face cu un caz de hărţuire. Iatădefiniţia formulată de Comisia Europeană, în cadrul Recomandării cu privire1a protejarea demnităţii femeilor şi bărbatilor în rnediul profesional(noiembrie 1991):

128

... Statele membre trebuie să ia măsuri concrete pentru a institui regulaconform căreia orice comportament de natură sexuală sau bazat peapartenenţa la un anumit sex, care afectează demnitatea femeilor şibărbaţilor la locul de muncă, inclusiv comportamentul superiorilor şi aIcolegilor de serviciu, este inacceptabil, dacă:

a) persoana vizată consideră că respectivul comportament este nedorit,jignitor şi depăşeşte limitele rezonabilului;b) respingerea de către persoana vizată a comportamentului respectiv,sau acceptarea Iui de către persoana vizată ... este utilizată în mod explicit camotiv al unei decizii ce afectează posibilitatea persoanei respective de a aveaacces la pregătire profesională ... încadrare în muncă ... promovare, sau camotiv pentru orice alt gen de decizie de serviciu;c) creează un mediu profesional inhibant, ostil sau umilitor pentrupersoana vizată de comportamentul respectiv.

Orice persoană pe care colegii de muncă o consideră diferită fată de ei, sauoarecum vulnerabilă, poate deveni victima unui caz de hărţuire. Atenţia ceamai mare a fost acordată hărtuirii de natură sexuală, pe care femeile - înprincipal, dar nu în exclusivitate - o suferă din partea bărbaţilor. Hărţuirea sepoate însă declanşa şi din cauza prejudecăţilor rasiale sau religioase, aapartenenţei sau neapartenenţei la un anumit sindicat, precum şi din cauzaatitudinilor manifestate faţă de tineri, persoane handicapate sau membri aialtor grupuri minoritare. Hărtuirea poate lua diverse forme: contact fîzicnedorit, propuneri sau limbaj insinuant, glume făcute în public, mesajejignitoare afisate sau scrise pe pereţi, izolarea persoanei în cauză sau refuzulde a colabora cu ea, evitarea oricărui contact profesional sau social cupersoana în cauză (ostracizare), sau situaţiaopusă, când persoana respectivăeste cicalita peste rnăsură şi i se solicită o atenţie exagerată.Pentru angajatorii care nu iau măsuri împotriva cazurilor de hărţuire,consecinţele sunt de două tipuri principale: mai intai, sunt pasibili de arăspunde în faţa unui tribunal de muncă (de exemplu, în baza legilorprivitoare la discriminarea sexuală şi Ia relaţiile între rase) sau a uneiinstanţe civile (de exemplu, pentru îiicălcarea obiigaţiilor contractuale), iarcosturile unor astfel de proceduri pot fi destul de ridicate; în al doilea rând,există toate şansele ca performanţa profesională a organizaţiei lor să aibă desuferit, din cauza tensiunilor interne, a f1uctuaţiei mărite de personal, acreşterii absenteismului şi a unui moral scăzut în plan general. Care ar fimăsurile pe care trebuie să le ia angajatorul, pentru a reduce la minirnumposibilităţile de hărţuire? Iată-Ie în continuare doar pe cele mai importante:

Page 65: marinescu - managementul carierei

129

- Elaborarea şi publicarea unei declaraţii clare de politică în privinţaacestei chestiuni, care să cuprindă exemple definitorii ale noţiunii de hărţuireşi ale efectelor acesteia, să clarifice normele de comportament pe careangajaţi trebuie să le respecte, precum şi penalizările prevăzute pentruîncălcarea lor.- Asigurarea unui sistem corespunzător şi funcţional de comunicare,prin interrnediul căruia angajaţii să poată reclama în mod confidenţial oricecaz de hărţuire.- Asigurarea unui sistem funcţional de măsuri disciplinare adecvate,prin interrnediul căruia contravenienţii să poată fi trataţi ferm, dar corect.- Asigurarea condiţiilor nece sare pentru ca acuzaţiile de harţuire să fieanchetate şi rezolvate fără intarziere.- Asigurarea unor servicii corespunzătoare de consiliere, atat pentrureclamanţi, cat şi pentru cei acuzaţi de hărţuire.- Prin interrnediul comunicaţiilor interne, popularizarea în cel mai înaltgrad a dezideratelor organizaţiei, privitor la cazurile de hărţuire întreangajaţi.

5. INDICATORII DE STRESS IN CADRUL ORGANIZATIEI

Atunci când angajaţii unei organizaţii suferă de stres, efectele acestei situaţiivor îrnbrăca, de obicei, cel puţin una din formele următoare:• niveluri ridicate de îmbolnăvire şi absenteism;• scăderea productivităţii şi incapacitatea de atingere a obiectivelorimpuse;• creşterea ratei accidentelor şi a celei de eroare;• număr crescut de conf1icte interne între angajaţi;• rată exagerată a fluctuaţiei de personal.

Plecând de la premisa că aceste manifestări vizibile de stres nureprezintă, probabil, decât vârful aisbergului, atunci există toate şansele caorganizaţia să se confrunte cu o serie de alte simptorne care indică lipsa desatisfacţie în muncă. Costurile provocate organizaţiei ar putea fi substanţiale,deci conducerea superioară are tot interesul să irnplementeze rnăsuridestinate să reducă nivelul de stress, pentru ca organizaţia in intregul ei săfuncţioneze corespunzător. Măsurile pe care conducerea le poate lua pentru a reducestressul în rândurile forţei de muncă, ar putea fie impărţite in două maricategorii: (1) măsuri de prevenire a stresului şi (2) măsuri de reducere a

130

stresului. Primele au ca scop eliminarea potenţialului de situaţii stresaiite, intimp ce ultimele încearcă să menţină stresul între limite rezonabile, atuncicând se constată apariţia lui. Ambele categorii de rnăsuri sunt puse înpractică rnai degrabă la nivel organizaţional decât individual.

A ) Prevenirea stresului de către organizaţie

Sursele probabile de stres pentru indivizi cuprind caracteristicile postului,relaţiile de muncă, structura organizaţiei şi cultura acesteia. Dat fiind că,atunci când se situează la un anumit nivel, exigenţa poate avea un efectpozitiv asupra perforrnanţei angajaţilor, ce anume pot face organizaţiilepentru ca, păstrând de bună voie un grad benefic de dificultate, să se asiguretotuşi că presiunile exercitate asupra indivizilor nu vor conduce la stress? lJnastfel de echilibru este greu de atins, pentru orice organizaţie sanatoasa şiactiva. Există insă unele măsuri ce pot fi luate pentru a furniza angajaţilorstimulentele necesare, fara a provoca o acumulare cronică de stress. Iată încontinuare doar câteva exemple:B ) Contra-măsuri pentru prevenire- Definirea posturilor într-o maniera care să permită un grad rnaxim deexercitare a competenţelor şi discernamantului propriu de către detinătorulpostului, incorporând sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-imenţine interesul treaz.- Conceperea activităţii astfel incât deţinătorul postului să aibă unanumit grad de responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şipermiţându-i-se să ia parte la deciziile care ii influenţează activitatea,precum şi stabilirea unor obiective care să nu intre în conflict cu obiectivelede muncă ale celorlalţi.- Incurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative deconducere. acordand atenţia cuvenită atat nevoilor individuale cât şi celoraferente activitătii colective şi grupului ca întreg.- Incurajarea spiritului de echipă, astfel încât membrii echipei să sesprijine reciproc, iar rolul fiecăruia dintre ei să fie valorizat cum se cuvine.- Incurajarea comunicării între departamente-sectoare, precum şi peverticală, de-a lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unuifeedbackconstructiv către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea depersonal etc.).- Delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel aIorganizaţiei oamenii să poată lua parte la deciziile care le inf1uenţeazămunca şi posibilităţile de promovare.

Page 66: marinescu - managementul carierei

131

- Dezvoltarea unei culturi organizationa1e în care atitudinea faţă deangajaţi este una pozitivă, atenţia faţă de calitatea produselor/serviciilor esteref1ectată în respectul faţă de cunoştinţele, competenţele şi contribuţiaangajaţilor, iar greşelile sunt văzute mai degrabă ca prilejuri de a învăţa dinpropria experienţă decât ca motive de critică.

C ) Măsuri de reducere a stressului

Reducerea numărului de schimbări impuse fiecărui individ sau fiecăreiechipe.

Limitarea complexităţii procedurale şi de altă natură în executareasarcinilor.

Asigurarea posibilităţii ca angajaţii să-şi poată exprima sentimentele şineliniştea în faţa cuiva - şef, colegi, consilieri calificaţi.

Asigurarea de facilităţi sociale şi sportive. Asigurarea de facilităţi materiale, cum ar fî masa la cantină şi grupuri

sanitare adecvate.

6. SERVICII DE CONSILIERE PE PROBLEME DE STRESS

A devenit din ce în ce mai normal ca organizaţiile să asigure serviciicalificate de consiliere pentru angajaţii Ior. Conform Institutului de Personalşi Dezvoltare, într-o declaraţie de principii în Iegătură cu consilierea Ia loculde muncă (1992), prin consiliere la locul de muncă se înţelege situaţia “încare o persoană utilizează un set de metode sau competenţe pentru a ajutaaltă persoană să-şi gândească organizat şi să-şi asume responsabilitateapropriilor decizii, indiferent dacă este vorba de hotărâri privitoare la viaţaprofesională sau la cea privată.” Persoana respectivă poate fi un consilierprofesionist sau un manager cu pregătire specială în tehnici de consiliere.Declaraţia de principii a Institutului atrage atenţia că, în multe cazuri, deşisunt sincer bine intenţionaţi şi inţelegători, colegii de muncă pot face, fărăsă-şi dea seama, remarci sau sugestii neavenite pentru persoana af1ată substres. Ca urmare, este nevoie de sprijin calificat, iar din moment cemajoritatea managerilor nu posedă nici talent, nici pregătire specială înmaterie de consiliere, tot ce se poate cere de la ei în această privinţă ar ficapacitatea de a-şi da seama dacă un angajat are sau nu nevoie de consiliere. Foarte semnificativă este concluzia implicită că fiecare individdeţine, în el însuşi, potenţialul de a-şi depăşi propriile probleme, consiliereadandu-i posibilitatea de a-şi descoperi rezervele interioare, de a identifica

132

ocaziile exterioare şi de a le utiliza pe amandouă pentru a depăşi cu successituaţiile generatoare de stres.

In esenţă, consilierea reprezintă un proces in care consilierul il ajutăpe clientul său:•••• să identifice problema,•••• să admită care ar fi rezolvarea ideală sau de preferat şi•••• să ia în considerare modalităţile prin care s-ar putea realiza

rezultatele dorite.

Organizaţiile care asigură servicii de consiliere pentru angajaţii lor o pot facela nivel intern, prin utilizarea propriitor consilieri calificaţi, sau pot apela laserviciile unei organizaţii de consultanţă din exterior. Una din metodele carese bazează pe asistenţă externă este Programul de Asistenţă pentru Angajaţi,în cadrul căruia angajatorul contractează o fîrmă specializată în servicii deconsiliere, care să furnizeze asistenţă de acest tip pentru personalul angajat.De obicei, acest aranjament este sub forma unui serviciu telefonic: angajaţiipot suna Ia orice oră din zi sau din noapte pentru a cere sfatul specialistuluiîn privinţa unor probleme de muncă sau personale. In mod normal, existătotuşi un număr maxim de apeluri pe care un angajat le poate face latelefonul respectiv. Acolo unde este cazul, consilierea se poate face şi demanieră directă, faţă în faţă, undeva în afara sediului organizaţiei. Caracterulconfîdenţial al discuţiilor cu clienţii este garantat în orice împrejurare -organizaţiei care a contractat serviciile de consiliere nu i se comunică decâtnumărul de apeluri primite, tipul problemelor ridicate şi alteinformatii de natură generală care nu duc în nici un mod la identificareapersoanelor în cauză. Ce ii determină pe angajatori sa asigure un astfel de serviciu? Înprimul rand, e vorba de o optică luminată asupra interesului propriu, insensul că, atunci cand angajaţii sunt nefericiţi, neliniştiţi sau foarte stresaţi,nu vor fi capabili să dea un randament ridicat la locul de rnuncă, plus că s-arputea să-şi ia rnai rnulte concedii medicale şi chiar să-şi schimbe serviciul,ducand astfel la creşterea f1uctuaţiei de personal. Prin urmare, este ininteresul direct al organizaţiei să prevină o astfel de utilizare neeconomică aresurselor umane de care dispune, iar asigurarea unor servicii calificate deconsiliere poate reprezenta una din rnodalităţile de sustinere a performanţeiangajaţilor, de realizare a obiectivelor comerciale şi de a demonstraataşamentul firmei faţă de angajaţii săi, ca persoane individuale.

Page 67: marinescu - managementul carierei

133

7. BUNASTAREA LA LOCUL DE MUNCA

Subiectul bunăstării este dificil de separat de celelalte aspecte a!e relatiilorcu angajaţii în cadrul organizaţiei. In sensul de grijă faţă de nevoile materialeale angajaţilor, protecţia bunăstării este în general acoperită prin legislaţia cuprivire la protecţia muncii şi a sănătătii, Astfel, chestiuni cum ar fi sigurareafacilităţilor de igienă personlă (toaletă, duşuri etc.), de odihnă, de servire amesei, de acordare a primului ajutor şi aşa mai departe, sunt acoperiteprinprevederi legale. În sens de asigurare financiară, bunăstarea esteacoperită prin sistemul de remunerare şi salarizare. Astfel, pensiile, plataconcediilor de boală, asigurările de sănătate şi altele asemenea, suntfurnizate ca parte a retribuţiei totale a angajaţilor

Serviciile la nivel individual se acordă în general ca “supliment”peste cele deja existente. De exemplu, intr-un caz de boală, deşi necesităţilefinanciare imediate ale angajatului respectiv vor fi, de obicei, rezolvate prinsistemul de plată a concediilor rnedicale aplicat de organizaţie, uneori estenevoie ca angajatul în cauză să fie vizitat de un reprezentant al organizaţiei,care să-l asigure că toate căi!e de comunicare cu fîrrna îi rărnân încontinuare deschise, sau că nu a fost uitat de colegii săi.

Alte exemple de protecţie corporatistă a bunăstării angajaţilor in cazurile :•••• Cazuri de deces•••• Angajaţi vârstnici şi pensionari –•••• Probleme de serviciu•••• Probleme familiale.

In plus faţă de cele enumerate mai sus şi care ref1ectă preocuparea faţăde angajatii af1aţi în situaţii difîcile, există şi benefîcii oferite purdezinteresat şi voluntar, cum ar fi asigurarea gratuită a controluluistomatologic de rutina, a controalelor periodice şi a serviciilor de coafor.Serviciile de protecţie a bunăstării de grup sunt, de obicei, sub formaaccesului la cantină, la cluburi sportive sau cluburi sociale, precurn şiorganizarea de activităţi ad hoc, cum ar fi petrecerile de Crăciun (pentrupensionari, pentru copiii angajaţilor etc.). S-ar părea că angajatorii nu încearcă decât rareori să facă oevaluare a facilitătilor pe care le asigură în materie de protecţie a bunăstării.Dacă ar fî s-o facă, ar trebui să răspundă la o serie de întrebări elementare:• Care sunt motivele pentru care asigurăm astfel de facilităti?• În ce măsură se poate spune că angajaţii noştri îşi doresc şi au nevoiede asemenea facilităţi?

134

• Este cazul ca anumite beneficii să fie încorporate în retribuţia totală,adică sub formă de element permanent de recompensare a angajaţilor?

• Estimativ, cât de mult cheltuim pentru protecţia bunăstării?• Care sunt benefîciile aduse organizaţiei şi celor direct interesaţi defuncţionarea ei?Indubitabil, câteva dintre răspunsuri vor putea fî găsite printre măsurile dereducere şi de prevenire a stresului, menţionate ceva mai devreme încuprinsul acestui capitol. În ceea ce priveşte protecţia muncii, a sănătăţii şi bunăstăriiangajaţilor în mediul profesional, majoritatea regulilor elementare suntstipulate printr-o formă sau alta de reglementări Iegale. Cu toate acestea, esteimportant să se recunoască faptul că obligaţiile decurgând din lege nuimpun, de obicei, decât respectarea unor standarde minimale. Organizaţiilecare sunt sincer preocupate de bunăstarea propriilor angajaţi vor accepta săaplice şi spiritul legii, nu numai Iitera ei, în materie de exigenţe privitoare laprotecţia muncii şi a sănătăţii. Ceea ce înseamnă că, în practică, astfel deorganizaţii vor merge mult mai departe decât li se cere prin litera legii.Scopul urmărit prin Legea din 1974 şi prin directivele UE este de a-idetermina pe toţi cei implicaţi în astfel de probleme să-şi asume obligaţiilece le revin şi să le indeplinească în mod conştiincios.

Page 68: marinescu - managementul carierei

135

CAPITOLUL 10 MANAGEMENTUL TIMPULUI

1.INTRODUCERE

Sunt putini cei care constientizeaza faptul ca timpul este o resursa strictlimitata si , desi in multe locuri se lucreaza sub presiunea dead-line-uri ,constat lipsa generala a unei organizari cu adevarat eficiente si a uneiintelegeri reale a valorii timpului .Vina principala a acestei stari de fapt apartine , in primul rand , culturiispecific comuniste de care romanii nu au apucat inca sa se departeze . “Timpul trece , leafa merge “ , “ daca o problema nu se rezolva de la sine ,atunci nici nu mai merita rezolvata “ , “ pauzele lungi si dese , cheia marilorsuccese “ , iata numai cateva dintre “ principiile “ invocate adeseori deromani in legatura cu munca pe care o depun in cadrul unei institutii . Dacamai adaugam si “ greaua mostenire “ a sistemului birocratic ( care nu a fostinca si nu va fi curand infrant ) si dificultatea cu care noile tehnologii suntintroduse mai ales in intreprinderile de stat , ne putem da seama de undedecurg pierderile imense de timp si , implicit , cele financiare , in institutiileromanesti .Aparent , lucrurile par sa se miste mai bine in cadrul firmelor particulare ,unde sunt stabilite de la bun inceput principii occidentale si tehnologiimoderne de lucru . Dar , de exemplu , chiar si in cadrul acestorafunctioneaza , deseori , o alta mentalitate specific romaneasca : statul pesteprogram al angajatilor este considerat sinonim cu o cantitate mai mare demunca . In schimb , o companie particulara isi stabileste de la bun inceputprincipiile si sistemul de lucru , problema principala ramanand sa pastreze intimp aceste reguli . Este vorba aici , de cultura specifica fiecarei institutii inparte . O firma poate stabili si anumite valori cu care angajatii sunt de acordsi le respecta , de aceea este foarte important rolul managerilor si aldepartamentului de resurse umane in implementarea si pastrarea acestorvalori .Prima si cea mai importanta regula pentru folosirea eficienta a timpului oreprezinta buna organizare . De la stilul de lucru al fiecarui angajat in partepana la sistemul de comunicare intre departamente si la modul in caremanagerul general gestioneaza propriul timp , exista multi factori careinfluenteaza eficienta muncii .Pentru a ilustra tot acest sistem descriem activitatea generala a uneiorganizatii pentru a identifica numeroase puncte unde are loc o pierdere detimp .Oricat de bine ar fi pus la punct un asemenea sistem , cei care aplica

136

regulile institutiei sunt oamenii , si , atata vreme cat acestia nuconstientizeaza valoarea muncii lor cu toate termenele limita si listele cuprogramari afisate , in mod sigur ai de a face cu “ scurgeri de timp .

2. MODALITATI DE “PIERDERE A VREMII”

ORGANIZAREA PERSONALA – este primul si , poate , cel maiimportant factor din cauza caruia se pierde timp . Exemplu :Dezastrul total de pe birouri , hartii diverse , etc – cautarea un ui anumitdocument intr-un anumit moment iti ia aproximativ 15 minute .Lipsa unei ordini stricte in orice suport de depozitare – dosare , fisiere ,arhive , etc .LIPSA SPATIULUI PERSONALMai multe persoane au acces la acelasi birouPozitionarea biroului te poate expune intreruperii – colegii solicitandu-tiajutorul pentru lucruri “ mai urgente “NERESPECTAREA STRICTA A FISEI DE POSTExista fisa de post pentru fiecare angajat , dar toate au la sfarsit mentiunea “orice alta activitate solicitata…… “Aglomerarea cu prea multe sarcini a angajatilorSTABILIREA PRIORITATILOR Este neclara Nu se alcatuieste la inceputul fiecarei zi o lista si un orar cu programareaactivitatilor Intreruperi din partea colegilor nu duce la respectarea listei chiar daca ealcatuita . Sedintele in cadrul carora se stabilesc obiectivele pe perioada urmatoare nuau loc cu strictete .IDENTIFICAREA PRIORITATILORTrebuie sa cedezi prioritatilor sefilor si , astfel , intarzii cu propriile sarciniATITUDINEA FATA DE COLEGI Persoanele “ saritoare “ isi pierd vremeaCLASIFICARI ALE SARCINILORSunt putini cei care isi ierarhizeaza sarcinile de la cele foarte importante sifoarte urgente la cele neesentialeALTE TIPURI DE INTARZIERI• Fumatul• Sistemele de arhivare – nu exista arhive la zi decat in contabilitate (

eventual ) – nu se alcatuiesc liste de intrari-iesiri• Trasul de timp

Page 69: marinescu - managementul carierei

137

COMUNICAREA INTRE DEPARTAMENTE• Neefectuarea la timp a reparatiilor tehnice• Intarzierile frecvente – nerespectarea dead-line-urilor• Lipsa comunicarii adecvate – telefon , fax , ‘fata in fata”, in functie de

conjunctura• Sedintele – lipsa locului , intreruperile , etc .• Timpul sefilor – isi pierd vremea cu lucruri care nu trebuie sa le faca ei• Greselile – de orice fel• Comunicarea cu cei de pe teren – nu pot fi contactati cand e nevoie• Comunicarea cu cei din afara organizatiei• Delegarea muncii – sarcinile nu se dau intotdeauna persoanei potrivite• Lipsa ordinelor clare – nehotararea

3. CONCLUZII

Pierderile majore de timp apar tocmai datorita indivizilor si a felului in carepercep timpul lor si al celorlalti . Pe de o parte , nu li se aduce aminteconstant scopul pe care il au intr-un anumit loc de munca ; pe de alta , eiinsisi gasesc inutil sa-si termine treaba mai repede , deoarece pot aveasurpriza sa li se mai dea de lucru in plus .Trebuie inteles insa , ca nici un program nu este in totalitate inflexibil . Eldoar te ajuta sa iti planifici mai bine activitatile si sa ai sub ochi lista , din cein ce mai scurta , a indatoririlor pe care trebuie sa le duci la capat .

138

CAPITOLUL 11 MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

1. INTRODUCERE

Conflictele constituie o components naturala ireversibila a vietii sociale.Unstudiu efectuat de catre Asociatia Americana de Management a relevat faptulca managerii superiori si intermediari isi consuma circa 2 h din timpul lorpentru solutionarea unor situatii conflictuale. Datorita acestui fapt tot maimulti specialisti considera managementul conflictului ca fiind la fel deimportant ca si celelalte functii ale managementului.

2. DEFINIREA CONFLICTULUI

Termenul de conflict este utilizat pentru a descrie o serie de stari afective aleindivizilor cum ar fi: nelinistea, ostilitatea, rezistenta, agresiunea deschisa,precum si toate tipurile de opozitie si interactiune antagonista, inclusivcompetitia.

3. TIPURI DE CONFLICTE

Din punct de vedere al esentei lor conflictele pot fi:

• esentiale (de substanta) generate de existenta unor obiective diferite;• afective, generate de stari emotionale care vizeaza relatiile interpersonale;• de manipulare• pseudo - conflicte.

Din punct de vedere al subiectilor aflati in coflict pot exista urmatoarelecategorii de conflicte:• conflictul individual interior• conflictul dintre indivizi din acelasi grup• din grupuri diferite• din organizatii diferite• conflictul dintre indivizi si grupuri• conflictul intergrupuri• conflictul dintre organizatii

Page 70: marinescu - managementul carierei

139

Adesea, participantii la o disputa se afla imobilizati de anumite dezechilibrede forte, ideologii diferite etc, avind tendinta de a extinde arille de dezacord,indreptandu-se, in mod inevitabil spre escaladarea conflictului. Teamaprivind forta pe care ar putea-o determina-o partea adversa , neincrederea,precum si imposibilitatea de a circumscrie punctele de disputa fac tot maidificile eforturile de realizare a unui acord.In acelasi timp, tendinta de a recurge la actiuni de constrangere duce ladiminuarea sanselor de cooperare, facand dificila ajungerea la o intelegeremutual avantajoasa. Acestea sunt conflictele distructive, scapate de subcontrol, care nu au putut fi solutionate la momentul oportun, fie pentru capartile nu au manifestat un interes real, fie ca problemele au fost atit degrave incat nu s-a putut ajunge la o solutie acceptata de cei implicati.Pe de alta parte, indivizii si grupurile care sunt multumiti cu o anumita starede lucruri pot fi facuti sa recunoasca problemele si sa le rezolve doar atuncicand simt o opozitie, conflictul in acest caz avind un caracter benefic.Conflictul benefic face ca indivizil si organizatifle sa devina mai creative simal productive. Conflictul impledica situatiile de stagnare ale indivizilor siorganizatiflor, elimina tensiunile si faciliteaza efectuarea shimbarilor.Teoria si practica timpurie a managementului au considerat conflictul caavind un caracter disfunctional. In ultimil ani aceasta conceptie a fost in modserios reconsiderata, apreclindu-se ca, intr-o organizatie eficienta, un anumitgrad de conflict este necesar. Intr-o astfel de conceptie, conflictul esteinevitabil, iar responsabilitatea managerului este de a-l stapani, de a-lsolutiona intr-un mod care sa contribuie la cresterea performantelororganizationale.CaracteristiciConflict distructiv Conflict beneficConflictul este generat de erori Conflictul este generat de cauze

multipleEste scapat de sub control, nefiindsolutionat la momentul oportun

Poate fi mentinut la un nivelontrolabil.

Problemele au fost atat de grave incatnu s-a putut ajunge la o solutieacceptata.

Se poate ajunge la o solutieacceptata de cei implicati.

Comunicarea dintre competitori devineanevoioasa si nedemna de incredere.

Comunicarea dintre competitoridevine intensa si demna deincredere

Capacitatea fiecarei parti de a observa si Fiecare parte observa si raspunde

140

de a raspunde la intentiile celeilalte esteserios afectata.

laintentife celeilalte.

Mijloace pentru obtinerea unor avantajeActiuni in forta, denaturarea realitatii,informatie trunchiata.

Competitie deschisa

EvolutieCu cat conflictul avanseaza iar mizeledevin mai importante cu atat sanseleajungerii la o solutionare devin tot maireduse

Cu cat conflictul avanseaza iarmizele devin mai importante,cresc eforturile si investitiilecresc existand sanse de ajungerela o solutionare.

Factori de influentaImportanta si numarul punctelor dedisputa

Importanta si numarul punctelordecompetitie

Numarul si importanta participantilor Numarul si importantaparticipantilor

Cheltuielile pe care participantii suntdispusi sa le suporte.

Cheltuielile pe care participantiisunt dispusi sa le suporte.

Numarul constrangerilor moraleabandonate in timpul confruntarii.

Numarul constrangerilor moralepe care cei implicati se simtdatori sa le respecte

EfecteEfecte negative asupra realizariiobiectivelor

Indivizii si organizatiile devinmai creative si mai productive

Resursele personale si organizationalese consuma in conditii deostilitate,dispret, existand o permanentastare de nemultumire

Permite distribuirea mai eficientaa resurselor, elimina tensiunile sifaciliteaza efectuareaschimbarilor.

Inchiderea fabricilor Asigura motivatia personaluluiducand la un comportamentcreator.Creste coeziunea,gradul deorganizare si loialitateapersonalului.

4. SURSE DE CONFLICT

Comunicarea defectuoasa

Page 71: marinescu - managementul carierei

141

Oferirea unor informatii insuficiente, trunchiate sau folosireaunor metode, mijloace si canale inadecvate sunt manifestari specificeperioadelor post-dictatoriale,fiind generate atat de inabilitatea grupurilordecizionale in asigurarea "trasparentei"manageriale,cat si de sentimentul defrustrare, pe care il incearca cei care isi simt afectate drepturile intr-unsistem democrat' Cel mai adesea, lipsa comunicarii este o sursa de conflict. Inastfel de situatii,singura cale de solutionare a conflictului o reprezintacooperarea,care permite fiecarei parti sa afle pozitia si argumentele celeilalteparti.daca cei antrenati in conflict doresc sa coopereze in scopul gasirii celeimai acceptabile solutii,ei pot incepe prin a schimba,in mod deschis sisincer,informatii relevante,fiind posibil a privi dincolo de subiectele aflate inmod aparent in disputa si a descoperi cauzele reale ale conflictului.Schimbulde informatii permite fiecarei parti sa aiba acces la rationamentele sicunostintele celeilalte,neincrederea,confuzia si neintelegerea putand fi astfeldiminuate in mod sensibil. Neintelegerea mesajelor determinate detransmiterea defectuasa a informatifor de la manageri la subordonati sauinvers,poate genera un conflict structural. Folosirea unui limbaj preaspecializat poate duce la interpretari subiective ce au acelasi rezultat.Dezacordul vizeaza indeosebi aspectele etice,modalitatile in care ar trebui safie exercitata puterea,luandu-se in considerare probitatea morals sicorectitudinea.Astfel de diferende afecteaza atat alegerea obiectivelor cat sia metodelor.Orice incercare de solutionare a conflictului se transforms intr-un adevarat "dialog intre surzi",dupa principiul "care pe care".Grupurile tind sa devina specializate si diferentiate ca scopuri,obiective sipersonal . O astfel de diferentiere duce in mod frecvent la conflicte deinterese sau de prioritati chiar atunci cand se urmareste realizarea acelorasiscopuri organizationale.De exmplu,in scopul imbunatatirii situatieieconomice financiare a unei firme,compartimentul de vanzari urmareste capreturile sa fie cat mai mici,pentru a atrage clientii,compartimentul deproductie vizeaza ca preturile sa fie cat mai mari pentru a mari costurile deprelucrare,iar compartimentul de aprovizionare,sa fie folosite materialele dinstoc pentru a diminua imobilizarile.Unii manageri au tendinta de a alimenta si escalada conflicteleinterpersonale tocmai pentru a-si consolida pozitiile lor in cadrulorganizatiei.Managerii autoritari care isi simt amenintate pozitiile ,stiu cadaca grupul condus este fragmentat in mai multe subgrupuri intre care existadeosebiri de interese,ele sunt mai usor de manipulat.Ambiguitatea

142

informatiilor,prezentarea deformata a realitatii,denaturarea rationamentelorcelorlalti sunt principalele mijloace ale managerilor incompetenti.

In cazul unor resurse limitate la nivelul organizatiei,dezvoltareaunor elemente structurale afecteaza posibilitatile celorlalte.Fiecareorganizatie are acces la personal,la resurse banesti, materiale, echipamente sispatii cu caracter limitat.Ca urmare a alocarii lor pe elemente stucturale,aparsi cauzele generatoare de conflicte. In situatia in care doua sau mai multe departamente ale uneiorganizatii depind unele de altele ,conflictul stuctural este deneevitat.Relatiile dintre departamentele unei organizatii sunt determinate dereactiile unora la necesitatile celorlalte,de corectitudinea schimbului deinformatii sau atitudinea membrilor unui departament fata de celelaltedepartamente si membrii acestora.In aceste cazuri,conflictele inter-grupuri semanifesta prin distorsionarea sau blocarea informatiilor, prin supraevaluareanecesitatilor pentru a bloca posibilitatile celorlalte departamente,precum siprin neincrederea in informatiile oferite de grupurile competitive. Sansele mai mari pe care le au unele grupuri de a avea un statutsocial considerat de altii mai onorabil, constituie o alta sursa de conflictstructural. Un exemplu elocvent in acest caz il reprezinta relatiile dintrecompartimentele de productie si administratie ale multor firme intre careexista interactiuni si sentimente ce definesc o stare conflictuala.Managerii deproductie considera ca cei din conducerea administrativa incearca sa lesubmineze autoritatea,ca sufera din cauza unei viziuni limitate si nu intelegesenta problemelor,ca ideile for sunt naive avand tendinta de a complicaproblemele.Pe de alta parte,administratia firrnei considera ca managerii deproductie opun rezistenta oricarei noutati,ca acestia le solicita sprijinulnumai atunci cand situatiile sunt ireversibile sau pentru a da vina peadministratie,ca sfaturile lor sunt ignorate in mod deliberat.

5. MODELE DE CONFLICT

Pentru a explicita cauzele si mecanismele situatiilor conflictuale uniicercetatori au elaborat modele teoretice de conflict.Thomas considera camodelele de conflict descriu fie procesul, fie structura unei situatiiconflictuale.Modelul procesual, elaborat de Pondy, porneste de la premisa ca singuramodalitate de intelegere a conflictului este perceperea sa ca un proces maidegraba dinamic decat stabil sua static.Intr-o astfel de acceptiune, procesul

Page 72: marinescu - managementul carierei

143

evolueaza de la conflictul latent la cel inteles, resimtit,ajungand, in cele dinurma la conflictul manifest.- Conflictul latent este determinat de consecintele unor episoadeconflictuale anterioare.Printre acestea pot fi mentionate:insuficientaresurselor,dorinta de a avea mai multa autonomie,deosebirile dintrescopurile personale si cele ale organizatiei etc.Mediul extern influenteaza siel conflictul latent.- Conflictul inteles apare odata cu constientizarea existentei unor conditiilatente. Scopurile sau obiectivele divergente nu creeaza conflictul atata timpcat acest lucru nu este evident. Conflictul se mentine intr-o stare latenta,ceiimplicati neacordandu-I o importanta semnificativa. El se transforma inconflict resimtit numai atunci cand ne orientam atentia asupra lui. In aceastafaza, chiar daca apare sentimentul de opresiune, amenintarea este abiaperceptibila si, de regula, se considera ca "nu merita sa I se acorde atentie ".In acelasi timp, multitudinea prioritatilor fac ca individul sa-si focalizezeatentia numai asupra unui numar restrans de probleme.Asadar pot exista-maimulte conflicte decatputem stapani.Datorita acestui fapt,conflictul inteles nu.devine neaparat conflict resimtit.- Conflictul manifest se exprima prin comportment ,reactiile cele maifrecvente fiind apatia,atitudinea dramatica ,ostilitatea deschisa sauagresivitatea.Managerii,prin mecanismele pe care le au la indemana,pot sapreintampine manifestarea deschisa a conflictelor. Consecintele situatiilor conflictuale devin un factor de mediupentru urmatorul episod conflictual.Daca un conflict a fost solutionat,partileimplicate se pot indrepta spre o cooperare;in caz contrar,conflictul creste inintensitate,cuprinzand parti sau probleme ce nu au fost implicate initial.

6. STRATEGII IN MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

Pentru manageri este important sa cunoasca spectrul posibilitatilor de a tratasi stapani conflictele organizationale.Cunoscand esenta si cauzeleconflictelor, managerii le pot evita sau, atunci este necesar ,pot sa orientezedesfasurarea conflictelor in cadrul unor limite controlabile. Indiferent de metoda concreta de solutionare a conflictelor,treiactiuni preliminare ar putea sa duca la cresterea sanselor de reusita:• definirea precisa a subiectului disputei;• ingustarea terenului de disputa;• largirea spectrului posibilitatilor de rezolvare.

144

In acest caz poate fi aplicata strategia relaxarii limitate ,careconsta in realizarea unor intelegeri asupra unui numar de problemeindividualece pot fi separate de aspectele mai largi si mai importante aledisputei,ale caror solutionari sunt mai dificil de realizat. Se trece astfel de lao situatie de conflict total, in care singurele alternative de rezolvare suntVictoria sau infrangerea,la o disputa cu o gama mai larga de posibilitati derezolvare, de pe urma careia pot beneficia ambele parti. Alegerea strategiei optime de management al conflictuluitrebuie sa aiba in vedere urmatorii factori: - seriozitatea conflictului; -chestiunea timpului(daca trebuie rezolvat urgent sau nu); - rezultatulconsiderat adecvat; -puterea de care beneficiaza managerul; -preferintele personale; - atuurile si slabiciunile pe care le manifesta inabordarea conflictuluiLuand in considerare gradul de satisfacere, atat a propriilor interese cat si alegrupului advers,Thomas identifica cinci metode de solutionare a conflictelor.Alegerea uneia sau alteia dintre cele cinci metode se face in functie decontextul situatiei conflictuale.

Page 73: marinescu - managementul carierei

145

Modalitati Situatii conteztualeEvitare -Problema este neimportanta sau alte probleme mai

importante au devenit mai presante-Nu exista nici o sansa de a-ti satisface interesele;-Declansarea unui conflict este mai plauzibila decat-rezolvarea problemei;-Pentru alasa oamenii sa se calmeze si a avea operspectivaasupra desfasurarii evenimentelor.

-Sunt necesare informatii suplimentare.-Altii pot rezolva conflictul intr-o maniera mai eficienta.-Problemele par a fi tan entiale sau simptomatice.

Colaborare -Gasirea unor solutii integratoare entru interese deimportanta majora.

-Cand obiectivul propriu este de a invata.-Combinarea opiniilor contradictorii.-Castigarea adeziunii tuturor prin luarea in considerare amaimultor interese si realizarea unui consens general.

Competitie -Cand rapiditatea decizionala este de o importanta vitala.-In probleme importante,in care trebuie implementateactiuninepopulare.-In problemele vitale pentru firma, cand managerii suntconvinsi ca punctul for de vedere este corect.

-Impotriva celor care rofita de atitudinea in aduitoare.Compromis -Obiectivele sunt importante dar riscul declansarii unui

conflict este prea mare.

-Oponentii cu putere egala sunt hotarati sa puna inaplicare idei care se exclud reciproc.

146

-pentru realizarea temporara a unui echilibru.-pentru asigurarea unei retrageri "onorabile",atunci candcolaborarea sau competitia nu poate duce la un rezultatpozitiv din punct de vedere al satisfacerii propriilorinterese.

Acomodare -Cand se ajunge la concluzia ca propriile rationamente nusunt corecte.-Pentru a permite ca o alta varianta mai buna sa fieaplicata.-Pentru a obtine credit social in perspectiva ivirii unorprobleme viitoare mai importante.-Pentru a minimiza pierderile.-Cand situatia este scapata de sub control.-Cand armonia si stabilitatea sunt esentiale.

Alti autori sustin ca in managementul conflictelor pot fi utilizate urmatoarelestrategii:Ignorarea conflictului - dace exista pericolul unui conflict distructiv,incapacitatea managerului de a-l aborda poate fi interpretata drept oeschivare de la responsabilitatile manageriale.Tolerarea conflictului - dace conflictul nu este foarte puternic si seconsidera ca va duce la cresterea performantelor organizationale el poate fitolerat ;responsabilitatea managerului este de a tine in permenenta subobservatie conflictul pentru ca acesta sa nu devina distructiv.

A ) Reducerea sau limitarea conflictului

Strategii pe termen scurt:• arbitrarea de catre o comisie de arbitraj a carei hotarare este definitive.

In cazul conflictelor de munca ,comisia de arbitraj se compune din treimembri, lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri stabilindu-se odata pe an de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,dintrespecialistii in domeniul economic ,tehnic, juridic etc.,cu consultareasindicatelor si a Camerei de Comert si Industrie

• persuasiune• incercarea de convingere a unei parti sa renunte la pozitia sa• constrangerea• "cumpararea "

Page 74: marinescu - managementul carierei

147

Strategii pe termen lung:separarea-medierea -apelul - confruntarea

B ) Solutionarea conflictului Se poate realiza prin:- fixarea de obiective comune-in conditiile in care o sursa majora deconflicte este reprezentata de urmarirea unor objective diferite, managerultrebuie sa incerce sa propuna obiective acceptate in egala masura degrupurile aflate in conflict; - restructurare- imbunatatirea proceselor de comunicare-barierele de comunicare existenteintre manager si ceilalti membri ai organizatiei sau intre acestia din urma,trebuie reduse,comunicarea dintre membrii organizatiei trebuie stimulataprin intensificarea schimburilor informationale dintre departamente- negocierea integrative-esenta acestui proces este ca nici una din parti nutrebuie obligata sa renunte la aspectele pe care le considera vitale;oameniitrebuie incurajati sa gaseasca o solutie creativa in locul compromisului.

C )Prevenirea conflictelor In vederea prevenirii unui conflict distructiv,managerul trebuie:- sa ceara parerile oamenilor si sa-I asculte cu atentie - sa adreseze criticileintr-o maniera constructiva - sa nu porneasca de la premisa ca stie ce gindescsau ce simt ceilalti cu privire la anumite subiacte importante - inainte de aadopta decizii care ar putea afecta activitatea celorlalti sa-I consulte sau sa-Istimuleze sa participe la elaborarea lor - sa incurajeze persoanele si grupurilecare se angajeaza in dispute constructive - sa incerce sa gaseasca cai care sale permita ambelor parti dintr-un conflict sa paraseasca terenul cu o oarecaredemnitateD ) Concluzii

- Conflictul terbuie considerat un aspect inevitabil al vietiiorganizatiilor.- Cei mai multi oameni considera conflictele ca fiind ciocniridistructive,

ireconciliabile, in urma carora unii castiga in defavoarea altora.- Un conflict de nivel mediu este necesar pentru a permite evolutia

proceselor organizationale si a pregati terenul pentru schimbare.Conflictul poate da nastere motivatiei de a rezolva problemele care

altfeltrec neobservate, putind duce la un comportament creator.

- Data fiind importanta deosebita a solutionarii eficiente a stanlor

148

conflictuale, in viitor este necesar ca managerii sa posede mai multecunostinte despre posibilitatile de rezolvare constructiva a situatiilorconflictuale, iar resursele institutionale alocate solutionarii

conflictelorindividuale sa fie sporite in mod substantial.

Page 75: marinescu - managementul carierei

149

CAPITOLUL 12 STRUCTURI ORGANIZATIONALE

1. STRUCTURI SI RETELE

Mintzberg (1979) a adus o contribuţie majoră la ideile de structură aorganizaţiilor, pe baza studierii intensive a literaturii de specialitate existenteîn dorneniu. E1 îşi enunţă ideile sub forma a patru aspecte elementare, cuajutorul cărora identifică următoarele caracteristici fundamentale alestructurii organizaţiei.

- Fundamentele organizaţiei - acestea sunt: (1) componentele de bază;(2) mecanismele de coordonare; (3) sistemul fluxurilor.

- Parametrii de proiectare - aceştia sunt:• specializarea posturilor;• formularea comportamentului;• instruirea profesională şi îndoctrinarea;• gruparea pe unităţi;• mărimea unităţilor;• sistemele de planificare şi control;• instrumentele de coordonare;• descentralizarea pe verticală;• descentralizarea pe orizontală.

- Factorii conjuncturali - Mintzberg identifică patru factori cu prezenţâ consecventa în consideratiile de structură, după cum urmeaza:

• vechimea şi mărimea;• sistemul tehnic;• mediul;• puterea.

- Configuratiile structurale - Mintzberg consideră că există cincivariante de configurare, pe care le defineşte după cum urmează:

• structură simplâ; • birocraţie profesională;

• formă divizionară; • adhocraţie.

150

Conform teoriei lui Mintzberg, fundamentele unei organizaţii secompun în primul rand din părţile esenţiale ale acesteia, pe care le identiftcăastfel:apexul strategic - adică directorii, directorul executiv şi personalul deconducere;linia de mijloc - adică managerii de operaţii/de linie;nucleul operaţional - adică operatorii şi alt personal direct productiv;tehnostructura - adică angajaţii de specialitate (inclusiv angajaţildepartamentului de personal);personalul auxiliar - adică angajaţii care sigură servicii directe liniiloroperaţionale.Randamentele cuprind şi mecanismele de coordonare şi ceea ce Mintzbergnumeşte “sistemele de f1ux”, ambele fiind explicate în detaliu puţin maideparte. Mintzberg conchide că există cinci mecanisme principale decoordonare pe care organizaţia Ie utilizează în operarea structurii sale, dupăcum urmeaza:

Ajustarea reciproca - mecanismul care “asigură coordonarea rnuncii prinsimplul proces de comunicare informală” (de exemplu, aşa cum se întâmplăîn sistemele “organice”).

Supravegherea (supervizarea) directa - unde coordonarea se realizeazăprin “insarcinarea unei persoane cu asumarea responsabilităţii pentrumunca altor persoane.” (aşa curn se pune accentul în teoria managerialăclasicâ).Standardizarea proceselor de munca - unde coordonarea este intrinsecadiverselor activităţi de muncă: datorita cerinţelor tehnice (specificaţiilor)procedurilor prestabilite, programelor etc. (adică, în esenţă, una din idei1especiftce “managementului ştiinţific”).Standardizarea rezultatelor muncii - unde coordonarea se realizează prinintermediul obiectivelor de producţie impuse şi al cerinţelor (de exemplu,aşa cum se întâmpla în abordarea “Managementului pe baza obiectivelor”).Standardizarea competenţelor profesionale - unde coordonarea serea1izeaza prin instruirea angajaţilor în domenii de cunoaştere şi calificareprecis specificate.

Concluzia cercetărilor intreprinse de Miiitzberg asupra structurilororganizaţionale se concretizează sub forma a cinci tipuri de configuraţii - sauseturi de caracteristici - care pot servi drept elemente centrale de atenţie în

Page 76: marinescu - managementul carierei

151

studiul organizaţiilor. Cele cinci tipuri de configuraţii reduc numărulinfluenţelor distincte exercitate de pararnetrii de proiectare, factoriiconjuncturali şi celelalte caracteristici-cheie ale organizaţiei, la o serie deconcepte funcţionale care pot fi utilizate în studierea organizaţiilor. Sau, casă-1 cităm chiar pe Mintzberg:

“În fiecare configuraţie structurală altul este mecanismul de coordonare caredeţine ponderea dominantă, alta este partea din organizaţie care joacă rolulcel mai important şi altul este tipul de descentralizare folosit.”

Varianta de configuraţie aleasă de conducerea superioară a uneiorganizaţii are implicaţii considerabile pentru foarte multe dintre activitătilede management al personalului şi al resurselor umane, în special pentrurecrutarea, selectarea, motivarea angajaţilor şi toate aspectele de instruire şiperfecţionare profesională.

2. VOCABULARUL STRUCTURII ORGANIZATIONALE

Diagrama organizaţională este o reprezentare grafica a structurii formale aunei organizatii, putând fi utilizată pentru a ilustra relatiile din interiorulechipelor, departamentelor sau unitătilor. Pentru a analiza şi a înţelege acesterelaţii, a fost elaborată o terminologie specială. Vom defini şi explica o partedintre termenii utilizaţi, peutru a vă ajuta să înţelegeţi problemele care potapărea atunci când se adoptă o structură defectuoasă sau inadecvată.Mai jos sunt şapte termeni, legaţi de aspectele pe care trebui să le luam inconsiderare• amploarea controlului;• ierarhia: organizatiile inalte şi “plate” (sau ascutite)• centralizarea şi descentralizarea;• spectalizarea• definirea posturilor;• unitatea de comandă (conducere ierarhizată liniar) şi dubla subordonare• comunicarea.

Structurile organizaţionale pot adopta una din următoarele douăforme:• structurile ierarhice tradiţionale, în care personalul este grupat după

functiuni, produse, servicii sau amplasare;

152

• structurile cu linii de subordonare multiple, cum ar fi echipele deproiect sau structura matricială. Cu toate acestea, o structură dată poaterămâne adecvată doar pentm un timp, pentru că apar diferite presiuni înfavoarea introducerii unor schimbări, curn ar fi dezvoltarea tehnologieiinformaţionale şi creşterea capacitătii de reacţie la exigenţele clientilor.Forma adoptată de organizaţie este influenţată, totodată, de centralizare şide specializare. Oricare ar fi ea, structura unei organizaţii reprezintă unechilibm de avantaje şi dezavantaje.

Se pot defini urmatoarele structuri:

• structurite funcţionale;• structurile pe produse sau servicii;• structurile geografice;• echipele de proiect;• structurile matriciale• structurile hibride. Structura organizaţională formală a unei organizaţii defineştetipurile de relatii dintre oameni şi dintre pozitiile pe care le ocupă înorganizaţie.

Munca unui manager este mai dificilă şi mai complexă cândactivitatea subordonaţilor este interconectată.

Structura organizaţională trebuie să permită o comunicare câtrnai bună între persoanele care trebuie să schimbe informaţii.

Schemele organizaţionale (organigramele vezi ANEXA ) suntmomentul oportunreprezentări grafice ale rolurilor angajaţilor. Ca atare, ele pot fî contaminatecu moduri vecbi de gandire, ce ar putea fi dificil de înlăturat.

Problemele de structură pot limita eficacitatea unui manager şia echipei sale. Un manager trebuie să-şi poată da searna de situaţiile în careproblemele cu care se confruntă sunt generate de structuri slabe sauinadecvate, pentru a putea adopta măsurile corective corespunzătoare.

Structura unei organizaţii reprezintă, de regulă, un compromisîntre mai multe alternative Ia fel de atractive. Ca atare, ea poate cauza

Page 77: marinescu - managementul carierei

153

dileme. Un manager trebuie să admită acest lucru şi să se adapteze uneistructuri care nu este ideală.

Burns a identifăcat două tipuri de organizaţii - cea organicăşi cea mecanicistă - care pot fi plasate la extremitătile unei axe continue. Burns sugerează că organizaţia trebuie să-şi adapteze structurapentru a se adapta mediului în schimbare.

Scanarea mediului este o tehnică utilă de detectare aschimbărilor din mediul intern şi din cel extern.

Studiul lui Burns sugerează, totodată, că există încă douăstructuri în organizaţie, în plus faţă de cea formală. EIe sunt:• structura politică;• structura de carieră. Manevrele politice pot fă întâlnite în cele mai multe organizaţii.Măsura în care pot fi considerate acceptabile sau necesare depinde deorganizaţie şi de etica pe care o împărtăşiţi. Reţelele sunt, de obicei, nişte structuri neformale, existente înaproape toate organizaţiile. EIe sunt formate din modele de relatii şi canalede comunicare, care îi ajută pe manageri să-şi înfăptuiască obiectivele. Structurile de carieră s-au schimbat în ultimii ani. Este destul deneuzual ca o organizaţie să mai recurgă la invitaţii publicitare de genul“Veniţi la noi să faceţi carieră!”. In schimb, organizaţiile au început sătransfere individului răspunderea pentru planificarea carierei. Clark a propus cateva modele de evoluţie în carieră, în care s-arputea încadra şi a dvs. Acestea sunt:

• Triunghi• Scară• Spirală• Staţionară• Tranzitorie• Rute şi salturi• “Spaliera”

154

3 . STRUCTURI DE COMUNICARE IN CADRUL GRUPULUI

Dacă membrii unui grup nu pot face schimb de informatii despre munca lor,grupul nu poate functiona efectiv ca o echipă. O structură viabilă decomunicare este crucială pentru productivitatea grupului. Pentru manageridouă întrebări sunt importante:• Care sunt tipurile de structuri de comunicare?• Care aduce cea mai mare productivitate?

Raspunsul la prima întrebare: sunt cinci structuri de comunicareîn cadrul grupului care s-au bucurat de o atenţie deosebită din parteacercetătorilor. Acestea sunt roata, Y, Ianţul, cercul şi reţelele decomunicare complet unite (completely connected). În roata, un membru al grupului poate comunica din centru cutoţi ceilalţi membri, dar ceilalti nu pot comunica decât cu membrul dincentru. Y este o variatie a acestei teme. Este formată din trei spiţe, douădintre ele formate dintr-un lanţ de două persoane. Din nou, un membru algrupului serveşte ca centru.

În lanţ, membrii sunt legati secvential. Un membru din reţeaua gen lanţpoate comunica doar cu doi membri care sunt imediat lângă el. Membrii dela capetele lanţului nu pot comunica decât cu o singură persoană. Dimpotrivă, în cerc şi în retelele complet unite fiecare membrupoate trimite şi primi mesaje de la oricare alt membru. Reţeaua complet unită pune orice persoană din cerc în legăturăcu fiecare altă persoană. Aceste reţele de comunicare diferă în câteva elementeimportante:• Viteza cu care informaţia poate fi transmisă• Acurateţea cu care informaţia poate fi transmisă• Saturaţia sau gradul în care informatia este distribuită întocmai către

membrii grupului. Saturaţia este mare când informatia este distribuităîntocmai şi mică atunci când este distribuită inexact.

Page 78: marinescu - managementul carierei

155

4. STRUCTURI PARTICIPATIV-DEMOCRATICE MAIEFICIENTE

Organizatiiie sunt structuri de interactiune ale oameniior integrati intr-un grup ale carui activitati sunt centrate pe realizarea unor obiectivecomune specializate. Alocarea responsabilitatilor, gruparea functiilor, alocarea puteriide decizie, coordonarea, controlul si recompensa in urma ducerii la bunsfarsit a unei politici - toate acestea reprezinta cerinte fundamentale pentruoperationalizarea continua a unei organizatii.

Pot exista tipuri foarte diferite de organizatii, insa toate au unscop si prin urmare o politica. Cei care concep structura acestor organizatii,sau care le schimba structura, trebuie prin urmare sa ia in calcul, inincercarea lor de structurare a organizatiilor, “traducerea” unei politicispecifice a unei organizatii teritoriale, in practici, datorii si functii care sa fiealocate ca sarcini specifice indivizilor si grupurilor din aceste organizatii.

5. TIPURI DE ORGANIZATII BAZATE PE STRUCTURI

- organizatii pe verticala, ierarhic-piramidale- cele organizate pe orizontala, de tip retea.

Un mod de categorizare a organizatiilor este cel care ia in calculgradul de centralism pe care-l contin. Organizarea in “stea”, de exemplu ( ANEXA ) este extrem decentralizata, toate canalele (de informatie, putere,decizie,etc.) fiinddirectionate catre un singur centru de decizie, celelalte fiind periferice. Calitatea structurii unei organizatii va afecta modul in care vaavea loc indeplinirea cerintelor necesare pentru ducerea la bun sfarsit aunui obiectiv politic

Structura unei organizatii reprezinta gradul in care si modurile in caremembrii organizatiei sunt/pot fi constrinsi si controlati de organizatie, sidistributia activitatilor si responsabilitatilor in interiorul procedurilor sinormeior organizatiei. Procesul decizional in organizatiile moderne nu mai poate fi unulconstruit cu ajutorul/ pe fundamentele excesiv de rigide si birocratice ale

156

structurilor ierarhice (pe verticala). Decizia trebuie vazuta ca rezultatul unormultiple interactiuni dintre componentele unei “retele”, mai degraba decatbazata pe o birocratie stufoasa, extrem de lenta in decizii si ineficienta. Retelele vor tinde sa fie bazate pe reciprocitate si participare, maidegraba decat pe competitia dintre grupurile de interes, asigurand un grad deincredere intre partile din retea. Descentralizarea este favorabila dezvoltarii organizatiei. Flexibilitateain actiune a organizatiei creste daca este atribuita nivelurilor ierarhiceinferioare lntelegand prin obiectiv politic acea finalitate a activitatiiorganizatilor/institutiilor publice conferita prin intermediul politicilorpublice care delimiteaza si orienteaza respectiva activitate (pornind de lapremisa ca activitatile institutiilor publice ca organizatii ce gestioneazaanumite “bunuri” publice suntreglementate prin politici publice specifice domeniului sau sunt cel putintributare directiilor trasate de politicile publice specifice dorneniului).

Tendinta de democratizare a organizatiiior, ca si anumite obiectiveprivind dispersia geografica si diferentierea electoratului, imping organizatiaspre descentralizare. Se sustine ca decizia este mai rapid implementata dacaeste luata chiar de catre cei care sunt responsabili pentru implementarea ei.Pe de alta parte, organizatiile ce opereaza in diferite regiuni sunt nevoite sase adapteze conditiiior locale.

6. PERFORMANTELE ORGANIZARII IN RETEA IN CEPRIVESTE IMPLEMENTAREA DE POLITICI:

In situatii in care problemele sunt mai complexe, retelele descentralizate suntcele mai eficiente, datorita numarului mare de canale de comunicare dintremembri.Satisfactia si entuziasmul in procesul rezolvarii problemelor si al adoptariiunei politici eficace in imbunatatirea situatiei curente este impartita in moduniform intre membrii retelelor descentralizate. ln organizatiile centralizate,cei din pozitia centrala tind sa detina intreaga satisfactie. Starea de spiritprintre membrii retelei pare sa fie direct legata de gradul in care suntimplicati si participa la procesul decizionai. De asemenea, ea pare sa fiecorelata si cu nivelul la care are loc comunicarea. Astfel incat gradul de“calitate a vietii” organizatiei depinde nu numai de posibiiitatea de implicarea membriior ei, ci si, mai aies, de nivelui real al comunicarii dintre acestia. Flexibilitatea pare sa fie mult mai mare in cazul retelelordescentralizate

Page 79: marinescu - managementul carierei

157

- deschiderea din partea membrilor- adaptarea comportamentului

Organizatiile centralizate tind sa fie rigide si inchise laposibilitati noi de rezolvare si abordare a problemelor, in scopul rezolvariilor. Influenta gradului de complexitate a sarcinii de indeplinit arataca structurile centralizate sunt superioare in cazul sarcinilor simple, iarcele descentralizate sunt superioare in cazul sarcinilor complexe.

158

CAPITOLUL 13 CULTURA ORGANIZATIONALA

1. DEFINITIA

• Cultura organizaţională poata fi definită în mai multe feluri.Definitiile de mai jos v-ar putea fi destul de utile pentru aînţelege mai bine acest termen:— cultura organizaţională este “personalitatea” organizaţiei;— cultura organizaţională este un ansamblu de traditii, valori,

proceduri, concepţii şi atitudini care creează contextul a totceea ce facem şi gândim în cadrul organizaţiei.

• Termenul de “cultură organizaţională” ar putea crea o irnpresiedeformată, despre viaţa organizaţională; este necesar săverificati dacă ideile dvs. despre cultură corespund cu alecelorlalţi.

• Cultura organizatională poate fi exprimatâ prin simboluri deprofunzime şi simboluri de suprafaţă:

• Simbolurile de suprafaţă sunt acele instrumente conceputespecial pentru a crea organizaţei o anumita imagine;

• Simbolurile de profunzime oferă un indiciu cu privire la felul încare se lucrează în organizaţia respectivă.

• Pentru a putea acţiona adecvat şi pentru a elabora decizii corecte,este obligatoriu să înţelegeţi cultura organizaţiei în care Iucraţi.

• Cultura organizaţională este contextul care deterrnină gradul deaplicabilitate a noţiunilor intâlnite în acest curs, în cadrulorganizaţiei dvs.

• Modelul culturii organizaţionale, conceput de Deal şi Kennedy,vă ajută să determinaţi natura culturii şi subculturilor întâlnite înorganizaţia dvs. Clasiftcarea culturilor se face în funcţie de douădimensiuni -promptitudinea feedback-ului şi gradul de risc. Celepatru tipuri de cultură organizaţională sunt:

Page 80: marinescu - managementul carierei

159

— cultura “macho” a tipului dur;— cultura “muncă şi certitudine”;— cultura “pariază pe companie “— cultura procedurilor.

2. CARACTERIZARE

Constatarile lui Hofstede privind grupele culturale sunt utile in procesele de:recrutare-selectie, definire a postului si motivare, dezvoltarea si evaluareapersonalului. Iata cum clasifica Hofstede grupele culturale:I — Grupa latină mai dezvoltată II - Grupa latină mai puţindezvoltată

1. Distanţă mare impusă de putere Distanţă mare impusă de putere

2. Grad ridicat de evitare a incertitudinii Grad ridicat de evitare aincertitudinii

3. Grad ridicat de individualism Grad scăzut de individualism

4. Grad mediu de masculinitate Grad maxim de masculinitate

Belgia , Franţa Columbia , MexicArgentina , Brazilia Venezuela , Chile Spania Peru (ltalia) Portugalia

Principala diferenţă între aceste două grupe rezidă în atitudinilelor diferite faţă de individual ism, naţiunile mai puţin dezvoltate preferândabordările colective.

III - Grupa asiatică mai dezvoltată IV - Grupa asiatică mai puţindezvoltată

Distantă medie impusă de putere Distanţă mare impusă de putereGrad ridicat de evitare a incertitudinii Grad scăzut de evitare a

incertitudinii

160

Grad mediu de individualism Grad scăzut de individualismGrad ridicat de masculinitate Grad mediu de masculinitate

Pakistan India Taiwan Filipine Thailanda Singapore

Hong Kong

Exista mai multe diferente intre Japonia si mare parte dinconcurentele sale, asiatice, in particular preferinta pentru certitudine inafacerile interne, o mai mica disponibilitate de a accepta mari diferentieribazate pe putere si un grad mai mare de asertivitate

V - Grupa cvasi-estica

Distanta mare impusa de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad scazut de individualismGrad mediu de masculinitateGreciaIranTurcia(Iugoslavia)

Nici una din aceste doua grupe nu tolereaza prea bine riscurile,dar natiunile germanice se opun mai mult diferentierilor pe baza de putere si,in general, sunt mai asertive

VI - Grupa germanica

Distanta mare impusa de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad scazut de individualismGrad maxim de masculinitate

Austria

Page 81: marinescu - managementul carierei

161

IsraelGermaniaElvetia

VII Grupa anglofona VIII Grupa nordica

Distanţă medie impusă de putere Distanţă mică impusă de putereGrad scăzut spre mediu de Grad scăzut spre mediu de evitare a incertitudinilor evitare aincertitudinilorGrad ridicat de individualism Grad mediu de individualismGrad ridicat de masculinitate Grad scăzut de masculinitate

Australia , Noua Zeelandă Danemarca , NorvegiaCanada , SUA Finlanda , SuediaMarea Britanie Olandalrlanda(Africa de Sud)

Este necesară o abordare de tip conjunctural a practiciimanageriale, ceea ce înseamnă că structurile organizatorice, stilurilemanageriale, culturile organizaţionale şi programele de schimbare trebuieadaptate la atributele culturale dominante ale natiunii gazdă. Acestlucru este de importanţă majoră pentru organizaţiile multinaţionale şi pentrucele care au ca angajaţi sau colaboratori cetăţeni ai altor ţări.

In stabilirea dimensiunii internaţionale a aspectelor culturaleOuchi (1981), a studiat şi a comparat caracteristicile organizaţiilorjaponeze şi americane, în principal pentru a vedea dacă anumite practici,alese de el din economia japoneză, puteau fi translatate şi în StateleUnite. El a descoperit şi unele diferenţe între comportamentulorganizaţiilor japoneze şi aI celor americane, după cum se poate vedeadin lista prezentată în continuare.

Ouchi a propus aplicarea a ceea ce el a denumit ‘Teoria Z”(adică opusul Teoriilor X şi Y ale Iui McGregor), ca modalitate prin carecompaniile americane ar putea adopta anumite caracteristici ale metodeijaponeze de conducere a oamenilor. Conform viziunii sale, firmeleamericane ar putea opera schimbări în următoarele direcţii de managemental resurselor umane:

- Ar putea oferi perspective mai sigure de angajare şi posibilităţi

162

mai bune de realizare în carieră.

- Ar putea să extindă gradul de participare a angajaţilor în procesulde luare a deciziilor.

- Ar putea să se sprijine în mai mare măsură pe spiritul de echipă şipe recunoaşterea contribuţiei individuale Ia efortul colectiv.

- Ar putea stimula respectul reciproc între maiîageri şi subordonaţiilor.

Acest tip de abordare ar trebui însă sprijinit începând de lavarful piramidei ierarhice şi ar necesita măsuri corespunzătoare deconsultare, precum şi un angajament clar în direcţia asigurării de instruireprofesională, mai ales pentru manageri şi supervizort. Este important să scoatem în evidenţă că nici japonezii nu-şi potpermite să asigure locul de muncă pe toată durata vieţii active a angajaţilorde bază decât dacă utilizează un foarte mare număr de angajaţi temporari şicu normă parţială, ale căror conditii de angajare sunt mult inferioare celorasigurate lucrătorilor cu normă întreagă.

3. CULTURA ORGANIZATIEI

Noţiunea de “cultură”, atunci când se aplică unei organizaţii, a ajuns săsemnifice sisteMul predominant de convingeri şi valori pe care le profeseazărnembrii orgaiiizaţiei respective. Schein defineşte astfel noţiunea de“cultură”:

Page 82: marinescu - managementul carierei

163

un tipar de premise elementare - inventate, descoperite sauelaborate de un grup dat pe măsură ce acesta învaţă să facă faţăpropriilor probleme de adaptare la exterior şi de integrare pe planintern - care a funcţionat suftcient de bine pentru a fi consideratvalabil şi, ca urmare, pentru a fi asimilat de noii membri aigrupului ca modalitatea corectă de a percepe, a gândi şi a simţi înlegătură cu problemele respective.”

O caracteristică fundamentală a definiţiei lui Schein este faptul că seconcentrează rnai degrabă pe premise, adică pe comportamentul implicit,decât pe comportamentul explicit sau afişat în mod public. Mai rnult,conform definiţiei, cultura este învăţată ca rezultat al experienţei, ceea cesugerează faptul că poate fi schimbată, dacă se află care este dinainicaprocesutui de învătare.Ar fi probabil indicat să privim “cultura” ca pe un set dublu sau bicategorialde valori, norme şi convingeri împărtăşite în cadrul unei organizaţii. Lasuprafaţă se află cultura explicită, care se rnanifestă în chiar modul destructurare a conducerii organizaţiei şi în retorica buletinelor, notificăriloretc. emise de aceasta. Imediat dedesubt se aftă o cultură implicită, probabilrnai apropiată de realitate, care rezidă în ipotezele formulate de conducere şide angajaţi în legătură cu ceea ce este realmente important. Afirmaţia poatefi ilustrată cu ajutorul următoarelor două exemple:

1. Este foarte posibil ca într-o organizaţie care susţine explicit că aplică opolitică a egalităţii şanselor în materialele publicate, inconsilierea angajaţilorşi in anunţurile de angajare şi că este un aşa nurnit Angajator cu OportunităţiEgale (Equal Opportunities Employer) să nu permită aproape niciodatăfemeilor ori minoritătilor rasiale să beneficieze de promovare, iar posturileconsiderate tipic feminine (casiere, secretare etc.) să nu fie ocupate decâtrareori de bărbaţi. În acest caz, se poate spune că, în raport cu culturaexplicită, prevalează cultura implicită.

2. Într-o organizaţie profilată pe comerţ cu amănuntul se anunţă oficialintenţia de îmbunătăţire la toate nivelurile a serviciilor destinate clienţilor,precurn şi de revizuire a tuturor procedurilor aferente (manifestare decultură explicită). Organizaţia nu este insă dispusă să cheltuiască timp şibani cu ceea ce se consideră a fi activităţi auxiliare, spre exemplu pregătireaprofesională (ceea ce ar fi o manifestare de cultură implicită) şi, caurmare, rnare parte din ceea ce se oferă cu titlul de îmbunătăţire se va

164

rezuma probabil la simple “cosmetizări”.

O cultură puternică este aceea in care premisele irnplicite se armonizează cucele explicite. O cultură slabă este aceea în care dimensiunea implicită seaflă în divergentă cu cea explicită. In fond, singurul rost al strategiilor deschirnbare culturală îl reprezintă armonizarea celor două ditnensiuni. Scheinvine cu o afirmaţie extrem de interesantă: “Funcţia culturii în viaţagrupului se schimbă odată cu maturizarea acestuia”, adoptând deci,atunci când discută despre modul cum evoluează cultura, ideea de ciclu deviaţă. Aşa cum spune chiar el: “Forţele care pot să dezghete o culturădată sunt şi ele susceptibile să varieze, în funcţie de diversele stadii deevoluţie a organizaţiei .

Conform opticii sale, orice organizaţie parcurge trei perioade majore pedurata ciclului său de viată:

• naştere şi dezvoltare iniţială sau timpurie, urmată de o fază desuccesiune;

• varsta sau perioada de mijloc a existenţei organizationale;• maturitatea organizaţională, urmată de una dintre cele două

alternative posibile: transformare sau destrămare.

In fiecare dintre aceste perioade majore, cultura are o altăfuncţie de îndeplinit. Spre exemplu, în stadiul de naştere, cultura este“liantul” care tine la un loc întreaga organizaţie; în stadiul de succesiune,cultura devine “câmpul de luptă între conservatori şi reformişti”; în stadiulde mijloc al existenţei organizaţionale, cultura dominantă începe săslăbească, oferind posibilităţi de schimbare; la rnaturitate organizaţională,cultura devine “o piedică majoră în calea inovarii . După stadiul dernaturitate, cultura poate fi transformată în mod progresist sau poate fidistrusă şi complet inlocuită “prin inlocuirea masivă a persoanelor-cheie”.

Cultura unei organizaţii poate adesea să ia naştere în primul rând pe bazapremiselor şi atitudinilor pe care le manifestă proprietarii sau directoriiorganizaţiei. Farnham propune o clasificare a organizaţiilor în funcţie de doiparametri esenţiali:• tipul capitalului (public sau privat)• orientarea (profit-venituri sau bunăstare socială).

Page 83: marinescu - managementul carierei

165

4.CULTURA INTREPRINDERII

Este un ansamblu de credinte si ipoteze fundamentale , impartasite demembrii unei organizatii, care opereaza intr-un mod inconstient, care permitsa se rezolve probleme si care trebuiesc transmise celor noi.Cand vorbim despre cultura unei intreprinderi trebuie sa avem in vedere treinivele diferite:

-CULTURA EXTERNA sau cultura mediului economic si socialin care opereaza intreprinderea-SUBCULTURILE INTREPRINDERII-CULTURA INTREPRINDERII IN SINE, luata ca entitate, ca

grupsocial cu frontiere riguros delimitate

Cultura externa este cultura mediului national, regional sau local.Deexemplu managementul japonez este favorizat de felul relatiilor ce sestabilesc in societatea japoneza, tipice acestui popor. Dar cultura externapoate caracteriza nu doar o tara ci si o regiune sau o entitate locala, tinand dedecantarea unor valori spirituale, cutume in cursul istoriei acestora. Dar totin cultura externa se incadreaza si caracterele socio-culturale ale epocii, carepot fi transnationale. Pentru alegerea unui management eficient este nevoiesa fie analizata cultura externa ce se inglobeaza in cultura unei intreprinderi.Dar, dezbaterea contemporana asupra dimensiunii culturaie a intreprinderilorne se opreste doar asupra analizei culturii externe, ci se orienteza si spreanaliza structurilor culturale proprii fiecareia dintre ele. Acest lucru ne facesa abordam acum nivelul subculturilor si microculturilor intreprinderii.Acest nivel de abordare al culturii unei intreprinderi se refera (a faptul ca ointreprindere este un conglomerat de subculturi corespunzatoare grupelorsociale care o cormpun: muncitori, personal auxiliar, conducatori,functionari, etc.

Sa subliniem cateva dintre caracteristicile acestor subculturi. Elenu sunt constituite apriori, ci se constitute prin diferentele in abordarearealitatii de catre difente grupuri sociale, care dau un ansamblu de norme, dereguli de raspuns, la agresiunea mediului pentru fiecare grup in parte. Existadeci un patrimoniu tacit de principii si norme care se transmit de la grupulinitial la generatiile viitoare. Aceste subculturi nu au o unitate de monolit.Ele se formeaza din culturi ale unor subgrupe dezvoltate intr-un cadrurestrans (birouri, ateliere, laboratoare) si influentate de factori comuni,impartasind acelasi cadru de viata. Existenta unei subculturi nu poate fi

166

rezultatul unei programari nu poate fi pilotata, nu este legata de strategiaintreprinderii. De asemenea, faptul ca exista o subcultura a conducatorilor nuimpiedica aparitia celorlalte subculturi. Insa, subcultura conducatorilorinfluenteaza decisiv celelalte subculturi . Studiul caracteristicilorsubculturilor formate intr-o intreprindere este important mai ales inmanagementul schimbarii, atunci cand se doreste modificarea stilului deconducere.

Numerosi sociologi si istorici au scos in evidenta existenta unorforme de sociabilitate colectiva, a unor comunitati profesionale, a unormicroculturi si subculturi, elemente care constituie substratul vietii la loculde munca si al relatiilor profesionale din ateliere sau birouri si de careintreprinderea trebuie sa tina seama pentru a-si organiza procesul deproductie. Cultura unei intreprinderi este un ansamblu care unificacomponentele intreprinderii. Este produsul unei istorii si nu doar uninstantaneu. Cultura unei intreprinderi constituie un patrimoniu de "a sti safaci", un fel de a alege si de a gandi. Ea reprezinta un mod de descriere aorganizatiei si o explicatie fundamentala a ceea ce se deruleaza inintreprindere.

PRINCIPIILE LUI EDWARD DEMING

1. Formulati si popularizati printre salariatii dvs. O DECLARATIESCRISA referitoare la obiectivele si scopurile intreprinderii in ceea cepriveste calitatea produselor si serviciilor realizate. Toti managerii trebuie sademonstreze in mod constant si practic interesul pentru aplicarea acesteideclaratii.2. Instruiti-va personalul asupra tuturor aspectelor implicate detranspunerea in practica a declaratiei, dar si de renuntarea la unele practicigeneratoare de non-calitate.3. Incetati sa va mai bazati pe controlul tehnic final al calitatii si adoptati

metode de control intermediar cu aplicarea metodelor statistice deevidentiere a neconformitatiior, ca baza pentru stabilirea masurilorcorective optime.

4. Incetati sa mai aveti in vedere la incheierea contractelor doar pretul siintroduceti clauze privind calitatea.

5. Ameliorati constant si permanent procesele de productie / prestarespecifice intreprinderii dvs.

Page 84: marinescu - managementul carierei

167

6. Introduceti preocuparea subordonatilor dvs. pentru educarea si instruireafor continua in scopul "lucrului bine facut".

7. Initiati, instruiti si stimulati pe toate caile preocuparea si competitiasalariatilor pe baza calitatii muncii prestate.

8. Eliminati eventualele temeri si retineri ale salariatilor prin crearea unuiclimat de incredere si de permanenta inovare in scopul ameliorariicalitatii.

9. Optimizati actiuniie personalului dvs. avand ca scop aplicareaDECLARATIEI, prin facilitarea relabilor, eliminarea eventualelorbariere (de exemplu dintre compartimentele intreprinderii) si asigurareatuturor conditiilor necesare pentru colaborare si transparenta.

10. Renuntati sa mai solicitati salariatilor dvs. cresterea productivitatiimuncii lor indiferent de calitatea acesteia.

11. Eliminati normele de lucru nefundamentate si introduceti - prininstruirea adecvata a salariatilor - metode de ameliorare a normelor.Inlocuiti metoda conducerii prin obiective cu studiul capabilitatiiproceselor si al posibilitatilor de ameliorare a acestora.

12. Facilitati si stimulati mandria personalului dvs. pentru calitatea muncii prestate .

13. Incurajati preocuparile salariatiior pentru educatie si autoperfectionare.14. Actionati permanent si perseverent pentru aplicarea DECLARATIEI

prin implicarea intregului personal al intreprinderii.CAPITOLUL 14 MANAGEMENTUL DIVERSITATII

1. INTRODUCERE

De ce un capitol despre Managementul diversitatii intr-o lucrare deManagementul Institutiilor Publice?Avem in vedere diversitatea culturala, rasiala, de sex – la nivel de comunitatilocale si in acelasi timp diversitatea culturala intr-o lume in care serviciilepublice se internationalizeaza prin sursele de finantare si resursele umaneutilizate.Pentru a evita discriminările in cadrul grupurilor minoritare se impuneasigurarea egalităţii şanselor la Iocul de muncă.Conform teoriei lui Kandola şi Fullerton organizaţiile trebuie să respecte şisă puna in valoare specificul indivizior in paralel cu preocuparea pentrugrupuri.

Principiile acestei teorii sunt urmatoarele ( Kandola si Fulerton )

168

1. Misiune şi valori2. Operaţiuui corecte şi obiective3. Stimularea unei forţe de muncă oneste şi conştiente4. Activi şi flexibili5. Individul îxi centrul atenţiei6. Cultura împuternicirii

Modelul punerii în valoare a diversităţii caracteristicilor umane(Walker) are urmatoarele etape:

1. Inlăturarea clişeelor.2. Insuşirea capacităţii le a urniări şi depista diferenţele din concepţ~i1e

celorlalţi.3. Clădirea unor relaţii autentice şi semnificative cu persoanele coiisiderate

diferite.4. Sporirea sentinientului independenţei personale, a puterii şi autorităţii de a

acţiona.5. Explorarea şi identificarea specificului de grup.

Intr-o lume supusa procesului globalizarii trebuie sa avem invedere criteriile de evaluare a culturilor nationale (Hofstede):

1. Distanţa impusă de putere2. Atitudinea faţă de incertitudine3. Gradul de individualism / colectivism4. Gradul de masculinitate/feminitate

Pentru a funcţiona cu eficacitate şi pentru a-i trata pe angajaţi cucorectitudine, o organizaţie trebuie să aibă reguli şi proceduri clare, caretrebuie comunicate tuturor. Fiecare individ este purtătorul unor modele de gândire ‚ simţiresi manifestări potenţiale dobândite de-a lungul vieţii sale. Folosind analogiamodului in care sunt programate computerele in Hofstede va numi acestemoduri de gândire simţire sau acţiune drept «programe mentale. Un termenobişnuit pentru un asemenea program mental este cultura. Sursele unorprograme mentale individuale provin din mediile sociale in care cineva acrescut si a câştigat experienţa. Programarea începe in sânul familiei,

Page 85: marinescu - managementul carierei

169

continua in anturaj, la scoală, in grupurile de tineri, la locul de munca si incomunitatea de viata. Cultura, ca software mental, corespunde in ideea lui Hofstedeculturi secundare. Cultura este întotdeauna un fenomen colectiv; se învaţă,nu se moşteneşte. Inkeles si Levinson reprezintă dimensiunile culturii. Odimensiune reprezintă un aspect al culturii care se poate măsura in raport cualte culturi. Ea grupează laolaltă un numar de fenomene dintr-o societate. Distanta impusa de putere este măsura in care salariaţii cuputere mai mica din instituţiile si organizaţiile dintr-o tara aşteaptă si acceptaca puterea sa fie inegal distribuita. In cazul unui grad mic al distantei fata de putere se presupuneca profesorii trateaza in mod egal elevii. Procesul educational este mai degraba impersonal. In astfel de situatii este foarte apreciata initiativa elevilorcare precizam se vor simti intotdeuna mai apropiati de profesorii tineri. Astfel deducem : in tarile in care per total se obtine un punctajrelativ mic al distantei fata de putere si datorita nivelului eduactiei mai inalt,elevii vor deveni mao independenti fata de profesori pe rnasura ce avanseazain studii. In tarile cu distanta fata de putere mare chiar daca elevii ating unnivel educational inalt ei vor deveni dependenti de profesori. In tarile cu distanta fata de putere mare managerii sisubordonatii se considera reciproc ca inegali existenti. Sistemul ierarhic intr-o astfel de situatie se pare ca se bazeaza pe aceasta inegalitate existentiala.Organizatia centralizeaza puterea in cat mai putine maini. De asemeneaexista un grup de persoane ce supravegheaza si raporteaza conducerii despreactivitatea subordonatilor. Subordonatilor in general este de asteptat ca sa lise spuna ce sa faca. In aceste tari muncitorii au un nivel redus de educatie sirelatiile lor cu managerii sunt frecvent incarcate emotional. Managerilor li seacorda privilegii, iar seful ideal este un autocrat binevoitor. In tarile cu o distanta fata de putere mica subordonatii simanagerii se considera unii pe altii ca egali existentiali; sistemul ierarhic aredoar un rol de inegalitate a rolurilor stabilit conventional. Si cum rolurile sepot schimba, cineva care astazi imi este subordonat maine imi poate fi sef.Organizatiile sunt destul de descentralizate cu numar scazut de niveleierarhice si numar limitat de personal de supraveghere. Muncitorii au un nivel inalt cle caliticare si activitatile lor suntmult mai pretuitc decat cele de birou. Managerii trebuie sa fie accesibilisubordonatilor si un sei ideal este un dernocrat plin de resurse. Aiciprivilegiile si simbolurile de statu~ nu sunt bine venite. Exista diferente micide salariu.

170

O analiza superioara a realitatii romanesti ar sugera concluziiinteresante legate de modul in care se pozitioneaza, reactioneaza indivizii inraporturile cu sistemul. In sistemul in care este predominanta distanta mica fata deputere se remarca:

-folosirea puterii trebuie sa fie legitima si este supusa criteriului de bine si derau;- calificarile, veniturile, puterea si statusul nu este necesar sa meargaimpreuna;- clasa de mijloc este mare;- oamenii trebuie sa ai ba drepturi egale;- puterea se bazeaza pe abilitarea de a da recompense;- modul de a schimba un sistem politic este acela al schimbarii legilor;- utilizarea violentei in politica interna este rara;- guvernele sunt pluraliste;- diferentieri mici in venituri, reduse si de sistemul de taxe;- religiile predominante si sistemele filozofice subliniaza egalitatea;- teoriile de managernent native se concentreaza asupra rolului salariatilor

Spre deosebire de situatia de mai sus in sistemele cu distantamare fata de putere se remarca:- oricine detine putere este drept si bun;- calificarile, veniturile, puterea si statusul trebuie sa mearga impreuna;- clasa de mijloc este mica;- cei de la putere sunt avantajati;- modul de schimbare al unui sistem politic este revolutia- conflictele politicii interne conduc spre violenta;

Managementul intr-o societate colectiva este unul de grup.Managerui trebuie sa ia in considerare diferentele etnice sau alte diferenteintre subgrupuri de interese. Adesea face o buna impresie punerea in aceeasiechipa a unor oameni provenind din acelasi grup etnic, desi manageriiorientati spre dimensiunea individulista considera ca acest lucru estepericulos si doresc sa realizeze opusul tor.Intr-o societate colectivista discutarea performantelor unei persoane in moddeschis cu persoanele in cauza este posibil sa faca nota discordanta curiorma de armonie a societatii si poate fi resimtita de subordonat ca opierdere a prestigiului.

Page 86: marinescu - managementul carierei

171

Pe de alta parte, fiecare rnetoda de pregatire a lucrarilor intr-osocietate individualista se bazeaza pe o perceptie onesta si directa asentimentelor fata de ceilalti oameni. Oricine trebuie sa trateze pe oricine cape egalul sau. In argou sociologic acesta este cunoscut sub conceptul deuniversalism. In societatile colectiviste reversul acestei conceptii esteacceptat. Este acceptata deosebirea dintre “grupul nostru „ si «celelaltegrupuri in privinta tratarii prietenilor mai bine decat pe ceilalti. Sociologiinumesc acest mod de gandire particu1arism. O consecinta a modului de gandire particulara este aceea ca intr-o societate colectivista inainte de a incepe orice afacere cu cineva, trebuie sase stabileasca o relatie de incredere cu persoana respectiva. Prin aceastarelatie celalalt este adoptat in subgrupul de interese comune ale patronului.Astfel, deciziile de angajare si de promovare iau in considerare subgrupul deinterese a1 functionarilor.

Toate societatile umane sunt alcatuite din barbati si femei, deobicei, in numar aproximativ egal. Ei se disting doar din punct de vederebiologic, iar rolurile lor in procreerea biologica sunt absolute. Familia este locul in care oamenii au primit prima lorprogramare culturala. Familia contine doua perechi de valori inegale, darcomplementare: parinte — copil si sot — sotie. Ultimul rol este reflectatintr-o pozitie in societate prin scala masculinitate — feminiatate. In timp ce rolurile sexelor in familie afecteaza puterniccomportamentul copiilor, nu exista o implicatie imediata pentru distributiarolurilor sexelor in intreaga societate. Barbatii, fiind mai inalti, puternici siliberi au dominat viata sociala din afara casei in toate societatile. Numaifemeile exceptionale si de obicei in inalta societate au avut mijloace de a-sialege aJte persoane pentru ingrijirea copiilor si a casei ca sa poata pasi intr-ofunctie publica. Daca femeile au ajuns intr-o functie importanta, ele au ajunsdupa 45 de ani, cand statutul lor de mama se transforma intr-unul de bunica. Un alt aspect in care se manifesta contrastul dintre societatilemasculine si cele feminine este locul de munca din viata unei persoane. Intr-o societate de tip masculin specificul cultural tinde maimult spre” a trai pentru a rnunci in timp ce intr-o societate de tip feminin ‚specificul cultural al muncii este mai degraba acela de „ a munci pentru atrai”. Familia in interiorul unei societati de tip masculin orienteazacopiii spre aroganta, ambitie si competitie. Organizatiile din societatea de tipmasculin cer rezultate si le recompenseaza pe baza de echitate. Familia intr-

172

o societate de tip feminin ii orienteaza pe copii spre modestie si solidaritate,iax organizatiile in aceste societati recompenseaza oamenii, probabil, pebaza egalitatii (fiecaruia dupa nevoi).In societatea de tip rnasculin se asteapta ca barbatii sa aspire la avansare incariera. In societatea de tip feminin atat barbatii cat si femeile pot fiambitiosi sau nu si poate sa nu fie nici o diferenta de sex in formularele deraspunsuri ale ambelor sexe asupra necesitatii de a avea o cariera. Culturilernasculine si feminine creeaza tipuri diferite de eroi in management.

Page 87: marinescu - managementul carierei

173

CAPITOLUL 15 MANAGEMENTUL SCHIMBARII

1. INTRODUCERE

A ) Metodologie de parcurs:

1. Identificarea factorilor care declanşează schimbarea2. Recunoaşterea nevoii ce schimbare3. Diagnosticarea problemei4. Identificarea metodelor şi alternativelor prin care se va efectua

schimbarea5. Prezentarea conditiilor existente6. Selectarea metodei7. Învingerea rezistenţei la schimbare8. Implementarea şi coordonarea schimbării

Kurt Lewin consideră schimbarea ca un echilibru dinamic alunor forţe care, pe de o parte , fac presiuni asupra schimbării, iar pe de altăparte, determină o rezistenţă la schimbare.

Echilibrul forţelor schimbării după K. Lewin

Elemente care Echilibru Elemente care frâneazădetermină schimbarea schimbarea

Presiuni pentru schimbare Rezistenţa la schimbare

Mentalităti învechite• Schimbarea • Blocaje mentale

tehnologiei • DezinteresulExplozia • Frica fată de noucunoaşterii • Teama de eşec

• Invechirea • Gradul redus deproduselor profesionalism

• Îmbunătătirea condiţiilor de munca Schimbareastructurii fortei de munca

174

In viziunea lui Levin, procesul schimbării în cadrul organizaţieitrebuie să parcurgă următoarele etape:

1. Deschiderea — în această etapă se încearcă schimbareaechilibrului între situaţia dorită care determină schimbarea şi ceaefectiva.

2. Schimbarea - în care se introduc transformările care permit trecereala situaţia dorită

3. Închiderea — etapă în care se urmăreşte realizarea noului echilibrual sistemului. Această etapă poate fi făcută prin apelarea lareglementări, la cultura organizaţiei, la structura organizatorica.

Managementul schimbării presupune o succesiune sistematicăde procese însoţită de un feed-back permanent. Implementareamanagementului schimbărilor implică, în viziunea autoarei, următoareleetape:

1. Definirea factorilor care generează schimbarea2. Recunoaşterea, înţelegerea nevoii de schimbare3. Diagnosticarea problemelor care implică schimbarea4. Identificarea metodelor prin care să se efectueze schimbarea5. Stabilirea modalităţilor de implementare a schimbării6. Invingerea rezistentei la schimbare7. Implementarea schimbării8. Evaluarea rezultatelor implementării schimbării

B ) Definirea factorilor care generează schimbareaExistă două categorii de factori care influenţează schimbarea în cadrul

organizaţiei:1. Factori externi care pot fi controlaţi în mai micămăsură de către manageri.Exemple:~ Managerii firmelor trebuie să răspundă la schimbărilecare au loc pe piaţă: noile produse introduse decompetitori, amplificarea publicităţii produselor noi,reducerile de preţuri la diferite categorii de produse oriîmbunătătirea serviciilor oferiteclienţilor care doresc să cumpere produse mai ieftine şi de

Page 88: marinescu - managementul carierei

175

o calitate mai bună.~ Schimbările în tehnologie, prin introducereacomputerelor şi roboţilor industriali, care permitsoluţionarea rapidă a unor probleme complexe deproducţie şi de management, contribuind la reducereacosturilor şi îmbunătăţirea calităţii, reflectate pozitiv sub aspect financiar.~Creşterea complexitaţii vieţii genereaza sisteme aecomunicaţie complexe, precum şi mutaţii în plan social

~Factori externi specifici: organizaţiile internaţionale (Banca Mondială,Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană)

2. Factori interni prin care acţionează schimbările în cadrulorganizaţiei. Sunt procesele de luare a deciziilor, de comunicare,relaţiile interpersonale, leadership, stil de conducere etc.

Pe lângă factorii enumeraţi, există şi o multitudine de elemente, careprin natura : conţinutului lor, generează schimbarea.C ) Recunoaşterea, înţelegerea nevoii de schimbare

Perceperea clară şi profundă a nevoii de schimbare de către manageriiorganizaţiei este indispensabilă procesului schimbării. Perceperea schimbăriieste importantă, dar nu suficientă şi de aceea trebuie susţinută de un complexde activităţi efective din partea managerilor.

Prin urmare, unul dintre cele mai importante aspecte esteînţelegerea de către personalul organizaţiei, manageri şi subordonaţi, anevoii de schimbare. Personalul organizaţiei trebuie ajutat să înţeleagă că actuala structurăorganizatorică trebuie adaptată la noile cerinţe pe care le presupune tranziţiaspre economia de piaţă, că actualul sistem informaţional trebuie schimbat şitransformat într-un instrument eficace la îndemâna managerilor, iar deciziileacestora au nevoie de o fundamentare participativă, folosindu-se metodele şitehnicile moderne de management. Această etapă, esenţială, pentru că presupune, de fapt, creareaconvingerii resurselor umane din organizaţie, că actualul sistem demanagement şi actuala politică de personal nu sunt compatibile cu cerinţelepieţei. Inţelegerea nevoii de schimbare presupun, de altfel, cunoaşterea faptului căo continuare a proceselor de management şi de execuţie cu structurile maivechi în noile conditii conduce, în mod inevitabil, mai devreme sau mai

176

târziu, la situaţii critice pentru organizaţia respectivă.D )Diagnosticarea problemelor care implică schimbarea

Pentru a acţiona, managerul trebuie să cunoască foarte bine situaţiaproblemă care implică schimbarea. Pentru aceasta este necesară parcurgereaunei etape care presupune o diagnosticare a problemelor. Principalele fazeale diagnosticării sunt:

• Identificarea tipului de problemă. Presupune, în esenţă,descoperirea tuturor problemelor cu care se confruntă manageriiorganizaţiei şi care, de fapt, determină schimbarea. Se pot folosi(pt. Cunoaşterea problemelor) o serie de metode şi tehnici: lista deprobleme, cutia cu idei, etc. pentru început, se recomandăidentificarea ariei de cuprindere a schimbării şi tipului acesteia,respectiv dacă va fi totală sau parţială, rapidă sau lentă. Însă, cusiguranţă complexitatea problemelor şi posibilităţile organizaţieisunt cele care influenţează de fapt procesul de implementare aschimbărilor.

• Formularea simptomelor pozitive şi negative pe care le genereazăproblema. Fără îndoială, orice problemă, identiftcată dau nu, genereazădirect sau indirect simptoame pozitive şi negative. În această fază trebuiestructurate clar atât simptomele pozitive, cât şi cele negative pe careproblemele actuale le generează, lucru posibil datorită analizei efectuateîn faza precedentă.

• Stabilirea cauzelor care generează problema şi a efectelor pe caresituaţiile de fapt le au sau le pot avea pentru ftecare tip deproblemă. Esenţială în această fază este înţelegerea naturii cauzelorcare au generat simptoamele pozitive şi negative. Cauzele pot fidirecte, indirecte, principale/secundare. Efectele pot fi imediate, petermen mediu sau lung.

• Precizarea modalităţilor prin care problemele pot fi soluţionate,precum şi a resurselor pe care le implică acest proces. Principalelemodalităti de acţiune vor conduce în acest fel ladiminuarea/amplificarea influenţei cauzelor care au generatsimptoamele negative, în primul rând, dar şi cel pozitive. Apoi sestabilesc resursele necesara pe care le implică modalitătile deacţiune respective şi procesul de implementare a schimbărilor.

Page 89: marinescu - managementul carierei

177

• Estimarea rezultatelor la care se ajunge prin rezolvarea schimbării.În ultima fază se urmăreşte anticiparea aspectelor de eftcienţăcuantificabilă şi necuantificabilă, care vor apărea ca urmare arezolvării problemelor schimbării.

E ) Stabilirea metodelor de implementarea a schimbăriiSe precizează şi se prezintă metoda sau grupul de metode care vor fi

folosite, atat pentru analiza problemelor, cât şi pentru implementareaschimbării. Cele mai eficiente modalităti vor fi selectate pentru a efectuaschimbarea.F ) Învingerea rezistenţei la schimbare

Este principalul obstacol pe care îl întâmpină schimbarea. Motive caregenereaza rezistenţa la schimbare:

• Interese personale• Neînţelegerea fundamentelor schimbării• Toleranţa la schimbare (dezinteres)• Teama de consecinţele schimbării• Tendinţa de autolimitare a efortuluiPentru a minimiza însă acest fenomen de rezistenţă la schimbare,

managerii ar putea iniţia un set de activităţi, cum ar fi:

~ Pregătirea momentului schimbării prin discuţii cu cei implicaţi înacest proces

~ Sprijinirea şi încurajarea celor implicaţi în procesul schimbării prinparticiparea efectivă la acesta

~. Organizarea de dezbateri pe problematica schimbării

~ Influenţa interpersonală

~ Exercitarea de presiuni — poate genera şi resentimente şi ostilitate

G ) Implementarea schimbării

In conditiile în care rezistenţa la schimbare a fost învinsăurmează implementarea propriu-zisă a schimbării şi feed-back-ul permanentgenerat de modulaţiile factorilor care o declanşează de fapt. In această etapă se elaborează un plan de acţiune, care trebuie să

178

cuprindă modalitătile clare de implementare a schimbării. Ele trebuieadaptate la specificul realitătilor din interiorul organizaţiei şi să facilitezederularea tuturor acţiunilor pe care schimbarea le atrage.

H ) Evaluarea rezultatelor implementării schimbăriCunoaşterea influenţelor pe care schimbarea le-a avut asupra eficienţei

este un aspect social pentru continuarea implementări schimbării. Managerii care declanşează un astfel de proces complex cunoscfoarte bine faptul că schimbarea poate presupune un interval de timp dupăcare rezultatele încep să apară. Ei de asemenea ştiu că pe parcursulimplementării apar şi alte probleme care nu au fost anticipate, care trebuierezolvate în timp util, altfel derularea procesului în sine este pusă sub semnulîntrebării. Totuşi, echipa de specialişti care se ocupă de implementareaschimbării poate întocmi evaluări parţiale, periodice pentru a se întăriconvingerea angajaţilor că modul de acţiune aste unul bun, dar că procesulimplementării este complex şi de durată Ca raspuns la aceste cerinte s-aconturat a doua generatie a dezvoltarii organizationale , denumitatransformarea organizationala, diferita substantial de precedenta.Transformarea organizationala implica schimbari la trei niveluri. Un primnivel il reprezinta schimbarea de atitudini si comportamente ale salariatilorfirmei. Nivelul al doilea de schimbare se refera la sistemul managerial inansamblul sau, iar ultimul vizeaza straturile profunde ale organizatiei, alesistemelor de valori, credintelor, afectivitath comunitatii de salariati, Deretinut ca ultimul nivel constituie baza primelor doua. O alta trasatura atransformarii organizationale rezida in faptul ca schimbarile nu se rezuma lasimpla intretinere a functionarii organizatiei, ci ele vizeaza reinoireaorganizatiei in ansamblul sau.Matricea schimbarilor organizationale ale luiNadler

TIPURILESCHIMBARII

AMELIORATIVE STRATEGICE

REACTIVE armonizare reorientareANTICIPATE adaptare reconcepere

La baza matricei schimbardor organizationale a lui Nadlerse afla urmatoarele aspecte:

Page 90: marinescu - managementul carierei

179

- din punct de vedere al continutului, schimbarile organizationale pot fide imbunatatire, sau ameliorative si strategice. Schimbarile deimbunatatire vizeaza ameliorari ale functionalitatii organizatiei in cadrulconceptiei si coordonatelor strategice existente. Schimbarile strategicevizeaza elementele de baza ale firmei si/sau ale sistemului de putere.- din punct de vedere temporal, schimbarile organizationale pot fi :reactive, atunci cand se ofera solutii la evenimente exogene firmei ;anticipate, in situatia in care sunt programate in functie de evolutiileprevizionate ale mediului si firmei in cauza. Din intersectia acestorcoordonate rezulta cele patru tipuri de schimbari in cultura organizationalasi sistemul organizatoric

• de armonizare, adica imbunatatiri ce au in vedere evenimente viitoareanticipate• de adaptare, ce constau in imbunatatiri realizate ca raspuns la

producerea unor evenimente externe neanticipate• de reorientare, de natura strategica, realizate in functie de perioada si

locul producerii anumitor evenimente strategice anticipate• de reconcepere a organizatiei sau a unor componente ale acesteia

generate, de regula, de aparitia unor evenimente in contextul firmei careii ameninta existenta. In aceasta situatie sunt necesare schimbari radicalein organizatie, ce vizeaza cultura organizationala, strategia manageriala,sistemul managerial etc.

Transformarea organizationala inseamna deci schimbariprofunde ce au in vedere concomitent armonizarile, adaptarile sireorientarile organizationale. Frecvent, transformarea organizationalaimplica reconceperea organizatiei in ansamblul sau. Operationalizareatransformarii organizationale este conditionata, dupa opinia mai multorspecialisti, de existenta unui set de preconditii:- managementul firmei trebuie sa se dedice schimbarilor- fiecare salariat este necesar sa fie capabil sa vizualizeze cum arata o

organizatie buna si pe ce valori se bazeaza- sa existe anumite conditii exogene in mediul firmei incat problemele cu

care se confrunta sa nu poata fi abordate si solutionate utilizandprecedentele modalitati

- persoanele cheie din firma sa sprijine realizarea schimbarilororganizationale- managerii si specialistii ce realizeaza schimbarea sa fie pregatiti si

dedicati unui proces de lunga durata

180

- realizatorii schimbarii sa fie constienti de la inceput ca vor fi confiuntaticu "opozitia" la schimbari

- pe parcursul schimbarilor trebuie sa existe disponibilitatea de a invata laun mare numar de persoane

- majoritatea personalului organizatiei sa fie convins de necesitatea de aefectua schimbarile preconizate

- organizatia sa fie gata sa faca apel la orice asistenta si/sau contributiedisponibila si utila schimbarii din cadrul si din afara firmei

- asigurarea accesului la informatfle implicate in toate fazele schimbariiorganizationale.

2. ETAPELE PROCESULUI DE SCHIMBARE

Schimbarile majore in organizatie nu au loc pur si simplu. Infaptuireaschimbarii presupune derularea unui adevarat proces complex in care seconfiunta fortele care exercita presiuni pentru schimbare si fortele care seopun schimbarii. Acest proces cunoaste mai multe etape si anume:• Constientizarea nevoii de schimbare si trezirea interesului pentru

initierea schimbarii in randul managerilor organizatiei• Diagnosticarea situatiei pe baza informatifor culese si analizate• Identificarea tuturor fortelor,care sprijina schimbarea, ca si a acelora care

se opun schimbarii• Elaborarea unor variante de schimbare, alegerea variantei optime ( sau a

celei mai convenabile )• Schimbarea propriu-zisa, respectiv aplicarea variantei alese cu toate

masurile care se impun• Depistarea unor eventuale neajunsuri si eliminarea acestora• Consolidarea noilor valori comportamentale care sustin schimbarile

efectuate

Dupa Lundberg, etapele procesului de schimbare organizationalasunt urmatoarele:• Factorii externi ce fac posibila schimbarea organizationala• Forte interne care accepta schimbarea• Modificarea de tensiuni interne si externe incitatoare la schimbare.• Generarea uneori a straduintei de a vizualiza o noua cultura

organizationala

Page 91: marinescu - managementul carierei

181

• Elaborarea strategiei pentru schimbare pe baza viziunii organizationale (daca exista )

• Trecerea la operationalizarea programelor de actiune, de asemenea aechipei ce le va realiza folosind si leadershipul

• Efectuarea de schimbari potrivit prevederilor programelor de actiune• Schimbarea organizationala

Referitor la continutul acestui model se impune prezentarea unor informatiisuplimentare. Astfel, Lundberg considera ca factori externi , ce fac posibilaschimbarea, acele elemente exogene care largesc sau ingusteaza zona deinfluenta a organizatiei. In aceasta categorie se pot include aparitia de notcompetitors sau disparitia altora, modificari in tipul de tehnologii specificedomeniului de activitate etc. In categoria fortelor interne ce favorizeazaschimbarea se includ existenta unui leadership centrat pe schimbare,posedarea de timp si energie suficienta de catre manageri pentru a efectuaschimbari, nivelul bun de colaborare si cooperare intre salariati,disponibilitatea personalului de a accepta schimbari. Tensiunile interne siexterne incitatoare la schimbari se refera la cerintele exprese ale pietei saucomunitatii fata de firma, doleantele stakeholderilor vizavi de diminuareasau dezvoltarea organizatiei etc. Evenimentele care declanseaza orientareaspre o ideologie a schimbarii in cultura si structura organizationala pot fi:• oportunitati sau disfunctionalitati majore in contextul firmei ( crizaeconomica, boom economic, aparitia unei not generatii de tehnologii )• mutatii in proprietatea si / sau managementul firmei ( fuziunea cu altafirma, realizarea unei societati mixte, schimbarea managementului superioral organizatiei etc. ) Americanul Gibb Dyer concepe un model partial diferit fatade precedentul, indeosebi prin aceea ca pune un mare accent pe elementelede putere si autoritate in cadrul firmei.Ca urmare, considera ca apare o faza critica in care are loc lupta dintrenoile si vechile convingeri. Daca noile convingen se impun, puterea inorganizatie este preluata de o noua echipa manageriala, care treptatinstituie o noua simbolistica organizationala si dezvolta o noua culturaorganizationala.

182

3. REZISTENTA LA SCHIMBARE

Schimbarea inseamna in esenta o transformare sau o modificare astatus-quo-ului, o trecere de la o stare de lucruri la alta, de la un set deconditii la altul. Schimbarea inseamna, pentru multi oameni, nesigurantasau lipsa de securitate cu privire la propriul viitor, la locul de munca, larelatiile cu ceilalti. De aceea este foarte posibil ca aceasta teama sauanxietate a oamenilor cu privire la schimbare, sa-i conduca la incercarea dea bloca, de a rezista introducerii ei.

Intr-un sens, rezistenta la schimbare este un fenomen pozitiv deoareceea dovedeste existenta unui anumit grad de stabilitate si permite predictiacomportamentului organizational. Efectele rezistentei la schimbare suntinsa, in principal negative: ea poate genera conflicte in interiorulorganizatiei, dar mai ales este o piedica in calea progresului.A ) Modalitati de reducere a rezistentei la schimbareCunoasterea si intelegerea cauzelor ce determina rezistenta la schimbare suntesentiale pentru gasirea mijloacelor cele mai adecvate de reducere sau chiarinfrangere a acestei rezistente.Una din modalitatile cele mai importante de reducere a rezistentei oamenilorla schimbare este aceea de implicare a lor in planificarea schimbarii princentrarea acestora asupra propriilor sentimente, asupra propriilornesigurante, asupra propriei rezistente. Cand oamenii se confrunta deschisunii cu altii, cand au informatii in loc de nesiguranta, ei pot sa participe laschimbare mai curand decat sa reziste schimbarii. Oamenilor trebuie sa li seofere sansa de a discuta si a intelege natura schimbarii si a propriilor temerideclansate de aceasta.O alta modalitate de reducere a rezistentei oamenilor la schimbare seadreseaza anxietatii create de schimbare. Trebuie ca accentul sa fie pus pegasirea surselor de disconfort a oamenilor ce se tern de schimbare si nu pefolosirea sanctiunilor sau amenintarilor ca mijloace de a convinge oameniisa se implice in schimbare.Intr-un proces de schimbare, avand in vedere ca obiceiurile, rutinelereprezinta surse ale rezistentei la schimbare, nu trebuie ignorate modelelecomportamentale de munca ce au fost deja statuate sau "institutionalizate". Comunicarea este una din modalitatile de reducere a rezistenteila schimbare. Rezistenta poate fi redusa prin comunicarea cu angajatii,ajutandu-i sa inteleaga necesitatea schimbarii. Aceasta metoda este eficientaatunci cand principala cauza a rezistentei este lipsa de informatii aindivizilor in legatura cu procesul de schimbare. Timpul si efortul implicate

Page 92: marinescu - managementul carierei

183

de aceasta tactica sunt principalele dezavantaje ale ei, mai ales candschimbarea afecteaza un numar mare de oameni. Manipularea este o alta modalitate de a reduce rezistenta laschimbare. Deformand faptele si facandu-le astfel sa para mai atractive ,ascunzand anumite informatii neplacute sau raspandind zvonuri false pentrua determina angajatii sa accepte schimbarea sunt exemple de manipulare.Aceasta modalitate este putin costisitoare, dar riscanta daca oamenii vor aflaca au fost pacaliti, credibilitatea agentului de schimbare reducandu-se la zeroin acest caz. Primul pas în iniţierea unui proces de schimbare îl constituiediagnosti-carea, adică găsirea unor răspunsuri la întrebări de tipul “Ceschimbări sunt necesare în organizatie, pentru a asigura o funcţionare maieficace?” Asistăm adesea la schimbări de care nu are nimeni nevoie. Seîntâmpla de multe ori să înţelegem, de abia după ce s-a efectuat o schimbare,că n-a răspuns, problemelor reale?

viziuneSARCINI structuri organizationale colectiva

OAMENI cultura organizationala mediu

Adaptare model Nadler-Tushman – diagnosticare nevoie de schimbare

Organizaţia este implicată într-un proces de interactiunineîntrerupte cu mediul său. In acest mediu, pe lângă organizatie, există şialte sisteme - furnizorii, clienţii sau utilizatorii finali -care influenteazăorganizaţia şi, la rândul lor, sunt influenţaţi de ea. In interiorul său, organizatia poate fi percepută ca având patrucornponente aflate în interacţiune: sarcinile, structurile şi sistemeleorganizaţiona1e, cultura şi oamenii - membrii organizaţiei.

• Sarcinile formează componenta primară a sistemului orgaiiizaţional. EIecuprind activitătile care trebuie îndeplinite, caracteristicile acestoractivităţi, cantitatea şi calitatea serviciilor sau produselor oferite deorganizatie

• Structurile şi sistemele organizaţionale cuprind: responsabilităţile şiliniile de subordonare, sistemele informationale, mecanismele de

Reactii/Cerinte

conducere

184

monitorizare şi control, fişele de post, sistemele formale de retribuire şipremiere, structurile şedinţelor, procedurile de funcţionare etc. Chiar dacăaceste trăsături ale organizaţiei sunt relativ uşor de descris, ele ajungadesea să fie depăşite, incapabile cu lumea în schimbare.

• Cultura organizaţională se referă la valorile, ritualurile, sursele de putere,normele şi loialitătile din organizaţie, precum şi la sistemul neformal derecompensare sau penalizare, care determină felul în care se acţionează înrespectiva organizaţie.

• Oamenii vin cu diferitele lor aptitudini, cunoştinte, experienţe,personalităţi, valori, atitudini şi comportamente. In aceste vremuri de

Este necesar ca orgamzatia să ad opte schimbări pentru a putea supravieţuiîntr-un mediu din ce în ce mai imprevizibil. Organizaţia trebuie să considereschimbarea o ocazie favorabilă, deoarece o ajută să se dezvolte şi săprospere .

• Schimbările fac parte din viaţa managerială şi organizaţională. EIepot fi importante, se produc din ce în ce inai frecvent şi pot fidecisive pentru supravieţuirea organizaţiei.

• Schimbările pot oferi persoanelor implicate diferite oportunităţi:creşterea satisfacţiei profesionale, îmbunătăţirea conditilor demuncă, ameliorarea practicilor adoptate, sporirea eficientei etc.

• Presiuiiile externe favorabile schimbării se pot datora iinor factorisocioIogici~ tehnologici, economici şi politici (STEP) exercitaţi deniediul extern în care se află organizaţia. Alte presiuni externedecurg din cerinţele şi ofertele pieţei, conditiile de concurenţă şischimbările de condiţii. Presiunile externe favorabile schimbării sesituează niai presus de controlul organizaţiei.

• Presiunileinternefavorabile schimbării sunt legate adesea de celeexterne. Printre acestea se numără: nevoia de a creşteproductivitatea, de a îmbunătăti nivelurile de calitate, de a sporivolumul vânzărilor, de a îmbunătăţi serviciile, de a spori nivelul demotivare a personalului şi de a-1 păstra în organizaţie. Presiunileinterne favorabile schimbării se află sub controlul organziaţiei.

Page 93: marinescu - managementul carierei

185

• Există trei abordări uzuale pentru generarea presiunilor internefavorabile schimbării:

— abordarea de sus în jos;— abordarea de jos în sus;— abordarea bazată pe serviciile unui expert;

fiecare dintre ele având diferite avantaje şi dezavantaje.

• Pentru a înţelege starea prezentă în care se af1ă organizaţia şipentru a o descrie pe cea prefigurată pentru viitor, se poateutiliza modelul de diagnosticare aI lui Nadler şi Tushman.Componentele esenţiale ale acestui model sunt sarcinileîndeplinite de organizaţie, structurile şi sistemeleorganizaţionale, cultura acesteia şi oamenii care lucrează încadrul ei. În afară de acestea, modelul scoate în evidenţănecesitatea identificării viziunii colective împărtăşite în cadrulorganizaţiei şi persoanele (sau grupurile) care pot facilitaschimbarea.

Precizând care este nivelul schimbării, putem face o estimare a durateiimplenientării acesteia şi a complexităţii şi dificultăţii procesului. Estenevoie. totodată, să ne analizăm propriile reaeţii fată de schimbare şi săstabîlirn care este influenţa atituclinii pe care o avem faţă de schimbareasupra capacităţii noastre de a o dirija. Avem, aşadar, o cale de a analizafortele care se manifestă şi eare pot favoriza sau împiedica o schimbarepropusă. Astfel, aflănî ce forţe care impun schimbarea trebuie consolidate şice forţe de respingere trebuie slăbite. Opoziţia la schimbare este una dintreforţele de respingere obişnuite. Pentru reducerea sau înlăturarea ei, existămai multe abordări posibile.

• O schimbare poate avea loc la unul sau mai multe dintre nivelurileenumerate de mai jos:

a. individual;b. de echipă;c. de grup/divizie;d. organizaţional.

• Durata şi dificultatea implementării unei schimbări depinddirect de nivelul Ia care are Ioc aceasta.

186

• Dacă vă analizati atitudinea proprie faţă de schimbare, văputeţi da seama de eficacitatea pe care o veţi putea avea camanager aI schimbării, în cadrul organizaţiei în care lucraţi.

• Diagrama câmpului de forţe (Lewin) este un instrumentanalitic care poate fI utilizat pentru identificarea forţelorcare se opun şi care impun schimbarea, a mărimii Ior rela-tive şi a eventualelor elemente în favoarea schimbării, carear putea fi atrase de partea forţelor care impun schimbarea.

• Printre cauzele uzuale ale opoziţiei faţă de schimbare senumără:

a. interesul personal ingustb. înţelegerea eronată şi Iipsa de încredere;c. deosebirile în evaluarea situaţiei;d. toleranţa scăzută fată de schimbare;e. presiunile exercitate de grupurile de colegi;f. teama de stresul asociat schimbării;g. experienţele negative legate de schimbările trecute

• Printre abordările care pot fi adoptate pentru reducerea opoziţiei senumără:

— instruirea si comunicarea— participarea şi implicarea;— facilitarea şi sprijinul;— negocierea şi acordul;— manipularea şi cooptarea;— coerciţia explicită şi implicită.

Peters si Waterman, in cartea lor “In Search of Excellence”(1982) au atras atentia asupra a opt caracteristici pe care trebuie sa leindeplineasca orice organizatie care este deschisa schimbarii, inovatoare :

� orientare spre actiune� apropiere fata de client� autonomie� productivitate printr-o buna administrare a resurselor umane� structuri simple� centralizarea problemelor esentiale� descentralizarea actiunilor/implimentarii si controlului zilnic� concentrarea pe puncte forte

Page 94: marinescu - managementul carierei

187

In esenta, accentul trebuie pus pe acordarea unei autonomii catmai mari managementului mijlociu.

4. MANAGEMENTUL SCHIMBARII

Schimbarea este, in opinia autorilor McCalman si Paton, “unproces continuu de confruntare, identificare, evaluare si acţiune “.Chestiunea schimbării reprezintă o preocupare cvasi-obsesiva in sociologiaorganizaţiilor, poate din pricina importantei acordate lentorii si rigidităţiibirocratice, sau a problemelor concrete cu care se confrunta fără încetare,atât conducătorii de întreprinderi, cat si responsabilii reformeloradministrative. Gouldner (1954) ne arata cu cate dificultăţi se confrunta, deexemplu, in reorganizarea întreprinderii industriale noul director, care vreasa raţionalizeze funcţionarea acesteia. Numărul reformelor nereuşite, saucare nu reuşesc decât parţial, este impresionant, indiferent de organizaţie.Prin urmare, ca să înţelegem mecanismele schimbării in cadrul uneiinstituţii, cat si pe cele ale inovaţiei, trebuie luat in considerare caracterulconstruit al schimbării. Schimbarea nu este naturala, este o problema carenecesita cercetare. Schimbarea nu trebuie înţeleasă ca o criza si nici măcarca un simplu proces de adaptare sau dezvoltare, ci mai degrabă camanifestare a unei multitudini de mutaţii in cadrul instituţiilor. Organizaţiile care reuşesc sa îşi menţină cu succescompetitivitatea privesc schimbarea nu ca pe un eveniment unic, ci ca pe unproces permanent, absolut necesar pentru supravieţuirea, dezvoltarea siperfecţionarea lor. Schimbarea trebuie perceputa ca un element intrinsec alunei organizaţii si trebuie integrata in filozofia si in modelele de acţiune aleacesteia.Factorii care stau la baza schimbării Exista numeroşi factori care stau la baza schimbărilor. Tot aceşti factoripot fi grupaţi in patru mari grupe :

a. factori politicib. factori economicic. factori socio-culturalid. factori tehnologici.

188

Factori politici

LegislatiaguvernamentalaIdeologiaguvernamentalaLegile/reglementarileinternationaleDrepturile universaleRazboaieleReglementarile localeSistemul de impozite sitaxeActivitatea grupurilorsindicale.

Factori economici

CompetitiaFurnizorii, respectivcolaboratoriiRetelele de schimb valutarRata somajuluiRatele salarialePolitica economica aguvernuluiPolitica economica a altortariPoliticile de acordare aimprumuturilorSchimbari de statut(de la stat la privat) –gradul de autonomie.

Factori tehnologici

Tehnologiileinformationale(internetul)Noi procese deproductieComputerizareaproceselorSchimbari intehnologia detransport.

Factori socio-culturali

Tendintele demografice(angajati, contribuabili)Schimbari ale stilului deviataAtitudinea fata de muncaAtitudinea fata de grupurileminoritareProbleme legate de sexGrija pentru mediuEtica de afaceri.

Page 95: marinescu - managementul carierei

189

BIBLIOGRAFIE

1. ALEXANDRU I – Structuri , mecanisme si institutii adm – Ed. Sylvi ,Buc 1996

2. ANDREWS K – Toward professionalism in Business Management-Londra 1990

3. ANDRONICEANU A.- Managementul schimbarilor – All Educational1998

4. ANDRONICEANU A – Management Public – Ed economica 19995. BARNES C- Management in the Public Sector – NY 19936. BOURN C – Public Sector Management – Brookfield 19957. BURACK E – Organizational Analysis – Hinsdale 19858. CANDEA R – Comunicarea manageriala – Ed. Expert Buc 19969. COLE G A – Managementul personalului – Codecs – Buc 199710. DINU M – Comunicarea – Ed. Stiintifica Buc 199711. GULICK L – Institute of Public Administration – NY 198712. IORGOVAN A – Drept adm – Ed Hercules Buc 199313. JOHNS G – Comportament organizational – Ed. Econ. Buc 199814. MASLOW A – Motivatie si personalitate – NY 198715. MANOLESCU A – Managementul resurselor umane – Buc 199816. MANDA C – Adm. publica locala din Romania – LuminaLex Buc

199917. MOLDOVEANU G – Analize organizationale – Ed. Econ. Buc 199918. NICOLESCU O – Management – Ed. Economica Buc 199719. NEGOITA AL – Stiinta administratiei – EDP Buc 197720. OLIVER D – Public Administration – Chicago 198221. OROVEANU M – Introducere in stiinta adm. de stat – Ed.

Enciclopedica 197522. PAINTER I – Management in The Public Sector , Chapman&Hall

198923. PLUMB I – Managementul serviciilor publice – ASE Buc 200024. POPESCU D – Arta de a comunica – Ed. Econ. Buc 199825. RADU I – Informatica pentru managementul firmei- Ed. Almi Buc

199826. RIDEAUX J – L’ etre Administratif – Paris 198227. SADLER PH – Managerial Leadership – Anglia 199828. SETTLE K – American Public Administration , NJ 198529. TAYLOR F – Principiile Managementului Stiintific , NY 1917

190

30. WALDO D – What is Public Administration – NY 197831. WEBER M – Economie si societate – Paris 197132. WEISS C – Evaluation Research Englewood Cliff – NY 1992

PERIODICE :

1. Economie si administratie locala – Nr 6-7-10-11-12 / 1998 si 1-2-3/1999

2. Expert System for Adm. Decision-Making – 1995 – 19973. Optimum – Jurnalul managementului sectorului public – 1997-1998

LEGI :

1. LEGEA NR. 37 / 1990 – organizarea si functionarea Guvernului2. LEGEA NR. 47 / 1992 – organizarea si funct. Curtii Constitutionale3. LEGEA NR. 27 / 1996 – partidele politice4. LEGEA NR. 35 / 1997 – Avocatul Poporului5. LEGEA NR. 92 /1992 rep. 1997 – LEGEA NR. 142 – org.

judecatoreasca6. LEGEA NR. 68 / 1992 – alegerea Cam Dep. si Senat7. LEGEA NR 69 / 1992 – alegerea Presedintelui Romaniei8. LEGEA NR 70 / 1996 ( OUG 28 / 2000 ) – alegerile locale

Page 96: marinescu - managementul carierei

191

TESTE

La urmatoarele intrebari sunt corecte una , doua , mai multe sau chiartoate punctele :

1. Institutiile publice : A ) sunt structuri organizate B ) gestioneaza afaceri publice C ) propun legi Parlamentului D ) sunt autoritati statale

2. Caracteristicile serviciilor publice sunt : A ) satisfac nevoi sociale B ) se desfiinteaza prin decizie administrativa C ) nu asigura aprovizionarea cu apa, etc D ) toate activitatile de interes public sunt serviciu public

3. Motivele pentru care exista Companii publice sunt:A) corecteaza greselile de pe piataB) influenteaza rentabilitatea economicaC) nu faciliteaza planificarea centralizata

4. Cu cine se poate compara modelul lui Weber : A ) Adair B ) Gulick C ) Nadler D ) Lewis

5. Care sunt autoritatile centrale ale administratiei : A ) Primariile B ) Guvernul C ) Consiliul local D ) Consiliul judetean

6. Functiile Guvernului sunt: A ) asigura infrastructura B ) mentine competitivitatea C ) protectie resurse naturale D ) asigura stabilitatea economica

192

E ) toate

7. Mijloacele pe care le foloseste Guvernul sunt : A ) amenintari B ) santaje C ) furnizeaza bunuri si servicii de la buget D ) legea

8. Caracteristicile managementului public sunt : A ) studiaza relatii de management B ) are la baza legea C ) satisface intersul public D ) nici una

9. Notiuni care apartin definitiei managementului public : A ) privat B ) relatii de management C ) putere publica D ) organizare , coordonare , control E ) nu gestioneaza

10. Caracterele mangementului public sunt : A ) de monopol B ) integrator C ) apolitic D ) de diversitate E ) simplu

11. Principiile managementului public sunt : A ) ilegalitatii B ) nerestructurarii C ) rigiditatii D ) conducerii autonome si unitare

12. Managementul componentelor interne presupune : A ) organizare B ) eficienta organizatiei C ) sistem informational D ) recrutare si selectie personal E ) toate

Page 97: marinescu - managementul carierei

193

13. Tendintele in managementul resurselor umane sunt : A ) recrutarea dupa “ pile “ B ) realizarea unitatii interne C ) recrutare independenta D ) asigurarea de pensii

14. Conditiile ce trebuiesc indeplinite de manageri sunt : A ) viziune clara B ) intelegere buna C ) proasta dispozitie la locul de munca D ) informare exacta

15. Interdependentele managementului public se pot realiza cu : A ) stiinte politice B ) sociologie C ) drept international D ) medicina legala E ) economie

16. Operatiunile din intreprinderi dupa Fayol sunt : A ) tehnice B ) comerciale C ) financiare D ) tranzactii ilegale E ) administrative

17. Activitatile de baza ale conducerii dupa Fayol sunt : A ) rolurile decizionale B ) prevedre C ) organizare D ) descentralizare E ) conducere si control

18. Rolurile lui Mintzberg pentru un manager: A)interpersonale B)decizionale C)informationale D)actorie E )toate

194

19.Tipurile de informatii primite de manageri sunt : A ) rapoarte B ) vremea C ) analize D ) presiuni E ) idei

20. Trasaturile functiei publice sunt : A ) drepturile si obligatiile sunt stabilite legal B ) continuitatea C ) raportul de subordonare D ) nici unul

21. Clasificarea functiilor publice se face dupa : A ) importanta B ) domeniu de exercitare C ) cantitate D ) toate

22. Drepturile functionarilor publici sunt : A ) opinie B ) greva C ) concediu D ) protectie E ) nici unul

23. Obligatiile functionarilor publici sunt : A ) neindeplinirea atributiilor B ) infidelitate fata de institutie C ) iresponsabilitate D ) nici unul

24. Modelele de analiza structurala sunt : A ) Fayol B ) Mintzberg C ) Elitist D ) Pluralist E ) ACF

Page 98: marinescu - managementul carierei

195

25. Activitatile manageriale sunt : A ) comunicarea B ) corelarea C ) managementul traditional D ) managementul resurselor umane

26. Functiunile comunicarii sunt : A ) informare-dezinformare B ) comanda – instruire C ) influentare – convingere D ) dezintegrare-mentinere

27. Modele de comunicare sunt : A ) sageata B ) dans C ) cerc D ) arc E ) toate

28. Comunicarea poate avea loc fara incetare si prin orice mijloace : A ) adevarat B ) fals C ) uneori adevarat

29. Tehnicile de comunicare sunt : A ) receptionare mesaje B ) redare mesaje C ) interpretare mesaje D ) toate

30. NU sunt modalitati de comunicare : A ) adresarea orala B ) adresarea non-verbala C ) telefonul D ) scrisul E ) nici unul

196

31. Comunicarea orala contine : A ) telegrame B ) comunicarea fata in fata C ) comunicarea interpersonala D ) comunicarea manageriala de grup E ) toate

32. Formele specifice de adresare orala sunt : A ) prezentarea B ) briefingul C ) scrisoarea D ) raportul de situatie

33. Caracteristicile mesajului scris sunt : A ) confuz B ) usor de citit C ) redare telefonica D ) bine gandit E ) adevarat

34. Canale de comunicare sunt : A ) posta B ) mijloace electronice C ) intrunirile D ) telefonul E ) fata in fata F ) toate

35. Comunicarea orala se caracterizeaza prin : A ) feed-back rapid B ) se inregistreaza C ) eficienta pentru mesaje complexe D ) pierdere acuratete

Page 99: marinescu - managementul carierei

197

36. Canalele de comunicare in institutiile publice sunt : A ) verticale-descendente B ) verticale-ascendente C ) laterale-orizontale D ) oblice E ) toate

37. Tipurile de retea sunt : A ) lant B ) patrat C ) cerc D ) romb E ) roata

38. Tipul “Y” de retea e caracterizat prin : A ) doua persoane cu acelasi statut B ) feed-back rapid C ) numar redus de legaturi D ) descentralizare

39. NU sunt notiuni in definitia relatiilor publice : A ) tendinte analizate B ) arta si stiinta sociala C ) cariera privata D ) programe de planificare

40. Caracteristicile relatiilor publice NU sunt : A ) deliberarea B ) planificarea C ) performanta D ) interesul privat E ) dimensiunea manageriala

41. Etapele procesului de planificare de relatii publice sunt : A ) identificarea problemei B ) stabilirea obiectivelor generale C ) strategiile D ) nici una

198

42. Greseli in tratarea situatiilor de criza NU sunt considerate a fi : A ) ezitarile B ) ripostele C ) confruntarea D ) comunicarea E ) planificarea strategiei F ) informatiile contradictorii

43. Pentru elaborarea deciziei avem nevoie de : A ) inactiune B ) rezultat unic C ) timp

D) investitie minima pentru atingere scop

44. Definitia deciziei include notiunile : A ) act social B ) deliberat C ) stabilirea scopului / obiectivului D ) modalitati de atingere a scopului E ) toate

45. Conditiile elaborarii deciziei sunt : A ) existenta obiectivelor B ) alternative de actiune C ) fundamentarea deciziei D ) formulare clara E ) unitate de decizie

46. Dupa continut deciziile sunt : A ) de planificare B ) organizationale C ) de coordonare D ) nici una

47. Dupa nivelul elaborarii deciziile sunt : A ) nestrategice B ) tactice C ) operationale

Page 100: marinescu - managementul carierei

199

D ) de stimulare

48. Etape decizionale manageriale sunt : A ) definirea problemei B ) identificare elemente pentru solutii C ) idei D ) adoptare solutie maxima

49. In definitia deciziei administrative NU sunt notiuni : A ) proces de alegere B ) operatiile financiare C ) alegere varianta D ) realizare obiective

50. Cerintele deciziei administrative sunt : A ) inoportuna B ) timp util C ) fundamentare stiintifica D ) caracter irealist

51. Procesul de fundamentare al deciziei contine etapele : A ) initiere decizie B ) documentare C ) adoptare decizie D ) nici unul

52. Caracteristici abordare politica sistem decizional sunt : A ) existenta coalitiei politice B ) nu se considera costurile C ) obtinere consens D ) toate

53. Metode utilizate in managementul public sunt : A ) de executare B ) de functionare C ) de organizare D ) de organizare si functionare E ) nici unul

200

54. Caracteristicile functionarului public sunt : A )ocupa posturi B ) detine functie publica C ) este ales legal D ) are statut propriu E ) nici una

55. Caracteristici ale politicii de personal sunt : A ) principii etico-morale B ) caracter dispersat C ) rationalitatea D ) toate

56. Definitia recrutarii cuprinde : A ) atragere de personal B ) descoperire personal C ) personal calificat D ) ocupa posturi vacante

57. Definitia selectiei cuprinde : A ) procese de analiza calitati candidati B ) pregatire profesionala candidati C ) numire pe post D ) toate

58. Metode de selectie functionari publici sunt : A ) teste B ) convorbiri cu candidatii C ) probe de verificare cunostinte D ) toate

59. Acte de numire a functionarilor publici NU sunt : A ) ordinul ministerului B ) decretul primarului C ) dispozitia Presedintelui D ) dispozitia primarului

Page 101: marinescu - managementul carierei

201

60. In definitia stress-ului exista notiunile : A ) reactii adverse B ) psihic- fiziologic C ) persoana nu face fata schimbarilor D ) nici una

61. Simptome ale stress-ului pot fi : A ) imediate B ) in timp C ) toate

62. Hartuirea la locul de munca se poate inlatura prin : A ) comunicare eficienta B ) masuri disciplinare C ) servicii de consiliere D ) toate

63. Indicatorii de stress in organizatie sunt : A ) absenteismul B ) imbolnavirile C ) conflicte interne D ) fluctuatiile de personal

64. Factorii conjuncturali si structurii organizationale sunt : A ) vechimea si marimea B ) sistemul tehnic C ) mediul D ) puterea E ) toate

65. Mecanismele principale de coordonare pe care organizatia le utilizeazapentru operarea structurii ei sunt :

A ) ajustarea reciproca B ) supravegherea directa C ) standardizarea proceselor de munca D ) toate

202

66. Se pot defini urmatoarele structuri : A ) functionale B ) de proiect C ) matriciale D ) hibride

67. Modele de evolutie in cariera sunt : A ) triunghi B ) scara C ) cerc D ) tranzitorie

68. Modalitati de “pierdere a vremii” NU sunt : A ) comunicarea eficienta B ) dezorganizarea personala C ) lipsa spatiului personal D ) nerespectarea fisei de post

69. Principiile teoriei Kandola-Fullerton in ceea ce priveste managementuldiversitatii sunt :

A ) non-valori B ) operatiuni subiective C ) flexibilitate – activitate D ) cultura imputernicirii

70. Criteriile de evaluare ale culturii organizationale pot fi ( Hofstede ) A ) distanta impusa de putere B ) atitudinea fata de incertitudine C ) grad de individualism- colectivism D ) grad de masculinitate – feminitate E ) nici unul

71. Tipare distincte de orientare in cariera dupa Holland sunt : A ) conventional B ) artistic C ) realist D ) social E ) toate

Page 102: marinescu - managementul carierei

203

72. Directii pentru necesitatile de instruire ale personalului sunt : A ) problemele angajatilor noi B ) deficientele angajatilor noi C ) schimbarea organizationala D ) nici unul

73. Standardele pentru evaluarea performantelor angajatilor se refera la : A ) cantitate B ) calitate C ) timp D ) costuri E ) toate

74. Competentele functionarilor publici sunt : A ) profesionala B ) manageriala C ) politica D ) etica E ) culturala

75. Tipuri de pregatire profesionala sunt : A ) medie B ) universitara C ) post-universitara D ) particulara E ) nici una

76. Etapele in procesul de schimbare dupa Lewin sunt : A ) deschiderea B ) schimbarea C ) inchiderea D ) toate

77. Etape pentru implementarea managementului schimbarii sunt : A ) definirea factorilor ce genereaza schimbarea B ) recunoasterea nevoii de schimbare C ) diagnosticarea problemelor D ) invingerea rezistentei la schimbare

204

E ) nici unul

78. Motive care genereaza rezistenta la schimbare sunt : A ) interese personale B ) neintelegerea schimbarii C ) dezinteresul D ) teama de consecinte E ) toate

79. Cultura organizationala reprezinta : A ) personalitatea organizatiei B ) traditii , valori C ) gandire , actiune D ) nici unul

80. Perioadele organizatiei in ciclul sau de viata sunt : A ) nastere-dezvoltare B ) perioada de mijloc C ) maturitatea D ) toate

81. Tipuri de conflicte sunt : A ) esentiale B ) afective C ) de manipulare D ) pseudo-conflicte E ) nici unul

82. Conflictul distructiv : A ) e generat de cauze multiple B ) poate scapa de sub control C ) comunicarea e anevoioasa D ) se poate ajunge la o solutie acceptata de toti

83. Actiuni preliminare de solutionare a conflictelor sunt : A ) definirea obiectului de disputa B ) ingustarea terenului de disputa C ) largirea spectrului posibil de rezolvare D ) toate

Page 103: marinescu - managementul carierei

205

84. Metode de solutionare a conflictelor pot fi : A ) evitarea B ) colaborarea C ) competitia D ) compromisul E ) acomodarea

85. Forme de motivare in organizatie sunt : A ) salariul mai mare B ) avansarea C ) promovarea sistemului de indicatori de performanta D ) toate

86. Modalitati de incetare a functiei publice sunt : A ) demisia B ) inaptitudinea fizica C ) incompetenta profesionala D ) nici unul

87. Verbe caracteristice pentru managerul de linie pot fi : A ) a planifica B ) a directiona C ) a asigura D ) a stabili E ) toate

88. Avantajele analizei postului sunt : A ) posibilitate clasificare posturi B ) furnizarea fisei de post C ) e material de baza pentru evaluarea performantelor D ) toate

89. Specificatia de personal pentru un specialist in analiza posturilor trebuiesa cuprinda :

A ) cunostinte B ) aptitudini C ) atitudini D ) nici unul

206

90. Pentru metoda de clasificare prin punctaj a personalului avem in vedere : A ) aptitudinile B ) efortul C ) conditiile de viata D ) conditiile de munca

RASPUNSURI

1. ABCE2. AB3. AB4. BD5. B6. E7. CD8. ABC9. BCD10. BD11. D12. E13. BCD14. ABD15. ABCE16. ABCE17. BCE18. ABC

19.ABCE20.ABC21.AB22.ABCD23.D24.CDE25.ABCD26.BC27.AB28.A29.D30.E31.BCD32.ABD33.BDE34.F35.ACD36.E

37.ACE38.ABC39.C40.D41.ABC42.DE43.BC44.E45.ABCDE46.AB47.BC48.ABCD49.B50.BC51.ABC52.AC53.AD54.ABCD

55.AC56.ABCD57.D58.D59.BC60.ABC61.C62.D63.ABCD64.E65.D66.ABCD67.ABD68.A69.CD70.ABCD71.E72.ABC

73.E74.ABCD75.ABC76.D77.ABCD78.E79.ABC80.D81.ABCD82.BC83.D84.ABCDE85.D86.ABC87.E88.D89.ABC90.ABD

Page 104: marinescu - managementul carierei

207 208

ANEXE

FISA DE APRECIERE A PERSONALULUI

Anul…………Dl / Dna………….Institutia publica ………….

1. Functia detinuta……….2. Profesia …………3. Titluri stiintifice………..4. Studii absolvite in anul respectiv………..5. Aprecierea activitatii profesionale…………6. Calificativul propus ……………..7. Nume , functie persoana ce face aprecierea……….8. Semnatura9. Calificativ general stabilit de Comisia de apreciere…..10. Componenta Comisiei : nume , functii , semnaturi ………..11. Luat la cunostinta , semnatura , data …………12. Contestatii , semnatura , data ………..13. Modificarea aprecierii si calificativului : nume persoana ce modifica ,

functie, semnatura , data si calificativul ………..14. Luat la cunostinta , semnatura , data …………

FISA DE DESCRIERE A POSTULUI ( redactarea fisei de post )

1. Denumire post………..2. Data analiza………3. Localizare ……….4. Superior direct……….5. Responsabilitate functionala fata de ………..6. Alte relatii permanente cu ………….7. Subordonati directi……………8. Scopul general al postului…………..9. Principalele responsabilitati………..10. Limitele de autoritate……….

Page 105: marinescu - managementul carierei

209

11. Resurse puse la dipozitie………12. Diplome si calificari necesare …………………

LEGATURA INTRE RECRUTARE SI SELECTIE

NEVOIAORGANIZATIEI DEFORTA DE MUNCASUPLIMENTARA

ACTIVITATI DE

RECRUTA

ACTIVITATI DE

SELECTIE

PIATAEXTERNA AFORTEI DEMUNCA

210

FORMULAR DE EVALUARE CU ACCENT PE CALITATILEINDIVIDUALE

ATRIBUTE PERSONALECalitati de conducator • Capabil

• Mediu• incapabil

Initiativa IdemDiscernamant ………………..Capacitate de a lua decizii ………..Atitudinea fata de clienti …………….Autodisciplina ……………….

ATRIBUTE TEHNICE

Cunostinte tehnice • vaste• limitate• putine

Calitatea muncii • atent• greseli uneori• nepasator

Sarguinta • munceste consecvent• mai pierde vremea• nu face efort deloc

Atentia la costuri • constient• oarecum…..• risipitor

Page 106: marinescu - managementul carierei

211

FORMULAR DE EVALUARE ORIENTATA SPRE REZULTATE

Compania…………Functia………..Domenii cheie de de obtinere rezultate …………Obiectivul stabilit pentru perioada de evaluare……….Realizat………..Baza justificativa…………..Observatii……………….

212

L nr. 37 publicat în M.Of. nr. 137 din data: 08/12/1990

L37/1990

Lege pentru organizarea si funcţionarea GuvernuluiArt. 1. _ Guvernul României este organul central al puterii executive care exercită,în conformitate cu legea, administraţia publică pe întreg teritoriul ţării.Art. 2. _ Guvernul României este format din primul-ministru, miniştrii destat,miniştrii şi secretari de stat.Primul-ministru este desemnat de Preşedintele României, iar componenţaguvernului se aprobă, la propunerea primului-ministru, prin hotărîre, de cătreAdunarea Deputaţilor de Senat.Art. 3. _ Pot fi membri ai guvernului persoane care au cetăţeniaromână,domiciliată în România şi se bucură de exerciţiul drepturilor electorale. Nupot fi membri ai guvernului persoane cu dublă cetăţenie.Membrii guvernului nu pot fi deputaţi sau senatori şi nu pot îndeplini o funcţie dereprezentare profesională cu caracter naţional, o altă funcţie publică sau o funcţieori activitate profesională salarizată în cadrul regiilor autonome, societăţilorcomerciale sau altor organizaţii ori unităţi cu scop lucrativ.Prevederile alin 2. se aplică şi persoanelor care îndeplinesc o funcţie de nivelguvernamental.În afara cazurilor prevăzute la alin. 1 şi 2, cumulul este permis cu condiţiaîndeplinirii integrale, de către persoane care cumulează, a atribuţiilor ce îi revin încadrul guvernului.Art. 4. _ Funcţia de ministru de stat, ministru şi secretar de stat membru alguvernului devine vacantă prin deces, demisie ori ca urmare a pierderii drepturilorelectorale.De asemenea, funcţia unui ministru de stat, ministru ori secretar de stat membru alguvernului încetează în cazul în care primul-ministru decide revocarea acestuia.În situaţiile prevăzute la alin. 1 şi 2, pînă la aprobarea noului membru alguvernului, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de primul-ministru sau de unministru interimar, desemnat de primul-ministru.Propunerea de numire a unui nou membru al guvernului trebuie făcută de cătreprimul-ministru în cel mult 15 zile de la data cînd postul a devenit vacant sau de ladata cînd membrul guvernului a fost revocat.Art. 5. _ Preşedintele României poate participa la şedinţele guvernului care au caobiect probleme de interes naţional privind politica externă a guvernului, apărareaţării, asigurarea ordinii publice.În cazul în care este prezent, Preşedintele României prezidează şedinţa de guvern.

Page 107: marinescu - managementul carierei

213

Art. 6. _ Guvernul adoptă hotărîri şi regulamente în prezenţa a jumătate plus unudin membrii săi. Hotărîrile şi regulamentele se adoptă cu acordul primului-ministru, prin votul deschis al majorităţii simple a celor prezenţi, dar nu mai puţinde o treime din numărul total al membrilor guvernului.Guvernul se întruneşte de două ori pe lună sau ori de cîte ori este nevoie, laconvocarea primului-ministru sau a unui ministru de stat desemnat de acesta.La şedinţele guvernului pot participa ca invitaţi şefii de departament, secretari destat ce nu sînt membrii ai guvernului şi orice alte persoane a căror prezenţă seapreciază a fi utilă, potrivit deciziei primului-ministru.Dezbaterile guvernului şi modul de adoptare a hotărîrilor sau regulamentelor ca şia oricăror alte măsuri, se consemnează în stenograma şedinţei, certificată desecretarul general al guvernului.Art. 7. _ Guvernul adoptă hotărîri, în exercitarea atribuţiilor proprii, şi regulamentede aplicare a legilor, cînd prin lege s-a prevăzut aceasta.Membrii guvernului pot propune proiecte de hotărîri privind ramura sau domeniulde activitate de care răspund. Regulamentele se elaborează potrivit decizieiprimului-ministru.Hotărîrile guvernului, cu excepţia celor care, potrivit legii, constituie secret de stat,precum şi regulamentele, se publică în Monitorul Oficial.Art. 8. _ Guvernul îşi constituie un birou executiv pentru rezolvarea operativă aproblemelor curente şi urmărirea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse deguvern.Biroul executiv este compus din primul-ministru, miniştrii de stat, ministrulfinanţelor, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul apărării naţionale.Normele de organizare şi funcţionare a biroului executiv se aprobă de guvern.Art. 9. _ Pe lîngă primul-ministru funcţionează:a) Consiliul reformei, relaţiilor şi informaţiilor publice;b) Cabinetul primului-ministru;c) consilierii primului-ministru.Organizarea şi atribuţiile compartimentelor prevăzute la alin. 1 se aprobă prindecizia primului-ministru.Art. 10. _ Guvernul are un Secretar general, condus de secretarul general alguvernului, cu rang de ministru, care participă la şedinţele acestuia, precum şi laşedinţele biroului executiv.Structura organizatorică, atribuţiile şi normele de funcţionare ale Secretaruluigeneral se aprobă de către guvern.Art. 11. _ Salarizarea pentru personalul guvernului este prevăzută în anexaprezentei legi, care face parte integrantă din aceasta.Art. 12. _ Pe lîngă guvern funcţionează, ca organe centrale de specialitate ale

214

administraţiei de stat, comisii naţionale şi alte organe asimilate acestora, cum sîntdepartamente, agenţii, oficii, secretariate şi subsecretariate de stat, care seînfiinţează potrivit legii, cu respectarea prevederilor bugetare alocate.Dispoziţiile art. 3 se aplică şi conducătorilor sau salariaţilor organelor prevăzute înalin. 1, precum şi salariaţilor din aparatul guvernului.Art. 13. _ Primul-ministru conduce guvernul şi coordonează activitatea membriloracestuia, cu respectarea competenţelor şi răspunderilor ce le revin.Membrii guvernului sînt solidar răspunzători pentru activitatea guvernului şihotărîrilor sau măsurile luate de acesta. De asemenea, fiecare membru alguvernului este răspunzător şi pentru propria sa activitate.Guvernul, în întregul său, şi fiecare din membrii acestuia răspund în faţaparlamentului pentru modul de îndeplinire a atribuţiilor ce le revin.Art. 14. _ Guvernul are următoarele atribuţii principale:a) asigură executarea, de către administraţia publică, a legilor şi a celorlaltedispoziţii normative date în aplicarea acestora;b) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale şilocale ale administraţiei de stat;c) elaborează proiecte de legi şi le supune spre adoptare parlamentului; dezbatepropunerile legislative care privesc activitatea executivă primite din parteaparlamentului;d) elaborează proiectul bugetului de stat, precum şi contul general de închidere aexerciţiului bugetar, şi le supune spre adoptare parlamentului; în elaborarea şiexecutarea bugetului, nici o cheltuială bugetară nu va putea fi aprobată fărăprecizarea sursei de finanţe;e) aprobă programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii deactivitate, şi le supune spre adoptare parlamentului; aprobă balanţa comercială şide plăţi, precum şi planurile de încasări şi plăţi în numerar;f) aprobă programele pentru modernizarea capacităţilor de producţie ce serealizează prin subvenţii de stat;g) stabileşte măsuri pentru introducerea şi dezvoltarea mecanismelor economice depiaţă, în condiţiile prevăzute de lege;h) asigură reorganizarea activităţii economice, potrivit cerinţelor economiei depiaţă, precum şi adoptarea măsurilor de privatizare a unor activităţi, în condiţiileprevăzute de lege;i) aprobă regimul preţurilor şi tarifelor la produsele, lucrărilor şi serviciilor pentrucare preţul sau tariful se stabileşte, potrivit legii, de către guvern, precum şi, pînăla liberalizarea creditelor şi dobînzilor, regimul acestora;j) elaborează sistemul deimpozite şi taxe cuvenite bugetului centralizat al statului şi le supune spre adoptareparlamentului;

Page 108: marinescu - managementul carierei

215

k) stabileşte programele de producţie a mediului înconjurător şi asigură echilibrulecologic şi le supune, spre adoptare, parlamentului pe cele de interes naţional;stabileşte programe de construire de locuinţe din fondurile de stat, de creştere acalităţii vieţii şi în alte domenii, în limitele alocaţiilor bugetare aprobate în acestscop;l) asigură realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea forţei de muncă, lasalarii, pensii, acordare de ajutoare materiale şi alte drepturi băneşti, precum şiadaptarea acestora la specificul unor ramuri şi domenii de activitate;m) asigură, prin luarea şi aplicarea măsurilor necesare, apărarea ordinii de drept şiliniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, în condiţiile prevăzute delege;n) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru organizareagenerală a forţelor armate, înzestrarea acestora şi fixarea contingentelor anuale decetăţeni care urmează să fie chemaţi la îndeplinirea serviciului militar;o) stabileşte măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărareasecretului de stat;p) ia măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii internaţionalecare angajează statul român şi le înaintează, potrivit legii, Preşedintelui României;aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai dinîmputernicirea primului-ministru;r) organizează desfăşurarea, în bune condiţii, a alegerilor pentru PreşedinteleRomâniei, parlament şi organele locale;s) aprobă, potrivit legii, amplasarea obiectivelor de investiţii şi scoatereaterenurilor din producţia agricolă ori din fondul forestier, precum şi defrişarea unorsuprafeţe împădurite, în vederea realizării de obiective de investiţii;ş) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.Art. 15. _ Primul-ministru reprezintă guvernul în relaţiile acestuia cu parlamentul,Preşedintele României, Curtea Supremă de Justiţie, procurorul general, partidele şiformaţiunile politice, alte organizaţii centrale de interes naţional, precum şi înrelaţiile internaţionale.Art. 16. _ Primul-ministru convoacă şedinţele guvernului şi ale biroului executiv.De asemenea, primul-ministru conduce şedinţele guvernului, cu excepţia situaţiilorprevăzute la alin. 2 al art. 5, precum şi şedinţele biroului executiv.Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. 1 primul-ministru poate desemnape unul din miniştrii de stat.Primul-ministru semnează hotărîrile şi regulamentele adoptate de guvern şicontrasemnează decretele emise de Preşedintele României.În cazul în care şedinţele guvernului sau ale biroului executiv au fost conduse deun ministru de stat desemnat potrivit alin. 2, hotărîrile adoptate vor fi semnate de

216

acesta.Regulamentele se semnează numai de primul-ministru.Art. 17. _ Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcţie:a) secretarul general al guvernului;b) personalul din compartimentele prevăzute la art. 9 lit. b) şi c);c) conducătorii organelor din subordinea guvernului menţionaţi la art. 12;d) secretarii de stat care nu sînt membri ai guvernului, precum şi subsecretarii destat;e) persoanele îndeplinind alte funcţii, în cazurile prevăzute de lege.Art. 18. _ În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin primul-ministru emite decizii cucaracter individual sau privind organizarea internă a guvernului.Art. 19. _ Miniştrii de stat coordonează, sub conducerea nemijlocită a primului-ministru, realizarea politicii guvernamentale într-o ramură sau domeniu deactivitate, în care scop conlucrează cu miniştrii ce răspund de îndeplinirea acesteipolitici în cadrul ministerelor pe care le conduc.Unul din miniştrii de stat, desemnat o dată cu alegerea guvernului, asigură şirelaţiile acestuia cu parlamentul.Art. 20. _ Miniştrii asigură aplicarea, în condiţiile legii, a politicii guvernului înramura sau domeniul de activitate al ministerului ori organului central pe care-lconduc şi răspund de activitatea acestora în faţa guvernului.Art. 21. _ Secretarii de stat, membri ai guvernului, conduc activitateadepartamentelor ce le-au fost încredinţate, în cadrul ministerelor în care acesteafuncţionează şi răspund de activitatea lor în faţa guvernului şi a ministrului faţă decare sînt subordonaţi.Art. 22. _ Guvernul organizează administrarea bunurilor de interes guvernamentaldin proprietatea statului, necesare unor acţiuni de protocol şi reprezentare aleAdunării Deputaţilor, Senatului, Preşedinţiei României şi guvernului, potrivitînţelegerii încheiate între aceste organe. În acest sens, înfiinţează unităţispecializate faţă de care Secretariatul general al guvernului îndeplineşte atribuţiileprevăzute de Legea nr. 15/1990 pentru ministerul de resort.Art. 23. _ Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la publicarea în MonitorulOficial.Pe data intrării în vigoare a legii se abrogă Decretul-lege nr. 10 din 31 decembrie1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României,Decretul-lege nr. 104 din 30 martie 1990 privind activităţile pentru care guvernuladoptă hotărîri, precum şi orice alte dispoziţii contrare.ANEXĂSTATUL DE FUNCŢIIpentru personalul din aparatul guvernului

Page 109: marinescu - managementul carierei

217

________________________________________________________________________________________Nr. Salariul tarifarcrt. Denumirea funcţiei Condiţii de studii - lei/lunar -________________minim maxim____________________________________________________________________________________________1. Şef sector studii superioare 8.000 10.0002. Şef sector cabinet studii superioare- al primului-ministru 6.800 8.500- la miniştrii de stat 5.500 7.500- la secretarul general al guvernuluişi secretarii de stat 5.000 7.0003. Adjunct şef sector studii superioare 6.000 8.0004. Expert studii superioare 6.500 8.0005. Inspector de specialitate- gradul I studii superioare 6.500 8.000- gradul II studii superioare 6.000 7.000- gradul III studii superioare 5.000 6.0006. Şef cabinet I studii superioare 4.500 6.0007. Şef cabinet II studii medii 3.500 5.0008. Secretar de cabinet studii medii 2.900 3.7009. Consultant (documentarist, analist-programator,redactor comentator presă, audio-video) de spe-cialitate- gradul I studii superioare 4.900 6.300- gradul II studii superioare 4.700 6.000- gradul III studii superioare 3.800 5.50010. Economist (inginer)- gradul I studii superioare 4.900 6.300- gradul II studii superioare 4.700 6.000- gradul III studii superioare 3.800 5.50011. Contabil şef studii superioare 4.900 6.30012. Contabil, merceolog, statistician, casier studii medii 3.500 4.50013. Revizor contabil studii superioare 4.000 5.50014. Revizor contabil studii medii 3.000 4.00015. Translator traducător studii superioare 4.600 6.00016. Stenodactilograf studii medii 3.000 4.000

218

Secretar-dactilograf 2.800 3.50017. Funcţionar- gradul I studii medii 3.000 4.000- gradul II studii medii 2.900 3.500- gradul III studii medii 2.800 3.30018. Bibliotecar studii superioare 3.800 4.50019. Arhivar studii medii 2.900 3.50020. Administrator studii medii 3.500 4.50021. Curier studii medii 2.500 3.30022. Portar 2.500 3.00023. Îngrijitor 2.500 3.00024. Muncitor- înaltă calificare I studii medii 3.500 4.000- înaltă calificare II studii medii 3.300 3.800- specialist studii medii 3.800 4.50025. Şofer 3.300 4.50026. Bufetier 3.500 4.500 Ajutor bufetier 2.500 3.00027. Manipulant bunuri 2.500 3.50028. Operator video cinema, cameraman studii superioare 3.500 4.500studii medii 3.000 4.00029. Fotograf, grafician studii medii 3.000 4.000___________________________________________________________N O T Ă :1. Persoanele încadrate în funcţiile prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi desporul de vechime neîntreruptă prevăzut de lege.2. Persoanele care coordonează activitatea unor compartimente, cu excepţiademnitarilor, primesc o indemnizaţie de conducere între 500 şi 2.000 lei.3. Persoanele încadrate cu titlu de colaboratori permanenţi vor primi lunar oindemnizaţie între 1.500-3.000 lei, neimpozabilă; dacă aceste persoane sînt dinprovincie, au dreptul în plus la decontarea cheltuielilor de transport şi la oindemnizaţie de cazare, în limita sumei de 80 lei pe zi în toată perioada cît îşidesfăşoară activitatea la guvern.4. Pentru orele efectuate peste durata normală a zilei de muncă, personalului deexecuţie, de specialitate şi administrativ i se poate acorda un spor la salariu de pînăla 1.000 lei lunar, în funcţie de munca prestată. Sporul este neimpozabil.Munca prestată în zilele nelucrătoare se plăteşte cu un spor de 100% la salariultarifar.5. La dispoziţia primului-ministru se va afla un fond de premiere în limitelestabilite prin buget.

Page 110: marinescu - managementul carierei

219

L nr. 35 publicat in M.Of. nr. 048 din data: 20/03/1997L35/1997

LEGE privind organizarea si functionarea institutiei AvocatulPoporului

PARLAMENTUL ROMÂNIEICAMERA DEPUTAŢILOR SENATULLEGEprivind organizarea si functionarea institutiei Avocatul PoporuluiParlamentul României adopta prezenta lege.CAPITOLUL IDispozitii generaleArt. 1. — (1) Institutia Avocatul Poporului are drept scop aparareadrepturilor si libertatilor cetatenilor în raporturile acestora cu autoritatilepublice.(2) Sediul institutiei Avocatul Poporului este în municipiul Bucuresti.Art. 2. — (1) În activitatea sa, avocatul poporului este independent fata deorice autoritate publica.(2) În exercitarea atributiilor sale, avocatul poporului nu se substituieautoritatilor publice.(3) Avocatul poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ saureprezentativ. Nimeni nu îl poate obliga pe avocatul poporului sa se supunainstructiunilor sau dispozitiilor sale.Art. 3. — (1) Activitatea avocatului poporului, a adjunctilor sai si asalariatilor care lucreaza sub autoritatea acestora are caracter public.(2) La cererea persoanelor lezate în drepturile si libertatile lor sau datoritaunor motive întemeiate, avocatul poporului poate decide asupra caracteruluiconfidential al activitatii sale.Art. 4. — Autoritatile publice sunt obligate sa comunice sau, dupa caz, sapuna la dispozitia avocatului poporului, în conditiile legii, informatiile,documentele sau actele pe care le detin în legatura cu cererile care au fostadresate avocatului poporului, acordându-i sprijin pentru exercitareaatributiilor sale.Art. 5. — (1) Avocatul poporului prezinta, în sedinta comuna a celor douaCamere ale Parlamentului, rapoarte, anual sau la cererea acestora.Rapoartele trebuie sa cuprinda informatii cu privire la activitatea institutieiAvocatul Poporului. Ele pot contine recomandari privind modificarealegislatiei sau masuri de alta natura pentru ocrotirea drepturilor si libertatilorcetatenilor.

220

(2) Raportul anual vizeaza activitatea institutiei pe un an calendaristic si seînainteaza Parlamentului pâna la data de 1 februarie a anului urmator, învederea dezbaterii acestuia în sedinta comuna a celor doua Camere. Raportulanual se da publicitatii.CAPITOLUL IINumirea si încetarea din functie a avocatului poporuluiArt. 6. — (1) Avocatul poporului este numit de Senat pe o durata de 4 ani.Mandatul avocatului poporului poate fi reînnoit o singura data.(2) Poate fi numit avocat al poporului orice cetatean român care îndeplinesteconditiile de numire prevazute pentru judecatori la Curtea Constitutionala.Art. 7. — (1) Propunerile de candidati sunt facute de Biroul permanent alSenatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele doua Camereale Parlamentului.(2) Candidatii depun la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati sivalidari a Senatului actele prin care dovedesc ca îndeplinesc conditiileprevazute de Constitutie si de prezenta lege pentru a îndeplini functia deavocat al poporului. Candidatii vor fi audiati de Comisia juridica, de numiri,disciplina, imunitati si validari. Senatul hotaraste asupra audierii în plen.Candidatii vor fi prezenti la dezbateri.(3) Numirea avocatului poporului se face cu votul majoritatii senatorilor.Daca la primul tur de scrutin nu se obtine aceasta majoritate, se vor organizanoi tururi de scrutin, la care vor participa numai candidatii situati pe primeledoua locuri la turul de scrutin anterior.Art. 8. — (1) Mandatul de avocat al poporului începe pe data numirii sale decatre Senat si dureaza pâna la instalarea noului avocat al poporului.(2) Înainte de începerea exercitarii mandatului, avocatul poporului vadepune în fata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului urmatoruljuramânt:„Jur sa respect Constitutia si legile tarii si sa apar drepturile si libertatilecetatenilor, îndeplinindu-mi cu buna-credinta si impartialitate atributiile deavocat al poporului. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!“(3) Juramântul poate fi depus si fara formula religioasa.(4) Refuzul depunerii juramântului împiedica intrarea în functie a avocatuluipoporului si deschide procedura pentru o noua numire în functie.Art. 9. — (1) Mandatul avocatului poporului înceteaza înainte de termen încaz de demisie, revocare din functie, incompatibilitate cu alte functii publicesau private, imposibilitate de a-si îndeplini atributiile mai mult de 90 de zile,constatata prin examen medical de specialitate, ori în caz de deces.

Page 111: marinescu - managementul carierei

221

(2) Revocarea din functie a avocatului poporului, ca urmare a încalcariiConstitutiei si a legilor, se face, la propunerea Biroului permanent alSenatului, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina,imunitati si validari, cu votul majoritatii senatorilor.(3) Demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a functiei saudecesul se constata de catre Biroul permanent al Senatului în cel mult 10 zilede la aparitia cauzei care determina încetarea mandatului.CAPITOLUL IIIAdjunctii avocatului poporuluiArt. 10. — (1) Avocatul poporului este asistat de doi adjuncti care asiguracoordonarea exercitarii atributiilor institutiei Avocatul Poporului, pedomenii de activitate, potrivit Regulamentului de organizare si functionare ainstitutiei Avocatul Poporului.(2) Adjunctii avocatului poporului îndeplinesc, în ordinea stabilita deavocatul poporului, atributiile acestuia în caz de imposibilitate temporara aexercitarii functiei.Art. 11. — (1) Adjunctii avocatului poporului sunt numiti de catre acesta pedurata mandatului, cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplina,imunitati si validari a Senatului.(2) Numirea adjunctilor avocatului poporului se publica în Monitorul Oficialal României.Art. 12. — Dispozitiile art. 8 se aplica, în mod corespunzator, juramântuldepunându-se în fata unui vicepreredinte al Camerei Deputatilor si a unuivicepresedinte al Senatului.CAPITOLUL IVAtributiile avocatului poporuluiArt. 13. — Avocatul poporului are urmatoarele atributii:a) coordoneaza activitatea institutiei Avocatul Poporului;b) primeste si repartizeaza cererile facute de persoanele lezate prin încalcarea drepturilor sau libertatilor cetatenesti de catre autoritatileadministratiei publice si decide asupra acestor cereri;c) urmareste rezolvarea legala a cererilor primite si cere autoritatilor saufunctionarilor administratiei publice în cauza încetarea încalcarii drepturilorsi libertatilor cetatenesti, repunerea în drepturi a petitionarului si reparareapagubelor;d) reprezinta institutia Avocatul Poporului în fata Camerei Deputatilor, aSenatului si a celorlalte autoritati publice, precum si în relatiile cupersoanele fizice sau juridice;e)angajeaza salariatii institutiei Avocatul Poporului si exercita dreptul deautoritate disciplinara asupra acestora;

222

f) exercita functia de ordonator principal de credite;g) îndeplineste alte atributii prevazute de lege sau de Regulamentul deorganizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului.Art. 14. — (1) Avocatul poporului îsi exercita atributiile, din oficiu sau lacererea persoanelor lezate prevazute la art. 13 lit. b).(2) Cererile pot fi adresate de orice persoana fizica, fara deosebire decetatenie, vârsta, sex, apartenenta politica sau convingeri religioase.Art. 15. — (1) Cererile adresate avocatului poporului trebuie sa se faca înscris si sa indice numele si domiciliul persoanei lezate în drepturile silibertatile cetatenesti, drepturile si libertatile încalcate, precum si autoritateaadministrativa ori functionarul public în cauza. Petitionarul trebuie sadovedeasca întârzierea sau refuzul administratiei publice de a solutiona legalcererea.(2) Nu pot fi luate în considerare plângerile anonime sau cele îndreptateîmpotriva unor încalcari ale drepturilor cetatenesti mai vechi de un an de ladata la care persoana în cauza a luat cunostinta despre faptele care facobiectul plângerii.(3) Avocatul poporului poate respinge motivat cererile vadit nefondate saupoate cere date suplimentare pentru analiza si solutionarea cererilor.(4) Nu fac obiectul activitatii institutiei Avocatul Poporului si vor fi respinsefara motivare cererile privind actele emise de Camera Deputatilor, de Senatsau de Parlament, actele si faptele deputatilor si senatorilor, ale Presedintelui României si ale Guvernului, precum si ale Curtii Constitutionale,ale presedintelui Consiliului Legislativ si ale autoritatii judecatoresti.Art. 16. — Cererile adresate avocatului poporului sunt scutite de taxa detimbru.Art. 17. — (1) Conducerea penitenciarelor, a institutiilor de reeducare siresocializare, precum si Ministerul Public si organele de politie sunt obligatesa permita, fara nici o - restrictie, persoanelor care executa pedeapsaînchisorii sau, dupa caz, se afla arestate ori retinute, sa se adreseze în oricemod avocatului poporului cu privire la lezarea drepturilor si libertatilor lor,cu exceptia restrângerilor legale.(2) Aceasta obligatie revine si comandantilor unitatilor militare în privintapersoanelor care îsi satisfac serviciul militar obligatoriu sau serviciul utilitaralternativ, cu privire la lezarea drepturilor si libertatilor lor, cu exceptiarestrângerilor legale. Art. 18. — În situatiile în care avocatul poporuluiconstata ca solutionarea cererii cu care a fost sesizat este de competentaMinisterului Public, se afla pe rolul unei instante judecatoresti sau are caobiect erori judiciare, el îl va sesiza pe procurorul general sau ConsiliulSuperior al Magistraturii, potrivit competentei acestora, care sunt obligati sa

Page 112: marinescu - managementul carierei

223

comunice concluziile la care s-a ajuns si masurile luate. Art. 19. — (1)Avocatul poporului are acces la documentele secrete detinute de autoritatilepublice, în masura în care le considera necesare pentru solutionareaplângerilor care i s-au adresat. (2) Avocatul poporului are obligatia de a nudivulga sau de a nu face publice informatiile sau documentele secrete la carea avut acces. Aceasta obligatie se mentine si dupa încetarea activitatii sale caavocat al poporului si se extinde asupra adjunctilor sai, precum si asuprapersonalului aflat în serviciile sale, sub sanctiunea prevazuta de legeapenala. Art. 20. — (1) În exercitarea atributiilor sale, avocatul poporuluiemite recomandari care nu pot fi supuse controlului parlamentar si nicicontrolului judecatoresc. (2) Prin recomandarile emise, avocatul poporuluisesizeaza autoritatile administratiei publice asupra ilegalitatii actelor saufaptelor administrative. Sunt asimilate actelor administrative tacereaorganelor administratiei publice si emiterea tardiva a actelor. Art. 21. — (1)Avocatul poporului are dreptul sa faca anchete proprii, sa ceara autoritatiloradministratiei publice orice informatii sau documente necesare anchetei, saaudieze si sa ia declaratii de la conducatorii autoritatilor administratieipublice si de la orice functionar care poate da informatiile necesaresolutionarii cererii. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica autoritatiloradministratiei publice, institutiilor publice, precum si oricaror serviciipublice aflate sub autoritatea autoritatilor administratiei publice. Art. 22. —(1) În cazul în care, în urma cererilor facute, avocatul poporului constata caplângerea persoanei lezate este întemeiata, el va cere în scris autoritatiiadministratiei publice care a încalcat drepturile acesteia sa reformeze sau sarevoce actul administrativ si sa repare pagubele produse, precum si sarepuna persoana lezata în situatia anterioara. (2) Autoritatile publice în cauzavor lua de îndata masurile necesare pentru înlaturarea ilegalitatilorconstatate, repararea pagubelor si înlaturarea cauzelor care au generat sau aufavorizat încalcarea drepturilor persoanei lezate si îl vor informa despreaceasta pe avocatul poporului. Art. 23. — (1) În cazul în care autoritateaadministratiei publice sau functionarul public nu înlatura, în termen de 30 dezile de la data sesizarii, ilegalitatile comise, avocatul poporului se adreseazaautoritatilor administratiei publice ierarhic superioare, care sunt datoare sa îicomunice, în termen de cel mult 45 de zile, masurile luate. (2) Dacaautoritatea publica sau functionarul public apartine administratiei publicelocale, avocatul poporului se adreseaza prefectului. De la data depuneriicererii la prefectul judetului curge un nou termen de 45 de zile. Art. 24. —(1) Avocatul poporului este îndreptatit sa sesizeze Guvernul cu privire laorice act sau fapt administrativ ilegal al administratiei publice centrale si alprefectilor. (2) Neadoptarea de catre Guvern, în termen de cel mult 20 de

224

zile, a masurilor privitoare la ilegalitatea actelor sau faptelor administrativesemnalate de avocatul poporului se comunica Parlamentului. Art. 25. — (1)Avocatul poporului va aduce la cunostinta persoanei care i-a adresat cererearezultatele cererii sale. Acestea pot fi facute publice de catre avocatul poporului, prin mijloace de informare în masa, cuconsimtamântul persoanei sau al persoanelor interesate si cu respectareaprevederilor art. 19 privind informatiile si documentele secrete. (2) Dacaavocatul poporului constata, cu prilejul cercetarilor întreprinse, lacune înlegislatie sau cazuri grave de coruptie ori de nerespectare a legilor tarii, vaprezenta un raport, continând cele constatate, presedintilor celor douaCamere ale Parlamentului sau, dupa caz, primului-ministru. Art. 26. —Prevederile prezentei legi se aplica si actelor administrative ale regiilorautonome.CAPITOLUL V Raspundere, incompatibilitati si imunitati Art. 27. —Avocatul poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniileexprimate sau pentru actele pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, înexercitarea atributiilor prevazute de prezenta lege. Art. 28. — (1) Pe durataexercitarii mandatului, avocatul poporului si adjunctii sai nu pot fi retinuti,perchezitionati, arestati sau trimisi în judecata penala sau contraventionalafara încuviintarea Senatului. (2) În cazul infractiunilor flagrante savârsite deavocatul poporului ori de adjunctii acestuia, ministrul justitiei îl va informaneîntârziat pe presedintele Senatului asupra retinerii sau arestarii, Senatulîncuviintând sau nu masura luata. Hotarârea cu privire la încuviintareaarestarii si trimiterea în judecata se adopta cu votul majoritatii senatorilor.(3) Daca avocatul poporului sau adjunctii sai sunt arestati sau trimisi înjudecata penala, Senatul va hotarî suspendarea din functie pâna la ramânereadefinitiva a hotarârii judecatoresti. Art. 29. — (1) În timpul exercitarii functiei, avocatulpoporului si adjunctii acestuia nu pot fi membri ai unui partid politic si nupot îndeplini nici o alta functie publica sau privata. (2) Incompatibilitatileprevazute la alin. (1) se aplica si personalului cu functii de executie despecialitate, fiind exceptate functiile didactice din învatamântul superior.CAPITOLUL VI Serviciile institutiei avocatul poporului Art. 30. —Structura serviciilor institutiei Avocatul Poporului si numarul de personal seaproba de catre Biroul permanent al Senatului, în functie de necesitatilerealizarii atributiilor ce le revin si în limitele bugetului aprobat. Art. 31. —Functiile de specialitate de executie se ocupa prin concurs, în conditiile legii.Concursul se organizeaza de Comisia de numiri si disciplina, constituita din3 consilieri desemnati de avocatul poporului. Art. 32. — Încalcareaprevederilor prezentei legi sau ale Regulamentului de organizare si

Page 113: marinescu - managementul carierei

225

functionare a institutiei Avocatul Poporului atrage raspunderea penala,disciplinara sau administrativa, dupa caz. Raspunderea disciplinara este ceaprevazuta de lege pentru functionarii publici.CAPITOLUL VII Dispozitii tranzitorii si finale Art. 33. — (1) Cheltuielilenecesare pentru functionarea institutiei Avocatul Poporului sunt finantate dinbugetul de stat. (2) Pentru anul 1997 sumele necesare functionarii institutieiAvocatul Poporului se asigura de catre Guvern, din Fondul de rezervabugetara aflat la dispozitia acestuia. (3) Functia de avocat al poporului seasimileaza cu functia de ministru, functia de adjunct al avocatului poporului,cu cea de secretar de stat, iar functiile de conducere si de executie despecialitate sunt asimilate functiilor din serviciile Senatului. Art. 34. — Pânala constituirea Comisiei de numiri si disciplina a institutiei AvocatulPoporului, atributiile acesteia se exercita de catre avocatul poporului,împreuna cu adjunctii sai. Art. 35. — În situatia în care în functia de avocatal poporului este ales un magistrat, rezervarea postului acestuia esteobligatorie. Art. 36. — Regulamentul de organizare si functionare ainstitutiei Avocatului Poporului se adopta de catre Biroul permanent alSenatului, la propunerea avocatului poporului, în termen de 60 de zile de lanumirea acestuia.Aceasta lege a fost adoptata în sedinta comuna a Camerei Deputatilor siSenatului din 21 februarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELESENATULUIION DIACONESCU PETRE ROMANBucuresti, 13 martie 1997.Nr. 35.

226

L nr. 69 publicat in M.Of. nr. 164 din data: 16/07/1992L69/1992

Lege pentru alegerea Presedintelui României

Art. 1. _ (1) Presedintele României se alege prin vot universal, egal, direct,secret si liber exprimat, în conditiile prezentei legi.(2) Alegatorul are dreptul la un singur vot, în fiecare tur de scrutin organizatpentru alegerea Presedintelui României, potrivit art. 81 alin. (2) si (3) dinConstitutie.Art. 2. _ (1) În unitatile administrativ-teritoriale, operatiunile electoralepentru alegerea Presedintelui României se fac în circumscriptiile electoralesi sectiile de votare, sub conducerea birourilor electorale prevazute de legepentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, pe baza acelorasi liste dealegatori(2) Curtea Constitutionala, potrivit art. 144 lit. d) din Constitutie, vegheazala respectarea, în întreaga tara, a prevederilor prezentei legi si confirmarezultatele sufragiului.Art. 3. _ (1) La alegerile pentru Presedintele României se pot prezentacandidati propusi de partide si formatiuni politice sau candidatiindependenti. Partidele si formatiunile politice pot propune, fie separat, fieîmpreuna, numai cîte un singur candidat.(2) Atît candidaturile propuse de partide sau formatiuni politice, cît sicandidaturile independente pot fi depuse numai daca sînt sustinute de celputin 100.000 alegatori. Un alegator poate sustine un singur candidat.Art. 4. _ (1) Data alegerilor se stabileste si se aduce la cunostinta publica deGuvern, cu cel putin 60 de zile înainte de ziua votarii si pîna la împlinirea a5 zile de la data expirarii mandatului Presedintelui în functie sau, dupa caz,de la data cînd începe sa curga termenul prevazut de art. 96 alin. (2) dinConstitutie. (2) Alegerile au loc într-o singura zi, care poate fi numaiduminica.Art. 5. _ Biroul Electoral Central are urmatoarele atributii:a) vegheaza la actualizarea listelor electorale, urmareste respectareadispozitiilor legale privitoare la alegerea Presedintelui României pe întregteritoriul tarii si asigura aplicarea lor uniforma;b) constata respectarea prevederilor prezentei legi pentru depunereacandidaturilor si înregistreaza candidaturile care îndeplinesc aceste conditii;c) comunica birourilor electorale de circumscriptie candidaturile înregistratesi le face cunoscute prin presa;d) rezolva întîmpinarile la propria activitate si contestatiile trimise debirourile electorale de circumscriptie; solutiile date sînt definitive;

Page 114: marinescu - managementul carierei

227

e) centralizeaza rezultatele alegerilor, constata candidatul ales si prezintaCurtii Constitutionale documentatia necesara validarii mandatului dePresedinte al României;f) îndeplineste orice alte obligatii ce îi revin potrivit prezentei legi.Art. 6. _ Birourile electorale de circumscriptie au urmatoarele atributii:a) fac publicatiile si afisarile prevazute de lege, în termen de 5 zile de laprimirea comunicarii privind candidaturile înregistrate de Biroul ElectoralCentral;b) rezolva întîmpinarile referitoare la propria activitate si contestatiile cuprivire la operatiunile birourilor electorale ale sectiilor de votare;c) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare buletinele de vot,stampile de control si stampilele cu mentiunea "Votat";d) centralizeaza rezultatul alegerilor pentru circumscriptia electorala siînainteaza Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzînd acesterezultate, precum si întîmpinarile, contestatiile si procesele-verbale primitede la birourile electorale ale sectiilor de votare;e) îndeplinesc orice alte obligatii prevazute de lege în sarcina lor.Art. 7. _ Birourile electorale ale sectiilor de votare îndeplinesc, în modcorespunzator, atributiile ce le revin, potrivit legii, pentru alegerea CamereiDeputatilor si a Senatului.Art. 8. _ Birourile electorale lucreaza si iau hotarîri cu votul majoritatiimembrilor prezenti.Art. 9. _ (1) Propunerile de candidati pentru alegerea Presedintelui Românieise depun la Biroul Electoral Central, cel mai tîrziu cu 30 de zile înainte dedata alegerilor.(2) Propunerile se fac în scris si vor fi primite numai daca:a) sînt semnate de conducerea partidului sau a formatiunii politice ori deconducerile acestora, care au propus candidatul sau, dupa caz, de candidatulindependent;b) cuprind prenumele si numele, locul si data nasterii, starea civila,domiciliul, studiile, ocupatia si profesia candidatului si precizarea caîndeplineste conditiile prevazute de lege pentru a candida;c) sînt însotite de declaratia de acceptare a candidaturii, scrisa, semnata sidatata de candidat, precum si de lista sau listele sustinatorilor, al caror numarnu poate fi mai mic de 100.000 alegatori; lista sau listele sustinatorilortrebuie sa cuprinda prenumele si numele candidatului, precum si prenumele,numele, data nasterii, adresa, seria si numarul actului de identitate sisemnaturile alegatorilor care sustin candidatura. (3) Lista sustinatorilor esteun act public, sub sanctiunea prevazuta de art. 292 Cod penal.

228

(4) Propunerea de candidatura se depune în 4 exemplare, un exemplaroriginal si 3 copii, din care originalul si o copie se pastreaza la BiroulElectoral Central, un altul se înregistreaza la Curtea Constitutionala, iar alpatrulea, certificat de presedintele Biroului Electoral Central, se restituiedepunatorului.Art. 10. _ Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nuîndeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alesesau care au fost alese anterior, de doua ori, ca Presedinte al României. Art.11. _ (1) Biroul Electoral Central aduce la cunostinta publica, prin presa, siafiseaza, la sediul sau, propunerile de candidati pe care le-a primit, în termende 24 de ore de la înregistrare.(2) Pîna la 20 de zile înainte de data alegerilor, candidatul, partidele,formatiunile politice sau cetatenii pot contesta înregistrarea sauneînregistrarea candidaturii. Contestatia se depune la Biroul ElectoralCentral, care o înainteaza împreuna cu dosarul candidaturii, în termen de 24de ore, spre solutionare, Curtii Constitutionale.(3) Curtea Constitutionala solutioneaza contestatia în termen de 48 de ore dela înregistrare. Solutia este definitiva si se publica în Monitorul Oficial alRomâniei.(4) A doua zi dupa expirarea termenului de solutionare a contestatiilor,prevazut la alin. (3), Biroul Electoral Central comunica birourilor electoralede circumscriptie candidaturile definitive înregistrate, în ordinea în care aufost depuse.Art. 12. _ (1) Buletinele de vot se vor tipari potrivit modelului prevazut înanexa.(2) Dimensiunile buletinului de vot se stabilesc de Biroul Electoral Central,tinînd seama de numarul candidatilor si de spatiul necesar pentru imprimarealor, si se transmit birourilor electorale de circumscriptie o data cucomunicarea candidaturilor.(3) Imprimarea buletinelor de vot se asigura de birourile electorale decircumscriptie, prin intermediul prefectilor, cu respectarea prevederilorlegale referitoare la imprimarea buletinelor de vot pentru alegerea CamereiDeputatilor si a Senatului, care se aplica în mod corespunzator. Prefectiiraspund ca toate buletinele de vot necesare sa fie imprimate cu cel putin 10zile înainte de data alegerilor. Art. 13. _ (1) Semnele electorale se declara laBiroul Electoral Central o data cu depunerea candidaturii.(2) Daca alegerile pentru Presedintele României au loc concomitent cu celepentru Camera Deputatilor si Senat, se vor utiliza numai semnele electoralestabilite în cadrul alegerilor pentru cele doua Camere. Daca alegerile pentruPresedintele României au loc la o data diferita, se vor utiliza numai semnele

Page 115: marinescu - managementul carierei

229

electorale stabilite în cadrul ultimelor alegeri pentru Camera Deputatilor siSenat. În cazul partidelor sau formatiunilor politice care nu au participat laaceste alegeri, precum si în cazul coalitiilor electorale, se aplica prevederileLegii pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, referitoare lasemne si denumiri.Art. 14. _ Prevederile legale pentru alegerea Camerei Deputatilor siSenatului, referitoare la stampilele sectiilor de votare si la predarea,distribuirea si afisarea buletinelor de vot sau eliberarea unor buletine vizatesi anulate, se aplica si pentru alegerile privind Presedintele României.Art. 15. _ (1) Campania electorala si desfasurarea alegerilor pentruPresedintele României se fac potrivit dispozitiilor legale privind alegereaCamerei Deputatilor si a Senatului, cu exceptiile prevazute în prezentasectiune.(2) Presedintele în functie poate participa la campania electorala a partiduluisau formatiunii politice care l-a propus sau îi sustine candidatura, potrivit art.9.Art. 16. _ (1) Pentru candidatii la alegerea Presedintelui României, accesulla serviciile publice la radio si televiziune este egal si gratuit.(2) Orarul pentru campania electorala si repartizarea timpilor de antenapentru accesul egal si gratuit al candidatilor la serviciile publice de radio siteleviziune se fac, dupa încheierea perioadei de depunere a candidaturilor, debirourile permanente reunite ale celor doua Camere ale Parlamentului,împreuna cu reprezentantii serviciilor publice de radio si televiziune si cuparticiparea candidatilor.(3) Daca alegerile pentru Presedintele României au loc concomitent cu celepentru Camera Deputatilor si Senat, se vor avea în vedere si orarul sirepartizarea timpilor de antena pentru campania electorala privind alegereacelor doua Camere.Art. 17. _ Împotriva solutiei date de biroul electoral de circumscriptie laplîngerile ce îi sînt adresate cu privire la împiedicarea unui partid sau a uneiformatiuni politice ori a unui candidat de a-si desfasura campania electorala,contestatiile se solutioneaza de Curtea Constitutionala, în termen de 3 zile dela sesizare. Art. 18. _ (1) Daca alegerile pentru Presedintele României au locconcomitent cu cele pentru Camera Deputatilor si Senat, persoaneleacreditate sa asiste la efectuarea operatiunilor electorale pentru alegereadeputatilor si senatorilor pot asista si la efectuarea celor pentru alegereaPresedintelui României.(2) În cazul în care alegerile pentru Presedintele României au loc la o datadiferita, acreditarea pentru a asista la operatiunile electorale a delegatilorpresei, cinematografiei, radioului si televiziunii, române sau straine, ori a

230

observatorilor externi, care solicita aceasta, se face de Biroul ElectoralCentral.(3) În situatia prevazuta la alin. (2), partidele si formatiunile politice care aupropus candidati vor putea desemna cîte un singur delegat, pentru fiecaresectie de votare si birou electoral de circumscriptie, care sa asiste laefectuarea operatiunilor electorale. Desemnarea se face prin comunicareaprenumelui, numelui si domiciliului reprezentantului, sub semnaturaconducerii partidului sau formatiunii politice. Daca mai multe partide sauformatiuni politice au propus acelasi candidat, ele pot desemna numai unreprezentat comun.Art. 19. _ (1) Alegatorul va vota aplicînd stampila înauntrul patrulateruluicare cuprinde prenumele si numele candidatului pe care îl voteaza.(2) Daca alegerile pentru Presedintele României au loc concomitent cu celepentru Camera Deputatilor si Senat, stampila se aplica pe cartea de alegatorpe un singur numar de scrutin.(3) Daca alegerile pentru Presedintele României au loc la o data diferita decele pentru Camera Deputatilor si Senat, stampila se aplica pe cartea dealegator la numarul de scrutin adus la cunostinta publica de Guvern o data cudata votarii.(4) La al doilea tur de scrutin, stampila se aplica la numarul de scrutin careurmeaza.Art. 20. _ (1) Operatiunile electorale, pentru constatarea rezultatelor votariila sectiile de votare, contestatiile si întîmpinarile cu privire la operatiunile devotare si de deschidere a urnelor se fac cu respectarea prevederilor legaleprivind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului.(2) Rezultatul votarii la sectia de votare se consemneaza într-un tabel.(3) Candidatii la alegerile pentru Parlament din partea partidelor sauformatiunilor politice ce au propus si candidati pentru alegerea PresedinteluiRomâniei au dreptul sa întocmeasca si ei un tabel. Daca alegerile pentru celedoua Camere si pentru Presedintele României nu au loc concomitent, acestdrept revine delegatilor partidelor sau formatiunilor politice ce au propuscandidatii în alegerile pentru Presedintele României.(4) Tabelele vor cuprinde voturile nule, prenumele si numele candidatilor sivoturile valabil exprimate pentru fiecare candidat.Art. 21. _ (1) Dupa deschiderea urnelor si numararea voturilor, presedintelebiroului sectiei de votare încheie un proces-verbal în 2 exemplare, care vacuprinde:a) numarul alegatorilor potrivit listelor electorale permanente:b) numarul alegatorilor care s-au prezentat la urne; defalcarea acestui numarîn functie de alegatorii de pe lista permanenta si de pe cea speciala;

Page 116: marinescu - managementul carierei

231

c) numarul total al voturilor valabil exprimate;d) numarul voturilor nule;e) numarul voturilor valabil exprimate pentru fiecare candidat;f) expunerea, pe scurt, a întîmpinarilor si contestatiilor si a modului lor desolutionare, precum si a contestatiilor înaintate spre solutionare birouluielectoral de circumscriptie.(2) Procesele-verbale se semneaza de presedinte si de membrii biroului.(3) Membrilor birourilor electorale ale sectiilor de votare care au semnatprocesul-verbal li se elibereaza, la cerere, o copie certificata de catre toti ceicare au semnat originalul; cererea trebuie formulata înainte de întocmireaprocesului-verbal.(4) Lipsa semnaturii unor membri ai biroului sectiei de votare nuinfluenteaza asupra valabilitatii procesului-verbal. Presedintele va mentionamotivele care au împiedicat semnarea.(5) Procesele-verbale, împreuna cu toate contestatiile privitoare laoperatiunile electorale ale sectiei de votare, precum si cu buletinele de votnule si cele contestate, vor alcatui un dosar care, sigilat si stampilat, se vaînainta biroului electoral de circumscriptie, de presedintele biroului electoralal sectiei de votare si membrii biroului, cu paza militara, în cel mult 24 deore.(6) În termen de 24 de ore de la primirea dosarului, biroul electoral decircumscriptie va trimite unul din exemplarele, procesului-verbal latribunalul în a carei raza teritoriala este circumscriptia electorala; candidatiisau partidele si formatiunile politice care i-au propus vor putea obtine copiilegalizate de pe acest exemplar.Art. 22. _ (1) Dupa primirea proceselor-verbale de la toate birourileelectorale ale sectiilor de votare si dupa solutionarea contestatiilor siîntîmpinarilor primite, biroul electoral de circumscriptie încheie un proces-verbal, care va cuprinde:a) numarul alegatorilor din circumscriptia electorala potrivit listelorelectorale permanente;b) numarul total al alegatorilor ce s-au prezentat la urne; defalcarea acestuinumar de pe listele permanente si de pe cele speciale;c) numarul total al voturilor valabil exprimate;d) numarul voturilor nule;e) numarul voturilor valabil exprimate pentru fiecare candidat în cadrulcircumscriptiei electorale;f) expunerea, pe scurt, a întîmpinarilor, contestatiilor si hotarîrilor luate debiroul electoral de circumscriptie.(2) Prevederile art. 21 alin. (2) si (4) se aplica în mod corespunzator.

232

(3) Procesul-verbal, împreuna cu întîmpinarile, contestatiile si procesele-verbale primite de la birourile electorale ale sectiilor de votare, formînd undosar, încheiat, sigilat si semnat de membrii biroului electoral, se înainteaza,cu paza militara, la Biroul Electoral Central, în cel mult 48 de ore de laprimirea ultimului proces-verbal al birourilor electorale ale sectiilor devotare.Art. 23. _ (1) Biroul Electoral Central rezolva întîmpinarile si contestatiiledepuse, deciziile date fiind definitive, dupa care încheie un proces-verbalcuprinzînd:a) numarul total al alegatorilor potrivit listelor electorale ale localitatilorunde îsi au domiciliul alegatorii;b) numarul total al alegatorilor ce s-au prezentat la urne;c) numarul total al voturilor nule;d) numarul total al voturilor valabil exprimate, pe întreaga tara, pentrufiecare candidat si constatarea îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 dinConstitutie; în situatia în care aceste conditii nu sînt întrunite, prenumele sinumele candidatilor ce vor participa la al doilea tur de scrutin;e) centralizarea rezultatelor celui de-al doilea tur, potrivit prevederilor de lalit. a) - d), care se aplica în mod corespunzator, prenumele si numelecandidatului a carui alegere a fost constatata;f) modul de solutionare a contestatiilor si întîmpinarile primite.(2) Prevederile art. 21 alin. (2) si (4) se aplica în mod corespunzator.(3) Procesul-verbal, pentru fiecare tur de scrutin, împreuna cu dosarelebirourilor electorale de circumscriptie, primite potrivit art. 22 alin. (3), seînainteaza, cu paza militara, la Curtea Constitutionala, în termen de 24 deore de la înregistrarea ultimului dosar.Art. 24. _ (1) Curtea Constitutionala anuleaza alegerile în cazul în carevotarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modificeatribuirea mandatului sau, dupa caz, ordinea candidatilor care pot participala al doilea tur de scrutin. În aceasta situatie, Curtea va dispune repetareaturului de scrutin în a treia duminica de la data anularii alegerilor.(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele, formatiunilepolitice si candidatii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zilede la închiderea votarii; cererea trebuie motivata si însotita de dovezile pecare se întemeiaza.(3) Cererea poate fi admisa numai daca cel care a sesizat nu este implicat înproducerea fraudei.(4) Solutionarea cererii de catre Curtea Constitutionala se face pîna la dataprevazuta de lege pentru aducerea la cunostinta publica a rezultatuluialegerilor. Art. 25. _ (1) Curtea Constitutionala publica rezultatul alegerilor

Page 117: marinescu - managementul carierei

233

în presa si în Monitorul Oficial al României pentru fiecare tur de scrutin sivalideaza rezultatul alegerilor pentru presedintele ales.(2) Actul de validare se întocmeste în 3 exemplare, din care unul se prezintaParlamentului pentru depunerea juramîntului prevazut de art. 82 alin. (2) dinConstitutie, iar al treilea se înmîneaza candidatului ales.Art. 26. _ (1) Al doilea tur de scrutin are loc în conditiile prevazute la art. 81alin. (3) din Constitutie, la 2 saptamîni de la primul tur de scrutin, în aceleasisectii de votare si circumscriptii electorale, sub conducerea operatiunilorelectorale de catre aceleasi birouri electorale si pe baza acelorasi liste dealegatori de la primul tur.(2) În al doilea tur de scrutin participa primii doi candidati care au obtinutcel mai mare numar de voturi, valabil exprimate pe întrega tara la primul tur.Confirmarea acestui numar se face de Curtea Constitutionala în termen de 24de ore de la primirea proceselor-verbale prevazute la art. 23 alin. (3), prinaducerea la cunostinta publica a prenumelui si numelui celor doi candidaticare vor participa la cel de-al doilea tur de scrutin si a zilei votarii stabilitepotrivit alin. (1).(3) Campania electorala pentru al doilea tur de scrutin începe de la data cînds-a adus la cunostinta publica ziua votarii.(4) În termen de 2 zile de la deschiderea campaniei electorale se vor stabiliorarul pentru desfasurarea acesteia la serviciile publice de radio siteleviziune si repartizarea timpilor de antena, potrivit art. 16, care se aplicaîn mod corespunzator.(5) Persoanele acreditate sa asiste la efectuarea operatiunilor electorale laprimul tur de scrutin sînt de drept acreditate sa asiste la efectuarea acestoroperatiuni si la al doilea tur de scrutin.Art. 27. _ Sanctiunile contraventionale si pedepsele, prevazute de legepentru încalcarea dispozitiilor legale privind alegerea Camerei Deputatilor sia Senatului, se aplica si în ceea ce priveste încalcarea dispozitiilor legalecorespunzatoare privind alegerea Presedintelui României.Art. 28. _ (1) Prevederile legale pentru alegerea Camerei Deputatilor si aSenatului, referitoare la suportarea cheltuielilor electorale, taxa de timbru,sprijinirea de catre Guvern a activitatii birourilor electorale si judecarea decatre instante a întîmpinarilor, a contestatiilor si a oricaror alte cereri, seaplica si în ceea ce priveste alegerile pentru Presedintele României.(2) Daca alegerea Presedintelui României are loc concomitent cu alegereaCamerei Deputatilor si a Senatului, cheltuielile pentru efectuareaoperatiunilor electorale, inclusiv pentru subventionarea partidelor siformatiunilor politice de la bugetul de stat, se suporta din fondurile alocatepentru alegerea celor doua Camere.

234

(3) În cazul în care alegerile pentru Presedintele României au loc la o datadiferita de alegerile parlamentare, subventionarea campaniei electorale apartidelor si formatiunilor politice care au propus candidatii se stabileste prinlege speciala. Partidele si formatiunile politice care nu au obtinut cel putin10% din voturile valabil exprimate pe întreaga tara pentru candidatul pe carel-au propus vor restitui subventia în termen de 2 luni de la data încetariicampaniei electorale.Art. 29. _ (1) Alegerile pentru Presedintele României din anul 1992 vor avealoc o data cu cele pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului.(2) Pentru alegerile de la alin. (1) pot fi acreditati sa asiste la operatiunileelectorale si observatori interni, în conditiile prevazute de Legea pentrualegerea Camerei Deputatilor si a Senatului.Art. 30. - Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si aPresedintelui României se abroga.

Page 118: marinescu - managementul carierei

235

ANEXĂR O M A N I A P B U L E T I N D E V O T PENTRU ALEGEREAPREŞEDINTELUI ROMÂNIEI *) Circumscriptia electorala nr..... *) Setrece data alegerilor. I ----------------------- I I --------------------------- I I I I I I1) 2) I I I I I I I I 3) I I I I I I I I I I I I ----------------------- I I --------------------------- I I I ----------------------- I I --------------------------- I I I I I I I I I I I I I II I I I I I I I I I I I ----------------------- I I --------------------------- I I ------------------------I I --------------------------- I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I ----------------------- I I --------------------------- I 1) Se trece denumirea completaa partidului, formatiunii politice sau mentiunea "Candidat independent".2) Se trece semnul electoral; între denumirea partidului, formatiunii politicesau mentiunea "Candidat independent" si semnul electoral sa se pastrezedistanta de 3 litere.3) Se trec prenumele si numele candidatului.N O T A:Se imprima atîtea patrulatere cîti candidati sînt, în ordinea depuneriicandidaturii.Hîrtia pentru buletinul de vot va fi de culoare alba si suficient de groasapentru a nu se distinge pe verso numele imprimat si votul dat.Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere în numar suficientpentru a cuprinde toate candidaturile, în afara de ultima pagina, care varamîne alba pentru stampila de control.Toate numele, prenumele si cuvintele ce se înscriu în interiorul patrulateruluise vor tipari cu litera corp 10 verzal drepte.Paginile buletinului de vot, inclusiv ultima pagina care va ramîne alba, vor finumerotate.Pe teritoriul unei circumscriptii electorale se va folosi tus, pentru stampile,de aceeasi culoare.Semnul electoral se va imprima într-un spatiu grafic de 2,5 cm x 2,5 cm.

236

L nr. 27 publicat în M.Of. nr. 087 din data: 29/04/1996

L27/1996

Lege nr. 27 din 26 aprilie 1996 Legea partidelor politiceParlamentul României

Lege nr. 27din 26 aprilie 1996

Legea partidelor politicePublicat în Monitorul Oficial al României nr. 87 din 29

aprilie 1996

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.CAPITOLUL 1

Dispozitii generaleArt. 1. - Partidele politice sunt asociatii ale cetatenilorromani cu drept de vot, care participa in mod liber la

formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind omisiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane

juridice de drept public.Art. 2. - In activitatea lor, partidele politice promoveaza

valorile si interesele nationale, precum si pluralismul politic,contribuie la educarea politica a cetatenilor si incurajeaza

participarea acestora la viata publica, influenteaza formareaopiniei publice, formeaza cetatenii capabili de a-si asumaresponsabilitati politice, participa cu canditati in alegeri si,unde este cazul, potrivit legii, la constituirea autoritatilorpublice, stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri si

organizeaza initiativa legislativa a cetatenilor.Art. 3. - (1) Pot functiona ca partide politice numai

asociatiile constituite potrivit prevederilor prezentei legi sicare actioneaza pentru respectarea suveranitatii nationale, aindependentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, aordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.

(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul,

Page 119: marinescu - managementul carierei

237

programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pecare le organizeaza, incalca prevederile art. 30 alin. (7), art.

37 alin. (2) sau alin. (4) din Constitutie.(3) Sunt interzise partidele politice asociate la organizatii

din strainatate ale caror dispozitii sunt imperative.(4) Partidele politice le este interzisa organizarea de

activitati militare sau paramilitare.Art. 4. - (1) Din partidele politice nu pot face parte

judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului,magistratii si asimilatii acestora, membrii Curtii de Conturi,personalul militar si civil care isi desfasoara activitatea instructurile fortelor armate, ale celor de aparare a ordinii

publice si sigurantei nationale, membrii ConsiliuluiLegislativ, membrii consiliilor de administratie si personalulde specialitate de la Societatea Nationala de Radiodifuziune,Societatea Nationala de Televiziune si Agentia Nationala de

Presa "ROMPRES", precum si alte categorii de persoanecarora, in mod expres, prin lege, le este interzisa asocierea

politica.(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) persoanele careocupa functii de subscretari de stat sau superioare acestora,precum si consilierii sau personalul de la cabinetele celor

care indeplinesc functiile respective, daca sunt civili.Art. 5. - (1) Un cetatean roman nu poate face parte inacelasi timp din doua sau mai multe partide politice.(2) Inscrierea unei persoane intr-un alt partid politic

constituie de drept demisie din partidul al carui membru afost.

(3) Membrii organizatiilor cetatenilor apartinandminoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot

face parte si dintr-un partid politic.(4) Nici o persoana nu poate fi constransa sa faca parte sau

sa nu faca parte dintr-un partid politic.(5) Dobandirea sau pierderea calitatii de membru al unuipartid politic nu creeaza prioritati sau ingradiri in legatura

cu drepturile cetatenesti.Art. 6. - (1) Partidele politice se organizeaza si functioneaza

pe criteriul adminsitrativ-teritorial.(2) Este interzisa constituirea de structuri ale partidelor

238

politice dupa criteriul locului de munca, precum sidesfasurarea de activitati politice in cadrul agentilor

economici sau al institutiilor publice.(3) In cadrul organizatiilor teritoriale, partidele politice isi

pot organiza structuri care se vor ocupa de problemelespecifice unei anumite categorii sociale sau profesionale.

(4) In structurile proprii de tineret ale partidelor politice potfi inscrisi si tinerii care au implinit varsta de 16 ani. Acestia,

pana la implinirea varstei de 18 ani, nu au dreptul siobligatiile membrilor de partid.

Art. 7. - (1) Fiecare partid politic trebuie sa aiba denumiresi insemn proprii. Denumirea integrala, denumirea

prescurtata si insemnul unui partid politic trebuie sa sedeosebeasca clar de cele ale partidelor anterior inregistrate.(2) Prevederile alin. (1) se aplica si semnele electorale ale

partidelor politice si ale aliantelor politice.(3) Denumirile si insemnele partidelor politice, precum si

semnele electorale nu pot reproduce sau combinasimbolurile nationale ale statului roman, ale altor state, aleorganismelor internationale ori ale cultelor religioase. Fac

exceptie partidele politice care sunt membre ale unororganizatii politice internationale, acestea putand utiliza

insemnul organizatiei respective ca atare sau intr-ocombinatie specifica.

CAPITOLUL 2Organizarea partidelor politice

Art. 8. - Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut siprogram politic proprii.

Art. 9. - Statutul partidului politic cuprinde in modobligatoriu:

a) denumirea integrala si prescurtata, insemnul partidului sisemnul electoral;b) sediul central;

c) mentiunea expresa ca urmareste numai obiective politice;d) drepturile si indatoririle membrilor;

e) sanctiunile disciplinare si procedurile prin care acesteapot fi aplicate membrilor;

f) procedura de alegere a organelor executive sicompetentele acestora;

Page 120: marinescu - managementul carierei

239

g) competenta adunarii generale a membrilor sau adelegatilor acestora;

h) organele imputernicite sa prezinte candidaturi in alegerilelocale, parlamentare si prezidentiale;

i) organul competent sa decida fuziunile cu alte partidepolitice, cu aliante politice sau alte forme de asociere;

j) conditiile in care isi inceteaza activitatea;k) modul de administrare a patrimoniului si sursele de

finantare stabilite in conditiile prezentei legi;l) organul care reprezinta partidul in relatiile cu autoritatile

publice si tertii.Art. 10. - Programul politic al partidului trebuie sa fieprezentat in forma scrisa si sa fie aprobat de adunarea

generala a membrilor sai, de adunarea delegatilor acestorasau de organele imputernicite prin statut.

Art. 11. - (1) Partidele politice pot avea ca subdiviziuniorganizatii teritoriale, cu un numar minim de membri

prevazut de statut.(2) Organele locale pot reprezenta partidul politic fata deterti la nivelul local corespunzator, pot deschide conturi la

banca si raspund de gestionarea acestora.Art. 12. - (1) Adunarea generala a membrilor si organul

executiv sunt foruri obligatorii de conducere ale partiduluipolitic si ale organizatiilor sale teritoriale. Conducerile

organizatiilor teritoriale se aleg pentru o perioadadeterminata, prevazuta prin statut.

(2) Statutele pot prevedea si alte organe pentru a contribui laformarea vointei politice. In acest caz, atributiile lor trebuie

formulate explicit in statut.Art. 13. - (1) Adunarea generala a membrilor partiduluipolitic sau a delegatilor acestora este organul suprem de

decizie, la nivel national, al partidului. Intrunirea acestuiaare loc cel putin o data la 4 ani. Se pot convoca in acest

interval si adunari extraordinare.(2) Delegatii la adunare sunt alesi de organizatiile teritorialeprin vot secret. Numarul acestora se stabileste in functie denumarul de membri. Procedurile de desemnare si de alegere

a acestora trebuie prevazute in statut.Art. 14. - (1) Pentru solutionarea diferendelor dintre

240

membrii unui partid politic sau dintre acestia si conducerileorganizatiilor partidului se constituie la nivelul partidului si

al organizatiilor sale teritoriale organe de arbitraj.(2) Membrii organului de arbitraj se aleg pe o durata de cel

mult 4 ani.(3) Organul de arbitraj lucreaza conform unui regulamentcare trebuie sa asigure partilor dreptul de a fi ascultate si

proceduri echitabile de decizie.Art. 15. - (1) Organele imputernicite ale partidului politichotarasc primirea de membri, in conditii stabilite de statut.(2) Membrii au dreptul de a demisiona din partid in orice

moment, cu efect imediat.(3) Un membru nu poate fi exclus din partid decat daca a

incalcat statutul in mod deliberat sau a adus prejudiciipartidului prin compartamentul sau.

Art. 16. - (1) Hotararile partidului politic si aleorganizatiilor sale teritoriale se adopta cu votul majoritatii

prevazute in statut.(2) Alegerea membrilor conducerii partidului politic si aiconducerilor organizatiilor sale teritoriale se face prin vot

secret.(3) Statutul trebuie sa prevada dreptul fiecarui membru la

initiativa politica si posibilitatea examinarii acesteia intr-uncadru organizat.CAPITOLUL 3

Inregistrarea partidelor politiceArt. 17. - (1) Cererea de inregistrare a unui partid politic se

depune la Tribunalul Municipiului Bucuresti, insotita de:a) statutul si programul partidului;

b) actul de constituire impreuna cu lista semnaturilor desustinere a cel putin 10.000 de membri fondatori,

domiciliati in cel putin 15 dintre judetele tarii, dar nu maiputin de 300 in fiecare judet, insotit de o declaratieautentificata a conducatorului organului executiv al

partidului privind autenticitatea semnaturilor;c) listele membrilor partidului din organizatiile judetene saua municipiului Bucuresti, necesare inregistrarii partidelor,care vor cuprinde: numele, initiala tatalui, prenumele, anul

nasterii, domiciliul, actul de identitate, semnatura;

Page 121: marinescu - managementul carierei

241

d) o declaratie privitoare la sediul si la patrimoniulpartidului;

e) dovada deschiderii contului bancar.(2) Cererea de inregistrare se semneaza de catre

conducatorul organului executiv al partidului politic si decel putin trei membri fondatori, care vor fi citati in instanta.(3) Cererea de inregistrare se afiseaza la sediul TribunaluluiMunicipiului Bucuresti, timp de 15 zile, si se face publica

intr-un ziar central de mare tiraj.Art. 18. - (1) Tribunalul Municipiului Bucuresti examineazacererea de inregistrare a partidului politic in sedinta publica,

cu participarea reprezentantului Ministerului Public.(2) Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni inproces, daca depun o cerere de interventie in interes propriupotrivit Codului de procedura civila. Cererea de interventiese comunica din oficiu persoanelor care au semnat cererea

de inregistrare.Art. 19. - (1) Tribunalul Municipiului Bucuresti se pronuntaasupra cererii de inregistrare a partidului politic in cel mult15 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 17 alin.

(3).(2) Impotriva deciziei Tribunalului Municipiului Bucuresti

se poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti, intermen de 5 zile de la comunicare.

(3) Curtea de Apel Bucuresti va examina contestatia insedinta publica, in termen de cel mult 15 zile de la

inregistrarea acesteia.(4) Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitiva.

Art. 20. - Partidul politic dobandeste personalitate juridicade la data pronuntarii hotararii definitive a instantei privind

admiterea cererii de inregistrare.Art. 21. - (1) Partidele politice ale caror cereri de

inregistrare au fost admise se inscriu in Registrul partidelorpolitice la Tribunalul Municipiului Bucuresti.

(2) Hotararea de admitere a inregistrarii partidului politic sepublica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Art. 22. - (1) Modificarea statutului sau a programuluipartidului politic poate avea loc in conditiile prevazute de

statut.

242

(2) Modificarile aprobate de organul competent al partiduluipolitic se comunica Tribunalului Municipiului Bucurestipentru inregistrare, care le examineaza potrivit procedurii

prevazute la art. 17, 18 si 19.Art. 23. - (1) In cazul in care instanta a respins cererea deincuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic incauza actioneaza in baza statutului modificat, MinisterulPublic va solicita Tribunalului Municipiului Bucurestiincetarea activitatii partidului si radierea acestuia din

Registrul partidelor politice.(2) Tribunalul Municipiului Bucuresti, in termen de 15 zile

de la inregistrarea cererii Ministerului Public, se vapronunta asupra acesteia.

(3) Impotriva hotararii Tribunalului Municipiului Bucurestipartea interesata poate face contestatie la Curtea de Apel

Bucuresti, in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii.(4) Curtea de Apel Bucuresti se pronunta in termen de 15zile de la inregistrarea contestatiei, iar hotararea sa este

definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.CAPITOLUL 4

Asocierea partidelor politiceArt. 24. - (1) Partidele politice se pot asocia intre ele, pe

baza unui protocol de asociere, constituind o aliantapolitica.

(2) Aliantele politice depun protocolul de asociere laTribunalul Municipiului Bucuresti si solicita inscrierea in

Registrul de evidenta a aliantelor politice.Art. 25. - Protocolul de constituire a aliantei politice trebuie

sa mentioneze denumirea, insemnul si semnul electoral,daca este cazul, partidele politice aliate, obiectivele aliantei,

modul de organizare si factorii de decizie.Art. 26. - (1) Partidele politice si aliantele politice pot

constitui si alte forme de asociere, impreuna cu formatiuninepartidice, legal constituite, cu scopul promovarii unor

obiective comune.(2) Protocolul de constituire a formelor de asociere

prevazute la alin. (1) va mentiona denumirea, insemnul,daca este cazul, organizatiile aliate, obiectivele asocierii,modul de organizare si factorii de decizie si va fi depus la

Page 122: marinescu - managementul carierei

243

Tribunalul Municipiului Bucuresti, pentru a fi inscris inregistrul altor forme de asociere a partidelor.

(3) Aportul financiar al fiecarei formatiuni nepartidice,membra a unei forme de asociere prevazute la alin. (1), nupoate depasi, intr-un an, suma de 500 de salarii minime pe

economie.Art. 27. - In cazul in care alianta politica se va prezenta in

alegeri cu liste comune, candidatii trebuie sa faca partedintr-un partid politic legal constituit, membru al aliantei

politice.Art. 28. - Obiectivele aliantelor politice si ale altor forme de

asociere a partidelor, precum si modul de organizare a lortrebuie sa se conformeze prevederilor art. 3 din prezenta

lege.CAPITOLUL 5

Incetarea activitatii partidelor politiceArt. 29. - Un partid politic isi inceteaza activitatea ca

urmare a autodizolvarii, a dizolvarii pronuntate pe calejudecatoreasca ori prin hotarare a Curtii Constitutionale sau

ca urmare a inactivitatii constatate de TribunalulMunicipiului Bucuresti, conform art. 31.

Art. 30. - Actele privitoare la autodizolvarea partiduluipolitic se depun in termen de cel mult 10 zile la TribunalulMunicipiului Bucuresti, in vederea radierii din Registrul

partidelor politice.Art. 31. - In cazul in care un partid politic nu desemneaza

candidati, singur sau in alianta, in doua campanii electoralelegislative succesive, in cel putin 10 circumscriptii, sau nu a

tinut nici o adunare generala timp de 5 ani, TribunalulMunicipiului Bucuresti, la cererea Ministerului Public, vaconstata incetarea existentei sale, cu respectarea normelor

de procedura prevazute la art. 23.CAPITOLUL 6

Finantele partidelor politiceArt. 32. - Partidele politice pot detine bunuri mobile si

imobile care sunt necesare realizarii activitatilor specifice.Art. 33. - (1) Sursele de finantare a unui partid politic pot fi:

a) cotizatii ale membrilor de partid;b) donatii si legate;

244

c) venituri provenite din activitati proprii;d) subventii de la bugetul de stat, potrivit legii bugetare

anuale.(2) Operatiunile de incasari si plati ale partidelor se

efectueaza prin conturi in lei si in valuta, deschise la bancicu sediul in Romania, potrivit legii.

Art. 34. - (1) Cuantumul cotizatiilor, repartizarea siutilizarea acestora se stabilesc prin hotarari ale partidului

politic, potrivit statutului.(2) Veniturile totale provenite din cotizatii sunt neplafonate.

(3) Suma cotizatiilor platite intr-un an de o persoana nupoate depasi 50 de salarii de baza minime pe tara. Salariulde baza minim pe tara luat ca referinta este cel existent la

data de 1 ianuarie a anului respectiv.Art. 35. - (1) Donatiile primite de un partid politic intr-unan nu pot depasi 0,005% din veniturile bugetului de stat pe

anul respectiv.(2) In anul financiar in care au loc alegeri parlamentare,

prezidentiale sau locale, plafonul de la alineatul precedenteste dublu.

(3) Donatia primita de la o persoana fizica intr-un an nupoate depasi 100 de salarii de baza minime pe tara in anul

respectiv.(4) Donatia primita de la o persoana juridica intr-un an nupoate fi mai mare de 500 de salarii de baza minime pe tara.

(5) La primirea donatiei sunt obligatorii verificarea siinregistrarea identitatii donatorului. La solicitarea

donatorului, identitatea sa poate ramane confidentiala, darnu si pentru o donatie anuala mai mare de 10 salarii de bazaminime pe tara. Suma totala primita de un partid politic cadonatii confidentiale nu poate depasi 20% din subventia

maxima acordata de la bugetul de stat unui partid politic inanul respectiv.

(6) Lista donatorilor cu sume mai mari de 10 salarii de bazaminime pe tara se publica in Monitorul Oficial al Romaniei

pana la data de 31 martie a anului urmator.(7) Sunt interzise donatiile de bunuri materiale sau sume de

bani, facute cu scopul evident de a obtine un avantajeconomic sau politic.

Page 123: marinescu - managementul carierei

245

Art. 36. - (1) Partidele politice nu pot primi donatii de lainstitutiile publice, de la regiile autonome, de la societatilecomerciale si de la societatile bancare cu capital majoritar

de stat.(2) Donatiile din partea altor state ori a organizatiilor dinstrainatate sunt interzise. Fac exceptie de la prevederile

acestui alineat donatiile constand in bunuri materialenecesare activitatii politice, primite de la organizatii politice

internationale la care partidul politic respectiv este afiliatsau de la partide aflate in relatii de colaborare politica.

Aceste donatii se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.Art. 37. - Partidele politice nu pot desfasura activitati

specifice societatilor comerciale. Fac exceptie:a) editarea, realizarea si difuzarea publicatiilor ori a altor

materiale de propaganda si cultura politica proprii;b) actiunile culturale, sportive si distractive;

c) serviciile interne;d) inchirierea spatiilor proprii pentru conferinte si actiuni

social-culturale;e) dobanzile bancare;

f) vanzarea bunurilor din patrimoniu, cu exceptia celorprimite drept donatii din strainatate.

Art. 38. - Publicatiile si materialele de propaganda vorcontine obligatoriu numele partidului politic ori al alianteipolitice sau al altor forme de asociere a partidelor politice

care le-a editat, dupa caz.Art. 39. - (1) Partidele politice primesc anual subventii de labugetul de stat, in conditiile legii. Subventia se varsa lunar,in contul fiecarui partid politic, prin bugetul Secretariatului

General al Guvernului.(2) Suma alocata anual partidelor politice nu poate fi mai

mare de 0,04% din veniturile bugetului de stat.(3) Partidele politice care la inceputul legislaturii sunt

reprezentate prin grup parlamentar, cel putin intr-o Camera,primesc o subventie de baza. Totalul subventiilor de baza

reprezinta o treime din subventiile bugetare alocatepartidelor politice.

(4) Partidele politice reprezentate in Parlament primesc si osubventie proportionala cu numarul de mandate obtinute.

246

Suma cuvenita pentru un mandat se stabileste prinimpartirea restului de doua treimi din subventiile de la

bugetul de stat pentru partide politice la numarul total alparlamentarilor.

(5) Subventia totala acordata de la bugetul de stat unuipartid politic, dupa aceste operatiuni, nu poate depasi de 5

ori subventia de baza.(6) Partidele politice care nu au mandate parlamentare, dar

au obtinut cel putin 2% din voturile exprimate, primescsubventii egale, care se stabilesc prin impartirea sumeineconsumate, potrivit dispozitiilor alin. (5), la numarul

partidelor politice respective. Suma totala acordatapartidelor politice neparlamentare nu poate fi mai mare

decat o subventie de baza.(7) Sumele neconsumate prin redistribuire, potrivitprevederilor alin. (6), se impart partidelor politiceparlamentare proportional cu numarul mandatelor.

(8) Sumele neconsumate la sfarsitul anului financiar sereporteaza in anul urmator.

Art. 40. - (1) Veniturile provenite de la subventiile bugetarepot avea urmatoarele destinatii:

a) cheltuieli materiale pentru intretinerea si functionareasediilor;

b) cheltuieli de personal;c) cheltuieli pentru presa si propaganda;

d) cheltuieli privind organizarea de activitati cu caracterpolitic;

e) cheltuieli de deplasare;f) cheltuieli pentru telecomunicatii;

g) cheltuieli cu delegatiile din strainatate;h) investitii in bunuri mobile si imobile necesare activitatii

partidelor.(2) Eficienta si oportunitatea acestor cheltuieli urmeaza sa

fie decise de organele alese ale partidelor politice.Art. 41. - (1) Autoritatile locale asigura cu prioritate spatii

pentru sediile partidelor politice, la cererea motivata aacestora.

(2) Inchirierea spatiilor destinate sediilor partidelor politiceurmeaza regimul juridic prevazut pentru inchirierea spatiilor

Page 124: marinescu - managementul carierei

247

destinate pentru locuit.(3) Partidele politice sunt scutite de plata impozitelor pecladiri pentru imobilele pe care le detin in proprietate.

(4) Partidele politice care isi inceteaza activitatea ca urmarea autodizolvarii, a dizolvarii pronuntate prin hotarari

definitive ale instantelor judecatoresti, ori a neinregistrariilor potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) sunt obligate sa

predea autoritatilor publice locale, in termen de 60 de zile,spatiile pe care le-au detinut cu contract de inchiriere

incheiat si cu acordul acestora.(5) Tribunalul Municipiului Bucuresti va comunica

prefectilor incetarea activitatii partidului politic in vedereapreluarii sediilor de catre autoritatile publice locale, prin

executorii judecatoresti.Art. 42. - (1) Veniturile realizate din activitatile prevazute

la art. 33 sunt scutite de impozite si taxe.(2) De asemenea, sunt scutite de taxe vamale donatiile

primite din strainatate, prevazute la art. 36.Art. 43. - Plata tuturor cheltuielilor legate de

telecomunicatii, energie electrica si termica, gaze, apa, canalse face la tariful spatiilor destinate pentru locuit.

Art. 44. - Curtea de Conturi este organul abilitat sacontroleze respectarea prevederilor art. 33 alin. (2), art. 34

alin. (3), art. 35-37 si art. 39-41 privind finantarea partidelorpolitice.

Art. 45. - Donatiile acceptate de catre partidele politice cuincalcarea prevederilor art. 35 si 36 ori de catre cele aflate inuna dintre situatiile prevazute la art. 23 si 29 se fac venit labugetul de stat, pe baza hotararii Colegiului jurisdictional al

Curtii de Conturi.CAPITOLUL 7

Dispozitii finale si tranzitoriiArt. 46. - (1) Partidele politice existente la data intrarii invigoare a prezentei legi continua sa functioneze pe bazaactelor legale de inregistrare valabile la data infiintarii.

(2) In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezenteilegi, partidele politice existente se vor conforma

prevederilor ei, urmand procedura judiciara stabilita la art.17-19.

248

(3) Termenul de 6 luni pentru inscriere este un termen dedecadere.

Art. 47. - (1) Denumirea unui partid politic, simbolul sisemnele electorale folosite de acesta incepand cu anul 1990

ii apartin de drept, daca le-a folosit primul, si nu pot fiinsusite de alte partide politice.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si aliantelor politice, inconditiile legii electorale.

Art. 48. - Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilornationale, care participa la alegeri, sunt obligate sa respecte,in mod corespunzator si daca este cazul, prevederile art. 2-4,

7, 16, 34-43 si 47.Art. 49. - Decretul-lege nr. 8/1989 privind inregistrarea si

functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti inRomania se abroga.

Page 125: marinescu - managementul carierei

249

L nr. 68 publicată în M.Of. nr. 164 din data: 16/07/1992

Prescurtarea legii: L68/1992

Titlul actului normativ: Legea penrtu alegerea Camerei Deputaţilor şi aSenatului

Emitent: PARLAMENTUL

Republicată:

Art. 1. _ Camera Deputaţilor şi Senatul se aleg prin vot universal, egal,direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile prezentei legi.Art. 2. _ Alegătorul are dreptul la un vot pentru alegerea CamereiDeputaţilor şi la un vot pentru alegerea Senatului.Art. 3. _ (1) Deputaţii şi senatorii se aleg în circumscripţii electorale pe bazăde scrutin de listă şi de candidaturi independente, potrivit principiuluireprezentării proporţionale.(2) Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei deputaţilor este de undeputat la 70.000 locuitori.(3) Norma de reperezentare pentru alegerea Senatului este de un senator la160.000 locuitori.(4) Numărul deputaţilor şi al senatorilor ce vor fi aleşi se determină prinraportarea numărului de locuitori ai fiecărei circumscripţii electorale lanormele de reprezentare prevăzute la alin. (2) şi (3), la care se adaugă un locde deputat sau de senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei dereprezentare, fără ca numărul deputaţilor să fie mai mic de 4, iar cel alsenatorilor mai mic de 2.(5) Numărul locuitorilor care se ia în calcul, potrivit alin. (4), este cel de la 1iulie al anului precedent, publicat în Anuarul statistic al României. În situaţiaîn care, cu cel puţin 5 luni înainte de data alegerilor, are loc un recensămîntgeneral al populaţiei, numărul locuitorilor care se ia în calcul este cel rezultatîn urma recensămîntului, publicat de Comisia Naţională pentru Statistică.(6) Numerotarea circumscripţiilor electorale şi numărul de deputaţi şi de

250

senatori ce urmează să fie aleşi în fiecare circumscripţie electorală sîntprevăzute în anexa nr. 1.Art. 4. _ (1) Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale,legal constituite, care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputatsau de senator, au dreptul, împreună, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituţie,la un mandat de deputat, dacă au obţinut, pe întreaga ţară, un număr devoturi egal cu cel puţin 5% din numărul mediu de voturi, valabil exprimatepe ţară pentru alegerea unui deputat.(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale care participăla alegeri sînt echivalente juridic, în ce priveşte operaţiunile electorale, cupartidele politice.(3) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi organizaţiile cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care au participat la alegeri pe lista comună a acestororganizaţii; în acest caz, dacă nici un candidat de pe lista comună nu a fostales, se va atribui pentru toate organizaţiile care au propus lista un mandat dedeputat, cu respectarea prevederilor alin.(1).(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică organizaţiei cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care a participat la alegeri pe lista comună cu unpartid sau altă formaţiune politică ori atît pe liste comune, potrivit alin. (3),cît şi pe liste exclusiv proprii.(5) Mandatul de deputat atribuit potrivit alin. (1) sau (3) se acordă pestenumărul total de deputaţi rezultat din norma de reprezentare.Art. 5. _ (1) Candidaturile pentru Camera Deputaţilor şi Senat se propun peliste separate de candidaţi numai de partide şi alte formaţiuni politice,constituite potrivit legii.(2) Numărul de candidaţi de pe fiecare listă poate fi mai mare decît numărulmandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi pînă la un sfert dinaceste mandate; fracţiunile se întregesc la cifra 1.(3) În aceeaşi circumscripţie electorală un partid, formaţiune politică oricoaliţie a acestora poate propune, pentru fiecare din Camerele Parlamentului,doar o singură listă de candidaţi. Coaliţiile de partide şi de formaţiunipolitice se pot face numai la nivel naţional. Partidele şi formaţiunile politicedin coaliţiile electorale pot participa la alegeri numai pe listele coaliţiei. Unpartid sau o formaţiune politică nu poate face parte decît dintr-o singurăcoaliţie electorală.(4) Listele de candidaţi trebuie să cuprindă, după caz, şi apartenenţa politicăa candidaţilor.(5) Candidatul independent poate participa la alegeri numai individual şidacă este susţinut de cel puţin 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişiîn listele permanente ale localităţilor situate în circumscripţia electorală în

Page 126: marinescu - managementul carierei

251

care candidează. Nu se admit candidaturi independente pe listele decandidaţi depuse de partide, formaţiuni politice ori coaliţii ale acestora şinici liste de candidaţi independenţi.(6) O persoană poate candida fie pentru un mandat de deputat, fie pentru unmandat de senator şi numai într-o singură circumscripţie electorală.(7) Candidaturile pe mai multe liste de candidaţi sau atît pe liste, cît şi caindependent, sînt nule.Art. 6. _ (1) Data alegerilor se stabileşte şi se aduce la cunoştinţă publică deGuvern, cu cel puţin 6o de zile înainte de ziua votării şi pînă la împlinirea a5 zile de la data cînd încep să curgă termenele prevăzute de art. 60 alin. (2)din Constituţie.(2) Alegerile au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica.(3) Numărul de ordine al scrutinului din cartea de alegător se stabileşte şi seaduce la cunoştinţă publică de Guvern, o dată cu data alegerilor.(4) Aducerea la cunoştinţă publică se face prin Monitorul Oficial alRomâniei şi prin presă.Art. 7. _ Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot. Ele sîntpermanente sau speciale.Art. 8. _ (1) Listele electorale permanente se întocmesc pe localităţi şicuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentrucare ele au fost întocmite. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot fiînscrişi, la cererea lor, în listele electorale permanente ale localităţii în cares-au născut sau în care au avut ultimul domiciliu în ţară. Cererea se depunela misiunea diplomatică a României din statul în care domiciliază sau directla consiliul local.(2) Listele electorale permanente se întocmesc de către primarii comunelor,oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale alemunicipiilor.(3) Listele electorale permanente se întocmesc la comune pe sate, iar laoraşe, municipii şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor,pe străzi.(4) Listele electorale permanente vor cuprinde, în ordinea număruluiimobilelor în care locuiesc alegătorii, numele şi prenumele, data naşterii şidomiciliul acestora, precum şi numărul circumscripţiei electorale.(5) Listele electorale permanente se întocmesc în două exemplare oficiale, sesemnează de primar şi de secretarul consiliului local şi se păstrează în douăregistre speciale cu file detaşabile, din care unul de secretarul consiliuluilocal şi celălalt de judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitateapentru care au fost întocmite.(6) Primarul este obligat să comunice judecătoriei orice modificare în listele

252

electorale.Art. 9. _ (1) Listele electorale permanente se actualizează anual de cătreprimari, în luna ianuarie, precum şi în termen de cel mult 15 zile de la datastabilirii zilei votării.(2) Persoanele decedate se radiază din lista electorală pe baza comunicăriiserviciului public local unde s-a înregistrat decesul. Comunicarea se face întermen de 24 de ore.(3) Persoanele care şi-au pierdut cetăţenia română se radiază din listaelectorală pe baza comunicării Ministerului Justiţiei.(4) Persoanele care au pierdut drepturile electorale se radiază din listaelectorală în temeiul comunicării, din oficiu, a instanţei judecătoreşti.Art. 10. _ (1) Fiecare alegător este înscris într-o singură listă electoralăpermanentă.(2) Înscrierea în listele electorale permanente este obligatorie. O dată cuschimbarea domiciliului, autoritatea competentă să efectueze schimbareaeste obligată ca, din oficiu, să comunice primarului datele necesare înscrieriicetăţeanului în lista electorală de la noul domiciliu şi pentru radiereacorespunzătoare din lista electorală a localităţii vechiului domiciliu.Art. 11. _ Listele electorale speciale se întocmesc în cazurile prevăzute deprezenta lege şi vor cuprinde numele şi prenumele, domiciliul, data naşterii,numărul şi seria actului de identitate al alegătorului. Listele se semnează depreşedintele biroului electoral al secţiei de votare unde au fost întocmite.Art. 12. _ (1) Alegătorii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale.Întîmpinările împotriva omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror eroridin liste se fac la autorităţile care au întocmit listele, acestea fiind obligate săse pronunţe, prin dispoziţie, în cel mult 3 zile de la înregistrare.(2) Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se soluţionează, în cel mult 3zile de la înregistrare, de către judecătoria în a cărei rază teritorialădomiciliază alegătorul sau, în cazul celor înscrişi pe liste speciale, dejudecătoria pe a cărei rază teritorială se află biroul electoral al secţiei devotare care a întocmit lista. Hotărîrea judecătorească este executorie.Împotriva hotărîrii date se poate face recurs în termen de 48 de ore de lapronunţare. Recursul se soluţionează în termen de 3 zile de la înregistrare.(3) Întîmpinările formulate cu privire la listele speciale din străinătate sesoluţionează de către şeful misiunii diplomatice sau de înlocuitorul acestuia.Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date de şeful misiunii diplomatice sau deînlocuitorul acestuia se depun la sediul misiunii şi se trimit spre soluţionarela Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti, prevederile alin. (2)aplicîndu-se în mod corespunzător.Art. 13. _ (1) Primarii care au întocmit listele electorale permanente vor

Page 127: marinescu - managementul carierei

253

înainta o copie de pe liste, cuprinzînd alegătorii din fiecare secţie de votare,birourile electorale ale secţiilor de votare, în termen de 24 de ore de laconstituirea acestora.(2) Modificările intervenite după trimiterea copiilor de pe listele electoralese comunică judecătoriei şi biroului electoral al secţiei de votare în termende 24 de ore.Art. 14. _ (1) Exercitarea dreptului de vot se face numai pe baza cărţii dealegător, eliberată în condiţiile prezentei legi. Cetăţenii români aflaţi înstrăinătate pot vota şi fără carte de alegător.(2) Modelul cărţii de alegător este prevăzut în anexa nr. 2.(3) Un alegător nu poate primi decît o singură carte de alegător.Art. 15. _ (1) Cărţile de alegător sînt permanente şi valabile pentru toateconsultările electorale cu caracter naţional, potrivit numărului de scrutineprevăzut în cuprinsul lor, şi se eliberează alegătorilor înscrişi în listeleelectorale permanente ale localităţii în care domiciliază.(2) Cartea de alegător se păstrează şi se foloseşte numai de către titular.Art. 16. _ (1) Cartea de alegător se întocmeşte de primarul localităţii undealegătorul îşi are domiciliul.(2) Eliberarea cărţii de alegător se face pe baza actului de identitate, numaititularului şi sub semnătura acestuia, de:a) primarul care a întocmit-o;b) primarul localităţii unde alegătorul îşi are reşedinţa, în termen de 10 zilede la cererea alegătorului; primarul căruia i-a fost adresată cererea va solicitaprimarului localităţii unde alegătorul îşi are domiciliul trimiterea cărţii dealegător, iar acesta, o dată cu trimiterea cărţii, va face menţiuneacorespunzătoare în lista electorală permanentă a localităţii;c) biroul electoral al secţiei de votare din localitatea unde alegătoruldomiciliază, pentru cărţile de alegător neridicate; în acest scop, cărţile dealegător neridicate se predau de primar, cu 3 zile înainte de ziua alegerilor,biroului electoral al secţiei de votare, pe bază de proces-verbal cuprinzîndnumărul cărţilor de alegător, numele, prenumele şi domiciliul titularilor.(3) Domiciliul sau reşedinţa se dovedeşte numai cu actul de identitate.(4) După actualizarea listelor electorale potrivit art. 9 alin. (1), întocmirea şieliberarea cărţilor de alegător pentru cetăţenii care au împlinit vîrsta de 18ani pînă în luna ianuarie sau care vor împlini această vîrstă pînă în ziuaalegerilor inclusiv se fac potrivit prevederilor alin. (1) şi (2).(5) Întîmpinările şi contestaţiile privind întocmirea sau eliberarea cărţilor dealegător se fac cu respectarea prevederilor art. 12, care se aplică în modcorespunzător.(6) Evidenţa cărţilor de alegător se asigură de secretarul consiliului local.

254

Art. 17. _ (1) În cazul pierderii sau distrugerii cărţii de alegător, indiferent demotiv, se poate elibera un duplicat de către primarii prevăzuţi la art. 16 alin.(2) lit. a) şi b), care vor menţiona aceasta pe lista electorală permanentă alocalităţii.(2) Eliberarea duplicatului se face la cererea titularului şi pe răspundereaacestuia. Originalul declarat pierdut sau distrus este nul de drept.Art. 18. _ (1) Secţiile de votare se organizează în localităţi, după cumurmează:a) în localităţile cu populaţie de peste 2.000 locuitori, cîte o secţie de votarela 1.000-2.000 locuitori;b) în comunele cu populaţie sub 2.000 locuitori, o singură secţie de votare.(2) Se pot organiza secţii de votare şi în satele sau grupele de sate cupopulaţie pînă la 1.000 locuitori, situate la o distanţă mai mare de 5 km faţăde sediul secţiei de votare din reşedinţa comunei.Art. 19. _ (1) Pe lîngă unităţi militare, precum şi pe lîngă spitale, maternităţi,sanatorii, case de invalizi şi cămine de bătrîni, avînd cel puţin 50 alegători,se pot organiza secţii de votare separate.(2) Se pot organiza secţii de votare şi în staţiile de cale ferată, în autogări, înporturi şi aeroporturi, pentru alegătorii care, în ziua alegerilor, se află întimpul efectuării unei călătorii.(3) Pentru studenţii de la cursurile de zi şi pentru elevii cu drept de vot carenu domiciliază în localitatea în care urmează studiile se organizează cîte osecţie de votare pe lîngă căminele de studenţi sau de elevi, pentru 500-2.000alegători.(4) La secţiile de votare organizate pe lîngă unităţile militare votează numaimilitarii acestor unităţi, iar la cele pentru studenţi şi elevi, numai studenţii şielevii din unităţile de învăţămînt arondate.Art. 20. _ (1) Pe lîngă misiunile diplomatice şi oficiile consulare aleRomâniei se organizează cîte o secţie de votare pentru alegătorii membri aiacestor reprezentanţe şi familiile lor, precum şi pentru cetăţenii români dinţară sau străinătate aflaţi în ţările respective în ziua alegerilor. Aceste secţiide votare aparţin de circumscripţia electorală a municipiului Bucureşti.(2) Pe navele sub pavilion român, aflate în navigaţie în ziua alegerilor, se vororganiza secţii de votare, acestea făcînd parte din circumscripţia electorală alocului unde este înregistrată nava.Art. 21. _ Alegătorii votează atît pentru Camera Deputaţilor, cît şi pentruSenat, la aceeaşi secţie de votare.Art. 22. _ (1) Delimitarea secţiilor de votare se stabileşte de consiliile localeale comunelor, oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Page 128: marinescu - managementul carierei

255

(2) Toate secţiile de votare dintr-o circumscripţie electorală se numerotează,indiferent de localităţi, începînd cu localitatea de reşedinţă a judeţului,respectiv a sectorului agricol Ilfov, şi continuînd cu cele din municipii,celelalte oraşe şi, apoi, din comune, în ordinea alfabetică a acestora; înmunicipiile cu subdiviziuni administrativ-teritoriale, numerotarea se face curespectarea ordinii acestor subdiviziuni, prevăzută de lege.(3) Prefecţii sînt obligaţi ca, în termen de 10 zile de la stabilirea dateialegerilor, să facă numerotarea tuturor secţiilor de votare şi să aducă lacunoştinţă publică această numerotare, precum şi delimitarea fiecărei secţiide votare, indicînd şi locul unde va avea loc votarea.(4) Primarii localităţilor şi secretarii consiliilor locale vor asigura toatedatele, informaţiile şi sprijinul necesar pentru îndeplinirea, de către prefecţi,a obligaţiilor prevăzute la alin. (3).Art. 23. _ (1) În scopul bunei desfăşurări a operaţiunilor electorale seînfiinţează, în condiţiile prezentei legi, pentru fiecare alegere, BiroulElectoral Central, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale alesecţiilor de votare.(2) Birourile electorale sînt alcătuite numai din cetăţeni cu drept de vot;candidaţii nu pot fi membri ai birourilor electorale.(3) În realizarea atribuţiilor ce revin birourilor electorale, toţi membrii dincompunerea acestora exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat.Exercitarea corectă şi imparţială a acestei funcţii este obligatorie.Art. 24. _ (1) Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai CurţiiSupreme de Justiţie şi 16 reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice şicoaliţiilor acestora care participă la alegeri.(2) Desemnarea celor 7 judecători se face în şedinţă publică, în termen de 5zile de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorţi, de preşedinteleCurţii Supreme de Justiţie, dintre toţi judecătorii în exerciţiu ai Curţii.Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal, semnat depreşedinte şi consultantul şef ai Curţii Supreme de Justiţie, ce constituieactul de învestire. Data şedinţei se aduce la cunoştinţă publică prin presă, depreşedintele Curţii Supreme de Justiţie, cu cel puţin 48 de ore înainte.(3) În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi aleg, dinrîndul lor, prin vot secret, preşedintele Biroului Electoral Central. În aceastăorganizare, Biroul Electoral Central va îndeplini toate atribuţiile ce-i revinpotrivit prezentei legi, urmînd să fie completat cu reprezentanţii partidelor,formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora.(4) În termen de 2 zile de la data pînă la care se pot depune candidaturile,partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora care participă la alegerivor comunica, în scris, Biroului Electoral Central, numărul listelor de

256

candidaţi din toate circumscripţiilor electorale, precum şi prenumele şinumele reprezentanţilor. Comunicările transmise după acest termen nu semai iau în considerare.(5) Desemnarea reprezentanţilor partidelor, formaţiunilor politice saucoaliţiilor acestora în Biroul Electoral Central se face în ordineadescrescătoare a ponderii numărului listelor de candidaţi comunicate defiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, potrivit alin. (4), înnumărul circumscripţiilor electorale din întreaga ţară. Un partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora nu poate avea mai mult de 5 reprezentanţi.(6) Persoanele care au calitatea de reprezentanţi ai unui partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora în Biroul Electoral Central se stabilesc înordinea menţionată în comunicarea prevăzută la alin. (4).(7) În cazul în care mai multe partide, formaţiuni politice sau coaliţii aleacestora au depus acelaşi număr de liste, desemnarea reprezentanţiloracestora se va face, prin tragere la sorţi, de preşedintele Biroului ElectoralCentral, în prezenţa persoanelor delegate de partidele, formaţiunile politicesau coaliţiile în cauză.(8) Completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanţii partidelor,formaţiunilor politice şi ai coaliţiilor acestora se face, în 24 de ore de laexpirarea termenului prevăzut la alin. (4), de preşedintele Biroului ElectoralCentral, asistat de 3 judecători, în prezenţa persoanelor delegate de partidele,formaţiunile politice şi coaliţiile acestora care au comunicat reprezentanţii.Procesul-verbal întocmit de preşedinte cu privire la modul de stabilire areprezentanţilor constituie actul de atestare a calităţii acestora de membri înBiroul Electoral Central.Art. 25. _ (1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii:a) veghează la actualizarea listelor electorale, urmăreşte aplicareadispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării şi asigurăinterpretarea lor uniformă;b) rezolvă întîmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cuprivire la operaţiunile birourilor electorale de circumscripţie;c) primeşte de la birourile electorale de circumscripţie procesele-verbalecuprinzînd numărul de voturi valabil exprimat pentru fiecare listă decandidaţi şi constată dacă există partide, formaţiuni politice sau coaliţii aleacestora care nu au întrunit cel puţin 3% din voturile valabil exprimate peîntreaga ţară; comunică birourilor electorale de circumscripţie şi dăpublicităţii, în termen de 24 de ore de la constatare, partidele, formaţiunilepolitice sau coaliţiile acestora care se află în această situaţie;d) verifică şi înregistrează rezultatul alegerilor, însumează pe întreaga ţarăvoturile neutilizate pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a

Page 129: marinescu - managementul carierei

257

acestora care îndeplineşte condiţia prevăzută la lit. c) şi asigură repartizareacentralizată şi desfăşurarea pe circumscripţii electorale a mandatelor ce li secuvin;e) atestă atribuirea unui mandat de deputat organizaţiei cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care a întrunit condiţiile prevăzute de art. 4 şieliberează certificatul doveditor al deputatului desemnat pe această bază;f) anulează alegerile dintr-o circumscripţie electorală în cazul în care votareaşi stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură sămodifice atribuirea mandatelor şi dispune repetarea scrutinului;g) îndeplineşte orice alte obligaţii ce îi revin potrivit prezentei legi.(2) În cazul în care, pentru soluţionarea unei contestaţii, sînt necesareverificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din BiroulElectoral Central. Asemenea verificări nu se pot face în ziua alegerilor.(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripţie electorală se poateface numai de partidele, formaţiunile politice, coaliţiile acestora saucandidaţii independenţi care au participat la alegeri, în termen de 48 de orede la închiderea votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie motivată şiînsoţită de dovezile pe care se întemeiază. Cererea poate fi admisă numaidacă cel ce a sesizat nu este implicat în producerea fraudei. Prevederile alin.(2) se aplică în mod corespunzător. Soluţionarea cererii de către BiroulElectoral Central se face pînă la data publicării rezultatului alegerilor înMonitorul Oficial al României.(4) Hotărîrile Biroului Electoral Central se aduc la cunoştinţă în sedinţăpublică.Art. 26. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie se constituie din 3 judecătorişi din cel mult 8 reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice saucoaliţiilor acestora ce participă la alegeri în circumscripţia electorală în carefuncţionează biroul electoral.(2) Desemnarea celor 3 judecători se face în şedinţă publică, în termen de 5zile de la stabilirea datei alegerilor, de către preşedintele tribunalului, printragere la sorţi, dintre judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean sau aiTribunalului municipiului Bucureşti. Data şedinţei se aduce la cunoştinţăpublică, prin presă, de preşedintele tribunalului, cu cel puţin 48 de oreînainte. Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal,semnat de preşedinte, ce constituie actul de învestire. În termen de 24 de orede la desemnare, judecătorii, prin vot secret, aleg preşedintele birouluielectoral de circumscripţie. Biroul astfel constituit îndeplineşte toateatribuţiile ce îi revin potrivit prezentei legi, urmînd a fi completat cureprezentanţii partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora careparticipă la alegeri.

258

(3) În termen de 2 zile de la data pînă la care se pot depune candidaturile,partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora vor comunica, în scris,birourilor electorale de circumscripţie, numărul candidaturilor de pe listelede candidaţi depuse în circumscripţia electorală respectivă, precum şiprenumele şi numele reprezentanţilor. Comunicările transmise după acesttermen nu se mai iau în considerare.(4) Desemnarea reprezentanţilor partidelor, formaţiunilor politice şi aicoaliţiilor acestora în biroul electoral de circumscripţie se face în ordineadescrescătoare a ponderii numărului de candidaţi, comunicat de fiecarepartid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, potrivit alin.(3), înnumărul total al candidaţilor din comunicările primite. Un partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora nu poate avea mai mult de 3 reprezentanţi.(5) Completarea biroului electoral cu reperezentanţii partidelor,formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora se face potrivit prevederilor art.24 alin. (6) şi (8), care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care maimulte partide, formaţiuni politice sau coaliţii ale acestora au depus acelaşinumăr de candidaţi, desemnarea reprezentanţilor se va face prin tragere lasorţi, de către preşedintele biroului electoral de circumscripţie, în prezenţadelegaţilor partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor în cauză.Art. 27. _ (1) Birourile electorale de circumscripţie au următoarele atribuţii:a) urmăresc aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la alegeri încircumscripţia electorală în care funcţionează, veghează la organizarea, dintimp, a secţiilor de votare;b) înregistrează candidaturile depuse şi constată rămînerea definitivă aacestora;c) fac publicaţiile şi afişările prevăzute de lege cu privire la listele decandidaţi şi candidaturile independente;d) rezolvă întîmpinările referitoare la propria lor activitate şi contestaţiile cuprivire la operaţiunile birourilor electorale ale secţiilor de votare din cadrulcircumscripţiei electorale în care funcţionează;e) distribuie birourilor electorale ale secţiilor de votare buletinele de vot,ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea 'Votat';f) totalizează rezultatul alegerilor de la secţiile de votare şi comunicăBiroului Electoral Central procesul-verbal cuprinzînd numărul de voturivalabil exprimate pentru fiecare listă de candidaţi;g) pe baza constatării Biroului Electoral Central cu privire la partidele,formaţiunile politice şi coaliţiile acestora ce nu întrunesc cel puţin 3% dinvoturile valabil exprimate pe întreaga ţară, constată rezultatul alegerilorpentru circumscripţia electorală şi eliberează deputaţilor sau, după caz,senatorilor certificatul doveditor al alegerii;

Page 130: marinescu - managementul carierei

259

h) înaintează Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzîndrezultatul alegerilor, precum şi întîmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare;i) îndeplinesc orice alte atribuţii ce le revin potrivit legii.(2) Hotărîrile biroului electoral se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică.Art. 28. _ (1) Birourile electorale ale secţiilor de votare sînt alcătuite dintr-un preşedinte, un locţiitor al acestuia şi cel mult 7 membri.(2) Preşedintele şi locţiitorul sînt, de regulă, magistraţi sau alţi jurişti, carenu fac parte din nici un partid sau formaţiune politică, desemnaţi depreşedintele tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, cu 15 zileînainte de data alegerilor prin tragere la sorţi de pe o listă întocmită deprefecţi şi comunicată de aceştia preşedintelui tribunalului cu cel puţin 5 zileînaintea tragerii la sorţi.(3) în cazul în care numărul juriştilor este insuficient, lista va fi completatăcu alte persoane care au o reputaţie neştirbită şi care nu fac parte din nici unpartid sau formaţiune politică.(4) Lista propusă de prefect va cuprinde un număr de persoane mai mare cu10% decît cel necesar, acestea fiind rezervă la dispoziţia preşedinteluitribunalului; lista va conţine: prenumele, numele, adresele, telefoanele şisemnăturile de acceptare ale persoanelor propuse.(5) Gruparea în listă a persoanelor, în vederea tragerii la sorţi, se va faceavîndu-se în vedere necesitatea ca locuinţele lor să fie cît mai aproape desediul biroului electoral al secţiei de votare.(6) Birourile electorale ale secţiilor de votare se constituie pe datadesemnării membrilor acestora.(7) Membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare provin din cîte unreprezentat al partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora careparticipă la alegeri, în ordinea descrescătoare a numărului de candidaţipropuşi în circumscripţia electorală respectivă.(8) În acest scop, preşedintele biroului electoral de circumscripţie vacomunica preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare, în termende 24 de ore de la desemnarea acestora, potrivit alin. (2), numărul decandidaţi propuşi de fiecare partid, formaţiune politică şi coaliţie a acestora.De asemenea, partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora sîntobligate să comunice, fiecare, preşedintelui biroului electoral al secţiei devotare, în acelaşi termen, prenumele şi numele reprezentantului lor.(9) Dacă două sau mai multe partide, formaţiuni politice ori coaliţii aleacestora au acelaşi număr de candidaţi, reprezentanţii lor fac parte din biroulelectoral al secţiei de votare, în limita locurilor neocupate de reprezentanţiipartidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora, aflate, potrivit alin.

260

(7), într-o situaţie mai favorabilă; dacă prin aplicarea acestei prevederi nueste posibil ca toţi reprezentanţii să fie incluşi în componenţa birouluielectoral, preşedintele acestuia va proceda la tragerea la sorţi, cu respectareaprevederilor art. 26 alin. (5), care se aplică în mod corespunzător.(10) În cazul în care partidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora nuşi-au desemnat reprezentanţii sau numărul reprezentanţilor este insuficient,completarea birourilor electorale ale secţiilor de votare se face depreşedintele tribunalului de pe lista prevăzută la alin. (4), prin tragere lasorţi.(11) Desemnarea membrilor biroului electoral al secţiei de votare se face depreşedintele acestuia, pe baza comunicărilor prevăzute la alin. (8) sau, dupăcaz, a prevederilor alin. (9), printr-un proces-verbal, cuprinzînd modul destabilire a reprezentanţilor, ce constituie actul de atestare a calităţii acestorade membri în biroul electoral al secţiei de votare; întocmirea procesului-verbal se face în termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut laalin. (8), cu participarea partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiiloracestora interesate, dacă şi-au trimis, în acest scop, cîte un delegat.Art. 29. _ Birourile electorale ale secţiilor de votare au următoarele atribuţii:a) primesc copia listelor electorale comunicate, potrivit art. 13 alin. (1), şicărţile de alegător neridicate, potrivit art. 16 lit. c), iar de la birourileelectorale de circumscripţie, buletinele de vot pentru alegătorii ce urmeazăsă voteze la secţia de votare, ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea'Votat';b) conduc operaţiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localulsecţiei de votare şi în jurul acestuia;c) numără voturile şi consemnează rezultatele votării;d) rezolvă întîmpinările referitoare la propria lor activitate;e) înaintează birourilor electorale de circumscripţie procesele-verbalecuprinzînd rezultatele votării, împreună cu contestaţiile depuse şi materialelela care acestea se referă;f) predau, cu proces-verbal, judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi ausediul, buletinele de vot întrebuinţate şi necontestate, precum şi cele anulate,ştampilele şi celelalte materiale necesare votării; listele electorale speciale dela secţiile de votare constituite pe lîngă unităţile militare se transmit, subpază militară, acestor unităţi şi se păstrează de comandantul unităţii.Art. 30. _ Birourile electorale lucrează în prezenţa majorităţii membrilor cele compun şi iau hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.Art. 31. _ Reprezentanţii partidelor, formaţiunilor politice sau ai coaliţiiloracestora în birourile electorale nu pot primi alte acreditări prevăzute deprezenta lege.

Page 131: marinescu - managementul carierei

261

Art. 32. _ (1) Partidele şi formaţiunile politice care participă la alegeri,precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şicomponenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirareatermenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.(2) Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie, dacăprivesc biroul electoral al secţiei de votare, de Biroul Electoral Central, dacăprivesc biroul electoral de circumscripţie, sau de Curtea Supremă de Justiţie,dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de cel mult 2 zile de laînregistrare. Hotărîrea dată este definitivă.Art. 33. _ (1) Propunerile de candidaţi se fac pe circumscripţii electorale şise depun la birourile electorale de circumscripţie, cel mai tîrziu cu 30 de zileînainte de data alegerilor.(2) Propunerile de candidaţi se fac în scris, în 4 exemplare, de către partidelesau formaţiunile politice care participă la alegeri, sub semnătura conduceriiacestora sau a persoanelor desemnate pentru a le semna, iar în cazulcandidaţilor independenţi, pe baza listei susţinătorilor.(3) Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, prenumele şinumele candidatului, prenumele şi numele, data naşterii, adresa, seria,numărul actului de identitate şi semnătura susţinătorilor, precum şi persoanacare a întocmit lista.(4) Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţeleprevăzute de lege.(5) Susţinătorii pot fi numai cetăţeni cu drept de vot.(6) Un susţinător poate sprijini numai cîte un singur candidat pentru CameraDeputaţilor şi pentru Senat.(7) Adeziunile susţinătorilor se dau pe propria răspundere a acestora.(8) Propunerile de candidaţi prevăzute la alin. (2) trebuie să cuprindăprenumele, numele, domiciliul, locul şi data naşterii, ocupaţia, profesiacandidatului şi vor fi însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă,semnată şi datată de candidat.(9) Declaraţia de acceptare va cuprinde prenumele, numele, apartenenţapolitică, profesia şi ocupaţia candidatului, consimţămîntul expres al acestuiade a candida, precum şi precizarea că întruneşte condiţiile prevăzute de legepentru a candida.Art. 34. _ (1) Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii,nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 35 din Constituţie pentru a fialese.(2) De asemenea, nu pot candida, în circumscripţiile electorale constituite înunităţile administrativ-teritoriale în care îşi exercită sau şi-au exercitatfuncţiile în ultimele 6 luni anterioare datei alegerilor, prefecţii şi subprefecţii

262

şi conducătorii serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţiguvernamentale, descentralizate în aceste unităţi.(3) Preşedintele României, în cazul în care este ales senator sau deputat, esteobligat, pînă la data validării, să opteze între calitatea de parlamentar sau depreşedinte.Art. 35. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie examinează respectareacondiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida şi înregistreazăcandidaturile care îndeplinesc aceste condiţii.(2) Două exemplare ale propunerii de candidatură se păstrează la biroulelectoral de circumscripţie, un altul se înregistrează la tribunalul în a căreirază teritorială este circumscripţia electorală, iar al patrulea, certificat debirou, se restituie depunătorului.Art. 36. _ (1) Pînă la împlinirea a 20 de zile înainte de data alegerilor,cetăţenii, partidele şi celelalte formaţiuni politice pot contesta candidaturile.(2) În acest scop, în termen de 24 de ore de la înregistrarea candidaturii, unuldin exemplarele propunerii de candidatură se afişează de biroul electoral decircumscripţie, la sediul său.(3) Contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor sesoluţionează de tribunalul în a cărui rază teritorială este circumscripţiaelectorală, în cel mult 2 zile de la primirea contestaţiei. Hotărîrea nu secomunică.(4) Împotriva hotărîrii date în contestaţie se poate face recurs, în termen de24 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Recursul sesoluţionează în termen de 2 zile de la înregistrare.(5) Contestaţiile vor cuprinde prenumele şi numele, adresa şi calitateacontestatorului, prenumele şi numele candidatului, expunerea temeiurilorcontestaţiei, data şi semnătura contestatorului şi indicarea, dacă este cazul, apersoanei desemnate să-l reprezinte.(6) Contestaţia şi cererea de recurs se depun la instanţa competentă, subsancţiunea nulităţii.(7) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), (3) şi (4), birourileelectorale de circumscripţie constată, pe bază de proces-verbal, rămînereadefinitivă a candidaturilor, afişează, la sediul lor, candidaturile definitive şidispun imprimarea buletinelor de vot.Art. 37. _ Buletinele de vot se vor tipări şi ştampilele necesare votării se vorrealiza cu respectarea modelelor prevăzute în anexa nr. 3.Art. 38. _ (1) Dimensiunile buletinului de vot se stabilesc de biroul electoralde circumscripţie, ţinînd seama de numărul listelor de candidaţi şi alcandidaţilor independenţi şi de spaţiul necesar pentru imprimarea lor.(2) Hîrtia pentru buletinul de vot va fi de culoare albă şi suficient de groasă

Page 132: marinescu - managementul carierei

263

pentru a nu se distinge pe verso numele imprimat şi votul dat.(3) Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere, în numărsuficient pentru a cuprinde toate candidaturile, în afară de ultima pagină,care va rămîne albă, pentru ştampila de control; paginile se numerotează.(4) Buletinele de vot se capsează.(5) Patrulaterele se vor imprima paralel între ele, cîte două coloane peaceeaşi pagină.(6) În unghiul din partea stîngă de sus a patrulaterului se va imprimadenumirea partidului, formaţiunii politice sau coaliţiei acestora care participăla alegeri ori, după caz, menţiunea 'Candidat independent', iar în unghiul dinpartea dreaptă de sus, semnul electoral.(7) În patrulaterele fiecărui buletin de vot se vor imprima listele de candidaţiîn ordinea rezultată din tragerea la sorţi, efectuată de către biroul electoral decircumscripţie; candidaţii se identifică pe listă prin prenume şi nume şi, dupăcaz, prin apartenenţa politică.(8) Pentru fiecare candidat independent se imprimă un patrulater distinct, înpartea finală a buletinului, în ordinea înregistrării propunerilor.Art. 39. _ (1) Semnele electorale se stabilesc de către fiecare partid,formaţiune politică ori coaliţie a acestora sau candidat independent şi secomunică Biroului Electoral Central în 3 zile de la constituirea acestuia.(2) Semnele electorale folosite la alegerile anterioare nu pot fi utilizate dealte partide, formaţiuni politice, coaliţii ale acestora sau de candidaţiindependenţi decît cu consimţămîntul celor cărora le-au aparţinut, respectival partidelor care au alcătuit coaliţia iniţială.(3) În cazul în care acelaşi semn electoral este solicitat de mai multe partide,formaţiuni politice ori coaliţii ale acestora sau de candidaţi independenţi,atribuirea se va face în beneficiul partidului, formaţiunii politice, coaliţieiacestora sau candidatului independent care a înregistrat primul respectivulsemn, iar în caz de concomitenţă a înregistrării ori de imposibilitate destabilire a priorităţii, prin tragere la sorţi, de preşedintele Biroului ElectoralCentral, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la alin.(1).(4) Semnele electorale nu pot fi contrare ordinii de drept.(5) Biroul Electoral Central va asigura aducerea la cunoştinţă publică asemnelor electorale a doua zi după expirarea termenului prevăzut la alin. (1).Art. 40. _ Coaliţia de partide, care a participat la alegerile anterioare sub odenumire, o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială.De asemenea, denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă coaliţie.Art. 41. _ (1) Pentru întreaga circumscripţie electorală, buletinele de vot sevor imprima cu litere de aceeaşi mărime şi aceleaşi caractere şi cu aceeaşi

264

cerneală, în atîtea exemplare cîţi alegători sînt în circumscripţie, cu unsupliment de 10%.(2) Imprimarea buletinelor de vot se asigură de birourile electorale decircumscripţie, prin intermediul prefecţilor. Prefecţii răspund ca toatebuletinele de vot necesare să fie imprimate cu cel puţin 10 zile înainte dedata alegerilor.Art. 42. _ (1) Buletinele de vot se predau preşedintelui biroului electoral decircumscripţie, care le va distribui preşedinţilor birourilor electorale alesecţiilor de votare cu cel puţin 2 zile înainte de data alegerilor. Predarea şidistribuirea buletinelor se fac, în pachete sigilate de cîte 100 bucăţi, pe bazăde proces-verbal.(2) Cîte 2 exemplare din buletinele de vot, vizate şi anulate de preşedintelebiroului electoral de circumscripţie, se vor afişa, cu o zi înainte de alegeri, lasediul judecătoriilor, precum şi la sediul fiecărei secţii de votare.Art. 43. _ La cererea partidelor, formaţiunilor politice, coaliţiilor acestorasau a candidaţilor independenţi care participă la alegeri, biroul electoral decircumscripţie va elibera, pentru fiecare, cîte 2 buletine de vot, vizate şianulate.Art. 44. _ (1) Campania electorală începe la data aducerii la cunoştinţăpublică a datei alegerilor şi se încheie cu 2 zile înainte de ziua votării.(2) În campania electorală, candidaţii, partidele, formaţiunile politice, toateorganizaţiile sociale şi cetăţenii au dreptul să-şi exprime opiniile în modliber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizareateleviziunii, radioului, presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.(3) Mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii dedrept.(4) Este interzis orice procedeu de publicitate comercială prin presă saumijloace de comunicare audioviziuală în scop de propagandă electorală.(5) Este interzisă organizarea acţiunilor de campanie electorală în unităţilemilitare.Art. 45. _ (1) Partidele şi formaţiunile politice care participă la campaniaelectorală pot primi, prin lege specială, o subvenţie de la bugetul de stat.Categoriile de acţiuni desfăşurate în cadrul campaniei electorale ce pot fiastfel finanţate se stabilesc prin legea de acordare a subvenţiei. Partidele şiformaţiunile politice care nu au obţinut cel puţin 5% din voturile valabilexprimate pe întrega ţară vor restitui subvenţia în termen de 2 luni de la datavotării.(2) Subvenţiile primite după deschiderea campaniei electorale de lapersoanele fizice sau juridice, din ţară, cu excepţia subvenţiilor prevăzute laalin. (1), pot fi folosite pentru campania electorală a unui partid ori

Page 133: marinescu - managementul carierei

265

formaţiune politică numai dacă, în prealabil, sînt declarate public.(3) Este interzisă subvenţionarea campaniei electorale, în mod direct sauindirect, de către persoane, fizice sau juridice din străinătate. Sumele astfelprimite se confiscă şi se fac venit la bugetul statului.(4) Se interzice subvenţionarea campaniei electorale a unui partid,formaţiune politică, coaliţie a acestora sau candidat independent de către oautoritate publică, instituţie publică, regie autonomă sau societate cu capitalintegral sau majoritar de stat.(5) Primirea pentru campania electorală a subvenţiilor de la bugetul de statsau de la alte persoane juridice ori de la persoane fizice se face numai printr-un mandatar financiar, desemnat în acest scop de către conducerea partiduluisau formaţiunii politice.(6) Mandatarul financiar răspunde solidar cu partidul ori formaţiuneapolitică ce l-a desemnat de legalitatea cheltuielilor efectuate din subvenţiileacordate şi de respectarea prevederilor alin. (2).(7) Mandatarul financiar poate fi o persoană fizică sau juridică.(8) Un partid sau formaţiune politică poate avea mai mulţi mandatarifinanciari; în acest caz, la desemnare se vor delimita şi împuternicirileacestora.(9) Mai multe partide sau formaţiuni politice pot folosi serviciile aceluiaşimandatar.(10) Calitatea de mandatar financiar se dobîndeşte numai după înregistrareasa oficială la Ministerul Economiei şi Finanţelor şi aducerea la cunoştinţăpublică prin presă.(11) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şicandidaţilor independenţi care primesc subvenţii de la persoane fizice saujuridice din ţară.Art. 46. _ (1) Accesul la serviciile publice de radio şi de televiziune, încadrul campaniei electorale, este garantat, în condiţiile prezentului articol.(2) Partidele, formaţiunile politice şi candidaţii independenţi reprezentate înParlament au acces la serviciile publice de radio şi televiziune, subvenţionatde la bugetul de stat. Restul partidelor, al formaţiunilor politice şi alcandidaţilor independenţi vor avea acces la serviciile respective pe bază decontracte încheiate între instituţiile corespunzătoare ale RadioteleviziuniiRomâne şi mandatarii financiari care îi reprezintă, practicîndu-se tarife unicepe unitate de timp de emisie.(3) Partidele şi formaţiunile politice care participă la alegeri sînt obligate săsolicite, în 48 de ore de la data stabilirii zilei votării, conducerii serviciilorpublice de radio şi televiziune, acordarea timpilor de antenă. Solicitărilepeste acest termen nu se iau în considerare.

266

(4) Orarul pentru campania electorală şi repartizarea timpilor de antenă sestabilesc de o comisie parlamentară specială, împreună cu reprezentanţi aiserviciilor publice de radio şi televiziune, în cel mult 5 zile de la deschidereacampaniei electorale. La repartizare se va avea în vedere ca timpii de antenăpentru partidele şi formaţiunile politice reprezentate în Parlament, încondiţiile alin. (2), să fie de 2 ori mai mare decît pentru celelalte partide şiformaţiuni politice şi să corespundă ponderii parlamentare.(5) După încheierea perioadei de depunere a candidaturilor se vor face,potrivit alin. (4), un nou orar şi o nouă repartizare a timpilor de antenă,proporţională cu numărul listelor de candidaţi depuse în întreaga ţară.Partidele, formaţiunilor politice sau coaliţiile acestora, care nu au depus listede candidaţi în cel puţin 10 circumscripţii electorale, pierd dreptul la timpide antenă la posturile centrale de radio şi televiziune. Dovada depuneriicandidaturilor se va face cu certificat eliberat de biroul electoral decircumscripţie.(6) Candidaţii independenţi îşi pot exercita dreptul la timpi de antenă osingură dată, între 5 minute şi o oră, în mod egal, în funcţie de orarul stabilitşi de numărul lor.(7) Nu se includ în dreptul de timpi de antenă interviurile, reportajele şi alteasemenea servicii audiovizuale de interes general pentru informareacetăţenilor.Art. 47. _ (1) Primarii sînt obligaţi ca, în termen de 5 zile de la începereacampaniei electorale, să stabilească locuri speciale pentru afişaj electoral,ţinînd seama de numărul partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiiloracestora care declară că vor depune liste de candidaţi şi al persoanelor caredeclară că vor candida la alegeri ca independenţi.(2) Primarii vor asigura ca locurile speciale de afişaj electoral să fie situateîn pieţe, pe străzi şi în alte locuri publice frecventate de cetăţeni, fărăstînjenirea circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi dinlocalităţile respective. În prealabil, primarii sînt obligaţi să asigureînlăturarea oricăror afişe, înscrisuri şi însemne rămase de la campaniileelectorale precedente.(3) Utilizarea locurilor de afişaj electoral este permisă numai pentrupartidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora ce participă la alegeri şipentru candidaţii independenţi.(4) Este interzisă utilizarea de către un partid, formaţiune politică, coaliţie aacestora ori candidat independent a locurilor speciale de afişaj electoralastfel încît să împiedice folosirea acestora de către un alt partid, formaţiunepolitică, coaliţie a acestora ori candidat independent.(5) În alte locuri decît cele stabilite potrivit alin. (1), afişajul electoral este

Page 134: marinescu - managementul carierei

267

permis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor.(6) Pe un panou electoral fiecare partid, formaţiune politică, coaliţie aacestora ori candidat independent poate aplica un singur afiş electoral.(7) Un afiş electoral nu poate depăşi dimensiunile de 500 mm o latură şi 300mm cealaltă latură, iar cel prin care se convoacă o reuniune electorală, 400mm o latură şi 250 mm cealaltă latură.(8) Sînt interzise afişele electorale care combină culorile astfel încît să evocedrapelul României sau al altui stat.(9) Poliţia este obligată să asigure integritatea panourilor şi a afişelorelectorale.Art. 48. _ (1) Birourile electorale de circumscripţie veghează la corectadesfăşurare a campaniei electorale în circumscripţia în care funcţionează,soluţionînd plîngerile ce le sînt adresate cu privire la împiedicarea unuipartid, formaţiune politică, coaliţie a acestora ori candidat independent de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile prevăzute de lege şi curespectarea deontologiei electorale.(2) Dacă biroul electoral de circumscripţie consideră, cu ocazia soluţionăriiplîngerii, că este necesară luarea unor măsuri administrative sau aplicareaunor sancţiuni contravenţionale ori penale, sesizează autorităţile competente.(3) Împotriva soluţiei date de biroul electoral de circumscripţie se poate facecontestaţie la Biroul Electoral Central; soluţia dată asupra contestaţiei estedefinitivă.(4) Soluţionarea plîngerilor şi a contestaţiilor se face în termen de 3 zile dela înregistrarea lor, iar hotărîrile date se publică în presă şi se afişează, înmod vizibil, la sediul biroului electoral care le-a emis.Art. 49. _ (1) Fiecare secţie de votare trebuie să posede un număr suficientde cabine, urne şi ştampile de votare proporţional cu numărul alegătorilor depe listele comunicate de primari.(2) Cabinele şi urnele trebuie aşezate în aceeaşi încăpere în care se aflăbiroul preşedintelui. Cabinele, urnele, ştampilele şi celelalte materialenecesare biroului electoral al secţiei de votare se vor asigura de cătreprimarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai subdiviziuniloradministrativ-teritoriale ale municipiilor, împreună cu prefecţii.(3) Ştampilele şi celelalte materiale necesare birourilor electorale alesecţiilor de votare se predau, pe bază de proces-verbal, de primari,preşedinţilor secţiilor de votare cu cel puţin 2 zile înainte de data alegerilor.După preluarea buletinelor de vot şi a ştampilelor, preşedintele secţiei devotare asigură păstrarea acestora în deplină siguranţă.(4) Formularele şi celelalte imprimate necesare votării se predau birouluielectoral al secţiei de votare pe bază de borderou de predare-primire,

268

cuprinzînd felul şi numărul de exemplare din fiecare imprimat.(5) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare trebuie să fie prezent lasediul secţiei de votare în ajunul zilei alegerilor, la ora 18,00 fiind obligat săia, de îndată, măsurile necesare pentru a asigura ordinea şi corectitudineaoperaţiunilor de votare.(6) Preşedintele va dispune fixarea posturilor de pază în jurul localului devot.Art. 50. _ (1) În ziua alegerilor, la ora 5,00, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare, în prezenţa celorlalţi membri, verifică urnele, existenţalistelor electorale, a buletinelor de vot şi a ştampilelor, după care închide şisigilează urnele, aplicînd ştampila de control a secţiei de votare.(2) Preşedintele este obligat să asigure aplicarea ştampilei de control şi pebuletinele de vot.Art. 51. _ (1) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare este obligatsă ia măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condiţii.(2) Puterile lui, în această privinţă, se întind şi în afara localului de votare, încurtea acestuia, în intrările în curte, în jurul localului de vot, precum şi pestrăzi şi pieţe publice pînă la o distanţă de 500 m.(3) În afară de membrii biroului electoral al secţiei de votare, de candidaţii şide delegaţii acreditaţi, nici o altă persoană nu poate staţiona în locurilepublice din zona de votare sau în localul de vot mai mult decît timpulnecesar pentru votare.(4) Acreditarea delegaţilor se face de Biroul Electoral Central pentru presă,cinematografie, radioul şi televiziunea română, precum şi de MinisterulAfacerilor Externe, pentru presa, cinematografia, radioul şi televiziuneastrăine ori pentru repezentanţii unor organizaţii internaţionale care solicităaceasta. Încălcarea condiţiilor de acreditare atrage, de drept, încetareaacreditării.(5) Delegaţii acreditaţi pot asista la operaţiunile electorale numai dacăprezintă actul de acreditare. Ei nu pot interveni în nici un mod în organizareaşi desfăşurarea alegerilor, avînd numai dreptul de a sesiza preşedintelebiroului electoral în cazul constatării unei neregularităţi. Orice act depropagandă pentru sau împotriva unui partid, formaţiune politică, coaliţie aacestora ori candidat sau încercarea de a influenţa opţiunea alegătorului, caşi încălcarea în orice mod a actului de acreditare atrag aplicarea sancţiunilorlegale, suspendarea acreditării de către biroul electoral care a constatatabaterea, iar în ziua votării, îndepărtarea imediată a persoanei respective dinsecţia de votare.(6) Pentru menţinerea ordinii, preşedintele biroului electoral al secţiei devotare va avea la dispoziţie mijloacele de ordine necesare, asigurate de

Page 135: marinescu - managementul carierei

269

prefecţi, împreună cu Ministerul de Interne.(7) Pe durata votării se interzice membrilor birourilor electorale şipersoanelor acreditate să poarte ecusoane, insigne sau alte însemne depropagandă electorală.Art. 52. _ Votarea începe la ora 6,00 şi are loc pînă la ora 21,00 cînd secţiade votare se închide. În mod excepţional, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare poate prelungi votarea şi după ora 21,00, dar nu mai tîrziude ora 24,00, cu aprobarea biroului electoral de circumscripţie.Art. 53. _ (1) Alegătorii pot vota la secţia de votare unde îşi au domiciliulsau la secţiile de votare organizate potrivit art. 19 şi 20. Alegătorii carevotează la secţiile organizate potrivit art. 19 şi 20 se înscriu în liste electoralespeciale.(2) Alegătorii care, în ziua votării, se află într-o altă localitate decît aceea încare sînt înscrişi în listele electorale, pot să-şi exercite dreptul de vot pe bazacărţii de alegător la orice secţie de votare, urmînd a fi înscrişi într-o listăelectorală specială de către biroul electoral al secţiei de votare.(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi cetăţenilor români cu domiciliul înstrăinătate care, în ziua votării, se află în ţară, pe baza paşaportului.Art. 54. _ (1) Accesul alegătorilor în sala de vot are loc în seriicorespunzătoare numărului cabinelor. Fiecare va prezenta cartea de alegătorşi actul de identitate biroului electoral al secţiei de votare care, dupăverificarea înscrierii în lista electorală sau, după caz, înscrierea în listaelectorală specială prevăzută la art. 53, îi va încredinţa buletinele de vot şiştampila pentru votare, pe baza semnăturii în lista electorală. Dacă unalegător se prezintă cu duplicatul cărţii de alegător, biroul electoral al secţieide votare va menţiona aceasta în lista electorală.(2) Alegătorii care ridică, potrivit art. 16 alin. (2) lit. c), cartea de alegător dela secţia de votare, vor semna de primire în procesul-verbal întocmit lapredarea de către primari a cărţilor de alegător neridicate.(3) Dacă alegătorul, din motive constatate de către preşedintele birouluisecţiei de votare, nu poate semna în lista electorală, se va face menţiune înlistă, cu confirmarea, pe bază de semnătură, a unui membru al birouluielectoral.(4) Alegătorii vor vota separat în cabine închise, aplicînd ştampila carepoartă menţiunea 'Votat' înăuntrul patrulaterului care cuprinde lista decandidaţi sau prenumele şi numele candidatului independent pe care îlvotează.(5) Ştampila cu menţiunea 'Votat' trebuie astfel dimensionată încît să fie maimică decît patrulaterul.(6) După ce au votat, alegătorii vor îndoi buletinele, astfel ca pagina albă

270

care poartă ştampila de control să rămînă în afară, şi le vor introduce în urnă,avînd grijă să nu se deschidă.(7) Îndoirea greşită a buletinului nu atrage nulitatea acestuia.(8) În cazul în care buletinul se deschide din eroare, la cererea alegătoruluise anulează şi se va da numai o singură dată un nou buletin, făcîndu-semenţiunea corespunzătoare în procesul-verbal al operaţiunilor de votare.(9) Ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui, după careacesta o va aplica pe cartea de alegător în locul corespunzător numărului descrutin.(10) Preşedintele poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina devotare să nu se prelungească nejustificat.Art. 55. _ Preşedinţii, membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare,precum şi persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii, vor vota în secţia lacare îşi desfăşoară activitatea, după înscrierea lor în lista electorală specialăprevăzută la art. 53.Art. 56. _ (1) Candidaţii şi oricare alegător au dreptul să conteste identitateapersoanei care se prezintă la vot. În acest caz, identitatea se stabileşte depreşedinte prin orice mijloace legale.(2) În cazul în care contestaţia este întemeiată, preşedintele va opri de lavotare pe alegătorul contestat, va consemna faptul într-un proces-verbal şi vasesiza această situaţie autorităţilor poliţieneştiArt. 57. _ (1) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poatesuspenda votarea pentru motive temeinice.(2) Suspendarea nu poate depăşi o oră şi va fi anunţată prin afişare la uşalocalului de vot cu cel puţin o oră înainte. Durata totală a suspendărilor nupoate depăşi 2 ore.(3) În timpul suspendării, urnele de votare, ştampilele, buletinele de vot şicelelalte documente şi materiale ale biroului electoral vor rămîne sub pazăpermanentă, iar membrii biroului nu vor putea părăsi sala de votare toţi înacelaşi timp.(4) Persoanele care, în baza art. 51 alin. (3), asistă la votare nu pot fi obligatesă părăsească sala de votare în acelaşi timp.Art. 58. _ (1) Prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot, în afara celeicare votează, este interzisă.(2) Alegătorul care, din motive temeinice, constatate de preşedintele birouluielectoral al secţiei de votare, nu poate să voteze singur, are dreptul să chemeîn cabina de votare un însoţitor ales de el, pentru a-l ajuta. Acesta nu poate fidin rîndul observatorilor sau membrilor biroului electoral al secţiei devotare.Art. 59. _ Pentru alegătorii netransportabili din cauza bolii sau invaliditate,

Page 136: marinescu - managementul carierei

271

la solicitarea celor aflaţi în această situaţie sau a organelor de conducere aleinstituţiilor sanitare sau de ocrotiri sociale în care cei netransportabili se aflăinternaţi, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare desemnează, dincadrul biroului, un număr de membri care se deplasează cu o urnă specială şicu materialul necesar votării, la locul unde se află alegătorul, pentru a seefectua votarea.Art. 60. _ La ora 21,00 sau la ora pînă la care s-a aprobat prelungirea votării,în condiţiile art. 52, preşedintele biroului electoral al secţiei de votaredeclară votarea încheiată şi dispune închiderea secţiei de votare.Art. 61. _ (1) După încheierea votării, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare va proceda, în prezenţa membrilor biroului şi, după caz, acandidaţilor şi a personalelor acreditate să asiste la votare, la inventarierea şisigilarea ştampilelor cu menţinea 'Votat', precum şi numărarea şi anulareabuletinelor de vot rămase neîntrebuinţate, la verificarea sigiliilor de peurnele de votare, iar după încheierea acestor operaţiuni, la deschidereaurnelor.(2) Preşedintele, la deschiderea fiecărui buletin, va citi cu voce tare lista decandidaţi care a fost votată sau, după caz, prenumele şi numele candidatuluiindependent votat şi va arăta buletinul de vot celor prezenţi. Buletinele devot deschise se vor aşeza pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii aleacestora, precum şi pe candidaţii independenţi şi se vor număra şi legaseparat.(3) Sînt nule buletinele de vot care nu au aplicată pe ele ştampila de control asecţiei de votare, buletinele de alt model decît cel legal aprobat, buletinelecare nu au ştampila 'Votat' sau la care ştampila este aplicată pe mai multepatrulatere. Votul este valabil şi în cazul în care, deşi ştampila aplicată adepăşit limitele patrulaterului, opţiunea alegătorului este evidentă.(4) Buletinele de vot nule nu intră în calculul voturilor valabil exprimate.(5) Rezultatul votării pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se vaconsemna în două table separate. Tabelele se întocmesc de cîte un membrual biroului electoral al secţiei de votare, desemnat de preşedinte. Dacă laconsemnarea rezultatelor sînt prezenţi şi candidaţi, aceştia au dreptul săîntocmească şi ei un tabel pentru fiecare din Camerele Parlamentului.(6) În tabelele prevăzute la alin. (5) se vor înscrie voturile nule, listele decandidaţi sau prenumele şi numele candidaţilor independenţi şi voturilevalabil exprimate pentru fiecare.Art. 62. _ (1) După deschiderea urnelor şi numărarea voturilor, preşedintelebiroului electoral al secţiei de votare va încheia, separat pentru CameraDeputaţilor şi Senat, cîte un proces-verbal, în 2 exemplare, care va cuprinde:a) numărul alegătorilor, potrivit listelor electorale permanente;

272

b) numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne; defalcarea acestui numărîn funcţie de alegătorii de pe lista electorală permanentă şi de pe aceeaspecială;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul voturilor nule;e) numărul voturilor valabil exprimate, obţinute de fiecare listă de candidaţisau de fiecare candidat independent;f) expunerea, pe scurt, a întîmpinărilor şi contestaţiilor şi a modului lor desoluţionare, precum şi a contestaţiilor înaintate spre soluţionare birouluielectoral de circumscripţie;g) starea sigiliilor de pe urne la încheierea votării;h) numărul buletinelor de vot primite;i) numărul buletinelor de vot rămase neîntrebuinţate şi anulate.(2) Procesele-verbale se semnează de preşedinte şi de membrii biroului şivor avea aplicată ştampila de control. Semnăturile se pun în dreptulprenumelui, numelui şi după caz, al apartenenţei politice a fiecărui membru.(3) Membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare care au semnatprocesul-verbal li se eliberează, la cerere o copie certificată de către toţi ceicare au semnat originalul; cererea trebuie formulată înainte de întocmireaprocesului-verbal.(4) Lipsa semnăturii unor membri ai biroului nu influenţează asupravalabilităţii procesului-verbal. Preşedintele va menţiona motivele care auîmpiedicat semnarea.Art. 63. _ (1) În tot timpul operaţiunilor de votare sau de deschidere aurnelor se pot face întîmpinări ori contestaţii cu privire la aceste operaţiunide către candidaţi, membrii biroului electoral, precum şi, pînă la încheiereavotării, de către alegători.(2) Contestaţiile se formulează în scris şi se prezintă preşedintelui birouluielectoral al secţiei de votare, care va elibera dovada de primire.(3) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va hotărî, de îndată,asupra contestaţiilor a căror rezolvare nu suferă întîrziere.Art. 64. _ (1) Pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se întocmeşte cîteun dosar care va cuprinde: procesele-verbale şi contestaţiile privitoare laoperaţiunile electorale ale secţiei, precum şi buletinele nule şi celecontestate. Dosarele sigilate şi ştampilele se vor înainta biroului electoral decircumscripţie, de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şimembrii biroului, cu pază militară, în cel mult 24 de ore de la declarareaînchiderii secţiei de votare.(2) În termen de 24 de ore de la primirea dosarului, biroul electoral decircumscripţie va trimite unul din exemplarele procesului-verbal la

Page 137: marinescu - managementul carierei

273

tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală;partidele şi formaţiunile politice, precum şi candidaţii independenţi vorputea obţine copii legalizate de pe acest exemplar.Art. 65. _ (1) După primirea proceselor-verbale cu rezultatul numărăriivoturilor, biroul electoral de circumscripţie va încheia, separat pentruCamera Deputaţilor şi Senat, cîte un proces-verbal cuprinzînd voturilevalabil exprimate pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie aacestora, pe care îl va înainta în termen de 24 de ore la Biroul ElectoralCentral.(2) După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire lapartidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora ce nu întrunesc celpuţin 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, biroul electoral decircumscripţie va proceda la atribuirea, potrivit art. 66, a mandatelor dedeputat, respectiv de senator.(3) La lucrările efectuate de biroul electoral de circumscripţie au dreptul săasiste candidaţii şi persoanele acreditate.Art. 66. _ (1) Atribuirea de mandate pentru candidaţii de pe liste se faceavîndu-se în vedere numai partidele, formaţiunile politice sau coaliţiileacestora care au întrunit, pe întreaga ţară, cel puţin 3% din voturile valabilexprimate, în mod distinct pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat.(2) Operaţiunea de atribuire a mandatelor se face după comunicarea BirouluiElectoral Central cu privire la partidele, formaţiunile politice şi coaliţiileacestora care au întrunit cel puţin 3% din numărul total al voturilor valabilexprimate pe întreaga ţară, în mod distinct pentru Camera Deputaţilor şipentru Senat.(3) Repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se fac îndouă etape: la nivelul fiecărei circumscripţii electorale şi la nivel de ţară.(4) La nivelul circumscripţiei electorale, biroul electoral stabileşte, separatpentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, coeficientul electoral alcircumscripţiei, prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimatepentru toate listele de candidaţi ale paartidelor, formaţiunilor politice şicoaliţiilor acestora ce întrunesc condiţia prevăzută la alin. (1) şi pentrucandidaţii independenţi la numărul de deputaţi, respectiv de senatori, ceurmează să fie aleşi în acea circumscripţie; fiecărei liste i se vor repartizaatîtea mandate de cîte ori coeficientul electoral al circumscripţiei electoralese include în voturile valabil exprimate pentru acea listă; atribuireamandatelor se face de biroul electoral de circumscripţie în ordinea înscrieriicandidaţilor pe listă; pentru candidaţii independenţi se atribuie fiecăruia cîteun mandat, dacă a obţinut un număr de voturi valabil exprimate cel puţinegal cu coeficientul electoral pentru deputaţi sau pentru senatori, după caz.

274

Voturile rămase, adică cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral,obţinute de listele de candidaţi ale partidelor, formaţiunilor politice şicoaliţiilor acestora ce întrunesc condiţia prevăzută la alin. (1), ca şimandatele ce nu au putut fi atribuite de biroul electoral de circumscripţie secomunică de acesta Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizatecentralizat.(5) Biroul Electoral Central însumează, pe întreaga ţară, separat pentruCamera Deputaţilor şi pentru Senat, voturile neutilizate sau cele inferioarecoeficientului electoral de circumscripţie din toate circumscripţiileelectorale, pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora ceîntruneşte condiţia prevăzută la alin. (1); numărul voturilor astfel obţinute defiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora se împarte la 1, 2, 3,4 etc., făcîndu-se atîtea operaţii de împărţire cîte mandate nu au putut fiatribuite la nivelul circumscripţiilor electorale; cîturile rezultate dinîmpărţire, indiferent de lista din care provin, se clasifică în ordinedescrescătoare, pînă la concurenţa numărului de mandate neatribuite; cel maimic din aceste cîturi constituie coeficientul electoral pe ţară, pentru deputaţişi, separat, pentru senatori; fiecărui partid, formaţiune politică sau coaliţie aacestora i se vor repartiza atîtea mandate de deputaţi sau, după caz, desenatori de cîte ori coeficientul electoral pe ţară se cuprinde în numărul totalal voturilor valabil exprimate pentru partidul, formaţiunea politică saucoaliţia respectivă, rezultat din însumarea pe ţară a voturilor neutilizate şi acelor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie.(6) Desfăşurarea mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale se facede Biroul Electoral Central, după cum urmează:a) pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, cărora le-au revenit mandate potrivit alin. (5), se împarte numărul voturilor neutilizatesau al celor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie, din fiecarecircumscripţie electorală, la numărul total al voturilor valabil exprimatepentru acel partid, formaţiune politică sau coaliţie avut în vedere larepartizarea mandatelor pe ţară.Rezultatul astfel obţinut pentru fiecare circumscripţie se înmulţeşte cunumărul de mandate cuvenite partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora. Datele obţinute se ordonează descrescător la nivelul ţării şi separatdescrescător în cadrul fiecărei circumscripţii.Pentru fiecare circumscripţie se iau în calcul primele partide, formaţiunipolitice sau coaliţii ale acestora, în limita mandatelor ce au rămas derepartizat în circumscripţia respectivă. Ultimul număr din această operaţiunereprezintă repartitorul acelei circumscripţii.În continuare, se procedează la repartizarea mandatelor pe circumscripţii în

Page 138: marinescu - managementul carierei

275

ordinea partidelor, formaţiunilor politice, coaliţiilor acestora, precum şi acircumscripţiilor din lista ordonată pe ţară, astfel: primul număr din listaordonată pe ţară se împarte la repartitorul circumscripţiei de la care provine,rezultînd numărul de mandate ce-i revin în circumscripţia respectivă. Încontinuare, se procedează identic cu numerele următoare din lista ordonatăpe ţară.În situaţia în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid, uneiformaţiuni politice sau unei coaliţii ori dintr-o circumscripţie electorală,operaţiunea se continuă fără acestea.Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decît repartitorul decircumscripţie, se acordă un mandat;b) în cazul în care nu este posibilă acordarea mandatelor în ordinea cerezultă din prevederile de la lit. a), Biroul Electoral Central va avea în vederecircumscripţia electorală în care partidul, formaţiunea politică sau coaliţiaacestora are cel mai mare număr de candidaţi sau un candidat, cărora nu li s-au atribuit mandate, iar dacă şi astfel au rămas mandate neindividualizate pecircumscripţii, circumscripţia electorală în care partidul, formaţiunea politicăsau coaliţia respectivă are cele mai multe voturi neutilizate ori cele maimulte voturi inferioare coeficientului electoral de circumscripţie;c) dacă după aplicarea prevederilor de la lit. a) şi b) au mai rămas mandatenedesfăşurate pe circumscripţii, Biroul Electoral Central le va stabili pe bazaacordului partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora cărora lise cuvin aceste mandate potrivit alin. (5), iar în lipsa unui acord, prin tragerela sorţi, în termen de 24 de ore de la încheierea operaţiunilor anterioare.(7) Mandatele desfăşurate pe listele de candidaţi, potrivit alin. (6), se atribuiecandidaţilor de biroul electoral de circumscripţie, în ordinea înscrieriiacestora pe listă.(8) Biroul electoral de circumscripţie eliberează certificatul doveditor alalegerii deputaţilor şi senatorilor cărora li s-au atribuit mandate, în termen de24 de ore de la încheierea fiecărei operaţiuni de atribuire.(9) Candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, sînt declaraţi supleanţi ailistelor respective. În caz de vacanţă a mandatelor de deputaţi sau de senatorialeşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante, înordinea în care sînt înscrişi în liste, dacă pînă la data validării, pentruocuparea locurilor vacante, partidele sau formaţiunilor politice pe listelecărora au candidat supleanţii confirmă în scris că aparţin acestora.Art. 67. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie încheie, separat, cîte unproces-verbal pentru Camera Deputaţilor şi Senat privind toate operaţiunileelectorale, centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şiatribuirea mandatelor.

276

(2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă:a) numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelorelectorale permanente;b) numărul total al alegătorilor ce s-au prezentat la urne; defalcarea acestuinumăr în funcţie de alegătorii de pe listele permanente şi de pe cele speciale;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul total al voturilorvalabil exprimate pentru fiecare listă de candidaţi şi pentru fiecare candidatindependent;e) numărul voturilor nule;f) modul de atribuire a mandatelor, potrivit art. 66, prenumele şi numelecandidaţilor aleşi, precum şi, după caz, partidul, formaţiunea politică saucoaliţia acestora ce i-a propus;g) mandatele ce nu au putut fi atribuite la nivelul circumscripţiei electorale,precum şi voturile valabil exprimate ce urmează a fi însumate, potrivit art.66, pe întreaga ţară;h) expunerea, pe scurt, a întîmpinărilor, contestaţiilor şi hotărîrilor luate debiroul electoral de circumscripţie.(3) Procesul-verbal, împreună cu întîmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare, formînd undosar, încheiat, sigilat şi semnat de membrii biroului electoral, se înaintează,cu pază militară, la Biroul Electoral Central, în cel mult 48 de ore de laprimirea comunicării Biroului Central referitoare la desfăşurarea pecircumscripţii electorale a mandatelor repartizate centralizat pe ţară.Art. 68. _ (1) Biroul Electoral Central rezolvă întîmpinările şi contestaţiiledepuse, după care încheie separat cîte un proces-verbal pentru CameraDeputaţilor şi pentru Senat, cuprinzînd, pe întreaga ţară:a) numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale permanente;b) numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul total al voturilor nule;e) constatarea cu privire la modul de aplicare, de către birourile electorale decircumscripţie, a prevederilor art. 66 alin. (4);f) repartizarea pe ţară a mandatelor potrivit art. 66 alin. (5) şi desfăşurareaacestora pe circumscripţii electorale potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol;g) organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale care, deşi auparticipat la alegeri, nu au obţinut nici un mandat de deputat sau de senator;totalitatea voturilor valabil exprimate pentru listele fiecăruia din acesteorganizaţii şi constatarea organizaţiilor cărora li se cuvine cîte un mandat dedeputat potrivit art. 4; prenumele şi numele primului candidat de pe listaorganizaţiei îndreptăţite la un mandat de deputat, care a întrunit cel mai mare

Page 139: marinescu - managementul carierei

277

număr de voturi; în cazul în care listele organizaţiei au obţinut un număr egalde voturi, desemnarea se face prin tragere la sorţi;h) modul de soluţionare a contestaţiilor şi întîmpinărilor primite.(2) Procesele-verbale se semnează de către preşedinte şi ceilalţi membri aibiroului în prezenţa cărora au fost întocmite şi se înaintează CamereiDeputaţilor şi Senatului, în vederea validării alegerilor, împreună cu dosareleîntocmite de birourile electorale de circumscripţie.(3) În vederea validării, deputaţii şi senatorii vor depune preşedintelui devîrstă sau preşedintelui în funcţie, după caz, o declaraţie asupra averii pecare o posedă. Declaraţia este confidenţială şi se predă cu o dovadă dedepunere.(4) Programul utilizat de Biroul Electoral Central pentru repartizareacentralizată a mandatelor şi desfăşurarea acestora pe circumscripţiielectorale se aprobă de Biroul Electoral Central şi constituie anexă laprocesul-verbal ce se înaintează pentru validarea mandatelor.Art. 69. _ Biroul Electoral Central publică rezultatul alegerilor în presă şi înMonitorul Oficial al României, în termen util, pentru respectareaprevederilor art. 60 alin. (3) din Constituţie.Art. 70. _ (1) În cazul anulării alegerilor într-o circumscripţie electorală,potrivit art. 25 alin. (1) lit. f), precum şi în cazul în care mandatul de deputatsau de senator devenit vacant nu poate fi ocupat de supleant, se vor organizaalegeri parţiale.(2) Nu se vor organiza alegeri parţiale dacă vacanţa unui mandat de deputatsau de senator s-a ivit în ultimele 12 luni anterioare expirării mandatuluiCamerei Deputaţilor şi Senatului, prevăzut de art. 60 alin. (1) dinConstituţie.Art. 71. _ (1) Dacă alegerile parţiale au loc ca urmare a anulării alegerilordintr-o circumscripţie electorală, acestea se desfăşoară pe baza aceloraşicandidaturi, birouri electorale şi la aceleaşi secţii de votare, în a treiaduminică după anularea alegerilor iniţiale.(2) Candidaţii vinovaţi de fraudă nu mai participă la noul scrutin.(3) Alegerile parţiale organizate în caz de vacanţă a unui mandat de deputatsau de senator au loc în condiţiile aplicării corespunzătoare a prezentei legi,în cel mult 3 luni de la sesizarea Guvernului de către preşedintele CamereiDeputaţilor sau, după caz, de către preşedintele Senatului, cu privire laîntrunirea condiţiilor prevăzute al art. 70.(4) În cazul în care alegerile parţiale prevăzute la alin. (3) se organizeazăîntr-o singură circumscripţie electorală, nu se mai constituie Biroul ElectoralCentral, atribuţiile acestuia urmînd a fi îndeplinite de biroul electoral decircumscripţie.

278

(5) La alegerile parţiale participă numai alegătorii de pe listele electoralepermanente ale localităţilor din cadrul circumscripţiei electorale unde seorganizează alegerile.Art. 72. _ Constituie contravenţii, în măsura în care, potrivit legii, nu sîntinfracţiuni, următoarele fapte:a) înscrierea cu bună-ştiinţă, a unui alegător în mai multe liste electorale alelocalităţii de domiciliu, înscrierea în listele electorale a unor persoane fictiveori care nu au drept de vot, semnarea listei de susţinători cu încălcareaprevederilor art. 33, precum şi încălcarea dispoziţiilor referitoare la afişarealistelor de candidaţi şi a candidaţilor independenţi sau la folosirea semnelorelectorale;b) refuzul nejustificat de eliberare, la cererea scrisă a celui interesat, a cărţiide alegător sau neîntocmirea cărţii de alegător în termenele stabilite;c) neluarea, de către organizatori, a măsurilor necesare desfăşurării normalea adunărilor electorale, precum şi distribuirea şi consumarea de băuturialcoolice în timpul acestor adunări;d) distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în oricemod a listelor electorale, a platformelor-program afişate sau a oricăror alteafişe ori anunţuri de propagandă electorală tipărite;e) afişarea mijloacelor de propagandă electorală în alte locuri decît celepermise sau cu încălcarea prevederilor prezentei legi;f) acceptarea de către un cetăţean a înscrierii sale în mai multe liste decandidaţi;g) neaducerea la cunoştinţă publică, de către membrii birourilor electorale decircumscripţie, a propunerilor de candidaturi;h) refuzul de a pemite accesul în localul de vot al candidaţilor sau alpersoanelor acreditate să asiste la desfăşurarea operaţiunilor electorale;i) refuzul de a se conforma dispoziţiilor preşedintelui biroului electoral alsecţiei de votare cu privire la asigurarea ordinii în localul de vot şi înîmprejurimi;j) refuzul nejustificat de a înscrie pe alegător în lista specială sau de a înmînabuletinul de vot şi ştampila de votare alegătorului care a semnat în listaelectorală, înmînarea buletinului de vot unui alegător care nu prezintă carteade alegător şi actul de identitate ori care refuză să semneze pentru primireaacestora în lista electorală în care este înscris;k) întocmirea, de birourile electorale ale secţiilor de votare, a proceselor-verbale cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi;l) continuarea propagandei electorale după încheierea acestora, precum şisfătuirea, în ziua votării, a alegătorilor, la sediul secţiilor de votare sau înlocurile prevăzute de art. 51 alin. (2), să voteze sau să nu voteze un anumit

Page 140: marinescu - managementul carierei

279

partid, formaţiune politică, coaliţie a acestora sau candidat independent;m) primirea de subvenţii pentru campania electorală altfel decît printr-unmandatar financiar sau încălcarea de către acesta a obligaţiilor ce îi revinpotrivit art. 45 alin. (4);n) purtarea, pe durata votării, de către membrii birourilor secţiilor de votarede către persoanele acreditate, de ecusoane, insigne sau alte însemne depropagandă electorală;o) încălcarea, de către membrii birourilor electorale, a obligaţiei de aparticipa la activitatea acestor birouri.Art. 73. _ Contravenţiile prevăzute de art. 72 lit. d), e), h), n), şi o) sesancţionează cu amendă de la 5.000 la 15.000 lei, cele de la lit. f), g), k), l) şim) cu amendă de la 15.000 la 45.000 lei, iar cele de la lit. a), b), c), i), şi j)cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni sau cu amendă de la45.000 la 100.000 lei.Art. 74. _ (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 72 se face prinproces-verbal întocmit de către:a) ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, pentru faptele prevăzute la lit. a), b), c), d),e), g), h), i), j), l), şi m);b) primarii şi împuterniciţii acestora, pentru faptele prevăzute la lit. d), e), şim);c) preşedintele biroului electoral de circumscripţie, pentru faptele prevăzutela lit. f), k), l), n) şi o).(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 72 lit. d), e), f), g), h), k), l), m),n), şi o) agentul constatator va stabili în procesul-verbal şi amenda aplicată.(3) Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent le sînt aplicabiledispoziţiile Legii nr. 32/1968, cu excepţia art. 26.(4) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute la art. 72 lit. a),b), c), i) şi j) se va înainta judecătoriei în a cărei rază teritorială a fostsăvîrşită contravenţia, care va aplica sancţiunea, ţinînd seama de dispoziţiileLegii nr. 61/1991.Art. 75. _ (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu aldreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoare de la 6 lunila 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) În cazul în care, prin fapta prevăzută în alin. (1), s-a pricinuit o vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijirimai mult de 60 de zile sau care au produs vreuna din următoarele consecinţe:pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitatepermanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie avieţii persoanei, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani.(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.

280

Art. 76. _ (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului de membriibiroului electoral al secţiei de votare ori de alte persoane se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 3 ani.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 77. _ (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase înscopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze pentru o anumitălistă de candidaţi sau candidat independent, precum şi primirea acestora decătre alegător, în acelaşi scop, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5ani.(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvîrşită de un observator intern,pedeapsa este închisoare de la 2 ani la 7 ani.(3) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi persoanei care votează fără aavea drept de vot ori alegătorului care votează a doua oară sau de mai multeori în ziua alegerilor. Tentativa se pedepseşte.Art. 78. _ (1) Utilizarea unei cărţi de alegător nule sau a unei cărţi dealegător ori buletin de vot false, introducerea în urnă a unui numărsuplimentar de buletine decît cele la care are dreptul un alegător saufalsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale sepedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 79. _ (1) Atacul prin orice mijloace asupra localului secţiei de votare,furtul urnei sau al documentelor electorale se pedepsesc cu închisoare de la 2la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 80. _ Deschiderea urnei înainte de ora stabilită pentru încheierea votăriise pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.Art. 81. _ Pentru infracţiunile prevăzute la art. 75-80, acţiunea penală sepune în mişcare din oficiu.Art. 82. _ Bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţiileprevăzute la art. 72 sau din infracţiunile prevăzute la art. 75-80 se confiscă.Art. 83. _ (1) Cheltuielile pentru efectuarea operaţiunilor electorale sesuportă de la bugetul de stat.(2) Sediul şi dotarea Biroului Electoral Central se asigură de Guvern, alebirourilor electorale de circumscripţie, de prefecţi, iar ale secţiilor de votare,de primari, împreună cu prefecţii.(3) Orice acte făcute în exercitarea drepturilor electorale prevăzute înprezenta lege sînt scutite de taxa de timbru.Art. 84. _ (1) Guvernul României va asigura, pentru sprijinirea activităţiibirourilor electorale, statisticienii şi personalul tehnic auxiliar necesar.(2) Pe perioada cît funcţionează birourile electorale, membrii acestora,

Page 141: marinescu - managementul carierei

281

statisticienii şi personalul tehnic auxiliar, încadraţi cu contract de muncă, seconsideră detaşaţi.Art. 85. _ (1) Judecarea de către instanţe a întîmpinărilor, contestaţiilor sau aoricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilorstabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie aprocurorului.(2) Împotriva hotărîrilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreştipotrivit prezentei legi, nu există cale de atac.Art. 86. _ (1) Termenele de zile, prevăzute de prezenta lege, se calculeazădin ziua cînd încep să curgă, pînă în ziua cînd se împlinesc, chiar dacăacestea nu sînt zile lucrătoare.(2) Pe întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale şi instanţelejudecătoreşti vor asigura permanenţa activităţii necesare în vedereaexercitării, de către cetăţeni, a drepturilor electorale.Art. 87. _ (1) Persoanele condamnate prin hotărîre judecătorească definitivăla pierderea drepturilor electorale nu participă la vot şi nu vor fi avute învedere la stabilirea numărului total al alegătorilor.(2) Pentru persoanele deţinute în baza unui mandat de arestare preventivăsau aflate în executarea unei sancţiuni contravenţionale privative de libertatese aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 59 privind urna specială.Art. 88. _ (1) Prefecţii verifică corecta îndeplinire, de către primari, aobligaţiilor ce le revin potrivit prezentei legi şi, în cazul constatării unorfraude electorale, sesizează organele de drept.(2) De asemenea, în cazul în care prefecţii constată că un alegător nu a fostînscris sau nu a fost radiat, potrivit legii, pe listele electorale sau căbirourilor electorale de circumscripţie ori ale secţiilor de votare nu s-auconstituit legal, vor formula întîmpinări şi contestaţii, ce se soluţionează înconformitate cu prevederile prezentei legi.Art. 89. _ Prin act de identitate, în sensul prezentei legi, se înţelege buletinulde identitate, adeverinţa care ţine loc de buletin de identitate sau paşaportuldiplomatic sau de serviciu, iar în cazul militarilor în termen şi elevilor dinşcolile militare, carnetul de serviciu militar.Art. 90. _ Alegerile pentru constituirea noului Parlament vor avea loc la datacare va fi stabilită prin lege.Art. 91. _ Pentru alegerile din anul 1992, în cazul coaliţiilor electorale, lapragul de 3% prevăzut la art. 66 alin. (1) se adaugă cîte un singur procent dintotalul voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară pentru fiecare membru alcoaliţiei, începînd cu al doilea partid sau formaţiune politică, fără a se depăşi8 procente din aceste voturi.Art. 92. _ (1) Pentru alegerile din anul l992, votarea se face pe baza listelor

282

electorale utilizate la alegerile locale, reactualizate în termen de 15 zile de ladata stabilirii zilei votării, precum şi pe baza actului de identitate pe care seva aplica ştampila de control a secţiei de votare asupra menţiunii, scrise cucerneală, privind data votării.(2) Pînă la 31 decembrie 1992, Guvernul va asigura tipărirea, întocmirea şieliberarea tuturor cărţilor de alegător pentru cetăţenii cu drept de vot dinlistele electorale ale localităţilor unde aceştia îşi au domiciliul.(3) Cărţile de alegător ale militarilor în termen se vor trimite, de primar,comandanţilor unităţilor, care le vor înmîna pe bază de semnătură.(4) Pentru alegerile din anul 1992, dacă nu este posibilă capsarea buletinelorde vot, acestea se vor introduce în urnă după ce alegătorul le-a pus în plicuricorespunzătoare dimensiunii lor, asigurate de biroul electoral al secţiei devotare.Art. 93. _ (1) Prevederile art. 51 alin. (3) se aplică şi delegaţilor acreditaţi deBiroul Electoral Central ca observatori interni, numai pentru alegerile dinanul 1992. Pot fi acreditaţi ca observatori interni numai alegătoriiîmputerniciţi de o organizaţie neguvernamentală care are ca unic scopapărarea drepturilor omului, constituită legal pînă la data deschideriicampaniei electorale.(2) Persoanele desemnate ca observatori interni nu pot fi membri ai unuipartid sau ai unei formaţiuni politice. Acreditarea se face pentru o singurăsecţie de votare. Biroul Electoral Central poate acredita la o secţie de votarenumai un observator intern, pe baza declaraţiei scrise a acestuia de a respectaîntocmai condiţiile acreditării. Declaraţia se dă pe proprie răspundere şiconstituie act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege. Condiţiileacreditării se trec în actul de acreditare; dacă sînt mai mulţi împuterniciţipentru aceeaşi secţie, acreditarea se face prin tragere la sorţi.(3) Organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (1) le sînt aplicabile,în mod corespunzător, prevederile art. 45 alin. (3) şi art. 51 alin. (5).Art. 94. _ În cazul Circumscripţiei electorale nr. 42, competenţele prevăzutede prezenta lege pentru tribunalul judeţean se exercită de către Tribunalulmunicipiului Bucureşti.ANEXA Nr. 1NUMEROTAREA ŞI NUMĂRUL DE MANDATEpentru fiecare circumscripţie electorală---------------------------------------------------------------------------Numărul de mandateNumărul circumscripţiei electorale Amplasarea ------------------teritorială de dedeputat senator

Page 142: marinescu - managementul carierei

283

---------------------------------------------------------------------------1. Circumscripţia electorală nr. 1 Judeţul Alba 6 32. Circumscripţia electorală nr. 2 Judeţul Arad 7 33. Circumscripţia electorală nr. 3 Judeţul Argeş 10 44. Circumscripţia electorală nr. 4 Judeţul Bacău 11 55. Circumscripţia electorală nr. 5 Judeţul Bihor 9 46. Circumscripţia electorală nr. 6 Judeţul Bistriţa-Năsăud 5 27. Circumscripţia electorală nr. 7 Judeţul Botoşani 7 38. Circumscripţia electorală nr. 8 Judeţul Braşov 9 49. Circumscripţia electorală nr. 9 Judeţul Brăila 6 210. Circumscripţia electorală nr. 10 Judeţul Buzău 7 311. Circumscripţia electorală nr. 11 Judeţul Caraş-Severin 5 212. Circumscripţia electorală nr. 12 Judeţul Călăraşi 5 213. Circumscripţia electorală nr. 13 Judeţul Cluj 11 514. Circumscripţia electorală nr. 14 Judeţul Constanţa 11 515. Circumscripţia electorală nr. 15 Judeţul Covasna 4 216. Circumscripţia electorală nr. 16 Judeţul Dîmboviţa 8 317. Circumscripţia electorală nr. 17 Judeţul Dolj 11 518. Circumscripţia electorală nr. 18 Judeţul Galaţi 9 419. Circumscripţia electorală nr. 19 Judeţul Giurgiu 4 220. Circumscripţia electorală nr. 20 Judeţul Gorj 6 321. Circumscripţia electorală nr. 21 Judeţul Harghita 5 222. Circumscripţia electorală nr. 22 Judeţul Hunedoara 8 323. Circumscripţia electorală nr. 23 Judeţul Ialomiţa 4 224. Circumscripţia electorală nr. 24 Judeţul Iaşi 12 525. Circumscripţia electorală nr. 25 Judeţul Maramureş 8 326. Circumscripţia electorală nr. 26 Judeţul Mehedinţi 5 227. Circumscripţia electorală nr. 27 Judeţul Mureş 9 428. Circumscripţia electorală nr. 28 Judeţul Neamţ 8 429. Circumscripţia electorală nr. 29 Judeţul Olt 7 330. Circumscripţia electorală nr. 30 Judeţul Prahova 12 531. Circumscripţia electorală nr. 31 Judeţul Satu Mare 6 332. Circumscripţia electorală nr. 32 Judeţul Sălaj 4 233. Circumscripţia electorală nr. 33 Judeţul Sibiu 6 334. Circumscripţia electorală nr. 34 Judeţul Suceava 10 435. Circumscripţia electorală nr. 35 Judeţul Teleorman 7 336. Circumscripţia electorală nr. 36 Judeţul Timiş 10 437. Circumscripţia electorală nr. 37 Judeţul Tulcea 4 238. Circumscripţia electorală nr. 38 Judeţul Vaslui 7 339. Circumscripţia electorală nr. 39 Judeţul Vîlcea 6 3

284

40. Circumscripţia electorală nr. 40 Judeţul Vrancea 6 241. Circumscripţia electorală nr. 41 Municipiul Bucureşti 29 1342. Circumscripţia electorală nr. 42 Sectorul agricol Ilfov 4 2-------- -------T O T A L : 328 143ANEXA Nr. 2--------------------------------------------------------------------R o m â n i aCARTE DE ALEGĂTOR SCRUTIN SCRUTINeliberată de *) ............ Nr. 1 Nr. 2............................semnătura şi locul --------------------------------------ştampile **) ...............pentru ***) ................ SCRUTIN SCRUTINsemnătura .................. Nr. 3 Nr. 4domiciliul ................. ------------------------------------------------------------------ Se socoteşte începînd cu primulINTRANSMISIBIL scrutin după alegerile din 1992----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SCRUTIN SCRUTIN SCRUTIN SCRUTINNr. 5 Nr. 6 Nr. 9 Nr. 10

--------------------------------------------------------------------

SCRUTIN SCRUTIN SCRUTIN SCRUTINNr. 7 Nr. 8 Nr. 11 Nr. 12---------------------------------------------------------------------Se socoteşte începînd cu primul Se socoteşte începînd cu primulscrutin după alegerile din 1992 scrutin după alegerile din 1992---------------------------------------------------------------------*) Primarul localităţii.**) Semnătura primarului şi ştampila consiliului local al localităţii.***) Numele şi prenumele titularului.N O T Ă:1. Dimensiunile cărţii de alegător sînt: 11 cm lăţime şi 15 cm lungime,literele sînt corp 10 verzal drepte, iar completarea cărţii se face cu cernealăde culoare neagră sau albastră; faţa a 2 - a a cărţii de alegător este pe spateleprimei feţe.

Page 143: marinescu - managementul carierei

285

2. Scrutinele, în caz de alegeri parţiale, se scad din toate cărţile de alegător,deci şi din cele ale alegătorilor cu domiciliul în localităţile situate încircumscripţiile electorale unde nu s-au organizat asemenea alegeri.3. La epuizarea numărului de scrutine, Guvernul va asigura eliberarea unornoi cărţi de alegător, modificînd numai, în mod corespunzător, anul primuluitur de scrutin.4. La eliberarea unui duplicat, sub denumirea 'Carte de alegător' se vadactilografia menţiunea 'Duplicat nr.......', trecîndu-se numărul duplicatuluiîn ordinea eliberării sale.ANEXA Nr. 31. MODELUL BULETINULUI DE VOT PENTRU ALEGEREACAMEREI DEPUTAŢILORR O M Â N I ADB U L E T I N D E V O TPENTRU ALEGEREA CAMEREI DEPUTAŢILOR*)Circumscripţia electorală nr.......----------*) Se trece data alegerilor.I ------------------- I I ------------------------ II 1) 2) I I II I I II 3) I I II I I II I I II I I II ------------------- I I ------------------------ I

I ------------------- I I ------------------------ II I I 4) 5) II I I II I I 6) II I I II ------------------- I I ------------------------ IN O T Ă:1) Se trece denumirea completă a partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora, în ordinea stabilită potrivit legii.2) Se trece semnul electoral; între denumirea partidului, formaţiunii politice,respectiv a coaliţiei acestora, precum şi semnul electoral să se păstreze

286

distanţa de 3 litere. Semnul electoral se va imprima într-un spaţiu grafic de2,5 cm x 2,5 cm.3) Se trec prenumele şi numele candidaţilor, în ordinea din lista de candidaţidepusă, precum şi, dacă este cazul, apartenenţa politică prescurtată prininiţialele partidului sau formaţiunii politice, după care se închidepatrulaterul.4) Se trece menţiunea 'Candidat independent'; pentru fiecare candidatindependent se imprimă un patrulater distinct, în partea finală a buletinului,în ordinea prevăzută de lege.5) Se trece semnul electoral.6) Se trec prenumele şi numele candidatului independent.7) Toate prenumele, numele şi cuvintele ce se înscriu în interiorulpatrulaterelor se vor tipări cu literă corp 10 verzal drepte.II. MODELUL BULETINULUI DE VOT PENTRU ALEGEREASENATULUIR O M Â N I ASB U L E T I N D E V O TPENTRU ALEGEREA SENATULUI*)Circumscripţia electorală nr. .....*) Se trece data alegerilorI ------------------- I I ------------------------ II 1) 2) I I II I I II 3) I I II I I II I I II I I II ------------------- I I ------------------------ I

I ------------------- I I ------------------------ II I I 4) 5) II I I II I I 6) II I I II ------------------- I I ------------------------ IN O T Ă:1) Se trece denumirea completă a partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora, în ordinea stabilită potrivit legii.

Page 144: marinescu - managementul carierei

287

2) Se trece semnul electoral; între denumirea partidului, formaţiunii politice,respectiv a coaliţiei acestora, precum şi semnul electoral să se păstrezedistanţa de 3 litere. Semnul electoral se va imprima într-un spaţiu grafic de2,5 cm x 2,5 cm.3) Se trec prenumele şi numele candidaţilor, în ordinea din lista de candidaţidepusă, precum şi, dacă este cazul, apartenenţa politică prescurtată prininiţialele partidului sau formaţiunii politice, după care se închidepatrulaterul.4) Se trece menţiunea 'Candidat independent'; pentru fiecare candidatindependent se imprimă un patrulater distinct, în partea finală a buletinului,în ordinea prevăzută de lege.5) Se trece semnul electoral.6) Se trec prenumele şi numele candidatului independent.7) Toate prenumele, numele şi cuvintele ce se înscriu în interiorulpatrulaterelor se vor tipări cu literă corp 10 verzal drepte.III. MODELUL ŞTAMPILEI SECŢIEI DE VOTARECircumscripţia Electorală Nr.Secţia de votare nr.IV. MODELUL ŞTAMPILEI 'VOTAT'VOTATX)*) Se trece numărul circumscripţiei electorale.

Data adoptării în Senat: Data adoptării în Camera Deputaţilor:

Data promulgării:

Data intrării în vigoare:

288

L nr. 68 publicată în M.Of. nr. 164 din data: 16/07/1992

Prescurtarea legii: L68/1992

Titlul actului normativ: Legea penrtu alegerea Camerei Deputaţilor şi aSenatului

Emitent: PARLAMENTUL

Republicată:

Art. 1. _ Camera Deputaţilor şi Senatul se aleg prin vot universal, egal,direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile prezentei legi.Art. 2. _ Alegătorul are dreptul la un vot pentru alegerea CamereiDeputaţilor şi la un vot pentru alegerea Senatului.Art. 3. _ (1) Deputaţii şi senatorii se aleg în circumscripţii electorale pe bazăde scrutin de listă şi de candidaturi independente, potrivit principiuluireprezentării proporţionale.(2) Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei deputaţilor este de undeputat la 70.000 locuitori.(3) Norma de reperezentare pentru alegerea Senatului este de un senator la160.000 locuitori.(4) Numărul deputaţilor şi al senatorilor ce vor fi aleşi se determină prinraportarea numărului de locuitori ai fiecărei circumscripţii electorale lanormele de reprezentare prevăzute la alin. (2) şi (3), la care se adaugă un locde deputat sau de senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei dereprezentare, fără ca numărul deputaţilor să fie mai mic de 4, iar cel alsenatorilor mai mic de 2.(5) Numărul locuitorilor care se ia în calcul, potrivit alin. (4), este cel de la 1iulie al anului precedent, publicat în Anuarul statistic al României. În situaţiaîn care, cu cel puţin 5 luni înainte de data alegerilor, are loc un recensămîntgeneral al populaţiei, numărul locuitorilor care se ia în calcul este cel rezultatîn urma recensămîntului, publicat de Comisia Naţională pentru Statistică.(6) Numerotarea circumscripţiilor electorale şi numărul de deputaţi şi desenatori ce urmează să fie aleşi în fiecare circumscripţie electorală sîntprevăzute în anexa nr. 1.

Page 145: marinescu - managementul carierei

289

Art. 4. _ (1) Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd unei minorităţi naţionale,legal constituite, care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputatsau de senator, au dreptul, împreună, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituţie,la un mandat de deputat, dacă au obţinut, pe întreaga ţară, un număr devoturi egal cu cel puţin 5% din numărul mediu de voturi, valabil exprimatepe ţară pentru alegerea unui deputat.(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale care participăla alegeri sînt echivalente juridic, în ce priveşte operaţiunile electorale, cupartidele politice.(3) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi organizaţiile cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care au participat la alegeri pe lista comună a acestororganizaţii; în acest caz, dacă nici un candidat de pe lista comună nu a fostales, se va atribui pentru toate organizaţiile care au propus lista un mandat dedeputat, cu respectarea prevederilor alin.(1).(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică organizaţiei cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care a participat la alegeri pe lista comună cu unpartid sau altă formaţiune politică ori atît pe liste comune, potrivit alin. (3),cît şi pe liste exclusiv proprii.(5) Mandatul de deputat atribuit potrivit alin. (1) sau (3) se acordă pestenumărul total de deputaţi rezultat din norma de reprezentare.Art. 5. _ (1) Candidaturile pentru Camera Deputaţilor şi Senat se propun peliste separate de candidaţi numai de partide şi alte formaţiuni politice,constituite potrivit legii.(2) Numărul de candidaţi de pe fiecare listă poate fi mai mare decît numărulmandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi pînă la un sfert dinaceste mandate; fracţiunile se întregesc la cifra 1.(3) În aceeaşi circumscripţie electorală un partid, formaţiune politică oricoaliţie a acestora poate propune, pentru fiecare din Camerele Parlamentului,doar o singură listă de candidaţi. Coaliţiile de partide şi de formaţiunipolitice se pot face numai la nivel naţional. Partidele şi formaţiunile politicedin coaliţiile electorale pot participa la alegeri numai pe listele coaliţiei. Unpartid sau o formaţiune politică nu poate face parte decît dintr-o singurăcoaliţie electorală.(4) Listele de candidaţi trebuie să cuprindă, după caz, şi apartenenţa politicăa candidaţilor.(5) Candidatul independent poate participa la alegeri numai individual şidacă este susţinut de cel puţin 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişiîn listele permanente ale localităţilor situate în circumscripţia electorală încare candidează. Nu se admit candidaturi independente pe listele decandidaţi depuse de partide, formaţiuni politice ori coaliţii ale acestora şi

290

nici liste de candidaţi independenţi.(6) O persoană poate candida fie pentru un mandat de deputat, fie pentru unmandat de senator şi numai într-o singură circumscripţie electorală.(7) Candidaturile pe mai multe liste de candidaţi sau atît pe liste, cît şi caindependent, sînt nule.Art. 6. _ (1) Data alegerilor se stabileşte şi se aduce la cunoştinţă publică deGuvern, cu cel puţin 6o de zile înainte de ziua votării şi pînă la împlinirea a5 zile de la data cînd încep să curgă termenele prevăzute de art. 60 alin. (2)din Constituţie.(2) Alegerile au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica.(3) Numărul de ordine al scrutinului din cartea de alegător se stabileşte şi seaduce la cunoştinţă publică de Guvern, o dată cu data alegerilor.(4) Aducerea la cunoştinţă publică se face prin Monitorul Oficial alRomâniei şi prin presă.Art. 7. _ Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot. Ele sîntpermanente sau speciale.Art. 8. _ (1) Listele electorale permanente se întocmesc pe localităţi şicuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentrucare ele au fost întocmite. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot fiînscrişi, la cererea lor, în listele electorale permanente ale localităţii în cares-au născut sau în care au avut ultimul domiciliu în ţară. Cererea se depunela misiunea diplomatică a României din statul în care domiciliază sau directla consiliul local.(2) Listele electorale permanente se întocmesc de către primarii comunelor,oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale alemunicipiilor.(3) Listele electorale permanente se întocmesc la comune pe sate, iar laoraşe, municipii şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor,pe străzi.(4) Listele electorale permanente vor cuprinde, în ordinea număruluiimobilelor în care locuiesc alegătorii, numele şi prenumele, data naşterii şidomiciliul acestora, precum şi numărul circumscripţiei electorale.(5) Listele electorale permanente se întocmesc în două exemplare oficiale, sesemnează de primar şi de secretarul consiliului local şi se păstrează în douăregistre speciale cu file detaşabile, din care unul de secretarul consiliuluilocal şi celălalt de judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitateapentru care au fost întocmite.(6) Primarul este obligat să comunice judecătoriei orice modificare în listeleelectorale.Art. 9. _ (1) Listele electorale permanente se actualizează anual de către

Page 146: marinescu - managementul carierei

291

primari, în luna ianuarie, precum şi în termen de cel mult 15 zile de la datastabilirii zilei votării.(2) Persoanele decedate se radiază din lista electorală pe baza comunicăriiserviciului public local unde s-a înregistrat decesul. Comunicarea se face întermen de 24 de ore.(3) Persoanele care şi-au pierdut cetăţenia română se radiază din listaelectorală pe baza comunicării Ministerului Justiţiei.(4) Persoanele care au pierdut drepturile electorale se radiază din listaelectorală în temeiul comunicării, din oficiu, a instanţei judecătoreşti.Art. 10. _ (1) Fiecare alegător este înscris într-o singură listă electoralăpermanentă.(2) Înscrierea în listele electorale permanente este obligatorie. O dată cuschimbarea domiciliului, autoritatea competentă să efectueze schimbareaeste obligată ca, din oficiu, să comunice primarului datele necesare înscrieriicetăţeanului în lista electorală de la noul domiciliu şi pentru radiereacorespunzătoare din lista electorală a localităţii vechiului domiciliu.Art. 11. _ Listele electorale speciale se întocmesc în cazurile prevăzute deprezenta lege şi vor cuprinde numele şi prenumele, domiciliul, data naşterii,numărul şi seria actului de identitate al alegătorului. Listele se semnează depreşedintele biroului electoral al secţiei de votare unde au fost întocmite.Art. 12. _ (1) Alegătorii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale.Întîmpinările împotriva omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror eroridin liste se fac la autorităţile care au întocmit listele, acestea fiind obligate săse pronunţe, prin dispoziţie, în cel mult 3 zile de la înregistrare.(2) Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se soluţionează, în cel mult 3zile de la înregistrare, de către judecătoria în a cărei rază teritorialădomiciliază alegătorul sau, în cazul celor înscrişi pe liste speciale, dejudecătoria pe a cărei rază teritorială se află biroul electoral al secţiei devotare care a întocmit lista. Hotărîrea judecătorească este executorie.Împotriva hotărîrii date se poate face recurs în termen de 48 de ore de lapronunţare. Recursul se soluţionează în termen de 3 zile de la înregistrare.(3) Întîmpinările formulate cu privire la listele speciale din străinătate sesoluţionează de către şeful misiunii diplomatice sau de înlocuitorul acestuia.Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date de şeful misiunii diplomatice sau deînlocuitorul acestuia se depun la sediul misiunii şi se trimit spre soluţionarela Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti, prevederile alin. (2)aplicîndu-se în mod corespunzător.Art. 13. _ (1) Primarii care au întocmit listele electorale permanente vorînainta o copie de pe liste, cuprinzînd alegătorii din fiecare secţie de votare,birourile electorale ale secţiilor de votare, în termen de 24 de ore de la

292

constituirea acestora.(2) Modificările intervenite după trimiterea copiilor de pe listele electoralese comunică judecătoriei şi biroului electoral al secţiei de votare în termende 24 de ore.Art. 14. _ (1) Exercitarea dreptului de vot se face numai pe baza cărţii dealegător, eliberată în condiţiile prezentei legi. Cetăţenii români aflaţi înstrăinătate pot vota şi fără carte de alegător.(2) Modelul cărţii de alegător este prevăzut în anexa nr. 2.(3) Un alegător nu poate primi decît o singură carte de alegător.Art. 15. _ (1) Cărţile de alegător sînt permanente şi valabile pentru toateconsultările electorale cu caracter naţional, potrivit numărului de scrutineprevăzut în cuprinsul lor, şi se eliberează alegătorilor înscrişi în listeleelectorale permanente ale localităţii în care domiciliază.(2) Cartea de alegător se păstrează şi se foloseşte numai de către titular.Art. 16. _ (1) Cartea de alegător se întocmeşte de primarul localităţii undealegătorul îşi are domiciliul.(2) Eliberarea cărţii de alegător se face pe baza actului de identitate, numaititularului şi sub semnătura acestuia, de:a) primarul care a întocmit-o;b) primarul localităţii unde alegătorul îşi are reşedinţa, în termen de 10 zilede la cererea alegătorului; primarul căruia i-a fost adresată cererea va solicitaprimarului localităţii unde alegătorul îşi are domiciliul trimiterea cărţii dealegător, iar acesta, o dată cu trimiterea cărţii, va face menţiuneacorespunzătoare în lista electorală permanentă a localităţii;c) biroul electoral al secţiei de votare din localitatea unde alegătoruldomiciliază, pentru cărţile de alegător neridicate; în acest scop, cărţile dealegător neridicate se predau de primar, cu 3 zile înainte de ziua alegerilor,biroului electoral al secţiei de votare, pe bază de proces-verbal cuprinzîndnumărul cărţilor de alegător, numele, prenumele şi domiciliul titularilor.(3) Domiciliul sau reşedinţa se dovedeşte numai cu actul de identitate.(4) După actualizarea listelor electorale potrivit art. 9 alin. (1), întocmirea şieliberarea cărţilor de alegător pentru cetăţenii care au împlinit vîrsta de 18ani pînă în luna ianuarie sau care vor împlini această vîrstă pînă în ziuaalegerilor inclusiv se fac potrivit prevederilor alin. (1) şi (2).(5) Întîmpinările şi contestaţiile privind întocmirea sau eliberarea cărţilor dealegător se fac cu respectarea prevederilor art. 12, care se aplică în modcorespunzător.(6) Evidenţa cărţilor de alegător se asigură de secretarul consiliului local.Art. 17. _ (1) În cazul pierderii sau distrugerii cărţii de alegător, indiferent demotiv, se poate elibera un duplicat de către primarii prevăzuţi la art. 16 alin.

Page 147: marinescu - managementul carierei

293

(2) lit. a) şi b), care vor menţiona aceasta pe lista electorală permanentă alocalităţii.(2) Eliberarea duplicatului se face la cererea titularului şi pe răspundereaacestuia. Originalul declarat pierdut sau distrus este nul de drept.Art. 18. _ (1) Secţiile de votare se organizează în localităţi, după cumurmează:a) în localităţile cu populaţie de peste 2.000 locuitori, cîte o secţie de votarela 1.000-2.000 locuitori;b) în comunele cu populaţie sub 2.000 locuitori, o singură secţie de votare.(2) Se pot organiza secţii de votare şi în satele sau grupele de sate cupopulaţie pînă la 1.000 locuitori, situate la o distanţă mai mare de 5 km faţăde sediul secţiei de votare din reşedinţa comunei.Art. 19. _ (1) Pe lîngă unităţi militare, precum şi pe lîngă spitale, maternităţi,sanatorii, case de invalizi şi cămine de bătrîni, avînd cel puţin 50 alegători,se pot organiza secţii de votare separate.(2) Se pot organiza secţii de votare şi în staţiile de cale ferată, în autogări, înporturi şi aeroporturi, pentru alegătorii care, în ziua alegerilor, se află întimpul efectuării unei călătorii.(3) Pentru studenţii de la cursurile de zi şi pentru elevii cu drept de vot carenu domiciliază în localitatea în care urmează studiile se organizează cîte osecţie de votare pe lîngă căminele de studenţi sau de elevi, pentru 500-2.000alegători.(4) La secţiile de votare organizate pe lîngă unităţile militare votează numaimilitarii acestor unităţi, iar la cele pentru studenţi şi elevi, numai studenţii şielevii din unităţile de învăţămînt arondate.Art. 20. _ (1) Pe lîngă misiunile diplomatice şi oficiile consulare aleRomâniei se organizează cîte o secţie de votare pentru alegătorii membri aiacestor reprezentanţe şi familiile lor, precum şi pentru cetăţenii români dinţară sau străinătate aflaţi în ţările respective în ziua alegerilor. Aceste secţiide votare aparţin de circumscripţia electorală a municipiului Bucureşti.(2) Pe navele sub pavilion român, aflate în navigaţie în ziua alegerilor, se vororganiza secţii de votare, acestea făcînd parte din circumscripţia electorală alocului unde este înregistrată nava.Art. 21. _ Alegătorii votează atît pentru Camera Deputaţilor, cît şi pentruSenat, la aceeaşi secţie de votare.Art. 22. _ (1) Delimitarea secţiilor de votare se stabileşte de consiliile localeale comunelor, oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.(2) Toate secţiile de votare dintr-o circumscripţie electorală se numerotează,indiferent de localităţi, începînd cu localitatea de reşedinţă a judeţului,

294

respectiv a sectorului agricol Ilfov, şi continuînd cu cele din municipii,celelalte oraşe şi, apoi, din comune, în ordinea alfabetică a acestora; înmunicipiile cu subdiviziuni administrativ-teritoriale, numerotarea se face curespectarea ordinii acestor subdiviziuni, prevăzută de lege.(3) Prefecţii sînt obligaţi ca, în termen de 10 zile de la stabilirea dateialegerilor, să facă numerotarea tuturor secţiilor de votare şi să aducă lacunoştinţă publică această numerotare, precum şi delimitarea fiecărei secţiide votare, indicînd şi locul unde va avea loc votarea.(4) Primarii localităţilor şi secretarii consiliilor locale vor asigura toatedatele, informaţiile şi sprijinul necesar pentru îndeplinirea, de către prefecţi,a obligaţiilor prevăzute la alin. (3).Art. 23. _ (1) În scopul bunei desfăşurări a operaţiunilor electorale seînfiinţează, în condiţiile prezentei legi, pentru fiecare alegere, BiroulElectoral Central, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale alesecţiilor de votare.(2) Birourile electorale sînt alcătuite numai din cetăţeni cu drept de vot;candidaţii nu pot fi membri ai birourilor electorale.(3) În realizarea atribuţiilor ce revin birourilor electorale, toţi membrii dincompunerea acestora exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat.Exercitarea corectă şi imparţială a acestei funcţii este obligatorie.Art. 24. _ (1) Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai CurţiiSupreme de Justiţie şi 16 reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice şicoaliţiilor acestora care participă la alegeri.(2) Desemnarea celor 7 judecători se face în şedinţă publică, în termen de 5zile de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorţi, de preşedinteleCurţii Supreme de Justiţie, dintre toţi judecătorii în exerciţiu ai Curţii.Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal, semnat depreşedinte şi consultantul şef ai Curţii Supreme de Justiţie, ce constituieactul de învestire. Data şedinţei se aduce la cunoştinţă publică prin presă, depreşedintele Curţii Supreme de Justiţie, cu cel puţin 48 de ore înainte.(3) În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi aleg, dinrîndul lor, prin vot secret, preşedintele Biroului Electoral Central. În aceastăorganizare, Biroul Electoral Central va îndeplini toate atribuţiile ce-i revinpotrivit prezentei legi, urmînd să fie completat cu reprezentanţii partidelor,formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora.(4) În termen de 2 zile de la data pînă la care se pot depune candidaturile,partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora care participă la alegerivor comunica, în scris, Biroului Electoral Central, numărul listelor decandidaţi din toate circumscripţiilor electorale, precum şi prenumele şinumele reprezentanţilor. Comunicările transmise după acest termen nu se

Page 148: marinescu - managementul carierei

295

mai iau în considerare.(5) Desemnarea reprezentanţilor partidelor, formaţiunilor politice saucoaliţiilor acestora în Biroul Electoral Central se face în ordineadescrescătoare a ponderii numărului listelor de candidaţi comunicate defiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, potrivit alin. (4), înnumărul circumscripţiilor electorale din întreaga ţară. Un partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora nu poate avea mai mult de 5 reprezentanţi.(6) Persoanele care au calitatea de reprezentanţi ai unui partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora în Biroul Electoral Central se stabilesc înordinea menţionată în comunicarea prevăzută la alin. (4).(7) În cazul în care mai multe partide, formaţiuni politice sau coaliţii aleacestora au depus acelaşi număr de liste, desemnarea reprezentanţiloracestora se va face, prin tragere la sorţi, de preşedintele Biroului ElectoralCentral, în prezenţa persoanelor delegate de partidele, formaţiunile politicesau coaliţiile în cauză.(8) Completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanţii partidelor,formaţiunilor politice şi ai coaliţiilor acestora se face, în 24 de ore de laexpirarea termenului prevăzut la alin. (4), de preşedintele Biroului ElectoralCentral, asistat de 3 judecători, în prezenţa persoanelor delegate de partidele,formaţiunile politice şi coaliţiile acestora care au comunicat reprezentanţii.Procesul-verbal întocmit de preşedinte cu privire la modul de stabilire areprezentanţilor constituie actul de atestare a calităţii acestora de membri înBiroul Electoral Central.Art. 25. _ (1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii:a) veghează la actualizarea listelor electorale, urmăreşte aplicareadispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării şi asigurăinterpretarea lor uniformă;b) rezolvă întîmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cuprivire la operaţiunile birourilor electorale de circumscripţie;c) primeşte de la birourile electorale de circumscripţie procesele-verbalecuprinzînd numărul de voturi valabil exprimat pentru fiecare listă decandidaţi şi constată dacă există partide, formaţiuni politice sau coaliţii aleacestora care nu au întrunit cel puţin 3% din voturile valabil exprimate peîntreaga ţară; comunică birourilor electorale de circumscripţie şi dăpublicităţii, în termen de 24 de ore de la constatare, partidele, formaţiunilepolitice sau coaliţiile acestora care se află în această situaţie;d) verifică şi înregistrează rezultatul alegerilor, însumează pe întreaga ţarăvoturile neutilizate pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie aacestora care îndeplineşte condiţia prevăzută la lit. c) şi asigură repartizareacentralizată şi desfăşurarea pe circumscripţii electorale a mandatelor ce li se

296

cuvin;e) atestă atribuirea unui mandat de deputat organizaţiei cetăţenilor aparţinîndminorităţilor naţionale care a întrunit condiţiile prevăzute de art. 4 şieliberează certificatul doveditor al deputatului desemnat pe această bază;f) anulează alegerile dintr-o circumscripţie electorală în cazul în care votareaşi stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură sămodifice atribuirea mandatelor şi dispune repetarea scrutinului;g) îndeplineşte orice alte obligaţii ce îi revin potrivit prezentei legi.(2) În cazul în care, pentru soluţionarea unei contestaţii, sînt necesareverificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din BiroulElectoral Central. Asemenea verificări nu se pot face în ziua alegerilor.(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripţie electorală se poateface numai de partidele, formaţiunile politice, coaliţiile acestora saucandidaţii independenţi care au participat la alegeri, în termen de 48 de orede la închiderea votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie motivată şiînsoţită de dovezile pe care se întemeiază. Cererea poate fi admisă numaidacă cel ce a sesizat nu este implicat în producerea fraudei. Prevederile alin.(2) se aplică în mod corespunzător. Soluţionarea cererii de către BiroulElectoral Central se face pînă la data publicării rezultatului alegerilor înMonitorul Oficial al României.(4) Hotărîrile Biroului Electoral Central se aduc la cunoştinţă în sedinţăpublică.Art. 26. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie se constituie din 3 judecătorişi din cel mult 8 reprezentanţi ai partidelor, formaţiunilor politice saucoaliţiilor acestora ce participă la alegeri în circumscripţia electorală în carefuncţionează biroul electoral.(2) Desemnarea celor 3 judecători se face în şedinţă publică, în termen de 5zile de la stabilirea datei alegerilor, de către preşedintele tribunalului, printragere la sorţi, dintre judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean sau aiTribunalului municipiului Bucureşti. Data şedinţei se aduce la cunoştinţăpublică, prin presă, de preşedintele tribunalului, cu cel puţin 48 de oreînainte. Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal,semnat de preşedinte, ce constituie actul de învestire. În termen de 24 de orede la desemnare, judecătorii, prin vot secret, aleg preşedintele birouluielectoral de circumscripţie. Biroul astfel constituit îndeplineşte toateatribuţiile ce îi revin potrivit prezentei legi, urmînd a fi completat cureprezentanţii partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora careparticipă la alegeri.(3) În termen de 2 zile de la data pînă la care se pot depune candidaturile,partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora vor comunica, în scris,

Page 149: marinescu - managementul carierei

297

birourilor electorale de circumscripţie, numărul candidaturilor de pe listelede candidaţi depuse în circumscripţia electorală respectivă, precum şiprenumele şi numele reprezentanţilor. Comunicările transmise după acesttermen nu se mai iau în considerare.(4) Desemnarea reprezentanţilor partidelor, formaţiunilor politice şi aicoaliţiilor acestora în biroul electoral de circumscripţie se face în ordineadescrescătoare a ponderii numărului de candidaţi, comunicat de fiecarepartid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, potrivit alin.(3), înnumărul total al candidaţilor din comunicările primite. Un partid, formaţiunepolitică sau coaliţie a acestora nu poate avea mai mult de 3 reprezentanţi.(5) Completarea biroului electoral cu reperezentanţii partidelor,formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora se face potrivit prevederilor art.24 alin. (6) şi (8), care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care maimulte partide, formaţiuni politice sau coaliţii ale acestora au depus acelaşinumăr de candidaţi, desemnarea reprezentanţilor se va face prin tragere lasorţi, de către preşedintele biroului electoral de circumscripţie, în prezenţadelegaţilor partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor în cauză.Art. 27. _ (1) Birourile electorale de circumscripţie au următoarele atribuţii:a) urmăresc aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la alegeri încircumscripţia electorală în care funcţionează, veghează la organizarea, dintimp, a secţiilor de votare;b) înregistrează candidaturile depuse şi constată rămînerea definitivă aacestora;c) fac publicaţiile şi afişările prevăzute de lege cu privire la listele decandidaţi şi candidaturile independente;d) rezolvă întîmpinările referitoare la propria lor activitate şi contestaţiile cuprivire la operaţiunile birourilor electorale ale secţiilor de votare din cadrulcircumscripţiei electorale în care funcţionează;e) distribuie birourilor electorale ale secţiilor de votare buletinele de vot,ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea 'Votat';f) totalizează rezultatul alegerilor de la secţiile de votare şi comunicăBiroului Electoral Central procesul-verbal cuprinzînd numărul de voturivalabil exprimate pentru fiecare listă de candidaţi;g) pe baza constatării Biroului Electoral Central cu privire la partidele,formaţiunile politice şi coaliţiile acestora ce nu întrunesc cel puţin 3% dinvoturile valabil exprimate pe întreaga ţară, constată rezultatul alegerilorpentru circumscripţia electorală şi eliberează deputaţilor sau, după caz,senatorilor certificatul doveditor al alegerii;h) înaintează Biroului Electoral Central procesele-verbale cuprinzîndrezultatul alegerilor, precum şi întîmpinările, contestaţiile şi procesele-

298

verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare;i) îndeplinesc orice alte atribuţii ce le revin potrivit legii.(2) Hotărîrile biroului electoral se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică.Art. 28. _ (1) Birourile electorale ale secţiilor de votare sînt alcătuite dintr-un preşedinte, un locţiitor al acestuia şi cel mult 7 membri.(2) Preşedintele şi locţiitorul sînt, de regulă, magistraţi sau alţi jurişti, carenu fac parte din nici un partid sau formaţiune politică, desemnaţi depreşedintele tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, cu 15 zileînainte de data alegerilor prin tragere la sorţi de pe o listă întocmită deprefecţi şi comunicată de aceştia preşedintelui tribunalului cu cel puţin 5 zileînaintea tragerii la sorţi.(3) în cazul în care numărul juriştilor este insuficient, lista va fi completatăcu alte persoane care au o reputaţie neştirbită şi care nu fac parte din nici unpartid sau formaţiune politică.(4) Lista propusă de prefect va cuprinde un număr de persoane mai mare cu10% decît cel necesar, acestea fiind rezervă la dispoziţia preşedinteluitribunalului; lista va conţine: prenumele, numele, adresele, telefoanele şisemnăturile de acceptare ale persoanelor propuse.(5) Gruparea în listă a persoanelor, în vederea tragerii la sorţi, se va faceavîndu-se în vedere necesitatea ca locuinţele lor să fie cît mai aproape desediul biroului electoral al secţiei de votare.(6) Birourile electorale ale secţiilor de votare se constituie pe datadesemnării membrilor acestora.(7) Membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare provin din cîte unreprezentat al partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora careparticipă la alegeri, în ordinea descrescătoare a numărului de candidaţipropuşi în circumscripţia electorală respectivă.(8) În acest scop, preşedintele biroului electoral de circumscripţie vacomunica preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare, în termende 24 de ore de la desemnarea acestora, potrivit alin. (2), numărul decandidaţi propuşi de fiecare partid, formaţiune politică şi coaliţie a acestora.De asemenea, partidele, formaţiunile politice şi coaliţiile acestora sîntobligate să comunice, fiecare, preşedintelui biroului electoral al secţiei devotare, în acelaşi termen, prenumele şi numele reprezentantului lor.(9) Dacă două sau mai multe partide, formaţiuni politice ori coaliţii aleacestora au acelaşi număr de candidaţi, reprezentanţii lor fac parte din biroulelectoral al secţiei de votare, în limita locurilor neocupate de reprezentanţiipartidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiilor acestora, aflate, potrivit alin.(7), într-o situaţie mai favorabilă; dacă prin aplicarea acestei prevederi nueste posibil ca toţi reprezentanţii să fie incluşi în componenţa biroului

Page 150: marinescu - managementul carierei

299

electoral, preşedintele acestuia va proceda la tragerea la sorţi, cu respectareaprevederilor art. 26 alin. (5), care se aplică în mod corespunzător.(10) În cazul în care partidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora nuşi-au desemnat reprezentanţii sau numărul reprezentanţilor este insuficient,completarea birourilor electorale ale secţiilor de votare se face depreşedintele tribunalului de pe lista prevăzută la alin. (4), prin tragere lasorţi.(11) Desemnarea membrilor biroului electoral al secţiei de votare se face depreşedintele acestuia, pe baza comunicărilor prevăzute la alin. (8) sau, dupăcaz, a prevederilor alin. (9), printr-un proces-verbal, cuprinzînd modul destabilire a reprezentanţilor, ce constituie actul de atestare a calităţii acestorade membri în biroul electoral al secţiei de votare; întocmirea procesului-verbal se face în termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut laalin. (8), cu participarea partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiiloracestora interesate, dacă şi-au trimis, în acest scop, cîte un delegat.Art. 29. _ Birourile electorale ale secţiilor de votare au următoarele atribuţii:a) primesc copia listelor electorale comunicate, potrivit art. 13 alin. (1), şicărţile de alegător neridicate, potrivit art. 16 lit. c), iar de la birourileelectorale de circumscripţie, buletinele de vot pentru alegătorii ce urmeazăsă voteze la secţia de votare, ştampila de control şi ştampilele cu menţiunea'Votat';b) conduc operaţiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localulsecţiei de votare şi în jurul acestuia;c) numără voturile şi consemnează rezultatele votării;d) rezolvă întîmpinările referitoare la propria lor activitate;e) înaintează birourilor electorale de circumscripţie procesele-verbalecuprinzînd rezultatele votării, împreună cu contestaţiile depuse şi materialelela care acestea se referă;f) predau, cu proces-verbal, judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi ausediul, buletinele de vot întrebuinţate şi necontestate, precum şi cele anulate,ştampilele şi celelalte materiale necesare votării; listele electorale speciale dela secţiile de votare constituite pe lîngă unităţile militare se transmit, subpază militară, acestor unităţi şi se păstrează de comandantul unităţii.Art. 30. _ Birourile electorale lucrează în prezenţa majorităţii membrilor cele compun şi iau hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.Art. 31. _ Reprezentanţii partidelor, formaţiunilor politice sau ai coaliţiiloracestora în birourile electorale nu pot primi alte acreditări prevăzute deprezenta lege.Art. 32. _ (1) Partidele şi formaţiunile politice care participă la alegeri,precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi

300

componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirareatermenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.(2) Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie, dacăprivesc biroul electoral al secţiei de votare, de Biroul Electoral Central, dacăprivesc biroul electoral de circumscripţie, sau de Curtea Supremă de Justiţie,dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de cel mult 2 zile de laînregistrare. Hotărîrea dată este definitivă.Art. 33. _ (1) Propunerile de candidaţi se fac pe circumscripţii electorale şise depun la birourile electorale de circumscripţie, cel mai tîrziu cu 30 de zileînainte de data alegerilor.(2) Propunerile de candidaţi se fac în scris, în 4 exemplare, de către partidelesau formaţiunile politice care participă la alegeri, sub semnătura conduceriiacestora sau a persoanelor desemnate pentru a le semna, iar în cazulcandidaţilor independenţi, pe baza listei susţinătorilor.(3) Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, prenumele şinumele candidatului, prenumele şi numele, data naşterii, adresa, seria,numărul actului de identitate şi semnătura susţinătorilor, precum şi persoanacare a întocmit lista.(4) Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţeleprevăzute de lege.(5) Susţinătorii pot fi numai cetăţeni cu drept de vot.(6) Un susţinător poate sprijini numai cîte un singur candidat pentru CameraDeputaţilor şi pentru Senat.(7) Adeziunile susţinătorilor se dau pe propria răspundere a acestora.(8) Propunerile de candidaţi prevăzute la alin. (2) trebuie să cuprindăprenumele, numele, domiciliul, locul şi data naşterii, ocupaţia, profesiacandidatului şi vor fi însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă,semnată şi datată de candidat.(9) Declaraţia de acceptare va cuprinde prenumele, numele, apartenenţapolitică, profesia şi ocupaţia candidatului, consimţămîntul expres al acestuiade a candida, precum şi precizarea că întruneşte condiţiile prevăzute de legepentru a candida.Art. 34. _ (1) Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii,nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 35 din Constituţie pentru a fialese.(2) De asemenea, nu pot candida, în circumscripţiile electorale constituite înunităţile administrativ-teritoriale în care îşi exercită sau şi-au exercitatfuncţiile în ultimele 6 luni anterioare datei alegerilor, prefecţii şi subprefecţiişi conducătorii serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţiguvernamentale, descentralizate în aceste unităţi.

Page 151: marinescu - managementul carierei

301

(3) Preşedintele României, în cazul în care este ales senator sau deputat, esteobligat, pînă la data validării, să opteze între calitatea de parlamentar sau depreşedinte.Art. 35. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie examinează respectareacondiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida şi înregistreazăcandidaturile care îndeplinesc aceste condiţii.(2) Două exemplare ale propunerii de candidatură se păstrează la biroulelectoral de circumscripţie, un altul se înregistrează la tribunalul în a căreirază teritorială este circumscripţia electorală, iar al patrulea, certificat debirou, se restituie depunătorului.Art. 36. _ (1) Pînă la împlinirea a 20 de zile înainte de data alegerilor,cetăţenii, partidele şi celelalte formaţiuni politice pot contesta candidaturile.(2) În acest scop, în termen de 24 de ore de la înregistrarea candidaturii, unuldin exemplarele propunerii de candidatură se afişează de biroul electoral decircumscripţie, la sediul său.(3) Contestaţiile privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor sesoluţionează de tribunalul în a cărui rază teritorială este circumscripţiaelectorală, în cel mult 2 zile de la primirea contestaţiei. Hotărîrea nu secomunică.(4) Împotriva hotărîrii date în contestaţie se poate face recurs, în termen de24 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Recursul sesoluţionează în termen de 2 zile de la înregistrare.(5) Contestaţiile vor cuprinde prenumele şi numele, adresa şi calitateacontestatorului, prenumele şi numele candidatului, expunerea temeiurilorcontestaţiei, data şi semnătura contestatorului şi indicarea, dacă este cazul, apersoanei desemnate să-l reprezinte.(6) Contestaţia şi cererea de recurs se depun la instanţa competentă, subsancţiunea nulităţii.(7) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), (3) şi (4), birourileelectorale de circumscripţie constată, pe bază de proces-verbal, rămînereadefinitivă a candidaturilor, afişează, la sediul lor, candidaturile definitive şidispun imprimarea buletinelor de vot.Art. 37. _ Buletinele de vot se vor tipări şi ştampilele necesare votării se vorrealiza cu respectarea modelelor prevăzute în anexa nr. 3.Art. 38. _ (1) Dimensiunile buletinului de vot se stabilesc de biroul electoralde circumscripţie, ţinînd seama de numărul listelor de candidaţi şi alcandidaţilor independenţi şi de spaţiul necesar pentru imprimarea lor.(2) Hîrtia pentru buletinul de vot va fi de culoare albă şi suficient de groasăpentru a nu se distinge pe verso numele imprimat şi votul dat.(3) Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere, în număr

302

suficient pentru a cuprinde toate candidaturile, în afară de ultima pagină,care va rămîne albă, pentru ştampila de control; paginile se numerotează.(4) Buletinele de vot se capsează.(5) Patrulaterele se vor imprima paralel între ele, cîte două coloane peaceeaşi pagină.(6) În unghiul din partea stîngă de sus a patrulaterului se va imprimadenumirea partidului, formaţiunii politice sau coaliţiei acestora care participăla alegeri ori, după caz, menţiunea 'Candidat independent', iar în unghiul dinpartea dreaptă de sus, semnul electoral.(7) În patrulaterele fiecărui buletin de vot se vor imprima listele de candidaţiîn ordinea rezultată din tragerea la sorţi, efectuată de către biroul electoral decircumscripţie; candidaţii se identifică pe listă prin prenume şi nume şi, dupăcaz, prin apartenenţa politică.(8) Pentru fiecare candidat independent se imprimă un patrulater distinct, înpartea finală a buletinului, în ordinea înregistrării propunerilor.Art. 39. _ (1) Semnele electorale se stabilesc de către fiecare partid,formaţiune politică ori coaliţie a acestora sau candidat independent şi secomunică Biroului Electoral Central în 3 zile de la constituirea acestuia.(2) Semnele electorale folosite la alegerile anterioare nu pot fi utilizate dealte partide, formaţiuni politice, coaliţii ale acestora sau de candidaţiindependenţi decît cu consimţămîntul celor cărora le-au aparţinut, respectival partidelor care au alcătuit coaliţia iniţială.(3) În cazul în care acelaşi semn electoral este solicitat de mai multe partide,formaţiuni politice ori coaliţii ale acestora sau de candidaţi independenţi,atribuirea se va face în beneficiul partidului, formaţiunii politice, coaliţieiacestora sau candidatului independent care a înregistrat primul respectivulsemn, iar în caz de concomitenţă a înregistrării ori de imposibilitate destabilire a priorităţii, prin tragere la sorţi, de preşedintele Biroului ElectoralCentral, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la alin.(1).(4) Semnele electorale nu pot fi contrare ordinii de drept.(5) Biroul Electoral Central va asigura aducerea la cunoştinţă publică asemnelor electorale a doua zi după expirarea termenului prevăzut la alin. (1).Art. 40. _ Coaliţia de partide, care a participat la alegerile anterioare sub odenumire, o poate păstra numai dacă nu şi-a schimbat componenţa iniţială.De asemenea, denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă coaliţie.Art. 41. _ (1) Pentru întreaga circumscripţie electorală, buletinele de vot sevor imprima cu litere de aceeaşi mărime şi aceleaşi caractere şi cu aceeaşicerneală, în atîtea exemplare cîţi alegători sînt în circumscripţie, cu unsupliment de 10%.

Page 152: marinescu - managementul carierei

303

(2) Imprimarea buletinelor de vot se asigură de birourile electorale decircumscripţie, prin intermediul prefecţilor. Prefecţii răspund ca toatebuletinele de vot necesare să fie imprimate cu cel puţin 10 zile înainte dedata alegerilor.Art. 42. _ (1) Buletinele de vot se predau preşedintelui biroului electoral decircumscripţie, care le va distribui preşedinţilor birourilor electorale alesecţiilor de votare cu cel puţin 2 zile înainte de data alegerilor. Predarea şidistribuirea buletinelor se fac, în pachete sigilate de cîte 100 bucăţi, pe bazăde proces-verbal.(2) Cîte 2 exemplare din buletinele de vot, vizate şi anulate de preşedintelebiroului electoral de circumscripţie, se vor afişa, cu o zi înainte de alegeri, lasediul judecătoriilor, precum şi la sediul fiecărei secţii de votare.Art. 43. _ La cererea partidelor, formaţiunilor politice, coaliţiilor acestorasau a candidaţilor independenţi care participă la alegeri, biroul electoral decircumscripţie va elibera, pentru fiecare, cîte 2 buletine de vot, vizate şianulate.Art. 44. _ (1) Campania electorală începe la data aducerii la cunoştinţăpublică a datei alegerilor şi se încheie cu 2 zile înainte de ziua votării.(2) În campania electorală, candidaţii, partidele, formaţiunile politice, toateorganizaţiile sociale şi cetăţenii au dreptul să-şi exprime opiniile în modliber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizareateleviziunii, radioului, presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.(3) Mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii dedrept.(4) Este interzis orice procedeu de publicitate comercială prin presă saumijloace de comunicare audioviziuală în scop de propagandă electorală.(5) Este interzisă organizarea acţiunilor de campanie electorală în unităţilemilitare.Art. 45. _ (1) Partidele şi formaţiunile politice care participă la campaniaelectorală pot primi, prin lege specială, o subvenţie de la bugetul de stat.Categoriile de acţiuni desfăşurate în cadrul campaniei electorale ce pot fiastfel finanţate se stabilesc prin legea de acordare a subvenţiei. Partidele şiformaţiunile politice care nu au obţinut cel puţin 5% din voturile valabilexprimate pe întrega ţară vor restitui subvenţia în termen de 2 luni de la datavotării.(2) Subvenţiile primite după deschiderea campaniei electorale de lapersoanele fizice sau juridice, din ţară, cu excepţia subvenţiilor prevăzute laalin. (1), pot fi folosite pentru campania electorală a unui partid oriformaţiune politică numai dacă, în prealabil, sînt declarate public.(3) Este interzisă subvenţionarea campaniei electorale, în mod direct sau

304

indirect, de către persoane, fizice sau juridice din străinătate. Sumele astfelprimite se confiscă şi se fac venit la bugetul statului.(4) Se interzice subvenţionarea campaniei electorale a unui partid,formaţiune politică, coaliţie a acestora sau candidat independent de către oautoritate publică, instituţie publică, regie autonomă sau societate cu capitalintegral sau majoritar de stat.(5) Primirea pentru campania electorală a subvenţiilor de la bugetul de statsau de la alte persoane juridice ori de la persoane fizice se face numai printr-un mandatar financiar, desemnat în acest scop de către conducerea partiduluisau formaţiunii politice.(6) Mandatarul financiar răspunde solidar cu partidul ori formaţiuneapolitică ce l-a desemnat de legalitatea cheltuielilor efectuate din subvenţiileacordate şi de respectarea prevederilor alin. (2).(7) Mandatarul financiar poate fi o persoană fizică sau juridică.(8) Un partid sau formaţiune politică poate avea mai mulţi mandatarifinanciari; în acest caz, la desemnare se vor delimita şi împuternicirileacestora.(9) Mai multe partide sau formaţiuni politice pot folosi serviciile aceluiaşimandatar.(10) Calitatea de mandatar financiar se dobîndeşte numai după înregistrareasa oficială la Ministerul Economiei şi Finanţelor şi aducerea la cunoştinţăpublică prin presă.(11) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şicandidaţilor independenţi care primesc subvenţii de la persoane fizice saujuridice din ţară.Art. 46. _ (1) Accesul la serviciile publice de radio şi de televiziune, încadrul campaniei electorale, este garantat, în condiţiile prezentului articol.(2) Partidele, formaţiunile politice şi candidaţii independenţi reprezentate înParlament au acces la serviciile publice de radio şi televiziune, subvenţionatde la bugetul de stat. Restul partidelor, al formaţiunilor politice şi alcandidaţilor independenţi vor avea acces la serviciile respective pe bază decontracte încheiate între instituţiile corespunzătoare ale RadioteleviziuniiRomâne şi mandatarii financiari care îi reprezintă, practicîndu-se tarife unicepe unitate de timp de emisie.(3) Partidele şi formaţiunile politice care participă la alegeri sînt obligate săsolicite, în 48 de ore de la data stabilirii zilei votării, conducerii serviciilorpublice de radio şi televiziune, acordarea timpilor de antenă. Solicitărilepeste acest termen nu se iau în considerare.(4) Orarul pentru campania electorală şi repartizarea timpilor de antenă sestabilesc de o comisie parlamentară specială, împreună cu reprezentanţi ai

Page 153: marinescu - managementul carierei

305

serviciilor publice de radio şi televiziune, în cel mult 5 zile de la deschidereacampaniei electorale. La repartizare se va avea în vedere ca timpii de antenăpentru partidele şi formaţiunile politice reprezentate în Parlament, încondiţiile alin. (2), să fie de 2 ori mai mare decît pentru celelalte partide şiformaţiuni politice şi să corespundă ponderii parlamentare.(5) După încheierea perioadei de depunere a candidaturilor se vor face,potrivit alin. (4), un nou orar şi o nouă repartizare a timpilor de antenă,proporţională cu numărul listelor de candidaţi depuse în întreaga ţară.Partidele, formaţiunilor politice sau coaliţiile acestora, care nu au depus listede candidaţi în cel puţin 10 circumscripţii electorale, pierd dreptul la timpide antenă la posturile centrale de radio şi televiziune. Dovada depuneriicandidaturilor se va face cu certificat eliberat de biroul electoral decircumscripţie.(6) Candidaţii independenţi îşi pot exercita dreptul la timpi de antenă osingură dată, între 5 minute şi o oră, în mod egal, în funcţie de orarul stabilitşi de numărul lor.(7) Nu se includ în dreptul de timpi de antenă interviurile, reportajele şi alteasemenea servicii audiovizuale de interes general pentru informareacetăţenilor.Art. 47. _ (1) Primarii sînt obligaţi ca, în termen de 5 zile de la începereacampaniei electorale, să stabilească locuri speciale pentru afişaj electoral,ţinînd seama de numărul partidelor, formaţiunilor politice şi coaliţiiloracestora care declară că vor depune liste de candidaţi şi al persoanelor caredeclară că vor candida la alegeri ca independenţi.(2) Primarii vor asigura ca locurile speciale de afişaj electoral să fie situateîn pieţe, pe străzi şi în alte locuri publice frecventate de cetăţeni, fărăstînjenirea circulaţiei pe drumurile publice şi a celorlalte activităţi dinlocalităţile respective. În prealabil, primarii sînt obligaţi să asigureînlăturarea oricăror afişe, înscrisuri şi însemne rămase de la campaniileelectorale precedente.(3) Utilizarea locurilor de afişaj electoral este permisă numai pentrupartidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora ce participă la alegeri şipentru candidaţii independenţi.(4) Este interzisă utilizarea de către un partid, formaţiune politică, coaliţie aacestora ori candidat independent a locurilor speciale de afişaj electoralastfel încît să împiedice folosirea acestora de către un alt partid, formaţiunepolitică, coaliţie a acestora ori candidat independent.(5) În alte locuri decît cele stabilite potrivit alin. (1), afişajul electoral estepermis numai cu acordul proprietarilor sau, după caz, al deţinătorilor.(6) Pe un panou electoral fiecare partid, formaţiune politică, coaliţie a

306

acestora ori candidat independent poate aplica un singur afiş electoral.(7) Un afiş electoral nu poate depăşi dimensiunile de 500 mm o latură şi 300mm cealaltă latură, iar cel prin care se convoacă o reuniune electorală, 400mm o latură şi 250 mm cealaltă latură.(8) Sînt interzise afişele electorale care combină culorile astfel încît să evocedrapelul României sau al altui stat.(9) Poliţia este obligată să asigure integritatea panourilor şi a afişelorelectorale.Art. 48. _ (1) Birourile electorale de circumscripţie veghează la corectadesfăşurare a campaniei electorale în circumscripţia în care funcţionează,soluţionînd plîngerile ce le sînt adresate cu privire la împiedicarea unuipartid, formaţiune politică, coaliţie a acestora ori candidat independent de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile prevăzute de lege şi curespectarea deontologiei electorale.(2) Dacă biroul electoral de circumscripţie consideră, cu ocazia soluţionăriiplîngerii, că este necesară luarea unor măsuri administrative sau aplicareaunor sancţiuni contravenţionale ori penale, sesizează autorităţile competente.(3) Împotriva soluţiei date de biroul electoral de circumscripţie se poate facecontestaţie la Biroul Electoral Central; soluţia dată asupra contestaţiei estedefinitivă.(4) Soluţionarea plîngerilor şi a contestaţiilor se face în termen de 3 zile dela înregistrarea lor, iar hotărîrile date se publică în presă şi se afişează, înmod vizibil, la sediul biroului electoral care le-a emis.Art. 49. _ (1) Fiecare secţie de votare trebuie să posede un număr suficientde cabine, urne şi ştampile de votare proporţional cu numărul alegătorilor depe listele comunicate de primari.(2) Cabinele şi urnele trebuie aşezate în aceeaşi încăpere în care se aflăbiroul preşedintelui. Cabinele, urnele, ştampilele şi celelalte materialenecesare biroului electoral al secţiei de votare se vor asigura de cătreprimarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai subdiviziuniloradministrativ-teritoriale ale municipiilor, împreună cu prefecţii.(3) Ştampilele şi celelalte materiale necesare birourilor electorale alesecţiilor de votare se predau, pe bază de proces-verbal, de primari,preşedinţilor secţiilor de votare cu cel puţin 2 zile înainte de data alegerilor.După preluarea buletinelor de vot şi a ştampilelor, preşedintele secţiei devotare asigură păstrarea acestora în deplină siguranţă.(4) Formularele şi celelalte imprimate necesare votării se predau birouluielectoral al secţiei de votare pe bază de borderou de predare-primire,cuprinzînd felul şi numărul de exemplare din fiecare imprimat.(5) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare trebuie să fie prezent la

Page 154: marinescu - managementul carierei

307

sediul secţiei de votare în ajunul zilei alegerilor, la ora 18,00 fiind obligat săia, de îndată, măsurile necesare pentru a asigura ordinea şi corectitudineaoperaţiunilor de votare.(6) Preşedintele va dispune fixarea posturilor de pază în jurul localului devot.Art. 50. _ (1) În ziua alegerilor, la ora 5,00, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare, în prezenţa celorlalţi membri, verifică urnele, existenţalistelor electorale, a buletinelor de vot şi a ştampilelor, după care închide şisigilează urnele, aplicînd ştampila de control a secţiei de votare.(2) Preşedintele este obligat să asigure aplicarea ştampilei de control şi pebuletinele de vot.Art. 51. _ (1) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare este obligatsă ia măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condiţii.(2) Puterile lui, în această privinţă, se întind şi în afara localului de votare, încurtea acestuia, în intrările în curte, în jurul localului de vot, precum şi pestrăzi şi pieţe publice pînă la o distanţă de 500 m.(3) În afară de membrii biroului electoral al secţiei de votare, de candidaţii şide delegaţii acreditaţi, nici o altă persoană nu poate staţiona în locurilepublice din zona de votare sau în localul de vot mai mult decît timpulnecesar pentru votare.(4) Acreditarea delegaţilor se face de Biroul Electoral Central pentru presă,cinematografie, radioul şi televiziunea română, precum şi de MinisterulAfacerilor Externe, pentru presa, cinematografia, radioul şi televiziuneastrăine ori pentru repezentanţii unor organizaţii internaţionale care solicităaceasta. Încălcarea condiţiilor de acreditare atrage, de drept, încetareaacreditării.(5) Delegaţii acreditaţi pot asista la operaţiunile electorale numai dacăprezintă actul de acreditare. Ei nu pot interveni în nici un mod în organizareaşi desfăşurarea alegerilor, avînd numai dreptul de a sesiza preşedintelebiroului electoral în cazul constatării unei neregularităţi. Orice act depropagandă pentru sau împotriva unui partid, formaţiune politică, coaliţie aacestora ori candidat sau încercarea de a influenţa opţiunea alegătorului, caşi încălcarea în orice mod a actului de acreditare atrag aplicarea sancţiunilorlegale, suspendarea acreditării de către biroul electoral care a constatatabaterea, iar în ziua votării, îndepărtarea imediată a persoanei respective dinsecţia de votare.(6) Pentru menţinerea ordinii, preşedintele biroului electoral al secţiei devotare va avea la dispoziţie mijloacele de ordine necesare, asigurate deprefecţi, împreună cu Ministerul de Interne.(7) Pe durata votării se interzice membrilor birourilor electorale şi

308

persoanelor acreditate să poarte ecusoane, insigne sau alte însemne depropagandă electorală.Art. 52. _ Votarea începe la ora 6,00 şi are loc pînă la ora 21,00 cînd secţiade votare se închide. În mod excepţional, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare poate prelungi votarea şi după ora 21,00, dar nu mai tîrziude ora 24,00, cu aprobarea biroului electoral de circumscripţie.Art. 53. _ (1) Alegătorii pot vota la secţia de votare unde îşi au domiciliulsau la secţiile de votare organizate potrivit art. 19 şi 20. Alegătorii carevotează la secţiile organizate potrivit art. 19 şi 20 se înscriu în liste electoralespeciale.(2) Alegătorii care, în ziua votării, se află într-o altă localitate decît aceea încare sînt înscrişi în listele electorale, pot să-şi exercite dreptul de vot pe bazacărţii de alegător la orice secţie de votare, urmînd a fi înscrişi într-o listăelectorală specială de către biroul electoral al secţiei de votare.(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi cetăţenilor români cu domiciliul înstrăinătate care, în ziua votării, se află în ţară, pe baza paşaportului.Art. 54. _ (1) Accesul alegătorilor în sala de vot are loc în seriicorespunzătoare numărului cabinelor. Fiecare va prezenta cartea de alegătorşi actul de identitate biroului electoral al secţiei de votare care, dupăverificarea înscrierii în lista electorală sau, după caz, înscrierea în listaelectorală specială prevăzută la art. 53, îi va încredinţa buletinele de vot şiştampila pentru votare, pe baza semnăturii în lista electorală. Dacă unalegător se prezintă cu duplicatul cărţii de alegător, biroul electoral al secţieide votare va menţiona aceasta în lista electorală.(2) Alegătorii care ridică, potrivit art. 16 alin. (2) lit. c), cartea de alegător dela secţia de votare, vor semna de primire în procesul-verbal întocmit lapredarea de către primari a cărţilor de alegător neridicate.(3) Dacă alegătorul, din motive constatate de către preşedintele birouluisecţiei de votare, nu poate semna în lista electorală, se va face menţiune înlistă, cu confirmarea, pe bază de semnătură, a unui membru al birouluielectoral.(4) Alegătorii vor vota separat în cabine închise, aplicînd ştampila carepoartă menţiunea 'Votat' înăuntrul patrulaterului care cuprinde lista decandidaţi sau prenumele şi numele candidatului independent pe care îlvotează.(5) Ştampila cu menţiunea 'Votat' trebuie astfel dimensionată încît să fie maimică decît patrulaterul.(6) După ce au votat, alegătorii vor îndoi buletinele, astfel ca pagina albăcare poartă ştampila de control să rămînă în afară, şi le vor introduce în urnă,avînd grijă să nu se deschidă.

Page 155: marinescu - managementul carierei

309

(7) Îndoirea greşită a buletinului nu atrage nulitatea acestuia.(8) În cazul în care buletinul se deschide din eroare, la cererea alegătoruluise anulează şi se va da numai o singură dată un nou buletin, făcîndu-semenţiunea corespunzătoare în procesul-verbal al operaţiunilor de votare.(9) Ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui, după careacesta o va aplica pe cartea de alegător în locul corespunzător numărului descrutin.(10) Preşedintele poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina devotare să nu se prelungească nejustificat.Art. 55. _ Preşedinţii, membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare,precum şi persoanele însărcinate cu menţinerea ordinii, vor vota în secţia lacare îşi desfăşoară activitatea, după înscrierea lor în lista electorală specialăprevăzută la art. 53.Art. 56. _ (1) Candidaţii şi oricare alegător au dreptul să conteste identitateapersoanei care se prezintă la vot. În acest caz, identitatea se stabileşte depreşedinte prin orice mijloace legale.(2) În cazul în care contestaţia este întemeiată, preşedintele va opri de lavotare pe alegătorul contestat, va consemna faptul într-un proces-verbal şi vasesiza această situaţie autorităţilor poliţieneştiArt. 57. _ (1) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poatesuspenda votarea pentru motive temeinice.(2) Suspendarea nu poate depăşi o oră şi va fi anunţată prin afişare la uşalocalului de vot cu cel puţin o oră înainte. Durata totală a suspendărilor nupoate depăşi 2 ore.(3) În timpul suspendării, urnele de votare, ştampilele, buletinele de vot şicelelalte documente şi materiale ale biroului electoral vor rămîne sub pazăpermanentă, iar membrii biroului nu vor putea părăsi sala de votare toţi înacelaşi timp.(4) Persoanele care, în baza art. 51 alin. (3), asistă la votare nu pot fi obligatesă părăsească sala de votare în acelaşi timp.Art. 58. _ (1) Prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot, în afara celeicare votează, este interzisă.(2) Alegătorul care, din motive temeinice, constatate de preşedintele birouluielectoral al secţiei de votare, nu poate să voteze singur, are dreptul să chemeîn cabina de votare un însoţitor ales de el, pentru a-l ajuta. Acesta nu poate fidin rîndul observatorilor sau membrilor biroului electoral al secţiei devotare.Art. 59. _ Pentru alegătorii netransportabili din cauza bolii sau invaliditate,la solicitarea celor aflaţi în această situaţie sau a organelor de conducere aleinstituţiilor sanitare sau de ocrotiri sociale în care cei netransportabili se află

310

internaţi, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare desemnează, dincadrul biroului, un număr de membri care se deplasează cu o urnă specială şicu materialul necesar votării, la locul unde se află alegătorul, pentru a seefectua votarea.Art. 60. _ La ora 21,00 sau la ora pînă la care s-a aprobat prelungirea votării,în condiţiile art. 52, preşedintele biroului electoral al secţiei de votaredeclară votarea încheiată şi dispune închiderea secţiei de votare.Art. 61. _ (1) După încheierea votării, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare va proceda, în prezenţa membrilor biroului şi, după caz, acandidaţilor şi a personalelor acreditate să asiste la votare, la inventarierea şisigilarea ştampilelor cu menţinea 'Votat', precum şi numărarea şi anulareabuletinelor de vot rămase neîntrebuinţate, la verificarea sigiliilor de peurnele de votare, iar după încheierea acestor operaţiuni, la deschidereaurnelor.(2) Preşedintele, la deschiderea fiecărui buletin, va citi cu voce tare lista decandidaţi care a fost votată sau, după caz, prenumele şi numele candidatuluiindependent votat şi va arăta buletinul de vot celor prezenţi. Buletinele devot deschise se vor aşeza pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii aleacestora, precum şi pe candidaţii independenţi şi se vor număra şi legaseparat.(3) Sînt nule buletinele de vot care nu au aplicată pe ele ştampila de control asecţiei de votare, buletinele de alt model decît cel legal aprobat, buletinelecare nu au ştampila 'Votat' sau la care ştampila este aplicată pe mai multepatrulatere. Votul este valabil şi în cazul în care, deşi ştampila aplicată adepăşit limitele patrulaterului, opţiunea alegătorului este evidentă.(4) Buletinele de vot nule nu intră în calculul voturilor valabil exprimate.(5) Rezultatul votării pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se vaconsemna în două table separate. Tabelele se întocmesc de cîte un membrual biroului electoral al secţiei de votare, desemnat de preşedinte. Dacă laconsemnarea rezultatelor sînt prezenţi şi candidaţi, aceştia au dreptul săîntocmească şi ei un tabel pentru fiecare din Camerele Parlamentului.(6) În tabelele prevăzute la alin. (5) se vor înscrie voturile nule, listele decandidaţi sau prenumele şi numele candidaţilor independenţi şi voturilevalabil exprimate pentru fiecare.Art. 62. _ (1) După deschiderea urnelor şi numărarea voturilor, preşedintelebiroului electoral al secţiei de votare va încheia, separat pentru CameraDeputaţilor şi Senat, cîte un proces-verbal, în 2 exemplare, care va cuprinde:a) numărul alegătorilor, potrivit listelor electorale permanente;b) numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne; defalcarea acestui numărîn funcţie de alegătorii de pe lista electorală permanentă şi de pe aceea

Page 156: marinescu - managementul carierei

311

specială;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul voturilor nule;e) numărul voturilor valabil exprimate, obţinute de fiecare listă de candidaţisau de fiecare candidat independent;f) expunerea, pe scurt, a întîmpinărilor şi contestaţiilor şi a modului lor desoluţionare, precum şi a contestaţiilor înaintate spre soluţionare birouluielectoral de circumscripţie;g) starea sigiliilor de pe urne la încheierea votării;h) numărul buletinelor de vot primite;i) numărul buletinelor de vot rămase neîntrebuinţate şi anulate.(2) Procesele-verbale se semnează de preşedinte şi de membrii biroului şivor avea aplicată ştampila de control. Semnăturile se pun în dreptulprenumelui, numelui şi după caz, al apartenenţei politice a fiecărui membru.(3) Membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare care au semnatprocesul-verbal li se eliberează, la cerere o copie certificată de către toţi ceicare au semnat originalul; cererea trebuie formulată înainte de întocmireaprocesului-verbal.(4) Lipsa semnăturii unor membri ai biroului nu influenţează asupravalabilităţii procesului-verbal. Preşedintele va menţiona motivele care auîmpiedicat semnarea.Art. 63. _ (1) În tot timpul operaţiunilor de votare sau de deschidere aurnelor se pot face întîmpinări ori contestaţii cu privire la aceste operaţiunide către candidaţi, membrii biroului electoral, precum şi, pînă la încheiereavotării, de către alegători.(2) Contestaţiile se formulează în scris şi se prezintă preşedintelui birouluielectoral al secţiei de votare, care va elibera dovada de primire.(3) Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare va hotărî, de îndată,asupra contestaţiilor a căror rezolvare nu suferă întîrziere.Art. 64. _ (1) Pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se întocmeşte cîteun dosar care va cuprinde: procesele-verbale şi contestaţiile privitoare laoperaţiunile electorale ale secţiei, precum şi buletinele nule şi celecontestate. Dosarele sigilate şi ştampilele se vor înainta biroului electoral decircumscripţie, de preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şimembrii biroului, cu pază militară, în cel mult 24 de ore de la declarareaînchiderii secţiei de votare.(2) În termen de 24 de ore de la primirea dosarului, biroul electoral decircumscripţie va trimite unul din exemplarele procesului-verbal latribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală;partidele şi formaţiunile politice, precum şi candidaţii independenţi vor

312

putea obţine copii legalizate de pe acest exemplar.Art. 65. _ (1) După primirea proceselor-verbale cu rezultatul numărăriivoturilor, biroul electoral de circumscripţie va încheia, separat pentruCamera Deputaţilor şi Senat, cîte un proces-verbal cuprinzînd voturilevalabil exprimate pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie aacestora, pe care îl va înainta în termen de 24 de ore la Biroul ElectoralCentral.(2) După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire lapartidele, formaţiunile politice sau coaliţiile acestora ce nu întrunesc celpuţin 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, biroul electoral decircumscripţie va proceda la atribuirea, potrivit art. 66, a mandatelor dedeputat, respectiv de senator.(3) La lucrările efectuate de biroul electoral de circumscripţie au dreptul săasiste candidaţii şi persoanele acreditate.Art. 66. _ (1) Atribuirea de mandate pentru candidaţii de pe liste se faceavîndu-se în vedere numai partidele, formaţiunile politice sau coaliţiileacestora care au întrunit, pe întreaga ţară, cel puţin 3% din voturile valabilexprimate, în mod distinct pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat.(2) Operaţiunea de atribuire a mandatelor se face după comunicarea BirouluiElectoral Central cu privire la partidele, formaţiunile politice şi coaliţiileacestora care au întrunit cel puţin 3% din numărul total al voturilor valabilexprimate pe întreaga ţară, în mod distinct pentru Camera Deputaţilor şipentru Senat.(3) Repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se fac îndouă etape: la nivelul fiecărei circumscripţii electorale şi la nivel de ţară.(4) La nivelul circumscripţiei electorale, biroul electoral stabileşte, separatpentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, coeficientul electoral alcircumscripţiei, prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimatepentru toate listele de candidaţi ale paartidelor, formaţiunilor politice şicoaliţiilor acestora ce întrunesc condiţia prevăzută la alin. (1) şi pentrucandidaţii independenţi la numărul de deputaţi, respectiv de senatori, ceurmează să fie aleşi în acea circumscripţie; fiecărei liste i se vor repartizaatîtea mandate de cîte ori coeficientul electoral al circumscripţiei electoralese include în voturile valabil exprimate pentru acea listă; atribuireamandatelor se face de biroul electoral de circumscripţie în ordinea înscrieriicandidaţilor pe listă; pentru candidaţii independenţi se atribuie fiecăruia cîteun mandat, dacă a obţinut un număr de voturi valabil exprimate cel puţinegal cu coeficientul electoral pentru deputaţi sau pentru senatori, după caz.Voturile rămase, adică cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral,obţinute de listele de candidaţi ale partidelor, formaţiunilor politice şi

Page 157: marinescu - managementul carierei

313

coaliţiilor acestora ce întrunesc condiţia prevăzută la alin. (1), ca şimandatele ce nu au putut fi atribuite de biroul electoral de circumscripţie secomunică de acesta Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizatecentralizat.(5) Biroul Electoral Central însumează, pe întreaga ţară, separat pentruCamera Deputaţilor şi pentru Senat, voturile neutilizate sau cele inferioarecoeficientului electoral de circumscripţie din toate circumscripţiileelectorale, pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora ceîntruneşte condiţia prevăzută la alin. (1); numărul voturilor astfel obţinute defiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora se împarte la 1, 2, 3,4 etc., făcîndu-se atîtea operaţii de împărţire cîte mandate nu au putut fiatribuite la nivelul circumscripţiilor electorale; cîturile rezultate dinîmpărţire, indiferent de lista din care provin, se clasifică în ordinedescrescătoare, pînă la concurenţa numărului de mandate neatribuite; cel maimic din aceste cîturi constituie coeficientul electoral pe ţară, pentru deputaţişi, separat, pentru senatori; fiecărui partid, formaţiune politică sau coaliţie aacestora i se vor repartiza atîtea mandate de deputaţi sau, după caz, desenatori de cîte ori coeficientul electoral pe ţară se cuprinde în numărul totalal voturilor valabil exprimate pentru partidul, formaţiunea politică saucoaliţia respectivă, rezultat din însumarea pe ţară a voturilor neutilizate şi acelor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie.(6) Desfăşurarea mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale se facede Biroul Electoral Central, după cum urmează:a) pentru fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora, cărora le-au revenit mandate potrivit alin. (5), se împarte numărul voturilor neutilizatesau al celor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie, din fiecarecircumscripţie electorală, la numărul total al voturilor valabil exprimatepentru acel partid, formaţiune politică sau coaliţie avut în vedere larepartizarea mandatelor pe ţară.Rezultatul astfel obţinut pentru fiecare circumscripţie se înmulţeşte cunumărul de mandate cuvenite partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora. Datele obţinute se ordonează descrescător la nivelul ţării şi separatdescrescător în cadrul fiecărei circumscripţii.Pentru fiecare circumscripţie se iau în calcul primele partide, formaţiunipolitice sau coaliţii ale acestora, în limita mandatelor ce au rămas derepartizat în circumscripţia respectivă. Ultimul număr din această operaţiunereprezintă repartitorul acelei circumscripţii.În continuare, se procedează la repartizarea mandatelor pe circumscripţii înordinea partidelor, formaţiunilor politice, coaliţiilor acestora, precum şi acircumscripţiilor din lista ordonată pe ţară, astfel: primul număr din lista

314

ordonată pe ţară se împarte la repartitorul circumscripţiei de la care provine,rezultînd numărul de mandate ce-i revin în circumscripţia respectivă. Încontinuare, se procedează identic cu numerele următoare din lista ordonatăpe ţară.În situaţia în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid, uneiformaţiuni politice sau unei coaliţii ori dintr-o circumscripţie electorală,operaţiunea se continuă fără acestea.Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decît repartitorul decircumscripţie, se acordă un mandat;b) în cazul în care nu este posibilă acordarea mandatelor în ordinea cerezultă din prevederile de la lit. a), Biroul Electoral Central va avea în vederecircumscripţia electorală în care partidul, formaţiunea politică sau coaliţiaacestora are cel mai mare număr de candidaţi sau un candidat, cărora nu li s-au atribuit mandate, iar dacă şi astfel au rămas mandate neindividualizate pecircumscripţii, circumscripţia electorală în care partidul, formaţiunea politicăsau coaliţia respectivă are cele mai multe voturi neutilizate ori cele maimulte voturi inferioare coeficientului electoral de circumscripţie;c) dacă după aplicarea prevederilor de la lit. a) şi b) au mai rămas mandatenedesfăşurate pe circumscripţii, Biroul Electoral Central le va stabili pe bazaacordului partidelor, formaţiunilor politice sau coaliţiilor acestora cărora lise cuvin aceste mandate potrivit alin. (5), iar în lipsa unui acord, prin tragerela sorţi, în termen de 24 de ore de la încheierea operaţiunilor anterioare.(7) Mandatele desfăşurate pe listele de candidaţi, potrivit alin. (6), se atribuiecandidaţilor de biroul electoral de circumscripţie, în ordinea înscrieriiacestora pe listă.(8) Biroul electoral de circumscripţie eliberează certificatul doveditor alalegerii deputaţilor şi senatorilor cărora li s-au atribuit mandate, în termen de24 de ore de la încheierea fiecărei operaţiuni de atribuire.(9) Candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, sînt declaraţi supleanţi ailistelor respective. În caz de vacanţă a mandatelor de deputaţi sau de senatorialeşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante, înordinea în care sînt înscrişi în liste, dacă pînă la data validării, pentruocuparea locurilor vacante, partidele sau formaţiunilor politice pe listelecărora au candidat supleanţii confirmă în scris că aparţin acestora.Art. 67. _ (1) Biroul electoral de circumscripţie încheie, separat, cîte unproces-verbal pentru Camera Deputaţilor şi Senat privind toate operaţiunileelectorale, centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şiatribuirea mandatelor.(2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă:a) numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelor

Page 158: marinescu - managementul carierei

315

electorale permanente;b) numărul total al alegătorilor ce s-au prezentat la urne; defalcarea acestuinumăr în funcţie de alegătorii de pe listele permanente şi de pe cele speciale;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul total al voturilorvalabil exprimate pentru fiecare listă de candidaţi şi pentru fiecare candidatindependent;e) numărul voturilor nule;f) modul de atribuire a mandatelor, potrivit art. 66, prenumele şi numelecandidaţilor aleşi, precum şi, după caz, partidul, formaţiunea politică saucoaliţia acestora ce i-a propus;g) mandatele ce nu au putut fi atribuite la nivelul circumscripţiei electorale,precum şi voturile valabil exprimate ce urmează a fi însumate, potrivit art.66, pe întreaga ţară;h) expunerea, pe scurt, a întîmpinărilor, contestaţiilor şi hotărîrilor luate debiroul electoral de circumscripţie.(3) Procesul-verbal, împreună cu întîmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare, formînd undosar, încheiat, sigilat şi semnat de membrii biroului electoral, se înaintează,cu pază militară, la Biroul Electoral Central, în cel mult 48 de ore de laprimirea comunicării Biroului Central referitoare la desfăşurarea pecircumscripţii electorale a mandatelor repartizate centralizat pe ţară.Art. 68. _ (1) Biroul Electoral Central rezolvă întîmpinările şi contestaţiiledepuse, după care încheie separat cîte un proces-verbal pentru CameraDeputaţilor şi pentru Senat, cuprinzînd, pe întreaga ţară:a) numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale permanente;b) numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne;c) numărul total al voturilor valabil exprimate;d) numărul total al voturilor nule;e) constatarea cu privire la modul de aplicare, de către birourile electorale decircumscripţie, a prevederilor art. 66 alin. (4);f) repartizarea pe ţară a mandatelor potrivit art. 66 alin. (5) şi desfăşurareaacestora pe circumscripţii electorale potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol;g) organizaţiile cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale care, deşi auparticipat la alegeri, nu au obţinut nici un mandat de deputat sau de senator;totalitatea voturilor valabil exprimate pentru listele fiecăruia din acesteorganizaţii şi constatarea organizaţiilor cărora li se cuvine cîte un mandat dedeputat potrivit art. 4; prenumele şi numele primului candidat de pe listaorganizaţiei îndreptăţite la un mandat de deputat, care a întrunit cel mai marenumăr de voturi; în cazul în care listele organizaţiei au obţinut un număr egalde voturi, desemnarea se face prin tragere la sorţi;

316

h) modul de soluţionare a contestaţiilor şi întîmpinărilor primite.(2) Procesele-verbale se semnează de către preşedinte şi ceilalţi membri aibiroului în prezenţa cărora au fost întocmite şi se înaintează CamereiDeputaţilor şi Senatului, în vederea validării alegerilor, împreună cu dosareleîntocmite de birourile electorale de circumscripţie.(3) În vederea validării, deputaţii şi senatorii vor depune preşedintelui devîrstă sau preşedintelui în funcţie, după caz, o declaraţie asupra averii pecare o posedă. Declaraţia este confidenţială şi se predă cu o dovadă dedepunere.(4) Programul utilizat de Biroul Electoral Central pentru repartizareacentralizată a mandatelor şi desfăşurarea acestora pe circumscripţiielectorale se aprobă de Biroul Electoral Central şi constituie anexă laprocesul-verbal ce se înaintează pentru validarea mandatelor.Art. 69. _ Biroul Electoral Central publică rezultatul alegerilor în presă şi înMonitorul Oficial al României, în termen util, pentru respectareaprevederilor art. 60 alin. (3) din Constituţie.Art. 70. _ (1) În cazul anulării alegerilor într-o circumscripţie electorală,potrivit art. 25 alin. (1) lit. f), precum şi în cazul în care mandatul de deputatsau de senator devenit vacant nu poate fi ocupat de supleant, se vor organizaalegeri parţiale.(2) Nu se vor organiza alegeri parţiale dacă vacanţa unui mandat de deputatsau de senator s-a ivit în ultimele 12 luni anterioare expirării mandatuluiCamerei Deputaţilor şi Senatului, prevăzut de art. 60 alin. (1) dinConstituţie.Art. 71. _ (1) Dacă alegerile parţiale au loc ca urmare a anulării alegerilordintr-o circumscripţie electorală, acestea se desfăşoară pe baza aceloraşicandidaturi, birouri electorale şi la aceleaşi secţii de votare, în a treiaduminică după anularea alegerilor iniţiale.(2) Candidaţii vinovaţi de fraudă nu mai participă la noul scrutin.(3) Alegerile parţiale organizate în caz de vacanţă a unui mandat de deputatsau de senator au loc în condiţiile aplicării corespunzătoare a prezentei legi,în cel mult 3 luni de la sesizarea Guvernului de către preşedintele CamereiDeputaţilor sau, după caz, de către preşedintele Senatului, cu privire laîntrunirea condiţiilor prevăzute al art. 70.(4) În cazul în care alegerile parţiale prevăzute la alin. (3) se organizeazăîntr-o singură circumscripţie electorală, nu se mai constituie Biroul ElectoralCentral, atribuţiile acestuia urmînd a fi îndeplinite de biroul electoral decircumscripţie.(5) La alegerile parţiale participă numai alegătorii de pe listele electoralepermanente ale localităţilor din cadrul circumscripţiei electorale unde se

Page 159: marinescu - managementul carierei

317

organizează alegerile.Art. 72. _ Constituie contravenţii, în măsura în care, potrivit legii, nu sîntinfracţiuni, următoarele fapte:a) înscrierea cu bună-ştiinţă, a unui alegător în mai multe liste electorale alelocalităţii de domiciliu, înscrierea în listele electorale a unor persoane fictiveori care nu au drept de vot, semnarea listei de susţinători cu încălcareaprevederilor art. 33, precum şi încălcarea dispoziţiilor referitoare la afişarealistelor de candidaţi şi a candidaţilor independenţi sau la folosirea semnelorelectorale;b) refuzul nejustificat de eliberare, la cererea scrisă a celui interesat, a cărţiide alegător sau neîntocmirea cărţii de alegător în termenele stabilite;c) neluarea, de către organizatori, a măsurilor necesare desfăşurării normalea adunărilor electorale, precum şi distribuirea şi consumarea de băuturialcoolice în timpul acestor adunări;d) distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în oricemod a listelor electorale, a platformelor-program afişate sau a oricăror alteafişe ori anunţuri de propagandă electorală tipărite;e) afişarea mijloacelor de propagandă electorală în alte locuri decît celepermise sau cu încălcarea prevederilor prezentei legi;f) acceptarea de către un cetăţean a înscrierii sale în mai multe liste decandidaţi;g) neaducerea la cunoştinţă publică, de către membrii birourilor electorale decircumscripţie, a propunerilor de candidaturi;h) refuzul de a pemite accesul în localul de vot al candidaţilor sau alpersoanelor acreditate să asiste la desfăşurarea operaţiunilor electorale;i) refuzul de a se conforma dispoziţiilor preşedintelui biroului electoral alsecţiei de votare cu privire la asigurarea ordinii în localul de vot şi înîmprejurimi;j) refuzul nejustificat de a înscrie pe alegător în lista specială sau de a înmînabuletinul de vot şi ştampila de votare alegătorului care a semnat în listaelectorală, înmînarea buletinului de vot unui alegător care nu prezintă carteade alegător şi actul de identitate ori care refuză să semneze pentru primireaacestora în lista electorală în care este înscris;k) întocmirea, de birourile electorale ale secţiilor de votare, a proceselor-verbale cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi;l) continuarea propagandei electorale după încheierea acestora, precum şisfătuirea, în ziua votării, a alegătorilor, la sediul secţiilor de votare sau înlocurile prevăzute de art. 51 alin. (2), să voteze sau să nu voteze un anumitpartid, formaţiune politică, coaliţie a acestora sau candidat independent;m) primirea de subvenţii pentru campania electorală altfel decît printr-un

318

mandatar financiar sau încălcarea de către acesta a obligaţiilor ce îi revinpotrivit art. 45 alin. (4);n) purtarea, pe durata votării, de către membrii birourilor secţiilor de votarede către persoanele acreditate, de ecusoane, insigne sau alte însemne depropagandă electorală;o) încălcarea, de către membrii birourilor electorale, a obligaţiei de aparticipa la activitatea acestor birouri.Art. 73. _ Contravenţiile prevăzute de art. 72 lit. d), e), h), n), şi o) sesancţionează cu amendă de la 5.000 la 15.000 lei, cele de la lit. f), g), k), l) şim) cu amendă de la 15.000 la 45.000 lei, iar cele de la lit. a), b), c), i), şi j)cu închisoare contravenţională de la o lună la 6 luni sau cu amendă de la45.000 la 100.000 lei.Art. 74. _ (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 72 se face prinproces-verbal întocmit de către:a) ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, pentru faptele prevăzute la lit. a), b), c), d),e), g), h), i), j), l), şi m);b) primarii şi împuterniciţii acestora, pentru faptele prevăzute la lit. d), e), şim);c) preşedintele biroului electoral de circumscripţie, pentru faptele prevăzutela lit. f), k), l), n) şi o).(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 72 lit. d), e), f), g), h), k), l), m),n), şi o) agentul constatator va stabili în procesul-verbal şi amenda aplicată.(3) Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent le sînt aplicabiledispoziţiile Legii nr. 32/1968, cu excepţia art. 26.(4) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute la art. 72 lit. a),b), c), i) şi j) se va înainta judecătoriei în a cărei rază teritorială a fostsăvîrşită contravenţia, care va aplica sancţiunea, ţinînd seama de dispoziţiileLegii nr. 61/1991.Art. 75. _ (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu aldreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoare de la 6 lunila 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) În cazul în care, prin fapta prevăzută în alin. (1), s-a pricinuit o vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijirimai mult de 60 de zile sau care au produs vreuna din următoarele consecinţe:pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitatepermanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie avieţii persoanei, pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani.(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.Art. 76. _ (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului de membriibiroului electoral al secţiei de votare ori de alte persoane se pedepseşte cu

Page 160: marinescu - managementul carierei

319

închisoare de la 6 luni la 3 ani.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 77. _ (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase înscopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze pentru o anumitălistă de candidaţi sau candidat independent, precum şi primirea acestora decătre alegător, în acelaşi scop, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5ani.(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvîrşită de un observator intern,pedeapsa este închisoare de la 2 ani la 7 ani.(3) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi persoanei care votează fără aavea drept de vot ori alegătorului care votează a doua oară sau de mai multeori în ziua alegerilor. Tentativa se pedepseşte.Art. 78. _ (1) Utilizarea unei cărţi de alegător nule sau a unei cărţi dealegător ori buletin de vot false, introducerea în urnă a unui numărsuplimentar de buletine decît cele la care are dreptul un alegător saufalsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale sepedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 79. _ (1) Atacul prin orice mijloace asupra localului secţiei de votare,furtul urnei sau al documentelor electorale se pedepsesc cu închisoare de la 2la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 80. _ Deschiderea urnei înainte de ora stabilită pentru încheierea votăriise pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.Art. 81. _ Pentru infracţiunile prevăzute la art. 75-80, acţiunea penală sepune în mişcare din oficiu.Art. 82. _ Bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţiileprevăzute la art. 72 sau din infracţiunile prevăzute la art. 75-80 se confiscă.Art. 83. _ (1) Cheltuielile pentru efectuarea operaţiunilor electorale sesuportă de la bugetul de stat.(2) Sediul şi dotarea Biroului Electoral Central se asigură de Guvern, alebirourilor electorale de circumscripţie, de prefecţi, iar ale secţiilor de votare,de primari, împreună cu prefecţii.(3) Orice acte făcute în exercitarea drepturilor electorale prevăzute înprezenta lege sînt scutite de taxa de timbru.Art. 84. _ (1) Guvernul României va asigura, pentru sprijinirea activităţiibirourilor electorale, statisticienii şi personalul tehnic auxiliar necesar.(2) Pe perioada cît funcţionează birourile electorale, membrii acestora,statisticienii şi personalul tehnic auxiliar, încadraţi cu contract de muncă, seconsideră detaşaţi.

320

Art. 85. _ (1) Judecarea de către instanţe a întîmpinărilor, contestaţiilor sau aoricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilorstabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie aprocurorului.(2) Împotriva hotărîrilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreştipotrivit prezentei legi, nu există cale de atac.Art. 86. _ (1) Termenele de zile, prevăzute de prezenta lege, se calculeazădin ziua cînd încep să curgă, pînă în ziua cînd se împlinesc, chiar dacăacestea nu sînt zile lucrătoare.(2) Pe întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale şi instanţelejudecătoreşti vor asigura permanenţa activităţii necesare în vedereaexercitării, de către cetăţeni, a drepturilor electorale.Art. 87. _ (1) Persoanele condamnate prin hotărîre judecătorească definitivăla pierderea drepturilor electorale nu participă la vot şi nu vor fi avute învedere la stabilirea numărului total al alegătorilor.(2) Pentru persoanele deţinute în baza unui mandat de arestare preventivăsau aflate în executarea unei sancţiuni contravenţionale privative de libertatese aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 59 privind urna specială.Art. 88. _ (1) Prefecţii verifică corecta îndeplinire, de către primari, aobligaţiilor ce le revin potrivit prezentei legi şi, în cazul constatării unorfraude electorale, sesizează organele de drept.(2) De asemenea, în cazul în care prefecţii constată că un alegător nu a fostînscris sau nu a fost radiat, potrivit legii, pe listele electorale sau căbirourilor electorale de circumscripţie ori ale secţiilor de votare nu s-auconstituit legal, vor formula întîmpinări şi contestaţii, ce se soluţionează înconformitate cu prevederile prezentei legi.Art. 89. _ Prin act de identitate, în sensul prezentei legi, se înţelege buletinulde identitate, adeverinţa care ţine loc de buletin de identitate sau paşaportuldiplomatic sau de serviciu, iar în cazul militarilor în termen şi elevilor dinşcolile militare, carnetul de serviciu militar.Art. 90. _ Alegerile pentru constituirea noului Parlament vor avea loc la datacare va fi stabilită prin lege.Art. 91. _ Pentru alegerile din anul 1992, în cazul coaliţiilor electorale, lapragul de 3% prevăzut la art. 66 alin. (1) se adaugă cîte un singur procent dintotalul voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară pentru fiecare membru alcoaliţiei, începînd cu al doilea partid sau formaţiune politică, fără a se depăşi8 procente din aceste voturi.Art. 92. _ (1) Pentru alegerile din anul l992, votarea se face pe baza listelorelectorale utilizate la alegerile locale, reactualizate în termen de 15 zile de ladata stabilirii zilei votării, precum şi pe baza actului de identitate pe care se

Page 161: marinescu - managementul carierei

321

va aplica ştampila de control a secţiei de votare asupra menţiunii, scrise cucerneală, privind data votării.(2) Pînă la 31 decembrie 1992, Guvernul va asigura tipărirea, întocmirea şieliberarea tuturor cărţilor de alegător pentru cetăţenii cu drept de vot dinlistele electorale ale localităţilor unde aceştia îşi au domiciliul.(3) Cărţile de alegător ale militarilor în termen se vor trimite, de primar,comandanţilor unităţilor, care le vor înmîna pe bază de semnătură.(4) Pentru alegerile din anul 1992, dacă nu este posibilă capsarea buletinelorde vot, acestea se vor introduce în urnă după ce alegătorul le-a pus în plicuricorespunzătoare dimensiunii lor, asigurate de biroul electoral al secţiei devotare.Art. 93. _ (1) Prevederile art. 51 alin. (3) se aplică şi delegaţilor acreditaţi deBiroul Electoral Central ca observatori interni, numai pentru alegerile dinanul 1992. Pot fi acreditaţi ca observatori interni numai alegătoriiîmputerniciţi de o organizaţie neguvernamentală care are ca unic scopapărarea drepturilor omului, constituită legal pînă la data deschideriicampaniei electorale.(2) Persoanele desemnate ca observatori interni nu pot fi membri ai unuipartid sau ai unei formaţiuni politice. Acreditarea se face pentru o singurăsecţie de votare. Biroul Electoral Central poate acredita la o secţie de votarenumai un observator intern, pe baza declaraţiei scrise a acestuia de a respectaîntocmai condiţiile acreditării. Declaraţia se dă pe proprie răspundere şiconstituie act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege. Condiţiileacreditării se trec în actul de acreditare; dacă sînt mai mulţi împuterniciţipentru aceeaşi secţie, acreditarea se face prin tragere la sorţi.(3) Organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (1) le sînt aplicabile,în mod corespunzător, prevederile art. 45 alin. (3) şi art. 51 alin. (5).Art. 94. _ În cazul Circumscripţiei electorale nr. 42, competenţele prevăzutede prezenta lege pentru tribunalul judeţean se exercită de către Tribunalulmunicipiului Bucureşti.ANEXA Nr. 1NUMEROTAREA ŞI NUMĂRUL DE MANDATEpentru fiecare circumscripţie electorală---------------------------------------------------------------------------Numărul de mandateNumărul circumscripţiei electorale Amplasarea ------------------teritorială de dedeputat senator---------------------------------------------------------------------------1. Circumscripţia electorală nr. 1 Judeţul Alba 6 3

322

2. Circumscripţia electorală nr. 2 Judeţul Arad 7 33. Circumscripţia electorală nr. 3 Judeţul Argeş 10 44. Circumscripţia electorală nr. 4 Judeţul Bacău 11 55. Circumscripţia electorală nr. 5 Judeţul Bihor 9 46. Circumscripţia electorală nr. 6 Judeţul Bistriţa-Năsăud 5 27. Circumscripţia electorală nr. 7 Judeţul Botoşani 7 38. Circumscripţia electorală nr. 8 Judeţul Braşov 9 49. Circumscripţia electorală nr. 9 Judeţul Brăila 6 210. Circumscripţia electorală nr. 10 Judeţul Buzău 7 311. Circumscripţia electorală nr. 11 Judeţul Caraş-Severin 5 212. Circumscripţia electorală nr. 12 Judeţul Călăraşi 5 213. Circumscripţia electorală nr. 13 Judeţul Cluj 11 514. Circumscripţia electorală nr. 14 Judeţul Constanţa 11 515. Circumscripţia electorală nr. 15 Judeţul Covasna 4 216. Circumscripţia electorală nr. 16 Judeţul Dîmboviţa 8 317. Circumscripţia electorală nr. 17 Judeţul Dolj 11 518. Circumscripţia electorală nr. 18 Judeţul Galaţi 9 419. Circumscripţia electorală nr. 19 Judeţul Giurgiu 4 220. Circumscripţia electorală nr. 20 Judeţul Gorj 6 321. Circumscripţia electorală nr. 21 Judeţul Harghita 5 222. Circumscripţia electorală nr. 22 Judeţul Hunedoara 8 323. Circumscripţia electorală nr. 23 Judeţul Ialomiţa 4 224. Circumscripţia electorală nr. 24 Judeţul Iaşi 12 525. Circumscripţia electorală nr. 25 Judeţul Maramureş 8 326. Circumscripţia electorală nr. 26 Judeţul Mehedinţi 5 227. Circumscripţia electorală nr. 27 Judeţul Mureş 9 428. Circumscripţia electorală nr. 28 Judeţul Neamţ 8 429. Circumscripţia electorală nr. 29 Judeţul Olt 7 330. Circumscripţia electorală nr. 30 Judeţul Prahova 12 531. Circumscripţia electorală nr. 31 Judeţul Satu Mare 6 332. Circumscripţia electorală nr. 32 Judeţul Sălaj 4 233. Circumscripţia electorală nr. 33 Judeţul Sibiu 6 334. Circumscripţia electorală nr. 34 Judeţul Suceava 10 435. Circumscripţia electorală nr. 35 Judeţul Teleorman 7 336. Circumscripţia electorală nr. 36 Judeţul Timiş 10 437. Circumscripţia electorală nr. 37 Judeţul Tulcea 4 238. Circumscripţia electorală nr. 38 Judeţul Vaslui 7 339. Circumscripţia electorală nr. 39 Judeţul Vîlcea 6 340. Circumscripţia electorală nr. 40 Judeţul Vrancea 6 241. Circumscripţia electorală nr. 41 Municipiul Bucureşti 29 13

Page 162: marinescu - managementul carierei

323

42. Circumscripţia electorală nr. 42 Sectorul agricol Ilfov 4 2-------- -------T O T A L : 328 143ANEXA Nr. 2--------------------------------------------------------------------R o m â n i aCARTE DE ALEGĂTOR SCRUTIN SCRUTINeliberată de *) ............ Nr. 1 Nr. 2............................semnătura şi locul --------------------------------------ştampile **) ...............pentru ***) ................ SCRUTIN SCRUTINsemnătura .................. Nr. 3 Nr. 4domiciliul ................. ------------------------------------------------------------------ Se socoteşte începînd cu primulINTRANSMISIBIL scrutin după alegerile din 1992----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SCRUTIN SCRUTIN SCRUTIN SCRUTINNr. 5 Nr. 6 Nr. 9 Nr. 10

--------------------------------------------------------------------

SCRUTIN SCRUTIN SCRUTIN SCRUTINNr. 7 Nr. 8 Nr. 11 Nr. 12---------------------------------------------------------------------Se socoteşte începînd cu primul Se socoteşte începînd cu primulscrutin după alegerile din 1992 scrutin după alegerile din 1992---------------------------------------------------------------------*) Primarul localităţii.**) Semnătura primarului şi ştampila consiliului local al localităţii.***) Numele şi prenumele titularului.N O T Ă:1. Dimensiunile cărţii de alegător sînt: 11 cm lăţime şi 15 cm lungime,literele sînt corp 10 verzal drepte, iar completarea cărţii se face cu cernealăde culoare neagră sau albastră; faţa a 2 - a a cărţii de alegător este pe spateleprimei feţe.2. Scrutinele, în caz de alegeri parţiale, se scad din toate cărţile de alegător,deci şi din cele ale alegătorilor cu domiciliul în localităţile situate în

324

circumscripţiile electorale unde nu s-au organizat asemenea alegeri.3. La epuizarea numărului de scrutine, Guvernul va asigura eliberarea unornoi cărţi de alegător, modificînd numai, în mod corespunzător, anul primuluitur de scrutin.4. La eliberarea unui duplicat, sub denumirea 'Carte de alegător' se vadactilografia menţiunea 'Duplicat nr.......', trecîndu-se numărul duplicatuluiîn ordinea eliberării sale.ANEXA Nr. 31. MODELUL BULETINULUI DE VOT PENTRU ALEGEREACAMEREI DEPUTAŢILORR O M Â N I ADB U L E T I N D E V O TPENTRU ALEGEREA CAMEREI DEPUTAŢILOR*)Circumscripţia electorală nr.......----------*) Se trece data alegerilor.I ------------------- I I ------------------------ II 1) 2) I I II I I II 3) I I II I I II I I II I I II ------------------- I I ------------------------ I

I ------------------- I I ------------------------ II I I 4) 5) II I I II I I 6) II I I II ------------------- I I ------------------------ IN O T Ă:1) Se trece denumirea completă a partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora, în ordinea stabilită potrivit legii.2) Se trece semnul electoral; între denumirea partidului, formaţiunii politice,respectiv a coaliţiei acestora, precum şi semnul electoral să se păstrezedistanţa de 3 litere. Semnul electoral se va imprima într-un spaţiu grafic de2,5 cm x 2,5 cm.

Page 163: marinescu - managementul carierei

325

3) Se trec prenumele şi numele candidaţilor, în ordinea din lista de candidaţidepusă, precum şi, dacă este cazul, apartenenţa politică prescurtată prininiţialele partidului sau formaţiunii politice, după care se închidepatrulaterul.4) Se trece menţiunea 'Candidat independent'; pentru fiecare candidatindependent se imprimă un patrulater distinct, în partea finală a buletinului,în ordinea prevăzută de lege.5) Se trece semnul electoral.6) Se trec prenumele şi numele candidatului independent.7) Toate prenumele, numele şi cuvintele ce se înscriu în interiorulpatrulaterelor se vor tipări cu literă corp 10 verzal drepte.II. MODELUL BULETINULUI DE VOT PENTRU ALEGEREASENATULUIR O M Â N I ASB U L E T I N D E V O TPENTRU ALEGEREA SENATULUI*)Circumscripţia electorală nr. .....*) Se trece data alegerilorI ------------------- I I ------------------------ II 1) 2) I I II I I II 3) I I II I I II I I II I I II ------------------- I I ------------------------ I

I ------------------- I I ------------------------ II I I 4) 5) II I I II I I 6) II I I II ------------------- I I ------------------------ IN O T Ă:1) Se trece denumirea completă a partidului, formaţiunii politice sau coaliţieiacestora, în ordinea stabilită potrivit legii.2) Se trece semnul electoral; între denumirea partidului, formaţiunii politice,respectiv a coaliţiei acestora, precum şi semnul electoral să se păstreze

326

distanţa de 3 litere. Semnul electoral se va imprima într-un spaţiu grafic de2,5 cm x 2,5 cm.3) Se trec prenumele şi numele candidaţilor, în ordinea din lista de candidaţidepusă, precum şi, dacă este cazul, apartenenţa politică prescurtată prininiţialele partidului sau formaţiunii politice, după care se închidepatrulaterul.4) Se trece menţiunea 'Candidat independent'; pentru fiecare candidatindependent se imprimă un patrulater distinct, în partea finală a buletinului,în ordinea prevăzută de lege.5) Se trece semnul electoral.6) Se trec prenumele şi numele candidatului independent.7) Toate prenumele, numele şi cuvintele ce se înscriu în interiorulpatrulaterelor se vor tipări cu literă corp 10 verzal drepte.III. MODELUL ŞTAMPILEI SECŢIEI DE VOTARECircumscripţia Electorală Nr.Secţia de votare nr.IV. MODELUL ŞTAMPILEI 'VOTAT'VOTATX)*) Se trece numărul circumscripţiei electorale.

Data adoptării în Senat: Data adoptării în Camera Deputaţilor:

Data promulgării:

Data intrării în vigoare:

Page 164: marinescu - managementul carierei

327

L nr. 92 publicat în M.Of. nr. 259 din data: 30/09/1997

L92/1997

Lege nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecatoreasca

328

Parlamentul RomânieiLege nr. 92

din 4 august 1992pentru organizarea judecatoreasaă

Republicat în Monitorul Oficial al României nr. 259 din 30septembrie 1997

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.TITLUL I

Dispozitii generaleArt. 1. - Autoritatea judecatoreasca se compune din

instantele judecatoresti, Ministerul Public si ConsiliulSuperior al Magistraturii, fiecare cu atributiile proprii

prevazute de Constitutie si de lege.Puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale

statului, avand atributii proprii ce sunt exercitate prininstantele judecatoresti, in conformitate cu principiile si

dispozitiile prevazute de Constitutie si de celelalte legi aletarii.

Art. 2. - Orice persoana se poate adresa justitiei pentruapararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale

legitime. Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestuidrept.

Instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul aparariisi realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale alecetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese

legitime deduse judecatii.Instantele judeca toate procesele privind raporturile juridice

civile, comerciale, de munca, de familie, administrative,penale, precum si orice alte cauze pentru care legea nu

stabileste o alta competenta.Ministerul Public reprezinta, in activitatea judiciara,

interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept,precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Art. 3. - Judecatorii sunt independenti si se supun numailegii.

Art. 4. - Nimeni nu este mai presus de lege.

Page 165: marinescu - managementul carierei

329

Justitia se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele,fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, delimba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica,

de avere sau de origine sociala.Art. 5. - Sedintele de judecata sunt publice, in afara de

cazurile prevazute de lege.Art. 6. - Procedura judiciara se desfasoara in limba romana.

Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum sipersoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au

dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrariledosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin

interpret; in procesele penale acest drept este asigurat inmod gratuit.

Art. 7. - In tot cursul procesului partile au dreptul sa fiereprezentate sau, dupa caz, asistate de aparator.

Art. 8. - Asistenta juridica internationala se solicita sau seacorda de instantele de judecata si Ministerul Public in

conditiile prevazute de lege si de conventiile internationalela care Romania este parte.

Art. 9. - Hotararile instantelor judecatoresti se pronunta innumele legii si se executa in numele Presedintelui

Romaniei.TITLUL II

Compunerea si functionarea instantelor judecatorestiCAPITOLUL 1

Dispozitii comuneArt. 10. - Instantele judecatoresti sunt:

a) judecatoriile;b) tribunalele;

c) curtile de apel;d) Curtea Suprema de Justitie.

In limitele stabilite prin lege vor functiona si instantemilitare.

Competenta instantelor judecatoresti se stabileste prin lege.Art. 11. - Organizarea si functionarea Curtii Supreme de

Justitie si a instantelor militare sunt reglementate prin lege.Art. 12. - Fiecare judecatorie, tribunal si curte de apel se

incadreaza cu numarul necesar de judecatori. Instantele suntconduse de cate un presedinte, care exercita si atributii de

330

administratie.Presedintii tribunalelor si ai curtilor de apel sunt ajutati inindeplinirea atributiilor de 1-3 vicepresedinti. Ministrul

justitiei stabileste tribunalele si curtile de apel la care vor ficate 2 sau 3 vicepresedinti, precum si judecatoriile la care

presedintii sunt ajutati de cate un vicepresedinte.Presedintii instantelor desemneaza judecatorii care urmeaza

sa indeplineasca, potrivit legii si regulamentelor, si alteatributii decat cele privind activitatea de judecata.

Art. 13. - Tribunalele si curtile de apel pot avea doua saumai multe sectii.

Numarul sectiilor tribunalelor si ale curtilor de apel sestabileste de ministrul justitiei, in raport cu volumul de

activitate si dupa natura cauzelor deduse judecatii. Ministruljustitiei stabileste instantele la care functioneaza sectii

maritime si fluviale, pentru judecarea cauzelor prevazute delege.

Art. 14. - Sectiile tribunalelor si ale curtilor de apel suntconduse de cate un presedinte de sectie.

Presedintele instantei repartizeaza judecatorii pe sectii.Art. 15. - Presedintii instantelor sau, dupa caz, presedintii

de sectii constituie complete de judecata. Cand este necesar,pot fi constituite complete specializate pentru judecarea

cauzelor privind anumite materii.Cauzele penale privind pe minori se judeca de judecatorianume desemnati de presedintele instantei de judecata.

Art. 16. - Completul de judecata este prezidat depresedintele sau vicepresedintele instantei ori de

presedintele sectiei, atunci cand acestia participa la judecata.In celelalte cazuri, completul de judecata este prezidat decatre judecatorul desemnat de presedintele instantei sau al

sectiei.Art. 17. - Cauzele date, potrivit legii, in competenta deprima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de

apel se judeca de un singur judecator.Apelurile se judeca de tribunale si de curtile de apel in

complet format din 2 judecatori.Recursurile se judeca de tribunale si de curtile de apel in

complet format din 3 judecatori.

Page 166: marinescu - managementul carierei

331

In cazul in care judecatorii care intra in compunereacompletului prevazut la alin. 2 nu ajung la un acord asupra

hotararii, procesul se judeca din nou in complet dedivergenta.

Completul de divergenta se constituie prin includerea, incompletul de judecata, a presedintelui sau a

vicepresedintelui instantei ori a unui alt judecator desemnatde presedinte.

Art. 18. - Consiliul Superior al Magistraturii si ministruljustitiei vegheaza la respectarea independentei justitiei.

Ministrul justitiei raspunde de buna organizare sifunctionare a justitiei ca serviciu public. Prin judecatori

inspectori de la curtile de apel, ministrul justitiei esteinformat cu privire la functionarea instantelor si la abaterile

de natura sa compromita calitatea activitatii, aplicarealegilor si a regulamentelor in circumscriptiile curtilor de

apel.Presedintii si vicepresedintii instantelor verifica organizarea

si calitatea serviciului, respectarea legilor si aregulamentelor in cadrul institutiei pe care o conduc si alinstantelor din circumscriptia acesteia. Presedintii curtilor

de apel isi exercita aceasta atributie si prin judecatoriiinspectori din cadrul curtii.

In nici o imprejurare verificarile efectuate nu pot conduce laimixtiuni in desfasurarea proceselor in curs sau la repunerea

in discutie a ceea ce a fost deja judecat. Nu se consideraimixtiune exercitarea atributiilor date prin lege ministrului

justitiei cu privire la caile judiciare de atac.CAPITOLUL 2

JudecatoriileArt. 19. - Judecatoriile functioneaza in fiecare judet si in

municipiul Bucuresti.Numarul si localitatile de resedinta ale judecatoriilor sunt

prevazute in anexa nr. 1 la prezenta lege.In fiecare judet, circumscriptiile judecatoriilor se stabilesc

prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministruluijustitiei.

Art. 20. - Judecatoriile judeca toate procesele si cererile, inafara de cele date prin lege in competenta altor instante.

332

Art. 21. - Ministrul justitiei poate dispune ca, in municipiulBucuresti, unele categorii de procese sau cereri sa fie

solutionate numai de anumite judecatorii, cu respectareacompetentei materiale prevazute de lege.

CAPITOLUL 3Tribunalele

Art. 22. - In fiecare judet functioneaza un tribunal, cu sediulin localitatea de resedinta a judetului. In municipiulBucuresti functioneaza, de asemenea, un tribunal.

In circumscriptia fiecarui tribunal sunt cuprinse toatejudecatoriile din judet sau din municipiul Bucuresti.

Art. 23. - Tribunalele judeca, in prima instanta, procesele sicererile date prin lege in competenta lor.

Tribunalele, ca instante de apel, judeca apelurile declarateimpotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima

instanta.Tribunalele, ca instante de recurs, judeca recursurile

impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivitlegii, nu sunt supuse apelului.

CAPITOLUL 4Curtile de apel

Art. 24. - Fiecare curte de apel isi exercita competenta intr-o circumscriptie cuprinzand mai multe tribunale.

Numarul curtilor de apel, resedintele acestora, precum sitribunalele cuprinse in circumscriptiile lor sunt prevazute in

anexa nr. 2 la prezenta lege.Art. 25. - Curtile de apel judeca, in prima instanta, cauzeledate in prima instanta, cauzele date in competenta lor prin

lege.Ca instante de apel, curtile judeca apelurile declarateimpotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de

tribunale.Ca instante de recurs, curtile de apel judeca recursurile

declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale inapel, precum si in alte cauze prevazute de lege.

TITLUL IIIMinisterul publicCAPITOLUL 1

Dispozitii comune

Page 167: marinescu - managementul carierei

333

Art. 26. - Ministerul Public isi exercita atributiile prinprocurori constituiti in parchete pe langa fiecare instanta

judecatoreasca, sub autoritatea ministrului justitiei.Activitatea Ministerului Public este organizata potrivitprincipiilor legalitatii, impartialitatii si al controlului

ierarhic.Ministerul Public este independent in relatiile cu celelalteautoritati publice si isi exercita atributiile numai in temeiul

legii si pentru asigurarea respectarii acesteia.Art. 27. - Atributiile Ministerului Public sunt urmatoarele:

a) efectuarea urmaririi penale in cazurile si in conditiileprevazute de lege;

b) supravegherea activitatii de cercetare penala efectuata depolitie si de alte organe; in exercitarea acestei atributii,

procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetarepenala, dispozitiile date de procuror fiind obligatorii pentru

organul de cercetare penala;c) sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea

cauzelor penale;d) exercitarea actiunii civile in cazurile prevazute de lege;e) participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata;

f) exercitarea cailor de atac impotriva hotararilorjudecatoresti, in conditiile prevazute de lege;

g) supravegherea respectarii legii in activitatea de punere inexecutare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri

executorii;h) verificarea respectarii legii la locurile de detinere

preventiva, de executare a pedepselor, a masurilor educativesi de siguranta;

i) apararea drepturilor si intereselor minorilor si alepersoanelor puse sub interdictie;

j) studierea cauzelor care genereaza sau favorizeazacriminalitatea, elaborarea si prezentarea propunerilor in

vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarealegislatiei penale.

Ministerul Public exercita orice alte atributii prevazute delege.

Art. 28. - Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaticonducatorului acelui parchet.

334

Conducatorul unui parchet este subordonat conducatoruluiparchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie

teritoriala.Procurorul ierarhic superior poate sa indeplineasca oricare

dintre atributiile procurorilor in subordine si sa suspende orisa infirme actele si dispozitiile acestora, daca sunt contrare

legii.Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in

conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii insubordine. Cu toate acestea, procurorul este liber sa prezinte

in instanta concluziile pe care le considera intemeiatepotrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza.Art. 29. - In exercitarea atributiilor lor, procurorii au dreptul

sa ceara direct sprijinul agentilor fortei publice, care suntobligati sa execute dispozitiile procurorului.

Art. 30. - Fiecare parchet se incadreaza cu numarul necesarde procurori.

Structura si organizarea aparatului tuturor parchetelor,precum si stabilirea parchetelor la care se vor infiinta sectiimaritime si fluviale, birouri sau servicii de criminalistica si

criminologie se stabilesc de ministrul justitiei, la propunereaprocurorului general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie.Repartizarea procurorilor pe compartimente de activitate se

face de catre conducatorul fiecarui parchet.Art. 31. - Parchetele militare vor fi organizate si vor

functiona potrivit legii.Art. 32. - Parchetele sunt independente fata de instantele

judecatoresti.Art. 33. - Dispozitiile ministrului justitiei, date in mod

direct sau prin procurorul general, in vederea respectarii siaplicarii legii, sunt obligatorii.

Art. 34. - Ministrul justitiei, prin procurori inspectori dincadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sidin parchetele de pe langa curtile de apel sau alti procurori

delegati, exercita controlul asupra tuturor procurorilor.Cand considera necesar, ministrul justitiei, din proprie

initiativa sau la cererea Consiliului Superior alMagistraturii, efectueaza controlul prin inspectori generali

Page 168: marinescu - managementul carierei

335

sau prin procurori detasati in Directia relatii cu MinisterulPublic si coordonarea strategiei antiinfractionale din cadrul

Ministerului Justitiei.Controlul se efectueaza prin verificarea lucrarilor, a moduluicum se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si cu

celelalte persoane implicate in lucrarile de competentaparchetelor, precum si prin aprecierea asupra activitatii,pregatirii si aptitudinilor profesionale ale procurorilor.

Ministrul justitiei poate sa ceara procurorului general alParchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie

informari asupra activitatii parchetelor si sa dea indrumaricu privire la masurile ce trebuie luate pentru combaterea

fenomenului infractional.Ministrul justitiei are dreptul sa dea dispozitie scrisa, in moddirect sau prin procurorul general, procurorului competentsa inceapa, in conditiile legii, procedura de urmarire penala

pentru infractiunile despre care are cunostinta si sapromoveze in fata instantelor judecatoresti actiuni si cai de

atac necesare apararii interesului public. Nu vor putea fidate insa dispozitii pentru oprirea procedurii de urmarire

penala legal deschise.CAPITOLUL 2

Parchetele de pe langa judecatorii si tribunaleArt. 35. - Parchetele de pe langa judecatorii si tribunale sunt

conduse de prim-procurori.Prim-procurorii parchetelor de pe langa tribunale suntajutati de adjuncti. Ministrul justitiei, la propunerea

procurorului general al Parchetului de pe langa CurteaSuprema de Justitie, stabileste parchetele de pe langa

judecatorii la care prim-procurorii sunt ajutati de adjuncti.Art. 36. - Parchetele de pe langa tribunale au sectii conduse

de procurori-sefi.Art. 37. - Prim-procurorii parchetelor de pe langa tribunaleexercita controlul asupra parchetelor din circumscriptia lor.

CAPITOLUL 3Parchetele de pe langa curtile de apel si Parchetul

de pe langa Curtea Suprema de JustitieArt. 38. - Parchetele de pe langa curtile de apel suntconduse de procurori generali. Procurorii generali ai

336

parchetelor de pe langa curtile de apel sunt ajutati deadjuncti.

Art. 39. - Procurorii generali ai parchetelor de pe langacurtile de apel exercita, direct sau prin procurori-inspectori,

controlul asupra parchetelor din circumscriptia lor.Art. 40. - Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie

este condus de un procuror general, ajutat de 2 adjuncti.Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie este promovat si eliberat din functie dePresedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei.

Procurorul general al Parchetului de pe langa CurteaSuprema de Justitie exercita, direct sau prin procurori-

inspectori, controlul asupra tuturor parchetelor.In cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitiefunctioneaza colegiul acestui parchet, ca organ consultativ.

Componenta colegiului se stabileste prin ordin alprocurorului general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie.Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie participa la sedintele Curtii Supreme deJustitie, in sectii unite.

Procurorul general al Parchetului de pe langa CurteaSuprema de Justitie desemneaza, dintre procurorii acestui

parchet, pe procurorii care participa la sedintele CurtiiConstitutionale, in cazurile prevazute de lege.

Art. 41. - Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitiesi parchetele de pe langa curtile de apel au in structura sectiiconduse de procurori sefi, care pot fi ajutati de adjuncti. Incadrul sectiilor pot functiona servicii si birouri conduse de

procurori sefi.TITLUL IV

Corpul magistratilor, numirea si avansarea lor in functieCAPITOLUL 1

Corpul magistratilorArt. 42. - Au calitatea de magistrat si fac parte din corpul

magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti,procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea,

precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie.Art. 43. - In cadrul corpului magistratilor, ierarhia functiilor

Page 169: marinescu - managementul carierei

337

de executie si de conducere se stabileste in raport cu nivelulinstantelor si al parchetelor, cu respectarea conditiilor de

pregatire profesionala si de vechime in magistratura,prevazute in prezenta lege.

Personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei,indiferent de vechime, este asimilat magistratilor pe durata

indeplinirii functiei.Art. 44. - Constituie vechime in magistratura perioada in

care o persoana a indeplinit functiile de judecator, procuror,personal de specialitate juridica in Ministerul Justitiei, inInstitutul National al Magistraturii ori in laboratoarele de

expertiza criminalistica din subordinea MinisteruluiJustitiei, de avocat sau de magistrat-asistent la CurteaSuprema de Justitie, functia de ministru al justitiei, de

secretar de stat ori de secretar general in Ministerul Justitiei,functii de specialitate juridica in fostele arbitraje de stat.Timpul in care o persoana, licentiata in drept sau drept

economic-administrativ, este senator sau deputat, judecatoral Curtii Constitutionale, avocat al poporului, membru al

Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, se consideravechime in magistratura. De asemenea, se considera

vechime in magistratura timpul cat o persoana care a avutcalitatea de magistrat sau asimilat al acestuia exercita o

functie de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, alinstitutiei prezidentiale, al Curtii Constitutionale, al Curtiide Conturi, Consiliului Legislativ, al Institutiei Avocatului

Poporului sau al Guvernului.Art. 45. - Intreruperile de activitate datorate suspendarii dinfunctie, pensionarii pentru incapacitate temporara de munca,precum si trecerii in alte functii decat cele prevazute la art.

44 alin. 2 nu se iau in calculul vechimii in magistratura,daca legea nu prevede altfel.

CAPITOLUL 2Admiterea in magistratura

Sectiunea IConditiile generale pentru numirea magistratilor

Art. 46. - Poate fi numit magistrat cel care indeplinesteurmatoarele conditii:

a) este numai cetatean roman cu domiciliul in Romania si

338

are capacitatea de exercitiu al drepturilor;b) este licentiat in drept sau drept economic-administrativ,are stagiul cerut de lege pentru functia in care urmeaza sa

fie numit si dovedeste o pregatire profesionalacorespunzatoare;

c) nu are antecedente penale si se bucura de o bunareputatie;

d) cunoaste limba romana;e) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea

functiei;f) a absolvit Institutul National al Magistraturii sau a

promovat concursul ori examenul de admitere inmagistratura, organizat potrivit regulamentului aprobat de

ministrul justitiei.Indeplinirea conditiei prevazute la lit. e) trebuie dovedita cucertificat medical de sanatate, eliberat pe baza constatarilor

facute de o comisie medicala constituita prin ordin comun alministrului justitiei si al ministrului sanatatii.

Art. 47. - Judecatorii si procurorii, cu exceptia celorstagiari, sunt numiti prin decret al Presedintelui Romaniei,

la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.Art. 48. - Inainte de a incepe sa-si exercite functia,

magistratii sunt obligati sa depuna urmatorul juramant: ®Jursa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si

libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa-mi indeplinesc cuonoare, constiinta si fara partinire atributiile ce-mi revin.Asa sa-mi ajute Dumnezeu!¯ Referirea la divinitate din

formula juramantului se schimba potrivit credinteireligioase a magistratilor.

Juramantul se depune, in sedinta solemna, in fatamagistratilor instantei sau, dupa caz, ai parchetului la care afost numit magistratul, dupa citirea comunicarii actului de

numire.Despre depunerea juramantului se incheie un proces-verbal,care se semneaza de catre 2 dintre magistratii prezenti si de

cel care a depus juramantul.Art. 49. - Depunerea juramantului nu este necesara in cazul

transferului sau avansarii magistratului in alta functie dincadrul corpului magistratilor.

Page 170: marinescu - managementul carierei

339

Art. 50. - Actele efectuate de magistrat inainte de depunereajuramantului sunt nule.

Sectiunea a II-aConditii speciale pentru numirea sipromovarea in functie a magistratilor

Art. 51. - La judecatorii si la parchetele de pe langa acesteinstante pot functiona judecatori si, respectiv, procurori

stagiari, numiti prin ordin al ministrului justitiei, curespectarea conditiilor prevazute la art. 46.

Procurorii stagiari sunt numiti la propunerea procuroruluigeneral al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de

Justitie.Delegarea si eliberarea din functie a judecatorilor si

procurorilor stagiari se dispun de catre ministrul justitiei.Art. 52. - Judecatorii si procurorii stagiari care nu au

absolvit Institutul National al Magistraturii efectueaza unstagiu de 2 ani.

Presedintii judecatoriilor si prim-procurorii parchetelor depe langa aceste instante raspund de asigurarea conditiilor

pentru desfasurarea normala a stagiului si de buna pregatirea magistratilor stagiari.

Art. 53. - In primele 6 luni de la numirea in functie,magistratii stagiari vor putea efectua lucrarile necesare

completarii pregatirii profesionale, care nu implicapronuntarea unei hotarari, in cazul judecatorilor, sau dreptul

de a pune concluzii in instanta si de a semna acteprocedurale, in cazul procurorilor.

Art. 54. - Dupa 6 luni de functionare efectiva, judecatoriicare efectueaza stagiul la instante vor da un examen cuprivire la cunostintele dobandite, in vederea exercitarii

dreptului de a participa la activitatea de judecata.Examenul va fi sustinut la sediul curtii de apel in

circumscriptia careia functioneaza judecatorii stagiari, infata unei comisii numite de presedintele acestei curti.

Comisia va fi prezidata de un presedinte de sectie al curtiide apel sau de un judecator. Din comisie vor face parte 1-2

judecatori de la curtea de apel si 1-2 judecatori de latribunalele din circumscriptia curtii de apel.

Art. 55. - Examenul prevazut la art. 54 va consta intr-o

340

proba orala, pe baza careia comisia sa-si poata formaconvingerea ca judecatorul stagiar si-a insusit cunostintelenecesare pentru a putea participa la activitatea de judecata.Dupa sustinerea examenului, presedintele curtii de apel vacomunica ministrului justitiei si presedintelui judecatorieidaca judecatorul stagiar a obtinut dreptul de a participa la

activitatea de judecata. In caz de nepromovare aexamenului, se va stabili o noua data pentru reexaminarea

judecatorului stagiar.Ministrul justitiei poate dispune eliberarea din functie ajudecatorului stagiar care a fost respins de doua ori la

examenul prevazut la art. 54.Art. 56. - Judecatorii stagiari care au obtinut dreptul de a

participa la activitatea de judecata vor putea judeca:1. In materie civila:

a) cererile introduse pe cale principala, referitoare la pensiide intretinere; litigiile patrimoniale dintre persoanele fizice,avand ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unuibun mobil, in cazul in care valoarea litigiului nu depaseste10 milioane lei si nu priveste o succesiune sau imparteli debunuri; actiunile posesorii; cererile privind inregistrarile inregistrele de stare civila; luarea unor masuri asiguratorii;

cererile de orice fel referitoare la popriri; litigiile de muncaprivind pretentiile banesti a caror valoare nu depaseste 10

milioane lei;b) procesele si cererile care, potrivit legii, se solutioneaza de

judecatorii in ultima instanta;c) cererile si caile de atac de competenta judecatoriilor,

referitoare la cauzele aratate la lit. a) si b).2. In materie penala:

a) infractiunile prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codulde procedura penala;

b) cererile si caile de atac de competenta judecatoriilor, inlegatura cu infractiunile aratate la lit. a);

c) cererile de reabilitare.Art. 57. - Prevederile art. 54 si 55 se aplica in modcorespunzator procurorilor stagiari pentru obtinerea

dreptului de a pune concluzii in instanta si de a semna acteprocedurale, cu exceptia celor care privesc libertatea

Page 171: marinescu - managementul carierei

341

persoanei. Comisia de examinare va fi compusa dinprocurori, iar rezultatul va fi comunicat Parchetului de pe

langa Curtea Suprema de Justitie.Art. 58. - Dupa efectuarea stagiului, magistratii stagiari suntobligati sa se inscrie la examenul de capacitate. In cazul in

care candidatul este respins la primul examen, el esteobligat sa se inscrie pentru sesiunea imediat urmatoare.

Cei care au exercitat functia de magistrat stagiar timp de 2ani, fara a da examenul de capacitate, se pot prezenta la

acest examen daca de la incetarea acestei functii si pana ladata fixata pentru examen nu au trecut mai mult de 3 ani.Art. 59. - Examenul de capacitate se tine in fiecare an, la

data si locul ce se stabilesc de ministrul justitiei.Data si locul tinerii examenului se vor publica in Monitorul

Oficial al Romaniei cu cel putin 2 luni inainte.Art. 60. - Examenul de capacitate al magistratilor se sustine

in fata unei comisii compuse din:a) 2 membri ai Curtii Supreme de Justitie, desemnati de

presedintele curtii, respectiv 2 de la Parchetul de pe langaCurtea Suprema de Justitie, desemnati de procurorul general

al Parchetului de langa Curtea Suprema de Justitie;b) 2 profesori de la una din facultatile de drept din tara, dininvatamantul de stat, desemnati de consiliul profesoral alfacultatii respective, dintre profesorii de drept civil, drept

comercial, drept penal, procedurile civila si penala;c) un delegat al Ministerului Justitiei, desemnat de ministrul

justitiei.Comisia de examinare va fi prezidata de magistratul maimare in functie, iar la functii egale, de magistratul cu cea

mai mare vechime in magistratura de la Curtea Suprema deJustitie.

Cererile de inscriere la examenul de capacitate, insotite deactele necesare, vor fi inaintate Ministerului Justitie, in

termen de 40 de zile de la publicarea datei examenului inMonitorul Oficial al Romaniei.

Comisia de examinare este indreptatita sa respinga de laexaminare pe cei care nu indeplinesc conditiile prevazute de

lege pentru a deveni judecatori sau procurori.Art. 61. - Examenul de capacitate consta, in mod

342

obligatoriu, in probe scrise si orale, cu caracter teoretic sipractic. Probele teoretice vor avea ca obiect principiile siinstitutiile de baza ale dreptului civil, comercial, penal,procesual, constitutional si ale organizarii judecatoresti;

probele practice vor consta in intocmirea unei lucrari scrisecu caracter aplicativ.

Regulamentul de desfasurare a examenului de capacitate almagistratilor se aproba de ministrul justitiei, cu avizul

Consiliului Superior al Magistraturii.Art. 62. - Rezultatele examenului de capacitate se comunica

Ministerului Justitiei, care le va transmite ConsiliuluiSuperior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii, in termen de 30 de zilede la primirea rezultatelor, valideaza examenele,

centralizeaza rezultatele si intocmeste, in ordinea mediilorobtinute, tabelul de clasificare a candidatilor, pe baza caruia

se vor face numirile in functiile vacante.Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, in tot sauin parte, examenul de capacitate in cazurile in care constataca nu au fost respectate conditiile prevazute de lege privindorganizarea examenului sau ca rezultatele au fost denaturate

prin savarsirea unor fraude. Daca invalideaza examenul,Consiliul Superior al Magistraturii dispune masurile

corespunzatoare.Art. 63. - Indata dupa intocmirea tabelului de clasificare acandidatilor, Ministerul Justitiei va publica in Monitorul

Oficial al Romaniei lista posturilor vacante.Candidatii declarati reusiti la examen au dreptul, in ordineaclasificarii, sa-si aleaga posturile, in termen de 15 zile liberede la publicarea acestora in Monitorul Oficial al Romaniei.

Candidatul care nu si-a exercitat dreptul de alegere intermenul prevazut la alin. 2 i se va propune, din oficiu, un

post de catre Ministerul Justitiei. Refuzul de a acceptapropunerea este considerat demisie.

La medii egale vor avea prioritate, la alegerea postului,magistratii in functie si, in lipsa acestora, candidatul avandtitlu de doctor in drept sau activitate mai indelungata de la

obtinerea licentei.Neprezentarea nejustificata la examenul de capacitate, la

Page 172: marinescu - managementul carierei

343

prima sesiune dupa incheierea stagiului, sau respingereacandidatului la doua sesiuni atrage pierderea calitatii de

judecator sau procuror stagiar.Consiliul Superior al Magistraturii are obligatia sa

indeplineasca formalitatile legate de numirea magistratilorcare au fost declarati reusiti la examenul de capacitate, in

termen de maximum 3 luni de la data validarii examenuluide capacitate.

In perioada dintre data validarii examenului de capacitate sidata numirii de catre Presedintele Romaniei, magistratii vor

primi salariul corespunzator functiei imediat superioarecelei de judecator stagiar.

Art. 64. - In cazul in care magistratul nu a fost propus deConsiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de

Presedintele Romaniei, in termen de cel mult 6 luni de ladata validarii examenului de capacitate ii inceteaza calitatea

de magistrat.Impotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de

a propune Presedintelui Romaniei numirea in functie amagistratului, acesta se poate adresa cu plangere Curtii

Supreme de Justitie, in termen de 30 de zile de la expirareatermenului prevazut la alin. 1. Plangerea este suspensiva deexecutare. Curtea Suprema de Justitie judeca plangerea incomplet format din 9 judecatori. Hotararea pronuntata este

irevocabila.Art. 65. - Pentru a fi numit judecator la judecatorie sau

procuror la parchetul de pe langa aceasta instanta,candidatul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute laart. 46 si sa fi fost declarat reusit la examenul de capacitateprevazut de lege sau sa fi ocupat cel putin 5 ani functii de

avocat, jurisconsult, notar, membru al personalului didacticdin invatamantul superior sau al celui de cercetare din

Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Romane orifunctii de specialitate in administratia publica, in aparatul

Parlamentului sau al institutiei prezidentiale, CurtiiConstitutionale, al institutiei Avocatul Poporului, Curtii de

Conturi sau al Consiliului Legislativ.Art. 66. - Pentru a fi promovat in functii superioare,

magistratul trebuie sa aiba o activitate meritorie, atestata

344

prin notele calificative acordate de sefii ierarhici.Notele calificative se acorda anual si vor reflecta rezultateleactivitatii profesionale a magistratului, comportamentul la

serviciu si in societate, calitatile acestuia, precum siperspectivele de dezvoltare in profesie.

Pentru magistratii care detin functii de conducere, notelecalificative vor mentiona in mod obligatoriu calitatile

manageriale.Conditiile minime de vechime pe care trebuie sa le

indeplineasca magistratii sunt urmatoarele:a) pentru functiile de judecator de tribunal, procuror la

parchetul de pe langa tribunal, presedinte, vicepresedinte dejudecatorie, prim-procuror al parchetului de pe langa

judecatorie si adjunct al acestuia, sa aiba o vechime inmagistratura de cel putin 4 ani;

b) pentru functiile de presedinte, vicepresedinte, presedintede sectie de tribunal, prim-procuror al parchetului de pe

langa tribunal, adjunct al acestuia si procuror sef de sectie alparchetului de pe langa tribunal, sa aiba o vechime in

magistratura de cel putin 5 ani;c) pentru functiile de judecator de curte de apel sau procurorla parchetele de pe langa curtile de apel, sa aiba o vechime

in magistratura de cel putin 6 ani;d) pentru functiile de presedinte, vicepresedinte, presedintede sectie de curte de apel, procuror general al parchetului depe langa curtea de apel, adjunct al acestuia si procuror sef desectie al parchetului de pe langa curtea de apel, precum si de

procuror sef de sectie si procuror la Parchetul de pe langaCurtea Suprema de Justitie, sa aiba o vechime in

magistratura de cel putin 8 ani;e) pentru functiile de procuror general al Parchetului de pe

langa Curtea Suprema de Justitie si de adjunct al acestuia, saaiba o vechime in magistratura de cel putin 10 ani.

Promovarea in functii de conducere a magistratilor se facepentru o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii.

La promovarea in functii de conducere in magistratura se vatine seama, in afara de calitatile profesionale, de aptitudinilemanageriale ale magistratului, indeosebi de capacitatea deorganizare si decizie, gradul de comunicativitate, tactul in

Page 173: marinescu - managementul carierei

345

relatiile de serviciu, obiectivitatea in apreciereacolaboratorilor.

Art. 67. - In mod exceptional pot fi numiti in magistratura,fara concurs sau examen, in oricare dintre functiile

prevazute la art. 66 lit. a), b) si c), persoane care au titlul dedoctor in drept ori au avut calitatea de magistrat sau

inspector general ori consilier juridic in Ministerul Justitieisau avocat o perioada de cel putin 5 ani.

In cazurile de la alin. 1, vechimea necesara, prevazuta la art.66 pentru a ocupa una dintre functiile in magistratura, se

majoreaza cu 3 ani.Art. 68. - Magistratii de la judecatorii, tribunale si

parchetele de pe langa aceste instante pot fi mentinuti infunctie pana la implinirea varstei de 65 ani, cei de la curtile

de apel si parchetele de pe langa aceste curti pana laimplinirea varstei de 68 ani, iar procurorii de la Parchetul de

pe langa Curtea Suprema de Justitie pana la implinireavarstei de 70 ani, in toate cazurile cu avizul conducatorului

instantei sau parchetului.Art. 69. - Promovarea si transferarea judecatorilor infunctiile din magistratura se dispun de catre ConsiliulSuperior al Magistraturii, cu respectarea conditiilor

prevazute de lege.Promovarea si transferarea procurorilor in functiile dinMinisterul Public se fac de catre ministrul justitiei, la

propunerea procurorului general al Parchetului de pe langaCurtea Suprema de Justitie, cu respectarea conditiilor

prevazute de lege, iar transferarea procurorilor in functiilede judecatori se face potrivit prevederilor alin. 1.

Sectiunea a III-aInstitutul National al Magistraturii

Art. 70. - Institutul National al Magistraturii este institutiapublica subordonata exclusiv Ministerului Justitiei, carerealizeaza pregatirea specifica a viitorilor judecatori si

procurori, precum si perfectionarea profesionala amagistratilor in functie, in conformitate cu prevederile

prezentei legi.Institutul National al Magistraturii nu face parte din

sistemul national de invatamant si educatie si nu este supus

346

dispozitiilor legale in vigoare cu privire la acreditareainstitutiilor de invatamant superior si recunoasterea

diplomelor.Institutul National al Magistraturii are personalitate juridica

si sediul in municipiul Bucuresti.Art. 71. - Institutul National al Magistraturii este condus deun consiliu format din 11 membri, dintre care: un judecatoral Curtii Supreme de Justitie, un procuror de la Parchetul depe langa Curtea Suprema de Justitie, un judecator al Curtiide Apel Bucuresti, un procuror de la Parchetul de pe langaCurtea de Apel Bucuresti, desemnati de Consiliul Superior

al Magistraturii; 3 reprezentanti alesi ai personalului deinstruire din cadrul institutului, directorul Directiei de

resurse umane din Ministerul Justitiei; 2 reprezentanti aiauditorilor de justitie care participa la cursurile de pregatire

profesionala.Directorul Institutului National al Magistraturii si cei 2adjuncti ai acestuia sunt numiti prin ordin al ministrului

justitiei.Directorul Institutului National al Magistraturii face parte de

drept din consiliu.Durata mandatului membrilor Consiliului Institutului

National al Magistraturii este de 3 ani, cu exceptiamandatului reprezentantilor auditorilor de justitie, care sunt

alesi pentru un an.Mandatul membrilor consiliului poate fi reinnoit.

La sedintele consiliului pot participa, fara drept de vot,reprezentanti ai asociatiilor legal constituite ale

magistratilor.Art. 72. - Consiliul Institutului National al Magistraturii

delibereaza asupra problemelor care privesc organizarea sifunctionarea Institutului National al Magistraturii, precum si

bugetul acestuia.Hotararile Consiliului Institutului National al Magistraturii

devin executorii dupa aprobarea lor de catre ministruljustitiei.

Art. 73. - Directorul Institutului National al Magistraturii siadjunctii sai asigura conducerea curenta a activitatii si

organizeaza aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului.

Page 174: marinescu - managementul carierei

347

Art. 74. - Personalul de instruire al Institutului National alMagistraturii este asigurat, de regula, din randul

judecatorilor si al procurorilor in functie, care pot fi detasati,cu acordul lor, pe timp de 3 ani in cadrul institutului.

Salarizarea personalului de instruire de specialitate juridicaal Institutului National al Magistraturii se stabileste prinasimilarea functiilor acestuia cu functiile de magistrat, in

raport cu vechimea in magistratura, in conditiile Legiiprivind salarizarea si alte drepturi ale personalului din

organele autoritatii judecatoresti.Institutul National al Magistraturii poate folosi, in conditiilelegii, si cadre didactice universitare, alti specialisti, romani

si straini, precum si magistrati in functie sau asimilati aiacestora, pentru desfasurarea procesului de formare si

perfectionare profesionala.Statul de personal si statul de functii ale Institutului

National al Magistraturii se aproba de ministrul justitiei, inlimita numarului total de posturi aprobat pentru sistemul

justitiei.Art. 75. - Durata cursurilor de pregatire specifica

magistratilor in cadrul Institutului National al Magistraturiieste de 1-2 ani.

In fiecare an, ministrul justitiei stabileste durata cursurilor sinumarul de cursanti, in functie de numarul judecatorilor sial procurorilor necesari pentru ocuparea posturilor vacante.Art. 76. - Admiterea in Institutul National al Magistraturii,

care reprezinta modalitatea principala de recrutare amagistratilor, se face pe baza de concurs, la care au dreptulsa participe persoanele care indeplinesc conditiile prevazute

la art. 46 lit. a)-e).Art. 77. - Componenta comisiei, conditiile de concurs si

modul de desfasurare a acestuia sunt stabilite prinregulament aprobat de ministrul justitiei.

Art. 78. - Candidatii admisi la concursul de intrare inInstitutul National al Magistraturii au calitatea de auditoride justitie si beneficiaza de o bursa lunara egala cu salariulfunctiei de judecator stagiar, care se plateste din fondul de

burse prevazut in bugetul Ministerului Justitiei, in raport cuvechimea pe care o au.

348

Art. 79. - Pregatirea auditorilor de justitie pentru cariera demagistrat se bazeaza pe cunoasterea tendintelor si a

evolutiei principalelor institutii juridice, inclusiv in dreptulcomparat, si, indeosebi, pe dobandirea de cunostinte

practice necesare pentru a deveni judecator sau procuror.Art. 80. - In perioada cursurilor, auditorii de justitie vor

desfasura stagii de practica in cadrul instantelorjudecatoresti si al parchetelor, vor efectua, sub indrumarea

personalului de instruire si a magistratilor instantelor siparchetelor, lucrari de grefa in cadrul tuturor serviciilor, vor

asista la sedintele de judecata si la activitatea de urmarirepenala, pentru a cunoaste in mod direct activitatile pe care le

desfasoara magistratii si personalul auxiliar.Art. 81. - In cazul in care auditorii de justitie savarsesc o

abatere de la indatoririle ce le revin sau de la Regulamentulde ordine interioara al Institutului National al Magistraturii,pot fi sanctionati disciplinar de catre directorul institutului.

Sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate auditorilor dejustitie sunt:

a) observatia;b) avertismentul;

c) exmatricularea din institut, cu restituirea cheltuielilor descolarizare.

Art. 82. - La absolvirea Institutului National alMagistraturii, auditorii de justitie vor sustine un examen

care va consta preponderent in probe practice, prin care sademonstreze ca si-au insusit cunostintele necesare functiei

de judecator sau de procuror.Examenul va fi sustinut in fata unei comisii mixte formatedin 3 membri ai personalului de instruire al institutului si 3

magistrati de la instante si parchete, numiti prin ordin alministrului justitiei.

Absolventilor Institutului National al Magistraturii li seelibereaza un atestat.

Art. 83. - Absolventii Institutului National al Magistraturiivor fi numiti magistrati stagiari de catre ministrul justitiei.Judecatorii stagiari, absolventi ai Institutului National al

Magistraturii, au dreptul de a judeca in cauzele prevazute laart. 56; procurorii stagiari, absolventi ai institutului, au

Page 175: marinescu - managementul carierei

349

dreptul de a pune concluzii in instanta si de a semna acteprocedurale, cu exceptia celor care privesc libertatea

persoanei.Dupa 6 luni de functionare efectiva, magistratii stagiari,

absolventi ai Institutului National al Magistraturii, audreptul sa se inscrie la examenul de capacitate. Dispozitiile

art. 59-63 sunt aplicabile.Art. 84. - Judecatorilor si procurorilor stagiari, absolventi ai

Institutului National al Magistraturii, le sunt aplicabiledispozitiile legale privind pe magistratii stagiari.

In cazul in care durata cursurilor Institutului National alMagistraturii, stabilita conform legii, va fi de 2 ani,

absolventii au dreptul de a se inscrie direct pentru sustinereaexamenului de capacitate.

Art. 85. - Organizarea si functionarea Institutului Nationalal Magistraturii sunt stabilite prin regulament elaborat de

consiliul institutului si aprobat de ministrul justitiei.TITLUL V

Consiliul Superior al MagistraturiiArt. 86. - Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuitdin 15 membri alesi, pentru o durata de 4 ani, de Camera

Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna.Art. 87. - In Consiliul Superior al Magistraturii sunt alesi:

a) 4 judecatori ai Curtii Supreme de Justitie;b) 3 procurori ai Parchetului de pe langa Curtea Suprema de

Justitie;c) 6 judecatori de la curtile de apel;

d) 2 procurori ai Parchetului de pe langa Curtea de ApelBucuresti.

Pentru alegerea membrilor Consiliului Superior alMagistraturii, fiecare instanta si parchet prevazute la alin. 1

lit. a), b) si d), in adunarea generala a magistratilor, vadesemna un numar intreit de candidati.

Pentru alegerea celor 6 judecatori prevazuti la lit. c), fiecarecurte de apel va propune cate un candidat, desemnat de

adunarea generala a judecatorilor curtii.Art. 88. - Consiliul Superior al Magistraturii are

urmatoarele atributii:a) propune Presedintelui Romaniei, la recomandarea

350

ministrului justitiei, numirea in functie a presedintelui,vicepresedintelui si presedintilor de sectii ai Curtii Supreme

de Justitie;b) propune Presedintelui Romaniei, la recomandarea

ministrului justitiei, numirea in functie a judecatorilor CurtiiSupreme de Justitie;

c) propune Presedintelui Romaniei, la recomandareaministrului justitiei, numirea in functie a celorlalti judecatori

si procurori, cu exceptia celor stagiari;d) dispune, la propunerea ministrului justitiei, cu privire la

promovarea, transferarea, suspendarea din functie ajudecatorilor, precum si la incetarea functiei acestora;e) valideaza examenele de capacitate ale magistratilor;

f) indeplineste rolul de consiliu de disciplina aljudecatorilor;

g) da avize, la solicitarea ministrului justitiei, cu privire laadministrarea judecatoriilor, tribunalelor, curtilor de apel si

parchetelor.Consiliul Superior al Magistraturii exercita orice alte

atributii prevazute de lege.Consiliul Superior al Magistraturii poate cere MinisteruluiJustitiei, instantelor judecatoresti sau parchetelor relatii sauacte referitoare la activitatea profesionala sau la conduita

magistratilor.Pentru numirea in functia de presedinte al Curtii Supremede Justitie, vor fi prezentate Presedintelui Romaniei trei

propuneri.Consiliul Superior al Magistraturii isi desfasoara lucrarile inprezenta a cel putin doua treimi din numarul membrilor sai

si adopta hotarari cu majoritatea voturilor membrilorconsiliului.

Lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii suntprezidate, fara drept de vot, de ministrul justitiei, cu

exceptia cazului in care indeplineste rolul de consiliu dedisciplina, cand este prezidat de presedintele Curtii Supreme

de Justitie.Pregatirea lucrarilor necesare desfasurarii activitatii

Consiliului Superior al Magistraturii se asigura de catredirectia din Ministerul Justitiei care raspunde de resursele

Page 176: marinescu - managementul carierei

351

umane. Lucrarile de secretariat ale Consiliului Superior alMagistraturii se realizeaza de catre un compartiment de

specialitate al acestei directii.Art. 89. - Consiliul Superior al Magistraturii va adopta un

regulament propriu de functionare.Art. 90. - Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au

dreptul la o indemnizatie stabilita prin Legea privindsalarizarea si alte drepturi ale personalului din organele

autoritatii judecatoresti.TITLUL VI

Drepturile si indatoririle magistratilorArt. 91. - Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei suntinamovibili. Procurorii si judecatorii stagiari se bucura de

stabilitate.Magistratii nu pot fi cercetati, retinuti, arestati,

perchezitionati sau trimisi in judecata fara avizul ministruluijustitiei.

Ministerul de Interne are obligatia de a acorda, la cerere,protectie magistratilor si familiilor lor in cazurile in care

viata, integritatea corporala sau avutul acestora sunt supuseunor amenintari.

Art. 92. - Magistratii pot fi eliberati din functiile pe care ledetin, numai in urmatoarele cazuri:

a) demisie;b) pensionare pentru limita de varsta sau incapacitate de

munca, potrivit legii;c) transferarea intr-o alta functie, in conditiile legii;

d) daca impotriva magistratului s-a luat masura indepartariidin magistratura, fie ca sanctiune disciplinara, fie pentruvadita incapacitate profesionala ori pentru boala psihica;

e) daca magistratul a fost condamnat definitiv pentru o faptaprevazuta de legea penala;

f) daca magistratul nu mai indeplineste conditiile prevazutela art. 46 lit. a)-e).

Cand impotriva unui magistrat se pune in miscare actiuneapenala, acesta va fi suspendat de drept din functie pana laramanerea definitiva a hotararii. Ministrul justitiei, prin

ordin, va constata existenta suspendarii de drept amagistratului. Despre aceasta masura magistratul va fi

352

incunostintat de catre ministrul justitiei.Daca se constata nevinovatia magistratului, suspendarea sa

din functie inceteaza. Magistratul va fi repus in toatedrepturile avute anterior, platindu-i-se drepturile banesti de

care a fost lipsit.In cazurile prevazute la alin. 1 lit. d) si e), calitatea de

magistrat inceteaza de drept pe data ramanerii definitive ahotararii prin care s-a dispus indepartarea din magistratura

sau condamnarea.Art. 93. - In cazul in care magistratul cere eliberarea, din

functie prin demisie, ministrul justitiei sau, dupa caz,procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie poate stabili un termen de cel mult 30de zile de la care demisia sa devina efectiva, daca prezenta

magistratului la post este necesara.Art. 94. - Promovarea sau transferarea magistratilor se

poate face numai cu consimtamantul acestora.Magistratii care indeplinesc conditiile pentru a fi promovati,

dar care nu doresc sa schimbe functia si instanta oriparchetul, pot fi promovati pe loc.

Art. 95. - In cazul in care o instanta nu poate functionanormal datorita lipsei temporare a unor judecatori, existenteiunor posturi vacante, incompatibilitatii sau recuzarii tuturorjudecatorilor, ministrul justitiei, la propunerea presedinteluiacelei instante, poate delega judecatori de la alte instante.Judecatorul nu poate fi delegat mai mult de 2 luni intr-un

an, fara acordul sau.In interesul serviciului, procurorii pot fi delegati de catre

procurorul general al Parchetului de pe langa CurteaSuprema de Justitie pe o durata de cel mult 2 luni intr-un an.

Delegarea poate fi prelungita peste acest termen, cuconsimtamantul procurorului.

Art. 96. - Ministrul justitiei poate dispune detasareajudecatorilor inamovibili, numai cu acordul scris al acestora,

in cadrul Ministerului Justitiei, la Institutul National alMagistraturii, la alte instante judecatoresti sau la alte

autoritati publice.Durata detasarii este intre 6 luni si 3 ani. Detasarea poate fiprelungita pentru o durata de pana la 3 ani, o singura data,

Page 177: marinescu - managementul carierei

353

cu respectarea conditiilor prevazute la alin. 1.Detasarea procurorilor se poate dispune de catre ministruljustitiei, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. 1 si 2.Pe perioada detasarii, judecatorii si procurorii isi pastreazastatutul de magistrati si beneficiaza de drepturile prevazutede lege pentru personalul detasat. Cand salariul si celelalte

drepturi banesti prevazute pentru functia in care este detasatmagistratul sunt inferioare celor de care acesta beneficiaza

in calitatea sa de magistrat, el isi pastreaza salariul sicelelalte drepturi banesti ale functiei de magistrat pe care o

detine.Art. 97. - In cazul in care un magistrat sufera de o boala

psihica, ministrul justitiei, pe baza unui raport scris si dupaexaminarea de catre o comisie formata din 3 medici primari

de specialitate, va dispune suspendarea din functie amagistratului, sesizand de indata Consiliul Superior alMagistraturii. Suspendarea inceteaza de drept, daca intermen de o luna Consiliul Superior al Magistraturii nu

hotaraste eliberarea din functie a magistratului sauprelungirea suspendarii.

Daca, in cursul activitatii sale, magistratul manifesta ovadita incapacitate profesionala, Consiliul Superior al

Magistraturii poate dispune eliberarea sa din functie, lasesizarea ministrului justitiei.

Impotriva hotararilor de indepartare din magistratura, luatein cazurile prevazute de alin. 1 si 2, magistratul poate face

contestatie in termen de 30 de zile de la comunicare.Contestatia se judeca la Curtea Suprema de Justitie, incomplet format din 9 judecatori. Hotararea prin care se

solutioneaza contestatia este irevocabila.Art. 98. - Magistratii beneficiaza de salarii stabilite in raport

cu nivelul instantei, de indemnizatii pentru stabilitate inmagistratura, pentru indeplinirea unei functii de conducere,pentru participare la sedinte de judecata, de sporuri pentru

vechime in munca, pentru risc si suprasolicitareneuropsihica, pentru titluri stiintifice, precum si de alte

drepturi reglementate prin lege.Art. 99. - Magistratii in activitate sau pensionari, precum si

sotul sau sotia si copiii aflati in intretinerea acestora

354

beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala,medicamente si proteze.

Conditiile de acordare in mod gratuit a asistentei medicale,a medicamentelor si a protezelor se stabilesc prin hotarare aGuvernului, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare

a prezentei legi.Art. 100. - Magistratii beneficiaza de asigurare realizata dinfonduri bugetare, pentru viata, sanatate si bunuri, in limita

veniturilor pentru 15 ani de activitate.La eliberarea din functie, asigurarea prevazuta la alin. 1

inceteaza.Art. 101. - Magistratii beneficiaza de un concediu de odihnaanual de 30 de zile lucratoare, platit. Conditiile de efectuare

si de plata a concediului de odihna se stabilesc prinregulament aprobat de ministrul justitiei.

In perioada concediului de odihna, magistratii beneficiaza, osingura data pe an, de transport gratuit, dus-intors, intrelocalitatea de domiciliu si localitatea din tara in care isi

petrec concediul de odihna.Art. 102. - Magistratii beneficiaza, anual, de 12 calatorii

dus-intors, cu tarife reduse cu 50% la transportul intern pecalea ferata clasa I, auto, naval si aerian.

Conditiile in care se acorda drepturile prevazute la alin. 1 sila art. 101 alin. 2, precum si fondurile din care se suportaaceste drepturi se stabilesc prin hotarare a Guvernului, intermen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei

legi.Art. 103. - Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de aniin magistratura beneficiaza, la implinirea varstei prevazute

de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% dinvenitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru

vechime in munca si sporul de stabilitate in magistratura,avute la data pensionarii.

Pentru fiecare an care depaseste vechimea in magistraturaprevazuta la alin. 1 se adauga la cuantumul pensiei cate 1%din venitul net, fara a se putea depasi 100% din venitul net

stabilit conform alin. 1, avut la data pensionarii.Partea din pensia de serviciu care depaseste nivelul pensiei

din sistemul asigurarilor sociale de stat se suporta din

Page 178: marinescu - managementul carierei

355

bugetul de stat.Pensia suplimentara se stabileste in conditiile Legii privind

pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.Pensiile magistratilor se actualizeaza in raport cu nivelul

salariilor de baza ale magistratilor in activitate.De aceste drepturi beneficiaza si magistratii reincadrati dupa

pensionare.Art. 104. - Magistratii cu o vechime continua in

magistratura de cel putin 20 de ani beneficiaza, lapensionare sau la eliberarea din functie pentru motive

neimputabile, de o indemnizatie egala cu 5 salarii de bazanete.

Indemnizatia prevazuta la alin. 1 se acorda o singura data indecursul carierei de magistrat.

Art. 105. - Magistratii in varsta de pana la 35 de ani vor fisprijiniti in construirea sau cumpararea unei locuinte

proprietate personala in localitatea in care isi are sediulinstanta sau parchetul la care functioneaza, cu acordarea de

credite pe termen lung, cu dobanda minima, in conditiilelegii.

In conditiile prevazute de lege, se poate infiinta, prinhotarare a Guvernului, Casa de credit pentru magistrati si

celalalt personal din sistemul justitiei.Art. 106. - Magistratilor care functioneaza la instante sau laparchete din mediul rural li se va asigura locuinta de catre

administratia publica locala, pentru perioada in carelucreaza in acea localitate.

Art. 107. - Se instituie ordinul si medalia "Meritul judiciar",care se confera magistratilor in activitate, pentru vechime in

magistratura ca judecator sau procuror, avand in vedererezultatele meritorii obtinute in activitate, respectareaindatoririlor prevazute de lege si calificativul anual de

"foarte bine".Ordinul si medalia "Meritul judiciar" se acorda de catre

Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superioral Magistraturii.

Art. 108. - Ordinul si medalia "Meritul judiciar" se conferaastfel:

- Ordinul "Meritul judiciar" clasa I, pentru 25 de ani

356

vechime in magistratura;- Ordinul "Meritul judiciar" clasa a II-a, pentru 20 de ani

vechime in magistratura;- Ordinul "Meritul judiciar" clasa a III-a, pentru 15 ani

vechime in magistratura;- Medalia "Meritul judiciar" clasa I, pentru 10 ani vechime

in magistratura;- Medalia "Meritul judiciar" clasa a II-a, pentru 5 ani

vechime in magistratura.In cazul intreruperii activitatii in magistratura, timpul cat

magistratul a desfasurat alta activitate nu va fi luat incalculul vechimii in magistratura pentru care se confera

ordinul sau medalia.Descrierea ordinului si a medaliei este prevazuta in lege

speciala.Art. 109. - Magistratii in activitate, decorati cu Ordinul

"Meritul judiciar" clasele a III-a, a II-a si I, beneficiaza dereducerea impozitului pe venit cu 30%, 40% si, respectiv,

50%, iar cei decorati cu Medalia "Meritul judiciar" clasele aII-a si I beneficiaza de reducerea impozitului pe venit cu

20% si, respectiv, 25%.Magistratii pensionari, decorati cu Ordinul "Meritul

judiciar" clasele a III-a, a II-a si I, beneficiaza de o majorarecu 10%, 15% si, respectiv, 20% a cuantumului pensiei, fara

a se depasi salariul de baza actualizat.Art. 110. - Se interzice magistratilor sa faca parte dinpartide politice sau sa desfasoare activitati publice cu

caracter politic.Art. 111. - Functia de magistrat este incompatibila cu orice

alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilordidactice din invatamantul superior. Magistratul poate sa

opteze ca functia de baza, potrivit legii, sa fie intr-oinstitutie de invatamant superior, avand obligatia sa respectedurata timpului de lucru si celelalte indatoriri prevazute de

lege pentru instanta de judecata sau parchet. In aceastasituatie, programul de activitate al magistratului la instanta

de judecata sau la parchet se stabileste cu acordulconducatorului instantei sau al parchetului.

Art. 112. - Magistratilor le este interzisa exercitarea, direct

Page 179: marinescu - managementul carierei

357

sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert,participarea la conducerea unor societati comerciale sau

civile. De asemenea, le este interzisa participarea laadministrarea unor asemenea societati.

Art. 113. - Magistratii pot colabora la publicatii despecialitate, cu caracter literar, stiintific sau social, ori la

emisiuni audiovizuale, fara insa a participa la actiunipolitice.

Art. 114. - Magistratii pot sa faca parte din comisiile destudii sau de intocmire a proiectelor de legi, regulamente,tratate sau conventii internationale, numai cu incuviintarea

ministrului justitiei.Art. 115. - Magistratii nu pot sa dea consultatii scrise sau

verbale in probleme litigioase, chiar daca proceselerespective sunt pe rolul altor instante decat cele la care isiexercita functia, si nici sa-si exprime public parerea asupra

unor procese aflate in curs de desfasurare.Magistratii au dreptul sa pledeze cauzele lor personale, aleparintilor, sotilor si copiilor lor, precum si ale persoanelor

puse sub tutela sau curatela lor.Art. 116. - Numirea magistratilor in diverse comisii sau

comitete prevazute de lege se face de ministrul justitiei, inafara cazului in care legea prevede un alt mod de numire.Art. 117. - Magistratii sunt obligati sa respecte programul

de lucru, sa rezolve lucrarile in termenele stabilite, sapastreze secretul deliberarii si sa indeplineasca toate

indatoririle ce le revin potrivit legilor si regulamentelor.La sedintele de judecata, magistratii sunt obligati sa aiba

tinuta vestimentara corespunzatoare instantei undefunctioneaza.

Tinuta vestimentara a magistratilor se stabileste prinhotarare a Guvernului si se asigura gratuit.

Art. 118. - Magistratii sunt datori sa se abtina de la oriceacte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in

functie si in societate.Art. 119. - Magistratii sunt obligati sa efectueze, cel putin o

data la 5 ani, conform programarii aprobate de ministruljustitiei, stagii de pregatire sau, dupa caz, de perfectionare

profesionala la Institutul National al Magistraturii, la

358

institutii de invatamant superior din tara sau din strainatateori in cadrul formelor organizate de curtile de apel sau, dupa

caz, de parchetele de pe langa curtile de apel. La fiecarecurte de apel si parchet de pe langa aceasta va fi desemnat

un magistrat care sa raspunda de perfectionarea profesionalaa magistratilor.

Art. 120. - Magistratii sunt liberi sa formeze asociatiiprofesionale sau alte organizatii avand ca scop reprezentarea

intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale siprotejarea statutului lor. De asemenea, magistratii pot aderala asociatii profesionale locale, nationale si internationale si

pot participa la reuniunile acestora.TITLUL VII

Raspunderea disciplinara a magistratilorArt. 121. - Magistratii raspund disciplinar pentru abaterilede la indatoririle de serviciu, precum si pentru comportarile

care dauneaza interesului serviciului sau prestigiuluijustitiei.

Art. 122. - Sunt abateri disciplinare:a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

b) absentele nemotivate de la serviciu;c) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor

cereri privind satisfacerea intereselor lor sau ale membrilorfamiliei, in afara cadrului legal, precum si imixtiunea in

activitatea altui magistrat;d) atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor

de serviciu;e) nerespectarea secretului deliberarii sau a confidentialitatii

lucrarilor care au acest caracter;f) activitatile publice cu caracter politic;

g) manifestarile care aduc atingere onoarei sau probitatiiprofesionale;

h) refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire ce le revinepotrivit legilor si regulamentelor sau incalcarea altor

obligatii decurgand din prezenta lege;i) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

j) incalcarea altor prevederi ale legii, referitoare laincompatibilitati si interdictii privind pe magistrati.Art. 123. - Sanctiunile disciplinare ce se pot aplica

Page 180: marinescu - managementul carierei

359

magistratilor in raport cu gravitatea abaterilor sunt:a) observatie;b) mustrare;

c) diminuarea salariului de baza cu pana la 15% pe operioada de 1-3 luni;

d) mutarea disciplinara pentru o perioada de 1-3 luni la oinstanta sau la un parchet, situate pe raza teritoriala a

aceleiasi curti de apel, respectiv parchet de pe langa aceasta;e) suspendarea din functie pe timp de maximum 6 luni;

f) indepartarea din magistratura.In timpul suspendarii din functie, magistratului nu i seplateste salariul. Aceasta perioada nu se ia in calculul

drepturilor la pensie si al vechimii in functia de magistrat.Dispozitiile alin. 2 sunt aplicabile si in cazul prevazut la art.

92 alin. 2.Art. 124. - Actiunea disciplinara, in cazul abaterilor

savarsite de un judecator, cu exceptia judecatorilor si amagistratilor-asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, seexercita de catre ministrul justitiei, iar in cazul abaterilorsavarsite de procurori, actiunea se exercita de ministrul

justitiei sau de procurorul general al Parchetului de pe langaCurtea Suprema de Justitie.

Actiunea disciplinara se exercita in termen de cel mult 30 dezile de la data inregistrarii actului de constatare, dar nu mai

tarziu de un an de la data savarsirii abaterii disciplinare.Art. 125. - In vederea exercitarii actiunii disciplinare, esteobligatorie efectuarea cercetarii prealabile, care se dispune

de titularul acestei actiuni.Cercetarea prealabila se efectueaza de catre judecatori,

avand cel putin acelasi grad ierarhic cu judecatorul cercetat,sau de inspectori generali ori de alte persoane asimilate

magistratilor din Ministerul Justitiei.Pentru procurori, cercetarea prealabila se efectueaza deprocurorii-inspectori din Parchetul de pe langa Curtea

Suprema de Justitie.In cazul cercetarii prealabile se vor stabili faptele si urmarileacestora, imprejurarile in care au fost savarsite, existenta sau

inexistenta vinovatiei, cat si orice date concludente.Ascultarea celui in cauza si verificarea apararilor

360

magistratului cercetat sunt obligatorii. Refuzul magistratuluicercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetarise constata prin proces-verbal si nu impiedica finalizarea

cercetarii. Magistratul cercetat are dreptul sa cunoasca toateactele cercetarii si sa solicite probe in aparare.

Art. 126. - In cazul abaterilor savarsite de judecatori,ministrul justitiei, dupa primirea rezultatului cercetarilor

prealabile, poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii.Dezbaterile Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt

publice.Citarea partilor este obligatorie.

Consiliul Superior al Magistraturii se pronunta prin hotararemotivata, care se comunica partilor.

Art. 127. - Comisia de disciplina a Ministerului Public esteformata din 5 procurori din Parchetul de pe langa CurteaSuprema de Justitie, alesi, pe 4 ani, de membrii acestui

parchet. Comisia este prezidata de procurorul cel mai marein grad, iar la grade egale, de procurorul cu cea mai mare

vechime in grad.In conditiile prevazute de alin. 1, vor fi alesi 3 membri

supleanti ai comisiei de disciplina, care inlocuiesc pe titulariin cazul in care acestia sunt impiedicati sa participe la

lucrarile comisiei.Prevederile art. 126 alin. 2-4 se aplica in mod

corespunzator.Secretariatul comisiei va fi asigurat de un procuror,

desemnat de procurorul general.Art. 128. - In fata Consiliului Superior al Magistraturii saua Comisiei de disciplina a Ministerului Public, magistratul

poate fi asistat de un alt magistrat.Art. 129. - Impotriva hotararilor pronuntate de ConsiliulSuperior al Magistraturii sau de Comisia de disciplina a

Ministerului Public, magistratul in cauza poate facecontestatie in termen de 30 de zile de la comunicarea

hotararii.Contestatia se depune la comisia disciplinara care a

pronuntat hotararea si se judeca de Curtea Suprema deJustitie, in complet format din 9 judecatori. Hotararea prin

care se solutioneaza contestatia este irevocabila.

Page 181: marinescu - managementul carierei

361

Art. 130. - Ministrul justitiei sau, dupa caz, procurorulgeneral al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de

Justitie dispune masurile corespunzatoare pentru executareahotararilor privind aplicarea sanctiunilor disciplinare

prevazute in prezentul titlu.Art. 131. - In toate cazurile in care inceteaza calitatea demagistrat, cu exceptia stagiarilor, hotararea sau actul care

determina incetarea acestei calitati se va comunicaPresedintelui Romaniei de catre Consiliul Superior al

Magistraturii in vederea emiterii decretului de eliberare dinfunctie.

TITLUL VIIIPersonalul auxiliar de specialitate, economic,

administrativ si de serviciuArt. 132. - La judecatorii, tribunale si curti de apel, precum

si la toate parchetele functioneaza personal auxiliar despecialitate, economic, administrativ si de serviciu.

Activitatea personalului prevazut la alin. 1 este supusacontrolului ierarhic.

Art. 133. - Toate instantele si parchetele vor avea cate ogrefa, o registratura, o arhiva si o biblioteca.

Tribunalele si parchetele de pe langa acestea vor avea si cateun compartiment economico-administrativ, condus de uncontabil-sef, pentru activitatea proprie, precum si pentru

activitatea judecatoriilor si a parchetelor din circumscriptialor. In localitatile resedinta de judet, in care functioneazacurti de apel, compartimentul economico-administrativ al

tribunalelor sau parchetelor de pe langa acestea va deservi siactivitatea acestor curti, respectiv a parchetelor de pe langa

acestea.Curtile de apel si Parchetul de pe langa Curtea Suprema deJustitie vor avea, in afara de serviciul prevazut la alin. 2, si

un serviciu de documentare.Art. 134. - Grefa, registratura si arhiva vor efectua

operatiuni privind primirea, inregistrarea si expediereacorespondentei, indosarierea actelor, pastrarea registrelor,precum si orice alte lucrari cu caracter auxiliar, necesarebunei desfasurari a activitatii instantelor si parchetelor.

Art. 135. - Compartimentul economico-administrativ va

362

avea ca atributii principale efectuarea operatiunilorfinanciar-contabile, evidenta bunurilor, asigurareaconditiilor materiale pentru desfasurarea activitatii

instantelor si a parchetelor si gospodarirea localurilor.Art. 136. - Serviciul de documentare va tine evidenta

legislatiei, a jurisprudentei, precum si gestiunea bibliotecii.Art. 137. - Grefierii care participa la sedintele de judecatasau la efectuarea actelor de urmarire penala vor face toateconsemnarile despre desfasurarea acestora si vor indeplini

orice alte insarcinari din dispozitia si sub controlulpresedintelui completului de judecata ori al procurorului.

La sedintele de judecata grefierii sunt obligati sa aiba tinutacorespunzatoare instantei unde functioneaza. Dispozitiile

art. 117 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.Art. 138. - Pe langa tribunale si judecatorii vor functiona

executori judecatoresti, care vor efectua executarea silita adispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii si vor

indeplini orice alte atributii date prin lege.Art. 139. - Presedintii instantelor pe langa care functioneaza

executori judecatoresti au drept de indrumare si controlasupra acestora.

Art. 140. - Personalul prevazut in titlul de fata se numestede catre presedintele curtii de apel ori, dupa caz, de catre

procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apelin a carei circumscriptie urmeaza sa functioneze, cu

exceptia executorilor judecatoresti si a contabililor-sefi.Inainte de numire va fi consultat presedintele instantei sau,dupa caz, prim-procurorul parchetului la care va functiona

persoana in cauza. Executorii judecatoresti si contabilii-sefiai tribunalelor se numesc de catre ministrul justitiei, iar

contabilii-sefi ai parchetelor de pe langa tribunale se numescde procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea

Suprema de Justitie.Personalul auxiliar de specialitate, economic, administrativ

si de serviciu de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema deJustitie se numeste de catre procurorul general al

Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.Pregatirea si perfectionarea profesionala a personaluluiauxiliar de specialitate se fac potrivit regulamentului

Page 182: marinescu - managementul carierei

363

aprobat de ministrul justitiei.Art. 141. - Personalul auxiliar de specialitate de la instante

si parchete beneficiaza de toate drepturile prevazute delegislatia aplicabila salariatilor din unitatile bugetare,precum si de drepturile prevazute la art. 99 si 101 din

prezenta lege. Prevederile art. 145 sunt aplicabile.Art. 142. - Organizarea si functionarea compartimentelor

auxiliare ale instantelor si parchetelor, atributiile siraspunderea disciplinara ale personalului acestor

compartimente se stabilesc prin regulament, aprobat deministrul justitiei.

Art. 143. - Instantele judecatoresti si parchetele dispun depolitia pusa in serviciul lor de Ministerul de Interne, in mod

gratuit. Necesarul de personal de politie va fi stabilit deGuvern, la propunerea ministrului justitiei si a ministrului

de interne.Politistii pusi in serviciul instantelor judecatoresti si al

pachetelor sunt subordonati presedintilor sau prim-procurorilor acestora. Numarul politistilor necesari pentru

fiecare instanta este stabilit de ministrul justitiei.Paza sediilor instantelor judecatoresti si ale parchetelor se

asigura de trupele de jandarmi in mod gratuit.TITLUL IX

Vacanta judecatoreascaArt. 144. - Pentru toate instantele judecatoresti, vacanta

judecatoreasca anuala este de 2 luni si are loc in perioada 1iulie - 31 august a fiecarui an calendaristic.

Art. 145. - Concediile anuale de odihna cuvenite, potrivitlegii, personalului instantelor se efectueaza, de regula, in

cea mai mare parte in perioada vacantei judecatoresti.Art. 146. - In perioada vacantei judecatoresti, activitatea de

judecata a instantelor va continua:- in materie penala, pentru cauzele cu arestati;

- in alte materii, pentru cauzele privind obligatiile deintretinere de orice fel, asigurarea dovezilor, cererile de

ordonanta presedintiala, precum si in alte cauze considerateurgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de catre

instanta.Art. 147. - Presedintele instantei si, la instantele unde sunt

364

sectii, impreuna cu presedintii acestora, vor desemnajudecatorii care vor constitui completele de judecata in

perioada vacantei judecatoresti.Pentru judecatorii, tribunale si curti de apel, modul de

desemnare a judecatorilor in completele prevazute la alin. 1,precum si de asigurare a conducerii instantelor si a sectiiloracestora pe timpul vacantei judecatoresti se stabileste prin

regulament, aprobat de ministrul justitiei.Art. 148. - Regulamentul, elaborat potrivit art. 147 alin. 2,va stabili si obligatiile ce revin conducatorilor de parchetepentru a asigura indeplinirea corespunzatoare a atributiilor

procurorilor in cauzele prevazute la art. 146.TITLUL X

Dispozitii tranzitorii si finaleArt. 149. - Numarul total al magistratilor de la judecatorii,

tribunale, curti de apel si de la toate parchetele, precum si alpersonalului auxiliar de specialitate, economic,

administrativ si de serviciu necesar functionarii acestora seaproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului

justitiei.Personalul necesar pentru fiecare instanta si parchet,

corespunzator volumului de activitate, se stabileste de catreministrul justitiei.

Art. 150. - Cheltuielile necesare pentru buna functionare ajudecatoriilor, tribunalelor, curtilor de apel si a parchetelorde pe langa toate instantele sunt finantate de la bugetul de

stat, precum si din veniturile realizate de Ministerul Justitieidin timbrul judiciar.

Art. 151. - Membrii comisiilor de examinare pentruprimirea in magistratura si pentru examenul de capacitate

sunt remunerati prin plata cu ora, in conditiile Legii privindsalarizarea si alte drepturi ale personalului din organele

autoritatii judecatoresti.Art. 152. - Prezenta lege intra in vigoare pe data publicarii

ei in Monitorul Oficial al Romaniei*).Dispozitiile privind compunerea si functionarea instantelorjudecatoresti si a parchetelor, admiterea in magistratura si

raspunderea disciplinara a magistratilor se vor pune inaplicare la data de 1 iulie 1993.

Page 183: marinescu - managementul carierei

365

Primul Consiliu Superior al Magistraturii va fi ales intermen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii si va

functiona pana la constituirea curtilor de apel si aparchetelor de pe langa acestea.

In locul magistratilor prevazuti la lit. c) si d) din art. 87 vorfi alesi 6 judecatori de la tribunalele judetene si 2 procurori

de la Parchetul de pe langa Tribunalul MunicipiuluiBucuresti.

__________*) A se vedea si datele de intrare in vigoare a legilor

modificatoare.

Art. 153. - Guvernul va introduce in proiectul bugetului destat pe anul 1993 fondurile necesare functionarii sistemului

judiciar prevazut in prezenta lege.In termen de 9 luni de la publicarea prezentei legi, Guvernul

va aproba statele de personal si statele de functii pentruinstantele judecatoresti si pentru parchete, corespunzator

noii organizari a sistemului judiciar.In termen de 6 luni de la publicarea legii, Guvernul,consiliile judetene si consiliile locale, cu sprijinul

prefecturilor, vor pune la dispozitia Ministerului Justitiei sia Ministerului Public localurile si dotarile necesarefunctionarii instantelor judecatoresti si parchetelor

organizate potrivit prezentei legi.Art. 154. - Guvernul va inainta Parlamentului, pana la 1

decembrie 1992, proiecte de lege pentru modificareaCodului de procedura civila, a Codului de procedura penalasi a altor legi, corespunzator cerintelor introducerii noului

sistem judiciar.In termenul prevazut la art. 152, Ministerul Justitiei va

asigura selectionarea si perfectionarea personalului potrivitnoilor structuri si atributii ale puterii judecatoresti.

Art. 155. - Personalul transferat in interesul serviciului infunctii cu niveluri de salarizare mai mici, ca urmare a

aplicarii prevederilor prezentei legi, are dreptul, timp de 3luni de la data transferarii in asemenea functii, la salariultarifar avut si, dupa caz, la indemnizatia de conducere.Dispozitiile alin. 1 se aplica in mod corespunzator si

366

personalului ramas disponibil ca urmare a aplicariiprevederilor prezentei legi.

Ministerul Justitiei va angaja, prin transfer in interesulserviciului, in aparatul central si unitatile exterioare,

personalul din Procuratura Romaniei, in conditiile art. 154alin. 2.

Magistratii in functie, care nu intrunesc conditiile devechime prevazute in prezenta lege, precum si cei licentiatiin drept economic-administrativ vor putea fi mentinuti inaceleasi functii, daca isi indeplinesc in mod corespunzator

sarcinile ce le revin.Vechimea minima necesara pentru ocuparea functiilor de

magistrat la tribunale, la curti de apel si la parchete poate firedusa de ministrul justitiei cu pana la o treime, pentrumagistratii care au rezultate deosebite in pregatirea si

activitatea profesionala.Art. 156. - La judecatorii, tribunale si curti de apel, precumsi la parchete vor putea fi numiti, in functii de judecator sau

procuror, si fosti magistrati pensionari, care nu depasescvarsta de 65 ani.

Magistratii incadrati in conditiile prevazute la alin. 1beneficiaza de salariul integral, corespunzator functiei, desporul de vechime in munca, precum si de drepturile de

pensie. La incetarea activitatii, aceste persoane au dreptul larecalcularea pensiei in functie de vechimea dobandita si de

salariile realizate dupa reincadrare.Art. 157. - Judecatorii sunt inamovibili pe data numirii lor

de Presedintele Romaniei.Numirea de catre Presedintele Romaniei a judecatorilor se

va face pana la data de 30 octombrie 1996.Art. 158. - Judecatorilor in functie, care nu au fost propuside Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a fi numiti dePresedintele Romaniei, la expirarea termenului prevazut laart. 157 alin. 2, le inceteaza calitatea de magistrat prin ordin

al ministrului justitiei, emis in termen de 30 de zile de ladata ramanerii irevocabile a hotararii Consiliului Superior al

Magistraturii. Dispozitiile art. 64 sunt aplicabile in modcorespunzator.

Art. 159. - De la data publicarii prezentei legi in Monitorul

Page 184: marinescu - managementul carierei

367

Oficial al Romaniei si pana la dobandirea inamovibilitatii inconditiile prezentei legi, numirea, transferarea, promovarea,suspendarea si eliberarea din functie a judecatorilor sunt in

competenta ministrului justitiei.Pana la numirea procurorilor in conditiile prezentei legi,

numirea, transferarea, promovarea, suspendarea si eliberareadin functie a acestora sunt in competenta procuroruluigeneral al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de

Justitie.Art. 160. - Pe data aplicarii prezentei legi, in conditiile art.

152 si 159, se abroga dispozitiile contrare din Legea nr.58/1968 pentru organizarea judecatoreasca si din Legea nr.

60/1968 pentru organizarea si functionarea Procuraturii,precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi*).

__________*) Potrivit prevederilor art. V din Legea nr. 142/1997, se

abroga, la data intrarii in vigoare a legii mentionate, art. 11din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993 si

Hotararea Guvernului nr. 48/1992 privind infiintarea siorganizarea Institutului National pentru Pregatirea si

Perfectionarea Magistratilor.

ANEXA Nr. 1JUDECATORIILE, PARCHETELE SI LOCALITATILE

DE RESEDINTA ALE ACESTORA

_______________________________________________________________________________Judetul Judecatoria Localitatea de resedinta

Alba Alba Iulia municipiul Alba IuliaCampeni orasul CampeniAiud municipiul AiudBlaj municipiul BlajSebes orasul Sebes

Arad Arad municipiul AradIneu orasul IneuLipova orasul Lipova

368

Gurahont comuna GurahontChisineu-Cris orasul Chisineu-Cris

Arges Pitesti municipiul PitestiCampulung municipiul CampulungCurtea de Arges municipiul Curtea de ArgesCostesti orasul CostestiTopoloveni orasul Topoloveni

Bacau Bacau municipiul BacauOnesti municipiul OnestiMoinesti orasul MoinestiPodu Turcului comuna Podu TurculuiBuhusi orasul Buhusi

Bihor Oradea municipiul OradeaBeius orasul BeiusMarghita orasul MarghitaAlesd orasul AlesdSalonta orasul Salonta

Bistrita-Nasaud Bistrita municipiul BistritaNasaud orasul NasaudBeclean orasul Beclean

Botosani Botosani municipiul BotosaniDorohoi municipiul DorohoiSaveni orasul SaveniDarabani orasul Darabani

Brasov Brasov municipiul BrasovFagaras municipiul FagarasRupea orasul RupeaZarnesti orasul Zarnesti

Braila Braila municipiul BrailaFaurei orasul FaureiInsuratei orasul Insuratei

Page 185: marinescu - managementul carierei

369

Buzau Buzau municipiul BuzauRamnicu Sarat municipiul Ramnicu SaratPatarlagele comuna PatarlagelePogoanele orasul Pogoanele

Caras-Severin Resita municipiul ResitaCaransebes municipiul CaransebesOravita orasul OravitaMoldova Noua orasul Moldova NouaBozovici comuna Bozovici

Calarasi Calarasi municipiul CalarasiOltenita orasul OltenitaLehliu-Gara orasul Lehliu-Gara

Cluj Cluj-Napoca municipiul Cluj-NapocaTurda municipiul TurdaDej municipiul DejHuedin orasul HuedinGherla orasul Gherla

Constanta Constanta municipiul ConstantaMedgidia municipiul MedgidiaHarsova orasul HarsovaBaneasa comuna BaneasaMangalia municipiul Mangalia

Covasna Sfantu Gheorghe municipiul SfantuGheorgheTargu Secuiesc orasul Targu SecuiescIntorsura Buzaului orasul Intorsura Buzaului

Dambovita Targoviste municipiul TargovisteGaesti orasul GaestiPucioasa orasul PucioasaRacari comuna RacariMoreni orasul Moreni

Dolj Craiova municipiul Craiova

370

Bailesti orasul BailestiFiliasi orasul FiliasiSegarcea orasul SegarceaCalafat orasul Calafat

Galati Galati municipiul GalatiTecuci municipiul TecuciTargu Bujor orasul Targu BujorLiesti comuna Liesti

Giurgiu Giurgiu municipiul GiurgiuBolintin-Vale orasul Bolintin-Vale

Gorj Targu Jiu municipiul Targu JiuTargu Carbunesti orasul Targu CarbunestiNovaci orasul NovaciMotru orasul Motru

Harghita Miercurea-Ciuc municipiul Miercurea-CiucOdorheiu Secuiesc municipiul Odorheiu SecuiescToplita orasul ToplitaGheorgheni orasul Gheorgheni

Hunedoara Deva municipiul DevaHunedoara municipiul HunedoaraPetrosani municipiul PetrosaniOrastie municipiul OrastieBrad orasul BradHateg orasul Hateg

Ialomita Slobozia municipiul SloboziaUrziceni municipiul UrziceniFetesti municipiul Fetesti

Iasi Iasi municipiul IasiPascani municipiul PascaniHarlau orasul HarlauRaducaneni comuna Raducaneni

Page 186: marinescu - managementul carierei

371

Ilfov Ilfov municipiul BucurestiBuftea orasul Buftea

Maramures Baia Mare municipiul Baia MareSighetu Marmatiei municipiul Sighetu MarmatieiViseu de Sus orasul Viseu de SusTargu Lapus orasul Targu LapusDragomiresti comuna DragomirestiSomcuta Mare comuna Somcuta Mare

Mehedinti Drobeta-Turnu Severin municipiulDrobeta-Turnu SeverinStrehaia orasul StrehaiaOrsova orasul OrsovaVanju Mare orasul Vanju MareBaia de Arama orasul Baia de Arama

Mures Targu Mures municipiul Targu MuresSighisoara municipiul SighisoaraReghin municipiul ReghinTarnaveni orasul TarnaveniLudus orasul LudusSangeorgiu de Padure comuna Sangeorgiu de Padure

Neamt Piatra-Neamt municipiul Piatra-NeamtRoman municipiul RomanTargu-Neamt orasul Targu-NeamtBicaz orasul Bicaz

Olt Slatina municipiul SlatinaCaracal municipiul CaracalCorabia orasul CorabiaBals orasul BalsScornicesti orasul Scornicesti

Prahova Ploiesti municipiul PloiestiCampina municipiul CampinaValenii de Munte orasul Valenii de MunteMizil orasul Mizil

372

Sinaia orasul Sinaia

Satu Mare Satu Mare municipiul Satu MareCarei municipiul CareiNegresti-Oas orasul Negresti-Oas

Salaj Zalau municipiul ZalauSimleu Silvaniei orasul Simleu SilvanieiJibou orasul Jibou

Sibiu Sibiu municipiul SibiuMedias municipiul MediasAgnita orasul AgnitaAvrig orasul AvrigSaliste comuna Saliste

Suceava Suceava municipiul SuceavaCampulung Moldovenesc municipiul CampulungMoldovenescRadauti municipiul RadautiFalticeni municipiul FalticeniVatra Dornei orasul Vatra DorneiGura Humorului orasul Gura Humorului

Teleorman Alexandria municipiul AlexandriaRosiori de Vede municipiul Rosiori de VedeTurnu Magurele municipiul Turnu MagureleVidele orasul VideleZimnicea orasul Zimnicea

Timis Timisoara municipiul TimisoaraLugoj municipiul LugojDeta orasul DetaSannicolau Mare orasul Sannicolau MareFaget orasul Faget

Tulcea Tulcea municipiul TulceaBabadag orasul BabadagMacin orasul Macin

Page 187: marinescu - managementul carierei

373

Vaslui Vaslui municipiul VasluiBarlad municipiul BarladHusi municipiul HusiMurgeni comuna Murgeni

Valcea Ramnicu Valcea municipiul Ramnicu ValceaDragasani orasul DragasaniHorezu orasul HorezuBrezoi orasul BrezoiBalcesti comuna Balcesti

Vrancea Focsani municipiul FocsaniPanciu orasul PanciuAdjud orasul Adjud

Bucuresti Judecatoria sectorului 1 municipiulBucurestiJudecatoria sectorului 2 municipiul BucurestiJudecatoria sectorului 3 municipiul BucurestiJudecatoria sectorului 4 municipiul BucurestiJudecatoria sectorului 5 municipiul BucurestiJudecatoria sectorului 6 municipiul Bucuresti

NOTA:In raport cu numarul cauzelor inregistrate in cursulanului 1992 la judecatoriile din municipiile resedinta dejudet, ministrul justitiei poate infiinta sedii secundare cuactivitate permanenta.

ANEXA Nr. 2CURTILE DE APEL, PARCHETELE DE PE LANGA

CURTILE DE APEL,CIRCUMSCRIPTIILE ACESTORA SI

LOCALITATILE DE RESEDINTA

________________________________________________________________________________Curtea de Apel Tribunalele Localitatea de resedinta

374

I. Curtea de ApelAlba Iulia Alba municipiul Alba IuliaSibiuHunedoara

II. Curtea de ApelPitesti Arges municipiul PitestiValcea

III. Curtea de ApelBacau Bacau municipiul BacauNeamt

IV. Curtea de ApelOradea Bihor municipiul OradeaSatu Mare

V. Curtea de ApelSuceava Suceava municipiul SuceavaBotosani

VI. Curtea de ApelBrasov Brasov municipiul BrasovCovasna

VII. Curtea de ApelBucuresti Bucuresti municipiul BucurestiCalarasiGiurgiuIalomitaIlfovTeleorman

VIII. Curtea de ApelCluj Cluj municipiul Cluj-NapocaBistrita-NasaudMaramuresSalaj

Page 188: marinescu - managementul carierei

375

IX. Curtea de ApelConstanta Constanta municipiul ConstantaTulcea

X. Curtea de ApelCraiova Dolj municipiul CraiovaGorjMehedintiOlt

XI. Curtea de ApelGalati Galati municipiul GalatiBrailaVrancea

XII. Curtea de ApelIasi Iasi municipiul IasiVaslui

XIII. Curtea de ApelTargu Mures Mures municipiul Targu MuresHarghita

XIV. Curtea de ApelPloiesti Prahova municipiul PloiestiBuzauDambovita

XV. Curtea de ApelTimisoara Timis municipiul TimisoaraAradCaras-Severin

376

Organizarea şi funcţionareaCamerei DeputaţilorCamera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament.Structurile interne ale Camerei sunt constituite din: Biroul permanent,comisiile parlamentare şi grupurile parlamentare. Biroul permanent estecompus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori.Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Birouluipermanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreagadurată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent suntaleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.În Camera Deputaţilor s-au constituit următoarele comisii permanente:

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; Comisia pentru industrie şi servicii; Comisia pentru agricultură, sivicultură, industrie alimentară şi servicii

specifice; Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor

naţionale; Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi

echilibru ecologic; Comisia pentru muncă şi protecţie socială; Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţii; Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; Comisia pentru politică externă; Comisia pentru cercetarea abuzurilor, conrupţie şi pentru petiţii. Comisia pentru regulament Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor.

În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi altecomisii speciale.Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţieipolitice a fiecărei Camere, aşa cum aceasta rezultă din spectrul grupurilorparlamentare. Rolul comisiilor permanente constă în elaborarea rapoartelorşi avizelor privind documentele ce urmează a fi puse în dezbaterea Camerei.

Page 189: marinescu - managementul carierei

377

Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care aucandidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiunipolitice. Un grup parlamentar trebuie să aibă cel puţin zece deputaţi.Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor.În Camera Deputaţilor s-au organizat următoarele grupuri parlamentare:

Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat şi umanist) Grupul parlamentar al P.R.M. Grupul parlamentar al P.D. Grupul parlamentar al P.N.L. Grupul parlamentar al U.D.M.R. Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Camera Deputaţilor se întruneşte anual în două sesiuni ordinare, dar poate ficonvocată şi în sesiuni extraordinare. Prima sesiune ordinară începe în lunaFebruarie şi nu poate depăşii sfârşitul lunii iunie, iar cea de-a doua sesiuneîncepe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.Sedinţele plenare ale Camerei se ţin în fiecare luni, marţi şi joi, iar şedinţelecomisiilor permanente au loc miercurea. Ziua de vineri a fiecărei săptămânieste consacrată activităţii membrilor Camerei în circumscripţiile electorale.

Directia Dezvoltarea Serviciilor Publice

Orasul ca asezare urbana, constituie un macrosistem social , destinat saasigure cadrul necesar desfasurarii activitatii membrilor comunitatii atatpentru munca, invatare cit si recreere. Activitatea locala are ca sarcina, dar inprimul rand ca deziderat, asigurarea conditiilor pentru buna functionare asocietatii, concomitent cu luarea de masuri menite sa eliminedisfunctionalitatile aparute (existente) in acest amplu sistem.http://www.oradea.ro/ddsp.htmlhttp://www.oradea.ro/ddsp.htmlDirectia DezvoltareaServiciilor Publice

Directia Dezvoltarea Serviciilor Publice are incomponenta sa urmatoarele servicii: ServiciulSalubritate, Serviciul Energetic si Servicii Publice,Serviciul Investitii si Serviciul Drumuri si Poduri.

http://www.oradea.ro/ddssalubr.html

• Serviciul Salubritate asigura conditiile pentrubuna functionare a societatii, concomitent cu

378

http://www.oradea.ro/ddssalubr.htmlServiciul Salubritate

luarea de masuri pentru buna gospodarire,pastrarea curateniei si aplica norme si sanctiunicontraventionale privind gospodaria comunala peraza municipiului Oradea.Colaboreaza cu RER-RWE Ecologic Service S.A.,URBANA S.A. si cu Corpul Gardienilor Publici.

http://www.oradea.ro/ddsenerg.htmlhttp://www.oradea.ro/ddsenerg.htmlServiciul Energeticsi Servicii Publice

• Serviciul Energetic si Servicii Publice urmarestesi controleaza desfasurarea urmatoarelor activitati:deservirea populatiei cu apa rece, apa calda, agenttermic, iluminat public, transport în comun,intretinere parcuri si spatii verzi si alte serviciipublice.Colaboreaza cu APATERM SA, RA-OTL SA,ELECTRICA SA, RAPAS, ELCO SA, RER-RWE Ecologic Service SA si cu CorpulGardienilor Publici.

http://www.oradea.ro/ddssinv.htmlhttp://www.oradea.ro/ddssinv.htmlServiciul Investitii

• Serviciul Investitii duce la indeplinire obiectivelede investitii ale Primariei Municipiului Oradea.Colaboreaza cu APATERM S.A., RA-OTL S.A.,Drumuri Orasenesti S.A.

http://www.oradea.ro/ddssdrumuri.htmlhttp://www.oradea.ro/ddssdrumuri.htmlServiciul Drumurisi Poduri

• Serviciul Drumuri si Poduri are ca obiectivurmatoarele: intretinerea si reparareainfrastructurii strazilor intretinere semamafoare,indicatoare si marcaje rutiere, si activitatea detaximetrie.Colaboreaza cu Drumuri Orasenesti S.A.,Autoritatea Rutiera Romana, RA-OTL S.A. si cuPolitia Municipiului Oradea.

http://www.oradea.ro/ddssproiecte.htmlhttp://www.oradea.ro/ddssproiecte.htmlProiecte

• Proiecte ale Directiei Dezvoltarea ServiciilorPublice.

Page 190: marinescu - managementul carierei

379

Directia Finante

Directia administreaza veniturile si cheltuielile fiecarui an financiar.

SERVICII:

Serviciul constatare si impunere persoane juridice- verifică modul de calcul, evidentă si virare a impozitelor si taxelorlocale datorate de contribuabili - persoane juridiceServiciul constatare si impunere persoane fizice- are competenta de a verifica impunerea contribuabililor persoanefizice, privind impozitele si taxele localeServiciul urmărire si încasare silită persoane fizice- este responsabil de urmărirea si încasarea creantelor bugetarereprezentând impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datoratede persoanele fizice, sume ce se fac venit la bugetul local.Serviciul financiar-contabil- cu compartimentele din subordine asigură îndeplinirea atributiilor cuprivire la dezvoltarea economico-socială a municipiului, întocmirealucrărilor proiectului bugetului propriu, formarea, administrarea siexecutarea acestuia.Serviciul încasare si operare date- încasează sumele datorate de contribuabili bugetului local, gestioneazăbaza de date si întretine programele informatice privind încasarea siprelucrarea veniturilor bugetului Primăriei municipiului OradeaServiciul control comercial si autorizăriBiroul analiza si solutionarea contestatiilor, urmărire persoane juridice- rezolvă sesizările, obiectiunile si contestatiile formulate în scris decontribuabili. Urmăreste încasarea la bugetul local a sumelor neachitatela termen de către contribuabili - persoane juridiceCompartiment registratură- eliberează adeverinte referitoare la bunurile impozabile si achitareaimpozitelor la bugetul local.Compartiment trezorerie- are atributii de casier al sectorului public, asigură evidenta privindexecutia de casă pentru toate operatiunile de încasări si plăti.Compartiment arhivă- păstrează dosarele fiscale ale contribuabililor persoane fizice si

380

persoane juridice, documentele cu regim special si actele decorespondentă

PROBLEME ACTE NECESARE SERVICIUL/BIROUL

Dosar fiscalimpunerepersoane juridice

Declaratie impunere tip Copie documentprovenientă (contract vânzare-cumpărare, factură,alte documente care atestă dobândirea, procesverbal receptie) copie extras C.F.schită (unde e cazul)copie cod fiscaltimbru fiscal sau chitantă timbru

S.C.I.P.J.

Certificat fiscalpersoane juridice

cerere tip ultima balantă de verificare timbru fiscalsau chitantă timbru copie după ultimele viramenteprivind impozite si taxe locale

S.C.I.P.J.

Certificat deînregistrare pt.asociaţii deproprietari

cerere de mână copii după statutul asociatieilegalizat la notariat acordul de asociere legalizat lanotariat procesul verbal al asociatiei de proprietaritabel cu membrii asociatiei de proprietari

S.C.I.P.J.

Referate,compensări adebitelor sau altesolicitări alecontribuabililorpersoane fizicesau juridice,restituiri

cerere de mână chitantă în original S.C.I.P.J. sifizice

Adeverintediverse pentru:- Notare imobile- Existentapatrimoniului- Diverse licitatii

cerere de mână S.C.I.P.J.

Dosar privindacordareaînlesnirilor la

Persoane juridice: cerere de înlesnire la plataultimul bilant si balanta de verificare situatiacreditelor curente alte documente utile pt.

S.C.I.P.J.,S.C.I.P.F.

Page 191: marinescu - managementul carierei

381

plataimpozitelor,taxelor locale sialtor venituridatorate deplătitori

rezolvarea cererii notă de constatare întocmită deorganele de control ale Directiei Finante

Persoane fizice: cerere de înlesnire la plată altedocumente utile pentru rezolvarea cererii notă deconstatare întocmită de organele specializate aleDirectiei Finante

Dosar scutiripers. fizice de laplata impozitelorsi taxelor locale

cerere de mânăcopie act dobindire imobil, extras C.F., schită(după caz) copie carte identitate, facturi, taloncopie adeverinţă de la:- Asociatia Veteranilor de Război- Luptătorii Revolutiei din 1989, certificat derevolutionar- Asociatia Fostilor detinuti politici

S.C.I.P.F.

Dosar scutirehandicapati pt.mijloace detransport auto

Cerere vizată de inspectori teritorial pentruhandicapati certificat handicapat I.T.M. factură deprovenientă a mijlocului de transport, carte deidentitate, talon, cu mentiunea căScutirea în toate cazurile se acordă începând culuna următoare depunerii documentelorjustificative

S.C.I.P.F.

Dosar pt.obtinereaautorizatiilor defunctionareasocietătilorcomerciale si apers. autorizateîn bază Decret-Lege nr. 54/1990

Cerere de autorizare tip Copii după:- Statut (contractul de societate)- Certificatul de înmatriculare la Oficiul R.Comertului- Autorizatie sanitară de functionare- Autorizatie P.S.I.- Actul de absolvire al formei de pregătireprofesională de specialitate, sau, după caz, carteade muncă (pt. activitate de alimentatie publică si acomertului cu produse alimentare)- Autorizatie de construire (pt.constructii noi) sauactul legal de folosire a structurii de vânzare(contract de închiriere, locatie, contract deproprietate etc - în cazul constructiilor vechi)- Chitantă de plată taxă autorizatie

Serviciulcontrolcomercial siautorizări

Dosar radieriauto pers.

Cerere de mână Copie act înstrăinare (factură,contract vânzare-cumpărare,după caz) Certificat

S.C.I.P.F.,S.C.I.P.J.

382

juridice saufizice

radiere de la politie

Adrese, sesizări,obiectiuni sicontestatii laprocese verbalede control

Adresă scrisă

CompartimentAnaliza sisolutionareacontestatiilorurmărirepersoanejuridice

Adeverinte- de valoare- de plecaredefinitivă sautemporară dintară- pt. notaripublici- pt. Politie/ alteinstitutii

Cerere de mână CompartimentRegistratură

Page 192: marinescu - managementul carierei

383

Directia Urbanism si Amenajarea Teritoriului

http://www.oradea.ro/servicii.htmlhttp://www.oradea.ro/servicii.html

http://www.oradea.ro/proiecte.htmlhttp://www.oradea.ro/proiecte.html

http://www.oradea.ro/relatii.htmlhttp://www.oradea.ro/relatii.html

Planificarea programelor de dezvoltare urbana amunicipiului, constituie una din preocuparile esentiale aleDirectiei Arhitectura Urbanism si Cadastru din structuraPrimariei prin implicarea consilierilor locali în aprobarea, înconditiile legii, a planurilor de organizare si de dezvoltare aamenajarii teritoriului.Directia Urbanism si Amenajarea Teritoriului esteresponsabila de coordonarea activitatii de dezvoltare urbanaa municipiului in scopul protectiei patrimoniului construitexistent si a protejarii cadrului natural prin serviciile despecialitate din structura sa (Serviciul autorizari constructii,biroul autorizari si disciplina în constructii, compartimenturmarire reclamatii si sesizari, Serviciul proiectare prognozasi startegie urbana, biroul cadastru si publicitate imobiliara,biroul banca date urbane, compartiment publicitate siafisaj).Serviciul Autorizari constructii are in competentaemiterea actelor administrative in baza carora se executalucrarile de constructie conform cadrului legislativ (art.3Legea 50/1991) si verificarea legalitatii executariiconstructiilor.Biroul Cadastru si publicitate imobiliara asiguraîntretinerea bazei topografice scara 1:1000 a municipiului siintroducerea cadastrului imobiliar-edilitar pe fise deimobile.Serviciul Proiectare prognoza si strategie urbanaraspunde de întretinerea Planului Urbanistic General sielaborarea planurilor urbanistice zonale si de detaliu. PlanulUrbanistic General al municipiului Oradea (aprobat in 1995)ofera cadrul legal pentru dezvoltarea orasului structurat pezone functionale: de locuit, comerciale, industriale.Birou G.I.S. intretine programele informatice utilizate sigestioneaza baza de date urbane specifice activitatiidirectiei. Administreaza reteaua de calculatoare din directie.

384

Gestioneaza datele grafice pe suport magnetic create prinprogramul pilot G.I.S. pe un contur definit in Zona Centralaa municipiului Oradea de cca. 80 ha., si fisele de imobilaferente.

Page 193: marinescu - managementul carierei

385

Integrarea in UEReforma institutiilor Uniunii Europene

1. Asigurarea reusitei proiectului constructiei europeneProcesul de integrare europeana s-a intensificat vizibil dupa intrarea invigoare a Tratatului de la Amsterdam, prin trecerea la functionarea efectiva aUniunii economice si monetare, conturarea unor perspective clare de progresin domeniul justitiei si afacerilor interne, iar, in ceea ce priveste politicaexterna si de securitate comuna (PESC), elaborarea si aplicarea "strategiilorcomune.Cu toate aceste progrese notabile, Romania considera ca reusita proiectuluiconstructiei europene impune solutionarea corespunzatoare a problemelorcu incidente directe, de care depinde, in ultima instanta, incheierea cu successi intr-o perioada rezonabila de timp, a actualei etape de extindere a UniuniiEuropene. Doua dintre aceste aspecte se detaseaza ca importanta si seplaseaza in centrul atentiei statelor membre si candidate la UniuneaEuropeana": reforma institutionala in perspectiva extinderii simodalitatile de aplicare a principiului flexibilitatii in cadrul UE.Precedenta Conferinta Interguvernamentala si-a incheiat lucrarile in iunie1997 fara a atinge obiectivul fixat prin Tratatul de la Maastricht, respectivrealizarea reformei institutionale a Uniunii Europene in perspectivaextinderii acesteia. Pe de alta parte, criza din Kosovo a relevat necesitateaunei actiuni externe mai bine sudata, mai autonoma, intr-un cuvant maieuropeana.Perspectivele apropiate ale unei extinderi fara precedent a Uniunii Europene,comparabila ca semnificatii cu crearea pietei unice europene si a monedeiunice, genereaza sperante intemeiate privind revitalizarea valorilordemocratiei la scara continentului european, in conditiile unui progreseconomic mai bine partajat. In acest sens, se poate afirma ca extindereaconstituie nu numai o sfidare majora pentru Uniunea Europeana, ci,deopotriva, si o sansa istorica.Ca viitor stat membru al Uniunii Europene, Romania este deosebit deinteresata in a adera la o structura puternica si coerenta, conformaprincipiilor fundamentale ale constructiei europene si obiectivelor sale denatura politica, economica si sociala, care sa combine armonios un spatiueconomic si social comun cu o uniune politica mai vizibila si mai puternicape scena internationala. Actuala Conferinta Interguvernamentala trebuie sa

386

creeze bazele solide pentru edificarea unei Europe reunite in cadrul unuispatiu comun al democratiei, libertatii, securitatii, stabilitatii si prosperitatii.2. Obiectivele Conferintei Interguvernamentale pentru reformainstitutionala a Uniunii EuropeneActuala Conferinta Interguvernamentala trebuie sa raspunda unei sfidari faraprecedent: realizarea schimbarilor institutionale pe care le implicaextinderea, astfel incat consecintele acestui proces sa poata fi gestionate de omaniera riguroasa si eficace sau altfel spus, solutiile ce vor fi adoptate vortrebui sa asigure ameliorarea capacitatii decizionale, in paralel cucrearea premizelor pentru adancirea integrarii europene intr-un cadruextins.In lumina dezbaterilor care s-au desfasurat pana in prezent in cadrulConferintei, precum si a contributiilor prezentate de statele candidate,Romania considera ca rezultatele finale ale Conferintei vor trebui saraspunda la doua categorii de obiective:

• Incheierea cu succes a procesului angajat la Amsterdam• Lansarea unei noi etape in consolidarea Uniunii Europene prin

implicarea directa a statelor candidate.2A. Incheierea cu succes a procesului angajat la Amsterdam (aspecteleinstitutionale nesolutionate - "leftovers" of Amsterdam)O conditie esentiala pentru ameliorarea capacitatii decizionale sifunctionarea eficienta a Uniunii Europene este solutionarea aspectelorinstitutionale ramase deschise la Amsterdam: componenta ComisieiEuropene, reponderarea voturilor in cadrul Consiliului si extindereaariei de aplicare a votului cu majoritatea calificata.

Componenta Comisiei Europene"Gardian al tratatelor" si avand misiunea sa apere, in deplina independenta,interesele europene, Comisia Europeana trebuie sa-si mentina caracterulcolegial si eficienta in functionare.Ca viitor stat membru al UE, preocupat sa-si asigure o reprezentare adecvatala nivelul acestui organ de baza al Uniunii, Romania impartaseste pozitiaexprimata de majoritatea covarsitoare a statelor membre si toate statelecandidate la aderare la UE, ca fiecare stat membru sa fie reprezentatprintr-un membru in cadrul Comisiei Europene.Pentru a veni in intampinarea temerilor acelora care considera ca un colegiucu un numar extins de membri ar putea sa ridice dificultati in ceea cepriveste functionarea eficienta a Comisiei, Romania sustine propunerilevizand cresterea rolului presedintelui Comisiei Europene pe linia numiriicomisarilor si a unei repartitii cat mai judicioase a portofoliilor si misiunilorintre acestia. Consideram, de asemenea, ca merita a fi examinate propuneri

Page 194: marinescu - managementul carierei

387

in sensul infiintarii unui birou executiv al colegiului, constituirea de echipede comisari pe baza criteriului tematic sau orizontal, precum si rotatiaperiodica a posturilor de comisari intre statele membre in functie deimportanta politica si functionala a acestora.

Reponderarea voturilor in cadrul Consiliului de ministriIn vederea intaririi rolului central al Consiliului de ministri in cadrulprocesului decizional al Uniunii Europene, simultan cu sporirea legitimitatiisale democratice, Conferinta Interguvernamentala va trebui sa stabileasca oreponderare a voturilor in cadrul Consiliului astfel incat putereaeconomica si ponderea demografica a fiecarui stat membru sa-si gaseasca oreflectare cat mai fidela in numarul de voturi alocate.Romania sprijina ambele propuneri care se afla in prezent pe masanegocierilor, respectiv:

• reponderare a voturilor menita sa pastreze echilibrul intre statele marisi mici, completata cu stabilirea unui nou "prag minimal" pentrutoate deciziile adoptate cu vot majoritar limitat (pentru a reduce laminimum riscul de blocaj);

• adoptarea sistemului dublei majoritati, conform caruia o decizieadoptata cu majoritate calificata va trebui sa reuneasca majoritateasimpla a numarului de voturi ale statelor membre cu majoritateasimpla a populatiei Uniunii Europene.

Romania impartaseste, in principal, pozitia acelor state membre si candidatela aderare care considera ca cea de-a doua formula ofera avantajulsimplitatii si transparentei, in timp ce prima ar necesita noi calcule sipraguri la fiecare noua aderare la Uniunea Europeana.

Extinderea inevitabila a votului cu majoritatea calificataCu toate ca, in prezent, marea majoritate a deciziilor sunt adoptate deConsiliul de ministri cu majoritate calificata, exista inca un numar importantde decizii care necesita unanimitatea, ceea ce sporeste riscul de blocajdecizional odata cu cresterea numarului si a diversitatii statelor membre.Romania considera ca actuala Conferinta Interguvernamentala va trebui saconsacre principiul conform caruia majoritatea calificata trebuie saconstituie regula, iar unanimitatea exceptia.O astfel de decizie va implica, insa, in mod necesar, stabilirea clara acategoriilor de decizii, indiferent de "pilierul" la care se refera, pentru careregula unanimitatii va fi mentinuta. Suntem de parere ca astfel de deciziiar trebui sa intruneasca urmatoarele caracteristici: decizii care implicaratificarea de catre statele membre, conform propriilor prevedericonstitutionale; decizii de natura institutionala de importanta esentiala;

388

decizii in domenii sensibile ale politicii externe, de securitate si apararecomuna; derogari de la reglementarile comune fixate prin tratate.Totodata, generalizarea progresiva a votului cu majoritatea calificata vatrebui sa fie asociata cu dreptul de optiune al unui stat membru de a recurgela abtinerea constructiva (cu exceptia deciziilor privind piata interna) prininvocarea existentei unui interes national vital, fara ca prin aceasta saimpiedice statele membre interesate sa progreseze intr-un anumit domeniu.

Angajarea unui proces decizional asupra altor aspecteinstitutionale, conexe cu cele ramase deschise in Tratatul de laAmsterdam

Obiectivele inrudite ale unei mai mari eficacitati si legitimitati democraticenecesita luarea in considerare si a altor aspecte institutionale, conexe cu celede mai sus, precum: functionarea Parlamentului European, a Curtii dejustitie si a Comitetului economic si social.

O reprezentare adaptata si o mai mare implicare a ParlamentuluiEuropean in procesul decizional

Avand in vedere faptul ca Tratatul de la Amsterdam prevede ca numarulmaxim de membri ai Parlamentului European, in conditiile extinderii, sa nudepaseasca cifra de 700, problema care se pune este aceea de a stabili noilemodalitati de repartitie a locurilor in cadrul limitei fixate.Pe de alta parte, ar fi oportuna extinderea procedurii de co-decizie aParlamentului European si Consiliului UE, evolutie care apare ca fiind, inmod firesc, complementara extinderii votului cu majoritatea calificata incadrul Consiliului si care nu poate decat sa intareasca caracterul democratical actiunilor Uniunii Europene.

Un sistem jurisdictional mai bine adaptat sarcinilor saleExtinderea Uniunii Europene va afecta, inevitabil, capacitatea Curtii deJustitie de a solutiona de o maniera satisfacatoare si in termene rezonabilecazurile care-i vor fi supuse atentiei (deja, in cadrul Uniunii "celor 15" seconsidera ca incarcatura cu cazuri este excesiva).In vederea mentinerii si sporirii rolului si legitimitatii Curtii de Justitie inrandul statelor membre si al cetatenilor acestora, ar fi necesare urmatoarelemasuri:- mentinerea actualei reguli - un judecator pe stat membru - sivalorificarea avantajului ce ar decurge din cresterea numarului de judecatoriprin cresterea numarului curtilor judecatoresti;- instituirea in cadrul Curtii a unei proceduri de urgenta in cazulrecursurilor prejudiciabile cele mai sensibile;- transferarea recursurilor prejudiciabile cu caracter "tehnic" tribunalelorde prima instanta.

Page 195: marinescu - managementul carierei

389

Sporirea rolului si influentei Comitetului economic si socialAvand in vedere rolul CES ca for de concertare a intereselor parteneriloreconomici si sociali la nivelul ansamblului Uniunii Europene, cresterearolului acestui organism ar fi necesara si oportuna.In situatia in care, in conditiile extinderii, Comitetul economic si social se vaconfrunta cu o problema similara cu toate celelalte institutii europene subraportul componentei acestuia, numarul de reprezentanti ce va fi stabilit vatrebui sa respecte principiul deja consacrat al egalitatii de tratament intreComitetul economic si social si Comitetul regiunilor.2B. Lansarea unei noi etape in consolidarea Uniunii Europene prinimplicarea directa a statelor candidate.In conditiile in care perspectiva extinderii a devenit deja un "acquis" care seva traduce prin noi dimensiuni si o mai mare eterogenitate a UniuniiEuropene, este greu de imaginat ca, intr-o astfel de configuratie noua, toatestatele membre vor manifesta, la un moment dat, aceeasi capacitate sidisponibilitate de a se integra in evolutia constructiei europene.Romania, ca si alte state candidate, nu are nici un interes ca, in locul unei"Europe - putere" care sa-si ocupe locul cuvenit pe scena mondiala, saasiste la instaurarea unei "Europe - spatiu" careia sa-i lipseasca consistentasi mijloacele de afirmare a propriilor interese intr-o lume multipolara.In consecinta, Romania considera ca actuala Conferinta Interguvernamentalatrebuie sa asigure o reconciliere a obiectivului extinderii cu cel alaprofundarii integrarii europene, printr-o mai clara definire aposibilitatilor de a recurge la aplicarea "cooperarii intarite" si aprincipiului flexibilitatii.Ca viitor stat membru al Uniunii Europene, Romania considera, insa, caextinderea aplicarii acestei noi metode de aprofundare a integrarii trebuiesa raspunda unor cerinte fundamentale, astfel incat principiilefundamentale ale solidaritatii si coeziunii pe care se fondeazaconstructia europeana sa nu fie subminate.Aceste cerinte vizeaza:

• Evitarea crearii de "cluburi exclusive" sau a unui "nucleu dur"impenetrabil, inaccesibil "de facto" noilor aderenti la UE, ca urmarea criteriilor de admitere excesiv de exigente;

• Statuarea, ca principiu de baza, a caracterului deschis al acestorformule si al obiectivului final ca, progresiv, o astfel de formula saintegreze toate statele membre interesate;

• Acceptarea principiului si convenirea masurilor necesare de sprijinca, in timp, toate tarile interesate sa dobandeasca capacitatea de aparticipa la astfel de formule avansate de cooperare;

390

• Stabilirea unui sistem de reguli clare si transparente si a unormecanisme institutionale adecvate de cooperare si comunicare intrestatele participante la "cooperarile consolidate" si celelalte statemembre al Uniunii Europene. Deosebit de oportuna ar fi definireaclara a modalitatilor prin care statele neparticipante, initial, la oformula de cooperare consolidata pot sa fie asociate anumitorpolitici, proiecte si actiuni dezvoltate in cadrul respectiv;

• Aplicarea principiului unanimitatii tuturor statelor membre UE inadoptarea deciziilor fundamentale referitoare la crearea unoreventuale noi institutii sau elaborarea de noi tratate cu caracterconstitutional care, inevitabil, vor viza, in perspectiva, toate statelemembre UE.

Romania considera ca o astfel de abordare ar facilita si favorizaflexibilitatea necesara in cadrul Uniunii Europene, astfel incat statelemembre sa poata progresa in aprofundarea acquis-ului comunitar,conform propriilor capacitati, si care, prin puterea exemplului, ar oferistimulente necesare tuturor tarilor interesate sa participe la posibilelenoi forme de cooperare avansata.3. Incheierea cu succes a lucrarilor Conferintei Interguvernamentale -premisa a unei extinderi logice si echitabileDin considerente de ordin istoric si din ratiuni de natura politica si morala,este in interesul comun al Uniunii Europene si al statelor candidate laaderare ca procesul de extindere sa avanseze in ritm sustinut si sa se incheiecu succes, pentru a pune capat unei ere de separare a popoarelor europene.Vointa politica a Uniunii Europene de a urma un calendar angajant si, inacelasi timp, realist in procesul de extindere depinde intr-o masura decisivade finalizarea cu succes a lucrarilor Conferintei Interguvernamentalepana la Consiliul European de la Nisa din decembrie a.c.In opinia Romaniei, incheierea cu succes a lucrarilor CIG implicasatisfacerea mai multor cerinte:

• deciziile ce vor fi adoptate sa permita adaptarile institutionalenecesare astfel incat, dupa Consiliul European de la Nisa, UniuneaEuropeana sa fie pregatita pentru integrarea tuturor statelorcandidate la aderare;

• formulele ce vor fi convenite sa asigure un tratament egal alactualelor si viitoarelor state membre ale UE, astfel incat principiilefundamentale ale egalitatii si solidaritatii sa fie pe deplin respectate;

• in masura in care consensul nu va fi posibil in cazul unor proiectemai ambitioase, cum ar fi integrarea Cartei drepturilor fundamentale

Page 196: marinescu - managementul carierei

391

in tratat, convenirea mecanismelor de realizare a politicii comune desecuritate, clarificarea tuturor aspectelor legate de cooperareaconsolidata, astfel de chestiuni nu trebuie sa devina un motiv deamanare a incheierii lucrarilor actualei CIG, reflectia si dezbaterileasupra lor putand sa continue intr-un alt cadru sau sa fie reluate cuprilejul unei noi conferinte interguvernamentale;

• in eventualitatea organizarii unei noi CIG pentru solutionareaaspectelor mentionate mai sus, dupa prima etapa a extinderii, aceastanu trebuie sa aduca nici o modificare conditiilor de aderare pentrustatele candidate care vor adera la UE la o data ulterioara.

Avand in vedere sfidarile multiple pe care le ridica cel mai vast si maiambitios proces de extindere cu care s-a confruntat pana in prezent UniuneaEuropeana, Romania impartaseste opinia ca reusita acestui proces depindedirect de convenirea si transpunerea in practica, intr-o perioada rezonabila detimp, a adaptarilor institutionale necesare. Fiind o conditie necesara areusitei, reforma institutionala nu trebuie sa devina, in nici un caz, unpretext pentru intarzierea acestui proces.Putini sunt cei care mai pun la indoiala necesitatea si oportunitatea uneicomunitati europene extinse care sa combine avantajele si atributele unuispatiu economic unic cu cele ale unei uniuni politice, ale unei identitatieuropene de securitate si aparare si ale unui model de coeziune sociala,avand propria sa specificitate. Singura perspectiva viabila este aceea de aconstrui impreuna o Europa largita a tolerantei si solidaritatii, fondata pevalorile democratiei, ale egalitatii in drepturi, libertatii, securitatii si justitiei.Din aceasta perspectiva, deopotriva ambitioasa si generoasa, Romania sperasi conteaza pe incheierea cu succes si, in spirit constructiv, a lucrarilorConferintei Interguvernamentale in perioada presedintiei franceze aConsiliului UE.Departamentul Afaceri EuropeneDirectia Cooperare Politica si Dezvoltari Institutionaleoctombrie 2000

392

Guvernul RomanieiMinistere

Ministerul de ExterneMinisterul Integrarii EuropeneMinisterul Finantelor PubliceMinisterul de JustitieMinisterul Apararii NationaleMinisterul de InterneMinisterul Dezvoltarii si PrognozeiMinisterul Muncii si Solidaritatii SocialeMinisterul Industriei si ResurselorMinisterul Agriculturii, Alimentatiei si PadurilorMinisterul Apelor si Protectiei MediuluiMinisterul Lucrarilor Publice, Transporturilor si LocuinteiMinisterul TurismuluiMinisterul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si CooperatieMinisterul Educatiei si CercetariiMinisterul Culturii si CultelorMinisterul Sanatatii si FamilieiMinisterul Tineretului si SportuluiMinisterul Comunicatiilor si Tehnologiei InformatiilorMinisterul Administratiei PubliceMinisterul Informatiilor PubliceMinisterul Coordonator al Secretaritului General al GuvernuluiMinisterul pentru Relatia cu ParlamentulMinisterul pentru Privatizare

Page 197: marinescu - managementul carierei

393

Guvernul RomanieiMinistere

Ministerul de Justitie http://domino.kappa.ro/guvern/ministere.nsf/07fb1c6c7be6845bc22564bf003c18c5/85104e9527079c55c22569

ed00528165?Navigate&To=Prevhttp://domino.kappa.ro/guvern/ministere.nsf/07fb1c6c7be6845bc22564bf003c18c5/85104e9527079c55c22569

ed00528165?Navigate&To=Prevhttp://domino.kappa.ro/guvern/ministere.nsf/07fb1c6c7be6845bc22564bf003c18c5/85104e9527079c55c22569

ed00528165?Navigate&To=Nexthttp://domino.kappa.ro/guvern/ministere.nsf/07fb1c6c7be6845bc22564bf003c18c5/85104e9527079c55c22569

ed00528165?Navigate&To=NextMinistrul de resort

In calitatea sa de organ al Autoritatii Executive, Ministerul Justitiei nu arenici o posibilitate de a interveni in activitatea de judecata, deoarece arincalca principiul separatiei puterilor in stat, realizarea actului de justitiefiind atributul exclusiv si suveran al instantelor judecatoresti, potrivit art.125 alin. 1 din Constitutie.Adresa: Bucuresti, Sector 5, strada Apolodor nr.17

394

Cabinetul Ministruluitel. 311.22.66fax. 315.53.89

Cabinete Secretari de Stat

Doru Crin Trifoitel. 411.75.75fax. 314.29.19e-mail: [email protected]

Costache Ivanovtel. 312.39.30fax. 310.01.14e-mail: [email protected]

Cristina Luzescutel. 310.07.29fax. 310.30.78e-mail: [email protected]

Secretariatul General, Relatii Publice si Relatia cu ONG-uritel. 312.40.23fax. 312.40.23

Serviciu de Imagine, Protocol si relatii cu Mass-Mediatel. 313.80.70fax. 315.53.89e-mail: [email protected]

Organizare

Organizarea Ministerului Justitiei este stabilita prin HG nr.9/09.01.2001 inurmatoarea structura:

Organigrama format *.doc

Page 198: marinescu - managementul carierei

395

Cabinete demnitariMinistruSecretari de Stat (4)Compartiment de control- Inspectia Generala si Audit InternSecretariat GeneralSecretar GeneralSecretar General AdjunctCompartimente cu specific administrativDirectia Secretariat General, Relatii cu Publicul si Cooperare cu ONGDirectia Organizare si Resurse UmaneDirectia Economico-Administrativa si de InvestitiiDirectia de Informatica Juridica si StatisticaDirectia Programe si PrognozeServiciul ContenciosServiciul pentru Imagine Publica, Protocol si Relatia cu Mass-mediaCompartiment cu specific legislativDirectia Elaborare Acte Normative, Avizare si StudiiCompartimente coordonatoare ale unor activitati specifice sistemului dejustitieDirectia JudiciaraDirectia de Reintegrare Sociala si de Supraveghere a PersoanelorCondamnateDirectia Instantelor MilitareDirectia Publicitate Mobiliara, Imobiliara, Notari Publici si ExecutoriJudecatorestiCompartimente responsabile pentru relationarea cu alte institutii siorganisme interne si internationale.Directia Relatii Internationale, Integrare Europeana, Euroatlantica si pentruDrepturile Omului.Directia Agentului GuvernamentalDirectia Relatia cu Ministerul Public si Prevenirea CriminalitatiiConsilier DiplomaticUnitati aflate in subordinea Ministerului JustitieiInstitutul National al MagistraturiiCentrul de Pregatire si Perfectionare a Grefierilor si a Celuilalt PersonalAuxiliar de SpecialitateInstitutul National de Expertize CriminalisticeDirectia Generala a PenitenciarelorServiciul Independent de Protectie si Anticoruptie

396

Directia MedicalaCentrul de pregatire a magistratilor, a grefierilor si a celuilalt personal dinsistemul justitiei – SovataCentrul de pregatire a magistratilor, a grefierilor si a celuilalt personal dinsistemul justitiei – BarladRegia Autonoma „Multiproduct”

Atributiile Ministerului Justitieistabilite prin Hotararea de Guvern de organizare si functionareplanificare strategica – fundamentarea si elaborarea Programului deguvernare in domeniul justitieireglementare si sinteza – realizarea cadrului normativ si institutionalnecesar organizarii si functionarii sistemului justitiei.reprezentarea statului roman (pe plan intern si extern) in domeniul specificde activitate (cooperare juridica internationala, proceduri jurisdictionale)asigurarea aplicarii si respectarii in mod unitar a reglementarilor legaleprivind organizarea si functionarea institutiilor si unitatilor subordonate saucoordonate, precum si cele privind exercitarea unor profesii juridice.

Rolul Ministerului Justitiei in indeplinirea programului de guvernarein domeniul justitieiMinisterul Justitiei detine un rol esential in reforma justitiei, fiind vectorulfundamental al acesteia; infaptuirea programului guvernamental indomeniul justitiei, al ordinii publice si al drepturilor cetateanului incepe si sesfarseste in aria competentelor Ministerului Justitiei, chiar daca larealizarea lui contribuie si alte componente al puterii executive si, nu inultimul rand, puterea judecatoreasca.

Reconsiderarea reformei in domeniul justitieiDemocratizarea si ridicarea justitiei romane la nivel europeansporirea gradului de independenta a sistemului judiciardepolitizarea intregului sistem judiciarredefinirea starii de inamovibilitate a judecatorilor si de stabilitate aprocurorilorconsolidarea statutului magistratuluisporirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii in cresterea calitatii

Page 199: marinescu - managementul carierei

397

corpului magistratilorredarea autoritatii procurorului general al Parchetului de pe langa CurteaSuprema de Justitie si asigurarea independentei membrilor MinisteruluiPublicrevederea reglementarilor care au indepartat justitia de cetatenicresterea rolului Curtii Supreme de Justitie prin extinderea competentei cainstanta de control judiciar in vederea stabilizarii si unificarii practiciijudiciare

Modificarea si completarea legislatiei procesualesimplificarea procedurilor judiciareasigurarea respectarii garantiilor procesualeextinderea motivelor de recurs in anulare pentru desfiintarea hotararilorirevocabile care se dovedesc a fi temeinice si nelegale.garantarea efectivitatii hotararilor judecatoresti prin extinderea sidiversificarea serviciilor de executari.introducerea, in legislatia procesual penala, a institutiei judecatorului deinstructie

Promovarea unei politici de crestere a prestigiului magistratilorelaborarea proiectului Codului deontologic al magistratilorimbunatatirea substantiala a pregatirii profesionale cu accent pecomponenta eticaimbunatatirea salarizarii si acordarea unor drepturi potrivit importanteifunctiei indeplinite

Preluarea acquis-ului comunitararmonizarea legislatiei nationale cu exigentele legislatiei internationale siale Uniunii Europene, in acord cu situatia economica si sociala dinRomaniaintarirea sistemului juridic in vederea armonizarii acestuia cu legislatia UE

Prevenirea si controlul criminalitatiireglementarea riguroasa a raspunderii ce revine procurorilor in vedereaeradicarii abuzurilor si ilegalitatilor savarsite in timpul serviciuluisimplificarea si sporirea eficientei structurilor departamentelor dinministerele de resort, pentru eliminarea paralelismelor sidisfunctionalitatilorcresterea eficientei cooperarii dintre Ministerul Justitiei, instantelejudecatoresti, Ministerul Public si Ministerul de Interne.

398

intarirea actiunilor de prevenire si control al criminalitatii pentru limitarea sistoparea acesteiainfiintarea unui Institut National de Criminologie pentru diagnoza siprognoza fenomenului infractional

Combaterea coruptieicompletarea si inasprirea legislatiei actuale in scopul eliminarii birocratiei sipentru asigurarea unor formulari clare si transparente, pentru eliminareaposibilitatilor de interpretare subiectiva sau arbitrara a legii.participarea la activitatea Comitetului National pentru PrevenireaCriminalitatii si la elaborarea Programului National de Prevenire aCoruptiei impreuna cu Departamentul de Control al Guvernuluiinfiintarea unui singur oficiu de primire a solicitarilor cetatenilor

Totodata, Ministerul Justitiei asigura indeplinirea programelorinternationale de asistenta financiara in infaptuirea reformei injustitie, printre care se numara:Programul PHARE cu Uniunea EuropeanaUnited States Information ServicesUnited States Agency for International DevelopmentDepartamentul Justitiei al SUAProgramul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)Fundatia pentru o Societate Deschisa (Soros)Programul cu Banca MondialaProgramul pentru probatiune derulat prin intermediul fundatiei „Know HowFund”

Din agenda de lucru a Ministrului Justitiei, Rodica Stanoiu

Ministrul Justitiei Rodica Stanoiu a avut convorbiri pe data de 16 ianuariecu dl. Andrew Vorkink – director pentru Romania al Bancii Mondiale si dl.Ziad Alahdad – seful Misiunii rezidente in Romania al Bancii Mondiale, peprobleme interesand reforma judiciara si legislativa din Romania, reformaadministratiei publice, stadiul derularii proiectelor finantate de Banca

Page 200: marinescu - managementul carierei

399

Mondiala aflate in responsabilitatea Ministerului de Justitie. De asemenea,prin reprezentantii sai Banca Mondiala si-a manifestat disponibilitatea de aacorda guvernului asistenta financiara si asistenta tehnica.Ministrul Justitiei Rodica Stanoiu a primit tot pe data de 16 ianuarie odelegatie a Uniunii Europene compusa din dl. Enrico Grillo Pasquarelli sidl.Fokion Fotiadis. S-au discutat probleme legate de programul de aderareeuropeana si prioritati ale Ministerului Justitiei din perspectiva deguvernare, cu precadere democratizarea si ridicarea justitiei din Romaniala nivel european.Ministrul Rodica Stanoiu a avut, de asemenea, o intalnire cu dl. MarkMayer, reprezentantul firmei Herzfeld And Rubin in probleme ceintereseaza in special existenta firmelor de avocati straini in Romania.Pe data de 17 ianuarie, ministrul justitiei Rodica Stanoiu a participat lasedinta Consiliului Superior al magistraturii. Au fost analizaterecomandarile ministrului justitiei privind transferarea, promovarea,numirea si eliberarea din functie a unor magistrati.

C.S.M. a analizat recomandarea ministrului justitiei si a hotarat sa propunaPresedintelui Romaniei numirea la Curtea Suprema de Justitie a domnuluiFlorin Costiniu si numirea la Parchetul de pe langa Curtea de ApelBucuresti a domnului Joita Tanase.Joi, 18 ianuarie, ministrul justitiei Rodica Stanoiu a primit o delegatie aAmbasadei S.U.A. la Bucuresti condusa de dl. ambasador JamesRosapepe. Au fost discutate aspecte legate de reforma justitiei inRomania, prioritati ale Ministerului de Justitie, programe in desfasurare,initierea unor noi programe impuse de realitatea romaneasca. Domnulambasador James Rosapepe s-a aratat deosebit de interesat deproblematica Ministerului de Justitie, manifestand dorinta de a oferi ajutorulnecesar in vederea democratizarii si ridicarii justitiei din Romania la nivelinternational.Site-ul ministerului: http://www.just.ro/

400

Serviciul Patrimoniu Public si Privat

Domeniu deactivitate Conditii Acte necesare

1. Concesiuniterenuri

doar pentru construire; prinlicitatie publică; exceptie : fărălicitatie publică - terenuriledestinate extinderii la constructiaexistentă sau utilităti publice;acordul Consiliului Local;

cerere; plan de situatie; schităcadastrală; exstras de CarteFunciară, actualizat; după caz: -aviz C.M.U.A.T.; certificat deUrbanism sau, după caz, P.U.D.

2. Vânzăriterenuri

prin licitatie publică; Regulamentde vânzare a terenurilor dindomeniul privat al MunicipiuluiOradea acordul Consiliului Local

plan de situatie; schită cadastrală;exstras de Carte Funciară,actualizat; Plan Urbanistic dedetaliu (P.U.D.); Raport deevaluare a terenului;

3. Închirieriterenuridomeniupublic

prin licitatie publică; acordulConsiliului Local pentruorganizarea licitatiei; conformRegulamentului privindorganizarea si desfăsurareacomertului stradal în municipiulOradea;

copie cod fiscal; copie Certificatde Înmatriculare la RegistrulComertului; copie Statutulsocietătii; procesul verbal deadjudecare a licitatiei;

4. Dări înfolosintăgratuită saudări înadministrarea terenurilor

Dări în administrare: regiilorautonome; institutiilor publice;Dări în folosintă gratuită:societătilor si institutiilor deutilitate publică sau binefacererecunoscute ca persoane juridice,în scopul îndeplinirii unoractivităti ce satisfac cerintelecetătenilor municipiului; acordulConsiliului Local

cerere; plan de situatie; schităcadastrală; exstras de CarteFunciară, actualizat;

Page 201: marinescu - managementul carierei

401

5. Schimburide teren acordul Consiliului Local

cerere;Pentru terenurile care facobiectul schimbului : extras deCarte Funciară actualizat; plan desituatie; Raport de evaluare alterenurilor;

6. Ocupareloc public -ocazional

Conform Regulamentului privindorganizarea si desfăsurareacomertului stradal în municipiulOradea: de sărbători: Crăciun,Anul nou, Pasti, 1,8 martie, ziuamortilor; circuri, parcuri dedistractii; actiunipromotionale,etc.

cerere; copie cod fiscal; copieCertificat de înmatriculare laRegistrul Comertului - pentrupersoane juridice; copieAutorizatie eliberată înconformitate cu Decret-Legenr.54/1990 - pentru persoanefizice;

402

PREFECTURA JUDETULUI TIMISINFORMATII GENERALE

Denumire : judetul TimisResedinta: municipiul Timisoara

Suprafata: 8697 Kmp, cel mai intins judet din tara (3,6% dinteritoriulRomaniei)

Amplasare geograficaEste situat in partea de vest a tarii. Se invecineaza la nord-vest cu Ungaria,la sud-vest cu Iugoslavia, la est cu judetul Hunedoara, la nord cu judetul

Arad, iar la sud-est cu judetul Caras-SeverinReprezinta un nod important din punct de vedere al legaturilor

internationale: pe cale rutiera si pe cale ferata cu Belgradul, iar prin Arad -Nadlac cu Budapesta, Viena, Berlin.

Populatie:La 1 iunie 1997 : 692.688 locuitori, din care in Timisoara 332.631 locuitori.

Nationalitati:La recensamantul din 7 ianuarie 1992 - 80,1% romani, 9,0% maghiari,3,8%germani, 2,4% sarbi, 2,1% tigani, 0,9% bulgari.

Religii:La recensamantul din 7 ianuarie 1992 - 78% ortodocsi, 13,3% romano-catolici,2,7% penticostali, 2,3% reformati, 1,2% baptisti, 1,1% greco-catolici.Unitati teritorial - administrative : 2 municipii - Timisoara si Lugoj,5 orase -Buzias, Deta, Faget, Jimbolia, Sinnicolau Mare si 75 comune.

Prefectura:Guvernul numeste, cate un prefect, ca reprezentant al sau, in fiecare judet.Prefectul este reprezentantul Guvernului si conduce serviciile publicedescentralizate ale ministerelorsi ale celorlalte organe centrale din unitatileadministrativ-teritoriale.Prefectura functioneaza ca institutie publica cu personalitate juridica,menitasa indeplineasca prerogativele conferite, prin acte normative, prefectului.

Page 202: marinescu - managementul carierei

403

Echipa de conducere a Prefecturii:Prefect : Prof. Dr. Ing. Horia CiocarlieSubprefect : Ing. Ionel Dorel GatlanSecretar general : ing. Dan BaraContactati-ne la adresa:mailto:%[email protected]