marile sperante

291
Coperta de : STEFAN BRADICEANU i lillfl 18-2 OREAT EXPECTATIONS BY CHARLM DICKENS II MII) TAIM II charles dickens marile sperante în româneste de VERA CALIN îngrijirea editiei de î VALERIU CÎMPEANU EDITURA TRIBUNA CRAIOVA 199 2 723172 Din numele de familie al tatalui meu, PJrrip, si din numele meu de botez, Philip , limba mea de topii n-a izbutit sa scoata alt cuvînt mai lung si mai lamurit decît Pip. Si fiindca eu îmi spuneam Pip, Pip a ramas. Sustin ca Pirrip «st« numele de familie al tatalu. meu bizuindu-ma pe autoritatea pi etrei de pe mormîntul lui si pt spusele surorii mele, doamna Joe Gargery, sotia fi erarului, întrucît nu mi-a fost harazit sa-mi vad vreodata parintii si fiindca nu mi -a da^ut i.idodata în mîna vre-un portret <te-ai icp (caci au trait amîndoi cu mult înai nte de epoca fotografiilor), primele imagini despre ei mi le-am plasmuit, în ehip nelogie, dupa pietrele de pe mormîntul lor. E ciudat ea forma literelor de pe piat ra tatii ma facea sa vad un om ©aches, scurt si îndesat cu parul cret si negru. Iar trasaturile si caracterul inscriptiei i De asemenea, si Georgiana, sotia celui de mai Sus", ma dusera la concluzia copilaroasa ca mama era pistruiata si bolnavic ioasa. Cît despre eele cinci miei romburi de piatra, lungi fiecare de eîte un picior 1 sl Jumatate, care se însirau frumos alaturi de mormîntul parintilor, în amintirea ee lev cinei fratiori ai mei, care au renuntat foarte de timpuriu sa-si mai croiasc a drum prin viata asta de lupta, lor le datorez eonvin-gerea, pastrata cu religi ozitate, ca bietii copii s-au nascut eu totii culcati pe spate si cu mîinile înfunda te în buzunarele pantalonilor si ca nu si-au scos mîinile din buzunare eît timp au tra it. 1 Unitate de mâsura avînd lungimea de aproximativ o treime dintr-uri metru, folos ita înainte da adoptarea sistemului metric, Locuiam într-un tinut mlastinos, linga cotitura cea mai din Vllo a fluviului, la d ouazeci de mile departare de mare. ,i cea mai vie si cea mai puternica impresie pe care IIilnlca mea o pastreaza despre identitatea lucrurilor am dobân¬di t-o în amur gul unei zile mohorîte, zi care a ramas nestearsa din amintirea mea. In ziua de ca re vorbesc, m-am încredintat ca locul acela, posomorit si napadit de urzici, e cim itirul: ca raposatul Philip Pirrip, decedat în aceasta parohie, si Geor¬giana, sotia celui de mai sus", sînt morti de-a binelea si îngropati ; ca Alexander, Bartholomew, Abraham, Tobias si Roger, copiii celor mai sus pomeniti, sînt morti si ei si îngro¬pa ti ; ca întinderea aceea de dincolo de cimitir, unde pasteau cirezi, întunecata, sal batica, plina de gropi si presarata cu movile si garduri, e tara mlastinilor ; i ar suvita plumburie de (jos, din capatul ei, e fluviul; ca locul îndepartat si sal batio de unde navaleste vîntul e m|trea si ca pumnuletul asta de om, io, înfricosat de tot ce vede, e Pip. I1' ira I striga o voce înspaimîntatoare, [Intre morminte, Ungfl usa care dadea în 'i ni, dlavole, i .1 de nu, Hi (rîng gîtul! purta M haina grosolana, cenu¬sa de fier la picior. Palarie nu avea, ip era legat cu o basma zdrentuita. ni ..in iesit din apa, care se tîrîse prin .noroi si fusese l <»vii || I,IUI t|c pietre. întepat de urzici si sfîsiat de maracini ; schiopata, trem ura, se holba la mine si mormaia tot timpul ; dintii îi clantaneau cînd ma apuca de barbie Va rog, domnule, sa nu mi frîngeti qîtul, îl implorai

description

GREAT EXPECTATIONSBY CHARLS DICKENS

Transcript of marile sperante

Page 1: marile sperante

Coperta de : STEFAN BRADICEANUi lillfl 18-2OREAT EXPECTATIONSBY CHARLM DICKENSII MII) TAIM II charles dickensmarile speranteîn româneste de VERA CALINîngrijirea editiei de î VALERIU CÎMPEANUEDITURA TRIBUNACRAIOVA199 2 723172 Din numele de familie al tatalui meu, PJrrip, si din numele meu de botez, Philip, limba mea de topii n-a izbutit sa scoata alt cuvînt mai lung si mai lamurit decît Pip. Si fiindca eu îmi spuneam Pip, Pip a ramas.Sustin ca Pirrip «st« numele de familie al tatalu. meu bizuindu-ma pe autoritatea pietrei de pe mormîntul lui si pt spusele surorii mele, doamna Joe Gargery, sotia fierarului, întrucît nu mi-a fost harazit sa-mi vad vreodata parintii si fiindca nu mi-a da^ut i.idodata în mîna vre-un portret <te-ai icp (caci au trait amîndoi cu mult înainte de epoca fotografiilor), primele imagini despre ei mi le-am plasmuit, în ehip nelogie, dupa pietrele de pe mormîntul lor. E ciudat ea forma literelor de pe piatra tatii ma facea sa vad un om ©aches, scurt si îndesat cu parul cret si negru. Iar trasaturile si caracterul inscriptiei i �De asemenea, si Georgiana, sotia celui de mai Sus", ma dusera la concluzia copilaroasa ca mama era pistruiata si bolnavicioasa. Cît despre eele cinci miei romburi de piatra, lungi fiecare de eîte un picior1 sl Jumatate, care se însirau frumos alaturi de mormîntul parintilor, în amintirea eelev cinei fratiori ai mei, care au renuntat foarte de timpuriu sa-si mai croiasca drum prin viata asta de lupta, lor le datorez eonvin-gerea, pastrata cu religiozitate, ca bietii copii s-au nascut eu totii culcati pe spate si cu mîinile înfundate în buzunarele pantalonilor si ca nu si-au scos mîinile din buzunare eît timp au trait.

1 Unitate de mâsura avînd lungimea de aproximativ o treime dintr-uri metru, folosita înainte da adoptarea sistemului metric, Locuiam într-un tinut mlastinos, linga cotitura cea mai din Vllo a fluviului, la douazeci de mile departare de mare. ,i cea mai vie si cea mai puternica impresie pe care IIilnlca mea o pastreaza despre identitatea lucrurilor am dobân¬di t-o în amurgul unei zile mohorîte, zi care a ramas nestearsa din amintirea mea. In ziua de care vorbesc, m-am încredintat ca locul acela, posomorit si napadit de urzici, e cimitirul: ca raposatul Philip Pirrip, decedat în aceasta parohie, si Geor¬giana, �sotia celui de mai sus", sînt morti de-a binelea si îngropati ; ca Alexander, Bartholomew, Abraham, Tobias si Roger, copiii celor mai sus pomeniti, sînt morti si ei si îngro¬pati ; ca întinderea aceea de dincolo de cimitir, unde pasteau cirezi, întunecata, salbatica, plina de gropi si presarata cu movile si garduri, e tara mlastinilor ; iar suvita plumburie de (jos, din capatul ei, e fluviul; ca locul îndepartat si salbatio de unde navaleste vîntul e m|trea si ca pumnuletul asta de om,io, înfricosat de tot ce vede, e Pip.I1' ira I striga o voce înspaimîntatoare,[Intre morminte, Ungfl usa care dadea în 'i ni, dlavole, i .1 de nu, Hi (rîng gîtul!purta M haina grosolana, cenu¬sa de fier la picior. Palarie nu avea, ip era legat cu o basma zdrentuita. ni ..in iesit din apa, care se tîrîse prin .noroi si fusese l<»vii || I,IUI t|c pietre. întepat de urzici si sfîsiat de maracini ; schiopata, tremura, se holba la mine si mormaia tot timpul ; dintii îi clantaneau cînd ma apuca de barbie� Va rog, domnule, sa nu mi frîngeti qîtul, îl implorai

Page 2: marile sperante

eu, îngrozit. Va rog frumos...� Cum te cheama ? întreba omul. Spune iute !� Pip, domnule.� înca o data, si se holba la mine. Ia zi !� Pip Pip. domnule.� Unde locuiesti ? Arata-mi cu degetul !Dupa ce ma privi timp de o clipa, omul ma întoarse cu capul în ios si cu picioarele în sus si-mi goli buzunarele. Dar. în afara de o bucata de pîine. nu gasi nimic. Cînd bise¬rica se întoarse din nou în picioare � caci omul era atît de iute în miscari si atît de pernic, încît rasuci biserica cu susul în jos. în fata mea. si ma facu sa vad clopotnita la picioarele mele � cum spun, cînd biserica se întoarse din nou în picioare, eu sedeam, tremurînd. cocotat pe o piatra înalta de mormînt, în timp ce el înfuleca pîinea cu lacomie.Jl *� Mai pustiule, facu omul, lingîndu-sî buzele, dar dol»-1 fani obraji mai ai!Cred ca, liîtr-adevar, aveam &braji dolofani, desi pe atunci eram eam mititel si nu prea voinio pentru vîrsta mea.� Sa fiu al naibii daea nu i-as mînea I spuse omul,clatinînd amenintator din eap. Zau daca n-as face-o!îmi exprimai eu gravitate dorinta ca acest lucru sa nuse întlmple si ma înclestai cu putere de piatra pe care maasezase omul, întîi ea sa ma tin mai bine, si apoi ea nu cumvasa încep sa plîng. �� Ia spune-mi, facu omul, unde ti-e mama ?� Acol© ! raspunsei eu.Omul trsari, ea si cum ar fi vrut s-o ia la goana, apoi se opri si se uita în urma.� Acola, explicai eu serios. �De asemenea, si Georgiana",aia-i mama.� AI facu el, întorcîndu-se. Si ala de alaturi de eae tat-tau ?� Da, domnule, spusei eu, chiar el. �Raposat în aceastaparohie".� Aha i bodogani emul, gîinditor. Si acum tu pe lîngâcine traiesti, asta daca cumva te mai las eu cu zile. lucru 14care înca nu m-am hotarît.� Cu sora-mea, doamna Gargery, nevasta lui Joe Gar-gery, fierarul, domnuule. >� Fierarul, aha ! facu el. Si-si privi piciorul.Dupa ce-si plimba de cîteva ori privirea întunecata de la picior la mine. se apropie de piatra pe care sedeam eu, ma apuca de amîndoua mîinile si ma împinse îndarat, tinîndu-ma cît putea mai departe de el ; ochii lui ma sfredeleau, si eu îl priveam cu deznadejde� Mai baietas, ma întreb daca sa te las cu zile. Stii ce-iaia o pila ?� Stîu, domnule.� Dar haleala stii ce-i ?� Stiu.Dupa fiecare întrebare, ma înghiontea mai tare, ca sa ma faca sa ma simt mai slafi si ca sa ma înfricoseze mai rau.� Ai sa-mi aduc o pila. Ma smuci din nou : Si ai sa-miaduci haleala. Si iar ma.smuci : Sa mi le aduci pe amîndoua.Daca nu, îti scot maruntaiele ! si ma mai zgîltîi putin.Eram atît de îngrozit si de ametit, încît ma agatai de el cu amîndoua mîinile. � Dac-ati fi atît de bun si m-atî lasa sa stau drept,domnule, poate ca n-as mai fi atît de ametit si as întelegemai bine, îndraznii eu.îmi dadu un ghiont zdravan, ma rasuci din nou,.si biserica sari iarasi deasupra moristii de vînt din vîrf. Apoi ma tinu în pozitie de drepti, pe vîrf ui pietrei de mormînt,

Page 3: marile sperante

si îmi spuse a;este cuvinte înspaimîntatoare ;� Mîine, dis-de-dimineata, ai sa-mi aduci pila si cevahaleala. Mi le aduci la fortificatii, vezi? Colo ! Asa ai sa faci,si nu curftva sa îndraznesti sa sufli o vorba sau sa faci unsemn cum ca ai vazut pe unu] ca mine sau pe oricine înfelul asta, poate te las cu zile, Daca-ti dai în petio si suflimacar & vorbulita. cît o fi ea de mica. îti scot inima si ficatiisi-i manînG fripti. Acu sa stii ca eu nu-s singur cum ti- ei fiînchipuind tu. Mai e un baiat ascuns eu mine Doamne, ceom! Pe lînga el. eu sînt un înger! Baiatul asta aude tni cespun eu acum Face el ce face cu pustii si le scotea inima sificatii. Degeaba încerci sa le ascunzi de el. Poti sa zavorast»usa. sa te ascunzi în pat. sa te ghemuiesti, sa-ti tragi asux-nutul peste cap. dar eînd ti e lumea mai draga si crezi c aiscapat de el. se furiseaza baiatul. îti spinteca burta si-ti scoatemaruntaiele. Acu. sa stii ca abia abîa î! tin în Frîu ca sa nuse repeada la tine Cu greu ii tin ca el vrea mortis .sa tiscoata maruntaiele Ei ce spui ?I-ara spus ca am sa-i aduc pilu si ee-oi gasi d%ale gurii, si ca a- dona A. rlis-de-dimi-neata. o sa vin cu lucrurile la fortificatii¦ � Spune : Sa ma trasneasca Dumnezeu de n-oi face asa ! se rasti omul.Am spus dupa el si omul m a dat jus de pe piatra� Si «ti, mai spuse el, sa te tii de fagadui al a si sâ nuuiti de baiatul ala Cara-te acasa !� Buna seara, domnule, am bîiguit eu.� N-ar, strica sa fie buna. spuse el. aruneînd o privireîn jurul lui. peste cîmpia rece si umeda Mai bine as fi broascasau tipar 1Si omul îsi încrucisa bratele, cuprînzîndu-si trupul, care tremura ; se strînse de parca i-ar fi fost teama sa nu se desfaca în doua bucati si o pornii sontîc-sontîc, spre zidul jos al bisericii. Ma uitam dupa el cum îsi croia drum printre urzicile si maracinii care cresteau în (junii movilitelor, sî ochilor mei de copil li se parea ca omul da la o parte mîinile mortilor, care se întindeau încet din morminte ca s*i-T );>�;¦ �¦¦'¦! de glezna si sa-1 tragntru.Cînd ajunse la zidul jos al bisericii, îl sari cu picioarele lui amortite si tepene, apoi se întoarse dupa mine. Cînd îl vazui întorcîndu-se, ma îndreptai cu fata spre casa si o luai la sanatoasa. Dar, dupa eîteva clipe ma uitai în urma si-1 vazui înaintînd spre fluviu, strîngîndu-si trupul cu mîinile ca si mai înainte si calcînd cu picioarele lui julite pe pietroaiele presa¬rate prin mlastini, ca sa se foloseasca trecatorii de ele cînd începeau ploile mari, sau în timpul fluxului.în timp ce stateam si ma uitam dupa el, baltile mi se pareau întocmai ca o dunga neagra si dreapta, fluviul � o alta dunga orizontala, mai îngusta si mai luminoasa decît aceea a baltilor, iar cerul � o tesatura de dungulite dese si miscatoare*, rosii si negre. Izbutii tu greu sa,deslusesc, la malul fluviului, singurele doua lucruri negre dft\ tot peisajul, care pareau ca stau în picioare : unul din ele era farul, care folosea marina¬rilor la cîrmit: semana cu un butoi fara doage, în vîrful unei prajini, si arata tare urît cînd îl vedeai de aproape ; celalalt era o spînzuratoare cu niste lanturi agatate de ea ; acolo atîr-nase nu demult un pirat. Omul se îndrepta schiopatînd spre spînzuratoare, ca si cum ar fi fost însusi piratul, care ar fi înviat si ar fi coborît din streang, iar acum s-ar fi dus sa se spînzure din nou. Gîndul acesta îmi dadu fiori. Si cînd vazui ca vitele din cireada îsi înalta capetele si se uita dupa el, ma întrebai <l.n;a nu cumva se gîndesc si ele la acelasi lucru. Ma uitai in jurul meu, ca sa-1 vad pe baiatul cel înfricosator, dar nu se vedea nici tipenie de om. Apoi ma cuprinse iarasi frica si am început "a goni din nou spre casa, fara sa ma mai opresc.CA PI TOLUL 2Sora-mea, doamna Joe Gargery, era cu peste douazeci de ani mai în vîrsta decît mine si se bucura de un renume grozav în mintea ei si a vecinilor pentru ca ma crescuse �ca

Page 4: marile sperante

-n palme". încercam pe vremea aceea sa-mi dau singur seama de întelesul acestor cuvinte si, fiindca stiam ca avea o mîna grea, pe care avea obiceiul s-o abata deopotriva asupra sotului ei si asupra mea, am presupus ca Joe Gargery si cu mine fusesem amîndoi crescuti �pa-n palme". Nu prea aratoasa sora-mea si, nu stiu de ce, mi se parea ca tot cu palmele trebuie sa-1 fi hotârît pe Joe s-o ia de ne¬vasta. Joe era un barbat frumos; fata lui neteda era înconju¬rata de par balai, si albastrul irisilor lui era atît de deschis, de parca s-ar fi amestecat cu albul ochilor. Era blînd, duios, împaciuitor si prostut, sarmanul de el, un fel de Hercule în putere, dar si în slabiciune.Sora-mea avea parul si echii negri si pielea atît de rosie, Incît uneori ma întrebam daca nu cumva se freca cu o râza¬toare în loc sa se frece cu sapun. Era înalta, ciolanoasa si purta întotdeauna un sort grosolan, prins la spate cu doua noduri, si un nelipsit pieptaras, pe care erau prinse mii de ace de cusut si cu gamalie. I se parea o cinste nemaipomenita pentru ea, si o mare rusine pentru Joe, ca era silita sa poarte tot timpul sortul acesta. Desi, zau ca nu-mi dau seama de ce era silita' sa-1 poarte, sau de ce nu-1 scotea ori de cîte ori voia.Fieraria lui Joe era lipita de casa noastra, o casa de lemn, cum erau în vremea aceea mai toate locuintele din tinut. Cînd ma întorsei în goana de la cimitir, fieraria era închisa si Joa statea singur în bucatarie. Cum eram tovarasi de suferinta si, în aceasta, calitate,' ne faceam unul altuia nenumarate destai¬nuiri, Joe îmi împartasi ceva în clipa în care ridicai zavorul si-mi aruncai privirea spre vatra din fata usii, unde sedea el.� Doamna Joe a iesit din casa de zece ori pîna acumca sa te e,aute. Pip. Si, culmea culmilor, adineauri s-a mai dusînca o data.� Adevarat ?� Da, Pip. spuse Joe. Si. din pacate, a luat cu ea si�gîdiliciul".La aceasta veste dureroasa, îmi atintii plin de. deznadejde ochii asupra focului si începui sa mi rasucesc singurul nasture care îmi mai ramasese .Gîdiliciul" era un bal cu capatul de ceara, lustruit de -liîtea atingeri cu sarmana mea faptura� Ba se aseza ba se scula, ma lamuri Joe. Pe urma,a pus mîna pe ,,gîdiliH" si H tîsnit afara Asa a fost faru.Joe,scormonind tacticos cu vair.iiul focul de pe gratar si privindu-1tinta : A tîsnit afara.� A plecat de mult. Joe V ti tratam pe Joe ca pe uncopil mai mare si ca pe un tovaras.� Stiu eu. Pip. spuse Joe, uitîndu se la ceasornicul olan¬dez din perete ; e plecata de vreo cinci minute Pip. vine !Ascunde-te în dosul usii, baiete, si pune prosopul între tinesi usa !10 î-am urmat sfatul. Sorâ-mea deschise usa mare si dîndu -sl seama ca exista undeva o piedica, ghici îndata pricina si îsi urma cercetarile eu ajutorul �gîdiliciului". Sfîrsitul a fost ca m-a aruncat spre Joe (s^ folosea adesea de mine ca de un proiectil conjugal). Joe, fericit "sa ma primeasca în orice con¬ditii, ma vîrî în vatra si, cu piciorul lui mare, îmi facu linistit zid de aparare.� Unde ai fost pîna acum, maimutoiule ? întreba doamnaJoe, batînd cu piciorul în podea. Sa-mi spui numaidecît ce-aifacut, si de ce-mi scoti sufletul si-mi amarasti viata, ca de nu,te scot din eoltul ala chiar de-ai fi tu de cincizeci de ori Pip,si el, de cinci sute de ori Gargery I� N-am fost decît pîna la cimitir, bîigui eu de pe scau-nasul pe care sedeam, plîngînd si frecîndu-mi pielea.� La cimitir ! repeta sora-mea. Daca n-as fi fost eu, demult ti-ar fi putrezit oasele acolo. Gine te-a erescut ca-n palme ?� Dumneata, spusei eu.� Si de ce, ma rog ? tipa sora-mea.

Page 5: marile sperante

� Nu stiu, scâncii eu.� Nici eu ! spuse sora-mea. N-as mai face-o a doua oara,Atîta stiu. Pot sa spun ca. de cînd te-ai nascut tu, nu mi-amscos sortul nici macar o zi. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns satiu nevasta de fierar � si înca nevasta lui Gargery ! � mai[i fiu si tie mama !Ma uitam cu jale la foc, si gîndurile mi se departara de la Intlmplârlli acestea. Caci din jarul razbunator rasarira si prin-<hip în fata mea fugarul din tara mlastinilor, cu piciorul încatusat, baiatul acela misterios, pila, mîncarea si fagaduiala înspaimîntatoare pe care o facusem, ca voi prada casa care ma adapostea,� Sigur, facu doamna Joe, agatînd �gîdiliciul" la locullui. Sigur, la cimitir ! Usor va vine la amîndoi sa spuneti �lacimitir". De fapt. Joe nici macar nu pomenise de asa ceva*Voi doi o sa ma duceti pe mine într-o buna zi la cimitir, sifrumoasa pereche o sa mai fiti fara mine !în timp ce sora-mea pregatea cestile de ceai. Joe se uita la mine, ca si cum, în mintea lui, si-ar fi facut socoteala ce fel de pereche am fi noi doi în împrejurarile dureroase pe care le schita nevasta-sa. Apoi, îsi mîngîie mustata si buclele blonde din dreapta capului, urmarind-o prin odaie cu ochi} lui albastri pe doamna Joe, asa cum facea de obicei cînd se dezlantuia vijelia.îl Sora-mea avea un fel foarle Koîârît sî mereu acelasi da taia pîinea pentru noi si de a o unga eu unt. Mad întîl, pingea cu mîna stinga bucata de pîine în pieptarasul sortu-si, uneori, se prindea în ea eîte un bold sau un aa de cusut,care, dupa aceea, îl descopeream în gura. Pe urma, lua tin unt (nu prea mult) pe vîrful cutitului si-1 întindea pe ne, asemenea unui farmadst care prepara o alifie, între-intînd, repezita si îndemînatica, ammdoua partile cutitului, ratind sî potrivind untul în Jurul cojii. Apoi, avînta cu în-mînare eutitul sî reteza o felie, eu e miscare de fierastrau} cele din urma, înainte de a desparti felia de bucata de pîine, taia în doua jumatati, din care Joe capata una, si eu, alta. De data aceasta, desi mi-era foame, nu îndrazneam sa inîno felia mea. Simteam câ trebuie sa pastrez ceva pentru iul acela înfiorator si pentru aliatul lui, baiatul acela si mai Wcosator. Stiam eu ei doamna, floe este o gospodina foarte mpatata si ea, în eotrobaiala mea hoteasca, s-ar fi putut sâ i gasesc nimic în camara. De aceea, hotarîi sa ascund feliapîine cu unt în pantaloni. Curajul de care aveam nevoie ntru înfaptuirea acestei Hotârîri ml se parea îngrozitor. Erasi cum mi-as fi pus în gînd sa ma azvîrl din vîrful unei se înalte, sau sa sar în valurile unei ape adînci. Si hotarîrea i se paru si mai greu de îndeplinit din pricina nestiutorului e. Ca doi buni prieteni si tovarasi de suferinta, legati între printr-un fel de francmasoneriel, datorita bunatatii lui fata i mine, despre care am maî vorbit, stabilisem obiceiul ca.fiecare seara. în timp ee mîncam pîinea, sâ ne luam la trecere, ridicînd din eînd în cînd îne feliile, ceea ce ne nplea de admiratie reciproca si ne dadea imboldul de a 2rge mai departe. în seara aceea, Joe ma îmbie de rfteva oriîncep întrecerea nsastra prieteneasca, aratîndu-mi felia lui; re scadea vazînd cu ochii; dar. de fiecare data. ma vedea , cana galbena de ceaî pe un genunchi sî cu felia de pîine cu ii neatinsa, pe celalalt. In cele din urma, cuprins de dezna-¦jde, îmi dadui seama ca ceea ce planuisem trebuie îndeplinit'ca ar fi mai bine sa ma apue de treaba în chip eît mai reso, atît cît îmi îngaduiau împrejurile. H-am folosit asa«*| ir de un moment cînd Joe sî-a întors eapul si am vîrît felia' i pîi în pantaloni.Asociatie internationala secreta, cu principii p^litlr-e reactionar* st CM ritualuri oculte, ai carei membri, oijjjimuii in eiupe, se *us>io rec1j>r'-o.¦> ' Era vadit ca Joe se necajea, închipuindu-si ca-mi lipseste pofta de mîncare. asa ca musca amarît din felia lui; nu-i prea tihnea mîncarea. îsi molfai mai mult îmbucatura, dus pe gin* duri, ca de obicei, si, în cele din urma, o înghiti ca pe o pilula; Era g

Page 6: marile sperante

ata sa muste din nou si tocmai îsi aplecase capul într-o parte, ca sa masoare mai bine pîiriea, cînd, aruncîndu-si pri¬virea spre mine, vazu ca felia mea de pîine cu unt disparuse.Mirarea si nedumerirea cu care se opri o clipa înainte de a musca, holbîndu-se la mine, erau prea izbitoare ca sora-vnea sa nu ia aminte� Ce s-a întîmplat ? întreba ea cu vioiciune, punîndceasca pe masa.� Zau. Pip ! murmura Joe, clatinînd din cap cu un aerplin de dojana. Mai baiete, o sa ti se aplece ! O sa ti saopreasca-n gît. Nici n-ai avut timp sa mesteci. Pip-� Ei, ce s-a mai întîmplat ? reppta sofa-mea mai aspruca înainte.� Ar fi mai bine dac-ai putea -sa tusesti si s-o scuipi,Pip. Asculta sfatul meu, spuse Joe, înspaimîntat. E drept canu-i frumos, dar sanatatea-i sanatateîntre timp, sora-mii îi sarise mustarul ; se napusti la Joe, îl apuca de favoriti si-1 lovi cu capul de peretele din spate ! iar eu sateam în colt, privind la cele ce se petreceau cu un aer vinovat� Asa poate ai sâ spui ce s-a întîmplat, spuse sora-meaglftlnd ; si nu te mai holba la mineJot §� Uita la ea neputincios ; apoi musca deznadâiduit din pline cu ochii la mine.� Stii Pip. începu el solemn, cu obrajii umflati de ultimaîmbucatura si vorbind tainic, ca si cum am fi fost singuri,noi doi am fost întotdeauna prieteni iar eu as fi ultimul mucare sa te vorbeasca de rau. dar .. si Joe îsi misca scaunul,cu ochii în podea, apoi îsi ridica privirea spre mine, dar n-ammai auzit sa înfulece cineva în halul asta !� Ce. a înfulecat mîncar.ex) ? striga sora-mea.� Stii mâi baiete, urma Joe. fara sa si fi înghitit îmbu¬catura si uitîndti se la mine. nu la nevasta sa. si eu înfulecamadeseori cînd eram de vîrsta ta ; pe vremea aceea, eram printracei mai priceputi la treaba asta ; dar n am mai pomenit sâînfulece cineva ca tine. Pip. Slava Domnului ca n-ai muritiDintr-o saritura, sora-mea fu Unga mine, ma însfaca d9pâr si rosti doar aceste cuvinte înspaimîntatoare : �¦' ¦� Vino sa te doftoricesc. In vremea aceea, niste pacatosi de medici reînviasera moda apel de eatran, si doamna Joe avea întotdeauna în dula provizii mari din acest medicament; credea ca pe cît era de gretos, pe atît era de* folositor. Uneori îmi dadea cantitati atît de mari din acetsta bautura mîntuitoare, pe care 0 socotea un întaritor fara seaman, încît mi se parea ca miros ca un gard proaspat vopsit. In seara de care vorbesc, dat fiind ca facusem un lucru neobisnuit, fu nevoie de 0 jumatate de litru din vesti¬tul amestec, pe care sora-meâ mi-1 turna pe gît, spre marea mea usurare, tinîndu-mi capul la subsuoara ; aratam întocmai ca o cizma într-o tragatoare de cizme. Joe scapa numai cu un sfert de litru ; pe acesta trebui sa~l înghita (spre durerea bietului om, care mesteca încet si gînditor în fata focului) �pentru ca îl rascolise si pe el". Judecind dupa mine, as spune ca, daca nu-1 rascolise cumva înainte de a lua apa de catran, cu siguranta ca dupa aceea 1-a rascolit zdravan.Groaznic lucru e sa ai mustrari de constiinta ; dar cînd un biet baiat, în afara de acea neliniste tainica a cugetului, mai e chinuit si de o apasare, care se exercita asupra cracului de pantalon, va pot spune ca zbuciumul e de nedescris. Gîndul vinovat ca trebuie s-o prad pe doamna Joe � nici o clipa nu-mi trecea prin gînd c-am sa-1 fur pe Joe, fiindca socoteam ca nici ujiul din lucrurile gospodariei nu era al lui -�- acest gînd, unit cu necesitatea de a sprijini necontenit cu mîna bucata de pîine cu unt, fie ca sedeam, fie ca eram trimis în bucatarie ca sa aduc ceva de acolo, ma scotea din minti. Si, uneori, cînd vîn'tul sufla dinspre balti, în timp ce atîtam focul, mi se parea ca aud afara glasul omului cu piciorul în catusa, glasul omului care ma pusese sa jur ca voi pastra taina si care îmi spusese ca nu poate si nu vrea sa flamînzeasca pîna a doua zi si ca trebuie sa manînce acum. Alteori gîndeam : �Si

Page 7: marile sperante

daca baiatul, care cu greu poate fi tinut în frîu ca sa nu-si înfiga mîinele în maruntaiele mele, se lasa tîrît de o nerabdare fireasca sau greseste si crede ca are drept la inima si ficatii mei astazi în loc: de mîine ? !". Daca e adevarat ca parul ti se face maciuca de spaima, atunci. în seara aceea, asa trebuie sa se fi facut parul meu. Dar poate ca nu i s-a facut nimanui vreodata parul maciuca de spaima.Era în .ajunul Craciunului, între 7 si 8 seara, dupa cea-sornicul olandez, si eu trebuia sa învîrtesc la budinca pentru a doua zi cu un facalet de arama. încercai sa ma apuc da treaba, în timp ce felia de pîine ma ftpasa pe picior (ceea ce îmi aduse iar aminte de chipul omului cu piciorul In catusa),14 dar îmi dadui seama ca încercarea de a scoate felia de pîina cu unt pe la glezna era menita sa dea gres. Avui însa norocul sa mâ pot furisa afara din odaie si sa-mi ascund o parte din constiinta vinovata în odaita mea din pod.� Ia asculta ! facui eu dupa ce sfîrsii cu - învîrtitul Maîncalzeam putin la vatra, înainte de a fi trimis la culcare.Astea-s tunuri, Joe. nu-i asa ?� Aha ! facu Joe. Iar a evadat un puscarias !� Ce înseamna asta, Joe ? întrebai euDoamna Joe. care dadea întotdeauna lamuriri, spuse artagoasa :� Evadat, evadat ! -Dadea definitii asa cum îmi turna pe gît apa de catran, în timp -ce doamna Joe statea aplecata deasupra lucrului de mîna.eu îmi tuguiai buzele, ca sa-i soptesc lui Joe :� Ce-i asa puscarie,?Joe îsi tuguie si el buzele, ca sa-mi dea un raspuns mes~ tesugit, dar eu nu prinsei decît o singura vorba : �Pip".� Ieri seara a scapat un puscaria, spuse Joe cu glas tare ;dupa apusul soarelui, au tras cu tunul, ca sa înstiinteze lumea.Acum cica înstiinteaza lumea pentru un altul.� Cine trage cu tunul ? întrebai eu.� Da-1 încolo de baiat ! se amesteca sora-mea, încrun-tîndu-se la mine peste lucrul de mîna. Toata ziua pune între-bftri. Nu pune întrebari si n-o sa ti se raspunda cu minciuni.Mi se paru nepoliticos din partea ei sa mi dea de înteles ar fi fost în stare sa-mi raspunda cu o minciuna, chiar data IU i-as fi pus întrebari Dar ea nu era politicoasa decît atunci i'Ind avea musafiri.în clipa aceea, Joe îmi atîta si mai mult curiozitatea, caci Îsi dadea osteneala sa sufle, cu gura larg deschisa o vorba caremi se parea ca este �toane". De aceea, aratai cu o miscare fireasca spre doamna Joe si-mi tuguiai buzele, ca sa întreb � �Ea ?" dar Joe, care nici nu voia sa auda ce-i suflam eu, deschise din nou gura mare si mi arunca un cuvînt de neîn¬teles, însa eu tot nu pricepui nimic.� Doamna Joe, spusei eu, neîntrezarind alta solutie, dataim te superi, de unde se trage cu tunul ?� Dumnezeu sa te binecuvînteze ! exclama sora-mea cunu qlas de parca n-ar fi vrut sa spuna asta, ci tocmai cqntra-¦ >nl. De la galere.� O l facui eu cu ochii la Joe. Galere ? 'Joe tusi cu un aer de repros ca si cum ar fi spus : �Doar ti am soptit.'"1.Si, daca nu te superi, ce-i aia galere ? întrebai eu.~ Asa-i cu baiatul asta! se înfurie sora-mea, aratînd .spre mine cu acul de cusut în care bagase ata si clatinînd din cap Nici nu i-ai raspuns bine la o întrebare, ca el îti si pune alte douazeci. Galerele sînt niste corabii pentru puscariasi, stii acolo, dincolp de baltoase. (La noi în tinut asa se spunea la mlastini).' - Cine sta oare în corabiile astea de puscariasi si de ce i-o fi bâgînd acolo? spusei eu asa, ca din întîmplare si cu o deznadejde calma în glas.întrecusem masura, si doamna Joe se scula numaidecît de pe scaun.� M/ii baiete,, sa-ti spun ceva, începu ea. Sa stii ca nu te am crescut ca-n palme ca sa-mi «coti sufletul. Daca te-as fi crescut asa, as merita ocari, nu laude. Oame

Page 8: marile sperante

nii care ucid, care fura, înseala oamenii si fac tot soiul de pacatosenii, pen¬tru care, pîna la urma, sînt trimisi la ocna, oamenii astia, cînd sînt mici, omoara lumea cu întrebari. Si acum du-te la culcare !N-aveam voie sa iau luminarea cu mine ca sa-mi lumineze drumul cînd ma duceam la culcare ; în timp ce urcam scarile în bezna si capul îmi vîjîia � caci doamna Joe îsi întovare ultimele cuvinte batînd toba cu degetaruJ în capul meu � ma simteam foarte zguduit de faptul ca eram atît de aproape de galere. Fara nici o îndoiala, eram pe drumul care duce la ocna. începusem prin a omorî lumea cu întrebari si aveam de gînd s-o prad pe doamna Joe.Din vremea aceea atît de îndepartata si pîna acum, m-am gîndit de multe ori ca putini oameni stiu cît de tainice sînt spaimele celor mici. Eram cumplit de înspaimîntat de baiatul care voia sa-mi scoata inima si ficatii; cumplit de înspaimîntat de omul cu catusa la picior; si cumplit de înspaimîntat de mine însumi, caci cineva îmi smulsese o fagaduiala îngrozi-toare ; nu trageam nicidecum nadejde ca as putea sa scop eu ajutorul sora-mii, care respingea toate încercarile mele. pi-era teama sa ma gîndesc la cîte aS fi fost în stare sa fac, daca mi s-ar fi cerut, în singuratatea spaimei mele.Daca am atipit cumva în noaptea aceea, a fost numai pen-tru a ma vedea plutind în josul fluviului, spre galere, dus de In limba engleza, galerele sînt numite hulks. De aceea, In timp ce Joe U topteste cuvlntuj, baiatul Întelege sulks � In limba engleza : toane.16 lluviul vijelios al primaverii; vedeam apoi stafia unui pirat, care, în timp ce treceam prin fata spînzuratorii, îmi striga, printr-un cornet acustic; ca ar fi mai bine sa vin la mal si sa ma las spîrrzuraf pe loc decît sa mai amîn. Mi-era frica sâ adorm, chiar daea ma ademenea somnul, fiindca stiam ca, odata cu primele licariri ale diminetii, trebuia sa prad ca¬mara. Nu puteam sa fac treaba aceasta în timpul noptii, fiindca pe atunci nu puteam sa-mi fac rost de lumina printr-o miscare lesnicioasa de frecare ; pentru aceasta ar fi trebuit^sa ma fo¬losesc de cremene si as fi facut un zgomot asemanator cu zflnganhul pe care-1 faceau lanturile piratului.De îndata ce pe giulgiul negru al noptii aparura pete ce¬nusii, m-am sculat si am coborît scarile ; fiecare seîndura si flecare crapatura de pe trepte striga în urma mea : �Opriti hotul ! Scoala-te, doamna Joe !". Camara era mai plina ca de obicei, fiindca era Craciunul. Un iepure, care atîrna cu capul In jos, ma sperie, fiindca mi se parea ca-mi facea cu ochiul ori de cîte ori ma întorceam cu spatele. N-aveam timp sa ma conving daca era într-adevar asa, nici sa aleg, nici nimic alt-Ceva, fiindca n-aveam nici o clipa de pierdut. Am furat niste pline, niste brînza, o jumatate de oala de carne tocata (pe care am legat-o în batista, împreuna cu felia de pîine din ajun) si i r.ire brandy dintr-un ulcior de piatra (pe aceasta am turnat-o II li O sticla în care faceam licoare de Spania la mine, în odaie, stirea nimanui ; apoi ara subtiat-o pe cea ramasa în Ulcior cu continutul unei cani, pe care o gasisem în dulapul din bucatarie); am mai furat un os cu foarte putina carne !»¦ el si o placinta rotunda cu carne de porc. Eram gata sa fara placinta, dar ma simteam ispitit sa ma urc pe un raft, t vad ce era ascuns cu atîta grija în farfuria de pamînt «lin colt, si asa am descoperit placinta. Am luat-o cu speranta Ol nu fusese facuta ca sa fie mîncata în zilele acelea si ca va MI.ii trece timp pîna i se va descoperi lipsa.In bucatarie era o usa care dadea în atelier ; am descuiat-o,RK1 ridicat zavorul si am luat pila din gramada de unelte a luifM Apoi am încuiat, am tras din nou zavorul si am deschispe care intrasem în ajun, cînd ma întorsesem în goanai cimitir, am închis-o si pe aceasta si am luat-o la fugaiprt mlastinile cufundate în ceata.?7 CAPTTOTTTb 3Era o dimineata batuta de bruma si foarte umeda. Pica-turile de apa stateau aninate de fereastra, ca si cum un spiri-dus ar fi plîns toata noaptea si s-ar fi folosit de fereastra mea în loc de batista. Vedeam bruma pe tufisurile dezgolite si pe iarba rara, ca o pînza groasa de paianjen ; picaturile se întin¬deau de la o ramurica la alta, de la un fir de iarba la celalalt. Gardurile si portile erau lipicioas

Page 9: marile sperante

e de umezeala, si ceata care acoperea mlastinile era atît de deasa, încît degetul de lemn de pe indicatorul care îndrepta lumea catre satul nostru � si de care oamenii nici nu voiau sa stie, fiindca niciodata nu se abateau pe la noi � nu l-am putut vedea decît atunci cînd am ajuns sub el. Iar cînd m-am uitat în sus, la deget si la apa care curgea siroaie din el, constiinta mea cea vinovata crezu ca vede o aratare, care ma îndrepta spre ocna.Cînd am ajuns la mlastina, ceata se îngrosase mai tare, asa încît în loc sa ma reped eu spre lucrurile din jurul meu, se repezeau ele la mine, ceea ce era foarte neplacut pentru un cuget vinovat. Barierele, gropile si malurile fluviului se na¬pusteau la mine prin ceata, ca si cum ar fi strigat cu glas limpede : �Vine un baiat care a furat p placinta din carne de por«. Opriti-1 !". Cirezile se repezeau si el* la mine, iar beii se holbau si scoteau aburi pe nas : �Hotomanul? !". Un bou negru cu cravata alba, caruia cugetul meu rascolit mai ea-i gasea asemanare cu un preot, ma privi atît de patrunzator si cu -'itite încapatînare. apoi, în timp sa eu îl ocoleam, îsi rasuci capul învinuindu ma într-o asemenea masura încît, bietul de mine, izbucnii : �N am avut încotro, domnule ! N-am luat pentru mine !". Atunci, boul îsi lasa carn! în jos. scoase o suvita de aburi pe nas si, dupa ce lovi cu piciorul dinapoi în pamînt si-si undui coada, se facu nevazutIar eu înaintam spre fluviu ; dar oricît de repede fugeam, nu izbuteam sa-mi încalzesc picioarele. în care patrunsese ume¬zeala, asa cum patrunsese catusa în piciorul omului pe care trebuia sai întîlnesc. Cunosteam destul de bine drumul spre fortificatii, fiindca coborîsem acolo, duminica, cu Joe: Joa sedea pe un tun vechi si-mi vorbea de strengariile pe care le vor- face cînd eu voi fi ucenicul lui. Un ucenio adevarat. Cu toa J acestea, din pricina pîclei, ma îndreptai prea mult spre dreapta si fui nevoit sa ma întorc pe malul noroios, presarat'18 cu pietre si cu tarusi care masurau înaltimea fluxului înain¬tam grabit, dupa ce trecusem o groapa despre care stiam ca se afla foarte aproape de fortificatii, si tocmai ma catarasem pe dîmbul deasupra gropii, cînd omul rasari în fata mea. Statea cu spatele la mine. cu bratele încrucisate si clatina din cap, ametit de somn.Ma gîndeam ca i-as face mai multa placere daca as rasari pe neasteptate în fata lui, cu mîncarea în mîna, asa ca înaintai tiptil si�1 atinsei pe umar Omul sari în sus, dar nu era omul meu, ci un altul !Totusi, si omul acesta purta o haina cenusie si grosolana si-ayea o greutate mare legata de picior, si el era schiop, ra¬gusit si zgribulit, întocmai ca si celalalt. Doar fata îi era deo¬sebita, si apoi purta o palarie moale si turtita, cu boruri largi. Toate acestea le-am zarit într-o clipa, caci doar o clipa l~am vazut; pe urma, omul ma înjura zdravan si ridica pumnul, ca sa ma loveasca ; dar lovitura era prea slaba si nu nimeri, ba omul se si împiedica si era gata sa cada ; apoi o lua la goana prin ceata, poticnindu-se de doua ori, si pieri din ochiimei,�Asta-i baiatul !" gîndeam eu. Inima-mi batea, fiindca-1 loscusem. Cred ca as fi simtit si o durere în ficat, daca i stiu! unde se afla ficatul.Ai fortificatii, si acolo se afla omul pe care-1 cau-umbla ghemuit, schlopatlnd si cu bratele încrucisateibdntor sa ma vada sosind. Era înghetat de tot.Apronpe r;i m.'i asteptam sa-1 vad prabusindu-se în fata mea,mori U Irig. Avea niste ochi atît de lihniti, încît, cînd îi întinseiI ii li, pe care el o puse pe iarba, mi se paru ca, daca n-ar fiizut legaturica cu mîncare, ar fi încercat sa manînce unealta.llta aceasta nu ma rasuci cu capul în jos si cu picioareleIn tus, ca sa-mi goleasca buzunarele, ci ma lasa sa stau înpicioare, în timp ce eu desfaceam legaturica si scoteam tot ce*venm în buzunar. *� Ce-i în sticla, baiete ? întreba el.� Braildy, raspunsei eu.Începu sa arunce tocatura în gîtlej într-un chip foarte eludat � arata mai curînd ca un om care punea în mare graba deoparte niste provizii decît ca un om care manînca ; se. opri, totusi, ca sa traga o dusca din bautura, dar dîrdîia atît de rau, «.1 de-abia putea sa

Page 10: marile sperante

tina gîtul sticlei între dinti fara sa-1 muste.� Cred ca aveti friguri, spusei eu. � Sînt cu totul de parerea ta, raspunse el.� E rau pe aici, îl lamurii eu. Ati stat tot timpul prinbaltoace, si-s pline de friguri si de reumatism.� N-avea grija ca apuo eu sa halesc înainte de rtsa iadracu, spuse omul. As hali chiar dac-as sti ca, dupa aia, maagata colo. pe spînzuratoare Vin eu de hac frigurilor, n-aveagrija !înfuleca piinea. carnea tocata, carnea de pe os, brînza si placinta, în acelasi timp, privind mereu banuitor prin ceata si oprindu-se din cînd în cînd din mestecat, ca sa asculte. Cîte un sunet adevarat sau închipuit, cîte un clipocit care venea dinspre fluviu, sau rasuflarea vreunui- bou, care umbla prin mlastini, îl faceau sa tresara. Deodata îmi spuse :� Nu mn tradezi mai drace? N-ai adus pe nimeni cutine?� Nu. zau nu, domnule !� Si nici n-ai lasat vorba sa te urmareasca ?� Nu.� Rine. facu el. te cred Ai fi un cîine afurisit dara lavîrsta ta, ai pune sa urmareasca un biet nenorocit, pp care siasa copoii îl urmaresc pîna-n pînzele albeDin gîtlejul lui iesi un sunet ciudat, ca si cum omul ar fi avut în el un ceasornic care trebuia sa bata Se sterse la ochi cu mînt'ca lui zdrentuita de postav aspruMa cuprinse mila si îndraznii sa spun. în timp ce el îsi vedea de placinta :� îmi pare bine ca va place� Ai spus ceva ?� Am spus ca mi pare bine ca va place.� Sâ traiesti, baiete ! îmi placeMa uitasem de multe ori la dinele nostru cînd mînca j si ma izbi o asemanare desavîrsita între felul cum mînca dulaul nostru si cum mînca omul Ca si cîinele omul meu se repezea la mîncare. .Apoi înghitea sau. mai bine zis. strivea grabit mîn-carea în gura si. în timp ce mînca. tragea cu ochiul în jurul lui, ca si cum Iar fi amenintat primejdia ca cineva sa i smulga placinta. Cred ca era prea tulburat ca sa se bucure în tihna de mîncare sau ca sa lase pe cineva sa manînce alaturi de el, fara sa -l sfîsie cu dintii, în toate aceste amanunte, semana leit cu un cîine.� Mi e teama ca n-o sâ-i mai lasati nimic începui ?usfios;- dupa o tacere sovaielnica, fiindca nu stiam daca obser¬vatia mea era politicoasa. Nu mai aveam da unde sa Iau placinta. Certîfudînps «-cestui fapt ma silise sa fao aluzia.r� Sa-i las ? Cui sa-i las ? întreba omul, eprindu-se din rontait.� Baiatului de care-ati vorbit. Care era ascuns cu dum¬neavoastra.� A ! raspunse omul, rîzînd ragusit. Lui ? Da, da ! Luinu-i trebuie haleala.� Ba arata ca si cum ar fi avut si el nevoie, spusei eu.Omul se opri din mestecat, privindu-ma patrunzator slnespus de mirat.� Cînd arata ?� Adineauri.� Unde 7� Colo, aratai eu, acolo, l-am gasit motaind si credeamca sînteti dumneavoastra.Omul ma apuca de guler si se holba la mine într-un chip atît de înfricosator, încît îmi închui? ca în el se nascuse din. nou dorinta de a-mi frînge gîtul,� Era îmbracat ca dumneavoastra, stiti cum, doar cupfllarie, explicai eu tremurînd ; si, cum sa va spun � ma ©ste¬

Page 11: marile sperante

rn fim sa explic totul în chip foarte delicat �ar fi avut si elnevoie sa împrumute o pila. N-ati auzit tunul aseara ?� Va sa zica, au tras cu tunul ! spuse ca si eînd ar fiiii pentru sine însusiMA mir cfl va mol îndoiti, spusei eu Noi t-am auzit di- icmfl de la noi. sl noi stam departe, si ferestrele erau Inel"� Vezi cfl un om singur, în pustietatea asta, începu el,un «m cu creierul gol sl cu burta goala, care se prapadeste defrlR si de alto lipsuri, nici nu mai aude noaptea altceva decîtbubuituri de tun si strigate Si nu numai atî-t. Vede cum îlînconjoara soldati îmbracati în uniforme rosii si luminati dePflriiilp din fata lor îl aude cum striga numarul lui. eum îlstrica pe el, aude zanganitul armelor si ordinele : �Gata !Acum înconjurati-] !" iar oamenii pun mînâ pe tine si. cîndcolo, nu i nimic Daca n am vazut aseara 9 suta de soldati,c/ire tropaiau si mergpau aliniati, n-am vazut nici unul Ce samai vorbim de tras! Ziua namiaza maro nud cum se cutre¬muri ceatfl de bubuituri Dar omul asta...Vorbise ca si cum ar fi uitat de mine; apoi ma întreba J� Dar omul ala, n ai bagat nimic de scama la el ?21 »� Era plin de vînatai pe obraz, spusei eu, amintindu-ml de lucruri despre eare niei nu banuiam ea le stiu.� Aici ? facu omul lovindu-si fara mila obrazul stîng cupodul palmei.� Da, acolo I� Unde e ? Omul îsi ascunse la piept, în surtucul eenu-siu, picul de mîneare eare-i mai ramasese. Arata-mi drumulpe care a luat-o el. O sa-1 dobor ea pe un eopoi. Fir-ar sa fiefierul asta, care-mi roade piciorul! Fa-te-ncoa eu pila, baiete !îi aratai locul unde celalalt pierise, învaluit în ceata, si omul se uita într-acolo timp de o clipa. Apoi se aseza pe iarba deasa si uda si începu sa-si pileasca fierul catusei ea un nebun, fara sa-i pese de mine, fara sa se uite la piciorul lui zgîriat, care sîngera. Avea miscari atît de brutale, de parca bietul lui picior n-ar fi fost mai simtitor decît pila. Si iar mi se facu frica de el, fiindca-1 vedeam atît de grabit si de mînios si, afara de asta, mi-era si teama sa mai lipsesc de acasa. Ii spusei ca trebuie sa plec, dar nu ma lua în seama ; am socotit ca cel mai cuminte lucru e s-a iau din loo. Ma uitai o data la el si-1 vazui cu capul aplecat peste genunchi, muncind din greu la catusa lui si bolborosind repezit blesteme la adresa ei si a piciorului. Ma oprii ÎIT ceata, si ultimul sunet pe care-1 mai auzii dinspre locul unde-1 lasasem fu hîrsîitul pilei.CAPITOLUL 4Eram sigur ca în bucatarie voi gasi un comisar, gata sa ma ridice. Nu gasii însa nici urma de comisar, iar hotia mea nici nu fusese înca descoperita. Doamna Joe era nespus de prinsa cu pregatirile; orînduia casa pentru ziua cea mare, si Joe fusese asezat în usa bucatariei, ca sa nu stea în calea farasului, un obiect spre care destinul îl împingea întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu, ori de cîte ori sora-mea matura cu energie podelele locuintei sale.� Unde naiba ai fost ? fu urarea de Craciun a doamnei Joe cînd eu, împreuna cu cugetul meu vinovat, ne facuram aparitia.Raspunsei ca fusesem jos în sat, ca sa aud cîntecele de Craciun.22 � Bine. facu doamna Joe. Bine ca n-ai facut ceva mairau.�Nici vorba", gîndeam eu.� Daca n-as fi nevasta de fierar si daca n-as robi toataziua cu sortul pe mine � ceea ce e cam acelasi lucru � poatam-as învrednici si eu sa ma duc sa ascult cîntecele, spusa

Page 12: marile sperante

doamna Joe. Tare-mi plac cîntecele de Craciun, si tocmai deaceea nu mi-e dat sa le aud niciodata.Joe, pare se aventurase în bucatarie în urma mea, dupa retragerea farasului, îsi trecu podul palmei peste nas, cu un aer împaciuitor, în clipa în care doamna Joe îl fulgera cu pri¬virea ; iar cînd sora-mea îsi întoarse privirile într-alta parte, Joe îsi încrucisa peuris aratatoarele si le ridica la vedere, în semn ca doamna Joe are toane. Toanele faceau parte într-atîta din felul ei obisnuit de a fi, încît, saptamîni de-a rîndul, Joe si cu mine umblam cu degetele ca niste adevarati cruciati.Ne astepta o masa minunata, cu picior de porc afumat, cu legume si pui la frigare. O minunata placinta cu carne fusese pregatita din ajun (de aceea nici nu se simtise lipsa carnii tocate), si budinca se cocea. Din pricina acestor pre¬gatiri deosebite, Joe si cu mine furam lipsiti, fara prea multe fasoane, de obisnuita gustare de dimineata : �Ca doar n-o sa ma apuc sa robotesc acum, sa va înfund cu mîncare si sa spal (îmi .im atîtea pe cap, spuse doamna Joe, puteti sa fiti siguri d« tata !".Asa Câ Joe sl cu mi no capataram doua felii de pîine. ca si cum am fi fost o trupa de doua mii de oameni în mars fortat, s! nu un om sl un copil, care se aflau în casa lor ; bauram si cîtev.i înghitituri dn lapte cu apa din niste cani de pe bufet, cerînd tot tImpui scuze cu privirile. Intre timp, doamna Joe perdele albe si curate la ferestre, batu în cuie un volan înflorai de a lungul vetrei largi, în locul celui vechi, si desshise salonasul din partea cealalta a salitei, salonas sare statea tot timpul închis si petrecea restul i anului într-un înutneri» racoros, aparat de o hîrtie argintie,* care acoperea pîna si cei patru câtfM albi de portelan cu nasul negru si cu un cosulet de flori în bot. asezati doi cîte doi pe camin si semanînd leit unul cu altul, Doamna Joe era o gospodina de o curatenie exemplara: dar avea un talent deosebit de a face curatenia ei mal neplacuta si mai respingatoare decît murdaria însasi. Cu-rfltenia e tovarasa buna cu cuviosenia. si unii oameni fac la fel ca doamna Joe în ceea ce priveste religia.23 Deoarece doamna Joe avea atîta treaba, se ducea la biserica prin delegatie, adica Joe si cu mine ne duceam în locul ei. Cînd era îmbracat în haina de lucru, Joe arata ca un adevarat fierar, bine eladit; în hainele de duminica, însa, semana, în eel mai bun eaz, eu o sperietoare de eiori. Nimic din eeea ce purta duminica nu i se potrivea si nu parea sa fie al lui, si totul îl zgîria. în acea împrejurare deosebita rasari din odaia lui în clipa în care clopotele de sarbatoare începura sâ bata i parea o adevarata întruchipare a mizeriei în costum de peni¬tenta duminicala. Cît despre mine, cred ca în mintea sora-mii trebuie sa fi existat gîndul nelamurit ca eram un mio infractor, pe care i-1 adusese un politist (în ziua nasterii mele), si ca-i fusesem dat în seama pentru a fi tratat conform cu majesta-tea~sa legea, pe eare o încalcasem. Se purta totdeauna eu mine ca si cum m-as fi. încapatînat sa ma nasc împotriva cerintelor întelepciunii, religiei si moralei' si împotriva parerii celor mai buni prieteni, care ma sfatuisera sa nu vin pe lume. Chiar sî atunci cînd s-a hotarît sa-mi comande un rînd de haine, croi¬torul a primit ordin sa mi le faca strimte ca niste haine de puscarias, ca nu cumva sa-mi pot misca în voie mîinile si picioarele.Cred ca înfatisarea pe care o aveam Joe si cu mine, în timp ce ne îndreptam spre biserica, putea sa miste infamie miloase. Si, totusi, suferintele mele trupesti nu însemnau ni mio fata de ceea ce se petrecea în sufletul meu. Spaima care ma cuprindea ori de cîte ori doamna Joe se apropia de camara, sau iesea din casa. nu se putea asemana decît cu remuscarile care-mi chinuiau sufletul cînd ma gîndeam la fapta pe care o savîrsisem cu mîinile mele. Apasat de povara acestei taine pacatoase, ma întrebam daca biserica va avea puterea sa ma apere de razbunarea baiatului aceluia înspaimîntator în cazul cînd mi-as marturisi pacatul în sfîntu] lacas. Ma gîndeam ca, atunci cînd pastorul începe sa citeasca numele celor ce se casa¬toresc si spune : �Si acum marturiseste", ar fi momentul po¬trivit sa ma scol si sa-i propun o convorbire secreta în sacrisiie. Ma gîndesc ca mica noastra adunare ar fi fost coplesita de mirare daca m-as fi folosit de acest mijloc deznadajduit, caci era zi de Craciun, si nu duminica.Domnul Wopsle, paracliserul, avea sa ia masa la noi, îm-preuna cu domnul Hubble, rotarul, si cu doamna Hubble ; de asemenea, si unchiul Pumblechook (unchiul lui Joe, pe care doamna Joe si-1 însusise însa), negustor de grîne din orasul vecin, om cu

Page 13: marile sperante

stare si cu brisca proprie. Ora mesei era unu,si'24 jumatate. Cînd Joe si cu mine ajunseram acasa, masa era pusa, iar doamna Joe, gata îmbracata, pregatea prînzul. Usa de Ia intrare era descuiata (cum nu se întîmpla în nici o alta îm-prejurare), ca sa intre musafirii. Totul era minunat, si nimeni nu rosti nici o vorba despre hotia mea.Veni si era la care trebuiau sa soseasca musafirii, dai? aceasta nu adusa vreo usurare constiintei mele. în afara da nasul lui roman si de capul lui mare, ehei si lucios, domnul Wopsle avea si o voGe groasa, de care era nespus de mîndru j era lucru stiut printre cunostintele lui sa, daca ar fi fost lasat sa faca ceea ce ar fi vrut, ar fi putut sa citeasca itît de bine. îneît sa-1 faca pe pastor sa turbeze de ciuda ; el însusi marturisea ca, daca biserica ar fi �larg deschisa" � voia sa spuna �pentru eoncursuri" � si-ar croi el drum, fara nici » îndoiala Fiindca biserica nu era însa �larg deschisa", bietul om nu ajunsese, dupa cum am spus. decît paracliser. Da» amarnic se mai razbuna cînd spunea �Amini'; iar cînd cînta psalmul, cînta întotdeauna versul înregime, dupa ee-si arunca mai întîi privirile asupra adunarii, ca si cum ar fi spus s �L-ati auzit pe amicul de sus ? Acum cinstiti-ma cu parerea dumneavoastra asupra stilului meu !"Eu deschideam usa musafirilor, fadndu-i sa creada eâ asta(ia pentru noi un lucru obisnuit O deschisei mai întîi pentrudomnul Wopsle apoi pentru domnul si doamna Flubble. si în(«�le din »rn tni unchiul Pumblechook (N. B Eraranmenlntnl ru pele rnal ttroznv* pedepse daca îi spuneam na-chluliI )M,I!IIII,I .ii.( tpxim unchiul Pumblechook. un om î^tr« ul'Ia greu si se misca încet, cu » gurfs ea de pesle u Qchl holbati s\ fara viata si <u un par de tuloarea nisipului, par* ii statea tepos în vîrful capului ; arata ca si imn cineva ir li încercat sai strînga de gît. si el tocmai si ar fi venit în fire � v am adus, în clar de sarbatori. 9 sticla de visinata si v-am mai adus si o sticla de Porto.De fiecare Craciun îsi faeea aparitia eu aceleasi cuvinte �pa care le rostea ca si «um ar fi spus o mare nautate � si cudoua sticle pe care le purta ca pe doua greutati. De fiecareCraciun, doamna Joe îi raspundea, cum îi raspundea si arum i»,O. un-chiul Pum ble-chooR 1 Ce dragut f* si de fiecare Cra-�Jun el raspundea, cum raspundea si acum �Asa precumrnerilati Sînteti sanatosi cu totii ? Si ce mal face flecustetul ?"�Ala eram eu. ' In asemenea împrejurari, luam masa în bucatarie, 1ar nucile, portocalele si merele le mîncam în salonas ; schimbarea aceasta semana cu schimbarea pe care � suferea (Joe eînd îsi îmbraca straiele de duminica. Sora-mea era neobisnuit da vioaie si, în general, pot spune ea era mai dragalasa în socie¬tatea doamnei Hubble decît în orice alta societate. Mi-aminteso ca doamna Hubble, o femeie maruntica, ascutita, cu parul buclat si care se îmbraca în rochii de culoarea cerului, se bucura de renumele ca era foarte tînara, pentru ca. nu stiu în ce timpuri îndepartate, se casatorise eu domnul Hubble, care era mult mai în vîrsta decît ea. Iar despre domnul Hubble mi-aminteso ca era un batrîn zdravan, spatos, putin adus, ca mirosea a rumegus de lemn si ca umbla întotdeauna cu picioa-rele foarte departate unul de altul; cînd eram mic, vedeam mile întregi de teren printre picioarele lui cînd îl întâlneam urcînd poteca.In mijlocul acestei societati alese nu m-as fi simtit la locul meu nici daca n-as fi pradat camara. Nu pentru ca stateam înghesuit într-un colt al fetei de masa, eu masa în piept si cotul lui Pumblechook în ochi, si nici n-aveam chef -sa vor¬besc (de altfel, nici n-aveam chef sa vorbesc), si nici. fiiindcâ eram ospatat cu marginile solzoase ale picioarelor de gaina si cu acele colturi nestiute ale porcului, de care bistul animal, cînd era în viata, n-ar fi avut de ce sa fie mîn-dru. Nu, toate acestea nu m-ar fi suparat daca aa menii m-ar fi lasat în pace. Dar ei nu voiau sa ma lase în pace. Li se parea ca-si pierd timpul daca uita cumva sa îndrepte con¬versatia mereu spre mine si sa ma întepe cînd si cînd. Ma simteam ca un biet tauras într-o arena din Spania, alît de tare ma dureau întepaturile lor.începura sa ma încolteasca chiar de la începutul mesei. Domnul Wopsle spuse rugaciunea

Page 14: marile sperante

cu un ton teatral � astazi rugaciunea aceea mi se pare un fel de amestec religios între cuvintele stafiei din Hamlet1 si ale lui Richard al (II-lea2 � si încheie exprimîndu-si dorinta de a ne vedea pe toti reeu-ru scatori. La aceste cuvinte, sora-mea se uita tinta la mine si spuse cu o vope joasa si plina de repros :1 Referire la actul I din Hamlet de Shakespeare : pe meterezele castelului Elseneur, Hamlet, print al Danemnrcei. vede. aparînd spectrul tatalui sau, raposatul rege al Danemarcei, care-i marturiseste ca a fost ucis de fratele sau, Claudius, acesta rapindu-i tronul si sotia.� Referire la monologul luj Richard al III-lea, din actul I al piesei cu acelasi nume de Shakespeare.26

� Ai auzit ? Sa fii recunoscator.� Mai ales, baiete, interveni domnul Pumblechook, sa fiirecunoscator fata de aceia care te-au crescut ca-n palme.Doamna Hubble clatina din cap si, masurîndu-ma de parca ar fi avut o jalnica presimtire cum ca n-o sa sfîrseso bine, Inlrcba :� De ce tinerii nu sînt niciodata recunoscatori ?Acest mister moral paru prea adînc pentru societatea noas-lii. asa ca domnul Hubble îl dezlega scurt, spunînd :� Viciosi din natura.Toata lumea murmura : �Adevarat !" si ma privira cu totii într-un chip deosebit de neplacut si plin de înteles.Gînd aveam musafiri, pozitia si influenta lui Joe erau oarecum mai proaste (daca asa ceva mai era cu putinta) decît nlunci cînd eram singuri. Dar. de cîte ori putea, ma ajuta si mbarbata în felul lui si, de obicei, în timpul mesei, îsi manifesta simpatia, servindu-ma mereu cu sos, daca era sos ii masa. Deoarece în ziua aceea pe masa se afla sos din belsug, In momentul de care vorbesc, Joe îmi puse în farfurie earnin sfert de litru.Ceva mai tîrziu, tot în timpul mesei, domnul Wopsle facu,irecare asprime, critica predicii din ziua aceea si dadu sa>�¦ înteleaga cam ce fel de predica ar tine el, fireste în cazul� irul usile bisericii �ar fi larg deschise". Dupa ce .insti musa¬firii cu enumerarea cîtorva idei din predica pe care ar fi tinut-»: nise ca socotea subiectul predicii pfost ales pentru ziua ¦ ceea ce este de neiertat, adauga el. de vreme ce subiecte iscsr pe toate drumurile".� Chiar asa. facu unchiul Pumblechook. ai pus degetuli ¦¦ II nn i Roiesc subiectele pe toate drumurile pentru cei caretMii sfi puna mîna pe ele De asta avem nevoie !, Nu trebuie� �inul sA alerge prea mult dnpa un subiect daca umbla eu ochiiilsi Apoi dupa cîteva clipe de gîndire, domnul Pumbleo-adauga : Uita te numai la friptura a"sta de pore. Si aici ti un subiect ! Uita te la friptura daca ai nevoie de un lubltcj I� Asa e. Ce învatatura pentru cei tineri ! spuse domnul�Io (stiam ca acum trebuie sa pomeneasca de mine). CeWnl învatatura se poate scoate din predica asta ! .� Aii2i ce spune ? interveni sora-mea, deschizînd .� paran-severa.Joe îmi mai dadu putin sos. 27 � Porcii, urma domnul Wepsle, cu glasul cel mai adînas; ara tind eu furculita spre obrajii mei stacojii1, ea si cum ar tirostit numele meu de botez, poreii au fost dintotdeauna tova¬rasii celor risipitori. Lacomia porcului ne este Înfatisata ca unexemplu pentru cei tineri. (�Frumos îi sta, gîndeam eu, sa

Page 15: marile sperante

spuie asta, cînd adineauri a laudat porcul fiindca e gras sifraged"). Ceea ce este urît la poro este si mai urît la un baiat.- � Sau fata, sugera domnul Hubble.� Sau fata, încuviinta damnul Wopsle, cam enervat. Darnu vad nici o fata pe aici.� Afara de asta, spuse domnul Pumblechook, întorcîn-du-se brusc spre mine, gîndeste-te de ce trebuie sa fii recu¬noscator. Daca te-ai fi nascut purcel ?� Ba chiar asa s-a si nascut, daca se poate spune astadespre un copil, zise sora-mea cu glas apasat.Joe îmi mai dadu putin sos.� Bine, dar eu vorbesc de un purcel eu patru 1«be, spusedomnul Pumblechook. Daca te-ai fi nascut cum spun, ai fifost oare aici la masa ? Nu...� Poate sub forma asta. interveni domnul Wopste, arâ-tînd eu capul spre farfurie.� Nu. nu ma gîndeam la forma asta, domnule. îi ras¬punse domnul Pumblechook, caruia nu-i placea deloc sâ fiaîntrerupt. Voiam sa spun ca n ar fi putut sâ se bucure împre¬una cu cei mai mari si mai buni decît el, ca n-ar fi putut satraga folos de pe urma vorbelor lor si sa se lafâiascâ în belsug.Ar fi putut ? Nu, har fi putut ! Si care i-ar fi fost soarta ?Se întoarse din nou spre mine : Ai fi fost vîndut pentru atîtiasi atîtia silingi ', dupâ pretul pietei, si Dunstable, macelarul,ar fi venit spre cotetul tau de paie, te-ar li luat la subsuoarastîngâ, si cu mîna dreapta sar fi cautat prin buzunarul de lapiept al sortului, ca sâ si gaseasca cutitul, si asa s-ar fi sfîrsitviata ta. Te-ar mai fi crescut cineva ca-n palme? Nici gînd !Joe îmi mai oferi niste sos, dar mie mi era teama sâ mai iau.� Ai avut bataie de cap cu el, doamna Gargery, nu-iasa ? întreba doamna Hubble cu compatimire.� Bataie de cap? îngîna sora-mea. Bataie de cap? siurma o lista îngrozitoare a tuturor bolilor de care ma facusemvinovat, a tuturor noptilor si zilelor cînd refuzasem sa dorm,a tuturor locurilor înalte de unde cazusem si a tuturor tncu-' Moneda divizionara engleza, vatoiind a douâzetea paile <linur <o lirî �terlinâ. r'J«r Vite» în care cazusem, o enumerare a tuturor julîturilor pe uu, MU le facusem si a tuturor ocaziilor cînd sora-mea ma blestemase sa intru în mormînt, iar eu ma împotrivisem cu încâpatînare.Cred ca tare mîniosi trebuie sa fi fost romanii unii pe altii din pricina nasurilor1. Poate ca de aceea au si ajuns un popor atît de neastîmparat. In ©rice eaz, nasul roman al dom¬nului Wopsle ma înfurie atît de rau, în timp ce sora-mea facea pomelnicul tuturor neleguirilor mele, îneît as fi avut pofta sa trag de el pîna ce domnul Wopsle ar fi început sa urle. Dar tot ce îndurasem pîna acum nu era nimic fata de simtamintele inspaimîntatoare care ma cuprinsera în pauza care urma dupa expunerea sora-mii, timp în care se uitara eu totii la mine Cu indignare si groaza, ceea ce ma duru nespus de mult.� Totusi, spuse domnul Pumblechook, îndreptînd frumu-ti'l conversatia spre tema de .unde pornise, si porcul e bunl;i ceva cînd e fript, nu-i asa?� Serveste-te cu brqndy, unchiule, spuse sora-mea.Doamne, va sa zica tot s-a întîmplat ! O sa descopereefl brandy-ul e slab si o sa spuna ca e slab : eram pierdut! îmi înclestai amîndoua mîinile de piciorul mesei, pe sub fata �Ir masa, asteptîndu-mi soarta.Sora-mea Se duse dupa ulciorul de piatra, se întoarse cu el ti umplu CU brandy paharul unchiului Pumblechobk, fiindca nimeni nltcinevii nu bea *isa ceva. Nenorocitul începu sa se Joaca eu paharul, ii ridici se uita la el, masurîndu-l transpa¬rentii, �$! I puie Joi, prelungindu mi i>roaza. In timpul acesta, (iii.iinii.i :im- |J I

Page 16: marile sperante

M.- itrtngeau Iute masa ra sn serveasca plâ-< Inia si budincaNu 1 slabeam din ochi. Cu mîinile si picioarele înclestate«li piciorul mesei, îl vedeam pe nenorocitul de PumblechookJuclndu H CU paharul, ridicîndu-1, zîmbind, aruncîndu-sl capulpi spate si dînd brcmdy-ul pe gît. O clipa dupa aceea, totiIRUialiril îniTomcnira, caci domnul Pumblechook sari în pi-ire, se rasuci de cîteva cri, ca si cum ar fi fost cuprins de oIii de tuse magareasca, si tîsni afara pe usa ; apoi îl zari-rAm prin fereastra cum se zguduia si scuipa, strîmbîndu-seînfloritor, de parca si-ar fi iesit de-a binelea din minti.Eu ma tineam înclestat de coltul mesei, iar doamna JoeJl loe alergara afara. Nu-ml dadeam seama cum se întîmplase. Iar eram sigur ca-1 omorîsem. In aceasia situatie îngrozitoare. llrlrriie la �nasul roman" � lung ti drept. ma simtii usurat cînd fu adus înapoi si, aruncînd o privire asupra tuturor musafirilor, ca si cum el ar fi fost de vina, se lasa pe scaun, gîfîind :� Catran !Umplusetti sticla cu continutul canii cu apa de catran. Stiam ca îndata o sa-i fie si mai rau. Cu puterea strînsorii mele nevazute, miscai masa ca un mediu din zilele noastre Ia o sedinta de spiritism.� Catran ! striga sora-mea. înmarmurita Cum putea saajunga catranul acolo ?Dar unchiul Pumblechook, care era atotputernic în buca-taria sora-mii, nu voia sa auda de nimiG ; facu un gest autori¬tar cu mîna, ca si cum ar fi maturat subiectul, si ceru sa i se dea gin fierbinte cu apa. Sora-mea, care cazuse în mod în-fricosator pe gînduri, fu nevoita sa aduca ginul, apa fierbinte, zaharul si coaja de lamîie si sa le amestece. Eram salvat, cel putin pentru moment. Tot mai stateam cu mîinile înclestate de piciorul mesei, dar, de data aceasta. îl strîngeam cu zelul recunostintei.. încetul cu încetul, m-am linisiti, am dat drumul la piciorul mesei si am început si eu sa manînc budinca. Domnul Pum-blechook mînca si el budinca, Apoi, domnul Pumblechootj începu sa straluceasca, datorita influentei binefacatoare a ginu¬lui cu apa. începusem sa cred .ca o sa scap basma curata, cînd sora mea îi spuse lui Joe :� Farfurii curate pentru desertMa înclestai din nou de piciorul mesei si -l st rinsei la piept, «a si cum ar fi fost tovarasul copilariei mele, prietenul scump al sufletului meu. Prevedeam ce avea sa urmeze si simteam ca, de data aceasta, se sfîrsise cu mine.� Trebuie sa gustati, spuse sora-mea, adresîndu-se oaspe¬tilor cu un surîs dragalas, trebuie sa gustati, înainte de a varidica de la masa, din darul minunat si delicios pe care l-atrimis urichiul Pumblechook.Parca trebuiau neaparat sa guste ! Nu prea era nadejde sa guste ceva !� Trebuie sa stiti, mai spuse sora-mea sculîndu-se, ca âvorba de o placinta gustoasa cu carne.Musafirii murmurara admirativ. Unchiul PumblechooR, mîndru de a fi meritat cinstea semenilor sai, spuse foarte vesel, � mai ales fata de tot ce se întîmplase i� Bine, doamna Joe, o sa ne dam osteneala; hai sa gus¬tam din placinta.m Sora-mea iesi ca s-o aduca. Ii auzeam pasii îndreptîndu se spre camara îl vazui pe unchiul Pumbleehook jucîndu se eu cutitul. Vazui cum se desteapta pofta de mîncare în narile romane ale domnului Wopsle si o auzii pe doamna HubbJe spunînd :� O bucatica de placinta gustoasa n-are pereche în lume,asa ceva nu strica niciodata.� Ai sa capeti si tu placinta, Pip.N-am sa stiu cu deplina siguranta daca tipatul meu ascutit de spaima a rasunat numai în mintea mea, sau si în urechile trupesti ale musafirilor. Simteam ca nu mai p

Page 17: marile sperante

ot îndura, ca trebuie sa fug. � Dadui drumul piciorului mesei si o luai Ia ¦anatoasa.Dar nu ajunsei decît pîna la usa ; si aproape ca intrai (u capul într-un grup de soldati înarmati, dintre care unul îmi întinse o pereche de catuse, spunînd :� L-am gasit, atentie, baieti !CAPITOLUL 5La aparitia sirului de soldati lovind cu patul pustii încar-cute în pragul usii, se sculara cu totii, speriati, de la masa, iar � lu.iinii.i .Inc, c.ue tocmai se întorcea cu mîinile goale din bucatarie, se opri, ca trasnita, din jelania ei, plina de nedu-merire :Sergentul si cu mine eram în bucatarie, cînd doamna Jde i.i- opri cu ochii holbati, în timp ce eu tocmai începusem sa-mi vin putin în fire. Sergentul era acela care îmi vorbise ; acum ¦� uita pe rînd la oamenii din odaie; în mîna dreapta tinea catusele, întinse îmetor spre ei, iar stînga si-o rezemase pe umarul meu.� Sa-mi fie cu iertare, doamnelor si domnilar, spuse¦trgentul, dar, dupa cum am spus de la usa acestui domnisorf«Tches (de fapt nu spusese nimic), urmareso pe cineva înJ ii unele regelui si am nevoie de fierar.� Si, ma rog, ce treaba ai cu el ? se repezi sora-mea,« mia nu-i placea faptul ca cineva avea nevoie de Joe.� Doamna, spuse politicos sergentul, dac-ar fi dupa mine,a? raspunde ca cinstea si placerea de a cunoaste pe sotia lui31' ma aduo aici, dar fiindca vorbesc în numele regelui, spu-am o trebusoara cu el.Aceste cuvinte ale sergentului sunau foarte placu; isa îneît domnul Pumblechook striga, ca sa auda cu totii :� Frumos, frumos !. � Uite despre ce este vorba, fierarule, spuse sergentul, care ii descoperise pe Joe cu privirea. Am avut un mic acci¬dent cu draciile astea; vad ea încheietaarea asteia nu merga, sl catusele nu se îmbina cum trebuie. Vrei. te rog, sa vezi ca s-a întîmplat ? ea am chiar acum nevoie de ele iJoe îsi arunca ochii la catuse si anunta ca pentru treaba asta e nevoie sa aprinda focul în fierarie si ca lucrul i-ar cera vreo doua ore de munca.-~ Adevarat ? Atunci, vrei sa te apuci numaidecît ? spusa grabit sergentul Ca doar sîntem în serviciul majestatif-sale. Si daca oamenii mei îti pot fi de folos, or sa te ajute.Apoi îsi striga oamenii, care intrara în bucatarie unul dupa altul si-si îngramadira armele într-un colt. Stateau ca niste adevarati soldati, cu mîinile împreunate în fata, sau rezemîndu-si cînd un picior, cînd un umar ; uneori mai dadeau drumul Ta centiroane sau cartusiere, alteori deschideau usa sl scuipau peste seile cailor, în curte.Toate acestea le vedeam fara sa-mi dau seama ca le vad, caci eram aproape mort de spaima. Dar, pîna la urma, înte-legînd ca nu pentru mine erau catusele si ca soldatii erau cu mult mai interesanti decît placinta, de vreme ce o lasasera* în umbra, începui sa-mi adun gîndurile.� Vrei sa-mi spui, te rog, cît e ceasul ? întreba sergentul,adresîndu-se domnului Pumblechoolî ca unui om a carui pu¬tere de judecata îndreptatea parerea ca el si timpul erau unul'si acelasi lucru.-� E trecut de doua si jumatate.� Nu-i rau, facu sergentul, dus pe gînduri; ehiar dacSsîntem siliti sa stam aici'doua ore, tot iesim la socoteala. Camce departare sa fie de aici pîna la mlastini? Dupa socotealamea, nu e mai mult de a mila.� Exact, o mila. spuse doamna Joe,� Foarte bine. O sâ-i încereuim cînd se întuneca. Ba,ehiar putin mai înainte, asa am dat ordin.~ Puscariasi, domnule sergent? întreba domnul Wopsl» cu un glas nepasator.~- întocmai! raspunse sergentul. Doi. Se stia sigur eS mai sînt înca prin mlastini sl cred ca n-or sa încerce s-e stearga

Page 18: marile sperante

de acolo înuipu- de se lasa scara. Ati mai vazut oameni din astia ?în afara de mine, toata lumea raspunse cu convingere. Dar nimeni nu se sinchisea de mine.� Bine, facu sergentul. Cad ei în cursa cînd le-o fi lumeamai draga! Hai, domnule fierar! Daca dumneata esti gata,apoi si regele este gata.Joe îsi scoase haina, vesta si cravata si îsi pusese sortul tic piele. Apoi intra în fierarie. Unul dintre soldati deschise obloanele de lemn, un altul aprinse focul, iar un al treilea Invîrtea la foaie, în timp ce ceilalti stateau în jurul'focului, i arc, în curînd, începu sa duduie. Pe urma, Joe începu sa cio¬caneasca si sa izbeasca cu ciocanul, si apoi din nou sa cioca¬neasca si sa izbeasca, în vreme ce noi ne uitam la el.Tnteresul pentru urmarirea care trebuia sa aiba loc nu iminai ca absorbi atentia generala, dar o facu pe sora-moa ci.II inimoasa. Scoase din bu,toi un ulcior cu bere pentru soldati fjl-1 pofti pe sergent la un paharel cu brand?/ Dar domnul l'mnbleehook spuse asupru :� Mai bine da-i vin. Pun ramasag ca vinul n-are catran.gentuî îi multumi si spuse ca deoarece prefera bautu-rlle Eara catran, i-ar face mai multa placere sa bea vin, daca Cînd i se aduse bautura, bau în sanatatea majestatii-U urnii de Craciun, sorbi tot vinul dintr-o înghititura al din I� Buna i î domnule sergent V întreba domnulPurnbleehook.� S ntul BAiuresc cadumn< ata tri facut rost de eaDorn nul Purnbleehook raspunse, rîzînd satisfacut :� Ei, na ! De ce ?� Pentru ca dumneata, spuse sergentul, batîndu-l pe umar,i un om care stie ce-i bun.¦� Crezi ? facu domnul Pumblechook, rîz'md ca adineauri.Mai boa un paharel ! -Dar bei si dumneata ! Ciocnim, spuse sergentul. Vîrful irului meu la piciorul paharului dumitale, piciorul paha¬rului dumitale la vîrful paharului meu. Ciocnim o data, de i ori... Frumos suna paharele astea ! In sanatatea dumi» lalo I O mie de ani sa traiesti si sa nu fii niciodata un judeca¬tor mai putin bun decît ai fost astazi, si asta din soiul celor ¦ luini. Wnrilo sperante 33 Sergentul goli paharul ; parea gata sa mai bea înca unul. 3agai de seama ca, în excesul lui de ospitalitate, domnul Pum-olechook parca uitase ca daduse vinul în dar, pentru ca lua sticla de la doamna Joe si, într-o revarsare de voiosie, ospata oe toata lumea cu vin. Pîna si eu capatai putin. Si era atît de darnic domnul Pumblechook. incit mai ceru o sticla, si cînd prima se termina, o goli si pe aceasta, cu aceeasi marinimie.în timp ce ma uitam la ei, cum stateau ciorchine în jurul focului, petrecînd atît de minunat, ma gîndeam ca prietenul meu, fugarul din mlastini, fusese acela care însufletise ospatul. Nu petrecusera nici pe sfert atît de bine înainte de a-i fi înrâLzit emotia produsa de povestea fugarului Si acum, cînd asteptau cu totii, plini de însufletire, ca �cei doi tîlhari" sa fie prinsi; în timp ce foalele parca urlau si focul pîlpîia pentru ei doi, iar fumul parea ca iese pe cos ca sa-i urmareasca, acum. cînd Joe ciocanea si lovea catusele ce le erau sortite, si toate um¬brele nelamurite de pe pereti se x'latinau amenintîndu i, în timp ce vîlvataia se înalta si cobora, iar scînteile aprinse cadeau si se stingeau, mintea mea de copil, plina de compatimire, îsi spunea ca si dupa-amiaza cenusie palise tot din pricina lor, sarmani nenorociti,In cele din urma, Joe îsi termina treaba, iar zgomotul si vuietul se oprira în timp ce-si punea haina, Joe îsi facu curaj si spuse ca n-ar fi rau sa porneasca si cîtiva din noi împreuna cu soldatii, ca sa vada cum decurge urmarirea. Domnul Pum¬blechook

Page 19: marile sperante

si domnul Hubble se împotrivira, invocînd dorinta de a-si fuma pipele si de a ramîne în societatea doamnelor, dar domnul Wopsle spuse ca el ar merge daca merge si Joe ; acesta spuse ca se duce si ca, daca doamna Joe îmi da voie, ma ia si pe mine Sînt sigur ca niciodata n-am fi capatat învoiala de a ne duce daca doamna Joe n ar fi fost curioasa sa stie ce o sa se mai întîmple si cum o sa se sfîrseasca; povestea. Dar. de data aceasta sora-mea spuse doar atît:� Daca aduci baiatul înapoi cu capul spart, sa nu-ti în-chipui c-am sa i-1 dreg eu,Sergentul dadu politicos buna ziua doamnelor si se des-parti de domnul Pumblechook ca de un camarad, desi ma în-doiesc ca-si dadea la fel de bine seama de meritele acestui gentleman în stare de uscaciune, cum i le cunastea cînd avea gîtlejul umezit de bautura. Oamenii îsi luara armele si se în-colonara. Domnul Wopsle, Joe si cu mine primiram ordinul strict de a ramîne în spatele lor si de a nu scoate nici o vorba dupa ce vom ajunge la mlastini. Afara, în aerul rece, în timp34 ce ne îndreptam cu hotarîre spre tinta noastra, eu îi soptii lui Jt>� cu un glas de tradator :� Zau, Joe, mai bine nu-i gasim.Si Joe îmi sopti :� Sa stii, Pip, ca dau un siling dac-au iesit din mlastini|| au luat-o la sanatoasa.Nici o haimana din sal nu se lua dupa noi, fiindca vremeatra rece si amenintatoare, drumul pustiu, si terenul, nesigur ;«fara de asta, se lasa întunericul, si oamenii se încalzeau acasaLa Inc si sarbatareau Craciunul. Cîteva fete curioase aparura¦amurile luminate si se uitara dupa noi, dar nimeni nudin casa. Trecuram pe lînga stîlpul cu degetul de lemnt| o I naram drept înainte, spre cimitir. Acolo, sergentul ne opriCU un semn din mîna, si doi sau trei oameni se împrastiarare morminte, ba chiar cercetara si usa bisericii. Se în-¦ �ra fara nici un rezultat, si dupa aceea iesiram prin poartaala a cimitirului si porniram cu totii spre mlastinile ne-Ite. Vîntul de rasarit ne sufla mazarichea rece în obraz,sl Joe ma lua în spinare.Acum, cînd ajunsesem în pustietatea aceea neagra, undeeni nu banuia ca ma aflasem cu mai putin de opt sau nouaore înainte si ca-i vazusem ascunsi pe cei doi fugari, de-abiaBcum ma întrebam cu groaza, pentru întîia oara, daca nui iimva, în caz ca-i gasim, puscariasul meu se va gîndi ca eu îicsem pe soldati. Doar ma întrebase daca nu sînt un draoîl tradeaza si-mi spuse ca as si fi un cîine afurisit siillos dac-as asmuti oamenii asupra lui. Oare n-o sa creadamt într-adevar un drac si un cîine prefacut si ca l-amlat?De asta data nu mai avea rost sa-mi pun întrebari de felulta. Eram cocotat pe spinarea lui Joe,-si Joe era sub mine,ii santurile ca un vînator si îmbiindu-1 pe domnul Wopsleiu cada drept în nasul lui roman, ci sa tie pasul. Soldatiimergeau în fata noastra, împrastiati pe o distanta mare siirtati unul de altul. Umblau pe drumul pe care pornisemi, la început, si pe care-1 pierdusem prin ceata. Negurai nu se lasase înca, sau poate ca o împrastiase vîntul.sub lucirea apropiata si rosiatica a apusului de soare, farul,boarea, dîmbul de la fortificatii si celalalt mal al flu-ii se vedeau limpede desi aveau o culoare apoasa si plum-¦Stateam cocotat pe umarul larg al lui Joe, si inima îmi . cu furie: ma uitam în toate partile, ca sa vad vreo urma de puscarias, Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic. Dom-nul Wopsle ma speriase

Page 20: marile sperante

de cîteva ori, fiindca gîfîia si rasuna zgomottos; dar acum cunosteam sunetele acestea si le deose-beam usor de ceea ce cautam eu. Tresarii îngrozitor la un moment dat, caci mi se paru ca aud hîrsîitul pilei ; nu era însa decît clopotelul unei oi. Oile care pasteau se oprira locului si ne privira sfioase ; iar boii îsi ferira capetele de vînt si de mazariche si se holbara urît la noi, ca si cum ne-ar fi socotit raspunzatori pentru aceasta pacoste ; dar, în afara de aceste lucruri si de fiorul zilei care se stingea în fiecare firicel de iarba, nimic nu tulbura linistea de groaza care domnea în tara mlastinilor.Soldatii mergeau mai departe, în directia vechilor fortifi-catii, si noi înaintam cîte putin în urma lor. cînd deodata ne opriram cu totii, caci un tipat prelung, adus de vînt si de ploaie, ne lovise auzul, Apoi se auzi un alt tipat. Venea de departe, dinspre rasarit, dar era prelung si puternic. Ba, jude¬cind dupa amestecul sunetelor, pareau sa fie chiar doua sau mai multe glasuri, care strigau împreuna.Din pricina asta, sergentul si oamenii de lînga el vorbeau în soapta cînd Joe si cu mine' ne apropiaram. Dupa o clipa de ascultare, Joe (care era un bun interpret al sunetelor) si dom¬nul Wopsle (care nu era) fura de aceeasi parere. Sergentul, un om hotarît, porunci ca nimeni sa nu raspunda strigatului ; ordona oamenilor sa schimbe drumul si sa porneasca într-acolo �în pas alergator". Asa ca începuram sa coborîm spre dreapta (acolo era rasaritul), si Joe o lua la picior cu atîta iuteala, îneît trebuia sa ma tin bine ca sa nu alunec de pe umerii lui.Acum goneam de-a binelea ; �o adevarata depanatoare", se exprima Joe, si acestea fura singurele cuvinte pe care le rosti în tot timpul urmaririi. Urcam si coboram dîmburi, sa¬ream peste bariere, intram în noroiul din santuri si ne croiam drum prin hatisuri pline de spini ; nimeni nu se întreba încotro mergem. Cu cît ne apropiam mai mult de locul de unde veneau tipetele, cu atît ne dadeam mai bine seama ca nu se nu/.ea nici un sunet, si atunci soldatii se opreau. Cînd tipetele reîn-.cepeau, soldatii iuteau pasul, si noi, dupa ei. Dupa cîtva timp ne apropiasem atît de tare, îneît auziram o voce care striga s �Ucigasule !" si o alta : �Puscariasi ! Fugari ! Santinela ! Aici sînt evadatii !". Apoi, amîndoua glasurile pareau înabusite de focul unei lupte, si pe urma izbucneau din nou. Atunci soldatii o luara la'goana ca niste cerbi, si Joe, dupa ei;86 ' . ¦' Sergentul era în cap eînd ajunseram la locul de unde veneau strigatele, si doi din oamenii lui îl ajunsera numaidecît din urma. Aveau armele încarcate si gata sa traga, cînd ne apropiaram si noi.� Aici sînt amîndoi, gîfîi sergentul, si se lupta în fundulunei gropi. Predati-va, fiare blestemate ! Despartiti-va odata !Apa ne stropea, noroiul zbura prin aer, se auzeau înjura¬turi si lovituri de pumni. Cîtiva oameni coborîra în sant casa-i ajute sergentului si-i trasera afara, unul dupa altul, pefugarul meu si pe celalalt. Amîndoi erau plini de sînge, gîfîiau,blestemau si se smuceau ; îi recunoscusem pe amîndoi din primaclipa. «,� Bagati de seama 1 spuse puscariasul meu, stergîndu-sisîngele de pe obraji cu mîneca lui zdrentuita si dezlipindu-slde pe degete smocuri de par smulse. Eu l-am prins ! Eu vi-1predau ! Sa nu uitati asta.� Nu merita sa ne atragi atentia, spuse sergentul. N-o sa-tiajute mare lucru, mai omule. Ca doar esti în aceeasi situatiecu el, Dati-mi catusele!� Nici nu ma astept sa-mi ajute mare lucru. Nici nu vreausa mâ simt mai bine decîf ma simt acum, spuse omul meu,rîzînd cu pofta, L-am prins. Si el stie. Asta-mi ajunge.Celalalt puscarias era galben la fata si, în afara de julitu-rllt m.ii vechi de pe obrazul stîng, era zgîriat si sfîsiat din cap pinfl în picioare. Nu izbuti sa,-si traga rasuflarea si sa vor-beusc;i |IIM;'I i înd sergentul nu-i prinse pe amîndoi în catuse; se sprijinea de un soldat, ca sa nu cada.� BagA do teama, soldat, a încercat sa ma omoare, aees-tea fura primele lui cuvinte.

Page 21: marile sperante

� Am încercat sa-1 omor ? spuse fugarul meu dispretui¬tor. Credeti c-am încercat si nu mi-a mers ? L-am prins ca.I predau ; asta am facut. Nu numai ca nu l-am lasat s o la le sanatoasa din mlastini, dar l-am tîrît pîna aici, l-am tîrît i inâ aici ca sa-1 aduc înapoi E boier pacatosul ta !.Si acum, multumita mie, boierul asta o sa intre iar în ocna Sa-1 omor? Nu facea sa 1 omor cînd puteam sa-i fac una rhai buna si sa-1 lihnit înapoi la ocna !Celalalt tot mai gîi'îia :� A... încercat... sa ma omoare.... fiti... fiti martori.� Ia te uita ! facu primul, uitîndu-se la sergent. Singur.mi fugit de pe galera ; am dat o lovii ura si am fugit. As fiputut s-o tulesc si din pustiul asta blestemat si înghetat;uitati-vâ la piciorul meu ; asa-i ca nu-i nici urma de fiare pe87 el ? ! Daca n-as fi aflat ca e si el aici, as fi luat-o la sanatoasa. Dar sa-1 las pe asta s-o ia^iin loc? Sa-1 las sa se foloseasca de descoperirea mea ? Sa-1 las sa faca iarasi din mine o unealta ? Înca o data ? Nu, nu ! Sa stiu de bine ca în santul asta îmi putrezesc oasele ! si arata santul, rotindu-si mîinile încatusate. Legat sa fi fost, si tot l-as fi tinut, numai sa nu scape din ghearele mele pîna veneati voi.Celalalt fugar, pe a carui fata se vedea bine ca-i era groaza de tovarasul lui, repeta mereu :� A încercat sa ma omoare ! As fi fost omorît daca n-atifi venit voi.�¦ Minte ! facu puscariasul meu cu <? energie salbatica. Mincinos s-a nascut, si mincinos a sa moara ! Uitati-va la mutra lui; se vede cît de colo ; ia sa se uite în ochii mei! Sa vedem, îndrazneste ?Celalalt se stradui sa zîmbeasca batjocoritor, dar nu izbuti sa dea buzelor lui, care zvîcne'au, o expresie potolita ; se uita la soldati, se uita în jurul lui, la cer si la mlastini, numai la celalalt nu se uita.� îl vedeti ? urma puscariasul meu. Vedeti ce ticalos e ?Vedeti cum îsi roteste ochii ? Asa se uita si la proces, cîndne judecau pe amîndoi. Nu voia sa se uite la mine.Celalalt îsi tot musca si-si rasucea buzele uscate, rotin¬du-si privirile speriate cînd ici, cînd colo"; în cele din urma, îsi îndrepta pentru, o clipa privirea spre omul meu si spuse î� Nici n-am ce vedea la tine ! apoi privi, pe jumatateironic, spre mîinile lui încatusate.Cînd auzi aceste cuvinte, puscariasul meu se mînie atît de sincer, încît. daca soldatii nu l-ar fi oprit; s-ar fi napustit asupra lui.� Nu v-am spus eu, sari celalalt, ca dac-ar putea, mi-arface seama? Se vedea ca tremura de frica, si,o spuma alba,foarte ciudata, ca niste fulgi mici de zapada. îi aparuse pebuze.¦� Gata cu discutia, spuse sergentul Ia aprindeti facliile !în timp ce unul din soldati, cel care purta un cos în loc de arma, se lasa în genunchi, ca sa deschida cosul, fugarul meu se uita pentru prima oara în jurul lui si ma vazu. Cu putin înainte, coborîsem' de pe spinarea lui Joe, si acum sta¬team pe marginea santului, de unde nu ma miscasem de cînd sosisem. îi aruncai o privire curioasa cînd se uita -la mine, miscai usurel mîna si dadui din cap, Asteptam de mult sa se uite la mine, ca sa-1 pot asigura de nevinovatia mea. Nu prea38 1 eram sigur ca stie ce urmaresc, caci îmi arunca o privire care -pentru mine era de neînteles. Nu ma privi decît o clipa, dar daca m-ar fi privit timp de o ora, sau de o zi întreaga, fata lui nu mi s-ar fi parut mai atenta decît în clipa aceea.Apoi, soldatul care purta cosul aprinse o luminita si dadu foc la trei sau patru faclii; una si-o lua el, iar pe celelalte le împarti soldatilor. Pîna atunci era ap

Page 22: marile sperante

roape întuneric, dar acum se întuneca de-a binelea, si, nu mult dupa aceea, fu întuneric bezna. înainte de a parasi locul acela, patru soldati se asezara jn cerc si trasera cîte doua focuri în aer. îndata dupa aceea vazuram alte faclii aprinzîndu-se undeva în spa¬tele nostru si altele care pîlpîiau prin mlastini, pe celalalt mal al fluviului.� Bine, facu sergentul. Înainte, mars !înaintaram putin si, deodata, auziram înaintea noastra trei bubuituri de tun, al caror sunet mi se paru ca izbucnise chiar din urechea mea.� Sînteti asteptati pe bord? vorbi sergentul catre omulmeu Au aflat ca veniti. Nu te departa» mai omule. Stai frumosaici.Cei doi ocnasi erau tinuti la distanta unul de altul si fie¬care umbla înconjurat de o garda de soldati. Eu ma agatasem da mm,i lui Joe, care purta o faclie. Domnul Wopsle era de ne întoarcem acasa, dar Joe voia sa vada ce se în-ttmplâ pini la urma, asa câ ani mers mai departe. Acum um-hiuii pe o poteca destul de buna, care serpuia de-a lungul fluviului sl cotea din loc în loc cînd întîlnea cîte un sant; în drum vazuram o moara mica de vînt si un stavilar plin de noroi, Cînd mâ uitam în jurul meu, vedeam luminile care veneau în urma, Facliile noastre lasau pe poteca pete mari de i ic, pe care le vedeam pîlpîind si fumegînd încolo nu vedeam nimic decît o bezna deasa. Luminile noastre încalzeau aerul din jur cu vîlvataia lor de smoala, si cei doi prizonieri pareau câ se simt bine,-în timp ce înaintau schiopatînd printre arme. Din cauza ca schiopatau nu puteam sa mergem mai repede î erau amîndoi atît de sfîrsiti, îneît a trebuit sa ne oprim de doua sau trei ori, ca sa-i lasam sa se odihneasca.Dupa vreo ora de drum, ajunseram la o -cabana âmarîta de lemn, în fata careia se afla un debarcader, înauntrul ca-i inei erau niste pazitori, care întrebara cine vine ; sergentul le raspunse. Apoi intraram în cocioaba unde mirosea a tutunspoiala ; în odaie ardea un foc bun, iar pe masa lumina u lampa ; vazuram un sir de arme, o toba si o lavita io isâ de9* lemn, ca o storcatoare "de rufe fara motor, pe care puteau sa doarma pîna la doisprezece soldati. Vreo trei sau patru soldati stateau întinsi cu mantalele pe ei si nu prea pareau a se sinchisi de venirea noastra ; îsi ridicara doar capetele, ne privira som-norosi si apoi se culcara din nou, Sergentul dadu un fel de raport, însemna ceva într-un registru si apoi puscariasul pe care eu îl numesc- -�celalalt" fu trimis, împreuna cu un pazitor, pe vas.Puscariasul meu nu s-a uitat la mine decît o singura data. Nu se miscase din fata focului; avea o privire gînditoare si-si încalzea pe gratar cînd un picior, cînd celalalt, uitîndu-se la picioarele lui ca si cum le-ar fi compatimit pentru ultimele lor patanii. Deodata, se întoarse spre sergent si spuse :�� Vreau sa-ti spun ceva despre evadarea asta, ca nu cumva sa fie banuiti anumiti oameni împreuna cu mine.� Poti sa spui orice-ti place, dar nu aici, raspunse ser¬gentul, privindu-1 cu raceala si stînd cu bratele încrucisate.Ai sa ai tot timpul sa vorbesti si sa azui vorbindu-se despreasta înainte de a se încheia* povestea. Stii doar� Stiu, dar asta-i altceva, alta poveste Un om nu pliatasa crape de foame ; eu, cel putin, nu pot. Am luat niste ha¬leala de sus, din sat. stii salul de lînga biserica, dincolo demlastini� Vrei sa spui e-ai furat, spuse sergentul.� Si-am sa-ti spun si de unde. De la fieraria satului.� I-auzi ! facu sergentul, uitîndu se la Joe.� I-auzi, Pip î facu Joe, uitîndu-se la mine,� Nu prea era mare lucru, niste resturi, o picatura dehrandy si o placinta.� Ati bagat cumva de seama ca vâ lipseste o placinta,domnule fierar? întreba sergentul cu glas tainic.� Nevasta-mea a bagat de seama chiar în clipa cînd atiintrat pe usa. Ti amintesti. Pip?.~- Va sa zica-, spuse ocnasul meu, întoreîndu si posomorit ochii spre Joe, fara sa s

Page 23: marile sperante

e uite macar la mine, va sa zica, dum-neata esti fierarul ! Atunci, nu te supara, dor eu ti-am mîncat placinia.� Sa ti ffe de bine. asta în ceea ce ma priveste, raspunse.lut, aminlindu-si în ultima clipa de doamna Joe, Nu stiu cevina n> dumneata, dar,, orice-ai fi fauit/nu te as lasa sa moridi foame din cauza asta, ca doar esti un biet nenorocit. Nu-iasa. Pip ? Auzii ca si înainte o hîrîiala în gîtlejul omului, eare ne întoarse spatele. Vasul era din nou la tarm si patrula era gata, asa ca îl întovarasiram pîna la debarcaderul facut din pietre si tarusi ciopliti grosolan ; vazuram eum îl suira pe vas. Niste ocnasi, care semanau cu el, vîsleau. Nimeni nu parea mirat sa-1 vada, sau curios sa stie cine e, nimeni nu parea bucuros sau amarît; nimeni nu-i spuse o vorba, doar cineva bodogani, ca si cum s-ar fi adresat unor dini :� Dati-i drumul!Odata cu acest semnal, vîslele se cufundara in apa. ha lumina facliilor, nu departe de noroiul malurilor, vazuramfalera neagra, ca o arca a lui Noe peste care plutea blestemul, n ochii mei de copil, corabia închisa, zavorita si legata cu lanturi ruginite, corabia-închisoare, parea asemanatoare cu pri¬zonierii însisi. Vasul pluti, de-a lungul malului, coti si disparu. Apoi, capetele facliilor fura aruncate în apa, sfîrîira si se stin¬sera, ca si cum totul s-ar fi sfîrsit.CAPITOLUL 6"i sufleteasca, iscata do hotia de care fusesem Uezvlnuv itit pe neasteptate, nu ma împinse de fel la o martu-risire sincera ; dar nadajduiesc ea în adîncul cugetului meu existau sl resturi de sentimente-,, rnal bune,Nu-ml amintesc sa fi simtit vreo pornire de duiosie fata fie doamna Joe în clipa în care teama de a fi descoperit se spulbera, Dar pe Joe îl iubeam. Poate ca asta se întîmpla nu¬mai si numai din pricina ca în acele zile de demult dragai de el ma lasa sa-1 iubesc, dar si. pentru ca în ceea ce-1 privea pe Joe. fiinta mea launtrica nu se simtea chiar atît de bine. Aveam de pînd (mai ales cînd îl vazui prima oara cautîndu-si pila) sa-i spun adevarul adevarat, Si totusi, nu i l-am spus, numai si numai fiindca îmi era teama ca, daca va afla, ma va socoti mai pacatos decît eram de fapt Frica de a pierde in *<-derea lui Joe si de a sta de acum înainte seara de seara singur In coltul de Unga vatra, privind trist spre prietenul si tova¬rasul pierdut pe vecie, îmi lega limba. Imaginatia mea bolna¬vicioasa ma facea sa-mi închipui ca daca Joe ar sti, n as mai putea niciodata sa ma uit la el cum îsi tnîngîie mustata balaie, stînd lînga camin, fara sa cred ca se gîndeste la fapta mea.41 îmi închipuiam ca daca Joe ar sti, n-as mai putea sa-1 vad uitîndu-se chiar si asa, din întâmplare, la carnea sau budinca din ajun, asezate pe masa în ziua urmatoare, fara sa ma gîndeso ca bietul om se întreaba daca nu.cumva n-am trecut si eu prin camara. Îmi închipuiam ca daca Joe ar stii si ar spuna vreodata în cursul vietii noastre de familie ca berea e prea groasa, ori prea subtire, convingerea ca el ar crede c-am pus catran în ea mi-ar împinge tot sîngele în obraz. într-un cuvînt, eram prea las ca sa fac- ceea ce stiam ca e drept, asa precum fusesem prea las ca sa nu fac ceea ce stiam ca nu e drept. Nu avusesem de-a face cu lumea pîna atunci si nu imitam pe nici unul din numerosii ei locuitori care se poarta în felul acesta. Ara facut singur descoperirea acestui fel de a se purta, ca un adevarat geniu neînvatat.Fiindca mi se facu somn de îndata ce ne îndepartaram de corabie, Joe ma lua din nou în spinare si ma duse acasa. Drumul acesta trebuie sa fi fost grozav de obositor, fiindca domnul Wopsle, care era sleit de puteri, avea o mutra atît de îmbufnata, încît, daca portile bisericii ar fi fost ,,larg des¬chise", cred ca ar fi excomunicat toata expeditia, în frunte cu Joe si cu mine. Dar, nefiind decît un laic, se încapatîna sa stea jos pe iarba umeda, cu o înversunare atît de nesanatoasa, încît, cînd îsi scoase haina, ca sa o usuce la focul din bucatarie, dovada de pe pantaloni l-ar fi putut duce la spînzuratoare, daca fapta aceasta* ar fi fost socotita o crima capitala.In timpul acesta, eu ma balabaneam ca un betiv prin buca-tarie, fiindca nu era m

Page 24: marile sperante

ult de cînd Joe ma lasase jos, fiindca dormisem tun în spinarea lui si fiindca ma trezisem în eal-dura, în lumina si în sunet de glasuri, Dupa ce mi-am venit în fire (cu ajutorul unui ghiont zdravan între umeri si al a-cestor cuvinte întaritoare : �asa copil n-am mai vazut !" rostite de sora rnea), am înteles ca Joe le povestea despre marturisi¬rea ocnasului si ca musafirii sugerau diferite cai prin care acesta ar fi putut patrunde în camara Dupa ce inspecta cu grija locuinta, domnul Pumblechook descoperi ca omul se urcase mai întîi pe acoperisul fierariei, de unde ajunsese pe acoperisul casei, si ca se coborîsp prin cosul bucatariei cu aju¬torul unei frînghii facute clin fîsii de asternut; si fiindca domnul Pumblcehook era un om foarte sigur de el si avi a brisca lui, toata lumea spune ca el are dreptate, si nu ceilalti. Totusi, domnul Wopsle striga : �Nu !" cu o furie salh. îka si cu rautatea neputincioasa a omului ostenit; dar, denarree el n-avea nici o teorie speciala si nici haina pe el n-aveu, pâ-'42 . rerea lui fu nesocotita în unanimitate. Unde mai pui ca panta-lonii îi fumegau, fiindca statuse cu spatele la soba ca sa-i usuce, ceea ce nu era de natura sa inspire încredere.Atît am auzit în seara aceea^ înainte de a ma fi însfacat sora-mea, pentru ca eram necuviincios de somnoros, si înainte de a ma fi dus la culcare cu o mîna atît de grea, încît mi se parea ca port cincizeci de perechi de ghete, care se I»ves8 mereu de marginea treptelor. Starea sufleteasca despre eare am vorbit începu de-abia a doua zi, înainte de a ma fi sculat, si dura mult timp dupa ce povestea cu fugarul fu data uitari! si nu mai fu pomenita decît în împrejurari neobisnuite.CAPITOLUL 7Pe vremea cînd îmi petreceam zilele prin cimitir, citind pietrele de pe mormintele alor mei, aveam doar atîta stiinta de carte încît sa pot silabisi. Nici macar întelesul simplu al acestor inscriptii nu-1 prindeam caci cuvintele �sotia celui de mai sus" mi se pareau o dovada despre nazuintele tatalui meu catre o lumea mai buna ; si daca despre vreuna din raposatele mela nu ir s-ar fi spus �a celui de jos", sînt sigur e-as fi avut 0 |i.inif proasta despre acel membru al familiei noastre. Cîtic notiunile mele cu privire la adevarurile teologice demi liga catehismul, nici ele nu erau prea precise; caciîmi amlntMC bine cfl declaratii mea cum ca �voi calca toatacale" o socoteam drept obligatia de a trecetotdeauna satul, pornind de la casa noastra într-o directie a-numita si de a nu schimba acest drum, ocolind pe la rotarialatului sau pe la moara.Mai tîrziu. eram sortit sa devin ucenicul lui Joe. si pîna la îndeplinirea acestei misiuni, n-aveam voie, cu nici un chip, sa fiu �alinat", cum spunea sora-mea sau .alintat", cum as spune eu. Prin urmare, nu numai ca eram baiat la toate în fierarie, dar daca vreun vecin avea nevoie de un baiat ca sa-i alunge pasarile de pe ogoare, sau ca sa adune pietre sau pen¬tru orice alta treaba de felul acesta,--mie mi era harazita cinstea de a îndeplini aceste munci Totusi, ca nu cumva situatia înalta sa sufere vreo stirbire, pe raftul din bucatarie statea o pusculita în care, dupa cum fusesem anuntat în chip public, N aruncau toti banii pe care îi cîstigam eu. Mi se parea uneori Ca acesti bani vor fi varsati întru lichidarea datoriei nationale. ndca nu trageam nici un fel de nadejde sa am si eu parte aceasta comoara.Matusa domnului Wopsie tinea o scoala serala în sat; ta însemna ca era o batrîna caraghioasa, cu mijloace restrînse nenumarate betesuguri, care îsi facea somnul, în fiecare ara, de la 6 la 7, în tovarasia unor tineri, care plateau fiecare te doi penny * pe saptamîna pentru placerea foarte folosi-are de a o vedea dormind. Batrîna- închiriase o casuta; dom-i\ Wopsie avea o odaie sus, si noi, elevii, îl auzeam regulat tind cu glas tare, foarte demn si chiar înspaimîntator. ba leori auzeam si cîte o lovitura zdravana în tavan. Exista si genda ca domnul Wopsie �examina" scolarii o data pe tri-estru. în aceasta împrejurare, domnul Wopsie îsi ridica man¬tele, îsi ciufulea parul si ne tinea cuvîntarea pe care a tinut-o tarc-Antoniu lînga trupul neînsufletit al lui C

Page 25: marile sperante

ezar2Apoi urma întotdeauna Oda lui Collins despre pasiuni *, eu îl stimam pe domnul Wopsie mai cu seama pentru felul im declama Razbunarea4, aruncîndu-si mînios sabia însîn-?rata si apucînd, cu o privire nimicitoare, trompeta vestitoare p razboi, Pe atunci nu cazusem înca prada pasiunilor pe care ¦ aveam sa le cunosc mai tîrziu si pe care aveam sa le asemui i vorbele lui Collins si ale lui Wapsle. spre neajunsul ambilor :>mniîn afara de aceasta institutie educativa, matusa domnului i'opsle mai tinea si un mic bazar. în aceeasi odaie. Habar avea ce marfa se afla în pravalie sau cît costa fiecare lucru, ar. în sertar, pastra un mic registru soios, care servea drept atalog de preturi, si cu ajutorul acestui oracol Biddy descurca rarizaetiile comerciale. Riddv era nepoata domnului Wopsie j larturisesc ca nu ma simt în stare sa descopar ce fel ie ruda ra cu domnul Wopsie. Era orfana, ea si mine ; si, ca si mine, usese crescuta ,,ca n palme". Era demna de luat în seami, vedeam eu. din pricina extremitatilor ei � caci parul îi era otdeauna nepîeplanat. mîinile nespalate si ghetelpTupte. Dcs-irierea de mai sus nu i se potrivea numai într o singura zi valnrtnd a drmâ<;prp7f»cpa parte clintr 'inMoneda divizionara siling,Referire la cunoscuta scena din tragedia Jutius Cezai de Shakesp«are t lîngâ trupul neînsufletit al lui Cezar, dupa asasinarea acestuia de câ>'e conjuratii condusi de Brutus, ger.pralu] roman Marc-Antoniu («3 '0 î. e, o.) rostffst? ruvjnt* calde de adio, în rare fsrc Hoglul reinl disparut. Willlam Cnllins (1721�1759), poet tlrk englex; principala sa ip»r§ ssip o culegere de ode (1747). printre cate se numâia oda închinaU» pasiuni'<r, Odâ «« din saptamâna. Duminica, cind se ducea la bis riel Biddy pra foarie îngrijita.Datorita atît fapturii mele neajutorate, cit mai ales aju-torului lui Biddy, mai mult decît al matusii domnului Wopsle, am iesit învingator din lupta cu alfabetul, ca dintr-un hatis da spini : plictisit si zgîriat de fiecare litera în parte. Dupa asta, m-am trezit printre hotii aceia, cele noua cifre, care îAre»u sa nascoceasca, în fiecare seara, cîte ceva nou ca sa se ascunda si sa ma zapaceasca. Dar, în cele din urma, bîjbîind si pe di¬buite, am început sa scriu, sa citesc si sa socotesc, dar fara sa ma omor cu firea.într-o noapte sedeam în coltul caminului cu tablita în fata si ma osteneam din rasputeri sa compun o scrisoare adre¬sata lui Joe Cred ca se împlinise anul de la urmarirea din mlastini, caci trecuse mult timp de atunci si era iarna si un ger cumplit. într-o ora sau doua am izbutit sa mîzgalesc cu litere de tipar aceasta epistola, folosin'du-ma de- alfabetul care statea pe vatra, la picioarele mele :�dRaga JO ere d ca SCRiu BinE si creD ca sa Pot sa i E INvat pe Tine Jo O sa ne Par a Bine si canD o Sati fiu' Ucenic " Sa Radem mult. Pip".Nu aveam neaparat nevoie sa comunic cu Joe prin ;cri-soare, caci el sedea alaturi de mine si eram singuri. Dar îiinmîi ii comunicare scrisa (cu tablita cu tot) lui Joe,i pe o minune de eruditiei Pip, ni.ii bHetel striga Joe, deschizînd mari ochii >1 i MI esti un învatat, zau efl esti !� As vrea ii fiu, spusei eu, tragînd cu ochii la tablitaire atinea el în mîna ; vedeam eu c/i scrisul meu era camleit.� Uite un J, facu Joe. si un O în toata legea ! Uite Jli O, Pip, adica Joe !Nu-l auzisem niciodata pe Joe citind cu glas tare un cuvînt mai lung decît aceasta monosilaba si. duminica, la biserica,sem de seama ca, desi, întîmplator. tinea cartea de fuga-11 ini pe dos, acest lucru nu-1 supara cîtu.si de putin, ca sicum totul ar fi fost asa cum se cuvine Dorind sa ma folosescde acest prilej, pentru a afla daca. în caz ca as fi profesor sillui Joe, ar trebui sa încep chiar de la început, spusei s� Bine ! Dar 'iteste si restul. Joe !�� Si restul. Pip? întreba Joe, uitîndu -se tacticos si cu ochi cercetatori la cele scri

Page 26: marile sperante

se. Unul, doi. trei. Pai sînt irei J-uri sl trei O-uri si trei J-O, adica Joe Pip ! Ma aplecai peste umarul lui Joe si, cu ajutorul aratator, ii citii toata epistola,� Grozav ! facu Joe, la sfîrsit. Dar sa stii ca esti îm ht;'t,nu gluma !� Joe, cum se scrie Gargery ? întrebai eu cu un aertde modestie protectoare.� Eu nu-1 scriu în nici un fel. raspunse Joe.� Bine. dar gîndeste-te ca l-ai scrie.� Nu pot sa ma gîndesc, spuse Joe. Macar ca si mie îmiplace grozav sa citesc !� Iti place, Joe ?� Grozav ! Da-mi o carte buna sau un ziar bun si asa-za-ma în fata unui foc strasnic, si nici nu-mi trebuie altceva !,Doamne, urma el, dupa ce-si freca nitel genunchii cu mîinile,cînd dai de un J si un O si-ti spui : �In sfîrsit, am.dat de0 si O � Joe'. tare-i interesant sa citesti !Din ultimele cuvinte, întelesei ca învatatura lui Joe. ca si forta aburilor, era înca la primele începuturi îmi urmai gîndul si-1 întrebai :� Te-ai dus vreodata la scoala cînd erai mic ca tune î� Nu, Pip, nu m-am dus.� De ce nu te-ai dus niciodata la scoala, Joe, cînd eraimic ?� Pai, sa-ti spun, Pip, raspunse Joe, punînd mîna pevatrai si aplecîndu-se sa scormoneasca încet focul, pe gratar,cum facea totdeauna cînd se lasa dus de gînduri, lui taica-meu,. Pip, îi cam placea bautura, si cînd era beat, o batea fara mila pe mama încolo, nu facea nici o treaba, doar, c(in cînd în cînd, ma mai batea si pe mine. Si ma batea cu o putere cu care nu batea niciodata în nicovala lui. întelegi ce spun. nu-i asa?� Sigur,-Joe.� Asa ca maiea-rnea si cu mine ne-am luat de cîteva orilumea-n cap ; si mama se ducea sa lucreze cu ziua si-mispunea : �Acu, Joe, slava Domnului, ai sa te duci si tu lascoala". Dar taica-meu avea inima asa de buna, ca nu puteasa traiasca fara noi. saracul. Si venea cu o gloata dupa el sifacea atîta galagie la casele unde lucra mama, ca oameniin-aveau încotro si ne dadeau afara. Si iar ne lua tata acasa,si iar ne batea. Si d-aia, vezi tu, Pip, spuse Joe, oprindu-segînditor din scormonit, d-aia n-am învatat eu carte.� Saracu de tine !46 � Dar sa stii, Pip, spuse Joe atingînd usor gratarul cuvatraiul, ce-i al lui e-al lui, si, ca sa spun drept, ca de labarbat la barbat, taica-meu avea inima buna, îti dai seama ?Nu-mi dadeam seama, dar n-am spus nimic.� Vezi, urma Joe, cineva trebuie sa aiba grija de casa,ca altfel se duce totul de rîpa. Stii doar !Asta stiam si am încuviintat.� Asa ca taica-meu nu se împotrivea ca eu sa ma apuode lucru ; si m-am apucat de meseria mea, care ar fi fost simeseria tatii daca s-ar fi tinut de ea, si am lucrat, nu gluma,zau asa, Pip. Si, cu timpul, l-am tinut eu pe tata, pîna s-aprapadit saracul, de boala copiilor. Si chiar ma gîndeam sapun sa scrie pe mormîntul lui : �De-a fost urîta a lui purtare,avut-a totusi suflet mare".Joe recita aceste versuri cu o mîndrie atît de vadita si atît de limpede, încît îl întrebai

Page 27: marile sperante

ca el le facuse.� Eu le-am facut, xspuse Joe, chiar eu. într-o clipa le-amticluit; ca atunci cînd, dintr-o singura lovitura, scoti o pot-COBVa. Niciodata, în viata mea, n-am fost atît de mirat, cacinu-mi venea sa cred, îti spun drept, nu-mi venea sa cred ca euIr facusem. Cum îti spuneam, Pip, gîndul meu era sa pun saCiopleasca cuvintele astea pe mormîntul lui ; dar poeziile asteacosta bani, oricum le-ai ciopli, mari sau mici, si m-am lasatmai zic de ciocli ! Toti banii pe care i-am:.ii in licliuil in inaroa. Nu-i prea mergea bine cu sana-i iMi.i i Dar n a mai Facut mult timp umbra pamîa-Inliii sl u Închis ochii, sarmana de ea!Ochi >i ai lui Joc se facusera cam aposi; îsi cre ami ii II hi, sj apoi pe celalalt, într-un fel foarte ciudat sini Indemlnatlc, cu mîncrui vatraiului.� Pe urma mi-a fost urît sa traiesc singur aici, spuseJoi , si atunci am cunoscut-o pe sora-ta. Stii, Pip � Joe seUita drept în ochii mei, ca si cum ar fi stiut ca voi fi de altaparere � sora ta e o femeie frumoasa.Eu ma uitam în foc, îndoindu-ma vadit.Orice-ar zice neamurile sau lumea. Pip � Joe ciocanea ( II vatraiul în gratar la fiecare cuvînt � sa stii ca sora-ta i (i femeie frumoasa.Nu-mi veni nimic mai potrivit în minte decît:� îmi pare bine. Joe, ca zici asa.� Si mie-mi pare bine, spuse Joe, întarind spusele mele.Tini pare bine ca gîndesti asa Putina roseata pe fata, s<u nitelprea multe oase, asta nu ma supara pe mine. j47 îi spusei cu istetime ea daca pe el nu-1 supSWî. nwp8 pe cine sa supere,� Sigur ! încuviinta Joe, Chiar asa, ai dreptate, baiete !Cînd am cunoscut-o pe sora-ta, se vorbea prin sat ca te crestepe tine ca-n palme, �Foarte frumos din partea ei", zicea lumea,si eu spuneam Ia fel. Si daca tu ti-ai fi dat seama ce mic, ceprapadit si ce urît erai, urma Joe, fa cînd o strîmbaturâ ca sj "cum ar fi vazut ceva foarte scîrbos. Doamne, ai fi avut o parerefoarte proasta despre tine !Fara ca vorbele lui sa mi faca prea multa placere, spusei :� Lasa, Joe, nu te mai sinchisi de mine.�¦ Dar m-am sinchisit de tine, Pip, spuse el cu o simpli-tate dragastoasa Cînd am cerut mina surorii tale, ca s-o duo la altar,-dupa ce se hotarîse si ea sa traiasca cu mine aici la fierarie, i-am spus : ,,Si ada si copilasul ala, Dumnezeu sa-1 binecuvânteze pe sarmanul micut!". Si i-am mai spus ; ,.Are si el loc la fierarie !".Eu izbucnii în plîns, îi cerui iertare lui Joe si-1 luai de gît ; el lâsâ vatraiul din mînawa sa ma strînga în brate, si mi spuse**� O sa fim întotdeauna cei mai buni prieteni, nu i asa, Pip ? Hai, nu mai plînge, baiete !.Dupa aceasta mica întrerupere, Joe vorbi mai departe :� Vezi tu, Pip, asta-i povestea ! Vezi si tu uncie amajuns. Acu. daca vrei tu sa te îngrijesti de învatatura mea �dar îti spun dinainte ca~s tare greu de cap, tare greu � doamnaJoc nu trebuie sa vada ce facem noi. Trebuie sa facem totul,cum sa-ti spun. pe furis Ai sa ma întrebi de ce pe furis ?Stai sa ti spun de ce. Pip,Luase din nou vatraiul în mîna, caci altfel nici nu cred ca ar fi putut sa~si urmeze demonstratia,� Sorata e cu conducerea.� Cu conducerea, Joe ! Eram nedumerit, caei îmi trecuprin minte (si trebuie sa adaug ca eram plin de nadejdi) caJoe se despartise de ea în favoarea vreunui ministru al ma¬

Page 28: marile sperante

rinei sau a unui ministru de finante.� E cu conducerea, lamuri Joe Vreau sa spun ca-i placesa ne conduca pe tine si pe mine� A !� Si nu s-ar bucura prea tare dac-ar avea doi învatatiîn casa, urma Joe, si, mai cu seama, nu s-ar bucura daca m-asface învatat, de frica sa nu ma rascol. Stii, ca un razvratit,întelegi ?'48 Eram gata-sa-i raspund printr-o întrebare si apucasem sa rostesc cuvîntul : �De ce", cînd Joe ma opri :� Stai puttin, Stiu ce vrei sa spui, Pip. Ai rabdare ! EuIc ca sora-ta n-o face pe împaratul cu noi din cînd în cînd.Nu zic ca nu ne pune bete-n roate si ca nu ne apasa uneori. a seama cînd o apuca toanele... Joe începu sa vorbeasca în soapta, cu privirile îndreptate spre usa : îti spun cinstit Pip, trebuie sa recunosc ca-i mînioasa din fire,Joe rosti acest cuvînt ea si cum ar fi început cu cel putin M-uri.� De ce �nu ma rascol ? Asta-i întrebarea pe care nui n lasat s-o pui.» nu-i asa. Pip ?Da, Joe.� Pai, sa vezi... spuse Joe, trecînd vatraiul în mîna stinga,i . i-si poata mîngîia mustata cu dreapta, si de cîte ori îlim prins de aceasta pasnica îndeletnicire, stiam ca nu mai [ci o nadejde. Sora-ta e fire de stapîn !� Ce înseamna aia fire de stapîn ? întrebai eu. cu na-i ca-1 voi aduce la o dezlegare.Dar Joe avea raspunsul mai bine pregatit decît m-as £i "lat si-mi închise pe deplin gura, cu un gest rotund al miinii si cu o privire fixa ;� Uite, ea e ! Eu nu sînt fire de stapîn, urma Joe, luîn-> privirea de la mine si ducîndu-si niîna înapoi la mustata.ii cu-seama, Pip, de data asta îti vorbesc serios, baiete,ajuns s-o vad pe sarmana maica-mea, o biata femeiemuncea si robea toata ziua de-i iesea sufletul si n-a avutde liniste cît a trait ! Tare mi-e frica sa nu pacatuiescu si sa ma port urît fata de femeia mea ; mai bine saLulesc în celalalt fel si sa n-o duc eu chiar asa bine. Parcai as vrea sa fiu singurul tap ispasitor, mai Pip? Parcavrea sa n-ai parte de �gîdilici", mai baiete ? Toate le-asini nsupra mea, dar asa-i viata, Pip, si nadajduiesc c-ai sa trecirea toate necazurile.Macar ca eram mic, cred ca, în seara aceea, îl priveam pe.u mai multa admiratie. De atunci încolo am fost mereui'Hiill, cum .fusesem si pîna atunci, dar, din seara aceea, oride < Fio ori, în clipe de liniste, ma uitam la Joe sau ma gîndeami. simteam ca îl port în inima mea.l'ina una-alta, spuse Joe, ridieîndu-se ca sa mai arunce im li-iiui în foc, acum suna ceasul opt si nu s-a întors înca.49 Sper ca iapa unchiului Pumblprhnok n-a cainat pe un ochi de gheata si s-a dat la fund .în zilele de tîrg, doamna Joe pleca uneori la oras cu dom-nul Pumblechook, ca sa-i ajute la cumpararea acelor obiecte gospodaresti care cereau ^si parerea unei femei ; caci unchiul Pumblechook era burlac si n-avea încredere în slugi. în ziua aceea era zi de tîrg, si doamna Joe plecase într-una din aceste expeditii. .Joe facu focul, matura vatra si apoi ne duseram amîndoi la usa ca sa auzim cînd vine brisca. Era o noapte rece si uscata, vîntul sufla amarnic si chiciura era alba si tare, �Daca ar ramîne cineva azi-noapte afara, în mlastini, ar muri de frig", ma gîndeam eu. Apoi, îmi îndreptai ochii spre stele, gîndin-du-ma ce groaznic trebuie sa fie pe

Page 29: marile sperante

ntru un om degerat sa SG uite la ele si sa nu gaseasca nici ajutor si nici mila în lumina lor sclipitoare� Uite câ vine iapa. spuse Joe. Auzi cum suna ca nisteclopotei ?Sunetul potcoavelor pe drumul înghetat era cît se poate de muzical Trapul iepei era mai iute ca de obicei. Pregatiram un scaun pentru clipa cînd doamna Joe va descinde, atîtaram focul pentru ca fereastra sa fie luminata si aruncaram o ultima privire prin bucatarie, ca sa vedem daca fiecare lucru e la locul lui. Dupa ce ispraviram cu aceste pregatiri, sosira si ei, încotosmanati pîna-n Ochi. Mai întîi coborî doamna Joe, si apoi si unchiul Pumblechook, care acoperi iapa cu o patura Pe urma intraram cu totii în bucatarie, aducînd cu noi o boare de aer atît de rece, încît focul parca-si pierduse toata caldura.� Ei, facu doamna Joe, dezbracîndu-se grabita si emo¬tionata ; apoi, aruncîndu-si boneta pe umar, o lasa sa atîrnede panglici. Daca nici asta-seara baiatul asta nu ne este recu¬noscator, atunci sa stii ca nu mai e niciodata.Ma aratai cît se poate mai recunoscator, atît cît poate sa se arate de recunoscator un baiat care nu stie înca de ce tre¬buie sa ia mutra aceasta.� Nadajduiesc, spuse sora-mea, ca n-o sa-1 alinte. Dartare mi-e teama.� Nu-i în felul ei, spuse domnul Pumblechook. Las', castie eaEa ? Ma uitai la Joe, miscînd din buze si înaltîndu-mi sprîncenele. Ea ? Joe se uita la mine, miscînd si el din buze si înaltîndu si sprîncenele. Ea ? Deoarece sora-mea îl prinsa50 asupra faptului, Joe îsi trecu mîna peste nas, cu- aerul acela împaciuitor pe care-1 adopta în asemenea împrejurari, si se uita la ea.� Ei ? facu sora-mea artagoasa. Ce va holbati ? A luatfoc casa ?� A vorbit cineva adineauri, îndrazni Joe cu un tonpoliticos, despre ea.� Ea e ea, spuse sora-mea. Doar daca vrei sa spui ca dom¬nisoara Havisham e el. Si nu-mi închipui s-ai sa îndraznesti.� Domnisoara Havisham din partea de sus a orasului ?întreba Joe.� Exista vreo domnisoara Havisham în partea de jos aorasului ? spuse sora-mea. Zice c-ar vrea ca baiatul sa se ducasa se joace acolo. Si sigur c-o sa se duca. Si bine-ar face sa seijoace acolo, spuse sora-mea, clatinînd din cap catre mine. casâ ma încurajeze sa fiu vesel si jucaus, ca altfel e vai de el !Auzisem de domnisoara Havisham din partea de sus a orasului. Toata lumea, pe o raza de cîteva mile, auzise de ea,i'ra o domnisoara foarte bogata si înspaimîntatoare, care Io uia într-o casa mare si înfioratoare, se zavora de teama banditilor si traia o viata de pustnica.� Pe cinstea mea ! facu Joe înmarmurit. Ma întreb deunde 1 cunoaste pe Pip !� Neghiobule ! striga sora-mea. Cine ti-a spus ca-1I MM� A spus cineva adineauri, îndrazni Joe din nou, cu unton politicos, cum ca vrea ca Pip sa se joace acolo.� Si nu putea sa-1 întrebe pe unchiul Pumblechook dacanu cunoaste vreun baiat care ar vrea sa se joace acolo ? NuII putea ca unchiul Pumblechook sa fie vreun chirias-de al�J sl sa se duca uneori, nu zic trimestrial, sau de doua ori penn � asta ar fi sa cer prea mult de la tine � dar din cînd înCÎnd, ca sa-si plateasca chiria? Si atunci n-ar putea sa-1 în-pe unchiul Pumblechook daca nu cumva cunoaste vreunb Hat care ar vrea sa se joace acolo ? Si n-ar putea oare un-

Page 30: marile sperante

¦ Inul Pumblechook, care este atît de îndatoritor si se gîndestetotdeauna la noi, desi tu, Joseph, poate ca nu esti de parerea«sta � spuse ea pe un ton de adînca imputare, ca si cum Joenr fi fost cel mai nesimtit dintre nepoti � n-ar putea oareunchiul Pumblechook sa pomeneasca de baiatul asta, care ope grozavul aici (ceea ce eu declar sus si tare ca nu(Icean) si pentru care am robit de bunavoie ? ,51 � Foarte bine ! striga unghiul Pumblechook. Bine ds !Frumos expus ! Foarte bine ! Ei, Joseph, acum stii cum staulucrurile ?� Nu. Joseph, spuse sora-mea cu imputare, în timp ceJoe îsi trecea mereu mina peste nas în chip de scuza, nu stiiînsa cum stau lucrurile, desi poate crezi ca stii. Poti sa credca stii, dar nu stii, Joseph ! Pentru ca nu stii ca unchiul Pum¬blechook, orice am spune noi � dîndu-si seama ca viitorul a-cestui copil poate sa atîrne de o vizita la domnisoara Havisham� s-a oferit sa-1 ia la oras, în noaptea asta, în brisca lui, sa-1.culce la ei si sa-1 duca chiar dînsul la domnisoara Havisham mîine dimineata Si, Doamne-Dumnezeule, striga sora-mea, aruneîndu-si boneta cu o deznadejde brusca, stau si-mi bat gura cu viteii astia, si unchiul Pumblechook asteapta, iapa o sa raceasca la usa. si baiatul e murdar de jeg si noroi din r-ap pîna-n picioare !Cum a rostit vorbele acestea, s-a si napustit la mine. ca un vultur asupra unui miel. si mi-a bagat fata într-o putina de lemn, mi-a pus capul sub cismea, m-a sapunit, m-a framîntat, m-a frecat, m-a înghiontit si m-a scarmanat pîna ce n-am mai fost eu însumi (E locul sa spun aici ca eu cunosc mai bine decît orice faptura din lume efectul unei verighete care trece dusmanos peste fata unui om).Dupa ce.sfîrsi cvi spalatul, sora-mea m-a îmbracat cu rufe curate, cele mai tepene pe care le-a gasit ; ma simteam ca unpuscarias în pînza de sac ; apoi m-a întolit cu hainele mele cele mai strimte si mai chinuitoare. în aceasta stare am fost predat domnului Pumblechook, care ma primi solemn, ca un serif, si ma blagoslovi cu un discurs, pe care stiu ca de-abia astepta prilejul sa 1 rosteasca ¦� Baiete, sa fii recunoscator tuturor prietenilor tai, dar,mai cu seama, celor care te-au crescut ca-n palme,� La revedere, Joe !�- Dumnezeu sa ti ajute. Pip. baiete !Nu ma despartisem niciodata de el pîna atunci, si. atît din pricina celor ce simteam, cît si din cauza sapunului, nu vazui la început din brisca nici o stea Apoi, una cîte una. stelele începura sa sclipeasca fara sa ma lamureasca de ce ma du¬ceam &a ma joc la domnisoara Havi&ham si de-a ce tieb ' sa ma joc.

C APTTDÎ UTJ 8Locuinta domnului Pumblechook de pe strada principala «'i tîrgului amintea de piper si de faina, asa cum se si cuvine vi arate casa unui negustor de grîne si seminte. Mi se parea ca un om care are în pravalia lui atîtea sertarase trebuie sa J'ic într-adevar foarte fericit si, uitîndu-ma într-unui sau doua dintre acestea, aflate în dreptul raftului de jos. unde vazui niste pachetele cafenii legate cu sfoara, ma întrebam daca se¬mintele de flori si bulbii asteptau doar o zi frumoasa ca sa lasa din custile lor si sa înfloreasca.Acest gînd îmi veni în minte a doua zi dupa sosirea mia, dis-de-dimineata. Cu o seara înainte fusesem trimis la culcare0 mansarda cu un tavan oblic, care, în coltul unde <?e aflapatul, se lasa atît de jos. încît îmi faceam socoteala ca de !aiprînc'enele mele si pîna la tiglele de pe acoperis era o dis-tânta mai mica de un picior. Tot în dimineata aceea descoperii" afinitate ciudata între semintele grînelor si pînza de doc.

Page 31: marile sperante

Domnul Pumblechook era îmbracat în doc. si vînza torul lui,1 : si nu stiu. parca dneul aven un aer si un miros careiinteau de seminte dupa cum semintele aveau un aer siun miros cuc aduceau a doc. asa încît nici nu le mai deose-Toi cu jiiilijul «cesta bagai de seama ca domnul Pum-Ucili i< rrca privind tot timpul spre selar,nii Nun ',|it<� ,'iti'liinil unde se fabricau trasuri,¦ nl;i stînd roi mîinile în buzunare¦ i 'ii oohll le brutai cnr< la rfndul Iul satea cu mîinile încru-¦ i'ii.i In IM'.IM CUC slatea în pragul usii si cascadi' plict'se'.'il.'i nilîmhi se la farmacist Ceasornicarul, stîndpupitrul lui m lupa la ochi sub privirile uneiOl !'¦ dfl <M" ni Inii i.lenti în blir/e taranesti care se Uitau la elJirln vitrina pareri slnqun.il om de pp strada principala absorbitrla lui.Domnul Pumblechook si cu mine luaram gustare» de di-itfl la ora "8, în odaita din spatele pravaliei în timp ceInrul Isl I ea n ii si î?i nrîînca pîirjfa cu unt pe unIc mnzaro, în priiV?ilMj Domnul Pumblpehnok mi se pafoaUI tovarfls de rmisfi tare nesuferit în afara de faptul ca ara dei 0 sora mii. i are spunea ca trebuie sa manînc atît cît| tin zilele, în chip de pedeapsa si lasînd deoparte faptuli dadea pîfne multa si unt putin si ca turna apa calda în11 fir fi fost mai sincer din -partea lui sa renunta culotul I i luplc, conversatia lui era alcatuita numai din probleme de aritmetica. Cînd îi spusei politicos ! �Buna dimineata", mâ întreba solemn : �Cît fac sap ori noua, mai baiete ?" si cum era sa-i raspund eu, cînd ma lua asa repede, într-o casa necu-noscuta si pe stomacul gol ? Mi-era foame, dar n-ap» i sa înghit nici o înghititura, si domnul Pumblechook începu o adu¬nare nesfîrsita, care nu înceta în tot timpul mesei : �Sapte c\i patru ? Si cu opt ? Si cu sase ? Si cu doi ? Si cu zece ?". Si asa mai departe. Dupa fiecare raspuns, n-apucam sa iau mai mult decît o îmbucatura, sau o .sorbitura, si urma alta între¬bare, în timp ce el îsi vedea linistit de treaba si mînca slanini cu chifle calde, înfulecînd si îndopîndu-se (daca-mi este în¬gaduit sa spun a).De aceea, ma aratai foarte bucuros cînd se facu ora 10 si plecaram spre domnisoara Havisham, desi ma simteam cam -stingherit, fiindca nu stiam cum o sa ma port în casa acestei domnisoare. Dupa un drum de un sfert de ora, ajunseram la locuinta domnisoarei Havisham. o casa sinistra de caramida veche, cu multe zabrele de fier. Unele din ferestre fusesera zidite; ferestrele nezidite aveau zabrele ruginite; în fata casei se afla o curte înconjurata de un gard de fier, cu o poarta zavorita ; asa ca, dupa ce sunaram, furam nevoiti sa asteptam la poarta, eu trageam cu ochiul înauntru (pîna si aici domnul Pumblechook îmi spuse � �Si cu patrusprezece ?" dar eu ma facui ca nu-1 aud) si vazui câ la marginea casei se afla o fa¬brica mare de bere. înauntru nu lucra nimeni si se vedea ca de mult nu mai facuse nimeni bere pe acoloO fereastra se deschise, si o voce limpede întreba � �Cine1 e ?". Si însotitorul meu raspunse : �Pumblechook" Vocea spuse : �Foarte bine" Fereastra se închise la loc, si o domni¬soara trecu curtea cu niste chei în mîna.� Asta. spuse domnul Pumblechook. e Pip� Âsta-i Pip ? întreba domnisoara, care era foarte dra¬guta si parea foarte mîndra Intra, Pip.Domnul Pumblechook dadu sa intre si el. dar ea îl opri cu poarta.� A ! facu ea Doresti s-o vezi pe domnisoara Havisham ?� Daca domnisoara Havisham doreste sa ma vada... ras¬punse domnul Pumblechook, cam încurcat.� A, facu fata, dar vezi ca nu doreste !Aceste cuvinte fura rostite cu atîta hotarîre si într-un fel care nu admitea discutie, încît domnul Pumblechook, desi se simtea destul de jignit în demnitatea lui, nu putu sa protes¬teze, în schimb, ma masura eu o prviire aspra � ca si cum eu

Page 32: marile sperante

54 l-as fi facut ceva � si pleca, rostind aceste cuvinte pline de Imputare :� Baiete, ai grija ca purtarea ta sa fie spre cinstea ace¬lora care te-au crescut ca-n palme !Mi-era cam teama ca se va întoarce si ma va întreba prin poarta : �Si cu saisprezece ?". Dar nu se întîmpla asa.Tînara mea calauza încuie poarta si porniram împreuna prin curte. Era o curte pavata si-ngrijita, dar iarba crestea prin toate crapaturile. Curtea si fabrica de bere erau unite printr-o poteca ; portita de lemn din capatul potecii era des¬chisa, fabrica era deschisa si ea si se vedea pîna departe, spre zidul înalt, care marginea proprietatea ; totul era gol si pustiu. VîntUl care sufla parea mai rece aici decît afara, în strada } Intra si iesea vîjîind prin usile deschise ale fabricii de bere, tltfnd un zgomot ascutit, ca si cum ar fi batut în pînzele uneiil>ii aflate pe mare.Fata vazu ca ma uit la fabrica de bere si-mi spuse :� Ai putea sa bei linistit toata berea care se fabrica¦Cum aici, mai baiete. N� Si eu cred, domnisoara, spusei eu sfios.� Mai bine nici sa nu se faca bere aici, fiindca ar iesi', ce crezi ?� Cam asa, domnisoara.� Nu ca i W fi trecut cuiva prin gînd sa încerce, adaugaista s-a terminat, asn pustie o sa ramîna pîna l>,imînt Si bere avem destula în pivnita, ca sa.im toi / i-.iciui" !� Asta-I numele casei, domnisoara?� Unul din numelo casei.� Arc mal multe nume, domnisoara?� Mai are unul. îi spune Satis ; un nume grecesc, sausau ebraic, sau din partea mea, toate trei la un loo, ' înseamna �destul",� Casa �Destul" ! spusei eu. Ce nume ciudat, domnisoara.� Da, spuse ea. Dar înseamna mai mult decît ai crede.Pe vremuri, cînd au botezat casa, numele ei voia sa spuna eaOficine ar stapîni casa asta nu mai poate dori altceva Se vedecl\. pv vremea aceea, oamenii se multumeau cu putin. Stai*R-0 lua razna, baiete !Desi îmi spunea atît de des ,,baiete", si asta cu o nepasareml se parea prea magulitoare, era de vîrsta mea E ade-I d parea mai mare decît mine. fiindca era fata si erah umoasâ si stia sa se stapîneasca ; si se purta cu mine într-un fel atît de dispretuitor, de parca ar fi avut 21 de ani si ar fi fost reginaIntraram în casa printr-o usa laturalnica � usa cea mare de la intrare avea doua lanturi de-a curmezisul � si primul lucru care ma izbi fu întunericul de pe coridoare ; fata lasase o luminare aprinsa pe coridor. Acum lua luminarea si trecuram împreuna prin mai multe sali apoi urcaram o scara; era întuneric bezna peste tot, doar luminarea ne lumina drumul.în cele din urma. ajunseram la o usa, si fata spuse :� Intraîi raspusei mai mult din timiditate decît din politete ;� Dupa dumneata, domnisoara.Fata îmi spuse :� Nu fii caraghios, baiete, eu nu intru.Apoi se departa» plina de dispret, si, ceea ce era mai.rau, lua cu ea si luminarea.Nu prea ma simteam bine si mi-era teama. Totusi, deoa-. rece nu-mi ramînea altceva de facut decît sa bat la usa, baiui, si un glas dinauntru îmi spuse sa intru, Intrai si ma vazui într-o odaie destul de mare, bine luminata cu luminari da ceara. Nici o raza de soare nu patrundea în odaia aceasta. Dupa mobila, parea sa fie un iata

Page 33: marile sperante

c, desi pe atunci nu întele¬geam înfatisarea si rostul multor lucruri care se aflau aici. Dar ceea ce ma izbi din cale-afara fu o masa cu o oglinda aurita; la prima vedere, mi se paru ca e o masa de toaleta.N-as putea spune ca as fi fost în stare sa dau de rostul acestui obiect daca o doamna frumoasa n-ar fi fost asezata în fata mesei Sedea într-un fotoliu cu cotul sprijinit de masa si cu capul în mîna ; era cea mai stranie faptura pe care o vazusem pîna atunci sau pe care o voi vedea vreodata,Era îmbracata în stofe bogate� în atlaz, matase si dan-tele. Tot ce purta pe ea era alb Sî pantofii ei tot albi erau. Un val alb si lung îi acoperea capul, si-n par avea flori de lamîita, iar parul îi era tot alb. Pe gît si pe mîini sclipeau giuvaeruri scînteietoare, si pe masa scînteiau altele. Prin toata odaia erau împrastiate rochii � nu chiar atît de minunate ca aceea pe care o purta � si cufere pe jumatate pline Pesemne ca nu sfîrsise înca cu îmbracatul, fiindca n-avea decît un singur pantof în picior ; celalalt era pe masa, alaturi de mîna ei ; valul nu era bine potrivit, ceasul cu lant nu si-1 pusese înca, iar alaturi de giuvaerurile de pe masa se vedeau niste dantele, care trebuiau sa-i împodobeasca rochia, o carte de rugaciuni.56 0 batista, niste manusi sl cîteva flori, toate îngrfWVîte dezor¬donat lînga oglinda.Toate acestea nu le-am vazut de la început, desi, din pri¬mele clipe, am vazut mai mult decît îsi poate cineva închipui. Dar vazui ca tot ceea ce ar fi trebuit sa fie alb în jurul meu fusese alb odata, demult, si îsi pierduse stralucirea, iar acum era ofilit si galben. Vazui ca mireasa, îmbracata de nunta, se ofilise si ea, ca si rochia, ca si florile, si ca singura stralucire care îi mai ramasese era stralucirea ochilor ei dusi în fundul capului. Vazui ca rochia fusese pusa o data pe trupul împlinit al unei femei tinere, si ca acest trup, pe care acum toate atîr-ii.-in, se sbîrcise pîna nu mai ramasese decît pielea si oasele. Mi-amintesc ca, o data, la tîrg, am vazut niste figuri de ceara, îngrozitoare, înfatisînd nu stiu ce personaj închipuit care îsi dadea sufletul, înconjurat de mare alai, Alta data m-au luat li una din vechile biserici din tara mlastinilor, ca sa vad niste ie îmbracate într-o pulbere de vesminte bogate, care toc¬mai fusesera dezgropate dintr-un cavou al bisericii: Acum l'lgura de ceara si moastele pareau însufletite de niste ochi negri, care se miscau si se uitau la mine, As fi tipat, dac-as fi îndraznit.� Cino-i ? întreba doamna de la masa.� Pip, doamna.� Pipi ?-- B;vii;ilul | I Q adus domnii Pumblechook. Am- Vino i te vad. Vino aproape.De abia cînd ma oprii în fata mesei, ferindu-ma de pri-1 Irlle ii, vazui cu de-amanuntul toate lucrurile de lînga oglindai "I ( rvai ca ceasul se oprise la noua fara douazeci de minutei ceasornicul din perete se oprise si el toi la noua fara I di' minute.Uita te la mine. spuse domnisoara Havisham Nu ti-e le.imfl de o femeie care n-a vazut lumina zilei de cînd te-ai ut tu 7Din pacate, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost teii ma sa ¦puii uriasa minciuna cuprinsa în raspunsul : �Nu".� Stii ce ating eu în clipa asta? întreba ea, punmdu-siinfinita una peste alta în partea stinga a pieptului.� Da, doamna (ma gîndeam la baiatul acela necrutator).� Ce ating ?� Inima.� E zdrobita! Rosti aceste cuvinte foarte apasat, cu o privire arzatoare si cu un zîmbet ciudat, în care se oglindea si putina mîndrie. Dupa ce statu cîteva clipe cu mîimle pe inima, le lasa încet în ijos, ca si cum ar fi fost prea grele.� Sînt obosita, spuse domnisoara Havisham. Vreau sama distrez si m-am plictisit de oameni mari. Joaca-te !Cred ca cei mai neînduplecati cititori vor recunoaste ca în lumea întreaga n-ar fi uso

Page 34: marile sperante

r de gasit ceva pe care un baiat l-ar putea îndeplini mai greu în .împrejurarile despre care am vorbit� Cîteodata am trasnai bolnavicioase, urma ea, si acummi-a trasnit prin cap ca vreau sa vad pe cineva jucîndu-se.Hai, hai ! spuse ea cu o miscare nerabdatoare a degetelor de lamîna dreapta. Joaca-te ! Joaca-te! Joaca-te!în clipa aceea, de frica sora-mii, îmi trecu prin.minte ideea deznadajduita de a porni la plimbare în jurul odaii, irnitînd brisca domnului Pumblechook. Dar nu ma simteam în stare sa duc la bun sfîrsit aceasta reprezentatie, asa ca ma lasai pagubas 5 stateam în picioare si ma uitam la domnisoara Havisham cu o privire pe care îmi închipui ca o gasea încapatînata, caci, dupa ce ne priviram cîtva timp unul pe altul, ma întreba :� Esti ursuz si îndaratnic ?� Nu, doamna. îmi pare asa de rau pentru dumneavoastra !îmi pare tare rau ca nuTmi vine sa ma joc. Daca va plîngetide mine, o sa am de furca cu sora-mea, asa ca, vedeti, dacaas putea, m-as juca, dar tot ce-i aici e atît de nou pentru mine,asa de ciudat, asa de frumos si de trist !Ma oprii, de frica sa nu spun prea mult, speriat ca am si spus mai mult decît voiam, apoi, din nou, ne uitaram unul la altul.înainte de a vorbi, domnisoara Havisham îsi întoarse pri-virea de la mine spre rochia pe care o purta, spre masa de toaleta si, în sfîrsit, spre imaginea ei din oglinda.� Atît de nou pentru el, murmura ea, si atît de vechipentru mine ! Atît de ciudat pentru el, si atît de obisnuitpentru mine ! Si atît de trist pentru amîndoi. Cheam-o peEstella !Deoarece tot se mai uita la chipul ei din oglinda, mi-am închipuit ca vorbeste mai departe cu ea însasi si nu m-am miscat.� Cheam-o pe Estella ! repeta ea, fulgerîndu-ma cu Qprivire. Asta poti s-o faci. Cheam-e pe Estella ! De la usa.58 Îmi venea la fel de greu sa stau în bezna într-un coridor Întunecos al unei case necunoscute si sa zbier dupa o fata înfumurata, care nici nu se arata si nici nu raspundea, simtind totodata ca e o îndrazneala fara seaman sa urlu dupa ea astfel ; toate acestea mi se pareau la fel de grele ca si încercarea de a ma juca la comanda. Dar fata raspunse în cele din urma, sl lumînarea purtata de ea se apropie ca o stea prin coridorul negru.Domnisoara Havisham îi facu semn sa se apropie, lua o bijuterie de pe masa si îi încerca efectul, punînd-o pe pieptul iiiifir si frumos al fetei si în parul ei castaniu.� A ta sa fie, într-o zi, draguto, si s-o porti cu placere.Vreau sa te vad jucînd carti cu baiatul asta,� Cu baiatul asta ? Dar e un baiat de taran !Mi se paru cu aud raspunsul domnisoarei Havisham, nu¬ni, ii ca vorbele ei sunau atît de ciudat :� Ei si ? Poti sa-i zdrobesti inima.� Ce stii sa joci, baiete ? ma întreba Estella cu maredispret� Doar �saraceste-ti vecinul", domnisoara.� Ei,1 saraceste-1, îi spuse Estellei domnisoara Havisham,.1 Incepurarn sa jucam carti,1' lunci începeam sa înteleg ca, în odaia aceea,lotul u mult timp în urmav ca si ceasornicul si pen-iliil.i ira Havisham pune bijuteria pe.ai pe lo( ni de unde o luase, în timp ce Estella impar--irtlle, eu mâ uitai din nou spre masa de toaleta si vazuicare fuseso odata alb si acum îngalbenise, nuurtai niciodata îmi aruncai privirile spre picioruliltat si vazui ca' ciorapul de matase, care fusese odatallb i num înalbenise, era zdrentuit de atîta purtat, Daca

Page 35: marile sperante

li fost aceasta întepenire a lucrurilor, aceasta oprire�O a atîtor obiecte palide si ^mbatrînite, rochia ofilita demireasa de pe trupul gîrbovit n-ar fi semanat atît de mult cuun lintoliu si nici valul n ar fi fost asemanator cu un giulgiu.Si domnisoara statea ca o moarta si se uita cum jucamII fi: dantelele s| podoabele de pe rochia de mireasai erau facute din hîrtie arsa. Pe atunci nu auzisem încamorti stravechi, dezgropati din întîmplare, care se trans-i în pulbere în-clipa în care sînt scosi la lumina; dai?uite ori de atunci m-am gîndit ca domnisoara Havishamo faptura pe care razele soarelui ar preschimba-o înpuii � Baiatul asta spune valetilor �flacai", zise Estella bat¬jocoritoare, înainte de sfîrsitul primului joc. Si ce mîini asproare ! Si ce degete grosolane !l'inâ atunci nu mi trecuse niciodata prin gînd ca trebuie sâ mi fie rusine de mîinile mele ; dar acum începeam sa le socotesc destul de urîte. Dispretul ei pentru mine era atît de puternic, incît ma molipsii si euEstella cîstiga jocul, si acum eu eram acela care trebuia sâ dea cartile, Bineînteles ca le dadui gresit, fiiijdca stiam ca Estella de abia asteapta sa gresesc ; si ea ma pîrî domnisoarei Havisham, spunînd ca sînt un taran prost si neîndemînatia.� Tu nu spui nimic despre ea ? întreba domnisoaraHavisham în timp ce privea. Ea îti spune atîtea lucruri jigni¬toare, si tu nu spui nimic Ce parere ai despre ea ?� Nu vreau sâ spun. bîlbîî eu

� Spune-mi la ureche, spuse domnisoara Havisham..aplecîndu-ae.� Cred cai foarte mîndra. soptii eu.� Altceva ?� Cred ca i draguta� Altceva ?

� Cred ca-i place sa jigneasca (tocmai atunci Estella seuita la mine eu o expresie de neînchipuita scîrba).� Altceva ?� Cred c as vrea sa ma duc acasa- � Si sa n o mai vezi niciodata, macar ca-i asa draguta ?� Nu spun ca n as mai vrea s-o vad niciodata, dar acumas vrea sa ma duc acasa.� Ai sa te duci indatâ, spuse domnisoara Havisham cugkis tare. Acum, tefminâ-ti jocul,As fi putut sa jur ca fata domnisoarei Havisham nu erqi în stare sa zîmbeasea decît cu zimbetul acela ciudat de la în-J ceput. Caci chipul îi înghetase într-o expresie încordata sfT gindiloare ; aceasta se întîmplase, poate, atunci cînd întepeni¬sera toate lucrurile din jurul ei, si acum fiinta ei arata de parcaj nimic n-ar fi putut s-o destinda din nou Trupul i se îndoisjH si statea încovoiat ; glasul parea ca se prabusise, si acum dom-: nisoara vorbea încet, împrastiind în jurul ei un somn de moarte; în totul, domnisoara Havisham parea ca se prabusise; odata, demult, pe dinauntru si pe dinafara, sub apasarea unei] lovituri cumplite.60 Jurai pîna la sfîrsit, si Estella ma saraci. Dupa ce mi lua toate cartile, le arunca pe masa ca si cum le ar fi dispretuit, pentru .â le cîstigase de la mine� Cînd sa te mai chem ? spuse domnisoara Havisham.Stai sa ma gîndesc.Tocmai începusem sa-i reamintesc ca azi e miercuri, dar ea ma opri cu miscarea aceea nerabdatoare a degetelor de la ini na dreapta pe care o facuse si la început.� Ai rabdare! Eu habar n-am de zilele saptamînii; nici

Page 36: marile sperante

de saptamînile anului Vino dupa sase zile. Ai înteles ?� Da, doamna.� Estella du-1 jos. Da-i ceva de mîneare si lasa-l sa seplimbe si sa priveasca cît manîncâ Du-te, PipAm coborît scarile în urma luminarii, asa cum le urca-�'¦iii, si Estella lasa luminarea acolo unde o gasisem. Pîna cîndlise usa laterala, mi se paru ca afara trebuie sa fie noapte* Lumina brusca ma ameti, ca si cum as fi petrecut multe cea¬iuri în întunecimea acelei odai ciudate¦ Asteapta aici, baiete, spuse Estella. si disparu, inehi-xnul usa,M-am folosit de timpul cit am ramas singur în curte caSâ ma uit la mîinile mele aspre si la ghetele mele grosolane.Acum nu mal aveam nici cu o parere prea buna despre aceste'iii l'iiM atunci nu ma stingherira niciodata, dar acummfl stinghereau ca niste lucruri vulgare Ma notarii sa-1 întrebpe .Im- ilc ce ma învat.; imn atvlor poze �flacai", detrebuia Sâ Ic spun ,,valeti" Ce bine ar fi fost daca�r fi fost mai bine crescut, caci atunci as li fost si eu mai putin iHviopiit.Estella se întoarse cu niste piine, putina carne si o canita CU bere. Puse cana jos, pe pietrele din curte, si-mi întinse plinea sl carnea, fara sâ se uite la mine, purtlndu-se atît de 11:¦ 111tor, de parca as fi fost uri dine cazut în dizgratie. IVTa llmteam atît de ranit, atît de umilit, suparat, îndurerat si ne-cAjli nu gasesc cuvîntul potrivit pentru durerea mea ustu-i -iin.ire � îneît îmi dadura lacrimile în clipa aceea fata se ui ia la mine cu o bucurie nebuna, fiindca ea era pricina aces¬tor lacrimi, ceea ce îmi dadu putere sa le stapînesc si sa ma ml In ochii ei ; dadu ironic din cap � de parca ar fi vrut sa �puna ca era sigura ca ma ranise îndeajuns � si ma parasi.Dupa plecarea ei, am cautat un loc unde sa-mi ascund fata ti m-am dus în spatele portitei din fundul potecii ; m-am ipi'ljlnlt cu cotul de zid mi-am înfundat capul în mîneca si am61 început sa plîng. în timp ce plîngeam, ma izbeam cu capul de zid si-mi smulgeam parul din cap ; simtamintele mele erau atît de amare, iar durerea mea fara nume atît de ascutita, încît simteam nevoia sa ma împotrivesc.Cresterea pe care mi-o daduse sora-mea ma facuse sim-titor, în lumea cea mica a copiilor, a tuturor copiilor, oricine i-ar creste, nimic nu pare mai tragic si nu e resimtit mai dureros decît nedreptatea ; dar Copilul e mic si lumea lui e mica si ea ; pastrînd proportiile, calul lui de lemn i se pare la fel de mare ca un cal de vînatoare islandez. în sufletul meu s-a dat, din cea mai frageda copilarie, o lupta neîntrerupta cu nedreptatea. Din vremea cînd de-abia puteam sa vorbesc, stiam ca sora-mea, în tirania ei aspra si capricioasa, e nedreapta cu mine, si nu ma puteam obisnui cu gîndul ca faptul ds a ma fi crescut ,,ca-n palme" îi dadea dreptul sa ma creasca în ghionti. Aceasta idee m-a urmarit în timpul pedepselor, dizgratiilor, posturilor, veghilor si tuturor celorlalte forme de penitenta, si banuiesc ca eram atît de sfios si de simtitor tocmai din pricina ca, în tot timpul copilariei mele singuratice si lipsite de aparare, eram atît de patruns' de aceasta convingere.Pîna una-alta, m-am descotorosit de sentimentele mele jignite izbindu-le de zidul berariei si smulgîndu-le odata cu parul Dupa aceea mi-am sters fata cu mîneca si am iesit de dupa gard. Pîinea si carnea erau destul de bune, iar berea ma încalzea si ma întepa, asa încît în curînd m-am simtit în stare sa privesc în jurul meu.Fara doar si poate ca locul care se-ntindea pîna la po-rumbarul din curtea fabricii era pustiu. Porumbarul fusese îndoit cu prajina cu tot de vreun vînt cumplit, si daca s-ar fi aflat pe atunci vreun porumbel înauntru, s-ar fi simtit ca pe mare. Dar în porumbar nu se vedea nici un porumbel, dupa cum nu era nici cal în grajd, nici porc în cotet, nici orz \a hambar si nici miros de graunte sau de bere în cladirile si în butoaiele din fabrica. Pesemne ca toate Testurile si mirosul fabricii se împrastiasera în aer o data cu ultimul nor de fum. într-o curticica alaturata se aflau o gramada de butoaie goale, ; al caror miros acru amintea de zile mai bune ; ba era chiar prea acru ca sa mai aminteasca de berea de altadata, si apoi butoaiele acelea singuratice nu se deosebeau de celelalte.în fund de tot, dincolo de fabrica, se întindea o gradina paraginita, înconjurata de u

Page 37: marile sperante

n zid vechi ; zidul nu era înalt, asa ca ma catarai pe el si izbutii sa stau agatat destul ca sa vad ca gradina cea paraginita era gradina casei si ca era na-62 p de buruieni, dar ca pe potecile ei galbene si verzi sevedeau urme, ca si cum cineva s-ar fi plimbat din cînd în cind pe acolo ; si mai vazui ca Estella tocmai se îndeparta de mine, umblînd pe poteca. Dar Estella parea sa fie pretutindeni. Caci atunci cînd, lâsîndu-ma ispitit de butoaie, începui sa umblu printre ele, o vazui si pe ea facînd acelasi lucru, la celalalt capat al curtii. Era cu spatele la mine si îsi tinea cu amîndoua manile parul castaniu si rasfirat ; nu se întoarse deloc spre mine, si, deodata, se facu nevazuta. La fel si-n fabrica, vreau sa spun în locul acela înalt si pardosit unde pe vremuri se facea bere si unde se mai vedeau si acum unelte. Cînd om intrat prima oara în fabrica si, cam speriat de întunericul ¦ dinauntru, m-am oprit lînga usa, uitîndu-ma în jurul meu, ana vazut-o din nou, trecînd printre focurile stinse si urcînd oi usoara si luminoasa de fier, Pe urma a aparut într un coridor de sus, deasupra capului, ca si ccum s-ar fi pregatit Sil se ridice încet în vazduh.în clipa aceea si-n locul acela, cu închipuirea mea se pe¬trecu ceva ciudat. Si atunci lucrul acesta mi s-a parut ciudat,dar, mai tîrziu, mi s-a parut si mai ciudat. îmi îndreptai ochii,putin ametiti de lumina aceea alba, spre o grinda mare de lemndintr-un colt al fabricii, si în dreapta, lînga mine, vazui psilueta de femeie atîrnata de gît. Era îmbracata în albrgalbuli încaltata cu un singur pantof ; podoabele ofilite de perochi i ca de hlrtle arsa, si fata era a domnisoarei Tîa-vlniham ; obrajii K miscau ca si cum domnisoara Havisham ¦ II- li iniiiv.ii s,i III.I strige îngrozit de .chipul acela, care, cu o i llpâ înainte, nu se aflase acolo, o luai mai întîi la fuga, apoiipropia) de trupul spînzurat. Si spaima mea crescu cînd în loi ni acela nu mai gasii nimic.Lumina înghetata si vie de afara, cerul luminos, oameniine-i vedeam trecînd dincolo de zabrelele portii si influenta binefacatoare a berii si a mîncarii care mai ramasese m-ar mai fi putut linisti putin. Dar cred ca nici cu ajutorul lor nu ni as fi venit în fire atît de curînd daca n-as fi vazut-o pe Estella, se apropia cu cheile în mîna, ca sa-mi deschida poarta. Ai li avut de ce.sa ma dispretuiasca, îmi ziceam, daca m-ari/ut speriat ; si nu voiam sa-i dau prilejul.Cînd trecu pe lînga mine, îmi arunca o privire triumf a-e, ca si cum s-ar fi bucurat ca aveam mîini atît de aspre ti tfhete atît de grosolane, apoi îmi deschise poarta si o tinu di ichtsâ, ca sa trec. Am iesit fara sa ma uit la ea, dar ea m-a ¦tins, batjocoritoare, cu mîna.63 � � De ce nu plîngi ? . � Fiindca nu vreau.� Vrei, spuse ea. Ai plîns pîna ti s-au umflat ochii ; si acum îti mai vine sa plîngi.Rîse dispretuitor, ma împinse afara si încuie poarta în urma mea Ma dusei de-a dreptul la domnul Pumblechook si, spre marea mea usurare, nu-1 gasii acasa. Asa ca lasai vorba vînzatorului în ce zi eram din nou asteptat la domnisoara Havisham si pornii hotarît sa bat pe jos cale de patru mile pîna la fierarie ; si, în timp ce umblam, cugetam la cele va¬zute si-mi spuneam mereu ca eram un taran de rînd, cu mîini aspre si ghete grosolane, ca aveam obiceiul, demn. de dispret, de a numi valetii �flacai", ca eram mult. mai nestiutor decît ma credeam în ajun si ca drumul pe care apucasem nu puica duce decît la o viata proasta si amarîta..CAPITOLUL 9Cînd am ajuns acasa, sora-mea, care era foarte curioasa sa afle de toate despre casa domnisoarei Havisham, îmi pusa o multime de întrebari, Asadar, ma trezii cu niste ghionti pu¬ternici în ceafa si în sale si cu. fata izbita de peretele bucata¬riei, în semn de ocara pentru ca nu raspundeam destul de amanuntit la întrebarile ei.Daca în sufletul altor copii teama ascunsa de a nu fi în¬telesi se afla la fel de adînc înradacinata cum se afla în sufletul meu � si cred ca asa e, caci n-am nici un motiv s

Page 38: marile sperante

a cred 'a am fost un monstru -� atunci în acest fapt trebuie cautata cheia ' multor ascunzisuri. Eram sigur ca daca i-as descrie sora inii casa domnisoarei Havisham asa cum o vazusera ochii mei, n-as-fi fost înteles. Nu numai atît. Eram convins ca domnisem; a .Havisham n-ar fi fost înteleasa ; desi si pentru mine ea -era o fiinta cu totul ciudata, ml se parea o tradare si o grosolanie s-o fi tîrît asa cum era (de Estella" nici nu mai verbese) în fata ochilor doamnei Joe. De aceea, am spus cît am putut n.ai putin si m-am trezit cu fata busita de peretele bucatariei.Culmea a fost, însa, ca Pumblechook, laudarosul acclu trîn, ros de curiozitatea de a Stii tot ce vazusem si tot ce auzisem, pica si el cu brisca lui la ora ceaiului, ca sa afle tsa-e amanuntele. Si doar vazînd curiozitatea,care 1 chinuia, ochi lui de peste si gura lui deschisa, parui spalacit, zburlit de nerabdare, si pîntecele umflat, devenii mai aprig în hotarîrea de a nu dezvalui nimic.� Ei, baiete, începu unchiul Pumblechook, de îndata oo1 st oferi jiltul de lînga foc. Cum te-ai descurcat în orasul dasus?Eu raspunsei :� Destul de bine, domnule, si sora-mea îmi arata pumnul.� Destul de bine ! repeta domnul Pumblechook. Astanu-i un raspuns. Spune-ne ce întelegi prin �destul de bine',baiete.Poate ca tencuiala lipita de frunte da creierului o încli¬nare spre încapatînare. Atîta stiu, ca încapatînare-a mea se oteli de îndata ce tencuiala mi se lipi de frunte. Timp de cîteva clipe ramasei pe gînduri, apoi raspunsei, ca si cum as fi dos-opiTit ceva nou :� Vreau sa spun, destui de bine.Sora-mea scoase o exclamatie de nerabdare si era gata si se napusteasca asupra mea � sarmanul de mine, eram lipsiti parare, caci Joe avea treaba în fierarie � cînd domnul l'nmblcchook interveni :� Nu. Nu te Înfuria. Las', ca ma descurc eu cu pustiul,Apoi, domnul Pumblechook ma întoarse spraare de parca ar fi vrut sa-mi taie parul si spuse :iulil, cn sfl-tl limpezesti g!ndurile, cît fac patruzeci sipenny ?Socotii în gînd care ar El urmflrlle unul raspuns ca : patru��ite de lire, si vazînd ca n-ar fi prielnice pentru mine, încercaina apropii pe cît puteam da raspunsul adevarat, care eraca opt penny mai putin decît raspunsul pe care-1 daduieu, Atunci, domnul Pumblechook ma puse sa repet tot sistemulmonetar, începînd cu �doisprezece penny fac un siling" pînâiatruzeci de penny fac trei silingi si patru penny". si apoiîntreba triumfator, ca si cum ar fi muncit el :- Ei, si acum, cît fac patruzeci si trei de penny ? Si eu raspunsei, dupa o lunga gîndire :Nu stiu.Si într-adevar eram atît de scos din fire, îneît ma îndoiesc, i stiam.Domnul Pumblechook facu un gest de" surub cu capul, ca ii scoata raspunsul din creier, si spuse : tnte � c. 3 65 �� De pilda, patruzeci sî trei de penny fac trei farthlng'1 sl sase penny 2.� Da ! spusei eu. Si, desi sora-mea ma trase în elipaaceea de urechi, îmi facu o placere nespusa sa vad ca raspunsulmeu stricase gluma lui si-1 adusese la un punct mort.� Baiete ! cum arata domnisoara Havisham ? reîneepudomnul Pumblechook, dupa ce-si reveni; îsi încrucisase strînsinîiniîe pe piept si-si misca capul în chip de surub.

Page 39: marile sperante

� Foarte înalta si oachesa, spusei eu.� Asa-i, unchiule ? întreba sora-mea.Domnul Pumblechook clipi afirmativ din ochi. Si eu în-telesei ca n-o vazuse niciodata pe domnisoara Havisham, earo nu arata de fel asa.� Bine ! facu domnul Pumblechook cu îngîmfare Vezi,asa trebuie sa-1 iei ! Asa-i ca stiu sa umblu cu el ?� Eram sigura, unchiule, raspunse doamna Joe. L-as lasatot timpul cu dumneata ; te pricepi asa de bine sa umbli eu el l� Mai departe, baiete ! Ce facea, azi, cînd ai intrat laea ? întreba domnul Pumblechook.� Sedea, raspunsei eu, într-o trasurica de catifea neagra.Domnul Pumblechook si doamna Joe se zgîira unul laaltul � cred si eu ! � si repetara amîndoi :� într-o trasurica de catifea neagra ?� Da, spusei eu. Si domnisoara Estella, stiti, nepoata ei,îi dadea cozonac si vin prin fereastra trasurii, pe o farfuriede aur. Si m-am dus si eu în spatele trasurii, sa manînc portiamea, fiindca asa mi-a .spus.� Mai era cineva pe acolo ? întreba domnul Pumblec¬hook. i� Patru cîini, raspunsei eu.� Mari, sau mici ? � 1� Uriasi, spusei eu. Si se luptau pentru niste costite davitel, care stateau într-un cosulet de argint.Domnul Pumblechook si doamna Joe se uitara din nou unul la altul, cu totul uluiti. înnebunisem de-a binelea � eram ca un martor torturat ca sa spuna adevarul � si le-as fi spus orice mi-ar fi trecut prin cap.� Unde era trasura asta, pentru numele lui Dumnezeu 7,întreba sora-mea.� în odaia domnisoarei Havisham.1 Moneda marunta* engleza, a patra parte dintr-un penny. 8 întrebarea este pusa cu intentia de a-1 încurca pe copil. In realitate, patruzeci si trei de penny = 3 silingi si 7 penny.66 Si iar se holbara unul la altul.� Dar n-avea cal, adaugai aceasta întregire salvatoare Inclipa în care înlaturai din mintea mea patru armasari gat'ti,ale caror hamuri îmi trezeau gînduri salbatice.� E cu putinta, unchiule ? întreba doamna Joe. Ce totspune baiatul asta ?� Sa-ti spun eu ce-i, raspunse domnul Pumblechook. Eucred ca era o litiera *. Stii, e cam ciudata, foarte ciudata, destulde ciudata ca sa-i placa sa-si petreaca ziua într-o litiera.� Ai vazut-o vreodata sezînd în litiera, unchiule ? în-ntreba doamna Joe.� Cum era s-o vad, raspunse el, nevoit sa marturiseasca,cînd n-am vazut-o în viata mea ? ! Nici n-am dat ochii cu ea !� Doamne, unchiule ! Si atunci cum ai vorbit cu ea ?� Nu întelegi ? spuse domnul Pumblechook. Cînd amfost acolo, m-am dus pîna la usa ei, si usa era deschisa, si asami-a vorbit. Cum nu-ntelegi ? Doar baiatul s-a dus sa sajoace. De ce te-ai jucat, baiete ?� Ne-am jucat cu stegulete, spusei eu. (Va rog sa macredeti ca sînt înmarmurit de cîte ori îmi amintesc de minciu¬nile pe care le-am spus în seara aceea).� Stegulete ! glasul sora-mii rasuna ca un ecou.� Da, spusei eu. Estella flutura un steag albastru, si euunul I domnisoara Havisham unul presarat cu steluteprin fereastra trâsurlcii. Si, dupa aceea, am fluturat cu am strigat : �Ura".

Page 40: marile sperante

»eta sorâ-mca. De unde ati luat sabii ?� Din dulap, spusei eu. Si am vazut în dulap pistoale,sl dulceata, si pilule. Si soarele nu intra în odaie, era luminatacu Luminari.� _Asta-i adevarat, spuse domnul Pumblechook, dînd dincap cu greutate. Asa stau lucrurile, asta am vazut si eu. Sidoi se holbara la mine, si eu ma uitam la ei cu un aer firesc de nepasare voita, cuprinzîndu-m ipiciorui drept cu mîna dreapta.Daca mi-ar mai fi pus si alte întrebari, cu siguranta ca rn-asi fi tradat, caci eram gata sa spun ca în curte se afla nn bulon si m-as fi aventurat în aceasta afirmatie daca închipuirea mea n-ar fi fost împartita între acest fenomen si un urs, care ee ascundea în fabrica de bere. Dar ei erau atît de prinsi cu� Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, Întrebuintat în antichitatea romana si tn evul mediu, iar In unele tari si astazi ca mijloc de locomotie. comentarea minunilor pe care le auzisera, încît scapai. Nu Încetasera înca sa comenteze acest subiect, cînd Joe se întoarse de la lucru, ca sa bea o ceasca de ceai. Sora-mea, mai mult ea sa-si usureze mintea împovarata decît sa-i faca lui placere ii povesti asa-zisele mele experiente.Cînd l-am vazut pe Joe deschizînd mari ochii lui albastri si uitîndu-se uluit si neputincios prin bucatarie, m-am simtit coplesit de remuscari, dar numai în ceea ce-1 privea pe «1, si nicidecum fata de ceilalti doi. Numai si numai fata de Joe ma socoteam un mic monstru, în timp ce ei dezbateau problema foloaselor cu care ma voi alege eu în urma cunostintei cu domnisoara Havisham si multumita protectiei ei. Nici nu se îndoiau ca domnisoara Havisham va �face ceva" pentru mîne 5 îndoielile lor priveau numai forma acelui �ceva". Sora-mea sa gîndea la ceva �avere1'. Domnul Pumbleehook înclina spre un premiu frumos, cu ajutorul caruia sa devin ucenic într-o mese¬rie mai de soi; de pilda, comertul cu grîne si seminte. Joe 51 nemultumi adînc pe amîndoi. Caci lui îi trasni prin «ap kleea minunata ca as putea primi în dar unul din cei patru dini care se bateau pentru costitele de vitel.� Si un cap de prost poate sa dea o parere mai buna,spuse sora-mea. Daca mai ai ceva de lucru, vezi-ti de treaba.Si Joe pleca.Dupa plecarea domnului Pumbleehook, în timp ce sora-mea spala vasele, ma furisai în fieraria lui Joe si ramasei acolo pîna ce-si ispravi el treaba. Apoi îi spusei :� Joe, înainte de a se stinge focul, as vrea sa-ti spun ceva.� Adevarat, Pip ? spuse Joe, tragîndu-si lînga foc scau¬nelul lui de potcovar. Atunci, spune. Ce s-a întîmplat, Pip ?� Joe, începui eu, apucînd mîneca suflecata a camasiilui si rasucind-o între degete. îti amintesti de tot ce-am spusde domnisoara Havisham ?� Daca mi-amintesc ? spuse Joe. Te cred ! E minunat !� E groaznic, Joe ; nu-i adevarat.� Ce tot spui, Pip ? striga Joe, lasîndu-se uluit pe spate.Doar n-ai sa spui ca...� Ba da, Joe ; sînt minciuni.� Dar nu tot ce-ai spus ! Doar n-ai sa spui ca nu eranici o trasurica de catifea neagra ! zise el în timp ce eu da¬deam negativ din cap. Dar cel putin cîinii, Pip ! Zau, Pip,spuse Joe. convingator, daca costitele nu erau, dar macar cîinii...� Nu, Joe.� Nici un cîine ? întreba Joe. Un catelus ? Hai, spune-ml!'68 � Nu, Joe, nimio. ;. ,In timp ce eu îl priveam cu deznadejde, Joe se uita deza¬magit la mine.� Pip, mai baiete ! Nu merge asa ! Unde ai sa ajungi ?� E groaznic, Joe, nu-i asa 1� Groaznic ? striga Joe. E de neînchipuit 1 Ce te-aapucat ?

Page 41: marile sperante

� Nu stiu ce m-a apucat, Joe, raspunsei eu, lasîndu-imîneca si asezîndu-ma jos, în cenusa, la picioarele Iul, eu capulridicat, dar tare-as fi vrut ca tu sa ma fi învatat sa nu spunvaletilor din jocul de carti �flacai", tare-as vrea sa n-am gheteasa grosolane si mîini asa aspre.Apoi i-am marturisit lui Joe cît eram de nenorocit si ca-ml era cu neputinta sa le spun toate astea doamnei Joe si dom¬nului Pumblechook, care se purtau atît de aspru cu mine, si ca la domnisoara Havisham locuia o domnisoara foarte frumoasa si qrozav de mîndra, care spusese ca sînt necioplit si ea stiam si eu ca sînt necioplit si ca tare-as fi vrut sa nu mai fiu >pllt si ca de aceea turnasem atîtea minciuni, nici eu nu i cum.'Cazul meu era metafizic, si dezlegarea lui prezenta pentru ffoe cel putin tot atîtea greutati ca si pentru mine. Dar Jee scoase cazul de pe tarîmul metafizicii si, în felul acesta, îl lega.� Un lucru e sigur, Pip, spuse Joe, dupa ce rumega cîtvailmp problema minciuna tot minciuna ramîne. Oricare ar fipricina pentru care ai mintit, n-ar fi trebuit sa faci asta jminciunile vin de la parintele minciunilor, si tot acolo se duo.Sa nu mai minti, Pip ! In felul asta, n-o sa ajungi sa nu mai fiinecioplit mai baiete. Si nici n-am priceput eu prea bine ee-itu neciopleala ta. Nu stii chiar totul, dar esti înca mic Si apoiisti învatat cum nu sînt multi.� Nu, sînt un prost si un înapoiat, Joe !� Ce tot spui ?! Si scrisoarea pe care mi-ai scris-saseara ? Ba chiar cu litere de tipar !. Am mai vazut eu scri¬nuri ! Si înca de la boi'eri mari! Si, pe cinstea mea, ca nu*rau cu litere de tipar ! spuse Joe.

� N-am învatat mai nimio pînâ acum, Joe. Ai tu m pa¬rere buna despre mine. Asta-i tot,� Bine, Pip, spuse Joe. Sa zicem ca-i as§. Dar înainte!e a fi un învatat cioplit trebuie 8a fii mai întîi necioplit, cu ta cred. Nici regele care sta pe tron si poarta o coroana pe mp nu poate scrie cu litere de tlpar nici un act daca na în- vatat alfabetul în timp cît era print mostenitor. Da, adauga ffoe clatinînd cu întelepciune din cap � si daca n-a început de la A si nu a muncit pîna a ajuns la Z. Si eu stiu ce în¬seamna toate astea, macar ca n-as putea spune ca am trecut si eu prin ele.întelepciunea lui Joe ma umplea de nadejde si-mi dadea putin curaj,� Si apoi cred ca cei neciopliti � ma gîndesc la cîstigulsi la mestesugul lor � ar fi mai de folos daca ar ramîne cu teineciopliti, în loo sa se duca sa se joace cu cei ciopliti. Dar iaspune, ca mi-am adus aminte, steguletele erau ?� Nu, Joe.� Pacat ca nu erau, Pip. Fie ca este sau nu asa, e maibine sa nu vorbim acum, ca o mîniem pe sora-ta si n-avemvoie sa facem asta cu buna-stire. Asculta, Pip, la ce-ti spunaun prieten adevarat ! Daca nu izbutesti sa te �cioplesti" mer-gînd pe drumul cel drept, apoi decît sa umbli pe un drumstrîmb, mai bine lasa-te pagubas ! Asa ca nu te mai gîndi laasta si ai sa traiesti multumit si ai sa mori linistit.� Nu esti suparat pe mine, Joe ?� Nu, baiete. Ma tot gîndesc ca minciunile tale au fosttare îndraznete si aiurite ; stii, cînd ai spus de dini care sabateau pentru carnea aceea de vitel! Ti-o spune un om care tivrea binele din toate inima : scoate-ti toate astea din cap, mâiPip, te rog din tot sufletul, acum, cînd te duci sa te culci.Asta-i tot, baiete, si sa nu mai faci asta niciodata.în odaita mea, în timp ce-mi faceam rugaciunea, mi-adusei aminte de sfaturile Jui Jo

Page 42: marile sperante

e ; si, totusi, mintea mea de copil era atît de tulburata si de nemultumita, încît, mult timp dupa ce m- am bagat în pat, am continuat sa ma gîndesc ca tare mecioplit l-ar socoti Estella pe Joe, un biet fierar, cu mîini aspre si bocanci grosolani. Ma gîndeam ca Joe si sora-mea sta¬teau în bucatarie, ca eu ma urcasem în odaita mea venind tot de-acolo, ca domnisoara Havisham si Estella nu stateau nici¬odata în bucatarie si ca erau cu mult mai presus de aceste lucruri de rînd. Am adormit cu gîndul la �cum îmi petreseam timpul" la domnisoara Havisham, ca si cum as fi locuit acolo saptamîni si luni în sir, nu cîteva ore, ca si cum vizita mea acolo ar fi fost o amintire de demult, nu ceva care se întîm-plase în aceeasi zi.Ziua aceea a fost pentru mine o zi de neuitat, eâ*i ea a adus mari schimbari în sufletul meu. Dar asa se întîmpla în viata oricarui om. Inchipuiti-va ca o anumita zi n-ar fi existat70 si gînditi-va ce deosebit ar fi fost drumul vietii voastre. V«I, care cititi rîndurile acestea, opriti-va o clipa si gînditi-va la lantul lung de fier sau de aur, de spini sau de flori care nu v-ar fi legat niciodata daca prima veriga nu ar fi fost faurita în ziua aceea neuitata.CAPITOLUL; io0 zi sau doua mai tîrziu, într-o dimineata, cum deschiseiochii, îmi trecu prin minte fericita idee ca cel mai bun lucrupe care-1 aveam de facut ca sa nu mai fiu atît de necioplit eras-o storo pe Biddy de toata stiinta ei. Ca urmare a aeesteiinspiratii luminoase, cînd ma dusei seara la matusa domnuluiWopsle, îi spusei lui Biddy ca aveam motivele mele pentrucare doream sa ajung ceva în viata si ca ia-s fi foarte recu¬noscator daca mi-ar împartasi toata stiinta ei. Biddy, care erafata cea mai inimoasa din lume, primi propunerea mea si,într-adevar, chiar dupa cinci minute, începu sa puna în apli¬care ceea ce fagaduise.Planul de educatie, sau �cursul", orînduit de matusa dom¬nului Wopsle, ar putea fi rezumat în urmatoarele cuvinta i Elevii mlncau mere si îsi înfundau paie în haina, pe la spate, > nul mfituta domnului Wopsle îsi aduna puterile si sa ea la toti, pocnindu'-i, fara alegere, cu o nuia. Dupa ce-si primeau pedeapsa, rîzînd si batîndu-si joc de batrîna, elevii se asezau într-un sir si-si treceau, din mîna în mîna, bîzîind, o carte zentuita. Pe foile cartii se aflau, sau, mai bine zis, se aflasera' odata un alfabet, cîteva exercitii de silabisire, cîteva cifre si tabele. De îndata ce acest volum începea sa circule, ni.'ilusa domnului Wopsle cadea într-o stare de letargie, fin dlrt 'Cauza somnului, fie din pricina reumatismului. Atunci elevii1 >eau sa-si examineze unul altuia ghetele, cu scopul de Aafla cine era în stare sa calce mai vîrtos pe gheata celuilalt.Arest exercitiu mintal tinea pîna cînd Biddy se repezea si laîmpartea trei Biblii desfigurate (care aratau ca si cum un oraneîndemîriatic le-ar fi taiat cu barda dintr-un butuc), cu mul!mal nocitet tiparite decît toate curioziatile literare pe car$le un vazut vreodata, stropite cu pete de rugina si continînddi'crite specimene din lumea insectelor strivite între foi. A*i parte a cursului era de obicei însufletita de mai multa lupte corp la corp între Biddy si scolarii neascultatori. Dupâ71 ce îupiele se sfirseau, Biddy ne spune la ce pagina sa deschi-dem si apoi citeam cu totii cu glas târe, într-un cor înspabmn-tator, '-:eea ce întelegeam, sau, mai bine zis, ceea ce nu întele-geam ; Biddy ne întovarasea cu vecea ei ascutita si monotona, si nici unul din noi n-avea habar de ce eitea sl nici respect fata de text. Harmalaia asta tinea cîtva timp, pîna ce o trezea pe matusa domnului Wopsle, care, clatinîndu-se, se napustea asupra unui baiat ales la întîmplare sl-1 tragea de urechi. Atunci întelegeam cu totii ca lectia de seara luase sfîrsit si saream în sus cu strigate de victorie intelectuala. Trebuie ¦sa fiu sincer si sa spun ca nu era interzis ca elevii sa se înde¬letniceasca cu scrisul pe tablita si chiar cu cerneala (atunci cînd se

Page 43: marile sperante

gasea), dar în timpul iernii era greu sa urmezi acea parte a cursului, din pricina ca pravalioara, în care se adunau elevii si care servea matusii domnului Wopsle drept salonas si dormitor, era foarte slab luminata cu ajutorul unor luminari de seu anemice si fumegînde. iar foarfece de taiat fitilul nu rta. tîmi dadui seama ca, în astfel de împrejurari, va fi nevoie de mult timp ca sa ma ciopleso; totusi, m-am hotarît sa încep, si, chiar în seara aceea, Biddy, în urma întelegerii noastre, mi-a împartasit cîteva informatii, din lista de preturi, si anume din rubrica zahar rafinat, ba chiar mi-a împrumutat un D mare englezesc, pe care-1 imitase dupa un titlu de ziar, ca sa I co¬piez acasa si pe care eu. pîna ce Biddy m-a lamurit. îl fundam cu un model de cataramaDesigur, în sat exista si o circiuma, si lui Joe îi pi acea sa se duca uneori acolo, ca sa si fumeze luleaua. în seara aceea primisem ordine severe de la sora mea ca la întoarcerea de ia scoala sa-1 iau pe Joe de la ..Barcagiii veseli" si sa-1 aduo ftciisa cu orice pret, Asa ca-mi îndreptai pasii spre �Barcagiii veseli".La �Barcagiii veseli", pe perete, linga usa, se întindea un raboj care te nelinistea de lung ce era, cu multe semne de-creta pentru niste datorii care, dupa cum mi se parea mie, nu se plateau niciodata. Semnele acelea se aflau acolo de eînd ma stiam, si rabojul erescuse mai repede decît mine. Dar tinutul nostru era foarte bogat în creta si poate ca oamenii nu dadeau cu piciorul la nici un prilej de a o folosi.Deoarece era sîmbata seara, îl gasii pe cîrciumar uitîn-du-sc ram înnegurat la raboj, dar fiindca eu aveam treaba cu Joe. nu cu el, îi dadui buna seara si intrai în odaia din fundul coridnruM, unde ardea un foc zdravan si unde iloa îsi funia înlemni în tovarasia domnului Wopsle si a unui strain. ffoe ma saluta, ca de obicei, cu vorbele s �Sa traiesti, Pip, mai baiete !" si, în odaita aceea, strainul îsi întoarce capul si se uita la mine.Era un om ciudat, pe care nu-1 vazusem niciodata. Tinea capul într-o parte si un ochi pe jumatate închis, ea si eum ar fi tintit ceva cu o pusca nevazuta. Avea o lulea în gura, p© care o scoase, si, dupa ce dadu încet .afara tot fumul, clatina din cap, uitîndu-se tinta la mine. Dadui si eu din cap, iar strainul mai dadu o data din cap si îmi facu îoe pe banca, lînga el, ca sa ma pot aseza.Dar fiindca eram obisnuit sa stau lînga Joe de cîte ori veneam la cîrciuma, îi spusei : �Nu, multumesc, domnule", yi ma furisai pe locul pe care Joe mi-1 oferi pe banca din fata. Strainul se uita la Joe si, vazînd ca el se gîndea la altceva, îmi facu din nou semn cu capul si apoi îsi freca piciorul în chip caraghios ; cel putin asa mi se parea mie.� Spuneai, zise strainul. întorcîndu-se spre Joe, ca esti[ierar� Da. asa am spus, raspunse Joe.�� Ce vrei sa bei, domnule ?... Stii ca nu mi-ai spus cura te cheama.Joc îl lamuri, si omul îi spuse pe nume.Ce viei sa bei, domnule Gargery ? Fac eu cinste. Stii,¦eara de azi \\ Bpun drepl spuse .Toe, nu prea sînt învatat saînvatat ? Nu, facu strainul, dar din cînd în cînd, într o scara, se poate. Hai I spune ce vrei, domnule Gargery.� Mu vreau sa fac pe batosul, spuse Joe. rom.� Rom, repeta strainul. Si poate ar vrea si domnul sa-siili'.i cu parerea'?� Rom. facu domnul Wopsle.� De trei ori rom ! striga strainul catre cîrciumar. Adupaharele !� Domnul asta. lamuri Joe. ca. sa-1 prezinte pe domnulWopsle, e un domn pe care ti-ar placea sa-1 auzi E paracliserla biserica.� Aha ! facu strainul, cu ochiul la mine Biseriq^ aceeallnguratiea. dincolo de mlastini, eu mormintele de jur-împtejur.� Chiar asa, spuse Joe.Strainul mormai ceva cu satisfactie, în timp ce-si fumana, si îsi întinse picioarele pe banca pe care sedea. Puna

Page 44: marile sperante

ilarie de drum, cu boruri largi, si pe dedesubt avea capul ;gat cu o basma în chip de gluga, asa încît nu i se vedea nici n fir de par. Statea cu privirile atintite asupra focului, si mia ni se parea ca vad pe fata lui o expresie sireata si un rîa tapînit.� Nepot ? întreba strainul.� Cum sa-ti spun ?... raspunse Joe, cu acelasi aer datdînca gîndire. Ca sa-ti spun drept, nu mi-e nici nepot..� Ce naiba e atunci ? întreba strainul,întrebarea lui mi se paru prea apasata.La aceste cuvinte, domnul Wopsle se amesteca în discutie, :a unul ce stia tot ce se putea sti despre rude, deoarece me-teria lui îl silea sa tina minte cu care din rudele femeiesti nu i voie sa te însori. El lamuri legaturile de rudenie care existau ntre mine si Joe. Fiindca tot apucase sa vorbeasca, domnul Wopsle încheie cu un pasaj scrîsnit si înspaimîntator din Richard al IlI-lea, si i se paru ca este de ajuns sa deelare i ,Dupa cum spune poetul", ca sa lamureasca lumea cu privire a restul acestei recitari.Si trebuie sa mai adaug ca, în timp ce pomenea de mine, domnul Wopsle socoti ca, pentru a-si desavîrsi raportul, e ne-cesar sa-mi ciufuleasca parul si sa mi-l bage în ochi. Nu pricep de ce toti oamenii de teapa lui, care veneau la noi, îmi pro-duceau în împrejurari asemanatoare aceeasi senzatie nepla¬cuta. Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata, în copilarie, subiectul de discutie al familiei si al prietenilor familiei fara ea vreo persoana cu mîna mare sa nu fi recurs. în semn de ocrotire, la aceste mijloace cu influente imediate asupra ochilor mei.în tot acest timp, strainul nu se uita decît la mine, si se uita ca si cum ar fi fost hotarît ca pîna la urma sa ma împuste, sa ma doboare la pamînt. Dar dupa întrebarea aceea cu ..ce naiba", nu mai scoase nici o vorba pîna ce se adusera paha¬rele ; si atunci trase cu pusca, si a fost o împuscatura de pomina !Nu facu nici o observatie cu glas tare, ci juca o scena muta, care îmi era adresata mie. îsi amesteca romul cu apa, uitîndu-se la mine si-1 gusta, cu ochii atintiti tot asupra mea. Asadar, * fi amesteca si-1 gusta ; dar nu-1 amesteca cu lingura pe care io aduse cîrdumarul, ci cu o pila.Facu asa ca nimeni sa nu vada pila în afara <1« mine j s\. dupa ce sfîrsi, o sterse si o puse în buzunarul de la piept. Recunoscui pila lui Joe si, din clipa în care vazui unealta, întelesei câ 1 cunoaste pe fugarul meu. Ma uitam tinta la el,74 ca vrajit. Dar el se aseza mai bine pe banca si, fara" sâ-î pese de mine, începu sa vorbeasca despre gulii.Sîmbata seara, la noi în sat, simtea fiecare om ca se pri-meneste de toate relele si ca are © clipa de ragaz înainte de a începe din nou viata de toate zilele, ceea ce îi dadu si lui Joe curajul de a îndrazni ca sîmbata sa stea la circiuma eu o ju-matate de ora mai tîrziu decît în alte zile. Dar jumatatea de ora, ca si romul, se sfîrsise, si Joe se pregati de plecare, luîn-du-ma de mîna.� Mai stai o clipa, domnule Gargery, spuse strainul. Credca am pe undeva, prin buzunar, un siling nou si stralucitor,si daca-1 gasesc, e al baiatului.Alese silingul dintr-o gramajoara de bani marunti, îl îm-pacheta într~o hîrtie mototolita si mi-1 dadu mie.� E al tau, spuse el. Baga de seama, numai al tau !li multumii holbîndu-ma la el într-un chip care depasea cu mult marginile bunei-cuviinte si tinîndu-1 pe Joe strîns de mîna. Omul îi dadu buna seara lui Joe si dadu buna seara si domnului Wopsle (care pleca o data cu noi), iar mie îmi arunca doar o privire cu ochiul lui de tintas, de fapt nici nu era © privire, caci îsi închise ochiul, dar ce minuni nu se pot fac» cu un ochi pe care-1 ascunzi !Daca pe drumul spre casa as fi avut chef de vorba, n-as i bit decît eu. caci domnul Wopsle se despartise de noi la usa drciumil, Iar Joe umbla tot drumul cu gura cascata, pentru ca aerul sa-1 scoata pe cît se putea mirosul de rom. Dar eu i>ram înmarmurit de aceasta reîntoarcere a vechiului mau pacat sl a povestii cu fugarul si nu ma puteam gîndi la nimio altceva,

Page 45: marile sperante

Sora-mea nu era în toane rele cînd ne facuram aparitia în bucatarie, si Joe, încurajat de aceasta împrejurare neobis¬nuita, îi povesti întîmplarea cu silingul.� O fi unul fals, pun mîna în foc, spuse doamna Joatriumfatoare, ca altfel cum i l-ar fi dat baiatului ? ! Ia sa mauit la el!Scosei moneda din hîrtie si se dovedi ca nu era falsa.� Dar ce-i asta ? spuse doamna Joe, aruncînd silingul\.i culegînd hîrtia de pe jos. Doua hîrtii de cîte o livra ? !Nu erau, nici mai mult, nici mai putin, decît doua hîrtii �oioase si umede de cîte o livra, care pareau sa fi trecut prin toate tîrgurile de vite din tinut. Joe îsi lua palaria si alerga cu hîrtiile la �Barcagii veseli", ca sa le înapoieze posesorului. In timp ce el era plecat, eu sedeam pe scaunelul pe care sedea75 de obicei si cascara gura la sora-mea cu un aer absent} sm sigur ca omul n-o sS mai fie la circiuma.In curînd, Joe se întoarse, spunînd ca omul plecase, dacel, Joe, lasase vorba la �Barcagii veseli" despre hîrtiile dalivra. Apoi sora-mea le împacheta în hîrtie, le sigila si lasza sub niste petale useate de trandafiri, într-un ceainic- cateStea de frumusete sus pe dulapul din salonul de musafiri.acola un ramas multe zile si multe nopti, ca un adevaratsmar pentru mine.Cînd m-am dus sa ma -culc, somnul îmi trecuse de malt ma gîndeam la strainul ce ma tintea cu pusca nevazuta si la t- eram de pacatos sl de necioplit fiindca avusesem legaturi inspirative cu puscariasii; uitasem de mult aceasta întîm-iare din primii ani ai copilariei mele. Si apoi ma urmarea Ha. Ma cuprinse spaima ca pila va reaparea eînd ma voi ;tepta mai putin. Ma îmbiam la somn, gîndindu-ma la miercu-:a viitoare, pe eare aveam s-o petrec la domnisoara Havis-am ; si, în somn, vazul pila cum înainteaza spre mine, iesind e dupa a usa, fara sa pot vedea cine o tine. M-am trezit pînd.CAPITOLUL 11în ziua hotarîta m-am întors la domnisoara Havisham, si unetul sovaielnic al clopotelului a adus-o pe Estella la poarta ncuie poarta dupa ee ma lasa sa intru, ca si rîndul trecut, spoi porni înainte spre coridorul întunecos, unde � astepta umînarea. Nu-mi arunca nici macar o privire. Dupa ce îuâ umînarea în mîna, îmi spuse cu dispret, vorbindu-mîeste imar :� Astazi ai sa vii pe aici. si ma duse în cu totul alta >arte a casei.Coridorul era lung si parea ca strabate tot subsolul patrat ii castelului. Totusi, nu trecuram decît printr-o aripa st, la :apatul coridorului, Estella se opri, puse (Jos luminarea si des-chise o usa. Aici vazui din nou lumina zilei, caci ma aflam /str o curticica pavata 5 la capatul acesteia se vedea o casa zoîata, care parea sa fi apartinut pa vremuri directorului sau administratorului raposatei fabrici de bere. Pe peretele exte-rior al casei se afla un orologiu. Ca si eeasornicul din odaia76 domnisoarei Havisham, ca si ceasul de pe masa el de toaleta, orologiul acesta se oprise si el la noua fara douazeci de minute.Intraram pe usa deschisa, la parter, într-o odaie întune-coasa si joasa din spatele casei. Era lume în odaie, si Estelîa îmi spuse, îndreptîndu-se spre musafiri :� Tu du-te si stai acolo, baiete, pîna e nevoie de tina.�Acolo" era fereastra ; ma îndreptai deci spre fereastra si statui �acolo" privind afara, într-o stare sufleteasca foarte neplacuta.Fereastra era foarte joasa si dadea într-un colt urît al gradinii parasite ; se vedeau niste coceni de varza si o tufa da merisor, care pe vremuri fusese rotunjita cu foarfecele în chip de budinca, si acum avea în vîrf frunze, a caror culoare si forma erau deosebite de ale celor vechi, ca si cum partea aceea a budincii s-ar fi lipit de fundul cratitei si s-ar fi ara. Acesta gînduri foarte simple îmi treceau prin minte pe cînd ma uitam îa tufa de merisor. în timpul noptii cazuse putina zapada, sî p

Page 46: marile sperante

arca, dupa cîte stiam eu, se si topise; dar aici, în coltul umbrit al gradinii, nu se topise înca, si vîntul o ridica în vîr-tejur! mici si o arunca pe fereastra, ca sî cum m-ar fi pedepsit fiindca venisem acolo.Am ghicit ca sosirea mea oprise discutia si ca oamenii clin odaie ia uitau La mine. Nu puteam sa vad nimic din ca-I in afarfl iK> lucirea focului în geamul ferestrei, dar ma Întepenii din toate încheieturile, fiindca ma simteam masurat de aproape.în odaie se aflau trei doamne si un domn. Nu trecusera nici cinci minute de cînd stateam la fereastra si, nu stiu de ee, dnr stiam ca erau cu totii niste lingusitori sl niste sarlatani, flecare dintre ei, însa, prefacîndu-se ca nu stie acest lucru despre ceilalti. Daca ar fi recunoscut aceasta, s-ar fi tradat ei însisi ca niste lingusitori si sarlatani.Aveau cu totii un aer plictisit si posomorit, de parea asteptarea lor ar fi facut placere cuiva, si cea mai vorbareata dintre doamne era nevoita sa vorbeasca ctf gura înclestata ca HA nu caste. Aceasta doamna, pe care o chema Camilla, aducea foarte mult cu sora-mea, doar ca era mai în vîrsta (dupa cum am descoperit cînd am vazut-o mai de aproape), si avea tra¬saturile mai grosolane. într-adevar, dupa ce am cunoscuta mal bine, mi-am spus ca era o fericire ca avea totusi trasaturi, oricum ar fi aratat ele, atît de gol si de opao era zidul mort al fetei ei. �� Sarmanul de el! spuse doamna aceasta, repezindu se în vorba, asa cum facea sora-^nea îsi este lui însusi dusman.� E mai bine sa fii dusmanul altuia, spuse domnul. Bmult mai firesc.� Vere Raymond, interveni o alta doamna, trebuie sane iubim aproapele.� Sarah Pocket raspunse varul Raymond, daca omulnu-si este lui însusi aproape, atunci cine îi este ?Domnisoara Pocket rîse, si Camilla rîse si ea si spuse (stapînindu-si un cascat) :� Ce idee !Dar cred ca li se parea tuturor o idee destul de buna. Cealata doamna, care nu rostise înca nici o vorba, spuse grav si apasat :� Foarte adevarat! � .-. ¦� Sarmanul de el ! urma Camilla (eu stiam ca în totacest timp se uitau cu totii la mine). E un om atît de ciudat!Cine ar crede ca la moartea nevestei lui Tom n-a izbutitnimeni sa-1 faca sa vada cît e de important ca hainele copiilorsa aiba panglici de doliu ! Doamne ! �Camilla, îmi spunea el,ce importanta mai are, de vreme ce bietii orfani tot sînt îm¬bracati în negru ?". IS^imai lui Matthew putea sa-i dea pringînd asa ceva. Ce idee !� Asta-i o trasatura frumoasa, tare frumoasa, spusevarul Raymond. Sa ma fereasca Dumnezeu sa spun ca n-arenici o trasatura frumoasa, dar n-a avut si nici nu va aveavreodata simtul proprietatii.� Stii, spuse Camilla, c-am fost silita sa fiu aspra. Amspus :¦- �Nu e cu putinta, e în joc onoarea familiei", I-am spusca e o rusine pentru familie ca hainele copiilor sa n-aiba pan¬glica de doliu, Âm zbierat de dimineata pîna la prînz. Mi-afacut rau la stomac. Si, în cele din urma, a izbucnit � stii felte el de mînios � si mi-a spus : �Fa ce vrei !". Slava Dom¬nului, ma simt cu constiinta împacata ! Cînd ma gîndesc caam iesit numaidecît pe o ploaie torentiala si am cumparat totce trebaîa !� El a platit, nu-i asa ? întreba Estella.� Nu intereseaza cine a platit, draga mea, raspunse Ca¬milla.¦ F.u le ara cumparat. Si, cîteodata, cînd ma trezesc noap-tea din somn, îmi pare atît de bine !Sunetul unui clopotel îndepartat, împreuna cu ecoul unui strigat sau al unei chemari, care venea de pe coridorul pd care trecusem si eu, oprira conversatia, si Este

Page 47: marile sperante

lla îmi spuse j78 J�Hai, baiete !". Cînd ma întorsei, îi vazui pe toti uitîndu-sa batjocoritor la mine si, dupa ce închisei usa, auzii glasul Sarei Pocket : �Ce sa-ti spun ! Ma întreb si eu ce-o sa mai ur¬meze !" si Camilla adauga, cu indignare : �O asemenea tras-naie ! Ce idee !".în timp ce mergeam cu luminarea de-a lungul coridoru¬lui întunecos, Estella se opri deodata si, întorcîndu-se, spusa batjocoritor, apropiindu-si obrazul de mine :� Ei?� Da, miss, raspunsei eu ; eram gata sa ma poticnesasi sa cad peste ea, dar ma oprii la timp.Ea se uita la mine si bineînteles ca eu ma uitam la ea.� Sînt- draguta ?� Da, cred ca esti foarte draguta.� Te jignesc ?� Nu asa mult ca rîndul trecut, raspunsei eu.� Nu asa mult ?� Nu.Punîndu-mi ultima întrebare, ma fulgera cu privirea si, dupa ce-i dadui raspunsul, ma lovi peste obraz cu toata puterea.� Si acum ? spuse ea. Monstru necioplit ce esti, acumce c pre mine ?� Nn vreau Bfl-tl spun.� Fiindca ai de gîrîd sa-mi spui sus. De-aia?� Nu raspunsei eu, nu de-aia !� De ce nu mai plîngi putin, nenorocitule ?� Nici n-am sa mai plîng din cauza dumitale, spusei eu,ceea ce cred ca era cea mai mincinoasa declaratie din via;arnea, fiindca si în clipa aceea în sufletul meu plîngeam dincauza ei si stiu cîta durere mi-a pricinuit Estella mai tîrziu.Dupa acest episod, merseram mai departe si, în timp ce urcam scara, întîlniram un domn care' cobora, bîjbîind.� Cine e ? întreba domnul, oprindu-se si uitîndu-se iamine.� Un baiat, raspunse Estella.Era un om voinic si foarte oaches, cu un cap foarte mare ti o mîna tot asa de mare. îmi apuca barbia cu mîna lui mara si-mi suci fata spre flacara luminarii, ca sa. ma vada mai bine. Era plesuv de timpuriu si avea niste sprîncene stufoase si negre, care nu stateau la locul lor, ci se zburleau mereu. Ochii Ii erau foarte înfundati si neplacut de ageri si de banuitori. Avea un lant mare de ceas, iar în locul unde ar fi trebuit sa fie barba si mustatile, obrazul îi era presarat cu niste pun-^e negre, N-aveam nici în clin, nici în mîneca cu el si nu puteam sa prevad pe atunci ca, într-o zi, voi avea de-a face cu omul acesta, dar, întîmplator, avui prilejul sa-1 masor din cap pîna-n picioare.� Esti din vecini, asa~i ? întreba el.� Da, domnule, raspunsei eu� Cum ai ajuns pe-aiei ?� A trimis dupa mine domnisoara Havisham, domnule,îl lamurii eu.� Bine ! Poarta-te frumos. Eu am avut mult de-a facecu baieti ca tine si stiu ca nu prea sînteti usi de biserica. Bagade seama, spuse el muscîndu-si degetul aratator, în timp ce seîncrunta la mine. Poarta-te frumos iDupa aceste cuvinte, îmi dadu drumul, spre bucuria mea, caci mina îi mirosea, a sapun parfumat, si coborî scarile." Ma întrebam daca nu cumva era medicul ; dar nu se poate, ma gîndeam eu ; daca ar fi doctor, ar vorbi mai linistit si mai parinteste. D

Page 48: marile sperante

ar n-avui prea mult timp sa analizez aceasta problema, caci ajunseram îndata în odaia domnisoarei Ha¬visham. Sl domnisoara, si toate celelalte lucruri din odaie erau întocmai cum le lasasem Estella ma lasa în picioare lînga usa si statui acolo pîna ce domnisoara Havisham îsi ridica ochii de pe masa de toaleta si se uita la mine.� Asa, spuse ea fara mirare, au si trecut zilele!� Da, doamna, Azi e...� Taci, taci, taci ! spuse ea cu miscarea aceea nerabda¬toare a degetelor. Nu vreau sa stiu. Esti gata de joaca ? /Ma vazui silit sa raspund cam încurcat :� Nu prea sînt.� Nu vrei sa joci carti ? �întreba ea cu o privire cer¬cetatoare.�- Da. as putea, dac-ar fi nevoie.� Deoarece casa asta ti se pare veche si mohorîta, ba¬iete, spuse domnisoara Havisham nerabdatoare, si fiindca nuvrei sa te joci, n-ai vrea mai bine sa lucrezi ?La întrebarea aceasta puteam sa raspund din toata inima, mai curînd decît la cealalta. Si i-am raspuns ca sînt foarte doritor.� Atunci du-te în odaia din fata, spuse- ea, aratînd eu' mina ei ofilita spre usa din spatele meu, si asteapta acelopînâ vin si eu.00 'Am trecut în partea cealalta a scarii si am intrat în edrra pe care mi-o aratase ea. Nici aici nu patrundeau razele soare¬lui si domnea un mir»s închis si apasator. în caminul umed si demodat tusese zu-demult aprins un foc care acum parea ca are de gînd sa se stinga ; fumul suparator care umplea odaia parea mai rece decît aerul curat, întocmai ca si «eeata din mlastinile noastre. Cîteva luminari albe, asezate pe cami¬nul înalt, luminau slab odaia, sau ar fi mai potrivit sa spun ca-i tulburau slab bezna. Camera era marc ba as putea spune ca pe vremuri fusese chiar frumoasa, dar toate lucrurile care se zareau erau acoperite cu praf si mucegai si se desfaceau în bucati. Obiectul cel mai însemnat era o masa lunga, aco¬perita cu o fata de masa, ca si curo ar fi fost pregatit un ospat în clipa în care casa si ceasornicele se oprisera din mers în mijlocul mesei se vedea ceva rotund, dar era atît de acoperit cu pînze de paianjen, ca nici nu se putea zari ce era. Si TB timp ce ma uitam la suprafata galbena, din care mi-aminteso cum obiectul parea ca se înalta ca o ciuperca neagra, vazui paianjeni cu picioarele pestrite si cu trupul patat, care misu¬nau în preajma acestuia ca si cum vestea despre o întîmplare de mare însemnatate publica ar fi ajuns pîna în lumea lor.Apoi auzii soarecii chitaind în spatele lemnariei cu carei peretii, ca si cum aceste întîmplari i-ar fi privitsl pe ei. Doar gîndacii nu se sinchiseau de agitatia din ea-i vedeau de drum prin camin, cu mersul lor cumpatatsl batrînosc, ca sl cum ar fi fost miopi si tari de ureche sin-ar fi avut nici o legatura unH cu altii.Aceste faturi tîrîtoare ma fascinau si ma uitam la ele de la distanta, cînd domnisoara Havisham îmi puse mîna pe umar. în cealalta mîna tinea un baston cocîrjat, în care se sprijinea de parca ar fi fost vrajitoarea casei.� Aici, spuse ea, aratînd cu bastonul spre masa cea lunga,aici ma vor întinde cînd voi fi moarta. Vor veni cu totii aicica sa ma vada.Ma cuprinse o teama nelamurita c-ar putea sa se întinda pe masa chiar atunci si sa moara pe loc, refacînd astfel scena îngrozitoare de la muzeul cu figuri de ceara ; ra-am chircit >ub apasarea mîinii ei.� Ce crezi ca-i asta ? întreba ea, aratînd tot cu basto¬nul. Acolo, unde vezi pînzele de paianjeni ?� Nu pot sa ghicesc.| � E o prajitura mare. O prajitura de nunta. Nunta mea I

Page 49: marile sperante

81 Se uita cu ochii sticlosi prin odaie, si apoi spuse, spriji-idu-se de mine, în timp ce cu mîna îmi zgîltîia umarul i� Hai, hai, hai ! Plimba~ma, plimba-ma !întelesei ca treaba pe care trebuia s-o fac era s-o plimb domnisoara Havisham de jur-împrejurul odaii. Prin urmare, mii numaidecît, si ea se propti de umarul meu ; mergean un pas care ar fi putut sa aminteasca de brisca domnului imblechook (poate ca prima pornire pe care o avusesem în sa aceea îmi daduse aceasta idee).Nu prea era voinica domnisoara Havisham si dupa cîteva nute. îmi spuse :� Mai încet!Totusi, merseram mai departe, schimbînd mereu iuteala, timp ce mîna ei îmi tot zgîltîia umarul ; îsi strîmba gura i se parea ca merg prea repede, pentru ca si gîndurile ei se �mau cu repeziciune. Dupa cîtva timp îmi spuse :� Cheam-o pe Estella !Si eu am iesit în capul scarii si am strigat numele fetei, im facusem si rîndul trecut. Cînd lumina aparu, ma întorsei : domnisoara Havisham si porniram din nou de jur-împre-irul odaii.Daca Estella ar fi fost singura spectatoare a acestei scene, înca m-as fi simtit destul de încurcat ; dar Estella le aduse x ea pe cele trei doamne si pe domnul pe care-l vazusem jcs, sa ca eu nu mai stiam ce sa fac. Din politete, dadui sa ma prese, dar domnisoara Havisham îmi zgîltîi umarul si p®r-iram mai departe ; ma simteam rusinat la gîndul ca ei ar utea sa creada ca eu fusesem initiatorul acestui Joc.� Draga domnisoara Havisham, spuse domnisoara Sarah'ocket. ce bine arati !� Nu-i adevarat, raspunse domnisoara Havisham, sîntumai piele si oase.Camine se lumina cînd auzi ca încercarile domnisoarei 3ocket fusesera respinse si murmura, uitîndu-se cu jale la lomnisoara Havisham :� Sarmana de ea ! Cum "ar putea sa arate bine ? Ce idee !� Si dumneata ce faci ? o întreba domnisoara Havisham>e Camilla.Deoarece eram chiar lînga Camilla, mi se paru fireso sa ie oprim ; dar domnisoara Havisham nu.voia. Trecuram mai îeparte, si eu îmi dadeam seama ea pentru Camilla eram o liinta de nesuferit.B2 � Multumesc, domnisoara Havisham, raspunse ea. O -îuosl eu cum pot,� Dar ce s-a întimplat cu dumneata ? întreba domni¬soara Havisham, aspru.� Niei nu merita sa vorbesc, raspunse Cârmlla. Nu-miplace sa vorbesc despre ceea ce simt, dar azi-noapte m-amgîndit mai mult ca de obicei.� Alat data sa nu te mai gîndesti la mine, spuse dom¬nisoara Havisham.� Usor de spus ! facu Camilla, stapînindu-si cu delica¬tete un hohot de plîns ; buza de sus începu sa-i tremure, silacrimile prinsera a-i curge. Raymond e martor cît ienibaharsi cîte saruri trebuie sa iau în cursul noptii. Raymond e martorce zvîcnituri nervoase am în picior. Dar sughiturile si tresa¬ririle nervoase nu înseamna nimio fata de ceea ce simt oîndrna gîndeso cu îngrijorare la cei pe care-i iubesc. Dac-as puteasa fiu mai putin dragastoasa si simtitoare, n-as mai suferi daetomac si as avea niste nervi de fier. Zau c-as vrea sa fiu asa !Dar sa nu ma gîndesc la dumneata în timpul noptii, ce idee !si aci izbucni în hohote.întelesei ca Raymond, despre care vorbea ea, era domnul de fata si 'ea dînsul era �domnul Camilla". în clipa aceea, nond îl veni în ajutor, spunînd cu o voce dulce si mîn-¦

Page 50: marile sperante

� Camilla druga, doar stie toata lumea ca sentimenteletale familiale te sapa în asa hal, încît ti-au scurtat un picior.� Nu cred ca, daca te gîndesti la un om, trebuie sa alpretentii de la el, draga mea, interveni doamna cea grava, alcarei glas nu-1 auzisem decît o data.Domnisoara Sarah Pocket, pe care acum o vazui ca era e femeie batrîna, zbîrcitâ si uscata, cu o fata închircita, de parca era facuta din coji de alune, si cu o gura mare, ca de pisica, atîta ca nu avea mustati, întari cuvintele doamnei, ipunlnd :� Sigur ca da, draga mea. Hm !� Nu-i asa de greu sa te gîndesti, spuse doamna cea grava.� Parca exista ceva mai usor ? consimti domnisoara>h Pocket.� Da, da ! striga Camilla, ale carei sentimente clocoti¬toare pareau ca se înalta din picioare pîna la piept. E foarteadevarat I E o slabiciune sa fii atît de dragastos, dar n-amN face. Desigur ca as duce-o mai bine cu sanatatea dac-as fi�lifel, dar chiar dac-as putea, nu mi-as schimba felul de-a fL83 Îmi pricinuieste multa suferinta, dar e o mare mîngiiere, noap-tea cînd ma scol din semn, sa stiu ca sînt asa. Si urma o notiâ izbucnire de simtaminte.în tot timpul acesta, domnisoara Havisham si cu mine nu ne oprisem nici o clipa si no plimbam fara încetare de jur-împrejurul odaii, ba atingînd din mers fustele doamnelor, ba tîrîndu-le dupa noi pe toata lungimea adâil întunecate si triste.� De pilda, Matthew ! spuse Camilla. Nu se amestecaniciodata în treburile familiei, nu vine niciodata s-o vada «pedomnisoara Havisham! îft timp ce eu stau întinsa trei oraîn sir pe canapea, cu sireturile de la corset desfacute, faracunostinta, cu capul cazut într-o parte, cu parul atfrnat, <'Upicioarele nu stiu unde,.,� Mult mai sus decît capul, iubita mea, spuse �domnulCamilla".� Asa am staj. ore în sir din pricina purtarii ciudate $1de neînteles a lui Matthew, si nimeni nu mi-a multumit.� Cred si eu ca nu ti-a multumit! îsi dadu cu parereadoamna cea grava.� Vezi, draga, adauga domnisoara Sarah Pocket (9 fap¬tura de o rautate foarte blajina), trebuie sa-ti pui întrebarea ide la cine astepti multumiri, draga mea ? '� Fara sa astept nici un fel de multumire, relua Camilîa.am zacut ore în sir în starea aceasta, si Raymond e martoi?ca m-am înecat si ca ienibaharul nu mi-a folosit la nimio 5bietii copii de peste drum, copiii acordorulul de piane, au cre¬zut câ gungureste un porumbel, asa de râu ma înecam. Siacum sa mi se spuna mie... Aici Camilla îsi duse mîna la gîtsi începu sa schmbe fete-fete, ca un rezultat al combinatiilorchimice care se petreceau în gîtlejul ei.Gînd numele lui Matthew fu rostit, domnisoara Havisham ma opri si se opri si ea, uitîndu-se la cea care vorbea. Aeeastt schimbare de atitudine puse capat reactiunilor chimice ala Camillei.� Va veni s1 Matthew sa ma vada în cele din urma, spuseeu - severitate domnisoara Havisham, cînd voi fi întinsa pamasa aceasta. Acolo va sta, spuse ea, lovind cu bastonul înmasa, la capatîiul meu ! Si dumneata vei sta acolo, si barbat" iidumitale, aici! Locul Sarel Pocket va fi aici! Si al ¦Geor^a-nel, acolo ! Acum stiti cu totii care va sînt locurile cînd vetiveni sa ma sarbatoriti. Si acum duceti-va!De cîte ori rostea cîte un nume. izbea masa cu bastonul în locul de care vorbea. Apoi îmi spuse s84

Page 51: marile sperante

II ' � Plimba-ma, plimba -ma '. Si o porniram din nou.� Cred ca nu-i nimic de facut, exclama CamiHa, decâtsa ne supunem si sa mergem ! Mie îmi ajunge ca am vazut,chiar si pentru un timp atît de scurt, fiinta care mi-e dragasi pe care o respect. Ma voi gîndi cu o multumire melancolicala clipele acestea, noaptea, cînd ma voi trezi din somn I a?dori si lui Matthew aceasta mîngîiere, dar el o dispretuieste.Sînt hotarîta sa nu dau în vileag simtamintele mele, dar adureros sa ti se spuna ca vrei sa sarbatoresti pe 0 ruda carea murit � ca si cum as fi un -capcaun � si apoi sa ti se aratausa. Ce idee fara rest!�Domnul Camilla" interveni în clipa în care doamna Ca-milla îsi duse gîfîind mîna la piept, iar doamna cu pricinadovedi o tarie de caracter neobisnuita, caci banuiesc ca voia¦ ate ca avea de gînd sa se prabuseasca si sa se înece daîndata ce va iesi din odaie ; izbuti însa sa-i trimita o bezeadomnisoarei Havisham, dupa care fu dusa afara. Sarah Pocketsi Georgiana se luptau care sa ramîna ultima ; dar Sarah eraprea priceputa ca sa poata fi învinsa si se tot suci în jurultoanei cu sprinteneala ei, pîna ce aceasta din urma îuita sa plece prima. Atunci, Sarah Pocket produse un efect1 de al celorlalti, despartindu-se cu cuvintele : �� Dumnezeu sa te blnecuvînteze, draga domnisoara Ha-vllham I si un rimbet Iertator si indulgent pentru slabiciunea ctlorlitl 11 lumini fata tacuta din coji de alune.Tn timp co EtttUa îi petrecea cu luminarea pîna jos, dem¬na Havisham umbla mai departo cu mîna pe umarul meu. dar din ce în ce mai încet. în cele din urma, se opri în fata focului si spuse, dupa ce bolborosi ceva cu ochii la jar :� Azi e ziua mea de nastere. Pip.Eram gata sa-î spun la multi ani. dar ea îsi ridica bastonul-� Nu pot sa sufar cînd se vorbeste despre asta. Nu potsfl-i sufar pe toti cei care au fost aici si nu-mi place ca cinevaafl-ml pomeneasca despre ziua mea Au venit la mine fiindcao ziua mea, dar n-au îndraznit sa sufle nici 6*vorba despre asta.Bineînteles ca n-am mai pomenit nici eu niraio.� în ziua asta, cu mult înainte de a te fi nascut tu, toatagramada asta de boarfe, spuse ea, îndreptînd bastonul spr»pînzele de paianjen de pe masa, fara sa le atinga, au fost adusaaici. Boarfele astea si eu mine ne-am efilit împreuna, Pa elale-au ros soarecii, pe mine mau rost niste dinti mai ascutitidecît dintii de soareci. 85 Statea cu capatul bastonului în dreptul inimii si se uita la masa. Ea purtase odata o rochie alba, care acum se îngal¬benise si-si pierduse stralucirea ; iar fata de masa fusese si ea pe vremuri alba si acum era galbena si fara stralucire; tot ce se afla în jurul nostru parea ca se va preface în pulbere la cea mai mica atingere.� Cînd totul o sa se prabuseasca, spuse ea cu o privireînspaimântatoare, si cînd ma vor întinde moarta în rochia demireasa pe masa de nunta � fiindca asa o sa se întîmple,si atunci blestemul va cadea asupra lui � cu atît mai binedaca aceasta va fi de ziua mea 1Se uita la masa ca si cum si-ar fi vazut trupul întins acolo. Eu nici nu ma miscam. Estella se întoarse si statu si ea locu¬lui, nemiscata. Mi se paru ca staturâm asa mult timp în aerul apasator al odaii si în întunericul care patrunsese în toate colturile, ma cuprinse teama ca si Estella si cu mine vom începe sa ne ofilim.

Page 52: marile sperante

Domnisoara Havisham îsi reveni pe neasteptate, nu trep-tat-treptat, din aceasta stare jalnica si spuse :� Hai sa va vad jucînd carti ; de ce nu începeti ?Si ne întoarseram în odaia ei, ne asezaram ca rîndul trecut si, tot ca si rînduJ trecut, Estella ma saraci, iar domnisoara Havisham se uita necontenit la noi ; îmi atragea atentia cu privire la frumusetea Estellei si, ca s-o vad mai bine. încerca din nou giuvaerurile din parul ei pe pieptul Estellei.Iar Estella se purta cu mine ca si înainte, doar ca nu mi facea cinstea sa-mi vorbeasca. Dupa ce jucaram vreo sase jocuri, domnisoara Havisham hotarî o zi cînd trebuia sa vin iarasi, si Estella ma duse jos în curte, unde din nou îmi dadu de mîncare ca unui cîine. Si, din nou, fui lasat sa ma plimb încoase si încolo, dupa plac.N-are nici o importanta daca poarta din zidul gradinii pe care ma catarasem rîndul trecut, ca sa ma uit înauntru, era acum deschisa sau nu. E de ajuns sa spun ca în ziua aceea nu vazusem nici o portita si ca de data aceasta zidul avea una. Fiindca era deschisa si fiindca stiam ca musafirii plecasera, deoarece Estella se întorsese cu cheile în mîna, intrai în gra¬dina si începui sa ma plimb. Gradina era paraginitâ si presa¬rata cu coji de castraveti si de pepeni, care pareau ca au dat nastere unei recolte spontane de palarii si de ghete vechi t asemenea unor strachini gaurite cu mladite de buruieni în vîrf.Dupa ce mi-am sfîrsit plimbarea prin gradina si prin sera In care nu se afla nimic altceva decît niste tulpinite de vita86 cazute pe jos si cîteva sticle, m-am trezit în coltul acela jalnio pe care-1 vazusem prin fereastra. Fara sa-mi pun nici o clipa întrebarea daca nu cumva era cineva în casa, ma uitai îna¬untru, printr-o. alta fereastra, si ma pomenii, spre marea mea mirare, nas în nas cu un tînar palid, care avea pleoapele rosii si parul spalacit.Tînarul acesta palid se facu repede nevazut si rasari deo-data lînga mine. Statea cu nasul în carti cînd ma uitasem eu pe fereastra, si acum vazui ca e plin de cerneala.� Salutare, baiete ! facu el.�Salutare" e un salut la care cel mai bun raspuns, dupa cum observasem eu, era tot �salutare". Asa ca raspunsei i� Salutare ! lasînd la o parte �baiete", din politete.� Gine te-a lasat sa intri? întreba el.� Domnisoara Estella.� Cine ti-a dat^ voie sa dai tîrcoale pe aici ?� Domnisoara" Estella.� Hai sa ne batem, spuse tînarul cel palid.Ce altceva puteam sa fac decît sa-i accept invitatia ? Mai tîrziu, mi-am pus adesea aceasta întrebare. Ce altceva puteam face ? Purtarea lui era atît de hotarîta si eu eram atît de uluit, încît îl urmai ca si cum as fi fost vrajit.� Stai putin, spuse el dupa cîtiva pasi, rasucindu-se pe\r trebui sa-ti ofer un motiv pentru care sa ne batem.Uliu! fj li.iiu numaidecît din palme într-un fel suparator, îsî «Tunel cu depanta un picior spre spate, apoi ma trase de par, mal batu o data din palme, îsi apleca capul si se repezi cu el în stomacul meu.Acest procedeu de taur, în afara de faptul ca trebuia neaparat privit ca o îndrazneala, era deosebit de neplacut too-mol Jupa ce mîncasem pîine cu unt. Prin urmare. îi dadui si '�II un pumn si ma pregateam sa-i mai dau unul. cînd tînarul ¦puse :� Aha ! asa faci ? si începu sa topaie înainte si înapoiIntr un chip cu totul nou pentru experienta mea marginita.Aslea-s regulile jocului, spuse el, sarind de pe piciorul stîngpe ce) drept Reguli severe ! Si sari de pe piciorul drept pe eelstîng. I.asa-te jos si executa preliminariile ! Si topai înainteti înapoi, facînd tot soiul de mofturi, în timp ce eu ma uitamneputincios la el.De fapt. mi-era cam teama de el, fiindca îl vedeam atît de îndemînatie; dar în ceea ce priveste capul lui balai si usurel, ma simteam convins ca, atît pe tarîm fizie, cît si moral,

Page 53: marile sperante

87 n-avea ce cauta în stomacul* meu si ca aveam dreptul sa soco-tesc jignitor acest fel de a se impune atentiei mele. Pi in urmare, îl întovarasii în tacere pîna într-un colt retras al urâ-dinii, marginit de doua ziduri care se întîlneau si aparat de restul gradinii prin niste gramezi de gunoaie. Cînd ma întreba daca eram multumit de teren, îi raspunsei ca da, si el îmi eeru voie sa lipseasca o clipa, apoi se întoarse cu © sticla de apa si cu un burete înmuiat în otet.� E spre folosul ambilor, spuse el, punînd lucrurile lînga zid.Si apoi începu sa lepede nu numai haina si vesta d-t pe el, ci si camasa, cu un aer care era în acelasi timp nepasator. preocupat si însetat de sînge.Macar ca nu parea prea voinic � avea pistrui pe obraji si o spuzeala pe gura � ma simtii aproape înspaimîntat de aceste pregatiri îngrozitoare. Parea de vîrsta mea, dai era mult mai înalt si avea un fel de a se rasuci care facea im¬presie, încolo, era un tînar în haine cenusii (cînd nu era goj/ în vederea luptei), cu coatele, genunchii, încheieturile inimi¬lor si caldiele mult prea mari fata de restul trupului.Mi se facu inima ^ît un purice cînd îl vazui înfigîndu se în pamînt în fata mea, facînd tot de demonstratii Je agilitate si masurîndu-ma ca sa vada cum eram construit, ea si cum si-ar fi ales cu de-amanuntul osul în care voia sa !8-veasca. Niciodata în viata mea n-am fost atît de mirai a atunci cînd am dat drumul primei lovituri si l-am vazut pe tînarul meu întins pe spate, ridicînd spre mine un nas îns"n-gerat si o fata cam schimonosita.Dar într-o clipa se ridica în picioare si, dupa ce se sters-.1 iute cu buretele, facînd mare caz de îndemînarea lui, se îniipse din nou în pamînt. A doua mare surpriza din viata mea a fost cînd l-am vazut din nou întins pe jos si privindu ma cu un ochi negru. Vioiciunea lui ma umplea de mare respect. Parea lipsit de putere ; nici o singura data nu m-a lovit cu foc si mereu îl trînteam pe jos ; dar se ridica într-o clipa, se stergea cu buretele, lua o înghititura de apa din sticla, foarte mul¬tumit ca-si da lui însusi ajutor dupa toate regulile artei, si apoi se îndrepta spre mine cu un aer si o îndrazneala care ma facea sa cred ca, pîna la urma, tot o sa ma doboare. Avea vînatai grozave, saracul, caci îmi amintesc cu durere ca, pe masura ce-1 loveam mai des, îl loveam mai tare ; dar el se ridica mereu, pîna cînd, la urma, cazu foarte rau si se lovi cu capul de zid. Dar, chiar sl dupa aceasta întîmplare, se ridica88 sl se învîrti de cîteva ori, ametit, fiindca nu stia unde ma uflam eu ; în cele din urma, se lasa în genunchi, îsi sters» fata, îsi arunca buretele în sus si spuse gîfîind :� Asta înseamna ca ai cîstigat. .Parea atît de viteaz si de nevinovat, încît, desi nu eu propusesem lupta, nu ma bucuram prea mult de victoria mea. Merg chiar atît de departa încît cred ca, în timp ce ma îm-bracam, ma socoteam un soi de pui de lup, sau cine stie ce alta fiara. Totusi, ma îmbracai posomorit, stergîndu-mi din cînd în cînd fata însîngerata si întrebînd :� Pot sa-ti fiu de folos ?Si el spuse :� Nu, multumesc.� Sanatate, spusei eu.Si el raspunse : *� Multumesc.Cînd ajunsei în curte, o gasii pe Estclia asteptîndu-ma cu clicile în mîna. Dar nici nu ma întreba unde fusesem si nici de ce o facusem sa astepte : fata îi era tare îmbujorata, ca si cum s-ar fi întîmplat ceva care i-ar fi facut mare placere. în loc sa se duca de-a dreptul la poarta, intra în coridor si mi semn cu mîna.Vino-ncoa ! Daca vrei, poti sa ma saruti.O sarutai pe obrazul pe care mi-1 întinse. Cred ca mi ar ii plflcut sa o sarut de mai multe ori. Dar simteam ca acest iflrui er> dat unui balai ncciopllt, ca o pomana, si ca nu în-a nimic.Cît cu mu it cu .|ueul de carti si cu bataia, vizitamea durase atiia, încît, cînd ma apropiai de masa, lumina cecadea pe limba de nisip de dincolo de mlastini lucea pe cerul

Page 54: marile sperante

negru al noptii, si cuptorul lui Joe arunca pe drum o suvital'oo.CAPITOLUL 12Ma simteam foarte nelinistit de cîte ori ma gindeam Ia un.irul acela palid. Cu cit ma gîndeam mai des la lupta noas¬tra si-1 revedeam pe bietul baiat cazut pe spate, cu rasuflarea taiata si obrajii însîngerati, cu atît eram mai sigur ca o sa mi se întîmple ceva. Simteam cum sîngele acelui tînar palid «pfisa asupra mea si-mi spuneam ca legea îl va razbuna. Fara 6a stiu precis ce pedeapsa ma astepta, simteam totusi ca nu se poate ca baietii de la tara sa hoinareasca prin tinut, navalind prin casele oamenilor cu stare si napustindu-se asupra tine¬retului studios fara sa fie aspru pedepsiti. Timp de cîteva zila nici n-am iesit din casa si ma uitam grijuliu si înfricosat prin usa bucatariei, înainte de a face vreun drum, ca nu cumva gardienii închisorii din tinut sa puna mîna pe mine. Sîngele care cursese din nasul tînarului îmi patase pantalonii, si în întunericul noptii, am încercat sa spal marturia vinovatiei mele. fl înarul ma muscase de genunchi, si acum îmi suceam mintea în fel si chip, nascocind motive de necrezut pentru cazul eînd ar fi trebuit sa dau socoteala de aceasta dovada compromita¬toare în fata judecatorilor.Cînd veni ziua în care trebuia sa ma întorc la locul unde se ptrecuse scena aceea de cruzime, groaza mea ajunse la culme. Oare oameni ai justitiei, veniti anume din Londra, mâ vor pîndi dupa poarta ? Oameni trimisi anume ? Sau poata domnisoara Havisham, dorind sa se razbune chiar ea pentru o nelegiuire înfaptuita în casa ei, se va ridica în hainele de înmormîntare, va scoate un pistol si ma va împusca ? Sau poate niste baieti � o ceata mare de baieti platiti anume pen¬tru asta � se vor repezi la mine, în fabrica de bere, si ma VOP omorî în lovituri ? O dovada a marii încrederi pe caro mi-O inspirase tînarul cel palid e faptul ca nu-1 vedeam delog amestecat în aceste acte de razbunare ; îmi închipuiam ca ele veneau din partea unor rude lipsite de întelepciune, împinse la razbunare de haluf în care se afla baiatul si de solidaritatea indignata cu trasaturile familiei, care fusesera desfigurate.,Totusi, trebuia sa ma duc la domnisoara Havîsha;n, si m-am dus. Si, închipuiti-vâ ! nu se întîmpla nimic din pricina luptei de rîndul trecut. Nimeni nu pomeni nimic, iar prin casa nu se vedea nici urma de tînarul cel palid. Poarta era des¬chisa ; am inspectat gradina, ba chiar m-am uitat pe fereastra casei retrase din fund ; dar obloanele erau trase si totul parea mort. Doar în coltul unde avusese loc bataia am putut desco¬peri unele urme de sînge, pe care eu le-am ascuns de orice privire omeneasca, acoperindu-le cu gunoi din gradina.Pe scara, între odaia domnisoarei Havisham si cealalta odaie, în care era asternuta masa, am vazut un scaun de gra¬dina, un scaun usor, pus pe rotite, pe care-1 puteai împinga din spate. îl pusese cineva acolo, dupa ultima mea vizita, sl, din ziua aceea, ocupatia mea a fost sa o împing pe domnisoara Havisham în jurul odaii si pîna dincolo, în cealalta camera,90 dupa ce ostenea de atîta umblat cu mîna pe umarul nv»u« Mereu, mereu, aceleasi plimbari, si uneori acestea tineau eîte-trei ore în sir. Vorbeso de aceste plimbari în general, pentru ca ele erau foarte numeroase, gaci fusese hotarît, o data pen-* tru totdeauna, ca trebuia sa vin în acest scop la domnisoara Havisham o data la doua zile, la prînz, si fiindca perioada pe care o rezum acum a durat cel putin opt sau zece luni.Pe masura ce ne obisnuiam unul cu altul, domnisoara Havisham vorbea mai mult cu mine si ma* întreba ce înva¬tasem pîna atunci si ce meserie voiam sa-mi aleg. I-am spus ca voi deveni ucenicul lui Joe � cel putin asa credeam � si am staruit asupra faptului ca eram foarte nestiutor si ca as fi vrut sa stiu de toate; îi spuneam toate acestea cu nadejdea ca poate ma va ajuta ea întru atingerea acestui scop mult dorit. Dar nu se întîmpla asa ; dimpotriva, mi se parea ca ea prefera sa ma stie nestiutor. Nici nu-mi dadea vreodata bani, sau alte lucruri, în afara de masa de prînz, si nici macar nu pomenea ca voi fi platit pentru treaba pe care o faceam.Estella era mereu acolo ; ea îmi deschidea totdeaunapoarta cînd veneam si cînd plecam. Dar niciodata nu mi-a mâi

Page 55: marile sperante

ia ca pot s-o sarut. Uneori rabda prezenta mea cu raceala,alteori îmi arata bunavointa ; uneori se purta familiar cuMiori spunea cu tarie ca ma uraste. Domnisoara Ha-vlsham [ml soptea adesea la ureche sau ma întreba cînd eramni cu ea : �Asa-i ca se face din ce în ce mai frumoasa, l'ip?" Si oînd raspundenm da (fiindca era adevarat), parease înveseleste nespus, Cînd jucam carti, domnisoara Ha-visham ne privea, bucurîndu"-se de toate toanele Estellei ca un zgîrcit de comoara lui. Si uneori, cînd toanele ei erau atît de numeroase si de contradictorii, încît nu mai-stiam ce sa fao sl ce sa spun, domnisoara Havisham o îmbratisa cu o dragoste nemarginita si-i soptea ceva la ureche, care suna cam asa j �Zdrobeste-le inimile, mîndria mea. nadejdea mea ! Zdrobes¬ti' Ic inimile, fara mila !",Cînd lucra în fierarie, Joe avea obiceiul sa îngîne un cîn-teo, al carui refren suna : �Batrul Clem". Erarun fel cam neceremonios de a aduce omagiu unui sfînt, si înca unui sfînt patron, caci cred ca batrînul Clem se bucura de aceasta cinste In lumea fierarilor. Cînteeul imita bataia ciocanului si era doar un pretext lirio pentru a rosti numele preacinstit al batrînuluî Clem : �Asa sa loviti, baieti, batrînul Clem ! Bateti, batrînul Clem ! Si bere beti, bâtrînul Clem ! Fierul sa-1 lovim, fierul aa-1 lovim, batrînul Clem! Si apoi bere sa ciocnim, batrînul91 Clem !". într-o zi, curînd dupa aparitia scaunului, domnisoara Havisham îmi spuse deodata, miscînd nerabdatoare dm de-geie ; �Hai. cîntâ ceva !" si, spre mirarea mea, începui «a * îngin cîntecul acesta, în timp ce împingeam scaunul prin ea* mera. Nu stiu cum se facu ca-i placu, fiindca, dupa aceea, începu sa cînte si ea, cu o voace joasa si molcoma, ca si eura ar fi cîntat prin somn. Si asa a ramas obiceiul sa cîntam cîn¬tecul acesta, în timp ce ne plimbam prin odaie, si, uneori, Estella cînta.si ea ; dar cîntecul era atît de potolit chiar atumi cînd cîntam toti trei, încît facea mai putm zgomot în casa aceea veche si înfioratoare decît cea mai slaba adiere de vînt.Ce se petrecea cu mine în lumea aceasta noua ? Cum ar fi fost cu putinta ca firea mea sa nu fie înrîurita de cele ce vedeam ? E oare de mirare ca, atunci cînd ieseam la lumina eilei din odaile galbene si pline de umbre, gîndurile îmi erau aiurite, iar ochii orbiti ?Poate ca i-as fi vorbit lui Joe despre tânarul acela palid daca nu l-as fi amagit pe vremuri cu inventiile mele nastrus¬nice. Dar dupa cum stateau lucrurile, simteam ca Joe va vedea cu siguranta în tînarul cel palid un calator potrivit pentru trasurica de catifea neagra ; asa ca nu i-am povestit nimic. Si apoi, pe masura ce trecea timpul, acea teama de a vorbi despre domnisoara -Havisham si Estella, care ma cuprinsese din prima zi, se facea din ce în ce mai puternica. Nu aveam încredere desavîrsita decît în Biddy, si sarmanei Biddy îi spuneam totul. De ce mi se parea firesc sa fac asa si de ce pe Biddy o interesa tot ce-i spuneam, nu stiam pe vremea aceea ; dar acum cred ca stiu.Intre timp, acasa, în bucatarie, se tineau sfaturi, care ma scoteau din sarite. Magarul acela de Pumblechook venea ade-seori seara, sâ stea de vorba cu sora-mea despre planurile hiele ; si cred într-adevar (pîna în ziua de azi si cu mai putine remuscari decît s-ar cuveni) ca daca mîinile mele ar fi putut fâ scoata cuiul din osia trasurii lui, as fi facut-o. Pacatosul acela avea un cap atît de nerod si de marginit, încît nu era |n staro sa vorbeasca de planurile mele de viitor decît atunsi tind eram eu de fata, asta pesemne fiindca voia sa ma înrîu-fr'easca. Ma ridica de pe scaunelul pe care stateam linistit în colt (de obicei de guler) si, asezîndu-ma în fata focului, ca si cum ar fi vrut sa faca din mine friptura, începea : �Vezi dum¬neata, doamna Joe, aici e baiatul nostru ! Aici e baiatul pe care l-ai crescut ca-n palme. Ridica-ti capul, baiete, si fii de-$ pururi recunoscator acelor care s-au purtat asa cu tine. Ei,92 sî acum, cu privire la atest baiat!...". Si începea sa-mi ciufu-leasca parul � lucru pe care, dupa cum am mai spus, in ad; >cul sufletului meu nu l-am îngaduit de cînd ma stiu ni:i mei fapturi omenesti � apoi ma apuca de mîneea. Aratam atit de neghiob în pozitia aceasta, îneît numai faptura domnului Pum¬blechook se putea masura cu mine în neg

Page 56: marile sperante

hiobie.Dupa aceea, el si cu sora-mea începeau sa se inire_iia in speculatii nesabuite asupra domnisoarei Havisham si asupra color ce avea ea de gînd sa faca cu mine si pentru mine, isa îneît ma cuprindea o dorinta dureroasa de a izbucni în lacrimi, de a ma repezi la domnul Pumblechook si de a-1 lua la pumni. Ori de eîte ori mi se adresa mie, sora-mea vorbea ca si cum mi-ar fi smuls cîte un dinte la fiecare cuvînt, în timp ce do;n-nul Pumblechook, care se decretase el însusi patronul meu, ma privea de sus cu un aer dispretuitor, ca un adevarat arhi¬tect al destinului meu, nemultumit de a se fi încurcat intr-o tfacere foarte prost platita.în aceste convorbiri, Joe nu avea nici un amestec. Dar doamna Joe si domnul Pumblechook i se adresau destul de des, pe masura ce discutiile înaintau, deoarece sora-mea bagase de seamnâ nemultumirea lui Joe la gîndul ca eu v-oi parasi fieraria. Acum eram destul de mare ca sa devin uce-nlcul lui Joe ; si cînd Joe sedea cu vatraiul pe genunchi,illnd glndltor oenusa de la marginea vetrei, sora-mea tai¬nici iIM fel de îndoiala aceasta fapta nevinovata ci o (lov.nl.i de împotrivire fata de vorbele ei, si de aceea se napustea asupra lui, îl zglltlia, smulgea vatraiul din mîinile lui li I arunca, âfîrsituî acestor dezbateri ora totdeauna furtunos. Pe neasteptate, fara nici o legatura cu ce se vorbise, sora-mea 1..1 oprea în mijlocul unui cascat si, dînd cu ochii de mine, ea din întîmplare, se repezea.asupra mea, spunînd : �Hai, destul 8 a vorbit de tine ! Sa te duci numaidecît la culcare. Cred c/l ne-ui împuiat destul capul cu ale tale pentru -ziua de azi !".Ca si cum eu le-as fi cerut hatîrul de a-mi scoate sufletul !1-ucrurile au mers asa multa vreme si pare-se ca ar fi mers toi asa cine stie cît daca, într-o buna zi, domnisoara Havishara nu �; ar fi oprit deodata, în timp ce ne plimbam, sprijinindu-se <l«- umarul meu si spunînd suparata :� Ai crescut mare, Pip !Socotii ca cel mai nimerit lucru e sa-i dau a întelege, cu ajutorul unei priviri gînditoare, ca acest lucru poate fi pus pe teama unor împrejurari asupra carora n-aveam nici e putere.93 Ea tacu, dar, dupa putin timp, se opri din nou, uitîndu-sa la nine ; si apoi din noua ; dupa aceea, fu toata ziua încrun¬tata si îmbufnata. în ziua urmatoare, cînd, dupa plimbarea noastra obisnuita, am dus-o pîna la masa de toaleta, ea rna opri cu o miscare nerabdatoare din degete :� Ia mai spune-mi o data, cum îl cheama pe fierarul tau 7� Joe Gargery, domnisoara.� Asta-i mesterul la care trebuie sa fii tu ucenic ?� Da, domnisoara.� Ar fi bine sa intri ucenic la el cît mai curînd. Crezica Gargery ar vrea sa vina aici cu tine si sa aduca contractulcu el ?îi dadui sa înteleaga ca nici nu ma îndoiam ca Joe va socoti aceasta invitatie drept o mare cinste.� Atunci, spune-i sa vina !� Cam pe cînd, domnisoara Havisham ?� Ei asta-i ! Oricînd, cît mai curînd ! Si vino si tu cu el.Cînd am ajuns seara acasa si i-am dat lui Joe aceastaveste, sora-mea �a sarit în sus" într-un chip nelinistitor decît alta data. Ne întreba pe mine si pe Joe daca credem ca ea esta o zdreanta buna sa fie calcata în picioare si care este socie¬tatea pentru care o socoteam potrivita si cum îndraznim sa na purtam asa fata de dînsa. Dupa ce sfîrsi acest torent de în¬trebari, arunca cu un sfesnic- în Joe, izbucni în hohote de plîns, scoase farasul � ceea ce nu prevestea niciodata nimic bun �� îsi puse sortul ei cel grosolan si începu sa mature casa, plina de naduf. Nemultumita cu aceasta curatenie uscata, lua o ga¬leata cu apa si o perie de frecat podelele si ne dadu afara, asa ca furam nevoiti sa dîrdîim de frig în curticica din spatele casei. Era "trecut de ora 10 seara cînd îndrazniram sa ne furi¬sam în casa, si ea îl întreba pe Joe de ce nu se casatorise cu o negresa. Cu o roaba înnascuta. Joe nu raspunse, sarmanul de el, ci îsi tot fringea mustata si se uita jalnic la mine, ca si cu

Page 57: marile sperante

m s-ar fi gîndit ca într-adevar casatoria cu o negresa ar fi fost o socoteala mai buna.CAPITOLUL 13A fost o grea încercare pentru mine sa-1 vad pe Joe, a treia zi, gatindu-se cu hainele lui de duminica, pentru ca sa ma însoteasca la domnisoara Havisham. Si deoarece el socotea94 câ e cazul sa-si puna hainele de gala pentru aceasta ceremo¬nie, nu era treaba mea sa-i spun ca-i statea mult mai bina in hainele de lucru ; cu atît mai mult cu cît stiam ca bietul em se misca atît de greoi numai si numai din pricina mea si ca tot pentru mine îsi ridicase gulerul la spate atît de sus, încît parul din crestetul capului îi statea zbîrlit, ca un smoo de pene.La gustarea de dimineata sora-mea ne înstiinta ca voia sâ vina cu noi la oras si sa fie lasata la unchiul Pumblechook, de unde trebuia s-o luam �dupa ce vom fi sfîrsit treaba cu doamnele noastre cele elegante", un fel de a vorbi care îl facu pe Joe sa se astepte la tot ce se poate mai rau. Joe închise fieraria pentru toata ziua si "scrise cu creta pe usa (cum avea el obiceiul sa scrie în ocaziile, foarte rare de altfel, cînd nu lucra) monosilaba DUS, urmata de o sageata, care, pare-se, zbura în directia în care pleca si el.Porniram spre oras cu sora-mea în frunte ; purta pe cap o caciulita foarte încapatoare de blana de castor, tinea cu gra¬vitate în mîna un cosulet de paie, de,parca ar fi purtat pecetea tarii în ambalaj de nuiele, era încaltata cu saboti de lemn, pe umeri purta un sal de zile mari si mai avea si o umbrela, desi era o zi frumoasa si însorita. Nu sînt cu totul sigur daca luase cu ea aceste obiecte din îngîmfare sau ca sa se pedep-i pa ea însasi ; dar cred mai curînd ca voia sa le dea In vileag ca pe niste obiecte care îi apartineau, asa cum Cleo-patra, sau orice alta regina nabadaioasa, îsi arata bogatiile la defilari sau procesiuni.Cînd ajunseram la casa domnului Pumblechook, sora-mea se repezi înauntru si ne lasa afara. Deoarece era aproape ora prînzului, Joe si cu mine o porniram de-a dreptul spre casa ¦ loinnisoarei Havisham. Estella deschise poarta, ca de obicei, sl în clipa în care o vazu, Joe îsi scoase palaria si-o întinse cu borurile pe amîndoua manile, ca si cum ar fi cîntarit-o si n ar fi vrut sa se însele nici macar cu un sfert de uncie KEstella nu ne lua în seama pe nici unul din noi, ci na nrata drumul, pe care eu îl cunosteam atît de bine. Eu mergeam In urma ei, si Joe era ultimul. Cînd m-am uitat înapoi spre Joe, In coridorul cel lung, am vazut ca tot îsi mai cîntaresta grijuliu palaria si ca ne urmeaza cu pasi mari si în vîrful j) Ici oarelor.� Unde � veche unitate din sistemul englez de greutati; o uncie = aproxi¬mativ 35 de grame. . j Estella îmi spuse ca trebuie sa intram amîndoi, asa ca îl luai pe Joe de mîneca si-1 dusei la domnisoara Havisharn. Ea sedea la masa de toaleta si^-si întoarse numaidecît privirile Spre noi.¦ � A ! îi spuse ca lui Joe. Dumneata esti barbatul suroriiacestui baiat ? .Nu mi-as fi putut închipui niciodata ca dragul de Joe ar putea sa arate atît de deosebit de cum era de obicei si atît da asemanator cu o pasare ciudata ; statea fara sa scoata o vorba, cu smocul de pene din vîrful capului zburlit si cu gura cascata, de parca ar fi vrut sa înghita un vierme.-� Esti barbatul surorii acestui baiat ? repeta domnisoara Havîsham.Era foarte suparator felul în care, în tot timpul acestei întrevederi, Joe se încapatîna si vorbi cu mine în loc sa- vor-beasca cu domnisoara Havisham.� Da,-Pip, înce'pu Joe cu un ton de argumentare puter¬nica, foarte tainic si foarte politicos în acelasi timp. Adicam-am casatorit cu soru-ta fiindca pe atunci eram, vorba ceea,burlac.� Bine ! facu domnisoara Havisham. Si ai crescut baia¬tul cu gîndul sa-1 iei ucenic, asa-i domnule Gargery ?� Doar stii, Pip, raspunse Joe. ca noi doi am fost întot¬

Page 58: marile sperante

deauna prieteni si ca planuiarn între noi 'sa facem strengarii.Si chiar daca ai spus ca nu-ti place meseria fiindca te mur¬daresti cu negreala si funingine, sa stii ca tot am fi petrecutde minune. Pip !� A avut baiatul vreodata ceva împotriva ? -întreba dom¬nisoara Havisham. îi place mestesugul ?� Stii prea bine, Pip, raspunse Joe, întarind amesteculde argumentare, taina si politete, ca asta a fost dorinta ta eeamare. (Deodata îmi dadui seama ca înainte de a apuca sa vor¬beasca mai departe, Joe avea de gînd sa foloseasca în aceastaîmprejurare epitaful compus de el). Si am înteles dorinta taprin cuvinte si purtare !In zadar ma osteneam sa-1 fac sa înteleaga ca ar trebui sa vorbeasca cu -domnisoara Havisham. Cu cît faceam mal multe gesturi si strîmbaturi ca sa-1 conving, cu atît îmi vOr-_ bea mai tainjc, mai argumentativ si mai politicos.� Ai adus contractul cu dumneata ? întreba domni¬soara Havisham.96 � Doar stii, Pip, raspunse Joe, ca si cum întrebarea ar11 fost de prisos, ca tu singur mi 1- ai pus în palarie si stiibine ca-i acolo.Cu aceste cuvinte, scoase contractul si mi-1 întinse mie, tn loc sa-1 dea domnisoarei Havisham. Ma tem ca mi-era cam rusine de purtarea bietului om. Stiam bine ca rni-e rusine de el în clipa în. care o vazui pe Estella în spatele scaunului domnisoarei Havisham si-i citii în ochi un rîs rautacios. Luai contractul din mîna lui Joe si-1 întinsei domnisoarei Havisham,� Nu te-ai asteptat sa primesti plata pentru uceniciabaiatului ? spuse ea cu ochii la contract.� Joe ! spusei eu dojenitor, caci el nu raspunse deloc-.De ce nu raspunzi ?...� Pip! raspunse Joe, taindu-mi vorba,,.ca si cum s-arfi simtit jignit. Nu s-a pus niciodata întrp noi o întrebare <aasta, care sa aiba nevoie de raspuns, si doar stii bine ca ras¬punsul meu e : Nu ! Stii bine ca nu, Pip, atunci ce sa maispun si eu?Domnisoara Havisham îi arunca o privire ca si cum ar ii înteles mai bine decît as fi crezut eu ce fel de om este Joe, fiindca vedea cum se purta ; apoi lua o punga de lînga ea, de pe masa.- Asta-i rasplata lui Pip, spuse ea, uite-o. în punga astadouazeci sl cinci de lire. Da-le stapînului tau, Pip !Ca sl cum ar fi fost scos din minti de mirarea pe care fapturi din fata lui si odaia aceea ciudata o stirneau în el,< iii se adresa tot mie si de data aceasta :� Asta-i foarte frumos din pârlea ta, Pip, si de aceeailarul tau e binevenit, desi niciodata nu l-am asteptat, niciacum, nici alta data. Si acum, baiete, spuse Joe, în timp cepe mine ma lua cu frig si cald, fiindca mi se parea ca expresiaaceea familiara era adresata domnisoarei Havisham, si acum,baleto, sa ne facem datoria ! Fie ca tu si cu mine sa ne facemdatoria, amîndoi si fiecare cu ajutorul celuilalt, si ceea ce neva aduce darul tau marinimos sa fie spre multumirea acelora...care niciodata... Aici Joe se poticni, caci ajunsese la un punctnespus de greu, pîna ce se salva triumfator cu cuvintele : Siileparte sa fie toate acestea de mine I Aceste cuvinte îi sunarantft de frumos si de convingator, îneît le rosti de doua ori.� Du-te sanatos, Pip! spuse domnisoara Havisham.i 'ondu-i, Estella.� Sa mai vin si alta data, domnisoara ilavisham? în¬trebai eu.

Page 59: marile sperante

II llc sperante ;. -l *~,� Nu, 'Acum Gargery e stapînul tau. Gargery! O vorba ea-ti mai spun.Eu iesii pe* usa si auzii spunîndu-i cu glas deslusit si apa-sat lui Joe, pe care-1 chemase înapoi:� Baiatul s-a purtat bine aici, si asta-i rasplata lui. Na¬dajduiesc ca dumneata, ca am cinstit, n-ai sa mai ceri nimioaltceva.Cum a iesit Joe din odaie nu m-am lamurit niciodata j dar stiu ca, dupa ce a iesit, urca mereu scarile în !OG sa la coboare si ca se dovedi surd la toate mustrarile mele, pîna cînd ma apropiai de el si-1 apucai de mîna. într-o clipa iesirant pe poarta, care fu încuiata în urma noastra, si Estella disparu* Cînd se vazu din nou la lumina zilei, Joe se sprijini cu spa¬tele de zid si îmi spuse : �Grozav !", Si ramase atîta timp nemiscat, repetînd x �Grozav", încît începui sa ma tem ca n-o sa-si mai vina în fire. înele din urma, îsi lungi exclamatia, spunînd : �Pip, îti spun eu ca e grozav !". Si asa, încetul cu încetul, îsi recapata graiul si fu în stare sa porneasca mai departe.Am motivele mele sa cred ca mintea lui Joe a iesit mai ascutita din aceasta întîlnire, caci, în drum spre casa lui Pum-blechook nascoci un plan iscusit si adînc. Motivele mele se bizuie pe cele ce se petrecura în salonasul domnului Pum-blechook : la intrarea noastra, sora-mea statea de vorba cu nesuferitul acela de negustor de grîne.� Ei ! facu sora-mea catre noi doi. Dar cu voi ce s-aîntîmplat ? Ma mir ca mai binevoiti sa va întoarceti în socie¬tatea unor bieti oameni de rînd !...� Domnisoara Havisham, spuse Joe, uitîndu-se tinta lamine, ca si cum s-ar fi caznit sa-si aminteasca de ceva, astaruit mult sa dam... cum a spus, complimente sau salutari.Pip?� Complimente, spusei eu.� Asa mi-amintesc si eu spuse Joe. Complimentele eldoamnei Gargery.� Mult o sa-mi foloseasca ! facu sorâ-mea, dar era des¬tul de magulita.� Si, urma Joe, privindu-ma iar tinta, ca si cum s-ar ficaznit din nou sa-si aminteasca ceva, a mai spus ca ar dorica sanatatea sa-i îngaduie... nu-i asa, Pip ? i;� Placerea... adaugai eu.� De a sta de vorba cu doamnele din tinut, spuse Joe,tragînd aer în piept.98 � Bine ! striga sora-mea, cu o privire mai dulce spradomnul Pumblechook. Ar fi putut sa aiba buna-crestere de atrimite vorba de la început, dar mai bine mai tîrziu decîtniciodata. Si ce i-a dat zapacitului astuia ?� Nu i-a dat nimic, spuse Joe.Doamna Joe era gata sa izbucneasca, dar Joe vorbi mai departe :� Tot ce da, da prietenilor lui. �Si prin prieteni, asa ne-a spus dumneaei, înteleg pe sora lui, doamna J. Gargery". Astea au fost cuvintele ei : �Doamna J. Gargery". N-o fi stiut, adauga Joe, cu un aer gînditor, daca-i Joe sau Jorge.Sora mea se uita la Pumblechook; acesta mîngîia bratele jiltului de lemn si dadea din cap catre sora-mea si spre foo, ca si cum ar fi stiut toate acestea dinainte.� Si cît ti-a dat ? întreba sora-mea, rîzînd în toata legea.� Ce-ar spunea lumea de fata daca ar fi zece livre ? în¬treba Joe.� Ar spune, se repezi sora-mea, destul de bine. Nu gro¬zav, dar destul de bine.� Aflati ca-i mai nmlt decît atît, spuse Joe.Sarlatanul de Pumblechook dadu numaidecît din cap slspuse, frecîndu-si bratele de scaun :

Page 60: marile sperante

� E mai mult decît atît, doamna.� Ce doar n-ai sa spui... începu sora-mea.� Ba da, spun, doamna, spuse Pumblechook; dar airabdare, ZI înainte, Joseph. Bravo tie ! Zi înainte !� Ce-ar spunq lumea de fata de douazeci de livre ? urmaJoe.� Frumos, asta ar fi cuvîntul potrivit ! raspunse sora-mea.� Bine, facu Joe. Aflati ca-i mai mult decît atît.Fatarnicul de Pumblechook dadu din nou din cap si spuse,rîzînd ocrotitor :� E mai mult decît atît, doamna. Bine. Zi mai departe,Joseph ?' � Ei, ca sa încheiem, spuse Joe, încîntat, întinzînd su¬rorii mele punga, sînt douazeci inci de livre.� Douazeci sl cinci de livre ! rasuna ca un ecou glasulcelui mai josnic dintre sarlatani, si Pumblechook se scula, eaBa strînga mîna surorii mele. Si nu e -mai mult decît meritidumneata (dupa cum am si spus cînd mi s-a cerut parerea),sl îti doresc sa te bucuri de acesti bani!Daca pacatosul s-ar fi oprit aici, tot ar fi fost destul de urît din partea lui, dar greseala lui se îngroasa si mai tara99 cînd propuse sa ma ia sub paza lui, cu drept de protectie asu¬pra mea, l'apta care lasa în umbra toate ticalosiile lui din trecut.� Vedeti voi, tu.^Joseph, si sotia ta, spuse domnul Pum-blechook, strîngindu-mi bratul deasupra cotului, eu sînt unom caruia ii place sa duca la bun sfîrsit ceea ce a început.Baiatul asta trebuie scos la lumina. Lasati-1 în grija mea. 11scot eu la lumina.� Numai Dumnezeu stie, unchiule Pumblechook, spusesora-mea (strîngînd cu putere banii în mînâ), cît îti sîntemde îndatorati !� Nu te mai gîndi la asta, doamna, raspunse diavolesculnegustor de grîne. Placerea-i placere. Dar baiatul asta, stiti,trebuie sa-1 scoatem la lumina. Cînd am spus ca voi avea cugrija de asta, arn spus adevarul !Judecatoria era alaturi, lîngâ Primarie, si o porniram într-acolo, pentru ca intrarea mea ca ucenic la Joe sa fie legalizata de un judecator. Spun ca o porniram ; adevarul e ci Pumblechook mâ împinse pîna acolo ca si cum m-ar fi prins chiar atunci cotrobaind prin buzunarele vreunui trecator sau dînd foc la o claie de fin, si. de fapt, toata curtea avea im¬presia ca fusesem prins cu ocaua mica, .fiindca, în vreme <a Pumblechook ma împingea de la spate, prin multime, auzeam glasuri care spuneau : �Asta ce-a facut ?" si altfel : �E tînâr, dar are o mutra tare pacatoasa, nu-i asa ?". Ba un om foarte blînd si binevoitor îmi întinse chiar o carticica împodobita cu o gravura de lemn, care reprezenta un tînar fioros înfasurat în lanturi grele, asemanatoare cu niste cîrnati ; cartea era intitulata : A se citi în celula.Judecatoria mi se paru un loc ciudat, cu strane mai înalte decît cele din biserica, cu oameni care se înghesuiau în strane si priveau si cu judecatori aratosi (unul avea capul pudrat), tare stateau în jilturi, cu bratele încrucisate, sau trageau tutun pe nari, sau dormeau, sau scriau, sau citeau ziarele. Pe pereti se mai vedeau si chipuri stralucitoare si întunecate, pe care ochiuî meu neartistic le privea ca pe un amestec de aluat întarit si de lipici. într-un colt, hîrtiile mele fura semnate dupa ioj.>c si atestate, si astfel �intrai ucenip" ; în tot timpul acesta, domnul Pumblechook ma tinea de parca pregatea dru¬mul meu spre .esafod si se îngrijea ca totul sa fie în regula.Dupa ce iesiram si scaparam de baîetii care se Infierbîn-tasera asteptînd cu emotie sa asiste la torturarea mea în pu¬blic si se simtira foarte dezamagiti cînd vazura ca eram în-100

Page 61: marile sperante

conjurat de prieteni, ne întoarseram îa casa domnului Pum-blechook. Sora-mea se înflacarase asa de strasnio cu privire la cele douazeci sl cinci de livre, încît voia cu orice pret sa sarbatorim norocul cel .nare la �Ktistretul albastru" si sa-1 trimita pe domnul I^umblechoolî sa aduca familia tîubble si pe domnul Wopsle, cu brisca.Zis si facut; si ce zi trista am petrecut eu ! Fiindca, lucru de neînteles pentru mine � în mintea tuturor era lim¬pede ca eu eram de prisos la aceasta petrecere. Si, culmea i din cînd în cînd, sau mai bine zis cînd n-aveau altceva mai bun de facut, ma întrebau de ce nu ma înveselesc si eu. Si ce altceva puteam face decît sa mâ înveselesc chiar atunci cînd nu ma simteam vesel ?Oricum, însa, ei erau oameni mari, aveau felul lor de a se purta si faceau si ei tot ce puteau ca sa se înveseleasca. Sarlatanul de Pumblechook se întrecea pe sine în rolul bine-facatorului si al initiatorului întregii solemnitati, drept care se aseza în capul mesei; si cînd vorbi adunarii despre uce-nicia mea � dupa ce se bucurase draceste de faptul ca puteam ii închis daca eram prins jucînd carti, bînd bauturi tari, stînd jSeara tîrziu în tovarasia unor oameni nerespectabili sau la-Bîndu-ma ispitit de alte asemenea rataciri, care în contractul meu erau privite ca aproape de neînlaturat � ma aseza pe un fim un lînfia el, ca sa-si poata însufleti toate observatiile cu geatiTn afara de aceasta, tot ceea ce tin minte despre �petre-cerea" din seara aceea e faptul ca oamenii nu ma lasau sa adorm si ca, de cîte ori vedeau ca ma prinde somnul, ma trezeau si-mi spuneau sa ma înveselesc. Mai tin minte- cum ¦eara, tîrzia, domnul Wopsle ne cinstl-cu Oda lui Cs>Uins si si munca cu atîta putere la pamînt sabia însîngerata, încît un chelner veni si spuse : �Negustorii de jos va felicita, dar spun ca nu sînteti un buh scamator". îmi mai amintesc ca, în drum spre casa, erau cu totii foarte veseli si cîntau O frumoasa ilnamna ! Domnul Wopsle cînta basul si (drept raspuns na¬taraului aceluia care dirijeaza acest cîntee în chipul cel mai nerusinat din lume) afirma cu o voce nespus de puternica ca e] era omul cu pletele albe în vînt, ca el era calatorul cel mal slab de pe pamînt.Tn sfîrsit, mi-amintesc ca, intrînd în odaita mea, mâ sim-i nenorocit de-a binelea, deoarece credeam cu tarie ca mestesugul lui Joe n-o sa-mi placa niciodata. îmi placuse Odata, dar �odata" nu era acum.iot CAPITOL, UE> 14Nu exista un lucru mai dureros decît acela de a-ti fi rusine de casa ta. Simtamîntul acesta e plin de o neagra ne-recunostinta si poate ca pedeapsa e necesara si binemeritata, dar pot dovedi ca e un lucru foarte dureros.Casa în care traiam nu fusese niciodata un loc foarte placut pentru mine din pricina firii surorii mele. Dar Joa sfintise casa, si eu eram legat de ea. Socoteam salonasul de musafiri drept cel mai elegant salon din lume; asemuiam usa de la intrare cu portalul tainic al unui templu, care nu se deschide decît cu pretul unei jertfe de pui la frigare ; bu¬cataria mi se parea un lacas fara maretie, dar cast, iar fieraria � drumul stralucitor care duce la barbatie si neatîrnare. într-un singur an, totul se schimbase. Acum totul era grosolan si obisnuit, si pentru nimic în lume n-as fi vrut ca domnisoara Havisham si Estella sa vada toate acestea.Cît de mult din aceasta neplacuta stare sufleteasca se datora greselii mele, cît domnisoarei Havisham si cît surorii mele.-n-are rost sa ne întrebam acum. Schimbarea avusesa loo ; lucrul se întîmplase. Bun sau rau, de iertat sau de ne¬iertat, se întîmplase.Odata, demult, mi se parea ca în ziua în care voi intra în fierarie si-mi voi sufleca mînecile camasii, eu, ucenicul lui ffoe, voi finobilsi fericit. Acum, cînd înfaptuirea acestui lucru stateau în puterile mele, simteam doar ca eram murdar de praf de carbuni si ca asupra cugetului meu apasa zilnic o greutate fata de care nicovala era usoara ca un fulg. Mai tîrziu, în viata mea (ca si în viata oricarui om, banuiesc) aii existat adesea clipe în "care am simtit cum se lasa o perdea groasa, acoperind, pentru un timp, orice interes si orice far¬mec si nelasînd sa patrunda pîna la mine decît o suferinta fara margini, Niciodata însa aceasta perdea n-a cazut cu atîta greutate si nepasare ca atunci cînd calea pe care trebuia sa o urmez se întindea dreapta în fata mea, o data cu hotarîrea pe care o luasem de a fi ucenicul Uri Joa.Mi-aminteso ca, ceva mai tîrziu. tot în �vremea" aceea, obisnuiam sa stau duminica sea

Page 62: marile sperante

ra, cînd se întuneca, în preaj¬ma cimitirului, asemuind sperantele mele de viitor cu mlasti¬nile batute de vînt si gîndindu-ma ca si unele, si altele, la fel de netede si joase erau strabatute de- drumuri necunoscuti102 si erau acoperite de ceata întunecoasa care se ridica din mare* Eram la fel de abatut în prima zi a uceniciei mele ca si mal tîrziu ; dar ma bucur la gîndul ca n-am suflat nici o v»rba lui Joe despre durerea mea tot timpul cît a durat contractul nostru. Este, cred, singurul lucru bun pe care l-am facut în vremea aceea si de care ma bucur.Fiindca, desi anii aceia cuprind si întîmplarie pe care vreau sa le povestesc, meritul acelor întîmplari îi revine Iul Joe. Nu pentru ca eu eram credincios, ci pentru ca Joe era credincios, nu mi-am luat lumea în cap si nu m-am facut soldat sau marinar. Si nu pentru ca eram patruns de valoarea harniciei, ci pentru ca Joe era patruns de acest lucru, mun¬ceam în sila. E greu de stiut cît de departe merge înrîurirea unui om de treaba, cinstit si înzestrat eu simtul datoriei; dar e usor de stiut cît de mult te-a înrîurit pe tine' omul din apro¬pierea ta, si stiu prea bine ca putinele lucruri bune care s-au prins de mine în timpul uceniciei mi-au venit de la inima cinstita si multumita a lui Joe, si nu de la fiinta mea, nemul¬tumita si framîntata de alte nazuinte.Cine ar fi putut sa spuna ce voiam ? Cum as putea spune eu însumi, de vreme ce nici eu nu stiam ? Gîndul care ma îngrozea cel mai tare era acela ca, într-o zi nenorocita, eînd voi arata mai murdar si mai grosolan ca oricînd, îmi voi ridica ochii si o voi vedea pe Estella uitîndu-se în fierarie printr-una din ferestruicile de lemn. Eram urmarit de teama ca, mai devreme sau mal tîrziu, ea ma va gasi cu fata si mîihile negre, Indeletnicindu-ma cu treaba cea» mai grosolana, si ca se va bucura si ma va dispretui. Adeseori, în asfintit, cînd suflam In foaie în locul lui Joe, sau cînd cîntam împreuna cu el Batrînul Clem, gîndul ca obisnuiam sa eîntam acest cîntea l.i domnisoara Havisham ma facea parca sa vad ehipul Estellei desprinzîndu-se din flacari, cu parul ei frumos fluturînd în vînt si cu ochii ei batjocoritori; adeseori, în asemenea elipe, ma uitam spre ochiurile negre din perete, care erau ferestrele, sl, parîndu-mi-se ca o vad tragîndu-si capul înapoi, îmi în¬chipuiam ca Estella venise în cele din urma.Dupa aceea, cînd intram în casa Ca sa luam cina, casa si mîncarea mi se pareau mai grosolane ca niciodata si, în fun¬dul Inimii mele pacatoase, mi-era mai rusine de casa mea ca oricînd.103 CAPITOLUL 1-5Deoarece crescusem prea mare pentru scoala pe care o tinea matusa domnului Wopsle, educatia mea de sub condu-cerea acelei femei zapacite lua sfîrsit. Dar asta nu se întîmpîa înainte ca Biddy sa-mi fi împartasit tot ce stia, începînd cu catalogul de pretu si sfîrsind cu un eînteo caraghios, pe eare-1 cumparase ea odata cu o (jumatate de penny. Desi singura parte inteligibila din aceasta lucrare literara erau primele rin duriCînd ma dusei In orasul Lunnon, oameni buni,Tralala, tralala, !Tralala, tralala, Nu m-dm întors oare acasa negru, oameni buni ?.Tralala, tralala,Tralala, tralala,tolusi, în dorinta mea de a deveni mai întelept, am învatatpe dinafara aceasta compozitie, cu multa siguranta ; si nicinu-mi aminteso sa-mi fi pus întrebari cu privire la valoareaei ; rrfâ gîndeam doar (cum, de altfel, gîndesc si acum) ca erauprea multe tralalauri fata de restul poeziei. în setea mea de a jsti cît mai mult, îi propusei domnului Wopsle sa ma'fericeasca'^si pe mine cu cîteva farîme intelectuale din comoara lui, eeeace el primi cu bucurie. Dar deoarece pîna la urma am desco¬perit ca avea nevoie de mine doar în calitate de manechindramatic, pe care sa-1 poata contrazice, jeli, ameninta, îmbra¬tisa, strapunge, înghionti si lovi în fel si chip, m-am lipsiti

Page 63: marile sperante

foarte curînd de acest fel de învatatura, mai ales dupa e«Tdomnul Wopsle ma stîlcise în bataie în timpul uneia din fu-1riiîe lui poetice. ".Tot ce aflam încercam sa-i împartasesc lui Joe. Aceasta afirmatie suna atît de bine, îneît constiinta mea nu-mi înga¬duie sa n-o lamuresc pe deplin. Voiam sa fac din Joe un om mai putin nestiutor si mai putin necioplit, pentru ca sa fiaj mai putin nedemn de societatea mea si mai putin expus bat«1 gocurilor Estellei.Vechile fortificatii din mlastini ne serveau de scoala,- iac o tablita sparta si o bucata de condei alcatuiau materialul nostru didactic, la care Joe mai adauga 6 lulea cu tutun. Nu-mi amintesc ca Joe sa fi retinut ceva de la o duminica la alta si nici sa-si fi îmbogatit mintea cu vreo cunostinta | în tot timpul cît a fost elevul meu, doar ca la fortificatii îsi fuma luleaua cu un aer mult mai grav decît în orice alt loo -*104 ns zice chiar cu un aer mai învatat � ca si cum ar fi socotit s'ace progrese, mari. Dragul de el, tare as fi vrut sa faca l Locul era placut si linistit; se vedeau pînzele corabiliot care treceau pe fluviu, dincolo de chei, si uneori, în timpul refluxului, mi se parea ca vad pînzele unor corabii scufun¬date, care mai plutesG înca în adîncul apelor. De cîte ori ma uitam la vasele care ieseau în larg, cu pînzele lor albe, întinse; ma gîndeam la domnisoara Havisham si la Estella; si tot la de ma gîndeam de cîte ori lumina cadea piezis, de departe, pe un nor, pe o pînza de corabie, pe coasta verde a unui deal, sau pe suprafata apel, caci domnisoara Havisham si Estella, precum si casa aceea ciudata, si viata ciudata dinauntrul ei pareau sa fie în legatura cu tot qe era frumos.într-o duminica, Joe, care îsi gustase din plin luleaua, spuse de atîtea ori ca �e tare de cap", încît în ziua aceea ma Jasai pagubas de învatatura si ma .întinsei putin la pamînt, eu barbia în mîna, dcsenînd fata domnisoarei Havisham si a Es-tellel peste toata întinderea, pe cer si, pe ape, pîna eînd, în cele din urma, ma hotarîi «a dau în vileag un gînd curivire la ele, care ma framînta de mult:r- Joe, începui eu, nu crezi ca ar trebui sa-i fac o vizita domnisoarei Havisham ?� Stiu eu, Pip ? raspunse Joe tacticos. Pentru ce ?� Cum pentru ce, Joe ? Pentru ee-i facuta o vizita ?� Poate -despre unele vizite, spuse Joe, se poate verbi'asa, Pip. Dar daca-i vorba sa te duci la domnisoara Havisham...putea sa creada ca vrei ceva, ca astepti ceva din partea ei.� Nu crezi c- as putea sa-i spun ca nu-! asa, Joe ?� Ai putea, mai baiete, spuse Joe. Si s-ar putea sa tecreada. Dar s-ar putea sa nu te creada. .Joe simtea, cum simteam si eu, ca ajunsesem la un punct însemnat si trase cu putere din lulea, ca spusele lui sa nu-si piarda taria din pricina repetitiei.� Vezi tu, Pip, urma Joe de îndata ce primejdia trecuse.Domnisoara Havisham s-a purtat frumos cu tine. Dupa ces-a purtat tot asa, m-a chemat înapoi, ca sa-mi spuna ca asta« tot.� Da, Joe. Am auzit si eu.� Tot. repeta Joe foarte apasat.� Da, Joe. îti spun doar ca am auzit-o.� Vreau sa spun, Pip, ca ea s-o fi gîndit : �Gata ! Eu,la miazanoapte ; tu, la miazazi !". Cît mai departe !105 Si eu ma gîndeam la asta si nu simteam cine stie ce mm-gîiere vazînd ea si el gîndise la fel, fiindca în felul acesta adevarul îmi aparea mai limpede.� Dar, Joe...� Da, baiete.� Vezi, e aproape un an de cînd sînt ucenic si, din ziuaîn care s-a facut contractul, nu i-am multumit niciodata dom¬nisoarei Havisham, n-am întrebat de ea si nici n-am datvreun semn de viata, ca sa vada ca n-am uitat-o.

Page 64: marile sperante

� Adevarat, Pip, dar asta doar daca vrei sa-i faci vreodoua perechi de potcoave. Cred însa ca, de nu s-ar gasi panicaieri potcoave, darul tau tot n-ar multumi-o.� Nu la asta ma gîndeam, Joe; nu ma gîndeam la undar.Dar lui Joe îi intrase în cap ca trebuie sa fie vorba da un dar si tinea mortis la parerea lui.� Si nici, adauga el, daca ti-ar ajuta cineva sa-i faeiun lant nou la usa de' la intrare, sau, sa spunem, cîteva su¬ruburi cu cap mare, pentru ca sa aiba nevoie, sau chiar cevamai frumos, ca, de pilda, o furculita de prajit pîine, sau daluat prajituri, sau un gratar de prajit pestisori...� Nu ma gîndeam deloc la un dar, Joe, îi taiai eu vorba.� Bine, spuse Joe, depanîndu-si mai departe gîndul, casi cum eu i-as fi dat ghes. Dac-as fi în locul tau, n-as facauna ca asta. Nu, eu n-as face-o. Ce-i trebuie un lant de usadaca are unul ? Si daca îi dai suruburi cu capul mare, poaieca n-o sa-i placa. Iar daca vrei sa-i faci o furculita de prajit-pîine, trebuie s-o faci din alama, si tu nu te pricepi si n-osa-ti faca cinste. Si nici cel mai priceput mester nu poate saarate ce stie cînd face un gratar, pentru ca un gratar e toiun gratar, spuse Joe, neslabindu-ma deloc, ca si cum saifi ostenit sa-mi spulbere o iluzie. Si poti sa faci orice-ai face,dar tot un gratar o sa iasa, vrei, nu vrei...� Draga Joe, strigai eu scos din fire si apucîndu-1 d«haina, opreste-te ! Nici nu m-am gîndit vreodata sa-i duivreun dar domnisoarei Havisham !� Sigur ca nu, Pip, încuviinta Joe, ca si cum tot s-ajmai fi luptat pentru apararea lui; îti spun ca ai dreptate(Pip.� Da, Joe; dar voiam sa-ti spun ca, fiindca tot n-avemmult de lucru, sa-mi dai drumul mîine dupa-amiaza, sa nnlduc pîna în oras, ca sa o vad pe domnisoara Est... Havisham106 � N-o cheama Estavisham, Pip, spuse Joe cu gravitate Jca doar n-a mai fost botezata înca o data.� Stiu, Joe, stiu. O scapare de-a mea. Ce parere ai ?Pe scurt, Joe spuse ca daca eu credeam ca asa e bine,credea si el la fel. Dar starui mult asupra faptului ca, daca nu voi fi primit cu bunavointa, sau daca nu voi fi încurajat întru repetarea vizitei mele, care n-avea alt scop decît acela de a dovedi recunostinta mea fata de bunavointa de care ma bucurasem, aceasta calatorie de experienta nu va mai fi re¬petata. In aceste conditii, am fagaduit sa ma supun.Trebuie sa stiti ca Joe avea un lucrator platit cu sapla-mîna, pe care îl chema Orlik. El spunea ca numele lui de botez e Dolge � ceea ce era cu neputinta � dar era un ©m atît de încapatînat, încît nu cred sa fi cazut prada unei înse¬laciuni în aceasta privinta i degraba-mi vine a crede ea el însusî si-a impus acest nume în rîndul oamenilor din sat, In semn de ocara pentru puterea lor de întelegere. Era un flacau negricios, foarte puternic-, cu umerii largi, cu mîini si picioare ce pareau prost prinse de trup, un om care nu se gra¬bea niciodata si se balabanea în mers. Chiar atunci cînd venea la lucru, parca nu venea cu gîndul de a lucra, si apoi îsi facea treaba tot asa, lasa-ma sa te las, ca si cum ar fi facut-o din întîmplare ; iar cînd se ducea la pfînz pîna la �Barcagii ve-. ca sa manînce, sau seara cînd pleca spre casa, mergea ¦a l.ilni, tîrsindu-si pasii ca jidovul ratacitor sau Cain, cum nici n-ar fi stiut încotro s-ar duce si nici prin gînd nu i-ar fi trecut sa se mai întoarca vreodata. Locuia la pazi¬torul stavilarului, departe, prin mlastina, si în zilele de lucru venea balabanindu-se din hruba lui, cu mîinile în buzunare si cu mîncarea într-o legaturica atîrnata neglijent de gît, care îi ca pe spate. Duminica statea toata ziua la stavilar, sau sprijinit de vreo capit

Page 65: marile sperante

a de fîn, sau de vreun hambar. Nu putea face decît miscari împrastiate si umbla cu ochii în pamînt | iar cînd îl opreai sau îl sileai într-un fel oarecare sa-si ridiea ochii, se uita în sus pe jumatate suparat si pe jumatate nedu¬merit, ca si cum nu l-ar fi framîntat niciodata un alt gînd decît acela ca e destul de neplacut si de ciudat faptul ea-i vine greu sa gîndeasca.Acest lucrator ursuz nu ma prea îndragea. Cînd eram mi» de tot si sfios, îmi spunea ca diavolul locuieste într-un eolt întunecos al fierariei si ca el îl cunostea foarte bine ; de as3-menea, îmi mai spunea ca, o data «la sapte ani, focul trebuia nprins cu un baiat viu, si ca eu eram un combustibil foarte107 potrivit pentru acest seop. Cînd am devenit ucenicul lui Joe, banuiala lui Orlick cum ca într-o buna zi l-as putea înlocui se întari; prin urmare, acum ma îndragea si mai putin Nu1 ea ar fi spus vreedata sau eâ ap fi facut vreodata ceva care sa dovedeasca deschis dusmania lui i am bagat însa de seama ca sufla întotdeauna scînteile spre mine si ca*de cîte ori eîntam Batrînul Clem. nu intra la momentul potrivit.Dolge Orlick era de fata si lucra, a doua zi, cînd i-ara amintit lui Joe de dupa-amiaza mea libera. îvfu spuse nimio în clipa aceea, pentru ca lucra împreuna cu tfoe la o bucata de fier rosu, în timp ce eu eram la foaie. Dar de îndata ca sfîrsi, spuse, sprijînindu-se de ciocan ;� Uite ce e, stapîne 1 Desigur ca n-ai sa faci doar poplacul unuia! Daca mititelul de Pip are o [jumatate de zilibera, pearta-te la fel si cu batrînul Orlick.Cred ea n-avea mai mult de 25 de ani, dar vorbea întot-deauna despre el ca despre un batrîn.� De ce ? Ce-ai sa faci tu cu o. jumatate de zi libera ?întreba flbe.� Ce-am sa fac eu ? Dar el ce o sa faca ? O sa fac ce-osa faca si el, spuse Orlick.� Pip se duce la oras, spuse Joe.� Bine, atunci batrînul Orlick se duce si el la oras. ras¬punse omul nostru. Ce, nu-i loo pentru doi oameni în oras ?Numai pentru unul ?� Nu te-nfuria, spuse Joe.� Ba ma-nfurii daca-mi place ! mormai Orlick. îmi plaamie cei cu plimbatul la oras ! Hai, mestere. Fara nedreptate.Fii om de înteles! ;Deoarece mesterul nu voia sa vorbeasca mai departe pînâ* ce lucratorul nu se va potoli, Orlick se repezi la cuptor, scoase un drug înrosit, îl îndrepta spre mine, ca si cum ar fi vrut sâ ma strapunga cu el, îl învîrti în fturul capului meu, îl puse pe nicovala si începu sa-1 turteasca cu ciocanul de parc-ar fi fost trupul meu � asa mi se parea mie � iar scînteile ar fi fosil sîngele care tîsnea ; în sfîrsit, dupa ce ciocanise atît încse încalzise si fierul se racise, spuse, sprijinindu-se de ciocan i� Ei, mestere l� Te-ai potolit ? întreba Joe.� Da, m-am potolit I spuse Orlick morocanos.� Ei, atunci, fiindca-ti vezi de lucru ca si ceilalti, spusaffoe, hai sa fie sarbatoare pentru toti ! Sora-mea, care auzise totul din curte � avea obiceiul sa spioneze si sa traga cu urechea fara rusine � îsi baga imediat capul pe una din ferestre.Numai tu esti în stare sa faci asta, natâraule ! îi spuse ea lui Joe. Sa le dai liber unor golani lenesi ca astia ? ! Esti, pesemne, foarte bogat de-ti îngadui sa risipesti leafa pe de-geaba. Tare-as vrea sa fiu eu stapîn !� Te-ai face stapîn asupra tuturora daca ti-ar da mîna,spuse Orlick, rînjind sinistru� Las-o în pace, spuse Joe.� Le-as veni eu de hac trîntorilor si pungasilor, raspunsesora-mea, mîniindu-se pîna cînd atinse culmea furiei. Si n-asputea sa vin de hac trîntorilor pîna ce n-as veni mai întîi de

Page 66: marile sperante

hac stapînului, care-i regele nerozilor ! Si n-as putea veni -iohac pungasilor fara sa-ti vin mai întîi de hac tie, care esticel mai amarnic si cel mai rau pungas de aici si pîna în FrantaAsa !� Esti o scorpie afurisita, matusa Gargery ! bodoganilucratorul. Daca atîta ajunge ca sa fii judecatorul pungasilor,atunci ai sa fii un judecator bun.� N-o lasi în pace ? spuse Joe.� Ce-ai «pus ? zbiera sora-mea. Si începu sa tipe. Ceaiapus ? Ce mi-a spus Orlick, Pip ? Cum a îndraznit sa-mispuna asa oînd barbetul meu e alaturi ? O ! O ! O !Fiecare din aceste exclamatii era un tipat ; trebuie sa spun cu privire la sora-mea�si acest lucru este adevarat pentru toate femeile mînioase pe care le-am vazut în viata mea � ca. pentru ea. mînia nu era o scuza, caci în loc sa se lase dusa de mînie, facea, cu buna-stire. sfortari uriase ca sa se mînie, si ca pentru ca sa se înfurie orbeste, trebuia sa treaca prin anumite faze.� Cum mi-ai spus în fata acestui om josnic, care a juratsA ma apere ? O ! Tinetî-mâ ! O !� Aoleau, mormai lucratorul printre dinti, cum te-asmai tine dac-ai fi nevasta-mea !... Te-as tine sub pompa desi ti-as scoate nebunia !� îti spun s-o lasi în pace ! interveni Joe.� O ! Auziti-1, striga sora mea, batînd din palme si rac¬nind în acelasi timp � aceasta era faza urmatoare. Auziti cumîmi. spune ! Orlick asta ! în casa mea ! Mie, femeie mari¬tata ! Cu barbat alaturi ! O! O!10" --y" Aici, sora-mea, dupa o criza de batai din palme si de rac-nete, se lovi cu mîinile în piept si pe genunchi, îsi arunca boneta din cap si îsi ravasi parul, ceea ce alcatuia ultima fazft în drumul spre nebunie. Deoarece acum arata ca o adevarata furie si fiindca se bucurase de un succes desavîrsit, se repezi la usa pe care, din fericire, o încuiasem.Ce putea sa faca nenorocitul de Joe, cînd slabele lui în-treruperi fusesera cu totul nesocotite ? Ce altceva putea faca decît sa se repeada la lucrator si sa-1 întrebe de ce se ames-tecase între el si doamna floe, si apoi sa-1 mai întrebe daca sa simte destul de barbat pentru o trînta. Batrînul Orlick simtea ca împrejurarile nu îngaduiau alt sfîrsit decît o trînta si-si lua numaidecît pozitia de aparare, asa ca, fara alte pregatiri decît aceea ca si-au scos sorturile afumate si arse, s-au repezit unul la altul ca doi uriasi. Dar daca exista în tot tinutul vreun om care sa i se poata împotrivi mult timp lui Joe, eu nu l-am vazut pe omul acela. Ca s! cum n-ar fi fost mai breaz decît tinerelul cel palid, Orlick se trezi curînd în praful de 'carbuni si nu se prea grabi sa iasa de acolo. Atunci Joe deschise usa si o ridica pe sora-mea care cazuse fara cunostinta în fata fe¬restrei (cred însa ca vazuse mai întîi lupta), o duse în casa si o culca. De cum îsi veni în fire, sora-mea nu don altceva decît sa se zvîrcoleasca si sa-si înfiga mîinile în parul lui Joe. Apoi se lasa linistea aceea ciudata si tacerea care urmeaza dupa orice zarva mare. Cuprins de senzatia aceea nelamurita pe care am legat-o întotdeauna de astfel de clipe de tihna � anume ca-i duminica si ca a murit cineva � m-am dus sa ma îmbrac.Cînd am coborît, i-am gasit pe Joe si pe Orlick maturînd, fara njci o urma de tulburare pe fetele lor, în afara de o zgîrietura pe nara lui Orlick, care nu era nici expresiva si nici nu alcatuia o podoaba. O cana cu bere fusese adusa de la �Barcagii veseli", si cei doi se ospatau în chip foarte pasnic Tacerea avusese o influenta linistitoare si filozofica asupra lui Joe, care iesi cu mine în strada si, la despartire, îmi spuse aceste cuvinte, cu gîndul ca el îmi vor fi de folos :� Cînd sus, cînd jos, Pip, asta-i viata 1Nu e locul sa spun aici cu ce emotie caraghioasa nia în-dreptam spre casa domnisoarei Havisham (fiindca sîntem o-bisnuiti sa socotim ca simtamintele care la un om mare stnt110 '

Page 67: marile sperante

foarte serioase devin caraghioase cînd e vorba de un copil) Nici cum am trecut o data si de mai multe ori prin fata portii Înainte de a ma hotarî sa sun. Si nici cum stateam la îndoiala duca n-ar fi bine sa plec fara sa sun si ca m-as fi întors cu siguranta si-as fi lasat totul pe alta data daca as fi fost stapîn pe timpul meu.Domnisoara Sarah Pocket veni la poarta. Nu Estella.� Ce-i asta ! Dumneata aici ? întreba domnisoara Poc¬ket. Ce cauti ?Cînd îi raspunsei ca venisem doar sa vad ce face domni-soara Havisham, Sarah începu vadit sa se gîndeasca daca sa ma trimita sau nu sa-mi vad de treaba. Dar, neîndraznind �a-si ia raspunderea, ma lasa înauntru si, dupa cîteva clipe, ne întoarse, spunîndu-mi cu asprime �sa vin sus".Totul era ca si înainte, si domnisoara Havisham era singura.� Ei ! facu ea, privindu-ma tinta. Nadajduiesc ca nuvrei nimic. N-ai sa capeti nimic.� Sgur ca nu, domnisoara Havisham. Voiam numai sava spun ca ucenicia merge bine si ca va sînt foarte recu-itor.� Lasa, lasa ! spuse ea, miscînd nerabdatoare din dege-ei batrîne. Mai vino din cînd în cînd ; vino de ziua ta.IEI I striga ea deodata, întoreîndu-se spre mine cu scaun cu i"t Te uiti dupa Estella, asa-i ?într-adevar, ma uitam în jurul meu, ca sa vad pe Estella, ti am bîiguit ca nadajduiesc ca o duce bine.� E în strainatate, spuse domnisoara Havisham ; o cresoca pe o lady, departe de toti; e mai frumoasa ca oricînd ;înti cure o vad o admira. îti dai seama ca ai pierdut-o?Ultimele cuvinte fusesera rostite cu o bucurie atît de rau-isa, si apoi domnisoara Havisham izbucni într-un rîs atît df neplacut, îneît nu stiam ce sa-i spun. M-a scapat însa din im urcat ura, fiindca mi-a facut semn sa plec. Dupa ce poarta fu închisa în urma mea de catre domnisoara Sarah, cea cu fata din i'oji de alune, ma simteam mai nemultumit ca oricînd de casu mea, de meseria mea si de toate ; cu atît m-am ales din vizita aceea.în timp ce hoinaream pe strada principala, privind cu dtznadcje vitrinele si gîndindu-ma la cele ce mi-as cumpara duca as fi boier, cine credeti ca a iesit dintr-o librarie ? Ni-"i. ni ultul decît domnul Wopsle. Tinea în imna zguduitoarea111 tragedie a lui George Barnweli1, în care tocmai învestea sase penny, cu gîndul de a împuia cu tot ce era scris în carte capul domnului Pumblechook, care îl astepta la ceai. Cînd ma vazu, i se paru ca soarta îi scoase în cale un învatacel caruia putea sa-i citeasca si ma însfaca, staruind sa-1 însotesa pîna în sufrageria lui Pumblechook. Deoarece stiam ca aeasa e jale si fiindca noptile erau întunecoase si drumurile înfri¬cosatoare si pentru ca, uneori, orice tovarasie de drum e mai buna decît nimic, nu ma împotrivii prea mult; asadar, intra¬ram în casa domnului Pumblechook în clipa în care strazile si magazinele se luminau.N-am vazut niciodata piesa care vorbeste despre George Barnweli, si de aceea nu stiu nici acum cît trebuie sa dureze ; dar stiu ca în seara aceea a duraf pîna la noua si jumatate î cînd domnul Wopsle intra în Newgate2. mi se paru na n o sa mai ajunga la esafod, fiindca se misca mai încet ca în orice moment anterior din rusinoasa lui cariera, Apoi mi se paru prea de tot vazîndu-1 cum se plînge ca trebuie sa moara în floarea vîrstei, ca si cum n-ar fi fost batrîn si ofilit. Toate acestea erau doar lungi si plictisitoare. Ceea ce ma supara era însa faptul ca povestea asta si biata mea faptura nevinovata _erau privite drept unul si acelasi lucru. Cînd Barnweli începu sa calce strîmb, va asigur ca ma simteam prost, deoarece privirea indignata a lui Pumblechook arunca totul asupra mea. Wopsle îsi dadea si el osteneala sa ma arate în lumina cea mai urîta. Eram lingusitor si crud, si trebuia sa-1 omor pe unchiul meu fara nici 0 circumstanta antenuanta ; Millwood îmi închidea gura în discutii ori de cîte ori se ivea prilejul \ fiica stapânului era pur si simplu urmarita de gîndul ca tre¬buie sa se intereseze de mine, si tot ce pot spune despre pur¬tarea mea uluita si

Page 68: marile sperante

greoaie din dimineata aceea fatala este câ era demna de slabiciunea firii mele. Chiar si atunci cînd, spre fericirea tuturora, am fost spînzurat, si Wopsle închise cartea, Pumblechook tot ce mai holba la mine, cîatinînd din cap ! �Ia aminte, baiete, ia aminte !" ca si cum ar fi fost un fapt1 George Barnweli (Negustorul londonez sau Istoria vietii lui George Barn¬weli), tragedie în proza, scrisa de LUlo în 1731, Inspirata din vechea balada George Barnwell: curtezanul Millwood îl determina pe uce« nicul George Barnwell sa-si fure patronul si sa-si ucida unchiul; pen« tru. acest fapt, Millwood si George Barnweli sînt condamnati la moarte.5 Principala poarta în partea de vest a vechil cetati a Londrei t din secolul al Xll-lea pînâ la începutul «ecolului al XX-lea «-a aflat aici o cunoscuta închisoare londoneza.112 bine cunoscut ca planuiam sa ucid pe vreuna din rudele mele apropiate, cu conditia s-o pot convinge sa devina, din prea mare slabiciune, binefacatoarea mea.Cînd totul se sfîrsi si pornii spre casa topreuna cu dom¬nul Wopsle, afara era întuneric bezna. Iesiram din oras, In timp ce negura învaluia totul; ceata era groasa si umeda. Lampa de la bariera se vedea ca o pata ; parca se miscase de la locul obisnuit, iar razele ei pareau facute dintr-o substanta solida, lipita de ceata. Tocmai cînd bagam de seama toate acestea si spuneam ca ceata se lasase o data cu schimbarea vîntului, ce venea dintr-o anumita parte, a mlastinilor, dadu¬ram de un om, care se balabanea pe lînga cantonul de la bariera� Ei ! facuram noi, oprindu-ne. Ce cauta pe aici Orlick ?� A ! raspunse el, balabanindu-se mai departe. Astep¬tam si eu, doar oi gasi vreun tovaras de drum.

� Al întîrziat, observai eu.Orlick raspunse foarte firesc :� Zau ? Si tu ai întîrziat.� Ne-am îngaduit, spuse domnul Wopsle, îmbatat dereprezentatia pe care ne-o daduse ; ne-am îngaduit, domnuleOrlick, sa petrecem o seara intelectuala.Batrînul Orlick mîrîi, ca si cum n-ar fi gasit nimic de îs, sl porniram împreuna. II întrebai daca îsi petrecuse dupa-amlaza libera în partea de jos sau în cea de sus a orasului.� Da, spuse el, prin tot orasul. Veneam în urma voas¬tra. Nu v-am vazut, dar trebuie sa fi fost foarte aproape devoi. Auziti, iar se trage cu tunul 1� De la galere ? întrebai eu.� Da ! Iar o fi zburat vreo pasare din colivie. De laapusul soarelui, mereu trag cu tunul. Ai sa auzi îndata.într-adevar, de-abia înaintaram cîtiva iarzi \ si bubuitul atît de bine cunoscut ajunse pîna la urechile noastre, înabusit în ceata si rostogolindu-se greu de-a lungul albiei joase a flu¬viului, ca si cum i-ar fi urmarit cu amenintari pe fugari.� E o noapte potrivita pentru fuga, spuse Orlick. MaÎntreb cum or sa aduca pasarea înapoi pe o astfel de noapte...Subiectul acesta îmi spunea multe si ma cufundai în -ta-' Masura engleza de lungime, egalii cu 0,914 m. cere, dus pe gînduri; domnul Wopsle, ca si unchiul atît de prost rasplatit din tragedia citita în seara aceea, începu sâ gîndeasca cu glas tare, asa cum facea si eroul de mai sus in gradina lui din Camberwell. Orlick, cu mîinile în buzin se balabanea greoi, alaturi de mine. Era foarte întuneric, foarto umed, foarte noroios, si noi înaintam stropindu-ne cu glod. Din cînd în cînd, bubuitul tunului de alarma ajungea pîna la urechile noastre, si apoi se rostogolea, posomorit, de-a lungul albiei fluviului, Eu eram cufundat în gînduri. Domnul Wopsle îsi dadu obstescul sfîrsit la Camberwell, muri paralizat la Bos-worth Field si pieri în chinuri la Glastonbury. Orlick mormaia din cînd în cînd : �Fierul sa-l lovim, fierul sa-l lovim, ha-trînnl Clem. l Si apoi bere sa ciocnim, bâtrînul Clem '.". Cre¬deam ca bause prea mult, dar, de fapt, nu era prea be

Page 69: marile sperante

at.Si astfel ajunseram în sat. Drumul pe care veneam noi trecea pe la �Barcagii veseli", si, spre mirarea noastra, desi era ora 11, gasiram circiuma într-o stare de tulburare nemai¬pomenita ; usa era larg. deschisa, si luminari mai multe ca de obicei fusesera puse la repezeala pretutindeni. Domnul Wopsle intra ca sa întrebe ce se întîmplase (banuia ca fusese prins vreun ocnas), dar iesi în goana mare din circiuma.� S-a întîmplat ceva la tine acasa, Pip, spuse el cu rasu¬flarea taiata, fara sa se opreasca din fuga. Haideti acolo !� Ce s-a întîmplat ? întrebai eu, tinîndu-ma dupa el.Alaturi de mine, Orlick fugea si el.� Nu înteleg nici eu. Se pare ca cineva a fortat usacasei, în timp ce Joe Gargery era plecat. Poate niste ocnasi.Cineva din casa a fost atacat si ranit.Fugeam prea tare ca sa putem vorbi si nu ne opriram pîna te nu ajunseram în bucataria noastra. Era plina de oa¬meni ; tot satul se strînsese în bucatarie si în curte ; se mai aflau aici un medic, si Joe, si mai era si o ceata de femei, care sedeau pe podea în mijlocul bucatariei. Oamenii cara cascau gura se dadura la o parte la venirea mea, si asa o vazui pe sora-mea � întinsa, fara miscare si fara cunostinta, pa podeaua de scînduri,. chiar în locul unde fusese doborîta de o lovitura grozava în moalele capului, o lovitura data de o mîna necunoscuta, în timp ce ea sta cu fata spre foc � sora-mea, pe care nu aveam s-o mai vad iesindu-si din fire atîta timp cît avea sa mai fie nevasta lui Joe,

CAPITOLUL 16Cu capul împuiat de George Barnwell, mi se parea la în¬ceput ca si eu trebuie sa fi avut vreun amestec în atacul asu pra surorii mele, sau, în orice caz, ca, fiindu-i ruda apropiata ijl, dupa cum stia lumea, foarte îndatorat, puteam fi si mai usor banuit decît oricare altul. Dar cînd am revazut toata Întâmplarea a doua zi, în lumina mai limpede a diminetii, si cind am auzit cum toata lumea din jurul meu vorbea despre tB în fel si chip, am început sa privesc lucrurile cu alti ochi tjl în chip mult mai întelept.Joe fusese la �Barcagii veseli", cu luleaua lui, de la opt >)\ un sfert pîna la zece fara un sfert. în timp ce el se afla «colo, sora-mea statuse în usa bacatriei si daduse buna seara unui plugar care se întorcea acasa. Omul nu era în stare sa np;inu precis ora la care o vazuse (cînd încerca sa se lamu-n-asca, se încurca rau de tot) ; stia doar ca trebuie sa îi fost înainte de 9. Cînd Joe ajunse acasa, la zece fara cinci mi¬nute, o gasi doborîta !a pamînt si striga numaidecît dupa aju-focul mai ardea înca cu flacara destul de înalta, si fitilul luminarii nu era prea lung ; totusi, luminarea era stinsa. Din casa nu lipsea nimic. Si în afara de lumînarea stinsa, iia pe o masa între usa si trupul sora-mii, care in mo-tul loviturii privea spre foc, si anume în spatele ei, în târle nu se vedea nici urma de neorînduiala, în afara de dezordinea pe care o facuse sora-mea cînd cazuse pe jos, plina de sînge. Dar la fata locului fusese gasita totusi o marturie Importanta. Sora-mea fusese lovita în cap si în sira spinarii¦ ii im obiect bont si greu ; apoi, dupa ce primise loviturile,i"i un obiect greu fusese aruncat cu putere asupra ei, în timp> stateau cu fata în jos. Iar pe podea, lînga ea, Joe gasise, � nul o ridicase, o catusa de ocnas desfacuta cu pila.Joe se uita acum la catusa cu ochiul lui de fierar si spuse¦ i pilitura era facuta mai demult. Dupa ce vestea ajunse pînailera si oamenii venisera sa se uite la catusa, parerea lui fol fusese întarita. Oamenii nu erau în stare sa spuna cît timp>:;e de cînd catusa nu se mai afla pe vas, unde fara in-doltll ca se aflase odata, dar pretindeau ca nici unul dinit care evadasera în ajun nu o purtase. De altfel, unuldlntrt el fusese arestat si mai avea înca fierul prins de picior.-Fiindca eu stiam ce stiam, ajunsei si eu la o concluzie. Banuiam ca fierul era al puscariasului meu, ca era catusa eu

Page 70: marile sperante

115 care îl vazusem si pe care el o pilise în mlastini, dar minfpa mea nu-1 învinovatea pe el de a fi folosit catusa si de a dl înfaptuit crima din ajun. Banuiam ca altcineva pusese mîn;i pe ea si o folosise în chipul acesta neomenos. Sau Orlick, sau strainul care îmi aratase odata pila.în ce-1 priveste pe Orlick : acesta plecase la oras chiar asa cum ne spusese cînd îl culesesem de pe drum, la bariera 5 fusese vazut prin oras în tot timpul serii, fusese în cîteva cîrciumi cu diferiti oameni si se întorsese acasa cu mine si -'U domnul Wopsle. Nu exista nici o dovada împotriva lui, în afara de cearta din ajun cu sora-mea ; dar ea se certase cu el si eu toti cei din jurul ei de zeci de mii de ori. Cît despre strain, daca s-ar fi întors sa-si ia banii, nu s-ar fi certat niciodata cu sora-mea din pricina aceasta, pentru ca sora-mea era gata oricînd sa-i înapoieze totul. De altfel, nu avusese loc nici un schimb de cuvinte ; agresorul intrase atît de încet si pe ne¬asteptate, încît o doborîse fara ca ea sa fi întors macar capul.Mi se parea îngrozitor gîndul ca eu procurasem arma si, oricît de neintentionat as fi facut-o, nu ma puteam împiedica de a gîndi asa. Sufeream chinuri cumplite, în timp ce ma gîndeam si ma razgîndeam daca sa nu destram în cele din urma vraja copilariei mele si sa-i spun lui Joe toata povestea. Luni în sir ma straduiam sa rezolv aceasta problema si nu izbuteam, pentru ca a doua zi dimineata s-o iau de la capat si sa o framîn{ din nou. Pîna la urma, rezultatul acestei lupte fu urmatorul : taina era atît de vetfhe si intrase într-atît în sufletul meu, facînd parte din însasi fiinta mea, încît nmai puteam s-o smulg. în afara de faptul ca ma temeam ca aceasta taina, care adusese atîta pacoste, îl va face pe Joe sa se înde¬parteze de mine, ma mai oprea si groaza pe care o simteam la gîndul ca Joe nu ma va crede si ca va socoti-o drept o nascocire monstruoasa, la fel ca si dinii nazdravani si costitele de vitel. Totusi, amînam, fireste, fiindca de fapt nu stateam în cumpana între bine si rau, acum cînd lucrul fusese înfap¬tuit. Si am hotarît sa fac destainuiri daca se va ivi prilejul de a ajuta la descoperirea criminalului.Comisarii si oamenii de pe Bow Streetl din Londra -> pentru ca lucrurile se petreceau în vremea vechii politii <u tunici rosii, astazi disparute � roira în jurul casei timp de 9 saptamîna sau doua si facura ceea ce auzisem si citisem ca Strada- londoneza, unde se afla principala instanta" 'judecatoreasca din Anglia,116 hia aceste autoritati în cazuri asemanatoare. Ridicara cîtiva oameni rau vazuti si-i ametira cu ideile lor sucite ; apoi sa Incapatînara sa potriveasca împrejurarile la idei, în loc sa scoata ideile din împrejurari. Mai aveau obiceiul sa stea. la �Barcagii veseli", lînga usa, uitîndu-se afara cu priviri atot-stiutoare si distante, care umpleau de admiratie întregul tinut j sl aveau un fel foarte misterios de a bea, la fel de folositor ca si felul în care prindeau pe vinovati, sau nu chiar asa, fiindca pe vinovati nu i-au prins niciodata.Mult timp dupa ce aceste forte constitutionale se împras-tlasera, sora-mea tot mai zacea bolnava în pat. Vederea îl fusese atinsa, asa încît vedea obiectele duble si întindea mîna dupa cesti si pahare închipuite, în loc de cele adevarate j «uzul îi era foarte slabit, de asemenea si memoria ; si vorbi¬rea îi era de neînteles. Cînd, în cele din urma, ajunse sa co¬boare scarile, ajutata de cineva din casa, trebuia sa umblu tot timpul cu tablita dupa ea, ca sa ne spuna, prin scris, ceea ce nu putea sa ne spuna prin viu grai. Deoarece ortografia ei (nu mai vorbesc de caligrafie) era mai mult decît slaba si deoarece Joe citea chiar mai prost decît scria ea, se iveau Intre ei greutati de neînchipuit, pe care eu eram întotdeauna chemat sa le descurc. Faptul ca i se dadea carne de oaiel in loo de doctorie2, ca se confunda ceai3 cu Joe si brutar4 cu Rlfinina9, erau greselile mele cele mai neînsemnate.Totusi, firea i se schimbase mult în bine si era foarte rabdatoare. Mîinile si picioarele îi tremurau, ceea ce deveni < u vremea o stare obisnuita ; mai tîrziu, o data la doua sau trei luni, îsi ducea mîinile la cap si ramînea aproape o sapta-mîna în sir cu mintea ratacita si întunecata. Eram cam în¬curcati, fiindca nu puteam sa gasim pe nimeni care sa o în¬grijeasca, pîna cînd, spre marea noastra usurare, se ivi o Intîmplare prie

Page 71: marile sperante

lnica ; matusa domnului Wopsle se resemna cu un trai care nu mai putea da nastere la nici un fel de probleme, si Biddy intra în familia noastra.Cam la vreo luna dupa ce sora mea îsi facu din nou apa-ritia în bucatarie, Biddy veni la noi cu o ladita pestrita, care continea toata averea ei lumeasca, si deveni binecuvîntarea rasei noastre. Mai presus de toate, era o binecuvîntare pentru (lan, caci pe bietul om îl omora cu zile faptul de a se uita tot'i "i *i *i * In limba engleza aceste cuvinte prezinta anele litere care la8înt comune Iar scrierea lor stîlcita poate duce la confuzii:mutton � carne de oaie. mr'dicine -doetoiiej tea � ceai ; ba.Uer � brutar \ baron � slanina. j117 timpul la ceea ce mai ramasese din nevasta lui si se obisnuisa ca serile, cînd o îngrijea, sa se întoarca spre mine la fiecare cîteva clipe si sa-mi spuna, cu ochii lui albastri umeziti de lacrimi: �Ce femeie frumoasa era înainte, Pip !". Si fiindca din prima clipa Biddy se descurca foarte bine cu sora-mea, de parca ar fi cunoscut-o din copilarie, Joe avu si el parte da0 viata mai linistita si începu sa se duca din cînd în cînd la�Barcagiii veseli", schimbare care îi facea foarte mult bineE caracteristic pentru oamenii de la politie ca-1 banuisera cutotii mai mult sau mai putin pe sarmanul Joe .desi el nastiut niciodata nimic despre asta), ba chiar împartasisera cuivaparerea ca Joe ar fi una dintre cele mai patrunzatoare min^ipe care le întîlnisera ei vreodata.Prima victorie pe care Biddy o obtinu în noua ei înde-letnicire fu aceea de a descurca o greutate care pe mine ma coplesise cu totul. Ma caznisem mult s-o dezleg, dar nu izbu-tisem. Sa va spun ce era :Sora-mea desena neîncetat pe tablita un semn care se¬mana cu. un T ciudat si apoi se înversuna sa ne faca sa înte-legem ca acest semn reprezinta ceva pe care ar fi dorit sa-1 aiba. încercasem în zadar toate lucrurile care începeau cu T,Îiornind de la catran si sfîrsind cu pîinea si cu ciubarul yn cele din urma, îmi trecu prin minte ca semnul acesta sea¬mana cu un ciocan, si cînd tipai vorba aceasta în urecheasora-mii, ea începu sa ciocaneasca cu mîinile în masa si safaca semne de vadita încuviintare. Atunci îi adusei toate cio¬canele, unul dupa altul, dar fara folos. Ma gîndii la o cîrja,fiindca forma acesteia semana cu un ciocan ; împrumutai dinsat o cîrja si, plin de încredere, i-o adusei sora-mii. Dar cîndi-o arataram, ea clatina din cap cu atîta putere, încît ne erateama ca, din pricina slabiciunii în care se afla, sa nu-si scEÎn-teasca gîtul. iGînd sora-mea descoperi ca Biddy o întelegea foarte usor, semnul acesta misterios reaparu pe tablita. Biddy se uita gîn-ditoare la el, asculta lamuririle mele, se uita gînditoare la sora-mea, apoi la Joe, care era întotdeauna reprezentat pe tablita prin initiala numelui sau) si fugi în fierarie, urmata de Joe si de mine.� Sigur ! striga Biddy cu fata stralucitoare de multu¬mire. Nu va dati seama ? El e !Orlick, fara îndoiala ! Sora-mea nu-si mai aminteste de numele lui si nu putea sa-1 înfatiszeze altfel decît printr-un1 In limba engleza : ta* (calran), toast (pîine prajita) si tub (ciubar).118 ciocan. I-am spus de ce îl chemam în bucatarie, si ei si-a pus încet ciocanul jos, si-a sters fruntea cu mîna, si-a mai sters-a o data cu sortul si a iesit din fierarie balabanindu-se, cu ge-nunchii îndoiti si cu aerul acela desucheat de vagabond, care îl deosebea de toata lumea.Marturisesc ca ma asteptam s-o vad pe sora-mea denun-tîndu-1 într-un fel si m-am simtit dezamagit de rezultatul neasteptat al întîlnirii. Ea se arata foarte grijulie de a fi în relatii bune cu Orlick, parea foarte încîntata ca i-1 adusesem în cele din urma

Page 72: marile sperante

si ne facu semn cum ca ar vrea sa i se dea ceva de baut. Se uita cu încordare la fata lui, ca si cum ar fi dorit sa fie sigura ca el era multumit de primirea ce i sa facea ; încerca tot ce-i statea în putinta ca sa-1 împace, si, in toata purtarea ei avea un aer umil si pasnic, ca un copil care vorbeste cu un stapîn aspru. De atunci, aproape ea nu trecea zi fara ca sora-mea sa nu deseneze ciocanul pe tablita si fara ca Orlick sa nu intre balabanindu-se si sa stea prosteste în fata ei, ca si cum n-ar fi stiut mai mult decît mine ce trebuia sa faca.CAPITOLUL 17Acum viata mea de ucenic se desfasura lin, fara nici o schimbare mai însemnata în legatura cu lumea din tara mlas-tinilor si cu aceea de dincolo de satul meu, în afara de ziua mea de nastere si de o noua vizita pe care o facui domni-sodrei Havisham. La poarta am gasit-o de serviciu tot pa domnisoara Sarah Pocket, iar domnisoara Havisham era în-tocmai cum o lasasem ; îmi vorbi de Estella la fel ca si atunci, poate chiar cu aceleasi cuvinte. întrevederea noastra nu dura decît cîteva minute, si, la plecare, domnisoara Havisham îmi dadu o livra si îmi spuse sa vin iarasi de ziua mea. Cred ca este locul sa spun aici ca aceasta vizita deveni un obicei anual. In anul urmator am încercat sa refuz livra, dar fara alt re¬zultat decît întrebarea ei îmbufnata daca nu ma asteptam ia mai mult. Atunci, am luat darul, si de atunci încolo am facut mereu la fel.Casa cea veche si mohorîta, lumina galbena din odaia' întunecoasa si aratarea ofilita de pe scaunul de linga masuta erau atît de neschimbate, încît am simtit ca, în locul acela119 ^ o data cu oprirea ceasornicelor, timpul se oprise si el în loc sl ca, în vreme ce eu sl toate lucrurile de afara cresteara si îmbatrîneam, aici totul ramînea încremenit. în amintirile mele despre casa domnisoarei Havisham lumina zilei nu pa-trundea mai mult decît patrundea în realitate în casa aceea parasita, ceea ce ma înnebunea si ma facea ca, în adîncul sufletului, sa-mi urasc mestesugul sl sa-mi fie rusine de casa mea.încetul cu încetul, am bagat totusi de seama ca Biddy Be schimbase. Ghetele nu-i mai erau scîlciate, parul îi era stralucitor si bine pieptanat, iar mîinile îi erau întotdeauna curate Nu era frumoasa � era si ea necioplita si nu putea sa fie ca Estella �dar era placuta la vedere, sanatoasa si blînda. Nu era la noi de mai mult 'de-un an (mi-amintesc ca tocmai iesise din doliu cînd ma izbi schimbarea ei), si într-o seara bagai de seama ca are ochi foarte adînci si gînditori ; ochi frumosi si foarte buni.Tocmai ridicasem privirile de pe o tema cu care ma caz-neam � copiam niste pasaje dintr-o carte, ca sa progresez în felul acesta în doua directii deodata � cînd bagai de seama ca Biddy se uita la mine. Am pus jos tocul, si Biddy s-a oprit si ea, fara sa lase lucrul din mîna.� Biddy, spusei eu, cum te sdescurci tu? Sau sînt eufoarte prost, sau esti tu foarte isteata!� Unde vezi ca ma descurc ? Nu-nteleg, îmi raspunseBiddy zîmbind.Ea se descurca singura cu toata gospodaria noastra, si tnca foarte bine ; dar nu la asta ma gîndeam eu, desi poate ea. din pricina aceasta, lucrul la care ma gîndeam eu parea si mai minunat.� Cum te descurci tu, Biddy, întrebai eu, ca sa învetitot ce învat si eu si sa te poti tine la pas cu mine ?începusem sa fiu cam mîndru de stiinta mea, fiindca livra pe care o primisem de ziua mea o cheltuisem pentru învata-tura, iar cea mai mare parte din banii de buzunar îi puneam la o parte tot pentru cheltuieli asemanatoare; astazi însa n-am nici o îndoiala ca putinul pe care-1 stiam ma costa foarte scump.� As putea tot atît de bine sa te întreb, -spuse Biddy,cum te descurci tu ?� Nu-i asa; cînd ma întorc seara de la fierarie, toatalumea vede ca ma apuc de învatatura, dar tu nu înveti nici¬odata, Biddy.120

Page 73: marile sperante

eu toate noi, mai departe. Cemmmm.,a Sî încurcatura mea. linistitatara £ fl lmiea dupa^utor^ddj ^�du-rna^^^ ^uj. t ^ Saraca de ea i l21 Se gîndea atît de putin la persoana ei, încît observatia mea îi aminti de sora-mea si © facu sa se scoale si sa se duca la ea, sa trebaluiasca în jurul ei si s-o aseze mai bine pe scaun.� Din pacate, e adevarat !� Vezi, spusei eu, trebuie sa stam mai mult de vorba,ca pe vremuri, si trebuie sa-ti cer sfatul mai des ca înainte.Hai sa ne plimbam linistiti duminica viitoare prin tinutulmlastinilor, Biddy, si sa stam de vorba mai mult.Pe sora-mea n-o lasam niciodata singura acasa ; dar în dupa-amiaza aceea de duminica, Joe râmase bucuros cu ea, iar Biddy iesi împreuna cu mine la plimbare. Era vara si vremea era frumoasa Dupa ce trecuram de sat, de biserica si de ci¬mitir si ajunseram în tinutul mlastinilor, de unde vedeam pln-zele corabiilor care pluteau pe fluviu, eu începui, ca de obicei, sa leg amintirea domnisoarei Havisham si a Estellei de tot c» vedeam. Cînd ajunseram la fluviu, ne asezaram pe mal, în timp ce apa clipocea la picioarele noastre, facînd ca linistea sa para mai adînca ; ma gîndeam ca locul si timpul erau po¬trivite ca sâ-i dezvalui lui Biddy tainele sufletului meu.� Biddy, spusei eu, dupa ce 0 pusesem sa facâ legamîntca n-o sa-mi dea în vileag taina. Vreau sa devin un gentleman.� O, eu, în locul tau, n-as vrea ! raspunse ea. Nu credca ti s-ar potrivi.� Biddy, spusei eu cam aspru, am motivele mele !� Tu trebuie sa stii mai bine, Pip ; dar nu crezi ca estimai fericit asa cum esti acum ?� Biddy, strigai eu nerabdator, nu sînt deloe fericit asacum sînt acum. Mi~e sila de meseria mea si de viata pe careo duc. De cînd am semnat contractul, nimic nu m-a multumit*Nu vorbi prostii.� Am vorbit prostii ? întreba Biddy, înaltînd linistitadin sprîneene. îmi pare rau. N-am vrut. Vreau doar sa tesimti bine si sa fii multumit.� Bine, dar atunci trebuie sa întelegi o data pentru tot¬deauna Biddy ; daca n-o sa duc un alt fel de viata decît ceape care o duc acum, n-o sa fiu si nici n-o sa pot fi vreodatamultumit, ni doar nenorocit.� Pacat ! spuse Biddy, dînd cu tristete din cap.De fapt, si eu ma gîndisem de atîtea ori ca e pacat, îneît, în lupta ciudata pe care o duceam necontenit cu mine însumi, eram pe jumatate gata sa vars lacrimi de suparare si amara¬ciune, mai ales acum, cînd Biddy dadu grai simtamîntului el122

Page 74: marile sperante

si al meu. Si-i spusei câ are dreptate si ca stiam si eu cn a pacat, dar ca totusi nu puteam face nimic.� Daca as fi putut sa ma statornicesc � îi spusei eu luiBiddy, smulgînd iarba scurta de sub mîna mea, asa cum odata,demult, îmi smulsesem durerea din par si o lovisem de zidulfabricii de bere � daca as fi putut sa ma statornicesc si dacama si simti macar pe jumatate legat de fierarie, cura ma sim¬team cînd eram mic, stiu ca ar fi mult mai bine pentru mina.Atunci, tu, eu si Joe n-am mai duce lipsa de nimic si poateca Joe si cu mine am fi tovarasi dupa ce mi-as termina euucenicia ; si poate ca as fi demn de aproprierea ta si ca, pabanca aceasta, ar sta într-o duminica atît de frumoasa doioameni cu totul deosebiti. As fi fost destul de bun pentru tina,Biddy, ia spune-mi?Biddy ofta, cu ochii la pînzele de pe apele fluviului, st îmi raspunse :� Da, nu sînt eu prea nazuroasa.Nu prea suna magulitor, dar stiam ca Biddy nu voia sâ m;l jigneasca.� Si în loc de asta, spusei eu smulgînd din nou iarbasi mestecînd un fir sau doua, vezi ce se întîmpla cu mine isînt nemultumit si nu ma simt la locul meu, si, la Urma ur¬melor, de ce m-as sinchisi ca sînt necioplit si grosolan dacanimeni nu mi-ar fi spus-o?Biddy îsi întoarse brusc fata spre mine si ma privi mult mal patrunzator decît privise corabiile care pluteau.� Nu-i nici adevarat si nici prea politicos din partea celuicare ti-a zis o, spuse ea întorcîndu -si din nou ochii spre co¬rabii Cine a spus asa?Eram buimacit, fiindca izbucnisem, fara sa mi dau prea bine seama încotro ma îndreptam. Dar acum era prea tîrziu ca sa mai schimb vorba si raspunsei :� Domnisoara cea frumoasa de !a domnisoara Havîsharne cea mai frumoasa fiinta din lume ; 0 admir grozav, si dinpricina ei as vrea sa ajung un gentleman. Dupa ce facui a-ceasta marturisire nebuneasca. începui sa arunc în apa flu¬viului iarba pe care o smulsesem, ca si cum m-as fi gîndit sapleo si eu în urma ei.� Vrei sa devii un gentlemam ca sai faci în ciuda sauCa sa o cîstigi ? ma întreba Biddy linistita, dupa cîteva clipade tacere.� Nu stiu, raspunsei eu posomorit.123 *-«¦ Caci daca vrei sa-i faci în ciuda, urma Biddy, eu cred � dar tu trebuie sa stii mai bine � ca mai curînd ai izbuti daca nici nu te-ai sinchisi de vorbele ei. Si daca vrei s-o cîstigi, eu cred ca nu merita, dar tot tu stii mai bine.Tocmai la aceasta ma gîndisem si eu de atîtea ori. Lucrul acesta mi se parea si mie la fel de limpede în clipa aceea. Par cum puteam eu, un biet flacau zanatic, de la tara, sa ma iîereso de acea amagire minunata, careia îi cad zilnic prada cei mai buni si cei mai întelepti oameni ?� O fi adevarat tot ce spui tu, îi raspunsei eu lui Biddy,dar grozav o admir !Dupa ce-am rostit aceste quvinte, mi-am rasturnat capul pe spate, mi-am apucat parul cu amîndoua mîinile si am tras zdravan de el. Stiam tot timpul ca nebunia-mea este atît de prosteasca si nelalocul ei, încît as fi meritat sa ma apuc cu Rima de par si sa-mi izbesc capul de pietre, ca pedeapsa pen¬tru ca apartinea unui nerod ca mine.Biddy era fata cea mai înteleapta din lume, asa ca nici nu mai încerca sa ma lamureasca. îsi puse mîna ei aspra de atîta lucru, dar atît de mîngîietoare, pe mîinile mele si mi scoase încetisor din par. Apoi ma batu usurel pe umar, ca sa ma potoleasca, în timp ce eu plîngeam cu fata înfundata în mîneca hainei, întocmai cum facusem atunci, în curtea fabricii de bere, cu convingerea nelamurita ca cineva, sau toata lumea -� nu stiu c

Page 75: marile sperante

are din doua � ma persecuta îngrozitor.� Ma bucur de un lucru, spuse Biddy, si anume ca aiavut încredere în mine, Pip. Si ma mai bucur de ceva, sianume ca poti fi sigur ca voi încerca sa pastrez încrederea tasi s-o merit. Daca prima ta dascalita ar fi profesoara ta si acum(Doamne ! ce mai profesoara, si cîta nevoie ar mai avea ehiaj?ea sa fie dascalita !), cred ca ar sti ce lectie sa-ti predea. Dai$r fi o lectie grea, si tu ti-ai întrecut de mult profesoara^ iaracum nu mai are nici un rost sa te învete. Si, cu un oftatlinistit, pe care i-1 smulsesem eu, Biddy se scula de (pe mal,epunînd cu o schimbare placuta si cu prospetime în glas iMergem mai departe, sau ne întoarcem acasa ?. � Biddy, strigai eu, sculîndu-ma, luînd-o de gît si saru-tînd-o. Am sa-ti spun întotdeauna totul î� Pîna cînd ai sa devii un gentleman, spuse Biddy.� Stii doar ca n-o sa devin niciodata, asa ca am sa-tispun întotdeauna totul. Nu ca as fi eu în stare sa-ti spun tieteva nou, pentru ca tu stii tot ce stkisi eu, cum ti-arn spusti deunazi.124 � A ! facu Biddy aproape în soapta, cu ochii la pînzelede pe fluviu, si apoi repeta cu aceeasi schimbare placuta inHlas, ca si înainte : Mergem mai departe, sau ne întoarcemacasa ?I-am raspuns ca as vrea sa mergem mai departe si arapornit, în timp ce dupa-amiaza se topea în amurgul de vara.Kra foarte frumos. începui sa ma întreb daca, la urma urme¬lor, ceea ce faceam acum nu era mai firesc si mai sanatosdecît sa joc �saraceste-ti vecinul" la lumina luminarii în odaiacu ceasornicele încremenite si sa fiu batjocorit de Estella. Magîr.deam ce bine ar fi pentru mine daca mi-as scoate-o dincap, împreuna cu toate celelalte amintiri si trasnai. si dacam-as apuca de munca, hotarît sa fac cu placere ceea ce aveamtic facut, sa ma tin de lucru si sa duc toate la bun sfîrsit. Îmispuneam ca daca, în clipa aceea, alaturi de mine s-ar fi aflatEstella, nu Biddy, as fi fost, cu siguranta, nenorocit. Eramnevoit sa recunosc ca, într-adevar, asa s-ar fi întîmplat si îmii puneam : �Pip, mare prost esti !". *Vorbiram mult în timpul plimbarii, si în tot ce spunea, Biddy avea dreptate. Biddy nu jignea niciodata, nu avea Ioane si nu era azi una si mîine alta ; ea ar fi simtit durere si nu placere daca m-ar fi îndurerat; mai curînd si-ar fi ranit Inima ei decît sa ma raneasca pe mine. Atunci, cum se facea ca nu-mi era mai draga decît cealalta ?� Biddy, îi spusei eu în drum spre casa, tare as vreasa ma lecuiesti I� Si eu as vrea ! spuse Biddy.� Dac-as izbuti sa ma îndragostesc de tine... nu te superica-ti vorbesc atît de deschis tie, vechea mea prietena ?� Nu, draga, nici gînd ! spuse Biddy. Nu te îngriji dein ine.�> Dac-as izbuti, vezi, asta mi-ar trebui mie !� Dar vezi ca n-ai sa izbutesti niciodata !în seara aceea lucrul nu mi se parea cu neputinta, asa cum mi s-ar fi parut cu cîteva ore mai devreme. Prin urmare, i im spus ca nu sînt chiar atît de sigur ca asa ceva nu se va Inttmpla. Dar Biddy îmi spuse ca'ea e sigura, si o spuse cu hotfirire. In sufletul meu stiam ca are dreptate, si totusi îi luai In nume de rau ca era atît de sigura cu privire la acest lucru.-In apropiere de cimitir trebui sa trecem un dig si sa ur-efim cîteva trepte din preajma unui stavilar. De lînga o por¬tita, sau din papuris, sau din spatele unei balt

Page 76: marile sperante

oace cu apa sta¬tuta si noroioasa, rasari deodata batrînul Orlick.125 � Sanatate ! bombam el. Unde va duceti ? .� Unde sa ne ducem ? Acasa.� Bine, spuse el ; sa ma jupoaie pe mine de viu dacanu va duc acasa !Pedeapsa de a fi jupuit de viu era una dintre presupu¬nerile lui favorite. Nu prea dadea el vreun înteles precis a-cestei expresii, dupa cîte stiu eu, dar o întrebuinta, ca si asa-zisul lui nume de botez, ca o insulta adusa omenirii si ca sa sugereze oamenilor ceva foarte neplacut. Cînd eram mic, a-veam credinta ca daca Orlick m-ar jupui vreodata pe mine, ar face-o cu un cîrlig ascutit si bine rasucit.Biddy nu voia ca Orlick sa vina cu noi si îmi spuse în soapta :� Sa nu vina cu noi; nu pot sa-1 sttfar.Cum nici eu nu-1 puteam suferi, îmi îngadui! sa-i spun ca-i multumim, dar ca nu e nevoie sa ne însoteasca. El primi aceasta informatie cu un hohot de rîs si ramase în urma, aptii porni, balatanindu-se, la o mica distanta în urma noastra.Eram curios sa stiu daca Biddy banuia ca Orlick ?ra amestecat în încercarea de asasinat, despre care sorâ-rnea nu fusese niciodala în stare sa ne dea vreo lamurire, si o întrebai de ce nu poate sa-1 sufere.� O, raspunse ea, uitîndu-se în urma la Orlick, arevenea balabanindu-se, fiindca mie teama ca ma place !�_ Ti-a spus el vreodata ca te place ? întrebai eu indignat.� Nu, spuse Biddy, uitîndu-se din nou în urma. dar dacîte ori da. cu ochii de mine, începe sa topaie în fata mea.Oridt de noua si de ciudata mi se parea aceasta dovada de dragoste, nu pusei nici o clipa la îndoiala exactitatea in¬terpretarii.Eram foarte înfierbîntat de vestea ca Orlick îndraznea sa o admire pe Biddy, atît de înfierbînfat, de parca as fi fost chiar eu insultat.� Dar pe tine nu te supara, nu-i asa ? întreba Biddy,linistita.� Nu, nu ma supara; doar ca nu-mi place.� Nici mie, spuse Biddy. Dar nici nu te supara.� Sigur, spusei eu, dar sa stii ca as avea o placere proastadespre tine, Biddy, daca ar face-o cu încuviintarea ta.Din seara aceea eram mereu cu ochii la Orlick si, de cîte ori î se oferea prilejul de a topai în fata lui Biddy, ma asezam înaintea lui, ca sa-i stric demonstratia. Orlick prinsese rada¬cini în atelierul lui Joe din cauza simpatiei neasteptate pe12u care i-o arata sora-mea; altfel, as fi încercat sa-1 scot din casa noastra. El întelese foarte bine gîndurile mele si le ras¬punse în consecinta, dupa cum am avut priljul sa aflu mai tîrziu.Si, ca si cum mintea mea n-ar fi fost destui de tulburata si pîna atunci, i-am marit de mii de ori tulburarea, deoarece In anumite stari sufletesti si în anumite anotimpuri, îmi apa-roa limpede ca Biddy era de nenumarate ori mai buna decît Estella si ca nu aveam de ce sa ma rusinez cu viata aceea simpla, de munca cinstita, pentru care ma nascusem, caci ea îmi oferea destule mijloace de a fi fericit si de a ma respecta pe mine însumi. în zilele acelea eram sigur ca înstrainarea mea de Joe si de fierarie trecuse si ca eram pe calea cea buna, care ma ducea spre tovarasia cu Joe si spre viata cu Biddy, cînd, deodata, ma fulgera cîte o amintire tulburatoare din timpul cînd ma duceam la domnisoara Havisham, o amintire care venea ca o sageata pustiitoare si-mi rascolea iarasi toate gîndurile. Dureaza mult pînâ sa-ti aduni gîndurile rascolite, si adeseori, înainte de-a apuca sa le adun cu truda, ele se risipeau care încotro, fiindca îmi trasnea deodata prin minte ca poate domnisoara Havisham va avea grija pîna la urma de soarta mea dupa ce-mi voi sfîrsi ucenicia.Daca ucenicia mea s-ar fi terminat atunci, cred ca tot atît de nedumerit as fi fost. Dar ea n-a ajuns niciodala pîna la termenul care-i fusese hotarît, caci o astepta un sfîrsit tim¬puriu, dupa cum vreau sa va povestesc.CAPITOLUL 18

Page 77: marile sperante

Era într-o sîmbata seara, în cel de al patrulea an al uce-niciei mele la Joe.La �Barcagii veseli", un grup de oameni stateau în jurul focului si-1 ascultau cu luare-aminte pe domnul Wopsle, care citea ziarul cu glas tare. Ma aflam si eu printre ei.Avusese loc o crima despre care se vorbea mult, si dom¬nul Wopsle nu vedea decît sînge în fata ochilor. Gusta fiecare adjectiv înfiorator din descrierea crimei si se confunda cu flecare martor din timpul instructiei. �Sînt pierdut", gemea el slab, ca victima, sau, asemeni ucigasului, urla eu cruzime i �Ti-arat eu tie!". Dadea certificatul medical, imitîndu-1 în bfitaie de jjoo pe medicul satului ; fluiera si se clatina ca ba-127 trîfiul paznic de la bariera, care auzise lovitura, si o facea pe paraliticul în asa- hal, încît începeai sa te îndoiesti daca martorul era întreg la minte. în mîinile lui Wops judecatorul de instructie devenea Tiraon din Atena', iar grefierul, un adevarat Coriolan2. Se distra grozav, iar noi se distram cu totii, simtindu-ne nespus de bine. In aceasta stare sufleteasca atît de placuta, ajunseram si la verdictul de omor premeditat. De-abia atunci am dat cu ochii de un domn strain de tinutul nostru, care se sprijinea de spatarul unei banci din fata mea si privea. Avea o privire dispretuitoare si îsi musca partea laterala a degetului aratator în timp ce observa oamenii.� Bine, îi spuse el domnului Wopsle, dupa ee acestasfîrsi cu cititul. Le-ai potrivit toate dupa placul dumitale,nici nu ma îndoiesc !Toti cei de fata tresarira si ridicara ochii, ca si cum 1 ar fi vazut pe ucigas. Strainul îi privea pe toti cu ochii lui reci si batjocoritori.� Vinovat ? Esti sigur ? spuse el. Ia spune, hai!� Domnule, raspunse domnul Wopsle, fara sa fi avutcinstea de a va cunoaste, spun : Vinovat!La aceste vorbe, prinseram cu totii curaj si încuviinta¬ram cu un murmur.� Stiam eu ca ai sa zici asa, spuse strainul. Stiam. Ti-am� si spus Dar acum îti pun o întrebare : Stii oare ca în Anglialegea presupune ca orice om e nevinovat pîna cînd i se do¬vedeste vina ? ¦ .� Domnule, începu Wopsle, eu, ca englez...� Lasa, spuse strainul, muscîndu-si aratatorul si atin-tindu-si ochii asupra lui Wopsle. Nu te feri de întrebare. Stii,saa nu stii ? Care din doua ?Statea cu capul si cu trupul aplecate într-o parte, între¬bator si amenintator, si înainte de a-si musca din nou de¬getul, si-1 îndrepta spre domnul Wopsle, ca si cum ar fi vrut sa-l arate oamenilor.� Ei ? facu el. Stii, sau nu stii ?" � Sigur ca stiu, raspunse domnul Wopsle.1 Tipul mizantropului dezamagit de lume, din drama cu acelasi nume cieShaîcespeare (scrisa în 1G07). J Calus Marcius Coriolan (secolul al V-lea I. e. n.), general roman, tipulpatricianului crgoljtos, care a pornit razboi împotriva propriului saupopor î personaj principal din drama istorica Coriolan (1608) de Shrdus-pcare.128 � Sigur ca stii. Atunci de ce n-ai spus asta de la început ?Acilm sa te mai întreb ceva, spuse el, luîndu-1 în primirepe domnul Wopsle, ca si cum ar fi avut vreun drept asupralui. Stii ca nici unuia din martori nu i s-â luat interogatoriulîn contradictoriu 1 ?Domnul Wopsle începu : .� Pot doar sa spun...Dar stranul i-o reteza :� Ce ? Vrei sa-mi raspunzi la întrebare ? Da, sau nu ?

Page 78: marile sperante

Stai sa. te mai întreb ceva. Si îsi îndrepta din nou degetulspre el. Fii atent : îti dai sau nu seama ca nici unuia dintremartori nu i s-a luat înca interogatoriul în contradictoriu ?Nu vreau de la dumneata decît un singur cuvînt : da, sau nu ?�Domnul Wopsle sovai, si noi începuram sa ne facem o parere cam proasta despre el,,� Hai! spuse strainul. Te ajut eu. Nu meriti ajutor,dar te ajut. Uita-te la ziarul pe care-1 tii în mîna. Ce ziar e ?� Ce ziar e? repeta domnul Wopsle. ifitîndu-se la ziarcu o privire pierduta.� Este oare ziarul din care citeai adineauri ? urma stra¬inul cu glasul lui batjocoritor si banuitor�. Sigur,� Sigur. Acum uita-te la ziar si spune-mi daca scrie.icolo deslusit cum ca inculpatul a declarat ca sfatuitorii luiII Iau îndemnat sa-si rezerve apararea pentru mai tîrziu.� Tocmai asta citeam acum, se apara domnul Wopsle.� Nu intereseaza ce citeai acum, domnule ; nu te întreb< e citesti acum. Poti sa citesti si Tatal nostru de-a-ndaratelea,claca vrei, si poate ca ai si facut-o pîna acum. Uita-te la ziar.Nu, nu, prietene, nu în capul cattoanei, jos, jos, stii bine cevreau sa spun. (începuram cu totii sa vedem ca domnul Wop-slc încearca sa scape). Ei* ai gasit X� Da, aici e, sptfse domnul Wopsle.� Acum urmareste pasajul acela si spune-ne daca nu.scriu lamurit cum ca inculpatul a declarat ca sfatuitorii luilegali l-au îndrumat sa-si rezerve apararea pentru mni tîrziuPricepi despre ce este vorba ?Domnul Wopsle raspunse :� Nu scrie chiar cu cuvintele acestea.� Nu cu cuvintele astea? repeta strainul cu asprinii in glas Dar întelesul e acelasi ?juridic : confruntarea celor d< Morile sperante � c. 5 12P � Da, spuse domnul Wopsle.� Da, repeta strainul, uitîndu-se la cei din jurul lui. cumîna dreapta întinsa catre martorul Wopsle Si acum va în¬treb pe voi : ce parere aveti despre cugetul unui om care, cuziarul în fata ochilor, poate sa mai puna capul pe perna si sâdoarma linistit dupa ce a dat numele de criminal unui semende-al sau care n-a fost înca audiat ?începuram cu totii sa banuim ca domnul Wopsle nu era chiar omul pe care-1 crezusem noi ; vedeam ca-si da arama pe fata.� Si acest om, nu uitati, urma strainul, aruncîndu-si de¬getul cu putere înspre domnul Wopsle, acest om ar putea safie jurat în procesul acesta; si dupa ce se va fi facut binede rîs, se va întoarce în sînul familiei si va dormi linistit, desia jurat ca va judeca drept si cu cinste procesul dintre ma-jjestatea-sa regele si prizonierul de pe banca acuzatilor si ca vada o sentinta drepta, în conformitate cu dovezile, asa sa-i ajuteDumnezeu !Eram cu totii adînc convinsi ca nenorocitul de Wopsle mersese prea departe si ca ar face mai bine sa se opreasca din sminteala lui cît mai era timp.Strainul parasi locul din spatele bancii, cu un aer de autoritate netagaduita si cu miscari care te faceau sa crezi ca, daca ar fi vrut, ar fi putut da în vileag taine nestiute despre fiecare om în parte ; îsi facu loc în spatiul dintre cele doua b

Page 79: marile sperante

anci si ramase în picioare în fata focului, cu mîna stinga în buzunar si muscîndu-si aratatorul mîinii drepte.� Dupa anumite informatii pe care le-am primit, spuseel uitîndu-se la noi, care tremuram în fata lui, sînt îndrep¬tatit sa cred ca printre voi se afla un fierar cu'numele deJoseph sau Joe Gargery. Care-i omul acela ?� Aici e omul ! spuse Joe.Cu un semn, strainul îl facu sa se ridice de pe locul lui, si Joe se duse spre el.� Ai un ucenic, urma strainul, cunoscut sub numele dePip ? E aici ?� Aici sînt ! ara strigat. 'Strainul nu ma recunoscu, dar eu stiam ca e domnul pa care-1 întîlnisem pe scara cînd ma dusesem a doua oara la domnisoara Havisham. îl recunoscusem din clipa în care îl vazusem privind peste spatarul bancii, si acum, cînd stateaifi în fata lui si-i simteam mîna pe umarul meu, verificam cv| de-amanuntul capul lui mare, obrazul negricios, ochii înfun-130 dati, sprîncenele negre si stufoase, lantul mare al ceasului, petele negre din Jocul barbii si al favoritilor si adulmecam mirosul de sapun parfumat pe care-1 împrastia mâna lui mare.� Vreau sa stau de vorba cu voi doi într-un loc mairetras, spuse el, dupa ce avusese ragazul sa ma masoare maibine. O sa dureze mai mult. Poate ca ar fi mai bine sa neducem acasa la dumneata. N-as vrea sa va spun aici ce am despus ; pe urma, o sa împartasiti prietenilor vostri atît cît cre¬deti de cuviinta. Nu ma priveste.In mijlocul unei taceri pline de mirare, iesiram toti trei de la �Barcagii veseli" si n%. îndreptaram spre casa, la fel de tacuti si mirati. în timpul drumului, strainul îmi arunca din cînd în cînd cîte o privire, alteori îsi musca degetul. In apro¬pierea cai, Joe îsi facu socoteala ca ocazia va fi solemna si ceremonioasa si porni înainte, ca sa deschida usa de la intrare. Discutia noastra avu loc în salonasul de musafiri, slab luminat de o singura luminare.Mai întîi, strainul se aseza la masa, trase luminarea spra el si se uita în carnetul lui la niste socoteli. Apoi puse la o parte carnetul, împinse luminarea si se uita prin întuneria la Joe si la mine, ca sa ne deosebeasca" unul de altul.� Numele meu, începu el, este Jaggers si sînt avocat laLondra. Sînt destul de cunoscut. Am ceva de tratat cu voi,0 chestiune foarte ciudata, si va spun de la început ca nu vindin partea mea. Daca mi s-ar fi cerut parerea, n-as fi fost aziaici. Dar nu mi s-a cerut si, prin urmare, ma vedeti aici. Fagceea ce-am de facut în calitate de agent de încredere al altuia.Nici mai mult, nici mai putin.¦ Fiindca din locul unde statea nu putea sa ne vada prea bine, se scula, îsi arunca un picior peste spatarul scaunului si râmase asa, cu un picior pe scaun si cu celalalt pe pamînt.� Ei bine, Joseph Gargery, am însarcinarea de *a te scapade flacaul asta, ucenicul tau. Te-ai împotrivi ca, la cererea luisi spre binele lui, sa anulezi contractul ? N-ai cere nimicpentru aceasta ?� Sa ma fereasca Dumnezeu sa cer ceva pentru a siaIn calea lui Pip! spuse Joe. holbîndu-si ochii.r� E foarte pios, ce spui : �Sa ma fereasca Dumnezeu", dur nu asta intereseaza acum, raspunse domnul Jaggers. în-trebarea este ; ceri ceva ?� Raspunsul meu este nu, spuse Joe sever.Mi se parea ca domnul Jaggers se uita la Joe ca si cum1 ar fi socotit neghiob de dezinteresat ce era. Dar mirarea si131 curiozitatea care îmi taiau rasuflarea ma faceau sa fiu prf>a zapacit ca sa pot sp

Page 80: marile sperante

une cu siguranta acest lucru.� Foarte bine, spuse domnul Jaggers. Sa tii minte vor¬bele dumitale si sa nu încerci sa le întorci mai tîrziu.. � Cine vrea sa întoarca vorba ? spuse Joe.. � Nu spun câ vrea cineva. Ai un cîine "pazitor ?� Ba am un dine pazitor.� Sa nu uiti ca laudarosenia e un bun cîine pazitor, darca mai bine te apejri cu statornicia. Sa nu uiti asta, te rog,repeta domnul Jaggers închizînd ochii si dînd din cap spreJoe, ca si cum i-ar fi iertat vreua pacat. Acum sa ne îtoarcemla flacaul asta. Ceea c<? trebuie sa-ti spun este ca-1 asteaptamari sperante.Joe si cu mine ramaseseram cu gura cascata si ne uitaram unul la altul.� Sînt însarcinat sa-i comunic, spuse domnul Jaggers,zvîrlind degetul într-o parte, spre mine, ca va intra în posesiaunei averi frumusele Mai departe : este dorinta posesoruluide astazi al acestei averi ca baiatul sa fie scos numnidecît dinviata pe caro> o duce si din locul acesta si sa fie educat pentrua deveni un gentleman. într-un cuvînt, sa fie educat ca untînar cu mari sperante !Visul mi se împlinea ; închipuirea mea nebuna era depa-sita de realitatea vie ; domnisoara Havisham voia sa-mi pre-gâl easca un viitor maret.� Acum, domnule. Pip, urma avocatul, îti spun dumitalece mai am de spus. Mai întîi, trebuie sa stii ca persoana de lacare detin aceste instructiuni doreste sa porti întotdeauna ru-mele de Pip. Nadajduiesc ca n-ai sa socotesti aceasta conditieusoara drept o piedica în calea marilor sperante care te as¬teapta. Dar, daca ai ceva de spus, spune acum.inima-mi batea atît de repede si urechile îmi vijiiau asa de tare1. îneît cu greu am izbutit sa bîigui ca n-aveam nimic de spus.- Cred si eu ! In al doilea rînd, trebuie sa întelegi, dom-nule Pip, ca numele marinimosului dumitale binefacator va ram ne o mare taina pîna cînd persoana despre care vorbesc va crede de cuviinta sa-1 dezvaluie. Sînt împuternicit sa-ti spun ca persoana aceasta are de gînd sa ti-1 dezvaluie ea cea dintîi, prin viu grai. Cînd si unde va fi dus la îndeplinire acest gînd, nu pot spune ; nimeni nu poate spune. Poate peste multi ani. Dar trebuie sa întelegi bine ca îti este cu desavîrsire oprit sj faci orice fel de cercetari, sa pomenesti vreun cuvînt cit de132 departat sau sa faci vreo aluzie unei persoane ca fiind per-Boana aceea în toata aceasta perioada cît vei tine legatura cu mine. Daca ai vreo banuiala în sufletul dumitale, pastreaz-o pentru dumneata. Nu intereseaza care sînt pricinile acestei oprelisti. S-ar putea sa fie foarte puternice si foarte grave si s-ar putea sa nu fie decît o taina, Nu-i treaba dumitale sa cercetezi. Acestea sînt conditiile. Acceptarea acestor conditii de catre dumneata si fagaduiala ca ai sa le urmezi sînt singu¬rele lucruri cu care mai sînt însarcinat de persoana eare mi-a dat aceste instructiuni, pentru care nu sînt nicidecum raspun¬zator. De la aceasta persoana vin marile sperante despre care ti -am vorbit, si taina aceasta n-o stim decît noi doi. înca o data, conditiile nu sînt atît de grele încît sa fie o piedica în înainta¬rea dumitale, dar dacai ceva de spus, spune acum. Verbeste !Si din nou am bîiguit, cu mare greutate, ca n-aveam nimio de spus.� Cred si eu ! Si acum, domnule Pip, am terminat cuconditiile. (Cu toate ca-mi spunea �domnule Pip" si începusesa se apropie de mine, tot nu se lepadase de aerul lui banui¬tor si amenintator ; tot mai închidea uneori ochii si, în timpce vorbea, ma arata cu degetul, ca si cum ar fi vrut sa spunaca de-ar vrea, ar putea sa dezvaluie despre mine tot felul delucruri dezonorante) Ajungem acum la simple amanunte prac¬tice. Trebuie sa stii ca. desi întrebuintez atît de des cuvîntul�sperante", nu esti înzestrat numai cu sperante. în mîna mea

Page 81: marile sperante

se afla, acum, o suma de bani care va ajunge din belsug pentrueducatia si întretinerea dumitale. Te rog sa ma socotesti tu¬torele averii dumitale Nu, nu, facu el, fiindca aveam de gîndsa-i multumesc, îti spun de la început ca sînt platit pentruServiciile pe care le fac, altfel nici nu le-as face. S-a gasit decuviinta ca trebuie sa primesti o educatie mai buna, în eon-formitrtle cu noua dumitale situatie, si s-a socotit câ probabil'¦. crede necesar si important sa te bucuri numaidecît de a-coste foloase. ,I-am spus ca le dorisem întotdeauna.Nu importa ce ai dorit dumneata rntotdeauna, dom-nule Pip, raspunse el Sa nu ne departam de subiect. Ajunge ¦ .1 le doresti acum. Mi ai raspuns ca esti gata sa intri nusr-ai-dccît sub protectia unui tutore? Asa ai spus ?Am b'îlbîit ca da.Bine. Acum trebuie sa ma interesez de gusti ��' du-mltale. Nu cred ca este înteles acest lucru, i . amâ,dar asa am fost însarcinat sa fac. Ai auzit vreodatajin-133 du-se de vreo persoana pe care ai prefera-o ca tutore în locul alteia ?Nu auzisem niciodata de nici un tutore în afara de Biddy si de matusa domnului Wopsle, asa ca i-am dat un raspunâ negativ.� Exista o persoana despre care am cunostinta si carscred ca ar fi potrivita pentru scopul nostru, spuse domnulJaggers. Totusi, nu ti-o recomand, baga de seama, caci eu nurecomand niciodata pe nimeni. Domnul despre care vorbesoeste un oarecare domn Matthew Pocket.� A!Prinsei numaidecît numele. Ruda domnisoarei Havisham, Domnul Matthew, despre care vorbeau domnul si doamna Ca-milla. Matthew, al carui loo trebuia sa fie la capâtîiul domni-soarei Hawisham cînd ea va fi întinsa. în rochia ei de mireasa, pe masa de nunta.� Cunosti acest nume ? întreba domnul Jaggers, uitîn-du-se viclean la mine si închizînd ochii, în timp ce asteptaraspunsul.I-am raspuns ca auzisem de numele acela.� O ! spuse el. Ai auzit! întrebarea e : ce parere ai ?.îi spusei sau încercai sa-i spun ca îi eram foarte îndato¬rat pentru recomandatie...� Nu, tinere ! îmi taie el vorba, clatinînd foarte rar dincapul lui mare. Mai întîi, reculege-te !Fara sa ma reculeg, îi spusei din nou ca îi eram foarte îndatorat pentru_ recomandatie...� Nu, tinere ! îmi taie el vorba din nou, clatinînd dincap, încrutîndu-se si zîmbind în acelasi timp. Esti prea tînar-ca sa ma duci, Cu mine nu merge. Recomandatie nu e cuVîntulpotrivit, domnule Pip, încearca alt cuvînt.Ma îndreptai si spusei ca îi eram foarte îndatorat fiindca pomenise de domnul Matthew Pooket...� Asa-i mai bine ! striga domnul Jaggers.Si eu adaugai ca as fi bucuros sa-1 cunosc pe acest domn în calitate de tutore.� Bine. Ai sâ-1 cunosti chiar la el acasa. Totul va fipregatit si-1 vei vedea mai întîi pe fiul lui de îndata ce veisosi la Londra. Cînd vrei sa vii la Londra ?Cu ochii la Joe, care statea nemiscat si privind în gol, i-am raspuns ca pot veni numaidecît. � Mai întîi, spuse domnul Jaggers, ar trebui sa-ti îadniste haine noi, dar nu haine de lucru. Sa zicem ca de azi într-Q

Page 82: marile sperante

�âptamîna. Ai sa ai nevoie de bani. Sa-ti las douazeci de livre îScoase cu raceala din buzunar un portofel lunguiet, numara banii pe masa si-i împinse spre mine. De-abia acum îsi ridieâ piciorul de pe scaun. Sedea calare pe scaun cînd îmi împinse banii si-si legana portofelul, cu ochii la Joe.� Ei, Joseph Gargery ? Ai amutit?� Am amutit! spuse Joe cu hotarîre.� Ne-am înteles. Nu vrei nimio pentru dumneata. Nuuiti?� Ne-am înteles, spuse Joe. Si înteles ramîne. Si asa sadTle întotdeauna!� Dar ce-ai spune, îl întrerupse domnul Jaggers, leganîndportofelul, ce-ai spune daca as fi primit instructiuni sa-ti dauceva drept despagubire ?� Despagubire pentru ce ? întreba Joe.� Pentru ca te lipsesti de serviciile lui.Joe puse mîna pe umarul meu cu o atingere usoara, da femeie. De atunci m-am gîndit adeseori la el, la amestecul acela de putere si duiosie care exista în el, ca la un ciocan eu aburi care poate strivi un om sau poate atinge o coaja de oti fara s-o sparga.� Cu draga inima, spuse Joe, îl las pe Pip sa plece dinKerviciu si sa mearga pe drumul care duce la cinste si avere.Mi-e greu sa spun în cuvinte, dar crezi dumneata ca baniima pot despagubi de pierderea copilului ? Intîmpla-se ce s-otntîmpla cu fieraria, doar mi-era cel mai bun prieten !O, dragul meu Joe, pe care eram atît de bucuros sa-1 pa-rasesc si fata de care am fost atît de nerecunoscator ! Te vad si acum acoperindu-ti ochii cu bratele tale muschiuloase de fierar ; te vad si acum gîfîind si ti-aud glasul stins. Bunul, dragul, credinciosul meu Joe ! Si acum rnai simt pe bratuj meu tremurul dragastos al mîinn. tale, atît de solemn, de parca ii fost fîlfîitul unei aripi de înger.L-am încurajat atunci pe Joe, Eram pierdut în labirintul (.iei care ma astepta si nu eram în stare sa regasesc pote¬rile laturalnice pe care noi doi le strabatusem împreuna. L-am rugat sa se mîngîie cu gîndul ca fusesem totdeauna cei mai buni prieteni (cum zicea el) si ca vom ramîne întotdeauna cei mal buni prieteni (cum ziceam eu). Joe îsi freca ochii cu în-Cheletura mîinii lui libere, ca si cum ar fi vrut sa si-i scoata, |l nu mai spuse nimic.135 Domnul Jaggers se uita la toate acestea ca un om care ei recunoscut în Joe pe prostul satului si în mine pe îngrijitorul lui. Dupa aceea spuse, cîntarind în mîna portofelul, pe care acum nu-1 -mai legana :� Ei, Joseph Gargery, te previn ca asta-i ultima oara.Nu umbla cu fofîrlica cu mine ! Daca ai de gînd sa primestidarul pe care am însarcinarea sa ti-1 dau, vorbeste, si al taue! Daca, dimpotriva, ai 4e gînd.,. ¦- -Aci, spre marea lui uimire, fu oprit de Joe, care se repezi bruso la el, cu gînduri foarte razboinice :� Am de gînd sa-ti spun, tipa Joe, ca daca vii în casamea ca sa ma atîti si sa ma cicalesti, poti sa iesi afara ! Si cadaca esti barbat, atunci poti sa raniri ! Cînd spun eu o vorba,atunci asa ramîne, sa stiu de bine ca ma doboara cineva!îl trasei, deoparte pe Joe,'care., într-o clipa, se îmblînzi, spunîndu-mi, de data aceasta mie, cu un glas îndatoritor, ce aducea cu un avertisment politicos si putin dojenitor adresat tuturor acelora pe care i-ar putea interesa aceasta chestiune, ca nu voia sa fie atîtat si cicalit în casa lui. ;în timpul izbuc¬nirii lui Joe, domnul Jaggers se sculase si se apropiase cu spatele de usa? Fara sa arate nici cea mai mica intentie de a se întoarce înapoi în odaie, facu do Ui usa urarile de ramas bun cam în felul urmator :� Draga domnule Pip, avînd in vedere ea urmeaza sadevii un gentleman, cred ca, cu cît vei parasi mai curînd a~ceasta casa. cu atît e mai bine Ramîne pentru de azi într-o'

Page 83: marile sperante

-saptamîna, si, între timp, îti voi trimite adresa mea Poti sâiei brisca de la oficiul do trasuri din Londra, si ea o sa teduca chiar pîna la mine Trebuie sa întelegi ca n-am nici uriifel de parere cu privire la sarcina pexcare o îndeplinesc. Sîntplatit pentru aceasta si o jac ca atare Trebuie neaparut sa.întelegi acest lucru ! Neaparat I .'��¦�îsi îndrepta degetul spre noi si cred ca ar fi vorbit mai departe, dai- i se paru ca ffoe este primejdios si pleca.îmi trecu prin minte un gînd care ma facu sa alerg dupa el, în^ timp ce cobora spre �Barcagiii veseli", unde îl asteptft o trasura tocmita cu ora.� Tertati-ma, va rog, domnule Jaggers.' � Ei, facu el, întoreîndu-se, ce s-a întîmplat ?.� Vreau sa fiu cinstit si sa va urmez sfaturile, asa cam-am gîndit ca ar fi mai bine sa va întreb. Ati avea ceva îm¬potriva Oîica, înainte du a pleca, mi-as lua ramas bun de U»oaineuii din tinui pe t are i cunosc ? ,13C � Nu, spuse el, privindu-nui ca si cum î-ar ti venit greua înteleaga.�- Nu numai din sat, ci si din partea de sus a orasului.� Nu, spuse el. N-am nimic împotriva.I-am multumit din nou si am alergat înapoi spre casa. Am descoperit'ca Joe încuiase usa de la intrare si parasise salonasul, iar acum sedea lînga locul din bucatarie, cu palmele pe genunchi, privind tinta la taicunii aprinsi. Ma asezai si eu în fata focului, cu ochii la taciuni, si mult timp nici unul din noi nu spuse o vorba,Sora-mea sedea pe scaunul cu perne din colt, Biddy îm-pletea în fata focului, iar Joe sedea .alaturi de Biddy, si eu, alaturi de Joe, chiar în coltul din fata surorii mele. Cu cît ma uitam mai mult la taciunii care straluceau, cu atît mai (jrcu îmi venea sa ma uit la Joe ; cu cît tacerea se prelungea, cu atît mai greu îmi venea sa vorbesc.în cele din urma, izbucnii :� Joe, i-ai spus lui Biddy?� Nu, Pip, raspunse Joe, tot cu ochii la foc si tinîndu-slbine genunchii cu mîinilc. Te-am asteptat pe tine, Pip,� Mai bine i-ai fi spus tu, Joe.~ Pip e un domn cu un viitor mare în fata lui, spuse Joe, si Dumnezeu sa-i ajute !Biddy scapa lucrul din mîna si se uita la mine. Joe îsimnchii lipiti sl se uita si el la mine. Eu ma uitam laamîndoi. Dupa cîteva clipe de tacere, amîndoi ma felicitara,Dar în felicitarile lor era o umbra de tristete pe care eu obimteamLuai asupra mea faptul de~a-i face cunoscuta lui Biddy (si prin Biddy, lui Joe) obligatia solemna de a nu sti nimic si de a nu spune nimic despre cel care-mi faurise norocul, obligatie care-i privea si pe prietenii mei. Totul va iesi la Iveala la timpul sau, le-am spus eu, dar pîna atunci nimeni nu trebuia sa afle altceva decît ca ma asteptau mari sperante din partea unui binefacator necunoscut. Biddy dadi* gînditoare din cap, cu ochii la foc, si începu sa lucreze din nou, spunînda avea grija sa se întîmple asa, si Joe, care tot îsi mai genunchii cu mîinile, zise si el s �Sigur, sigur, si eu o sa »m grija, Pip", si apoi ma felicitara din nou, arâtîndu-se nes¬pus de uimiti la gîndul ca voi deveni un gentleman, ceea cenu prea îmi placea.Dupa aceea, Biddy îsi dadu toata osteneala ca s-o faca I x< sora-mea sa înteleaga ce se întîmplase. Eram încredintatjr 137 ca sfortarile ei erau zadarnice. Sora-mea rîdea si dadea mereij din cap, ba chiar repeta, dupa Biddy : �Pip" Si �Avere". Daj? mâ îndoiesc ca aceste cuvinte erau pentru ea altceva decît niste vorbe goale. Si mi-e greu sa-mi închipui ceva mai jalnio decît starea mintii ei pe atunci.

Page 84: marile sperante

N-as fi crezut niciodata ca se va întîmpla asa daca nu as fi trecut prin toate acestea, dar, în timp ce Joe si Biddy îsi recîstigau veselia, eu eram din ce în ce mai mohorît. Fara îndoiala, n-as putea spune ca eram nemultumit de soarta mea j dar, cine stie ? poate ca, fara sa-mi dau seama, eram nemul¬tumit de mine însumi.Atîta stiu, ca stateam cu cotul sprijinit de genunchi si cu fata în palme, privind focul, în timp ce ei doi vorbeau despre plecarea mea, despre ce vor face fara mine si despre alta lucruri de felul acesta. Si de cîte ori întîlneam privirea, mai calda ca oricînd, a vreunuia din ei (si se uitau mereu la mine, mai ales Biddy), ma simteam jignit, ca si cum as fi citit neîn¬credere în ochii lor. Cu toate ca, Dumnezeu mi-e martor, n-au rostit nici o vorba si n-au facut nici un gest de neîncredere.în vremea aceea aveam obiceiul ca în fiecare seara sa ma scol de pe scaun si sa privesc prin usa deschisa ; caci usa bu-catariei noastre dadea de-a dreptul afara, în noapte, si în serile de vara statea deschisa, ca sa intre aerul înauntru. Ma tem ca stelele spre care îmi înaltam ochii mi se pareau neînsem¬nate si umile, caci îsi aruncau privirile asupra lucrurilor simple în mijlocul carora îmi petreceam eu viata.� Sîmbata seara ! spusei cînd ne asezaram la cina noas¬tra, alcatuita din pîine, brînza si bere. Înca cinci zile, si o safiu în ajun de plecare ! Or sa treaca repede.� Da. Pip, spuse Joe, si glasul lui, care iesea din canabere, suna a gol. O sa treaca repede zilele acestea.� Or sa treaca repede, repeta Biddy.� Stii, Joe, m-am gîndit ca luni, cînd o sa cobor în ©raspentru hainele cele noi, sa-i spun croitorului ca vin sa leîmbrac la el, sau sa mi le trimita la domnul Pumbleehook.N-ar fi foarte neplacut ca sa se holbeze la mine toata lumeadin sat ?� Poate ca domnul si doamna Hubble ar dori si ei sa tevada cum arati îmbracat ca un domnisor. Pip, spuse Joe,taindu-si sîrguincios o bucata de pîine, Vuînd-o în palma mîiniistingi si punîndu-si pe ea brînza ; se uita la mîncarea meaneatinsa, ca si cum s-ar fi gîndit la vremurile cînd ne luam

138 a întrecere cu feliile de pîine. Poate ca si Wopsle ar vrea. i poate ca oamenii de la �Barcagiii veseli" s-ar bucura si ei«� Vezi, tocmai asa nu vreau, iJoe. O sa faca atîta taraboi,un taraboi grosolan, si nu pot sa sufar asta.� Sigur, Pip ! spuse Joe. Daca nu poti sa suferi...Biddy ma întreba, în timp ce tinea farfuria sora-mii i� Te-ai gîndit ca ar trebui sa te vedem sl noi, domnulGargery, sora-ta si cu mine ? O sa te vedem si noi, nu-i asa ?� Biddy, raspunsei eu cam suparat, esti prea iute, nicinu poate omul. sa tina pasul cu tine !� Totdeauna a fost iute, observa Joe.� Dac-ai fi avut putina rabdare, Biddy, ai fi auzit ca,tntr-o seara, cred ca în ajunul plecarii, vreau sa aduo haineleaici.Biddy tacu. Am iertat-o cu marinimie si, putin dupa aceea, i-am spus ei si lui Joe un buna seara plin de afectiune si m-am dus sa ma culc. Intrînd în odaie, m-am asezat si am privit îndelung în jurul meu, gîndindu-ma ca în curînd aveam srt ma despart pentru totdeauna de odaia aceasta saracacioasa, spre a ma ridica, intrînd într-o alta lume. Odaita era plina de amintiri proaspete, si mintea-mi sfîsiata ma purta iara din încaperea aceasta spre cele eu mult mai frumoase care ma asteptau, asa cum odinioara nu puteam hotarî între fieraria domnisoarei Havisham, între Biddy si Estella.Soarele dogorise toata ziua pe acoperisul mansardei mele, si odaia era încinsa. Cînd am deschis fereastra si m-am uitat afara, l-am vazut pe Joe, care tocmai iesise pe usa întunecata de sub geamul meu si se racorea plimbîndu-se ; apoi am va¬zut-o pe

Page 85: marile sperante

Biddy adueîndu-i luleaua si aprinzîndu-i-o ; Joe nu fuma niciodata la ore asa tîrzii, si faptul ca de data aceasta fuma ma facu sa cred ca cine stie din ce pricina avea nevoie de mîngîiere.Apoi Joe se opri la usa de sub fereastra mea, tragînd din lulea, iar Biddy statea alaturi, vorbindu-i linistita. Stiam ca vorbesc despre mine, fiindca auzeam mereu numele meu, rostit CU dragoste. Chiar dac-as fi putut, n-am vrut sa ascult mai departe. Am plecat de la fereastra si m-am asezat pe singurul ¦caun din odaie, care statea lînga pat, gîndindu-ma cît e de trist si de ciudat ca prima noapte în care îmi surîdea norocul ml fie totodata si cea în care ma simteam mai singur ca nici¬odata.Cînd îmi aruncai ochii spre fereastra deschisa, vazui co-ladl do fum care se ridicau dhTluleaua lui Joe si îmi închipuii139 câ asta e binecuvîntarea pe care mi-o da el Nu ® binecuvîntara pompoasa si galagioasa, ci o binecuvîntare care se pierdea în aerul pe care-1 respiram amîndoi.Am stins lumina si m-am furisat în pat; dar acum patul era neprimitor, si niciodata n-am mai dormit în patul acela somnul meu adîno si sanatos de odinioara.CAPITOLUL 19Dimineata aduse schimbari mari în felul meu de a vedeaviata si mi-o arata atît de luminoasa, de parca nu mai eraaceeasi. «Ceea ce ma apasa mai mult era gîndul ca ma mai despar-teau sase zile de ziua plecarii; nu puteam sa înlatur teama ca poate, între timp, se va întâmpla ceva la Londra si ca. la sosirea mea acolo, totul va fi altfel, totul va fi spulberat.Joe si Biddy erau foarte întelegatori si prietenosi cînd le vorbeam de despartirea care se apropia, dar nu pomeneau despre asta decît atunci cînd deschideam eu vorba. Dupa gus¬tarea de dimineata, Joe scoase contractele mele de sub dulapul din salonas si le arunca în foc, iar eu ma simtii liber. Plin de noutatea eliberarii mele, ma dusei la biserica cu Joe ; ma gîn-deam ca, daca ar fi stiut totul, pastorul n-ar fi citit pasajul despre bogatas si împaratia cerurilor.Am mîncat devreme, iar dupa-amiaza am pornit singur sa ma plimb, cu gîndul sa strabat pentru ultima oara tara mlastinilor. Cînd am trecut prin fata bisericii, am simtii (la fel ca dimineata. în timpul slujbei) o mila înaltatoare pentru bietele fapturi sortite sa vina aici, duminica de duminica toata viata, si apoi sa se odihneasca, nestiute, în mormintele acelea mici si-verzi. îmi fagaduii ca într una din zilele urmatoare sa fac ceva pentru bietii oameni, ba chiar ma gîndeam. sa dau o masa cu friptura si budinca, cîte n halba de bere si oîte o vadra de bunavointa fiecarui om din satDaca înainte ma gîndeam ariesrori cu oarecare rubine la tovarasia mea cu fugarul, pe care 1 vazusem odinioara s< h'o-pâtînd printre morminte, apoi Doamne, cu ce simtaminte ;na gîndeam., în duminica asta, la n. nwocitul acela zdrentaros ^re tremura de frig. cu catusa "ticalosiei la picior si cu nun -arul pe haira ! Ma rningnam cu giruiul ca toate acestea se petre-140 cura demult, ca omul fusese dus, fara îndoiala, undeva, de-parte, ca era mort pentru mine si ca, la urma uriwlor, putea sa fie mort de-a binelea.Terminasem cu pamîntuT acesta umed si jcs, cu gropile si cu stavilarele ; terminasem cu cirezile din partea locului, desi în ziua aceea pareau mult mai respeceuoase � atît cît le îngaduia fehil lor nepasator de a fi � si priveau îs jurul lor holbîndu-se mabine la posesorul unor asemenea sperante. Ramîneti cu bine, privelisti monotone ale copilariei ! De acum înainte sînt sortit maretiei din Londra, nu muncii de fierar si nici voua ! în drumul meu triumfator, trecui si pe la ve¬chile fortificatii ; ma întinsei pe jos, ca sa ma gîndesc mai bine, si, în timp ce ma întrebam daca domnisoara Havisharn ma pregatea pentru Estella, ma fura somnul.Cînd m-am trezit, spre marea mea mirare, l-am vazut ala-turi de mine pe Joe tragînd din lulea. în clipa în care am deschis ochii, Joe ma saluta cu un zîrnbet vesel si spuse :� Fiindca *e ultima oara, Pip, m-am gîndit sa vin dupatine.

Page 86: marile sperante

"arte bine ai facut, Joe� Multumesc, Pip.� Poti sa fii sigur, Joe, urmai eu, dupa ce ne strînserammîinlle, ca n-o sa te uit niciodata.� Nu, nu, Pip, spuse Joe linistit. De data asta sînt sigur.Da, du, baiete. Dumnezeu sa-ti ajute! A.junge doar sa te gîn-putln ca s.i iii sigur de asta. Dar a trecut putin timp pîn'a in am itîndit bine. Stii, taro iute a venit schimbarea asta, nu-i asa?Nu stiu de ce nu ma incinta prea mult faptul ca Joe era atît de sigur de mine. Mi-ar fi placut sa-1 vad tulburat sau sft-1 aud spunînd : �îti face cinste sa spui asta, Pip", sau cevarjfinator. De aceea nu raspunsei nimic la prima lui obser-vatie ; cît despre a doua, spusei doar ca vestea venise într-adevair pe neasteptate, dar ca dorisem întotdeauna sa fiu un iicnlîeman si ca ma gîndisem adesea la ce-as face daca acest lucru s-ar fi întîmplat aievea.� Zau, te-ai gîndit ? întreba Joe. Ce ciudot !� E pacat acum, Joe, spusei eu, ca nu te-ai descurcatcva mai bine cînd faceam noi lectii pe aici. Nu-i asa?� Stiu eu... facu Joe. Sînt tare de cap. Doar la mestesu¬gul meu ma pricep. A fost întotdeauna pacat sa am fost atîtde greu de cap ; dar pacatul nu-i mai mare acum decît îni cu un an, ma-ntelegi ?141 Voiam sa spun ca, atunci cînd voi fi om cu avere, as puteaface cîte ceva pentru el si ca ar fi fost mult mai placut dacaar fi fost ceva mai cioplit. Dar Joe era atît de departe de abanui gîndul meu, încît mi-am spus ca mai bine as vorbidespre asta cu Biddy. ^iAsa ca, dupa ce ajunseram acasa si bauram ceaiul, o luaiV deoparte pe Biddy, in gradinita de lînga ulita, ti, dupa ce, \ pentru a-i da curaj, îi dadui a întelege ca nu o voi uita nici¬odata, îi spusei ca vreau sa-i cer ceva.� Uite ce este, Biddy, spusei eu, te rog sa nu pierzi niciun prilej de a-1 ajuta din cînd în cînd pe Joe.� Cum adica sa-1 ajut ? întreba Biddy cu o privirehotârîta.� Vezi! ffoe e un om de treaba, cred ca e cel mai dstreaba om din lume, dar e cam înapoiat în unele privinte |de pilda, Biddy, cu privire la învatatura si la purtari.Desi o priveam în timp ce vorbeam, iar-ea, deschisese ochii mari, dupa ce ispravii eu, Biddy totusi nu se uita la mine.� O, purtarile lui! Dar ce, nu-s bune purtarile lui tîntreba Biddy, rupînd o frunza de coacaza.� Biddy draga, aici sînt foarte bune...� Da, aici sînt foarte bune ! îmi taie Biddy vorba, uitîn-du-se de aproape la frunza pe care o tinea în mîna.� Asculta ce-ti spun, daca ar fi sa-1 mutam pe Joe într-olume mai înalta, cum nadajduiesc eu c-o sa se întîmple cîndvoi avea avere, cei din lumea asta n-o sa-1 pretuiasca asa cumtrebuie.� Crezi ca el nu stie asta ? întreba Biddy.întrebarea era atît de revoltatoare (pentru ca niciodatanu-mi trecuse prin gînd), încît spusei foarte artagos :� Biddy, ce vrei sa spui ?Biddy maruntise frunza între degete � de-atunci mirosul tufisurilor de coacaza mi-a amintit mereu de seara aceea pe-trecuta în gradinita de lînga ulita � si-mi spuse :� Nu le-ai întrebat niciodata daca nu cumva Joe e unom mîndru ?� Mîndru, repetai eu cu o emfaza plina de dispret.� O, exista mai multe feluri de mîndrie! spuse Biddy,

Page 87: marile sperante

uitindu-se drept în ochii mei si clatinînd din cap. Nu toatafelurile de mîndrie sînt la fel... ;� Ei ! De ce te-ai oprit T întrebai eu. ^� Nu-s toate de acelasi fel, repeta Biddy. S-ar putea ca,Joe sa fie prea mîndru pentru a îngadui cuiva sa-1 smulgi142 din locul lui, pe care se simte în stare sa-1 umple, si-1 umple cu cinste p Sa-ti spun drept, eu cred ca e mîndru, desi s-ar putea sa ti se para o îndrazneala din partea mea sa vorbesc asa, cînd tu trebuia sa-1 cunosti mult mai bine decît mine.� Biddy, spusei eu, îmi pare rau ca te vad asa. Nu m-asfi asteptat. Esti invidioasa, Biddy, si-mi porti pica. Esti ne¬multumita de norocul meu si nu te poti împiedica sa mi-o arati.� Daca te rabda inima sa gîndesti asa, raspunse Biddy,spune mai departe ! Spune într-una asa, daca te rabda inima !� Daca pe tine te rabda inima sa fii asa, asta vrei saspui, Biddy, adaugai eu de sus, cu un ton virtuos si superior,nu arunca vina pe mine. îmi pare rau ca vad asta la tine, caciinvidia e o fata urîta a fiintei omenesti. Aveam de gînd sa terog sa te folosesti de orice prilej, dupa plecarea mea, ca sa-1schimbi în bine pe Joe, care ne e drag la amîndoi. Dar, dupatoate acestea, nu te mai rog nimic. îmi pare nespus de rauca vad asta la tine, Biddy, repetai eu. E o fata urîta a firiiomenesti.� Fie ca ma certi, fie ca ma aprobi, îmi spuse biata Biddy,poti sa fii sigur ca voi încerca sa fac oricînd tot ce-mi sta înputeri Si, oricare-ar fi parerea cu care vei ramîne despre mine,eu o sa ma gîndesc mereu la tine în acelasi fel. Totusi, ungentleman n-ar trebui sa fie nedrept, spuse Biddy, întorcîndCapul.Eu repetai, cu caldura, ca invidia e o, fata urîta a firii ome¬nesti. (De atunci am avut prilejul sa-mi dau seama ca, lasînd deoparte persoana la care ma refeream în ziua aceea, aveam totusi dreptate). Ma departai de Biddy, coborînd pe potecuta, iar ea intra în casa, în "timp ce eu porneam, abatut, spre zidul gradinii, ca sa ma plimb pîna la masa de seara ; si din nou mi se parea foarte trist si ciudat ca a doua noapte din viata cea stralucita ma gasea la fel de singuratic si de nemultumit ca si primaDar din nou dimineata ma lumina, si eu o învaluii si pe Biddy în marinimia mea, iar discutia din ajun fu lasata balta.îmbracat în hainele mele cele mai bune, am plecat în oras de îndata ce am crezut ca voi gasi pravaliile deschise si m-am înfatisat în fata domnului Trabb, croitorul ; acesta tocmai mtnca în odaita din spatele pravaliei si nu gasi de cuviinta fiîi vina el la mine, ci ma chema la dînsul.� Ei, facu domnul Trabb, ca si cum ar fi spus : �Salutare,l>ustlule I". Cum o mai duci si cu ce-ti pot fi de folos? îsi143 taiase cornul cald în trei felii subtiri, îsi punea între eîe unî ti pe urma acoperea untul cu felia.Domnul Trabb era un burlac înfloritor, iar fereastra odaitei lui dadea într-o gradina cu livada, înfloritoare si ea ; în pp-retele de lîftga camin se afla zidita o prospera casa de fier, sif nu ma îndoiam ca floarea averii lui era pastrata acolo în \ saculete.� Domnule Trabb, începui eu, trebuie sa-ti spun cevadestul de. neplacut, fiindca suna a laudarosenie, dar am pusmîna pe o avere frumusica.Domnul Trabb trecu printr-o schimbare. Uita untul între feliile de pîine, se ridica de pe marginea patului si-si sterse degetele pe fata de masa.� Doamne-Dumnezeule !� Plec la custodele meu din Londra, spusei eu, seotînd,

Page 88: marile sperante

ca din întîmplare, cîteva livre din buzunar si uitîndu-ma laei, si-mi trebuie unrînd de haine elegante, ca sa plec îm¬bracat cu ele. Voi plati, adaugai eu, de teama ca o sa se pre¬faca numai ca-mi face hainele, voi plati cu bani gheata.� Draga domnule, spuse domnul Trabb, îndoindu-se poli¬ticos, deschizîndu-si larg bratele si îngaduindu-si libertateade a ma atinge în vîrful coatelor, va rog sa nu ma jignitipomenind -despre aceasta chestiune. Pot îndrazni sa va felicit ?Vreti sa-mi faceti onoarea de a intra în pravalie ?Ucenicul domnului Trabb era cel mai îndraznet baiat din întreg tinutul. La venirea mea, matura podelele si îi facu o placere nespusa sa dea peste mine cu matura. Cînd intrai în pravalie cu domnul Trabb, el tot mai matura, lovind cu matura în toate colturile si în toate obstacolele, ca sa dovedeasca (asa mi se parea mie) ca se simte egal cu toti fierarii din lume, vii sau morti.-r~ Ia mai termina, spuse domnul Trabb foarte sever, ca altfel îti sparg capul ! Daca vreti sa-mi faceti cinstea de a lua loc, domnule... Ce credeti despre aceasta ? spuse domnul Trabb, luînd din raft un sul, desfasurîndu-1 cu o miscare unduioasa peste tejghea si pregatindu-se sa bage mîna sub postav, ca sa-i puna în evidenta luciul. E un articol foarte dragut. Vi-1 reco¬mand pentru ceea ce va trebuie dumneavoastra, pentru ca într-adevar este extra superfin! Dar trebuie sa vedeti si altele. Da numarul patru, baiete ! (Ii spuse aceste cuvinte baiatului cu o privire înfricosator de aspra, prevazînd desigur primejdia care exista ca secatura aceea si dea cu matura peste mine sau sa faea vreun alt gest familiar).

1-11 Domnul Trabb nu ridica ochii lui severi de pe baiat pînâ cînd acesta nu puse numarul patru pe tejghea si se fntoarse din nou la o departare care ma punea pe mine în siguranta. Dupa aceea îi porunci sa aduca numarul cinci si numarul opt.� Si sa nu-mi faci vreo pozna pe-aiei, pacatosule, spusedomnul Trabb, fiindca ai sa te caiesti toata viata !Apoi domnul Trabb se apleca asupra numarului patru si, cu un glas tainic si respectuos, mi-1 recomanda ca pe un ma¬terial usor, de vara, foarte la moda în înalta societate si printre nobilii de tara, un material de care va fi înlptdeauna mîndru cînd se vagîndi ca îl poarta un concetatean distins (daca îiîngaduit sa ma numeasca astfel).� Aduci odata numarul cinci si opt, puslama ce esti ? !li spuse domnul Trabb baiatului. Sau vrei sa te arunc afara<lin pravalie si sa le adue chiar eu ?!Alesei material pentru'un rînd de haine, ajutat de sfatu¬rile domnului Trabb, si ma întorsei în odaita ca sa-mi ia ma¬surile, fiindca, desi domnul Trabb avea masurile mele si sefolosise" pîna atunci de ele, totusi îmi spuse, în chip de scuza,ca masurile acelea �nu se mai potrivesc cu împrejurarile ac¬tuale, nu, domnule, nu se mai potrivesc deloc". Asa ca, înodaita, domnul Trabb ma masura si facu diferite calcule, ca\-i cui ti l'ost o mosie, iar el, cel mai priceput adminis-tratoi idul atît de mult, încît ma facu sa simt canici cel mal reusit rind de haine nu-1 putea rasplati pentru osteneala lui. Dupa ce sfîrsi, în cele din urma, treaba si ne fnteleserarn sa trimita costumul la domnul Pumblechook, marti seara, spuse, cu mîna pe clanta :� Stiu, domnule, ca, de obicei, unei persoane din Londranu i se poate cere sa sprijine activitatea locala ; dar dac-atitrece, din cînd în cînd, pe aici, în calitate de orasean, as fi(loarte fericit. Buna ziu, domnule, si va sînt foarte îndatorat.Usa!Ultimul cuvînt fusese aruncat baiatului, care habar n-avea 'i' voia sa spuna stapînul lui. Dar îl vazui cum ramase paf în timp ce stapînul îmi deschise cu mîna lui, si pot sp

Page 89: marile sperante

une, hotarît, � ¦I prima mea experienta despre puterea zdrobitoare a banu-lui a pricinuit o prabusire morala în ucenicul lui Trabb.Dupa aceasta întîmplare de neuitat, ma dusei la palarier, I.i t izmar, la negustorul de ciorapi; ma simteam ca si dinele145 matusii Hubbard \ al carui echipament are nevoie de servi¬ciile atîtor meserii. Ma dusei si la oficiul de diligente, ca sa-mi opresc un loc pentru sîmbata dimineata la ora 7. Nu era nevoie sa spun peste tot ca eram posesorul unei averi frumusele ; dar de cîte ori spuneam ceva de felul acesta, urmarea era ca ne¬gustorul oficiant înceta de a mai fi absorbit de cele ce se petreceau pe strada principala si îsi îndrepta atentia numai asupra mea. Dupa ce mi-am facut rost de tot ce-mi lipsea, am pornit-o spre casa domnului Pumblechook si, apropiindu-ma de sediul afacerilor acestui domn, 1-âm zarit în usa.Ma astepta cu mare nerabdare. Iesise dis-de-dimineata cu brisca si trecuse pe la fierarie, unde aflase vestea. Pregatise o gustare pentru mine în salonasul în care domnul Wopsle citise din Barnwell ; de asemenea, poruncise vînzatoruluî �sa se dea la o parte din drum", în timp ce preasfintita mea persoana trecea pe acolo.� Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,prinzîndu-ma de amîndoua mîinile de îndata ce el, eu si gus¬tarea ramaseram singuri. Iti doresc sa te bucuri de noroculdumitale. L-ai meritat, l-ai meritat ! �Cuvintele lui veneau tocmai la tanc si mi se parea ca omul se exprima cu multa întelepciune.� Gîndul ca eu am fost umila unealta datorita careia aiajuns aici, spuse domnul Pumblechook dupa ce sforai plin deadmiratie timp de cîteva minute, este o rasplata de care sîntmîndru.îl rugai pe domnul Pumblechook sa nu uite ca nu trebuie sa spuna si nici sa pomeneasca nimic despre aceasta.� Scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,daca îmi dai voie sa-ti spun asa...Eu murmurai :� Sigur !Domnul Pumblechook ma apuca din nou de amîndoua mîi¬nile, iar vesta lui, desi foarte lunga, desfasura o miscare care arata cum pieptu-i tresare de emotie� Scumpul meu prieten, bizuie-te pe mine si crede~maca în lipsna dumitale voi îndeplini neînsemnata misiune de apastra viu acest eveniment în mintea lui Joseph. Joseph !Personaj alegoric din satira în vet suri Mother Hubbard's TaJe (enîl.) (Clinele matusii Hubbard) de Spenser, îndreptata împotriva abuzurilor bisericii si a viciilor curtenilor. Poemul reda aventurile unei maimute si ale unei vulpi, care pleaca în lume deghizate Într-un batrtn soldat si clinele sau.146 spuse domnul Pumbiechook cu glas milos si solemn. Joseph ! ! Joseph ! ! !Intre timp, îsi clatina capul si-1 lovea usurel cu mîna, ca sa-mi arate ca-si dadea seama de lipsurile lui Joseph.� Dar, scumpul meu prieten, spuse domnul Pumblechook,trebuie sa fii flamînd, trebuie sa fii sfîrsit de oboseala. Ia loc.Avem un pui, pe care l-am adus de la �Mistret", si o limbapreparata tot acolo ; mai sînt aici cîteva lucruri aduse tot dela �Mistret", pe care nadajduiesc ca n-ai sa le dispretuiesti.Dar, spuse domnul Pumblechook sculîndu-se în picioare, dupace se asezase, vad oare în fata ochilor pe acela cu care majucam în zilele fericite ale copilariei lui? Si pot oare... potoare ?...Acest �pot oare" însemna daca poate sa-mi strînga mîna. Eu consimtii, si el îmi strînse mînau caldura, apoi se aseza din nou.� Avem si vin, spune domnul Pumblechook. Sa bem în

Page 90: marile sperante

somn de multumire fata de soarta si sa dorim ca întotdeaunasa-si aleaga favoritii cu atîta întelepciune ! Si, totusi, spusedomnul Pumblechook sculîndu-se din nou, nu pot sa vad înfata mea pe cineva si sa beau în cinstea acestui cineva fara saspun iarasi : Pot oare ? Pot oare ?...Ii spusei ca da, iar el îmi strînse din nou mîna, bau pa-! pînâ la fund, apoi îl întoarse cu gura în jos. Facui si eula fel ; si -chiar daca m-as fi rasturnat eu însumi cu capul înjos si cu picioarele în sus înainte de a începe sa beau, vinulnu mi s-ar fi urcat la cap mai de.-a dreptul.Domnul Pumblechook ma servi cu o aripioara, cu ficatei si cu cea mai buna felie de limba (se sfârsise cu : �Acum nu-s timpuri de mîncat carne de porc") si, pe cît putea, nu se îngrijea de loc de persoana lui.� Ei gainusa, gainusa, spuse domnul Pumblechook, vor-blnd cu pasarea din farfurie, nu prea te gîndeai tu, pe cîndni.ii erai un biet puisor, ce soarta te asteapta! Nu prea tegîndeai ca ai sa ospatezi sub acest umil acoperis pe un... Poti�-0 socotesti slabiciune, daca vrei, spuse domnul Pumblechook¦culîndu-se iarasi, dar pot oare, pot oare ?...Nici nu mai era nevoie sa repet ca da, asa ca se executa£9 loc. Nu Înteleg cum facea gestul acesta atît de des, fara sa i raneasca cu cutitul meu.� Si sora dumitale, relua el, dupa ce înfuleca linistit cîte�tva, sora dumitale, care a avut cinstea sa te creasca ca-n147 palme... E o priveliste trista sa vezi ca nu mai e în stare sa- ¦ nteleaga aceasta cinste. Pot oare ?...Vazui ca are de gînd sa vina din nou pîna la mine si-l oprii.� Sa bem în sanatatea ei, spusei eu.� A ! striga domnul Pumblechook, sprijinindu-se de spa¬tarul scaunului, coplesit de admiratie. Asa-1 cunosti, domnule(nu stiu cine era domnul, dar desigur ca nu era vorba de mine,iar o a treia persoana nu se mai afla de fata), asa-i cunosti pâcei cu suflet mare, domnule ! Mereu iertatori, mereu dragas-tosi 1 Un om de rînd ar putea zice ca prea ma reped, spusaslugarnic domnul Pumblechook, punînd grabit pe masa paha¬rul din care nu gustase si ridicîndu-se din nou, dar pot oare ?...Dupa ce-mi strînse mîna, se aseza la loc pe scaun si bau în sanatatea surorii mele.� Sa nu fim orbi, spuse, fata de cusururile ei. dar sasperam ca facea totul cu gînd bun.începui sa bag de seama ca se îmbujora la fata ; cît des¬pre mine, toata fata ma ustura, de parca ar fi fost cufundata în vin.li spusei domnului Pumblechook ca doream ca hainele cele noi sa fie trimise la el acasa, si el se arata încîntat da aceasta cinste. îi mai spusei ca doream aceasta din pricina ca voiam sa trec neobservat prin sat, iar el ma ridica în slava cerului. Nimeni, în afara de el, nu era demn de încrederea mea sl, într-un cuvînt, putea oare ! Apoi ma întreba cu dra¬goste daca-mi aminteam de jocul nostru de-a adunatul si cum ne-am dus împreuna ca sa facem contractul de ucenicie ; ma întreba daca-mi aminteam ca el fusese întotdeauna marea mea pasiune si prietenul meu favorit, Dac-as fi baut de zece ori mai multe pahare cu vin decît bausem, si tot as fi stiut câ niciodata nu existasera între noi astfel de legaturi, si în adîncul sufletului mi-ar fi fost sila de acest gînd. Totusi, mi-amintesc ca eram convins ca ma înselasem asupra lui si ca era un om inteligent, cumsecade, descurcaret si bun la suflet.încet-încet, capata atîta încredere în mine, încît ajunse sa-mi ceara sfaturi cu privire la acerile lui. îmi marturisi ca ar avea^ prilejul sa creeze © mare asociatie, un adevarat monopol al grînelor si al comertului cu seminte, chiar în pra¬valia lui� bineînteles daca i-ar da extindere � ceva cum nu se mai vazuse pîna atunci în tot tinutul si nici în împrejurimi. Socotea însa ca singurul lucru cate îi lipsea pentru înfaptuirea unei averi

Page 91: marile sperante

uriase era : mai mult capital. Acestea erau cele trei cuvinte : mai mult capital. Si (lui Pumblechook) i se parea148 ca daca- acest capital ar intra în afacere datorita unui ora de paie, care om de paie n-ar avea altceva de facut decît sa intre in pravalie �el sau reprezentantul lui � ori de cîte ori avea pofta sa cerceteze registrele si sa-si încaseze de doua ori pe an beneficiul, adica cincizeci la suta din cîstigul total, i se parea, asadar, c\ acesta ar fi un prilej minunat pentru un tînar cu pricepere si cu avere ; un tînar care ar merita atentia domnului Punîblechook. Dar eu ce parere aveam ? Caci avea mare încredere în parerea mea. Parerea mea fu : �Ai putina rabdare !". Maretia si limpezimea acestei idei i se paru atît de neobisnuite, încît nu mai întreba daca sa-mi strînga mîna, ci spuse ca trebuie neaparat sa mi-o strînga, si asa si facu.Bauram tot vinul. Domnul Pumblechook fagaduia fara în¬cetare ca va avea grija ca Joe sa fie la înaltime (habar n-amce fel de înaltime) si ca-mi va face tot timpul tot felul deservicii (habar n-am ce servicii). Pentru prima oara în viatamea si dupa ce tainuise acest lucru minunat de bine, îmi adusela cunostinta-ca spusese întotdeauna despre mine: �Baiatulasta nu-i un baiat de rînd si, luati aminte, nici viitorul lui nuva fi un viitor oarecare" îmi spuse cu un zîmbet înlacrimate;vi i-ste ciudat sa ti amintesti de toate acestea acum, si eu spuseila fel Am iesit,-în rele din urma. la aer cu impresia nelamu-liWi i rata altfel decît alta data ; apoi am descoperitca ajunsesem, tîrîs i*rapis. pîna la bariera, fara sa-mi dau sea-ma di' drumLa bariera ma trezira marile domnului Pumblechook, care se afla departe, în urma, pe drumul însorit, si-mi facea semne elocvente ca sa ma opresc. M am oprit, si el m-a ajuns din urma, cu rasuflarea întretaiata� Nu, scumpul meu prieten spuse el, dupa ce-i veni inima la loc si se simti în stare sa vorbeasca Nu. atîta timp cît mai pot face ceva ! N-ai sa lasi sa treaca prilejul acesta fara sâ-mi dovedesti ca ai bunavointa. Pot oare, în calitate de vechi prie¬ten si de om care îti doreste numai binele? . Pot oare?...Îmi strînse mîna pentru cel putin a suta oara si porunci foarte suparat unui carutas sa se dea în laturi din drum. Apoi mâ bînecuvînta si ramase pe loc. facîndu-mi semn eu mîna, pînft ce ma vazu trecut de otitura ;- iar eu am luat-9 peste un cîmp si am tras un pui de somn zdravan sub un tufis, îna¬inte de a porni mai departe, spre casa.N-aveam multe lucruri de luat, la Londra, fiindca prea putin din putinul pe care 1 aveam se potrivea cu noua mea lltuntie, Dar începui sa împachetez chiar în dupa-amiaza aceea143 si am împachetat cu foc multe lucruri de care stiam ca voi avea nevoie în dimineata urmatoare, înselîndu-ma cu gînduî ca n-aveam nici o clipa de pierdut.Asa au trecut marti, miercuri, joi ; iar vineri dimineata am pornit spre domnul Pumblechook, ca sa ma îmbrac cu hai¬nele noi si sa ma duc la domnisoara Havisham. Mi se dadu chiar odaia domnului Pumblhechook, ca sa ma îmbrac acolo, si, în cinstea acestui eveniment, încaperea fusese împodobita cu prosoape curate. Desigur, hainele au fost prilej de dezama¬gire. Pesemne ca, de cînd exista vesminte, orice haina noua, rîvnita cu aprindere, a însemnat o mica dezamagire pentru cel care trebuia sa o poarte. Dar la vreo jumatate de ora dupa ce ma îmbracasem si încercasem nenumarate pozitii în fata oglinzii foarte modesee a domnului Pumblechook, împins de dorinta marunta de a-mi vedea picioarele, mi se paru, în sfîrsit, câ hainele îmi veneau bine Deoarece era zi de tîrg într-un oras vecin, la o departare de vreo zece mile, domnul Pumblechook nu era acasa. Nu-i spusesem cînd aveam de gînd sa plec, asa ca nu mai aveam cînd sa ne strîngem mîna. Toate acestea se potriveau de minune si am iesit din casa îmbracat în noile mele vesminte. Mi-era nespus de rusine ca eram nevoit sa trec prin fata vînzatorului si ma framîntam, banuind ca nu aratam prea bine si ca semanam cu Joe în hainele lui de duminica.Am ocolit tot orasul si am umblat pe strazile cele mai laturalnice ca sa ajung la domnisoara Havisham ; am tras clopotul la poarta, stingherit din pricina deget

Page 92: marile sperante

elor lungi si tepene ale manusilor.Sarah Pocket veni sa-fni deschida poarta, si va rog sa ma credetti ca s.e dadu înapoi cînd ma vazu atît de schimbat; în acelasi timp, fata ei de coji de alune îsi pierdu culoarea cafe-nie, devenind galben-verzuie.�' Dumneata ? ! spuse ea. Dumneata ? ! Doamne-Dum-nezeule ! Ce cauti aici ?� Pleo la Londra, domnisoara Pocket, spusei eu, si vreau sa-mi iau ramas bun de la domnisoara Havisham.Nu eram asteptat, fiindca domnisoara Pocket ma încuie în curte si se duse sa întrebe daca pot intra. Dupa un timp foarte scurt, se întoarse si ma duse sus, holbîndu-se tot dru¬mul la mine.Domnisoara Havisham se plimba prin odaie, în jurul me¬sei întinse, sprijinindu-se de bastonul ei îndoit. Odaia era lu-minata ca si odinioara, si cînd ne auzi intrînd, domnisoara150 Havisham se opri din mers si se îtoarse. Era tocmai în dreptul Cozonacului de nunta putrezit.� Nu pleca, Sarah, spuse ea. Ei, Pip ?� Plec- mîine la Londra, domnisoara Havisham � eramfoarte atent la fiecare vorba pe care o rosteam � si m-amgtndit ca n-o sa va suparati daca vin sa-mi iau ramas bun.� Asta-i frumos. Pip, spuse ea învîrtind bastonnul înJurul meu, ca si cum, ea, zîna mea ursitoare, m-ar fi înzestratou ultimul dar.� De cînd v-am vazut ultima oara, mi s-a schimbat soarta,murmurai eu, si va sînt atît de recunoscator, domnisoaraHavisham !� Da, da, facu ea uitîndu-se cu veselie la amarîta si in¬vidioasa Sarah. L-am vazut pe domnul Jaggers. Am auzit sieu, Pip. Pleci mîine ?� Da, domnisoara Havisham.� Si te-a adoptat un om bogat ?� Da, domnisoara Havisham.� Al carui nume nu-1 stii ?� Nu, domnisoara Havisham.� Si domnul Jaggers este administratorul averii tale ?� Da, domnisoara Havisham.li luceau ochii în timpul acestor întrebari si raspunsuri, atît de tare se bucura de pizma domnisoarei Sarah Pocket.� Bine, urma ea, ai un viitor plin de fagaduieli în fatata. Fii baiat bun, ca sa-1 meriti, si asculta sfaturile domnuluiflaggers. (Se uita la mine, apoi la Sarah, si fata încordata aSarei se schimonosi într-un zîrnbPt rautacios). Du-te cu bine,Pip! întotdeauna o sa te cheme Pip, stii asta !� Da. domnisoara Havisham.� Cu bine. Pip !îmi întinse mîna. si eu cazui în genunchi si o dusei la buze. tfu ma gîndisem niciodata la felul cum îmi voi lua ramas bun lâe la ea ; în clipa aceea ma simteam însa împins sâ fac asa.-Ea o privi triumfatoare pe Sarah, cu ochii ei ciudati, si asa am lasat-o pe ursitoarea mea, cu mîinile sprijinite de bastonul îndoit, în mijlocul odaii slab luminate, lînga prajitura de mi¬reasa, care muregaia. acoperita cu pînze de paianjen.Sarah Pocket ma duse pîna jos, ca si cum as fi fost o stafie cnre trebuie scoasa din casa. Nu putea sa uite înfattisarea mea (1 era nespus de îndîrjita. I-am spus �Ramîneti cu bine. dom-nisoara Pocket", dar ea se uita în gol ; parea prea tulburata CB Sa mai înteleaga vorbele mele. O data afara, m-am descurcat151 cît am putut mai bine in drumul spre--casa lui Pumblechook j ajuns acolo mi-am scos hainele noi, le-am strîns într-o lega-turica si m-am întors la fierarie în hainele mele vechi, în cart adevarul e ca ma simteam mult mai în largul meu, desi aveam o bocce

Page 93: marile sperante

a de dus.Si acum, cele sase zile, care crezusem ca se vor scurge atît de încet, trecusera ca în zbor, si ziua de mîine ma privea în fata, cu atîta hotarîre, îneît nu ma puteam uita spre ea. Pe masura ce cele sase seri se topisera, nemairamînînd deeît cinci, patru, trei, doua, începunsem sa pretuiesc, din ce în ce mai mult, tovarasia lui Joe. si a lui Biddy. In aceasta ultima seara ma îmbracai, spre marea lor îneîntare, eu hainele cele noi si ramasei în aceasta tinuta stralucita pîna la culcare, în cinstea mea, mîncaram o cina calda, binecuvîntata de nelipsitul pui la. frigare, si încheiaram cu jlipx. Eram cu totii foarte abatuti, si nici unul nu era mai breaz deeît celalalt, macar ca ne pre¬faceam cu totii ca sîntem foarte veseli.Trebuia sa parasesc satul la ora 5 dimineata, cu micul meu geamantan în mina, si-i spusesem lui Joe ca doresc sa plec singur. Ma tem � tare ma tem!, � ca aceasta dorinta se nas¬cuse la gîndul contrastului pe care l-am fi facut Joe si cu mine daca am fi mers împreuna pîna la diligenta. Ma înselasem pe mine însumi spunîndu-mi ca nu era nici urma de un astfel de gînd în hotarîrea aceasta, dar cînd ma urcai în- odaita mea, în aceasta ultima seara, ma vazui silit sa recunosc ca asa era si ma simteam împins sa cobor si sa-1 rog pe Joe sa vina ^u mine a doua zi de dimineata. Dar n-am facut-o.Toata noaptea somnul îmi fu framîntat de diligente care nimereau în alte locuri decît la Londra si la care erau înhamati cîini, pisici,, porci sau oameni, dar niciodata, cai. Vise fantastico de calatorii neizbutite ma chinuita pîna cînd se crapa de ziua si cînd pasarile începura sa ciripeasca Ma sculai, ma îmbracai pe jumatate si ma asezai în fata ferestrei, ca sa mai priveso0 data tinutul. Si tot privindu-l, am adormit.Biddy se trezi atît de devreme ca sa-mi pregateasca mîn-carea, îneît, desi nu dorrnisem nici o ora, în fata ferestrei simtii mirosul focului din bucatarie si ma trezii speriat, cu gîndul înfiorator ca trebuie sa fie tîrziu, dupa amiaza. Dar mult dupa aceea, dupa ce am auzit zanganitul cestilor de ceai si eram gata de plecare, tot îmi lipsea curajul de a coborî. în cele din urma, am ramas sus, descuind geamantanul si des-1 Bautura celdat preparata din bere amestecata cu alcool.152 Judndu-i curelele, si apoi încuindu-1 si strîngîndu-i curoMa ia loc, pîna cînd Biddy îmi striga ca e tîrziu.A fost o masa grabita si fara gust. M-am sculat de pe scaun 6punînd repezit, ca si cum mi-ar fi trasnit ceva prin minte j �Ei 1 Cred ca trebuie sa plec I" si am sarutat-o pe sora-mea, care rîdea. dadea din cap si se legana pe scaun, am sarutat-o po Biddy si m-am aruncat de gîtul lui Joe, Apoi mi-am luat geamantanul si am iesit pe usa. Am auzit în urma mea un zgomot, tîrsit si, uitîndu-ma înapoi, l-am vazut pe Joe arun¬când o gheta veche dupa mine. si pe Biddy aruncînd alta gheata1. M-am oprit, facîndu-le semn cu palaria. Dragul de floe, îmi facea semn cu dreapta lui puternica ridicata deasupra capului, strigînd ragusit : �Ura !". Tar Biddy îsi acoperi fata cu sortul.O luai la picior, gîndindu-ma ca despartirea era mai usoara Oecît m-as fi asteptat si ca n-ar fi avut nici un rost sa arunce cu ghetele" dupa mine pe strada principala, Fluieram nepasa¬tor Dar satul era pasnic si tacut, iar ceata usoara a diminetii se ridica solemn, ca si cum ar fi vrut sa-mi dezvaluie lurnea ; fusesem atît de mic si de nevinovat cît timp traisem acolo, si lumea de dincolo era atît de mare si de necunoscuta, încît suspinai adîno si izbucnii într-un hohot de plîns Ma aflam Unga stîlpul cu degetul de la capatul satului si-1 atinsei cvi nuna, s'punînd ¦ �Ramîi cu bine, dragul meu prieten !"Doamne, n-ar trebui niciodata sa ne fie rusine de lacri¬mile noastre, caci ele sînt o ploaie binefacatoare pe praful orbitor al pamântului, care înabusa inimile noastre înasprite," Dupa ce am plîns. m-am simtit1 mai bine decît înainte, mai treaz, mai patruns de propria mea nerecunostinta, mai blînd. Daca as fi plîns înainte, l-as fi luat pe Joe ou mineEram atît de biruit de lacrimile acestea si de izbucnirea lor neasteptata în mijlocul drumului meu linistit, încît în dili¬genta, dupa ce iesisem din oras, ma întrebam, cu inima îndu¬rerata, daca n-ar fi bine sa cobor la prima oprire, cînd se vor vi limba caii. sa ma întdre, sa mai petrec o seara acasa si sa ma despart mai frumos. Caii se s

Page 94: marile sperante

chimbara, si eu tot nu ma hotarîsem înca si ma 'mîngîiam cu gîndul ca-mi va fi foarle Usor sa cobor si sa ma întorc acasa atunci cînd se vor schimba (lin nou caii Si. în timp ce ma framîntam astfel, ma izbi o<:'inare grozava În1re un om care umbla pe marginea dru- I Obicei care consta in acuntBiea unei ghute vethl In * I fifluoe noroc. per.hu 153 mului, venind spre noi, si Joe. Inima începu sa-mi bata. Câ si cum ar fi fost cu putinta ca Joe sa fie acolo !Caii se mai schimbara o data, si apoi înca o data ; acum era prea tîrziu, strabatusem un drum prea lung ca sa ma mal întorc ; si asa am mers mai departe. Iar ceata se ridicase solemn si lumea se întindea în fata ochilor mei.Acesta este sjîrsitul primei etape în împlinirea sperantelor lui Pip.CAPITOLUL 20Calatoria din orasul nostru pîna în capitala tinea aproape cinci ore. Era trecut de miezul zilei cînd diligenta cu patru caL în care calatoream eu, intra în învalmaseala de vehicule de pi Cross-Keys, Wood Street si Cheapside din Londra.în vremea aceea, noi, britanicii, hotarîsem ca e o tradare sa ne îndoim de faptul ca posedam tot ce e mai bun si câ sîn-tem tot ce e mai bun pe lume. Altfel, cred ca, înspaifnîntat d$ imensitatea Londrei, m-as fi gîndit poate ca metropola e earfl urîta, cam murdara si ca strazile ei sînt strîmbe si îngustd,Dupa cum îmi fagaduise, domnul Jaggers îmi trimisese adresa lui, care era �Little Britain", si adaugase cu mîna lui pe cartea de vizita : �De îndata ce iesi din Smithfield l, alaturi de oficiul de diligente". Totusi, un birjar, a carui manta so¬ioasa parea sa aiba tot atîtea pelerine mici cîti ani numara posesorul ei, ma vîrî în trasura lui si ma închise înauntru, ridicînd scarita si strîngînd-o bine ca si cum s-ar fi pregatit sa porneasca la un drum de cincizeci de mile. Pîna s-a suit el pe capra � despre care îmi amintesc ca era acoperita cu un postav vechi, de culoarea mazarei, tocit de vreme si zdrentuit din pricina moliilor � a trecut timp, nu gluma ! Echipajul era minunat : era împodobit pe dinafara cu sase ghirlande si avea niste dracii rupte în spate, acolo unde trebuiau sa stea nu stiu cîti valeti, iar dedesubtul acestora se aflau niste tepi, pentni ca nu cumva valetii sa se lase dusi în ispita si s-o ai la sana¬toasa în mijlocul drumului.*¦ District londonez unde se tinea un cunoscut Iarmaroc. 154 Nici nu apucasem sa ma bucur de trasura, sa ma gîndeso cît de mult seamana cu o gramada de paie si, în acelasi timp, cu o pravalie de vechituri, sau sa ma întreb de ce oare traistele din care mîncau caii erau tinute înauntru, cînd bagai de seama Ca vizitiul încetinise mersul, ca si cum ar fi avut de gînd sa opreasca numaidecît. Si, într-adevar, ne opriram îndata, într-o Strada întunecoasa, în fata unor birouri si a unei usi deschise, pe care era scris : Domnul Jaggers.� Cît datorez ? îl întrebai pe vizitiu.Vizitiul raspunse :� Un siling, daca nu cumva vrei sa-mi dai mai mult.Desigur ca i-arn spus ca nu doresc sa-i dau mai mult.� Atunci, un siling, facu vizitiul. N-am nevoie de bataiede cap ! îl cunosc pe asta... facu posomorit cu ochiul însprenumele domnului Jaggers si clatina din cap.Dupa ce puse mîna pe siling, se urca fara graba pe capra Sl pleca (ceea ce parea ca-i ia o piatra de pe inima), iar eu intrai în biroul din fata, cu geamantanasul în mîna, si întrebai daca domnul Jaggers e acasa.� Nu-i acasa, raspunse secretarul. E la tribunal acum.Dumneata esti domnul Pip ?L-am lamurit ca eu eram domnul Pip.� Domnul Jaggers a lasat vorba sa-1 astepti la dînsul înodaie. A spus ca nu stie cît o sa întîrzie, fiindca are un proces.

Page 95: marile sperante

Dar e la mintea omului ca, timpul fiindu-i atît de pretios, n-osa stea mai mult decît e nevoie.Cu aceste cuvinte, secretarul deschise o usa si ma pofti lntr-o odaie din fund. Aici se afla un domn cu un singur ochi. Îmbracat într-o haina de catifea si cu pantaloni pîna la ge¬nunchi, care-si stergea nasul cu mîneca, deoarece fusese în-trerupt din cititul ziarului-� Du-te si asteapta afara, Mike. spuse secretarul.Eu începui sa ma scuz ca intrasem peste el, dar secretarul II împinse afara pe acest domn, fara multe fasoane, si, dupa Ot zvlrli caciula de blana în urma lui, ma lasa singur.Odaia domnului Jaggers era luminata de o singura feres¬truica si parea destul de sinistra, caci ferestruica era cîrpita nesimetric, ca un cap spart, si casele alaturate erau strîmbe, cu si cum s-ar fi rasucit ca sa se uite la mine pe furis. în nu se aflau atîtea hîrtii cîte m-as fi asteptat sa vad ; în ¦� hlmb. se aflau niste lucruri ciudate, pe care nu m-as fi as¬teptat sa le vad ; de pilda, un pistol vechi, ruginit, o sabie vîrîta în teaca, cîteva cutii si pachete cam ciudate si doua153 busturi îngrozitoare, asezate pe un raft, care reprezentau fete umflate si cu nasurile mîncate. Scaunul cu spatar înalt al domnului Jaggers era negru ca moartea si umplut cu par de cal ; mai avea niste siruri de cuisoare de alama de jur îm¬prejur, ca un sicriu ; si eu îl vedeam pe domnul Jaggers se-zînd pe scaunul acesta si muscîndu si degetul aratator, cu fata catre clienti. Octaia era acum mica, si clientii trebuie sa fi avut obiceiul sa se sprijine de perete, fiindca mai ales pe peretele din fata scaunului se vedeau urme soioase de umeri. Mi-amin-team ca si domnul cu un singur ochi se tîrîse de-a lungul peretelui, în fata mea, care fusesem cauza nevinovata a izgo¬nirii lui.M-am asezat pe scaunul clientilor, în fata scaunului dom-nului Jaggers, vrajit de atmosfera sinistra din odaie; ma gîndeam câ secretarul, ca si patronul lui, avea aerul ca stie lucruri compromitatoare despre fiecare om si ma întrebam cîti alti secretari se vor mai fi aflînd sus si daca-si luau eu totii acelasi aer de superioritate care nu era spre folosul semenilor lor. Ma întrebam de unde proveneau hîrburile acelea ciudate raspîndite prin camera si cum ajunsesera acolo. Ma întrebam daca cele doua fete umfluate faceau parte din familia dom¬nului Jaggers si-mi spuneam ca, daca avusese nenorocirea sa aiba niste rude atît de urîcioase, nu era nevoie sa le cocoate acolo sus, pe raftul acela prafuit, în calea mustelor si a funin-. ginii, în loc sa le tina la el acasa Desigur, nu stiam înca ce "înseamna o zi de vara la Londra si poate ca mintea îmi obosise din pricina aerului fierbinte si molesitor si a prafului gros Care acoperea totul Am stat în odaia aceea mucegaita, frâmîn-tîndu-rni mintea cu întrebari, pîna rind n-am mai putut sa îndur vederea celor doua busturi aflate peste scaunul domnu¬lui Jaggers, si atunci m-am sculat si am iesit.I-am spus secretarului ca vreau sa ies putin la aer pîna se va întoarce domnul Jaggers, iar el m~a sfatuit sa trec de Colt si sa ies în Smithfield ; iar locul acela nesuferit, mînjit Cu murdarie, si grasime, cu sînge si cu spuma, parca se lipea |le mine. O luai la picior cît putui mai repede si iesii într-o Strada de unde cupola mare si neagra a catedralei Sfîntul Paull parea ca se îndreapta spre mine din spatele unei cladiri mo-iiorîte de piatra, despre care un trecator îmi spuse ca e închi¬soarea Newgate. Pornii de-a lungul zidului închisorii ; drumul Catedrala Sfîntul Paul � celebra biserica londoneza, în stilul Renasterii, construita între 1675�1710; opera a arhitectului Cristopher Wren,156 ¦ iperit cu paie, ca sa înabuse zgomotul vehiculelor; dupa�¦i'inii si dupa multimea de oameni care stateau în jurullilsorli si duhneau a bere si a alte bauturi, îmi dadui seama : t'l înauntru se judeca procese.In timp ce cascâm gura, un- slujbas de la judecatorie, ir te murdar si oarecum beat, ma întreba daca nu vreau sa 11ti.ru înauntru si sa aud si eu cum decurge un proces; îmi [ mul spuse ca, pentru o jumatate de coroana ', îmi poate da Un loo în fata, de unde sa-1 pot vedea în întregime pe pre-ite, în roba si cu peruca. Vorbea d

Page 96: marile sperante

espre acest înalt per-i ca despre o statuie de ceara si, în cele din urma, mi-1 sl pentru pretul mai redus de optsprezece penny Deoa-¦ refuzai propunerea, spunînd ca am o întîlnire, avu buna- sa ma duca în curte si sa-mi arate unde erau spînzura-irlle si locul unde se faceau biciuirile în public. Si-mi mai i Poarta datornicilor, pe unde ieseau vinovatii care se luceau la spînzuratoare, marindu-mi interesul pentru poarta H i'ou înfioratoare, facîndu-ma sa înteleg ca �patru din astia" I i'im sa iasa pe aceasta poarta peste trei zile, la ora 8 dimi-|i ita, pentru a fi spînzurati la rînd. Toate acestea erau înfri-toare si ma faceau sa ma gîndesc ca Londra era un loc uferlt, cu atît mai mult cu cît cel care voia sa mi-1 vînda presedintele curtii era îmbracat din capt pîna- în picioare, rs, inclusiv batista, în haine patate de rugina, care, fara¦ o îndoiala, nu fusesera ale lui de la începutul începutului¦ nre eram sigur ca le cumparase foarte ieftin de la calau.ceste împrejurari, am socotit ca un siling ajunge ca sade el. .\m intrat din nou în birou, ca sa întreb daca domnulrs se întorsese, si fiindca nu se întorsese înca, am pornit¦ plimbare. De data aceasta înconjurai �little Britain" siii în fundatura Bartholomew. De-abia acum îmi daduii, în afara de mine, mai erau si altii care-1 asteptauom nul Jaggers. Erau doi oameni cu fete tainice, care se� III pe acolo si, în timp ce stateau de vorba, calcau numaipirtiturile dintre pietrele de pavaj ; cînd trecura primapo Unga mine, unul din ei spuse : �Jaggers ar face-o dacau putinta". Mai era un grup de trei barbati si doua femei,¦ i ileau într-un "colt, si una din femei plîngea cu fatai într-un sal murdar, iar cealalta o mîngîia, spunîn-' In timp ce-si strîngea salul pe umeri: �Jaggers e de�ni'ilâ rnglf'zâ, echivalenta cu 5 silingi.157 partea lui, Melia, si ce altceva ai putea sa-ti doresti ?". Aceste dovezi despre popularitatea custodelui meu ma impresionara adino si, mai mult ca oricînd, îmi trezira admiratie si mirare.în sfîrsit, în timp ce ma uitam prin poarta de fier a fun-daturii Bartholomew înspre �Little Britain", îl vazui pe dom¬nul Jaggers trecînd drumul spre mine. Toti cei care îl asteptau îl zarira o data cu mine si se repezira spre el. Avocatul îsi puse mîna pe umarul meu si ma lua linga el, în timp ce mergea mai departe si vorbea cu suita lui.Mai întîi, îi lua în primire pe cei doi oameni cu fete tainice :� Sa stiti ca pentru voi n-am nimic, spuse domnul Jag¬gers, îndreptîndu-si degetul spre ei. Nu mai am nevoie sa aflunimic de la voi. Cît despre rezultat, o loterie ! Vam spus de laînceput ca e o loterie ! I-ati platit lui Wemmick ?� De-abia azi dimineata am adunat banii, domnule avo¬cat, spuse unul din ei, supus, în timp ce celalalt cerceta fatadomnului Jaggers.� Nu v-am întrebat cînd i-ati adunat, de unde sau dacai-ati adunat. Wemmick i-a primit(?� Da. domnule avocat, raspunsera cei doi în cor� Foarte bine, puteti pleca. Acum, gata, spuse domnulJaggers, fluturîndu-si mîna spre ei, ca sa-i îndepai-teze. Ovorba- daca mai spuneti, las -balta tot procesul I� Noi gîndeam, domnule Jaggers... începu unul din ei,scotîndu-si palaria.� Tocmai asta v-am spus sa nu faceti, spuse domnul Jag¬gers. Voi gîndeati ! Lasati ca gîndesc eu pentru voi, astaajunge ! Daca ara nevoie de voi, stiu eu unde sa va gasesc.Va rog sa nu ma mai cautati. Nu vreau Sa nu mai aud uncuvînt!Cei doi se uitara unul la altul, în timp ce domnul Jagger le facea semn cu mîna sa r

Page 97: marile sperante

amîna în urma, apoi se retrasera umili, fara o vorba. ¦� Si cu voi ce-i ? spuse domnul Jaggers oprindu-se, deo¬data si întorcînduse spre cele doua femei cu broboade, de carebarbatii se despartisera pe nesimtite. Dumneata esti Amelia,nu-i asa ?� Da. domnule Jaggers.� Nu uiti, spuse domnul Jaggers, ca daca n-as fi fost eu,n- ai fi acum aici, n-ai fi putut sa fii aici ?� Nu uitam, domnule avocat! exclamara amîndoua fe¬meile. Dumnezeu sa va binecuvînteze, noi nu uitam l158 � Atunci de ce, întreba domnul Jaggers, mai venitipe aici ? r� Dar Bill al meu, domnule avocat ? începu femeia careplîngea.� Ti-am spus o data pentru totdeauna ! spuse domnulJaggers, Daca nu stii ca Bill al dumitale e în mîini bune,(Hunei afla ca eu stiu. Si daca vii mereu aici, sa te vaiti de Billal dumitale, o sa va dau o lectie la amîndoi si o sa-1 las pel'.ill în plata Domnulu ! I-ai platit lui Wemmick ?� Da, sigur, domnule avocat! Pîna la ultimul bani� Foarte bine. Atunci ai facut tot ce era de facut. Ovorba daca mai spui, un singur cuvînt, si Wemmick îsi da totibanii înapoi! � ¦Aceasta amenintare înfricosatoare le facu pe cele doua {�mei sa plece numaidecît. Ajunseram la usa biroului fara a m.ii fi opriti de nimeni, si aici îi gasiram pe secretar si pe omul îmbracat în catifea, cu caciula de blana.� A venit Mike, spuse secretarul, dîndu-se jos de pe¦caunul lui înalt si apropiindu-se tainic de domnul Jaggers.� O! facu domnul Jaggers, îndreptîndu-se spre Mike.(Acosta îsi tragea o suvita de par care îi atîrna pe frunte, asai tun taurul din Cine a omorît sticletele tragea clopotele). Azi'ltipa-amiaza îti vine rîndul. Ei !� Vedeti, domnule Jaggers, raspunse Mike cu glasul unuiom care sufera de guturai cronic. Dupa ce mi-am sucit rauiul, am gasit unul care ar merge...� Si ce-are de gînd sa jure ?� Vedeti, domnule Jaggers, raspunse omul, stergîndu-si� li' (lifta aceasta nasul cu caciula de blana, ca sa zic asa, orice.Domnul Jaggers se mînie deodata :� -Doar te-am prevenit dinainte, spuse el, azvîrlindu-sigetul spre clientul înspaimîntat, ca daca îti da vreodata prinni sa vorbesti asa cu mine, te învat eu minte ! Pacatosule,îndraznesti sa-mi spui mie una ca asta ? Clientul parea înfricosat, dar si aiurit, ca si cum nu si-ar (I dat seama de ceea ce facuse.� Naferaule ! spuse încet secretarul, lovindu-1 usor cu«olul .("ap sec! Trebuia sa i-o spui în fata?� Si acum, încurca-lume ce esti, spuse pe un tot foarteMpru administratorul averii mele, te întreb pentru ultima> A : Ce vrea sa jure omul pe care l-ai adus ? Mike se uita cu încordare la fata domnului Jaggers, ca si K fi încercat sa învete ceva, si raspunse încet:159 � Sau despre firea lui, sau ca a fost împreuna cu el slnu 1-a scapat din ochi toata noaptea aceea.� Baga de seama ! Cu ce se ocupa omul asta ?Mike se uita la caciula lui, la podele, la tavan si la secre-tar, ba SG uita pîna si la mine înainte de a raspunde en glas agitat :� L-am îmbracat ca pe un...

Page 98: marile sperante

., , Dar custodele meu'izbucni !� Ce-aî spus ? Ce vrei ?� Nataraule ? adauga secretarul, lovindu-1 din nou cucotul. *Dupa cîteva priviri deznadajduite în jurul lui, Mike se lumina si începu iar :� E îmbracat ca un placintar cinstit. Ca un fel de cofetar.� E aici ? întreba custodele meu.�¦ L-am tesat pe o scara, dincolo de colt, spuse Mike.� Treci eu el prin fata ferestrei, ca sa'-l vad si eu.Domnul Jaggers aratase spre fereastra biroului. Ne ase-zaram toti trei la fereastra, în spatele oblonului de sîrma, si-1 Vazuram pe client trecînd, ca din întîmplare, pe acolo, împre-una cu un individ înalt si fioros la mutra, care purta o haina scurta da pînza alba si un coif de hîrtie pe cap. Naivul cofetar parea cam ametit de bautura ; avea un ochi negru, vînat, dar liind pe cale de vindecare, acum era mai mult verde si~i fusese mînjit cu alb¦ � Spune-i sa-i faca numaidecît vînt martorului ! spusecustodele meu secretarului, cu. glas scîrbit. Si întreaba-1 ce i-avenit sa aduca un om de soiul asta! *Apoi, domnul Jaggers ma duse în odaia lui si, în timp ce mînca, stînd în picioare, dintr-o cutie de sandvisuri si bea sherry dintr-o sticla de buzunar (parînd ca ameninta fiecare sandvis pe care îl mînca), îmi împartasi ceea ce hotarîse cu privire la mine :� trebuia sa ma duc la �Barnard's Inn"1, unde locuia tînarul Pocket si unde fusese trimis un pat spre folo¬sinta mea ; aveam sa ramîn la tînarul Pocket pîna luni; luni trebuia sa ma duc împreuna cu el în vizita la tatâl lui, ca sa vad daca-mi place casa, De asemenea, îmi mai spuse la ce venit aveam dreptul � ..era o suma destul de mare � si scoase din-ti unul din sertarele lui cartile de vizita ale cîtorva negustori cu care trebuia sa intru în legatura pentru îmbracaminte si' ..P.armrd's Inn"! �Hani.il lui Bai nard" iengl.1, ¦160 uite lucruri de felul acesta, de cere aveam, pe buna dreptate. nevoie.� Ai sa te bucuri de credit, domnule Pip, spuse admi¬nistratorul averii mele. (Sticla de sherry mirosea ca un butoitntreg, în timp ce el se racorea grabit). Si, în felul acesta, voifi în stare sa-ti controlez cheltuielile si sa-ti pun Mu dacao iei razna. Bineînteles ca ai sa intri în încurcatura, dar astanu e vina mea.Dupa ce cugetai cîteva clipe asupra acestor^cuvinte careuni dadeau curaj, îl întrebai pe domnul Jaggers daca pot tri-fp.lte dupa o trasura. El îmi spuse ca nu merita osteneala, deoa-cram foarte aproape de destinatia mea si ca, daca n-amnimic împotriva, Wemmick ma va duce pîna acolo.Descoperii atunci ca Wemmick era secretarul sau din odaia alaturata. Un alt secretar coborî de sus, la sunetul clopotelului, pentru a lua locul celui care pleca. Iar eu am iesit în strada, in urma lui Wemmick, dupa ce dadui rnîna cu custodele meu. în strada gasiram alta ceata de oameni care asteptau, aav Wemmick îsi croi drum printre ei, spunîndu-le cu raceala, dar cu hotarîre :� Va spun ca stati degeaba ; nu vrea sa va spuna niciun cuvînt! si curînd scaparam de ei si porniram mai departe,morgînd unul lînga altul.CAPITOLUL 21tind îmi aruncai privirile asupra domnului Wemmick, care mergea lînga mine, ca sa vad cum arata la lumina zilei, vazui ca e un Om uscat, destul de scurt, cu o fata patrata, ca sculptata in lemn, dar a carei expresie parea prost cioplita cu o dalta boanta. Pe fata lui se vedeau cîteva urme. care ar fi putut sa l'ie gropite daca materialul ar fi fost mai moale si unealta buna, dar asa nu erau decît scobituri Dalta facuse trei Mu patru încercari de înfrumusetare de felul acesta pe nasul Iul, dar se lasase de ele, fara sa-si dea osteneala sa le mai casca. Dupa rufele lui roase, ajunsei la concluzia ca tre¬buie sa fie burlac, si bietul om parea sa fi fost pus la grele i «firi, caci purta cel putin patru inele de doliu, în afara b

Page 99: marile sperante

rosa ce reprezenta o doamna si o salcie plîngatoare, în unui mormînt pe care se vedea o urma. Mai bagai de pi . :mte ¦« c. 6 Iul seama ca de lantul ceasului îi atîrnau fot felul de peceti si d« Inele, ca si cum bietul om ar fi fost încarcat cu amintirii» prietenilor sai disparuti. Avea ochi sclipitori, mici, vioi si negri, iar bu2ele subtiri, mari si patate ; sa tot fi avut,, dupa parerea mea, 40�50 de ani.� N-ai fost niciodata la Londra pîna acum ? ma întrebadomnul Wemmick.� Nu, raspunsei eu. j� Si eu am fost odata strain pe aici, spuse domnul Wem¬mick. E ciudat cînd îmi aduc aminte. '� Acum o cunosti bine ?� Da, sigur, spuse domnul Wenimick. Cunosc toatacolturile. \� .E un oras tare pacatos ? întrebai eu, mai mult ca saspun ceva decît din dorinta de a afla.� La Londra poti fi înselat, pradat si ucis. Dar oriundeexista oameni care sa-ti faca d-aîd-astea.� Sigur, daca exista vrajmasie între tine si ei, spuseieu, ca sa îndulcesc putin vorbele lui.� O, nu-i vorba de vrajmasie, raspunse domnul Wem¬mick. Nu prea exista vrjmasie pe aici. Iti fac d-ald-astea dacaau speranta sa se aleaga cu ceva. " t

� Asta-i mai rau. f� Crezi ? spuse domnul Wemmick. Tot aia e !Umbla cu palaria pe ceafa si privea drept înainte. Mergeafoarte stapînit, ca si cum pe strada nu se afla nimic care sa-J'1 atraga luarea-aminte. Gura lui îmi amintea de o cutie de seri*; sori, din pricina unui zîmbet mecanic. Ajunseram în vîrf, pt" Holborn Hill, si eu înca' nu stiam ca aceasta era de fapt © masca si ca domnul Wemmick nu zîmbea de loc.� Stii unde locuieste domnul Matthew Pocket ? îl în¬trebai eU. . :;|� Da, raspunse el, facind semn cu capul în directia aceea."La Hammersrriith, în partea de vest a Londrei.� E departe ?� Stiu si eu ? Sa zicem cinci mile.� îl cunosti ?� Dar esti un adevarat judecator de instructie ! spusadomnul Wemmick, uitîndu-se la mine cu un aer aprobator?La, îl cunosc. îl cunosc ! IRostise vorbele acestea cu un glas îngaduitor si putin di» rtor, care mâ cam "întrista ; si tot mâ uitam piezis la fâu asemanatoare cu un bloc de lemn, în cautarea unei pri162 aceasta veste, fiindca în mintea mea cladirea aceasta era un han tinut de domnul Banard, fata de care �Mistretul albastru", din orasul nostru nu putea fi decît o biata circiuma. Cînd solo, descoperii ca Barnard era un duh fara trup, o plasmuire, iar Jianul lui, cea mai neîngrijita îmbinare de cladiri îngramadite una într-alta, într-un colt de strada murdar, ca un adevarat club al pisicilor.Intraram în acest liman printr-o portita si, dupa ce tre¬curam printr-un coridor, ne treziram într-o curte patrata, care era atît de trista, încît semana cu un cimitir. Mi se paru ca în curtea aceea se afla cei mai jalnici pomi pe care îi vausem vreodata, cele mai jalnice vrabii, cele mai jalnice pisici si cele m.ii jalnice case (sa fi fost vreo sase la numar). Mi se paru ca locuintele aflate în acele case aveau ce

Page 100: marile sperante

le mai nenorocite fe-restre pe care mintea omului si le-ar putea închipui, caci obloa-nele si perdelele erau smulse, ghivecele cu flori sparte, gea-murile crapate si se mai vedeau si alte obiecte îngrozitoare", toate în ruina si pline de praf ; iar cuvintele : �De închiriat", �De închiriat", �De închiriat" se holbau la mine din odaile ftoale, ca si cum niciodata nu vor mai veni pe aici alti neno¬rociti, ca si cum setea de razbunare a sufletului lui Barnard n-ar fi putut fi potolita decît încetul cu încetul, prin sinuci¬derea treptata a locatarilor actuali si îngroparea lor necres-UoeMCi sub pietrisul din curte. Un vesmînt murdar si îndoliat, ¦ I!¦ uluit din funingine si fum, împodobea aceasta creatie pâ-I & a lui Barnard ; hanul parea astfel ca sta cu cenusa în cap, în semn de umilinta si pedeapsa, ca o groapa de gunoaie. Aceasta, în ceea ce priveste vazul ; iar între timp gunoaielele sau umede si, tot felul de alte gunoaie, care putrezesc jjrin podurile si pivnitele parasite, gramezi de soareci, sobolani si plosnite putrezite, în afara de gunoaiele grajdului de ala¬iuri, se adresau mirosului meu, gemînd lesinat: �încercati nniostecul lui Banard...".Aceasta prima împlinire a marilor mele sperante era atîtieparte de desavîrsire, încît ma uita cu jale la domnul \Wmmick.� A, facu acesta, întelegîndu-ma gresit, locul acesta re-IIMS îti aminteste de viata de la tara. Si mie la fel.Ma dusei într-un colt al curtii si urcaram împreuna o i, care mi se paru ca e pe cale sa se transforme încetul cu tul în rumegus, asa încît, într-o buna zi, locatarii de sus privi din usile lor si se vor vedea lipsiti de orice mijloc i ajunge jos; ajunseram la un apartament aflat la catul cel mai de sus. Pe usa era scris >. DOMNUL P0CKET-JUN10R, iar pe cutia de scrisori era un biletel în care scria : �Ma întorc îndata".� Nu prea se gîndea ca ai sa vii asa curînd, ma lamuridomnul Wemmick. Mai ai nevoie de mine ?� Nu, multumesc, spusei eu.� Deoarece eu raspund de casa de bani, spuse domnulWemmick, o sa ne întîlnim destul de des. Buna ziua.� Buna ziua.îi întinsei mina, si domnul Wemmick se uita mai întîi la ca, ca si cum ar fi crezut ca vreau ceva de la el. Apoi se uita la mine si spuse, în chip de scuza :� Da, sigur ! 'Obisnuiesti sa dai mîna ?Eram destul de încurcat, fiindca ma gîndeam ca poate la Londra no fi moda sa dai mîna, dar afirmai ca obisnuiesc.� M-am dezvatat de tot! spuse domnul Wemmick. Mai'ales în ultimul timp. Sigur, mi-a facut placere sa te cunosc.Buna ziua.Dupa ce ne strînseram mîna si el pleca, deschisei fereastrascarii, dar era aproape sa ramîn fara cap, fiindca sforile erauputrede si fereastra cazu ca o ghilotina. Din fericire, totul seintîmpla cu atîta repeziciune, încît nici nu avui timpul sa scotcapul pe fereastra. Dupa ce scapai astfel cu viata, ma maltumiicu o priveliste încetosata asupra hanului vazut prin murdariaîncrustata în geamuri. Si ma uitam cu tristete afara, spunîn-du-mi fa, fara nici o îndoiala, era exagerat sa se vorbeascaMita despre Londra. %,Parerea domnului Pocket-junior despre �îndata" nu era aci easi cu a mea, caci înnebunisem aproape privind afara timp de a jumatate de ora si-mi scrisesem de cîteva ori numele cu degetul pe murdaria fiecarui geam, pînâ cînd auzii, în sfîrsit, un zgomot de pasi pe scari. încetul cu încetul, se înaltara în la'.a ochilor mei palaria, capul, cravata, vesta, pantalonii si i^ln tele unui cetatean pe masura mea. Tinea cîte o punga sub fiecare brat si un cosulet cu capsuni în mîna ; rasufluarea îi ora- întretaiata.� Domnul Pip ? întreba el.� Domnul Pocket ? întrebai eu.j> � Doamne ! exclama el. îmi pare grozav de rau, dar stiam ca vine o diligenta din tinutul dumitale pe la ora prîn-zului si credeam ca ai sa vii cu aceea. Adevarul e

Page 101: marile sperante

ca am iesij din casa din pricina dumitale � nu ca asta ar fi o scuza pentru mine � dar ma gîndeam ca, venind de la tara, poate ai vrea sa164

manînci ceva fructe dupa masa si m-am dus la piata din Co-vcnt Carden ca sa gasesc fructe bune.Din anumite motive, simteam ca-mi ies ochii din cap. I-ammultumit în cuvinte fara sir si am început sa ma întreb dacanu cumva traiam un vis. _ <� Doamne fereste ! facu domnul Pocket-junior. Usa astase întepeneste rau de tot!Deoarece facea marmelada din fructe, luptîndu-se cu usa si tinînd pungile sub brat, îl rugai sa mi le dea mie. Mi le dadu cu un zîmbet prietenos si început sa se lupte cu usa, ca si cum ar fi avut de-a face eu o fiara salbatica. Usa ceda atît de brusc, încît el cazu pe spate, peste mine, si amîndoi începu¬ram sa rîdem. Dar mie tot mi se parea ca-mi ies ochii din cap si ca traiesc un vis.� Intra, te rog, spuse domnul Pocket-junior. Da-mi voiesa-ti arat drumul. E cam gol pe aici, dar nadajduiesc ca ai sate poti descurca pîna luni. Tatal meu s-a gîndit ca ziua deniîine o sa ti se para mai placuta în tovarasia mea decît cu el.Poate ca ai dori sa faci o plimbare prin Londra ; as fi bucurossa-ti arat orasul. Cît despre masa, sper ca n-ai s-o gasesti preaproasta, fiindca mîncare o sa ni se trimita de la cafeneaua denlâturi si � cred ca trebuie sa adaug si asta � totul pe soco¬teala dumitale, asa cum a dat dispozitii domnul Jagger. Cîtdespre locuinta, stiu-ca nu-i prea aratoasa, pentru ca, întelegi,PU trebuie sa-mi cîstig singur pîinea, caci taica-meu nu-mipoate da nimic, si chiaj daca ar putea, n-as vrea eu sa iau<lc la el. Acesta e salonul. Vezi? Nu-s decît cîteva scaune,masute si un covor si alte lucruri de care n-au avut nevoie acasa.Cît despre fata de masa, lingurile si solnitele pe care le vezi,sa nu-ti faci o parere prea buna despre mine, fiindca le-auIrimis anume pentru dumneata de la cafenea. Acesta este mi-<ul meu dormitor, e cam mucegait, dar, stii locuintele luiUarnard sînt mucegaite. Aici e dormitorul dumitale ; mobila¦m închiriat-o anume si nadajduiesc ca va corespunde derin-telor dumitale; daca mai ai nevoie de ceva, ma duc sa-tiIRIUC. Apartamentul e cam retras si o sa locuim singuri, dariper ca n-o sa ne batem. Doamne, iarta-ma, te rog, vad cati am lasat cu fructele în mîna ! Da-mi-le, te rog. Mai mareStateam în fata domnului Pocket-junior si-i dadeam pun-cînd, deodata, vazui în ochii lui privirea mirata pe care " iteam si în ochii mei ; spuse, lasîndu-se pe spate :163 _ Doamne sfinte, dar dumneata esti baiatul care da-'dea tîrcoale !� Si dumneata, spusei eu, esti tînarul cel palid.CAPITOLUL. 22 ¦Acolo, în hanul lui Barnard, tînarul cel palid si cu mine ne uitaram unul la altul pîna cînd izbucniram amîndoi în rîs.� Auzi, tocmai dumneata ! spuse el.� Auzi, tocmai dumneata ! spusei eu.� Bine, facu tînarul întinzîndu-mi voios mîna. Acumnadajduiesc ca ti-a trecut supararea si ar fi foarte marinimosdin partea dumitale daca m-ai ierta ca te-am scuturat asa rau.Din aceste cuvinte întelesei ca domnul Herbert Pocket "(caci pe tînarul cel palîd îl chema Herbert) tot mai confunda intentia pe care o avusese cu fapta pe care oi îndeplinise. Dar' îi raspunsei cu modestie si ne strînseram calduros mîinile.� Pe atunci înca nu pusesesi mîna pe avere ? spuse Her¬

Page 102: marile sperante

bert Pocket.� Nu, raspunsei eu.� Nu, încuviinta el. Am auzit ca s-a întîmplat foarte decurînd. Pe atunci eu eram în cautare de avere.� Adevarat ?� Da, domnisoara Havisham ma chemase cu gîndul sama îndrageasca. Dar se vede ca nu s-a putut... în orice caz,nu m-a îndragit.Mi se paru politicos sa spun ca ma mir foarte mult.� Lipsa de gust, spuse Herbert rîzînd, dar asa s-a în¬tîmplat. Da, da, ma chemase sa vin într-o vizita de încercaresi poate ca, dac-as fi avut noroc în ziua aceea, m-as fi captusit'si eu.., cine stie ? poate ca as fi fost... stii ce vreau sa spun..*cu Estella.� Ce vrei sa spui ? întrebai eu. devenind deodata serios,în timp ce vorbeam, el punea fructele pe farfurii, ceeace îi absorbea atentia, si aceasta îndeletnicire fusese pricina scaparii de adineauri.� Logodit, ma lamuri el, aranjînd mai departe fructele*�Promis". Cum vrei sa-i spui. Oricare cuvînt e bun.� Si cum ai îndurat dezamagirea ?� Aiurea ! facu el, Nici nu m am sinchisit! E o barbara !Î66 � Domnisoara Havisham ?� Nu zic nu nici la asta, dar eu ma gîndeam la Estelîa,Fata asta e neînchipuit de îngîmfata, de aspra si de mofturoasa,si domnisoara Havisham a învatat-o sa-si bata ;j»o de tetlbarbatii din lume.� Ce fel de ruda e cu domnisoara Havisham ?� Nu-i ruda, spuse el. E doar adoptata.� Si de ce sa-si bata joc de toti barbatii ?� Doamne, domnule Pip, spuse el, nu stii ?� Nu, spusei eu. -N,� Doamne sfinte ! E o poveste întreaga, pe care ti-trezerv pentru dupa masa. Si acum da-mi voie sa te întreBceva : Cum ai ajuns acolo în ziua aceea ? (I-am spus, si el m-a ascultat atent pîna ia urma. Apoi a izbucnit din nou în rîs, întrebîndu-ma daca m-a durut dupa aceea. Eu nu l-am întrebat daca si pe el îl duruse, deoarece,' cu privire la acest lucru, parerea mea era formata.� Domnul Jaggers e administratorul averii dumitale^dupa cîte înteleg, urma el.� Da. *� Stii ca este omul de afaceri si avocatul domnisoareiHavisham ; e singurul om care se bucura de încrederea ei«Aceste cuvinte ma aduceau (asa mi se parea mie) pe un tflrîm primejdios. îi raspunsei, cu o stînjeneala pe care nu în¬cercam s-o ascund, ca îl vazusem pe domnul Jaggers în casa domnisoarei Havisham chiar în ziua luptei noastre, si numai dl unei, si ca eram sigur ca el nu-si amintea sa ma vi vazut acolo.� L-a îndatorat mult pe tatal meu propunîndu-1 ca tu-torele dumitale, si chiar a fost la el în acest scop. Sigur caauzise de tata prin domnisoara Havisham. Tatal meu e varulel ; dar asta nu înseamna ca exista între ei relatii familiale,laica-meu nu e prea curtenitor de felul lui si nu-i place ! faca domnisoarei Havisham toate mendrele!Herbert Pocket avea un fel de a se purta sincer si deschis,ne cucerea. Niciodata pîna atunci si nici dupa aceea n-amvazut un om care sa-mi insufle cu mai multa tarie, prinjulvire si prin glas, convingerea ca nu e în stare sa faca nimici MUS si iosnic. în toata faptura lui era ceva plin de nadejde,

Page 103: marile sperante

dir, în acelasi timp, ceva care îmi soptea ca nu va fi niciodatalata un om norocos si- bogat. Nu stiu-nici-eu de ce, dar¦ patruns de aceasta parere înca din prima zi, înainte defeza la masa.167 Tot mai era un tînar palid si avea un aer visator, cu toata voiosia si vioiciunea lui, un aer care nu prea dovedea multa energie. Nu era frumos la fata, dar era mai mult decît frumos, £aci era foarte vesel si prietenos. Avea si acum o înfatisare da om stîngacî, ca si în ziua în care pumnii mei se purtasera atît âe îndazneat cu eu, si mie se paru ea fata lui va ramîne mereu tînara si luminoasa. Îmi puneam întrebarea daca arta iprovinciala a domnului Trabb l-ar fi faeut mai gratios deeît pe mine, dar îmi dau seama ea el îsi purta haina lui cea veche mult mai bine decît mi-e purtam eu pe cea noua.Deoarece era atît de neprietenos, întelesei ca m-as purtaîn chip nepotrivit pentru vîrsta noastra daca m-as arata închisfata de el. Asadar, îi spusei mica poveste, staruind asupra fap¬tului ca-mi era interzis sa cercetez eine era binefacatorul meu.l-am mai spus ca fusesem crescut Aa. tara pentru meseria defierar si ea, deoarece nu prea cunosteam regulile de buna-purtare, i-as fi foarte recunoscator daca mi-ar atrage atentiaori de cîte ori va vedea ca ma aflu în încurcatura sau ca sîntgata sa gresesc. .� Cu placere, spuse el, dosi îndraznesc sa-ti prezîG ca veiavea nevoie de foarte putine lamuriri. Cred ca vom fi foartemult împreuna si mi-ar placea sa înlatur dintre noi orice con-strîngere fara rost. Vrei sa-mi faci placerea si sa-mi spui depe acum pe numele de botez, Herbert ?t-am multumit, fagaduindu-i ca asa voi face. Apoi l-am informat ca numele meu de botez e Philip.� Nu prea-mi place Philip, spuse el zîmbind, fiindca îmiaminteste de baiatul din cartea de citire care era atît de lenes,îneît a cazut într-o baltoaca, sau atît de gras, ca nici nu puteasa deschida ochii, sau atît de zgîrcit. îneît îsi încuia prajiturapîna ce i-o mîncau soarecii, sau atît de hotarît sa strice cuibu¬rile pasarilor, îneît l-au mîncat ursii din padure. Sa-ti spunce nume mi-ar placea mie E atîta armonie între noi, si apoitu ai fost fierar Te-ar supara?� Nu ma supara nimic din ce propui tu. raspunsei eu,dar nu înteleg ce vrei sa spui.� Te-ar supara daca ti-as spune Handel] ? Exista o bu¬cata minunata de Handel, care se numeste Fierarul muzical.� Mi-ar< placea chiar foarte mult sa-mi spui asa.> Geors Pnedrich (lande] (1685�1739). compozitor de origine germana na» bilit în Anglia ; a cotnptis opere si oratorii, contribuind tn mare masura \ la dezvoltarea muzicii corale în Anglia,168 "�� Atunci, dragul meu Handel, spuse el, întoreîndu-mâ upre usa care tocmai se deschidea, masa e gata si te rog sâ «tai în capul mesei, pentru ca tu dai acest ospat.Si fiindca nici nu voiam sa aud de-asa ceva, el se aseza în capul mesei, iar eu, în fata lui. A fost o masa foarte bogata � pe atunci mi se parea un adevarat ospat � si totul avea gust mai bun ca de obicei, datorita atmosferei libere în care se pe¬treceau lucrurile. In jurul nostru .nu era nici urma de om în vîrsta. si Londra ne înconjura din toate partile. Apoi mai er* si un aer boem, eare facea ea acest ©spat sa para si mai minu¬nat ; caci, în timp ce mîncarea, eomandata în întregime la cafenea, era � dupa cum ar fi spus domnul Pumblechsok �0 pilda de desfriu, restul salonului era eam gol si într-o staremai mult provizorie, ceea ce-1 sili pe chelner sa puna tacîmu-rilo pe jos (împiedicîndu-se de ele), untul topit � pe fotoliu,

Page 104: marile sperante

pîinea � pe rafturile de carti, brînza � în galeata cu carbuni,Jar puiul fiert � pe patul meu din odaia vecina, unde, seara,cînd ma dusei la culcare, descoperii urme de patrunjel si deunt aproape înghetat. Toate acestea dadeau farmec ospatului,iar cînd chelnerul nu era de fata ca sa ma observe, placereatnea era nestirbita. Eram pe la mijlocul mesei, cînd îi amintiilui Herbert de fagaduiala de a-mi vorbi despre domnisoaraHnvisham.� Adevarat, raspunse el. Ma voi tine numaideeît de fa-flâduiala. Da-mi voie sa încep, Handel, prin a-ti aminti ca lal.ondra nu e obiceiul sa pui cutitul în gura, de teama acciden¬telor, si ca, desi furculita serveste la acest lucru, nici ea nutrebuie înfundata în gura mai mult decît e nevoie. Nici n-armerita sa pomenesc de lucrurile acestea, dar e mai bine safaci cum face toate lumea. De asemenea, lingura nu se tine cumina pe deasupra, ci dedesubt; aceasta îti aduse doua foloase :¦lungi mai usor la gura (ceea ce, de altfel, e si scopul) si îm-pledici oarecum cotul drept de a face miscarea pe care o faci.1 mii deschizi o stridie,Herbert facu aceste observatii prietenesti cu un ton atît tIc; vesel, îneît începuram amîndoi sa rîdem si ^aproape- ca nici n-am rosit,� Acum, urma el, sa ne întoarcem la domnisoara Havis-li.im Trebuie sa stii ca domnisoara Havisham era un copilitat. Mama ei a murit cînd ea era mica de tot. si tatal ei nu B lipsit-o niciodata de vreo placere. Traiau la tara, prin tinutul vostru.; si tatal ei era fabricant de bere N-am întelesidata de ce e foarte nobil sa fii fabricant de bere, dar � stiut ca, în timp ce e cu neputinta sa fii nobil si sa tii o fcrutarie, poti fi, fara discutie, nobil daca fabrici bere. E un fenomen de care ne izbim în fiecare zi.� Totusi, un om din lumea buna nu poate sa tina o cîr-cîuma, nu-i asa ? întrebai eu� Nu, pentru nimic în lume ! raspunse Herbert. Dar o«îrciuma poate tine pe un om din lumea buna. Bine ! Va sajrfca, domnul Havisham era foarte bogat si trufas. Si fiica-sa,ia fel� Domnisoara Havisham era singurul copil ? îndraznii eu.� Stai putin. Ajung eu si la asta. Nu, nu era singuruleopil. Avea un frate vitreg. Tatal ei s-a reînsurat în secret cubucatareasa lui, asa cred. .� Spuneai ca era un om trufas.� Dragul meu Handel, era. Tocmai fiindca era trufas s-acasatorit în secret a doua oara si, dupa cîtva timp, sotia luia murit. Cred ca abia dupa moartei ei i-a povestit fiicei toatapovestea. Si atunci fiul lui a intrat în familie, locuind în casape care o cunosti. Cînd s-a facut mafe, baiatul a devenit undestrabalat, un nebun, un om nerespectuos, o adevarata pa¬coste. Pîna Ia urma, tatal lui 1-a dezmostenit; dar, pe patulde moarte, s-a îmbunat si i-a lasat si lui ceva avere, desi nicipe departe atît cît i-a lasat domnisoarei Havisham. Mai ia unpahar cu vin si iarta ma daca îti amintesc- ca toata lumea esteabsolut de acord asupra faptului ca omul nu trebuie sa fieatît de constiincios cînd îsi goleste paharul, încît sa-1 dea pestecap si sa-si lipeasca marginea de nas.Facusem gestul acesta fiind nespus de prins de povestirealui. îi multumii si-mi cerui scuze. El îmi raspunse : -\� Nu face nimic. Acum domnisoara Havisham era mos¬tenitoare si poti sa-ti închipui ca era privita ca o partida mi¬nunata. Fratele ei vitreg avea si el avere, dar, cît cu datoriile,

Page 105: marile sperante

cît cu a]te nebunii de ale lui, si-a risipit toti banii. Intre elsi sora lui erau neîntelegeri mai mari decît fusesera vreodeta'între el si tatal lui, si lumea banuia ca tînarul îi purta feteio ura de moarte fiindca ea ar fi fost pricina supararii tatalui.Acum vine partea cea mai dureroasa a povestirii... Ma intre-rup, draga Handel, doar ca sa ti spun ca un servet nu poateîncapea într un paharel.N as putea spune de ce încercam sa-mi vîr servetul în paharel. Stiu numai ca m-am surprins facînd mari sfortari, demne de o cauza mai înalta, ca sa-1 înfund în marginile paharului. Din nou i-am multumit si i-am cerut scuze, si din170 nou mi-a raspuns foarte vesel: �Nu face nimic, fii linistit",]Si povesti mai departe : � t î� Deodata a aparut pe scena, sa zicem la curse, la vreunIJUI sau în orice alt loo îti place, un om care îi vorbi domni¬toarei Havisham despre dragoste,. Nu l-am vazut niciodata(toate acestea s-au petrecut acum douazeci si cinci de ani*cînd tu, Handel, si cu mine nici nu eram pe lume), dar l-amuuzit pe tata spunînd ca era un om foarte aratos si foartepotrivit pentru scopul pe care-1 urmarea. Dar tot tata declarasolemn ca nu putea fi confundat cu un gentlemam decît dingreseala si spre paguba celui care se lasa înselat; pentru cateta are un principiu, si anume ca, de cînd lumea, un om carenu e gentleman pe dinauntru nu poate fi un gentleman înpurtari. El spunea ca nici un lustru nu poate ascunde soiullemnului : cu cît lustruiesti lemnul mai tare, cu atît soiul luise vede mai bine. Bine ! Acest om o urmarea tot timpul pedomnisoara Havisham si se lauda peste tot ca tine la ea. Credci pîna atunci domnisoara Havisham nu cunoscuse asemeneaMmente; dar atunci tot ce mocnea în ea izbucni, si ea se îndragosti patimas. Nici nu încape îndoiala ca-1 privea ca pe un Dumnezeu. El însa s-o folosit în asa chip de dragostea asta, îneît a stors de la ea sume mari de bani si a facut-© sa cumpere de la fratele ei, cu un pret enorm, partea lui din Fabrica de bere (pe care tatal Iui avusese slabiciunea sa i-a dea), pe motivul ca el voia sa stapîneasca si sa conduca toata fabrica dupa ce se va fi casatorit cu ea. Pe alunei, custodele i.iu nu era înca sfatuitorul domnitoarei Havisham, si apoi eai prea mîndra si prea îndragostita ca sa primeasca sfaturi. Rudele ei, în afara de tata, erau sarace si se tineau de intrigi } de fapt, si el era destul de sarac, dar nu era interesat si nici invidios. Deoarece era singurul om independent din familie, lila a prevenit-o ca face prea mult pentru omul acesta si ca prea se lasa stapînita de el. Cu primul prilej, domnisoara Ha-visham 1-a dat pe tata afara din casa, în prezenta acelui om, sl de atunci tata n-a mai vazut-o.Mi-am amintit ca domnisoara Havisham spusese odata ; �Matthew va veni sa ma vada cînd voi fi întinsa pe masa lucea", si l-am întrebat pe Herbert daca tata lui era atît de indirjit împotriva ei.� Nu-i vorba de asta, spuse el, dar ea 1-a învinuit pef.ila, de fata cu viitorul ei barbat, spunîndu-i ca a fost lovitIn sperantele lui de lingusitor care vrea sa profite de pe urma� I, sl daca s-ar duce acum la domnisoara Havisham, amîndoi17! «-ar gîndi din nou la aceste cuvinte. Dar sajma întorc la omul acela si sa termin cu el. Ziua casatoriei fu hotarîta, rochia de mireasa fu cumparata, calatoria de nunta planuita si oaspetii invitati. Ziua nuntii nosi, dar mirele, nu ! I-a scris o scrisoare...� Pe care ea a primit-o, îi taiai eu vorba, în timp ce seîmbraca de nunta. La ora noua fara douazeci de minute.� Chiar asa, spuse Herbert, dînd din cap, ora la care aoprit ea, dupa aceea, toate ceasurile. Ce era scris în scrisoare

Page 106: marile sperante

âecît ca omul rupea fara mila casatoria, nu pot sa-ti spun,fiindca nu stiu. Dupa ce a zacut bolnava cîtva timp, domni¬soara Havisham a lasat casa în paragina, dupa cum ai vazut,si de atunci n-a mai vazut lumina zilei.� Asta-i toata povestea ? întrebai eu dupa cîteva clipede gîndire.� Asta e tot ce stiu eu ! Si, de fapt, toata povestireami-am alcatuit-o eu singur din crîmpeie, caci tatal meu sefereste sa vorbeasca despre acest lucru, si chiar atunci cînddomnisoara Havisham m-a chemat acolo, nu mi-a spus decîtceea ce era neaparat trebuincios pentru ca sa pricep desprece este vorba. Dar am uitat ceva. Lumea banuieste ca omulcaruia, din nenorocire, i-a daruit toata încrederea lucra mînaîn mîna cu fratele ei vitreg. Se spune chiar ca a existat întreei o întelegere tainica si ca apoi si-au împartit foloasele.� Ma mir ca -nu s-a casatorit cu ea, ca sa puna mîna petoata averea, spusei eu.� Poate ca era casatorit dinainte si ca lovitura asta ne¬miloasa n-a fost decît un plan de-al fratelui ei, spuse Herbert.Despre asta nu stiu nimic.� Ce s-^a întîmplat cu cei doi oameni ? întrebai eu, dupace rumegai putin povestea.

� Au cazut din. ce în ce mai jos, daca se poate spuneasa, si s-au ruinat.� Mai traiesc ?� Nu stiu.� Spuneai ca Estella nu e ruda cu domnisoara Havishamsi ca a fost adoptata. Cînd ?Herbert dadu din umeri.�� De cînd am auzit de domnisoara Havisham, am auzit si de Estella. Mai mult nu stiu. Si acum, Handel, spuse el în¬cheind povestea, sîntem întelesi. Tot ce stiu despre domni¬soara Havisham stii si tu.� Si tot ce stiu eu stii si tu.T72 � Te cred. Asa ca nu poate fi vorba de rivalitate slascunzisuri între tine si mine. Cît despre oprelistea de careatîrnâ viitorul tau � anume ca n ai voie sa discuti si sa cer¬cetezi cui i~l datorezi � poti fi sigur ca n-o s-o calc niciodatasi" ca nici nu voi pomeni de ea nici eu, nici nimeni altcinevadin apropierea mea.Herbert spuse toate acestea cu atîta delicatete, încît sim-team ca pot socoti acest capitol încheiat, chiar daca ar fi tre-buit sa traiesc ani de-a rîndul sub acoperisul tatalui sau. Totusi, spusese cuvintele acestea cu atîta înteles, încît am simtit ca si el o socoteste pe domnisoara Havisham drept bine-fflcâtoarea mea, asa cum o socoteam si eu.Nu-mi trecuse prin minte, pîna atunci, ca el îndreptase discutia spre acest subiect cu gîndul de a-1 scoate din calea noastra ; dar acum, dupa ce vorbisem despre toate acestea, ne simteam atît de bine si de usurati, încît îmi dadeam seama Ca acesta fusese gîndul lui. Eram foarte veseli si vorbareti si, în cursul discutiei, îl întrebai ce meserie are. E! îmi raspunse :� Capitalist, asigur vase.Banuiesc ca m-a vazut uitîndu-ma prin odaie, în cautarea uni r urme de vase sau de capital, caci adauga :� în oras.Aveam idei marete despre bogatia si renumele celor care ,c ocupau cu asigurarea vapoarelor în oras si ma gîndeam cu groaza ca trîntisem la pamînt un tînar care asigura vase. ca-i învinetiem ochiul ager si ca-i crapasem capul plin de ras¬punderi. Dar, din nou, ma cuprinse impresia aceea ciudata «¦are îmi spunea ca Herbert Pocket nu va fi n

Page 107: marile sperante

iciodata prea bogat si ca nici nu va avea prea mult noroc.� Eu n-o sa ma multumesc sa-mi întrebuintez capitaluldoar la asigurari de vase Vreau sa cumpar actiuni de asigu¬rare pe viata care inspira încredere si sa intru într un con¬siliu de administratie Mai vreau sa ma ocup si de chestiuniminiere. Toate astea nu ca pot împiedica sa închiriez rîtcvamii de tone de corabii si sa lucrez pe socoteala mea Cred,i- el, sprijinindu-se de spatarul scaunului, ca voi pleca Tndiile Orientale, ca sa fac comert cu matasuri, saluri, plante aromate, materii colorante, medicamente si lemne pre-tloase. E o ramura foarte interesanta a comertului.� Si aduce cîstiguri mari ? întrebai eu.� Uriase ! spuse el.Din nou ma cuprinse îndoiala; îmi spuneam ca el ara �l'crante mai mari decît ale mele...173 T- Cred ca voi luera si în Indiile Occidentale, declara el, vîrîndu-si degetele mari de la amîndoua mîinile în buzunarele vestei, pentru zahar, tutun si rom. Si ku Ceylonul, mai ales, pentru fildes.� Ai sa ai nevoie de o multime de vase, spusei eu.� O flota întreaga, raspunse el.Coplesit de maretia acestor afaceri, îl întrebai unde se aflau acum vasele pe care le asigura.� N-am început înca sa ma ocup de asigurari, raspunseel. De-abia acum am început sa ma uit în dreapta si-n stînga.Nu stiu de ce nazuintele acestea mi se pareau mai potrir1 vite cu hanul lui Barnard. Tacui, foarte convins :� A !� Da, lucrez la birou si ma uit în dreapta si-n stînga.� Se cîstiga bine la un birou ? întrebai eu.� Cine, tinerii, care lucreaza acolo? întreba el dreptraspuns.� Da, tu, de pilda..� Eu, nu. Rosti vorbele acestea cu aerul unui om careîsi face anumite socoteli si bilanturi. Nu prea cîstig. Stii, numi se plateste nimic, si eu... trebuie sa ma întretin singur.. jDesigur ca toate acestea nu pareau prea surîzatoare, si eu - clatinai din cap, ca si cum as fi vrut sa spun ca ar fi cam greu sa strîngi capital dintr-o astfel de sursa de venit.� Dar e important, spuse Herbert Pocket, fiindca ai prile¬jul sâ te uiti în dreapta si-n stînga. Asta-i important! Cîndesti într-un birou, stii, te poti uita în dreapta si-n stînga.Mi se paru ciudat faptul ca nu te poti uita în dreapta si-n stînga cînd nu lucrezi într-un birou ; dar tacui, bizuin-* du-mâ pe experienta lui.� Apoi vine timpul, spuse Herbet, cînd vezi drumul des¬chis în fata ta. Si-ti iei avînt, o pornesti, îti faci capitalul siai ajuns ! în clipa în care ti-ai facut capitalul, nu-ti mai ra-mîne altceva de facut decît sa-1 întrebuintezi.Toate acestea semanau cu felul în care procedase în ziua cînd ne întîlnisem în gradina. Semanau chiar foarte mult. Si felul în care îndura saracia semana leit cu acela în care îndurase înfrîngerea. Mi se parea ca primea si acum loviturile si izbiturile cu aerul cu care le primise atunci. Era limpede ca în casa n-avea dccît obiectele de care avea absoluta nevoie, caci toate lucrurile de care întrebam se dovedira a fi aduse, cu prilejul venirii mele, fie de la cafenea, fie din alta parte.174 St desi îsi cladise în minte un viitor atît de maret, era totusi fitît de modest, îndt eram nespus de recunoscator ca nu era înfumurat. Aceasta era\îhca o trasatura frumoasa în felul lu$ de a fi atît de placut, si de aceea ne-ara si împacat atît da minunat. Chiar în seara aceea iesiram la plimbare pe strazif

Page 108: marile sperante

i Intraram cu jumatate pret la teatru ; a doua zi ne-am dus a Westminster Abbey *, si dupa-amiaza ne-am plimbat prin parcuri; eu ma întrebam cine potcovea toti caii din parc sl ture as fi vrut sa fie Joe acela !In duminica aceea mi se paru ca trecusera multe luni de cînd îi parasisem pe Joe s! pe Biddy. Spatiul care ma des¬partea de ei facea si el parte din aceasta distanta nesfîrsita în timp, si tara mlsstmilcr era hat-departe. Faptul ca, doar cu0 duminica în urina, ma dusesem la bisericuta noastra veche,Îmbracat în vechile mele haine de sarbatoare, mi se parea oîmpreunare de lucruri imposibila, din punct de vedere geo-prufic, social, solar si lunar. Totusi, pe strazile Londrei, atîtde plina de freamat si atît de stalucitor luminate în amurgulBerii, erau multe lucruri care îmi aminteau cu o dureroasa im-putare cît de departa de mintea mea se afla biata noastrabucatarie de acasa, si uneori, în bezna noptii, pasii vreunuiportar, care-si dadea aere ca pazeste casa si casca gura la lunaIn jurul hanului lui Barnard, îmi strîngeau inima.Luni dimineata, la noua fara un sfert, Herbert se diise la birou, ca sa faca act de prezenta si ca sa se uite în dreapta f>\ n stînga, dupa cum banuiesc, iau eu îl petrecui pîna acolo. Dupa o ora sau doua, trebuia sa ne îritîlnim la Hammersmith. Fudecmd dupa locurile unde se asezau viitorii mari capitalisti luni de dimineata, ajunsei la concluzia ca ouale din care ies tinerii agenti de asigurari trebuie sa fie patrunse de praf si ¦ lldirra, ca si ouale de strut. De altfel, biroul unde lucra Her-luit nici nu mi se paru un bun observator, caci era asezat1 i etajul al doilea în fundul unei curti, arata nespus de mur¬dar, iar ferestrele dadeau spre etajul al doilea al unei*cladiri\<> ine si nu spre o priveliste larga, care sa-ti deschida pers-Ivc de viitor.Am asteptat pîna la ora prînzului si m-am dus la Bursa, Unde am vazut niste oameni desirati, care sedeau sub afisele privitoare la vase, si despre care eu credeam ca'sînt mar ne-gustori, desi nu prea întelegeam de ce erau cu totii scosi din1 (iiiio»c"Uta biserica londoneza, care a apartinut în trecut manastirii cu ¦Ctlatl nume; aici se afla mormîntul unor oameni politici si ale unora dintre cei mai de seama scriitori englezi.|79 lire. Cînd sosi Herbert, ne duseram sa Jiiam masa la un res--taurant vestit, eare pe atunci ma umpleg* de respect, dar despre care astazi cred ca este cel mai mur/dar kcal din Eurapa} fara sa vreau, am bagat de seama, înca de pe atunci, ca era mai mult sos pe fetele de masa, p^ lurculite si. pe hainele chelnerilor decît pe fripturi Dupa ce platiram nota, care era destul de modesta (avînd în vedere/grasimea care nu era pusa la socoteala), ne întoarseram la �garnard's Inn", de unde îmi luai geamantanul si apoi ne siliram într-e birja si porniram spre Hammersmith. Am ajuns acolo pe la ora 2 sau 3 dupa-amiaza, si mai aveam doar cîtiva pasi de facut pîna la casa domnului Pocket, Ridicaram zavorul portitei si intraram de-a dreptul într-o gradinita asezata cu fata la fluviu, unde se jucau copiii domnului Pocket. Si, în afara de cazul ca ma însel asupra acestei chestuni, în care fara îndoiala ca interesele mele personale si prejudecatile nu aveau nici un amestec, vâ pot spune despre copiii domnului si doamnei Pocket ca nu cresteau sub supravegherea cuiva ; tot ce pot spune este ca- i vedeam cum se dau peste cap.Doamna Pocket sedea pe un scaun de gradina, sub un pom, sl citea, tinîndu-si picioarele pe Un alt scaun de gradina ; iar cele doua dadace se uitau în jurul lor, în timp ce copiii se jucau.� Mama, spuse Herbert, acesta este tînarul Pip.Doamna Pocket paru ca ma primeste cu o demnitateprietenoasa.� Domnisorule Alick si duduie Jane, striga una din dadacecatre doi dintre copii ; daca va repeziti ia tufisuri, o sa cadetiîn apa si o sa va înecati, si ce o sa zica taticul ?în acelasi timp, fata culese batista doamnei Pocket de pe |os spunînd :� ¦ E a sasea oara ca o lasati sa va cada, conita !

Page 109: marile sperante

Si "doamna Pocket raspunse rîzînd.; �Multumesc, Flop-son",- si, instalîndu-se. de data aceasta într-un singur scaun, îsi relua cartea. Fata ei lua numaidecît o expresie încordata si atenta, ca si cum ar fi citit de o saptamîna fara întrerupere, dar cred ca înainte de a fi citit douasprezece rînduri, îsi atinti ochii asupra mea si-mi spuse : ,� Sper ca mama e duce bine !Aceste vorbe rostite pe neasteptate ma pusera într-o în-curcatura atît de grozava, încît începui sa o lamuresc, într-un chip cît se poate de caraghios, ca, daca ar fi existat o astfel176 de fiinta, desigur ca ar fi dus-o bine, i-ar fi multumit si îrsr fi trimis salutari, dar dadaca ma scoase din încurcatura :� Doamne, striga ea, culegînd batista, daca nu e a sapteaoara ! Ce aveti azi, conita ?Doamna Pocket îsi lua în primire batista, mai întîi cu o privire de mirare nespusa, ca si cum n-ar mai fi vazut-o pîna atunci, si apoi cu un zîmbet de recunostinta :� Multumesc, Flopson, spuse ea, apoi uita de mine si seopuca din nou de citit.Acum, ca avem un ragaz sa-i numar, descoperii ca de fata se aflau nu mai putin de sase mici urmasi de-ai domnului Pocket si ca fiecare ajunsese la alt stagiu cu datul peste cap. De abia încheiasem adunarea, cînd se auzi glasul celui de-al saptelea, venind din vazduh, ca un miorlait jalnic.� Asta-i mititelul ! striga Flopson, ca si cum s-ar fimirat. Grabeste-te, Millers !Millers, care era cealalta dadaca, intra în casa si, încetul cu încetul, tipetele copilului se potolira si încetara ; nu se mai auzea decît un scîncet, ca si cum mititelul ar fi fost un ventriloc cu gura plina. în timpul acesta, doamna Pocket citea, sl eu eram curios sa stiu ce citeste.Banuiesc câ,-l asteptam, pe domnul Pocket; în orice caz, fisteptam, asa ca avui prilejul sa observ urmatorul foarte ciu¬dat fenomen familial : anume, de catre ori un copil se ratacea prin preajma doamnei Pocket în timpul jocului, se poticnea regulat de ea si se dadea peste cap, spre marea ei mirare de o clipa st spre durerea lui de mai lunga durata. Nu izbu-team sa-mi explic aceasta întîmplare surprinzatoare si nu ma jmteam împiedica sa cuget asupra ei, cînd, deodata, Millers < nborî copilasul, pe care îl întinse lui Flopson, care, la rîndul «'1, întinzîndu-1 doamnei Pocket, se poticni numaidecît, cazînd cu copil cu tot si cu capul înainte peste doamna Pocket,; fu Ininsa în brate de Herbert si de mine.� Doamne, pazeste-ma ! Flopson ! facu doamna Pocket,rklicîndu-si pentru o clipa ochii de pe carte. Toata lumea se| 'i.-ste cap ?!� Sa va pazeasca Dumnezeu, conita ! raspunse Flopson,rosie la fata. Dar ce aveti aici ?� Ce am eu aici, Flopson? facu doamna Pocket.i� Pai nu-i scaunelul de picioare ? striga Flopson. Daca II tineti sub fusta, cine-i de vina ca toata lumea se da peste « i|>? Stati putini Tineti copilul si dati-mi cartea.¦177 Doamna Pocket facu dupa cum fusese sfatuita, saltînd da* cîteva ori copilul în poala cu neîndemînare, în timp ce ceilalti copii se jucau de jur împrejur. Aceasta nu dura decît foarte putin, caci doamna Pocket porunci scurt ca toti copiii sa intre în casa si sa doarma putin. Astfel facui, din prima data, si a doua descoperire : anume ca hrana micilor Pocket era alca¬tuita din tumbe si din ore de somn, care se urmau cu regu¬laritate.Asa stînd lucrurile dupa ce Flopson si Millers dusera copiii în casa ca pe o mica turma de oi, si domnul Pocket iesi din casa ca sa ma cunoasca, nu ma mai mira deloc faptul ca domnul Pocket era un om cu o privire nedumerita, cu parul carunt si zburlit în vîrful capului, un om care nu s-ar fi pri-' ceput, în nici un caz, sa îndrepte situatia.

Page 110: marile sperante

CAPITOLUL 23Domnul Pocket spuse ca-i pare bine ca ma vede si ca na-dajduieste ca nici mie nu-mi pare rau.� Pentru ca sa stii, spuse el, cu acelasi zâmbet ca si fiulsau, eu nu sînt o persoana care poate nelinisti pe cineva.Parea tînar, în ciuda nedumeririi întiparite pe fata lui si a parului foarte carunt, iar purtarile sale erau foarte firesti. Întrebuintez cuvîntul �firesti" fiindca vreau sa spun ca nu era prefacut; ,era împrastiat din fire, si acest fel de a fi avea ceva comic ; lucrul ar fi devenit de-a dreptul caraghios daca el si-ar fi dat seama ca-1 pîndeste aceasta primejdie. Dupa ce statu putin de vorba cu mine, îi spuse doamnei Pocket, în-cruntîndu-si nelinistit sprîncenele lui negre si frumoase :� Belinda, sper ca ai urat domnului Pip bun venit ?Ea îsi ridica ochii de pe carte si spune :� Da.Apoi îmi zîmbi distrata si ma întreba daca-mi place gustul apei de floare de portocala. Deoarece întrebarea n-avea nici o legatura, oricît de apropiata sau de îndepartata, cu vreo în-tîmplare trecuta sau viitoare, am socotit ca fusese pusa, ca si cele dinainte, doar pentru a arata bunavointa.In cîteva ore descoperii � si o spun de pe acum � ca doamna Pocket era unica fiica a unui cavaler care murise cu totul întîmplator si care îsi bagase in cap ca raposatul tatalÎ78

.�..MI ar fi ajuns baronet daca n-ar fi existat împotrivirea ho-târîta a cuiva, împotrivire izvorîta din motive cu totul perso-nale, am uitat a cui împotrivire, asta în cazul cînd am stiut vreodata ; a suveranului, a primului-ministru, a lordului-can-'il.ir sau a arhiepiscopului de Canterbury, si, pe acest temei închipuit, cavalerul nostru se alaturase castei nobililor din Iii mea asta.Cît despre el, cred ca fusese facut cavaler pentru ca ras-colise gramatica engleza cu vîrful penei sale într-o cjvînta?a disperata, copiata pe hîrtie velina, pe care o tinuse cu prilejul" punerii pietrei de temelie la o cladire oarecare sau pentru ca înmînase fie mistria, fie mortarul unui personaj regal Dai? oricum s-ar fi petrecut lucrurile, cavalerul hotarîse ca doamna Pocket va fi crescuta înca din leagan ca o fiinta care, prin firea lucrurilor, trebuie sa se casatoreasca cu un titlu de nobleta sl care trebuie sa fie ferita de orice cunostinte plebeiene si casnice.Tînara domnisoara fusese pazita si calauzita cu atît succesest parinte întelept, încît devenise o adevarata podoaba,dar o fiinta cu totul neputincioasa si nefolositoare. Cu acesteter fericit, îl întîlnise, înca din prima floare a tineretii, tie domnul Pocket, care era si el în prima floare a tineretii sî nu era înca hotarît daca sa se suie pe sacul cu lîna x sau sa se adaposteasca sub mitra episcopala. Deoarece înfaptuirea unuia din aceste doua planuri nu era decît o chestie de timp, el si iu doamna Pocket au tras lucrurile de par (judecind dupa felul cum s au desfasurat lucrurile, mai bine^le-ar fi retezat parul) (jl s-au casatorit fara stirea înteleptului'parinte. Deoarece în¬teleptul parinte nu avea nimic altceva de dat decît binecuvîn-turea sa, îi blagoslovi cu aceasta zestre dupa o scurta împotri¬vire, spunîndu-i domnului Pocket ca sotia lui era o �comoara princiara". Domnul Pocket a investit aceasta comoara în felulire-1 cunoastem cu totii de cînd lumea, dar se pare ca nu i i adua o dobînda prea grozava. Totusi, e ciudat ca doamnaet a fost socotita de atunci demna de o mila respectuoasafiindca nu se casatorise cu purtatorul unui titlu de noblete,.�II li mp ce domnul Pocket a fost privit, tot într-un chip neîn¬teles, cu un soi de imputare plina de clementa, fiindca nul/butise niciodata sa obtina un titlu. ' :lIn Camera Lorzilor, locul lordului-cancelar este pe un sac cu lîaâ, In amintirea acelor jrtmurl cînd prosperitatea Angliei se ba2a pe m* ii" i tul cu lina.

Page 111: marile sperante

179 Domnul Pocket ma duse in casa si-mi arata camera mea, care era foarte placuta si mobilata în asa fel încît puteam sa-o folosesc cu succes si ca salonas. Apoi ciocani în usile altor doua camere asemanatoare si ma prezenta locatarilor lor. pe numele de Drummle si Startop. Drummle, un tînar cu aer de om batrîn, era un baiat greoi si voinic si tocmai fluiera cînd am intrat în odaie. Startop, mai tînar ca vîrsta si înfatisare, citea, tinîndu-se de cap, ca si cum i-ar~fi fost frica ca va face explozie din pricina ca îngramadise aici un numar prea mare ide cunostinte.Atît domnul, cît si doamna Pocket dadeau impresia izbi-toare ca se afla în mîinile altcuiva, asa încît ma întrebam cine era de fapt posesorul casei, cel care-i lasa si pe ei sa locuiasca acolo ; aflai în cele din urma ca puterea necunoscuta erau servitorii. Acesta era un fel de a trai lipsit de griji, fara bataie de cap, dar parea cam constisitor, caci servitorii socoteau de datoria lor sa bea si sa manînce dupa placul inimii si sa-si pofteasca mereu musafiri jos, în odaile lor. E drept ca ofereau domnului si doamnei Pocket o masa foarte îmbelsugata ; totusi, mi se parea ca pensiunea cea mai buna era în bucatarie, cu conditia ca pensionarul sa fie în stare sa se apere, caci, la mai putin de o saptamâna de la sosirea mea, o vecina, pe care fa-milia nici nu o cunostea, scrise un bilet, cum ca o vazuse pa Millers batînd copilasul. Aceasta veste o necaji nespus pa doamna Pocket, care izbucni în plîns si spuse ca e nemaipo- , menit cum vecinii nu stiu sa-si vada de treburile lor.încetul cu încetul, aflai, mai ales de la Herbert, ca dom¬nul Pocket studiase la Harrow � si la Cambridge 2 si ca fusese un elev stralucit, dar ca, dupa ce avusese fericirea de a se casatori atît de timpuriu cu doamna Pocket, renuntase la pla¬nurile lui si îmbratisase cariera de meditator. Dupa ce medi¬tase vreo cîtiva pusti grei de cap � ai caror parinti, în cazul cînd erau oameni sus-pusi, îi fagaduiau ca îl vor ajuta sa-si croiasca un drum în viata, dar uitau de fagaduialâ dupa ce copiii încetau cu meditatiile � bietul om. plictisit de aceasta meserie nebanoasa, venise la Londra. Aici, dupa ce daduse gres în înfaptuirea nazuintelor lui mai înalte, se apucase �sa revada" operele celor care n-avusesera prilejul*de a se faca cunoscuti sau trecusera cu vederea prilejurile care se ivisera. Afara de asta, mai refacea diferite alte opere scrise pentru ocazii speciale, folosindusi astfel talentele la diferite compilatii 1 2 Cetati universitare engleze. '1B0 ti corecturi literare ; cu aceste mijloace, împreuna cu alte miei'expediente particulare, tinea casa pe care am vazut-o si eu.Domnul si doamna Pocket aveau o vecina foarte lingusi-loure ; aceasta era 0 vaduva întelegatoare din fire, care eraaceeasi parere cu toata lumea, binecuvînta pe toata lumea.1 iubea si varsa lacrimi pentru toti, dupa împrejurari. Numeleiii vecine era doamna Coiler, si în ziua sosirii mele, miaii fu harazit sa o conduc la masa. în timp ce coboram scarile,nii facu sa înteleg ca era o mare lovitura pentru doamna POG-1 ct faptul ca simpaticul aomn Pocket era nevoit sa primeascain < asa lui diferiti domni, la al caror progres trebuia sa con+n-l-iile. Nu era vorba de mine, îmi spuse ea, într-o revarsare daliagoste si de încredere (nu o cunoastem înca de cinci minute) 5«Lua ar fi fost toti ca mine, situatia ar fi fost cu totul alta,- Dar draguta de doamna Pocket, spuse doamna Coiler,in urma dezamagirii pe care a avut-o în tinerete (nu ca bietulurm Pocket ar fi cu-ceva de vina), afe nevoie de atîta lux ;anta !...� Da, doamna, spusei eu ca sa o opresc, caci mi-era tea-ni.i 'i va începe sa plînga.Si e atît de aristocratica din fire...

Page 112: marile sperante

- Da, doamna, repetai eu cu acelasi scop ca si adineauri.� ...încît e. într-adevar, greu pentru domnul Porket. spuse1 Coiler, sa mai aiba timp si interes si pentru altcevail'ara de ea.Farfi sa vreau, ma gîndeam ca ar fi si mai greu daca ma¬laiul n ar avea timp si interes pentru draga de doamna l'in Uet, dar tacui si, de altfel, nici nu aveam timp de astfel ^Bt Rtndurt, caci urmaream cu smerenie purtarile relor din 1 junii meu.Din cele ce se petreceau între doamna Pocket si Drumm!e,:In llmp ce eu eram preocupat de cutit, furculita, linqi'râ,hm si alte instrumente de autodistrugere, aflai ca Drum-I carui nume de botez era Bentley, astepta sa meste-iicfl rangul de baronet. Apoi aflai cu privire la cartea pe' cliise doamna Pocket în gradina ca trata despre Ittlurlli ti' $i mai aflai ca doamna Pocket stia data precisa iahuntrul ei ar fi fost trecut în cartea aceea daca n-ar fiufm/îrit de ghinion. Drummle nu spunea prea multe, darIul lui masurat (îmi parea un om foarte posao) vorbea cain ales si o cinstea pe doamna Pocket ca pe o doamnaiti 1 (i pe o sora în afara de ei doi si de doamna Coiler, vecinani' nnleS, nimeni nu se amesteca în aceasta conversatie, 181re» pflrea sa-1 necajeasca pe Herbert. Discutia nu parea sâ se sfîrseasca prea repede, cînd, deodata, pajul intra, vestind o nenorocire casnica. Într-adevar, bucatareasa gresise friptura. Atunci, spre uimirea mea fara seaman, îl vazui pentru prima oara pe domnul Pocket cautîndu-si linistea în executarea unor gesturi care mi se parura cu totul neobisnuite, dar care nu facura nici o impresie asupra celorlalti si cu care pîna la urma aveam sa ma obisnuiesG si eu. Puse jos cutitul si furculita, îsi înfipse mîinile în parul lui ciufulit si se parea ca face sfortari uriase pentru a se ridica pe el însusi, tragîndu-se de par. Dnpa ce facu aceste gesturi, fara sa izbuteasca de fel sa se ridice, îsi relua linistit îndeletnicirea dinainte.Doamna Coiler schimba subiectul si început sa ma magu-leasca. In primele clipe îmi placu, dar ma magulea în chip atît de grosolan, încît, în curînd, vorbele ei nu-mi mai facura nici o placere. Avea un fel serpuit de a se apropia de mine cînd pretindea ca se intereseaza cu pasiune de locurile si de prie¬tenii pe care îi parasisem, un fel care, într-adevar, îmi amintea de un sarpe cu limba despicata ; si cînd se napustea, din cînd în cînd, spre Startop (care nu prea vorbea cu ea) si spre Drum-mle (care vorbea si mai putin), eu îi fericeam pe amîndoi, fiindca stateau de cealalta parte a mesei.Dupa masa fura adusi si copiii, iar doamna Coiler se porni pe niste comentarii pline de admiratie asupra ochilor, nasu¬rilor si picioarelor lor, ceea ce era un fel foarte potrivit de a le face educatia. Erau patru fetite si doi baietasi, în afara de . cel mai mic, care puteau sa fie una sau alta, si de urmatorul, care nu era înca nici una. nici alta. Copiii fura adusi înauntru de Flopson si de Millers, ca si cum acesti doi ofiteri, în lipsa de. vreo însarcinare speciala, s-ar fi îndeletnicit cu recrutarea de copii si i-ar fi prins pe acestia ; iar doamna Pocket se uita la cei care ar fi trebuit sa fie niste pui de nobili ca si cum s-ar fi gîndit ca mai avusese odata placerea sa-i inspecteze si n-ar fi stiut ce sa faca cu ei.� Dati-mi furculita, doamna, si luati cutitul, spuse Flop¬son. Nu asa, vreti sa cada cu capul sub masa ?In urma acestui sfat, doamna Pocket îl lua altminteri si-1 aseza cu capul pe masa, lucru ce se semnala celor de fata prin-tr-o zguduitura zdravana.� Doamne sfinte ! Dati-mi-1 înapoi, spuse Flopson. Sldumneata, domnisoara Jane, vino sa-i dansezi copilului.Una din fetite, un pumn de copil, care îsi luase de tim¬puriu sarcina de a avea grija de ceilalti, pleca de la locul el, veni lînga mine si începu sa se apropie si sa se departeze îit pas de dans de copil, pîna ce acesta înceta cu plînsul si începu182

Page 113: marile sperante

¦A rldâ. Copiii rîdeau cu totii, si domnul Pocket (care între limp încercase sa se ridice în sus trâgîndu-se de par) rîse si el, $1 .dunei rîseram cu totii si ne înveseliram.Flopson îndoi copilul din încheieturi, ca pe o papusa olan-si izbuti sa-1 aseze fara nici un accident în poala doamnei l'ocket ;� apoi îi dadu mititelului spargatorul de nuci, ea aa se |oace cu el, atragînd atentia doamnei Pocket asupra faptului ca mînerele acestui instrument nu prea se împacau cu achii lopilului si însarcinînd-o cu glas aspru pe domnisoara Jana || .iiba si ea grija. Pe urma, cele doua dadace iesira din odaia sl se încaierara cu pajul care ne servise si care cu sigurantai pierduse jumatate din nasturi la masa de joc.Eu ma simteam foarte prost, fiindca domna Pocket începu0 discutie cu Drummle cu privire la doi baroneti, în timp cemînca o protocala împartita în felii si muiata în vin cu zahar,ultînd cu totul de copilul din poala, care facea cele mai înspai-iniiiiatoare miscari cu spargatorul de nuci. In cele din urma,micuta Jane, vazînd primejdia care ameninta creierii fragezifii copilului, se scula încet de la locul ei si, prin diferite siret¬licuri, scoase arma din mîinile lui. Doamna Pocket, care toG-in ii isi ispravise portocala, se arata nemultumita de acest lueru$1 spuse fetitei :� Copil rau ce esti, cum îndraznesti ?! Du-te si asaza-taiiniiiaidecît la locul tau.� Mamico, bîigui fetita, si-ar fi scos ochii. i� Cum îndraznesti sa spui asta ! raspunse doamna Poc-1 . i Du-te la locul tau, numaidecît !Demnitatea doamnei Pocket era atît de zdrobitoare, îneît itnteam coplesit, ca si cum eu as fi avut cine stie ce vina.� Belinda. interveni domnul Pocket din celalalt capatui mesei Cum poti fi atît de absurda ? Jane s-a amestecattlit.tr ca sa apere mititelul.� Nu îngadui nimanui sa se amestece ! spuse doamnaPocket Si ma mira, Matthew, ca dupa parerea ta, lumea tre¬sa ma jigneasca amesteeîndu-se în treburile mele.� Doamne fereste! facu domnul Pocket, într-o izbuc¬nire de deznadejde plina de durere. Trebuie sa lasam copiii saKP omoare cu spargatorul de nuci si sa nu-i salvam !� Nu vreau ca Jane sa se ^mestece, spuse doamna Poc-irundnd o privire majestuo'asa spre mica vinovata Doarftll cine a fost bunicul meu ! Tocmai Jane ? !Domnul Pocket îsi înfipse din nou mîinile în par si, de . aceasta, într-adevar, se ridica putin de pe scaun. 183 .-:, .� I-auzi ce spuae I striga el neputincios, adresîndu elementelor naturii. Sa lasi copiii sa se omoare cu spargatorul de nuci din'pricina rangului bunicilor! Apoi se lasa din nou pe scaun si tacu.în timpul acesta, noi ne uitam cu totii stingheriti la fata de masa. Urma o pauza, în timpul eareia nevinovatul si nepo¬tolitul copilas facu cîteva sarituri si gînguri catre Jane, singurul membru al familiei (în afara de servitori) pe care, dupa pare¬rea mea, mititelul îl cunostea.~ Domnule Drummle, spuse doamna Pocket, vrei s-o suni pe Flopson ? Jane, copil neascultator ce esti, du-te la culcare t Hai, mititelule, vino cu mamica!Mititelul, care era cinstea personificata, se împotrivi tu toata taria. Se îndoi deasupra bratului doamnei Pocket, ara-tîndu-ne o pereche de pantofiori împletiti si niste picioruse cu gropite, în loc sa ne arate obrajii, si fu dus afara într-o etare de suprema revolta. Dar, în cele din urma, tot cîstiga, caci, dupa cîteva minute, îl vazui prin fereastra în bratele: micutei Jane.

Page 114: marile sperante

Ceilalti cinci copii fura lasati la masa, caci Flopson &¦ de rezolvat o treaba personala, si altcineva nu avea grija de ei. în felul acesta, am avut prilejul sa-mi dau seama de rela¬tiile dintre ei si domnul Pocket, relatii care fura date la iveala în chipul urmator : Domnul Pocket, mai nedumerit ca de obi¬cei si cu parul ciufulit, se uita la ei, timp de cîteva clipe, ca si cum n-ar fi înteles de ce locuiau si mîncau în casa aceea si de ce natura nu-i încartiruise într-alta parte. Apoi, cu un glas distant, de misionar, le puse cîteva întrebari, ca. de pilda i De ce Joe avea o gaura în guleras ? Si el raspunse : �Taticule, Flopson a spus ca mi-o cîrpeste cînd o avea timp". Sau . De ce avea Fanny o buba ? Si ea spuse : �Taticule, a spus Millers ca-mi pune o compresa, daca nu uita". Apoi, pe domnul Poc¬ket îl cuprindea dragostea parinteasca si dadea cîte un siling fiecarui copil, trimitîndu-i sa se joace. în timp ce ei ieseau, el facea o sfortare puternica de a se ridica de pe scaun tra-gîndu-se de par si, în cele din urma, înlatura problema din mintea lui fara s-o dezlege.Seara, lumea se ducea la vîslit, pe fluviu. Deoarece Drum-mle si Startop aveau fiecare cjte o barca, mi-am spus ca trebuie ,sa-mi fac si eu rost de una si sa-i las în urma pe amîndoi, Eram destul de priceput la toate sporturile pe care le practica baietii de la tara, dar fiindca îmi dadusem seama ca stilul meu nu era destul de elegant pentru Tamisa � ca sa nu mai vor-184 do alte ape � m-am hotarît sa iau lectii de la cîstigatorulunul concurs de vîslit, care îsi facea de obicei cursa chiar înfata casei noastre si cu care am facut cunostinta prin noii meiii ni. Aceasta persoana cu autoritate ma puse rau în în-<alura, spunîndu-mi ca am un brat de fierar. Daca ar fiftlut ca-1 paste primejdia de a-si pierde elevul din pricina¦lui compliment, ma îndoiesc ca l-ar mai fi facut.Cînd ajunseram acasa, masa de seara era gata, si credam fi fost cu totii foarte veseli daca nu s-ar fi întîmplatplacere casnica. Domnul Pocket era foarte bine dispus cînd(uplncasa intra si spuse :� Daca nu va suparati, eonasule, as vrea sa va spun ceva.� Sa-1 spui ceva conasului ? întreba doamna Pocket,. ¦ se simtea din nou ranita în demnitatea ei. Ce-ti trece prinfiind ? Du-te si vorbeste cu Flopson. Sau cu mine, dar alta� Nu va suparati, spuse fata, dar as vrea sa vorbesonnidecît cu conasul.La aceste vorbe, domnul Pocket iesi din odaie, si pîna la nnrcerearlui, noi facuram ce ne taie capul.� Sa-ti spun ceva nostim, Belinda, spuse domnul Poc-. întorcîndu-se cu o înfatisare îndurerata, ba chiar dezna-|dulta. Bucatareasa zace beata moarta pe podeaua din buca-Irtrle, si în dulap sta o bucata de unt, pe care ea spune ca vrea ¦ i I vînda drept untura !I toamna Pocket se arata miscata si binevoitoare.� Asta-i treaba nesuferitei de Sophia ! spuse ea.� Ce vrei sa spui, Belinda ? întreba domnul Pocket.Sophia ti-a spus. lamuri doamna Pocket. Doar am va->ii o cu ochii mei si am auzit-o cu urechile mele cînd a venit "liMiiiri în odaie si a spus ca vrea sa-ti vorbeasca.M-a dus pîna-jos. raspunse domnul Pocket, si mi a i femeia si bucata de unt.� Si tu, Matthew, o aperi, spuse doamna Peeket, desiIcut un lucru rau ?Domnul Pocket scoase un geamat jalnic.� De aceea sînt eu nepoata bunicului meu, ca sa nu în-nlmio în casa asta? spuse doamna Pocket. Afara dancatareasa a fost totdeauna o femeie simpatica si GU-isfl, sl cînd a intrat în serviciu, mi-a spus, dintr o por-'Uirnlfl, ca simte ca sînt nascuta pentru a fi ducesa. j

Page 115: marile sperante

In odaie se afla o canapea, pe care domnul Pocket se lasa într-o atitudine ce amintea de gladiatorul muribun. Din a«' ceasta pozitie, îmi spuse cu un glas spart:� Noapte buna, domnule Pip.Tocmai socoteam si eu o aar fi mai bine sa-1 las §i sa ma) duc la culcare.CAPITOLUL 24Doua sau trei zile mai tîrziu, dupa ce ma instalasem în odaia mea, dupa ce ma plimbasem de mai multe ori încoace si-ncolo prin Londra si cumparasem tot ce-mi dorea inima/ domnul Pocket si cu mine avuram o convorbire îndelungata* Stia mai multe lucruri despre viitorul meu decît stiam eii', caci facea mereu aluzie la ceea ce îi spusese domnul Jaggers. anume ca nu eram destinat nici unei profesiuni si ca, pentru viitorul care ma astepta, era de ajuns daca eram în stare �sa ma tin pe picioare", ca si ceilalti tineri care traiau în belsug*' Desigur ca am fost si eu de aceeasi parere, fiindca nu vedeani cum ar fi putut sa fie altfel.M-a sfatuit sa încerc sa cunosc diferite locuri din Londra, ca sa capat acele putine cunostinte de care aveam nevoie si',1* sa-1 învestesc pe el cu functia de calauza si de director d4 studii. Nadajduia ca, daca voi fi ajutat în chip inteligent, ma voi ciocni de putine greutati, si în curînd voi fi în stare sa ma lipsesc de orice alt ajutor, în afara de-al lui. Prin felul cum îmi spunea aceste cuvinte si multe altele avînd acelasi scop, izbuti de minune sa stabileasca între noi o atmosfera de în¬credere ; si pot spune de pe acum ca si-a îndeplinit întotdeauna misiunea cu atîta zel si cu atîta cinste, încît m-a facut si pe mine zelos si cinstit în îndeplinirea oBligatiilor mele fata de el. Daca el, ca învatator, s-ar fi purtat cu nepasare, nu ma îndoiesc ca eu, ca elev, m-as fi purtat la fel ; dar el nu-mi dadu putinta unor astfel de scuze si ne purtaram amîndot frumos unul fata de celalalt. Si nici nu mi s-a parut vreodata ca în legaturile lui cu mine ar fi existat ceva caraghios, caci nu vedeam în el decît ceea ce era serios, bun si cinstit.Dupa ce luasem aceste hotarîri, ba chiar ajunsesem atît da] departe încît ma apucasem serios de învatatura, mi se parij" ca, daca mi-as pastra odaia din �Barnard's Inn", viata mi-âfr186 fi mult mai placuta, iar purtarile mele nu vor fi nicidecum «nai proaste, datorita tovarasiei lui Herbert. Domnul Pockets mi se împotrivi, dar starui asupra faptului ca trebuia sa supun-propunerea custodelui meu înainte de a lua vreo hotarîre. Ara «Imtlt numai decît ca scrupulele lui se datorau gîndului ca planul meu îi va micsora lui Herbert cheltuielile, asa ca m-am dus la �Little Britain", ca sa-i împartaseso domnului Jaggers 'i"iinta mea.� Dac-as putea sa cumpar mobila care a fost închiriatai ii LI mine, spusei eu, si înca vreo doua-trei lucruri, m-asli ca acasa.� Fie ! facu domnul Jaggers, rîzînd scurt. Ti-am spus euI I al sa te descurci. Bine! Cît îti trebuie?I am raspuns ca nu stiam cît.� Hai ! facu domnul Jaggers. Cît ? Cincizeci de livre ?.� O, nu, nici pe departe !

� Cinci livre ? întreba domnul Jaggers.Scaderea era atît de mare, încît spusei încurcat:� O, mai mult. !.'� Mai mult, asa ? facu domnul Jaggers, asteptînd ras¬ul meu cu mîinile în buzunare, cu capul într-o parte si«II hii atintiti pe peretele din fata mea. Cu cît mai mult ?� E greu sa fixezi o suma, raspunsei eu sovaind.� Hai ! facu domnul Jaggers. Hai sa hotarîm. De douaml cinci ajunge? De trei ori cinci ajunge? De patru ori cinciI ara spus ca, dupa parerea mea, atît ajunge.De patru ori cinci zici ca ajunge, asa-i ? spuse domnul incruntîndu-se. Acum, cît zici ca face de patru ori i ?� Cît face ?� Da ! facu domnul Jaggers, Cît ?

Page 116: marile sperante

'� Cred ca trebuie sa-mi dati douazeci de livre, spusei tmblnd.� Nu te-am întrebat cît trebuie sa-ti dau eu, dragul meu,i' domnul Jaggers, clatinînd din cap în semn de împotri-Vrcau sa stiu cît zici dumneata ca face.Douazeci de livre, fara îndoiala ! ;� Wemmick ! striga domnul Jaggers, deschizînd usa bi-I i o chitanta de la domnul Pip si da-i douazeci de livre.fel foarte categoric de a lucra în afaceri ma impre-ilernic, desi nu prea placut. Domnul Jaggers nu rîdea I ; tn schimb, purta ghete mari si lustruite, care scîr-187 tîiau; si cînd îsi lasa greutatea corpului pe ghete si-si apleca capul, îmbinîndu-si sprîncenele în asteptarea unui raspuns, ghetele scîrtîiau întocmai ea un rîs uscat si banuitor. Deoarece tocmai iesise din odaie si fiindca în ziua aceea Wemmick era ioarte vesel si vorbaret, i-am spus ca nu sînt lamurit asupra purtarii domnului Jaggers.� Spune-i asta, si o s-o ia drept un compliment, îmiraspunse Wemmick. El nici nu vrea sa fii lamurit. O ! facu el,vazîndu-ma uimit. Nu firea lui e de vina, e din pricina pro¬fesiei, numai din pricina profesiei.Wemmick sedea la pupitru si rontaia un biscuit tare si uscat; din cînd în cînd, arunca firimiturile în gura lui, caro semana cu o crapatura, ca si cum le-ar fi aruncat într-o cutie cu scrisori.� întotdeauna mi se pare, spuse Wemmick, ca a întins ocursa si ca sta la pînda. Deodata, tae, te-a prins !Fara sa-mi exprim parerea ca asemenea curse întinse oa-menilor nu fac parte din placerile vietii, i-am spus ca-1 soco-team pe domnul Jagger foarte iscusit.� E adînc. spuse Wemmick, ca Australia. Arata cu toculspre usa biroului, ca sa-mi arate ca alesese Austrlia în figuralui de stil fiindca era de cealalta parte a globului. Daca arexista ceva mai adînc, adauga Wemmick, aducînd tocul înapoispre foaia de hîrtie, atunci asa ar fi si el.Apoi îi spusei ca, dupa cîte vedeam, treburile mergeau bine, si Wemmick spuse :� Gro-zav !îl întrebai daca domnul Jaggers lucreaza cu multi secre-tari, iar el îmi raspunse :� Nu prea ne-ncurcam noi cu multi secretari, fiindca nuexista decît un singur Jaggers, si oamenii nu-1 vor decît pe el.Sin tem numai patru secretari. Vrei sa-i vezi ? Esti doar de-alnostru, nu ?Am primit propunerea. Dupa ce a aruncat tot biscuitul în ' cutia de scrisori si mi-a dat suma pe care o scosese dintr-o caseta închisa în casa de bani, a carei cheie o tinea pe undeva pe la spate si o scotea prin gulerul hainei ca pe o codita de purcel, ne-am urcat sus. Casa era întunecoasa si darapanata ; ¦ se parea ca umerii soiosi, care lasasera urme în odaia domnu¬lui Jaggers, s-au tîrit ani de-a rîndul în sus si în jos pe scarf La etajul întîi, în odaia din fata, un secretar mare, gras sl buhait, care semana fie cu un hangiu, fie cu un om care se îndeletniceste cu prinsul sobolanilor, era foarte adîncit într-o discutie cu trei sau patru oameni cam jerpeliti, cu care vorbea frtrfl fasoane, asa cum vorbea toata lumea de aici cu cei care contribuiau la umplerea lazilor domnului Jaggers.� Ticluieso împreuna marturia pentru curtea cu juri,mi lamuri domnul Wemmick, dupa ce iesiram din camera.In odaia de deasupra, un secretar, latos si moale ca unr (pe care stapînul ar fi uitat sa-1 -tunda de pe vremea ctnd era catelus), statea si el de vorba cu un om cu ochii blegi, ii' pie care domnul Wemmick îmi spuse ca e turnator, ca nu atingea niciodata focul de sub cazanul de topit si ca mi-ar fi topit orice i-as fi cerut; bietul om parea atît de nadusit, dei si-ar fi încercat mestesugul asupra lui însusi. într-o iiil.ntfi din fund, un om cu capul între umeri si fata înfasurata inii o flanela murdara, îmbracat în niste haine vechi si negre,

Page 117: marile sperante

pareau ceruite de lustruite ce erau, statea aplecat si tran-!�¦ ii.i pe curat cele-scrise de ceilalti doi domni, spre folosinta domnului Jaggers.Asta era toata institutia. Dupa ce coborîram scara, dom¬nul Wemmick ma conduse în odaia custodelui meu si-mi spuse :� Pe asta ai vazut-o ?� Daca nu te superi, spusei eu, deoarece cele doua bus-nesuferite se uitau ehiorîs îmi atrasera din nou atentia,Ine reprezinta .astea ?� Astea ? întreba Wemmick, suindu-se pe un scaun siMiillind praful de pe cele doua capete înfioratoare înainte deA le lua jos Grozavi sînt astia doi ! Niste clienti vestiti de-aiII. care ne-au adus faima.'Tipul asta (ce ti-o fi venit sa'"inii de pe locul tau noaptea si sa-ti bagi nasul în calimara,i rilmîi cu pata pe sprinceana, pacatosule?!), asta si-astflpînul si, avînd în vedere ca nu s-au gasit dovezi îm-i Ivu lui, n-a ticluit-o prost.Chiar asa arata ? întrebai eu, îndepartîndu-ma de Irul acela, în timp ce Wemmick îi curata sprinceana cu Irulpnt si apoi 0 stergea cu mîneca hainei.Daca asa arata ? Leit el ! Mulajul a fost facut la New-Indata dupa ce l-au dat jos. Ma îndrageai grozav, asa e, hcr batrîn ce esti?! spuse Wemmick. Apoi îmi explica 1A Iesire dragastoasa, aratîndu-mi brosa cu femeia si cu > plîngatoare de lînga mormîntul cu urna si-mi spuse : omandat-o anume pentru mine!� Doamna reprezinta pe cineva ? întrebai eu.Nu, raspunse Wemmick. Doar asa, de haz (îti places IA fncl haz, asa-i! ?). Nu. nici urma de doamna în procesul'¦'¦'" 180 asta, domnule Pip, doar una, si aceea nu era subtirica si no¬bila. Si pe aceea, Doamne fereste, n-ai fi vazut-o îngrijind do o urna ! Doar daca ar fi fost ceva bautura înauntru. Preocu¬pat de brosa, Wemmick puse bustul la locul lui si lustrui brosa cu batista.� Si celalalt tot asa a sfîrsit-o si el ? întrebai eu. Arla fel.� Ai dreptate, spuse Wemmick. Asa arata cu totii. Ca slcum una din nari le-ar fi fost prinsa cu o undita agatata deun fir de par de cal. Da, tot asa a sfîrsit-o si asta, sfîrsitul lorfiresc, crede-ma ! Strengarul asta ticluia testamente, daqa nucumva îi trimitea si pe testatori pe lumea cealalta... Si, totusi,erai o lichea de soi (domnul Wemmick vorbea cu el) si spuneaica stii sa scrii greceste. Aiurea, laudarosule ! Ce mai mincinoserai! în viata mea n-am vazut asa mincinos ! înainte de a~s.iaseza raposatul prieten pe raft, domnul Wemmick puse mînape cel mai mare dintre inelele lui de doliu, spunînd : A trimissa mi-1 cumpere în ajun, stii ?în itmp ce Wemmick aseza pe raft cel de-al doilea bust si cobora de pe scaun, îmi trecu prin minte ca toate giuvao rurile lui trebuie sa fi avut aceeasi origine. Deoarece vorbise fara înconjur despre lucrurile acestea, cînd l-am vazut din nou în fata mea, stergîndu-si mîinile de praf, am îndraznit sa-1 întreb daca era într-adevar asa.� Da, sigur, raspunse el ; toate acestea sînt daruri deacelasi soi. Stii, unul aduce pe altul, asa se întîmpla. Eu leprimesc; întotdeauna Sînt curiozitati. Si apoi, sînt lucruri devaloare. Poate ca nu sînt chiar asa de pretioase, dar sînt por¬tative, si totusi au o oarecare valoare. Pentru dumneata, pecare te asteapta un viitor stralucit, poate ca n-au însemnatate,dar eu m-am calauzit întotdeauna dupa deviza : �Pune mînape orice fel de avere portativa".Dupa ce îmi, manifestai respectul pentru aceasta deviza luminata, Wemmick urma pe un ton prietenos :� Daca vreodata n-ai sa ai ceva mai bun de facut, te-acsupara sa vii sa ma vezi acasa la mine, la Walworth ? îti pot

Page 118: marile sperante

oferi un � pat. si vizita dumitale ar fi o cinste pentru mine.N-am prea multe lucruri sa-ti arat, dar poate ca ti-ar placeasa te uiti la riteva mici curiozitati dintre acestea. Si grozave de placut sa locuiesti într-o vila cu gradinita !I-am raspuns ca as fi îneîntat sa ma bucur de ospitali¬tatea lui.190

� Multumesc, spuse el. O sa ne întelegem asupra uneirllo care sa-ti convina. Ai luat vreodata masa cu domnul¦rs?� înca nu.� Bine, facu Wemmick. O sa-ti dea vin, si înca vin bun.Iu o sa-ti dau si punch1, si nu din cel obisnuit. Si sa-ti mal^¦pun ceva. Cînd ai sa iei masa cu domnul Jaggers, sa te uitiM^rijitoarea lui. :� O sa vad ceva neobisnuit ?� Stiu eu ? spuse Wemmick. Al sa vezi o fiara domesti-Ai sa-mi spui ca asta nu e ceva neobisnuit, dar eu îtii i'.pund ca depinde de cît de salbatica era fiara la început<,i dt de mult a fost domesticita. Nu vreau sa-ti stric parereaio puterea domnului Jaggers. Dar fii atent! ;�I un fagaduit ca asa voi face, caci vorbele lui îmi stîrni-' #rrd curiozitatea si interesul. îmi luai ramas bun, iar el maha daca n-as vrea sa-mi pierd cinci minute ca sa-1 vadI � domnul Jaggers �la treaba".l'in mai multe motive i-am raspuns ca da, mai ales ca nu |nl«'legeam prea bine la ce �treaba" îl vom gasi pe domnul rs. Porniram spre oras si merseram pîna la un tribunal lnics.it de lume, unde o ruda de sînge (în întelesul ucigas al puvlntului) a raposatului care avea originalul gust de a oferi ' l inose statea pe banca acuzatilor, mestecând stingherit ; Intre timp, custodele meu lua interogatoriul în contra-i Iu � nu stiu care din doua � unei femei, bagînd groaza Jft ta, In sala si în toata lumea de fata. Daca cineva, oricine Bf fi fost, spunea o vorba care nu-i placea' domnul Jaggers ui',1 immaidecît ca persoana sa fie �notata". Iar cînd cineva >ia sa recunoasca un anumit lucru, spunea: �Lasa, ca Brut eu totul de la dumneavoastra 1". Si daca cineva recunostea, ma : �Acum te-am prins !". Cînd îl vedeau muscîndu-si ni, magistratii tremurau. Hotii si cei care îi prinsesera 'ti Ii urmareau cuvintele deopotriva de vrajiti si de In¬ii umilitati si se ghemuiau de groaza cînd un singur fir din ele lui se zburlea spre ei. Nu puteam sa-mi dau seama i o parte era el, pentru ca mi se parea ca-i macina pe toti tr-0 rîsnita ,' atîta stiu ca, în clipa în care m-am strecurat In vlrful picioarelor, nu era de partea curtii, fiindca îl pe bietul batrîn care prezida sa topaie cu picioarele pe lllrâ car* ie prepara du? vin sau alt lichid � lapte, ceai sau apa J? I cu zahar ti lamiie fi uneori cu mirodenii sau menia.191 sub masa. îl învinuiau pentru felul în care se purtase în ziu. aceea, în calitate de reprezentant al legii si al justitiei brita¬nice si ca presedinte al curtii.CA ,'ITOLUL 25Bentley Drummle, care era un individ atît de posac încît atunci cînd punea mîna pe o carte ti se parea ca autorul îl adusese vreo ocara, nu avea o purtare mai placuta nici fata de amicii lui. Era greoi la înfatisare si în miscari si greu de cap; avea o fata nepasatoare, greoaie si o limba bleaga, care se lafaia în gura lui asa curase lafaia el prin odai. Si, pe dea¬supra, mai era si lenes, închipuit, zgîrcit, închis si banuitor. Se tragea dintr-o familie bogata din Somersetshire, si bietii lui parinti crescusera aceasta împreunare de defecte pîna cînd descoperira ca baiatul.era major si natarau. Asadar, cînd Bent¬ley Drummle venise la domnul Pocket, era cu un cap mal înalt decît gazda lui si cu o jumatate de duzina de capete mai tare de cap decît major

Page 119: marile sperante

itatea oamenilor.Startop fusese rasfatat de o mama slaba de înger si tinui acasa în vremea cînd ar fi trebuit sa se duca la scoala ; era foarte legat de mama lui, pe care o admira nespus. Avea tra¬saturi gingase de femeie si era � �dupa cum ai putea sa vezi, desi n-ai vazut-o niciodata", îmi spunea Herbert � �leit mai-ca-sa". Era, prin urmare, firesc sa-1 îndragesc mai mult pe el. decît pe Drummfe si, înca de la primele noastre plimbari cu barca pe înserat, sa stam de vorba amîndoi de la o barca la alta, vîslind spre casa, în timp ce Bentley Drummle venea singur pe dîra pe care o lasau barcile noastre, croindu-si drum prin papuris, pe sub malurile înalte. Se tîra întotdeauna de-a lungul malului, ca o amfibie stîngace, chiar atunci cînd fluxul ar fi putut sa-1 duca cu repeziciune ; si de cîte ori ma gîndesc la el, îl vad venind în urma noastra pe întuneric sau luptîn-du-se cu valurile stîrnite de vîslele noastre, în timp ce noi înaintam prin lumina apusului sau în lumina lunii, care so aprindea în mijlocul fluviului.Herbert era tovarasul meu de fiecare zi si eram buni prieteni. împarteam cu el barca, ceea ce îl aducea foarte des ia Hammersmith ; iar faptul ca locuiam în aceeasi camera, ma facea sa ma duo des la Londra. Faceam drumul dintre aceste doua locuri la orice ora din zi si din noapte. Si acum înca102 drag drumul acela (desi nu mai este atît de frumos ca ituncl), în amintirea acelor vremuri pline de speranta si ¦ tl-i,e neprihanita.Locuiam de o luna sau doua la familia Pocket, cînd apa-I 11. i domnul si doamna Camilla. Camilla era sora domnului¦t. Georgiana, pe care o vazusem tot atunci la domnisoarall.ivlsliam, sosi si ea. Femeia asta nemaritata si nesuferita,.ladea batoseniei ei numele de religie si ficatului ei nume!� iubire, era verisoara domnului Pocket. Oamenii acestia maUrau cu ura lacomiei si a dezamagirii. Adevarul e ca, de cîndurîdea norocul, ma linguseau cu cea mai josnica slugar-Fata de domnul Pocket, pe care îl socoteau un copiln, care habar n-avea de interesele lui, sei purtau cu în-ii ita aceea binevoitoare cu care îi mai auzisem vorbindre el si alta data. Pe doamna Pocket o dispretuiau ; în'ijiimb, admiteau ca biata faptura suferise dezamagiri amar-in viata ei, fiindca lucrul rasfrîngea oarecare lumina siira lor.Aceasta era lumea în care traiam eu si unde începui sa'.ijesc de educatia mea. încetul cu încetul, capatai obi-i Toarte costisitoare si începui sa cheltuiesc atîtia bani,dupa cfteva luni, ma cuprinse spaima, dar, de bine^delot ma tineam de carte. Aceasta nu dovedea vreun meritl)it, ci numai acela ca aveam destul bun-simt ca sa-mi

isc cusururile. Cu ajutorul domnului Pocket si al luiilurt, am înaintat repede; stiindu-i alaturi de mine. pe ¦ ii oameni, care îmi dadeau mereu ghes de cîte ori era le, si simtind ca am în fata mea un drum lipsit de piedici, fi trebuit sa fiu un prostanac, ca Drummle, ca sa nu facle pe care le-am facut.Nu-l vazusem pe domnul Wemmick de cîteva sâptamînt,lntr-8 buna zi, îmi dadu în gînd sa-î scriu un bilet, cumi ml ar face placere sa trec sa-1 iau într-o seara si sa ne11 împreuna acasa la el. El îmi raspunse ca asta l-arI ca ma asteapta la birou la ora 6. Ma dusei acolo si.i ce suna ceasul, el îsi ascunse cheia casei de baninfl, l;i spate.IV a| £»îndit/sa mergem pe jos pînâ la Walworth ? maraspunsei eu,.daca îti face placere, hiar foarte multa, spuse Wemmick, fiindca am sUit irole sub pupitru toata ziua si as vrea sa ma dez-'i spun mai întîi ce avem asta-scara la masa, dom- nule Pip. Avem tocana facuta în casa si friptura rece de gainii de la magazin. Cre

Page 120: marile sperante

d ca-i proaspata, fiindca stapînul pravali» de unde am cumparat-o a fost jurat, zilele trecute, într-unui din procesele noastre si i-am dat drumul numaidecît. l-am a-mintit de asta cînd am cumparat gaina si i-am spus : �Alege una buna, mai englezule, fiindca daca am fi vrut sa te tinem în boxa înca o zi, doua, n-ar fi fost mare lucru pentru noi" Si el mi-a spus : �Da-mi voie sa-ti daruiesc cea mai fru¬moasa gaina din pravalie". Desigur ca i-am dat voie. una-alta, e o avere portativa. Sper ca n-ai nimic împotriva unui parinte batrîn ?Eu credeam ca tot mai vorbeste de gaina, dar el adauj� Fiindca locuiesc împreuna cu tatal meu, un om batiEu îi raspunsei ceea ce îmi dicta politetea.� Va sa zica, n-ai luat înca masa cu domnul Jaggers îspuse el în timpul drumului. �� Înca nu.� Mi-a spus-o si el azi dupa-amiaza, cînd a auzit ca vil.Nadajduiesc ca te va invita mîine. Vrea sa-i cheme si paprietenii dumitale. Trei ; ai - trei prieteni intimi ?Desi nu obisnuisem sa-1 numar pe Drummle printre prie-tenii mei intimi, am raspuns :� Da.� Stii, vrea sa cheme toata banda (nu pr,?a ma simteammagulit de acest cuvînt), si orice o sa va dea de mîncare, sastii ca o sa fie bun. Sa nu te astepti la multe fa'uri, darfie minunat. Si mai e ceva ciudat în casa lui, urna Wemmick, dupa o pauza de o clipa, ca si cum observatia cu privire la îngrijitoare ar fi fost subînteleasa. Niciodata nu zavoraste vreo usa ssu vreo fereastra în timpul noptii.� Nu-1 fura nimeni niciodata ?� Niciodata ! raspunse Wemmick. El spune în auzul tu¬turor : ,.Vreau sa-1 vad pe omul care o sa ma fure pe mine !",Doamne, daca nu l-am auzit de o suta de ori spunînd cuvin¬tele astea unor pungasi cunoscuti, în biroul din fata, apoi nul-am auzit niciodata ! ,,Stiti unde locuiesc ; la mine acasa nu'Re trage niciodata zavorul; de ce nu dati lovitura? Hainu va ispiteste ?". Ei bine, nimeni n-are destula îndrazneala cs sa încerce, fie de dragul banilor, fie pentru cine stie c« altceva.� Asa groaza le este de el ? întrebai eu.� Groaza ? spuse Wemmick; Te cred ca le este groaza IE iscusit pîna si în felul cum îi provoaca. Dar trebuie si194 i'fl tn casa lui nu exista nici urma de argint. Toate tacîmurila «Iul din metal de Britania.� Asa ca nu s-ar alege ei cu prea mult, spusei eu, chiar� A, dar el s-ar alege cu mult ! spuse Wemmjck, rete->i-mi vorba. Si ei stiu asta. S-ar alege cu vietile lor, cuic a zeci dintre ei. Ar obtine tot ce-ar voi, si e cu nepu¬sa spui ca n-ar izbuti sa obtina ceva atunci cînd si-aIxltfiit în cap.Tocmai cazusem pe gînduri cu privire la puterea custo-i i meu, cînd Wemmick observa :� Cît despre lipsa de argintarie din casa, asta-i adîncimeaAsa cum un fluviu are adîncimea lui fireasca, asa si elpe-a lui. Dar uita-te la lantul ceasului pe care-1 poarta. Ia e veritabil, nu gluma !� E masiv, spusei eu.� Masiv ? repeta Wemmick. Cred si eu ! E un ceas decu repetitie, care, daca nu pretuieste o suta de livre, nuuieste un penny ! Domnule Pip, în orasul asta sînt vreosute de pungasi care stiu despre acest ceas, dar nu existait, femeie sau copil printre ei care sa nu recunoasca celmic inel din lantul ceasului si sa nu-1 arunce de parc-ar

Page 121: marile sperante

r înrosit daca cineva l-ar ademeni sa puna mîna pe el!povesti din astea, si apoi cu discutii mai generale,i timpul, se ispravi si drumul, pîna cînd domnul WemmickIiinta ca ajunsesem în districtul Walworth, Walworth era o îmbinare de ulite negre, de santuri si da nite si parea un loc destul de plicticos. Wemmick avea o le lemn în mijlocul unui petic de gradina, si acoperisul i gaurit si vopsit ca o baterie din care ies tevi de pusca.. E opera mea, spuse Wemmick. E draguta, nu-i asa ? Am început s-o laud cum puteam mai bine. Cred ca era i mai mica pe care o vazusem vreodata ; avea niste tfotice foarte ciudate (cele mai multe erau false) si oitît de mica, îneît abia puteai intra pe ea. Vezi,- aceea e o prajina de steag, o prajina adevarata, uri Wemmick, si în fiecare duminica înalt un steag Si uita-te aici. Dupa ce am trecut podul, îl ridic, H|<i, |l tul orice comunicatie cu exteriorul!195 I Podul era o scîndurica asezata peste o prapastie de vreo patru picioare latime si doua adâncime. Dar era o placei vezi mîndria cu care Wemmick îl ridica si îl fixa. în timp ce facea treaba aceasta, zîrnbea cu un adevarat zîmbet de h rie, nu cu surîsul lui mecanic, dintotdeauna.� în fiecare seara, la ora noua, dupa ora Greenwich-ulul l,se aude o împuscatura, spuse Wemmîck. Acolo, vezi ? Si cîndsimti zguduitura, zici ca-i arma de razboi, nu gluma!Piesa de artilerie despre care vorbea 'Wemmick era mon-tata într-o fortareata speciala, facuta din zabrele si aparata de ploaie cu ajutorul unui acoperamînt de musama, ear< mana cu o umbrela.� Pe urma, vezi cum e asezata, în spatele casei, spiWemmick, stii, nu la vedere, ca sa nu dauneze ideii de forti¬ficatie, fiindca principiul meu e : daca ai o idee, du-o la bunsfîrsit si ramîi la ea. Nu stiu daca si dumneata esti de aceeasiparere...I-am raspuns ca, fara doar si poate, eram.� La spate, e un cotet, în care cresc un porc, cîteva gainisi cîtiva iepurasi ; afara de asta, vezi dumneata, fac si eu sportsi seman castraveti ; la masa ai sa-ti dai seama cum e sa'atape care o cultiv eu. Asa ca, domnule Pip, spuse Wemmick,clatinîndu-si capul si zîmbind din nou, dar cu seriozitate, dane închipuim ca locul acesta ar fi asediat, ne dam seama �în ceea ce priveste proviziile, putem rezista al dracului de mult !La vreo cîtiva iarzi mai încolo, se afla un umbrar, de cara te puteai apropia numai umblînd pe o poteca plina de cotituri, asa încît drumul pîna la umbrar dura mult tirnp. Aci gasiram cîteva pahare gata pregatite. Punch-ul era pus la racit într-un lac ornamental, pe malurile caruia se ridica umbrarul. Aceasta aj a � cu o insula la mijloc, care nu parea mai mare decît sa-lata pe care trebuia sa o mîncam la masa de seara � era ro-tunda, si în mijlocul ei Wemmick cladise o fîntîna, care, daca puneai în miscare o morisca si scoteai dopul dintr-e teava, tîsnea cu atîta putere, încît îti uda tot podul palmei.� Eu sînt si inginerul, si tîmplarul, si tinichigiul, si gra¬dinarul, si omul la toate, spuse Wemmick dupa ce primi feli¬citarile mele. Stii, e foarte bine asa. Ma scapa de toate pînzel*1 Ora cînd soarele se întretaie cu meridianul de la Greenwich, localitnt* în apropierea Londrei, unde se afla un mare observator astronomic | cunoscuta si sub denumirea de �timpul sojar de la Greenwich", adoptai ca baza a calcularii timpului In lumea întreaga.196 lianjen care se agata de mine la Newgate si îi fac placere nului. Nu te deranjeaza daca te prezint chiar acum ba-ii inului, nu-i asa? Nu te supara?Ii exprimai nerabdarea care ma însufletea în asteptarea ui prezentari si intraram în castel. înauntru, lînga foo, < dea în tihna un om batrîn, îmbracat într-o haina de flanela 5 curat, vesel, bine îngrijit, dar cu desavîrsire surd.

Page 122: marile sperante

� Ei, mosule, striga Wemmick, strîngîndu-i vesel si prie-¦ mîna. Cum îti merge?� Foarte bine, John, foarte bine ! raspunse batrînul, ca|l cum ar fixînteles întrebarea.� Asta-i domnul Pip, mosule, spuse Wemmick, tare mi-arjil.n va sa-i auzi numele ! Fa-i semn cu capul, domnule Pip,iv îi place ! Fa-i semn cu capul, daca .vrei, si clipeste din I Ochi I� Casa asta frumoasa e a fiului meu, domnule ! strigainul, în timp ce eu dadeam din cap din toate puterile. Sini e frumos. Cred ca parcul si toate lucrarile de pe elebui folosite de stat dupa moartea fiului meu, pentru dis-poporului.� Grozav esti de mândru de toate astea, asa-i, mosule ?ba Wemmick, privindu-1 pe batrîn, si trasaturile lui aspreidulcira de,tot. Uite, un salut pentru tine! si dadu vîrtosSi înca unul, tot pentru tine ! si dadu si mai vîrtosap. Asa-i ca-ti place ? Daca nu te oboseste, domnule Pip,ir ca stiu cît este de obositor pentru straini, vrei sa-1 maiiti cu un semn din cap? Nici nu poti sa-ti închipui cîta�re fi face... %Am dat din cap de eîteva ori, si batrînul era în culmea Iril L-am lasat dînd de mîncare Orataniilor si ne-am asezat mbrar, ca sa bem punch-ul} aici. Wemmick îmi spuse, pi H mp ce-si fuma luleaua, ca i-au trebuit multi ani ca sa-si 1 proprietatea la acest grad de perfectiune. B a dumitale, domnule Wemmick ?"� Da, sigur I raspunse Wemmiek. Am primit-o bucaticabucatica. E scutita de dari, ce DumnezeulAdevarat ? îmi închipui ca domnului Jaggers trebuie ni i placa.� Nici n-a vazut-o, spuse Wemmick. Nici n-a auzit deMu l-a vazut niciodata pe batrîn. Nici n-a auzit de ehiul e una, si viata mea particulara e alta. Cînd mâ duc Iu, las castelul în urma mea, si' cînd intru în castel,137 las serviciul afara. Daca nu ti-e greu, tl-as fi recunos. daca ai proceda la fel. Nu-mi place sa mi se vorbeasca de i astea în timpul serviciului.Bineînteles, mi-am dat seama ca îndeplinirea dorintei iul e o chestie de buna-cuviinta. Deoarece punch-ul era foarte bun, am ramas în umbrar, bînd si stînd de vorba pîna aproape da era 9, cînd Wemmick îmi spuse, asezînd pipa pe masa :� Cea mai mare bucurie a batrînului e sa se apropie d«pusca.Porniram din nou spre castel, unde îl gasiram pe batrîri încingînd vatraiul la foc cu ochi nerabdatori, în chip de gatire pentru marea ceremonie din fiecare seara Wemmick statea cu ceasul în mîna, pîna ce sosi momentul cînd trebui sa ia vatraiul înrosit si sa se duca la baterie. Lua asadar va¬traiul, iesi din casa si, îndata, dupa aceea, se auzi o detunatura care clatina casuta aceea sucita, asemanatoare cu o cutie, da parca ar fi fost gata sa o darîme, si toate cestile si paharele din casa începura sa zangane. Atunci, batrînul, care cred ci ar fi fost aruncat în aer de pe jiltul lui daca nu s-ar fi sprijir în coate, striga triumfator :� A tras cu pusca ! L-am auzit !Si eu dadui de atîtea ori din cap, încît nu întrebuintez figura de stil spunînd ca nici nu-1 mai vedeam pe batrîn dir pricina ametelii.Timpul care trecu pîna la mase de seara fu folosit Wemmick pentru a-mi arata colectia lui de curiozitati Colec era în întregime de origine criminala ; cuprindea pana care se scrisese un vestit act fals, unul sau doua brice foart cunoscute, cîteva bucle si cîteva caiete de marturisiri I în timpul osîndei, despre care' domnul Wemmick spunea aveau o valoare deosebita, pentru ca erau, dupa cum spunea el, �minciuni din cap sî pîna în picioare". Aceste lucruri împrastiate cu gust printre mici obiecte de portelan si de stic) diferite fleacuri facute de însusi proprietarul colectiei si cîteva tabachere cioplite de batrîn. Toata .colectia se afla în camera a castelului în care intrasem mai întîi si care era folosita

Page 123: marile sperante

nu numai ca salonas, ci si ca bucatarie, judecind duj tigaia de pe gratar si dupa cîrligul de arama de deasupra minului, de care era agatata frigarea.O fetita euratica ajuta la gospodarie si avea grija de ba¬trîn în timpul zilei. Dupa ce aseza masa, podul fu coborît, pentru ca fetita sa poata iesi si sa plece acasa. Masa fu minu¬nata. Si, desi castelul era atît de napadit de mucegai, încît198 irea mirosea a nuci învechite, si, desi porcul ar fi putut ea ceva mai departe de locul unde mîncam noi, ma sim-incîntat de aceasta petrecere. Si nici odaita mea din turna alt cusur decît acela ca tavanul care ma despartea da I steagului era atît de subtire, încît, cînd ma întinsei pa, mi se paru ca va trebui sa legan toata noaptea pe fruntena steagului. '�A doua zi, Wemmick se scula foarte devreme si tare mi-ai ca l-am auzit curatindu-mi ghetele. Dupa aceea, se apuca radinarit; prin fereastra gotica a odaii mele îl vedeam i> îndu-se ca are nevoie de serviciile batrînuiui si facîndu-incios semn cu capul. Gustarea de dimineata fu la fel daca si masa din ajun, si la opt si jumatate precis pornirami 11 � �Little Britain". încetul cu încetul, pe masura ce ne a-iam de oras, Wemmick se facea tot mai uscat si mai aspru,ura i se strîngea de parc-ar fi fost crapatura unei cutiirisori. în cele din urma, cînd ajunseram la birou, si Wem-îsi scoase cheia din gulerul hainei, omul parea atît daifltor fata de proprietatea lui din Walworth, ca si cum Ici ui, podul, umbrarul, lacul, fîntina si batrînul ar fi sarit ii data cu ultima detunatura de pusca.CAPITOLUL 26Întocmai cum prevestise Wemmick, am avut curînd prile-¦ impar locuinta custodelui meu cu cea a casierului slretarului sau. Cînd m-am întors de la Walworth, custodeleilla în odaia lui si-si spala mîinile cu sapun parfumatj> I ierna la el si-mi comunica invitatia pe care eram pregatitnick sa o primesc pentru mine si pentru prietenii mei.:� Ramîne pe mîine, hotarî el, fara fasoane si fara haina_I. am întrebat în ce loc trebuia sa ma duG împreuna cu ttnll mei (fiindca habar navea^n unde locuia); cred ea, ral, riu-i placea sa faca nici o marturisire cu privire loi ninta lui, caci îmi spuse :� Veniti aici, si va iau eu la mine acasa.Mrt folosesc de acest prilej ca sa spun ca domnul Jaggers pe mîini dupa ce îi plecau clientii, ca un chirurg sau ¦t. In odaia lui se afla o despartitura prevazuta pentru190 acest scop, care mirosea a sapun parfumat, de parca ar fi o parfurrierie. înauntru, pe o bara, atîrna un prosop neobisnuit de mare si, do cîte ori se întorcea de la tribunal sau se des¬partea de un client, domnul Jaggers îsi spala mîinile si le freca si le usca cu acest prosop. Cînd eu si prietenii mei ne facuram aparitia a doua zi la 6, domnul Jaggers parea sa fi avut un caz mai complicat decît de obicei, caci îl gai cu capul înfundat în despartitura sf nu numai spalîndu-si nile si clatindu-si obrazul, ci facînd gargara. Si dupa ce sfi: toate acestea si se folosi de toate marginile prosopului, briceagul si-si curata unghiile înainte de a-i pune haina.Cînd iesiram în strada, cîtiva oameni se foiau în fata usii, ca de obicei, dorind, fara îndoiala, sa vorbeasca cu el ; da» în mirosul de sapun care înconjura faptura domnului Jaggers era ceva atît de hotarît, încît oamenii se lasara pagubasi pen¬tru ziua aceea. In timp ce ne îndreptam spre vest, cîte o i din multimea de pe strazi ÎI recunostea si, ori de cîte se întîmpla asa, domnul Jaggers începea sa~mi vorbeasca glas tare ; însa el nu recunostea pe nimeni si nici nu de seama ca altii îl recunosc pe el.Ne duse pîna la Gerrard Street, în cartierul Soho ], si opriram în fata unei case asez

Page 124: marile sperante

ate în partea de miazazi a strazii, �o casa destul de- impunatoare în felul ei, dar cu ferestr» murdare si care ar fi avut mare nevoie de zugraveala. Sec cheia, deschise usa si intraram cu totii într-o încapere da piatra, mare, întunecoasa si nelocuita. Apoi suiram scara do culoare cafeniu-închis si trecuram printr-o serie de odai, ca¬fenii si ele, asezate la etajul întîi. Pe peretii acoperiti cu Ierna erau sculptate ghirlande de flori, si în timp ce el ne ura bun sosit, mie mi se parea ca ghirlandele acelea semanau cu un anumit fel de lanturi, pe care le cunosteam foarte bine.Masa era pusa în cea mai frumoasa dintre încaperi; od era a doua camera de toaleta a domnului Jaggers, iar a trei dormitorul. Ne spuse ca închiriase toata casa, dar ca se folos foarte rar de alte odai decît -de acelea prin" care trecuse Masa era pusa frumos � bineînteles fara argintarie � si al turi de scaunul domnului Jaggers se afla o masuta cu o mul¬time de sticle si carafe si cu patru farfurioase de desert. Bag de seama ca domnul Jaggers tine totul sub .cheie si ca toi împarte lucrurile de care e nevoie în gospodarie.1 District londonez, care în trecut era locuit în mare parte din str&i , cunoscut pentru strazile sale înguste,200 In camera se afla si un dulap cu carti; vazui,dupa co-toiire ca erau doar carti despre martori, procese, acte parla-intntare, legi si biografii în legatura cu criminalistica si altelucrari de felul acesta. Mobila din casa era solida si buna,lantul de la ceasul domnului Jaggers. Totul avea un aerii, si în toata casa nu gaseai nici o podoaba. într-un colti- afla o masuta cu hîrtii si 0 lampa cu abajur ; iar mie mi se1 ca uneori, seara, domnul Jaggers îsi aduce tot biroul1, pe rotite, si se asterne pe lucru.Aproape ca nici nu se uitase bine la prietenii mei � pe¦rum umblase alaturi de mine � asa încît, dupa ce suna din1 loputel, ramase pe covorasul din fata caminului, masurîndu-î1 (i cu o privire cercetatoare. Spre mirarea mea, parea caiioreseaza mai ales de Drummle; ba chiar numai de el.Pip, spuse el, lasîndu-si mîna lui mare pe umarul meuii inilicptîndu-ma spre fereastra. Nu-i deosebesc unuî de altul.¦uni îi spune paianjenului ?� Paianjenului ? întrebai eu.Da, cel lataret si posac si cu pete pe obraz. .\cela-i Bentley Drummle, raspunsei eu, si cel cii fata e Startop.ia sa-1 ia deloc în seama pe cel �cu fata gingasa", îmi ie : Zici ca-1 cheama Bentley Drummle ? îmi place omulintra numaidecît în vorba cu Drummle ; nu~l speriaui.spunsurile greoaie si retinute ale acestuia; dimpo-parca ca-1 atîta, ca sa poata scoate de la el cît mai mult.¦A uitam la cei doi, cînd, deodata, îngrijitoarea rasari între¦ fi <'i, aducînd primul fel de mîncare.a o femeie de vreo 40 de ani, dar poate ca era mai11 decît o socoteam eu. Era destul de înalta, subtire sit|n in im.1 ; avea fata foarte palida, ochii mari si stinsi si un,i despletit. N-as putea spune daca tinea buzele între-¦i', ca si cum ar fi gîfîit, si daca privirea ei ciudata eralinistita si de înfricosata din cauza vreunei boli deUlm 1, dar stiu ca fusesem la teatru cu o seara sau doua îna-¦t, Cfl sil vâd Macbeth, si ca fata ei mi se parea ravasita deTocului, ca si fetele pe care le vazusem înaltîndu-seui vrajitoarelor.puse mîncarea pe masa,.atinse usurel cu degetulluik'lui meu, ca sa-i dea a întelege ca masa e gata,'vazuta. Ne asezaram în jurul mesei rotunde.20;

Page 125: marile sperante

Domnul Jaggers îl aseza pe Drummle lînga el si pe Startop In partea cealalta. Femeia puse pe masa un peste foartt '11 Vnos, dupa care mîncaram o friptura de miel la fel de al si apoi o pasare la fel de buna si ea. De pe masuta de lîng domnul Jaggers ne servea cu sos, cu vinuri si cu tot ce na trebuia, si totul era de cea mai buna calitate, iar dupa co aceste lucruri faceau înconjurul mesei, le punea totdeauna la loc. Tot el ne împartea farfurii, cutite si furculite curate pen¬tru fiecare fel de mîncare, si le arunca pe cele întrebuintate în doua cosulete, care se aflau pe jos, lînga scaunul lui. în afara de îngrijitoare, nu se arata nici- un servitor. Ea aducea mîncarea si, de cîte ori îi vedeam fata, mi se parea ca se înalta' dintr-un cazan. Multi ani mai tîrziu, vrînd sa-mi reami-de chipul acestei femei, am pus pe o femeie, care n-avea alta asemanare cu îngrijitoarea domnului Jaggers decît parul des« pletit, sa se înalte pe întuneric din spatele unui castron în cara dadusem foc la niste spirt.Împins de chipul ei ciudat, cît si de îndemnul lui Wem-mick de a ma uita cu luare-aminte la femeia aceasta, am bagat de seama ca, de cîte ori intra în odaie, nu-si lua ochii de la' domnul Jaggers, ca-si ridica iute mîinile de pe orice farfuria cu mîncare .pe care i-o punea cu sovaiala în fata si iesea în,1 graba din camera, ca si cum i-ar fi fost teama sa nu fie mata înapoi si ca si cum ar fi vrut ca domnul Jaggers sa-l spuna tot ce avea de spus în timp ce se afla alaturi de el Mi se parea ca, în felul lui de a fi, el îsi da seama de acest lucru si ca urmareste sa o tina tot timpul în nesiguranta.Masa se desfasura într-o atmosfera destul de vesel desi custodele meu parea mai curînd ca urmareste discutiile decît ca le provoaca, eu stiam ca ne face sa ne dam în vileai toate slabiciunile. în ceea ce ma priveste, m-atn surprins turisind înclinatia mea spre risipa, placerea de a o face pa ocrotitorul lui Herbert si laudarosenia în ceea ce privesti nurile mele mari, toate acestea înainte de a-mi fi dat i seama--ca deschisesem gura. Si asa s-a întîmplat cu f. din noi, dar mai ales cu Drummle ; înca înainte, de a fi minat pestele, acestu fi silit sa marturiseasca ca-i place sa lio rautacios si sa se arate banuitor cu ceilalti.De abia cînd ajunseram la brînza atinseram si sul întrecerilor noastre cu barca, si Drummle fu luat peste | fiindca în unele seri ramînea în urma noastra vîslind înci broasca, asa cum se pricepea el. La aceste cuvinte, Drui îi spuse gazdei ca se simtea mai bine în odaia noastra decît în202 ista noastra, ca, în ceea ce priveste îndemînarea, ne în-i cu mult, iar cît despre putere, ne putea strivi ca pe nisteici. Prin nu stiu de actiune'tainica, domnul Jaggers îl atîtanimmle, care ajunse într-o adevarata stare -de cruzimedin pricina acestui fleac; baiatul începu sa-si dezgo-i si sa-si încordeze bratul, ca sa arate cît era de muschiu-,i pe urma începuram cu totii sa ne dezgolim si sa neniâm bratele, ca niste caraghiosi ce eram.între timp, îngrijitoarea strîngea tacîmurile; custodele¦ � N nu-i dadea nici o atentie si nici nu se uita la ce facea ea,sprijinea de spatarul scaunului, muscîndu-si degetul ara-foarte absorbit de spusele lui Drummle, ceea ce mie mirea cu totul de neînteles. Deodata, prinse mîna femeii în¦ lui mare, ca într-o cursa, în timp ce ea si-o întindeamasa. Miscarea fu atît de iute si atît de neasteptata, încîti miram cu totii din gîlceava noastra prosteasca.Fiindca yeni vorba de putere, spuse domnul Jaggers, i eu o încheietura ! Molly, ia arata-le tu încheietura ta. Mîna ei prinsa în cursa era pe masa, dar femeia îsi as-¦n«tw cealalta mîna la spate.Hapîne, spuse ea încet, cu ochii atintiti rugator sl Mirat asupra lui, lasati-ma.Sa va arat eu o încheietura, repeta domnul Jaggers, itlt în hotarîrea lui. Molly, arata-le încheietura ta. ^lapîne, murmura ea din nou. Va rog... Molly, spuse domnul Jaggers, fara sa se uite la ea, el II I .11 încapatînare spre celalalt colt al camerei,

Page 126: marile sperante

arata-le � loiui încheieturile. Arata-le ! Hai !l 'i-lu drumul mîinii ei si i-o rasuci pe masa. Ea îsi lua i mfnâ de la spate si le întinse pe amîndoua una lînga de a doua încheietura era foarte deformata ; avea multe si adînci. In timp ce statea cu mîinile întinse, i dezlipi ochii de pe domnul Jaggers, si ne masura ¦ ii privirea pe fiecare în parte.Nu stiti ce putere zace aici, spuse domnul Jaggers,Ind linistit tendoanele cu degetul lui aratator. Putinin au încheieturi atît de puternice ca femeia asta. Biit ce forta de strîngere exista în mîinile astea.i'iilcjul sa vad multe mîinl dar n am vazut niciodatapulernice din punctul asta de vedere, nici la barbatifemei. - .ce el spunea toate acestea cu un glas nepasator meia continua sa ne masoare, pe fiecare în parte,203 la locurile noastre. In clipa în care domnul Jaggers înceta, se uita din nou la el.� Ajunge, Molly, spuse domnul Jaggers, împingînd-o usor.Te-am admirat, acum te poti duce. Ea îsi retrase mîinile, iacdomnul Jaggers lua cana de pe masuta, îsi umplui paharul slapoi ne servi si pe noi cu vin.� Domnilor, -la noua si (jumatate, spuse el, trebuie srtridicam sedinta. Pîna atunci, sa nu pierdem timpul. Ma bucursa va vad pe toti aici. Domnule Drummle, beau în sanatateadumitale !Daca se purta cu Drummle altfel decît cu ceilalti, ca întarite si mai tare, atunci si-a atins scopul. îmbufnat, dar triumfator, Drummle îsi arata tot dispretul fata de noi într-un chip din ce în ce mai dusmanos, pîna ce purtarea lui deveni de-a dreptul nesuferita. în timp ce el parcurgea toate aceste faze, domnul Jaggers îl urmarea cu acelasi interes foarte ciu-dat. Cred ca se înveselea pe socoteala lui Drummle, în timp,ce-si sorbea vinul.în lipsa noastra copilareasca de cumpatare, cred ca am baut prea mult si stiu bine ca am vorbit prea mult. Ne înfier-bîntaram mai ales cînd Drummle spuse, rînjindu-ne grosolan în nas, ca eram prea risipitori cu banii nostri, ceea ce ma facu- sa spun cu prea mult naduf si prea putina discretie ca nu i sa potrivea tocmai lui sa vorbeasca asa, cînd Startop îi împru-mutase bani de fata cu mine, cu vreo saptamîna. în urma.� Bine, facu Drummle, se va plati...� N-am vrut sa spun ca nu se va plati, spusei eu, dar alputea sa-ti tii gura cu privire la noi si la banii nostri, dupaparerea mea.� Dupa parerea ta ! raspunse Drummle. O, Doamne f,� îmi îngadui sa-ti spun, urmai eu cu gîndul de a fifoarte aspru, ca tu n-ai împrumuta bani nici unuia din noidac-am avea nevoie.� în cazul asta, nu prea e nobfl sa te împrumuti de laaltii, dupa parerea mea.� Dupa parerea ta, repeta Drummle. O, Doamne !Purtarea lui era atît de nerusinata � cu atît mai mult «ucît nu izbuteam sa înfrîng prostia lui posaca � încît spusei, fara sa tin socoteala de sfortarile lui Startop, care voia sa opreasca :� Bine, domnule Drummle, fiindca veni vorba, da-mlvoie sa-ti spun ce s-a petrecut între mine si Startop, caraici de fata, atunci cînd ai împrumutat banii aceia.204 � Nu ma priveste ce s-a întîmplat între dumneata sl op, care e aici de fata! bodogani Drurnmle, si cred ca, [finind în soapta, a adaugat ca ne-am putea duce amîndoi nu si sa-1 lasam în pace.

Page 127: marile sperante

Totusi, vrei, nu vrei, tot am sa-ti spun, i-am raspuns¦ . [-am spus lui Startop ca, în timp ce-ti bagai foarte în-banii în buzunar, rîdeai de el fiindca fusese atît de slabU-i împrumute.Mi umrnle .rîse fara rusine, ne rîse în nas, cu mîinile în nare si scuturîndu-si umerii lui rotunzi; voia sa spuna la ca aveam dreptate si ca ne dispretuieste pe toti ca pe mâgari.Alunei, Startop îl lua la rîndul sau în primire, dar cu maii bunavointa decît dovedisem eu, si-1 pofti sa fie ceva� uviincios. Deoarece Startop era un tînar foarte vioi, simie tocmai contrariul, acestuia din urma prezenta luiHUl'lop i se parea întotdeauna o jignire personala. De dala*'� iii raspunse rastit si grosolan, în timp ce Startop încercadrepte discutia pe alt fagas, cu ajutorul cîtorva glume,îmi in- facura sa rîdem. Drummle, pe care acest succes îl|ltini'.i mai mult decît orice, îsi scoase mîinile din buzunare! nâ sa ameninte sau sa ne înstiinteze dinainte, îsi lasaII lui rotunzi în jos, înjura, puse mîna pe un pahar mareii aruncat, fara îndoiala, în capul dusmanului sau daca>r fi oprit paharul cu o miscare iscusita a mîinii inare Drummle, îl ridica în scopul aratat mai susDomnilor, spuse domnul Jaggers cu întelepciune, pu-irul pe masa si tragînd de lantul masiv al ceasuluiur, cu repetitie, pe care-1 scoase afara, îmi pare nes-ui, dar trebuie sa va anunt ca este noua si jumatate.ii aceasta aluzie, ne scularam cu totii, ca sa plecam.Ie a ajunge la poarta. Startop îi si spunea lui Drum-B|, foarte vesel, �mai baiete", ca si cum nu s-ar fi* întîmplatl'nr ,,baiatul" era atît de departe de a raspunde la a-i de simpatie, îneît nici macar nu voia sa meargaii I i llammersmith pe aceeasi parte a drumului cu el, asa11 si cu mine, ramînînd în oras, îi vazuram pe cei doiida pe trotuare diferite. Startop era în frunte, iarumbla în urma, în umbra caselor, asa cum în .barcaHk ia în umbra malurilor..¦ poarta nu era înca închisa, m-am gîndit sa-1 las i sa mâ astepte o clipa si sa dau fuga pîna sus, ea203 sa mal spun o vorba custodelui meu. t-am gasit în camera de toaleta, înconjurat de o întreaga colectie de ghete, foarti absorbit de ele, si spalîndu-se pe mîini în urma noastra. I-am spus ca venisem înapoi ca sa-i spun cît îmi | de rau ca se întîmplasera lucruri atît de neplacute si ca na¬dajduiam ca nu ma va învinui prea mult.� Fleacuri! facu el, udîndu-si fata si vorbindu-mi prin¬tre picaturile de apa. Nu face nimic, Pip. Totusi, îmi placepaianjenul acela.Se întoarse spre mine si-si clatina capul, umflîndu-sl obrajii si stergîndu-se cu prosopul.� Ma bucur ca va place, spusei eu, dar mie nu-mi place^� Sigur ca nu, încuviinta custodele meu ; ar fi bine san-ai prea mult de-a face cu el. Pazeste-te de el cît poti.îmi place baiatul, Pip ! E din soiul celor adevarati. Dac-as fi prezicator...îsi ridica ochii din prosop si-mi prinse privirea.� Dar nu-s prezicator, spuse el, înfundîndu-si capul îtciucurii prosopului si uscîndu-si urechile. Doar stii ce sînt u,nu-i asa ? Noapte buna, Pip.� Noapte buna, domnule Jaggers.Cam vreo luna dupa aceste întîmplari, timpul pe car» �paianjenul" trebuia sa-1 petreaca la domnul Pocket se în¬cheie de-a binelea, spre marea usurare a tuturor celor din casa în afara de doamna Pocket, si Drummle.se întoarse în vizuina parinteasca.

Page 128: marile sperante

CAPITOLUt 27�Draga Domnule Pip,Iti scriu aceste rlnduri la rugamintea domnului Garger ca sa-ti spun ca dînsul pleaca la Londra, în tovarasia domni lui Wopsle, si ca s-ar bucura mult daca i-ai îngadui sa te uari Va fi la hotelul «Bamard» mP-rti dimineata, la ora 9, si dad ora nu ti se pare potrivita, te rog lasa vorba. Biata dumitalt sora este tot asa cum ai lasat-o. Vorbim mereu despre dum-neata, serile, In bucatarie, si ne întrebam ce mai spui si ce faci. Daca, în lumina celor de astazi, acest lucru ti se pare o206 I -neala, iarta-ne, de dragul vremurilor de demult. Ma O aici, domnule Pip.A dumitale mult îndatorata,Biddyl\ S. Vrea cu tot dinadinsul sa-ti scriu «Ce mai stren-!» Spune ca ai sa întelegi despre ce este vorba. Nâdaj-ic, si n-am nici o îndoiala, ca te vei bucura sa-l vezi, mâ-¦ i acum esti un gentleman, fiindca îmi amintesc ca aveai 'i buna, iar el e un om tare, tare de treaba, l-am citit i scrisoarea, în afara de ultimele cuvinte; vrea cu tot Unsul sa mai scriu o data cuvintele «Ce mai strengarii '.» B".Am primit aceasta scrisoare prin posta luni dimineata,¦ lîlnirea cu Joa trebuia sa aiba loc a doua zi. Vreau saturisesc cinstit cu ce simtaminte asteptam sosirea lui.Nu-l asteptam pe Joe cu bucurie, desi ma legau de elmintiri, ci mai curînd, cu multa neliniste, umilit si; ins de gîndul ca vizita aceasta n-avea nici un rost. Dacaputut sa-l tin pe Joe la distanta platind o suma de bani,i.inta ca as fi platit-o. Totusi, eram oarecum linistit,i .loe avea sa vina la �Barnard", si nu la Hammersmith,i sa dea cehii cu Bentley Drummle. Nu ma suparai 1 va vedea pe Herbert si pe tatal lui, pe care îl res-ni ; dar tremuram ca nu cumva sa se întîlneasca cuiunie, pe care îl dispretuiam. Asa se întîmpla de obicei în; ne facem vinovati de cele mai mari slabiciuni si jos-'Iragul oamenilor pe care îi dispretuim cel mai mult.¦pusem sa-mi împodobesc odaile în care locuiam îni II lotul nefolositor si nepotrivit, si lupta cu urîciuneau' lui Barnard se dovedea a fi foarte costisitoare. în tim-ire vorbesc, odaile nu mai semanau nicidecum cu ceeani la sosire, iar eu ma bucuram de cinstea de a ocupaii, dintre cele mai însemnate, în registrele unuiilin vecini. Ba chiar ajunsesem atît de departe, îneîtin un baiat încaltat cu cizme � cizme dintre cele� H'¦¦ ¦ � si pot spune ca am devenit robul lui. Caci dupaacest monstru (o lepadatura din familia spalato-l<') si dupa ce l-am îmbracat într-o haina albastra,Hui bona, o cravata alba, pantaloni deschisi la culoareifl de care am vorbit mai sus, m~am vazut silit sa-i20^ gasesc cîte ceva de lucru prin casa si o groaza de mînsi din pricina acestor ctoua lucruri dezgustatoare, baiatul m;iobseda fara încetare.Acest duh al razbunarii primi ordin sa fie la sei marti dimineata la ora 8, în antreu (o odaie cu o suprafata de doua picioare patrate, dupa socoteala negustorului de la care cumparasem scoarta 3e pe jos), si Herbert se gîndi la cîteva lucruri pentru gustarea de dimineata care s-ar îl putut sa-i placa lui Joe. Desi ma simteam sincer îndatorat fata de Her¬bert pentru atentia si bunavointa lui, nutream totusi o banu¬iala ciudata si destul de neplacuta ca daca Joe ar fi venit sa-1 vada pe el. Herbert n-ar fi fost chiar atît de saritor,Cu toate acestea, luni seara ma întorsei în oras, ca sa ma pregatesc pentru venirea

Page 129: marile sperante

lui Joe, iar a doua zi ma sculai dis-de-dimineata si dadui un aspect cît mai stralucitor salonului si mesei Din nenorocire, bura în dimineata aceea si nici un înger a- ar fi putut sa-i ascunda lui Joe faptul ca hanul Iul Barnard varsa lacrimi de funingine, ca un cosar urias cuprins de slabiciune,Pe masura ce se apropia clipa sosirii lui Joe, ma cuprin¬dea tot mai mult dorinta de a fugi, dar duhul razbunarii st tea în antreu, dupa cum i se poruncise. în curînd auzii pasi lui Joe pe scara. Stiam ca e Joe dupa felul stîngaci cum suia scarile cu ghetele lui de zile mari, eare-i erau totdeauna pre, largi, si dupa timpul care-i trebui ca sa citeasca numele d< pe usile de la celelalte etaje în timp ce urca. Cînd, în cele di urma, se opri în fata usii noastre, îl auzii cum îsi plim degetul peste literele numelui meu, apoi îl auzii rasuflînd în; gura cheii. Pe urma, ciocanii usurel la usa, si Pepper1 � acesta era numele foarte compromitator al duhului razbunarii � anunta :� Domnul Gargery !Mi se parta ca Joe n-o sa mai sfîrseasca cu stersul picioa-relor si ca va trebui sa ma duc eu sa-1 urnesc de pe pres, dar, în cele din urma, intra.� Joe, ce mai faci, Joe ?� Pip, ce faci tu, Pip ?Fata lui era buna, rosie si stralucitoare ; îmi prinse amin-doua mîinile, dupa ce~si aruncase palaria pe podea, între noi, si începu sa mi le ridice si sa le coboare, ca si cum as fi fosl ultimul model de pompa.

-03 piper (engl.). - Ma bucur ca te vad, Joe ! Da-mi palaria.l )ar Joe o ridica grijuliu, cu amîndoua mîinile, ca si cum�i ii fost un cuib de pasare cu oua înauntru, si nici nu voia sasa se desparta de acest obiect, asa ca ramase în picioare,vorbind mai departe, într-un fel care ma stînjenea foarte mult.� Cum ai mai crescut, spuse el, si cum te-ai boierit sisubtirit! (înainte de a descoperi acest cuvînt, Joe statuînduri). Esti o cinste pentru regele si tara ta !Si tu, Joe, arati minunat!- Multumesc lui Dumnezeu, spuse Joe, ca omul ; si la nu-i nici ea mai rau decît ai lasat-o. Si Biddy e ne-ichlmbata. Si prietenii nu-s nici mai bine, nici mai rau. Afarade VVopsle. Cu el s-au mai întîmplat schimbari.In tot timpul acesta, Joe îsi plimba ochii de jur-împreju-ml odaii (tinînd grijuliu cuibul de pasare cu amîndoua mîi-nlle), si mai ales se uita foarte staruitor la halatul meu înflorat. Schimbari, Joe ?Da, sigur, spuse Joe, coborînd glasul. A parasit bisc-sl s-a apucat sa joace teatru. De aceea a venit la Londra, euna cu mine. Dorinta lui este � spuse Joe, mutîndu si ru o clipa cuibul de pasare sub bratul sting si bîjbîindînauntru cu mîna dreapta, în cautarea unui ou � daca nu te�upcrl, sa-ti dau asta.Am luat ceea ce-mi întindea Joe si am vazut ca este pro¬nii mototolit al unui mic teatru din oras, care anunta,chiar pentru saptamîna aceea, prima reprezentatie data de un tlt actor din provincie, de talia marelui Roscius 1, a carui¦ aparitie în cea mai tragica piesa a marelui bard national[mit multa vîlva în cercurile dramatice locale".Ai fost la reprezentatia lui, Joe ? întrebai eu. Am fost, spuse Joe solemn si grav. - A stîrnit vîlva mare ?

Page 130: marile sperante

Da, sigur, spuse Joe, au zburat multe coji de port¦¦">-Mai ales cînd Wopsle a vazut stafia. Desi, domnule, teii si eii daca se poate sa ai inima sa-1 întrerup! pe un omorba si sa te amesteci mereu între el si stafie cu �Amin" !ir daca -omul a avut nenorocirea sa fi lucrat în biserica,¦ Joe, cu glas convingator si plin de simtire, dar asta nui ca trebuie sa-1 dai afara în felul asta ! Vreau sai, ca daca nici stafia tatalui sau n-are voie sa-1 tulbure,ine mai are voie, domnule? Si, pe urma, cînd palaria Kosclus Galhis � celebru actor roman din secolul 1 l.e.ri.209 ti-e atît de mica, încît greutatea penelor o trage în jos, tine o pe cap cum poti mai bine !Deodata îl vazu pe Joe privind speriat, ca si cum bietul om ar fi dat el însusi cu ochii de o stafie, si întelesei ca Her-bert intrase în odaie. Asa ea-i facui cunostinta cu Herbert, care-i întinse mina ; dar Joe se dadu înapoi, fara sa dea dra¬mul cuibului de pasare.� Sluga dumneavoastra, domnule, spuse Joe, si nadaj¬duiesc ca dumneavoastra si cu Pip... (La aceste cuvinte ochiilui se oprira asupra duhului razbunarii, care aseza niste pîineprajita pe masa. Joe se arata, gata sa-1 socoteasca pe tînarulde care vorbesc drept un membru al familiei, asa încît eu maîncruntai, punîndu-1 pe bietul om într-o încurcatura si maimare). Vreau sa spun ca voi doi... ca nadajduiesc c-o ducetibine cu sanatatea în casa asta închisa. Fiindca hanul asta s-afliputea sa fie foarte bun, dupa obiceiurile din Londra, spuseJoe tainic, si cred c~o fi o casa de încredere, dar eu n-as tinenici un porc aici dac-as vrea sa-1 îngras si sa manînc carnafrageda.Dupa ce Joe aduse acest omagiu magulitor locuintei noas-tre si dupa ce încerca sa-mi spuna de cîteva ori �domnulo", îl rugaram sa se aseze la masa ; el însa se uita de jur-împre-ijurul odaii, în cautarea unui loc potrivit unde sa-si depuna palaria, ca si cum acest obiect n-ar fi putut sa se odihneasca' decît pe anumite alte obiecte, foarte rare în natura, si, în cele din urma, o aseza "pe un colt al caminului, de unde, mai apoi, cadea jos la intervale regulate.� Iei ceai, sau cafea, domnule Gargery ? întreba Her¬bert-, care prezida întotdeauna masa de dimineata.� Multumesc, domnule, spuse Joe, întepenindu-se dincap pîna în picioare. Ce va este dumneavoastra mai placut.� Cafea-îti place ?� Multumesc, domnule, raspunse Joe, vadit descurajatde propunerea lui Herbert. Deoarece ati avut bunatatea saalegeti cafeaua, eu nu spun nimic. Dar nu credeti ca încinge ?� Atunci, ceai, spuse Herbert, turnînd ceaiul.La aceste cuvinte, palaria lui Joe se rostogoli de pe camin, si el se ridica de pe scaun, o culese si o puse înapoi, exact în acelasi loc, ca si cum faptul ca palaria avea sa se rostogo¬leasca numaidecît din nou era un semn de buna-crestere din partea lui.� Cînd ai sosit în oras, domnule Gargery ?210 � Sa fi fost ieri dupa-amiaza ? se întreba Joe, tusindin palma, ca si cum ar fi avut timp sa prinda tusea magareascamd sosise. Nu, nu ieri. Ba da. Ieri dupa-amiaza. Spuse te cuvinte cu un aer de întelepciune, usurare si nepartinire.� Ati vazut ceva din Londra pîna acum ?� Da, sigur, domnule, spuse Joe. M-am dus împreuna cudomnul Wopsle de-a dreptul la antrepozitele �Blacking". Darml s-a parut ca afisele rosii de la usa nu se prea potrivesc,

Page 131: marile sperante

ftdauga Joe ca sa ne lamureasca, fiindca erau facut prea arhi-�naloral.Cred ca Joe ar mai fi lungit vorba aceasta (care într-ada-i'voca mintii un anumit fel de arhitectura pe care-1 cunoso si ar fi transformat-o într-un adevarat cor daca întîm-a n-ar fi facut ca ochii lui sa cada asupra palariei, care ostogolea din nou. într-adevar, palaria aceasta îi cerea bietului om o atentie încordata si o iuteala în priviri si în mîini i.inatoare cu aceea de care ai nevoie cînd lucrezi la un u. Joe facea tot felul de scamatorii cu palaria lui, dove-� In ui o îndemînare nemaipomenita ; ba se repezea la ea si o dea în clipa în care cadea, ba o oprea în mijlocul drumu¬lui si o arunca în sus, lovind-o pe toate colturile odaii si de tul de pe pereti, pîna ce o prindea bine în mîna si sfîrsea I cu jocul ; pîna la urma o arunca în vasul de clatit mîi-nili'. de unde mi-am îngaduit s-o pescuiesc.Cît despre gulerul camasii si cel al hainei lui, erau amîn-i de neînteles, niste taine de nedezlegat. De ce oare tre-omul-sa se chinuiasca în halul acesta pentru a se socoti i asa cum se cuvine ? De ce oare socoate ca trebuie paseasca prin suferinta bucuria de a purta haine de du¬minica ? Joe mai avea obiceiul sa se cufunde în gînduri oprind ulita la mijlocul drumului între farfurie si gura; ochii i ulreptau spre locuri foarte ciudate si era, sarmanul, zgu-.inii de accese atît de groaznice de tuse în timp ce sedea de masa, încît mai mult scapa din furculita decît i, dar se încapatîna sa sustina ca nu. scapase njici o farîma nîncare; ma bucurai deci din toata inima cînd Herbert<si si pleca în oras.N-aveam nici destul bun-simt si nici destula minte caii dau seama ca eu eram de vina si ca, daca eu m-as fiii mai firesc cu Joe, s-ar fi purtat si el mai firesc cu mine.Mâ iootea din rabdari si ma înfuria ; si tot ce spunea nu faceadtctt sft-ml atîte mînia.811 � Fiindca am ramas singuri, domnule... începu Joe.� Joe, i-am taiat eu vorba înciudat, cum poti sa mi spui�domnule" ?Joe se uita la mine doar o clipa, cu o privire în care eu am ghicit o umbra de imputare. Oricît de caraghioasa i-ar fi fost cravata, îmi dadeam seama ca exista demnitate în pri¬virea lui.� Fiindca am ramas singuri, relua Joe, si fiindca n-am dagînd sa stau mult aici, o sa încheiem, adica o sa încep spu-nîndu-ti ce anume m-a împins sa caut cinstea de a te vedea.Fiindca de n-ar fi fost dorinta mea de a-ti fi de folos, spuseJoe cu privirea-i lucida de odinioara, n-as fi avut cinstea saînfulec mîneare în casa si în tovarasia unor domni.Doream atît de putin sa vad din nou privirea aceea, îndt nu spusei nimic de tonul lui Joe.� Sa vedeti, domnule, urma Joe, cum stau lucrurile. Amfost deunazi la �Barcagiii veseli", mai Pip ! (De cîte ori salasa dus de dragoste, îmi spunea �Pip", iar cînd îl cuprindeadin nou politetea, îmi spunea �domnule"). Si a picat Pumblee-hook în brisca lui. Si omul asta, spuse Joe, apucînd-o pe altdrum, ma scoate uneori din sarite, fiindca spune prin tot orasulca el a fost întotdeauna prietenul tau din copilarie si ca tu îlsocoteai tovarasul tau de joaca.� Prostii ! Doar tu erai tovarasul meu de joaca, Joe.� Asa credeam si eu, Pip, spuse Joe, clatinînd usor dincap, desi acum nu mai are rost sa vorbim de asta, domnule.Asa, Pip. Si omul asta, cu laudarosenia lui cu tot, a venit lamine cînd stateam la �Barcagiii veseli" (vezi ca tare-i bunao lulea si o halba de bere dupa o zi de lucru, domnule, si nieinu te ameteste prea tare) si mi-a zis : �Joe, domnisoara Ha-visham vrea sa-ti vorbeasca".� Domnisoara Havisham, Joe ?

Page 132: marile sperante

� �Doreste, a zis Pumblechook, sa-ti vorbeasca". Joe tsjiplimba ochii pe tavan. . .� Da, Joe ? Spune mai departe, te rog.� A doua zi. domnule, spuse Joe, privindu-ma de par am-as fi aflat departe de tot, m-am gatit si m-am dus s-o vadpe domnisoara A. ,� Domnisoara A., Joe ? Domnisoara Havisham ?� Dupa cum spun, domnule, raspunse Joe, cu un aer deformalitate legala, de parca si-ar fi facut testamentul, domni¬soara A. sau domnisoara Havisham. Si ea mi-a vorbit asa >,�Domnule Gargery, esti în corespondenta cu domnul Pip T't212 Sl fiindca aveam o scrisoare de la tine, am spus : �Da, sînt", (�Cînd m-am casatorit cu sora dumitale, domnule, am spus i �Du, vreau" ; si cînd i-am raspuns prietenei tale. Pip, am : �Da, sînt"). �Vrei sa-i spui atunci, a zis ea, cum ca Cutella s-a întors acasa si ca s-ar bucura sa-1 vada ?".Simteam ca mi se aprind obrajii în timp ce ma uitam la Nadajduiesc ca una din cauzele îndepartate pentru care ml se aprinsera era gîndul ca, daca as fi cunoscut scopul vi-i lui Joe, l-as fi asteptat cu mai multa nerabdare.� Cînd am ajuns acasa, urma Joe, si-am rugat-o pe Biddy¦ li scrie, ea s-a cam codit. Spunea : �Sînt sigura ca s-atbucura sa afle vestea de la tine, prin viu grai. Tot e sarba-si vrei sa-1 vezi. Du-te 1". Asta-i tot, domnule, spuse rldicîndu-se de pe scaun. Si, draga Pip, îti .doresc numai si sa ai noroc sa ajungi cît mai departe.� Dar nu pleci înca, Joe...� Ba da, plec, spuse Joe.� Dar te întorci la prînz ?� Nu, nu ma întorc, spuse Joe.Ochii nostri se întâlnira, sl vorba �domnule" se.topi în Inima lui în timp ce-mi strîngea mî.Pip, mai baiete, viata e facuta din atîtea despartiri unaalta ! Eu as spune : unul e fierar, altul e tinichigiu,lucreaza arama si altul e argintar. Toti astia sîni deosebitide altul si trebuie sa luam lucrurile asa cum se întîmpla.ica a fost cineva de vina astazi, eu am fost ala Tu si cunu putem sta alaturi aici, la Londra ; si nicaieri num, doar la noi acasa, între lucrurile stiute numai de noi.Nu � as fi mîndru, dar vreau sa fiu la locul meu, si niciodatala ma vezi în hainele astea !� Fiindca în hainele astea nu sin locul meu. Nu ma simt eu la locul meu cînd ies din fierarie,¦ Un bucatarie, sau din baltoacele noastre. N-ai sa-mi ga-nlci pe jumatate atîtea cusururi daca ai sa te inndesti cain hainele mele de lucru, cu ciocanul în mîna, sau chia»ia în gura. N-ai sa-mi gasesti nici pe jumatate atîtearurl daca te-ar cuprinde cheful sa ma vezi si ai veni sibaga capul prin fereastra fierariei si l-ai veâea pe Josral ocolo, la nicovala lui veche, cu sortul lui cel ars în¦ndu-si de treaba lui Sînt tare greu da cap, dauso ca tot ti-am spus ceva adevarat pini la urma*umnezeu sa te binecuvîhteze, draga Pip, mai baiete Dum-\ te binecuvînteze ! .213 Nu ma înselasem cînd mi se paruse ca exista o în Toe. Straiele pe care le purta nu mai puteau sa-i strtcej acum cînd spusese vorbele acestea, asa cum nu puteau strice nici în drumul spre împaratia cerurilor. Ma atinse usor cu .nîna pe frunte si iesi De îndata ce mi-am venit putin în fire am iesit în goana din casa si l-am cautat prin strazile învecinate, dar nu l-am mai gasit.CAPITOLUL 28

Page 133: marile sperante

Era limpede ca trebuia sa ma duc în orasul n astru a doua zi, si valul de remusca,re ce ma euorinsese la înwput facu sa mi se para tot atît de limoede faptul ca trebuia sa locuieso la Joe. Dar dupa ce mi am ourit. un loc în diligenta de a doua zi si m-am dus pîna la domnul Pocket si înapoi, ni) mai eram atît de hotarît cu privire la cel de al doilea pun-et si începui sa nascocesc tot felul de motive si de scuze ca sa ma conving sa trebuia sa înnoptez la �Mistretul albastru". Dssigur ca as fi fast o povara pe capul lui Joe ; nu eram asteptat, si patul meu n-d sa fie pregatit ; în felul acesta, as fi prea departe de domnisoara Havisham, care era o fiinta pretentioasa, careia nu t ar fi placut sa întîrzii Toti mincinosii de pe lume nu sînt nimic > fata de omul care se minte pe el însusi ; cu vorbe din acestea m-am înselat pe mine însumi. E ciudat, fara îndoiala. Par-' destul de firesc sa te alegi din greseala cu o moneda falsa, faurita de altcineva ; dar sa iei drept bun, cu deplina stire, un ban fals faurit de tine însuti ! Un strain îndatoritor, sub pretextul ca vrea sa-ti împatureasca bine banii, spni mai mare siguranta, îi poate înlocui cu.coji de nuci ; dar ee înseamna siretlicul lui pe lînga acela de a-ti aduna singur eajilc- de nuca si a ti le da tie însuti în Ioc de bani !D\ipa ce am luat hotarîrea ca trebuie sa trag (a .Mistretul albastru" am început sa-mi framînt mintea cu întrebarea daca trebuie sa iau duhul razbunarii cu mine Ma ispitea gîndul ca acea sluga scump platita îsi va plimba cizmele prin curtea hanului Era aproape maret sa mi-1 închipui aparînd, ca din întîmplare, în pravalia croitorului Trabb si fîstîcindu-î pe ne¬cuviinciosul acela de ucenic. Pe de alta parte, s-ar fi putut ca ucenicul lui Trabb sa-i intre pe sub piele si sa i spuna tot soiul de nazbîtii; sau de obraznic si îndraznet ^e era, ar fi214 ui stare sa-1 huiduiasca pe strada principala. Apoi, s-apli putut ca si ocrotitoarea mea sa auda de el si sa nu-i placa.scurt, am luat hotarîrea sa las duhul razbunarii acasa.îmi oprisem loo în diligenta de dupa-amiaza si, deoareceirna, nu puteam ajunge la destinatie înainte de doua sauorc dupa apusul soarelui. Diligenta trebuia sa plece dinKeys la ceasurile 2. Ajunsei la locul de pornire cu vreunde ora mai devreme ajutat de duhul razbunarii, dac:a:ntrebuinta cuvîntul acesta în legatura cu un om care nuajutat niciodata decît cînd n-avea încotro.In vremea 'aceea era obiceiul ca ocnasii sa fie dusi înuri cu diligenta. Deoarece auzisem adeseori ca puscariasiimieso sa calatoreasca sus, în vîrful diligentei, si deoareceII v'izusem de multe ori balabanindu-si picioarele încatusataacoperisul postalionului, n-aveam de ce sa ma mir cîndde la Herbert, cu care aveam întîlnire la locul de por-ca doi ocnasi vor calatori în aceeasi diligenta cu mine.iveam un motiv, un motiv foarte vechi, de a ma cutremura«lin toata fiinta mea ori de cîte ori auzeam cuvîntul : �ocnas",� Te supara, Handel ? ma întreba Herbert.Nu, nici gînd.� Mi s-a parut ca nu-ti face placere.� N-as putea sa spun ca-mi face placere si cred ca nici11 ti-ar face. Dar nu ma supara.� Uite-i. îi vezi? spuse Herbert. Tocmai ies din. cîrciu-Ce priveliste dezgustatoare si jalnica !Pesemne ca-si cinstisera paznicul, fiindca erau însotiti damlian si ieseau toti trei din circiuma, stergîndu-se cuiile la gura. Cei doi ocnasi erau prinsi unul de altul cui aveau fiare si la picioare, niste fiare a earor înfatî-unoasteam bine. Paznicul tinea în mîini © pereche deiar sub brat, o bîta cu capul gros ; dar parea a sebine cu ocnasii si statea alaturi de ei, uitîndu-se camSama caii, cu un aer nepasator, ca si cum ocnasii ar fipozitie, care nu se deschisese înca oficial, iar el, direc-

Page 134: marile sperante

| lozitiei. Unul dintre ocnasi era mai voinic si mai înaltlalait, si dupa cum se întîmpla în lumea ocnasilor, ca�I, dt altfel, în lumea oamenilor liberi, lui îi fusesera haraziteli.in le role mai strimte. Mîinile si picioarele lui aveau formapernite de ace, si omul era foarte caraghios în vesmin-¦ a ; dintr-o singura privire recunoscui ochiul acelaIm IIIH El era omul pe care-1 vazusem într-o seara la �Barca-l(lil veiell" si care ma doborîse cu pusca lui nevazuta l213 Era usor sa-mi dau seama ca omul nu ma cunostea n mult decît daca nu m-ar fi vazut niciodata în viata lui. Se uita la mine, si ochiul lui masura lantul ceasornicului meu ; pe urma scuipa, ea din întîmplare, spuse ceva celuilalt ocnas ti începura amîndoi sa rîda ; apoi se rasucira, ciocnindu-si catu¬sele una de alta, si se uitara într-alta parte. Numerele mari prinse pe spatele lor ca pe o poarta, trupurile lor greoaie, cio¬plite ca din topor, trupuri rîioase, care-i faceau sa semene cu miste animale, picioarele lor prinse în catuse, si legate pe dea¬supra cu batiste, toate acestea, ca si felul cum îi priveau cei de fata, ferindu-se de ei, îi faceau sa fie, dupa cum spu Kerbert, o priveliste jalnica si dezgustatoare.Dar nu asta era cel mai rau din toate. Deseoperiran) cu toata partea din spate a diligentei fusese ocupata de o familie care se muta din Londra si ca nu mai era loo pentru prizo¬nieri decît- pe banca din fata, chiar în spatele vizitiului. La aceasta veste un domn, mînios din fire, care ©prise locul al patrulea de pe banca aceea, se înfurie cumplit, spunînd ca fia o înealcare a regulilor de drum sa fie silit sa calatoreasca în tovarasia unor oameni atît de mîrsavi, ca aceasta fapta era revoltatoare si primejdioasa, josnica si rusinoasa si nu mai stiu ce. între timp, diligenta se pregatire de plecare, iar vizi¬tiul îsi pierduse rabdarea. Eram cu totii gata sa ne urcam, ia| prizonierii se apropiasera, împreuna cu pazitorul, aducînd cu ei mirosul acela ciudat de cataplasma de pîine, de patura gro-solana, de frînghie si piatra-de-var, care se simte întotdeauna în apropierea ocnasilor.� Nu va faceti atîta sînge rau, încerca gardianul sa-1 li¬nisteasca pe calatorul cel mînios. O sa ma asez eu lînga dum¬neavoastra. O sâ-i pun pe ei la marginea rîndului. N-o sa vasupere Nici n-o sa simtiti ca sînt aici.� Si va rog sa nu ma învinuiti pe mine, bodogani ocna¬sul pe care-1 recunoscusem. Eu nu vreau sa plec. Eu sînt gatasa ramîn pe loc. în. ceea ce ma priveste, orice om care vreasa mi ia mie locul e binevenit.� Sau locul meu, spuse celalalt, rastit. Nu v-as fi stin¬gherit pe nici unul dac-ar fi fost dupa mine. Apoi rîsera amîn¬doi si începura sa sparga nuci, scuipînd cojile pe jos. Cred casi su as fi procedat la fel daca-as fi fost în locul lor si atîlde hulit de toti.în cele din urma, toata lumea încuviinta ca nu i se poate faee pe plac domnului cel mînios si ca omul trebuie sa se îm-pace cu societatea pe; care întîmplarea i-o scosese în cale sau2ir . i i nnina acasa. Asa ca, în timp ce continua sa se vaite, omulM lui în primire locul, gardianul se aseza lînga el, iar ocnasiiH otasera la locurile lor cum putura mai bine ; prizonierulBre îl recunoscusem sedea chiar în spatele meu, iar eu îii rasuflarea în par.�. La revedere, Handel ! striga Herbert în eiipa in cara I'urniram.Eu ma gîndeam ca era un noroo ca Herbert îmi gasise un mi iiume în loo de Pip.E cu neputinta sa spun cu cîta tarie simteam rasuflareaului, nu numai în ceafa, dar si de-a lungul sirei spinarii.i a si cum maduva mi-ar fi fost atinsa de un acid iute siunzator si parca mi se strepezeau dintii. Prizonierul parcafia mai des si, mai ales, mai zgomotos din pricina încer-

Page 135: marile sperante

r pe care le faceam pentru â ma strînge asa îneît si mafcol feri de rasuflarea lui.Vremea era nesuferit de rece, si cei doi ocnasi blestemauii. In scurt timp amortiram cu totii, si dupa ce trecuramimatatea drumului, toti calatorii motaiau sau dîrdîiau îne Ma prinse si pe mine somnul, gîndindu-ma daca nui IImva trebuie sa-i înapoiez fapturii din spatele meu cele dsualivra înainte de a-i pierde din nou urma si cum as face casa iasa bine. M-am trezit speriat, cu trupul aplecat îna-CQ si cum as fi avut de gînd sa sar în rînd cu caii, si-ami it sa-mi framînt din nou mintea cu aceasta întrebare.I ^u pesemene ca problema îmi zburase de mult timp dinici, desi nu desluseam nimic în bezna de afara si îniHle de umbra si lumina ale lampilor noastre, judecindvîntul rece si umed care sufla, îmi dadui totusi scamaunsesem în tinutul mlastinilor M-am ghemuit ca sa masi ca sa ma feresc de vînt; acum ocnasii arau si fnal: de mine. Primele cuvinte pe care le-am auzit rostin-ilupa ce m-am dezmeticit au fost tocmai cuv'ntelenii chinuiau gîndurile. Doua hîrtii de cîte o livra !Si cum le-a primit? întreba ocnasul pe care nu-l va-*Hm ni niciodata. r !;� De unde sa stiu? raspunse celalalt. Le-o fi pus bina,i ca l-au fost date de prieteni.� Tare-as vrea sa am si eu ! spuse celalalt, înjurînd[Ui.( hîrtii de cîte o livra sau prieteni ? � Doua hîrtii de cîte o livra ! Mi-as vinde toti prieteniipentru o singura hîrtie, si tot as spune ca am facut un tîrgminunat! Ei si ? Ce ti-a spus ?� Mi-a spus, urma ©cnasul pe care-1 recunoscusem,to<ul s-a facut cît ai clipi din ochi, în spatele unei grame/Jde cherestea din port. Mi-a spus : �Ai sa fii liber !", Si asas-a si întîmplat. Si mi-a mai spus daca vreau sa 1 gasesc p«baiatul care i-a dat de mîncare si nu 1-a tradat si sa-i dauhîrtiile de cîte o livra. I-am spus ca da. Si asa am" si facut.� Mare prost ! bodogani celalalt. Eu le-as £i cheltuit,«a popa, pe haleala si bautura. O fi fost vreun ageamiu. Ziciaa nu stia nimic despre tine ?¦ ¦ � Habar n-avea ! Lucram în bande si pe vapoare deo¬sebite Pe urma a fost din nou judecat pentru evadare si a fost condamnat pe viata.� Si numai cînd cu treaba asta... �de onoare", ai lucrat înUnutul asta ?� Numai atunci.� Cum îti plao locurile astea ?� Scîrbos tinut I Noroaie, ceata, mlastini si manca multa fmunca multa, mlastini, ceata si noroaie !Amîndoi îsi aratara scîrba pentru tinutul nostru în eu-\inte foarte tari si, pîna la urma, se usurara si nu mai avura 3-sî spune nimic.Fara îndoiala ca, dupa ce am auzit acest dialog, as fi co-borît si as fi ramas singur în bezna si ^pustietatea de pe drum daca n-as fi fost sigur ca omul habar n-are cine sînt eu, într-adevar, ma schimbasem foarte mult, si nu numai prin firea lucrurilor, caci eram atât de deosebit îmbracat si ma aflam în împrejurari atît de deosebite de cele de odinioara., îneît i ar fi -fiîst greu sa ma recunoasca fara ajutorul cuiva. Totusi, îap-tal ta ne aflam împreuna în aceeasi diligenta era o coinci¬denta destul de ciudata, care ma facea sa ma tem ca o altfl «soinddenta ar putea oricînd sa uneasca, în mintea lui, fiinta n-ea cu numele meu. Din aceasta pricina, am luat notarîrea sa cotor de îndata ce vom ajunge în oras si sa ies din calea ocnasului. Am îndeplinit acest plan cu succes. Geamantanul nreu era în ladita de pe capra, sub picioarele mele Nu

Page 136: marile sperante

tra-buia decît sa rasucesc o balama ca sa-1 scot, Am aruncat gea¬mantanul jos si am coborît dupa el la primul felinar din oras. Cit despre ocnasi, ei plecara mai departe cu diligenta, si e\l stiam în ce loc vor fi dati jos pentru a fi dusi spre fluviu. In închipuirea mea vedeam vasul si echipajul de ocnasi astep-218

Hm Iu I în fata scarilor acoperite cu mîl sl auzeam glasul acelai . �Dati-i drumul !" ca o porunca adresata unor cîini jIpol vtdeam acea blestemata arca a lui Noe pornind pe apeJeale fluviului. -N as fi putut sa spun de ce ma temeam, caci teama meai.elamurita si tulbure, dar eram nespus de înfricosat înce ma îndreptam spre hotel, simteam ca o spaima, carei ea cu mult teama unei întîlniri dureroase si neplacute,i "icea sa tremur. Cred însa ca spaima aceasta nu îmbraca� foi rr,3 deslusita, ci era doar spaima din copilarie, care timp(1> (îti'va clipe se desteptase din nou.Cafeneaua de la �Mistretul albastru" era goala, si eu eo-Ifasem mîncarea si începusem sa manînc înainte de a fi iioscut de chelner. Dupa ce îsi ceru scuze pentru neatentia ni.l întreba daca sa trimita'baiatul dupa domnul Pum-iook. ¦- Nu, spusei eu, sa nu trimitiInerul "(acela care adusese de la Camera de Comert pedepselor la care voi fi supus în caz de încalcare a legii ua <înd devenisem ucenicuTlui Joe) paru mirat si se folosi t imul prilej pentru a pune în fata mea un numar soios . unul local, pe care eu îl luai în mîna si în care citii loarele rînduri :..Informam cititorii nostri cu privire la romanticul norooîmi tînar lucrator în fier din tinut (ce tema minunataii' pana maiastra a concetateanului nostru Tobby, poetuliui a carui faima nu a fost înca universal, recunoscuta !)ui îndrumator, tovaras de copilarie si prieten al tîna-losi un concetatean de al nostru mult stimat si nu cuiin de comertul cu grîne. al carui negot înfloritor seI; mir,"i distanta de strada principala Faptul ca amintimîmi lui ca de mentorul tînarului nostru Telernae1 nui iin âe sentimentele noastre, caci este bine sa se stie1 nostru a dat nastere unui fauritor de viitoruri stra�are fruntea încordata a înteleptului din localitate sinvllucitor al frumusetii din localitate se întreaba al cui'are n-a fost Quentin Matsys 2 fierarul din An vers ?SARJ".iltnlugla grencâ, fiul lui Ulyse si al Penelopei ; el pleaca. în cautarea ¦ ni, (Iar nu Izbuteste sa-I gaseasca; întors în Itaca, unde-si râ tatal deghizat tn cersetor, îl ajuta sâ-si doboare dusmanii slte tronul. 11In Mots.vs (1466 � 1530), pictor flamand.¦iiplcns (lat.) : termen din Evanghelie : desemneaza pe fiu] lui reprezinta cuvîntu] tntelepciune,¦>.Î9 Si astazi înca, în urma experientei de o viata întreaga, s'nt convins ca daca, în zilele acelea de prosperitate, m-as fJ dus la Polul Nord, as fi întîlnit si acolo pe cineva, fie un tsehimps nomad, fie un european civilizat, care sa-mi spuna ea Pumblechook a fost primul meu îndrumator si fauritorul nsrocului meu.CAPITOLUL 29M-am sculat dis-de-dimineata si am iesit din casa. Era prea devreme ca sa ma duo la domnisoara Havisham, asa fim pornit-o spre cîmp, spre acea parte a orasului unde locuia, domnisoara Havisham, nu spre aceea unde locuia Joe. La Joe aveam timp sa ma duc a doua zi, gîndindu-ma cu recunostinta la ocrotitoarea mea si faurindu-mi tablouri minunate, dupa ce f aveam sa cunosc planurile ei cu privire la nine.

Page 137: marile sperante

N-o adoptase ea oare pe Esteli si aproape ca ma adoptase,^ si pe mine ? Gîndul ei nu putea 11 altul decît sa ne uneasca,;-Mie îmi va încredinta misiunea de a reînvia din nou casa aceea Jalnica, de a lasa soarele sa patrunda în odaile întunecate, de a învîrti din nou ceasornicele, de a aprinde focul în vetrela i reci, de a smulge pînzele de paianjen, de a alunga gîndacil din casa, pe scurt, de a îndeplini toate faptele luminoase ale cavalerului din poveste si de a ma casatori cu printesa. Ma oprisem în fata casei ca s-o privesc cînd trecusem pe acolo | si zidurile ei afumate de caramida, ferestrele astupate eu zid, iedera groasa si verde care înconjura pîna si cosurile cu ramu-relele si cîrceii ei asemanatori unor brate batrîne sl muschiu-ioase alcatuiau un fel de vraja ispititoare, al carei erou eram eu. Desigur ca Estella era zîna care tesea aceasta vraja. Dar, desi pusese atîta stapînire pe mine, desi închipuirea si na-dejdile mele se agatau de ea, desi înrîurirea ei asupra vietii $i caracterului meu de copil fusese atotputernica, totusi, nici macar în dimineata aceea romantica nu o înzestram cu alt* daruri decît cele pe care le, avea. Pomenesc de acest lucru, acum, cu un anumit scop, fiindca acesta este firul pe car»220 trebuii sa-1 urmati ca sa va puteti descurca în libirintul vietii mi i<\ Experienta m-a învatat ca notiunea conventionala de în-istit nu poate fi întotdeauna adevarata. Adevarul adevarat ca o iubeam pe Estella cu o dragoste de barbat, câ o Iubeam numai si numai pentru ca o gaseam ispititoare. Stiam, marea mea durere, stiam de cele mai multe ori, daca RU întotdeauna, ca o iubeam în ciuda întelepciunii, a faga¬duielilor pe care mi le faceam, în ciuda linistii mele si a oricarei mte, în ciuda fericirii mele si a tuturor înfrîngerilor po-llblle. O data pentru totdeauna O iubeam, desi cunosteam a-rul. Si nu ma puteam împiedica sa o iubesc, ca si cum as li socotit-o întruchiparea desavîrsirii omenesti.Ma plimbai, asteptînd sa ajung la poarta la ora la careun pe vremuri. Dupa ce am tras cu o mîna sovaielnica|( i lopotel, m-am întors cu spatele la poarta, încereînd sa miii rasuflarea si sa-mi potolesc bataile inimii. Âm ,mzftU i literala deschizîndu-se si apoi pasi prin curte; dar ma-ui ca nu aud chiar si în clipa cînd balamalele ruginiteportii scîrtîira. In cele din urma, simtii o atingere pe¦ i, care ma facu sa tresar si ma întorsei. De-abia a.umiril în chip firesc, caci ma gaseam fata în fata cu un omîn haine severe, cenusii. Era ultimul om pe care m-asplat sa-1 vad îndeplinind slujba de portar la domnisoara.in.Orlick !u, domnisorule, si aici s-au întîmplat schimbari, si îi.u mari ca cele din viata dumitale ! Dar intra, intra. K nu voie sa tin poarta deschisa.Intrai, iar el trînti poarta si o încuie, scotînd cheia diniDa, facu el, rasarind alaturi de mine, dupa ce umblase i IIvn pasi în urma mea, ca un cîine. Iata-ma !� Cum ai ajuns aici ?\m ajuns, raspunse el, cu picioarele. Si lucrurile erau �I iiml <le mine, Într-O roaba."îs, te-ai aciuat pe-aici ? � ¦ Doar nu în joaca, domnisorule.Nu prea eram sigur ca e asa. Avui ragaz sa cîntaresi în Hjlfll» raspunsul pe care mi-1 daduse, în timp ce privirea !uj| IO'H mltl ie ridica de pe jos si se plimba pe picioarele, pe mîi-^Bl |l PB fata mea.� Va sa zica, ai plecat de la fierarie ? întrebai eu.821 � Dar ce, casa asta seamana cu o fierarie ? raspunsaOrlick, aruncîndu-si privirea lui jignitoare de jur~împrejiir.Ia spune, îti place ?îl întrebai de cînd parasise fieraria lui Gargery.� Aici zilele seamana asa mult unele cu altele, raspuse

Page 138: marile sperante

el, ca pierd sirul daca nu le tin socoteala. Oricum, am venitaici la cîtva timp dupa ce ai plecat tu,''� Asta stiam si eu, Orlick.� Bine, facu el uscat Tu stii de toate.între timp, ajunseram la usa casei ; odaia lui era chiar lînga usa laterala si avea o fereastra mica, ce se deschidea în curte Asa mica cum era, semana cu odaitele în care locuiesc portarii la Paris. Pe peretele odaii atîrnau niste chei, la care el adauga cheia portii ; patul lui, acoperit cu o scoarta cîrpa-cita,' era asezat într-o despartitura, într-un fel de firida Odaia parea neîngrijita, închisa si cufundata în somn. ca si cum ar fi fost cusca unui popîndau cu chip omenesc ; iar Orlick, a carui faptura greoaie se pierdea în întunericul odaii, paroa popîndaul cu chip omenesc pentru care fusese facuta încape¬rea, asa cum, de fapt. se si întîmplase.� Odaia asta n-am mai vazut-o pîna acum, spusei eu }dar pe vremuri nici nu exista pe-aici un portar.� Nu, facu el, pîna cînd si-au dat seama ca locuintatotul lipsita de aparare si au socotit ca e primejdios ssfara portar acum, cînd misuna ocnasii, haimanalele si banditii.Si atunci am fost recomandat eu ca un om care stie sa rus-�punda cînd e atacat si asa am intrat în slujba asta. E mai usor decît sa suflu în foaie si sa dau mereu cu ciocanul. E îi cata, stii ?îmi atintisem privirea asupra unei arme cu patul batut cu alama, care atîrna deasupra caminului, si ochii lui urma¬reau privirea mea.� Bine, spusei eu, caci nu doream sa mai stau de vorbacu el. Mergem sus la domnisoara Havisharn ? .� Sa fiu al naibii daca stiu ! raspunse el, întinzînsi apoi scuturîndu-se. Alte porunci n-am mai primit, domni-sorule Eu o sa dau o lovitura de ciocan în clopotul asl tu ia-o înainte de coridor, pîna cînd ai sa întîlnesti pe cil� Sper ca sînt asteptat !� De doua ori sa.fiu al naibii daca stiu ! spuse el.Atunci 0 luai înainte pe coridorul acela lung, pe car*sisem pe vremuri cu ghetele mele grosolane, si el lovi cu ciocanul în clopot. Cînd ajunsei la capatul coridorului, In

222

cc clopotul tot mai rasuna, o întîlnii pe Sarah Pocket; aceasta se facuse verde-galbuie din pricina mea. <) ! facu ea. Dumneata, domnule Pip ?� Eu, domnisoara .Pocket. Te anunt cu bucurie ca dom¬nul Pocket si familia sînt bine sanatosi.� S-au facut mai întelepti? spuse Sarah, clatinînd. jal-din cap Mai biae ar fi întelepti decît sanatosi. A, Matthew,Ithew ! Cunosti drumul, domnule?îl cunosteam destul de bine, caci urcasem scara aceea de � ori, pe întuneric. De data aceasta o urcam încaltat cu ¦ mai subtiri decît atunci ; ciocanii, ca pe vremuri, la usa uisoarei Havisham.� E ciocanitul lui Pip, o auzii eu spunînd. Intra, Pip.edea pe scaunul ei, lînga masa cea veche, în rochia cea', cu mîinile împreunate pe minerul bastonului, cu barbiama în mîini si cu ochii la foc. Alaturi de ea sedea o dom-eleganta, pe care nu o vazusem niciodata ; tinea înpantoful alb, care nu fusese purtat niciodata, si-1 priveanpul aplecat.� Intra, Pip, murmura domnisoara Havîsham, fara sa seUllc m jurul ei si fara sa ridice privirea. Intra, Pip. Ce mai faci,' îmi saruti mîna, ca si cum as fi o regina ? Asa-i ? Si> uita pe neasteptate la

Page 139: marile sperante

mine, miscînd doar dintr-un ochi, |K'ta cu un glas ghidus, dar rautacios : Asa-i ?\m auzit, domnisoara. Havisham, începui eu cam în-il, am auzit ca ati avut bunatatea sa ma poftiti sa va vad, ti iu venit numaidecît. .ICi ?Domnisoara, pe care nu o mai vazusem niciodata, îsi înalta,i se uita ironic la mine ; abia atunci recunoscui ochiiIfi Dar era atît de schimbata ! Devenise mult mai fru-i mult mai femeie ; era atît de vrednica de admiratieminunata, încît mi se paru ca eu nu ma schimbasemIn timp ce ma uitam la ea, mi se parea ca alunecamejde înapoi si ca eram din nou baiatul grosolan siplU de odinioara. Doamne, cît de cumplit era simtamîn-al distantei si al nepotrivirii care ma cuprinse si cîtirii departarea dintre noi !dadu mîna. Eu am bîlbîit ceva despre bucuria de a fdca si despre nerabdarea cu care asteptasem aceasta 223 � O gasesti foarte schimbata, Pip ? întreba domnisoaraHavisham cu o privire lacoma si lovind cu bastonul într-unscaun care se afla între ele doua, în semn ca pot sa ma ape el.� Domnisoara Havisham, cînd am intrat în odaie, mi saparea ca nu 8 nici urma de Estella în chipul si în înfatisaei ; dar acum totul se preface în chip atît de ciudat în Estecea... �� Ce ? Vrei sa spui în Estella cea de altadata ? îmi taiavorba domnisoara Havisham. Ti-amintesti cît de mîndra si d(ijignitoare era si ca voiai sa fugi de ea ?îi raspunsei încurcat ca toate acestea se petrecusera cil mult timp în urma si ca pe atunci eram nepriceput si alte lu¬cruri de acelasi fel. Estella zîmbea stapînit si-mi spuse ca nu se îndoia ca avusesem dreptate si ca ea se purtase foarte urlt.� Pe el îl gasesti schimbat ? o întreba domnisoara 1visham.� Foarte schimbat, spuse Estella, eu ochii la_mine.� Mai putin necioplit si grosolan ? spuse domnisoaraI Iii visham,. jucîndu-se cu parul Estellei.Estella rîse, privind pantoful pe care-1 tinea în mina, apoi rîse din nou, privindu-ma pe mine, si pe urma puse pantoful jos Tot ma mai socotea un baietas, dar acum ma ademenea.Stateam toti trei în odaia plina de vise, printre lucrurile acelea vechi si ciudate, care ma înrîurisera atît; aflai ca Es-tella tocmai se întorsese din Franta si ca se pregatea sa pli la Londra. Mîndria si încapatînarea ei de odinioara fusesera într-atît supuse frumusetii ei, îneît era cu neputinta si nefiresc � sau poate ca asa mi se parea mie � sa le despart de chipul ei. într-adevar, era cu neputinta sa despart fiinta ei de rîvna dupa rang si avere care-mi tulburase copilaria, de toate ac nazuinte nesabuite care ma faceau sa- mi fie rusine de < mea si de Joe, de toate acele viziuni care ma faceau sa-i vad fata în vâlvataia flacarilor, s-o vad cum se înalta din fit asezat pe nicovala,, sau cum se desprinde din întunericul noptii, privind prin ferestruica de lemn a fierariei, si apoi pieri într-un cuvînt, mi-era cu neputinta s-o despart, în trecut c în prezent, de însasi viata mea.Hotârîsem sa-mi petrec acolo toata ziua, sa ma întoro seara la hotel si sa plee a doua zi la Londra Dupa ce statu-ram cîtva timp de vorba, domnisoara Havisham ne trimise amîndoi la plimbare în gradina paraginita si-mi spuse cri, iii arcere, am s-o mai plimb putin prin rvl.i»*» cn «ih^mnl, ca 11-i nuri..-n ca Estella si cu mine iesiram in gradina prin portitaprin care trecusem în ziua cînd ma întîlnisem cuitînarul celimlid, Herbert cel de astazi ; eu mergeam cu inin.a strînsa,

Page 140: marile sperante

tnd pîna si marginile rochiei ei. Ea era foarte stapânitarfi îndoiala ca nu privea cu adoratie marginile hainei mele.1 Ind ne apropiaram de locul întîlnirii cu Herbert, ea sr oprispuse:� Ciudata faptura trebuie sa fi fost eu cînd eram mica, Ica în ziua aceea m-am ascuns si am vazut 'toata lupta Ira, si tare mi-a placut!¦Si m -ai rasplatit foarte frumos.Adevarat? raspunse ea, foarte nepasatoare, ca si cum iu si-ar fi amintit despre ce era vorba. Mi-amintesc ca-mi iuda pe adversarul dumitale, fiindca fusese adus ca sa mâ i Iii uscasca o zi întreaga.Acum sîntem buni prieteni.Adevarat ? Da, îmi amintesc ca ai început sa studiezi il.il lui. Da. �Dadui acest raspuns cu neplacere, pentru ca mi se parea ii dadea un aer copilaresc ; de altfel, asa îmi vorbea, ca copil.De cînd'a început sa-ti surîdâ norocul si ti-ai schimbat irile de viitor, ti-ai schimbat si prietenii, spuse Estella. Desigur, raspunsei eu.Sl, fireste, adauga ea cu trufie, oamenii care ti se po¬pe vremuri ca prieteni nu ti. s-ar mai rjbtrivi acum. Ma îndoiesc ca în constiinta. mea mai exista dorinta de > duce sa-1 vad pe Joe. Dar daca exista cumva, aceasta rvutie alunga din cugetul meu orice gînd de a o duce la plinire.i'e atunci nici nu banuiai ce noroo te asteapta... spuse riuturînd usurel din mîna, ceea ce însemna ? în vre-i ma bateam cu Herbert.Nici gînd ! '<il de desavîrsirc si de superioritate al Estellei si aerul,;i supus cu care umblam eu alaturi jîe ea formau unare îl resimteam cu tarie. Cred ca acest lucruin ni larit si mai mult daca nu m-as fi socotit la ada-IM > neplacere, pentru ca eram ales pentru ea sir. 8 Gradina era prea neîngrijita si napadita de buruieni ca sa ne putem plimba in largul nostru si, dupa ce o înconjura¬ram de doua sau de trei ori, iesisem în curtea fabricii de bere. li aratai Estellei locul unde o vazusem umblînd printre bu¬toaie, în prima zi cînd venisem la castel, în acele vremuri de demult, si ea îmi spuse rece si nepasatoare :� Adevarat ?I-am amintit de usa prin care iesise din casa, aducin-du-mi mîncare si bautura, si ea spuse v� Nu-mi mai amintesc.� Nu-ti mai amintesti ca rn-ai facut sa plîng ? întrebai eu,� Nu, spuse ea, clatinînd din cap si privind în jur.Cred ca faptul ca nu-si amintea de toate acestea si cavorbea cu atîta nepasare ma facu sa plîng în adîr.cul sufle¬tului, si acela este piînsul cel mai amar.� Trebuie sa stii, spuse Estella, binevoind sa mi se adre-' seze ca o femeie stralucitoare si frumoasa, trebuie sa stii cân-am inima, daca asta are cumva vreo legatura cu memoria mea.întrebuintai cîteva întorsaturi de fraza ca sa-i spun t_a ma îndoiesc cu privire la acest lucru*: li spusei ca eu stiu vom bine decît ea. Ca nu poate exista atîta frumusete fara inimai� O ! Desigur ca am o inima care poate fi strapisau împuscata, de asta nici nu ma îndoiesc, spuse Estella, sidesigur ca, daca ar înceta sa bata, as înceta si cu de a maitrai. Dar întelegi ce vreau sa spun : n-am blîndete, întele¬gere, simtire si alte fleacuri din astea.Dar ce tpa izbea oare, în timp ce ea statea pe loc si se uita cu luare-aminte la mine �? Ceva ce mai vazusem la dom¬nisoara Havisham ? Nu. într-adevar, în unele din privirile si gesturile ei era o urma de asemanare cu domnisoara visham, acea asemanare pe care copiii o prind adesea de la cei cu care au stat mai mult timp împreuna, ducînd o viata retrasa ; astfel, ne izbesc adesea asemanari între fe

Page 141: marile sperante

te carii de altfel, sînt cu totul deosebite unele de altele. Si, totuslt nu la domnisoara Havisham ma gîndeam. O privii din ne pe Estella si, desi ea tot se mai uita la mine, parerea car ma fulgerase disparu.Ce ma izbise oare ?� Vorbesc serios, spuse Estella, nu atît încruntîndu-(îiincka avea o frunte neteda), cît întunecîndu-se la fata. Dasoarta va face sa ne întâlnim des, e mai bins sa ma crezipe acum. Nu ! ma opri ea cu un gest enifgic, în timp ca226

am sa deschid gura. Nu mi-am revarsat înca dragostea MUpra nimanui. Nu stiu ce înseamna dragoste.In clipa urmatoare ne aflam amîndoi în fabrica parasita, sl ea îmi arata galeria unde o vazusem umblînd în prima zi i nul venisem la domnisoara Havisham si-mi spuse ca-si amin-tta ca se plimbase pe acolo si ca ma vazuse privind în sus � 11 niste ochi îngroziti. Si în timp ce ochii mei urmareau 111111,1 ei alba, ma cuprinse din nou aceeasi impresie nelamu-ni i, care-mi scapa mereu. Tresarirea mea involuntara o faculi atinga bratul cu mîna si, în clipa aceea, vedenia se Itlnse, pieri din nou. Ce era oare?� Ce s-a întîmplat ? întreba Estella. Iar esti îngrozit ?� As fi dac-as crede ce ai spus adineauri, spusei eu caIiimb vorba.� Va sa zica, nu esti îngrozit ? Cel putin asa spui. FoarteCred ca domnisoara Havisham te asteapta la datorie,<i i cred ca ar putea sa renunte la obiceiul asta si la multe lipicuri vechi. Hai sa mai facem o data înconjurul gra¬si sa intram în casa. Hai! Azi n~ai sa mai versi lacrimi ¦ricina cruzimii mele ; ai sa fii pajul meu si ai sa ma lasi �A ma sprijin de umarul tau.Rochia ei frumoasa se tîrîse pîna atunci pe pamînt. Acum6 \\nea cu o mîna, iar cu cealalta îmi atingea usor umarulmp ce mergeam. Mai facuram de doua sau trei ori ocolulinirparasite ; mie mi se parea ca totul înflorise. Si chiarburuienile verzi si galbene, care cresteau prin erapatu-idnlui vechi, ar fi fost cele mai rare flori din lume, totl'l putut sa fie mai scumpe amintirii mele.Nu era nici o deosebire de vîrsta între noi care s-o înde-pe Estella de mine; eram aproape de aceeasi vîrsta,îndoiala, pentru ea anii acestia însemnau mai multpentru mine; dar nimbul pe care i-1 dadea frumusetea>l firile ei ma chinuia în mijlocul fericirii si al siguranteile simteam la gîndul ca ocrotitoarea noastra ne sor-iil altuia Nenorocitul de mine !ele din urma, intraram în casa si, spre marea meaca administratorul averii mele venise sa ©vada.oara Havisham în interes de afaceri si ca se vaira mesei. Ramurile vechi si reci ale candelabrelori caro era întinsa masa cea mucegaita fusesera^H| in lipsa noastra, si domnisoara Havisham sedea pei rotite si ma astepta. . 227 Cînd începuram vechea plimbare în jurul ramasitelor os-patului de nunta, mi se paru ca împing scaunul înapoi, m trecut, Dar în odaia mortuara, în care faptura aceea, dezgro¬pata parca, se sprijinea de spatarul scaunului, Estella parea si mai stralucitoare, si mai minunata ca înainte, iar eu ma aflam sub puterea unei vraji si mai adinei.Timpul parca se topea, ora prînzului se apropia cu pasi repezi, iar Estella ne parasi, ca sa se pregateasca de masa. "Ne opriram linga masa cea lunga, si domnisoa

Page 142: marile sperante

ra Havisham în¬tinse un brat ofilit si-si odihni pumnul strîns pe fata de masa îngalbenita. Si fiindca înainte de a iesi pe usa Estella se mal uita o data în urma, domnisoara Havisham îsi saruta mîna si-i trimise Estellei sarutarea cu o patima care mi se paru înspaimîntatoare.Apoi, dupa ce Estella iesi din odaie, iar noi ramaseram singuri, se întoarse spre mine si ma întreba în soapta ¦� Asa-i ca-i frumoasa, gratioasa si bine crescuta ? AsaMca o admiri ?� Toti cei care o vad trebuie s-o admire, domnisoaraBavisham.Ma lua de gît si-mi lipi capul de al ei :� Iubeste-o, iubeste-o, iubesteLo ! Cum se poarta cutine ?înainte de a apuca sa-i raspund (daca cumva as fi fost in stare sa raspund la o întrebare atît de grea), ea repeta :� Iubeste-o, iubeste-o, iubeste-o ! Daca te încsrajeaza,iubeste-o ! Daca te raneste, iubeste-o ! Daca-ti sfîsie inimaîn bucati �si cu timpul o sa te doara din ce în ce mai rau �iubeste-o, iubeste-o, iubeste-o !Niciodata nu vazusem o dorinta atît de patimasa ca aceea care însufletea cuvintele ei. Simteam cum de atîta înversu¬nare muschii bratului subtire, care-mi înconjura gîtul, so umflau. v� Asculta-ma, Pip ! Am înfiat-o ca sa fie iubita. Amcrescut-o ca sa fie iubita. Am facut-o sa fie asa cum e acumca sa fie iubita. Iubeste-o !Rostise aceste cuvinte destul de adesea si nu ma îndoiam ca le rostise cu buna-stire ; dar daca aceste cuvinte ar fi însemnat ura în loc de iubire, deznadejde, razbunare, moarte, tot n-ar fi putut sa semene mai mult cu un blestem.� Sa-ti spus, urma ea tot în soapta, cu e voce plinade graba si pasiune, sa-ti spun ce este dragostea adevarata.E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavîrsitâ^228 <!ere sî daruire împotriva ta însuti, împotriva lumii în¬tregi I Dragostea înseamna sa dai ima si sufletul întreg celui care ti le zdrobeste, asa cum mi s-a întîmplat mie !Cînd ajunse aici, scoase un tipat salbatic, iar eu o prinsei ijloo. Caci se sculase în picioare, învaluita în giulgiul ei, y\ izbise aerul, ca si cum ar fi vrut sa~si izbeasca trupul de (i si sa se prabuseasca moarta.Toate acestea se petrecura în eîteva clipe. în timp ce « un din nou pe scaunul ei, am simtit un miras pe oare a tunosteam si, întorcîndu-ma, l-am vazut pe custodele meu, ¦;o afla în odaie.Purta întotdeauna (cred ca n-am pomenit înca de asta)<i batista mare de matase grea, care-i folosea foarte mult în¦.iunea_lui. L-am vazut adeseori înspaimîntînd pe un clientMU po un martor prin desfasurarea ceremonioasa a acesteibatiste, ca si cînd ar fi avut de gînd sa-si sufle nasul si sa seisca, stiind ca nu va avea timp pentru asta, pîna în elipai iul martorul sau clientul se va trada singur; iar clientulnartorul se trada îndata, ca si cum ar fi fost firesc sa selui împle asa. Cînd am dat cu ochii de el, domnul Jaggerscu amîndoua mîinile aceasta batista atît de expresiva¦ � � uita la noi. întîlnindu-mi privirea, spuse, simplu, dupa¦ mp do eîteva clipe ramase tacut, fara a parasi aceastaaline : -Adevarat ? Foarte ciudat! si apoi se folosi de batista

n efect minunat.I 'omnisoara Havisham îl vazuse în aceeasi clipa cu mine speriase de el (asa cum toti oamenii se speriau de el). i livn sfortari mari pentru a-si veni în fire si bîigui ea era i ¦' " luai ca întotdeauna.� Punctual ca întotdeauna, repeta el, apropiindu-se de

Page 143: marile sperante

Ce mai faci, Pip? Sa te plimb si eu putin, domnisoaraun? Facem un ocol? Asadar, aici erai, Pip? l .im spus la ce ora sosisem si ca domnisoara Hnvisham i' 8(1 vin ca s-o vad pe Estella. Sl i-l raspunse :� A t Frumoasa domnisoara Estella !\po| începu sa împinga scaunul domnisoarei iiavisham m din mîinile lui mari, iar pe cealalta o înfunda în bu-'it p.mtalonului, ca si cum buzunarul ar fi fost plin de Bine, Pip Cît de des ai vazut-o pe domnisoara Es- spuse el cînd se opri din mers. 229 t- Cît de des ?� Da ! De cîte ori ? De zeci de mii de ari î� Nu ! Nu de atîtea ori.� De doua ori ?� Jaggers, se amesteca domnisoara Havisham, spre ma¬rea mea usurare, lasa-1 în pace pe Pip si duceti-va amîndoila masa.El se supuse si porniram bîjbîind pe scara întunec©; N-ajunsesem înca la locuintele acelea izolate din spatele curtii pavate, cînd el ma întreba da cîte ori o vazusem pe domni¬soara Havisham mîncînd si bînd ; si, ca de obicei, ma lasa sa aleg între o suta de ori si o singura data. Ma gîndii si spusei i� Niciodata.� Si nici n-ai s-o vezi vreodata, Pip, spuse el, eu unzîmbet încruntat. N-a îngaduit niciodata ca eineva sa o vadamîncînd sau bînd de cînd duce viata asta. Colinda casa, noap¬tea, si manînca ce gaseste.� Va rog, domnule Jaggers, spusei eu, pot sa va pun oîntrebare ?� -Poti, îmi raspunse el, dar eu pot sa nu~ti raspund.întreaba- ma.� Numele Estellei e Havisham sau... ? Nu mai aveamnimio de adaugat. .� Sau ce ? întreba el.� E Havisham ?� Da, e-Havisham.Si am ajuns la- masa, unde ne asteptau Sarah Pocke< Estella, Domnul Jaggers sedea în capul mesei, Esteîla � in fata lui, iar eu sedeam în fata amicei mele cu obraji ver-ri-galbui. Mîncaram foarte bine si furam serviti de o jupîneusa pe care nu o vazusem niciodata în timpul vreuneia din vizi¬tele mele, dar care, dupa cîte am aflat, fusese tot timpul in easa aceea misterioasa. Dupa masa, o sticla din cel mai bun Porto fu p(usa în fata custodelui meu (se vedea ca era obisnuit cu aceasta bautura), si cele doua doamne ne parasira. Era izbitoare rezerva hotarîta în care se înc?hidea domnul J-iggprs de cîte ori se afla sub acoperisul domnisoarei Havisham Nu st arunca privirile nici în dreapta nici în stînga si nu stiu dara a privit-o o singura data pe EsMla în tot timpul mesei. Cînd ea îi vorbea, el asculta si-i raspundea la momentul potrivit, dar niciodata nu se uita la ea ; cel putin asa mi se parea mie* în schimb, ea se uita foarte des la el cu interes si curiozitate, ba chiar cu neîncredere; dar pe fata lui nu.se vedea ca *\ simte privirea ei. în tot timpul mesei, domnul Jaggers fu in-230 it de placerea rautacioasa de a o face pe Sarah Pocket mul verde si mai galbena decît era, caci pomeni de multe ori tarii» mele sperante; dar nici de data aceasta parca nu si i seama de ceea ce facea, ba chiar parea ca smulge toate inatiile de la biata mea faptura nevinovata, ceea ce era idcvarat, desi eu nu-mi dadeam seama cum procedeaza.Iar cînd am ramas singuri, mi se paru ca straluceste de

Page 144: marile sperante

I iltumire, fara îndoiala în urma informatiilor pe care ie pri-de la mine, ceea ce ma scoatea din sarite. Mi se parean lipsa de ceva mai bun, lua interogatorii pîna si vinului.i paharul în fata luminarii, gusta Porto-ul, îi plimba prinii înghitea, apoi se uita din nou la pahar, mirosea vinuJ,i a, îl bea, umplea paharul si începea înca o data saineze vinul, pîna cînd mi-am iesit din fire, ca si cumi ar fi putut sa-i spuna ceva compromitator despre mine.roi sau patru ori ma cuprinse o dorinta vaga de a des-discutia ; dar de cîte ori ma vedea cu o întrebare pedomnul Jaggers ma privea cu paharul în mîna, plim-vinul prin gura, ca si cum m-ar fi prevenit- ca de-i ma ostenesc, fiindca el tot nu poate sa-mi raspunda.1 ca domnisoara Pocket îsi dadea seama ca prezentao împingea spre nebunie si prevedea ca, de furie, îsi va¦ ¦ lioneta din cap � o boneta urîta foc, care semana cuii uf � si ca-si va presara parul pe podea-�un parrescuse niciodata pe propriul ei cap. De aceea poatei a mai facut aparitia dupa ce ne-am suit în odaialirei Havisham si am început sa jucam lohist. în" tim-il lipsisem noi, domnisoara Havisham împodobise, înic, parul, bratele si rochia Estellei cu cate mai^iuvaeruri de pe masa de toaleta; si-l vazui pînair,loilcle meu uitîndu-se la ea pe sub sprîncenele luii înaltîndu-le" putin cînd faptura aceea gingasa, careden culoare si scînteieri, se afla în fata lui.Nici nu mai pomenesc de felul în care domnul Jaggersiiurile si apoi ne arata niste carti mici si neînsem-IMII IM l.ila carora falnicii nostri regi si regine se pleosteaui de simtamîntul care ma cuprindea cînd îl ve-Ifndu-se la noi-ea la trei biete ghicitori pe care lede mult. Ceea ce ma facea sa sufar cel mai cumpliti dintre prezenta lui înghetata si sentimenteled" Estella. Nu pentru ca stiam ca nu-mi voi înga-; vorbesc cu el despre -<ea. ca nu voi suferilâ-] aud cum scîrtîie din ghete în fata ei si ca nu031 vot putea niciodata sa-1 vad spalîndu-si mîinile dupa ple< ei, ci pentru ca admiratia mea netarmurita se afla alatii-fiinta lui, pentru ca simtamintele mele se aflau In acelasi cu faptura lui � iata de ce sufeream.Jucaram carti pîna la 9, si apoi se hetarî ca, daca Estelltt va veni la Londra, eu voi fi înstiintat "de venirea ei, ca s» pot astepta la statia diligentei; dupa aceea mi-am luat r bun de la EsteHa, am atins mîna ei cu mîna mea si am pliCustodele meu locuia la �Mistretul albastru" în edai;i alaturi. Era noaptea tîrziu, si cuvintele domnisoarei Hi ham : �lubeste-o, iubeste-o, iubeste-o !" tot îmi mai rasun iu în urechi. Le-am schimbat, potrivindu-le cu simtamintele n si am început sa soptesc cu capul înfundat în perna : .O iubesc, o iubesc, o iubeso I" de sute de ori, Apoi, ma eu] dea un val de recunostinta, caci ea îmi era sortita mie, nicul de fierar de odinioara. Si fiindca stiam ca, din p-V Estella nu era atît de recunoscatoare^destinulul cum eram cu, ma întrebam, cînd va începe si ea sa se sinchiseasca de n Cînd voi fi în stare sa trezesc inima aceea, care mai erei muta si amortita ?Pacatosul de mine I Credeam ca aceste gînduri sînt n si înaltatoare. Dar nu ma gîndcam de cîta josnicie si micii na dadeam dovada ferindu-ma de Joe, fiindca stiam ca ea 1-aal dispretul Nu trecuse decît o zi de cînd îmi dadusera lacrimi:-din pricina lui Joe, "dar lacrimile se uscasera repede, larta-mâ, Doamne, caci tare repede se uscasera !

Page 145: marile sperante

CAPITOLUL 30Dupa ce mi-am framântat bine mintea, a doua zi de mineata, în timp ce ma îmbracam în camera de la �Mistretul albastru", m-am hotarît sa-i spun custodelui meu ca nu-I prea credeam pe Orliek omul potrivit pentru a îndeplini O slujba de încredere la domnisoara Havisham.� Sigur ca nu-i omul potrivit, Pip, spuse custodele n care se sculase bine dispus, pentru ca un om care îndepll*' neste o slujba de încredere nu e niciodata omul potrivitParea ca-1 înveseleste grozav descoperirea ca sluji ceasta nu era îndeplinita de un om cum se euvine si a? multumit cele ce-i spuneam eu despre .Orliek. Foarte bine, Pip, spuse el, dupa ce-mi sfîrsii eu to~ea, Treo îndata pe acolo si-1 dau afara pe amicii! tau.Itn îngrijorat de aceasta pornire pripita; propusei putin, ba chiar îi dadui domnului Jaggers sa înteleas J > 3nu I asa usor sa te descurci cu amicul nostru.Nu, nu, n-avea nici o grija, spuse custodele meu, â,o-i ?1 batista din buzunar cu uri gest de încredere în sine, *¦� ni curios sa vad cum © sa discute cu mine,oarece trebuia sa pornim spre Londra cu diligenta ueniaza si fiindca eram atît de înspaimîntat de gîndul uneiilri cu Pumblechook, încît de-abia puteam sa tin eeascatna, îi spusei domnului Jaggers ca doream sa ma plimbi, ca voi porni înainte pe jos pe drumul spre Londra. înce el îsi va termina treaba, si ca l-as ruga sa-i spunaului ca-mi voi ocupa locul cînd ma vor ajunge din urma.Iul acesta am fugit de la �Mistretul albastru" de îndatai sfîrsit gustarea de dimineata. Apoi facui un ocol de-doua mile, umblînd pe cîmp, prin spatele casei lui Pum-. si iesii din nou pe strada principala, eeva mai îneel»ipc.'ina mai sus pomenita; acum ma simteam oarecumni.inta. . ;¦MI se parea interesant ca ma aflu din nou în oraselulvechi si linistit si n-as putea sa spun ca nu e placutilni cînd în cînd recunoscut si sa vezi lumea holbînddupa tine. Ba chiar- doi sau trei negustori tîsnira afarailiile lor si o luara cîtiva pasi înaintea mea, ca sa seîntoarce ca si cum ar fi uitat ceva si sa se întîlneascain piept cu mine, si nu stiu, zau, care din nou îsi jucai rolul : ei, pretinzînd ca nu fac nimic nefiresc, sau" imzînd ca nu vad ce fac ei. Oricum, însa, eram într-oUlii ittc destul de deosebita si nu ma simteam de fel nemul-|nn,i ��(' soarta mi-1 scoase în cale pe pacatosul acela|rtM |M icche, pe ucenicul lui Trabb. /\i iincîndu-mi, la un moment dat, ochii de-a lungul stra-rll pe ucenicul lui Trabb, care se apropia leganîndu-se,soc albastru si gol în mîna. Gîndindu-ma ca cel maiir fi sa-1 privesc senin si nepasator si ca, în felul� i i, voi izbuti sa înîrîng pacatosenia sufletului sau, înaintaii înfatisarea de care am pomenit mai sus si a*. ma felicitam pentru izbînda mea, cînd, deodata,invnicului lui Trabb se lovira unul de altul, paruli.'icluca,\sapca îi cazu si baiatul începu sa tremurei în picioare, se balabani pîna ce ajunse în. mij-

locul drumului si sa porni sa strige catre poporul da pe �Ajutor! Mi-e frica!" ca si cum aparitia mea demna 1 ar ii umplut de groaza si de pocainta. Cînd am trecut pe lînga el, dintii îi clantaneau în gura si, în semn de umilinta nemargi¬nita, baiatul îsi funda capul în tarîna.Toate acestea erau nespus de dureroase pentru mine, dap chinul meu nu se sfîrsi ai

Page 146: marile sperante

ei. Nici n-am apucat sa faa doua sute de pasi si, spre groaza, mirarea si indignarea mea farl seaman, îl vazui din nou pe ucenicul lui Trabb, care se apro¬pia. Venea de dupa colt. Mergea cu sacul albastru pe umeri, ochii îi straluceau de cinste si sîrguinta, si toata înfatisarea lui trada hotarîrea voioasa de a se duce la lucru. Vederea mea îl zgudui si iar îl cuprinsera nabadaile, ca si adineauri | de data aceasta se misca în cerc si se balabanea în jurul meu cu genunchii îndoiti si mîinile ridicate, ca si eum ar fi im¬plorat îndurare. Suferintele lui fura primite cu mare veselia de o mîna de privitori, în timp ce eu ma simteam îngrozilop de rusinat.Nici n-am apucat sa trec de posta, si-1 vazui din nou ucenicul lui Trabb iesind dintr-o strada laturalnica. De da<a aceasta era cu desavîrsire schimbat. Purta sacul lui albastru asa cum îmi purtam eu paltonul si venea tantos în întîmoi-narea mea, pe cealalta parte a strazii, însotit de o ceata în¬treaga de prieteni, vrajiti de strîmbaturile lui, carora Is spin nea, din cînd în cînd, facîndu-le semn cu mîna. �Nu stiu, zau !". Cuvintele nu pot zugravi furia si umilintta pe cara Io stîrni în mine ucenicul lui Trabb în clipa cînd trecînd prin fata mea, îsi ridica gulerul camasii, îsi ciufuli parul, îsi pusa, o mîna în sold, zîmbi, strîmbîndu-se si rasucindu-si mîna 91 trupul, si apoi vorbi taraganat catre alaiul lui : �Nu stiu, nu stiu, pe cuvîntul meu daca stiu !". Rusinea care ma cuprinsa* înkclipa urmatoare � caci baiatul începu numaidecît sa cotco-daceasca si sa ma fugareasca peste pod, ca o oratanie neno¬rocita, care ma cunoscuse în vremea cînd nu eram decît uri biet fierar ~ puse capat rusinii cu care parasii orasul, azvîrlit, ca sa spun asa, de locuitorii,lui. afara, în cîmp.Singurul lucru pe care l-as fi putut face ar fi fosi rapun pe ucenicul lui Trabb, caci altceva nu-mi ramîn< a ie facut decît sa rabd. Ar fi fost caraghios si dezonorant s$ ma bat cu el în mijlocul strazii, sau sa ma multumesc eu alta rasplata decît sîngele din vinele lui Si apoi, baii astuia nu-i putea face nimeni nici un rau ; era ca >i>i care-ti scapa printre degete si pe care, daca-1 goneai, îti ra-

234 ea din nou printre pieioare si-ti suiera batjocoritor Ia nas.usi, i-ara scris, g dsua zi, domnului Trabb, spunîndu-i câdomnul Pip se vede silit sa renunte la ariee legaturi eu unn care uita pîna într-atît «e datoreaza societatii înoît tia«serviciul lui pe un baiat care stîrneste scîrba în sufleteleluiiiror.Diligenta în care calatorea domnul Jaggers ma ajunse dinii la timpul potrivit, iar eu ma asezai pe eapra si sesiiitos la Londra, dar nu nevatamat, eaei inima nu maiun. îndata dupa înapoiere, i-am trimis lui Joe un rcorun|l un butoias cu stridii, în semn de pocainta (pentru ea nui dusesem sa-1 vad), si apoi m-am îndreptat spre �Bar-l's Inn".l am gasit pe Herbert mîncînd carne rece si foarte în-iii ca ma vede. Dupa ce am trimis duhul razbunarii la ca sa mai aduca ceva de mîncare, am simtit ca tre-¦;a-mi deschid sufletul chiar în seara aceea fata da pric¬ii ¦ nil sl tovarasul meu. Deoarece nu putea fi vorba de mar-i cît timp duhul razbunarii statea în antreu, pe eare-1 ¦ "Ir.un un fel de anticamera pentru gaura cheii, l-am tri-i teatru. Nici n-as putea sa gasesc o dovada mai buna o iuluci amarnice în care ma gaseam fata de acest stapîn ' ii mijloacele umilitoare de care ma foloseam mereu psntru ceva de lucru. La atîta josnicie te împinge uneori u, încît mi se întîmpla sa-1 trimit pîna în Hyde Parkula cît e ceasul. l lupa ce masa se sfîrsi si noi ne asezaram în fata focului,lui Herbet :¦ Draga Herbert, am sa-ti spun ceva deosebit. Draga Handel, îmi raspunse el, voi cinsti si voi res-ii.nturisirea ta. � E vorba de mine, Herbert, spusei eu, si de încaHerbert îsi încrucisa picioarele, privi focul cu capul aple-i Iuti o parte si, d

Page 147: marile sperante

upa ce-1 privi cîtva timp fara nsci unnil.1 la mine, fiindca ma oprisem din vorba. Herbert, spusei eu, punîndu-mi mîna pe genunchiul... o ador pe... Estella.In IDO sa înmarmureasca, Herbert raspunse cu glas fi'-eso i Perfect. Si pe urma?unul dintre cele mai freventate locuri din Londra.

235 ~ Perfect, Herbert? Asta-i tot ce gasesti de spus' Perfect ?��¦ Si pe urma ? spuse Herbert. Asta stiam d«ar.� Cum stiai? întrebai eu,� Cum stiam, Handel ? iPai, de la tine.� Dar nu ti-am spus-o niciodata.� Nu rhi-a spus-o ! Nu-mi spui niciodata cînd ta tunzi,dar eu am ochi si vad. O adori, de cînd ta cunoso. Cînd ai«osit aici, ai adus cu tine acest sentiment împreuna (eu gea¬mantanul. Nu mi-ai spus-o ! Toata ziua numai asta mi aispus. Cînd mi-ai spus povestea ta, mi-ai spus doar ca aiadorat-o.din clipa în care ai vazut-o, cînd erai mic.� Bine, spusei eu, caci toate acestea erau noi si bine¬venite pentru mine. Niciodata n-ara încetat s-o ador. Si acums-a întors din strainatate si e cea mai frumoasa si mai ele¬ganta � faptura din lume ! Am vazut-o ieri. Si daca am ad«-rat-o si înainte, sa stii ca acum o ador de doua ori mai mult.� Norocul tau, Handel, spuse Herbert, ca ai fost alea. pentru ea si ca îi esti harazit ei. Fara sa calcam pe un târimoprit, putem totusi îndrazni sa spunem ca nu poate exista nici o îndoiala cu privire la acest lucru. Ai aflat pîna a-îum ceva despre parerile Estellei cu privire la chestiunea ado¬ratiei ?Clatinai posomorit din cap.� O, ea e la mii de leghe departare de mine !� Rabdare, draga Handel ! E timp destul, e timp. Dupmai ai ceva de spus ?� Mi-e. rusine sa spun, raspunsei eu. desi nu e mairusinos s-o spui decît s-o gîndesti. Zici ca sînt un baiat CUnoroc. Da. desigur ca sînt. De abia ieri eram ucenio fierar.Astazi sînt... ce sa spun ca sînt astazi ?� Hai sa zicem un baiat bun, daca vrei numaideeit ocaracterizare, raspunse Herbert zîmbind si batîndu-ma usorpeste mîna ; un baiat bun, cu avînt si sovaieli, cu îndrazneli |si neîncrederi, un baiat întreprinzator si visator, toate asteaamestecate în chip ciudatM-aîri oprit o clipa, ca sa ma gîndesc daca, într-adevar, exista un astfel de amestec în firea mea.; De fapt, nu eram de parerea lui Herbert, dar socoteam ca nu merita sa vorbim despre asta.� Cînd' te întreb ce sa spun ca sînt astazi, draga Her¬bert, urmai eu, vreau sa te fae sa întelegi ce se petrece. înmintea mea. Spui ca sînt norocos. Stiu ca n-am facut nimio « ma ridic, si doar soarta m-a ridicat'; asta înseamna sa fii norocos. Si, totusi, cînd ma gîndesc la Estella... .� Si cînd, rogu-te, nu te gîndesti la ea ? ma întrerupsaHwbert, cu ochii la foc, ceea ce mi se paru dragut si plin daîntelegere din partea lui.� Cînd ma gîndeso la ea, draga Herbert, nici nu poti 11 spun cît ma simt de nesigur si de sovaielnic, cum simt¦ i hazardul ma ameninta de mii de ori. Ferindu-ne mai de-

Page 148: marile sperante

de târîmurile oprite, cum ai spus tu adineauri, îsi potiiiM'.i spune ca toate sperantele mele atîrna de statorniciasingure persoane (nu vreau sa spun nici un nume). Si,rma urmelor, *ce neplacut si suparator este sa stii atît deputin despre ce sînt, de fapt. aceste sperante!Cu aceste vorbe îmi luam de pe suflet o povara, de care i apasem niciodata si'> care, începînd din ajun, devenisa ii apasatoare.� Ei, Handel, spuse Herbert, cu glasul lui vesel si plinIdejde, tare mi-e teama ca deznadejdea în care te aruncata pasiune te face sa cauti calul de dar la dinti. Si,ie mai pare ca, în cercetarile noastre, trecem cu vederea� -ilii.itlle cele mai de seama ale calului. Nu mi-ai spus tu caidmlnlsiratorul averii tale. domnul Jaggers, te-a prevenit lani ca nu esti înzestrat numai cu sperante? Si chia»nu te-ar fi prevenit � cu toate-ca acesta este un dacaflinrli mare � ai fkitea tu sa crezj ca domnul Jaggers e omul& mentina legatura cu tine daca n-ar fi sigur ca nu-i|)."imînrul de sub picioare?îl raspunsei ca, într-adevar, argumentul lui era puternio." oste vorbe (asa cum fac mai toti oamenii în împre-«i asemanatoare) ca si cum as fi facut o concesie, siJitde adevar si de dreptate, ca si cum mi-ar fi facut pla-11 ii i mi împotrivesc.Cred si eu ca acesta este un argument puternic, spu&esi cred ca n-ai fi în stare ^sa gasesti unui mai pu-iît despre restul, trebuie sa astepti hotarîrea custo-i.'ni. si el, pe a clientului sau. Poate ca pîna vei împlini>jl unu de ani n-ai sa stii pe ce lume traiesti, darte vei lumina si tu. în orice caz ai sa fii mailumina decît esti acum, fiindca, pîna la urma, tot.i ifll adevarul.fire optimista ai ! spusei eu, plin de recunostintai ratie pentru voia lui buna, ,237 ¦� Trebuie sa am o fire optimista, spuse el, ca doar alt* eeva n-am. De altfel, fiindca veni vorba, trebuie sa recunoso ca întelepciunea spuselor mele de adineauri nu este a mea, ci a tatalui meu. Singurele cuvinte pe care le-am auzit spu-nîndu-le despre povestea ta au fost aceste cuvinte hotarî-toare : �Lucrurile au fost orînduite o data pentru totdeauna. Altfel, domnul Jaggers nu s-ar fi amestecat în treaba asta". Si acum, înainte de a-ti spune ceva despre tatal meu sau despre fiul tatalui meu si înainte de a rasplati marturisirea ta cu o alta marturisire, vreau sa fiu nesuferit pentru o clipa, as spune chiar dezgustator.� N-ai sa izbutesti, spusei eu.� Ba da, o sa izbutesc, spuse el. Unu, doi, trei... amînceput! Handel, dragul meu... desi vorbea cu glas nepasa¬tor, era foarte serios. De cînd am început sa vorbim aici,în fata focului, ma tot gîndesc mereu ca Estella nu poale fio conditie a mostenirii tale, de vreme ce custodele tau nu ti-apomenit niciodata de ea Ara drpetate cînd deduc din ce]e cemi-ai spus tu ca nu ti-a pomenit niciodata si în nici un felde ea, nici pe fata si nici pe ocolite ? Nici macar nu ti-a data întelege ca ocrotitorul tau are de gînd sa te însoare pinala urma ?� Niciodata !� Crede-ma, Handel, ca nu ma ispiteste gustul struguri¬lor acri, pe cinstea mea-! Daca nu esti legat de Estella n-aiputea oare sa te desprinzi de ea ? Ti-am spus ca am de gîndsa fiu nesuferit.Mi-am întors capul, caci, asemenea vîntului din tara mlastinilor, care navaleste de

Page 149: marile sperante

pe mare, ma cuprinsese si ma înfiorase simtamântul care pusese stapînire pe mine în dimi¬neata cînd plecasem de la fierarie în timp ce ceata se ridica solemn, iar eu stateam cu mîna pe indicatorul acela cu deget, Timp de cîteva clipe între noi se lasa tacerea.� Da, dar vezi tu, dragul meu Handel, urma Herbert,ca si cum nu s-ar fi scurs nici o clipa de tacere, faptul cjdragostea aceasta s-a înradacinat atît de adînc în inima unulbaiat pe care natura si împrejurarile l-au facut atît de ro¬mantic o face sa fie foarte serioasa. Gîndeste-te Ia felul cuma fost crescuta Estella si gîndeste-te la domnisoara Havis-ham. Gîndeste-te la firea ei. (Vezi, acum sînt nesuferit si ti-«sila de mine). Toate acestea pot duce la mari nenorociri.� Stiu, Herbert, spusei eu, tot cu capul întors. Stiu»dar nu pot face nimic.238

� Nu poti sa le înlaturi?� Nu. Cu neputinta !� Bine ! facu Herbert, sculîndu-se cu o smucitura, ca|l cum ar fi dormit pîna atunci, si scormonind focul. Arurami dau osteneala sa-ti fiu din nou pe plac. Si începu sa umble prir. camera, scufcurînd perdelele, i>iIIinid scaunele la locul lor, farînd ordine printre cartile si plinire lucrurile care erau aruncate prin odaie, uitîndu-se în. n, aruncînd o privire în cutia de scrisori, închizînd usa; ipol -se întoarse la locul lui de lînga foc si se aseza, leganîn-i piciorul cu amîndoua mîinile.Voiam sa-ti spun o vorba sau doua, Handel, despre meu si despre fiul lui. Din pacate, cred ca nu mai este ii1 sa-ti spun ca gospodaria parintilor mei nu este prea |fe Ilucita!� Dar am vazut ca în casa e belsug, Herbert, spusei eu.Oi «A-l încurajez.� Da, sigur, cred ca asa zice si gunoierul, cu toata con-roa, si poate si negustorul din colt. Serios, Handel, fiindca¦ Iul e destul de grav Stii doar, la fel de bine ca si mine,ini lucrurile. îmi închipui ca a fost o vreme cînd tatanu se daduse batut; dar daca a existat vreodata o ase-'i perioada, vremea aceea s-a dus de mult. Pot sa te în-i n-ai bagat de seama#la tine, în satul tau, cum copiiiItuti din casnicii nu prea fericite sînt întotdeauna cei mainil sa se casatoreasca ?întrebarea lui era atît de ciudata. Incit, în loc sa-i ras-il întrebai ¦ Asa e ?� Nu stiu, spuse Herbert, vreau si eu sa aflu. Fiindca las-a întîmplat. Biata sora-mea, Charlotte, care veneamine si a murit înainte de a împlini paisprezece ani,mplul cel mai izbitor. La fel si mititica de Jane Cînd1 cum doreste sa se capatuiasca. îti poti închipui ca si-ani viata ei cea scurta nefacînd altceva decît sa se bucurerlcirea casnica a parintilor. Mititelul de Alick. care mai1/1 înca rochita, a si facut planuri de casatorie cu o tînara!.<'\v Si, de fapt, cred ca. în afara de cel mai mic, sîntem(II logoditi.Munci, si tu esti? întrebai eu.� Sînt, spuse Herbert. dar e secret.îi dftdui toate asigurarile ca-i voi pastra taina si îl rugai Hfcfitl Încredinteze cîteva amanunte. Vorbise atît de rational 230 si do înk'kpt despre sîaî;iHtvi£a mea, încît doream s3 afli} ceva despre taina lui.

Page 150: marile sperante

� Pot sa -stiu cum o cheama ? întrebai eu.� Clara o cheama, spuse Herbert.� Locuieste la Londra ?� Da. Poate ca ar trebui sa-ti spun ca e mult sub nivelulideilor aiurite ale mamei despre o familie buna, adauga Her¬bert, care, de cînd atacase aceasta tema interesanta, era aba¬tut si vorbea domol. Tatal ei se îndeletnicea cu aprovizio;-vaselor de pasageri. Cred ca era un fel de capitan-easier.� Si acum ce e ? întrebai eu.� Acum e invalid.� Si traieste ?...¦�. La etajul întîi, spuse Herbert. Nu asta voiam sa spun, caci întrebarea mea se referi mijloacele lui de trai.� Nu l-am vazut niciodata, fiindca de cînd o cunosc pei, sta tot timpul în odaia lui de sus. Dar l-am auzit foartedes. Face o galagie grozava ; urla si izbeste în podea cu nu si iu pe fel de instrument îngrozitor. Herbert ma privi rîzînd cu pofta, si pentru un moment îsi recapata voia buna.� Nu nadajduiesti sa-1 vezi? spusei eu.� Ba da, mereu nadajduiesc, raspunse Herbert, fiindcade cîte ori îl aud, ma astept §a se prabuseasca prin tavan.Nu stiu cit or sa mai tina grinzile.Dupa ce mai rîse o data cu pofta, se domoli din nou si îmi spuse ca, de îndata ce va începe sa strînga capital, planuia 'sa se casatoreasca cu tînara domnisoara. Si adauga, ca un lucru de la sjne înteles, dar cu glas destul de trist :� Doar nu te poti casatori cînd nu faci altceva dente uiti în dreapta si-n stînga...în timp ce ne uitam la foc, iar eu ma gîndeam cît erauneori de greu sa strîngi capital, mi-am înfundat mîinile înbuzunare. Am dat cu mîna de o bucatica de hîrtie împaturita,am deschis-o si am vazut ca e programul pe care-1 primisemde la Joe si în care era vorba de vestitul actor din provincie,dev �faima lui Roscius". ' ~� Doamne, spusei eu cu glas tare, fara sa \e asta-seara !Într-o clipa schimbaram subiectul si hotarîram în graba sa ne ducem la teatru. Asa ca, dupa ce-mi fagadui sa-1 mîngîlt"V Herbert si sa-1 sprijin în dragostea lui prin toate mijloa-ele posibile si imposibile, iar el spuse ca logodnica lui ma240 i unotteu din auzite si ca-i voi fi recomandat, si dupa ce în-noastra reciproca fu pecetluita cu o calda strîngere»ma, am stins luminarile, am aruncat cîteva lemne în foc,uniat usa si am pornit amîndoi în cautarea domnuluiIc si ;i Danemarcei.CAPITOLUL 31ud ajunseram în Danemarca, îi gasiram pe regele si ina acestei tari asezati pe doua jilturi cocotate pe o masa¦ bucfltarie si tinînd sfat cu curtenii. Se afla de fata toatalUIIlinca daneza, adica un tînar nobil în cizmele cine stie"in stramos gigantic, un venerabil lord cu fata murdara,i sa se fi ridicat din popor la batrînete, si floareaii mii daneze, adica niste tineri eu "piepteni în par sii albi de matase, care aveau cu totii o înfatisare camînzestratul meu concetatean statea posomorit într-unil(, in bratele încrucisate, si tare ar fi fost de dorit ca bu-fruntca lui sa arate mai adevarate.'i'imentul cînd actiunea începu sa se desfasoare, cîteva

Page 151: marile sperante

¦ jvonuri circulau printre curteni. Raposatul rege nu numaisa fi fost chinuit de o tuse rea în clipa mortii, dari o luase cu el în mormînt si ca se reîntorsese culoagurile noastre. în jurul sceptrului, stafia regalai" iiiiisurat un manuscris fantomatic, spre care ea pareai îndreapta privirile, ba chiar cu un aer foarte grijuliu silire vadita de a pierde sirul, lucru care amintea deii II ii Ic muritorilor. Poate ca de aceea galeria adresa ura-M nfuUil de a �întoarce foaia", sfat pe care stafia îl lua înMai trebuie sa spunem despre acest spirit maret¦ aparea cu aerul ce a salasluit mult timp în vazduhde departe, era vadit ca vine chiar de dupa peretelei De aceea, spaimele lui erau adeseori luate în rîs.ina Danemarcei, o doamna plinuta, în zale me-i culoare locala, publicul socotea ca avea prea multacaci barbia îi era prinsa de diadema cu o bucatast metal (ca si cum doamna ar fi suferit de ona de masele) ; mijlocul îi era încins cu un brîunâ, sl bratele, de asemenea, asa îneît oamenii oi'.las tare �tambalul"; tînarul cel nobil, încaltatIt stramosesti, era cam nestatornic; cît ai clipi din241 ochi, se prefacea fie în marinar iscusit, fie în actor ambulant, în gropar sau în preot si, apoi, deodata, juca un rol foarti însemnat într-un concurs de scrima, care se tinea la curte, iar ochiul lui priceput si judecata lui agera apreciau cele mat iscusite lovituri.Toate acestea împinsera spectatorii la o mare lipsa de în-gaduinta fata de el, iar cînd tînarul fu descoperit în vesminte preotesti, împotrivindu-se îndeplinirii slujbei de înmormintiin-, publicul începu sa-si manifeste indignarea zvîrlind nuci. Apoi, Ophelia cazu prada unei nebunii muzicale atît de taraganate, încît, pîna la urma, unul tîfnos din primul rînd de la galerie, suparat ca i se racise nasul, pe care-1 tinuse lipit de o vargl de metal, bodogani :� Acum si-a culcat copilul, haideti la masa !Ceea ce era cu totul nelalocul lui, ca sa nu spunem mal rau.Aceste incidente aveau un efect foarte ciudat asupra ne« norocitului meu concetatean. Ori de cîte ori nehotarîtul acela de print punea o întrebare sau îsi exprima vreo îndoiala, pu¬blicul îi ajuta sa o dezlege. De pilda, la întrebarea de e mal demn sa suferi în tine, unii urlara �da" si altii �nu", iar altii, care erau nehotarîti, spusera : �Sa dam cu banul" ; si astfel lua nastere o adevarata controversa. Cînd bietul om întreba ce trebuie sa faca oamenii ca el, care se tîrasc între cer sl» pamînt, fu încurajat cu tipete de : �Auzi, auzi !". Cînd aparu cu ciorapii în dezordine (dezordinea era exprimata, dupa cum e obiceiul, printr-o cuta foarte frumoasa, care cred ca fusese facuta cu un fier de calcat), la galerie se încinse o discutie cu privire la culoarea mult prea alba a picioarelor lui, si oa¬menii se întrebau daca nu cumva spaima pricinuita de stafie era de vina Cînd lua în mîna fluierul care semana grozav cu un fluier mic si negru ce servise nu demult în orchestra sl apoi îi fusese înmînat prin usa � toata lumea ceru sa cînto Rule Britannia1, Iar cînd îl sfatui pe cîntaret sa nu scîrtîle " cu usa omul cel suparat spuse :� Dar tu, tu ai voie ? Nu vezi ca scîrtîi mai rau ca el ? fSi ma doare sa spun ca, în toate aceste împrejurari, denul Wopsle fu salutat cu hohote de rîs.Dar cea mai grea încercare îl astepta în cimitir ; cimiti¬rul arata ca o padure din vremurile de demult : într-9 parte avea un fel de coliba, iar în cealalta, o bariera. Cînd îl zarlrl Cintec patriotic compus în 1740 de Thomas Augustine Arne, deveniimnul national englez. .242 numi Wopsle intrînd pe la bariera, îmbracat într o haina .1.1 foarte sugestiva, oa

Page 152: marile sperante

menii îl anuntara prieteneste pe

Iu vezi ! Vine antreprenorul de pompe funebre ca sa li cum lucrezi !im închipui ca lumea jstie cum ca, într-o tara cons.titutio^ i a noastra, domnul Wopsle nu putea sa dea înapoi cra¬ii, dupa ce cugetase adînc asupra lui, fara sa-si stearga Inlle de praf cu un servet care-i atîrna la piept; dar nici II uceasta miscare nevinovata si absolut trebuincioasa nu ¦ II fâra a stîrni exclamatia: �Chelner!". Sosirea mortului Itru îngropaciune (într-o cutie neagra si goala, cu un capao chidea mereu) fu semnalul de dezlantuire a veseliei Ic, veselie care atinse culmea cînd, printre purtatorii ii, fu descoperit un individ cu un renume foarte prost, ectacolului îl întovarasi pe domnul Wopsle în tim-cu Laertesl, care avu loc pe marginea scenei si a i Iii lui si nu înceta pîna cînd eroul nu-1 doborî pe rege ;a de bucatarie si apoi muri, bucatica cu bucatica, zne în sus.început, ne daduram osteneala sa-1 aplaudam pe dom-ipsle, dar aplauzele noastre erau prea slabe ca sa main Asadar, am stat la locurile noastre, adînc impresio-le ce i se întîmplasera, dar rîzînd totusi în gura> sa vreau, rîdeam tot timpul, atît era de caraghipasapovestea ; si, totusi, aveam convingerea profunda ca erauna calitate în cuvîntarile domnului Wopsle; credIragul unor vechi amintiri gîndeam astfel, ci pentrui atît de rar, atît de înfiorator, pentru ca se umflaumfla rînd pe rînd si era atît de deosebit de felul înfi exprimat un om în orice împrejurare fireasca a(li �..ni a mortii. Dupa ce tragedia se sfîrsi si domnul Wopslela rampa si huiduit, îi spusei lui Herbert : Hal sa plecam numaidecît, caci s-ar putea sa-1 întîlnim. c iborîram scarile cît puturam de iute, dar se vede ca nu

f.i.ihil îndeajuns. La usa statea un evreu, cu sprîn-pus de mînjite, care îmi prinse privirile, în timp un, iar cînd ajunseram în dreptul lui, spuse :iul Pip cu prietenul ? nul l'ip si prietenul îsi marturisira identitatea.

llmnlvt de Shakespeare ; fiul lui Polonius si fratele Ofeliet, 243 � Domnul. Waldengarver, spuse omul, s-ar bunica docinstea de a va vedea.� Waldengarver ? repetai euDar Herbert îmi sopti la ureche :� Probabil Wopsle.� A! facui eu. Bine. Sa venim dupa dumneavoasiirr- Doar cîtiva pasi. -Cînd ajunseram într-un gang mai laturalnic, omul se toarse catre noi si ne întreba :� Cum vi s-a parut ? Eu l-am îmbracat.N-as fi putut sa spun. decît ca Wopsle avea o mutra de înmormîntare ; de gît îi atîrna un soare sau o stea dai prinsa de o panglica albastra, ceea ce îl facea sa arate ca si cum ar "fi fost asigurat la o mare societate de asigurari împo¬triva incendiilor. Dar spusei ca arata foarte bine.� Cînd statea în fata gropii, spuse calauza noastra, ¦scos foarte frumos în evidenta mantia. Dar, judecind dupacît am vazut eu din culise, cred ca atunci cînd a vazut stafiaîn odaia reginei, ar fi putut sa scoata un efect mai bun dinciorapii pe care-i purta.

Page 153: marile sperante

încuviintai cu modestie spusele lui; apoi trecuram i u totii printr-o usa mica si murdara si intraram într-un fel do cutie foarte încalzita. Aici, domnul Wopsle îsi dezbraca ves¬mintele daneze si de-abia aveam loc sa ne uitam la, el, rasu-cindu-ne capetele si tinfnd deschisa usa sau mai bine zis capacul cutiei.� Domnilor, spuse Wopsle, sînt mîndru ca va vad. Na¬dajduiesc, domnule Pip, ca ma vel scuza pentru ca am avutîndrazneala de a trimite dupa dumneata. Am avut însa feri¬cirea de a te cunoaste în vremurilt de odinioara, si drama aavut, din toate timpurile, drepturi recunoscute de lumea în¬treaga asupra oamenilor nobili si bogati.între timp. domnul Waldengarver nadusea cumplit î/-nindu-se sa iasa din straiele domnesti.� Trage-ti încet ciorapii, domnule Waldengarver, ^pnsaproprietarul "acestor obiecte, ca altfel se prapadesc Si da.aprapadesti ciorapii astia, ai prapadit treizeci si cinci de silînq!.Nici Shakespeare nu s-a bucurat de ciorapi mai frumosi. Malbine staî linistit pe scaun, ca ti-i scot eu.Si omul se lasa în genunchi si începu sa-si jupoaie \ tima ; nu încape îndoiala ca, daca acesta ar fi avut unde s/l cada, ar fi cazut pe spate, cu scaun cu tot, în clipa în primul ciorap îi fu smuls de pe picior.244

l'ina atunci mi-era frica sa roteso vreo vorba despre piesa, II, deodata, domnul Waldengarver îsi ridica ochii spre noi, mi aer foarte îneîntat de sine, sl spuse:� Domnilor, cum vi s-a parut din sala ?In spatele meu, Herbert spuse, dîndu-mi un ghiont!� Minunat!Asa ca am spus si eu :� Minunat!� Cum v-a placut interpretarea pe care am dat-o carac-nilul, domnilor? spuse domnul Waldengarver cu un glaai or. în spatele meu, Herbert spuse, înghiontîndu-rna din nou i� Masiva si concreta..Asa ca spusei si eu cu îndrazneala, ca si cum eu as fi fost [torul acestor epitete si as fi vrut sa însist asupra lor: Masiva si concreta.

� Ma bucur de aprobarea dumneavoastra, domnilor,domnul Waldengarver, cu un aer de demnitate si tinîn-cu mîinile de scaun, pentru a nu fi strivit de perete.� Am sa-ti spun, domnule Waldengarver, spuse omulli picioarele lui, cînd n-a fost justa interpretarea dumitale.i ntent. Nu te sinchisi ca altii nu sînt de parerea mea ji ma pe mine. Interpretarea dumitale în Hamlet nu esteînd stai cu picioarele în profil. Ultimul Hamlet pe careîmbracat eu facea aceeasi greseala la repetitie, pîna cîndconvins sa-si-puna cîte o seîndurica rosie pe fluierelen'lor, si la repetitia urmatoare (care era ultima), m-ami fundul salii si, de cîte ori statea în profil, îi strigam idndurelele !". Si în seara reprezentatiei, interpreta-11 n fost minunata !Domnul Waldengarver îmi zîmbi, ca si cum ar fi vrut pi in fi : ,.E o fiinta foarte credincioasa, trebuie sâ-i treci nebuniile" ; apoi spuse cu glas tare :Stiti, eu interpretez prea clasic si prea interiorizat¦ lenii de aici, dar se vor îndrepta ei. se vor îndreota...ii' ii 'rl sl cu mine spuseram în cor :l i.i Pâra îndoiala ca se vor îndrepta.� II bagat de seama, demnilor, spuse domnul Walderne/l era un om la galerie, care încerca sa ia în rîs slujba...

Page 154: marile sperante

>l\ spun spectacolul ? *noi avuram josnicia sa raspundem ca parca-l vazusem¦In. Si eu am adaugati �-Cu siguranta ca era beat.245 � Nu, fereasca Dumnezeu, spuse domnul Wopsle, nu erabeat! Patronul lui are grija de asta, domnule. Pentru nimicîn lume nu i-ar da voie sa se îmbete.� îl cunosti pe patronul lui ? întrebai eu.Domnul Wopsle închise ©chii, apoi îi deschise din nou i aceste miscari fura îndeplinite foarte rar. ,� Fara îndoiala, tfomnilor, spuse el, ea ati observat unmagar nestiutor si galagios, care cîrîia din gîtlej si avea omutra josnica si rea, unul care juca (nu e tocmai cuvîntulpotrivit) le râie de (daca îmi îngaduiti sa întrebuintez expre¬sia franceza) Claudius, regele Danemarcei. Acela e patronullui. domnilor. Asta e meseria lui.Fâra sâ~mi dau prea bine seama daca as fi fost mai îndu-rerat penjxu domnul Wopsle în cazul cînd ar fi cazut prada deznadejdii, ma simteam si asa _atît de îndurerat pentru el, încît folosii momentul cînd se întoarse cu spatele, ca sa-sl puna bretelele, si ne împinse pe noi afara pe usa, ca sa-1 întreb pe Herbert daca n-ar fi de parere sa-1 chemnam la masa. Herbert spuse ca n-ar fi rau ; asadar, l-am poftit ca noi la �Barnard", si el a venit, înfofolit pîna la ochi ; noi ne-am dat osteneala sa-1 facem sa se simta bine, iar el a stat pîna la 2 dupa miezul noptii, facînd bilantul succesului si îm-partâsindu-ne planurile lui. Am uitat care erau, în amanun¬time, aceste planuri, dar parca mi-amintesc ca voia sa înceapa prin se reînvia drama si sa sîîrseasca prin a o zdrobi, în . fel încît drama sa fie nimicita pentru totdeauna, fara nici o | nadejde de reînviere,în cele din urma, m-am dus la culcare mai amarît ca orl-cînd si gîndindu-ma cu trstete la Estella ; si am visat un via amar, cum ca toate sperantele mele se spulberasera, ca tre¬buia sa o iau în casatorie pe Clara, logodnica lui Herbert, si ca, pentru a fi pe plac stafiei domnisoarei Havisham, trebuia sa joc Hamlet în fata a douazeci de mii de spectatori si ci nu cunosteam nici douazeci de cuvinte din piesa.CAPITOLUL 32Intr-o zi, pe cînd eram ocupat cu cartile si cu domnul Pocket, am primit prin posta un bilet, la a carui vedere inima începu sa-mi bata; fiindca, desi nu vazusem niciodata pînâS46

ni unei scrisul de pe acel bilet, am ghicit numaidecît al eul ¦ | i Biletul n-avea nici un început ca, de pilda : �Draga dom-Pip", sau : �Draga Pip", sau : �Draga domnule", sau urmat de orice altceva, ci suna astfel r�Voi sosi la Londra poimîine, cu diligenta de amiaza. Daca na însel, erai hotarît sa ma astepti. în orice caz* asa creda nisoara Havisham, si eu scriu ca sa-i jac voia. îti trimite A dumitaleEST ELI. A'i as fi avut timp, fara îndoiala ca mi-as fi comandata rînduri de haine pentru acest eveniment, dar fiindcaial ora timp, m-am multumit cu cele pe care le aveam.¦ «le mîncare îmi pieri dintr-o data, si pîna în ziua ceaasteptata, n-am mai avut nici o clipa de astîmpar. Nusosirea zilei mult asteptate îmi aduse pofta de mîn-sau astîmpar; pentru ca, în ziua aceea, ma simteamiun iau ca pîna atunci si am început sa pîndeso diligenta pereet, în Cheapside, înainte ca diligenta sa fi parasitIretul albastru" din orasul nostru. Desi stiam prea bine¦tttr acestea, totusi, mi se parea ca nu era întelept sa scap

Page 155: marile sperante

lilii hi biroul de diligente mai mult decît cinci minute: în^MMtn stare de tulburare trecu' prima jumatate de ora dini mea. care trebuia sa dureze patru sau cinci ore, cîndma izbii piept în piept cu Wemmick.Salutare, domnule Pip, spuse el. ce mai faci ? N-asli ¦ ni ca ai drum pe aici!n lamurU ca asteptam pe cineva care trebuia sa so-u diligenta si îi pusei cîteva întrebari cu privire la i ¦ i. I -,i la batrîn.Amîndoi sînt bine, multumesc, spuse Wemmick, si maiNli liiirinul. O duce minunat împlineste în curînd optzeciani. Ma gîndesc sa trag de optzeci si doua de orirlnr mie teama ca or sa se plînga vecinii, si tunulMU ut1»' presiune, nu gluma! Ei, dar astea nu-s subiecte de!¦ Londra Unde crezi ca ma duc ?l i birou, spusei eu, fiindca Wemmick se îndrepta

Al ii uri, raspunse el Ma duc la Newgate. Avem un de banda unui bancher. Am fost pîna la capa-', ca sa aruno o privire asupra locului unde s-a des- 247 fasurat actiunea, si acum trebuie sa schimb cîteva cuvin ic cu clientul nostru.� Clientul vostru a comis vreun furt ? întrebai eu.� Nu, Doamne fereste, raspunse Wemmick uscat. D.ire acuzat ca 1-a comis. La urma urmelor, si. dumneata si cuam putea fi acuzati. Oricare din noi ar putea fi acuzat, stiidoar.� Dar vezi ca nu e, observai eu.� Ei, spuse Wemmick, atingîndu-ma cu degetul araipe piept. Esti un spirit profund, domnule Pip ! Ai vrevii cu mine pîna la Newgate ? Ai putin timp liber ?Aveam atîta timp liber, încît propunerea lui veni c. usurare, desi se batea cap în cap cu dorinta mea tainica dfl a nu slabi din ochi oficiul de diligente. Am bîiguit ca voi cauta sa aflu daca am timp sa-1 însotesc ; am intrat îrt birou si ra-am interesat cu cea mai mare precizie la functionarul Care lucra înauntru despre momentul cel mai apropiat cînd diligenta putea "fca soseasca, punînd la grea încercare buna¬vointa bietului om, desi cunosteam acest moment la fel de bine ca si el. Apoi l-am ajuns din urma pe domnul Wemmick si, prefacîndu-ma ca ma uit la ceas si ca sînt foarte mirat de informatia pe care o primisem, am acceptat propunerea lui.Dupa cîteva minute, ajunseram la Newgate; trecuram prin fata unei camarute cu peretii goi, pe care atîrnau niste catuse, alaturi de regulamentul închisorii, si intraram în tem¬nita, în vremea aceea închisorile erau foarte neîngrijite si perioada de protest exagerat care urmeaza dupa toate nele-giurile publice si le pedepseste aspru si pentru timp înde» îungat era înca departe. Asadar, criminalii. nu erau hraniti si adapostiti mai bine decît soldatii (ca sa nu mai vorbim de saraci), si uneori dadeau foc închisorii, avînd drept scuza do¬rinta de a da un gust mai bun ciorbei pe care o mîncau. Cînd am intrat în închisoare cu Wemmick, era ora de vizite, si un om îsi facea rondul vînzînd bere; iar prizonierii, care sta¬teau dincolo de gratii, cumparau berea si stateau de vorba cu prietenii lor ; dar scena era murdara, urîta, dezonoranta sl umilitoare.Ma izbi faptul ca Wemmick se plimba printre prizonieri cum s-ar plimba un gradinar printre florile lui. Gîndul acesta îmi trecu prin minte atunci cînd îl vazu dînd cu och

Page 156: marile sperante

ii de un vlastar care rasarise peste noapte si spunîndu-i :� Ei, capitane Tom ! Aici esti ? Adevarat ?'Si apoi z248 Acela din spatele rezervorului da apa nu-î Black Bill ? IM le uita, în ultimele doua luni nu te-am mai cautat; cura imti?Acelasi gînd îmi~ trecu prin minte cînd îl vazui oprin-în fata gratiilor si ascultînd soaptele îngrijorate ale ¦ le dincolo; în timp ce Wemmick se uita la ei, stînd ca o cutie de scrisori, nemiscata, ei se sfatuiau, ia»i i pil rea sa cerceteze progresul pe care-1 facusera de eînd îi usc ultima oara si sa se întrebe daca vor aparea în plinala proces.Era foarte popular si am descoperit ca luase asupra luiura familiara a activitatii domnului Jaggers ; si, totusi, eevaimportanta domnului Jaggers trecuse si asupra lui, aevarespingea orice apropiere dincolo de anumite margini.>asterea fiecarui client în parte se manifesta la Wem-prlntr-un semn cu capul, prin faptul ca-si înfunda maipalaria pe cap, tinînd-o cu amîndoua mîinile, apropiaic, adica marginile cutiei de scrisori si apoi baga mîiniîeuzunare. într-un caz sau doua, se ivira mici greutati cure la urcarea onorariului, si atunci domnul Wemmick serit, putu mai departe de suma neîndestulatoare care i seHftfliwse, spunînd :� Mai baiete, nu foloseste la nimic. Eu nu sînt decîtnbaltern Nu pot sa primesc banii acestia Nu trebuie saBt porti asa cu un subaltern Daca nu te simti în stare sa-tiii banii, atunci, mai baiete, trebuie sa te adresezi unuistru ; sînt o multime de maestri în meseria asta, sice nu multumeste pe unul, îl poate multumi pe celalalt jilul meu, al unui subaltern. Nu încerca lucruri ?.n-ilce. DP ce faci asta? Care-i urmatorul?el ne plimbaram prin sera Iui Wemmick, pîna cmd e întoarse spre mine si mi spuse : LJitS-te la omul cu care am sa dau mîna acum. l fi uitat chiar si fara sa ma-presateasta ei, pentru I t i nu ilfiduse înca mîna cu nimeniîndata ce sfîrsi vorba, un om drept si impunator (po ,1 ucum. cînd scriu, îl vad în fata ochilor), îmbracat într-o ;oifl maslinie, pe care stia s-o poarte, cu obrajii acope¬ri paloare ciudata si cu niste ochi care porneau razna Htl de cîte ori voia sa-i atinteasca asupra cuiva, se apropie in colt ni gratiilor, îsi duse mîna la palarie � o palarie ¦ tele soioase si slinoase ca o supa racita � si saluta te, jumatate în gluma, jumatate în serios i219 � Salutare, colonele! spuse Wemmick. Ce mai far!,colonele ?� Bine, multumesc, domnule Wemmick.� S-a facut tot ce s-a putut face, dar dovada era preaBerioasa pentru noi, colonele.� Da, domnule, era prea serioasa, dar nici nu-mi pasa I� Sigur ca nu, spuse Wemmick rece, dumitale nici nu-tipasa.� Apoi se întoarse spre mine :� Acest om a servit pe majestatea-sa. Era pe front ^\si-a cumparat concediul cu bani.Eu spusei :� Adevarat ? si ochii omului ma privira.Apoi îsi plimba privirile peste capul meu si de jur-împrejurul meur îsi duse mîna la gura si începu sa rîda.� Cred ca pe luni ies de aici, îi spuse el lui Wemmick.

Page 157: marile sperante

� Poate, raspunse amicul meu, dar nu se stie înca.� Ma bucur ca am prilejul sa-mi iau ramas -bun de ladumneata, domnule Wemmick, spuse omul, întinzînd mînaprintre gratii.� Multumesc, spuse Wemmick, strîngîndu-i mîna îtidoresc si dumitale toate cele bune, colonele.� Daca lucrurile pe care le purtam cînd m-au închis arfi fost veritabile, domnule Wemmick, spuse omul fara sa deadrumul mîiniî, te-as fi rugat sa-mi faci cinstea de a mai purtaun inel, în semn de recunostinta pentru atentia dumitale.� Primesc cu placere gîndul în locul faptei, spuse Wem¬mick. Fiindca veni vorba : am auzit ca îndrageai porumbeii.Omul se uita spre cer. Mi s-a spus ca aveai o rasa grozava 'de porumbei. N-ai putea cumva sa însarcinezi pe vreun prie¬ten de-al dumitale sa-mi aduca o pereche, daca nu mai al!nevoie de ei ?� Asa voi face, domnule.� Foarte bine, spuse Wemmick. Vor fi bine îngrijiti,Buna ziua, colonele ; toate bune!îsi strînsera din nou mîinile si1, în timp ce ne îndepartar Wemmick îmi spuse :� Falsificator de monede, mare mester ! Grefierul a qfacut raportul, si luni va fi executat, cu siguranta. Totutpina una-alta,- o pereche de porumbei sînt o avere portativa, |La aceste cuvinte, se uita în urma, facu un semn cu caput spre planta cea vesteda si apoi, în timp ce iese'a dn curt», iti250 irunca ochii în Jur, ea si cum s-ar fi gîndit ce alta planta «ai»iiivit în locul acela.Cînd iesiram din închisoare si trecuram prin camaruta < U ehtUe, descoperii ca administratorul averii mele nu era ¦ in putin pretuit de temnieieri decît de cei pe care acestia îini sub paza.� Ei, domnule Wemmick, spuse temnicierul, tinîndu-na� ele doua usi acoperite cu tinte si cuie; nu voia sa des-0 usa pîna ce nu o încuia mai întîi cu grija pe cealalta.1 (> de gînd domnul Jaggers cu crima aceea de pe maluln i . i ? Vrea s-o faca omor sau ce vrea sa faca din ea ?� De ce nu-1 întrebi pe el ? raspunse Wemmick.� Desigur, asta-mi lipseste ! raspunse temnicierul.� Vezi, asa fac oamenii de aici, domnule Pip, observaBftmmlck, întoreîndu-se spre mine si desfacîndu-si cutia da¦rl, Putin le pasa ce ma întreaba pe mine, subalternul}tim niciodata n-ai sa-i auzi întrebîndu-1 ceva pe patronul meu.Domnisorul asta e vreun uceniG sau vreun secretar�� biroul dumneavoastra? întreba temnicierul rînjind daHIIOM.I lui Wemmick.� Vezi ? Iar începe ! striga Wemmick. Nici n-a termi-blne prima întrebare, ca o si toarna pe a doua, tot paNetului subaltern! Sa zicem ca domnul Pip e ueenta-Atunci, spuse temnicierul, rlnjind din nou, stie sii domnul Jaggers.Bl I striga Wemmick, înghiontîdu-1 în gluma peStii doar ca. atunci cînd ai de-a face eu maestrul¦Ki, esti mai mut decît cheile dumitale! Da na drumul,^Kt> lnitiînâ ce esti, ca altfel îi spun sa porneasca o actiune!'� i elurnitale pentru ca ai-"arestat oameni fara motiv.mieriii rîse, ne dadu buna ziua si se uita rîzînd în hi privindu ne spre gratiile portii. în timp ce noi

Page 158: marile sperante

ile spre strada.gfi de seama domnule Pip îmi sopti Wemmick înun ton grav prinzîndu-ma tainic de brat Cred cahun lucru pe care-1 face domnul Jaggers este felul(Inc la înaltime. Se tine întotdeauna maret. Maretiaitfl din aceeasi bucata cu imensa lui pricepere, C»!o-H o 'i i 11 ar îndrazni niciodata sa sl ia ramas bun de )s el,i'-mnirlenil n ar Worazni niciodata sa-î întrebe ce'i< despre un raz Si între înaltiinea unde se afla el

251 si toti oamenii astia îsi introduce subalternul, vezi ? fy Gtapîneste oamenii cu trup si suflet.Eram foarte impresionat de iscusinta custodelui meu. asta nu pentru prima oara. Ca sa spun adevarul, trebuie si stiti ca doream din toata inima sa am un alt custode, mfl putin iscusit, lucru pe care, tst asa, nu mi-1 doream pentru prima oara.M-am despartit de domnul Wemmick la biroul din �Li' Britain"; oamenii dornici sa atraga atentia domnului Jag-gers se plimbau, ca de obicei, prin fata biroului. M-am întorl Ia postul meu de observatie de pe strada unde se afla oficiul de diligente, avînd în fata înca vreo trei ore de asteptare. Timpul îmi trecu gîndindu-ma cît era de ciudat sa fiu încon- | (jurat de lumea aceasta putreda a închisorilor si a crimelor | cît era de ciudat ea ma întîlnisem prima oara cu lumea ceasta înca din copilarie, într-o seara de iarna, prin mUis nile pustii ale tinutului nostru ; si ca ea mai reaparuse dl doua ori, ca o pata care palise, dar nu disparuse ; si cît d ciudat era faptul ca acum ea patrundea într-un chip nou îf, destinul si drumul meu prin viata. Si, în timp ce-mi frâmt tam mintea cu lucrurile acestea, ma gîndeam la Estella, tînara si frumoasa, mîndra si slefuita, care se îndrepta f mine, si contrastul dintre închisoare si fiinta ei ma umplt de groaza. As fi dorit sa nu-1 fi întîlnit pe Wemmick sau nu ma fi lasat ademenit si dus de el, ca tocmai în ziua aceast sa port în haine si în suflare mirosul din Newgate. Mi-ar scuturat picioarele de praful închisorii, mi l-am scos din hair plimbîndu-ma încoace si încolo, si am dat afara aerul îmbîcsit care-mi intrase în plamîni. Ma simteam atît de mi dar de cîte ori îmi aminteam de fiinta pe care o asteptar încît diligenta sosi în timp ce eu nu scapasem înca de amint rea pîngaritoare a gradinii domnului Wemmick ; deodata vaz fata ei la fereastra si mîna ei care mi facea semne.Ce era oare umbra aceea fara nume care trecu din r pe lînga mine în clipa în care o vazui pe Estella ?CAPITOLUL 33în mantia îmblanita de calatorie, Estella parea mai gir gasâ si mai frumoasa decît paruse vreodata pîna atunci, mu552 IS'I si mai gingasa decît îmi paruse vreodata chiar mie ii Se purta mai cuceritor decît si îngaduise pînâ atunci-kii »«.� poarte cu mine, iar în aceasta schimbare eu ve iui unirea domnisoarei Havisham.Ne allam în curtea hanului, si Estella îmi arata care sînt ic ei ; dupa ce le adunaram pe toate, îmi amintii � ili"iM-<c uitasem între timp totul, în afara de faptura ei � ca im cunosteam locul spre care se îndreapta.Ma duc la Richmond, ma lamuri ea. Mi s-a spus ca i doua Richmonduri, unul în Surrey * si unul în Yorks-Hft 'J, sl pe mine ma intereseaza cel din Surrey. Sînt zece lnil< do drum pîna acolo. Trebuie sa iau o trasura, si dum-|ifni,i trebuie sa ma însotesti. Uite geanta mea; dumneata i platesti cheltuielile. Nu, nu, trebuie sa iei geanta ! Nu ne putem împotrivi, trebuie sa ne supunem amîndoi in-ii ii' lumilor pe care le-am primit. N-avem voie sa facemmu ne taie capul.Iu timp ce se uita la mine, întinzîndu-mi geanta, ma gîn-plin de nadejde, ca vorbele e

Page 159: marile sperante

i ar fi putut sa aiba un ml inc. Le rostise cu dispret, dar nu cu neplacere. ¦ Trebuie sa trimit dupa o trasura, Estella. Vrei sa astepti1 :' iI )a, trebuie sa astept putin aici si sa beau ceai, iartrebuie sa ai grija de mine.l lua de brat, ca si cum asa trebuia sa faca, si eu îi ¦ unui chelner, care se uita la diligenta ca si cum n-ar I II viizut niciodata ceva asemanator, sa ne dea o camera i putem lua ceaul. La cuvintele acestea, chelnerul ii.ii- din buzunar un servet, ca pe un obiect vrajit fara de li putut sa urce scarile, si ne duse în vizuina ha-odaitâ prevazuta cu o oglinda care micsora (cu totul lulncloasa, avînd în vedere dimensiunile vizuinii), o sti-Hl cu sos de sandele si o pereche de ghete. Deoarece acest < ]><� placul meu, ne duse într-o alta camera, în cara nil MI ci masa de treizeci de persoane si o soba, in care se ¦la o foaie de caiet zacînd pîrjolita sub o gramajoara da ii hune. Dupa ce se uita, clatinînd din cap, la acest IU 'lins, lua comanda, dar, întrucît aceasta se nducea..udul Angliei, la sud-vest de Londra. In imidul Angliei.253 Ia �un ceai pentru doamna", omul iesi din odaie cam abatuiîmi dadeam si îmi dau acum seama ca aerul din od era un amestec izbitor de grajd si de bors, care te putea sa crezi ca, deoarece grajdul nu era o afacere prea buna, prietarul, ca un om întreprinzator ce era, pusese caii la în bucataria hanului. Si, totusi, pentru mine odaia aceea semna o lume întreaga, caci Estella era cu mine. Mi se i ca împreuna cu ea as fi putut trai fericit toata viata în perea aceasta. (Si nu uitati ca nu eram nicidecum feri< ca-mi dadeam seama de asta !).� Unde ai sa locuiesti la Richmond ? o întrebai <Estella.� Trebuie sa traiesc pe picior mare si sa locuiesc 1doamna care are � sau zice ca are � puterea de a ma s<în lume, de a ma recomanda, de a-mi arata tot felul dimeni si de a ma arata si pe mine lor.� Cred c-o sa te bucure viata asta pe care o vei dsi admiratia de care te vei bucura.� Da, asa cred si eu.îmi raspunse cu atîta suparare, încît îi spusei :� Vorbesti despre dumneata de parca ai vorbi desprcineva� De unde stii cum vorbesc 'eu despre altii ? Lasa,Estella zîmbind încîntator, nu-mi cere sa iau lectii de la ineata ; asa vorbesc eu,Cum te împaci cu domnul Poi� E foarte placut la el, cel putin... Mi se paru <scapa un prilej.� Cel putin ? repeta Estella.� Atît de placut cît poate fi un loc unde nu te adumneata.� Prostule, spune Estella cu un glas foarte stapînil,poti spune o asemenea neghiobie?! îmi închipui ca aidumitale, domnul Matthew, e superior celorlalti memlfamiliei.� E. într-adevar, un om superior. Nu dusmaneslnimeni. .� Sa nu spui : �Nu dusmaneste pe nimeni decîl peînsusi", îmi taie Estella vorba, caci nu pot suferi soiul asloameni ! Dar am auzit ca e într-adevar un om de inica e deasupra oricarei invidii si dusmanii marunte.� Fara îndoiala ca tot ce spui este adevarat.� Ceea ce nu se poate afirma despre rudele lui, sEstella, dînd din cap cu © privire care era în acelasi254

Page 160: marile sperante

i sl batjocoritoare, pentru ca o asalteaza pe domnisoarahun cu raporturi si reclamatii împotriva dumitale. Tete bîrfesc, scriu scrisori despre dumneata (uneorimi) si esti cel mai mare chin si singura preocupare a¦ in lor. Nici nu poti sa-ti închipui cîta ura îti poarta oa-� '111 aceia !� Nadajduiesc ca nu-mi fac nici un rau !In IOC sa raspunda, Estella izbucni în rîs, Rîsul ei mi se foarte ciudat si ma uitam la ea nedumerit. Dupa ce înceta ie cu pofta � spusei cu sfiala, asa cum vorbeam de ¦ ii oa;Nadajduiesc ca nu te-ai bucura daca mi-ar face rau.� Nu, nu, fii linistit! spuse Estella. Fii sigur ca rîdi nu le merge/ O, ce îndura oamenii aceia de la domni-I l.-ivisham !,.. �tlise din nou, dar chiar si acum, dupa ce-mi spusese deleu, rîsul ei mi se parea ciudat, fiindca nu ma îndoiami sincer si fiindca prea rîdea mult pentru un lucru atît¦mnat. Ma gîndeam ca mai trebuie sa existe si o altai i a îmi ghici gîndul si-mi spuse :IVu e usor nici pentru dumneata sa ghicesti cît ma CÎnd vad cum sînt zadarnicite planurile acestor oameni } ¦Dl nu stii ce minunat mi se ascute simtul ridicolului cînd îi Bd M caraghiosi sînt ! Pentru ca dumneata n-ai fost crescut nea ciudata de cînd erai mic. Eu am fost. Dumitaîe ascutit mintea din cauza intrigilor urzite de ei, intrigi Ic, ascunse, sub masca simpatiei, a milei si a altoi» le blînde si duioase. Mie mi s-a ascutit. Dumitale 11 deschis ochii mari, cînd erai mic, la descoperirea i aceleia de femeie, care noaptea, cînd se trezeste ¦t NOiim, socoteste cît sînt de mari depozitele de liniste su¬irii i vi pe care le are. Mie mi s-au deschis.Cstella nu mai glumea si nici nu scotea aceste le la suprafata. As fi preferat sa ma lepad de toata ¦ifuiitclc mele decît sa fiu pricina acelei priviri.i )nua lucruri pot sa-ti spun, adauga Estella. Mai întîi,t, !n ciuda zicalei care spune ca apa roade piatra,. .1 Ia n-o sa te sape în ochii domnisoarei HavishaniI I ii o sula de ani, nici în lucrurile mari, nici în cele mici,¦jtii ca-ti sînt îndatorata, fiindca din pricina dtl-^H M «bot si se umilesc în zadar j uite mîna mea în semnit;i 1 /255 îmi întinse în gluma mina � caci tristetea ei ni | decît o clipa � iar eu i-o luai si o dusei la gura.� Esti un caraghios, mai baiatule ! spuse Estella. Nusa tii seama de vorbele mele ? Sau poate îmi saruti mi isimtamântul cu care te-am lasat eu odata sa ma saruti pe ol� Ce fel de simtamînt ? întrebai eu.� Sa ma gândesc putin. Cred ca era dispret fata de lisitori si intriganti.� Daca raspund da, pot sa te mai sarut odata, duobraz ?� Trebuia sa ma întrebi înainte de a te atinge demea. Dar, daca-ti face placere, poti.Ma aplecai, si fata ei era neclintita, ca a unei statui.� Acum, spuse Estella, departîndu-se de mine în cli]care buzele mele îi atinsera obrazul, ai grija ca ceaiul samai repede si du-ma la Richmond.Revenirea la tonul acesta ma durea, ca si cum tov noastra ne- ar fi fost impusa, iar noi am £i fost niste \ fara vointa, Oricare ar fi fost tonul ei atunci cînd vorb;. mine, stiam ca nu pot sa ma încred în el, nici sa-mi întei pe el sperante; si, totusi, în ciuda neîncrederii si a lipsei dl nadejde, nu ma dadeam batut. De ce oare îmi spunea, lucru de mii de ori? De ce faceam mereu asa?

Page 161: marile sperante

Am sunat dupa ceai, iar chelnerul reaparu, tinînd în servetul vrajit si aducînd, rind pe rînd. vreo cincizeci de suri pentru bautura de mai sus, dar nici urma de ceai. O cesti si farfurioare, farfurii întinse, cutite si furculite (si tacîmuri, chiar cutite de taiat friptura). Unguri (de toate rile, solnite, niste prajiturele ascunse grijuliu sub un de fier, o gramajoara de unt, înconjurata de o tufa de patrunjel, care reprezenta pe Moise în papuris, o bucata de pîine i^H acoperita cu zahar pudra, doua bucati triunghiulare de pe care se zareau urmele gratarului, si, în cele din urni samovar burduhanos ; toate acestea" fura aduse de ch< care se clatina pe picioare si a carui înfatisare exprima rinta si griji apasatoare. Dupa acest numar din program, o pauza prelungita, apoi omul se întoarse cu o caseia, : pretioasa judecind dupa aspect, care continea doua rani -Pe acestea le-am cufundat în apa fierbinte, si astfel, din accesoriile de mai sus, am izbutit sa scot o ceasca d< n ce lichid pentru Estella.Dupa ce platiram nota, fara sa uitam de chelner si j grajdar si tinînd socoteala si de jupîneasa, într-un c256 Izbutiram sa aducem toata casa într-o stare de tensiuneiie vadita cu ajutorul mitei si dupa ce punga Estelleiura mult, ne suiram într-o trasura si porniram. Cotiram1 lieapslde, si trasura hurui urcînd pe Newgate Street11 -ne pîna sub zidurile acelea de care mi-era atît da('e i aici ? ma întreba Estella.IVlul întîi ma prefacu! în chip prostesc ca nu recunosoi|»(ii o lamurii. Estella se uita la cladire, tragîndu-si capuli sl murmurînd : �Nenorocitii!". în acelasi timp, eu maia pentru nimic în lume n-as fi marturisit vizita pefacusem acolo.Domnul Jaggers, spusei eu, ca sa împing totul pe spi-Hri'a altuia, se bucura de faima de a cunoaste tainele acestuiII mai bine decît orice om din Londra. � 'red ca omul acesta cunoaste tainele tuturor locurilor, l.olla încet.tm] închipui ca te-ai obisnuit sa-1 vezi des. Do cînd ma stiu sînt obisnuita sa-1 vad la intervale i cu laie. Dar nu-1 cunosc mai bine acum decît pe vremea � H;\ nu stiam sa vorbesc. Ce stii despre el ? Ai facutîn cunoasterea lui ? ¦ De îndata ce m-am obisnuit cu felul lui banuitor de a¦u, totul a mers struna Sînteti intimi?m luat o data masa acasa la el.Inii închipui, spuse Estella, ghemuindu-se în fundul ii, Cfi trebuie sa aiba o casa ciudata. Da, are o casa ciudata.un sa palavragesc despre custodele meu, fie chiarMl cu ; dar desigur ca as fi ajuns atît de departe încît sa-iBHIISC si de masa din Gerrard Street daca nu ne-am fi treziti biti de lumina gazului. Mi se paru ca si lumina e< atrunsa de simtamîntul acela neînteles care mâînainte. Si cînd iesiram din stralucirea luminii, erami'. de parca as fi trecut printr-un fulger.�i vorbim despre altceva ; vorbeam mai alesIle prin care treceam si despre cartierele Londrei,întindeau la dreapta si la stînga noastra. Estella îmiisul este aproape nou pentru ea, caci nu parasise¦ inâtatea domnisoarei Havisham înainte de a pleca^^H sl atunci doar trecuse prin Londra, o data la dusi întors. Am întrebnt-o daca administratorul averii237 mele primise vreo însarcinare cu privire la ea si cît timp avet ta ramîna la Londra. Ea îmi raspunse apasat: �Doamn teste '." si atîta tot.Nu se putea sa nu observ, chiar fara sa vreau, ca Estelli îsi pusese în gînd sa ma cucereasca, ca încerca sa fie cît atragatoare si ca era hotarîtâ sa ma cîstige chiar daca ar

Page 162: marile sperante

ft trebuit sa lupte pentru asta. Dar nu ma simteam mai fericit, fcaci, chiar daca Estella n-ar fi vorbit pe tonul acela, spunea ca altii ne sortisera unui celuilalt, tot as fi simtit n\ e stapîna pe inima mea pentru ca asa îi placea ei si nu pentru ca s-ar fi înduiosat daca mi-ar fi zdrobit inima si ar fi zvîrlit-o cît colo.Cînd trecuram prin Hammersmith, îi aratai unde locuit domnul Matthew Pocket, spunîndu-i ca nu e departe de Rich-mond si ca nadajduiam s-o vad din cînd în cînd.� Da, sigur, trebuie sa ma vezi. Trebuie sa vii la min*de cîte ori crezi de cuviinta. Trebuie sa vorbesc de tine Infamilia unde voi locui; de altfel, s-a si vorbit.Am întrebat-o daca familia în care trebuia sa intre ert numeroasa :� Nu, numai doua persoane : mama si fiica. Mama e 0doamna din societatea înalta, desi îi surîde sa-si mar<veniturile.� Ma mir ca domnisoara Havisham s-a îndurat sa se des*parta din nou de dumneata asa curînd.� Asta face parte din planurile domnisoarei Havishaincu privire la mine, Pip, spuse Estella oftînd, ca si cum ar fifost ostenita. Trebuie sa~i scriu mereu, s-o vad regulat si s-oînstiintez cum o duc si ce fac bijuteriile, fiindca acumaproape toate ale mele.îmi spusese pe nume pentru prima oara. Desigur ca 9 facuse cu buna-stire, fiindca stia ca voi pastra amintirea a* ceasta ca pe o comoara.Ajunseram la Richmond mult prea repede ; destinatii noastra era o casa cu parc, o casa veche si boiereasca, în ce rochiile învoalte, perucile pudrate, hainele brodate, ciorat rasfrînti, mansetele încretite si spadele se bucurasera de mult zile de glorie. Cîtiva pomi din fata casei erau taiati în fon la fel de conventionale si de nefiresti ca si perucile, fustei tepene si rochiile învoalte ; dar nici pomii nu erau depa de locurile care le erau harazite în convoiul celor morti sl vedea ca, în curînd, se vor îndrepta si ei, alaturi de ceil pe drumul cufundat în tacere. Un clopotel cu glas batrîn, care desigur ca în vremurilei nult vestea casei : �Iata rochia verde, iata sabia cu mîner.li diamant, iata condurii cu tocuri rosii si nestematele", rasunani lumina lunii, si doua fete, rumene la fata, iesira gra-i s-o primeasca pe Estella.\|)oi usa înghiti grabnic cele doua geamantane, iar Estelladadu mina zîmbind, îmi spuse noapte buna si pieri si ea.i tot mai stateam în fata casei, gîndindu-ma cît as fi fostricit daca as fi trait aici în casa în care traia ea, desisll un < ;i în preajma ei nu ma simtisem niciodata fericit, ciQi II nenorocit.M-am suit în trasura ca sa ma întorc la Hammersmith ;ii' inunii cu inima îndurerata si am coborît cu o durere sili La usa, o gasii pe micuta Jane Pocket, care se întorcea|t1i< li O petrecere cu micul e5 logodnic; si eu îl fericeam paUtil ni logodnic, desi trebuia sa se supuna toanelor lui Flopson.Domnul Pocket era în gradina si tinea discursuri; era unsMinunat în chestiuni de gospodarie, si, tratatele lui^Hprc cresterea si educarea servitorilor erau socotite drept^B mai pretioase lucrari din acest domeniu. Dar doamna^Hkt't ora si ea acasa si era cam încurcata, deoarece mititeluluiH m .1.ninse o cutie cu ace, ca sa stea linistit în timpul absentei¦limitate a lui Millers (care plecase cu un infanterist), simal multe ace decît ar fi fost sanatos pentru un pa-^M la o vîrsta asa de frageda, fie pentru folos extern sauK InlAritor.e domnul Pocket se bucura de faima de â da cele ^B minimale sfaturi practice, de a sti sa cîntareasca bine !u-^Mlt sl de a avea o judecata foarte cumpatata, îmi trecu prin i usurez inima, rugîndu-J sa asculte marturisirea mea. ^V «nînrîndu-mi, din întîmplare, ochii asupra doamnei Poc¬ii tea cartea privitoare la titlurile de noblete, dupa

Page 163: marile sperante

ca cel mai bun leac pentru mititel este sa se duca mi-arn spus: �Nu, mai bine nu î".CAPIT.OLUIÎ 34ira ce ma obisnuiam cu marile mele sperante,M ita-mi dau, încetul cu încetul, seama de înrîurirea* mea si asupra celor din jurul meu. încercam pe cît' . 239 puteam sa-mi ascund efectul asupra firii mele, dar vedeam bine ca acesta nu era nicidecum prielnic. Traiam într-o de continua neliniste din pricina purtarii mele fata de Jot, $i nici în privinta lui Biddy cugetul meu nu se simtea bine. Cînd ma trezeam noaptea din somn, ma gîndeam ni amaraciune � asemenea doamnei Camilla � ca as fi fost muH mai fericit si împacat cu mine însumi daca n-as fi cunoscut <> niciodata pp domnisoara Havisham si daca as fi întîmpin.il vîrsta barbatiei multumit de a fi tovarasul lui Joe în v< si cinstita lui fierarie. De multe ori, seara, cînd stateam si uitîndu-ma la foc, ma gîndeam ca, la urma urmeior, nici un foc nu era mai bun decît cel din fierarie si cel din bu< de acasa.Totusi, gîndul la Estella se împletea atît de mult cu r linistea si tulburarea mintii mele, încît nici eu singur n-as putut sa spun pîna unde mergea rolul meu în nasterea ai framîntari. îmi spuneam ca de n-as fi avut nici o speranta totusi mintea mi-ar fi fost prinsa de Estella, tot n-as fi multumirea de a face ceva mai bun. Nu ma simteam chin de încurcat cînd ma gîndeam la înrîurirea pe care sil mea o avea asupra celorlalti si-mi dadeam seama, desi po i{ nu prea lamurit, ca aceasta înrîurire nu era spre folosul nui, si mai ales nu era spre folosul lui Fierberi. Obice mele de risipitor împinsera firea lui usuratica la cheltuieli care nu si le putea îngadui, zdruncinara viata lui sini] pina atunci si îi tulburara pacea cu nelinisti si regreti simteam nici urma de remuscare pentru faptul ca, f, vreau, împinsesem celelalte ramuri ale familiei Pockei acele intrigi josnice cu care se îndeletniceau acum, dt [josnicia facea parte din firea lor, si daca eu nu i-as ii darit, s-ar fi gasit altcineva care sa le-o stîrneasca. I �Herbert era cu totul altceva, si adeseori mi se strîngea cind ma gîndeam ca îl scosesem din felul sau obisnuit de îmbîcsind odaile atît de goale cu mobila greoaie si adu< in serviciul lui pe duhul razbunarii, cel cu pieptarul i.Si acum, din dorinta de a preface micile usurinte în usurinte, începui sa ma încurc într-o multime de datoi de-abia începusem eu, ca Herbert ma si imita si facu In urma sfatului lui Startop, ne-am pus candidatura | a fi admisi ca membri la un club numit �Pitlgoii din < o institutie al carei scop nu l-am ghicit niciodata ; era ol ca membrii clubului sâ ia o masa qpstisjtoare 0 dat| la dof saptamîni, sa se certe între ei cît mal mult dupa masa si960 fcutorti morali ai faptului ca sase chelneri se îmbatau regulat pe scarile clubului. Stiu ca aceste binefaceri sociale erau în-tlrplinite fara gres, caci Herbert si cu mine nu retinuram alt-<<v,i din cuvîntarea de deschidere a societatii, care suna eam �si : �Domnilor, fie ca voia buna din clipa aceasta sa dom-inasca de-a pururi printre «Pitigoii din crîng».".�Pitigoii" îsi risipeau banii nebuneste. Hotelul unde luam l se afla în Covent Garden, si primul �pitigoi" pe care i mi vazu în ziua în care îmi fu harazita cinstea de a intra In �Crîng" a fost-Bentley Drummle ; pe vremea aceea se plimba prin oras în trasurica lui, spre marea paguba a stîlpilor din Soiturile strazilor. Uneori sarea din echipaj cu capul înainte, i" ir aparatoarea trasurii; si, într-o zi, îl vazui depunîndu-se Ungur în usa �Crîngului" în felul acesta nechibzuit, ea un sao p < irbuni. Dar cred ca am pornit-o prea repede, caci nu eram in ,i �pitigoi" si nici nu puteam sa fiu pîna ce nu deveneam Mfliijor, asa cum glasuiau legile sfinte ale societatii.încrezator cum eram în mijloacele mele, as fi luat cu pla-asupra mea cheltuielile lui Herbert; dar Herbert erairu, si eu nu puteam sâ-i faG o asemenea propunere, sii birtul baiat intra în tot felii] de încurcaturi, fara sa<ze nici o clipa de a se uita în dreapta si-n stînga. Pei ÎMI ni ce ne obisnuiam sa stam în societate pîna seara tîrztu,

Page 164: marile sperante

I.I M'iviim ca, la gustarea de dimineata, Herbert se uita cu mainlejde în dreapta si-n stînga, ca pe la prînz parea s^prinda sperante, ca la dejun era ofilit cje tot, dupa masa,i începea sa zareasca destul de limpede ceva capitalliniare, dar pe la orele 2 dupa miezul noptii era din nou^¦t (ie deznadajduit, încît spunea ca va cumpara o pusca cuploca în America si ca va face avere pe socoteala bivo-1)1(5obicei, jumatate din saptâmîna mi-o petreceam la1 inilh, si cînd eram acolo, dadeam tircoale'pe la Rich-a ce faceam uneori si atunci cînd nu ma aflam Ia1 milh. Cînd eram si eu acolo, Herbert venea destulllammersmith si cred ca, în asemenea împrejurari,Ml Iul Iti cnm dâdea seama ca perspectivele pe care le asteptai mi sc aratau înca Dar, de vreme ce în familia aceea¦ i S(j dadea peste cap. felul în care bietul baiat sei peste cap prin viata trebuia sa gaseascâ o riezle-limp, domnul Pocket încaruntea tot mai muK, sia sa iasa din nedumeririle lui I se âe'mina Pocket facea toata familia sa se p< ¦ ' -^c;!861 de scaunelul ei, citea mai departe din cartea despre titlurile de noblete, îsi pierdea mai departe batista si ne vorbea pre bunicul ei.Si deoarece acum vorbesc de o perioada întreaga din viata mea cu gîndul de a iesi la lumina, trebuie neaparat sa între �-geso descrierea vietii noastre si a obiceiurilor de la �Barnard'l Inn".Cheltuiam cît puteam de mult, si în schimbul banilor nostri, primeam atît de putin cît se gasea de cuviinta sa ni so dea. Eram mereu mai mult sau mai putin lefteri, si cei mal multi dintre prietenii nostri erau în aceeasi situatie. In rîndul nostru circula o legenda foarte vesela, care spunea ca tot tim¬pul petreceam, dar tristul adevar era ca nu petreceam nicio data. Credinta mea este ca, de fapt, cazul nostru era destul de obisnuit.în fiecare dimineata, Herbert se ducea cu puteri reînnc în oras, ca sa priveasca în dreapta si-n stînga lui. De multe ori ma duceam sa-1 vad în odaita aceea întunecoasa din fundul casei, unde îl gaseam în tovarasia unei sticle cu cerneala, a unui cuier, a unei lazi cu carbuni, a unei cutii cu sfoara, a unui almanah, a unui pupitru cu scaun si a unei linii; si nu-ml amintesc sa-1 fi vazut vreodata facînd altceva deeît sa se uito în dreapta si-n stînga. Daca am face cu totii ceea ce n propus, avînd credinta lui Herbert, cred ca am trai într-o re¬publica a virtutilor. Cred ca bietul baiat n-avea altceva «le facut decît sa sg duca în fiecare dupa-amiaza, la o anumit."! ora, la Lloyd, întru îndeplinirea ceremoniei de a-si vedea solul. încolo, nu mai facea nimic în legatura cu Lloyd, dupa cît o stiu eu, decît ca se întorcea acasa. Cînd i se parea ca se în-groasa gluma si ca trebuie, pîna în cele din urma, sa-si gas o ocupatie, se ducea la Bursa, atunci cînd era înghesuiala mii mare, si se plimba nehotarît printre magnatii adunati acolo, ca si cum "ar fi executat 0 figura foarte posomorita dintr-im dans cîmpenesc. �Adevarul este, Handel, ca nu perspectivele vin spre tine, ci tu trebuie sa te duci spre ele, asa ca m-am dus si eu", îmi spunea el cînd se întorcea acasa de la Bursa.Cred ca daca am fi fost mai putin legati unul de altul. ne-am fi privit cu dusmanie, în fiecare dimineata. în vi' aceea mi-era nespus de sila de locuinta noastra si nu mai pu-team suferi sa vad livreaua duhului razbunarii; caci, la ora aceea, înfatisarea lui parea mai costisitoare si mai putin folo¬sitoare decît la orice alta ora din cele douazeci si patru. Pa masura ce ma înfundam mal rau în datorii, gustarea de dlml-

devenea o formalitate din ce în ce mai desarta si, într-»! ci, fiind amenintat (prin scris) ea se vor lua împotriva mea mile legale în legatura eu anumite bijuterii, mi-

Page 165: marile sperante

am iesit «lin fire pîna-ntr-atît încît am înhatat duhul razbunarii de ¦ulerul lui albastru sl-am scuturat în aer, ea pe un mi« � npldon încaltat cu cizme, pentru ca se încumetase sa-si în-< hlpuie ca voiam sa mîncam cornuri.In anumite zile, sau mai degraba în zile care nu aveau Ulmlo deosebit, fiindca ele depindeau cu totul de bunul nostru |>lm\ îi spuneam lui Herbert, ca si cum as fi facut o descoperire lipomenita :� Draga Herbert, o ducem foarte prost.� Draga Handel, îmi raspundea Herbert cu toata since-m >i>-a, ce întîmplare eiudata ! Tocmai eram gata sa spirn siiu ,ni-,l lucru.� Atunci, Herbert, spuneam eu, hai sa vedem cum stamHb afacerile.Ori de cîte ori fixam o zi anumita pentru acest scop, neMi '!< im cuprinsi de o multumire adînca. Mi se parea ca asta.iinn.1 sa te ocâpi de afaceri, sa privesti lucrurile în fata,¦ud taurul de coarne. Si stiam ca Herbert gîndea la feLIn ziua aceea comandam ceva deosebit de mîncare si, d«i, o sticla cu » bautura neobisnuita, pentru ca sa nejiii.iiiiM mintile si sa ducem cu succes treaba la bun sfîrsit,c sfîrseam masa, ne înarmam cu un pachet de penite,«�alA din belsug, cu un top de hîrtie de scris si cu hîrtieEra, într-adevar, foarte linistitor sa ai la îndemînaii de articole de papetarie.pol eu luam o foaie de hîrtie si. cu un scris ordonat,H Iii Iul în capatul coalei : �Bilantul datoriilor lui Pip",|li| .ne adaugam cu mare grija : �Barnard's Inn" si data* i lua si el o foaie de hîrtie si scria si el : �Bilantul . 'lui Ilcrbert".ne foloseam fiecare de o gramada de hîrtiute împras-iH peste gramada pe masa, lînga noi, hîrtii care fuse-�t « II micite în sertare, purtate prin funduri de buzunare,'« pe Jumatate arse la focul luminarii, care statuseraMl* ¦Aptdmîni de-a rîndul la oglinda si erau deteriorate'np. Sdrtîitul penitelor pe hîrtie ne înviora atît dei mi se parea greu sa fao deosebirea între acesteir le lamuritoare si platirea datoriilor. Din punctulvi !¦ ic .ii caracterului lor meritoriu, operatiile mi se pareau263 Dupa ce scriam cîtva timp, îl întrebam pe Herber: merge treaba. Pesemne ca eî se scarpina în cap, plin dr cainta, la vederea cifrelor care sa însirau pe hîrtie.� Creste, Handel, spunea Herbert, pe cinstea mea, crineîncetat!� Fii tare, Herbert! raspundeam eu, lucrînd mai de*parte, cu sîrg. Priveste lucrurile drept în fatta. Vezi care-1situatia la tine. Uitâ-te la cifre pîna nu mai ramîne nimlflidin ele. :� As face asa, Handel, dar ma privesc ele pîna nuramîne nimic din mine. 'Totusi, felul meu de a fi hotarît era folositor, si Herl. se apuca iarasi de lucru. Dupa cîtva timp, se oprea din nou, pe motivul ca n-avea la îndemîna factura lui Cobbs, a lui Lobb* sau a lui Nobbs, dupa cum era cazul.� Atunci, Herbert, calculeaza ; calculeaza o suma rotuisi trece-o pe hîrtie.� Ce om plin de idei esti tu ! raspundea amiculplin de .admiratie. Zau ca ai un spirit comercial grozav !Si eu eram de aceeasi parere. în asemenea ocazii, îmi cordam reputatia unui om de afaceri de prim rang, iute, hotari energic, limpede la minte si cu sînge rece. Dupa ce îmi tre toate datoriile pe lista, le comparam pe fiecare în parte cu scrise pe faetura si faceam însemnari. Aprobarea fata de mi însumi pe care o simteam de cîte ori treceam cîte o încasai era o senzatie voluptuoasa. Dupa ce terminam, împatuream grija c

Page 166: marile sperante

hitantele, le însemnam pe fiecare în parte pe si le legam pe toate într-o legaturica frumoasa, Apoi facea acelasi lucru si pentru Herbert (care spunea modest ca e depar de a avea geniul meu administrativ), simtind ca strînsesot toate afacerile lui într-un singur foear.Mai exista un aspect stralucitor în felul cum îmi adm nistram afacerile, si anume, ceea ce numeam, �a lasa o gine''. De pilda, sa ne închipuim ca datoriile lui Herbc ridicau la o suta saizeci si patru de livre si sase penny. Ai eu îi spuneam : �Lasa o margine si scrie d®ua sute de livre' Sau, sa ne închipuim ca datoriile mele se ridicau la o s de patru ori mai mare decît a lui; eu lasam o margine si ceam sapte sute de livre. Aveam o parere foarte înalta di întelepciunea acestei margini, dar acum, eînd priveso în urmi trebuie sa recunosc ca totul nu era deeît un viclesug foar costisitor. Fiindca numaideeît ne apucam sa facem datorii no ca sa umplem marginea, si, uneori, sentimental de libertate

de solvabilitate pe eare ni-1 inspira acest gest r*e f;"ren sa înaintam pîna la � noua margine.Dar aceste cercetari asupra situatiei noastre materiale erau ¦ te de o perioada de calm, de odihna, de liniste plina de virtute, care ma facea sa am pe atunci 8 parere minunata des¬pre mine însumi. Potolit de sfortarile mele, de metoda între-buintata si de complimentele lui Herbert, stateam eu cele doua tr^Aturi simetrice pe masa în fata mea si ma simteam mai tunnd ca un fel de banca decît ca un simplu individ,Tn timpul acestor îndeletniciri solemne, închideam usa; intrare, ea sa nu fim întrerupti. Într-o seara tocmai neisese una din starile acestea de multumire, cînd auziram«otul pe care-1 face o scrisoare cînd e aruncata prin era-i usii de ia intrare si cade pe jos. E pentru tine, Handel, spuse Herbert, care se dusi --. irl n se întorcea cu scrisoarea. Nadajduiesc ca nu s-a întîmplat nimic. lemne ca vazuaem pecetea si marginea neagra. risoarea era semnata �Trabb &Co",si cuprinsul ei spu-ca eu eram un domn mult stimat, ca oamenii doreau informeze ca doamna J. Gargery încetase din viata luni, ,-ase si douazeci de minute seara, si ca eram asteptat normîntare lunea viitoare, la orele 3 dupa-amiaza. CAPITOLUL 35nu prima oara în viata se deschidea o groapa în dru-l, si golul pe care-1 facu pe pamîntul neted mi se paru ' Imaginea surorii mele, asezata pe scaunul de lînga H din bucatarie, ma urmarea zi si noapte. Mintea nu putea Indii jindul ca locul acela va fi de acum înainte gol si, !¦ ¦ <� înainte sora-mea salasluia rareori sau chiar deloc iutile mele, acum mi se parea în chip ciudat ca o vad spre mine pe strada sau ca o voi auzi ciocanind sl în odaile mele, cu care ea n-avusese niciodata luni, aparuse golul acela al mortii si mi se parea I I nud glasul sau ca vad miscarea obrazului si a tru-¦I »l, ca ti cum ar mai fi fost în viata si ar fi venit deseori ¦ Oricare mi-ar fi fost soarta, ar fi fost aproape cu nepu¬tinta sa-mi aminteso cu drag de sora-mea. Dar cred ca exista e strîngere de inima pricinuita de parerea de rau, care poa:« exista si fara multa dragoste. Datorita acestei strîngeri »1« Inima (si poate pentru a înlocui alte simtaminte mai duioase), ma cuprinse o mînie nespusa împotriva eriminalului dir> tina caruia sora-mea suferise atît de mult; si-mi spuneam ca, daca as. fi avut destule dovezi, l-as si putut urmari cu razbu¬narea pe Orlick sau pe oricare altul pîna în pînzele albe.I-am scris lui Joe cîteva rînduri de mîngîiere, asigurîndu 1 ca voi veni la înmormîntare, iarestul zilelor le-am petrecut In acea ciudata stare sufleteasca despre care am vorbit mal înainte. în ziua înmormîntarii am plecat din oras dis-de-diml-neata si am coborît din diligenta la �Mistretul albastru" dei tul de devreme ca sa pot merge pe jos pîna la fierarie.Era tot o zi frumoasa de vara si, în timpul drumului, rasarira viu în minte scene din vremea cînd eram o biatl faptura neputincioasa, si sora-mea nu ma cruta de fel.

Page 167: marile sperante

amintirile îmi navaleau în minte, scaldate într-o atmosfcr.1 de blîndete, care îndulcea pîna si vîrful �gîdiliciului". acum, pîna si mireasma pe care o împrastiau frunzele de fa«ole si de trifoi soptea inimii mele ea va veni ziua cînd si di voi avea nevoie sa fiu judecat cu blîndete de alti oameni care-vor aminti de mine în timp ce se vor plimba în soare, cum plimb eu astazi.In cele din urma, zarii casa si vazui ca �Trabb & Co" îmbracase în doliu si pusese stapînire pe ea. Doua fiinte lugubr si caraghioase stateau înfipte fara rost la usa din fata, fii cu cîte o cîrja înfasurata în negru, ca si eum instrumentele j acestea ar fi putut aduce cuiva vreo mîngîiere ; într-unui din \ ei recunoscui pe un vizitiu de la �Mistretul albastru", fusese dat afara pentru ca azvîrlise o tînara pereche într-O groapa chiar în ziua casatoriei lor, aceasta în urma unei betii, din pricina eareia calarea cu mîinile încolacite de gîtul calu¬lui. Toti copiii satului si foarte multe femei cascau gura, plini de admiratie, la acesti pazitori îndoliati si la ferestrele închU» ( ale casei si ale fierariei; iar cînd am ajuns la usa, unul dli cei doi pazitori (baiatul de la han) cioeani în usa, dînd lur sa înteleaga ca eram prea sfîrsit de durere pentru a mai avtl putere sa ciocanesc singur.Un alt pazitor {un tîmplar care pusese ©data ramasag va mînca doua gîste dintr-o data, si le mîncase) deschise si ma îndrepta spre salonas. Aici, domnul Trabb se instali866 In masa cea mai buna, pe care o lungise cît putuse, si deschî-MW un fel de bazar îndoliat, cu ajutorul unei gramajoare dea gamalii negre. In clipa sosirii mele tocmai înfasurase îni o palarie, prefacînd-o într-un pruno african ; si acumi cu mîna întinsa, ca sa o ia pe a mea. Dar eu, neînte-idu-i gîndul si zapacit de tot ceea ce vedeam în jurul meu,irînsei mîna în semn de calduroasa simpatie.Sarmanul Joe, care se încurca în faldurile unei mantale� legate cu o funda mare pe sub barbie, statea singur în|(nrtea cealalta,a odaii; pesemne ca acolo îl pusese Trabb,JJtwrece Joe era cel mai îndoliat dintre toti. Cînd ma aplecaii§pr« el, spunîndu-i : �Ce mai faci, draga Joe?" el îmi ras-¦ : �Pip, mai baiete, tu ai cunoscut-o pe vremea cînd eraicie frumoasa si..." si-mi strînse mîna, fara sa mai spuna¦knlo.Biddy, foarte curatica. si modesta în rochia ei neagra,umbla încetisor de colo pîna colo si dadea o mîna de ajutor¦ttt* tot. Dupa ce-i spusei si lui Biddy cîteva cuvinte, de®a-iimpui nu era potrivit pentru discutii, ma asezai lîngaWtf>, lntrebîndu-ma în ce parte a casei s-o fi aflînd trupulullrtit, adica ea, adica sora-mea Deoarece în salonas sai un miros dulce de prajituri, ma uitam în jurul meui vad masa cu gustarea ; masa de-abia se zarea, daca nu'l'isnuit cu întunericul din odaie, dar pe ea se vedea oMII cu prune gata taiata portocale împartite în felii,Isuri, biscuiti si doua cani, pe care le cunosteam foarteli' ¦ ca pe niste obiecte de podoaba, dar care nu fusesera fo-¦Mllo niciodata ; una era plina cu Porto, cealalta cu visinata,li.ii< .un în fata mesei, cînd, deodata, ma izbi chipul lingusitosl Iul l'umblechook ; era îmbracat într-o mantie neagra, eulMv« Inrzi de panglica de doliu la palarie, si ba se îndopa, ba^¦M miscari slugarnice, ca sa-mi atraga luarea-aminte. In|II|>M ni caro izbuti, se îndrepta spre mine (împroscîndu-ma eu^Ht> de visinata si firimituri) si spuse cu glas supus : �Potmu. ilornmile ?". Si putu. Apoi, i-am deosebit pe domnul siimn.'i llubble; aceasta din urma statea într-un colt, cu-i de o criza de tacuta si modesta deznadejde. Trebuia sa"ion.un" cu totii si eram grupati perind în manunchiurin.ij'Jiiouse (de catre Trabb).�- Vreau sa. spun, Pip, îmi sopti Joe, în timp ce ne �în-¦fiam" � cum spunea domnul Trabb, î

Page 168: marile sperante

din salonas, dai iv mai semana toata ceremonia asta cu prega- unui dara salbatic � vreau sa spun, dorn-56? nule, ca mai bine as fi dus-o la biserica, cu trei .sau patru pric* teni, care sa fi venit de bunavoie, dar cica vecinii n-ar privi toate astea cu ochi buni si-ar zice ca-i lipsa de respect.� Toata lumea scoate batistele! striga domnul Trabb In clipa aceea cu glas îndurerat, dar foarte practic. Scoateti ba-tistele I Sîntem gata!Asa ca duseram cu totii batistele la obraz, ca si cum ne-ar fi curs sînge din nas, si o porniram doi cîte doi: Joe cu mint-, Biddy cu domnul Pumbleehook, domnul Hubble eu doamna Hubble. Ramasitele surorii mele fusesera scoase din casa prin. usa bucatariei, si, deoarece facea parte din ceremonia funebru ca cei sase purtatori ai sicriului sa fie înabusiti si orbiti sul) un baldachin oribil de catifea neagra cu chenar alb, convoiul arata ca un monstru orb, cu douasprezece picioare de om, care se tîra bîjbîind, calauzit fiind de cei doi pazitori � baiatul cU: la han si tovarasul lui.Totusi, vecinii erau foarte încîntati de aceasta regie si stir-niram multa admiratie în trecerea noastra prin sat; caci ti¬neretul plin de avînt al satului se repezea din cînd în cînd ca sa ne taie rîndurile sau ne astepta în anumite puncte m;il prielnio asezate. \n clipa în care rasaream de dupa colt mal avîntati dintre ei strigau cu emotie : �Uite-i ca vin l Uite-i ca vin 1" si eram primiti cu urale. în timpul procesiunii eram plictisit din pricina lingaului de Pumblechook, care, ;i-plecîndu-se în spatele meu, nu facea altceva în tot timpul drumului decît sa-mi potriveasca panglica de la palarie si sâ-ml netezeasca mantaua, în semn de delicata atentie Apoi ma i/U mîndria far-a seaman a domnului si doamnei Hubble, care pa¬reau foarte îngîmfati si fuduli, deoarece faceau parte dintr-c procesiune atît de aleasa.Si acum tara mlastinilor se întindea deslusita chiar în I. noastra, iar pînzele corabiilor de pe fluviu se înaltau printre balti; intraram în cimitir si ne apropiaram de mormintel necunoscutilor mei parinti, Philip Pirrip, �raposat în acearil parohie", si Georgiana, �sotia celui de mai sus". Si aici sora-mea fu coborîta încet în pamînt, în timp ce ciocîrliile cînt;» deasupra cimitirului, iar vîntul. care adia usor, arunca pest morminte umbrele norilor si ale pomilor.Despre purtarea prea lumeasca de care Pumblechook dari dovada în tot acest timp nu doresc sa spun mai mult decît e mi-era adresata în întregime mie ; si chiar cînd fura rostit cuvinte înaltatoare, care amintesc oamenilor ca ei nu adti nimic in lume si nu pot lua nimic din ea si ca sînt asemanatoi umbre care zboara, fara sa poposeasca mult timp nicaieri, i'iui -ji atunci îl auzii tusind, ca si cum ar fi spus ca exista o în persoana unui tînar care a pus, pe neasteptate, pe o mare avere. Dupa ce neam întors, Pumblechojk i îndrazneala sa-mi spuna ca ar fi dorit ca sora-mea sa fi ii de cinstea pe care i-o facusem si-mi dadu a întelege ca ¦ lora-mea ar fi trebuit sa plateasca aceasta cinste cu uk'ii ei, tot ar fi socotit ca a facut un tîrg bun. Apoi, bau tul de visinata, iar domnul Hubble bau Porto-ul, si amîndoi ipurfi sa vorbeasca (am observat ca asa se întîmpla de obicei «�menea cazuri) ca si cum ar fi facut parte din alta se-ntlc decît raposata si ar fi fost, prin urmare, nemuritori. t'He din urma, Pumblechook pleca, împreuna cu domnul |O*mna Hubble, ca sa faca un chef, fara îndoiala, si ca sa Yfnteasea oamenilor de la �Barcagiii veseli" ca el era fauri-HI norocului meu si primul meu binefacator. I lupfi ce plecara cu totii si dupa ce Trabb si oamenii lui �¦ I micul lui, caci pe acesta îl cautasem zadarnic � si-au � iiafusele si au plecat si ei, aerul din casa parca se i Nu mult dupa aceea, Biddy, Joe si cu mine luaram '¦re : dar mîncarâm în salonas, nu în bucatarie, si Joe de grijuliu în miscarile pe care le facea cu cutitul, si solnita, încît ne simteam cu totii gîtuiti. Dar, dupa ||, ii Ianii pe Joe sa-si ia luleaua si, dupa ce dadui o raita, -mi cu ol, prin fierarie si ne asezaram împreuna pe piatra din fata usii, totul merse mai bine. Bagai de seama , dupa iumormîntare, Joe îsi schimbase hainele în asa fel alcatuiau un compromis înire straiele lui de dumi-I «I hainele de lucru ; si astfel, dragul de el, îsi recapata i lui fireasca, aratînd asa cum era. icura nespus de mult cînd îl întrebai daca pot dormi > mea si-mi parea si mie bine ca-1 întrebasem, caci i facusem o fapta buna cerînd

Page 169: marile sperante

u-i acest hatîr. Cînd ¦ii incepura sa se lase, ma folosii de primul prilej iuic;i intra în gradinita cu Biddy, ca sa stam putinBiddy, spusei eu, cred ca ai fi putut sa-mi scrii despreli ii-a atît de triste.domnule Pip ? întreba Biddy. Dac-as fi crezut ¦O lilnc, ti-as fi scris.Sil nu ti închipui, Biddy, ca vreau sa fiu nesuferit cînd ¦ tir fi trebuit sa crezi asa. it, domnule Pip ?26!) Era atît de linistita si avea un fel de a fi atît de don atît de potolit sl de prietenos, încît ma supara gîndul c-o i din nou sa plînga. Asa ca, dupa ce ma uitai timp de cîw clipe la ochii ei aplecati, ma lasai pagubas.� Cred ca o sa-ti fie greu sa ramîi aici de acum înaiiBiddy draga. /� Sigur ca nu pot ramîne, domnule Pip, spuse Biddyparere de rau, dar totusi, convinsa si linistita. Am si /Vorbitcu doamna Hubble, si mîine ma due la ea. Nadajduiesc ca vomputea sa-1 ajutam putin pe domnul Gargery pîna se linisteste.� Cum ai sa traiesti tu, Biddy ? Daca ai nevoie dtceva ba...� Cum am sa traieso ? repeta Biddy, taindu-ml vorba stîmbujorîndu-se ® clipa la fata. Iti spun îndata, domnule Plp«jO sa încerq sa capat locul de învatatoare la scoala cea noulj<care e aproape gata. Toti vecinii or sa ma recomande sl nft«dajduieso ca, daca sînt sîrguincioasa si am rabdare, voi izbutisa mai învat si eu cîte ceva în timp ce-i învat pe altii. Stildomnule Pip, urma Biddy zîmbind si înaltîndu-si priviriispre mine, scolile cele mai noi nu seamana cu cele vechidar de atunci am învatat mult de la dumneata si am avut tir sa progresez.� Cred, Biddy, ca tu ai progresa în orice împrejurari.� Ei î afara de latura aceea urîta a firii omenesti.Cuvintele ei nu erau o imputare, ci mai curînd un gînrostit cu glas tare. �Bine î gîndii eu. Ma las pagubas sl data asta". Asa ca mersei mai departe cu Biddy, privind tacere la ochii ei plecati.îl� N-am aflat înca amanunte despre moartea sora-rBiddy.� Nu prea sînt multe, sarmana de ea. De patru zile iljsimtea prost, desi în ultimul timp o dusese mai bine,deodata, seara, la ora ceaiului, a iesit din starea ei de amoMJteala si a spus limpede de tot: �Joe". Deoarece de mult nUmai scosese nici o vorba, am dat fuga în fierarie, ca sa-1 dinupe domnul Gargery, Ea îmi facu semn ca dînsul sa se ;chiar alaturi si ca vrea ca eu sa-i pun bratele în jurul gîtulnlui Asa ca i-am asezat bratele pe gîtul domnului Gargeea si-a lasat capul pe umarul lui, foarte multumita si "(jucur A mai spus din nou �Joe", apoi o data �iertare" si o �Pip". Si nu si-a mai ridicat capul de acolo, si o ora tîrziu, am culcat-o în pat, fiindca am vazut ca o ic Dumnezeu.270 Hiddy plîngea; scaldate In lumina apusului, ulita si ste-are începusera sa rasara îmi apareau si mie ca acoperita ¦;ita.� Si nu s-a descoperit nimic, Biddy ?� Nimic.� Stii ce s-a întîmplat cu Orlick ?i� Dupa culoarea hainelor lui, as zice ca lucreaza laA Va sa zica, l-ai vazut ? De ce te uiti la copacul acelaII de pe ulita ? ,�� L-am vazut acolo în noaptea cînd a murit ea.� Si asta n-a fost ultima oara cînd 1-aî vazut, nu-1 asa,

Page 170: marile sperante

Bkltly ?�� Nu. L-am vazut tot acolo, adineauri, de cînd ne plim-Ifo noi. Nu foloseste la nimic, spuse Biddy, punîndu-si mîna rutul meu, fiindca eram gata sa fug în ulita. Stii doar ca II te-as minti; n-a stat acolo nici macar o clipa, si a sl iila mi se rascula cînd auzii ca tîlharul acela o mai tu mu «ste si eram tare îndîrjit împotriva lui. I-am spus toate ltrn lui Biddy si i-am mai spus ca as cheltui oricîti bani si <>stcni oricît de mult ca sa-1 pot scoate din tinut. Încetul rolul, ea ma potoli, spunîndu-mi cît ma iubea Joe, care f|m ¦ ptmgea niciodata de nimic, ci îsi facea datoria în felul) lui ii. ut., cu bratele încordate si cu inima linistita. De mine ui nici o vorba; de altfel, nici nu era nevoie, stiam ^^H| voia sa spuna.Al dreptate, nici nu poti sa-1 lauzi atît cît se cuvine, , si sa stii, Biddy, ca o sa vorbim mereu-tle lucrurila i i ilimita acum o sa vin des pe la voi. Doar n-o sa-1 las Iul Joe singur ! ly nu rosti nici o vorba. Biddy, tu n-auzi ce spun eu? Ba da, domnule Pip.i sa nu mai vorbim de faptul ca-mi spui domnule ¦¦ mi pare de prost-gust, ce parere ai?parere am? întreba Biddy, sfioasa. Biddy, spusei eu, cu un glas apasat, dar plin de vir¬l, vremi sa stiu ce parere ai cu privire la cele ce ti-am spus. l i cele ce mi-ai spus ?i mfl lngîna, raspunsei eu. Pe vremuri, nu îngînaî,271 � Pe vremuri ! spuse Biddy. O, domnule Pip !muri !Bine ! M-am gîndit ca n-as face rau sa ma las pagybf si de acest subiect. Dupa ce mai ocoliram o data în taceri dina, ma întorsei la pozitia strategica dinainte� Biddy, spusei eu, am facut o afirmatie cu priviifaptul ca voi veni pe aici mai des, ca sa-1 vad pe Joe, patu ai primit-o cu o tacere suparatoare. Fii buna, Bimly. < spune-mi, de ce ?� Esti toarte sigur ca vet veni sa-1 vezi des ? în IBiddy, oprindu-se pe poteca îngusta a gradinii si privint.1în lumina stelelor cu ochii ei curati si cinstiti.� O, Doamne, facui eu, caci, spre deznadejdea me.simteam silit sa las totul balta. Zau ca asta-i o latura uifirii omenesti! Te rog,- Biddy, sa nu mai spui nimic,foarte suparat.Pentru acest motiv foarte puternic, am tinut-o pe 1 la distanta în timpul mesei de seara, si cînd am urcat în o mea, i-am spus noapte buna cu atîta semetie cîta sufletul nemultumit socotea ca se potriveste cu înmormîntarea celelalte întîmplari ale zilei. Si de cîte ori ma trezeam noaj adica la fiecare sfert de ora, ma gîndeam la neplacerea nedreptatea pe.care mi le facuse Biddy.Trebuia sa plec a doua zi în zori. Am iesit din casa de-dimineata si m-am dus sa ma uit pe furis în fierarie, ferestruica de lemn. Am stat acolo cîteva minute, uitând la Joe care se si apucase de lucru, cu fata plina de pui sanatate ; parea învaluit în acea lumina launtrica care sa straluceasca pe chipul lui toata viata.�- Ramîi sanatos, draga Joe. Nu, nu-ti sterge mîna, peM tru numele lui Dumnezeu, dâ-mi-o asa neagra cum e ! intorc curînd, o sa vin des pe aici.� Niciodata n-o sa fie prea curînd, domnule, spus*si niciodata prea des, Pip.Biddy ma astepta în usa bucatariei cu o cana de proaspat si o coaja de pîine.� Biddy, i-am spus eu în clipa despartirii, cîndîntins mîna, nu sînt suparat, dar sînt jignit.� Nu, sa nu fii jignit, se apara ea cu gravitate f laspe mine sa fiu jignita daca n-am fost destul de marinip272 Si din nou, în timp ce ma îndepartam de casa, negura se ridice. Daca ea mi-a dezvaluit, cumva, asa cum banuiese ca nu | dozvaluit, cum ca nu ma voi întoarce si ca Biddy avea dreptate, tot ce pot spune este ca asa s-a întîmplat.CAPITOLUL 36

Page 171: marile sperante

Herbert si cu mine ne împotmoleam din ce în ce mai râu,latoriile noastre cresteau, desi ne uitam mereu cum stam.icerile, lasam nenumarate margini si faceam tot soiul de[\\ perfecte ; si timpul trecea, asa cum trece de obicei,i II MI eram major, asa cum prezisese Herbert ca se va întîmpla,sa-mi dau macar seama de ceea ce se petrecuse cu mine.Herbert îsi sarbatorise majoratul cu opt luni înaintea mea.rece nu se alesese cu nimic altceva în afara de majorat,oveniment nu stîrni vîlva nici macar la �Barnard's Inn".i .isteptam, plini de sperante, cea de a douazeci si unarsare a mea, si amîndoi faceam nenumarate planuri, cacieam ca custodele meu nu va avea încotro si va spyne cevah i irîlor cu acest prilej.Avusesem grija ca cei de la �Little Britain" sa stie cînd IIi.i mea. în ajun primisem un bilet oficial de la Wemmick,I cure acesta ma înstiinta ca domnul Jaggers ar fi bucuros|' i u.i vada la orele 5, în dupa-amiaza fericitei zile. Toate a-i ne convinsera ca trebuie sa se întîmple ceva impor¬ti a doua zi, cînd îmi facui aparitia în biroul custodelui ca un adevarat model de punctualitate, inima mi se strînse itIn biroul din fata, Wemmick ma felicita si îsi scarpina,� t» Sntîmplare, nasul cu o hîrtie de matase împaturita,ml placea foarte mult. Dar nu pomeni nimic de hîrtîai -mi facu semn cu capul sa intru în odaia administra- pulul averii mele. Era în luna noiembrie, si domnul Jaggersi în fata focului, sprijinindu-si spatele de camin, si cutnlla ascunse sub coada jiletcii.El, Pip, spuse el. Astazi trebuie sa-t* spun �domnule Felicitari, domnule Pip!Ne-am strîns mîna � el strîngea totdeauna mîinile ie scurt � si eu i-am multumit.Iii loc, domnule Pip, spuse custodele meu.273 Eu ma asezai, si el ramase în picioare, cu fruntea apleca 1.1 înspre ghete; mâ simteam stingherit ca în vremea aceea <la demult, cînd fusesem asezat pe o piatra de mormînt. Cele doua busturi nesuferite de pe raft nu erau departe de el si priveau ca doi batrîni damblagii care se osteneau sa ia parte la con¬versatie.� Si acum, tinere, începu custodele meu, ca si cum as fifost martor într-un proces, vreau sa-ti spun o vorba sau doua.� Va rog, domnule Jaggers.� Cît crezi ca te costa viata pe care o duci ? spuse dom¬nul Jaggers, aplecîndu-se ca sa priveasca podeaua si apoi la-sîndu-si capul pe spate ca sa priveasca tavanul.� Cît ma costa ?� Cît ? repeta domnul Jaggers, tot cu ochii în tavan. Cît ?Apoi se uita de jur-împrejurul odaii, îsi scoase batista dinbuzunar si se opri cu ea în mîna, la mijlocul drumului sprenas.Facusem atîtea bilanturi, încît înlaturasem din mintea mea orice notiune pe care o avusesem vreodata cu privire la cheltuielile mele. Spre marea mea dezamagire, am marturisit ca nu ma simt în stare sa raspund la întrebarea lui. Acest raspuns parea sa fie pe placul domnului Jaggers, care spuse t� Mi-am* închipuit eu ! si si sufla multumit nasul. Acum.eu te-am întrebat pe dumneata ce am avut de întrebat, dragulmeu, spuse domnul Jaggers. Ai ceva sa ma întrebi pe minf1 ?� Desigur, ar fi o mare usurare pentru mine sa va puncîteva întrebari, dar nu uit oprelistea pe care mi-ati impus-o.� Pune-mi e întrebare, spuse domnul Jaggers.� Oare voi afla astazi cine este binefacatorul meu ?� Nu, Pune alta întrebare.� Oare voi afla în curînd taina aceasta ?

Page 172: marile sperante

� Lasa întrebarea asta pentru un moment si pune-mi alta.Ma uitai în jurul meu, dar nu vedeam nici o scapare dela întrebarea :� Am ceva de primit, domnule Jaggers ?La aceste cuvinte, domnul Jaggers spuse triumfator :� Stiam eu ca o sa ajungem aici ! si-i striga lui Wem¬mick sa-i dea bucatica de hîrtie.� *Wemmick aparu, îi întinse hîrtia si disparu.� Si acum, domnule Pip, spuse domnul Jaggers, ascul-ta-ma, te rog. Ai scos bani din belsug de aici ; numele duml-tale figureaza destul de des în registrul lui Wemmick ; si faraîndoiala ca ai datorii.274 � Mi-e teama ca trebuie sa raspund da, domnule Jaggers.'� Stii prea bine ca trebuie sa raspunzi da, nu-i asa 1«puse domnul "Daggers.� Da.� Nu te întreb cîti bani datorezi, pentru ca nu stii, siBttltr daca ai stii, nu mi-ai spune; mi-ai spune mai putin.I ii. da, dragul meu ! striga domnul Jaggers, facîndu-mi semnM ' Icgetul aratator ca sa ma opreasca, fiindca eu aveam de|înd sa protestez. Desigur, crezi ca n-ai face asa, dar asa aiTact. Scuza-ma, dar eu stiu mai bine decît dumneata. AcumIu bucatica asta de hîrtie. Ai luat-o ? Foarte bine. Despatu¬rit o-o si spune-mi ce vezi.x� O hîrtie de cinci sute de livre, spusei eu.� Da, o hîrtie de cinci sute de livre, repeta domnul Jag-|tr». O suma frumusica, dupa parerea mea*. Nu crezi ?� Cum as putea crede altfel ?� A ! Dar raspunde-mi, te rog, la întrebare, spuse dom¬nul Jaggers.� Desigur/� Desigur ca o socotesti o suma frumusica. Ei bine. Pip,Bi'ensta suma frumusica e a dumitale Este un dar de ziua ta,� ca o dovada a sperantelor care te asteapta. Suma aceasta tre-c-o cheltuiesti într-un an, si nu mai mult, pîna ce apare autorul tuturor binefacerilor de care te-ai bucurat pîna acum. Adlcâ n-ai sa iei asupra dumitale toate chestiunile banesti care te privesc, ci vei scoate de la Wemmick cîte o suta si ilouâzeci de livre trimestrial, pîna cînd vei intra în legatura�vorul acestor daruri, si nu cu agentul lui. Dupa cum ti-am «ji altadata, eu nu sînt decît un agent. Execut instructiu-pe care le capat si sînt platit pentru aceasta. Cred ca in-Itructiunile acestea sînt gresite, dar nu sînt platit pentru a-mi iln parerea cu privire la valoarea lor.Tocmai începeam sa-mi exprim recunostinta fata de ma-ula binefacatorului meu, cînd domnul ffaggers ma oprii� Pip, spuse el rece, nu sînt platit pentru a transmiteutele tale ! apoi îsi strînse cozile jachetei, asa cum în-� In Lise si convorbirea, si se uita încruntat la ghetele lui, ca|l cum le-ar fi banuit ca planuiesc ceva împotriva lui.Dupa cîteva clipe de tacere, am îndraznit sa-i spun :� V-am pus adineauri o întrebare pe care ati dorit s-o¦nilii pontru mai tîrziu. Sper ca nu fao nici un rau daca © maio data...� Ce întrebare ? spuse eL273 As fi putut sa-mi închipui dinainte ca el n-o sa ma scoatS niciodata din încurcatura ; dar nu-mi plaeea sa mai formulez o data întrebarea ca si cum ar fi fost una nou

Page 173: marile sperante

a".� E cu putinta, întrebai eu, dupa cîteva clipe da sova¬iala, ca binefacatorul meu, autorul tuturor binefacerilor des¬pre care ati vorbit si dumneavoastra, domnule Jaggers, savina... aci ma oprii, din sfiala.� Sa vina unde ? întreba domnul Jaggers. Asta nu-iîntrebare, stii bine.� Sa vina în curînd la Londra ? întregii eu, ostenindu-masa dau gîndurilor mele o forma cît mai precisa. Sau sa macheme pe mine undeva ?� Acum asculta ce-ti spun, raspunse domnul Juggers,tintuindu-ma pentru prima data cu ochii lui adînciti în orbite ;trebuie sa-ti amintesc de seara în care ne-am întîlnit pentruprima oara în satul tau. Ce ti-am spus atunci, Pip ?� Mi-ati spus ca s-ar putea sa treaca multi ani pîna cîndpersoana aceea se va dezvalui.� Chiar asa, spuse domnul Jaggers, asta-i raspunsul meu.In timp ce ne uitam unul în ochii celuilalt, eu simteamca ard de dorinta de a afla ceva de la el. Si pe masura cs simteam ca vede cum ma aprind, îmi dadeam seama ca va fi mai greu ca oricînd sa-1 pot face sa-mi spuna ceva.� Credeti ca, într-adevar, s-ar putea sa treaca ani pînaatunci, domnule Jaggers ?Domnul Jaggers clatina din cap nu ca si cum ar fi ras¬puns negativ la întrebarea mea, ci ca si cum ar fi raspuns negativ ideii ca îl pot face sa-mi raspunda, si cînd privirea mea' se izbi de cele doua busturi cu fetele strîmbe, mi se paru ca atentia lor ajunsese la culme si ca aveau amîndol de gînd sa stranute./ � Hai ! spuse domnul Jaggers. încalzindu-si coapsele cu podul palmelor lui calde. Sa fiu sincer cu tine, amice Pip. Asta-i o întrebare p& care n-ar fi trebuit s-o pui Ai sa întelegi mai bine cînd am sa-ti spun eâ e o întrebare care mâ poate compromite pe mine. Hai ! sa merg mai departe si sa ti spun eu ceva. «Se aplecase atît de tare ea sa se încrunte la ghete, incit, în timpul pauzei care urma, izbuti sa-si frece pulpele <u mîinile.� Cînd persoana aceea se va dazvalui, spuse domnulffaggers îndreptîndu-se, tu si cu ea ya veti întelege împreunaasupra chestiunilor care va privesc. Atunci rolul meu în a-276 La poveste va înceta, se va sfîrsi, si nu voi mai avea ne-sa stiu nimio despre toate acestea. Asta-i tot ce aveamNe uitaram unul la altul pîna cînd eu îmi Aplecai gîndito?rile spre podea. Din aceasta convorbire întelesei ca, din,.tie ce motive sau fara nici un motiv, domnisoara Havis-nu-1 încredintase lui Jaggers ca ma sortise Estellei, ca el11 lua aceasta în nume de rau si ca se simtea jignit, sau caera împotriva acestui plan si nu voia sa aiba de-a faca.omenea lucruri. Cînd îmi ridicai ochii, vazui ca domnulîs tna masurase tot timpul cu o privire sireata si ca seuita înca la mine.� Daca asta e tot ce aveti de spus, domnule Jaggers,nai eu, nici eu nu mai am nimio de spus.VA facu semn de încuviintare cu capul, scoase din buzu-casornicul cel temut de pungasi si ma întreba unde aveamuid sa iau masa. îi raspunsei ca acasa,- cu Herbert. Ca 6ire fireasca a cuvintelor lui, îl întrebai daca vrea sa nacinstea de a veni la noi, si el primi numaidecît invitatia,irui foarte mult sa vina împreuna cu mine, ca sa nuimp sa fac pregatiri speciale pentru el, dar mai întîi¦ tre-Na scrie una sau doua scrisori si, nu mai încapea îndoiala,spele pe mîini. Asa încît eu i-am spus ca ma duc pîna la

Page 174: marile sperante

Mintii din fata ca sa vorbesc ceva cu Wemmick.Adevarul este ca, în clipa cînd cele cinci sute de livra¦iera în buzunarul meu, îmi trecuse prin minte un gînd,m\ daduse tîrcoale de multe ori si alta data, anume caunicii era omul potrivit cu care sa ma sfatuiesc tocmai în.1111.1 cu acel gînd.Acesta tocmai. încuiase casa de bani si se pregatea sa pleceVVnlworth. Se ridicase de la pupitru, asezase cele douai' < soioase de birou alaturi de siingatoarele de lumînari,\p9 un raft de lînga usa, scormonise focul, îsi pregatea palariaHonul sl acum se batea peste piept cu cheia casei de bani,P« «I rum ar fi facut un exercitiu de gimnastica, ca sa se des-dupa orele de serviciu.� Domnule Wemmick, spusei eu, vreau sa-ti cer parerea,i' >' vi vin în ajutorul unui prieten.W'iminick îsi strînse cutia de scrisori si clatina din cap, IM ti cum parerea sa ar fi fost neputincioasa în fata unei astfel iii ii iMrlunl fatale.Anst prieten, urmai eu, vrea sa se introduca în lumea il.i. dar -n-are bani, si începutul e tare greu si-1 des-277 curajeaza. Si-acum vreau sa-1 ajut într-un fel sau altul, ca el Ba poata trece cu bine acest hop.� Cu bani gheata ? întreba Wemmick, si- glasul îi eramai uscat decît rumegusul de lemn.� Cu ceva bani gheata, raspunsei eu, caci amintirea ne¬placuta a unor hîrtii care fusesera pe vremuri bine împatu¬rite, la noi acasa, îmi fulgera prin minte ; cu ceva bani gheatasi poate, cu ceva care ar putea anticipa oarecum marile melesperante.� Domnule Pip, spuse Wemmick, mi-ar placea sa numarpe degete împreuna cu dumneata toate podurile din Londra,care sînt la fel de înalte ca si Chelsea Reach 1. Sa vedem ; maiîntîi, Podul Londrei 2, unu ; Southwark 3, doua ; Blackfriars *,trei ; Waterloo 5, patru ; Westminster 6, cinci ; Vauxhall7,sase : însemnase fiecare pod cu capatul cheii pe palma. Potialege din sase poduri, dupa cum vezi.� Nu înteleg, spusei eu.� Alege-ti podul, domnule Pip, îmi raspunse Wemmicft,plimba-te pe podul acela, si cînd ajungi în dreptul arcului dinmijloc, azvîrle-ti banii în Tamisa si, cel putin, stii care-i sfîr-situl lor ! Daca însa ajuti cu banii astia un prieten, poti sastii si atunci care-i sfîrsitul lor, dar e un sfîrsit mai putinfolositor si placut.As fi putut sa arunc un ziar întreg în gura lui dupa cu¬vintele acestea, atît o deschisese de mare.� Asta ma descurajeaza foarte mult. spusei eu.� Asta am si vrut, spuse Wemmick.� Atunci, parerea dumitale este, întrebai eu putin camindignat, ca un om nu trebuie niciodata...� ...sa-si investeasca averea mobiliara în prieteni ? com¬pleta Wemmick. Sigur ca nu trebuie ! Doar daca vrea sascape de prietenul acela, si atunci se pune întrebarea, cîtaavere mobiliara merita sa pui la bataie ca sa scapi de el ?� Si asta este parerea dumitale bine chibzuita, domnul*Wemmick ? întrebai eu., � Aceasta este parerea mea în acest birou, raspunse el,� A ! facui eu, staruind, caci mi se parea ca vad o por¬tita de scapare. Dar tot asta ar fi parerea dumitale si la Wal-worth ?

Page 175: marile sperante

1 Malurile Tamisei la Chelsea, suburbie a Londrei, care ating aci o ln*l«time mai mare decît In alte puncte. ��i Poduri londoneze peste Tamisa.278 i� Domnule Pip, spuse el cu gravitate, Walworth e |l biroul e cu totul altceva. Asa cum batrînul e un om, si domnul Jaggers e cu totul alt om. Nu trebuie sa-i încurcam. Parerile mele de la Walworth pot fi aflate la Walworth; în acest birou nu se pot afla decît parerile mele oficiale.� Foarte bine, spusei eu usurat. Atunci, poti fi sigurci te voi cauta la Walworth !� Domnule Pip, raspunse el, vei fi binevenit în calitatedo persoana particulara.Aceasta convorbire avusese loo în soapta, caci stiam ca Urechile custodelui meu sînt cele mai ascutite dintre cele mai �«cutite. Si cînd aparu în usa, stergîndu-si mîinile cu prosopul, \Wmmick îsi puse paltonul si stinse luminarile. Apoi iesiram, trei în strada si, chiar de la usa, Wemmick o apuca pa lui, iar domnul Jaggers si cu mine o porniram pe al

In seara aceea nu m-am putut împiedica sa doresc în II prtate rînduri ca domnul Jaggers sa aiba si el. un batrîn în < lei rard Street sau o pusca, sau, în fine, ceva sau pe cineva ¦ ur s;"i i mai descreteasca fruntea. E un gînd foartfjuneplacut btntru cea de a douazeci si una aniversare a nasterii tale |l ii dai seama ca nu prea merita sa fii major într-o lume niit <!e prevazatoare si de banuitoare cum era aceea pe care o reprezenta domnul Jaggers. Acesta era de o mie de ori mai Muc Informat si mai iscusit decît Wemmick. dar eu m-as fi PUCUrat de 6 mie de ori mai mult sa-1 am pe Wemmick Ia Itianfi. Nu eram singurul pe care domnul Jaggers îl întristase,ilupa plecarea lui. Herbert îmi spuse despre el însusi, cu Pchll atintiti la foc, ca facuse pesemne vreo tîlharie, ale careiMinte le uitase, atît se simtea de abatut si de vinovat.CAPITOL Ut 37Deoarece socoteam duminica drept ziua cea mai potrivitani a afla parerile pe care domnul Wemmick le avea laorth, mi-arn închinat duminica urmatoare unui pelerinajitel. Cînd ajunsei în fata zidurilor, steagul fîlfîia si podulIdlcat. Fara a ma lasa înfricosat de aceste semne de ne-¦ Icre sl împotrivire, am sunat la poarta si am fost lasatilru In chip foarte pasnio de catre batrîn. t

279 � Fiul meu, spuse batrînul, dupa ce fixa podul, s-a gliea s-ar putea sa pici astazi si a lasat vorba ca se întoarce la curînd din plimbarea lui de dupa-amiaza. Stii, fiul meu, f.ot ce face, face cu program.Ii facui batrînului un semn cu capul, asa cum ar fi L si Wemmick, apoi intraram în casa si ne asezaram în fata caminului.� L-ai cunoscut pe fiul meu la serviciu, nu-i asa ? spibatrînul cu un glas ciripit, încalzindu-si mîinile la foc Kudadui din cap. A ! am auzit ca fiul meu se pricepe gro/avla afaceri ! Dadui vîrtos din eap. Da, asa mi s-a spus ; seocupa cu treburi legale. Am dat iarasi vîrtos din cap. Ceeace e de mirare, spuse batrînul, fiindca fiul meu, n-a învatatdreptul, ci dogaria.Eram- curios sa aflu ce stia batrînul despre faima domnu-lui Jaggers, asa ca urlai numele acestuia în urechea lui. Ei ma puse în încurcatura, caci începu sa rîda cu pofta,

Page 176: marile sperante

si ml raspunse foarte vesel : �Nu, sigur ca nu, ai dreptate". Si n pîna azi habar n-am ce voia sa spuna sau ce gluma cred ca facusem,Deoarece nu puteam sa stau în fata lui, dînd tot timpul din cap, fara a încerca sa-1 interesez cu nimic, îl întrebai, urlînd, daca vocatia lui fusese dogaria. Si fiindca zbierai de cîteva ori cuvîntul acesta, facînd si gestul de a bate ceva pentru a-1 face pe batrîn sa priceapa, izbutii în cele din urmii sa ma fac înteles.� Nu, spuse bâtrînul; angrosist, angrosist. Mai înlîi,dincolo ; parea ca arata cosul caminului, dar cred ca se ginila Liverpool ; pe urma, aici, la Londra. Dar fiindca am 'inbetesug, stii, domnule, sînt cam tare de ureche...Tot cu ajutorul pantomimei, exprimai mirarea mea seaman.� Da, cam tare de ureche; când a dat betesugul a:peste mine, fiul meu s-a apucat de chestiuni legale, m-a liîn sarcina lui si, încetul cu încetul, si-a cladit proprietaiasta eleganta si frumoasa. Dar sa ne întoarcem la ce spun:adineauri, urma batrînul rîzînd din nou cu pofta, parerea me nu, sigur ca nu, ai dreptate !Tocmai ma întrebam cu modestie daca, în ciuda iscusii mele, as fi Izbutit sa-1 amuz macar pe jumatate cît izbuti s prin aceasta gluma închipuita, cînd, deodata, tresarii din pri¬cina unui pocnet ce se auzi în perete, lînga camin, si d pricina unui capacel fantomatic pe care-1 vazui deschizîndu wi280

i po care era scris �John". Batrînul strico trht'vtfâtor, lîrmî-»imlu-mi privirea : :¦� S-a întors fiul meu ! si amîndoi iesiram la pod. ' jMerita orieît sa-1 vezi pe Wemmick fluturîndu-si mîna înlup de salut din cealalta parte a santului, cînd ar fi fost foarteBa ne strîngem mîinile deasupra acestuia. Batrînul era111 do încîntat sa mînuiasca podul, încît nu Încercai sa-1 ajut,I iisteptai linistit pîna ce Wemmick trecu de partea cealalta* ma prezenta unei domnisoare Skiffins, care îl întovarasea.Domnisoara Skiffins parea facuta din lemn si, ca si înso-Ilorul ei, îti amintea de serviciul postal. Trebuia sa fi fosti doi sau trei ani mai tînara decît Wemmick si ml se paruca poseda ceva avere portativa. Croiala rochiei ei de laiii sus, si la spate, si în fata o facea sa semene cu-imde copil; si, dupa parerea mea, avea o rochie putin samportocalie si niste manusi de un verde prea tipator. Dar0 fata buna si se purta respectuos eu batrînul. Nu-mlmult ca sa înteleg ca venea des pe la castel; caci, dupa¦ Intraram si eu îl felicitai pe Wemmick pentru felul atît deios în care îi vestea batrînului sosirea lui, el ma rugauit putin în cealalta parte a caminului si se facu nevazut.numaidecît un alt pocnet si vazui deschizîndu-se o altape eare era scris �domnisoara Skiffins", apoi capacelulII �domnisoara Skifins" se închise, si cel cu �John" se des-, iar dupa aceea capacelele cu �John" si �domnisoara)$" se deschisera împreuna si, în cele din urma, se în-1 împreuna. Cînd Wemmick se întoarse de la jucariileilce, îi marturisii admiratia cu care priveam aceste Iu-,;i el spuse :� Stii, sînt placute si folositoare pentru batrîn. Si, zau,9 sa-ti spun ca, din toti oamenii care trec prin poarta.1, numai batrînul, domnisoara Skiffins si cu mine cu-�rn secretul acestor minere.�� Domnul Wemmick le-a facut, adauga domnisoara Sk\l-�«a facut cu mîna lui, si ideea a fost tot a lui.timp ce domnisoara Skiffins îsi scotea boneta (rrsa-

Page 177: marile sperante

zl nu si le-a scos toata seara, fiindca se aflau mu-¦H U masa), Wemmick ma pofti sa fas o plimbare de jur-Itipi. ]iiml proprietatii, ca sa vad cum arata insula în timpulIiipuindu-mi ca facea asta pentru a-mi da ocazia sa¦U pfireren Iui din Walworth, ma folosii de prilej de îndaîairlm din castel. i28! Dupa ce m-am gîndit bine, am atacat subiectul, ea si cum pîna atunci n-as fi pomenit niciodata despre asa ceva. I-ara spus lui Wemmick ca sînt îngrijorat cu privire la Herbert Pocket si i-am vorbit de prima noastra întîlnire si de lupta din gradina. Am aruncat o privire asupra familiei lui Herbert, asupra firii lui si am staruit asupra faptului ca n-avea alt» mijloace de trai decît cele pe care i le putea oferi tatal lui j si acelea erau nesigure si la voia întîmplarii. Am vorbit de foloasele cu care ma alesesem eu din tovarasia lui si de ne¬stiinta si grosolania mea de pe vremuri si i-am marturisit teama de a nu-î rasplati suficient de bine pe bietul baiat, temerea ca el s-ar fi descurcat mai bine fara mine si fara spe¬rantele mele. Fara sa pomenesc de domnisoara Havisham, am pomenit totusi de faptul ca poate i-am facut concurenta lui Herbert în planurile lui si am vorbit despre sufletul lui mari¬nimos, care era deasupra oricarei neîncrederi sau razbunari, a oricarui plan josnic. De aceea (i-am spus eu lui Wemmick) si pentru ca era prietenul meu si tineam foarte mult la el, voiam ca norocul meu sa arunce o raza de lumina si asupra iui ; iata de ce asteptam un sfat de la experienta si cunostin¬tele lui cu privire la oameni si afaceri, ca sa ma lamuresc sl sa aflu cum sa-i asigur lui Herbert un venit, sâ zicem de o suta de livre pe an, pentru ca sa nu i se spulbere sperantei» si sa nu se amarasca prea tare ; de asemenea, asteptam un sfat ca sâ stiu cum as putea, cu timpul, sa-i fac rost de o mica afacere. Prin urmare, l-am rugat pe Wemmick sa înteleaga ca ajutorul meu trebuie dat fara ca Herbert sa stie sau sa ba¬nuiasca ceva si i-am spus ca nu aveam pe nimeni altul pe lume cu care as fi putut sa ma sfatuiesc. Am încheiat punîn-du-mi mîna pe umarul lui si spunînd :� Nu ma pot împiedica de a avea încredere în dumneata,pentru ca m-ai adus aici.Wemmick tacu cîteva clipe si apoi paru a tresari si spuse i� Sa stii, domnule Pip, trebuie sa-ti spun ca~i ceva ninaibii de frumos din partea dumitale !� Atunci, ai sa-mi ajuti sa ma port frumos? adaugai eu.� Asta nu-i treaba mea, raspunse Wemmick, clatinînddin cap.� Dar nici asta nu e pentru dumneata un loc pentrutreburi.� Da, raspunse el, ai adus-o bine din condei. DomnulePip, am sa-mi pun capatîna la lucru si cred ca ceea ce doresiidumneata se poate face încetul cu încetul. Fratele lui Skiffini282

� OOntftbil si agent. Am sa-1 caut sî o sa ne ocupam Împreuna ii ¦ hestiunea dumitale.� îti multumeso de mii de ori.� Dimpotriva, spusa el. Eu îti multumeso dumitale, fiindca,dtsl ne aflam acum în calitate de persoane strict particulare,i pot spune ca mai atîrna înca pe aici pînze de paianjeni Newgate, si vorbele dumitale le matura pe toate, l >upa ce am mai vorbit putin despre acelasi lucru, ne-am la castel, unde 0 gasiram pe domnisoara Skiffins pre-itlnd ceaiul. Sarcina de raspundere de a praji pîinea fu data 11 mului, si el o îndeplini cu atîta avînt, îneît mi se paru ca u primejdie de a-si arde ochii. Ceea ce pregateam noi nu era un ceai numai cu numele, ci o realitate vie. 1 nu! înalta o gramada atît de mare de pîine prajta unsa

nt, îneît nici nu-1 mai vedeam din spatele pîmii, caren< i 1 (11,-1 1 ie un suport de fier prins de o vergea a caminului 3

Page 178: marile sperante

'înnisoara Skiffins puse la fiert atîta apa pentru ceai,jtv ii piua si porcul, din spatele casei, se tulbura si îsi exprima1I1 nenumarate ori dorinta de a lua si el parte la petrecere.igul fu coborît si bubuitura de pusca raspunse la.mo-11I potrivit, iar eu ma simteam atît de izolat de restulV v iirlli-ului, ca si cum santul ar fi avut treizeci de picioaretot atîtea picioare în adîncime. Nimic nu mai tulburaislelului în afara de capacelele cu �John" si �domni-Hlro Skiffins", care se desdiideau din cînd în cînd, caciIn ilc usite sufereau de anumite spasme, care ma faceau saImt la largul meu, pîna ce m-am obisnuit cu ele Dinfelu nu Indic în care se misca domnisoara Skiffins, am ghicitcare duminica seara facea ceai la castel ; si mai ba-1 brosa clasica pe care o purta si care înfatisa profilul¦jtl fi mi 1 <im neplacute la vedere, cu un nas foarte dreptliin.i noua ca fond, era un obiect ce reprezenta o avere por-Iflrult de Wemmick.m to'ata pîinea prajita, bauram ceai din belsug siplflcere sâ vezi cit de bine ne încalzisem si ce unsurosi¦tii dupa aceea. Mai ales batrînul ar fi putut sa treacaui inspectat al unui trib salbatic, care tocmai fuseseDupa o scurta odihna, domnisoara Skiffins spala vesela^¦t funeae folosita la ceai cu miscari glumete si nobile, da¦ 1 «litru a nu compromite pe nici unul dintre n®i; a-111 lipta fetitei, care se parea ca îsi petrecea dupa-><el de duminica în sînul familiei. Apoi, domnisoara 283 Skiffins îsi puse din nou manusile si ne asezaram cu totii In Jurul focului, iar Wemmick spuse :� Ei, mosule,. acum citeste-ne ziarul.In timp ce batrînul îsi cauta ochelarii, Wemmick ma muri ca asa era obiceiul si ca batrînul se bucura mult cîn-J citea stirile cu glas tare.� Nu ca m-as scuza, dar n-are parte de prea multe bu¬curii, spuse Wemmick. Asa-i, mosule ?� Ai dreptate, John, ai dreptate! raspunse batrînul,vazînd ca i se adreseaza cineva.� Doar sa faci din cînd în cînd semn cu capul, cînd rit!ochii de pe ziar, spuse Wemmick, si-o sa fie fericit ca un rege,Te ascultam, mosule.� Foarte bine, foarte bine, John, facu batrînul vesel.Era atît de preocupat si de voios. încît era o placerevezi.Felul cum citea batrînul îmi amintea de scoala pe cart o tinea matusa domnului Wopsle, avînd fata de aceasta un amanunt mai placut, acela ca vocea parea sa vina printr-4 gaura de cheie. Deoarece batrînul voia sa aiba lumînarile 1 el si era mereu gata sa dea peste ele fie cu capul, fie cu ziarul, trebuia supravegheat cu tot atîta luare-aminte ca si o fabrlc/i de pulbere. Dar Wemmick era neobosit si foarte dragut tn felul cum îl observa, iar batrînul citea mai departe, fara sa-tiî dea seama de cîte'ori fusese salvat. Ori de cîte ori se ui tu la noi, ne aratam cu totii interesati si foarte uimiti si dadea din cap pîna cînd se apuca din nou de citit.Deoarece Wemmick si domnisoara Skiffins stateau unv |înga altul, iar eu stateam într-un colt întunecos, observai âlurigire înceata si tiptila a gurii lui Wemmick, care corei pundea cu faptul ca în acelasi timp îsi furisa încet si pe n« simtite bratul în jurul taliei domnisoarei Skiffins. Cu timpi vedeam ca mîna lui apare în cealalta parte a domni Skiffins, dar în clipa aceea ea îl oprea scurt cu manusa Verde si îi desprindea mîna ca si cum ar fi fost un articol rit îmbracaminte, punînd-o cu hotarîre pe masa, în fata ei. 1.1-1 hlstea cu care domnisoara Skiffins facea aceste miscari e din lucrurile cele mai curioase pe care le-ara vazut vre |i, daca as fi putut sa-mi închi

Page 179: marile sperante

pui ca aceste miscari se i pâu cu starea de nestire, as fi crezut ca domnisoara Skillin* le îndeplineste în chip mecanic.Apoi, bagam de seama ca bratul lui Wemmick dispare dfafl nou, ca se pierde încetul cu încetul în întuneric. Curînd284 i, gura începea sa i se alungeasca iarasi. Dupa o asteptare II r mi se parea tulburatoare si aproape dureroasa, vedeam mini lui rasarind din nou în partea cealalta a mijlocului dom¬nisoarei Skiffins. Ea o oprea numaidecît, cu hotarîrea unui lioxer placid, înlatura cordonul acela de pe trupul ei si îl punea pe masa. Daca socotim ca masa era drumul virtutii, sînt în-OftptAtlt sa spun ca, în tot timpul cît batrînul citea, bratul Iul Wemmick se ratacea din drumul virtutii, iar domnisoara � liIIins îl întorcea pe calea cea dreapta.Batrînul citi pîna cînd începu sa motaie. Era momentul MIid Wemmick scotea la iveala un ibricel, o tava cu pahare sl o sticla neagra, cu dop de portelan, care semana cu un preot foarte dolofan si prietenos. Cu ajutorul acestor instrumente, lunram cu totii o bautura calda ; bau si batrînul, care se trezi ¦ iiuiid. Domnisoara Skiffins amesteca bautura si bagai de �puma ca ea si Wemmick beau din acelasi pahar. Desigur, nu ii.iin atît de prost încît sa ma ofer sa o petrec pe domnisoara II iIIins pîna acasa, si de aceea m-am gîndit ca ar fi mai bine M pito eu primul; asa am si facut, dupa ce mi-am luat cai� � 11111 îs ratnas bun de la batrîn, multumit de aceasta seara atît di placuta.Nu trecuse nici o saptamîna de la seara aceasta, cînd ftrlmil un bilet de la Wemmick, datat la Walworth ; Wemmick ii.i ca nadajduieste ca a facut un pas înainte în chestiu¬ni referitoare la persoanele noastre particulare si ca!-HI ura daca as veni sa-1 vad din nou. Asadar, m-am dus �ii la Walworth si apoi înca o data, iar dupa aceea mi-ami le cîteva ori întîlnire cu el în oras ; niciodata însa nu¦ i un despre subiectul acesta la sau lînga �Little Britain",iiul a fost ca am dat de un tînar de treaba, negustor saui maritim, care nu se îndeletnicea de mult timp cu acestafaceri, dar care avea nevoie de un ajutor priceput siii si care, cu timpul, avea sa aiba nevoie si de unIntre mine si el fura semnate cîteva clauze secretel parte dintr-o întelegere privitoare la Herbert, i-am plâ-imnidecît jumatate din cele cinci sute de livre, luîndu-miHi ili;II(III de a mai achita si alte diferite cheltuieli; unele cu¦ II fix, care trebuiau platite din venitul meu, si altelede data cînd voi pune mîna pe avere. Tratativele fura^fek <1« fratele domnisoarei Skiffins. Umbra lui Wemmick piu?i |urul nostru, dar el nu aparea niciodata în timpul na-_-285

Cotul fu mînuit cu atîta pricepere, încît Herbert n-avea nici urma de banuiala ca si eu eram amestecat în treaba asta. Nu voi uita niciodata fata stralucitoare cu care se întoarsa într-o a acasa si-mi spuse, ca si cum mi-ar fi anuntat ceva senzational, ca ajunsese la o întelegere cu un oarecare Clar-riker (acesta era numele tînarului negustor), ca acest Clarriker avea multa simpatie pentru el si ca el, Herbert, avea credinta ca împlinirea dorintelor lui nu era departe. Cred ca pe ma¬sura ce sperantele lui cresteau si fata i se lumina, îi deveneam din ce în ce mai drag, caci mi-era greu sa-mi stapînesc lacri¬mile cînd îl vedeam atît de fericit.In sfîrsit, întelegerea se încheie si, în ziua în care intra în firma lui Clarriker, Herbert îmi vorbi o seara întreaga, îmbatat de placere si de izbînda ; iar cînd ma dusei la culcare, începui sa plîng de-a binelea la gîndul ca sperantele mele fusesera si ele de folos unui prieten. Si acum ajung la o în-tîmplare însemnata din viata mea, la o adevarata cotitura a vietii mele. Dar înainte de a povesti toate acestea si înainte de a trece la toate schimbarile pe care întîmplarea aceasta le aduse cu ea, trebuie sa închin un capitol Estellei. Un capitol nu înseamna mult pentru framîntarile care mi-au stapîni

Page 180: marile sperante

t inima atîta timp.CAPITOLUL 38Daca, vreodata, dupa moartea mea, casa aceea impuna-toare din Richmond, în apropiere de Green, va fi bîntuita da stafii, stafia mea va fi, fara îndoiala, una dintre acestea.O, cîte zile si nopti de-a rîndul n-a urmarit duhul nell-< nistii, care salasluia în mine, casa în care locuia Estella ! Ori-unde mi-ar fi fost trupul, spiritul meu ratacea, ratacea fara încetare în jurul acelei case.Doamna cu care locuia Estella, pe numele de Brandley, era vaduva si avea o fata cu cîtiva ani mai mare decît Estella. Mama parea foarte tînara, si fata arata batrîna, obrajii mamei erau rumeni, ai fetei erau galbeni; mama avea înclinatii spr« frivolitate, iar fata, spre teologie. Traiau, eum se spune, pe picior mare, caci primeau si faceau multe vizite. Oricît de mi<a ar fi fost legatura sufleteasca între ele si Estella � daca exista o astfel de legatura � fusese totusi hotarît dinainte ca ea ave*IM de ele si ca ele aveau nevoie de ea. Doamna Brandley >� prietena domnisoarei Havisham înainte ca aceasta sa M fi retras în viata de pustnica pe care o ducea acum.In casa doamnei Brandley, ca si în afara de casa ei, Estella îmi pricinuia tot felul de chinuri, mai mari sau mai mici. Le-¦Aturile mele cu Estella, care îmi îngaduiau o purtare fami-llurâ fata de ea, dar nu ma puneau nicidecum într-o situatia � izata, ma aruncau în bratele deznadejdii. Estella se folo-»rn de mine ca sa-i necajeasca pe ceilalti admiratori ai ei, iai» ¦ l< i imiliaritatea dintre noi, pentru a zvîrli neîncetat dispretul uiipru adoratiei mele fata de ea. Daca as fi fost secretarul» Vuietul, fratele ei vitreg, vreo ruda saraca, daca as fi fost un mai mic sau un barbat pe care ar fi fost silita sa-1 ia în cAnAtorie, tot nu m-as fi simtit mai departe de telul meu ca ii' um, cînd îi eram atît de aproape. In aceste împrejurari, privilegiul de a-i spune pe nume si de a fi strigat pe nume iii 1,1 înrautatea grelele încercari la care eram supus; si, în limp ce ma gîndeam ca familiaritatea dintre noi îi înnebunea, I fârA îndoiala, pe admiratorii ei, stiam foarte bine ca ma înne-i pe mine.Avea nenumarati admiratori. Desigur ca gelozia mea vedea idmirator în oricare om din apropierea ei; dar si fara ii' ¦ iii, <-rau destui.O vedeam des la Richmond, auzeam des vorbindu-se des-i în oras si adeseori o luam, împreuna cu familia Brand-i o plimbare cu barca ; mai erau excursii, piese de teatru,Kprt*. concerte, baluri, tot felul de petreceri, în timpul carora¦ara neobosit, dar toate acestea erau pentru mine unNiciodata nu m-am bucurat de o singura ora de fericire¦ Mina ei, si totusi, de-a lungul celor douazeci si patru delea mea nu facea -altceva decît sa se gîndeasca la fe-H|lrt'ii de a fi alaturi de ea pîna la moarte.tot acest rastim, destul de lung, dupa cum veti vedeanrlnd � cel putin asa mi se parea pe atunci�Estella<>a mereu la acea atitudine care parea sa spuna ca pria-B|l noostra fusese impusa de altii. Apoi, uneori, pe neastep-Isl fnfrîna felul acesta de a fi si parca se înduiosa da� - Pip, Pip, îmi spuse ea într-o seara, cînd stateam sin-^Vi In casa din Richmond, la o fereastra care se întuneca,¦ ifi asculti? �- P« cine sa ascult? »- Pt mine.287- Vreau sâ spun ! Daca nu stii ce vreau sa spun,orb !I-as fi raspuns ca dragostea se bucura de faima de â ii Întotdeauna oarba, dar ma simteam într-una stînjenit de an simtamînt care nu era chiar unul din chinurile cele mai ne-însemnate pe care le înduram, si anume ca dadeam dovada de lipsa de marinimie silind-o sa ma suporte, de vreme ce ea n-avea încotro si.trebuia sa se supuna dorintelor domnisoarei Havisham. Ma temeam ca, din pricina mîndriei ei jignite, ma aflam într-o situatie foarte neprielnica si ca în sufletul Es-tellei se dadea o adevarata

Page 181: marile sperante

lupta împotriva acestei constrîngeri.� Oricum, spusei eu, astazi nu poti sa spui ca nu te-amascultat, fiindca, de data asta, tu mi-ai scris sa vin sa te vad.� A.sta-i adevarat, spuse Estella. cu un zîmbet nepasatorsi rece, care ma îngheta totdeauna.Dupa ce îsi atinti timp de cîteva clipe ochii asupra amur-gului de afara, Estella urma :� Domnisoara Havisham doreste sa vin pentru o zi la�Satis", Tu trebuie sa ma însotesti pîna acol® si sa ma aduciînapoi, daca vrei. Nu-i place sa calatoresc singura si nu vreas-o primeasca în casa ei pe servitoarea mea, pentru ca îi estegroaza sa aiba de-a face cu fiinte de soiul asta. Poti sa ma'însotesti ?� Daca pot sa te însotesc, Estella ?!� Atunci, poti ? Poimîine, daca vrei. Trebuie sa plati nttoate cheltuielile din banii ei. Ai auzit care e conditia ?� Da, si trebuie sa ma supun, spusei eu.în felul acesta am fost înstiintat de vizita pe care trebuia sa o fao si de altele care au urmat; domnisoara Havisham nu-mi scria niciodata si cred ca nici nu i-am vazut vreodata scrisul. A treia zi plecaram spre oras ; o gasiram pe domni¬soara Havisham în odaia în care o vazusem eu prima oara sl nu mai e nevoie sa spun ca nu se întîmplase nici o schimbara la �Satist".,Domnisoara Havisham a îndragea pe Estella si-mai cu plit decît în ziua cînd le vazusem prima data împreuna ; repet cuvîntul cu buna stire, caci era ceva cu adevarat cumplit în patima privirilor si îmbratisarilor ei. Se agata de frumusetea Estellei, de vorbele ei, de gesturile ei si-si frîngea tremurlnd degetele privind-o, ca si cum ar fi vrut sa înghita faptnr. nunata pe care o crescuse.t)e la Estella se uita Ia mine, cu o privire cerceta; care parea ca-mi patrunde în inima, ca sâ descopere n288 ^ MIM sc poarta cu tine, Pip, cum se poarta cu tine?", ma ba CU glasul ei iscoditor de vrajitoare, chiar si atunci cînd era de fata.ara, cînd rie-am asezat în jurul focului, care pîlpiia,i sl mai stranie ; caci o lua pe Estella de brat si-si îft-i mîna pe mîna ei, încercînd sa smulga de la ea, cu aju-nil a ceea ce aflase din scrisorile trimise regulat, numele sluntla tuturor barbatilor pe care fata îi vrajise; si în timpi sa afle tot pomelnicul, cu vointa arzatoare a uneii grav bolnave, domnisoara Havisham îsi* înclesta cealaMbastQn si-si proptea barbia pe mîna, holbîndu-se laai ochii ei stralucitori si rataciti de aratare.< >rlcît de nenorocit si de amârît ma simteam la acest gîndu ile umilitor era sentimentul de încatusare si dregra-tt pe care-l trezea în mine, îmi dadeam totusi seama cai era pusa sa o razbune pe domnisoara Havisham împo-li.nllatilor si ca nu-mi va fi daruita pîna ce domnisoara i l'iham nu-si va fi potolit aceasta dorinta.i întelegeam de ce-mi fusese sortita mie dinainte. ¦WKÎi!<l-o în lume pentru a vraji, a chinui, a face rau,, dom-Bouri Havisham era patrunsa de siguranta rautacioasa ca tallii nu va putea fj cîstigata de gloata admiratorilor, ca klror acelora care o rîvneau le era scris sa o piarda. înte-r. nu n\ si eu eram chinuit de rautatea ei, desi prada îmi *<>iUta mie. Vedeam acum de* ce fusesem mereu amînat si ni de ce custodele meii nu voia sa recunoasca în chip i avea cunostinta de acest plan. Pe scurt, o recunos-in loate astea pe domnisoara Havishamasa cumeraîn i acolo, în fata ochilor mei, asa cum o vazusem în->(¦'¦ UIII.'I ; în toate acestea desluseam bine umbra acelei »II ml mieroase si nesanatoase în care ea îsi -ascundea viata,

Page 182: marile sperante

de razele soarelui.i umlnarile din odaie, asezate în policandre atîrnate doaflau sus, departe de podea, si ardeau molcom", cama artificiala într-un aer vechi si închis. Si în timpnllam la ele, la întunericul palid din. jurul lor, la cea-ill CU acele nemiscate, la podoabele de nunta ofillfb,Hj* | asa si pe podea, si la fata ei înfricosatoare, ce aruncaFantomatica, pe care focul o marea, zvîrlind-o pevreti, vedeam peste tot sfîrsftul la care minteadinainte, sfîrsitul acesta repetat de mii de orisc împotriva mea. Gîndurile mele trecurain odaiadincolo de scara, unde era-întinsa mSsa, si acolo

io 28i) vazui acelasi sfîrsit, scris parca în pînzele si în pasii paianju-nilor care se tîrau pe fata de masa, în fuga soarecilor cai piteau speriati în spatele lemnariei, în bîjbîielile si opinteli l# gîndacilor de pe podea.în timpul acestei vizite avu loo un schimb de cuvintt între Estella si domnisoara Havisham. Pentru prima oara lt vedeam împotrivindu-se una alteia.Le vedeam lînga foc, dupa cum am spus, si domnisoara Havisham tot o mai tinea pe Estella de brat si tot îsi mai în¬clesta mîna pe a ti; Estella începu sa se desprinda încet-a t din strînsoare. Chiar si înainte daduse semne de razvr ba as spune ca îndurase în tacere acea pornire de dragostf patimasa, dar ca nu o acceptase si nici nu daduse "dovac; o -împartaseste.� Ce, spuse domnisoara Havisham, fulgerînd-o cu pri¬virea, te-ai plictisit de mine ? !� Sînt doar plictisita de mine însami, raspunse Estella,desprinzîndu-si bratul si îndreptîndu-se spre camin, unde 80opri cu ochii la flacari.�v Spune adevarul, nerecunoscatoare ce esti ! strigidomnisoara Havisham, izbind cu patima bastonul de podea.Te-ai plictisit de mine? .Estella se uita la ea cu stapînire si, din nou, îsi pleca ochit spre flacari. In înfatisarea ei gingasa si pe fata ei frumc se citea nepasarea fata de pasiunea salbatica a celeilalte1, nepasare aproape cruda.� Piatra ce esti ! striga domnisoara Havisham. Inima igheata, de gheata !� Ce ? spuse Estella, în aceeasi atitudine de indifei.sprijinindu-se de camin si miseîndu-si doar ochii. îmi fuiimputari fiindca sînt rece ? Dumneata ? !� Nu esti rece ? întrebarea era fioroasa.� Ar trebui sa stii, spuse Estella, ca sînt asa cum m-facut dumneata. Ia asupra dumitale toate laudele si toate ocarile, toate succesele si toate înfrîngerile, pe.scurt, ia idumitale toata fiinta mea !� Uita-te la ea, uita-te la ea ! striga domnisoara HavljJham cu amaraciune. Uita-te cît e de aspra si de nerecui;toare, aici, în casa unde a fost crescuta I Aici, unde aprimita în bratele acestea nenorocite, la pieptul acesta tsîngera 3e atltea rani, aici, unde, ani de-â rîndul, am cop,.cu dragoste !£90 � Cel putin, eu n-am avut nici un amestec în treaba asta,Estella. Tot ce puteam face în vremea aceea era sa umblu

Page 183: marile sperante

vorbesc. Dar ce-ai vrea ? Ai fost buna cu mine, si dumi¬ci datorez totul. Dar ce-ai mai vrea ?� Dragoste ! raspunse cealalta.� Ai dragoste !� N-am ! spuse domnisoara Havisham.� Esti mama mea adoptiva, spuse Estella, fara a parasiilltudlnea ei gratioasa, fara sa ridice glasul, cura facea cea-Inii.t, fara sa se lase tîrîta nici de mînie, dar nici de duiosie.mama mea adoptiva, si-am spus ca dumitale îti datorez Tot ce am este de drept al dumitale. Tot ce mi-ai dat vn li al dumitale la prima porunca. In afara de asta, eu n-am lit'iii' Si daca ceri sa-ti dau ceea ce nu mi-ai dat niciodata, n 11 i (.i recunostinta si simtul datoriei nu pot face lucruri care mi.i ni neputinta de îndeplinit.� Nu i-am dat niciodata dragoste ! striga domnisoarai li . i.li.un întoreîndu-se spre mine cu o privire salbatica. Nui .IM dat o dragoste arzatoare, nedespartita, de multe ori, de i de chinuri grozave ! Ea îmi vorbeste asa ! Spune-mi ¦ huna! Spune-mi ca sînt nebuna?� De ce sa-ti spun ca esti nebuna ? raspunse Estella.IQI eu sa-ti spun asta? Exista vreun om pe lume carecunoasca gîndurile macar pe jumatate asa cum ti le cu-Boiu eu ? Exista cineva pe lume care sa stie ce memorie fidelape jumatate asa cum stiu eu ? Eu, care am stat lala, pe scaunelul acela, eu, care stau si acum Ungai si am luat lectii de la dumneata, privind în ochii. care erau ciudati si ma înspaimîntau !� Al uitat prea repede ! gemu domnisoara Havisham.ai uitat vremurile acelea !Nu, nu le-am uitat, raspunse Estella. Nu le-am uitat,tr.it în amintirea mea ca pe niste comori. M-ai des-Htorlt vreodata necredincioasa celor ce m-ai învatat ? Aivreodata ca nu iau aminte la lectiile dumitale ? Cîndi.-iil ca las sa patrunda aici � Estella îsi duse mîna la, Iot ceea ce dumneata ai dat la o parte ? Fii dreaptaD mîndra e, ce mîndra e! gemu domnisoara Havis-parul carunt pe spate cu amîndoua mîinile. ('ine m-a în-vatat sa fiu mîndra ? raspunse Estella. Cine rînd învatam bine lectia ?891 .� Cît e de neînduplecata, cît e de neînduplecata ! gi domnisoara Havisham repetînd gestul pe care-1 facuse înainte� Cine m-a învatat sa fiu neînduplecata ? raspunsitella. Cine mâ lauda cînd învatam bine lectia ?� Dar sa fii mîndra si neînduplecata cu mine? tipa dunisoara Havisham, întinzîndu-si bratele* Estella, Estella, Essa t'ii mîndrâ si neînduplecata cu mine?!' Estella, se uita timp de o clipa la ea, cu o mirare ca dar se vedea ca nu e tulburata ; dupa aceea îsi coborî din privirile spre foc.� Nu înteleg, spuse Estella, ridieîndu-si ochii duj'teva clipe de tacere, de ce esti atît de neîntelegatoare cînd vinsa te vad dupa ce-am stat atîta timp departe una deN-am uitat niciodata durerile dumitale, nici pricina lor. Nu. ti-am fost niciodata necredincioasa, nici dumitale si nici taturii pe care mi-ai dat-o. Nu ma pot învinovati ca an dovada de vreo slabiciune.� Ar fi o slabiciune sa-mi împartasesti dragostea ?clama domnisoara Havisham. Da, da, asa ^r zice ea!� Încep sa cred, spuse Estella, gînditoare, dupa al iteva clipe de mirare calma, ca înteleg cum s-a întîmplat.ti ai fi crescut fiica adoptiva numai în pustietatea întunca acestor odai si n-ai fi lasat-o niciodata sa afle ~câ elumina soarelui � lumina la care nu i-ai îngaduit nici i

Page 184: marile sperante

o data sa^ti priveasca fata � dac-ai fi facut asta si apocine stie ce pricina, ai fi vrut ca ea sa înteleaga ce inse;lumina soarelui si sa stie tot ce se poate sti despre ea.fost oare dezamagita si suparata decâ n-ar fi stiut sa-tipundâ ?Domnisoara Havisham, care statea cu capul înfund;mimi, scoase un geamat slab si se clatina în scaun, dar nupunse nimic. . -� Sau, spuse Estella, sa luam un exemplu mai apr<dac-ai ti învatat-o de la primele licariri ale inteligentitoata energia si puterea dumitale, ca exista ceva care s<nx'Ste lumina soarelui, dar ca lumina aceasta va fi dusnsi moartea ei, ca trebuie sa lupte împotriva ei, fiindca pe ineata lumina asta te-a ofilit si va ofili-o si pe ea ; darfacut asa si apoi ai fi vrut cu un anumit scop s-o faci s,veascâ lumina soarelui ca pe ceva firesc si ea n-ar fi put uf/ai ti fost dezamagita sau suparata ? Domnisoara Havisham asculta fsau parea nurnaî câ as~ câci nu-i puteam vedea fata), dar nu raspunse nici de ia aceasta.� Asa ea, spuse Estella, trebuie sa ma iei asa cum m-ai ut. Nici succesul nu-i al meu si nici înfrîngerea, dar amîn-Hfotiu taa parte din fiinta mea.Domnisoara Havisham se asezase pe jos � nici eu nu stiuprintre podoabele ofilite de mireasa, care erau împras-it podea. M-am folosit de acest momet, de mult asteptat,^K ii ies din odaie, dupa ce, printr-o miscare a mîinii, amat-9 pe Estella sâ-si îndrepte atentia asupra domnisoa-llivlsham. In clipa în care am parasit odaia, Estella tetlatea sprijinita de camin, asa cum statuse tot timpul.! carunt al domnisoarei Havisham era rasfirat pe jos,e resturile podoabelor de nunta, si privelistea era în-' ire.i Inima strînsa, m-am plimbat vreo ora si mai bine prinprin gradina paraginita si prin fabrica de bere, la lu-Inh ;i .idelor. Cînd. în cele din urma, mi-am luat inima în dîntî.im întors, Estella sedea pe genunchii domnisoarei Ha-M, cosîndu-i cîteva podoabe ale rochiei care se destra-^HDH De atunci mi-am amintit mereu de podoabele acelea ori^Ht i iir ori vedeam zdrentele arse ale unui steag, dintre cele«HI. ml ntîrnate în catedrala. Apoi Estella si cu mine amIn ii i.uti ca pe vremuri � numai ca acum eram mai price-¦ Jucam jocuri frantuzesti � si asa a trecut seara si, m-amiulcare.Eu locuiam în cladirea singuratica din cealalta parte ai prima noapte pe care. o petreceam la �Satis", siii nu voia sa se apropie de mine. Mii de domnisoare1 n ma chinuiau. Domnisoara Havisham se afla si de oi i pernei, si de cealalta, si la capatîiul patului, si la pi-lii IM era în spatele.usii întredeschise care dadea în iatac, "I H.i de deasupra, în odaia de dedesubt, peste tot. în � i' >lni ni in,"!, vazînd ca timpu! înainteaza greu si ca e de-abia pic-, am simtit ca locul acela nu poate fi ioc de odihna¦ mine si ca trebuie sa ma scol.un sculat, mi-am pus hainele si am trecut curtea,Iii" I'IIIKIM in.i spre coridorul cel lung de piatra, cu gîndulk ttjunjte în curtea exterioara si de a ma plimba pe acoto,I mai potolesc putin. Dar cum am ajuns în coridor,I 'ii .înr. luminarea, r3ei o vazusem pe domnisoara lîavs-Iu se pe acolo ea o sfal'ie si scotmd nifj'e tipete293

Page 185: marile sperante

slabe. Am mers cu cîtiva pasi în urma el si am vazut-9 ui scara. Tinea în mîna o luminare, pe care cred ca o sa âintr-unul din policandrele odaii ei, si, la lumina aceasta slaba, parea o fiinta cu totul nepamînteasca. Din capul scarii sinii aerul mucegait al odaii de ospat, desi n-o vazusem pe domnU soara Havisham deschizînd usa'; o auzeam doar umblînA trecînd în partea cealalta a scarii, intrînd în odaia ei si apoj din nou în odaia de ospat, iar tipatul acela © urmarea pre¬tutindeni. Dupa cîtva timp, am încercat sa ies din coridor întuneric si sa ma înapoiez, dar n-am izbutit pîna cînd patruns înauntru cîteva dîre din lumina diminetii, care mi i aratat unde sa pun mîna. în tot timpul acesta, ori de cîie <>r coboram scara, auzeam pasii ei, vedeam lumina trecînd deasupra mea si auzeam tipatul acela slab si neîntrerupt. � Pîna la plecarea noastra, între ea si Estella nu s-a ivit nici umbra de neîntelegere si niciodata, în nici o îi jurare asemanatoare, nu s-a mai pomenit nimic desprr întîmplate ; si dupa cîte îmi amintesc, au mai fost patru îm¬prejurari asemanatoare. Iar purtarea domnisoarei Hav; fata de Estella nu se schimba nici ea, doar ca mi se uneori ca vad o umbra de teama în felul ei de a fi.E cu neputinta sa întorc aceasta pagina din viata mr fara sa pomenesc de numele lui Bentley Drummle. caci alt m-as lipsi bucuros.O data, pe cînd �pitigoii" erau strînsi în par si cînd dori nea, ca de obicei, o atmosfera de bunavoie datorita faptul ca nici unul dintre noi nu se întelegea cu ceilalti, �piti care prezida spuse �Crîngului" sa pastreze ordine, pentru domnul Drummle înca nu ridicase paharul în cinstea rîonmr lui ; în conformitate cu statutul solemn al acestei sociot în ziua aceea era rîndul brutei de Drummle'sa îndepli aceasta ceremonie. Mi se paru ca-1 vad uitîndu-se la mine, uitatura lui urîta, în timp ce cana cu vin facea ocolul mei ceea ce n-ar fi fost de mirare dat fiind ca nu ne îndi prea mult. Dar care nu-mi fu mirarea cînd Drummle adunarii ca ridica paharul în cinstea Estellei.� Care Estella ? întrebai eu.� Ce-ti pasa ? raspunse Dnimmle.� Estella, de unde? spusei eu. Esti obligat sa-n:Si. într ndevar, în calitate de �pitigoi", era obligat.� Din Ric-hmond, domnilor, spuse Drummle, n<seama de mine. O frumusete fara seaman 1294 �� Multe stie idiotul asta despre frumuseti fara seaman l eu lui Herbert.� O cunosc pe domnisoara asta, spuse Herbert în auzuliiuirNcnilor, dupa ce toata lumea ciocni paharele.� O cunosti ? spuse Drummle.� Sl eu la fel, adaugai, cu fata stacojie.� O cunosti ? spuse Drummle. O, Doamne !'�sta era singurul raspuns de care era în stare "fapturt aie � în afara de aruncatul paharelor si al eestilet data aceasta, raspunsul lui ma înfierbînta atît âs Iu parca m-ar fi împuns cu cine stie ce ironie. M-ant j i 11111 naidecît de pe scaun, spunînd ca socoteam o neobra- ! faptul ca Jua cuvîntul în �Crîng" � întrebuintam expr«-,.i lua cuvîntul în pe o expresie corecta sf nIara � bînd în cinstea unei doamne despre care nit ile. La aceste cuvinte, domnul Drummle se ridica sl întreba ce voiam sa spun, iar eu îi raspunsei în cuvinte I Drummle stie, pare-se, unde sa ma gaseasca.[oii" se împartira în doua tabere, pentru a hotarî l 0 cu putinta într-o tara crestina sa ajungi la vreun ra-i dupa cuvintele acestea, fara varsare de sînge. Dezba-ii atît de înflacarata, încît, în timpul discutiei, celii membri foarte onorabili spusera altor sase membri^Hftla din urma stiu, pare-se, unde sa-i gaseasca. Totusi, ¦ tn cele din urma se hotarî (�Crîngul" fiind un loc da fere) efl, daca domnul Drummle va fi în stare sa se prezinte Ificat de la doamna cu pricina, prin care aceasta sa .el avea cinstea de a o cunoaste, domnul Pip trebuia icuze, în calitate de gentleman si de �pitigoi", l-a lasat tîrît de mînie. Aceasta confruntare fu he-1111 a doua zi (pentru ca nu cumva onoarea noastra i între timp din pricina întârzierii), si a doua zi ipâru cu o mica dovada politicoasa, scrisa de Estella. � asta declara ca avusese cinstea sa danseze de cîtevs ivui încotro si fui silit sa-mi cer scuze pentru ca in tîrît de mînie" si sa înlatur, ca fiind neînteme-ca pot fi gasit oriunde pentru anumite scopuri. i> do o

Page 186: marile sperante

ora, Drummle si cu mine mîrîiram unul la Itillalt, în timp ce �Crîngul" era prins de o discutie Iii ini iu si, în cele din urma, cineva declara ca voiahi lise cu o iuteala uluitoare.1 ¦ toate acestea cu inima usoara, dar pe atunciiifjor pentru mine. Caci nu gasesc cuvintele295 potrivite pentru a spune cît-ma durea gîndul câ Estell purta frumos ca un nerod, cu un om |osnio, greoi, moro si atît de inferior tuturor oamenilor pe care-i cunosteam, jpîna în ziua de azi ca pricina care ma facea sa nu pot î gîndul ca ea îsi apleca privirile asupra unui cîine era f, curata de marinimie care încalzea iubirea mea pentru E' Fara îndoiala ca m-as fi simtit nenorocit oricine ar f �mul pffe care ea l-ar fi cinstit cu favoarea ei, dar un om demn mi-ar fi pricinuit o durere mai mica.îmi era usor sa descopar sl am descoperit destul ii pode ca Drummle începuse sa o urmareasca îndeaproape pjH Estella si ca ea îi îngaduia acest lucru. In curînd vazi Drummle era mereu pe urmele el; îl întîlneam în fiecai Greoi si încapatînat cum era, Drummle nu se dadea ! jar Estella îl suporta, cînd încurajîndu-1, uneori chiar m lindu-1, alteori dispretuindu-1 vadit; ba îl cunostea l bine, ba îsi amintea cu greu cine era.Dar �paianjenul", cum îi spunea domnul Jaggers, i obisnuit sa astepte si era înarmat cu rabdarea tribului sau. afara de aceasta, avea o încredere neghioaba în banii lui sl renumele familiei sale, care îi foloseau adeseori, caci îl teau de orice sfortare sau de alegerea unui tel. Asa ca �pij jenul" nostru, în încapatînarea cu care o pîndea pe Estel întrecea în rabdare multe alte insecte mai stralucitoare adeseori, iesea din amorteala si pica tocmai la mor potrivit. ¦La un bal dat la Richmond (pe atunci se dadeau baluri L tot), Estella întrecu în frumusete toate celelalte femei; taraul de Drummle se tinu de ea cu atîta nerusinare si s ruintele lui fura primite cu atîta bunavointa, îneît m-am r tarii, sa-i vorbesc Estellei. M-am folosit de primul prilej; testa s-a ivit în timp ce Estella o astepta pe doamna Brandl cu care trebuia sa se întoarca acasa; statea singura, gata plecare, Unga niste ghivece de flori, iar eu eram lîngu caci o însoteam întotdeauna cînd se ducea sau se întorcen la astfel de petreceri.� Esti obosita. Estella ?� Destul de obosita, Pip.. � Nici nu ma mir.� Mai bine spune ca n-ar trebui sa fiu obosita.¦'< înainte de culcare trebuie sa-mi scriu scrisoarea catre ,.S ii� Ca sa povestesti triumful de asta-seara ? înlnNu prea a fost grozav, Estella.29G vrei sa spui ? Nici n-am stiut ca am 'dobîndit o* spusei eu, uita-te la individul acela din colt, tiveste.I ce sa ma uit la el? întreba Estella, atintindu-si ra mea. Ce e de vazut la individul acela din colt�«�¦ buintez cuvintele tale � pentru ca sa merite sa ma:,� Tocmai asta-i întrebarea pe care vreau sa ti-o pun,I, fiindca s-a tinut de tine ca o umbra toata seara;Tn jurul unei luminari zboara molii si tot felul de alteite, raspunse Estella,» privind spre Drummle. Ce vinaiea ?luminarea n-are nici o vina, raspunsei eu, dar oare l.i mi se poate purta altfel?VA sl ? 1 spuse ea, dupa o clipa, rîzînd. Poate. Da, sigur,tu asa. Dar, Estella, asculta ce-ti spun. Ma simt nenorocit cînd¦ ¦ urajezi pe un ©m atît de vrednic de dispret cum eDoar stii ca toata lumea îl dispretuieste, i si ? spuse ea.ii doar ca e urît si la trup, si la suflet. Un individ om întreg, care e nesuferit, ijosnic, prostanac, sl ? spuse ea.u doar ca nu poate impresiona decît cu banîl iui pomelnic caraghios de stramosi goi

Page 187: marile sperante

la mnte ; stii.ii ,I î spuse ea din nou, si de cîte ori spunea vorbele hii el frumosi se deschideau mai mari. înlatur piedica pe care mi-o puneau aceste cuvinte, itut ou de ele si i-am spus, repetînd raspicat : i ' i ! De aceea sînt nenorocit.ii crezut ca ea îl încuraja pe Drummle cu gîndulpe mine sa ma simt nenorocit, inima mi-ar fi fostdar, ca de obicei, ma scotea cu totul din discutie,i nu ma puteam gîndi la asa ceva.l'lp, spuse Estella, aruncînd o privire. prin odaie, nui ostii despre înrîurirea pe care purtarea meaPoate ca purtarea mea are înrîurire asupraideu asa vre.u eu. Dar nu merita sa mai vorbim. »� Ba merita, spusei eu, fiindca nu pot sa îndur & ©amenii zicînd : �Copleseste eu favoruri pe un badaran, \m cel mai josnic dintre oameni".� Eu pot sa îndur, spuse Estella.� O, nu fi atît de mîndra si de neînduplecata, Esi� In clipa asta îmi spune ca sînt mîndra. si neîndupljjtata! spuse Estella, facînd un gest de mirare cu mîiniltu o elipa înainte, ma certa fiindca îmi aplec urechea la lele unui badaran i� Fara îndoiala ca asa e, spusei eu repezit; chiar astâleeara te-am vazut privindu-1 asa cum se mine nu ma piniciodata si zîmbindu-i cum nu-mi zîmbesti mie nici.� Atunci vrei, spuse Estella, întorcîndu-se spre mii»cu o privire fixa si serioasa, daca nu chiar suparata, vite mint si sa te prind si pe tine în cursa?� Dar ce, pe el îl minti si�1 prinzi în cursa ?� Da, si pe multi altii, pe toti, în afara de tine! Uitt«pe doamna Brandley. Nu mai am nimio de spus.Si acum, dupa ce am încheiat un capitol al framînf care îmi stapîneau inima si ma îndurerau atît, treo nestîi mai departe, la acea întîmplare care avea sa ma urma: timp si mai îndelungat, întîmplare pregatita din vremea | nici nu stiam de existenta Estellei, înca din vremea cînd tea ei de copil începea sa fie sucita de mîinile pustietoat domnisoarei Havisham.O poveste orientala spune ca lespedea de piatra caji buia sa cada peste patul sultanului în toiul gloriei aces! fost cioplita, încetul cu încetul, din blocuri de stîncâ, c nelul prin care trebuia sa treaca sfoara ce avea sa tina ^^H dea a fost scobit prin munte în acelasi fel, ca tot înceti I încetul lespedea a fost apoi ridicata si potrivita pe aco| iar frînghia a fost dusa pîna la piatra prin'gaura nes1 din stînca si apoi prinsa de inelul de fier. Toate fuseser. gatite cu multa osteneala, si cînd sosi ceasul, sultanul fu în faptul noptii, iar securea ascutita ce trebuia sa d frînghia de inelul cel mare de fier fu pusa în mîna lui ; dadu o lovitura de secure, iar frînghia se desfacu si al în pamînt, în timp ce tavanul se prabusi. Asa s-a înd si cu mine ; toata munca, din apropiere si din departare, tintea acest sfîrsit fusese înfaptuita ; si, într-o clipa, li fu data, iar acoperisul fortaretei mele se prabusi peste298.

O A P I T O L U K 39ni 23 de ani. Nu mai aflasem nimio eare sa ma lu-nt asupra sperantelor mele si trecuse o saptamînâ de eîndm 23 de ani. Trecuse anul de cînd ne mutasem dinrnard's Inn", si acum locuiam în Temple l. Locuinta noas-era la Gardencourt, jos, pe malul fluviului.De cîtva timp, relatiile dintre domnul Pocket si mine nu. r.ni aceleasi ca la început, macar ca ne împacam foartei Desi nu eram în stare sa ma apuo de nimio � nadaj-

Page 188: marile sperante

i»i' va din pricina mijloacelor mele de trai, eare erau nesi-i mi placea sa citesc, si eiteam regulat ore în sir. Afa«M tui Ilerbert progresa, iar în ceea ce ma priveste pe mine,stateau asa cum le-am descris la sfîrsitul capitoluluiHcrbert plecase în calatorie pîna la Marsilia, în interes de u eram singur, si singuratatea ma apasa. Descurajat lit cum eram, nadajduind mereu ca ziua de mîina»,i| i.imîna viitoare îmi va lumina drumul, dar mereu dez-i asteptarile mele, mi-era grozav de dor de fata voioasa iu irisurile vioaie ale prietenului meu.0 vreme nesuferita; furtuna si ploaie care nu mai1 si noroi, noroi adînc pe toate strazile. în fiecare zi,i eu se lasa asupra Londrei, venind dinspre rasarit, siiereu, ca si cum în rasarit s-ar fi aflat nori si vînturiite. Vijelia fusese atît de cumplita, îneît tablele de peuite fusesera tîrîte de vînt, iar la tara copacii fuseseraInuti si aripile morilor de vînt smulse. De pe coastai triste despre furtuni si naufragii. Vijeliile fuse-isite de torente de ploaie, si ziua aceasta, careiheia acum, cînd ma asezam si eu în fata foculuiI nule în mîna, fusese cea mai cumplita din toate.nea de care vorbesc eu s-au facut multe schim-Je ; acum cartierul acesla nu mai e atît de pustiui v nici nu mai are vederea deschisa spre fluviu.I/i ultimul etaj al celei mai îndepartate case dini aceea, vîntul, care navalea pe fluviu, scuturabubuituri de tun, ca 0 vijelie pe mare. Ploaia,1111. lovea în ferestre, si atunci, uitîndu ma la ge'a-M zgîltîiau, îmi închipuiam ca ma aflu înir-unfiu tuni. Rar, fumul tîsnea din camin, ca si cum¦i, locuit între 1184 -1313 de cavalerii templieri. 890 nici el nu s-ar fi încumetat sa iasa într-o astfel de noi si cînd deschideam usile si ma uitam pe scara, vedeam v\ lampile de pe scari erau stinse, iar cînd ma uitam pe feres¬trele negre, facînd umbra fetei cu mîinile (nici nu putea £1 vorba sa le deschid împotriva muscaturilor ploii si ale vîntului), vedeam ca felinarele din curte erau stinse, ca cele de pe poduri si de pe mai pîlpîiau si ea focurile de carbuni de pe slepuri *rau duse de vînt ca niste picaturi aprinse de ploaie.Citeam, cu casornicul pe masa, eu gîndul sa închid cartei la ora-11. In elipa în care o închideam, clopotul catedralei Sfîntul Paul si multe alte clopote ale bisericilor din oras în¬cepura sa bata, unele cu glas tare, altele în surdina, altele slab de tot. Era ciudat felul cum vîntul spargea sunetele, si ett ascultam, gîndindu-ma ca vîntul le acopera si le sfîsie dan gatul, cînd, deodata, auzii niste pasi pe scara.N-are rost sa ma întreb ce neliniste nervoasa m-a facut sa tresar si sa leg, în chip neînteles, pasii aceia cu pasii sora-mlj care murise. Nelinistea îmi trecu într-o clipa, si cînd asculti' din nou, auzii niste pasi care se poticneau Amintindu-mi lampa de pe scara se stinsese, am luat-o pe aceea la citeam si am iesit în capul scarii. Omul care era jos si la vederea lampii mele, caci nu se mai auzi nimic.� E cineva acolo ? strigai eu, privind în jos.�Da. spuse o voce care venea din întuneric.� Ce etaj cautati ?� Cel mai de sus. Pe domnul Pip.� Eu sînt S-a întîmplat ceva?� Nu s a întîmplat nimic, raspunse glasulSi omul urca scara. xEu tineam lampa peste balustrada scarii, iar el intra, I; cetul c-u încetul în cercul ei de lumina Era o lampa de ma: cu abajur, pentru citit, si lumina pe care o raspîndea era foar slaba ; asa ca ©mul nu ramase decît o clipa în bataia razell si apoi iesi din cîmpul lor în clipa aceea vazui o fata sfi care se uita în sus eu un aer de emotie si de multumire prl cinuit, pesemne de vederea mea.

Page 189: marile sperante

în timp ce i luminam drumul, vazui ca omu! solsd, dar grosolan, ca un calator pe mare. Vazui ca are carunt si <â se apropie de 60 de ani, ca e un om pu bine legat, un om ars de soare si otelit de vreme Si 1\ ce urca ultimele cjoua trepte si lumina lampii ne cupi pe amîndoi, îl vazui, spre uimirea mea prosteasca, îi I du si ainîndoua mîinile spre mine. � Ma rog, ce treaba aveti cu mine 7 îl întrebai eu.� Ce treaba ? repeta el, oprindu-se. A, da ! Va lamurescu voia dumneavoastra.� Doriti sa intrati ?� Da, raspunse el ; doresc sa intru, stâpîne.pusesem aceasta întrebare cu un glas destul de nepri-Id nu-mi placea fata aceea stralucitoare si plina, de11 recunoasterii. Nu-mi placea, pentru ca mi se pareaml se astepta sa-i raspund în acelasi fel. Dar l-am lasatire în odaia pe care tocmai o parasisem si, dupa ce arnliimpa pe masa, l-am rugat cît am putut mai politicoslamureasca.< 'mul se uita în jurul lui cu un aer nespus de ciudat �placere plina de mirare, ca si cum ar fi avut vreun^MtU'G în lucrurile pe care le admira � si-si scoase haina^Holnnâ sl palaria. Atunci vazui ca avea o fata brazdata si-¦ cnp plesuv, iar parul carunt si lung nu-i crestea decît de o^Vtf sl de alta a capului. Totusi', nu vazui nimic care sa maMu n i �<;!. Dimpotriva. în clipa urmatoare îl vazui din nouIu sl amîndoua mîinile spre mine� Ce doriti ? întrebai eu. banuind ca aveam de-a face - nebun. ' >mul înceta o clipa sa ma priveasca si-si freca încet capulE neplacut pentru un om care a dorit un lucru atîta H^ |l care vine de departe, spuse el cu glas ragusit si spart, Br nu-l vina dumitale, nu-i vina nici unuia din noi îti spun IM mi putin ragaz, te rog.l eza pe un scaun în fata focului si-si acoperi fruntea lui mari. cafenii si vînoase. M-am uitat bine la el it putin în laturi ; dar nu-l cunosteam, cineva pe aici ? întreba el uitîndu-se peste umir ; ¦firvn ?De ce îmi pui întrebari dumneata, un strain, care intri mea la ceasul asta din noapte ? spusei eu.ii destept, raspunse el, clatinînd chibzuit si dra-HM (lin cap, cu un g,est de neînteles, dar si enervant. Ma mff efl te-al facut destept! Dar nu te repezi la mine. i rau pe urma.sat pagubas de intentia pe care el o dtbuise atîti îl cunosteam Nici o trasatura de pe f«ta luii cunoscuta, dar, totusi, îl cunosteam! Daca viniul

sl ploaia ar fi dus cu ele toti acesti ani, împrastiind tot ce so petrecuse în acest rastimp, si ne-ar fi dus din nou în cimitirul unde am stat pentru întîia oara fata în fata cu acest om, la niveluri atît de deosebite, si tot nu l-as fi cunoscut pe pusca¬rias mai bine decît îl cunosteam acum, cînd statea pe scaunul din fata focului ! Nu era nevoie sa scoata din buzunar o pila si sa mi-o arate. Nu era nevoie sa-si deznoade batista de la gît si sa si-o lege în jurul capului si nici sa-si cuprinda spa¬tele cu mîmile si sa umble tremurînd prin odaie, uitîndu 3« înapoi spre mine, ca sa-1 recunosc îl cunoscusem înainte ci el sa ma ajute cu vreuna din miscarile acestea, desi, cu o clipa mai devreme, nici nu-mi dadeam seama ca banuiesc macui identitatea lui.Se întoarse spre locul meu si-si întinse din nou amîndo mîinile. Nestiind ce sa fac � caci de mirare nu mai er. stapîn pe mine � îi dadui mîinile în sila. El le strînse d toata inima, le ridica la gura lui, le saruta si le strînse m departe.� Te-ai purtat frumos, baiete 1 spuse el. Cu marinimii!Pip ! Si eu n-am sa uit asta niciodata !Deoarece schita o miscare, ca si cum ar fi vrut sa m4 sarute, îi pusei mîna în piept, îndepartîndu-1.

Page 190: marile sperante

� Stai! spusei eu. Opreste-te ! Daca îmi esti recuno»cator pentru cele ce am facut pentru dumneata cîndmic, nadajduiesc ca ti�ai aratat recunostinta schimbîndufelul de viata. Dac-ai venit sa-mi multumesti, afla ca nunevoie. Totusi, m-ai gasit, si fara îndoiala ca trebuie saceva bun în sentimentul care te-a adus aici, asa ca eu nuvoi izgoni ; dar trebuie totusi sa întelegi ca... eu...Privirea lui ciudata îmi atrase într-atît luarea-amin încit vorbele mi se oprira pe buze.� Spuneai, observa el, dupa ce ne masuraram unulaltul în tacere, spuneai ca trebuie sa înteleg. Ce trebînteleg ?� Ca nu" doresc sa reînnoiesc cunostinta aceasta întlnHplatoare, de demult, în împrejurarile de astazi, atît de diferitiM-as bucura sa stiu ca te-ai pocait, ca ai devenit alt <n»\Ma bucura sa-ti spun toate acestea. Ma bucura ca te-a mlulaici gîndul ca merit sa-mi multumesti. Dar, totusi, drunuulUnoastre nu seamana. Esti ud si pari ostenit. Vrei sa beiînainte de plecare ?îsi legase basmaua în jurul gîtului si se uitase tot l patrunzator la mine, muscînd de capatul «i.302 ¦ - Cred, spuse el, tot cu coltul basmalei în gura sl mus-trtmlu-ma mai departe, cred ca vreau sa beau ceva înainte<re, si-ti multumesc.Pe o masuta din colt se afla o tava pregatita, Am pus-oi do lînga foc si l-am întrebat ce vrea sa bea. El atinse¦iul una din sticle, fara sa se uite la ea si fara sa scoata>rba, iar eu îi pregatii niste rom fierbinte cu apa.sa-mi stapînesc rnînia, dar privirea cu care main timp ce se sprijinea de spatarul scaunului, tinîndIn In- clinti capatul rasucit al basmalei, de care pesemne caKlc, ma facea sa tremur. Cînd, în cele din urma, puseiAndinii in fata lui, vazui cu uluire ca avea ochii plini de atunci statusem în picioare, ca sa-i dovedesc ca do-' iA plece. Dar cînd l-am vazut asa nenorocit, m-am muiat, Ttni de remuscari.Sper, spusei cu glas repezit, turnîndu-mi si mie ceva wlinr si tragînd un scaun lînga masa, ca nu ti s-a parut ca Vorbii aspru cu dumneata tocmai acum. N-aveam de gînd d in.nsoc si, daca am gresit, sa stii ca-mi pare rau. Itii (i mearga bine si sa fii fericit ! �In timp ce eu duceam paharul la gura, el se uita mirat iip.iliil basmalei, careia îi daduse drumul în clipa cînd a~ isc paharul de buze. întinse mîinile; i-am dat si eu M ; a baut si, pe urma, si-a acoperit fruntea si ochii cu ¦#(¦«.Cum o duci acum ? îl întrebai eu. Am fost crescator de oi si de vite si am avut si alte in dincolo, în lumea noua, la multe mii de mile de apa mi departe de aici, spuse el. Idajduiesc c-ai dus-o bine 1 Minunat ! Au mai dus-o si altti bine, dar nici unul(�urcat nici pe departe asa bine ca mine. Mi-a mers¦iu., bucur.idajduiesc ca spui adevarul, draga baiete. 1 II i y«'i ni;1 opresc pentru a patrunde vorbele acestea sl � are fusesera rostite, i-am vorbit despre un lucru iui îmi trecuse prin minte :I.-nl mai vazut vreodata pe omul pe care l-ai trimis dupa ce si-a îndeplinit însarcinarea ? întrebai eu. I n-am dat ochii cu el. N-aveam cum.803

Page 191: marile sperante

� K venit/dupâ cum l-ai însarcinat, si mi-adoua hîrtii de dte o livra. Pe atunci eram baiat sarac,cum stii, si pentru un baiat sarac doua livre sînt o mica a1Dar, ca si dumitale, mi-a mers bine dupa aceea si tnsa-mi dai voie sa ti le inapoiez. Poti sa le întrebuintefolosul unui alt baiat sarac. Si am scos punga,din bu;"Ma privea tinta în timp ce~mi puneam portofelul pe si-1 deschideam si tot asa si în timp ce desprindeam din tinutul acestuia doua hîrtii de rîte o livra. Erau hîrtii ci si noi, si-eu le-am netezit si i le-am întins. Fara sa-si desp ochii de la mine, le-a asezat una peste alta, le-a împai le-a rasucit si ie-a dat foc, apropiindu-le de lampa, apoi lasat sa cada cenusa pe tava.� Pot îndrazni sa te întreb cum de ti-a mers biivcînd am stat amîndoi în mlastinile acelea pustii sitate ? spuse el dupa aceea, cu un zîmbet care semanacruntare si cu o încruntare ce semana a zîmbet.� Cum?' � Ah !îsi goli paharul, se scula si ramase în picioare lînga fi punînd mîna lui grea si batatorita pe camin. îsi puse un la marginea focului, ca sa-1 usuce si sa-1 încalzeasca, iar | uda-începu sa fumege ; dar el nu se uita nici la gheat.i Iu foc, ci numai la mine. De-abia acum tremuram de-a buDupa ce buzele mi se întredeschisera si îngînara cuvinte fara sunete, îmi dadui osteneala sa-i spun (desi ni puteam vorbi deslusit) ca îmi fusese harazit sa pun mîn o mare avere.� Are voie un ocnas sa întrebe despre ce avere espuse omul.� Nu stiu... am bîiguit.

� Are voie un ocnas sa întrebe a cui avere ? spiAm bîiguit din nou :� IJu stiu...� Am voie^ sa ghicesc, spuse ocnasul, care a fost venituldumitale de cînd esti major ? Hai sa începem cu primaCinci ?Inima îmi batea neregulat, ca un ciocan greu, si m .1 M-ulat, uitîndu-ma salbatic la el, cu mîna pe spatarul scaun� Acum sa vorbim despre administratorul averii dtale, urma el. Trebuie sa fi existat vreun administrator,asa ceva, cît erai minor. Poate un avocat. Si acum sa tnla prima litera din numele-avocatului. N-o fi J ?304

Vâzui, ca într-un fulger, tot adevarul, si dezamagirile, primejdiile, necazurile, urmarile legate de noua mea situatie îmi navalira val-vîrtej în minte, strivindu-ma cu atîta înver-ire, încît trebuia sa lupt ca sa mai pot rasufla.Sa zicem, urma el, ca un client al avocatului al caruiîncepe cu J. sa-i spunem Jaggers, sa zicem ca domnulintors de peste mari si tari, si a debarcat la Ports-li, si a venit sa te vada. �Totusi, m-ai gasit", ai spus adi- .ii Ei! Cum de te-am gasit? Pai, am scris din Ports-Lh unui om din Londra, ca sa-mi dea amanunte. Vrei sa1 numele omului astuia ? Pai, Wetnmick îl cheama.N as fi putut sa scot o vorba nici daca mi-ar fi fost viatain primejdie. Stateam cu o rnîna pe spatarul scaunului si cuilta pe piept, caci mi.se parea ca ma înabus. Stateam asa,inimilu-ma la el cu o privire salbatica, iar eînd odaia începuatine si sa se învîrteasca, ma înclestai cu mîna dei lîl ma prinse în brate, ma trase pîna la canapea, îmi

Page 192: marile sperante

¦ .1 ,i capul pe perne si se lasa într-un genunchi în fata mea ;ceea, de care îmi aminteam atît de bine si care mai tremur, era acum aproape de tot.Da, Pip, baiete, am facut din tine un gentleman ! EuK ut asta ! Am jurat atunci ca daca vreodata am sa ago-o vreun ban, banul ala sa fie al tau. Am jurat pe urma> i vreodata am sa fac afaceri si am sa ma îmbogatesc,. Iii om bogat. Am dus un trai greu ca tie sa-ti fie viataam muncit din greu ca tie sa nu-ti pese de munca.< supara, baiete? îti spun eu sa te simti îndatorat fatailne? Nici gînd ! Iti spun toate astea ca sa stii ca ama-Ala de cîine pe care l-ai scapat si-a ridicat capul asa dein ii. a fost în stare sa creasca un gentleman, si, Pip, alaIulSila pe care o simteam fata de omul acesta, teama pemi-o trezea, scîrba cu care ma chirceam de frica lui n-arIul sa fie mai mari nici daca ar fi fost cea mai cruda fiara.� Vezi, Pip ? Eu sînt pentru tine un al doilea tata. TuHfottl fiu ; mai fiu decît oricare fiu ! Am agonisit bani nu-i ai tu ce cheltui. Cînd eram pastor cu simbrie într-oim lu.ili.i uitata de lume si nu vedeam alte fiinte vii decît oile,,.i uitat cum arata o fata de om, vedeam mereu chipulilca ochilor. De multe ori cînd mîncam în cocioabairuncam cutitul în pamînt si-mi spuneam : �Si acumCiutul la mine, în timp ce manînc si beau !". Te ve:im erai atunci, In mlastinile înfundate în ceata. �Sâ ma bata Dumnezeu", spuneam într-una, si ieseam afara la aer, ca sa spun vorbele astea sub cerul liber, �sa ma bata Dum¬nezeu daca nu fac un gentleman din baiatul asta cînd oi li liber si bogat !". Si am facut-o ! Uita-te la mine, baiete ! Uita-te la casa asta de boier ! Boier ? Ei ! Sa faci ramasaguri pe bani cu boierii si sa-i bati !Era atît de înfierbîntat si de triumfator si apoi stia ca-ml pierdusem aproape cunostinta, asa încît nici nu se uita la felul cum primeam spusele lui. Era singura farîma de usurarecare-mi mai ramînea.� Uita-te ! urma el, scotîndu-mi ceasornicul din buzumir si rasucind spre el un inel de pe degetul meu, în timp ce eu ma strîngeam, ca si cum m-ar fi atins un sarpe, e de aur! Si ce frumos e ! E un ceas de gentleman, nu-i asa ? Si un diamant înconjurat de rubine ; si asta-i de gentleman, nu ? Uita-te la rufaria ta : aleasa si frumoasa ! Uitâ-te la hainele tale ; nici nu se gasesc mai bune ! Si carti, spuse el, plim-bîndu-si privirile prin odaie, carti cu sutele, pe rafturi ! Si le citesti, nu-i asa ? Citeai si cînd am intrat eu. Ha, ha ! Al sa mi le citesti si mie, baiete ! Si daca-s scrise în limbi straine, pe care eu nu le înteleg, o sa ma mîndresc ca si cum as în¬telege fiecare vorba !Si iarasi îmi lua mîinile si le duse la gura, în timp ce mie îmi îngheta sîngele în vine.� Nu te supara ca vorbesc atîta, Pip, spuse el dupa ce-sltrase din nou mîneca peste ochi si peste frunte, în timp cedin gîtlej i se auzea hîrîiala aceea pe care 0 cunosteam atîtde bine ; si tocmai fiindca era atît de grav mi-era sila de el.Nu pot sa ma port. altfel si nici sa tac. baiete... Tu n-ai asteptatziua asta asa cum am asteptat-o eu ; nu te-ai pregatit pentruea asa ca mine. Dar nu te-ai gîndit niciodata ca s-ar puteasa fiu eu ? ¦� O, nu, nu ! raspunsei eu. Niciodata, niciodata !

� Vezi, eu eram, eu, si nimeni altul ! Nimeni nu s-aamestecat în treaba asta decît eu si cu domnul Jaggers.� Nimeni altcineva ? întrebai eu.� Nu, spuse el, cu o privire mirata ; cine sa se fi ames¬

Page 193: marile sperante

tecat ? Si ce frumos te-ai facut, mai baiete ! Ei, or fi nistoochi frumosi pe undeva, asa-i ? Nu se afla niste ochi frumosipe undeva la care tu te gîndesti cu drag ?O. Estella. Estella !� Ai tai sa fie, baiete, daca-i poti cumpara cu bani \Nu ca un gentleman asa învatat ca tine nu i-ar putea cîsti(j.i306 l fflra bani. dar o sa ai bani bereche ! Lasa-ma sa-ti spunvoiam sa-ti spun, mai baiete. Cînd eram pastor cu sim-n coliba aceea, stapînul meu a murit (era si el tot ocnas,itine) si mi-a lasat mie banii lui, si eu mi-am rascumpa-ortatea si mi-am vazut de treaba mea. Tot ce faceam,¦ 1111 tine faceam. �Dumnezeu sa arda tot ce fac, ziceam,I nu fao totul pentru el !". Si totul mi-a mers de minune.îmi ti-am spus si adineauri, mi-a mers faima ! Banii pe careirimis acasa la domnul Jaggers erau cîstigul din primulIn � pe tot ti l-am trimis ! � stii, atunci cînd a venit dupatsa cum i-am scris eu în scrisoare.< >, de n-ar fi venit niciodata ! De m-ar fi lasat în fierarie, departe de a fi fericit, eram totusi mai multumit decît |ifl simteam acum !� Si ce rasplata pentru mine, mai baiete, sa stiu în su-Ifitul meu ca eu cresc un gentleman ! Caii cei frumosi ai¦ >tilor puteau sa ma umple de praf cînd umblam pe drum 5spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu : �Eu cresc unmam mai de soi decît o sa fiti voi vreodata!". Cînd îsiui unul altuia: �Acum cîtivasani era puscarias, si nu-ii' ii un badaran de rînd si un nestiutor, desi a avut noroc",-mi spuneam ? îmi spuneam în gîndul meu: �Daca eugentlemam si nici carte nu stiu,.apoi sa stiti ca am în� a un gentlemam! Voi toti aveti turme si pamînt, dap¦ lin voi are un gentlemam crescut la Londra?". Si asa1 treaba. Si asa mi-am bagat în cap sa vin, într-o buna1 ini vad baiatul si sa-i spun cine sînt, chiar în casa lui 1. Tsl puse o mîna pe umarul meu. Ma cutremuram la gîn-1 mîna lui ar fi putut fi patata de sînge. N-a fost usor pentru mine, mai Pip, sa plec de acolo,1 J'ara primejdie. Dar ma tineam de gîndul asta si, cu¦ 1 mai greu, cu atît mai tare ma agatam de el, fiindcahotarît sa vin, si nici nu mai încapea vorba ca asa o saI, pîna la urma, tot am facut-o. Am facut-o, draga baiete l rcam sa-mi adun gîndurile, dar eram prea înmarmu¬ri se parea ca sînt mai atent la vuietul vîntului si la (k'cît la vorbele lui; si nici acum n-as putea sa despart , ii lui de glasul vîntului si al ploii, desi glasul acestora ¦I gAlAgios, iar al lui era potolit.¦ Unde ai sa ma adapostesti ? ma întreba el dupa eîteva ||l|i l'rebuie sa ma adapostesc undeva, baiete. - Ca sa dormi ? întrebai eu.807 ~ Da Ca sa dorm mult si bine, raspunse el, fiindca marea m-a clatinat si m-a udat multe luni de zile.� Prietenul si tovarasul meu de locuinta, spusei eu, ri-dicîndu-ma în picioare, e plecat; o sa-ti dau odaia lui.� Nu se întoarce mîine, nu-i asa ?� Nu. spusei eu, mecanic, cu tnate sfortarile pe care lafaceam ; nu mîine.� Fiindca, vezi tu, baiete, spuse el coborînd glasul siatingîndu-ma tainic cu degetul lui lung pe piept, trebuie safim prevazatori.� Cum adica prevazatori ?� Doamne, altfel ma asteapta moartea !

Page 194: marile sperante

� Cum moartea- ?� Am fost trimis acolo pe viata. Daca ma întorc, mapîndeste moartea. Prea s-au întors multi în ultimul timp. sidaca sînt prins, ma spînzura.Atît mai lipsea ! Dupa ce nenorocitul de el ma împova¬rase ani de zile cu lanturile lui de aur si argint, îsi mai pusese si viata în primejdie ca sa ma vada ; si acum viata lui atîrna de mine ! Daca l-as fi iubit în loc sa-1 urasc, daca m as fi simtit legat de el prin admiratia si dragostea cea mai puter¬nica în loc sa ma strîng de sila în fata lui, si tot n-ar fi fost mai rau. Dimpotriva, ar fi fost mai bine, caci atunci scaparea lui ar fi fost un gînd firesc, ar fi fost imboldul dragostei.Prima mea grija fu sa închid obloanele, ca sa nu se vada de afara lumina, si apoi sa închid si sa zavoraso usile. Tn timpul acesta el statea la masa,- mîncînd biscuiti si bînd vin j ma uitam la el si-1 vedeam pe ocnasul din tara mlastinilor. Aproape mi se parea ca- se va apleca numaidecît. ca sa-si pl-leascâ catusa de la picior.Dupa ce am intfat în odaia lui Herbert si am închis ori comunicatie cu scara, în afara de usa odaii unde avusese loa convorbirea noastra, îl întrebai daca vrea sa se culce. El r. punse ca da si-mi ceru ceva ..rufarie de boier", ca sa aiba cu ce sa se îmbrace a doua zi de dimineata Am scos rufelo si i le-am pregatit, si din nou mi-a înghetat sîngele în vino cînd mi-a strîns mîinile. urîndu-mi noapte buna,Am iesit din odaia aceea fara sa-mi dau seama cum ; apoi am scormonii focul în odaia unde statusem împreuna si m-arn asezat linga camin, caci ma temeam sa ma duc la culcare. 'Am stat asa înmarmurit o ora sau doua, cufundat în gînduri j si numai dupa ce am început sa ma gîndesc, mi-am dat st.30/3

i li eram de nenorocit sî cum SP sfwrîmqcf» *r» burati roraHa ire ma îmbarcasem.Gîndurile domnisoarei Havisham cu privire la mine nu<-ra decît un vis. Estella nu-mi era sortita mie; mi-erauit sa intru la �Satis" din politete, fiindca eram un ghimpelea rudelor lacome, o jucarie cu inima mecanica pe careexersezi în lipsa de alt mijloc; acestea au fost primeleuri; dar durerea cea mai usturatoare si cea mai adîncaiceea ca, din pricina puscariasului acestuia vinovat de cinee crime si care putea oricînd sa fie ridicat pentru a fi/urat la Old Bailey *, îl parasisem pe Joe.Nu m-am fi întors la Joe acum, nu m-as fi întors la1 Î pentru nimic în lume ! Poate numai pentru ca simta-ul ca ma purtasem ca un netrebnic era mai puternic decîtNici o întelepciune din lume nu mi-ar fi putut aducejierea pe care as fi gasit-o în simplicitatea si dragostea1 dar stiam ca niciodata, niciodata nu voi putea sa destramce facusem.

Mi se parea ca aud pasii urmaritorilor în fiecare vîjîit de ,1 în fiecare puhoi de ploaie. De doua ori as fi putut sa i i cineva ciocanea si ca se auzeau soapte la usa de la in-Chinuit de aceste temeri începeam sa-mi închipui saj i amintesc sca avusesem presimtiri tainice despre venirea ui om ; ca de cîteva saptamîni întîlneam mereu pe strada ui care îmi''aminteau de el ; ca aceste legaturi erau din ce mai numeroase pe masura ce el se apropia, venind pe ; ca spiritul lui pacatos trimisese spiritului meu acesti ca lucrul se întîmplase aievea si acum el se qfla sub nt)\ ucoperis cu mine.0 data cu aceste gînduri, veni si gîndul ca ochii mei de1 II vazusera ca pe un om cumplit de râu ; ca îl auzisem�lllalt puscarias povestind ca acesta încercase sa-1 ucida;1 vAzusem în fundul santului, zbatîndu se si 'luptîndu-sei florfl salbatica. Din aceste amintiri se nascu, la luminaArilor, sl prinse chip groaza ca poate nu sînt în siguranta

Page 195: marile sperante

il« «lei, în aceeasi.casa cu el, în noaptea pustie si salba-i/a aceasta se umfla pîna ce umplu toata odaia si ma IA iau luminarea si sa ma due sa ma uit cu ochii mei mul cure mi chinuia eugetul.nnse © batista în jurul capului, si în somn fata lui > 'lunecata sî încordata Dar dormea destul de linistit, desi

cuite criminala din Anglia, 303

îsi pusese pistolul alaturi de el, pe perna. Ceva mai potolit ca înainte, am ccos încetisor- cheia din usa odaii lui si am rasucit-o pe dinafara înainte de a ma aseza din nou în fata focului, încetul cu încetul, am alunecat de pe scaun si m-am întins pe jos. M-am trezit, fara ca senzatia aceea de durere care pusese stapînire pe mine sa ma fi parasit macar o singura clipa. Clopotele bisericilor din est bateau orele 5, luminarile arsesera pîna la capat, focul era stins, iar vîntul si ploaia faceau ca bezna de afara sa para si mai neagra.Aici se sfîrseste partea a doua din povestirea sperantelor lui Pip.CAPITOLUL 40'A fost o mare fericire pentru mine faptul ca eram nevoit sa-1 pun � pe cît puteam � la adapost pe preatemutul meu oaspete, caci gîndul acesta, navalindu-mi în minte de eum m-am trezit, îmi învalui celelalte gînduri ca într-o- neguraîndepartata.Era limpede ca nu-1 puteam tine ascuns în casa. Era cu neputinta sa fac asta, si încercarea de a-1 ascunde ar fi stîrnit, în chip firesc, banuieli. E adevarat ca acum duhul razbunarii nu mai era în serviciul meu, dar grija casei era încredintata unei femei batrîne si iute la fire, ajutata de un pachet însu-. fletit de zdrente, pe care ea îl numea nepoata-sa ; si daca nu le-asi fi îngaduit sa priveasca în vreuna din odai, cu siguranta ca le-asi fi atîtat curiozitatea. Aveau amîndoua vederea slaba, fapt care eu îl puneam pe seama obiceiului de a se uita mereu pe gaura cheii, si-ti rasareau mereu în fata ochilor atunci cînd n-aveai nevoie de ele ; de altfel, aceasta era singura lor cali¬tate, în afara de faptul ca erau hoate. Ca sa nu dau întîmplarii un aer misterios, m-am hotarît sa le anunt, înca de dimineata, ca unchiul meu sosise, pe neasteptate, de la tara.Am luat aceasta hotarîre în timp ce mai bîjbîiam înca, prin întuneric, în cautarea mijloacel de a aprinde lumina. Fiindca, pîna la urma, n-am dat de aceste mijloace, am fost nevoit sa ma duc pîna la ghereta paznicului de noapte de ala¬turi si sa-1 rog sa vina cu lanterna. Si în timp ce coboram310 Mie pe bîjbîitelea, m-am împiedicat de ceva, si acel ceva � i i un om ghemuit într-un colt.Deoarece omul nu-mi raspunse cînd îl întrebai ce cautaIo ci se feri în tacere de atingerea mea, o luai la goana\ ia ghereta si-1 rugai pe paznic sa vina iute, povestindu-irfontul pe drum. Si fiindca vjntul sufla mai furios ca on-I, ne-am gîndit ca nu merita sa primejdujm lumina dinIiiiiliVna încercînd sa aprindem din nou lampile stinse de peIcnrn ; ne-am multumit sa examinam scara dintr-un cap într-il, dar n-am gasit pe nimeni. Atunci îmi trecu prin minteCfl omul s-ar fi putut strecura în casa, asa ca, aprinzînd lumî-tinivn de la lanterna gardianului si lasîndu-1 pe acesta sa ma«�jlepte la usa, începui sa cercetez cu bagare de seama odaile,ir si pe aceea unde dormea mult temutul meu oaspete.Era liniste peste tot si se vedea ca nimeni nu intrase în casa.

Page 196: marile sperante

Ma tulbura gîndul ca tocmai în noaptea aceea se aflasetm om la pînda si, bizuindu-ma pe norocul de a nascoci o� Iflmurire satisfacatoare, l-am întrebat pe gardian, în timp ce-i[ lnllndeam un paharel de vin, daca lasase sa treaca vreum om|>« care se vedea bine ca luase masa în oras.îmi raspunse ca da. Trecusera trei domni, la diferite orenli' noptii. Unul locuia la Fountain Court, si ceilalti doi. lai me, iar el îi vazuse pe toti îndreptîndu-se spre casele lor.r singurul om care locuia în casa unde locuiam eu plecaseli tara cu cîteva saptamîni în urma si eram sigur-ca nu seîntorsese în noaptea aceea pentru ca vazusem usa locuintei lui¦ ni a în timp ce urcam scarile.� Fiindca noaptea e asa urîta, domnule, spuse paznicul,. 1111.111 mi paharul înapoi, au trecut foarte putini oameni pe lai,i., mea In afara de cei trei domni de care v-am vorbit,

n| amintesc sa mai fi trecut vreunul de la ora unsprezece,id a întrebat de dumneavoastra un strain.� Da. Unchiul meu, am bîiguit eu.� L-ati vazut ?� Da, sigur.� Si pe domnul care era cu el ?� Domnul care era cu el ? ! repetai eu.� Mi se parea ca e un domn cu el. raspunse paznicul.Mu oprit cînd s-a oprit si unchiul dumneavoastra ca sa vor-fetaica cu mine si apoi a pornit cînd a pornit si celalalt.� Ce fel de om era ?Paznicul nu bagase de seama ; parca era un lucrator, dupa Oii* Iti amintea; purta niste haine prafuite si un palton311 închis la culoare. Fireste ca paznicul lua lucrurile mai usor decît mine, caci n-avea motivele mele de a pune at'îta* greutat* pe fiecare lucru.Dupa ce am scapat de el, ceea ce am facut fara sa mai lungesc explicatiile, mintea începu sa mi se tulbure de toata aceste împrejurari luate launloc. Caci, luate fiecare în parte, pareau usor de dezlegat; de pilda : un chefliu, care se în¬torcea din ora| si care n-ar fi trecut pe la ghereta paznicului de noapte, s-ar fi putut rataci pe scara mea si sa adoarma acolo ; sau : oaspetele meu fara nume ar fi putut sa fie în¬sotit de cineva care sa-i arate drumul. Totusi, luate împreuna, aceste împrejurari aveau o înfatisare neplacuta pentru un om atît de neîncrezator si plin de teama cum ma facusera pe mine schimbarile din ultimele ore.Am scormonit focul, care la ora aceea a diminetii ardea cu o flacara palida, si am atipit în fata caminului. Cînd cea¬sornicele orasului batura orele 6, mi se paru ca dormisem o noapte încheiata si, fiindca mai era o ora întreaga pîna rasaritul soarelui, am mai motait putin ; uneori ma trezeam tulburat, fiindca în urechi kni rasunau convorbiri neîntelese ; alteori auzeam vîjîitul vîntului în camin ; în cele din urma, m-am cufundat într-un somn adînc, din care m-am trezit spe¬riat din pricina luminii de afara.Pîna atunci n-avusesem ragazul sa ma gîndesc la situatia mea, si nici acum nu puteam. N-aveam putere sa ma încordez pentru a întelege. Eram abatut si amârît pîna în fundul sufle¬tului, dar gîndurile îmi erau foarte împrastiate. Cît' des» plasmuirea vreunui plan de viitor, cred ca mai curînd as fost în stare sa plasmuiesc un elefant. în timp ce deschide ferestrele si priveam afara la dimineata ploioasa, pu plumburie, în timp ce ma plimbam din odaie în odaie, sau asezam tremurînd în fata,focului, asteptînd sa-mi vina îngri ijitoarea, ma gîndeam la nenorocirea mea, dar nu-mi dadeam seama cît eram de nenorocit, nu stiam de cînd ma simteam asa, sau în ce zi a saptamînii ma napadisera gîndurilo acestea si nici chiar cine eram eu, cel care gîndeam astfel.In cele din urma, baba si nepoata ei sosira � era greu s| deosebesti" capul babei de matura pe care o tinea în mina -si se aratara amîndoua foarte mirate la vederea mea si ;i focului. Le-am împartasit vestea ca unchiul meu sosise in timpul noptii, ca dormea acum si ca, prin urmare, pregat'rile pentru gustarea de dimineata avea

Page 197: marile sperante

sa sufere schimbari. Apoi in-am spalat si m-am îmbracat, în timp ce ele izbeau mobilii t^812 f.«euu praful; si, asa, într-un fel de vis sau de hipnoza, trezit din nou lînga foc, asteptînd ca el sa vina la masa. Apoi usa se deschise si-1 vazui iesind din odaie. îmi veneatui cu sa-1 privesc si mi se parea ca, în lumina zilei, arata si (<n\ nesuferit. � Nici nu stiu macar cum sa-ti spun, începui eu, vorbind l ||i timpta, în timp ce el se aseza la masa. Am spus tuturor ca unchiul meu.� Foarte bine, baiete ! Spune-mi �unchiule".Banuiesc ca pe vas ti-ai luat un nume...� Da, dragul meu. Am luat numele de Provis.Ai de gînd sa ramîi cu numele asta ?Da, de ce nu ? E la fel de bun ca oricare altul, doar i\ i (i place tie altul mai mult... K � Care e numele dumitale adevarat ? îl întrebai eu înMagwitch, raspunse el tot asa ; cel de botez e Abel. - Ce meserie ai avut ?� Ocnas, mai baiete.Vorbea foarte serios si întrebuintase cuvîntul ca si cura nas ar fi o meserie.� Cînd ai intrat în Temple, aseara... începui eu,, oprin-ca sa ma întreb daca-i cu putinta ca faptul acesta,parea atît de îndepartat, sa se fi întîmplat în ajun. Da, baiete...� Cînd ai trecut pe la ghereta si l-ai întrebat pe pazitori drumul, mai era cineva cu dumneata ?Cu mine ? Nu, mai baiete. . . -Dar era cineva pe acolo. .N-am prea bagat de seama, spuse el cu îndoiala, fiindca � drumurile pe aici. Dar cred ca mai era cineva care 'mintea mea.Esti cunoscut la Londra ¦? �.Sper ca nu-! spuse el, lovindu-si beregata cu degetul lor, ceea ce ma facu sa rosesc si sa-mi fie sila de el.� Ai fost vreodata cunoscut la Londra?� Nu prea. Locuiam mai mult în provincie.� Al fost.., judecat... la Londra ?� Clnd ? spuse el, privindu-ma patrunzator.� Ultima oara.du din cap.� Atunci l-am cunoscut pe domnul Jaggers. Ei» .era daion . i 313 îmi venea pe buze întrebarea pentru ce fusese judecat. Dar el puse mîna pe un cutit, îl învîrti prin aer si spuse :� Si-am ispasit, am platit cu vîrf si îndesat pentru ceam facut! apoi se apuca sa manînce.Înfuleca urît, si toate miscarile lui erau stîngace, gala¬gioase si lacome. De cînd îl vazusem mîncînd în mlastini, îi mai cazusera cîtiva dinti; si cînd plimba îmbucatura prin gura siasucea capul într-o parte, ca sa prinda mîncarea între . cei doi colti puternici din fata, arata chiar ca un cîine batrîn si hamesit. Chiar daca as fi avut pofta de mîncare la începutul mesei, cu siguranta ca as fi pierdut-o vazîndu-1 pe el cum ma-nînca si la fel as fi stat � asa cum stateam acum � cuprins de o scîrba fara seaman si uitîndu-ma încruntat la fata de masa.� Sînt un mîncacios fara pereche, mai baiete, spuse el,în chip de scuza, dupa ce sfîrsi masa, dar asa am fost de cîndma stiu. Poate ca daca, de felul meu, as fi fost mai putinmîncau, as fi intrat în mai putine buclucuri. La fel si cu fu¬matul. Cînd am intrat pastor cu simbrie, la început, acolo, petarîmul celalalt, cred ca as fi înnebunit de tristete si as fi

Page 198: marile sperante

ajuns ca o oaie �melancolica" daca nu m-as fi mîngîiat cufumatul.Si, spunînd aceste vorbe, se scula de la masa, îsi vîrî mîna în haina lui de marinar si scoase din buzunar o pipa scurta si neagra si o mina de tutun din cel care se numeste �Cap de negru". Dupa ce-si umplu luleaua, puse înapoi restul de tutun, ca si cum buzunarul lui ar fi fost un sertar. Apoi apuca cu clestele un taciune aprins din camin, îsi aprinse luleaua si, pe urma, începu sa se plimbe pe covorasul din fata caminului, cu spatele la foc, îndeletnicindu-se cu ocupatia lui cea mai placuta, aceea de a-si întinde mîinile spre mine.� Asta este, spuse el, leganîndu-si mîinile în sus si înjos, în timp ce tragea din lulea, asta este gentleman-ul pe carel-am facut eu ! Un gentleman adevarat ! Îmi face bine sama uit la tine, Pip. Tot ce doresc e sa stau aici si sa ma uitla tine, mai baiete !îmi desprinsei mîinile cît putui mai curînd si-mi dadui seama ca începusem sa chibzuiesc asupra situatiei mele. Cînd auzeam glasul lui ragusit si ma uitam la capul lui brazdat, plesuv, cu par carunt de o parte si de alta, întelegeam cît da^ grele erau lanturile care ma legau.� Nu vreau sa-1 vad pe domnisorul meu umblînd prinnoroiul- de pe strada. Pe ghetele lui nu trebuie sa se vadanoroi. Domnisorul meu trebuie sa aiba cai. Da, Pip ! Cai d«314 BftlArlc, si cai de trasura, si cai de calarie si de trasura pentruflu^llc lui. Ce, adica, coionistii sa aiba cai (si înca de soi,iczeule !), si domnisorul meu din Londra sa n-aiba? Nu,iU | N-o sa mai purtam ghete murdare de noroi, Pip, nu-ioase din buzunar un portofel care crapa de plin ce era «i i arunca pe masa.� Ia portofelul asta, mai baiete, sînt hîrtii care merita¦ cheltuite ! Ale tale sînt. Tot ce am e al tau ; sa nu-tiuiui Am venit în tara ca sa vad cum cheltuieste domni-meu banii mei ca un adevarat domnisor. Asta-i placereaPlacerea mea e sa-1 vad cum cheltuieste. Si naiba sa vatoti ! Se rasuci pe calcîie, uitîndu-se prin odaie, si pocnidi putere din degete : Pe toti, de la judecatorul cel cu peruca-nIM la colonistul care ridica praful în drum, fiindca o saii un gentleman mai grozav decît vai toti la un IOG !�- Opreste-te, spusei eu, înnebunit de teama si de sila ji sft-si vorbesc. Vreau sa stiu ce avem de facut. Vreau sarum te poti feri de primejdie, cît vrei sa stai aici si ceHanuri ai.� Asculta, mai Pip, spuse el, punîndu-mi mîna pe umeriri potolite. Mai întîi, uite ce este : mi-am iesit din fii ¦idincauri ; ce-am spus a fost urît ; da, asa a fost: urît. 1 l'ip, iarta-ma ; nu vreau sa ma mai port urît.� Mai întîi, urmai eu. mîrîind, sa vedem ce masuri deBptvrdere se pot lua ca sa nu fii recunoscut si prins.Nu baiete, spuse el cu acelasi glas ca si adineauri,¦U nu vine întîi. Mai întîi sa vorbim despre ce-4- urît. Nunit atîtia ani sa fac un gentleman fara sa stiu ce i seit sl lui Uite. Pip, m-am purtat urît. Da, urît. Iarta ma,»rtrcaraghios si dezgustator în acelasi timp, ceea ce ma ifl Izbucnesc într un rîs ciudat si sa-i raspund :� Te am iertat. Pentru numele Iui Dumnezeu, sa nu maiHfrrirm timpul !� Da, dar vezi tu, mai baiete, se încapatîna el eu n-amrit la asemenea departare ca sa ma port urît. Acum, ziirte, baiete. Spuneai...urii ai de gînd sa te pazesti de primejdiile eare te .

Page 199: marile sperante

� Pai, baiete, nu i chiar asa de mare primejdia. Farapus nimeni, eu stiu ca primejdia nu-i asa grozava.315 E Jaggers, si e Wpmmîok, si esti tu. Altcineva cine sâ ma mal1 cunoasca ?� Nu exista nimeni care te-ar putea recunoaste pe stra¬da ? întrebai eu,� Pai, raspunse el, nu prea. -Doar n-am de gind sa dausfoara în tara prin ziare ca domnul A. M. 8-a reîntors de laBotany Bay ' 1 Si apoi au trecut atîtia ani, cui i-ar mai folosidaca m-ar denunta ? Dar uite, mai Pip, daca primejdia ar fifost de cincizeci de ori mai mare, tot as fi venit sa te vad Jbaga de seama, tot as fi venit!� Si cît timp vrei sa ramîi ?� Cît timp ? spuse el, scotîndu-si luleaua lui cea neagradîn gura si, în timp ce se uita la mine, falca de jos îi atîrna.Nu ma mai întorc. Am venit pentru totdeauna.� Si unde ai sa locuiesti ? întrebai eu. Ce-i de facut eudumneata ? Unde ai sa fii în siguranta ?� Mai baiete, raspunse el, cu bani se pot cumpara perucisi pudra de pus în par, si ochelari si haine negre, si pantaloniscurti, si tot ce vrei ! Au mai facut si altii din astea si auscapat de primejdie ; si ce-au mai facut si altii pot face si eu.Si daca-i vorba cum si unde sa stau. pai spune si tu ce pa¬rere ai.

� Acum îti vine usoi sâ vorbesti, spusei eu. dar ase.n-ai glumit cînd ai spus ca te pîndeste moartea,� Si acum spun ca ma pîndeste moartea, spuse el, punîn-du-si luleaua înapoi în gura ; si înca moartea cu frînghie. ladrumul mare, nu departe de aici ; întelege ca e serhvcale-afara ! Dar acum am fâcut-o. Aici sînt. Sa mâ întojfi tot asa de rau, ba mai râu decît sa stau pe loc. Si apoi, Pipi sînt aici pentru ca de atîta amar de ani doresc sa fiu eu tine. Si daca vine vorba de îndrazneala, acum sînt pasare batrînii si am încercat tot soiul de curse de cînd mi-au crescut aripile si nu mi-e frica sa ma cocot pe înca o sperietoare. Daca mo;ir-tea se ascunde în sperietoare, atîta paguba, n-are deeit sâ la lumina ca s-o înfrunt, si atunci o sa cred în moarte înainte, nu ! Si acum mai lasa-ma sa ma uit putin la d< sorul meu.Si iarasi ma lua de mîini si ma masura cu un aer admi tiv de proprietar, fumîndu-si pipa plin de încîntare. 1 Port pe coasta de rasarit a Australiei; aici erao expulzasi din Marea Britanic816

îmi HS^HÎ sMtna ca n-aveam altceva mai bun de facutii sa i lac rost de o casa linistita prin apropiere, unde sanasca îndata ce se va întoarce Herbert, pe care-1 asteptami'iua sau trei zile. Era limpede ca eram nevoit sa-i în-llntez lui Herbert taina ca pe o problema de viata, chiariin , nu m-as fi gîndit la usurarea fara margini care m-ar fimi uns dupa aceasta marturisire. Dar lucrul nu era tot atît .ti impede în mintea domnului Provis (ma hotarîsem sa-i spunii nunele acesta), încunostiintarea lui Herbert pîna ce-1 vali I/Iit si va fi fost placut impresionat de înfatisarea lui. .� Si chiar si atunci, mai baiete, spuse el scotînd din Im nu.ir o Evanghelie mica, neagra, soioasa si încuiata cu cheie, �> I punem sa jure.I li icfl as spune ca înfricosatorul meu binefacator purta car-

Page 200: marile sperante

i aceea neagra în buzunar numaj ca sa puna oamenii sa(<� ea, în caz de nevoie, as spune un lucru de care nuîncredintat niciodata, dar pot totusi sa spun ca eu nui vazut niciodata folosind-o în alt chip. Cartea arata ca sili fi fost furata de la vreun tribunal, si poate ca ceea cei despre trecutul cartii, împreuna cu experienta lui per-< în aceasta directie îl faceau sa se bizuie pe puterea eiinâtoare cu o vraja sau cu un deseîntec. Cînd l-am vazuti^Hliu prima oara cum scotea cartea din buzunar, mi-am a-¦ ¦IIin ma pusese sa jur ca nu-1 voi trada, odata, demult,'nitir, si cum povestise despre el însusi, în ajun, ca-siII juraminte hotarîrile luate în singuratate. oarece era îmbracat într-o haina marinareasca de lu-ire-1 facea sa semene cu un vînzator de papagali si tigari, pul sa discut cu el despre hainele pe care le va purta. i'Tedcre nemarginita în virtutile unui costum cu pan-< ni ti si îsi schitase în minte ©haina care l-ar fi facut no fie cu un decan, fie cu un dentist. Cu mare greutate ins sâ-si dea consimtamîntul pentru un costum care lâ semene mai curînd cu un fermier înstarit si l-am I si tunda parul scurt si sa si-1 pudreze putin. Apoi, nu daduse înca ochii cu îngrijitoarea si cu nepoata-sa, sa se fereasca de ele pîna ce va avea loc schimbarea. l'iirc un lucru foarte usor sa iei astfel de prevederi ; dar da zapaceala, ca sa nu zic nebunie, în care ma aflam, ^ n.il atît de mult, îneît n-am izbutit sa ies din casa' i" la orele 2 sau 3 dupa-amiaza pentru a da curs hotâ-itt. Pînâ la întoarcerea mea, el trebuia sa stea închis linii t| jicntru nimic în lume n-avea voie sa deschida usa.St» ^mDeoarece, dupa cîte stiam eu, în Essex Street se afla o casa respectabila, al carui calcan era îndreptat spre Temp casa care se vedea de la ferestrele locuintei mele, ma îndreptai mai întîi într-acolo si avui norocul sa închiriez etajul al doil pentru unchiul meu, domnul Pro vis. Apoi am pornit-o din pravalie în pravalie, ca sa fac cumparaturile trebuincios pentru schimbarea înfatisarii lui. Dupa ce si aceasta tren fu ispravita, îmi îndreptai pasii spre �Little Britain", pentru dezlegarea unor probleme care ma priveau numai pe mine.Domnul Jaggers sedea la biroul lui, dar cînd ma intrînd, se scula numaidecît si se aseza în fata focului.� Acum, Pip, spuse el, fii prevazator.� Voi fi, domnule Jaggers, raspunsei eu, caci, pe druma gîndisem bine la cele ce aveam de spus.� Nu te trada pe tine, spuse domnul Jaggers, si ai grisa nu tradezi pe nimeni. întelegi ? Pe nimeni Sa nu-mi s|nimic. Nu vreau sa stiu nimic. Nu sînt curios.Bineînteles ca mi-am dat seama ca el stia de veni omului.� Domnule Jaggers, spusei eu, vreau numai sa ma agur ca ceea ce mi s-a spus este adevarat. Nu prea trag idejde ca nu-i adevarat, dar, totusi, îmi pot îngadui sa controlDomnul Jaggers dadu afirmativ din cap.� Cum ai zis % �Mi s-a spus" sau �am auzit" ? matreba el, aplecîndu-si capul într-o parte, fara sa se uitrmine ; statea cu ochii în podea, de parca ar fi ascultat c<�Mi s-a spus" presupune o comunicatie verbala Nu poti ficomunicatie verbala cu un om din New South Wales 1, nasa ?� Vreau sa spun : �am aflat", domnule Jaggers.� Bine.� Am aflat de la un om cu numele de Abel Magwitch cael este binefacatorul care s-a ascuns atîta timp de mine.� Da, acesta este omul. spuse domnul Jaggers, din NefPSouth Wales.� Si numai el ?, întrebai eu.� Numai el, raspunse domnul Jaggers.

Page 201: marile sperante

� Nu sînt atît de nebun, domnule Jaggers, in îi v|socotesc pe dumneavoastra raspunzator de greselile si .cluziile mele gresite, dar întotdeauna mi-am închipuit <domnisoara Havisham.» Stat tn Australia, pe malul Oceanului Paeifio.318 Dupa cum spui si tu, Pip, afirma domnul Jaggers, du-si spre mine ochii iui reci si muscîndu-si aratatorul, nu sînt de fel raspunzator de toate acestea.� Si totusi parea-atît de probabil ! ma aparai eu, cuilrobita.Nici urma de dovada, Pip, spuse domnul Jaggers, cla-11.1 din cap si strîngîndu-si poalele hainei. Nu trebuie sa lucrurile dupa aparenete, ci numai dupa,dovezi. Nu I.I regula mai buna.� Nu mai am nimic de spus, facui eu oftînd, dupa oi îteva clipe. Am verificat ceea, ce am aflat, si asta-iI � Acum, cînd, în sfîrsit, Magwitch � din New South- ti s-a dezvaluit, spuse domnul Jaggers, întelegi cîtni-am tinut întotdeauna de fapte în tot timpul le-lor dintre noi. Niciodata nu m-am îndepartat nici cui de linia precisa a faptelor. Iti dai seama de asta ?îmi dau seama, domnule Jaggers.� L-am înstiintat pe Magwitch � în New South Wales �uv6uie sa astepte de la mine sa ma abat vreodata de laisa a faptelor. Si i-am pus si o alta conditie. Mi s-a i scrisorile lui îmi dadea sa înteleg, foarte pe ocolite, ;;înd sa vina sa te vada, aici, în Anglia. L-am pre-IHI . .1 nu vreau sa mai aud de asta, fiindca nu poate obtine "l" M .1 ; caci fiind expatriat pentru tot restul vietii, reve-B| lui în aceasta tara ar fi o fapta criminala, care l-ar ex-i dcapsa suprema. I-am impus lui Magwitch aceasta Mitic, spuse domnul Jaggers privindu-ma aspru. I-am scris, Htw «South Wales. Desigur ca s-a calauzit dupa spusele mele. I >< sigur, spusei eu.\ni fost informat de Wemmick, urma domnul Jaggers i privire aspra, ca a primit o scrisoare, datata laI1 uiiouth, de la un colonist cu numele de Purvis sau...iu Provis, propusei eu. II Provis, multumesc, Pip. Poate chiar Provis ? Tai stii ca e Provis ! l).i, spusei eu.si zica stii ca e Provis ! O scrisoare datata la Ports-la un colonist cu numele Provis, care cerea ama-Hf CU privire la adresa ta pentru Magwitch. Wemmick i-anintele, dupa cum înteleg eu, tot prin posta. Pe-l in Provis ai primit lamuririle lui Magwitch dinii Wales. j319 � Da, prin Provis, raspunsei eu.� La revedere. Pip, spuse domnul Jaggers, îniinzîndtiiîna ; m-a bucurat sa te vad. Daca îi scrii Iul Magwit'New South Wales, sau daca îi trimiti vesti prin Provis, spt;te rog, ca toate amanuntele si chitantele nesfîrsitei noastre socoteli îti vor fi trimise tie, împreuna cu diferenta de bani, fiindca mai exista o diferenta de bani. La revedere, Pip !Ne strînseram mîinile, si el ma privi cu asprime pîn;-iesii din camera. Trecusem de usa, si el tot ma mai privea aspru, în timp ce busturile murdare de pe rafft încercau sa-sl deschida pleoapele si sa ma împroaste cu cuvintele : �Ce om !' aruncate din gîtlejurile lor umflate.Wemmiek plecase si el, dar chiar daca ar fi fost la pupi -trul lui, tot nu m-ar fi putut ajuta în nici un chip. Ma dusei de-a dreptul la Temple, unde îl gasii pe înfricosatorul Provi» bînd rom cu apa si fumînd tutun �Cap de negru", în deplina siguranta,în ziua urmatoare, toate hainele pe care le cumparasem fura trimise acasa, st omul se îmbraca cu ele. Tot ce punea pe el îi venea mai prost decît ceea ce purtase înainte

Page 202: marile sperante

\cel putin asa mi se parea mie de amarît ce eram). Dupa parerea mi u, era ceva în el care îti lua orice nadejde de a-1 deghiza ( îl gateam mai mult, cu cît îl îmbracam mai elegant, cu atM semana mai bine cu fugarul batut de vînturi din tara mlasti¬nilor. Pgsernne ca aceasta parere a mintii mele nelinisti datora faptului ca fata si felul lui de a fi odinioara îmi d neau din ce în ce mai familiare ; mi se parea, de aserrn ca-si tîra un picior, ca si cum tot ar mai fi tras dupa greutate, si ca omul era puscarias din cap pîna în pici' puscarias în toate fibrele fiintei sale.în afara de aceasta, înrîurirea vietii singuratice pe < dusese în cocioaba îi dadea un aer salbatic, pe care n haina nu izbutea sa-1 domoleasca ; trebuie sa mai ada mriurirea vietii stigmatizate pe care o dusese printre sei lui si, mai presus de toate, constiinta ca acum trebuia pazeasca si sa se ascunda. în felul cum se aseza sau stai1 picioare, cum mînca si bea, în felul cum chibzuia, cu o e\| chinuita, tinîndu-si capul între umeri, în felul cum îsi ¦ din buzunar cui tul cu mîner de os, îl stergea de picii taia mîncarea, în felul în care ducea la gura paharele si i ca si cum ar fi fost niste ulcele prost facute, sau cum d p felie din bucata de pîine si o muia în s"os, învîrtind-o de j împrejurul.farfuriei, ca si cum ar fi vrut sa se bucure citB20 nuli ilc portia de mincare, in felul in care îsi stergea apoicu pîinea pe care o înghitea, în toate aceste gesturi¦ numarate alte mici împrejurari care se iveau zilnic,¦ i. <lipa, era ocnas, criminal, rob,""*îara nici o putinta deI nl.lideea lui sa poarte o umbra de pudra în par, si eu iitai, dupa ce însa ma^ opusei în ceea ce priveste panta-itiii scurti. Dar nu pot sa aseman efectul pudrei pe capul lui i Fectul sulimanmui pe fata unui mort; tot ce era i ilmll sa ramîna ascuns în el strabatea în chip groaznic stra-liu-cln subtire de fard si parea ca izbucneste, stralucind în Lml Iiituror. Renuntaram numaidecît la pudra, si omul ra¬liu . ni parul lui carunt taiat scurt.1 Mvmlele nu pot zugravi cît de îngrozitor mi se pareaii pe care mintea mea îl tesea în jurul acestui om. Une-< înd atipea, strîngînd bratele fotoliului cu mîinileisc, si cu capul lui plesuv, tatuat de zbîrcituri adînci,Ifnn.i.ii m piept, stateam si ma uitam la el, întrebîndu-mama Vor fi fost faptele liii si împovarîndu-1 cu toate crimeleI lume, pîna cînd ma cuprindea o dorinta nebuna de a sariH i ¦ '.i .iun si de a fugi de el. Groaza mea crestea într-atîta cu¦Te ceas care trecea, îneît cred ca din pricina obsesiiloriiinuiau m-as fi lasat tîrît de aceasta pornire, în ciudai'iiK¦facerilor cu care ma coplesise, în oiuda primejdieiafla, daca n-as fi stiut ca Herbert trebuia sa se în-|l'i.< ui eurînd. O data, ia miezul noptii, am sarit din pati'put sa ma îmbrac cu hainele cele mai proaste, cu¦dl N/i-l las acolo, împreuna cu toate lucrurile care-mi a-Mlncjiu, si sa ca înrolez ca soldat în armata Indiei.doiesc ca o stafie m-ar fi înfricosat mai tare, chiarIlc acelea parasite, chiar si în serile si noptile acelea¦I, clnd vîntul vuia si ploaia rapaia. 6 stafie n-ar fi pututHf |ninsa si spînzurata din pricina mea, iar gîndul ca luilucru i s-ar fi putut întîmpla si groaza ca lucru-.<� petreaca într-adevar asa îmi sporeau spaima.lormea si nici nu facea un fel de pasiente foarte com-Hy iu niste carti zdrentuite de joc � un fel de pasienteI.ii vazusem niciodata pîna atunci si nici n-am mai

ci, însemnînd punctele cu niste semne de cutitni i mi.! - cînd, dupa eum spuneam, nu era prins dedin aceste îndeletniciri, ma ruga sa-i citesc: .^Limbiii luicte!". în timp ce eu ma supuneam, el se uitac. li

Page 203: marile sperante

la mine, stînd în fata focului, si, fara sa înteleaga o bo. ma masura cu un aer de director de expozitie. Printre degt! mîinii cu care îmi umbream fata, îl vedeam cum poftesti', gesturi de pântomima, ca pîna si mobilele din casa sa observi dibacia mea. Studentul necucernic din poveste, urmarit dt faptura monstruoasa pe care o plasmuise, nu era mai nen<-cit decît mine, care eram urmarit de faptura care ma plasmu ea pe mine ; si sila cu care ma ofeream sporea pe masurii aceasta fiinta ma admira si ma îndragea mai tare.Îmi dau seama ca descriu toate acestea ca si cum ai durat un an întreg. De fapt, n-au durat decît cinci zile. Asi tîndu-1 în fiecare clipa pe Herbert, nu îndrazneam sa ies casa decît-cînd îl scoteam pe Provis la aer, seara, dupa ce M] întuneca. în cele din urma, tot într-o seara, dupa masa tocmai atipisem, frînt de oboseala � caci noptile îmi erau burate si odihna zadarnicita de vise înspaimîntatoare � i trezira pasii aceia bineveniti, care rasunau pe scara. Provii care atipise si el, tresari la zgomotul pe care-1 facui eu într-o clipa, vazui cutitul stralucind în mîna lui.� Fii linistit ! E Herbert ! spusei eu.Si Herbert intra buzna pe usa, purtînd pe obrajii lui pr petimea celor sase sute de mile strabatute în Franta.� Handel, dragul meu ! Ce faci, ce faci, ce faci ?am plecat de un an ! Pesemne ca asa s-a întîmplat, fiindca slabit si esti galben la fata ! Handel, da... ma scuzati, vaSe opri din galopul de cuvinte si din strîngerea d(. caci îl vazuse pe Provis ; acesta îl privea tinta, pun cutitul la loc si bîjbîind prin buzunare dupa altceva.� Herbert, dragul meu,, spusei eu, închizînd amiusile, în timp ce Herbert se uita nedumerit, s-a întîmpla't cfoarte ciudat. Acesta este... un oaspete de-al meu.� Foarte bine, baiete ! spuse Provis, facînd un p;inte cu carticica cea neagra si ferecata în mîna, apoi i stlui Herbert : Ia-o în mîna dreapta. Dumnezeu sa te traidaca ai sa-ti calci vreodata juramîntul ! Sarut-o !� Fa cum vrea el, îi spusei lui Herbert.Asa ca Herbert se supuse, uitîndu-se la mine cu m rire si mirare prieteneasca, iar Provis spuse, strîngîndw i maidecît mîna :� Acum ai jurat, stii ? Si sa nu ma crezi nicioi Icuvînt daca Pip n-o sa se poarte cu dumneata ca un gentU322 CAPITOLUL 41in zadar as încerca sa descriu mirarea si nelinistea lui11 cînd ne asezaram toti trei în fata focului, iar eu îilasii taina. E de-ajuns sa va spun ca vedeam simtamin-le zugravite pe fata lui Herbert, si, printre ele, sila mea¦ imul care îmi facuse atîta bine.presia de triumf întiparita pe fata omului, în timp ce<'steam, ar fi putut ea singura sa ne îndeparteze de el�� i n ar mai fi existat si alte pricini. Caci, în afara de faptulladea seama de un lucru care-1 supara, si anume ca,dupa sosire, se purtase ,,urît" � fapt asupra caruia îiui Iferbert un întreg discurs de îndata ce eu sfîrsii cui MI HM tainei � omul nu se gîndea ca s-ar fi putut sa nuti < hlar atît de împacat cu soarta mea. Cînd se lauda ca fa-lin mine un gentlemam si ca venise sa vada cum jucam� ii rol pe socoteala averii lui nemasurate, o facea si de dra-u, nu numai de al lui. Si mintea lui ajunsese la con-ll/i.i nestramutata ca aceasta lauda era nespus de placutaiîndoi si ca amîndoi trebuia sa fim foarte mîndri dei llmplate.Cu toate ca, vezi dumneata, îi spunea el lui Herbert,Iii i perorase cîtva timp, îmi dau foarte bine seama ca, delini iun venit, o singura data, timp de cîteva minute, m-amIn i 'i II cit. I-am si spus lui Pip ca stiu ca m-am purtat urît.

Page 204: marile sperante

i v;'i necajiti, ca doar n-am facut eu din Pip un gentle-¦I ti nici el n-o sa faca din dumneata un gentleman fara cai im cum se cuvine sa ma port cu voi ! Mâi baiete, si|(ni<< il.i, prietenul lui Pip, sa stiti c-e sa-mi pun o botnita.i mi am si pus botnita de cînd mi-am dat în petic, sibotnita si am s-o port mereu.Desigur! spuse Herbert, dar vorba aceasta nu parea¦ ¦ nicidecum, caci arata, saracul, nedumerit si amarît.I i asteptam ca omul sa se duca si sa ne lase singuri ;ne ca el- nu se îndura sa ne paraseasca si ramase cui lîrziu. Era trecut de miezul noptii cînd ma dusei cuStreet si-1 lasai, în deplina siguranta, în fata portiia casei în care îi gasisem adapost. Si cînd- usa sein IIrma lui, mi se paru ca, din noaptea cînd sosise,i turat pentru prima oara.Nn puteam sa scap de amintirea neplacuta a omului de |l de aceea, ori de cîte ori ieseam la plimbare cu323 oaspetele meu, pe întuneric, si cînd ma întorceam cu el priveam în gurul meu. De data aceasta facui la fel. Si puntul ca într-un oras mare e greu sa scapi de banuiala ca esti m marit atunci cînd te simti cu musca pe caciula, nu-mi a crede ca oamenii pe care-i vedeam nu se sinchiseau de HUN carile mele. Putinii trecatori din seara aceea îsi vedeau de; drtl mul lor, si strada era pustie cînd ma întorsei în Templl Nimeni nu iesise pe poarta împreuna cu noi si nimeni nu intlfl o data cu mine. Cînd trecui pe lînga fîntîna, vazui fer. din spatele casei lui Provis luminate stralucitor, ceea ce ii liniste ; apoi, oprindu-ma pentru cîteva clipe în pragul unde locuiam eu, înainte de a sui scara, vazui ca Garden ('om!, erar la fel de linistit si de pustiu ca si scara casei melc, m care aveam sa o urc cîteva clipe mai tîrziu.Herbert ma primi cu bratele deschise .; niciodata pin tunci nu simtisem, ca în seara aceasta, ce binecuvintar* ¦ ai un prieten. Dupa ce îmi spuse cîteva cuvinte întelept vinte de prietenie si îmbarbatare, ne asezaram ca sa studltli chestiunea. Ce era de facut ?Scaunul pe care sezuse Provis se afla in acelasi loc ; am uitat sa va spun ca omul avea un fel nehotarît de misca prin casa, de parca ar fi fost la cazarma, si un special de a-si scoate luleaua, tutunul �Cap de negru", pachetJ de carti de joc, cutitul si tot ceea ce avea în buzunare, cum aceasta serie de miscari ar fi fost însemnate undeva pe <> tabla. Herbert, cum va spun, se aseza pe scaunul care i sese acolo unde sezuse Provis, dar în clipa urmatoare sari B sus, împinse scaunul la o parte si-si lua altul. Dupa acesi nu mai era nevoie sa-mi spuna ca prinsese sila de birn torul meu si nici eu nu mai aveam nevoie sa-i martu cele se simteam. Marturisirile. acestea ni le facuram t rostim nici o silaba.� Ce anume, îi spusei tu lui Herbert, dupa ce acest!simti în siguranta pe celalalt scaun, ce anume e de facut ?� Dragul meu Handel, raspunse el, cu capul în miisînt prea uluit ca sa mai pot gîndi.� Asa eram si eu, Herbert, cînd am primit prima luvltura. Totusi, trebuie sa fac ceva. El e gata sa zvîrle diicu banii pentru cai, trasuri si alte nebunii costisitoare Tr| buie sa fie oprit într-un fel.� Vrei sa spui ca nu poti primi...� Cum as putea ? izbucnii eu, caci Herbert se <Gîndeste-te cum arata ! Uita-te la el 1324 ^^^Un fior ne strabatu, fara sa vrem..Si, totusi din pacate, adevarul e eâ omul se simte ii de mine; e puterniG legat de mine. Ce soarta! Sarmanul meu Handel! spuse. Herbert. Si apoi, gîndeste-te, spusei eu, cît îi datorez chiar daca i Hesc aici si nu mai iau nici un ban de la e

Page 205: marile sperante

l I Si, pe urma, � ilil de încurcat în datorii, tare încurcat, mai ales acum, na] am nici o speranta si nu sînt pregatit pentru nici o UT Ic si nici nu sînt în stare sa faG ceva !I ,asa, lasa ! protesta Herbert. Nu spune ca nu esti în¦ de nimic. �Dar de ce sînt în stare ? Stiu un singur lucru de ears i IN stare, anume: sa ma înrolez în armata. Si as fi plecat , draga Herbert, dar voiam sa aflu mai întîi sfatul ieten drag.],i\ acest punct simtii cum ma paraseste curajul; Herbert prinse mîna într-o strîngere calda si se prefacu ca nunimic.- în orice caz, draga Handel, spuse el îndata dupa aceea,iei un rost sa. te înrolezi. Chiar daca te-ai lipsi de aeide binefacerile si de favorurile acestea, cred ca aiII slaba nadejde de a-ti plati, într-o zi, toate datoriile,înrolezi în armata, nadejdea nu-i prea mare. Si apoi,Olt. Te-ai simti de o mie de ori mai bine daca ai lucrai lui Clarriker, asa mica cum e. Stii, eu îmi dauI devin asociatul lui. �<_i IITUI baiat! Nu prea banuia el cu ai cui bani ! Dar mai e ceva, spuse Herbert. Omul acesta nestiutor ni hotarît, ca orice om pe care-1 urmareste de mult i. Mai mult decît altul, mie mi se pare (poate ca-1 ri'slt) ca e un om îndîrjit si fioros din fire.Iu ca este, raspunsei eu. Sa-ti spun ce dovada am.Ni I .un spus ceea ce am mai amintit o data în povestireaIntllnirea cu celalalt ocnas. :¦i ? spuse Herbert. Ia gîndeste-te putin .' Omul vine rimejduindu-si viata, ca sa-si îndeplineasca gîndul I Urmarea. în clipa în care se vede ajuns la tinta, dupa munca sl asteptare, îi tragi pamîntul de sub picioare, îi 11 jindul si faci ca tot cîstigul lui de pîna acum sa A lipsit de valoare. Crezi ca, în halul asta de dezama-U ii m stare sa faca eriee ?

32 *> ¦�� Mi-am dat seama de asta, Herbert, pîna si în vis. Sihl asta din seara nenorocita a sosirii lui. Nimic nu mi s-a parul mai limpede decît faptul ca se va lasa prins.� Atunci, poti fi sigur, spuse Herbert, ca primejdia <Alta putere nu are asupra ta cît timp ramîne în Anglia, tidaca-1 parasesti, nebunia aceasta va fi primul lui pas.Eram atît de îngrozit la gîndul acesta, care ma apasa (U la începutul începuturilor si a carui împlinire m-ar fi sa ma socotesc întrucîtva ucigasul lui, încît n-am mai pui ni sta locului si am început sa ma plimb încoace si încolo spus lui Herbert ca daca Provis ar fi- recunoscut si prins, ciuda vointei lui, eu tot m-as simti nenorocit, gîndindu-fara sa vreau, m-am facut vinovat de acest lucru. Acesta adevarul, desi ma simteam atît de nenorocit vazîndu-1 în bertate si în preajma mea, desi mi-ar fi placut mai mult lucrez la fierarie toata viata decît sa fi ajuns aici !Dar n-avea rost sa ne departam de întrebarea : �Cei d -facut ?".� Primul si singurul lucru pe care-1 putem faceHerbert, este sa-1 scoatem din Anglia. Trebuie sa-1 îrtu, si poate ca asa se va lasa convins sa plece.� Dar oriunde l-as duce, l-as putea împiedica oanîntoarca ?� Draga Handel, nu e limpede ca aici, cu Newi(strada de alaturi, e mult mai primejdios sa-i spui ce gî si sa-1 scoti din minti decît daca te-ai afla în alta | [Numai de-am putea sa gasim un motiv de plecare, pe cai legam de celalalt ocnas, sau de orice alta întîmplare din lui.� Si înca ceva ! spusei eu. oprindu-ma în fata Iubert, cu mîinile desfacute, ca si curo as fi cuprins cu eli

Page 206: marile sperante

deznadejdea mea. Nu stiu nimic despre viata lui. Amca ma cuprinde nebunia stînd aici o noapte, întreaga si \du-1 atît de legat de bucuriile si nenorocirile mele, fstiu despre el atlceva decît ca e pacatosul acela nenorocim-a înspaimîntat timp de doua zile în copilarie !^ Herbert se scula, ma lua de brat si ne plimbaram an: încet prin odaie, cu ochii la covor.� Handel, spuse Herbert, oprindu-se, esti sigur cu unmai poti bucura de nici o binefacere din partea lui ? Esti s� Cît se poate de sigur ! La fel ai spune si tu dac-în locul meu.326 � Si esti sigur ca "trebuie s-o rupi cu el ?llcrbert, ma mai poti întreba?� Dar simti totusi, trebuie sa simti, dragoste pentru viatai '-el si-a primejduit-o din pricina ta, pentru viata peMU ii cbiiie sa-1 împiedici, daca se mai poate,'sa si-o primej-^¦UK'iV Asa ca trebuie sa-1 scoti din Anglia înainte de a miscaH) iii (i pentru a te scoate pe tine din încurcatura. DupaB*it, «capa de bucluc, pentru numele lui Dumnezeu, si © s-o1IIMI< HI noi doi la capat, mai baiete ![ Dupa aceste cuvinte, m-am simtit mai linistit strîngînd ¦li' i n Ilerbert si plimbîndu-ne mai departe prin odaie, faratli lioi.'irît nimic altceva. Sj acum, spusei eu, cu privire la felul cum pot afla >¦ i «vii ilcspre povestea lui, nu cunosc decît o singura cale. Io ..i-l întreb de-a dreptul.Da, întreaba-1, spuse Herbert, mîine dimineata la masa. i ii omul spusese, cînd îsi luase ramas bun de la Her-va lua gustarea de dimineata împreuna cu noi. I >i I i'.i ce facuram acest plan, ne duseram la culcare. In cea am fost chinuit de cele mai groaznice vise si ¦) Iri'/it ostenit; ma cuprinse din nou teama de care sca-^¦t In timpul noptii, anume ca omul fusese arestat pentru Htim- din surghiun. Si dupa ce m-am trezit, n-am mai lin ip.i de teama aceasta.ii veni la ora hotarîta, îsi scoase cutitul din buzunarla masa. Era plin de planuri pentru gentleman-ul¦ h chuie sa fie fara cusur, ca un adevarat gentleman",i sa atac mai repede portofelul pe care mi-1 lasase.tn care locuiam drept o locuinta provizorie si¦ sa caut, un colt mai elegant, lînga Hyde Park\itu avea si el �un culcus". Dupa ce sfîrsi cu mîn-' se cutitul de pantaloni, îi spusei, fara nici unHt <lc Introducere :dupa ce ai plecat, i-am povestit prietenului II in te-au gasit soldatii luptîndu-te în mlastini* amintesti? i nii-amintesc ? spuse el. Te cred !i sa stim si noi cîte ceva despre omul acela siincuta. E nefiresc sa nu stiu mai mult despre nicivoi si, mai ales, e nefiresc sa nu stiu despre dum-i aiidin Londra, aflat în preajma parcului cu acelasi3271111 decît am fost în stare sa-i povestesc lui aseara. Mu crezi câ rtvnm^nîui e Toarte potrivit ca sa ne mai spu ceva ?� Bine, spuse el dupa putina gîndire. Ai gurat pricial lui Pip, stii doar ?JV � Sigur, raspunse Herbert.� Juramîntul a fost facut si pentru ce am saeu acum, starui el. Tot ce spun eu !

Page 207: marile sperante

� Asa am si înteles.� Si sa nu uitati : Orice-as fi facut, am ispasit slplatit cu vîrf si îndesat ! starui el din nou.� Asa sa fie !îsi scoase pipa lui. neagra si era gata s-o umple cu tu �Cap de negru", dar apoi, uitîndu-se la tutunul din mîna î se paru ea i-ar putea încurca firul povestirii. Puse tutur la loc, îsi înfipse luleaua într-una din butonierele hainei, aseza cîte a mîna pe fiecare genunchi si, dupa ee ar privire încruntata spre foc. îsi ridica ochii spre noi si n< cele ce urmeaza.CAPITOLUK 42� Mai baiete, si tu, prietenul lui Pip. N-am de , va spur» viata mea ea un eînteG sau ca e poveste. Dar fac scurta si pe întelesul tuturor, o s-o spun în eîteva ei La închisoare si afara, si iar la închisoare si iar afara, la închisoare si Iar afara. Acum stiti totul. Cam asta mea, pîna cînd m-au îmbareat-dupa ce Pip s-a purtat cu r ca un prietenDe toate am patit, dar spînzurat n-am fost înca. Am I'tinut sub cheie, ca un ceainic de argint. M-au carat eîiulcînd colo. ba m-au scos dintr-un oras. ba din altul ; m-ausi la stîlp. si m-au batut cu biciul, si m-au chinuit, sifugarit. Nu stiu unde m-am nascut nici cit stiti voi. Cirulînceput sa judec cît de cît, eram în Essex * si furam gsa am ce mînca Mi-amintesc ca plecase cineva din castiu cine, parca un tinichigiu, si ca a luat carbunii ciai-a lasat în frie. � ' � ' Comitat in Ai.gua, pe coasta Marii Nordului.

'i c:a ma cheama IMagwitch si ea numele de botez mi-ei < II in am aflat? Asa cum am aflat ca pasarile din tufisma pitigoi, mierle si vrabii. M-as fi gîndit ca poate eII II ca ma cheama asa, dar fiindca am vazut ea numeleIrllor erau adevarate, m-am gîndit ca si al meu tot ade-i1".Iftl I 'cîte mi-amintesc eu, nu. se afla suflet de om care li pe Abel Magwitch, care era tot atît de gol pe din-i sj pe dinauntru, fara sa se sperie de el si sa-1 fuga-¦�III sa-1 prinda. Eram prins mereu, mereu, asa ca am mai mult sub cheie. *Iliui ;i fost în timpul cînd eram un pusti zdrentuit, de ti1 i la sa te uiti la mine (nu ca m-as fi uitat vreodata ida, ca nu* prea cunosteam eu multe case mobilate), sl ¦ i Iesit numele ca-s înrait. �Asta-i unul tare înrait", i temnicerii oamenilor care vizitau închisoarea, ara-ii pe mine : �baiatul asta mai mult prin închisori sta". «IIHIK nii se uitau la mine, si eu ma uitam la ei, si unii îmi pul �mai bine mi-ar fi masurat stomacul � si altii | d MII'.III carti pe care nu puteam sa le citesc sau îmi tineau ¦pilAri pe care nu le pricepeam. Toti îmi dadeau zor cu ii Dar eu ce dracu era sa fac? Trebuia sa yîr si eu in hurduhan, nu-i asa? Dar-vad c-am început sa ma li vorba, si eu stiu ce se cuvine si ce nu. Mai baiete,

iul lui Pip, nu va fie frica c-o sa vorbes© urît. II hoinareala, mai cu cersit, mai cu hotii, mai lucrînd tînd apucam si eu, macar ca asta nu se întîmpla dupa'cum "va închipuiti si voi daca va gînditi ca iti fi fost prea bucurosi sa-mi dati de lucru, asa îmi mu zilele; ba eram vînator pe ascuns; ba plugar; am )\ nitelus carutas, nîtelus negustor ambulant, nitelus din riile astea nebanoase si care te baga în încurcatura, ti ajuns si eu barbat. Un dezertor, îmbracat în zdrente, i.it sa citesc, odata, într-un han de calatori ; si un umbla din sat în sat si se iscalea în fata oricui îi, penny, m-a învatat sa scriu. Pe atunci nu eram ur-l in ir usa ca acum, dar tot am stat destul sub lacat.ie de cai din Epsom *� sînt peste douazeci de l' ituncl �am cunoscut un om, caruia, daca l-as avea la 1-flS crapa scafîrlia cu vatraiul asta, asa cum desfaci

Page 208: marile sperante

In Anglia, unde se afla un mare hipodrom; aici ae aî^argâ 329 un cleste de rac; îl chema Compeyson ; si asta-i omul, ¦ baiete, pe care-1 bateam acolo, în sant, asa cum i-ai spus [oa bine prietenului tau aseara, dupa ce am plecat.Compeyson asta 0 facea pe boierul ; fusese la un inU-isi era foarte învatat. Avea glasul dulce si purtari de gevman. Era si frumos pe deasupra. în seara dinainte de cul-am gasit într-o maghernita de pe cîmp, unde ma ducsi eu. El si înca vreo cîtiva stateau la mese cînd am intrat eu,'si cîrciumarul (care ma cunostea si era glumet din fire) mljstriga si spuse : �Cred ca asta-i omul de care aveti nev<>adica eu. *Compeyson s-a uitat bine la mine, si eu m-ara uit;r la el. Avea un ceas cu lant si un inel, un ac în piept si nislnhaine frumoase.,,�¦ Dupa mutra dumitale, s-ar zice ca nu prea estinorocos", îmi spuse Compeyson.�� Da stapîne, niciodata n-am fost prea norocos". (Tfl mai iesisem din închisoare la Kingston \ unde ma închisese! pentru vagabondaj. Nu ca nu s-ar fi putut sa.ma fi închis | pentru altceva, dar atunci asa se întîmplase).�� Roata norocului se învîrteste. îmi zise Compeys poate ca. s-o învîrti si a dumital.Eu îi spun :�� Sper sa se întîmple asa. E si timpul".�� Ce stii sa faci ?" zice Compeyson.�� Sa manînc si sa dorm, spun eu ; daca gasesc ce".Compeyson a rîs, s-a uitat bine la mine. mi-a întins i silingi si mi-a dat întîlnire pentru seara urmatoare, tot ;uîn seara urmatoare m-am dus la Compeyson, tot ai si el m-a facut omul si asociatul lui. Si care credeti ca afacerea în care Compeyson si cu mine trebuia sa fim ciati ? Treaba lui Compeyson era sa faca sarlatanii, sa falsi iscalituri, sa puna în circulatie bani furati si lucruri din a: Treaba lui Compeyson era sa faca tot soiul de potlogarii, upo| el se spala pe mîini, se alegea cu cîstigul si lasa pe un altul sa-i faca treaba. N-avea inima nici cît o piatra, era rec gheata, si capul lui era capul dracului, de care am mai vo o data pe ziua de azi.Mai era unul cu Compeyson, îi spunea Arthur, nu efl fi fost botezat asa, dar asa-1 porecliseram noi. Omul îmbolnavise de oftica, si arata ca o umbra cînd te uitai LiLocalitate în Surrey, Anglia.339 cu Compeyson avusesera o încurcatura urîta cu o dom-bogata, cu cîtiva ani în urma, si facusera o gramada i. dar Compeyson punea ramasaguri, juca carti si chel-C< un rege. Asa ca Arthur se prapadea, si înca în saracie, pacostele se spargeau în capul lui, iar nevestei lui ion (careia el îi cam dadea cu piciorul) îi era mila de HI . r,i doar Compeyson n-avea mila de nimeni si de nimic. At fi putut sa ma gîndesc la ce patise Arthur, dar nu [Indit si nici n-am sa va spun ca voiam marea si sarea, 11 >st ar avea, mai baiete si mai prietene ? Si asa, am i 0 cu Compeyson, si nu eram decît o biata unealta în M Iul. Arthur traia în podul casei lui Compeyson (lînga iii.ini), si Compeyson tinea cu grija socoteala de tot ce ' i pentru locuinta si mîncarea lui, pentru cazul cînd ar face sanatos si ar vrea sa rupa tovarasia. Dar n-a H ' nit, si Arthur si-a încheiat toate socotelile. Sa fi fost iu a treia oara.cînd îl vedeam în viata mea; era I , luziu, si el a venit tîrîs-grapis pîna în salonul lui m, îmbracat doar într-un halat de flanela, cu parul ¦ sudoare, si i-a spus nevestei lui Compeyson :lly, «au ca e sus în odaia mea si nu pot sa scap îmbracata în alb, spunea el, si are flori albe în par M.i rau, îi atîrna un giulgiu pe mîini si spune ca, � limineata, vrea sa ma acopere cu el", ompeyson i-a spus :

Page 209: marile sperante

Prostule, nu stii ca ea are trup de om ? Si cum ar i ajunga sus, la tine în odaie, fara sa intre pe usa H| fereastra si fara sa urce scarile ?".Nu stiu cum a ajuns, spuse Arthur, tremurînd deir sta în coltul odaii, la picioarele patului, si-i tare¦I sus, în dreptul inimii ei zdrobite � tu i-ai zdro-vfid picaturi de sînge".ion era îndraznet ,1a vorba, dar era un las fara

i'u te pîna sus cu bolnavul asta, care aiureaza, i-a tei lui. Si tu, Magwitch, da-i o mîna de ajutor,, ¦ I nu se apropia niciodata de odaia lui Arthur., I.I lui Compeyson si cu mine l-am bagat pe ArthurHI pat, dur el vorbea într-aiurea:i ii.ili v,i la ea ! tipa el. Se uita la mine si flutura1 N-o vodeti ? Uitati-va la ochii ei ! Nu-i înspai-i vezi cit e de nebuna ?". Pe urma striga : �O sa-1331 arunce peste mine sl s-a sfirsit cu mine ! Luati-1 din mini ea, luati-1 !".Se agata de noi si tot vorbea mai departe cu ea si i rfij pundea, de mi se parea si mie c-o vad aievea.Nevasta lui Compeyson era învatata cu aiurelile lui; i-i dat ceva de baut, ca sa scoata spaima din el, si, încetul ci încetul, s-a linistit.�� A plecat! A fost pe aici sfatuitorul ei ?'V�� Da", raspunse nevasta lui Compeyson.�� Si i-ati spus s-o încuie si s-o zavorasca în casa ?".�� Da".�� Si sa-i smulga urîciunea aia din mîna ?".�� Da, sigur".�� Esti o femeie buna, spunea el ; te rog, nu ma orice s-ar întîmpla, si-ti multumesc".Si a stat omul linistit pîna aproape de ora 5,' si ai i a sarit din pat cu un tipat si a început sa strige cît îl tinM gura :�� Uite-o ! Iar are giulgiul la ea. îl desface. Vine din colt. Vine la patul meu. Tineti-ma amîndoi, fiecare într-o parte, n-o lasati sa m-atinga cu el. Ha ! I-am scapat de data asta. N-o lasati sa mi-1 arunce pe umeri. N-o lasati sa ma ridice sl sa ma cuprinda cu el. Ma ridica. Tineti-o !".Si s-a ridicat în capul oaselor si a murit.Compeyson nu s-a necajit prea tare, fiindca-jnoarte. Arthur era o usurare pentru amîndoi. Pe urma, ne-ani pm împreuna pe treaba si, la început, m-a pus sa jur (era Coartj priceput) pe cartea mea. Stii, carticica asta neagra, mai baii i<. pe care l-am pus si pe prietenul tau sa jure.Nu mai spun cîte a planuit Compeyson si cît am facui ca ar dura o saptamîna întreaga, va spun doar, mai baielr �>! tu, prietenul lui Pip, ca omul asta m-a vîrît într-o asenumn urzeala, ca m-a facut robul lui "Mereu îi datoram bani, i eram sub pumnul lui. mereu lucram si mereu mi-era pielii în primejdie. Era mai tînar ca mine, dar era viclean si ÎJ si ma întrecea de cinci sute de mii de ori si n-avea înd de nimio. Femeia mea, atunci cînd m-am încurcat... Ia e te-te, omule ! Pe ea nu trebuie s-o amestec în...Omul se uita ca zapacit în jurul lui, ca si cum si-. pierdut sirul în cartea amintirilor din care citea ; îsi în fata spre foc, îsi întinse si mai tare mîiniJe pe genunchi le ridica si le cobori din nou.332

Nu-i nevoie sa povestesc si asta, spuse el, privind înca i ni jurul lui. Timpul cît am lucrat cu Compeyson a fost ii amarnic din toata viata mea ; daca am spus asta, am I lotul V-am spus ca m-au judecat o data pentru un delict, | >¦ mei cînd lucram cu Compeyson? I n raspunsei : Nu.Bine! facu el. Am fost judecat si m-au condamnat. n spun ca am fost arestat

Page 210: marile sperante

de doua sau trei ori pentru ¦MilHi în cei patru sau cinci ani cît a tinut tovarasia noas-dlJ n-au avut dovezi. Pma la urma, Compeyson si cu HM .mi fost amîndoi condamnati pentru ca am pus în circu-� I'� "1','le bani furati si mai erau si alte învinuiri. 1 inpoyson mi-a spus :l'iecare se apara pe socoteala lui ; nu e nici o lega-|l .1 n ire noi doi", si atîta tot.'¦i <ii eram sarac lipit pamântului, asa încît mi-am vîndut *� � � li.unele, în afara de cele mine. si tot nu l-am 11*�' lua pe Jagger.nc-^am asezat pe banca acuzatilor, am vazut, de la ¦ ", cit de boieros arata Compeyson, cu parul lui cret, cu l' Iul negre si cu batista alba. si ce grosolan si pîrlit eram ¦ a citit acuzarea si s-au spus care sînt dovezile, arn i i' seama cît de greu apasau toate pe spinarea mea si Tlli putine erau puse pe seama lui. Si cînd s-au depus- mar-|lii' un vazut ca eu fusesem totdeauna capul rautatilor, dupa HI juramintele martorilor, ca mie mi se platisera ¦ I« - ti 11 iii banii, ca eu trasesem firele si ca ma alesesem cu l ii atunci cînd a venit rîndul apararii, am vazut si |l limpede planul, fiindca aparatorul lui Compeyson spunea : Domnule presedinte si domnilor, vedeti în fata ochi-^Bjmnruvoastra, unul lînga altul, doi oameni pe care îi i'bi de Ia departare ; unul, cel mai tînar, e bine-Kll ^1 va va vorbi ca atare; al doilea, cel mai în vîrsta, icre. si va va vorbi tot ca atare ; unul cel mai tînar, i/ut decît arareori la asemenea treburi si se banu-1 -.i ar fi fost amestecat în afacerile acestea ; celalalt, fost amestecat mereu, si vinovatia luî a fost do-II 1 Cu 1 nu este decît un singur vinovat, va mai puteti 1- c acela? Si daca sînt doi va mai întrebati oare Hi ilni 1 mai vinovat?" si alte lucruri din astea.1 ri, 1 a venit vorba de r-ar-irter O>mpevson era aceîa i" ¦ .. la .scoala, si cutare si cutare coleg de "al lui a ajuns333 departe, si martorii îl cunoscusera pe Compeyson în cutare club si societate, si spuneau despre el numai lucruri bun* Nu eram eu oare omul care mai fusese judecat si alta care eram cunoscut ca un cal breaz prin toate casele d< rectie si toate închisorile din tara ? Si cînd a venit vorba dt> tinut discursuri, nu era Compeyson acela care le vorbea, în fim-dîndu-si la fiecare cuvînt fata în batista alba, si mai punea si poezii în discursul lui, si nu eram eu acela care nu pi> sa le spun decît: �Domnilor, omul. asta de lînga mine mai mare pacatos din lumea asta ?". Si cînd a fost vorl se dea verdictul, n-a fost oare Compeyson acela pentru au cerut îndurare, fiindca era bun din fire, dar se st-într-o tovarasie proasta, si nu tot el a fost omul care a vorbit numai rau de mine, si n-am fost eu acela de care nu s-a durat nimeni cu alt cuvînt decît �vinovat ?". Cînd i-am s| lui Compeyson : �Las', ca iesim noi din tribunal, si bucati fao din tine !", nu 1-a rugat Compeyson pe judecator sa-1 ai si n-au pus oare temniceri între mine si el ? Si cînd au sentinta, n-a luat el numai sapte ani, si eu, paisprezece ? #1 n-a zis judecatorul de el ca-i pare rau, fiindca ar fi putui ajunga departe, iar de mine ca sînt un criminal vechi si "Ir,' si ca o sa ajung si mai rau ?Omul se înfierbîntase tare, dar se stapîni ; rasufla s de doua-trei ori, înghiti de cîteva ori si, întinzîndu-si n spre mine, spuse, ca sa ma linisteasca :� Fii pe pace, n-o sa vorbesc urît, mai baiete !Se încinsese atît de tare, încît îsi scoase batista si-si sti fata, capul, gîtul si mîinile nte de a povesti mai dep.i� I-am spus lui Compeyson ca fac bucati din el si mi amzis : �Dumnezeu sa faca bucati din mine daca n-oi face .Eram amîndoi pe acelasi vas de ocnasi, dar, mult timp, nputut sa ajung pîna la el, macar c-am încercat. Pîna la urm|^_tot l-am luat pe la spate, i-am dat un pumn în obraz, ca sâ saîntoarca si sa pot face bucati dn fata lui, dar m-au vazulau pus mîna pe mine. Carcera de pe corabie nu era prea i zava pentru un om care se pricepea la carcere si stia sa inout* si sa se arunce în apa. Am ajuns pîna la mal si m-am ascunl printre morminte, fericindu-i pe cei care erau înauntru i'î scapasera de toate relele, si atunci l-am vazut mai îniii baiatul meu !Si se uita la mine cu o privire dragastoasa, care ma I sa-mi fie din nou scîrba de

Page 211: marile sperante

el, desi mi-era tare mila de biciul om.33 î l)e la baiatul meu am înteles ca tot în mlastini se afla peyson. Pe legea mea, cred ca el fugise de pe corabie cz;i mea, fara sa stie ca eu ajunsesem la mal. L-am � 11 (i Hucati am facut din mutra lui. �Si acum, mi-am zis fiindca nsta-i cel mai mare rau pe care pot sa ti-1 fac � ca mine nu ma sinchisesc � te trag înapoi !". As fi înotat asa, I de par daca n-as fi avut încontro, si tot l-as fi dus «'i |M' corabie, chiar daca nu ne-ar fi gasit soldatii. Nii'.ur ca. pîna la urma, tot el" a iesit basma curata � doar un caracter atît de frumos ! Zicea ca a evadat fiindca in i mise de frica mea si a gîndurilor mele ucigase ; si pe-f. .1 lui a fost usurata. Pe mine m-au pus în fiare, m-au pot Iurasi si m-au deportat pe viata. Dar, vedeti voi, mai Iu, prietenul lui Pip, ca n-am ramas acolo pe toata fi, de vreme ce sînt aici.fii' sterse din nou cu batista, cum facuse si adineauri, si încet din buzunar o mîna de tutun, îsi desprinse fliin de la butoniera, o umplu încet si începu sa fumeze. A murit ? întrebai eu dupa cîteva clipe de tacere. < ine sa fi murit, mai baiete ? i 'mnpeyson.Poti sa fii sigur ca, daca traieste, spera ca eu sînt , fcpuse el cu o privire furioasa. N-am mai auzit nimic

ii scrisese ceva cu creionul pe coperta unei cartî. împinse încetisor cartea spre mine, în timp ce Prpvis � II ochii la foc, iar eu am citit: Numele tînarului Havisham era Arthur. Compeyson espunea ca e iubitul domnisoarei Havisham". �ichis cartea, facîndu-i lui Herbert un semn abia vazut sl am pus-o deoparte ; dar nici unul din nou n-a <> vorba, ci am ramas cu ochii la Provis, care fuma CAPITOLUL 43lAbovi ca sa ma întreb a cîta parte din sila mea se datora Estellei ? De ce m-as opri din drumuli starea sufleteasca ce ma cuprinsese înainte de ea la oficiul de diligente, în ziua în care încer-335 casem sa scap de aerul închisorii, cu starea sufleteasca cuprindea acum de cîte ori.ma gîndoam la prapastia dintn frumusetea si mîndria Estellei si fugarul reîntors, pe i adaposteam eu? Caci aceasta oprire nu mi-ar netezi cin unu si nici n-ar face sfîrsitul mai bun ; lui nu i-ar ajuta cu uimii iar eu nu rn-as simti mai usurat.Povestirea lui sadise în sufletul meu o noua teama *jnai bine zis, povestirea lui daduse forma si înteles UJ meri mai vechi. Daca Compeyson era în viata si aflase d( toarcerea lui, nu era greu sa ghicesc urmarile. Ca acest peyson avea o frica de moarte de Provis, asta o stiam i bine decît ei amîndoi ; si era greu sa-ti închipui ca un firea pe care i-o zugravise Provis ar sovai sa scape totdeauna de un dusman atît de temut, folosindu-se de m foarte sigur al denuntului.Nu-i pomenisem si nici nu voiam sa-i pomenesc vi < ¦¦ lui Provis despre Estella, cel putin asa eram hotarît. Dar i Spus lui Herbert ca, înainte de a pleca în strainatate, trebu s-o vad si jDe Estella, si pe domnisoara Havisham. I-arh s aceasta în seara în care Provis ne spuse povestea lui, dup ramaseram singuri. Am luat hotarîrea sa ma duc la Ricinii a doua zi, si asa am si facut.Cînd ma înfatisai înaintea doamnei Brandley, ace; chema pe servitoarea Estellei, care îmi spuse ca stapîn plecase la tara. Unde ? La �Satis", ca de obicei. �Nu c. obicei", spusei eu, fiindca pîna atunci nu plecase înc.i data acolo fara mine. Am întrebat cînd avea de gînd s, întoarca.Fata îmi raspunse cu un aer stînjenit, care îmi spori dumerirea, ca Estella va ramîne acolo mai mult timp. vorbele acestea nu întelesei nimic altceva decît ca scopul era- ca eu sa nu înteleg nimic, si ma întorsei acasa foarte ab;'iO alta consfatuire nocturna cu Herbert, dupa plec Provis (îl duceam întotdeauna pîna

Page 212: marile sperante

acasa si ma uitam ;r în jurul meu), ne duse la concluzia ca nu trebuie sa-i spui înca nimic despre plecarea în strainatate înainte de în ten rea mea de la domnisoara Havisham. între timp, Herbert ¦ mine trebuia sa ne gîndim fiecare în parte la felul cum trebui sa-i vorbim ; va trebui sa ne prefacem ca ne temei) a-1 sti banuit si urmarit, fie ca eu, care nu fusesem strainatate, sa propun o calatorie. Stiam doar amîndoi de-ajuns sa propun ceva pentru ca el sa încuviinteze. însa utlfl336 I lerbert eram de parere ca nici nu � putea fi vorba i I Lasa mult timp în situatia în care se afla. in ziua urmatoare avui josnicia de a ma preface ca ma i fagâduialâ facuta lui Joe si ca trebuie sa ma duc pîna i . caci pe atunci eram în stare de orice josnicie fata de de numele lui. Provis trebuia sa fie cu ochii în patru np ce eu eram plecat, iar Herbert trebuia sa ia asupra ¦ mile mele. Eu aveam sa lipsesc doar o zi si, la întoar-nioa, dorinta lui de a ma vedea începînd un trai de man pe picior mai mare avea sa fie satisfacuta. îmf n prin minte � iar mai tîrziu descoperii ca si Herbert se la acelasi lucru � ca cel mai bun mijloc de a-1 face pli i c ni strainatate ar fi sa nascocim nevoia de a face cum-ii, sau ceva asemanator.usa, dupa ce am înlaturat toate piedicile care-mi sta-'�! ui drum, am pornit spre domnisoara Havisham cu dili-nti il<" dimineata, care pornea din Londra înainte de a se zi ; cînd ziua începu sa se furiseze, oprindu-se so-, i seîncind, învaluita în petice de nori si în zdrente i, ca o cersetoare, ma aflai departe, în mijlocul cîmpu-in la �Mistretul albastru", dupa o calatorie nepla-1 ni burnita, si pe cine altul credeti ca am" gasit în poarta, ohitoare în mîna si uitîndu-se la diligenta ? Pe nimeni ii ilccît pe Bentley Drummle !I >� oarece se prefacea ca nu ma vede, m-am prefacut si euI vad. Era o purtare foarte caraghioasa din partea amîn-ii atît mai caraghioasa cu cît intraram amîndoi îniun hanului, unde el tocmai îsi sfîrsise gustarea deiit.i si unde eu o comandai pe a mea. Ma otravea gîndulI se afla în oras, fiindca stiam foarte bine pentru ce l'refacîndu-ma ca citesc un ziar soios, foarte vechi, aletlrl locale erau mult mai greu de zarit decît corpurileMm iIr pe el, ca, de pilda, cafeaua, saramura, sosul de peste,''>pit si vinul cu care era stropit � ca si cum ziarul s-apr--.il. de un pojar foarte ciudat � sedeam la masa mea,ce <-l statea în fata focului. Pe masura ce trecea timpul,. i ca Drummle îmi aduce o jignire fara seaman stîndfocului. Si ma sculai, hotarît sa am si eu parte de cal-blila sa-mi întind mîmile pe la spatele lui ca sa iaul sl &1 scormonesc focul din camin, dar tot ma maica nu-1 cunosc. !Vrei sa ma jignesti ? spuse domnul Drummle.337 � A, facui eu cu vatraiul în mîna, dumneata erai ?mai faci ? Ma miram eu cine e omul care lasa focul sa se stiuSpunînd aceste cuvinte, scormonii focul cu naduf si apoi ma înfipsei alaturi de domnul Drummle, cu spatele la fo< latindu-ma din umeri.� Chiar acum ai sosit? spuse domnul Drummle, îmigîndu-ma ceva mai încolo cu umarul.� Da, spusei eu, împingîndu-1 pe el ceva mai încolo cuumarul meu.� Nesuferit oras ! spuse Drummle. E tinutul dumi!mi se pare.� Da, încuviintai eu. Am auzit ca seamana foarte mullcu tinutul dumitale, Shropshire l.� Nici gînd ! spuse Drummle.'Apoi. domnul Drummle se uita. la ghetele lui, si eu ale mele. pe urma domnul Drummle se uita la ghetele m<l>-, si eu la ale lui.

Page 213: marile sperante

� De mult esti aici ? întrebai eu, hotarît sa nu-i c<hici un pic de foc.� Destul ca sa ma plictisesc, raspunse Drummle, cu uncascat prefacut, dar la fel de hotarît ca si mine, sa nu cecnici cît de cît.� Mai ramîi mult aici ?

� Nu mai pot ramîne, raspunse domnul Drummle. Di\vdumneata ?� Nici eu nu mai pot ramîne, spusei eu.! Simteam ca-mi fierbe sîngele în vine si, daca umarul d< nului Drummle s-ar mai fi apropiat doar cît grosimea ui un fir de par, l-as fi izbit cu capul de fereastra; de asemci îmi dadeam seama ca daca umarul meu ar fi avut pretc asemanatoare, domnul Drummle m-ar fi izbit cu capul de I de alaturi. El începu sa fluiere încetisor. Facui si eu la fel� Tinutul are mlastini întinse, asa mi se pare ! s|Drummle.� Da. Si ce-i cu asta ? spusei eu.Domnul Drummle se uita la mine, apoi la ghetele mi-le, scoase o exclamatie si rîse. j � Esti bine dispus, domnule Drummle ?� Nu, spuse el. nu prea Ma duc sa ma plimb calare. Amde gînd sa explorez mlastinile, ca sa ma mai distrez putui Comitat din vestul Angiiei.338 it Cil satele de pe-aici sînt foarte razlete. Cu cîrciumi . si fierarii... si mai stiu eu ce. Chelner ! I >a, domnule. E gata calul ?

Vu asteapta la usa, domnule.Hi ne. Uite ce este, domnisoara nu încaleca astazi ; e vremea.Foarte bine, domnule. Si eu nu iau masa aici, fiindca manînc la domnisoara ir. i F ¦ ¦ Foarte bine, domnule.¦oi Drummle se uita la mine cu o privire obraznica,¦ ¦ de triumf, care se oglindea pe" toata fata lui fâlcoasal'iin ma sageta în inima, macar ca era atît de greoi ; eramscos din minti, încît ma cuprinse dorinta sa-1 iau înB � cum a luat-o tîlharul din poveste pe doamna cea ba-si sa-1 azvîrl în fee.¦ l'n lucru însa era limpede pentru amîndoi, si anume caml clin noi nu putea parasi focul pîna la potolirea spi-lor Stateam amîndoi, bine înfipti, în fata caminului, umarin ir, picior lînga picior, cu mîînile la spate si fara sa ne||ni din loc. Calul astepta în fata usii, în burnita de afara,lltrrul îmi puse mîncarea pe masa, o strînse pe a lui Drum-im ma poftea sa iau loc; eu dadui din cap, dar a-iHli'i ramaseram neclintiti.\ i mai fost de atunci pe la �Pitigoii din crîng ?" în-i'i Drummle.Nu, raspunsei eu, am avut destul de furca cu �pitigoii" ira. \ .la a fost atunci, cînd noi doi n-am fost de aceeasi IDu, raspunsei eu, foarte taios.

i itâ, lasa ! Ai scapat foarte usor, rîriji Drummle. N-ar i'mi -a-ti iesi din fire.Domnule Drummle, spusei eu, dumneata n-ai caderea .laturi cu privire la acest subiect. Cînd îmi ies din' as recunoaste ca în ziua aceea s-a întîmplat asa), nu arunc cu paharele.Iu asa fac, spuse Drummle.ui privit o data sau de doua ori si i-am spus, în timp

Page 214: marile sperante

IM- mocnea în mine crestea:i»'unnule Drummle, eu n-am cautat aceasta discutie si .1 .1 este prea placuta. \,339 � Eu sînt sigur ca nu este, spuse el privindu-ma bnijiritor peste umar, dar n-am nici o parere despre asta. i� Si, prin urmare, continuai eu, propun, cu voia dumltale, ca în viitor sa nu mai avem nici un fel de legatura unulcu altul.� Asta e si parerea mea, spuse Drummle, întocmai cifi propus si eu sau, mai curînd, ce-'as fi facut, fara sa propun Dar nu te pierde cu firea. N-ai pierdut destul si asa ?� Ce vrei sa spui, domnule ?� Chelner ! striga Drummle, în loc sa-mi raspunda.Chelnerul rasari din nou.� Uite. domnule, întelegi ca domnisoara nu calaiastazi si ca eu iau masa la dumneaei ?� Sigur ca înteleg.Dupa ce chelnerul pipai cu palma ceainicul, care se ni de tot, si-mi arunca o privire plina de rugaminti, iesi din od. iar Drummle îsi scoase din buzunar o tigara de foi, avînd qi sa nu miste umarul de lînga mine. musca tigara, de la capat, dar tot nu se urni. Ma înabuseam si fierbeam, simtind ca nu mai puteam rosti nici o vorba fara sa pomenim numele Este; pe care n-as fi putut îndura sa-1 aud iesind din gura I prin urmare, m-am uitat la zidul din fata. stînd nemiseai si cum as fi fost singur si mi-am dat silinta sa tac. Mit neputinta sa spun cît timp am stat în pozitia asta caraghio, dar stiu ca, pîna la urma, au navalit înauntru trei ferm dolofani, pe care cred ca i-a trimis chelnerul ; acestia inii descheindu-si nasturii de la haine si frecîndu-si mîinile si, fata lor, furam nevoiti sa ne dam în laturi, caci oameni, îndreptara spre foc.L-am vazut pe Drummle prin fereastra apucînd coama lului. încalecînd cu miscarile lui greoaie si brutale si clatii du-se în sa într-o parte si într-alta. înainte si înapoi. Cred» ca plecase, cînd îl vazui întoreîndu-se si strigînd sa i se ad un foc pentru tigara din gura, de care uitase. Un om în haina de culoarea prafului aparu, n-as putea spune de ui adiicîr.d un taciune aprins ; poate ca venea din curtea hani poate din strada, cine stie de unde, si în timp ce Drumml< apleca din sa si�si aprindea tigara, rîzînd si facînd semn capul spre fereastra cafenelii. umerii lalîi si parul vîlvoi omului care statea cu spatele la mine îmi amintira de Oi IEram prea zapacit ca sa ma sinchisesc daca era î adevar el si prea zapacit chiar si pentru a mînca. asa spalai pe mîini si pe obraz, q* sa uit de vremea urîta de340 il.itoria mea, si ma îndreptai spre casa aceea veche si Itutâ, al carei prag ar fi fost atît de bine sa hu-1 fi calcat luduta, casa aceea pe care ar fi fost atît de bine sa n-o fi "ii niciodata.CAPITOLUL' 44Domnisoara Havisham si Estella erau în odaia unde se niiisa de toaleta ; pe pereti ardeau luminari înfipte în � Irc; domnisoara Havisham sedea pe o canapea, lînga Estella, pe o perna, la picioarele ei. Estella împletea, usoara Havisham se uita la ea. La intrarea mea îsi ri-¦M (iti)îndoua privirile si vazura ca se petrecuse o schim-mine. întelesei aceasta dupa privirile pe care le schim-lii una cu alta.Ce vînt te aduce pe aici, Pip ? întreba domnisoaraim. . .[ Di'sl se uita drept în ochii mei, îmi dadeam seama ca era 1|«nil,i. Si cum Estella se opri o clipa din împletit, cu ochii si apoi lucra mai departe, mi se paru ca citesc limpede nea degetelor ei � ca si cum mî-ar fi spus-o cu aju-il urnii alfabet secret � ca ea îsi da seama ca-1* descoperi-idevaratul meu binefacator.Domnisoara Havisham. spusei eu, am fost ieri la Rich-i sa vorbesc cu Estella ; si descoperind ca un vînt a 0 |"' ea pîna aici, am venit si eu.

Page 215: marile sperante

inlsoara Havisham îmi facu pentru a treia sau a patrann sa stau jos, asa ca ma asezai pe scaunul de lîngatoaleta, unde o vazusem pe ea sezînd de atîtea ori.îmi (irela, cu toate vechiturile de la picioarele si din jurulparu în ziua aceea un loc firesc pentru mine. �� Ceea ce voiam sa-i spun Estellei. domnisoara Havis-i spune în cîteva elipe în fata dumneavoastra, chiar No sa va mire si nici n-o sa va displaca. Sînt ne'no-, mul nenorocit decît m-ati dorit vreodata.misoara Havisham tot se mai uita drept în ochii mei. I mtyonrea degetelor Estcllei. vedeam ca si ea ma asculta¦ minte; dar nu-si ridica ochii spre mine. Am descoperit cine este binefacatorul meu. N-a fost o "H I. licita si nu e o descoperire care ar putea prinde341

bine reputatiei, situatiei, sau averii mele. Am motivele pentru care nu pot spune mai mult decît atît. Taina nu ml apartine mie, ci unui alt om. . (Si fiindca am tacut o clipa, uîtîndu-ma la Estella si � dindu-ma cum sa vorbesc mai departe, domnisoara Havisham repeta :� Taina nu-ti apartine tie, ci unui alt om. Si... ?� Cînd am fost adus aici la chemarea dumneavo;i:domnisoara Havisham, pe vremea cînd mai faceam parte dinsatul acela, pe care tare as dori sa nu-1 fi parasit, cred ca, dafapt, am venit în casa aceasta cum ar fi venit oricare alt bai.it,ales la întâmplare, cu un fel de servitor, pentru a satisface Inevoie sau o toana, si, prin urmare, pentru a fi platit.� Da, Pip, raspunse domnisoara Havisham, dînd cutarîre din cap.� Si ca domnul Jaggers...� Domnul Jaggers, spuse domnisoara Havisham, retc' du-mi vorba cu glas aspru, n-a avut nici un amestec în toalo astea si nici n-a stiut nimic. Faptul ca este avocatul meu sil în acelasi timp, avocatul binefacatorului tau nu este decît o întîmplare. Are aceleasi legaturi cu nenumarati alti oami asa ca lucrul acesta se putea întîmpla cu usurinta. Oricun fi, lucrul s-a întîmplat, dar asta n-a fost vina nimanui.Oricine ar fi putut sa citeasca pe fata ei ravasita ca | acum nu-mi ascunsese nimic si ca nu se ferea de mine.� Dar cînd am cazut în greseala din care atîta timp n nuiesit m-ati împins mai departe ! spusei eu.� Da, raspunse ea, miscîndu-si din nou capul cu lirîre, te-am lasat sa mergi mai departe.� A fost frumos sa procedati asa ?� Cine sînt eu, striga domnisoara Havisham, lovim ibastonul în podea si mîniindu-se atît de brusc, încît Estcllaîsi ridica ochii, mirata, cine sînt eu, pentru numele lui Dumnezeu, ca sa ma port frumos ? !Plîngerea mea n-avusese rost si n-avusesem de gînd *M rostesc. I-am spus aceasta în timp ce ea statea pe gînduri dniu izbucnirea de adineauri.� Bine, facu ea. Altceva ?� Am fost platit din belsug pentru serviciile pe t.nnle-am facut aici, spusei eu, ca s-o potolesc, prin faptul ca nuintrat ucenic ; toate întrebarile astea le-am pus doar din i IMriozitate. Cele ce urmeaza au un alt scop (nadajduiesc ca ¦scop mai dezinteresat). Cînd m-ati lasat sa starui în grecii»342

domnisoara Havisham, ati facut-o pentru a le pedepsi, im a le trage pe sfoara � poate ca veti gasi mai bine decît i,. ii-rmenul care se potriveste gîndului dumneavo

Page 216: marile sperante

astra, fara ligneasca �deci pentru a le amagi pe rudele dumnea-tl i atît de egoiste ?l� Da, asa a fost. Vina era a lor. Tu ai fi facut la fel. Cine PII t;a sa fiu silita sa ma rog de tine sau de ei pentru ca ni Ic sa nu se întâmple asa? Tu ti-ai întins singur curse. MI ti le-am întins.iniAm asteptat pîna ce s-a potolit din nou � caci si aceste > fusesera o izbucnire a firii ei iuti si salbatice � si apoi nceput a vorbi iar :¦ lii hIiAm fost aruncat într-o familie înrudita cu dumnea-ii c. domnisoara Havisham, si de cînd am sosit la Londra,MI mereu în mijlocul acelor oameni. Stiu ca si ei au cazuti iceleiasi înselaciuni nevinovate, ca si mine. Si as fi fa-� si josnic daca nu v-as spune � fie ca va e sau nu pefir ca aveti de gînd sa dati sau nu crezare spuselor mele �nu v as spune ca-1 nedreptatiti adînc pe domnul Matthewt si pe fiul lui cînd va închipuiti ca nu sînt oameni ma-ijl, drepti, deschisi ; îi nedreptatiti cînd îi credeti înIf Intrigi si de fapte josnice.Sini prietenii tai, spuse domnisoara Havisham.Mi-au devenit prieteni, spusei eu, desi credeau ca vreau1 Itur, dar dupa cîte stiu, Sarah Pocket, domnisoara Geor-i domna Camilla nu sînt prietenii mei.i|iiul c-a-i puneam pe Herbert si pe domnul Pocket îni cu ceilalti parea sa-i ridice în stima ei, spre bucuriaimnlsoara Havisham ma privi patrunzator timp de cî-|l|)i si apoi îmi spuse cu glas linistit: icc ceri pentru ei ? 'liNumai atît. spusei eu : sa nu-i amestecati cu ceilalti. ¦ !¦ !¦ i l.isi sînge cu ei. dar, credeti-ma, au alta fire.in ma mai departe, tot atît de patrunzator, domni-ll'ivlNham repeta:� i i pentru ei ?

Ictl doar. spusei eu drept raspuns, dîndu-mi seama putin, nu sînt atît de viclean încît sa va pot ascunde, i lori-o, taptul ca urmaresc ceva. Domnisoara Ha-i" i iti putea sa va lipsiti de niste bani pentru a-i ic mi li ii meu Herbert un serviciu pentru toata viata, �rvlfiii care. prin însasi firea lucrurilor, trebuie facut I lui, v as arata ce e de facut.343 � De ce trebuie facut fara stirea lui ? întreba ea, îmjunîndu-si mîinile deasupra bastonului, ca sa ma poat;i picu mai multa luare-aminte. .� Pentru ca, spusei ei, am început prin a-i fa<serviciu chiar eu, acum mai bine de doi ani, fara stirea luinu vreau sa ma tradez. De ce nu mai sînt în stare sa ilucrurile pîna la capat, nu pot spune. Face parte din taina accare nu-i a mea, ci a altuia.încetul cu încetul, domnisoara Havisham îsi întoarse oi 1111 de la mine si-i atinti asupra focului. Dupa ce privi focul li îndelungat � cel putin asa parea în tacerea odaii si jude dupa luminarile care se mistuiau încet � tresari din cauza 1.1 taciune care cazuasi se uita din nou la mine, mai întîi cu i> ochi lipsiti de expresie si apoi cu o privire din ce în ce i încordata. In tot timpul acesta, Estella împletea mai depai Si cînd domnisoara Havisham întoarse spre mîne privii aceea concentrata, îmi spuse, ca si cum n-ar fi existat ni< întrerupere în dialogul nostru :

Page 217: marile sperante

� Si altceva ?� Estella, spusei eu, îndreptîndu-ma de data aceasfuea si încercînd sa-mi stapînesc glasul care îmi tremura,ca te iubesc. Stii ca te iubesc de mult si ca-mi esti fo.draga.La vorbele acestea, Estella ridica ochii spre mine, degetele ei lucrau mai departe, în timp ce ma privea cu chipul nemiscat. Simteam ca domnisoara Havisham se uita cînd l.i mine, cîryi la Estella, si din nou cînd la mine, cînd la ea.� Ar fi trebuit sa spun asta demult, dar n-am spidin cauza greselii aceleia îndelungate, care m-a facut sadajduiesc ca domnisoara Havisham ne sortise unul altuia. Atimp cît am stiut ca nu te poti împotrivi, n-am vrut sabesc. Dar acum trebuie.Cu acelasi chip nemiscat si cu aceeasi miscare a deget' Estella clatina din cap. �� Stiu, spusei eu, raspunzînd miscarii ei, stiu. Nu sperpot spune vreodata ca esti a mea, Estella. Nu stiu ce mipoate întîmpla foarte curînd, cît de sarac voi fi si undevoi duce. Totusi, te iubesc. Te-am iubit mereu, din ziua icare te-am vazut pentru prima oara în casa asta.Estella clatina din nou din cap, privindu-ma nemise dar împletind mai departe.� Ar fi fost crud din partea domnisoarei Havisham, îngsjzitor de crud, sa-si bata joc de-un biet baiat si sa-1 chii344

M il> B rindul cu o speranta desarta si insuflîndu-i o nani-i zadarnica daca si-ar fi dat seama de gravitatea fapte.ori >.«i cred ea nu si-a dat seama. Cred ca, în suferinta pri-iii.i de încercarile prin care a trecut ea, a uitat de sufe-i mea, Estella. . .<) vazui pe domnisoara Havisham ducînda-si mîna la inima .iiiii ici�o acolo, în timp ce ochii ei priveau cînd la Estella, I la mine.S-ar parea, spuse Estella foarte calma, ca exista sen-, închipuiri � nu stiu cum sa le spun � pe care nu sînt�ture sa le înteleg. Cînd spui ca ma iubesti, stiu ce vrei sa1, Înteleg împreunarea de euvinte, dar nimic mai mult. Nu>a nimic în pieptul meu, nu atingi nici o coarda. Nicipasa de ceea ce-mi spui. Doar am încercat sa te previn.isa ?I .un raspuns cu un glas nenorocit * Da.Da. Dar n-ai vrut sa asculti, fiindca socoteai ca nu D adevarul. Asa-i ca asta gîndeai ?Credeam si nadajduiam ea nu spui adevarul. O fiinta de tînara, atît de neîncercata de viata, atît de frumoasa. Estella ! Nu era în firea lucrurilor. � Era în firea mea, raspunse ea. Si apoi, adauga, apasînd ¦ cuvînt: E în firea care a fost creata în mine. Sa ¦ fao o mare deosebire îne tine si ceilalti cînd îti spun r ncestea. Mai mult nu pot face.E adevarat, întrebai eu, ca Bentley Drummle e în oras ,i te urmareste ?- E foarte adevarat, raspunse ea, vorbind de el cu 9dispretuitoare. ' Vi îl încurajezi si te plimbi calare cu el si ca ia masaIiiar astazi ?Nn prea parea mirata ca stiu toate acestea, dar raspunse nou :l'oarte adevarat. Har nu-1 poti iubi, Estella !l't ulm prima oara, degetele i se oprira, în timp ce ea îmi . suparata :Ce ti-am spus ? Tot mai crezi, în ciuda tuturor dove-, iA nu spun adevarul ?N-ai sa te casatoresti cu el, Estella ? sr uita spre domnisoara Havisham si ram

Page 218: marile sperante

ase o clipa Hndurl, cu lucrul în mîna. Apoi spuse ;345 "� De ce sa nu-i spun adevarul ? Ma marit cu el.Fata mi-a cazut în palme, dar totusi, în ciuda durerii m-a fulgerat la auzul acestor cuvinte, m-am stapînit mai blfll decît m-as fi asteptat. Cînd mi-am ridicat capul din un ml, am vazut întiparita pe. fata domnisoarei Havisham o privim atît de înspaimântatoare, încît, cu toata nerabdarea mea pf| timasâ, cu toata jalea din sufletul meu, am ramas înmarmurii� Estella, draga mea Estella, n-o lasa pe domnisoaravisham sa te împinga spre pasul asta nenorocit! Inlatu ipentru totdeauna � ai si facut-o, stiu doar � dar pastre.pentru un om mai vrednic de tine decît Drummle. DomnisofiHavisham te da lui pentru ca astfel da cea mai grea lovitisi aduce cea mai mare jignire multor barbati mai buni carite admira si celor putini care te iubesc cu adevarat. Prini"cei putini, s-ar putea sa fie unul care sa te iubeasca tot atMde sincer, desi nu de "atîta timp, ca si mine. Ia-1 pe acela, si amîndura totul mai usor, de dragul tau.Aprinderea cu care rostisem cuvintele acestea stîrni in Estella o mirare care ar fi putut sa para vecina cu eoni; siunea dac-ar fi putut sa ma înteleaga cu mintea ei.� Ma marit cu el, spuse ea din nou, cu un glas mai do-jmol. Am si început sa fac pregatirile de nunta si am sa mflmarit curînd. De ce amesteci numele mamei mele adoptive inhotarîrea mea, cu gîndul s-o jignesti ? A fost vointa mea.� E vointa ta, Estella, sa te arunci în bratele unei bn<� în bratele cui sa ma arunc ? raspunse ea,, zîmbind. SUma arunc în bratele omului care ar simti cel mai tare (dacfloamenii simt lucrurile astea) ca nu ma leaga nimic de el TLasa! S-a facut. O s-o duc destul de bine, si barbatul mm,la fel. Si fiindca spuneai ca domnisoara Havisham m-a îrrifsa fac pasul asta nenorocit, afla ca ea ar fi vrut sa mai astept, sa nu ma marit înca ; dar n-are nici un farmec si ma bu ca-mi schimb putin felul de viata. Nu mai spune ni< N-o sa ne întelegem niciodata.� O asemenea bruta, un asemenea prostanac-! staruii cu,cu deznadejde.� Sa nu-ti fie teama c-am sa fiu o binecuvîntare peni iuel, spuse Estella. Asta n-o sa se întîmple. Hai ! Uite mîna nHai sa ne despartim acum, baiat visator ce esti... sau sspun barbat ?� O, Estella, spusei eu, în timp ce lacrimi amare cur;:siroaie pe mîna ei, macar ca ma cazneam sa le stapînesc, ciS46

ramîne în Anglia si as putea sa înfrunt toate celelalte cum as putea sa te stiu sotia lui Drummle ? I'rostii, spuse ea, prostii! O sa-ti treaca repede. ¦ � Niciodata, Estella !Tina într-o saptamîna ai sa ma înlaturi din gîndurilei te înlatur din gîndurile mele ! Dar faci parte dinnea, din fiinta mea. De cînd am venit aici pentru întîiaII baiatul cel grosolan, a carui inima ai ranit-o din primaii'-am gasit în fiecare rînd pe care l-am citit. Te-am¦i "ivrit în fiecare priveliste pe care am vazut-o de atunci �iu, în pînzele corabiilor, în mlastini, în nori, în lumina,ui cric, în fosnetul vîntului, în paduri, în apa marii si pel/i Ai fost întruchiparea tuturor gîndurilor gingase pe careitea mea le-a cunoscut. Pietrele din care sînt cladite cele

Page 219: marile sperante

1 ule case din Londra nu sînt mai adevarate, mai cufi de stramutat cu mîinile tale decît a fost si va fi¦rntn ta în gîndurile mele si înrîurirea ta asupra mea, acumuna. Estella, nu mai poti schimba nimic; vei ra-|)îna la sfîrsitul vietii mele o parte din fiinta mea, olin putinul care e bun în mine si o parte din ceea ceni mine. Dar acum, în pragul despartirii, nu leg fiintal de ceea ce este bun în bine, si credinta mea te yamereu astfel, caci, oricît de ascutita mi-ar fi acum du-ini ca mi-ai facut mai mult bine decît rau. Dumnezeu¦ i iiiecuvînteze. Dumnezeu sa te ierte!N ;is putea sa spun ce val de durere mi-a smuls acestei ir.î sir. Rapsodia aceasta se ridica din adîncul sufle-iit'ii ca sîngele care tîsneste dintr-o rana ascunsa si aI l;i lumina ca un suvoi. Am mai zabovit cîteva clipei ( i la buzele mele si apoi am plecat. Dar de atunciimintit mereu � si, mai ales, îndata dupa ce am plecatII limp ce Estella se uita la mine cu o mirare plina de'¦, toata fiinta de naluca a domnisoarei Havisham,V Iul mal statea cu mîna pe inima, parea ca se concentraseprivire înfioratoare de mila si remuscare.Iul so sfîrsise, totul se stinsese! Erau atîtea lucruri¦te sl stinse, îneît, iesind pe poarta, lumina zilei mi sei Mi întunecata decît atunci cînd intrasem. Mai întîi,pe furis prin niste ulite si jpoteci laturalnice, si 347 apoi m-am hotarît sa fac tot drumul pîna la Londra j-Caci îmi recapatasem îndeajuns stapînirea de sine ea sa-nu seama ca nu ma puteam înapoia la han, unde aveam sa-1 i^'i >OM pe Drummle ; ca nu eram în stare sa stau în diligenta si *U ascult ce spun oamenii si ca nu-mi ramînea nimic mai hun de facut decît sa ma istovesc cu drumul.Era trecut de miezul noptii cînd am ajuns la Podul drei. Trecînd prin strazile întortocheate, care, pe vremea a se îndreptau spre vest, spre malul din Middlesex al fluviuh drumul cel mai scurt pîna în cartierul Temple era prin Wh^ff friars, chiar pe chei. Nu eram asteptat pîna a doua zi de neata, dar aveam cheile la mine si, daca Herbert se cu puteam sa ajung la patul meu fara sa-1 trezesc.Deoarece mi se întîmpla foarte rar sa intru prin | din Whitefriars, dupa închiderea portii din Temple, sj rece eram murdar si ostenit, nu-i luai în nume de rai torului de noapte ca se uita cu multa luare-aminte la mine timp ce tinea poarta întredeschisa, ca sa pot trece. Ca ii împrospatez memoria, i-am spus care e numele meu.� Nu eram chiar sigur de tot, dar mi-am închipuit sînteti dumneavoastra. Aveti un bilet, domnule. Aducatorii spus sa fiti atît de bun si sa-1 cititi la lurriîna lanternei m<Am luat biletul, foarte mirat de cuvintele lui. Era adrosi �Domniei-sale domnului Philip Pip", si deasupra adresei citit cuvintele : �Te rog citeste rîndurile acestea pe loc". / deschis scrisoarea, în timp ce pazitorul statea cu lanterna dicata, si am deslusit urmatoarele cuvinte, scrise de mîna .Wemmick :�Nu te duce acasa".CAPITOLUL 45De îndata ce am citit aceasta înstiintare, m-am îndeparf de poarta Temple si am ajuns cum am putut pîna la Street, unde am luat o birja întîrziata si am pornit spre �Hui mums" din Covent Garden. In vremea aceea puteai sa întotdeauna un pat la �Hummums" la orice ora din noa] Dupa ce trecui prin fata ghiseului, servitorul aprinse. Iu mu348 urc venea Ia rînd pe raft si ma duse de-a dreptul în odaia i ii venea rîndui pe lista. Era un fel de încapere I 61 ita, ilfi la parter, în fundul casei, avînd un pat monstru s. u i filpi, care se întindea despotic peste întreaga odaie, Indu si energic unul

Page 220: marile sperante

din picioare în camin, iar un altul Igu] usii si strivind cu totul spalatorul, ca si cum s-ar fi t.ii de drepturi divine.BM"'Droarece cerusem lumina, înainte de a ma parasi, servi- uni aduse scumpa noastra candela � atît de pretuita în miile acelea preacuvioase � un obiect care seamana cu II unui baston de plimbare, un obiect care se spargea de ii ilingeai, de la care nu puteai sa aprinzi nimic si care iklea de obicei în fundul unui cilindru de tinichea, cu ii i iMiimde, ce trimiteau umbre jucause pe pereti. Dupa ce i în pat, ostenit, nenorocit si cu picioarele amortite > i- .il.î. mi-am dat seama ca nu voi fi în stare sa închid I mal mult decît Argusul' acela neghiob de lînga mine. Wl nc-am uitat unul la altul prin bezna de moarte a odaii, noapte jalnica ! Nelinistita, sinistra, (lungâ ! în odaie ¦ un miros foarte neospitalier de funingine rece si de un ins ; si eu ma uitam în sus la colturile baldachinului, ma ce de musculite albastre, ce de urechelnite si ce imisori trebuie sa fie agatati acolo, în asteptarea verii, id ma duse la întrebarea daca nu cumva s-ar putea | ' una din gîzele acelea sa cada peste mine, si apoi mi se SJmt cum îmi cade ceva usor peste obraz, gînd foarte Imit, care îmi sugera si alte plimbari, înca si mai nepla-ivcau loc pe spinarea mea. Dupa ce am stat treaz iiinp, începura sa se faca auzite vocile acelea atît de ciu-umplu tacerea. Dulapul soptea, caminul ofta, spala-lea, si în scrin parca rasuna, din cînd în cînd, o coarda lillnrA. Tot atunci, ochii de pe pereti capatarâ o privire ti, In fiecare din cerculetele acelea care ma fixau, vedeam ivlntele : �Nu te duce acasa".i de felurite erau închipuirile si zgomotele care ma cuvintele : �Nu te duce acasa" nu lipseau niciodata, h HI în toate gîndurile mele ca o durere trupeascâ.^Nu tlsem în ziare ca un necunoscut venise la �Hum-', Intr-o noapte, sa se culce, ca se omorîse si ca fusese < .luna zi de dimineata într-o balta de sînge. îmi trecu:ui greaca, fiul lui Zeus si al Niobei ; fiinta cu o sula de ochi, "nu unii nu se închideau niciodata.

349 prin minte ca trebuie sa fi stat chiar în hruba unde si eu si ma sculai din pat ca sa vad daca nu erau urme de prin odaie ; apoi deschisei usa, ca sa ma uit în coridoi ma mai înveselesc cu tovarasia unei luminite îndepartate, lln| care stiam ca motaie servitorul. �De ce nu trebuie sa n acasa ?". �Ce se întîmplase acasa ?". ,,Cînd o sa n acasa ?". �Provis era acasa? Si teafar?" � toate aces trebari mi se îmbulzeau cu atîta înversunare în minti-ai fi putut crede ca nu mai era loc în capul meu si | altceva. Chiarvsi atunci cînd ma gîndeam la Estella, cîi spuneam ca, în ziua aceea, ne despartisem pentru totd chiar atunci cînd îmi aminteam de toate împrejurarile i-tirii noastre, de privirile, de glasul ei, de miscarea av. ei în timp ce împletea, chiar si atunci ma urmarea p< oprelistea: �Nu te duce acasa". Cînd, în cele din urmi, atipit, de sfîrsite ce-mi erau mintea si trupul, aceasta oj se prefacu într-un verb mare si întunecat, pe care trebui conjug la modul imperativ, timpul prezent : �Tu sa nu t acasa, el sa nu se duca acasa, noi sa nu ne ducem ac;; sa nu va duceti acasa, ei sa nu se duca acasa". Apoi, 1, ditional : �Eu nu m-as duce acasa" si, pe urma : �Eu pot duce acasa, eu nu m-as fi dus acasa si eu nu puti voiam, n-aveam voie sa ma duc acasa" pîna cînd simteai mi se întuneca mintea, si atunci ma rasuceam pe j ma uitam din nou la rotocoalele care ma priveau tint. perete.Lasasem vorba sa fiu trezit la 7, fiindca era limpede trebuia sa-1 vad pe Wemmick înainte de a vedea pe ori< altul, si tot atît de limpede ca ma aflam în fata unui r tru dezlegarea caruia ma interesau numai simtamini din Walworth. Ma simteam usurat sa ies din odaia în I petrecusem o noapte atît de nenorocita si n-am asteptat a 'I' bataie în usa ca sa sar din patul acela neprimitor.La ora 8, întariturile castelului se înaltau în fata mei. Servitoarea cea mititica tocmai intra în fortareata cu cornuri calde, asa ca intrai pe poarta, trecui podul în tovfi ei si fara sa fiu anuntat ma aflai în fata lui Wemmick. pregatea ceaiul pentru el si pentru batrîn. O usa desch oferi privelistea unui pat în care se mai afla înc

Page 221: marile sperante

a b� Salutare, domnule Pip ! spuse Wemmick. Va te-ai întors ? L � Da, raspunsei eu; dar nu m-am dus acasa.350

Foarte bine, spuse el, frecîndu-si mîinile. Am lasaî mi bilet pentru dumneata la fiecare din portile care dau «Tul Temple, la întîmplare. Prin care poarta ai venit ? i i rec pe la celelalte porti în cursul zilei de azi si o sa biletele, continua Wemmick ; e o regula buna sa nu i ni ulurii scrise, daca se poate, fiindca nu poti sa stii nici-» >i i ¦¦(¦ o sa se întâmple. Am sa-mi îngadui sa te rog ceva. n supara mva daca te-as ruga sa prajesti cîrnatul asta ¦ n u batrîn ?i mi spus ca-mi facea nespusa placere.Atunci, poti sa-ti vezi de treaba, Mary Anne, îi spuse "k fetitei. Asa, am ramas singuri, vezi, domnule Pip? llM1 L'I, clipind din ochi, dupa ce fata disparu. | I am multumit pentru prietenia pe care mi-o dovedea si Iliu prevederea lui, si convorbirea noastra a început cu glas ¦I, in timp ce eu prajeam cîrnatul si el ungea miezul cor-¦ unt pentru batrîn.\ V/i dumneata, domnule Pip, spuse Wemmick, noi doin. Acum vorbim în calitate de persoane particulare,II i iliuainte a existat între noi o întelegere cu caracter con-Htnl Sentimentele oficiale sînt altceva. Acam însa sîntemII i||. ¦ ¦ ¦;¦I i încuviintai, cu caldura. Eram atît de tulburat, îneît kk<MMI) cîrnatul ca pe o torta si fusesem silit sa suflu ui ca sa-1 sting.l'in întîmplare, ieri dimineata, spuse Wemmick, aflîn-Mii mir un anumit Ioc unde te-am luat o data si pe dum-i MI .nizit... chiar si între noi doi e mai bine sa nu po-H ne atunci cînd putem sa evitam...Mult mai bine, încuviintai eu. Te înteleg.\m auzit, din întîmplare, ieri dimineata, spuse Wem-I >< 'rsoana oarecare, nu fara legatura cu coloniile sile oarecare avere portativa � nu stiu cine-o fi �¦Ml bine sa nu-i pomenim numele... ;¦ Nu I nevoie, spusei eu.un facut vîlva într-o anumita parte a lumii undei II ni Iti oameni nu întotdeauna drept rasplata fata deMl» lor si nu chiar fara nici o cheltuiala din partea11 i.i încordat la fata lui, facui un adevarat foc deII ni Iul pe care-1 prajeam pentru batrîn, tulburîndniaut mea, si a lui Wemmick; îmi cerui însa scuze.

('¦ 351 � ...a stîrnit vîlva, dupa cum spuneam, facîndu-se neva¬zut din acea parte a lumii si lasînd lumea de acolo fara stiriclin partea lui. în urma acestei întâmplari, spuse Wemmick,s-au iscat anumite banuieli si teorii. Am mai auzit, de aseme¬nea, ca locuinta dumitale din Garden Court, cartierul Temple,a fost supravegheata, si mai poate fi înca.v � De cine ? întrebai eu.* � Nu vreau sa intru în amanunte, spuse Wemmick în doi peri ; s»-ar putea sa ma ciocnesc cu anumite raspunsuri ofi¬ciale. Asa am auzit, dupa cum am mai auzit si alte lucruri ciudate tot în locul'acela. Nu-ti vorbesc în urma unor infor¬matii pe care le-am primit, ci îti spun ce am auzit.

Page 222: marile sperante

In timp ce vorbea, îmi lua furculita si cîrnatul din mîna si puse ordonat mîncarea batrînului pe o tava mica. înainte de a aseza tava în fata batrînului, intra în odaia acestuia cu un servet curat. Lega servetul sub barbia tatalui, îl rezema pe acesta de perna si-i aseza scufia, de noapte într-o parte, ceea ce-i dadea un aer de strengar. Apoi aseza foarte grijuliu mîncarea în fata lui, spunîndu-i :� Stai bhie asa, mosule ?Si batrînul cel vesel raspunse :� Foarte bine, John baiete, foarte bine !Deoarece parea sa domneasca întelegerea neexprimata in cuvinte a faptului ca înfatisarea batrînului nu este destul de prezentabila si ca, prin urmare, acesta trebuie socotit ca in¬vizibil, ma prefacui ca nici nu vad aceste operatii.� Aceasta supraveghere a locuintei mele (pe "care amavut motive s-o banuiesc mai demult), îi spusei eu lui Wem¬mick cînd se întoarse din odaia batrînului, este în strînsa le¬gatura cu persoana de care mi-ai vorbit, nu-i asa ?| ' Wemmick parea foarte serios.�- Dupa cîte stiu, n-as putea sa garantez ca-i asa. Vreau sa zio ca n-as putea sa spun ca a fost asa de la bun început. Dar poate ca acum este, sau. o sa fie, sau exista primejdia foarte mare de a se întîmpla asa.Deoarece vedeam ca devotamentul fata de �Little Britain" îl împiedica sa spuna tot ceea ce ar fi putut spune si deoarece am observat cît de mult se îndepartase de la felul în care se comporta de obicei ca sa-mi spuna cele ce-mi spusese si fiindca-i eram recunoscator pentru aceasta, nu puteam sa mai starui. Dar dupa ce m-arn gîndit cîteva clipe, atintindu-mi ochiiSa? pra focului, i-am spus ca as vrea sa-i mai pun o întrebare, la care putea sa raspunda sau nu, dupa cum va crede de cuviintta, si ca, în orice caz, atitudinea lui era cea dreapta. Se opri din mîncat, încrucisîndu-si mîinile si rasucindu-si mînecile camasii (dupa parerea lui, ca sa te simti bine în casa, trebuie sa stai fara haina), si-mi facu semn cu capul sa pun întrebarea.� Ai auzit vreodata de un om foarte pacatos, cu numelede Compeyson ? 'El îmi raspunse dînd afirmativ din cap.� Traieste?Mai dadu o data din cap.� Aci, în Londra ?Wemmick dadu înca o data din cap, apoi strînse cît putu cutia de scrisori, dadu din cap pentru ultma oara si începu sa manînce mai departe.� Si acum, spuse Wemmick, fiindca am terminat cu în-Irebarile (apasa asupra acestor cuvinte si le repeta pentruca sa nu uit sa ma calauzesc dupa ele), ma întorc la masurilepe care le-am luat dupa ce-am auzit. M-ara dus la Garden('ourt, ca sa te gasesc; si fiindca nu te-am gasit, m-am dusIn Clarriker, ca sa-1 gasesc pe domnul Herbert,� Si pe el l-ai gasit ? întrebai eu nelinistif.� Pe el l-am gasit. Fara sa-i pomenesc nici un nume sifara sa intru în amanunte, i-am dat a întelege ca, daca ga¬seste pe cineva � Tom, Jack sau Richard � care da tîrcoalein jurul casei sau prin apropiere, ar face bine sa-1 scoata pel'om sau Jack sau Richard din calea dumitale cît timp nui-sii aici.� Cred ca habar n-are ce trebuie sa faca� Habar n-avea ; cu atît mai mult cu cît i-am spus pa¬rerea mea, si anume ca n-ar fi prea sigur sa încerce sa-1 în-ik'parteze prea mult pe Tom, Jack sau Richard din calea du-mitale tocmai acum. Fiindca, domnule Pip, sa-ti spun ceva.hîmprejurarile de fata, nu exista loc mai bun decît un orasmare, daca ai apucat sa te afli în el. N-o lua din loc preaurînd. Ramîi în apropiere. Asteapta pîna se mai potolesc lucrurile înainte de

Page 223: marile sperante

a te avînta în larg, chiar si în tari straine. I-am multumit pentru sfaturile lui pretioase si l-am în-hebat ce-a facut Herbert, M.n Ue sperante � c. 12 853 � Domnul Herbert, spuse Wemmick, dupa ce si-a fra-mîntat mintea timp de o jumatate de ora, a facut un plan.Mi-a spus în taina ca face curte unei domnisoare care are,dupa cum îti poti lesne închipui, un tata bolnav, tintuit înpat. Acest tata, care se ocupa pe vremuri cu aprovizionareavaselor, zace pe o veranda, de unde poate vedea vasele careurca si coboara fluviul. Fara îndoiala ca o cunosti pe aceastadomnisoara.� Nu personal, spusei euAdevarul este ca ea se împotrivise prieteniei mele cu Her-bert, deoarece eram un prieten foarte costisitor, care nu-i adu-ceam lui Herbert nici un folos, si ca, atunci cînd Herbert a vrut sa ma prezinte, propunerea fu primita cu atîta rezerva," încît Herbert s-a simtit obligat sa-mi marturiseasca cum stau lucrurile, spunînd ca mai trebuie sa treaca putin tmp pîna sa ne cunoastem. Cînd am început sa-1 ajut într-ascuns pe Her¬bert în împlinirea planurilor sale, nu mi-a fost greu sa îndur toate acestea cu filozofie si voie buna ; pe de alta parte, el si logodnica lui nu erau, fireste, prea dornici sa mai aduca si o a treia persoana la întîlnirile lor. Si asa, desi eram sigur ca ma ridicasem în ochii Clarei, desi tînara domnisoara si cu mine ne trimiteam regulat prin Herbert mesaje ample si com¬plimente, de vazut n-o vazusem înca niciodata. Totusi, nu i-am împuiat lui Wemmick capul cu toate aceste amanunte.� Deoarece casa eu veranda, spuse Wemmick, se afla chiarpe malul fluviului, jos, lînga Pool, între Limehouse si Green-wich, si deoarece proprietareasa este o vaduva foarte respec¬tabila, care închiriaza un apartament mobilat la etajul de sus,domnul Herbert m-a întrebat daca socotesc casa aceea drept olocuinta provizorie potrivita pentru Tom, Jack sau Richard.Acum, parerea mea despre casa aceasta este foarte buna, dintrei pricini, pe care am sa ti le spun, si anume : mai întîi, estecu totul în afara drumurilor dumitale obisnuite si departe destrazile mari si mici pe care umbli dumneata de obicei ; înal doilea, fara sa te aproprii de casa aceea, ai putea sa ai mereuvesti de la Tom, Jack sau Richard, prin Herbert; al treilea,mai încolo, cînd va fi prudent, daca cumva ai sa vrei sa-1îmbarci pe Tom, Jack sau Richard pe un vas strain, ai vasulla îndemîna.Linistit de aceste sfaturi, îi multumii lui Wemmick de nenumarate ori, rugîndu-1 sa spuna mai departe.� Bine, domnule ! Domnul Herbert s-a pus pe treabacu o vointa de fier si, pe la ora noua, îi si gasise adapost lui354 Tom, Jack sau Richard, oricare ar fi, pe noi nu ne intereseaza. La locuinta cea veche se stie ca a-fost chemat la Dover, si, de fapt, omul pornise pe drumul spre Dover, de undo a fost adus înapoi. Un alt lucru bun e ca toate acestea s-au facut fara dumneata, si daca cineva s-ar interesa de miscarile dumitale, ar afla ca te gaseai la o distanta de multe mile de aici si erai prins într-o treaba cu totul alta. Toate acestea împrastie ba¬nuielile si le încurca ; si, din pricina asta, te-am sfatuit sa nu dormi acasa noaptea trecuta, daca cumva te întorci noaptea. Asta produce si mai multa încurcatura, si dumneata ai nevoie de încurcatura.Fiindca terminase masa, Wemmick se uita la ceas si în¬cepu sa-si îmbrace haina.� Si acum, domnule Pip, spuse el, cu mîinile în mîne-cile hainei, cred ca am facut aproape tot ce puteam face ;dar daca mai pot face ceva � din punctul de vedere al~Wal-

Page 224: marile sperante

worthului si în calitate de persoana strict particulara � voi fibucuros sa fac acest lucru. Uite si adresa. Nu ti se poate în-tîmpla nimic rau daca diseara, înainte de a te întoarce acasa,te duci sa te convingi ca totul e în ordine cu Tom, Jack sauIlichard, ceea ce*e înca un motiv pentru care nu trebuia sa teduci aseara acasa. Dar dupa ce te întorci acasa la dumneata,nu te mai duci pe acolo. Sa stii, domnule Pip, ca aici estitotdeauna binevenit. (De data aceasta îsi scoase mîinile dininînecile hainei, si eu i le strînsei). Si da-mi voie sa-ti maispun ceva important. îsi puse mîinile pe umerii mei si adauga,soptindu-mi solemn : Foloseste-te de seara asta ca sa pui mînape averea lui portativa. Nu poti sa stii ce i se va îhtîmpla.Nu pune averea portativa în joc.Deznadajduit ca nu pot sa-1 fac pe Wemmick sa-mi înte¬leaga gîndul, m-am lasat pagubas de price alta încercare." � E timpul sa plec, spuse Wemmick. Daca n-ai avea nimic grabnic de facut, te-as sfatui sa ramîi aici pîna se întu-noca. Arati foarte necajit si nu ti-ar strica o zi linistita în tovarasia batrînului. Se scoala el îndata, si tocmai a mîncat un pic din... ti-amintesti de porcul nostru ?� Sigur, spusei eu.� Un pic din el. Cîrnatul pe care l-ai prajit era preparatdin el ; era un porc excelent! încearca sa gusti si dumneata,tnâcar de dragul unei vechi cunostinte. La revedere, mosule!strica ci vesel.Foarte bine, John, foarte bine, baiete ! suiera batrînul <lui odaie.355 Apoi am atipit în fata caminului lui Wemmick ; batrînul si cu mine ne-am simtit bine unul în tovarasia celuilalt; .aci am dormit aproape toata ziua în fata focului. La prînz am tnîncat muschi de porc si legume culese din gradina castelului, si cînd nu eram ametit de somn, îi faceam batrînului semne, foarte binevoitoare cu capul. Cînd se întuneca de-a binelea, am plecat si l-am lasat pe bâtrîn pregatind focul, ca sa pra¬jeasca pîinea ; dupa numarul cestilor de .ceai, ca si dupa pri¬virile lui spre cele doua capacele din perete, am ghicit ca dom¬nisoara Skiffins era asteptata la ceai.CAPITOLUL 46Sunase ora 8 cînd narile îmi fura izbite de mirosul destul de placut al surcelelor si al talajului de pe chei, facut de con¬structorii de vase si de oamenii care se îndeletnicesc cu fauri¬rea catargelor, vîslelor si barajelor. Toata partea aceea a flu¬viului, mai sus si mai jos de Pool, mi-era necunoscuta si, coborînd de-a lungul malului, îmi dadui seama ca locul pe care ii cautam nu se at'la unde îmi închipuiam eu si nu era de fel usor de gasit. Locul se numea Mi 11 Pond Bank, era în Chinks's Basin, si singura mea calauza spre Chinks's Basin era atelierul de odgoane �Old Green Copper".Nu merita sa povestesc cum m-am ratacit printre vasele ancorate în docuri pentru reparatii si printre corabii care tre¬buiau sfârîmate în bucati, sau prin mîlul, namolul si murda¬riile aduse de flux, nu merita sa amintesc prin cîte santiere unde se cladeau si se darîmau vase am trecut, prin cîte ancore ruginite si înfipte fara rost în pamînt, desi de ani de zile mai foloseau la nimic, printre cîte odgoane care nu erau fa¬bricate la �Old Green Copper", prin ce munti de butoaie sl de cherestea. Dupa ce m-am învîrtit cîtva timp în jurul des¬tinatiei mele si am trecut de cîteva ori de ea, am cotit dupa un colt si m-am aflat, deodata, la Mill Pond Bank. Din diferite motive, locul acesta era foarte racoros, si vîntul care venea dinspre fluviu avea loc destul sa se roteasca ; vazui \ doi-trei arbori si temelia unei mori de vînt parasite, si a funâria �Old Green Copper", a cârei alee lunga si îngusta se deslusea în lumina lunii, împreuna cu niste schele înfipte în356 Ini, asemanatoare unor furci vechi, care îmbatrînisera si-si pierdusera dintii.Alegînd dintre cele cîteva case ciudate de pe Mill Pond o asa cu fatada de lemn si cu verande la toate trei etajele, dar nu cu ferestre largi, ceea ce este cu totul

Page 225: marile sperante

altceva, m-am uitat la tablita de la poarta si am citit : �Doamna Whimple". Deoarece acesta era numele pe care îl cautam, am batut în poarta, si o doamna în vîrsta, foarte placuta la vedere, îmi des¬chise. Dar doamna fu numaidecît înlaturata de Herbert, care ma duse tacut în salon si închise usa. Mi se parea ciudat sa vad ca fiinta lui, care-mi era atît de familiara, se misca în voie în odaia aceea straina si în cartierul acela necunoscut mie; si m-a surprins uitîndu-ma la el asa cum ma uitam la bufetul din colt cu sticlarie si portelanuri, cum ma uitam la cele doua scoici de pe camin si la gravurile colorate de pe perete, care înfatisau moartea capitanului Cook, lansarea unui vas si pe majestatea-sa regele George al III-lea 'cu o peruca de vizitiu pe cap, pantaloni de piele si cizme înalte, pe terasa castelului din Windsor2.� Totul merge strunga, Handel, spuse Herbert, si omule foarte multumit, desi e nespus de dornic sa te vada. Scumpamea prietena e la taica-sau ; daca vrei sa astepti pîna co¬boara, am sa te recomand, si pe urma o sa ne ducem sus.Asta-i taica-sau.Un mîrîit nelinistitor care venea de sus îmi lovise auzul, si pesemne ca acest fapt se oglindea pe fata mea.� Din pacate, cred ca e un netrebnic batrîn si amarît,�puse Herbert zîmbind, dar nu l-am vazut niciodata. Nu ti separe ca miroase a rom ? Toata ziua bea rom� Rom ? întrebai eu.� Da, raspunse Herbert, si poti sâ-ti închipui cum îiîndulceste guta... Si, pe urma, tine mortis sa aiba toate pro¬viziile sus, la el în odaie, si sa le împarta el. Le tine pe nistei.ifturi deasupra capului si vrea neaparat sa le cîntareasca peloate. Odaia lui trebuie sa arate ca o bacanie.In timp ce spunea teate acestea, mîrîitul se prefacu' într-un Urlet prelungit, si apoi se'stinse.� Cum poate sa fie altfel, ma lamuri Herbert, daca vreaparat sa taie brînza ? Un om care sufera de guta la mimii- Angliei (1683�1YCO), renumit pentru prostul sau gust. Htel în Berkshire, Anglia j apartine familiei regale a Ang!i<i.35' dreapta si în tot corpul nu poate sa strabata cu cutitul o brînza de Gloucester fara sa-i provoace dureri.Pesemne ca durerile erau mari, deoarece mai scoase înca un urlet fioros.� E o binecuvîntare pentru doamna Whimple ca i-a în¬chiriat locuinta de sus lui Provis, spuse Herbert. îti închipuiea, în general, oamenii nu s-ar împaca cu zgomotele astea. Ocasa ciudata, asa-i, Handel ?Era, într-adevar, o casa ciudata, dar foarte bine îngrijita si curata.� Doamna Whimple, spuse Herbert, cînd îi împartasiiobservatiile mele, este cea mai grozava gospodina, si zau nustiu ce s-ar face Clara fara ajutorul ei de mama ! Fiindca biataClara n-are mama si n-are nici o ruda în afara de batrînulGruffandgrim 1.� Doar n-o fi asta numele lui ?� Nu, nu, spuse Herbert, asa-i spun eu. Numele lui estedomnul Barley. Gîndeste-te ce binecuvîntare pentru fiul tata¬lui si mamei mele sa fie îndragostit de © fata care n-are rudesi care n-o sa se amarasca nici pe ea si nici pe altii din pri¬cina familiei.Herbert îmi mai spusese si alta data, si acum îmi amin¬team, cum o cunoscuse pe domnisoara Clara Barley în timp ce ea îsi întregea educatia la o scoala din Hammersmith si ca, atunci cînd fata fusese chemata acasa ca sa-si îngrijeasca pa-rinte.le, ei încredintara taina dragostei lor maternei doamne Whimple, care îi protejase si-i ocrotise cu o bunatate si o dis¬cretie nedezmintite de atunci si pîna acuna. Bineînteles ca ta-trînului Barley nu i se putea încredinta taina vreunui senti¬ment mai gingas, din pric

Page 226: marile sperante

ina ca nu era în stare sa înteleaga nici un subiect mai psihologic decît guta. romul si depozitele lui de vechi magazioner pe vas.In timp ce noi vorbeam în soapta si mîrîitul neîntrerupt al batrînului Barley vibra în grinda de pe tavan, usa odaii se i descinse, si o fata de vreo 20 de ani, foarte draguta, subtirica si cu ochii negri, intra înauntru cu un cos în mîna. Herbert lua cu gingasie cosul din mîna ei si ma prezenta, rosindu-se. ] într -adevar, fata era fermecatoare si ar fi putut fi luata drept o zîna robita, pe care un capcaun crud o tinea în slujba lui.� Uita-te. spuse Herbert, araiîndu-mi cosul cu un zîm-bet dragastos si plin de compasiune, dupa ce staturam putin de1 GruH and grim � aspru si salbatic tengl.). 358 vorba, asta-i cina bietei Clara ! Atîta îi da în fiecare seara. 'Asta-i portia ei de pîine, asta-i felia de brînza si asta-i romul, pe care îl beau eu. Asta-i mîncarea pe care trebuie sa o ga¬teasca domnului Barley pentru mîine dimineata : doua costite de miel, trei cartofi, cîteva boabe de mazare, putina faina, doua uncii1 de unt, o mîna de sare si piperul asta pe care-1 vezi. Totul trebuie gatît împreuna si mîncat cît e fierbinte, si e foarte bun împotriva gutei, n-am ce zice !Era ceva atît de firesc si de cuceritor în felul în care fata se uita cu de-amanuntul la aceste provizii, în timp ce Herbert mi le arata, si ceva atît de încrezator, de dragastos si de ne¬vinovat în felul ei modest de a se lasa cuprinsa de bratul lui Ilerbert, iar în fiinta ei era ceva atît de gingas, care cerea otire, aici, pe Mill Pond Bank, lînga Chinks's Basin si fu-ia �Old Green Copper", în timp ce mormaitul batrînului ley rasuna în grinzile de pe tavan, încît n-as fi rupt logodna <liiilrc ea si Herbert pentru toti banii din portofelul pe care nu-1 deschisesem înca niciodata.Ma uitam la Clara cu placere si admiratie, cînd, deodata, mormaitul se prefacu din nou în urlet, si de sus se auzi zgo¬motul unei izbituri zdravene, ca si cum un urias cu piciorul de lemn ar fi încercat sa strapunga tavanul si sa ajunga pîna IM noi. Iar Clara îi spuse lui Herbert :� Tata are nevoie de mine, dragul meu, si fugi din odaie.� Ce mai rechin smintit ! spuse Herbert. Ce crezi ca vrealltriim, Handel ?� Nu stiu, raspunsei eu. Ceva de baut ?Chiar asa ! striga Herbert, ca si cum faptul ca ghi-plm-in era un merit nemaipomenit. Grogul si-1 tine gata pre-i intr-o sticla de pe masa. Asteapta o clipa, si ai sa auzi ii ridica Clara ca sa mai bea o înghititura. Auzi ? ! Urma II PI uit urlet, care" se încheie cu o zguduitura zdravana. Acum, h|'ii i Herbert, In tacerea care urma, acum bea. Acum, spuse el,i| < (v grinda rasuna din nou, acum e iar întins pe spate!Curînd dupa aceea, Clara se întoarse, si Herbert ma duse I vedem pe prizonierul nostru. Cînd trecuram prin Odaii domnului Berley, îl auziram mîrîind ragusit urma-refren, cu un glas care se amfla si se stingea ca vîntul, iiile din acest cîntec cred ca ar trebui sa le înlocuiesc ni lor :no unitate de masura pentru greutati, întrebuintata în Anglia, >le grame.359

Ei! Dumnezeu sa va binecuvîriteze, caci aici zace bâ-trînul Bill Barley. Aici zace batrînul Bill Barley, sa va bine«cuvînteze Dumnezeu ! Aici zace batrînul Bill Barley, întinspe spate, martor mi-e Domnul, întins pe spate, ca un pestemort, dus de ape, asa zace batrînul Bill Barley. Ei ! Dumnezeusa va binecuvînteze S ¦ ¦Herbert ma informa ca nevazutul Barley se întretinea sin¬gur zi si noapte cu acest cîntec mîngîietor si, adeseori, în timpul noptii, mai punea si cîte un ochi la telescopul cu care era prevazut patul lui, cu scopul de a cuprinde cu privirea fluviul.L-am gasit pe Provis bine instalat în cele doua camaruta racoroase si aerisite din vîrful casei, unde glasul domnului Barley se auzea mai putm decît jos. Nu dadu nici un semn de neliniste si nici nu parea îngrijorat; ma izbi faptul ca era mai potolit, n-as putea spune cum anume, si. ori de cîte or am încercat mai tîrziu, n-am izbutit niciodata sa-mi amintea cum era. Dar fara doar si poate ca era mai potolit.

Page 227: marile sperante

Timpul de gîndire pe care mi-l daduse ziua aceea de a dihna ma dusese la hotarîrea ca nu trebuie sa-i spun despre Compeyson. Dupa cîte stiam eu, dusmania lui fata omul acela l-ar fi putut face sa-1 caute si l-ar fi împins ast la pieire. De aceea, dupa ce Herbert, el si eu ne asezaram trei lînga foc, îl întrebai mai întîi daca are încredere în cata si informatiile lui Wemmick.� Da, da, baiete ! spuse el, dînd cu seriozitate" din cajStie si Jaggers.� Atunci afla ca am vorbit cu Wemmick, spusei eu, s¦ << am venit sa-ti spun ce masuri m-a sfatuit el sa iau.Si i-am împartasit cu precizie toate informatiile primi de la Wemmick, în afara de aceea de care am pomenit înainte i-am spus ca Wemmick auzise la închisoarea Newgate (n-ai putea sa spun daca de la vreun slujbas de acolo sau de la prH zonieri) ca existau banuieli împotriva lui' si ca locuinta mol fusese supravegheata ; ca Wemmick m-a sfatuit sa-1 tin ascuni citava vreme si sa nu ma întîlneso cu el ; si i-am mai spui si ce credea Wemmick despre plecarea în strainatate. Ait* adaugat ca, bineînteles. îl voi însoti sau voi veni în urma Iu de îndata ce va fi cu putinta, dupa cum va socoti Wemmt ca este cel mai sigur. Despre cele ce aveau sa urmeze du] aceea n-am pomenit nimic; si, de fapt, în sufletul meu eram nici eu prea lamurit, si nici prea linistit, mai ales acu ca îl vedeam atît de potolit si în mare primejdie din prici:360 mea. Cît despre schimbarile pe care dorea el sa Ie fae în felul meu de trai, prin marirea cheltuielilor, l-am întrebat daca, în împrejurarile acestea grele si nesigure, n-ar fi caraghios, ba li iar mai rau, daca i-as da ascultare.El nu se putu împotrivi si se arata foarte cuminte în tot i impui convorbirii. întoarcerea lui fusese o aventura, spunea el, si el stiuse dintotdeauna ca asa va fi. Mai spuse ca nu va face nici un pas care s-ar preface într-o aventura deznadaj¬duita si ca, bucurîndu-se de un ajutor atît de pretios, n-avea nici o teama cu privire la siguranta lui.Herbert, care în timpul acesta statuse cufundat în gînduri si cu ochii atintiti asupra focului, spuse ca si lui îi trecuse rin minte în legatura cu propunerile lui Wemmiek si ca poate ita sa-1 ascultam.Sîntem amîndoi vîslasi buni, Handel, si poate l-am putea duce chiar noi în jos, pe fluviu, cînd o veni vremea. Si asa n-am avea nevoie sa închiriem nici barca, nici barcagiu, ceea ce ar înlatura cel putin una din banuieli, si erice banuiala, de mica, merita sa fie înlaturata. Nu te gîndi la anotimp; nu crezi ca ar fi bine sa începem de pe acum sa avem o barca de a noastra la scarile din Temple si sa ne facem obiceiul de a coborî fluviul cu barca ? Daca prinzi obiceiul asta, cine o sa ne mai bage în seama ? Fa asa de douazeci sau de cincizei de ori, si nimeni nu va gasi nimic neobisnuit, c-o faci si pentru douazeci si una sau pentru a cincizeci si una oara.Planul lui îmi placu, iar Provis se arata mîndru de el. ! înteles sa-1 punem în aplicare si i-am spus lui Provis iu dea niciodata semne ca ne cunoaste daca ne vede sub pod, sau daca trecem vîslind pe la Mill Pond Bank. Si ne-am in.ii înteles ca, de cîte ori ne va vedea, sa traga storurile fe¬ri care privea spre rasarit, si astfel totul fu pus la cale. IX'oarece convorbirea noastra se sfîrsise si totul fusese hotârît, ma ridicai sa plec, spunîndu-i lui Herbert ca ar fi mai bine sa nu ne întoarcem împreuna acasa si ca eu voi porni i jumatate do ora înaintea lui.- Nu ma bucur ca te las aici, îi spusei eu lui Provis, desi nli i nu ma îndoiesc ca esti mai în siguranta aici decît în preajma nu .1 liamîi cu bine.Mai baiete, spuse el, strîngîndu-mi mîinile, nu stiu i sa ne vedem din nou, dar nu-mi place sa-mi spui : �Ra-'i bine". Zi mai bine ; �Noapte buna".361. � Noapte buna ! Herbert o sa faca mereu legatura între noi doi si, eînd o sosi vremea, fii sigur ca voi fi gata. Noapta buna, noapte buna !Ne-am gîndit ca e mai bine ca el sa ramîna în odaia lui si l-am lasat în fata usii, tinînd o luminare deasupra balustra¬dei, ca sa ne lumineze drumul pe scara în timp ce coboram. Si uitîndu-ma înapoi la el, m-am gîndit la noaptea întoarcerii lui, cînd rolurile noastre erau schimbate si cînd nu-mi închi¬puiam ca as putea vreodata sa ma despart de el cu inima atît de grea si de nelinistita cum ma desparteam acum.

Page 228: marile sperante

Batrînul Barley tot mai mîrîia si mai înjura cînd trecuram prin fata usii lui : se parea ca nu încetase nici o clipa cu a-ceasta îndeletnicire si ca nici n-avea de gînd sa înceteze. Cînd ajunseram jos, îl întrebai pe- Herbert daca omul pastrase nu¬mele de Provis. El îmi raspunse ca nu si ca pe noul chirias îl chema domnul Campbell. Ma mai lamuri ca tot ce se stie în casa despre domnul Campbell era ca el (adica Herbert) avea interes ca domnia.-sa sa fie bine îngrijit si ca ducea o viata singuratica. Asa ca, dupa ce intraram în salonasul unde doamna Whimple si Clara lucrau, n-am mai spus nimic despre inte¬resul pe care i-1 purtam eu domnului Campbell, ci am pastrs totul pentru mine.Dupa ce mi-am luat ramas bun de la fata cea gingasa ochi negri si. de la femeia aceea atît de materna, care nu-putuse înfrîna simpatia sincera pentru o poveste de iubit adevarata, funaria �Old Green Copper'V parca se schimbase totul. Batrînul Barley n-avea decît sa fie batrîn ca pamînti si sa înjure ca un batalion întreg, caci în Chincks's Basin afla destula tinerete, încredere si speranta care sa rascumper aceste^ neajunsuri si sa-1 umple pîna la revarsare. Gînduril îmi zburara apoi catre Estella si catre despartirea noast si ma întorsei acasa foarte abatut.Niciodata cartierul Temple nu mi se paruse atît de linistit ca în seara aceea. Ferestrele odailor unde, în ultimele zile, locuise Provis erau întunecate si linistite si nu se vedea tipenie de om în Garden Court. înainte de a coborî treptele care ma desparteau de casa mea, am trecut de doua-trei ori pe la fîn-tîna. dar nu se vedea nimeni. Cînd se întoarse acasa, Herbert se apropie de patul meu � caci ma dusesem de-a dreptii' culcare, atît eram de abatut si de ostenit � si-mi spuse ace lucru. Apoi deschise o fereastra, se uita afara, în lumina lunii, si-mi spuse ca strada era goala si solemna ca o catedrala miez de noapte.362 A doua zi m-am apucat sa caut o barca. Treaba n-a durat mult, si barca fu trimisa la scarile care coborau din cartierul Temple spre fluviu, cale de un minut sau doua de casa noas^ tra. Si, pe urma, am început sa vîslesc zilnic, ca si cum as fi vrut sa fac exercitii; uneori ma duceam singur, alteori, cu Herbert. Uneori ieseam pe frig, pe ploaie, pe grindina, si dupa ce am facut asa de cîteva ori, nimeni nu ma mai lua în seama. La început, vîsleam în jurul podului Blackfriars ; apoi, dupa ce orele fluxului se schimbara, ma îndreptam spre Podul Lon¬drei. Uneori, în timpul fluxului, se iscau pe acolo vîrtejuri, ceea ce adusese podului 0 faima proasta, dar eu ma pricepeam sa strecor barca dupa ce îmi dadeam seama de directia curen¬tului si asa începui sa vîslesc printre vasele din Pool si sa cobor spre Erith. Prima oara cînd trecui pe la Mill Pond Bank, ilerbert vîslea si, atît la dus, cît si la întors, vazuram storul dinspre rasarit coborînd. Herbert se ducea pe acolo aproape regulat, de trei ori pe saptamîna, si niciodata nu-mi aduse vreo stire nelinistitoare. Totusi, eu stiam ca as fi avut de ce sa fiu nelinistit si nu puteam sa scap de gîndul ca sînt urmarit, Cînd gîndul acesta ti se cuibareste în minte, te chinuieste fara încetare ; si ar fi greu sa numar toti oamenii nevinovati pe îi banuiam ca ma urmaresc.Pe scurt, eram neîncetat chinuit de teama din pricina a-celui om nechibzuit care statea ascuns. Herbert îmi spusese pe vremuri ca îi placea sa stea la fereastra, pe înserate, în Iimpui refluxului si sa se gîndeasca la apele care se îndreptau, diK'înd tot ce plutea pe ele, spre Clara. Dar eu ma gîndeam cu groaza ca apele se îndreptau spre Mâgwitch si ca fiecare pata întunecata de pe suprafata lor ar fi putut sa fie urma-ritorii, care se duceau grabiti, tacuti, dar fara gres, sa-1 ridice pe el.CAPITOLUL 47Citeva saptamîni trecura fara sa aduca nici o schimbare, asteptam sfatul lui Wemmick, dar el nu dadea nici un |rmn de viata. Daca nu l-as fi cunoscut niciodata în afara de tic Britain" si daca nu m-as fi bucurat niciodata de privi-Mi de a fi în termeni familiari cu tot ce tinea de castel,363 m-as fi putut îndoi de el} dar asa cum îl cunosteam, nu eazuî nici o clipa prada îndoielii.Treburile mele lumesti se aratau din ce în ce mai întu-necate si eram destul de hartuit de creditori. începui si eu sâ stiu ce înseamna lipsa de bani (vreau sa spun bani sunatori, pe care îi simti în buzunar) si sa ma ajut transformînd în moneda cîteva bijuter

Page 229: marile sperante

ii pe care le mai aveam. Dar hotarîsera o data pentru totdeauna ca ar fi o înselaciune plina de cru¬zime sa iau bani de la binefacatorul meu acum, cînd gîndurile si planurile mele erau atît de nesigure. De aceea i-am trimis prin Herbert portofelul neatins, ceea ce-mi dadu multumirea � n-as putea spune daca o multumire fatarnica sau adevarata � de a nu ma fi folosit de marinimia lui de cînd mi se dezvaluise.Zilele treceau si ma apasa din ce în ce mai mult presim¬tirea ca Estella se maritase. De teama ca presimtirea sa nu se adevereasca, desi era mai mult o convingere decît o presim¬tire, ma feream sa citesc ziarele si îl rugasem pe Herbert (ca¬ruia îi dcstainuisem tot ce se petrecuse în timpul ultimei în¬trevederi dintre mine si .Estella) sa nu-mi vorbeasca niciodata despre ea. Cum pot sa stiu de ce ma agatasem de aceasta ultima zdreanta din vesmîntul sperantei, rupt si spulberat în vînt ? De ce oare tu, care citesti aceste rînduri, ai cazut, la rîndul tau, prada unor contraziceri asemanatoare, anul trecut, luna trecuta sau saptamîna trecuta ?Duceam e viata nenorocita, si nelinistea cea mare, care le întrecea pe toate celelalte ca un munte înalt ce se ridica dea-supra unui întreg sir de munti, nu pierea niciodata din fata ochilor mei. Si. totusi, nu se ivise nimic care sa-mi mareasca teama. E adevarat ca saream din pat, cu inima strînsa de groaza mereu reînnoita ca.a fost descoperit; e adevarat ca seara stateam cu urechile ciulite, ca sa-1 aud pe Herbert în-toreîndu-se acasa, temîndu-ma ca nu cumva pasii lui sa fie mai grabiti ca de obicei si mînati de vesti proaste : dar în ciuda tuturor acestor temeri si a altora asemanatoare, lucrurile îsi urmau cursul. Condamnat la neactivitate si la o stare neîntre¬rupta de neliniste si nesiguranta, ma plimbam cu barca si as¬teptam, asteptam, cit puteam mai rabdator.Uneori, cînd coboram apele fluviului, nu ma mai putes întoarce prin arcurile înconjurate de vîrtejuri ale Podului Ve chii I ondre ; atunci, îmi legam barca de unul din cheiurile de linga vama si lasam vorba sa mi-o aduca cineva, mai tîrziu, la cheiul din Temple. întîmplari de felul acesta nu ma suparau, pentru ca, multumita lor, oamenii de pe cheiuri se obisnuiauS64 cu mine si cu barca mea. Unor astfel de întîmplari neînsem¬nate le datorez doua întîmiri despre care vreau sa va vorbesc, într-o dupa-amiaza, în amurg, spre sfîrsitul lui februarie, trasei barca la mal. Ajunsesem pîna aproape de Greenwich dus de reflux si ma întorsesem o data cu fluxul. Ziua fusese frumoasa si luminoasa, dar, o data cu apusul soarelui, se lasase ceata, iar eu îmi croiam cu multa grija drum printre vase. La' dus, da si la întors, semnalul din fereastra lui îmi spusese : �Totul e bine".Deoarece seara era racoroasa si mie mi-era frig, ma gîn-deam ca voi lua masa numaidecît, ca sa ma încalzesc ; si fiindca acasa la Temple ma asteptau ceasuri de tristete si de singura¬tate, ma gîndeam ca dupa aceea sa ma duc la teatru. Teatrul unde domnul Wopsle dobîndise triumful sau foarte îndoielnic se afla în apropiere de cheiul acela (astazi nu se mai afla nicaieri) si ma hotarîi sa ma duc acolo. îmi dadeam seama ca domnul Wopsle nu izbutise sa reînvie drama, ci, dimpotriva, mai curînd îi împartasise declinul. Lumea auzise despre el vesti care nu prevesteau nimic bun, prin afisele care îl anun¬tau în rolul unui negru credincios, atasat de o fetita de neam nobil si de o maimuta. Tar Herbert îl vazuse în rolul unui Ifitar hotoman, cu porniri foarte caraghioase, care avea o fata rosie ca o caramida si o palarie revoltatoare, plina de clopotei. Am luat masa la ceea ce Herbert numea un birt geografic, iiindca se vedeau acolo harti ale lumii facute din kere pe fie¬re colt al fetei de masa si harti de-'sos pe toate cutitele; fapt, si în zilele noastre e greu sa gasesti un singur birt, l ie tot cuprinsul împaratiei primarului din Londra, care sa nu Fie geografic. Am stat acolo ca sa-mi treaca timpul, motaind deasupra firimiturilor de pîine, holbîndu-ma la lampa cu gaz ,i pîrjolindu-ma în aburul fierbinte de mîncare, iar pîna la urma m-am urnit din loc si m-am dus la teatru.Acolo am dat de un virtuos marinar din serviciul majes-l.iii sale, un om minunat � desi ar fi fost 'de dorit ca. în anu-mlte locuri, pantalonii lui sa nu fie chiar atît de strimti, si innitele, sa nu fie atît de largi�care, atunci cînd vedea cîtelin om mai maruntel, avea obiceiul sa-i împinga palaria peIii, macar ca altfel era foarte marinimos, viteaz si patriot,

Page 230: marile sperante

ii nu voia sa adua de nici un fel de bir. Omul avea în bu-¦ II 1,11 o punga de bani, ca o budinca învelita într-un servet,ti, pe temeiul acestei averi, s-a însurat cu o tînara domnisoara,i i a adus ca 'zestre un dormitor, si au facut chef mare ;Ini po] orul din Portsmouth (noua oameni la numar, dupa ulti-3G5 mul recensamînt) iesi pe plaja, fiecare frecîndu-si mîinile lui, strîngîndu-le pe ale celorlalti si cu totii cîntara : �Umple paharul, umple-1 !". Totusi, un badaran oaches la fata nu voia sa umple paharul si nu facea nimic din ceea ce era sfatuit sa faca ; acest badaran, a carui inima era la fel de neagra ca si chipul lui, lucru declarat fara înconjur (de marinar), propuse altor doi badarani sa puna lumea întreaga în încurcatura 5 planul fu îndeplinit întocmai (caci badaranii acestia se bucurau de mare trecere politica), asa încît a fost nevoie de o seara întreaga pentru ca totul sa reintre-în ordine, si aceasta se în-tîmpla multumita unui bacan mic si cinstit, cu o palarie alba* jambiere negre si nasul rosu ; bacanul nostru se ascunse cu un gratar în mîna într-un ceas ; de aici asculta ce se vorbea, iesea si pocnea cu gratarul pe la spate pe toti cei carora nu putea sa le închida gura prin alte mijloace. Toate acestea pregateau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu fusese vorba pîna atunci) intra, decorat cu Ordinul Jartierei \ deoarece era un plenipotentiar de mare trecere, care venea de-a dreptul de la amiral ca sa vesteasca tuturor ca badaranii trebuie sa se duca numaidecît la închisoare si ca marinarul trebuie sa înalte steagul ca o recunoastere a serviciilor pe care le adusese obstii. Marinarul, lipsit pentru prima oara în viata lui de echipaj, îsi sterse respectuos ochii cu drapelul, si apoi,] înveselindu-se, îi spuse domnului Wopsle �excelenta" si�i cer voie sa-i strînga mîna. Domnul Wopsle îi întinse mîna cu gratie si demnitate, apoi fu împins repede în-un colt întunecos, în timp ce ceilalti începura sa danseze un dans popular ; pe cînd urmaream din coltul acela publicul cu ochiul sau nemultumii domnul Wopsle ma zari si pe mine.ia1A doua piesa era cea mai recenta dintre marile pantomim� comice de Craciun ; în prima scena mi se paru ca îl descopaM spre durerea mea, pe domnul Wopsle, îmbracat cu ciorapi grosB de lîna, avînd o înfatisare mareata si stralucitoare si un smol de franjuri rosii de perdea în loc de par ; se îndeletnicea cJ fabricarea trasnetelor într-o mina si se purta nespus de la» cu stapînul lui, un urias, care se întorcea (foarte ragusit) îl masa. Dar, în curînd, aparu în împrejurari mai demne, cai geniul iubirii tineresti, aflat în mare cumpana din pricina br 1-talitatii paterne a unui fermier nestiutor, care se împotrivise alegerii facute de inima fetei lui aruncîndu-se de la etajul în1 înalta distinctie engleza, instituita de Eduard al III-lea, îrf 13i8, cinstea contesei de Salisbury,366 si cu buna-stiinta asupra celui ales, ascuns într-un sac cu faina, chema în ajutor pe un vrajitor atotstiutor. Acest vrajitor, care aparu destul de stîngaci, venind, pare-se, de la antipod, dupa o calatorie cam zdruncinata, purtînd o palarie înalta pe cap si ducînd la subsuoara un volum care cuprindea o lucrare de magie, se dovedi a fi chiar domnul Wopsle. Deoarece treaba acestui vrajitor pe pamînt consta mai ales în a lasa lumea sa-i vorbeasca, sa-i cînte, sa-1 împunga, sa-1 danseze si sa-1 ame¬teasca cu jocuri de tot felul, domnul Wopsle avea mult timp disponibil pe scena. Si, spre mirarea mea, vazui ca în tot acest timp nu facea altceva decît sa se holbeze la mine, ca si cum ar fi fost zapacit de uluit ce era.In privirile din ce în ce mai scrutatoare ale domnului Wopsle era ceva atît de ciudat si omul parea atît de framîntat si de nedumerit, încît nu mai întelegeam nimic. Si, mult timp dupa ce el se întorsese în nori, eu tot dus pe gînduri eram, desi nu întelegeam nimic. Tot dus pe gînduri eram si cînd am iesit din teatru, o ora mai tîrziu, si l-am gasit pe domnul Wopsle asteptîndu-ma lînga usa.� Ce mai faci ? spusei eu, strîngîndu-i mîna, în timp cecoboram strada împreuna. Aveam impresia ca m-ai vazut.� Daca te-am vazut, domnule Pip ? raspunse el. Sigur

Page 231: marile sperante

câ te-am vazut ! Dar cine mai era cu dumneata ?� Cine mai era ?� Tare ciudat... spuse domnul Wopsle, cu aceeasi pri-�e ratacita. Si, totusi, as fi putut sa jur !începeam sa ma nelinistesc, asa ca îl rugai pe domnul Wupsle sa ma lamureasca.� N-as putea spune daca l-am vazut fara sa te fi zaritin.ii întîi pe dumneata, spuse domnul Wopsle, la fel de ametitsi pîna acum. Nu sînt sigur ; totusi, parc-as spune ca da. Fara sa vreau, ma uitai în jurul meu, asa cum eram obis-il de cîte ori ma întorceam acasa, caci vorbele acestea ne-lese ma înfiorasera.� O, nu poate fi aici ! spuse domnul Wopsle. Doar adin sala înainte de a fi parasit eu scena; l-am vazutrni.11''oarece aveam motivele mele sa fiu banuitor, începui sa-1 II Usc si pe bietul actor. Banuiam ca vrea sa-mi întinda o < ;i sa-mi smulga o marturisire. De aceea, m-am uitat 36? ' � Mi-a trecut prin minte gîndul caraghios ca trebuie sa fie cu dumneata, domnule Pip, dar mi-am dat seama ca habar n-aveai ca sta în spatele dumitale, ca o stafie.Fiorul de mai înainte ma cuprinse din nou, dar eram ho-tarît sa nu vorbesc înca, pentru ca mi se parea ca domnul Wopsle are de gînd sa ma faca sa leg vorbele lui de numele lui Provis. Eram sigur, si nu ma îndoiam nici o clipa ca Provis nu fusese la teatru.� As spune ca te cam mira vorbele mele, domnule Pip;vad doar ca asa e. Dar e atît de ciud.at ! Greu o sa-ti vina sacrezi ceea ce am sa-ti spun. Daca mî-ai fi spus-o dumneata,cu greu te-as fi crezut.� Adevarat? spusei eu.� Zau ca-i adevarat ! Domnule Pip, tii minte, odata, de¬mult, cînd erai copil... era în ziua de Craciun si am mîncat laGargery, si apoi au intrat cîtiva soldati pe usa, ca sa le dreagatfoe o pereche de catuse ?...� Mi-amintesc foarte bine.� Si-ti amintesti ca soldatii urmareau doi ocnasi si cane-am luat si noi dupa ei? Ti-amintesti ca Gargery te-a luatîn spinare si ca eu eram în frunte, iar voi va tineati dupa minecum puteati ?� Mi-amintesc de toate foarte bine. Tineam minte totulmai bine decît îsi închipuia el, în afara de ultima propozitiune.� Si-ti amintesti: ca i-am gasit pe amîndoi într-un sant,ca se încaierasera si ca unul din ei era lovit rau, stîlcit înbataie de celalalt ?...� Vad totul în fata ochilor.� Tii minte ca soldatii au aprins faclii si i-au pus peocnasi în mijloc, iar noi ne-am dus sa vedem cum îi îmbarca,dincolo de mlastini, pe întuneric ? Ti-amintesti ca lumina fa¬cliilor le stralucea pe obraz ? Starui asupra acestui lucru :lumina facliilor le stralucea pe obraz, în timp ce în jurul nos¬tru era noapte neagra.� Da, spusei eu. îmi amintesc de toate astea.� Atunci, sa stii, domnule Pip, ca unul din cei doi pri- jzonieri â stat în spatele dumitale asta-seara. L-am zarit pesteumarul dumitale.�Trebuie sa ma stapînesc", gîndeam eu. Apoi l-am întrebat:� Si pe care din doi ti se pare ca l-ai vazut ?� Pe cel care fusese stîlcit în bataie, raspunse el, farasovaiala. Si pot sa jur ca l-am vazut 1 Cu cît'ma gîndesc mai

Page 232: marile sperante

mult, cu atît sînt mai sigur. ,$68 �¦ Foarte ciudat... ! spusei eu, prefacîndu-ma, cît puteam bine, ca toate acestea nu înseamna mare lucru pentru mine. într-adevar, e foarte ciudat !Nu e cu putinta sa exagerez nelinistea fara margini în rare ma arunca aceasta convorbire si nici groaza care ma cu¬prinse la gîndul ca Compeyson se aflase_în spatele meu, �ca o ie", caci acest simtamînt nu semana cu nimic din ce cu¬noscusem pîna atunci. Caci daca numele lui Provis îmi iesise vreodata din minte din clipa cînd îl ascunsesem, acest lucru B-a întîmplat tocmai în acele momente cînd se afla lînga mine ; ,i faptul ca acum, dupa ce luasem atîtea masuri, putusem sa i atît de linistit si fara sa iau seama la ce se-ntîmpla în jur II ca si cum as fi încuiat sute de usi ca sa nu-1 las pe omul M ista sa intre si apoi l-as fi descoperit alaturi de mine. Si nici mi ma puteam îndoi ca fusese la teatru din pricina mea, fiindca � Micit de neîntemeiata ar fi imaginea primejdiei care ne paste, primejdia e întotdeauna aproape si în actiune.îi pusei domnului Wopsle întrebari ca, de pilda : cînd aIntrat? El nu stia sa-mi raspunda; atîta stia: ma vazusei<- mine si, în spatele meu, pe omul acesta. Nu-1 recunoscuse(Ic-dt dupa ce-1 privise mai mult timp ; dar, de la început,IM use în chip nelamurit legatura dintre el si mine, stiind ca11 acesta intrase în viata mea înca din vremea cînd eram lai. Cum era îmbracat ? N-avea pe el nimic care sa bata la .ii; parca era în negru. Avea fata desfigurata ? Nu, nudea. Si eu eram de aceeasi parere, caci desi, cufundat înduri cum eram, nu ma prea uitasem cu atentie la oameniispatele meu, cred totusi ca o fata cît de putin desfiguratafi izbit.Dupa ce domnul Wopsle îmi împartasi tot ce-si putea elI imunii si tot ce puteam eu scoate de la el, dupa ce i-am facutIu cu o bautura racoritoare, binevenita dupa oboseala din<i aceea, ne-am despartit. Era între orele 12 si 1 cind amn|nns la Temple, iar portile erau închise. Nu era nimeni în1-1 ¦-.ijnia mea cînd am intrat pe poarta si nici cînd am intrat¦111 Tbert se întoarse si tinuram un sfat foarte serios în fataNu ne ramînea însa nimic de facut decît sa-1 înstiin-Wemmick despre ceea ce descoperisem în noapteai sa-i amintim ca asteptam semnalul lui. Deoarece miBt |i.iren ca as putea sa-1 compromit daca m-as duce prea desstei, îl înstiintai prin scris. Am scris scrisoarea înaintei.i culca si apoi am iesit din casa ca s-o arunc în cutia369 de scrisori ; nici de data aceasta nu era nimeni în preajma mea. Herbert si cu mine furam amîndoi de parere ca nu pu¬team face nimic altceva decît sa fim foarte prevazatori. Si, într-adevar, am fost foarte prevazatori, chiar mai prevazatori decît înainte, daca lucrul acesta era cu putinta, iar în ceea ce ma priveste, nu m-am mai apropiat niciodata de Chinks's Basin decît atunci cînd treceam cu barca pe acolo, si atunci ma uitam la Mill Pond Bank asa cum ma uitam la orice lucru din jurul meu.CAPITOLUL 48A doua întâlnire despre care am pomenit în capitolul tre-J cut avu loc o saptamîna mai tîrziu. îmi lasasem din nou ba la cheiul de sub pod ; era dupa-amiaza, cu o ora mai devremfl decît rîndul trecut, si fiindca nu ma hotarîsem înca unde sai iau masa, ma îndreptasem spre C'neapside si ma plimbam de-a lungul strazii ; cred ca eram fiinta cea mai nehotarîta din toata învalmaseala aceea, cînd, deodata, cineva ma ajunse din urma, si o mîna grea mi se lasa pe umar. Era mîna domnului Jaggers, care ma lua de brat.� Fiindca avem acelasi drum, hai sa ne plimbam putinîmpreuna, Pip. Încotro te duci ?� Cred ca spre -Temple, spusei eu.

Page 233: marile sperante

� Nu stii sigur ? întreba domnul Jaggers.� Vedeti, raspunsei eu, bucuros ca pot si eu o data sa-idau un raspuns cum se cuvine la un interogatoriu, nu stiu,fiindca nu m-am hotarît înca.� Te duci sa iei masa ? întreba domnul Jaggers. Banuiescca nu te supara sa recunosti ca-i asa.� Nu, raspunsei eu, nu ma supara sa recunosc.� Si n-ai întîlnire cu nimeni ?� Nu ma supara sa recunosc ca n-am întîlnire cu nime^B� Atunci, spuse domnul Jaggers, vino sa iei masa cflmine.Eram gata sa-mi cer scuze, dar el adauga : �Vine si Wem-mick", asa ca scuza.se prefacu în aprobare � primele cuvinttl pe care apucasem sa le rostesc servind drept introducere si pen¬tru una, si pentru cealalta � si porniram de-a lungul strazii Cheapside'; cînd am ajuns la �Little Britain", luminile râ-370 sareau stralucitoare prin vitrine, iar lampagiii, care, în înghe-: suiala de dupa-amiaza, nu gaseau destul loc pentru a-si posta scarile, sareau în sus si-n jos si fugeau încoace si încolo, aprin-zînd în ceata care se lasa mai multe luminite rosietice decît candela care deschisese ochi albi pe peretele fantomatic din �Hummums",In biroul din �Little Britain" se scriau obisnuitele scrisori, oamenii îsi spalau mîinile, stingeau luminarile si închideau i asele de bani, asa cum faceau de obicei la sfîrsitul unei zile de lucru. între timp, eu stateam fara treaba lînga focul din odaia domnului Jaggers si, în vîlvataia flacarilor, mi se parea . ,î cele doua busturi d? pe raft îmi fac semne dracesti cu ochiul ; iar cele doua luminari de seu aflate în birou, care îl luminau pe domnul Jaggers pe cînd scria ceva într-un colt, erau împo¬dobite cu niste zdrente murdare, de parca ar fi vrut sa amin-Iiasca de-o ceata de clienti spînzurati.Porniram toti trei spre Gerrard Street într-o birja ; si, dei ajunseram, ne si asezaram la masa. Desi în casa aceea . prin gînd nu mi-ar fi trecut sa pomenesc sau sa amintesoar printr-o privire de sentimentele lui Wemmick din Wal-uorth, totusi, nu m-ar fi suparat sa deslusesc, din cînd în cînd,0 licarire de prietenie în ochii lui. Dar nici pomeneala ! Decîte ori ridicam ochii de pe masa, Wemmick se uita la domnulgers si se purta atît de rece si de uscat cu mine, de parca Ei existat doi gemeni cu numele de Wemmick, si el n-ar fi I acela pe care-1 cunosteam eu.� Ai dat domnului Pip biletul domnisoarei Havisham ?i ba domnul Jaggers curînd dupa ce începuram sa mîncam.� Nu, domnule avocat, raspunse Wemmick, tocmai voiami trimit prin posta cînd ati venit la birou împreuna cunul Pip. Uitati-1. Si-i întinse patronului sau scrisoarea în i mi-o dea mie.� E un bilet care cuprinde doua rînduri, spuse domnuls, întinzîndu-mi fituica; domnisoara Havishm mi 1-amie, fiindca nu era sigura de adresa dumitale. Spune lori sa te vada într-o chestiune de afaceri despre care1 III vorbit. Ai sa te duci pîna la ea ?

Da, raspunsei eu, aruncîndu-mi ochii asupra biletului, iprindea întocmai ceea ce spusese si domnul Jaggers. - Pe cînd crezi c-ai sa te duci pîna la ea ?Am o întîlnire urgenta, spusei eu, privind spre Wem-k, tare tocmai arunca niste peste în gura lui ca o cutie de37f scrisori, ceea ce ma face sa nu pot da un raspuns sigur Cred ca ma voi duce foarte curînd.� Daca domnul Pip are de gînd sa se duca foarte curînd,îi spuse Wemmick domnului Jaggers, nu mai e nevoie sa scriunici un raspuns.

Page 234: marile sperante

Vazînd în aceste cuvinte o aluzie la faptul ca ar fi bine sa nu amîn întrevederea, am hotarît sa plec a doua zi si am. spus-o. Wemmick bau un pahar de vin, uitîndu-se la domnul-Jaggers cu un aer de multumire salbatica, dar la mine nu se uita.� Vezi, Pip ? Amicul nostru, paianjenul, spuse domnulJaggers, si-a jucat cartea. A cîstigat !Tot ce puteam face era' sa încuviintez.� Ha ! E un baiat care promite, în felul lui, dar s-arputea sa nu-i mearga chiar toate asa precum doreste. Pînala urma. cel mai puternic va învinge, dar înca nu se stie caredin doi e cel mai puternic. Daca s-ar apuca s-o bata...� Doar nr-o sa spuneti, i-am' retezat eu vorba cu fata siinima aprinse, ca e chiar atît de pacatos încît sa faca una caasta, domnule Jaggers ? !

� N-am spus asta. Pip. Fac si eu o presupunere. Dacas-ar apuca s-o bata, s-ar putea ca el sa fie, cel mai tare. dardaca ar fi sa se masoare cu mintea, desigur ca n-o sa se în-tîmple asa. As fi prea îndraznet sa-mi exprim parerea desprefelul cum se va purta un individ ca el în asemenea împrejurari,fiindca e vorba de o loterie al carei rezultat nu se poatecunoaste !� Pot sa întreb despre ce rezultat este vorba ?�� Un individ ca amicul dumitale, paianjenul, îmi ras-punse domnul Jaggers, sau loveste, sau se tîraste. Se p< tîrî mîrîind, si se poate tîrî fara sa mîrîie r nu p< decît sa loveasca sau sa se tîrasca. întreaba-1 si pe Wemmidj care-i parerea lui.� Sau loveste, sau se tîraste, spuse Wemmick, fara sauite la mine.� Âsta-i domnul Bentley Drummle, spuse domnulgers luînd o cana cu vin de pe masuta si umplînd pananoastre si pe al lui, si sâ dea Dumnezeu ca problema !n1tatii sa fie dezlegata spre multumirea doamnei ! Caci niexista niciodata multumire si pentru dumneaei, si pentru dinealui. Ei, Molly, Molly, Molly, înceata mai esti pe ziua de azi 1Femeia era alaturi de el c înd domnul Jaggers rostise cu-| vintele acestea si tocmai punea un fel de mîncare pe fl372

farfuria pe care o tinuse în mîna si se retrase cu un pas doi, murmurînd niste cuvinte de scuza. Si, în timp ce >ea, miscarea degetelor ei îmi atrase luarea-aminte.� Ce s-a întîmplat ? ma întreba domnul Jaggers.� Nimic, raspunsei eu. Doar ca subiectul despre care am-bit e cam dureros pentru mine.Miscarea degetelor ei semana cu miscarea pe care o fac degetele cînd împletesc. Femeia se uita la stapînul ei, fiindca nu întelesese daca putea pleca sau daca el mai avea sa-i spuna ceva, caci atunci ar' fi rechemat-o daca ar fi plecat. Privirea vi era foarte încordata. Eram sigur ca mai vazusem ochii a-«¦cstia si mîinile acestea într-o zi neuitata, nu demult !El o lasa sa plece, si femeia se furisa afara. Dar o vedeammereu în fata ochilor, de parca s-ar fi aflat în odaie. Ma uitamla mîinile acelea, la ochii aceia, la parul acela despletit si lemuiam cu ceea ce acesti ochi, aceste mîini si acest par ariiitut sa fie peste douazeci de ani de viata zbuciumata, pe-trecuta în tovarasia unui barbat brutal. Ma uitam din nou laniiinile si la ochii îngrijitoarei, gîndindu-ma la simtamîntulacela neînteles care ma cuprinsese ultima oara în timp ce maplimbam � nu singur � prin gradina paraginita si prin fabricade bere parasita. Ma gîndeam ca acelasi simtamînt ma cuprin-

Page 235: marile sperante

odata, cînd vazusem o fata care ma privea si o mîna care-mi¦a semne prin fereastra unei diligente si cum acelasi simta-ii navalise din nou si ma strafulgerase, odata, pe cîrid ma,im într-o trasura � tot nu singur � si o lumina orbitoareicnise brusc în mijlocul unei strazi întunecoase. Ma gîn-im ca un singur inel din lantul amintirilor îmi ajutase saidentificarea aceea la teatru si cum tot un inel, care îna-îmi lipsea, servea de legatura acum, cînd trecusem în-tlniplator de la numele Estellei la degetele acelea care parcaîmpleteau si la ochii aceia încordati. Si eram cît se poate deca femeia aceasta este mama Estellei. Domnul Jaggers ma vazuse în tovarasia Estellei si nu cred ipasera simtamintele care ma framîntau si pe care nu Icnisem sa le ascund. Dadu din cap cînd spusei ca su-ira dureros pentru mine. ma batu pe spate, ne mai data cu vin si mînca mai departe..rijitoarea mai aparu numai de doua ori si statu foarteli mp în camera, iar domnul Jaggers îi vorbi foarte aspru.mîinile ei erau mîinile Estellei, si daca ar mai fi aparutbii i de o suta de ori. tot n-as fi fost nici mai mult, nici maiur ca parerea mea e adevarul adevarat. 373 Era o seara plicticoasa, caci Wemmick trase vinul spre el. în chip foarte oficial � ca si cum ar fi întins mîna ca sa-si ia leafa � si statu tot timpul cu ochii la seful lui, ca si cum a», \ fi fost mereu pregatit pentru un interogatoriu. Cît despre can¬titatea de vin pe care o bea, cutia lui de scrisori era tot atît de nepasatoare si gata sa înghita vinul ca si o adevarata cutia, de scrisori fata de. scrisorile aruncate în ea. Dupa mine, în seara aceea Wemmick era tot timpul frate geaman cu WemmicKi' din Walworth si nu semana cii celalalt decît la înfatisare.Ne-am ridicat de la masa devreme si am plecat împreuna* înca din clipa în care începuram a bîjbîi printre ghetele dom-nului J'aggers, ca sa ne gasim palariile, simteam ca geamanul cel adevarat e pe cale de întoarcere ; si de-abia facuram sase pasi pe Gerrard Street, mergînd spre Walworth, ca-mi dadu seama ca umblu la brat cu geamanul cel adevarat si ca celalal1 se risipise în aerul serii.� Bine ca s-a terminat! zise Wemmick. E un om minu¬nat si n-are pereche în lume, dar cînd iau masa cu el, parcatrebuie sa ma însurubez, si mi-e mai la îndemîna sa manînoneînsurubat.Mi se paru ca exprimase bine esentialul acestei situatii si i-o spusei.� N-as spune asta nimanui altul, marturisi el. Stiu ca cee între mine. si dumneata nu ajunge la urechile altora.li întrebai daca o vazuse vreodata pe fiica adoptiva a domnisoarei Havisham, pe doamna Bentley Drummle. El îmi spuse ca nu. Ca spusele mele sa nu-i para prea neasteptate, începui sa-i vorbesc despre batrîn si despre domnisoara Skif-fins. Avea un aer destul de siret cînd i-am pomenit de domni¬soara Skiffins si se opri rosu la fata în mijlocul strazii ca sa-si sufle nasul, rotindu-si capul de parca ar fi dat la ivealf o mîndrie ascunsa.� Wemmick, spusei eu, ti~amintesti ca, înainte de a mfi dus prima oara la domnul Jaggers acasa, mi-ai spus sauit bine la îngrijitoarea lui ?� Asa ti-am spus ? întreba el. Da, parca ti-am sp-Dracu sa ma ia, adauga el morocanos, stiu ca ti-am spus ! V,ca nu m-am desurubat de tot.� Spuneai ca e o fiara îmblînzita ?� Si dumneata cum spui ca e ?� Tot asa. Cum a îmblînzit-o domnul Jaggers ?� Asta-i taina lui. Sta de multi ani la el.374 � As vrea sa-mi spui povestea ei. Ma intereseaza în chip

Page 236: marile sperante

sebit s-o cunosc. Stii doar ca ce e între noi doi nu ajungeurechile nimanui.� Bine, facu Wemmick. Dar vezi ca nu stiu povestea ei...adica n-o stiu toata. Dar ceea ce stiu îti pot spune. Doar înmomentul de fata sîntem persoane particulare.� Sigur.� Acum vreo douazeci de ani, femeia asta a fost jude¬cata pentru omor la Old Bailey si achitata. Era o femeie gro¬zav de frumoasa si cred ca avea si ceva sînge tiganesc in vine.Oricum, îti poti închipui- ca procesul a facut vîlva !-.t; � Dar a fost achitata.� Domnul Jaggers era de partea ei, urma Wemmick, cu0 privire plina de înteles, si a scos cazul la lumina într-un chipcu totul surprinzator. Era un caz deznadajduit, si pe atunci01 era înca la începutul carierei, dar 1-a scos la lumina, spreadmiratia tuturor ; de fapt, as spune ca procesul asta 1-a facutpe el. A lucrat el zi de zi, mult timp, luptînd împotriva unuimandat de arestare ; iar la judecata, unde nu putea sa inter¬vina, statea printre avocati, dar toata lumea stia ca Jaggersda ghes cu toate puterile. Victima era o femeie, o femeie cuvreo zece ani mai în vîrsta si mult mai voinica si mai puter¬nica decît acuzata. Era o crima din gelozie. Amîndoua femeileduceau o viata de vagabonde, si femeia asta din Gerrard Streetho maritase'de foarte tînara. în doi timpi si trei miscari (cumRC' spune), cu un vagabond si era nebuna de gelozie. Victima �care, în privinta vîrstei, se potrivea mai bine cu omul nostru, �II fost- gasita moarta într-un hambar, linga Hounslow Heath.Avusese loc o încaierare cumplita, poate chiar o lupta. Femeiaera lovita, zgîrîiata, sfîsiata si se vedea ca fusese strangulata.Nu exista nici o dovada solida împotriva nimanui, doar îm-I II «i ii va femeii asteia, si domnul Jaggers si-a bazat aparareailes pe faptul ca ea n-ar fi fost în stare sa înfaptuiasca ¦ iima. Poti sa fii sigur, spuse Wemmick. atingîndu-mi mînecaI1 unei, ca pe atunci nu staruia asupra fortei muschiulare anninilor ei. asa cum face acum.Ti spusesem lui Wemmick ca domnul Jaggers ne aratase iniii;i femeii în ziua în care luasem masa cu el.Ei. domnule ! urma Wemmick. S-a întîmplat ca fe-Wrlii aceasta sa fie atît de mestesugit îmbracata din momentul in ' ire fusese banuita, îneît sa para mult mai plapînda decît � i i de fapt; mai ales, mi-amintesc ca purta întotdeauna mî-

375 neci în asa fel facute, incit bratele ei pareau nespus de gin¬gase. N-avea decît una sau doua vînatai pe corp � o nimica toata pentru o vagabonda, � dar podul palmelor îi era jupuit, si lumea se întreba daca asta nu se datora zgîrîfeturilor. Dom¬nul Jaggers dovedise ca femeia trebuise sa-si croiasca drum, într-o zi, prin niste spini, care nu-i ajungeau chiar pîna la obraz, dar prin care n-ar fi putut sa treaca cu mîinile ridicate } si, într-adevar, în pielea femeii s-au gasit spini, care au fost aratati la proces ; în urma cercetarilor, s-a dovedit ca spinii fusesera rupti, ca aveau printre ei zdrente din rochia femeii si chiar urme de sînge. Dar partea cea mai îndrazneata a fost urmatoarea : ca sa nu întareasca banuiala cum ca omorul a» fi fost savîrsit din gelozie, unii încercasera sa dovedeasca ca . femeia îsi omorîse pe vremea aceea copilul pe care-1 avea cu acel om, un copil de vreo trei ani si ca facuse acest lucru minata de furie si de setea de razbunare. Sa-ti spun ce a scos domnul Jaggers din toate acestea : �Noi spunem ca femeia n-are | urme de zgîrîieturi, ci de spini, si va aratam si spinii. Voi spu¬neti ca sînt urme de zgîrîieturi si nascociti povestea ca si-a ucis copiluL Prin urmare trebuie sa trageti concluziile la care duce ace

Page 237: marile sperante

asta banuiala. Dupa cîte stim noi, daca si-ar fi ucis copilul, e posibil ca acesta s-o fi zgîriat-o agatîndu-se de ea. Atunci, cum ramîne ? Voi doar n-o judecati pentru uciderea copilu¬lui ; n-aveti decît s-o judecati pentru asta ! în cazul acesta, daca vreti numaidecît sa vorbiti de zgîrieturi, noi va spunem ca ati stiut de ele, presupunînd ca nu le-ati inventat...". Ca închei, spuse \Vemmick, domnul Jaggers era prea grozav pon-tru juriu, si oamenii s-au lasat convinsi.� Si de atunci a fost mereu în serviciul lui ?� Da, dar nu numai atît, spuse Wemmick ; a intrat inserviciu de îndata ce a fost achitata si era blînda ca si acum.De atunci a mai învatat ea cîte ceva în ce priveste datoriileei de îngrijitoare, dar blînda a fost de la început.� Ti-amintesti care era sexul copilului ?� Se spunea ca-i o fetita.� Nu mai ai nimic sa-mi spui asta-seara ?� Nimic. Am primit scrisoarea dumitale si am rupt o.Nimic altceva.Ne-am spus calduros noapte buna si m-am întors a< avînd din nou la ce sa ma gîndesc, macar ca de vechile mole gînduri nu ma usurasem de fel.376 CAPITOLUL 49 Cu biletul domnisoarei Havisham în buzunar, ca sa-mi serveasca drept scrisoare de acreditare în caz ca, nestatornica cum era, s-ar fi aratat mirata ca ma vede rasarind asa de curînd la �Satis", am pornit a doua zi cu diligenta. Am coborît la hanul din mijlocul drumului si am luat gustarea de dimi¬neata acolo, i'ar restul drumului l-am facut pe jos, caci voiam sa intru neobservat în oras, pe drumurile mai putin umblate, si aveam de gînd sa plec tot asa.Lumina zilei aproape ca trecuse cînd ajunsei în fata curti¬lor linistite din spatele strazii principale. Gramezile de ruine, unde se aflau, pe vremuri, gradinile si salile de mîncare ale calugarilor, si zidurile puternice, care se prefâcusera în ham¬bare si grajduri, erau aproape tot atît de tacute ca si batrînii calugari din morminte. Sunetul clopotelor de la catedrala mi se paru mai trist si mai îndepartat ca niciodata, în timp ce treceam grabit pe acolo, ferindu-ma de privirile oamenilor ; iar vibratiile vechii orge îmi ajungeau la ureche ca un cînteo funebru, pe cînd ciorile, care zburau în jurul turnului cenusiu, leganîndu-se pe ramurile goale ale pomilor din gradina ma¬nastirii, parca îmi spuneau ca locurile se schimbasera si ca Rstella plecase pe vecie de pe meleagurile acelea.0 femeie în vîrsta, pe care o mai vazusem si înainte, cacifacea parte din slugile care traiau în casuta de dincolo decurtea de serviciu, îmi deschise poarta. Luminarea aprinsa seafla, ca si odinioara, în coridorul întunecos, iar eu asn luat-oam urcat singur scarile. Domnisoara Havisham nu era în odaia ei, ci în odaia cea mare din cealalta parte a scarii. Dupaam ciocanit zadarnic, am bagat capul pe usa ; o vazui stînd Unga camin, pe un scaun jerpelit, si atintindu-si privirile spre focul stins, cufundata in gînduri.Facui cum facusem de atîtea ori pe vremuri, adica intraima rezemai de caminul vechi, unde ma putea vedea cînd1 sa ridice ochii. Era atîta singuratate în fiinta ei, îneît marinse mila, macar ca ma lovise, cu buna-stire, mai adîncit as fi îndraznit sa o învinuiesc. în timp ce o priveam cu¦mputimire, gîndindu-ma ca treptat ajunsesem si eu sa ma k>g de soarta nenorocita a acestei case. ochii ei se oprira asu¬prii mea. Se uita tinta si întreba în soapta ¦� E adevarat ?� Sînt eu, Pip. Domnul Jaggcrs mi-a dat ieri biletulnneavoastrâ, si n-am vrut sa pierd timp.

377

Page 238: marile sperante

� Multumesc, multumesc.în timp ce aduceam un alt scaun jerpelit si ma asezam în : fata caminului, vazui pe fata ei o expresie pe care nu i~q cunosteam înca : parca se temea de mine,� Vreau sâ-ti vorbesc despre cele ce mi-ai propus ultimaoara cînd ai fost aici, spuse ea, si sa-ti arat ca nu sînt chiarde piatra. Dar poate ca acum n-ai sa mai poti crede ca existasi simtaminte omenesti în inima mea...Dupa ce i-ara spus cîteva cuvinte în care o asiguram ca nu cred acest lucru, ea si-a întins tremurînd mîna dreapta, ca si cum ar fi vrut sa ma atinga, dar si-a retras-o înainte ca eu sa fi înteles miscarea ei si sa~mi dau seama cum trebuie sa o primesc.� îmi spuneai, vorbind despre prietenul dumitale, cami-ai putea arata cum sa fac o fapta buna si folositoare, cevacare ti-ar face si tie placere. Nu-i asa ?� Da, ceva pe care as vrea din tot sufletul sa-1 fac.� Ce anume ?Si am început sâ-i vorbesc de povestea aceea tainica si despre asociatia în care intrase Herbert. Nu ajunsesem prea departe cu povestirea mea, cînd întelesei, dupa privirile ei, ca se gîndeste mai degraba la mine decît la ceea ce spuneam. Se pare ca asa si era, caci atunci cînd am tacut, au trecut cîteva clipe înainte ca ea sa-si dea seama ca m-am oprit.�¦ Te-ai întrerupt,, întreba ea cu aerul acela de teama, fiindca ma urasti prea mult si ti~e sila sa vorbesti cu mine ?� îîu, nu, raspunsei eu, cum puteti sa gînditi asa, dom-nisoarâ H^visham ! M-am întrerupt pentru câ mi se parea canu ma urmariti !� Poate ca nu, raspunse ea, ducîndu-si mîna la cap. Maiîncepe o data si da-mi voie sa ma uit la altceva. Stai ! Acumspune.îsi aseza mîna pe baston, cu miscarea aceea hotarîta pe care o cunosteam atît de bine, si se uita la foc cu o privire încordata, ca si cum si-ar fi dat osteneala sa asculte. Eu îmi urmai povestirea si-i spusei câ nadâjduisem ca întelegerea saj se încheie tot cu mijloacele mele. dar ca, în privinta aceasta, ramasesem dezamagit. Aceasta parte a povestirii (i-am amin-;it eu) era legata de lucruri care nu puteau intra în explica-iile mele, deoarece erau taine grele, care apartineau unui alt om.� Aha 1 facu ea, încuviintînd cu capul, dar fara sa seu'te la mine. Si cîti bani mai lipsesc pentru ca întelegerea saie încheiata ?78 Mi-era cam teama sa-i raspund, caci suma mi se parea sa :� Noua sute de livre.� Daca îti dau banii, ai sa pastrezi taina asa cum ai pas¬trat-o si pe a ta ?� Cu tot atîta sfintenie.� Si ai sa te simti mai linistit ?� Mult mai linistit.� Esti tare nenorocit acum ?întrebarea aceasta mi-o puse tot fara sa se uite la mine," dar cu un ton neobisnuit de întelegator. In clipa aceea n-ani putut sa-i raspund, caci n-aveam glas. Ea îsi sprijini mîna stinga pe capatul bastonului si-si culca usor capul deasupra.� Sînt departe de a fi -fericit, domnisoara Havisham, daram alte pricini de neliniste decît cele pe care le stiti dumnea¬voastra. Sînt taine despre care v-am mai pomenit.I Dupa cîteva clipe, ea îsi înalta capul si privi din nou focul.� E nobil din partea ta sa-mi spui ca ai si alte pricinido a fi nefericit. E adevarat ?� Prea adevarat.Dar pot oare. Pip, sa te ajut ajutîndu-ti prietenul ?râ de asta. nu pot face nimic pentru tine ?

Page 239: marile sperante

| � Nimic. Multumesc pentru întrebare. Si mai mult, vaim/ltumesc pentru felul cum m-ati întrebat. Dar nu puteti face nimic.Apoi se ridica de pe scaun si se uita prin' odaia aceea jal-nica, pentru a gasi instrumente de scris. Nu gasi nimic si «dinei scoase din buzunar niste tablite de fildes, înconjurate <l< un chenar de aur vechi, si începu sa scrie cu un creion toi de aur vechi, care-i atîrna la gît.� Tot mai ai legaturi de prietenie cu domnul Jaggers ?� Sigur. Ieri am luat masa cu el.� îi trimit prin dumneata autorizatia de a-ti pune suma!�!;! la dispozitie pentru prietenul tau. Eu nu tin nici uni in casa ; dar daca vrei ca domnul Jaggers sa nu stie nimic . toate acestea, pot sa-ti trimit banii. - Mulfumesc, domnisoara Havisham ; nu ma supara cîtusî i(in sâ-i primesc de la el¬inii citi cele ce scrisese; scrisese totul în termeni foarte i, cu gîndul. fireste, de a îndeparta orice banuiala ca eu I i linii banii acestia spre folosul meu. Luai tablitele din mîna ire tremura, si începu sa tremure si mai tare cînd îsi379 scoase lantul de care era prins creionul si-mi dadu creionul în mina. Facu toate aceste miscari fara sa ma priveasca.� Numele meu este scris pe prima foaie. Daca poti cumvasa scrii dedesubt : �O iert, desi, dupa atîta timp, inima meazdrobita nu este decît pulbere", te rog scrie.� O, domnisoara Havisham, spusei eu, pot sa scriu chia»acum ! Au fost multe greseli dureroase. Viata mea a fost atîtde oarba si de lipsita de recunostinta ! Am mult prea multanevoie de a fi calauzit si iertat pentru a fi aspru cu durtMjneavoastra.Ea îsi întoarse fata spre mine, încetînd pentru prima oara de a se uita la foc, si, spre uluirea mea, as putea spune chi spre groaza mea, cazu în genunchi la picioarele mele; ridicase mîinile împreunate spre mine în felul în care trebuii sa le fi înaltat adeseori spre cer în vremea cînd mai traiJ maica-sa, iar ea avea o inima tînara, proaspata si neprihanita^Cînd am vazut-o îngenuncheata în fata mea, cu parul alb si cu fata zbîrcita, m-am cutremurat. Am rugat-o sa ridice si am cuprins-o cu bratele, ca s-o ajut; dar ea îmi strîm mîna, îsi pleca capul deasupra ei si începu sa plînga. N-o va zusem niciodata pîna atunci varsînd o lacrima, si nadajdui ca usurarea aceasta i-ar putea face bine, ma aplecai tacut as pra ei. Acum nu mai era îngenuncheata, ci zacea întinsa podea.� O ! striga ea cu deznadejde. Ce-am facut !facut!...� Daca va întrebati ce-ati facut pentru a-mi face mie.^Mlasati-ma sa va raspund eu. Foarte putin. As fi iubit-o orisicuniS-a maritat ?� 'Da!întrebarea n-avea rost, caci tristetea ce învaluia di ¦ casa aceea mohorîta îmi spusese dinainte adevarul.� Ce-am facut ! Ce-am facut !... îsi frîngea mîinile. tiravasea parul alb si se întorcea, mereu, la acelasi strigat jalnifllCe-am facut !...Nu stiam ce sa-i raspund si cum s-o linistesc. Stiam bine ca facuse o greseala dureroasa cînd luase un copil pla si-1 formase dupa tiparul acela în care ura ei salbatica, gostea ei strivita si mîndria ei ranita gasisera cea mai a razbunare. Si mai stiam tot atît de bine ca, alungind Iun zilei din casa ei, alungase mult mai mult decît atît; ca. rîndu-se în casa, se zavorise fata de mii de înrîuriri fire: binefacatoare ; ca mintea ei se ratacise din pricina atîtor

380 duri pustii, asa cum se ratacesc, asa cum trebuie sa se rata-i toate mintile care cauta sâ se împotriveasca celor firesti.

Page 240: marile sperante

i puteam oare sâ o privesc fara mila, cînd vedeam pedeapsa in fiinta ei doborîta, în nepotrivirea ei pe pamîntul acesta peire se nascuse, în desertaciunea durerii ei, care se transfor¬mase într-o manie tiranica, ca si desartaciunea pedepsei si a remuscarii. desertaciunea nevredniciei si alte monstruoase de-¦.< rtaciuni, adevarate blesteme aruncate asupra lumii noastre ?� Pînâ deunazi, cînd i-ai vorbit, cînd am vazut în tine"i;!inda celor pe care le-am simtit si eu odata, nu stiam cei.icusem. Ce-am facut ! Ce-am facut !... Si-si repeta necontenit¦irigatul de douazeci, de cincizeci de ori : Ce-am facut !...ri� Domnisoara Havisham, începui eu, dupa ce strigatelese stinsera, pe mine ma puteti înlatura din mintea si cugetul«Inmneavoastra. Dar cu Estella e altceva, si daca puteti cumva �Adarniciti macar o farîma din raul pe care i l-ati facut cînd înabusit o parte din firea ei adevarata, ar fi mai bine sa ti asta acum decît sa jeliti trecutul o suta de ani încheiati.� Da, da, stiu. Da. Pip, dragui meu ! în dragostea pei.ire mi-o purta acum, se simtea compatimirea sincera a uneiI femei. Dragul meu ! Crede-ma : cînd a venit la mine pentru I prima oara. ma gîndeam sa o scap dintr-o mizerie asemâna-I toure cu a mea. La început, nici nu doream mai mult,� Bine !. spusei eu. Asa nadajduiesc si eu ca ati dorit.� Dar, pe masura ce crestea si se facea din ce în ce mai[frumoasa, am început sa gresesc; cu laudele mele, cu giuvae-i Io mele, cu lectiile mele, i-am furat inima si am înlocuit-o � n un sloi de gheata.� Mai bine ati fi lasat-o cu inima ei, chiar daca astaziinima ar fi fost lovita si sfarîmata, spusei eu, fara sgiot opri.I .1 cuvintele acestea, domnisoara Havisham se uita timp m> rîleva clipe la mine, cu privirea ei ratacita, si apoi izbucniCe-am facut !... Daca mi-ai cunoaste povestea, se apara (1 ;ir fi mila de mine si m-ai întelege.Domnisoara Havisham, raspunsei eu, foarte prevazator l is putea spune ca va cunosc povestea. Am cunoscut-o de'l .im plecat din tinut. Povestea dumneavoastra m-a facutîmpatimesc, si sper ca am înteles-o; de asemenea, sipa pe care a avut-o asupra dumneavoastra. Oare aceastaîmi îngaduie sâ pun o întrebare cu privire la Estella ?381<>ii : Nu Estella cea de acum, ci Estella care a venit aici pentru prima oara.Domnisoara Havisham sedea pe podea, sprijinindu-si capul pe bratele ce si le tinea pe scaunul acela jerpelit. La auzul acestor cuvinte, se uita drept în ochii mei si-mi raspunse :� Spune.� Al cui copil este Estella ?Ea clatina din cap.� Nu stiu...Si-si clatina din nou capul.� Vreau sa stiu daca domnul Jaggers a adus-o sau itrimis-o.� A adus-o.� Vreti sa-mi spuneti cum s-a întîmplat ?| Ea îmi raspunse în soapta si cu teama :� Stateam de mult zavorita în casa asta (nu stiu cît timpstii doar la ce ora s-au oprit ceasornicele de aici), cînd, într-Qzi, i-am spus ca vreau o fetita, pe care s-o cresc, s-o iubesc sis-o scap de soarta mea. îl vazusem pentru prima data cînd aiii

Page 241: marile sperante

trimis dupa el ca sa ma ajute sa scap de lucrurile din casa ;citisem în ziare despre el înca înainte de a ma despartilume. Mi-a spus ca o sa caute un copil orfan. într-o noatmi-a adus-o adormita, si eu i-am spus Estella.� Pot întreba ce vîrsta avea pe atunci ?�- Doi sau trei ani. Nici ea nu stie nimic altceva dect ca e orfana, înfiata de mine.Eram atît de sigur ca femeia aceea era mama Estellei, înc n-aveam nevoie de nici o marturie ca sa-mi întaresc convir gerea. Mi se parea ca legatura dintre fapte era limpede si ni îndoielnica pentru mintea oricui.Ce mai puteam nadajdui sa obtin prin prelungirea acesi întrevederi ? Reusisem ceea ce doream cu privire la Herbetfl domnisoara Havisham îmi spusese tot ce stia despre Est^J iar eu facusem tot ce-mi statea în putinta ca sa-i usurez getul. Nu merita sa spun cu ce cuvinte ne-am despartit; ne-£ despartit, asta-i tot.Amurgul se lasa cînd am coborît scarile si am iesit la a I-am spus femeii care îmi deschisese usa la sosire ca nu af nevoie de ea si ca vreau sa ma mai plimb putin în jurul cas înainte de plecare, caci aveam o presimtire ca nu voi mai niciodata prin locurile acelea si mi se parea ca lumina ami gului se potrivea cu ultima amintire pe care voiam sa o a382 Mi-am croit drum spre gradina paraginita, printre butoaiele pustii, unde ma plimbasem, odata, demult, butoaiele acel a, li.iiute ani de-a rîndul de ploile care le putrezisera lemnul pe ,ilocuri si lasasera ochiuri de apa pe cele întoarse cu fundul în Am ocolit toata gradina ; am trecut pe la coltul unde ma batusem cu Herbert, pe potecile unde ma plimbasem cu Es-ti'lla... Si totul era atît de rece, atît de pustiu si de posomorit !... La întoarcere m-ara abatut pe la fabrica de bere ; am ri-tlirat zavorul ruginit al unei usi care dadea in gradina si am Intrat în fabrica Eram gata sa ies prin cealalta usa � care nu ¦ II usor de deschis, caci lemnul umed se miscase din loc si �.<¦ umflase, balamalele erau slabite, iar în prag crescusera ciu¬perci� cînd, deodata, am întors capul si am privit în umbra. () amintire din copilarie reînvie în mintea mea, cu o putere nemaipomenita, în clipa în care facui aceasta miscare si mi se pun ca o vad pe domnisoara Havisham spînzurata de grinda. A' casta iluzie a simturilor era atît de puternica, îneît stateam kuli grinda tremurînd din cap pîna în picioare, pîna ce-mi dadui 1*1 MI na ca nu-i decît o închipuire ;. totul nu tinu decît o clipa. Tristetea care se desprindea din locurile acelea si din a-¦nurgul serii, ca si spaima cu care ma umplu aceasta închipuire il>- o clipa ma facura sa ma simt cuprins de o groaza de ne-|U'scris cînd trecui prin poarta deschisa de lemn, unde îmi Ui'ulsosem inima. Ajunsei în curtea din fata; stateam la în-ilâ daca sa chem femeia ca sa-mi descuie poarta sau daca ¦ nu ma duc mai întîi pîna sus, sa vad daca nu se întîmplase Ilinic cu domnisoara Havisham de cînd o parasisem. Am ales ¦fil'-.i din urma si am urcat scarile.M-am uitat în odaia unde o lasasem si am vazut-o siînd imin, pe scaunul cel jerpelit, foarte aproape de foc si iele spre mine. în clipa în care îmi retrasei capul ca sa 1 tiptil, am vazut o flacara care tîsnea în sus; în aceeasi ¦ un vazut-o pe domnisoara Havisham, care tipa, fugind mine, învaluita într-un vîrtej de flacari, ce se ridicau în Iu vreo cîteva picioare deasupra pamîntului. l'urtam o pelerina cu doua gulere, si pe brat aveam un .ros. Stiu ca le-am scos, ca am înfasurat-o în ele, ca ncat-o pe jos si am acoperit-o ; stiu ca, tot cu scopul un tras fata cea mare de masa si ca am trîntit pe jos III.KI.I aceea putrezita din mijlocul mesei, împreuna cu toate i te care se adaposteau înauntru ; stiu ca eram amîndoi ¦a ne luptam unul cu altul ca niste dusmani de Hftt si ca, cu cît mai mult încercam sa o acopar, cu atît mai383 salbatic tipa si se zbatea ; stiu ca toate acestea s-au întîmplat fiindca stiu care a fdst sfîrsitul, dar nu pentru ca as fi simtit sau as fi gîndit ceva, sau fiindca mi-as fi dat seama de ceea ce fac. Nu mi-am dat seama de nimic pîna ce m-am trezit împre¬una cu ea, alaturi de masa cea mare, si am vazut bucati de scrum plutind prin aerul ce mirosea a ars ; cu o clipa în urma aceste zdrente pîrjolite facusera parte

Page 242: marile sperante

din rochia ei ofilita de, mireasa.Apoi m-am uitat în jurul meu si am vazut gîndaci si pa-ianjeni fugind zapaciti pe podea, si dupa aceea servitorii car intrau pe usa, gîfîind si tipînd. Tot o mai tineam cu sila 1 pamînt, ca pe un prizonier care voia sa fuga, si ma îndoiesc I înainte de a vedea scrumul � vesmintele ei de altadata � ca> zînd stins la pamînt, în jurul nostru, ca o ploaie neagra, stia: macar cine e si de ce ma luptasem cu ea, sau ca o cuprinseser; flacarile si ca focul era stins.Domnisoara Havisham zacea fara cunostinta si mie mi-erjl teama s-o misc sau s-o ating. Am trimis dupa ajutor si arj tinut-o strîns pîna cînd au venit oamenii, ca si cum mint mea ratacita si-ar fi închipuit (si cred ca si-a închipuit) daca îi dau drumul, focul va izbucni din nou si ca o va mist De-abia cînd m-am sculat, la venirea medicului si a celorlal ajutoare, am vazut, spre mirarea mea, ca amîndoua mîinile erau arse, caci pîna atunci nu simtisem nimic.nsfl(oloiLa examenul medical se vazu ca fusese serios ranita, ca ranile în sine nu erau desperate ; primejdia cea mare co numai în zdruncinul nervos pe care îl suferise. La cererea dicului, asternuturile din patul ei fura aduse în odaia accc asezate pe masa cea mare, care era foarte buna pentru pana cea ranilor. Dupa o ora, cînd o vazui din nou, era întinsa ai unde o vazusem o data izbind cu bastonul în podea si o au; sem spunînd ca într-o zi va sta întinsa în acel loc.Desi rochia arsese în întregime, dupa cum am aflat, nisoara Havisham tot mai pastra ceva din aerul acela de reasa înfricosatoare, caci o acoperisera pîna la gît cu bum alb,, s! asa cum statea întinsa, cu un cearsaf alb aruncat supra trupului ei, tot mai avea înfatisarea aceea de naluca. fafisarea a ceva care existase odata si se schimbase.Am aflat de la servitori ca Estella era la Pris ; me îmi fagadui ca-i va scrie cu primul curier, iar cu am luat as mea sarcina de a înstiinta restul familiei. Aveam de vorbesc doar cu Matthew Pocket si sa-1 las su se ci384 lui"1 !lil' Vii crede de bert, de , cu j«

¦ «cit sa nu pot misca deget^aFdrea.Pfâ � era suparator ca mina si SSuI sfaW Sl ea Jegata-'^�; iar haina nu puteam :o^f ^re le P ' ^a gît, ca o pelerina ParuTîmT fP rt deCÎt Pe « --Pul � fata scapaferfneSiirC ?* d P^

'le - c. u 385 racoritor, care era pregatit dinainte, si mi le punea din nou, cu o drage ve rabdatoare, pentru care îi eram adînc recunoscator.La -Ufeeput am stat linistit pe canapea. Mi-era nespus de greu, as spune chiar cu neputinta, sa scap de imaginile care ma urmareau : vîlvataia, flacarile care înaintau grabite, cu zgomot, groaznicul miros de ars. Daca atipeam pentru o clipa, ma trezeau tipetele domnisoarei Havisham si o vedeam gonind spre mine cu coroana aceea de flacari deasupra capului. Mi se parea mai greu sa lupt cu aceste naluci decît cu orice durere trupeasca ; si Herbert, care îsi dadea seama de aceasta, încerca cu orice pret sa-mi îndrepte atentia într-alta parte.Nici unul din nou nu pomeni nimic despre barca, dar amîn-doi ne gîndeam la ea. Lucru

Page 243: marile sperante

l acesta era vadit, caci amîndoi j feream de subiectul cu pricina si � fara sa ne fi înteles dina¬inte � eram de aceeasi parere, anume ca vindecarea mîinilop mele era o chestie de ore, nu de multe saptamîni.Desigur ca prima întrebare pe care i-am pus-o lui Herbert a fost daca totul merge bine în casa de pe malul fluviului Deoarece el îmi raspunse �da", cu încredere si voiosie, n-E mai pomenit de subiectul acesta pîna spre sfîrsitul zilei. Atunc în timp ce schimba bandajele, mai curînd la lumina focull decît la lumina care venea de afara, Herbert deschise el sing vorba :� Stii, Handel, aseara am stat de vorba cu Provis deore încheiate.� Si unde era Clara ?� Saracuta de ea ! spuse Herbert. A stat cu Gruffargrim toata seara. Cum pleca de lînga el, batrînul începea sizbeasca în podea. Nu cred ca o mai duce mult. Cu atîta resi piper, si iar rom si iar piper, as spune ca n-o sa treaca misi o sa amuteasca de tot.� Si atunci te însori, Herbert ?� Altfel cum as putea sa ma îngrijesc de fetita ? întindebratul pe rezamatoarea canapelei, mai baiete, si eu am saasez aici si am sa-ti scot bandajul încetisor, asa ca nici n-aisimti Vorbeam de Provis. Stii, Handel, ca se schimba multbine ?� Ti-am spus doar ca mi s-a parut mult mai domolcînd l-am vazut ultima oara.� Da, mi-ai spus. Si chiar asa e. Aseara era foarte vojbaret si rrii-a mai spus cîteva lucruri din viata lui. Ti-amintescum s-a oprit din vorba cînd a pomenit despre o femeiecare a avut multe necazuri. Te doare ?386 Tresarisem, dar nu din pricina atingerii lui. Cuvintele lui ma facusera sa tresar.� Uitasem de asta, Herbert. Dar acum, cînd îmi spui,îmi amintesc.� Bine ! A vorbit despre partea asta a vietii lui si tarea fost întunecata. Sa-ti povestesc ? Sau acum te-ar plictisi ?� Povesteste-mi neaparat ! Cuvînt cu cuvînt!Herbert se apleca înainte, ca sa ma priveasca mai de a-proape, ca si cum raspunsul meu ar fi fost mai grabit si mai nerabdator decît s-ar fi asteptat el.� Nu-ti' arde fruntea ? întreba el, atingîndu-mi frunteacu mîna.� E rece de tot, spusei eu. Povesteste-mi, te rog, ce ti-aspus Provis, draga Herbert.� Se pare... începu Herbert, acum ti-am scos încetisorbandajul si ti-1 pun pe cel rece ; te face sa tresari la început,saracul de tine, asa-i ? Dar îndata ai sa te simti bine... Se pareca femeia aceea era tînara, geloasa si razbunatoare ; razbuna-loate mai baiete, pîna în ultimul grad.� Care grad ?� Pîna la crima. Te supara raceala pe locul acela maisensibil ?� Nici n-o simt. Cum, a ucis ? Pe cine a ucis ?� Pai fapta ei n-ar fi meritat un nume chiar atît deînfricosator, spuse Herbert, dar totusi au judecat-o, iar domnulflaggers a aparat-o, si faima care i-a iesit atunci a facut ca sîProvis sa auda de numele lui. Victima era o alta femeie, maiIn vîrsta si foarte puternica ; se pare ca într-un hambar a avutL Ioc o lupta ; nu e sigur cine a început-o si cît a fost de dreapta �nu de nedreapta, dar nu exista nici o îndoiala despre faptul nun s-a sfîrsit, fiindca victima a fost

Page 244: marile sperante

gasita sugrumata.� Si femeia, a fost condamnata ?� Nu ; a fost achitata. Draga Handel, mi se pare can lovit !� Nimeni n-ar putea sa umble mai încetisor. Da ? Siflltceva ?� Femeia asta tînara, care a fost achitata, avea un copil* Ir- la Provis, un copil la care Provis tinea foarte mult. ChiarIn scara în care femeia cealalta, care era pricina geloziei, a fostni mata, dupa cum ti-am spus, femeia cea tînara a venit la is doar pejitru o clipa si i-a jurat ca va ucide copilul (care 01 Alea la ea) si ca el nu-1 va mai vedea niciodata, dupa care icut nevazuta. Am terminat de bandajat bratul care te387 doare cel mai rau si nu mai ramîne decît mîna dreapta, care e o treaba mult mai usoara. Ma descurc mai bine pe lumina asta decît pe lumina mare, fiindca mîna mi-e mai sigura cînd nu vad basicile asa deslusit. Nu ti se pare ca respiratia ta nu-i în regula, mai baiete ? Am impresia ca rasufli foarte iute.� Poate ca da, Herbert. Si femeia si-a tinut juramîntul ?� Aici vine partea cea mai întunecata din viata lui Pro-vis. Si 1-a tinut.� Adica el spune ca si 1-a tinut.�� Da, desigur, mai baiete,. raspunse Herbert cu glas mirat si aplecîndu-se din nou spre mine, ca sa ma vada mai de proape. El mi-a spus totul. Alte informatii n-am.�� Nu, desigur,� Daca s-a purtat urît cu mama copilului, urma Herbert,sau daca s-a purtat frumos cu ea, asta nu mi-a spus ; darde trei-patru ani a împartit si ea cu el viata aceea nenorocit pe care el ne-a descris-o aici în fata focului si se pare ca li i-a fost mila de ea si ca s-a purtat întelegator. Asa ca, de frk sa nu fie silit sa depuna marturie despre "copilul acela ucis sa pricinuiasca moartea femeii, s-a ascuns (macar ca-1 dur� inima dupa copil), s-a tinut m întuneric, cum spune el, depart de proces, si lumea n-a vorbit decît în treacat de el, ca desj ¦un oarecare Abel, care a stîrnit gelozia femeii. Dupa a femeia a disparut» si asa a ramas omul fara copil si fara-mu sa te întreb...� O clipa, baiete, si am încheiat. Geniul acelaCompeyson, cel mai tîlhar dintre tîlhari, stiind ca el aascuns m timpul acela si din ce pricina a facut asa, s-a foimai tir zi u de cele ce stia pentru a-1 saraci mai rau si a-1 isa-i robeasca si mai mult. Am înteles limpede aseara câ Jmai tare dusmania lui Provis. , vrea sa stiu precis, Herbert, daca ti-a spus cut toate acestea.=- Precis ? Stai sa-mi amintesc ce-a spus în privinta a Vorba lui a fost �cam vreo douazeci de ani si,-mai bine numaidecît dupa ce m-am 'legat de Compeyson". Cîti ani a^ cînd ai dat de el în cimitirul din satul vostru ?� Cred ca vreo sapte ani� Asa-i. Toate astea se întîmplasera cu vreo trei-jani în urma si spunea ca i-ai amintit de fetita aceea care ]rîse atît de jalnic si care ar fi fost cam de vîrsta ta.388 Herbert, spusei eu repezit, dupa elteva elipe de ta-eere, eum ma vezi mai bine, la lumina ferestrei sau la lumina focului ?� La lumina focului, raspunse Herbert, apropiindu-se dinnou.� Uita-te la mine.� Ma uit, mai baiete.� Pune mîna pe mine.�Pun mîna pe tine, mai baiete.

Page 245: marile sperante

� Asa-i ca nu ti-e teama ca am friguri sau ca mi s-azapacit mintea din cauza accidentului de aseara ?� Nu, nu, mai baiete J spuse Herbert, dupa ce ma cerceta'cîtva timp. Esti cam tulburat, dar esti tot tu.� Stiu ca sînt tot eu. Si afla ca omul pe care-1 ascundem|fn casa de pe malul fluviului este tatal Estellei.'CAPITOLUB51tf-as putea sa spun ce planuri .urmaream cîrid ma înfier-hintasem asa tare pentru a descoperi si a dovedi legaturile de ienie ale Estellei. Veti vedea îndata ca nu întelegeam lucru-¦ile prea lamurit, pîna cînd o minte mai înteleapta decît a mea u mi le înfatisa asa cum erau.Dar dupa ce Herbert si cu mine sfîrsiram discutia noastra H it de importanta, simtii cum o convingere înfrigurata îmi da a aflu sirul lucrurilor; simtii ca nu trebuie sa ma las ic tinjala si sa descopar adevarul adevarat. Marturisesc ca nu daca mi se'parea.ca fac toate acestea de dragul Esteilei daca eram bucuros sa trec cîteva crîmpeie din atmosfera ¦ ica care o învaluise un timp atît de îndeiungat si asu-^HM omului a carui viata ma privea îndeaproape. Poate ca pre-^¦punerea din urma este mai aproape de adevar.*

orice caz, cu.greii am putut fi oprit de a ma duce chiarfi v ara aceea pîna în Gerrard Street. Doar profetiiie lut Her-are spunea ca voi cadea la pat si-nu voi mai fi bun de io tocmai acum, cînd viata fugarului nostru atîrna de noi, I j i i'rîu nerabdarii mele. Si numai cind am înteles ce a e �' repeta de nenumarate ori, ca, întîmp]e-se ce s-o înfîmpia, B <li I.I zi ma voi duce la domnul Jaggers, am ramas în cele ^¦'i urma linistit acasa-, lasînyuhjj pe Herbert'sa-mi îngrijeasca389. ranile. 'A doua zi, âis-de-dimineata, plecaram împreuna în oras J la întretaierea strazii Giltspur eu Smithfield l-am lasat pa Herbert sa se duca în oras, iar eu m-am îndreptat spre �Littla Britain".La anumite date, domnul Jaggers si domnul Wemmick tre¬ceau în revista conturile' biroului, verificau chitantele si pu-<neau lucrurile la punct. In acele zile Wemmick intra cu regis¬trele si hîrtiile în odaia lui Jaggers, în timp ce unul din fune-tionarii de sus cobora în biroul din fata. Vazînd, în dimineataaceea, pe un astfel de functionar în locul lui Wemmick, înte¬lesei ce se petrecea ; dar nu-mi parea rau sa-1 gasesc pe dom¬nul Jaggers în tovarasia lui Wemmick, caci astfel WemmicHputea sa auda cu urechile lui ca nu spun nimic compromitatorla adresa lui. 'înfatisarea mea,, cu o mîna legata si cu mantaua aruncata pe umeri, era foarte prielnica pentru scopul pe care-1 urma¬ream. Desi îi trimisesem domnului Jaggers o scurta dare de seama asupra accidentului de cum ma întorsesem în oras, de asta data trebuia totusi sa-i dau toate amanuntele ; si în aceste împrejurari neobisnuite, convorbirea noastra deveni mai putin _ uscata, mai putin aspra si Supusa regulilor evidentei, ca da obicei. In timp ce eu zugraveam dezastrul, domnul Jagger statea, dupa cum îi era obiceiul, în fata focului. Wemmick se-1 dea sprijinit pe spatarul scaunului, cu ochii la mine, cu mîinile în buzunarele pantalonilor si cu tocul asezat orizontal în gura lui ca o cutie de scrisori. Cele doua busturi grosolane, nedes¬partite în mintea mea de orice demers sfidai, pareau ca se î treaba, înfierbîntate. daca nu cumva în odaie miroase a ars.Dupa ce mi-am terminat povestirea si ei au sfîrsit cu în-, trebarile, am scos autorizatia domnisoarei Havisham de a prim noua sute de livre pentru Herbert. Cînd îi înmînai tablitele ochii domnului Jaggers se înfundara si mai adînc în cap, da i le întinse lui Wemmick, dîndu-i instructiuni sa elibereze unij cec pentru a fi iscalit. In timp ce se îndeplineau aceste for¬malitati, eu ma uitam la Wemmick, eare scria, iar domnul Jag¬gers se uita la mine, leganîndu-se tot timpul pe ghetele lui lustruite.� îmi pare rau, Pip, spuse el, în timp ce bagam ceruliscalit de el în buzunar, ca nu facem nimic pentru dumnc

Page 246: marile sperante

� Domnisoara Havisham a avut bunavointa sa ma în¬trebe, spusei eu. daca poate face ceva pentru mine, si eu i-amraspuns s �Nu !"s390 *¦- Omul ar trebui sa-si cunoasca interesul, spuse domnul ffaggers.|H Si vazui ca buzele Iui Wemmick schiteaza cuvintele i �Avere portativa".� Eu nu i-as fi raspuns �nu" daca-as fi fost în locul du-mitale, spuse domnul Jaggers ; dar fiecare om trebuie sa-sicunoasca interesele lui mai bine ea ale altuia.� Interesul fiecarui om, spuse Wemmick, aruncîn © pri¬vire plina de repros, este �averea portativa".Deoarece mi se parea ca sosise momentul eînd trebuia sâ 6pun ceea ce-mi statea pe suflet, începui, întorcîndu-ma catre domnul Jaggers :� Totusi, am cerut ceva domnisoarei Havisham, domnuleffaggers. I-am cerut sa-mi dea cîteva informatii cu privire lafiica ei adoptiva, si mi-a spus tot ce-a stiut.� Adevarat ? spuse domnul Jaggers, aplecîndu-se sa-sipriveasca ghetele si apoi îndreptîndu-se din nou. Ha ! Nu credca eu as fi facut la fel daca as fi fost în locul domnisoarei Ha¬visham, dar ea trebuie sa-si cunoasca mai bine interesele.� Dar eu stiu mai mult despre, copilul adoptiv al domni¬soarei Havisham, domnule Jaggers. Stiu cine e mama copilului.Domnul Jaggers se uita întrebator la mine si repeta : Mama ? Am vazut-o pe mama Estellei, în ultimele trei zile.� Da ? spuse domnul Jaggers.� Poate ca stiu mai mult din povestea Estellei decît stitisl dumneavoastra, spusei eu. Stiu, de asemenea, cine-i tatal ei.O sovaiala în purtarea domnului Jaggers � care era prea itâpînit ca sa-si schimbe purtarea, dar nu se putu împiedica de a fi cuprins de un simtamînt de nesiguranta, plina de în-rordare si de abia vazuta � ma încredinta ca el nu stia eine < tatal. Banuisem aceasta din vorbele Jui Provis (asa cum le rrdase Herbert), care spusese ca se tinuse în întuneric în timpul procesului ; spusele acestea le legasem de ceea ce stiamanume ca Provis nu devenise clientul domnului Jaggers lli'iit cu patru ani mai tîrziu, cînd n-ar fi avut nici un motiv » ' se dea pe fata. Dar, în timp ce înainte nu puteam fi sigur «!«� nestiinta domnului Jaggers, acum eram pe deplin convins. - Asa ! Va sa zica îl cunosti pe tatal tinerei doamne, |*l|i ' întreba domnul Jaggers.Da, raspunsei eu, numele lui este Provis si e din New i Wales.391 :ia si domnul Jaggers tresari la auzul a cuvintemai usoara tresarire care-i putea scapa unui om, daiibusita cu grija si oprita curînd ; totusi, domnul Jaggentresari,, desi facu asa ca trsarirea lui sa para ca tine de misca¬rea cu care-si scotea batista din buzunar. N-as putea sa spuncum a primit Wemmick aceasta veste, caci mi-era teama sima uit la el în clipa aceea, ca nu cumva ochii patrunzatori aldomnului Jaggers sa descopere ca între Wemn miniexistase o întelegere necunoscuta de el.Si pe ce baza pretinde Provis acest lucru V întreba UGIII-îaggers cu multa raceala în glas, oprindu-si batista li a ea drumului spre nas.� El nu pretinde nimic, spusei eu, nici n-a pretins vreo-.data. fiindca nu stie si nici nu banuieste macar ca fata Iul i- viataD< dai aceasta, batista cea atotputernica dadu gres. Ras* fusese atît de neasteptat, îneît domnul Jaggert sta înapoi în buzunar, fara sa desavîrseasca miscare? uita, apoi îsi încrucisa bratele si se uita aspru s: mine, desi fata îi era neclintita. l-am povestit ce stiam si l-am spus de unde stiam toa$ . atîta doar ca l-am lasat sa-si închipuie ca stiu de oara Havisham ceea ce, de fapt, stiam de la Wemmic în pr

Page 247: marile sperante

ivinta aceasta, eram, de altfel, foarte grijuliu. Si nici ra-am uitat spre Wemmick înainte de a sfîrsi tot ce aveam spus si înainte de a înfrunta cîtva timp, în tacere, privire domnului Jaggers. Cînd. în cele din urma, mi-ara întors ocr spre Wemmick, am vazut ca-si scosese tocul din cutia de scri« sori si ca era foarte absorbit de masa din fata lui.� Ha ! facu domnul Jaggers, în cele din urma, indi tîndu-se spre hirtiile de pe masa. La ce punct ajunse&im cj^H a sosit domnul Pip ?Nu puteam îngadui sa fiu dat afara în feluj acesta, asaîncit l-am rugat1 cu patima, ba chiar cu indignare, sa se po.mine mai sincer, mai barbateste. I-am amintit de speran1� � iate de care ma lasasem amagit, de timpui.urasera aceste sperante si de descoperirea pe t^H usem si l-am facut sa înteleaga primejdia care ma ai îinta I-am aratat ca merit, fara îndoiala, putina înerederej^M pârlea lui în schimbul marturisirii pe care tocmai i-o fac '-arm spus ca nu-1 învinuiesc, ca nu-1 banuiesc si nici ni <psît de încredere fata de el, dar ca vreau sa aflu de la el pusele mele erau adevarate. Si ca, daca mar întreba c\c cu sa aflu acest lucru de la el si de ce credeam ca ana eptul sa-i eer asta, îi voi raspunde � macar ca el nu se prea sinchisea de vise atît de nesabuite � îi voi raspunde ea o iubisem pe Estella de o vreme îndelungata si din toata inima, ca, desi o pierdusem si aveam sa traiesc de acum încolo o viata searbada, tot ceea ce o privea pe ea mi-era mai apropiat si mai drag decît ©rice pe lume. Si vazînd ca domnul Jaggers e tot atît de linistit si de tacut ca înainte, si parca la fel de neîndu¬plecat, m-am întors spre Wemmick si i-am spus :� Wemmick, stiu ca esti un om bun la inima. Am vazutcît de placuta ti-e casa, ti-am vazut batrânul tata si cunosechipul nevinovat, vesel si glumet' în care te recreezi dupamunca profesionala. Si te rog din tot sufletul sa pui o vorbabuna pentru mine la domnul Jaggers si sa-1 faci sa înteleagaavînd în vedere împrejurarile, ar trebui sa fie mai deschis cu mine;N-am vazut niciodata doi oameni privindu-se mai ciudat decît se privira domnul Jaggers si Wemmick dupa apostrofa mea. La început ma fulgera o presimtire ca Wemmick va fi numaidecît dat afara din slujba, dar presimtirea mea se stinse cînd îl vazui pe domnul Jaggers destinzîndu-si fata într-un fel de zîmbet si pe Wemmick prinzînd curaj.� Ce-s povestile astea ? întreba domnul Jaggers. Cu uni.il.i batrîn si cu lucruri vesele si glumete?� Ei! raspunse Wemmick. Ce importantta are daca nuIn Jiduc aici cu mine ?Pip, spuse domnul Jaggers, punîndu-mi mîna pe brat imbind deschis, omul asta trebuie sa fie cel mai viclean irliitan din Londra îNici vorba, raspunse Wemmick, prinzînd din'ce în ce in.ii mult curaj. Si, de altfel, cred ca dumneavoastra sînteti al ii n'l.'a.Si din noii schimbara privirile acelea ciudate de adineauri, li' i are temîndu-se sa nu fie prins în cursa de celalalt.Dumneata ai o casa placuta ? spuse domnul Jaggers.Din moment ce n-are nici un amestec cu slujba, ras-Wemmick, poate fi placuta. Ma uit la dumneavoastra,ile Jaggers, si nu m-as mira daca si dumneavoastra atiI sa aveti o casa placuta într-o buna zi, cînd va veti simtiti le atîta munca. Domnul Jaggers dadu de vreo doua-trei ori din cap, pen-ecut, si apoi, scoase un adevarat oftat.393 � Pip, spuse el, sa nu mai vorbim despre �vise nesâ-îbuite" ; dumneata trebuie sa stii mai mult despre lucrurileastea decît mine, caci experienta dumitale e mai proaspata.Dar sa vorbim despre cealalta poveste. Sa-ti prezint un caz.Baga de seama ! Eu nu recunosc drept adevarat nimic din cetece-ti spun acum.

Page 248: marile sperante

Astepta sa declar cum ca întelesesem ca-mi atrasese aten-tia asupra faptului ca nu recunoaste nimiG.� Si acum, Pip, spuse domnul Jaggers, sa luam un caz.Sa luam cazul ca o femeie, care s-ar afla în împrejurarile pecare le-ai zugravit, si-ar tine copilul ascuns si ar fi silita sa-iîmpartaseasca acest lucru sfatuitorului ei legal, dupa ce el afacut-o sa înteleaga ca, în interesul apararii ei, trebuie sa aflaeum stau lucrurile cu copilul. Sa luam cazul ca, în acelasi timp,omului acestuia i s-a încredintat misiunea de a gasi un copilpentru o doamna bogata si trasnita, care vrea sa-1 înfieze si sa-1creasca.� Va urmaresc, domnule Jaggers.. � Sa luam cazul ca omul acesta ar trai într-o lume rea si ca tot ce stie el despre copii este ca se nasc în numar mare si sînt sortiti pieirii. Sa luam cazul ca ar vedea adesea copii judecati în chip solemn la curtea criminala, în vazul tuturor, sa luam cazul ca omul ar sti ca acesti copii sînt de obicei arun¬cati în închisori, batuti, dusi de ici-colo, parasiti, azvîrliti dintre oameni, buni, din toate punctele de vedere, pentru spînzura-toare, careia, de altfel, îi sînt pîna la urma sortiti. Sa luam cazul ca aproape în toti copiii pe care meseria îi da prilejul sa-i vada zilnic n-ar vedea altceva decît niste icre, din care vor iesi pestii ce vor fi prinsi în plasele lui. pentru a fi urmariti, aparati, pusi sa jure fals, pentru a ramîne orfani, pentru a fi chinuiti într-un fel sau altul.� Da, domnule Jaggers, va urmaresc.� Sa luam cazul, Pip, ca omul acesta s-ar afla în fata unuicopilas dragut din gramada asta de copii, care ar putea fi scapape care tatal îl crede mort si cu privire la moartea caruia ndîndrazneste sa faca vîlva ; si, cu privire la copilul acesta, avo¬catul are puterea sa-i spuna mamei : �Stiu ce-ai facut si cumte-ai purtat. Lucrurile s-au petrecut asa si asa si ai facut ee-aifacut ca sa înlaturi orice banuiala. Te-arn dibuit, si acum îtispun : Desparta-te de copil, caci altfel voi fi nevoit sa-1 scotLa iveala, si copilul va fi scos la iveala,. încredinteaza-mi miecopilul, si eu voi face tot ce-mi sta în putinta ca sa te scot laliman. Daca scapi tu, scapa si copilul; daca tu esti pierduta,394 '

eopilul tot scapa". Sa zicem ca asa s-a întîmplat sî ca îemeia it achitata.� Va înteleg foarte bine.întelegi ca nu recunosc nimio din tot ce-ti spun ?� înteleg ca nu recunoasteti nimic.Si Wemmick repeta :� Nu recunoasteti nimic.� Sa luam cazul, Pip, ca mînia si groaza de moarte auzdruncinat putin mintea femeii si ea, de îndata ee s-a vazutlibera, s-a simtit prea înspaimînata de lume si a venit la omulacesta, ca sa-i ceara adapost. Sa zicem ca el a primit-o si eaânea firea ei salbatica si mînioasa ori de cîte ori o vedea ale sa izbucneasca, folosindu-se de vechea lui putere asu-a ei. întelegi cazul acesta închipuit ?� Foarte bine.� Sa ne închipuim ca fetita a crescut si ca s-a casatoritpentru bani. Ca mama ei mai este înca în viata. Ca tatal maieste si el în viata, ca parintii traiesc la atîtea mile, atîtia fur-longi1, atîtia iarzi departare unul de celalalt, fara sa stie unulde altul. Ca taina a ramas taina, doar atît ca ti-a ajuns sidumitale la ureche. Sa privim cu multa atentie cazul acestadin urma.� îl privesc.

Page 249: marile sperante

� îl rog pe Wemmick sa priveasca si el cu foarte multatie acest caz.Si Wemmick spuse :� L-am privit.� De dragul cui ai da taina pe fata ? De dragul tatalui ?Nu cred ea s-ar purta mai frumos cu mama fetei. De dragulin.unei ? Cred ca, dupa ce a facut o fapta ca a ei, se afla maiin siguranta acolo unde e" acum. De dragul fetei ? Nu prea¦ red ca i-ar folosi sa descopere cine îi sînt parintii, ca sa-1¦rmeze si pe sotul ei si sa fie tîrîta înapoi în mizerie, dupao «-vudare de douazeci de ani, care parea ca va tine toata viata.<( mai adaugam cazul ca dumneata, Pip, ai fi îndragostit deruta si ca ai fi facut din ea eroina �viselor acelora nesabuite",, mai devreme sau mai tîrziu, cuprind mintile mai multora>U < it iti poti închipui ; si crede-ma, Pip, ca mai bine ai face �II .ii fi facut-o, cu siguranta, daca te-a fi gîndit serios � maiii face sa-ti retezi mîna stinga, aceea pe care o ai banda- I urlung � masura pentru lungimi, în Anglia, echivalenta cu 201,17 m.995 fjata, cu mîna dreapta, care-î Bandajata sî ea, sî apoi sâ-î dai lui Wemmick toporul, ca sa ti-o reteze si pe aceea.Eu ma uitam la Wemmick, a carui fata era foarte grava. Îsi duse, cu multa gravitate, degetul aratator la buze. Eu ara facut la fel. Si domnul Jaggers a schitat si el aceeasi miscare.� Ei, Wemmick, spuse domnul Jaggers, reluîndu-si felullui obisnuit do a fi, la ce punct ajunsesem cînd a intrat demnulPip?Stateam la o parte, în timp ce ei lucrau, si vazui ca, de cîteva ori, schimbara între ei privirile acelea ciudate pe care le schimbasera si înainte ; doar ca acum fiecare banuia � ca sa nu spun stia � ca se aratase în fata celuilalt într-© lumina neprielnica, neprofesionala. Din pricina aceasta cred ca erau acum neînduratori unul fata de celalalt; domnul Jaggers se purta ca un adevarat dictator, iar Wemmick se apara cu înca-patînare ori de cîte ori se ivea vreun punct fie el cît de neîn¬semnat care nu era lamurit. Nu-i vazusem niciodata atît dusmanosi unul cu altul ; caci, de obicei, se împacau foar bine.Dar. din nefericire, se simtira amîndoi usurati la apari foarte potrivita a lui Mike, clientul cel cu caciula de blan care avea obiceiul sa-si stearga nasul cu mîneca' hainei si care îl vazusem în camera aceea în prima zi a sosirii mei Acest individ, care parea ca se afla mereu în încurcatura ( ce la �Little Britain" se numea Newgate) fie ca era vor despre el, sau despre un membru al familiei lui, aduse ves ca fiica lui cea mai mare fusese ridicata, deoarece era banui ca furase ceva dintr-o pravalie. In timp ce el îi împartasea ceasta stire dureroasa lui Wemmick, caci domnul Jaggers s tea dictatorial în fata focului, fara sa ia parte la dezbate: o Lacrima straluci în ochii lui Mike.� Ce-i cu dumneata ? întreba Wemmick, nespus d<dignat. Ce, ai venit sa te smiorcai aici ?� N-am venit pentru asta, domnule Wemmick.� Ba da ! spuse Wemmick. Cum îndraznesti ? Daca nuesti in stare sa,vii fara sa dai apa la soareci, înseamna ea nate afli într-o stare demna de biroul nostru. Ce înseamna asta t� Nu poate omul sa fie mereu stapîn pe sentimentelelui. domnule Wemmick, se apara Mike.� Pe ce ? întreba Wemmick cu un glas salbatic, Iaspune o data !

¦

Page 250: marile sperante

Uite ce-i, mai omule, spuse domnul Jaggers, facînd u/jînainte si aratînd usa cu degetul. Iesi din biroul asta ! Aic?uvem ce face cu sentimentele. Iesi !� Bine ti-a facut, spuse Wemmick. Iesi afara !Asa ca bietul Mîke se retrase umil, iar domnul Jagger^cu Wemmick, care revenisera la buna lor întelegere, se apu7cara cu puteri noi de lucru, de parca tocmai atunci s-ar fi ridica^la masa. > .CAPITOLUL 52. la �Little Britain" ma îndreptai, cu cecul în buzunar, e fratele domnisoarei Skiffins, contabilul, si fratele domni¬soarei Skiffins, contabilul se duse de-a dreptul la biroul lui Clarriker si mi-1 aduse pe acesta, prilejuindu-mi multumirea de a încheia întelegerea. Era singurul lucru bun si singurul lucru întreg pe care-1 faceam de cînd primisem vestea despre ile sperante care ma asteptau.Cu acest prilej, Clarriker ma înstiinta ca treburile mer-¦ ;-aa din ce în ce mai bine ti ca, în curînd. va fi în stare sa deschida o mica sucursala în Orient, care era foarte trebuin¬cioasa-pentru extinderea afacerii, si ca Herbert, în noua lui calitate de asociat, va parasi tara si va lua asupra lui sarcina d(> a conduce sucursala ; aflai astfel ca ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru despartirea de prietenul meu în momentul cînd treburile mele mergeau mai prost. Caci acum mi se parea ultima ancora se desprindea si ca, în curînd, voi fi un om lirît de vînturi si de valuri.Dar rasplata ma astepta în bucuria cu care Herbert se va irce într-o seara acasa si-mi va povesti despre toate a-te schimbari, fara sa-si închipuie ca nu-mi spune nici o iinle. si-mi va zugravi tablouri fantastice despre cum o va ¦Bec ol pe Clara Barley în tara celor O mie si una de nopti si I ire cum voi veni si eu la ei (desigur cu o caravana de ca¬ii II Ic) si cum ne vom duce cu totii la gurile Nilului, ca sa vedem |<>| felul de minunatii. Fara sa ma umflu prea mult în pene privire la rolul pe care aveam sa-1 joc în aceste planuri ¦ icite, simteam ca drumul lui Herbert e pe cale de a se l' \.-i si ca batrînul Bill Barley n-avea decît sa se hraneasca i".n departe cu rom si cu piper, caci fata lui se va capatui bine.397 Eram acum în luna martie. Desi bratul meu stîng nu dadea nici un fel de simptome îngrijoratoare, vindecarea dura totusi vreme îndelungata, timp în care nu putui sa-mi îmbrac nici 0 haina. Bratul drept se vindecase destul de bine ; se mai resimtea înca de pe urma celor întâmplate, dar ma puteam folosi de el.Intr-o luni dimineata, în timp ce Herbert si cu mine luam gustarea, am primit prin j posta urmatoarea scrisoare de la Wemmick :�Walworth. Arde scrisoarea de îndata ce ai citit-o. La in~ ceputul saptamînii, sau chiar miercuri, ai putea sa încerci ceea ce stii ca trebuie sa faci, daca te simti în stare. Acum arde scrisoarea".Dupa ce i-am aratat scrisoarea lui Herbert, am aruncat-o în foc, dar nu înainte de a « învata pe dinafara, apoi am în¬ceput sa ne gîndim la ceea ce aveam de facut. Caci, fara în¬doiala, faptul ca eu eram invalid nu putea fi trecut cu vederea.� M-am gîndit de nenumarate ori la asta, spuse Herbert,si cred ca am gasit o cale mai buna decît aceea de a închiriaun vîslas de pe Tamisa. Sa-1 luam pe Startop. E baiat bun, epriceput, tine la noi si e curajos si cinstit. ^Si eu ma gîndisem, de altfel, de cîteva ori la Startop. ,. � Dar ce-ai sa-i spui,- Herbert ? "� Nu-i nevoie sa-i spunem decît foarte putin. Lasa-1 sacreada ca e vorba de o toana de-a noastra ; pe urma spune-ica ai motive urgente pentru care trebuie sa-1 sui pe Pro vis pevapor si sa-1 scoti din tara. Pleci si tu cu el ?� Unde ?De cîte ori ma gîndisem cu neliniste la lucrul acesta, se paruse ca n-are nici o însemnatate portul spre care ne vor îndrepta. Hambur, Rotterdam, Anvers � locul n-avea mare im-portanta din moment ce se afla departe de Anglia. Oricare strain care ne iesea în cale si voia sa ne ia era bun. îmi pusesem _în gînd sa-1 duc departe, spre gura fluviului, cu barca ; desigur voiam sa-1 duc mult dincolo de Gravesend \ care er

Page 251: marile sperante

a un loo primejdios __ daca erai pus sub urmarire, mai ales atunci cînd existau banuieli. Deoarece vasele straine paraseau de obicei Londra în timpul fluxului, planul nostru era sa coborîm fluviul înaintea fluxului si sa asteptam într-un loc linistit pîna cînd na vom putea aciua pe un vapor. Momentul cînd vom ajunge la1 Oras pe Tamisa.398 locul unde aveam de gînd sa ne îmbarcam putea fi socotit, cu o nuca aproximatie, daca faceam cercetari dinain*Herbert încuviinta planul meu si, îndata dupa ourcarea de dimineata, plecaram cu gîndul sa purcedem la cercetari. Afla-râm ca un vas care pleca spre Hamburg era cel mai potrivit pentru scopul nostru, si gîndurile mi se îndreptara mai ales spre vasul acesta. Dar ne însemnaram si celelalte vase care tre¬buiau sa paraseasca Londra cu acelasi flux si eram foarte mul¬tumiti, caci cunosteam constructia si pavilionul fiecaruia din ele. Apoi ne despârtiram pentru cîteva ore ; eu facui rost de pasapoartele de care aveam nevoie, iar Herbert se duse acasa la Startop. Amîndoi duseram la bun sfîrsit ceea ce ne propu¬sesem, fara nici o piedica, si cînd ne întîlniram din nou la ora 1, declararam ca totul fusese facut. în ceea ce ma privea, aveam pasapoartele asupra mea ; Herbert îl vazuse pe Startop, si acesta era mai mult decît bucuros sa ia si el parte la plimbarea noastra.Ei doi aveau sa vîsleasca � asa hotarîram � si eu voi sta la cîrma, iar Provis va sta linistit. Deoarece nu urmaream sa înaintam iute, drumul avea sa dureze destul. Hotarîram ca Herbert sa nu se întoarca acasa pentru masa de seara înainte de a se duce la Mill Pond Bank ; ca a doua zi, marti, nu tre¬buia sa se mai duca deloc seara pe acolo ; ca trebuia sa-î spuna lui Provis sa coboare scarile din fata casei, miercuri, în clipa cînd ne va vedea apropiindu-ne, si nu mai înainte ; ca tot ce era de pus la cale cu Provis trebuia facut de luni seara ; Sl ca pîna cînd se va urca în barca noastra nu mai trebuia sa avem nici un fel de legatura cu. el.Dupa ce înteleseram amîndoi cum trebuie aplicate acesteuri de prevedere, eu ma întorsei acasa.Cînd am descuiat usa de la intrare, am gasit în cutia deori o epistola care-mi era adresata ; era foarte murdara, dur destul de bine scrisa. Fusese adusa de cineva (desigur în llmpul cît lipsisem de acasa), si cuprinsul ei era urmatorul :�Daca nu ti-e teama sa vii pîna în tara mlastinilor asta'noapte, sau mîine, la ora 9, la casa stavilarului de Unga var-i, ai face bine sa vii. Daca vrei sa afli lamuriri cu privireIn unchiul dumitale Provis, ai face bine sa vii fara întârziere$/ sa nu spui nimanui nimic. Trebuie sa vii singur. Adu scri-\§oaraa cu dumneata".Mintea îmi era destul de împovarata si înainte de primi-tei scrisori. Nu stiam ce trebuie sa fac. lucrul cel mai rau era ca trebuia sa ma hotarasc numai-H»uL, caci altfel as fi pierdut diligenta de dupa-amiaza, care399 m-ai" fi dus tocmai bine ca sa ajung.la timp. A doua zi seara nu putea fi vorba de plecare, caci ar fi fost prea aproaps de ziua hotarîta pentru fuga.Afara de aceasta, dupa cîte îmi închipuiam eu, lamuririle fagaduite puteau sa aiba înrîuriri însemnate asupra fugii noastre.Chiar daca as fi avut destul timp de gîndire, cred ca tot iti-as fi dus. Dar cum n-aveam aproape deloc t� ceasul îmi spunea ca diligenta trebuie sa plece într-o jumatate de ora am luat hotarîrea sa pornesc nuniaidecît. Desigur ca nu m-s fi dus daca scrisoarea n-ar fi pomenit de unchiul Provis. Dupa I scrisoarea lui Wemmick si pregatirile înfrigurate din dimineata :| aceea, aluzia din scrisoare apasa greu în talerul balantei.E atît de greu sa prinzi cuprinsul unei scrisori atunci dud esti grabit, încît am fost nevoit sa recitesc de doua ori epistola aceasta misterioasa pîna cînd porunca de a pastra taina patrunsese în chip mecanic în minte. Am consimtit sa ma supun în acelasi chip mecanic si am smîngalit cîteva cuvinte cu creionul pentru Herbert, în care îi spuneam ca, deoarece trebuie sa pareresc în curînd tara, fara sa stiu pentru cît tim

Page 252: marile sperante

p, ma hotarîsem sa ma duc în goana pîna la domnisoara Havis-ham si înapoi, ca sa aflu cum îi merge cu sanatatea. De-abi|jj am avut timp sa-mi iau mantaua, sa înciii casa si te-o pornes<$ spre oficiul de trasuri, scurtînd calea pe niste drumuri lati ralncice. Daca as fi luat o trasura si as fi mers pe strazile di* centru, as fi ajuns prea tîrziu ; dar apucînd calea aceasta, ar prins diligenta în clipa în care iesea din curtea hanului. EranlM singurul calator dinauntrul diligentei, si cînd mi-am venit pu' în fire, m-am trezit înfundat în paie pîna la genunchi.Fiindca, într-adevar, din clipa în care primisem scriso." îmi iesisem din fire ; scrisoarea ma zapacise de tot, mai 3^H dupa zorul din timpul diminetii. Fusesem tare zorit si zapae||M în dimineata aceea, caci, desi asteptam de atîta timp raspuns^H lui Wemmick, semnalul lui fusese totusi o surpriza. Siac^^B ma cuprinse mirarea ca ma aflam în diligenta si începui sa mfl îndoiesc daca motivele pentru care ma aflam aici erau destdM ele serioase si sa ma întreb daca sa nu sar numaidecît afara, sfl ma întorc acasa si sa-mi dovedesc ca nu trebuie sa ma ^^M dupa anonime. într-un cuvînt, trecui prin toate acele faze dH contrazicere si nchotarîre de care cred ca puttini oameni grflfl biti sînt straini. Totusi, faptul ca scrisoarea pomenea de ntifl le lui Provis mi se parea mai presus de toate. Judecam ai I cum judecasem si înainte � fara sa-mi dau seama daca ace I fel de a gîndi se poate numi judecata � si anume ca, daci H400 s-ar mtimpla vreun rau din pricina am uns, DU mî-atierta-o niciodata !Se întuneca înainte ca diligenta sa ajunga la destinatie, si calatoria mi se parea lunga si posomorita, caci eram înauntru si nu puteam sa vad mai nimic, iar la aer nu puteam sa ies fiindca nu ma simteam în stare. Deoarece ma feream sa ma arat la �Mistretul albastru", m-am oprit în partea de jos a ora¬sului, Ia un han care nu se bucura de o faima chiar atît de mare, si am cerut sa mi se dea ceva de mîncare. Intre timp m-am dus la �Satis" si m-am interesat de domnisoara Havis-ham ; era înca foarte bolnava, desi lumea socotea ca îi merge ceva mai bine.Hanul unde coborîsem eu tinea pe vremuri de o veche manastire, si odaia în care am luat masa era mica si în opt colturi, ca o cristelnita. Fiindca nu eram în stare sa-mi tai mîncarea, hangiul, un batrîn cu capul plesuv, îmi facu servi¬ciul acesta. Intraram astfel în vorba, si el avu bunatatea sa ma cinsteasca cu povestea vietii mele, bineînteles neuitînd ama¬nuntul foarte popular ca Pumblechook fusese primul meu bine-racator. si fauritorul averii mele.� îl cunosti pe" tînarul asta ? întrebai eu.'� Daca îl cunosc ? spuse hangiul. De cînd era un pumn de om !� Si se întoarce vreodata prin tinut ?� Da, se întoarce, raspunse hangiul, si se duce, din cîndîn cînd, la prietenii lui cei sus-pusi, dar omului care 1-a ridicatîi da cu piciorul.� Cine-i omul acela ?� Cel despre care vorbesc, spuse hangiul, domnul Pum¬blechook.� Si tot atît de nerecunoscator se poarta si cu altii ?� S-ar purta el dac-ar putea, raspunse hangiul, dar nufx)ate. Si de ce? Fiindca numai Pumblechook e cel" care 1-a¦Jutai� Asa spune Pumblechook ?� Daca spune asa ? ! raspunse hangiul. Nu-i nevoie sa�puna !Dar spune ?� Cred ca i s-ar acrîi sîngele în vine omului care l-arnu/i vorbind despre asta, spuse hangiul.Eu ma gîndeam : �Totusi, tu, draga Joe, tu nu vorbestiodata despre- asta. Tu, care ai îndurat atîta si esti atît deIubitor, tu nu te plîngi niciodata. Si nici tu, blînda Biddy J".401

Page 253: marile sperante

� V-a pierit si pofta de mîncare de cînd cu accidentul,spuse hangiul uitîndu-se la bratul meu bandajat, ascuns subhaina. îndercati o bucatica mai frageda.� Nu, multumesc, raspunsei eu, întorcîndu-ma, gînditor,cu fata la foc. Nu mai pot mînca. Poti sa strîngi.Niciodata nu fusesem mai dureros izbit de nerecunostinta mea fata de Joe ca acum, datorita lui Pumblechook, laudaro¬sul acela fara rusine. Cu cît era el mai fatarnic, cu atît îl vedeam pe Joe mai cinstit ; cu cît era el mai josnic, cu atît îl vedeam pe Joe mai nobil.Inima mi-era adînc umilita, si pe buna dreptate, în ras¬timpul de-o ora si mai bine pe care îl petrecui, dus pe gînduri, în fata focului. Bataile ceasului ma trezira din visare, dar sta¬rea de tristete si remuscare în care cazusem nu ma parasi ; m-am sculat, mi-am prins pelerina în jurul gîtului si am iesit din han. înainte de a iesi, cautasem scrisoarea prin buzunare, ca sa-mi mai arunc o data ochii asupra celor scrise, dar n-o gasisem si ma supara gîndul ca o seapasem în paiele din dili¬genta. De altfel, stiam foarte bine ca locul întîlnirii era casuta stavilarului de lînga varnita, în tara mlastinilor, iar ora în¬tîlnirii era 9. Si fiindca n-aveam timp de pierdut, m-am în¬dreptat de-a dreptul spre tara mlastinilor.CAPITOLUL 53Era o noapte întunecoasa, desi, cînd trecui de ogoarele comunale si intrai în mlastini, rasarea luna plina. Dincolo de linia neagra a mlastinilor se vedea o fîsie luminoasa de cer,, care de-abia cuprindea luna mare si rosie. Dupa cîteva clipe, luna iesi din cîmpul acela luminos si se furisa printre gra¬mezile de nori.Batea un vînt jalnic, si mlastinile erau înfricosatoare. Un strain le-ar fi gasit respingatoare, si chiar eu îmi simteam inima atît de grea, încît ma cuprinse dorinta de a ma înapoia. Dar cunosteam bine mlastinile si as fi nimerit drumul chiar si pe o noapte mai întunecoasa, asa ca, c data ajuns acolo, n-aveam de ce sa ma întorc. Am pornit deci mai departe, împotriva dorintei mele, asa cum venisem si pîna acolo.Drumul pe care pornii nu ducea spre vechea mea casa si nici nu era drumul pe care îi urmarisem pe puscariasi. Mu-r402 geam cu spatele spre galerele îndepartate, si cînd ma uitam peste umar, vedeam luminile acelea de demult, de pe fîsia de nisip. Cunosteam varnita tot atît de bine ca si vechile fortifi¬catii, dar ele erau asezate la o departare de multe mile una do alta, asa ca, daca în noaptea aceea ar fi ars o lumnita în fiecare din aceste doua puncte, între cele doua pete luminoase s-ar fi întins o lunga fîsie de orizont albicios.La început am fost silit sa închid în urma mea cîteva por¬tite si sa ma opresc din cînd în c în timp ce vitele, care se odihneau pe poteci, se sculau si se îndepartau, bîjbîind prin ierburi si trestii. Dar, dupa cîtva timp, în fata mea se deschise © cîmpie neteda., A mai' trecut o jumatate de ora pîna ce m-am apropiat de varnita. Varul ardea mocnit, cu un miros înabusitor, dar focul fusese aprins si lasat în parasire,. caci nu se vedea nici urma de lucrator prin apropiere. Alaturi se afla o cariera mica de piatra. Aceasta era chiar în drumul meu,* si dupa uneltele si roabele care erau împrastiate pe acolo, îmi dadui seama ca în ziua aceea se lucrase la cariera.Cînd am iesit din aceasta scobitura � caci pe aici trecea poteca plina de hîrtoape � si m-am aflat din nou la nivelul mlastinilor, am vazut o luminita în casa stavilarului. Am grabit pasul si am ciocanit în usa."" în timp ce asteptam un raspuns, ma uitam în jurul meu ; vazui ca stavilarul era parasit si rupt, ca baraca aceea de lemn, cu acoperisul de tigla, nu va mai fi în stare sa se împotriveasca multa vreme vînturilor, dacacumva în stare de asa ceva chiar si acum, ca noroiul simalul erau acoperite cu var si ca aburii înabusitori care ieseaudin cuptor serpuiau spre mine ca niste naluci. Dar nu raspunseicni, si batui din nou în usa. Nici de data asta nu primiiun raspuns si încercai clanta.Sub mîna mea clanta sari în sus, si usa se deschise. Ma uitai înauntru si vâzui o luminare aprinsa pe masa, o banca ti o saltea întinsa pe un pat cu rotite. Deoarece sus se vedea I i' rostruica unei mansarde, am strigat :� E cineva acolo ?

Page 254: marile sperante

Dar nu-mi raspunse nimeni. Apoi ma uitai la ceas si, va-I ca e trecut de 9, strigai din nou :� E cineva acolo ?Si fiindca nici de data aceasta n-am primit raspuns, am I |t",.it afara pe usa, nestiind ce sa fac.începuse o ploaie deasa. Nevazînd nimic altceva decît ceea ¦li vazusem si înainte, ma întorsei în casa si ma oprii în pragul403 usii. privind afara. în noapte. în timp ce-mi spuneam ca tre¬buie sa fi fost cineva mai înainte în casa si ca, pesemne, avea de gînd sa se înapoieze, caci altfel n-ar fi lasat luminarea aprinsa, îmi trecu prin gînd sa ma uit cît de lung era fitilul. Ma îndreptai spre luminare si tocmai pusesem mîna pe ea, cînd luminarea se stinse din pricina unei zguduituri puternice si întelesei ca fusesem prins într-un lat puternic, ce-mi fusese aruncat pe la spate.� Ei. facu o voce înabusita, tragînd o înjuratura, acumte-am prins !� Ce-i asta ? strigai eu, zbatîndu-ma. Cine e ? Ajutor,ajutor, ajutor !Nu numai ca mîinile îmi fura lipite de coaste, dar apasarea de pe bratul ranit îmi provoca dureri îngrozitoare. Uneori o mîna puternica, alteori un piept de om voinic îmi apasau gura, ca sa-mi înabuse tipetele, si eu ma zbateam zadarnic, pe în¬tuneric ; simteam o rasuflare fierbinte în obraji, în timp ce | eram legat burduf si împins la perete.� Si acum, spuse glasul acela înabusit, cu o noua înjura¬tura, mai striga o data, ca-ti închei numaidecît socotelile !Slabit si ametit de durerea din brat, zapacit de mirare, dar dîndu-mi totusi seama cît de usor putea fi pusa în aplicare i amenintarea, ma lasai pagubas, încercînd însa sa-mi desfac »cîtf de putin bratul. Dar era prea strîns legat. Ma simteam ca si" cum bratul mi-ar fi fost ars si apoi l-ar fi pus cineva la fiert Deodata, noaptea de afara disparu si fu înlocuita printr-o beznâj neagra, ceea ce ma facu sa înteleg ca omul închisese oblonul. | Dupa ce bîjbîi putin prin întuneric, gasi cremenea si amnarul j pe care le cauta si încerca sa aprinda lumina. Eu îmi încordar vederea asupra scînteilor care cadeau si deasupra carora, omi mfla cît îl tineau plamînii, dar nu puteam vedea decît buzele j lui si vîrful albastrui al fitilului ; si pe acestea doar în scapa-] rari. Fitilul era umed � nici nu era de mirare � si scînteila.j se stingeau una dupa alta.Dar omul nu era grabit si lovi din nou amnarul de cre-nene. In timp ce scînteile scaparau stralucitoare si dese în jurul ui, i-am vazut si în chip nedeslusit fata si mi-am dat seama; ?a omul sedea si se apleca deasupra mesei ; atît si nimic, ¦nult. Apoi vazui din nou buzeje lui vinete suflînd peste fi si în cele din urma, o licarire de lumina tîsni si mi-1 arata | Mick.104 U-as fi puîut spune pe cine cautam acelo. Dar pe el nu-I cautam, Cînd l-am vazut, am simtit ca ma aflu într-un impas primejdios si mi-am atintit ochii asupra lui.Orlick aprinse linistit luminarea, apoi o îndeparta, ca sa ma poata vedea, si încrucisa bratele pe masa, cu ochii la mine. Descoperii ca eram legat de o scara mare, asezata perpendi¬cular pe podea, la cîtiva inci1 departare de pere, care pescmnee ca era pusa acolo ca sa te poti sui în podul de sus.� Acum, spuse el, dupa ce ne masuraram cîtva timp unulpe altul, acum te-am prins.� Dezleaga-ma. Lasa-ma sa ma duc.� A f raspunse el. Te las sa te duci. Te las sa te duciîn luna ! Te las sa te duci spre stele ! Asteapta sa vina mo¬mentul !� De ce m-ai ademenit sa vin aici ?� Nu stii ? spuse el, aruncîndu-mi o privire fioroasa.� De ce te-ai repezit la mine pe întuneric ?� Fiindca am de gînd sa fac totul singur Un om pas¬

Page 255: marile sperante

treaza o taina mai bine decît doi. O, vrajmasule, vrasmasule !Cu bratele încrucisate pe masa, ca si cum si-ar fi îmbra¬tisat propriu] sau trup, ma privea cu o placere draceasca încît începui sa tremur. în timp ce eu ma uitam Ia el în tacere, Orlick întinse mîna spre coltul de lînga el si ridica o pusca, al carui pat era batut cu alama.� Cunosti arma asta ? întreba el. prefacîndu-se ca vreas;i ma ocheasca. Stii unde ai mai vazut-o ?� Da, raspunsei eu.� Din cauza ta am pierdut slujba aia. Din cauza ta.Vorbeste.�¦ Ce altceva puteam sa fac ?� Tu ai facut asta, si asta ar fi fost de ajuns chiar dacan-ar fi fost si altele. Cum ai îndraznit sa te amesteci între mines\ o femeie pe care o placeam ?� Cînd ara facut asta ?� Cînd n-ai facut asta ? Tu l-ai bîrfit întotdeauna pe>/itrînuI Orlick în fata ei.� ?Tu singur te-ai bîrfit : . "ti-ai meritat soarta. Nu ti asîl putut face nici un rau daca nu ti l-ai fi facut tu singur.� Esti un mincinos f Si-ai face tot ce ti-ar sta în puteriai cheltui orieîti bani ea sa ma scoti din tinut, w-i asa ?�1, repetînd cuvintele pe care i le spusesem lui Biddy Inch � masura pentru lungimi, egaiâ cu 2,54 cm.405 ultima oara cînd 0 vazusem. Acum sa-ti mai dau o lamurire. Niciodata n-ar fi meritat sa ma scoti din tinut mai mult ca în' noaptea asta. Da ! Chiar daca te-ar costa de douazeci de ori averea ta, chiar de-ai cheltui pîna la ultimul ban ! Si în timp ce-mi facea amenintator semn cu mîna lui mare si mîrîia ca un tigru, eu simteam ca spune adevarul.� Ce-ai de gînd sa faci cu mine ?� Am de gînd, spuse el, izbind cu pumnul în masa si ri-dicîndu-se în picioare, pentru a da loviturii mai multa forta,am de gînd sa-ti iau viata !Se apleca spre mine cu ochii holbati, îsi desclesta încet mîna si-si sterse buzele, ca si cum i-ar fi lasat gura apa ; apoi se aseza din nou.�T De cînd erai copil ai stat mereu în calea batrînuluiOrlick. Asta-noapte ai sa iesi din calea lui. Nu mai vrea saauda de tine. Esti mort! .Simteam ca ma aflu la un pas de groapa. Timp de o clipa ma uitai înnebunit în jurul cursei în care eram prins, cautînd o scapare ; dar nici gînd de asa ceva.� Mai mult decît atît, spuse el, încrucisîndu-si din noumîinile pe masa ; nu vreau sa ramîna nici o zdreanta de-a ta,nici un oscior de-al tau pe pamînt. Am sa-ti arunc stîrvul învarnita � doi ca tine pot sa duc pe umeri � si lumea n-are'decît sa creada ce-o vrea, ca tot n-o sa afle nimic.Cu o iuteala nemaipomenita mintea mea îsi închipui toate urmarile unei astfel de morti. Tatal Es"»llei va crede ca-1 pa-rasisem, va fi prins, va muri învinduindu-ma ; pîna si Herbert se va îndoi de mine cînd va confrunta scrisoarea pe care i-o lasasem cu faptul ca nu ma oprisem la poarta domnisoarei Havisham decît o clipa ; Joe si cu Biddy nu vor sti niciodata cît de rau m-a chinuit remuscarea în seara aceasta, nimeni nu va sti cît am îndurat, cît de sincer aveam de gînd sa ma port, prin ce chinuri am trecut. Moartea care ma astepta era îngro-zitoare, dar mai îngrozitoare decît moartea era teama de a lasa o amintire urîta în urma mea. Si gîndurile mele se urmau cu atîta iuteala, încît ma vedeam dispretuit de generatii care nu se nascusera � de copiii Estellei si de copiii acestora � toate în timp ce vorbele pacatosului aceluia nici nu-i zburasera înca bine de pe buze.� Si acum, pui de lup, spuse el, înainte de a te ucide cape o lighioana oarecare � ca asta am de gînd sa fac si deaceea te-am legat butuc ¦� vreau sa ma uit la tine si sa te

Page 256: marile sperante

împung putin. Scîrnavie !406 îmi trecuse prin gînd sa mai strig o data dupa ajutor, de^î nimeni nu stia mai bine decît mine cît erau de pustii locuri ta acelea si cît de putin puteai trage nadejde sa capeti ajutor. Dar în timp ce el se desfata privindu-ma, o ura dispretuitoare îmi înclesta buzele. Mai întîi de toate, eram hotarît sa nu ma rog de el si sa mor împotrivindu-ma, oricît de slabe îmi erau puterile. Oricît îmi erau de împacate gîndurile pe care le în¬drm spre ceilalti oameni, în clipa aceea îngrozitoare, oricît de umil mi-as fi cerut iertare cerului, cum am si facut, oricît de tare mi s-ar fi strîns inima la gîndul ca nu-mi luasem si nici nu-mi puteam lua ramas bun de la cei ce-mi erau dragi, ca nu le puteam da nici 0 lamurire si nici nu-i puteam ruga sa le fie mila de greselile mele pacatoase, totusi, daca as fi putut sa-1 ucid, macar în clipa mortii mele, as fi facut-o.Bause, si ochii îi erau rosii si tulburi. în jurul gîtului i se balabanea o sticla de tinichea, asa cum i se balabanea, pe vre-muri, legaturica în care-si aducea mîncarea si bautura. Orlick duse sticla la gura si sorbi cu nesat ; simteam mirosul spirtului, care-i înfierbinta obrajii.� Pui de lup ! spuse el, încrucisîndu-si din nou bratele,sa-ti spuna batrînul Oriick ceva. Tu esti de vina de tot ce i s-aîntîmplat scorpiei de sora-ta !Si, din nou, mintea mea refacu într-o clipa, cu iuteala aceea neînchipuita. înainte macar ca limba lui sovaielnica si înceata sa fi rostit acele cuvinte. întregul atac asupra sora-mi, boala si moartea ei.� Tu esti de vina. pacatosule ! spusei eu.� Iti spun ca tu esti, multumita tie s-a întîmplat, spuseol, ridicînd arma si izbind cu patul pustii aerul care ne des¬partea. Am surprins-o pe la spate, cum te-am prins si pe tineasta-seara. Si i-am dat eu ei ! Am crezut c-a ramas moarta1, daca s-ar fi aflat vreo varnita în apropiere, asa cum se afla î, n-ar mai fi ramas în viata. Dar nu batrînul Orlick a fost vina ; tu ai fost. Tu erai rasfatat, si el era tinut în frîu si tttut, asa-i ? BatrînulOrlick tinut în frîu si batut, ai ? ! Acum platesti ! Tu esti de vina. si acum platesti !Mai lua o gura de bautura si deveni si mai fioros. îmidmlcam seama, dupa cum statea aplecata sticla, ca era aproapela. întelegeam foarte bine ca omul îsi face curaj cu ajutorul¦lurii, ca sa-mi vina mai usor de hac. Stiam ca fiecare stroprlc bautura din sticla era un strop din viata mea. Stiam ea, deita ce ma voi preface într-o particica din aburii care cu407 putin înainte se îndreptasera serpuind spre mine, de parc-ar fi fost însasi stafia mea prevestitoare de rele, el va face ceea ce facuse si dupa atacul asupra surorii mele � va porni în graba spre oras, ca sa-1 vada lumea de acolo balabanindu-se pe strazi si îmbatîndu-se prin cîrciumi. Gîndul meu grabit urmarea prin oras, îsi închipuia strada pe care se va plimbs el si vedea deosebirea dintre luminile si viata strazii si mlas-T, tinile pustii, deasupra carora se ridicau aburii în care se prefa-*:1 cuse trupul meu.Nu numai ca parcurgeam ani si ani pîna cînd scotea zece vorbe, dar spusele lui trezeau în mintea mea tablouri, nu cuvinte. în starea de exaltare în care se afla creierul meu, nu ma puteam gîndi la vreun loc fara sa-1 vad, nu ma puteam gîndi la ©ameni fara sa-i vad. E cu neputinta sa exagerez pu-| terea acestor imagini si, totusi, tot timpul ma uitam atît încordat la el ¦� caci cine nu s-ar uita cu încordare la un tigru ghemuit, gata sa sara ! � îneît pîna si cele mai usoare miscari ale degetelor lui mi se fixau în minte.Dupa ce bau a doua înghititura, se scula de pe banca pe care sedea si împinse masa la o parte. Apoi ridica lumina si, umbrind-o cu mîna lui de ucigas, ca sa arunce toata lumir asupra chipului meu, se înfipse în fata mea, privindu-ma desfatîndu-se de cele ce vedea.� Pui de lup, sa-ti mai spun ceva. Bâtqnul Orliek e aceljj

Page 257: marile sperante

de care te-aî poticnit pe scari în seara aceea.Vazui scara cu lampile stinse. Vazui umbra balustradei masive, pe care lanterna pazitorului de noapte o arunca pereti. Vazui casa pe care n-aveam s^o mai vad niciodata... usa întredeschisa... una închisa... de jur-împrejur, mobila.� Si de ce crezi c~ai dat de batrînul Orliek acolo,scari ? Sa-ti mai spun ceva, pui de lup ! Mati gonit voi,si cu ea, din tinut, ca sa nu ma mai bucur de un trai bun, dseil mi-am gasit alti tovarasi si alti stapîni. Unii din ei îmi seriscrisori cînd am nevoie. Te supara ceva ? Da, îmi scriu sersori, pui de lup ! Scriu în cincizeci de feluri ; nu-s ca tircare scrii doar într-un singur fel. Mi-am bagat în cap si m-shotarît sa-ti fac de seama înca de cînd ai fost aici, la înmcinîntarea sora-ti. Nu stiam cum sa te înhat mai bine si Iurmarit, ca sa aflu care ti-s obiceiurile. Fiindca batrînul Orisi-a spus: �într-un fel sau altul, pun eu mîna pe-el!", (nulcolo, eu te caut pe tine si dau de unehiu-tau, Provis, .Mill Pond Bank, si Chinks's Basin. si atelierul de fi din Old Green Copper, pe toate le vedeam, atît de limpedi'408 L it ! Pe Provis, în odaia de ml care acum nuai avea nici un rost, pe dragalas de Clara, pe batrîn; na ca o mama, pe batrânul BiU Barley, întins pe spate... toti toate goneau în fata mea, ca si cum ar fi fost tîrîte spre mare de vîrtejul vietii mele.� Tu si cu unchi-tau ! Ce, doar ne cunoastem de la Gar-gery, din vremea cind erai pui de lup mic... de-as fi putut sa-tistrivesc gîtul între degetul cel mare si cel aratator si sa tezvîrl mort (nu m-am gîndit eu la asta cînd te vedeam plim-bîndu-te duminicile printre copaci), si pe atunci n-aveai unchi...Nu, nici gînd ! Dar cînd batrînul Orlick a auzit ca unchi-tauProvis e omul care a purtat catusa pe care a cules-o bâtrînulOrlick �- catusa care a fost desfacuta cu pila în baltoacele astea,acum nu stiu cîti ani, si pe care a tinut-o bine pîna -când aJoborît-o pe sora-ta cu ea-, ca pe un taur. asa cum vrea sa te.Joboare si pe tine, asa-i ? �-cînd a auzit astea...Ca sa-si bata si mai salbatic joc de mine, apropie lumî-narea atît de tare de chipul meu. încîj îmai întorsei capul, ca sa-mi feresc fata de flacari.� Aha, striga el rîzînd, dupa ce repeta gestul, copilul celpirjolit se teme de foc ! Stie batrînul Orlick c~ai fost pârjolit, -stie batrînul Orlick ca vrei s-o stergi cu unchi-tau Provis. agasit batrînul Orlick ac de cojocul tau, stia el c-ai sa vii asta-¦a ! Acum sa-ti mai spun o vorba, pui de lup ce esti !te.de a încheia cu tine. Stii ca are cine sa gaseasca ac do. ojocul lui unchi-tau Provis, asa cum tiram gasit si eu tie.->.i se pazeasca de el, dupa ce-o ramîne fara nepot.. Sa se pa-i .isca atunci cînd nimeni n-o sa dea nici macar de-o zdreantailin hainele lui nepotu-sau,.. nici macar de un os din trupul lui.'LI se pazeasca de cei care nu pot si.nu vor sa-1 lase pe Mag-¦A it eh�vezi ca stiu cum îl cheama ? � cu zile în aceeasi tara> ii ei si care nu l-au scapat din ochi cînd traia în alta tara,< a nu cumva sa fuga de acolo pe nestiute si sa le puna viataui primejdie. Poate ca astia or fi oameni care scriu în cincizeci«li feluri, nuca amarîtul de tino i într-unlingur fel. Pazeste-te, _Magwii! I de spîn-(oare JSi, din nou, apropie luminarea, afumîndu-mi fata si paru! i ¦ rbindu-ma cu lumina flacarii ; apoi se întoarse cu spatele "inie la mine si puse luminarea pe masa Pîna sa se în-i el din nou cu fata spre mine, apucasem sa spun o r in gînd si sa ma aflu

Page 258: marile sperante

, timp de eîteva clipe, în tovarasia a Iui Bidclv'si a Iui Herbert. 4iH» Intre masa si zidul din fata se întindea un spatiu gol de cîteva picioare. în spatiul acesta se balabanea Orlick. Parca îi crestea puterea în timp ce-si balabanea într-o parte si într-alta mîinile lalîi si grele si se încrunta salbatis la mine. Nu mai aveam nici o farîma de nadejde. Oricît eram de înnebunit si oricît de minunate erau tablourile care mi se perindau cu repeziciune prin minte în IOG de gînduri, tot îmi dadeam lim-pede seama ca niciodata nu mi-ar fi spus cele ce-mi spusese daca n-ar fi fost hotarît sa ma faca sa pier dupa cîteva clipe, fara ca nimeni sa-mi stie de urma.Deodata, Orlick se opri, scoase dopul din sticla si-1 azvîrli< îl auzii cazînd ca o bucata de plumb, desi era atît de usor. înghiti încet restul bauturii, aplecînd încet-încet sticla ; acum nu se'mai uita ia mine. Ultimele picaturi si le turna în palma si le linse cu limba. Apoi, cu o izbucnire neasteptata de furie, arunca sticla, înjurînd cumplit, si se apleca ; atunci vazui în mina lui un ciocan de spart piatra, cu un mîner lung si greu.Hotarîrea pe care o luasem nu ma parasi, caci, fara si rostesc nici un cuvînt care sa ceara îndurare, începui sa tip cît ma tineau puterile si sa ma zbat cu toata taria. Nu puteam sa misc decît capul si picioarele, dar m-am zbatut cuJ toata p terea, care mocnea, nestiuta, în mine. în clipa aceea am au: strigate care-mi raspundeau, am vazut fete omenesti si o lio rire de lumina izbucni pe usa ! Am auzit zgomot de glasu si de lupta si l-am vazut pe Orlick iesind dintr-o învalmase de oameni, ca o tîsniturâ de apa, rasturnînd masa dintr-o s, ritura si pierind în noapte !Dupa cîteva clipe de nestire, m-am trezit dezlegat si culca pe podea tot în locul acela, cu capul pe genunchii cuiva. Cîn mi-am venit în fire, ochii, mei priveau tinta spre scara de lîn perete � pîna atunci ochii mei deschisi privisera scara fara mintea mea sa ia cunostinta de ea � si asa, în clipa în c îmi venii în fire, întelesei ca ma aflu chiar în locul unde c zusem în nestire.La început eram prea nepasator ca sa ma uit în jurul m si sa vad pe genunchii cui îmi sprijineam capul ; ma uitam scara, cînd, deodata, o fata omeneasca rasari între scara mine. Fata ucenicului lui Trabb !� Cred ca si-a venit în fire ! spuse ucenicul lui Trabb cu glas cumpatat. Dar ia te uita ce galben e !La aceste cuvinte, fata omului care-mi tinea capul pe munchi se apleca deasupra mea si vazui ca era... i � Herbert! Doamne-Dumnezeule lr410 încetisor, spuse Herbert. Binisor, Handel. Nu te aprinde rau.� Si vechiul meu prieten Startop ! strigai eu, caci si elpleca deasupra mea.� Aminteste-ti de treaba în care trebuia sa ne dea aju-spuse Herbert, si stai linistit.Aceste vorbe ma facura sa sar în sus ; dar cazui numai-t înapoi din pricina durerii din brat.� Nu-i prea tîrziu, Herbert, nu-i asa ? Ce noapte e asta ?3 cît timp sînt eu aici ? caci ma cuprinsese o presimtireernica si ciudata ca zacusem acolo timp îndelungat � o zi^ noapte, doua zile si doua nopti � poate si mai mult.� Nu-i prea tîrziu. E înca luni seara.� Slava Domnului !� Si ai toata ziua de mîine, marti, ca sa te odihnesti,ie Herbert. Dar vad ca gemi, fara sa vrei, draga Handel.Unde te-ai lovit ? Poti sa stai în picioare ?� Da, da, spusei eu, pot sa si umblu. Doar zvîcnituriledin brat ma supara.Mi-au dezgolit bratul si m-au ajutat cum au putut. Era foarte umflat si rosu si nu puteam suporta sa ma atinga cineva. Dar ei si-au rupt batistele, ca sa faca din ele bandaje proaspete, ii mi-au asezat cu grja bratul în esarfa, ramînînd ca în* sa facem rost de un medicament, care sa scoata caldura -mi potoleasca durerile. Dupa

Page 259: marile sperante

cîteva timp am închis usa 1 case întunecoase si goale si am pornit înapoi, trecînd 4Wt ia cariera. Ucenicul lui Trabb � care era acum un tînar Iuca înalt pentru vîrsta lui � mergea în frunte cu 0 lanterna s lumina pe care o vazusem eu intrînd pe usa. Luna facuse cale de doua ore de cînd o vazusem ultima oara si, desi mai ploua înca, noaptea era mai luminoasa, Cînd trecuram pe la varnita, uburii albi se îndepartau de noi si, asa cum înainte rostisem In gînd o rugaciune prin care ceream îndurare, îngînam acum 0 rugaciune de multumire.Rugîndu-1 pe Herbert sa-mi povesteasca cum izbutise sa-mi în ajutor � ceea ce el refuza ritos la început si apoi îmi K/itisfacu dorinta cu conditia sa stau linistit � aflai ca, în graba, iefipasem într-una din camerele noastre scrisoarea, pe care o QANnsem deschisa, iar Herbert, întorcîndu-se acasa si aducîndu-1 |ir Startop, o gasise, foarte curînd dupa plecarea mea. Tonul ^psorii îl nelinisti, mai ales din pricina contrazicerii dintre Htfoarea aceasta si aceea pe care i-o mîzgalisem eu în graba.411 Si cum, dupa un sfert de ora de gîndire, nelinistea lui crescu în loc sa scada, porni împreuna cu Startop, care se oferi sa-1 însoteasca spre oficiul de diligente, pentru a afla ora cînd pleaca urmatoarea diligenta, Aflînd ea eeâ de dupa-amiaza plecase si fiindca nelinistea lui se prefacea în teama pe masura ce i se iveau noi piedici, Herbert se hotarî sa ia 0 brisca. Asadar, el si Startop coborîra la �Mistretul albastru", erezînd ca ma vor gasi acolo sau ca vor afla vesti despre mine ; dar fiindca nu se întîmpla nici una, nici alta, pornira spre domnisoara Havis-ham, unde îmi pierdura urma. Atunci se întoarsera la nas (fara îndoiala ca toate acestea se petreceau în timp ee eu au* zeam versiunea povestii mele, care circula prin partea locului| ca sa îmbuce ceva si ca sa ia pe cineva eare sa-i calauzeasca" prin-.tara mlastinilor. Printre cei care cascau gura la poart �Mistretului albastru" se întîmpla sa fie si ucenicul lui 3?rabl � credincios vehicului sau obicei de a se afla peste tot und| n-avea ce cauta�care ma vazuse pornind de la casa domnjs soarei Havisham spre hanul unde luasem masa. Astfel, ucer cui lui Trabb le fu calauza si pornira împreuna eu el spr casa stavilarului ; apucara însa pe drumul care trecea pi oras. drum de care eu ma ferisem. între timp, Herbert îsi spi ca, la urma urmelor, s-ar fi putut sa fiu chemat cu "gkid cer, în interesul sigurantei lui Provis, si gîndindu-se ca, în c| / zul acesta, ar fi neplacut sa fiu întrerupt, îsi lasa calauza si Startop la marginea carierei si porni mai departe singur ; îr conjura de vreo doua sau trei ori casa pe furis, ca sa se co vinga ca înauntru era liniste. Si fiindca nu putea auzi de sunetele nelamurite ale unui glas gros si aspru (acestea se p treceau în timp ce mintea mea era în plina activitate), înce: chiar sa se îndoiasca ca ma aflam acolo, cînd, deodata, ai tipatul meu puternic, îmi raspunse si navali în odaie, numaidecît de ceilalti doi.Cînd i-am povestit lui Herbert cele ce se petrecus casa stavilarului, parerea lui a fost ca sa ne ducem numaidec la un magistrat din ora^, asa tîrziu cuîn era, si sa facem r^ de un mandat de arestare. Dar eu ma gîndisem dinainte cm astfel de masuri ne-ar fi putut opri în oras sau ne-ar fi pu$H sili sa ne întoarcem acolo a doua zi, ceea ce ar fi fost ^H pentru Provis. Cum însa aceasta piedica nu putea fi nesoc< ne lasaram pagubasi de gîndul de a-1 urmari pe Orlick chi atunci. In clipa aceea si în împrejurarile în care ne aflam se paru ca cel mai prevazator lucru este sa nu dam prea mul1 însemnatate întâmplarilor petrecute, de fata fiind si ui412 Iui Trabb, eare sînt sigur ca s-ar fi simtit nespus de dezamagit daca ar fi stiut ca ma ajutase sa scap din .cuptorul varnitei. Nu ca ucenicul lui Trabb ar fi fost atît de hain din fire. dar avea prea multa vioiciune necheltuita si dorea sa se distreze pe socoteala oricui, ori de cîte ori viata îi scotea în cale schim¬bari _ si emotii. La despartire i~am dat doua livre (ceea ee parea ca se potrivea cu dorinta lui) si i-am spus ca regret parerea proasta pe care mi-o facusem despre el (ceea ce nu-1 misca ))¦ ¦iua de miercuri era atît de aproape, încît ne hotârîram Tnim toti trei la Londra chiar în noaptea aceea, eu brisca, ît mai mult cu cît doream sa fim departe înainte ca lumea din tinut sa înceapa a vorbi despre aventura din noaptea aceea. Herbert cumpara o sticla mare plina cu un medicament îm¬potriva arsurilor, si numai cu ajutorul acestui 'b

Page 260: marile sperante

alsam, pe care mi-1 turna mereu pe brat, am fost în stare sa îndur durerile în timpul calatoriei. Mijise de ziua cînd ajunseram la Temple, iar eu m-am culcat numaidecît si nu m-am ridicat din pat toata ziua.wGroaza de a cadea bolnav si de a nu fi în stare sa fao nimic a doua zi'ma chinuia atît de cumplit,.încît ma mir ca nu m-a facut cu totul neputincios. Si fara îndoiala ca, de n-ar ¦ acea încordare supraomeneasca prin care aveam sa treo a doua zi, lucrul acesta s-ar fi întâmplat într-adevar, mai ales dupa zdruncinul si sfîrseala din ultima vreme. Ma astepta o zi e o dorisem cu~ nespusa înfrigurare, o zi -plina de urmari rezultate de nepatruns, desi era atît de apropiata, ici o masura de prevedere n-ar fi putut sa fie mai fi-decît faptul ca în ziua aceea am întrerupt orice conîu-cu el ; totusi, si aceasta masura îmi sporea nelinistea, eam la frecare zgomot de pasi, la fiecare" sunet, crezînd se descoperit si prins si ca acum venea un sol ca sa-mi nduca vestea. Ajunsesem sa ma conving ca stiu ca fusese prins, ci mintea mi-era framîntata de ceva maf sigur decît teama sau itirea, ca lucrul se întâmplase si ca eu aveam cunostinte despre el. Pe masura ce ziua se scurgea fara sa primeso nici o stire proasta, pe masura ce se lasa întunericul, groaza ipasatoare ca boala mâ va împiedica sa fac ceea ce aveam t a doua zi puse cu totul stapânire pe mine. Bratul ars �"icnea, capul înfierbîntat îmi zvîcnea la fel si mi se parea tea mi se întuneca. începui sa numar pîna la cifre foarte si sa repet pasaje în proza si în cersuri pe care le stiam 413 pe dinafara, ca sa ma conving ca nu este asa. Uneori mi sa întîmpla sa atipesc pentru cîteva clipe si sa uit unde ajunsesem cu recitatul din cauza mintii mele obosite ; atunci îmi spu¬neam tresarind : �Acum, acum încep sa aiurez !".M-au tinut culcat toata ziua ; mi-au schimbat mereu pan¬samentele si mi-au dat bauturi racoritoare. De cîte ori ador¬meam, ma sculam cu senzatia, pe care o avusesem si în casa stavilarului, ca se scursese mult timp si ca momentul potrivit pentru a-1 salva trecuse. Pe la miezul noptii m-am sculat din pat si m-am dus la Herbert, patruns de siguranta ca dormisem timp de douazeci si patru de ore si ca ziua de miercuri trecuse. Aceasta fu ultima sfortare pricinuita de nelinistea mea, cac dupa aceea am adormit adînc.Zorii zilei de miercuri se revarsau cînd n-am uitat afara pe fereastra. Luminile scînteietaare de pe poduri palisera, ic la orizont soarele semana cu un lac de foc. Deasupra fluviuk care tot mai era întunecat si tainic, se arcuiau podurile, de cenusiu-mohorît, iar pe alocuri, în vîrful lor, vîlvataia de cer arunca pete de lumina. în timp ce ma uitam la acoperist rile înghesuite, la turnurile si la clopotnitele bisericilor, car se înaltau în aerul neobisnuit de limpede, soarele rasari mîna paru a da la o parte valul care acoperea fluviul ; milioE de scîntei izbucnira din ape. Parca si din fata ochilor mei dadusera la o parte un val. caci ma simteam puternic si sanatcHerbert dormea în patul lui, iar camaradul nostru culcat pe canapea. Nu ma puteam îmbraca fara sa ma aji cineva ; în schimb, atîtai facul, care mai ardea înca, si pregat cafeaua pentru prietenii mei. Acestia se trezira la timp. otlir n^ti si veseli ; lasaram aerul aspru al diminetii sa intre casa si priviram spre apele care cresteau.� Cînd apele se retrag, la ora noua, spre Herbert ves sa ne astepti si sa fii pregatit, tu, cel de-acolo, de pe Mill Pe Bank !CAPITOLUL 54Era una din diminetele acelea de martie eînd soarele st luceste cald si bate un vînt rece, cînd sub razele soarelui vara, iar la umbra � iarna. Eram îmbracati în haine marini resti, si eu îmi luasem si un geamantan. Din toata averea'414 lumeasca nu-mi luasem decît putinele lucruri trebuincioase care încapeau într-un geamantan. Unde aveam sa ma duc, ce trebuia sa fac, cînd ma voi întoarce... erau întrebari la care nu puteam raspunde^; si nici nu-mi framîntam mintea cu ase¬menea întrebari, caci nu ma mai gîndeam decît la scaparea lui Provis. Doar pentru o clipa m-am oprit la usa si m-am uitat în urma, întrebîndu-ma în ce împrejurari cu totul altele voi reve¬dea cas

Page 261: marile sperante

a si daca-mi era dat sa o mai revad vreodata.Ara pornit agale pe scarile din Temple si ne-am oprit ne-pasatori, ca si cum nu ne-am fi hotarît înca daca sa ne plim¬bam sau nu cu barca. De buna seama, avusesem grija ca barca sa fie gata si totul pregatit. Dupa ce ne prefacuram cîteva clipe ca sovaim, neavînd drept martori decît putineJe fapturi amfibii care locuiau pe scarile din Temple, ne suiram în barca si por¬niram ; Herbert era la prora, eu cîrmeam. Apele crescura; era ora opt si jumatate.Planul nostru era urmatorul : la orele 9 apele începeau sa descreasca, si pîna la orele 3 se îndreptau în directia în care ne îndreptam si noi; apoi aveau sa creasca din nou, dar ho-tarîram sa înaintam chiar si stunci si sa vîslim împotriva cu¬rentului pîna se va lasa întunericul. Pe la ora aceea aveam Ba ne aflam în dreptul acelor maluri joase dincolo de Grave-send, între Kent si Essex, unde fluviul e larg si pustiu, unde locuitorii de pe mal sînt rari si unde se afla împrastiate cîteva cîrciumi pustii, dintre care am putea alege una ca loc de odihna. Acolo aveam de gînd sa înnoptam. Vasul spre Ham-burg si cel spre Rotterdam trebuiau sa paraseasca Londra joi dimineata, pe la 9. Trebuia sa stim la ce ora vor trece pe acolo si sa-i facem semn primului din ele sa opreasca ; asa încît daca, prin cine stie ce întîmplare, nu vom fi primiti pe bordul primului vas, sa ne mai putem încerca o data norocul. Cunos-team semnele distinctive ale fiecaruia dintre cele doua vase.Usurarea de a ma vedea, în sfîrsit, pe cale de a-mi înde-jilini planul era atît de mare, încît cu greu îmi aminteam destarea în care ma aflasem cu cîteva ore înainte. Aerul racoros,lumina soarelui, unduirea apelor, fluviul cu miscarea lui, dru¬mul care mergea de-a lungul fluviului si care parea sa ne în¬teleaga, sa ne multumeasca, sa ne îmbarbateze, toate acesteama umpleau de nadejde. Ma simteam jignit de faptul ca eram¦Ut de putin folositor în barca ; în schimb, cred ca existaputini vîslasi mai buni ca prietenii meu, caci vîsleau amîndoieu miscari regulate, care aveau sa tina toata ziua. j415 In vremea aceea, circulatia vaselor pe Tamisa ej mai mica decît acum, si barcile � mult mai numeroase. Cred ca pe atunci se vedeau tot atîtea slepuri, corabii de carbuni cu pînze si vase comerciale de coasta ca si acum ; în schimb, vase cu aburi, mari sau mici, nu se vedeau nici a zecea sau a douazecea parte din cîte se vad astazi. Deoarece era foarte devreme în dimineata aceea, se vedeau multe barci cu visle care se plimbau încoace si încolo si nenumarate slepuri ca coborau fluviul duse de flux. în timpul acela circulatia 1 cijor deschise între poduri era un lucru mult mai obisnuit st mai putin anevoios decît astazi ; si noi înaintam vioi prin re barci si luntre.în curînd trecuram de Podul Vechii Londre si de piata Billingsgate, trecuram de barcile cu stridii si de olandezii pe chei, lasaram în urma White Tower si Poarta Tradatoriîo si ajunseram printre sirurile de vapoare ancorate. Aici se afla' vasele Leith, Aberden si Glasgoio, care încarcau si descarca marfuri, si, trecînd priiT dreptul lor, ni se paru ca vedem nist uriasi care se înalta din apa; mai încolo se însiruiau v;; de carbuni cu zecile ; aveau schele pe punte, ca sa tina in cumpana carbunele ce se ridica în sus si era aruncat cu zor de lanturi în slepurile aflate alaturi ; mai încolo vazuram va¬porul care trebuia sa plece a doua zi spre Rotterdam ; legat cu funii, si noi ne uitaram cu luare-aminte la el ; mal departe se afla vaporul de Hamburg, sub ale carui catargej trecuram, îndreptîndu-ne spre celalalt mal. Acum, eu, care stateam la cîrma, vedeam Mill Pond Bank si scarile din Mill Pond Bank, în timp ce inima îmi batea mai tare ca înainte.� E acolo ? întreba Herbert.� înca nu.� Foarte bine ! Nici nu trebuie sa coboape zari. Vezi semnalul ?~ De aici nu vad bine ; dar cred ca-1 vad. Acum îl I si pe el ! Vîsliti amîndoi. Usurel, Herbert. Vîslele !Atinseram usor scarile pentru o clipa ; el se sui si j^H porniram din nou. Purta o manta de marinar, tinea un sac o pînza în mîna si era pe placul meu, caci arata întoc

Page 262: marile sperante

mai ca un cîrmaci de fluviu.� Mai baiete, spuse el, punîndu-si mînâ pe umarul mc>:îndu-se, esti un baiat de inima, te-ai purtat frumos ! l\tumesc, multumese.Si iarasi trecuram printre rînduri de vase ancorau, ind printre siruri si iesind dintre ele, ferindu-ne lan|416 ruginite, atingxnd funii de cinepa si geamanduri, scufundînd pentru cîte va clipe cosuri sparte care pluteau, împrastiind sur-cele plutitoare si aschii, despicînd spuma neagra de carbuni, intrînd printre siruri de vase si iesind din nou dintre ele, tre-cînd pe lînga embleme zugravite pe corabii, care reprezentau pe John din Sunderîand tinînd discursuri vîntului (cum faa .itîtia Johni), si pe Betsy din Yarmouth, cea voinica si cu ochii holbati; în timp ce noi ne strecuram printre sirurile de co¬rabii, la santierele navale rasunau ciocane, ferastraiele taiau cheresteau, masinarii zanganeau, lucrînd la cine stie ce tna-?ini necunoscute noua, pompele îsi vedeau de treaba în vasele gaurite, scripetii seîrtîiau, vapoarele se îndreptau spre mare, niste stranii oameni ai apelor urlau. înjurind peste bastioane catre hamalii care le raspundeau; si iar siruri de vase, pîna cînd, în cele din urma, le lasaram pe toate în urma si iesiram în apele netezi ale fluviului, acolo unde marinarii nu mai tre¬buie sa se osteneasca pentru a curata apa, caci ea nu mai este murdara, si unde pînzele împodobite cu ghirlande undu¬iesc libere în bataia vîntului.Incepînd de la scarile unde se suise el, ma uitasem tot drumul cu încordare în jurul meu, ca sa descopar daca nu cumva stîrneam vreo banuiala. Nu vazusem nimic. Fara în¬doiala ca nu fusesem si nici acum nu eram urmariti de nici o barca. Daca ne-ar fi asteptat vreuna în drum, as fi cîrmit spre si as fi silit-a sa porneasca mai departe sau sa se tradeze. ne vedeam de drum, nestingheriti de nimeni. El purta mantaua lui de marinar si, dupa cum am mai spus, ea ca face parte fireasca din peisaj E ciudat (poate ca viata orocita pe care o dusese explica totul), dar el era cel mai îngrijorat dintre noi toti. Nu era nepasator, caci îmi spuse i nadajduia sa scape cu viata, pentru ca sa apuce sa-1 vada pe domnisorul lui unul din cei mai de frunte oameni dîn tara spre i.ire ne îndreptam. Dupa cîte întelegeam eu. nu-1 ispitea nici uvia, nici resemnarea ; dar nici nu-î trecea prin minte iinejdiâ ar fi putut sa-l pasca în mijlocul drumului Cine! itHnea primejdia, o înfrunta, dar asta trebuia sa s< le ca el sa fi avut vreme sa se tulbure. � Dac-ai sti, mai baiete, îmi spuse el mie. ce . i aici, alaturi ide baiatul meu. si sa-mi fumez Iul fim stat, zi de zi, între patrii pereti, m-ni feriri Dar nu stii . msenmna asta.e � e. .14 � Cred însa ca stiu ce înseamna bucuria libertatii, raspundsei eu.� A ! facu el, clatinînd cu gravitate din cap. Dar nu stiicum stiu eu. Sub lacat si cheie, mai baiete, ar fi trebuit sa staica sa stii cum stiu eu. Dar nu vreau sa vorbesc urît.Mi se parea un lucru greu de înteles ca el sa-si fi primejduit libertatea si chiar viata de dragul unui gînd care-1 stapînea. Dar mi-am spus ca poate o libertate fara primejdie era prea straina de felul lui de viata ca sa însemne si pentru el ceea ce însemna pentru alti oameni. Pîna la urma, nu ajunsei la nici o concluzie, caci el îmi spuse, dupa ce mai trase de cîteva ori din lulea :� Vezi, mai baiete, cînd eram dincolo, în celalalt capat allumii, ma uitam mereu spre capatul asta ; si urît îmi pareacapatul celalalt, macar ca ma îmbogateam vazînd cu ochii. Toatalumea îl cunostea pe Magwitch, si Magwitch putea sa vina si saplece si nimeni nu-si batea capul cu el. Aici, vezi tu, mai baiete,nu merge asa usor, cel putin n-ar merge dac-ar sti ei unde maaflu.� Daca totul merge bine, spusei eu, peste cîteva ore ai safii liber si în siguranta.� Bine, facu el, traind aer în piept, nadajduiesc si eu.� Si crezi ?

Page 263: marile sperante

El îsi înfunda mîna în apa, peste marginea barcii, si spuse, j zîmbind cu aerul acela potolit pe care-1 cunosteam :� Da, parca-mi vine si mie a crede, mai baiete. Dar credca n-o sa ne vina la îndemîna cînd om fi mai linistiti si maifara griji ca acum. Dar... ce bine si ce domol curge apa... poate,îmi da prin gînd, stii, ma uiatm la fumul care iesea din luleauamea si ma gîndeam ca nu putem sti ce o sa se întîmple pestecîteva ore, cum nu putem sa stim ce e în fundul fluviului încare am pus eu mîna. Si nici nu putem sa oprim ce o sa vina, ¦cum nu pot eu sa opresc curentul apei. Vezi, îmi trece printredegete si s-a dus ! spuse el, aratîndu-ne mîna uda.� Dupa fata dumitale, as spune ca ti-ai cam pierdut cu--;rajul, spusei eu.� Nici gînd, mâi baiete ! Apa curge asa, linistita, si clo¬cotul acela de la capatul barcii parc-ar fi un cîntec de duminica.Ei, pe urma. cine stie, poate îmbatrînesc si eu nitel.îsi baga din nou luleaua în gura cu o privire netulburata si ramase linistit si multumit, de parca Anglia s-ar fi aflat în urma noastra. Totusi, se supunea oricarui sfat, de parc-ar fi fost cuprins de groaza ; caci, atunci cînd traseram barca la tarm.418

ca sa aducem cîteva sticle de bere, si el era gata sa coboare, eu spusei ca ar fi mai cuminte sa ramîna pe loc, si el îmi spuse : .Crezi, mai baiete ?" si se aseza la loc fara împotrivire.Era racoare pe fluviu, dar ziua era frumoasa si stralucirea arelui ne înveselea. Curentul era puternic; eu ma osteneam sa ma folosesc cît mai bine de el si, fiindca Herbert si Startop vîsleau regulat, înaintaram binisor. încetul cu încetul, pe ma-sura ce apele scadeau, padurile si dealurile de pe mal ramasera în urma, si acum ne croiam drum printre malurile acoperite de mîl din ce în ce mai joase ; dar fluxul nu ne parasise înca nici cînd trecuram de Gravesend. Deoarece Provis era înfa-surat într-o manta, am cîrmit, cu buna-stire, la o departare de o lungime de barca vamii plutitoare, si apoi în larg, ca sa prind curentul, de-a lungul a doua vapoare de calatori si pe sub prora unui vas mare. de pe puntea caruia ne priveau niste soldati*. Dar curînd curentul începu sa slabeasca ; vapoarele se leganau, ixate de ancora, si se întoarsera toate, folosindu-se de noul ent, ca sa urce fluviul înspre Pool, îngramadindu-se în jurul tru ca o adevarata flota ; iar noi ne adaposteam pe lînga m, unde eram aparati de puterea curentului, si ne feream grija de locurile prea joase si de malul rriîlos.Vîslasii nostri erau plini de putere, caci, din cînd în cînd, asera barca sa pluteasca timp de un minut sau doua, în voia rentului, asa încît acum nu mai aveau nevoie decît de un rt de ora de odihna. Traseram barca la tarm printre niste tre alunecoase si începuram sa mîncam si sa bem, uitîndu-ne timpul în jurul nostru. Tinutul semana eu tara mlastinilor, i era neted, monoton si întunecat la orizont; iar fluviul serpuia, si baliza plutitoare se misca, în timp ce tot restul parea înlemnit si tacut. Caci acum ultimul dintre vase dispa-ruse dincolo de cotitura cea joasa pe care o lasasem în urma, ultimul slep � verde, cu pînze cafenii � îl urmase, încarcat cu paie, iar cîteva ltre de descarcat, ce pareau plasmuirile., stîngace ale unui copil care ar fi vrut sa construiasca o barca, stateau înfundate în namol Un far mic si patrat, ridicat pe niste pari, statea schilod în noroi, proptit în picioroange si spri-ijinindu-se în cîrje, si tot din noroi se înaltau niste tarusi mur-dari ; niste pietre cleioase si cîtiva stîlpi indicatori, iar un debarcader vechi si o cladire darapanata, fara acoperis, se scufundau în mîl ; în jurul nostru totul parea încremenit si înfundat în namol.Porniram din nou, descureîndu-ne cum putem mai bine. treaba era" mai grea, dar Herbert si Startop nu se dadura 419

Page 264: marile sperante

batuti si vîslira, vîslira fara întrerupere pîna la apusul soa¬relui! Intre timp, fluviul ne mai saltase putin, asa încît acum puteam sa vedem ce se petrece dincolo de mal. Vedeam soa¬rele rosu, înconjurat de e ceata purpurie, care atingea malul jos si se cufunda cu iuteala în întuneric ; vedeam mlastinile netede si pustii ; si departe, departe, vedeam dealurile, de car ne despartea o întindere fara viata, însufletita doar, din cînc în cînd, de zborul trist al vreunui pescarus.Deoarece noaptea avea sa coboare curînd si fiindca luna, care nu mai era plina, avea sa rasara tîrziu, tinuram un mic sfat; sfatul fu scurt, fiindca era limpede ca trebuia sa ne oprim la prima circiuma singuratica care ne va iesi în cale. Asa ca ei doi au luat din nou vîslele în mîna, în timp ce eu ma uitam în zares ca sa gasesc ceva care sa semene a casa. Si am înaintat, tacuti, patru-sau cinci mile nesfîrsit de lungi. Era foarte rece, si o corabie de carbuni trecu pe lînga noi, lumi-nîndu-ne cu focul dinauntru si împrastiind fum, ni se paru un adapost minunat. Se lasase o noapte neagra, si pîna în zori tot asa avea sa fie ; lumina din jur, putina cîta era, parea sa vina mai curînd din apele fluviului decît de la cer, caci, în miscarea lor, vîslele loveau stelele ce se oglindeau în apa.Era firesc sa fim cu totii patrunsi de gîndul ca sîntem ur-mariti la ora aceea înfricosatoare. In înaintarea lui, curentul lovea cu putere malul la intervale regulate ;. si de cîte ori sunetul acela ne izbea urechile, era sigur ca unul dintre noi va tresari si îsi va îndrepta ochii în partea aceea. Pe alocuri, fluxul mîncase malul, facînd mici golfuri, iar noi ne temeam cu totii de asemenea locuri si le priveam cu ochi banuitori si îngrijorati. Uneori, cîte unul din noi spunea în soapta : �Ce-aj fost valul acela ?". Sau altul spunea : �Nu vi se pare ca se*; vede o-barca ? Acolo...". Si apoi ne cufundam într-o tacere dt moarte,v în timp ce eu ma gîndeam nervos ca vîslele faceai prea mult zgomot.In cele din urma, zariram o locuinta si un acoperis si» îndata dupa aceea, ajunseram în dreptul unui mic chei facut din pietre adunate de prin apropiere. Lasîndu-i pe ceilalti îr barca, am pasit pe mal si am vazut ca luminita venea din reastra unei cîrciumi. Era un loe destul de murdar si as spune ca aventurierii si contrabandistii îl cunosteau bine ; dar bucatarie ardea un foc bun si_ se putea mînca oua si slanina De asemenea, se mai gaseau pe-acolo si doua camere cu cît doua paturi fiecare � �bune, rele, asa cum sînt" � spuse cîr ciumarul. în afara de cîrcium.ar, de nevasta-sa sie o fapturi420 barbateasca cu par carunt � �omul la toate" � care era atît de murdar si de unsuros, de parca ar fi fost un stîlp indicator împlîntat în apa, nu mai era nimeni în toata casa.In tovarasia acestui om m-am întors la barca si ne-am suit cu totii la mal, dupa ee am scos din barca vîslele, cîrma, can-gea si tot ce se mai gasea înauntru si am tras-o la tarm pentru tot timpul noptii. Ne-am ospatat bine lînga focul din bucata¬rie, si pe urma ne-am împartit odaile : Herbert si Startop tre¬buiau sa se culce într-una din ele, iar eu eu fugarul nostru ~ în cealalta. Descoperisem ca aerul fusese alungat cu grija din amîndoua încaperile, ca si cum ar fi fost primejdios pentru viata omului, si pe sub paturi se aflau mai multe rufe murdare si cutii vechi decît mi-as fi putut închipui ca se pot afla într-o singura familie. Dar, cu toate acestea, eram foarte multumiti, caci nici n-am fi putut gasi un loe mai pustiu.In timp ce -ne dezmorteam în fata focului, dupa masa, �omul la toate" sedea într-un eolt. Purta o pereche de ghete burduhanoase, pe care ni le aratase, în timp ee mîcam oua cu slanina, ca pe niste relicve de pret, scoase din picioarele unui marinar înecat, care fusese aruncat la mal cu cîteva zile în1 urma. �Omul la toate", cum am spus, ma întreba daca nu va-zusem o corabie mica eu patru lopeti urcînd fluviul. I-am ras-puns ca nu, si el îmi spuse ca, pesemne, o luase în jos pe fluviu, desi cînd plecase de aici �pornise în sus".� Cine stie de ce, spuse �omul la toate", s-or fi razgînditsi au pornit-o în jos...� Cum ai spus, o corabie mica cu patru lopeti ? întrebai eu.� Cu patru lopeti, raspunse el, si eu doi vîslasî. :� S-au oprit aici ?� Au intrat cu un vas de patru galonix ca sa ia bere.Tare-mi venea sa pun otrava în bere, spuse �omul la toate",

Page 265: marile sperante

sau sa le bag înauntru vreo doctorie earesa-i rascoaleasca putin!� De ce ?� Stiu eu de ce, spuse �omul la toate". Vorbea cu o voeeîncleiata, ca si cum ar fi avut noroi în gîtlej.� Crede, spuse cîrciumarul, un om slabut si gîndîtor, euochii spalaciti, care parea sa aiba multa încredere în �omul"lui, crede ca sînt ceea ee nu sînt.� Stiu eu ce cred, se încapatîna omul.Tu crezi ca-s de la vama, omule ? întreba cîrciumarul. Chiar asa cred ! Uwlonul � unitate d« masura p_ent£i! echivalent cu 4,62 1. 421 � Atunci, sa stii ca te înseli.� Bine ca ma însel !Dupa ce dadu acest raspuns plin de înteles, care dovedea încrederea netarmurita pe care o avea în parerea lui, �omul la toate" îsi scoase una din ghetele lui burduhanoase, se uita înauntrul ei, scutura cîteva pietricele din gheata pe podeaua bucatariei si se încalta* la loc. Facu aceste miscari cu aerul unui �om la toate" care avea dreptate, încît îsi putea îngadui sa faca orice.� Si atunci ce crezi c-au facut cu nasturii ? întreba cîr-cîumarul sovaind.� Ce-au facut cu nasturii ? raspunse omul. I-au zvîrlitîn apa. I-au înghitit. I-au semanat în pamînt, ca sa rasaraverze. Ce-au facut cu nasturii !� Nu fi obraznic, omule, îl dojeni cîrciumarul cu un glastrist si patetic.� Un functionar de vama stie el ce sa faca cu nasturii,cînd nasturii astia îl împiedica de la treaba, spuse �omul latoate", repetînd cu un 'nemarginit dispret cuvîntul cu pricina.O corabie cu patru .vîsle si doi vîslasi nu-si pierde timpul sinu se plimba cînd în sus, cînd în jos daca nu sînt functionaride vama înauntru.Dupa aceste cuvinte, omul iesi, plin de dispret, din buca-tarie, si cîrciumarul, care nu mai avea în cine sa se încreada, gasi ca n-are rost sa vorbeasca mai departe.Acest dialog ne nelinisti pe toti, iar pe mine ma îngrijora chiar foarte mult. Un vînt jalnic vuia în jurul casei, apa izbea malul si pe mine ma cuprinse teama ca sîntem prinsi si ame-nintati. O corabie mica cu patru vîsle. care se plimba în chip atît de ciudat încît reusise sa atraga atentia oamenilor, era împrejurare neplacuta, pe care nu mi-o puteam scoate din car. Dupa ce l-am convins pe Provis sa se duca sus în odaie si sa culce, am iesit afara cu prietenii mei (Startop avusese timp s< afle cum stau lucrurile) si tinuram un nou sfat. Ne framînt întrebarea daca trebuie sa ramînem la circiuma pîna la tre rea primului vapor, adica pîna la orele unu dupa-amiaza, sa daca s-o pornim dis-de-dimineata. In cele din urma, socotirar ca e mai cuminte sa ramînem pe los pîna aproape 0 era îna inte de trecerea vaporului, si atunci sa-i iesim în cale si sa lasam dusi de eurent. Dupa ce luaram hotarîrea aceasta, întoarseram la circiuma si ne eulcaram.Eu m-am culcat îmbracat si am dormit bine timp de teva ceasuri. Cînd m-am trezit, vîntul începuse din nou sa sufl«322 i^B^^^i^si firma eîrciumii ?o corabie) pocnea si se balabanea, cu un zgomot eare ma facea sa tresar mereu, OM-am ridicat încet, caci Provis mai dormea înca, si m-ara uitat pe fereastra. Ve¬deam cheiul unde lasasem barca si, în timp ce încercam sa-mi obisnuieso ochii cu lumina lunii acoperite de nori, zarii doi oameni eare se uitau în barca noastra. Apei treeura pe sub fereastra mea, fara sa se mai uite la nimie, si nu

Page 266: marile sperante

se îndreptara spre debarcaderul pe care îl zaream eu si eare era gol, ci o luara peste mlastini, în direetia Hore.Prima mea pornire fu sa-1 seol pe Herbert si sa-i arat cei doi oameni care se departau. Dar înainte de a intra în odaia lui, care era în fundul casei, perete în perete eu a mea, m-am gîndit ca el si Startop avusesera o zi mai grea decît mine si ca erau obositi, asa ea m-am lasat pagubas. M-am întors la fereastra si i-am vazut pe cei doi oameni înaintînd prin mlas¬tini. Dar, în lumina aceea slaba, i-am pierdut eurînd din ve¬dere si, fiindca era tare frig, m-am culcat, cu gîndul sa mai chibzuiesG si sa adorm din nou.Ne-am sculat devreme. In timp ce ne plimbam toti patru prin fata cîrciumii, înainte de gustarea de dimineata, mi se paru ca as face bine sa le povestesc cele ce vazusem. Si din nou fugarul nostru se dovedi cel mai putin îngrijorat dintre noi toti. Nu e cu putinta, 'spunea el, ca oamenii sa fie într-. adevar de la vama si nici sa nu le treaca prin minte sa ne urmareasca pe noi. încercai si eu sa-mi spun ca omul are ilreptate, ca, de fapt, era foarte firesc sa fie asa cum spunea el. Totusi, propusei ca Provis si cu mine sa pornim pe jos catre un loc îndepartat pe care-1 vedeam de la circiuma, si barcaie culeaga de acolo, sau din apropiere de locul acela, la ora prînzului. Deoarece parerea mea fu socotita o buna masura de I revedere, îndata dupa gustarea de dimineata, Provis si cu mine I jjorniram, fara sa spunem nimic la circiuma.în timp ce mergeam, el îsi fuma luleaua si, din cînd în ( md, se oprea si ma batea pe umeri. Ai fi zis ca eu eram în primejdie, nu el, care ma linistea pe mine. Vorbeam putin, l'md ne-am apropiat de locul hotarît, l-am rugat sa se ada¬posteasca undeva, în timp ce eu voi porni în recunoastere, caci înspre locul' acela se îndreptasera cei doi oameni în timpul in.|)tii. El încuviinta, si eu pornii singur mai departe. Nu se>i\i nici urma de barca în preajma locului, nici vreo barca la tarm prin apropiere si nici urme de oameni care sa se fi îmbarcat de acolo. Dar, de fapt, era în timpul fluxului si urmele de pasi fusesera acoperite de apa.423 Provis scease capul din ascunzatoare si, vazmd ca-i faa semn cu mina se apropie, ma ajunse si na opriram acolo, as-teptînd barca; uneori ne trînteam pe mal, înfasurati în man¬tale, alteori ne miscam, ca sa ne mai încalzim; în cele din urma, vazuram barca apropiindu-se. Ne suiram usor în ea si porni-i pe drumul pe care avea sa-1 ia si vaporul. Nu mai erau clerit vreo zece minute pîna la 1, si începuram sa ne uitam în -/are, ca sa vedem fumul vasului.Dur dc-abia pe la unu si jumatate aariram fumul, si, nu!t dupa aceea, vazuram fumul unui alt vapor, în spatele primului. Deoarece vapoarele înaintau repede, pregatiram gea-mantanele si ne luaram ramas bun de la Herbert si Startop. Ne strînseseram cu caldura mîinile si nici ochii lui Herbert, nici ai mei nu erau uscati, eînd, deodata, vazui o corabie mica cu patru vîsle tîsnind de sub mal, ceva mai încolo de barca noastra, si luînd acelasi drum cu noi.Pîn-acum, din pricina cotiturilor pe care le facea, fluviul,c fumul vaporului si barca noastra se întinsese 8 bucatamal; acum însa vedeam vasul cum înainteaza, i-am strigat lui Herbert si lui Startop sa stea în fata curentului, pentru ca oamenii de pe bord sa vada ca asteptam vaporul, si l-am rugat din tot sufletul pe Provis sa stea linistit si sa ramîna înfasurat "in manta. El raspunse voios : �Ai încredere în mine. mai ba-iete", si ramase neclintit, ca o statuie. între timp. corabia cu patru vîsle, care era mînuita cu multa pricepere, taiase fluviul înspre noi, ne lasase s~o ajungem din urma si pornise mai departe, paralel eu barca noastra. Nu ne-o lua nicidecum , îna-inte", si de-abia daca oamenii lasau între ei si noi destul IcLru miscarea vîslelor ; se lasau dusi de eurent cînd ne lasam si noi, sau dadeau o data. de doua ori eu vîslele atunci cînd cladeam si noi. Unul din cei doi ©ameni din barca era la cîr si se uita la noi foarte patrunzatori, asa cum face orice cîrrr <n împrejurari asemanatoare ; celalalt era îneotosmanit si a tea ghemuit, ea si Provis ; parea ca-i sopteste instructiuniciului. care se uita spre noi. Dar în nici un o din barci se auzea vreun euvînt.Dupa cîteva minute, Startop deslusi care era primul va fî, cu obrazul lipit de sbrazul meu. îmi sopti : �Hamburg", Vasul se- apropia cu iuteala, si bataile lopetilo

Page 267: marile sperante

r se auzeau ce în ce mai tare Mi se parea ca umbra vaporului era deasupra' noastra, eînd din corabia de alaturi ne striga un glas. Eu ar raspuns.424

Aveti un deportat fugit printre voi, spuse irma. Acela înfasurat în manta. îl cheama Ab< is si Provis. 11 arestez si-1 somez sa se predea, iar pe voi va >mez sa ma ajutati.în clipa aceea, fara sa dea nici « porunca echipajuiuj sau, îrmaciul întoarse corabia spre noi. Oamenii dinauntru lovira ia din fata barcii eu vîslele, îsi înfipsera lopetile în apa, se ?pezira spre noi de-a curmezisul si oprira capul barcii noastre tainte ca noi sa ne dam seama de cele ce se petreceau. Toate :estea pricinuira neliniste pe bordul vaporului ; se auzira gla-iri care ne strigau si se auzi porunca de a opri lopetile ; apoi )etile se oprira, iar eu simtii ea vasul se îndreapta fara pic-spre noi. In clipa aceea îl vazui pe cîrmaciul celeilalte irci punîndu-si mîna pe umarul lui Provis, vazui cum amîn->ua barcile se învîrteau pe loc, duse de vîrtej, si mai vazui toate mîinile de pe bordul vaporului se întindeau mînioase spre noi. Si, tot în clipa aceea, îl vazu pe Provis sarind în sus, sprijinindu-se de pazitorul lui si smulgînd mantaua de pe "gîtui omului care sedea în corabie. In aceeasi clipa am vazut ca fata descoperita era fata celuilalt puscarias, pe care-1 întâlnisem ¦u ani în urma. Si tot în clipa aceea am vazut cum fata lui se iJa înapoi, alba de groaza, cu o privire pe care n-am s-o uit niciodata, si am auzit un tipat puternia pe puntea vaporului, n-mat de un plescait zgomotos; apoi am simtit cum se seu-l-unda barca sub mine.Timp de o clipa mi se paru ca lupt cu mii de roti de moara mii de fulgere de lumina ; dupa ce trecu clipa aceea, cineva 1 �'.;! culca în corabie Herbert si Startop se aflau amîndoi acolo ; 'iar barca noastra pierise, si cei doi ocnasi pierisera cu ea.Atît din pricina tipetelor de pe puntea vaporului, cit .si <iin cauza fîsîitului nebun al aburilor, cît si pentru ca vasul mainta si înaintam si noi, la-început nu eram în stare sa deo-sebesc apa de cer si un mal de celalalt; dar oamenii îndrep-lara corabia cu mare iuteala si. dupa ce lovira de cîteva ori '¦u putere apa din fata, pusera mîna pe vîsle, si fiecare om I ii ivea tacut si nerabdator la valurile stîniite în urma corabiei. I )i'odata, ceva negru, care se îndrepta spre noi mergînd cu � urentul, aparu la suprafata apei. Nimeni nu scoase nici o vor¬ba, dar cîrmaciul ridica mîna si cu totii lovira cu lopetile în apa si oprira corabia chiar în fata petei negre. Pe masura ee se ipropia, îmi dadui seama ca e Magwitch, care înota, dar nu MI miscari libere. îl ridicara în barca si-i pusera numaidecât uituse la mîini si la glezne. 425 Corabia ramase pe Io©, si oamenii priveau mai departe apa în tacere- si cu nerabdare. Curînd se apropie vasul cu desti¬natia Rotterdam, eare, neîntelegînd pesemene ce se întîmplase, înainta cu iuteala. Dupa ee fu oprit eu strigate, amîndoua va¬poarele pornira mai departe, iar noi saltam si eadeam în vîr-tejul stîrnit de ele. Mult timp dupa ce apele se linistira si va¬poarele disparusera, oamenii tot mai priveau cu încordare, dar fiecare stia ca nu mai este nici o nadejde.In cele din urma se lasara pagubasi si se îndreptara spre mal, nu departe de circiuma înde înnoptaseram ; si mare fu mirarea cu eare furam primti de oamenii din circiuma. . avui putin ragaz sa ma îngrijesc de Magwith � cu Provis se sfîrsise � eare primise cîteva lovituri serioase în piept si s � taietura adînca la cap..îmi spuse ca, dupa cîte îsi amintea, intrase sub cai vaporului si ca fusese lovit cînd încercase sa ridice capul. despre rana din piept (care îi îngreuia mult respiratia), credea ea � primise lovindu-se de coasta barcii. Mai adauga ca n-avea de gînd sa spuna ce i-ar fi putut sau ce nu i-ar fi putut face lui Compeyson, dar ca, în clipa în care pusese mîna pe man¬taua lui, ea sa-1 .identifice, pacatosul acela se ridicase în pi¬cioare, si începuse sa se clatine, asa ca se pravalisera amîndoi în apa; iar barca noastra fusese rasturnata atunci eînd el (Magwitch) se smucise ca sa sara din barca, iar omul de la cîrma se silise sa-1 tina pe loo. îmi mai povesti în soapta ca amîndoi se

Page 268: marile sperante

dadusera la fund înclestati salbatic unul de altul, ca sub apa avusese loc- o lupta cumplita si ca el izbutise sa sa desprinda, sa se ridice la suprafata si sa plece înotînd.N-am avut de ce sa ma îndoiesc de adevarul spuselor lui. De altfel, eîrmaciul povesti în acelasi chip felul în care cei doi se pravalise din barca.Cînd îi cerui slujbasului care cîrmise învoiala sa schimb hainele ude ale prizonierului, cumparînd ceva straie vechi do la oamenii din circiuma, acesta încuviinta numaidecît; adauga doar ca trebuie sa ia în primire tot ce se gasea asupra prizo¬nierului. Asa ca portofelul care fusese odata în mîinile melo trecu în mîinile slujbasului. Tot el îmi îngadui sa-1 însotesa pe prizonier pîna la Londra, dar refuza sa acorde aceasta voare si prietenilor mei.�Omul la toate" primi instructiuni cu privire la locul undo se daduse la fund înecatul si se apuca numaidecît sa ca trupul neînsufletit în locurile unde era mai sigur ca va fi ar cat la mal. Mi se paru ca interesul de care dadea dovada ere'426 rte mult în clipa cînd auzi ca înecatul puria ciorapi. Pe¬semne ca avea nevoie de vreo doisprezece înecati ca sa se îm¬brace din cap pîna în picioare, si poate ca aceasta era pricina pentru care diferitele lucruri pe care le purta se aflau fiecare într-o alta faza de jerpeleala.Ramaseram la cârciuma pîna la schimbarea curentului, cînd Magwitch fu dus înapoi la corabie si suit pe bord. Herbert si Startop fura nevoiti sa se întoarca la Londra pe uscat, cît puteau mai repede. Despartirea de ei a fost jalnica si, cînd rn-am asezat lînga Magwitch, am simtit ca acela avea sa fie locul meu de acum înainte, cît timp mai era el în viata.Caci acum toata sila mea fata de el pierise, si în fiinta aceasta haituita, ranita, încatusata, care ma tinea de mîna, nu vedeam decît un om care ar fi vrut sa fie binefacatorul meu si care se purtase cu mine atîtia ani de-a rîndul, cu dragoste, cu recunostinta si cu marinimie. Nu vedeam în el decît pe un om care se purtase cu mine mult mai bine decît ma purtasem eu cu Joe.Cu cît se întuneca mai tare, cu atît Magwitch rasufla mai greu si mai dureros, si adeseori nu-si putea stapîni cîte un geamat. Am încercat sa-l asez în diferite pozitii ca sa-i fie mai usor, sprijinindu-1 de bratul meu, acela de care ma puteam folosi; dar ma înfiorai la gîndul ca, în fundul sufletului, nu-mi parea rau ca era atît de grav ranit, fiindca, fara îndoiala, cel mai bun lucru care-i ramînea de facut era sa moara. Nici nu ma îndoiam ca mai erau destui oameni în viata care puteau .si ar fi fost gata sa-l denunte. Si nu trageam nadejde ca va fi tratat cu blîndete. Tocmai el, care la proces fusese înfatisat în lumina cea mai groaznica, el, care de atunci' fugise de cîteva ori din închisori, fusese judecat din nou, si apoi se întorsese din surghiunul unde fusese trimis pentru toata viata si prici¬nuise moartea omului din cauza caruia fusese arestat, tocmai ol sa fie tratat cu blîndete ?Si în timp ce ne întorceam cu fata spre soarele care apu¬nea si pe care, cu o zi înainte, îl lasasem în urma noastra, In (imp ce suvoiul nadejdilor noastre parea ca se întoarce si el fnapoi, i-am spus cît ma durea gîndul ca se întorsese în tara tio dragul meu.Mai baiete, raspunse el, sînt foarte multumit ca mi-am norocul. Mi-am vazut baiatul si am vazut ca poate sa gentleman si fara mine.Nu. Ma gîndisem la asta în timp ce sedeam în barca, unul altul. Nu. Alungind din mintea mea orice dorinta, înte-427 legeam acum sfaturile lui Wemmick. Prevedeam ca, daca va fi condamnat, toata averea lui va trece în patrimoniul Coroanei,� Uite, mai baiete, spuse el. Acu e mai bine ca un gen¬tleman sa n-aiba de-a face eu mine. Sa vii sa ma vezi numaidin cînd în cînd, cînd ai sa fii împreuna cu Wemmick. Cîndor sa ma osîndeasca, pentru ultima oara, sa stai asa, ca sa tepot vedea. Atîta vreau.� N-am sa plec- niciodata de Unga dumneata, spusei eu,daca îmi va fi îngaduit sa nu te parasesc. Dumnezeu mi-e mar¬tor. Am sa-ti fiu tot atît de credincios cum mi-ai fost si dum¬

Page 269: marile sperante

neata mie !I-am simtit mîna tremurînd în mîna mea, apoi si^a întors capul, asa cum statea întins în funl barcii, si din gîtlejul lui am auzit din nou sunetul acela, pe eare-1 cunosteam atît de bine, de data asta mai potolit, asa cum era acum toata fiinta iuii. Ma bucuram ca pomenise de toate acestea, fiindca mi-am amintit de niste lucruri de care as fi uitat cu siguranta si mi-as fi amintit de ele prea tîrziu, anume : ca ei nu trebuia sa afle^ niciodata cum pierisera sperantele lui de-a îace din mine un om bogat.'G A P IT O L U E 55A doua zi a fosî dus la politie si ar fi fost numaidecît în¬chis pentru judecata daca n-ar fi fost nevoie sa fie adus uri vechi ofiter de pe galera de unde evadase el pe vremuri, ca dovedeasca identitatea lui. Nu mai exista nici o îndoiala ; dat Compeyson, care ar fi trebuit sa depuna marturie eu privire la identitatea lui, era mort si dus de ape si, din întîmplare, ni se afla. în timpul acela ; nici un slujbas de la închisoarea dir Londra care sa fie în stare sa depuna marturia trebuincioasa A doua zi dupa sosirea la Londra, rn-am dus de-a dreptul 1D domnul Jaggers acasa, ca sa ma asigur de ajutorul lui : da acesta nu voia sa auda de nimie, spunînd ca e mai bine as pentru prizonier. Era singura cale posibila, caci, de îndata va sosi martorul, procesul se va sfîrsi în cinci minute si nici putere din lume n-ar fi putut sa opreasca lucrurile din mer¬sul lor.l-am împartasit domnului ffaggers intentia de a nu-1 îr, stiinta pe Magwitch despre soarta averii lui. Domnul ffagger'428 era artagos si suparat pe mine fiindca lasasem averea �sa-mi scape printre degete". Zicea ca ar trebui sa facem o petitie si sa încercam sa salvam macar o parte. Dar nu-mi ascunse faptul ca, desi erau multe cazuri în care nu se cerea confisca¬rea averilor, îri cazul de fata împrejurarile erau cu totul de alta natura. Eu întelesei foarte bine de ce. Nu eram ruda cu con¬damnatul si nici nu exista între noi vreo legatura care sa poata fi recunoscuta ; iar el nu scrisese cu mîna lui nici un act în favoarea mea înainte de a fi fost arestat, si acum n-avea nici un rost s-o faca. Eu însa n-aveam nici o pretentie, asa încît am hotarît, si m-am supus de atunci încolo hotarîrii luate, ca inima mea sa nu se pîngareasca niciodata cu nadejdea desarta de a salva ceva din aceasta avere.Banuiala ca denuntatorul care se înecase nadajduise sa se aleaga cu o rasplata în urma confiscarii acestei averi era înte-meiata si se pare ca Compeyson pusese mîna pe cîteva infor¬mii foarte precise cu privire la treburile lui Magwitch. Cînd pul lui fu descoperit la multe mile departare de locul mortii atît de desfigurat încît fu recunoscut numai dupa cuprinsul zunarelor. se gasira, într-o caseta pe care omul o purta cu niste biletele, al caror scris era înca destul de citet. pe ui din ele era însemnat numele unei banci din New South ales, unde se afla depusa o suma de bani, si cîteva cuvinte spre niste mosii de mare pret Aceste informatii se aflau de menea si pe o lista pe care Magwitch i-o dadu domnului aggers în timp ce se afla în închisoare ; pe aceeasi lista se mai afirm si alte posesiuni pe care el credea ca le voi mosteni eu. Do data aceasta nestiinta îi folosi bietului om ; nici nu se mdoia macar ca mostenirea mea se afla în siguranta, datorita domnului Jaegers.Dupa un rastim de trei zile. în care urmarirea începuta de Coroana fu întrerupta în asteptarea martorului, acesta sosi si dadu ultimele lamuriri trebuincioase pentru acest caz atît de limpede. Magwitch fu predat spre judecata în sesiunea urma-loare cînd trebuia sa înceapa dupa o luna.In aceasta perioada atît de întunecata a vietii mele, Her-l>ert se întoarse într-o seara acasa foarte abatut si-mi spuse; � Draga Handel, din pacate cred ca va trebui sa te pa¬rasesc în curînd.Deoarece asociatul lui ma pregatise pentru aceasta vesie ma aratai mai putin mirat decît s-ar fi asteptat el,429 � As pierde un prilej unio daca as amîna plecarea meala Cairo si, din pacate, draga Handel, trebuie sa plec acum,cînd ai mai mult ca ericînd nevoie de mine.

Page 270: marile sperante

� Herbert, sa stii ca voi avea mereu nevoie de tine, fiindcaai sa-mi fii drag întotdeauna ; dar n-am mai multa nevoieacum ca altadata.� Ai sa te simti atît de singur !� N-am ragaz sa ma gîndesc la asta, spusei eu. Stii doarca stau cu el tot timpul cît mi se îngaduie si ca, de-as putea,as sta lînga el de dimineata pîna seara. Si, chiar atunci cîndpiec de acolo, stii bine ca gîndurile mele sînt tot la el.Starea îngrozitoare în care ajunsese bietul om ne zdrunci-nase atît de tare pe amîndoi, încît n-am fi putut pomeni de ea în cuvinte mai sincere.� Dragul meu, spuse Herbert, da-mi voie sa ma folosescde plecarea mea atît de apropiata � caci e foarte apropiata �pentru ca sa te plictisesc putin cu privire la persoana ta. Te-aîgîndit la viitorul tau ?� Nu, fiindca rni-a fost tema sa ma gîndesc la orice felde viitor.� Dar nu poti sa nesocotesti viitorul tau; crede-ma, dra¬gul meu, n-ai voie sa faci asta. As dori sa aruncam amîndoi oprivire asupra acestui viitor, atît cît putem s-o facem în cîtevacuvinte prietenesti.� Bine, facui eu.� In sucursala asta a firmei noastre, draga Handel, avemnevoie de un...îmi dadeam seama ca, din delicatete, se ferea sa rosteasca cuvîntul potrivit, asa încît adaugai eu :� Un functionar.� Da, un functionar. Si nadajduiesc ca nu e cu neputintaca acest functionar sa se prefaca în asociat (asa cum s-a maiîntîmplat cu un functionar dintre cunostintele tale). Ei, Han¬del, pe scurt, mai baiete, n-ai vrea sa vii la mine ?Cuvintele : �Ei, Handel" vesteau cu gravitate începutul unui sinistru discurs de afaceri; dar în felul în care fusesera rostite era ceva nespus de fermecator, de calduros si plin de' prietenie, asa încît, lasîndu-se deodata de tonul de la început, Herbert îmi întinse mina cu o miscare plina de sinceritate si-mi vorbi mai departe ca un scolar :� Clara si cu mine am discutat de nenumarate ori des¬pre asta, urma Herbert, si chiar asta-seara, draguta de ea,m-a rugat cu lacrimi în ochi sa-ti spun ca, daca vrei sa stai430

:u noi dupa ce ne-om casatori, o sa faca tot ce-i sta în putinta >entru ca prietenul barbatului ei sa înteleaga ca este si prie-tenul ei. Ne-am întelege atît de bine, Handel !I-am multumit din toata inima, dar i-am spus ca nu eram ligur ca pot veni la el, desi invitatia lui era atît de priete-leascâ Mai întîi, eram prea prins de altele ca sa pot întelege iimpede despre ce e vorba. în al doilea rînd... Da ! în al doilea "înd, era ceva nelamurit în mintea mea, care va iesi în curînd la iveala, la sfîrsitul acestei povestiri.� Dar daca tu crezi, Herbert, ca poti lasa pentru cîtva;imp chestiunea ^deschisa, fara ca întreprinderea ta sa sufererreo paguba...� Oricît timp vrei ! striga Herbert. Sase luni, un an !� Nu asa mult, spusei eu. Cel mult trei luni.Dupa încheierea acestei întelegeri, ne strînseram mîna, si Herbert era nespus de încîntat ; i spuse apoi ca acum putea sa-si ia inima în dinti si sa ma anunte ca, aproape sigur, va fi nevoit sa plece chiar la sfîrsitul saptamînii.� Si Clara ? întrebai eu.� Draguta de ea, îmi raspunse Herbert, îsi face datoria

Page 271: marile sperante

fata de taica-sau pîna la sfîrsit, dar n-o mai duce el mult timp.Doamna Whimple m-a încredintat ca e pe duca.. � N-as vrea sa fiu crud. spusei eu, dar nici nu are ceva mai bun de facut.� Din pacate, trebuie sa recunosc ca asa este, spuse Her¬bert ; si, pe urma, eu o sa ma întorc, si draguta de ea si cumine vom intra frumusel în prima biserica. Si, nu uita ! Dragade ea nu face parte din nici o familie de seama, nu citeste cartidespre titluri de noblete si habar n-are cine a fost bunicul ei.Ce noroc pentru fiul mamei sale !Chiar în saptamîna aceea � sîmbata � mi-am luat ramas bun de la Herbert : statea în diligenta care trebuia sa-1 duca în port, plin de sperante, dar necajit ca e nevoit sa ma para-seasca. Am intrat într-o cafenea si i-am scris Clarei un biletel, în care-i spuneam ca Herbert plecase, ca-i trimisese mii de gînduri dragastoase, si apoi m-am întors acasa în pustietate, daca mai pot întrebuinta cuvîntul casa. caci casa nu mai era a mea si eu nu mai avem casa nicaieri.Pe scara I-am întîlnit pe Wemmick. care cobora, dupa ce izbise zadarnic cu pumnii în usa. Nu-1 mai vazusem între patru ochi dupa sfîrsitul acela nenorocit al încercarii noastre de a fugi; si acum venise în calitate de persoana particulara, ca 431 iu-mi spuna cîteva cuvinte la insuccesul nostru.�~ Raposatul Compeyson, spuse Wemmick, a fost cauzaa mai bine de jumatate din ceea ce se întîmpla acum. Aflasemde tot ce facea el de la niste oameni de ai lui care au inîn încurcatura (cea mai mare parte din oamenii lui intrauîncurcatura). Am stat cu urechile bine deschise, desi ma \faceam ca le tin închise, si asa am auzit ca va lipsi cîteva ziledin oras si m-arn gîndit ca asta ar fi momentul potrivit pentruîncercarea noastra. De-abia acum. îmi dau seama ca asta faceaparte din politica lui de om iscusit, deprins sa-i însele pede care se folosea drept unelte. Te rog sa nu fii suparat pemine, domnule Pip. Crede-ma ca am vrut din toata inima sa-tifac un serviciu. ;Sînt sigur de asta,¦Wemmick, asa cum si dumneata sigur, si-ti multumesc- pentru osteneala pe care ti-ai dat-< pentru prietenia dumitale.� Multumesc, multumesc foarte mult. Merge prost treaba,spuse Wemmick, scarpinîndu-se în cap, si crede-ma ca de multn-am mai fost atît de amarît. Ma gîndesc la cîta. avere porta¬tiva a fost aruncata în vînt, Doamne-Dumnezeule !� Si eu, draga Wemmick, ma gîndesc la proprie!cestei averi.� Da, sigur, spuse Wemmick. Fara îndoiala, nimeni n-arputea sa te condamne pentru faptul ca-ti pare rau de el, si aspune si eu la bataie o hîrtie de cinci livre ca sa-1 scot dinîncurcatura. Dar eu ma gîndesc asa ; deoarece raposatul Cpeyson era dinainte înstiintat de întoarcerea lui si fiindca îsibagase în cap sa-1 striveasca, cred ca în nici un caz n-ar fiputut scapa, pe cîta vreme averea portativa ar fi pututscapata. Vezi, asta-i deosebirea între avere si proprietarul ei.L-am poftit pe Wemmick sus în casa, ca sa bea un pahar de grog înainte de a porni spre Walworth, si el primi propu¬nerea mea. în timp ce-si sorbea cumpatat portia, îmi spuse, deodata, fara nici o legatura cu cele ce vorbisem înainte si dupa ce-mi paruse cîteva clipe cam nelinistit :� Ce-ai spune daca mi-as lua vacanta luni, domnule Pip ?� Cred ca de un an de zile n-al mal facut asa eeya.� Cred mai degraba ca de vreo doisprezece ani, spuseWemmick. Da, îmi iau vacanta. Mai mult decît atît: am sate rog sa ma însotesti.Eram gata sa ma scuz, caci nu prea eram un tovaras placut de p&treeews în vremea «ce

Page 272: marile sperante

ea, dar Wemmick mi-o lua înainte i432 � Iti cunosc îndatoririle, spuse el, si stiu ca esti camabatut. Dar dac-ai putea sa-mi faci serviciul asta, ti-as fi re¬cunoscator. N-o sa fie a plimbare prea lunga si n-o sa pornimdis-de-dimineata. Sa zicem ca ar tine (socotind ca luam gusta¬rea de dimineata pe drum) de la opt pîna la douasprezece.N-ai putea sa faci e exceptie si sa vii?îmi facuse atîtea servicii, încît ceea ce-mi cerea el era foarte putin. I-am spus ca pot veni � ca voi veni � si el se bucura atît de mult de raspunsul meu, încît ma bucurai si eu. La cererea lui foarte staruitoare, am fagaduit ca voi fi la castel luni dimineata la orele opt si jumatate si ne-am despartit.M-am tinut de fâgaduiala, si luni dimineata am sunat la poarta castelului, iar Wemmick veni. sa-mi deschida chiar el ;� ma izbi faptul ca arata mai teapan ca de obicei si ca purta o palarie mai lucioasa ca în celelalte zile. înauntru ne asteptau doua pahare de rom cu lapte si doi biscuiti. Batrînul pesemne ca se sculase cu noaptea în cap, caci, aruncîndu-mi privirile în odaia lui, vazui ca patul e gol.Ne ospataram cu rom cu lapte si biscuiti apoi, aceste pre-gatiri fiind terminate, tocmai eram gata sa pornim, cînd deo-data, spre mirarea mea, vazui ca Wemmick ia o undita si si-o pune pe umar.� Ce, ne ducem la pescuit ? întrebai eu.� Nu, raspunse Wemmick, dar îmi place mie sa umblucu o undita pe umar.Mi se paru ciudat; totusi, n-am spus nimic si am pornit. Mergeam spre Camberwell Green, si cînd ajuns,eram acolo, Wemmick spuse deodata :� Ia te uita ! O biserica !Nu mi se paru nimic surprinzator în faptul acesta ; dar mare-mi fu mirarea cînd Wemmick spuse, ca si cum i-ar fi trecut prin cap o idee nastrusnica :� Hai sa intram !Am intrat; Wemmick si-a lasat undita la intrare si am început sa ne uitam în jurul nostru. între timp, Wemmick îsi vîrî mîinile în buzunarele hainei si scoase ceva dintr-o hîrt.� Ia te uita ! facu el. O pereche de manusi ! Hai sa leÎmbracam !Fiindca manusile erau albe si1 deoarece gura lui ca o cutie de scrisori era larg deschisa, începura sa ma cuprinda puter¬ii le© banuieli. Banuielile mele se întarira si se prefacura în siguranta cînd l-am zarit pe batrîn intrînd pe o usa laterala, «laturi de o doamna.'£33 � Ia te uita ! spuse Wemmick. A sosit si doamna Skiffins.Ia sa facem o cununie !Preasfioasa domnisoara era îmbracata ca de obicei, doar ca, în clipa de fata, era pe cale sa-si înlocuiasca manusile ei verzi de caprioara cu o pereche alba. Batrînul era prins de în¬deplinirea unei jertfe asemanatoare aduse pe altarul casatoriei. Totusi, bietul batrîn întîmpina atîtea greutati pîna sa-si îm¬brace manusile, încît Wemmick gasite nevoie sa-1 aseze cu spatele la un stîlp si apoi sa treaca în spatele stîlpului si sa înceapa sa traga de ele, în timp ce eu îl tineam pe batrînul domn de mijloc, asa încît rezistenta opusa sa fie mereu aceeasi si destul de mare. Cu ajutorul acestui plan iscusit, manusile îi fura îmbracate în chipul cel mai desavîrsit.La aparitia paracliserului si a pastorului, furam cu totii însirati în fata balustradei fatale. Credincios planului sau de a face toate gesturile ca si cum nimic n-ar fi fost pregatit dina¬inte, Wemmick spuse, scotînd ceva din buzunar, înainte de în¬ceperea serviciului :� Ia te uita ! Un inel!Eu jucam rolul de însotitor si cavaler de onoare al mirelui, în timp ce o fetita schioapa, care deschidea usile stranelor din biserica si purta o bonetica de prunc pe cap, facea pe domni-soara de onoare. Raspunderea de a duce pe mireasa la altar cadea în sarcina batrînului, care izbuti, pîna în cele din urma, sa-1 scandalizeze far

Page 273: marile sperante

a sa vrea pe pastor. Lucrurile se petrecura astfel : Cînd pastorul spuse : �Cine aduce pe aceasta femeie pentru a lua în casatorie pe acest, barbat ?" batrînul, care habar n-avea la ce punct al casatoriei ajunseseram, zîmbi fericit si cu bunavointa celor zece porunci. Atunci, pastorul mai spuse 9 data : �Cine aduce pe aceasta femeie pentru a lua în casatorie pe acest barbat ?". Deoarece batrînul se afla într-o stare de nestire dintre cele mai nevinovate, mirele striga cu glasul lui obisnuit :� Ei, mosule, stii doar ; cine o aduce ?Iar batrînul raspunse foarte vioi, înainte de a spune ca el o aduce :� Foarte bine. John. foarte bine, baiete !Iar pastorul facu o pauza atît de întunecata la auzul a-cestor cuvinte, încît începui sa ma îndoiesc ca aceasta cununie va ajunge la bun sfîrsit înca în ziua aceea.Totusit, cununia fu dusa la bun sfîrsit si, la iesirea din biserica. Wemmick ridica capacul cristelnitei, lasa manusile s cada înauntru si puse capacul la loc. Doamna Wemmick,134 prevazatoare pentru viitor, îsi puse manusile albe în buzunar si le îmbraca pe cele verzi.� Si acum, domnule Pip, spuse Wemmick triumfator, întimp ce-si aseza undita pe umar, da-mi voie sa te întreb dacaîsi poate închipui cineva ca asta-i un. alai de nunta !Gustarea de dimineata fusese comandata dinainte la o cir¬ciuma foarte placuta, care se afla la vreo mila departare, din¬colo de dealul înverzit; si înauntru se afla un mic biliard, pentru cazul cînd am fi dorit sa ne destindem putin dupa ce¬remonie. Mi se parea foarte amuzant ca doamna Wemmick nu mai desprindea mîna lui Wemmick cînd el si-o trecea în jurul mijlocului ei, ci sedea, lînga perete, pe un scaun cu spatar înalt, ca un violoncel în cutia lui, si îngaduia sa fie îmbratisata, asa cum ar fi facut si armoniosul instrument mai sus pomenit.Gustarea a fost minunata, si daca vreunul din noi refuza bunatatile de pe masa, Wemmick spunea :� Totul este prevazut în contract; n-aveti nici o teama !Am ridicat paharul în cinstea tinerei perechi, în cinsteabatrânului, a castelului, am salutat mireasa la despartire si am încercat sa ma fac cît puteam mai placut.Wemmick ma însoti pîna la usa, si eu i-am strîns din nou mîna si i-am urat noroc.� Multumesc ! spuse Wemmick, frecîndu-si mîinile. Nicinu stii cum se pricepe sa creasca gaini ! Am sa-ti dau cîtevaoua si-ai sa-ti dai singur seama. Stii, domnule Pip, spuse elîn soapta, facîndu-mi semn sa ma întorc, stii, toate astea sîntimente de la Walworth, întelegi...� Înteleg. Nu trebuie sa pomenesc nimic la �Xittle Bri-', spusei eu.Wemmick dadu afirmativ din cap.� Dupa toate cîte le-ai spus deunazi, ar fi mai bine cadomnul Jaggers sa nu stie nimic. Ar putea sa creada ca mi se

seste creierul, sau mai stiu eu ce.CAPITOLUL 56Zacu rau bolnav în închisoare, din clipa arestarii pîna la putui sesiunii de judecata. Avea doua coaste rupte, un pla-ranît si, pe zi ce trecea, respira mai greu si avea dureri piui mari. Faptul ca vorbea atît de slab, încît cu greu putea fi435 auzit, era o urmare a ranilor, de aceea si vorbea foarte putin. Dar era întotdeauna gata sa asculte ce-i spuneam eu, asa încît acum, cea mai de seama datorie a vietii mele era sa-i vorbesc st sa-i citesc ceea ce stiam ca are voie sa auda.Fiindca era prea greu bolnav ca sa ramîna în închisoare, fu mutat, înca din primele zile, la infirmerie. în felul acesta avui prilejul sa stau mereu lînga el, ceea ce altfel n-ar fi fost cu putinta. Si daca n-ar fi fost boala, ar fi fost tinut în lanturi, ca uri evadat recidivist si mai stiu eu cîte altele.,.

Page 274: marile sperante

Desi îl vedeam în fiecare zi, nu puteam sa stau cu el decît foarte putin ; asa încît timpul în care eram zilnic despartiti era destul de lung ca sa-mi îngaduie sa-i pot citi pe fata orice schimbare care avusese loc în starea sanatatii lui. Nu-mi amin- ¦ tesc sa fi vazut vreodata o schimbare în bine ; din ziua în care portile închisorii îl despartisera de lumea din afara se stingea vazînd cu ochii si era din ce în ce mai slab si mai bolnav.Supunerea si resemnarea de care dadea dovada erau ale unui om sfîrsit. Uneori, luîndu-ma dupa purtarile lui sau dupa vreo vorba soptita, pe care o rostea fara sa-si dea seama,. mi se parea ca se întreaba mereu daca, în împrejurari mai priel¬nice, ar fi fost un om mai putin pacatos. Dar niciodata nu încerca sa justifice purtarile cu vreun argument si nici nu încerca sa rupa trecutul din tiparul în care întepenise pe vecie.Se întîmpla de vreo doua sau trei ori ca oamenii din jur sa pomeneasca despre faima lui înspaimintatoare. în timp ce eram si eu de fata Atunci un zîmbet îi lumina chipul, si omul îsi întorcea ochii spre mine cu o privire plina de încredere, ca si cum ar fi avut credinta ca eu vazusem 0 umbra de în¬dreptare în el, înca demult, din vremea cînd eram copil. Fata de toti ceilalti era umil si plin de cainta si nu-mi amintesc» sa-1 fi auzit vreodata plîngîndu-seCînd începu sesiunea de judecata, domnul Jaggers facu o cerere ca procesul lui sa fie amînat pina la sesiunea urmatoare. Fara îndoiala ca se bizuia pe faptul ca bietul om nu va mai trai pîna atunci, dar cererea îi fu respinsa. Procesul începu foarte curînd. si cînd îl adusera în fata judecatii, trebuira sa-1 aseze pe un scaun Nimeni nu se împotrivi ca eu sa stau lînga boxa si sa-1 tin de mîna pe care o întindea-spre mine.Procesul fu scurt si limpede. Tot ce se putea spune în fa-voarea lui � ca se apucase sa lucreze cu rîvna si ca prosperase prin mijloace legale si cinstite � fu spus. Dar nimeni nu putea sa tagaduiasca faptul ca se întorsese din deportare si ca se afla'436 acum în fata judecatorului si a juriului. Pentru aceasta vina nu putea fi judecat fara a fi învinuit.Pe vremea aceea era obiceiul (dupa cum mi-a fost dat sa descopar eu prilejul acelei experiente dureroase) ca ultima zi 3 procesului sa fie închinata sentintei si sa se faca o încheiere impresionanta atunci eînd sentinta era aceea de condamnare la moarte. Si daca amintirea de nesters a acelui tablou n-ar fi astazi vie în mintea mea, nici acum, eînd scriu aceste rînduri, n-as putea crede ca am vazut treizeci si doi de detinuti, barbati si femei, adunati în fata judecatorului, ca sa auda cu totii sen¬tinta, în fruntea celor treizeci si doi statea el; era asezat, ca sa-i mai ramîna destule puteri pentru a trai.Vad si acum scena, în culorile vii ale acelei clipe, vad pîna si picaturile ploii, care seînteiau în soarele de aprilie pe feres-trele tribunalului. Stateam, ca de obicei, alaturi de boxa, cu mîna lui în mîna mea, si înauntru erau închisi treizeci si doi de barbati si femei ; unii � încrezatori, altii � îngroziti; unii plîngeau linistiti, altii hohoteau, unii îsi acopereau fata cu mîinile. altii priveau în jurul lor cu niste ochi rataciti. Cîteva. din femeile osîndite tipasera, dar fusesera potolite, si apoi se lasa tacere. Serifii, gatiti cu lanturile lor mari si cu decoratiile pe piept, si alti caraghiosi în haine civile, strigatorii publici, usierii, o galerie întesata de oameni � 0 adevarata audienta de teatru � se uitau, în timp ce treizeci si doi de oameni sta¬teau solemni fata în fata cu judecatorul Apoi judecatorul li se adresa lor. Printre fapturile nefericite din fata lui. se afla Un om care înca din copilarie încalcase legea ; un om care, dupa nenumarate arestari si pedepse, fusese, în cele din urma, con¬damnat la exil pentru un numar de ani si care. în urma unor fapte îndraznete si foarte violente, izbutise sa fuga. dar fusese prins.si condamnat la deportare pe viata Nelegiuitul acesta parea, la un moment dat, ca se caieste de greselile Iui acolo, departe de loeul vechilor lui crime si ca începuse o viata pas¬nica si cinstita. Dar, într-o clipa de ratacire, tîrît de pornirile si patimile eare facusera din el o pacoste a societatii parasise portul în care aflase odihna si pocainta si se întorsese în tara de unde fusese surghinuit. Desi denuntat, izbutise cîtva timp sa scape de sub urmarirea oamenilor legii j pînâ în clipa în tare era gata sa fuga.- se împotrivise si pricinuise moartea de¬nuntatorului sau, eare-i cunostea tot trecutul

Page 275: marile sperante

; nimeni în afara de el nu stie daca facuse aceasta cu bunâ-stiinta sau în focul unei lupte oarbe. Deoarece pedeapsa harazita ceîor ce se re¬întorc- în tara care ia surghinuit e moartea, si fiindca acesta437 era cazul lui, în afara de multe alte vini, trebuie sa se prega¬teasca de moarte.Soarele care patrundea prin stropii sclipitori de ploaie, levea în ferestrele mari ale tribualnlui, aruncînd o sageata de lumina între judecator si cei treizeci si doi, unindu-i parca si amintind poate unora dintre ascultatori ca si osînditii, si jude¬catorul aveau sa se înfatiseze deopotriva înaintea marii jude¬cati, care e atotstiutoare si nu poate gresi. Ridicîndu-se pentru o clipa în picioare, cu fata ca © pata în drumul luminii, pri¬zonierul spuse :� Am primit osînda de la atotputernicul, dar ma plec în fata sentintei dumneavoastra, si se aseza din nou.Urmara soapte, apoi judecatorul spuse celorlalti prizonieri ceea ce avea de spus. Fura osînditi cu totii în chip formal; cîtiva fura dusi afara, cîtiva pornira nepasatori, cu o privire ratacita de sfidare, altii facura semn cu capul catre galerie, doi sau trei îsi strînsera mîna si altii cîtiva iesira mesterind niste ifire de iarba, pe care le smulsesera dintre ierburile de afara. El iesi ultimul, fiindca trebuia sa-i ajute cineva sa se scoale de pe scaun si fiindca umbla foarte încet; si, în timp ce ceilalti erau scosi din boxa, iar lumea se ridica (potrivindu-si hainele, ca si cum s-ar fi pregatit sa iasa din biserica, si ara-tînd cu mîna spre cîte un criminal si mai ales spre el si spre mine), Magwitch ma tinea strîns de mîna.Speram din tot sufletul si ma rugam sa moara înainte ca grefierul sa încheie procesul-verbal; dar, temîndu-ma ca totusi nu va închide ochii pîna atunci, ma apucai sa scriu o petitie catre ministrul de justitie, în care asterneam tot ce stiam des¬pre el si spuneam ca se întorsese în tara de dragul meu. Facui petitia cît putui mai arzatoare si mai patetica si, dupa ce o încheiai si o trimisei, scrisei alte petitii catre acei oameni cu autoritate de stat despre care nadajduiam ca vor fi mai îndu¬ratori, si una din ele am adresat-o Coroanei. Cîteva zile si cîteva nopti dupa darea sentintei nu m-am odihnit deloc, în afara de clipele cînd atipeam pe scaun, caci eram prea prins de scrie¬rea acestor jalbe. Si, dupa ce le trimiteam, nu ma puteam urni din locurile unde stiam ca ajunsesera, caci mi se parea ca re¬zultatul va fi mai putin deznadajduit daca voi stat tot timpul în preajma lor.în starea aceasta de neliniste, de zapaceala, de durere, rataceam serile pe strazi si dadeam târcoale birourilor si auto¬ritatilor unde depusesem petitiile. Pîna în ziua de astazi, în serile reci si prafuite de primavara, strazile posomorite din438

vestul Londrei, cu sirurile de case severe si închise si cu rîn-durile lor lungi de felinare, rni se par nespus de triste, caci îmi amintesG de vremea aceea.Vizitele zilnice pe care aveam nevoie sa i le fac erau mai scurte acum, si oamenii îl pazeau mult mai sever. Inchipuin-du-mi ca sînt' bSnuit de a urmari sa-i aduc otrava, am cerut sa fiu cercetat înainte de a ma aseza lînga el si am spus pazi-torului lui ca sînt gata sa fao orice ca sa-i dovedesc sincerita¬tea gîndurilor mele. Nimeni nu se purta aspru cu el sau cu mine. Oamenii primisera anumite ordine si le îndeplineau, dar fara rautate. Pazitorul ma asigura în fiecare zi ca Mag-witch era din ce în ce mai sfîrsit, si prizonierii bolnavi din infirmerie, ca si prizonierii care îngrijeau de bolnavi (niste raufacatori, dar care, slava Domnului, erau înca în stare sa dea dovada de bunatate), toti erau de aceeasi parere.Pe masura ce treceau zilele, îl vedeam din ce în ce mai des uitîndu-se blajin la tavanul alb, cu o privire lipsita de orice licarire de întelegere, pîna ce vreun cuvînt de-al meu îi lumina pentru o clipa obrazul ; apoi, întunericul dinainte îi cuprindea din nou fata. Uneori nu mai era în stare sa vorbeasca deloo, sau aproape deloc ; atunci îmi raspundea prin strîngeri usoare de mîna si ajunsei sa înteleg foarte bine ce voia sa spuna.Trecusera zece zile de Ia darea sentintei, cînd, într-o zi, fui izbit de ® schimbare deosebita care se petrecuse cu el. Sta-tea cu ochii atintiti spre usa, si la intr

Page 276: marile sperante

area mea, se lumina la fata.� Mai baiete, spuse el, cînd ma asezai lînga pat, mi-erateama c-ai sa întîrzii. Dar stiam ca nu se poate.� Am venit la timp. Am asteptat la poarta sa ma lase sa� Mereu astepti Ia poarta, asa-i. baiete ?� Da Nu vreau sa pierd nici o clipa� îti multumesc, baiete \ Dumnezeu sa te binecuvînteze !m-ai parasit, mai baiete.I-am strîns mina în tacere, fiindca nu puteam sa uit ca iata avusesem de gînd sa-1 parasesc.- Si stii, spuse el, ca-mi esti mult mai aproape de cînd atta mi s-a înnourat decît în vremea cînd stralucea soarele. Asta ma bucura mai mult ca orice.439 Era întins pe spate si rasufla cu greutate. De data aceasta era zadarnic; cu toate ca ma iubea atît, lumina se retragea mereu de pe fata lui, si un val îi acoperea ochii, care priveau fara expresie spre tavanul alb.� Azi te simti foarte rau ?� Nu ma plîng de nimie, baiete.¦� Niciodata sa nu te plîngi.Rostise ultimele cuvinte. Zîmbi si întelesei ca ma st de mîna, fiindca voia sa mi-o ridice si s-o aseze pe pieptul lui. Mi~am pus mîna pe pieptul lui, iar el a zîmbit si a acoperit-o ¦cu mîinile lui.Timpul cît mi-era îngaduit sa stau cu el trecuse, si eu sta-teanTnemiscat, ca si înainte ; cînd m-am uitat în jurul meu, l-am vazut alaturi de mine pe guvernatorul închisorir, care îmi sopti :� Poti sa mai stai.I-am multumit din toata inima si l-am întrelxn� Pot sa-i vorbesc, daca ma mai aude ?Guvernatorul se dadu la o parte si facu semn pazitoruluisa plece. Fata lui Magwitch se schimba din nou : fara nici un zgomot, valul de pe ochii care priveau lipsiti de expresie spre tavanul alb pieri, si el se uita dragastos la mine.� Draga Magwitch, trebuie, în sfîrsit, sa-ti spun ¦ ¦¦ � .întelegi ce-ti spun ?îmi strînse usor mîna.� Ai avut o fetita, pe care ai iubit-o mult si ai pierdui o.îmi strînse mîna ceva mai tare.� N-a murit; a gasit oameni cu stare care s-o ajute.Traieste si acum. E o adevarata doamna si e tare frumoasaSi eu o iubesc !Cu o miscare istovita, care ar fi fost zadarnica daca n-as fi înteles ce voia si nu l-as fi ajutat, duse mîna mea la buzele lui. Apoi o lasa sa cada încet pe piept si o acoperi din nou cu mîinile. Acum privea iar fara expresie spre tavanul alb ; dupa aceea privirea i se stinse de tot, iar capul îi cazu linistit în piept.Amintindu-mi atunci de cele ce citisem împreuna, ni-am gîndit la cei doi oameni care au intrat în templu ca sa se roage si mi-am dat seama ca nu puteam rosti alte cuvinte mai po¬trivite lînga patul lui decît : �O, Doamne, îndura-te de el, pacatosul!".'440 CAPITOLUL; 'O! Acum, ca ramasesem singur, îl înstiintai pe proprietar ca paraseso casa din Temple de îndata ce îmi va îngadui con¬tractul si ca, între timp, as vrea sa o subînchiriez. Fara sa mai zabovesc, am si lipit bilete de închiriat pe ferestre, caci eram plin de datorii, aproape fara nici un ban si începusem sa ma nelinistesc serios de felul cum îmi mergeau treburile. Sau, poate, ar trebui mai curînd sa spun ca as fi fost nelinistit daca as fi avut destula putere si limpezime de minte ca sa-mi dau seama de o

Page 277: marile sperante

rice alt adevar decît ca ma simteam foarte bolnav. încor¬darea din ultimul timp îmi daduse taria sa amîn boala, dar nu sa o înlatur ; acum stiam ca va veni si, de fapt, acesta era singurul lucru pe care-1 stiam, dar nici de el nu ma sinchiseam. O zi sau doua am zacut pe canapea sau pe podea � oriunde se întîmpla sa cad � cu capul greu, cu mîinile si picioarele tepene, cu capul gol de gînduri, fara putere. Apoi urma. o oapte care mi se paru nesfîrsit de lunga, o noapte de neliniste de spaima ; si dimineata, cînd încercai sa ma asez în capul taselor si sa ma gîndesc la noaptea care trecuse, îmi fu cu neputinta.Oare fusesem într-adevar pîna la Garden Court, în bezna �ptii, bîjbîind prin întuneric, ca sgasesc barca despre care iam ca se gaseste acolo ? Era adevarat ca ma trezisem de oua sau trei ori pe scara, îngrozit, fiindca nu stiam cînd ma dadusem jos din pat ? Oare ma surprinsesem într-adevar aprin-d lampa, urmarit» de gîndul ca el trebuie sa vina pe scara ca luminile sînt stinse ? Fusesem într-adevar nespus de chi-iit de vorbe fara sir, de rîsete si gemete si mi se paruse ca netele acelea vin de la mine ? Se aflase într-adevar un cup-r de topit fierul într-un colt întunecos al odaii, si o voce îmi igase la ureche ca înauntrul acestuia domnisoara Havisham mistuie în flacari ? Acestea erau gîndurile pe care voiam ie lamuresc si sa le orînduiese în mintea mea dimineata. în t. Dar aburii varnitei se strecurau între mine si gîndurile <-c ma chinuiau ravasind totul ; prin aburii acestia, am zarit, i cele din urma, doi oameni care ma priveau� Ce vreti ? întrebai cu, tresarind. Nu va cunosc.� Nu face nimic, domnule, raspunse unul. apleeîndu seisupra mea si atingîndu-mi umarul cu mîna : în privinta asta,ndraznesc sa spun ca ai sa te lamuresti în curînd, dar estii testat.� Cit de mare e di !44* � O suta douazeci si trei de livre, din ziua de 15, lunaa sasea. Cred ca e verba de factura bijutierului.i � Ce-i de facut ?f � Cred ca ai face bine sa vii la mine, spuse omul. Amo casa foarte draguta.Încercai sa mâ scol si sa ma îmbrac. Cînd ma uitai din nou la ei, stateau ceva mai departe de pat, cu ochii la mine. Si eu tot în pat zaceam.� Vedeti doar în ce stare ma aflu, spusei eu. As veni cudumneavoastra daca as putea ; dar credeti-ma ca nu sînt înstare. Daca ma scoateti de aici, sînt sigur ca mor pe drum.Poate câ mi-au raspuns, poate ca au început sa discute spu-sele mele, sau au încercat sa-mi dea curaj si sa ma faca sa cred ca ma simteam mai bine decît îmi închipuiam. Deoarece oamenii acestia sînt legati de amintirea mea printr-un fir nespus de subtire, nu-mi amintesc altceva decît ca au renuntat sa ma urneasca din loc.Îmi amintesc si stiam oarecum si atunci ca aveam friguri si ca apoi am scapat de ele, ca sufeream cumplit, ca-mi pier¬deam adeseori cunostinta, ca timpul mi se parea nesfîrsit si ca mintea mea confunda existente straine cu fiinta mea ; ma credeam o caramida din zidul unei case si ma rugam sa fiu scos din locul acela ametitor unde ma pusesera zidarii, ma cre¬deam o pîrghie de otel dintr-o masina uriasa, care duduia si se învîrtea deasupra unei prapastii, si ma rugam pe mine în¬sumi sa opresc masina si sa dau la o parte cu ciocanul parti¬cica aceea din fiinta mea ; stiu ca am trecut prin toate aceste faze ale bolii. Si stiu înca de atunci ca uneori mâ luptam cu oameni adevarati, crezînd ca sînt ucigasi, pîna cînd întelegeam, deodata, ca-mi vor binele si ma prabuseam, sfîrsit, în bratele lor, lasîndu-i sa ma culce în pat. Si, mai presus de orice, stiam ca în toti acesti oameni � care, atunci cînd ma simteam mai rau, îsi transformau fetele cu o iuteala de neînchipuit si cres¬teau nespus de mult � stiam, dupa cum spuneam, ca în oa¬menii acestia exista pornirea de a lua, mai devreme sau mai tîrziu, chipul si înfatisarea lui Joe.Dupa ce am trecut de punctul culminant al bolii, am bagat de seama ca, în timp ce toate celelalte lucruri se schimbau, pornirea aceasta, de care am pomenit mai sus, ramînea aceeasi. Oricine se apropia de mine lua chipul lui Joe. Cînd deschideam ochii în timpul noptii, îl vedeam pe Joe sezînd pe un scaun mare la capatîiul patului. Cînd

Page 278: marile sperante

deschideam ochii în timpul zilei, în dreptul ferestrei umbrite si deschise tot pe Joe îl ve-'442

deam fumlndu-si luleaua. Cînd voiam sa ma racareso, mînacea draga care-mi întindea bautura era mîna lui Joe. Cînd,dupa ce beam, îmi lasam capul pe perna, ochii care ma priveau,plini de nadejde si £le dragoste, erau ochii lui Joe.. <Si, într-o buna zi, mi-am luat inima în dinti si am întrebat i� E Joe 1 ijfl Si glasul cel drag si binecunoscut de acasa raspunse jfa � Chiar asa, mai baiete.� O, Joe, îmi rupi inima ! Uita-te urît la mine, Joe,Loveste-ma ! Vorbeste-mi de nerecunostinta mea ! Nu fi atîtde bun cu mine ! iCaci Joe îsi culcase capul pe perna alaturi de mine, si, de bucurie, îmi trecuse mîna pe dupa gît, iar acum stiam sigur ca e el.� Lasa, Pip, mai baiete, spuse Joe, doar stii ca noi arafost dintotdeauna prieteni. Si cînd ai sa te faci bine si ai sa tepoti plimba, ce mai strengarii o sa facem !Apoi Joe se duse la fereastra si se întoarse cu spatele la mine, stergîndu-si ochii. Si fiindca eram prea slab ca sa ma ridic din pat si sa ma aproprii de el, am ramas acolo, soptind cu remuscare :� Dumnezeu sa-1 binecuvînteze ! Dumnezeu sa-1 bine-cuvînteze pe omul acesta blînd !Cînd îl vazui din nou lînga mine, ochii lui Joe erau rosii, dar eu îl tineam de mînecâ si eram amândoi fericiti.� De cînd. draga Joe ?� Vrei sa spui de cînd esti bolnav, baiete !� Da, Joe. :;mk � Acum e sfîrsitul lui mai, Pip. Mîine e 1 iunie. ¦M � Si tu ai stat tot timpul aici ?� Aproape tot timpul, baiete. Ca, dupa cum i-am zis silui Biddy cîncf ne-a adus postasul vestea despre boala ta, stii,postasul care fusese burlac înainte, dar acum s-a însurat sitare-i prost platit pentru drumurile pe care le face si pentrupingelele pe care le prapadeste, dar omul e voinic si dintot¬deauna a vrut sa se însoare.� îmi pare asa de bine ca te aud, Joe ! Dar te-am în¬trerupt ; spune-mi ce i-ai zis lui Biddy.� I-am zis, spuse Joe, ca poate te afli printre straini, sifiindca noi doi am fost dintotdeauna prieteni, n-ar fi rau sapleo la tine. Si Biddy mi-a raspuns cu vorbele astea : �Nu maipierde timp si du-te la el". Astea au fost. spuse Joe, rezumînd,cu aerul lui solemn, vorbele lui Biddy, �Du-te la el, mi-a spus343 Biddy, fara sa mai pierzi timp". Pe scurt, sa stii, adauga Joe, dupa eîteva elipe de gîndire adînca, sa stii ca nu te însel daca îsi spun ea vorbele fetei au fost i �Fara sa pierzi nici o clipa".Aici, ffoe se opri pe neasteptate si ma înstiinta ca n-am voie sa fiu ebosit cu prea multa vorbarie, ea trebuie sa ma-nînc cîte putin si la ore regulate, fie ca am pofta, fie ca n-am, si ea trebuie sa ma supun hotarîrilor lui. Iar eu i-am sarutat mîna si am stat linistit, în timp ce el începu sa compuna un bilet pentru Biddy, în care îi transmise si multa dragoste din partea mea.Desigur ca Biddy îl învatase pe Joe sa scrie. Si-mi venea iarasi sa plîng de bucurie, asa slab eum eram, eînd vedeam mîndria eu eare se apucase sa scrie scrisoarea. Patul meu, des-puiat de perdele, fusese mutat cu mine cu tot în salon, fiindca aceasta era ©daia cea mai mare si cea mai luminoasa, covorul fusese scos, iar camera era înt

Page 279: marile sperante

otdeauna curata si aerisita atît ziua, cît si noaptea. Si acum Joe statea în fata marii sale opere, la masuta de scris, eare fusese împinsa într-un colt si era aco-perita toata cu sticlute ; mai întîi îsi alese © pana de pe tava cu pene, ca si cum s-ar fi aflat în fata unei lazi cu unelte, si apoi îsi sufleca mînecile, ca si cum s-ar fi pregatit sa mî-nuiasca un drug de fier sau un ciocan. Înainte de a începe sa scrie, trebui sa-si înfinga bine cotul stîng în masa si sa-si arunce piciorul drept înapoi,'iar cînd începu sa scrie, desena fiecare trasatura care mergea în jos atît de încet, de parca ar fi facut-o de sase picioare, în timp ce la fiecare trasatura care urca auzeam cum pana arunca stropi temeinici de cerneala. I se parea ca sticla cu cerneala se afla în partea unde nu se' afla de fapt si muia pana în aer ; dar parea foarte multumit de rezultatele obtinute. Din cînd în cînd se poticnea de cîte o piedica pe care i-o punea ortografia, dar, în totul, se descurca foarte bine si, dupa ce se iscali si muta o pata de cerneala de pe hîrtie în crestetul capului, cu ajutorul celor doua arata¬toare, se scula si începu sa se plimbe în jurul mesei, privin-du-si cu nemarginita multumire opera, din diferite puncte de vedere.Ca sa nu-1 supar pe Joe vorbind prea mult, presupunînd ca m-as fi simtit în stare de asa ceva, am amînat pentru a doua zi întrebarile pe care voiam sa i le ¦pun cu privire la domnisoara Havisham. Cînd îl întrebai daca se însanatosise, ffoe clatina din cap.� A murit, Joe ?444 � Vezi tu, mai baiete, spuse Joe cu mustrare în glas siîncercînd sa-mi spuna adevarul încetul cu încetul,.n-as snunechiar asa, fiindca prea suna grozav, dar nu mai.� Nu mai traieste. Joe ?� Cam asa, spuse Joe ; nu mai traieste.� A zacut mult timp ?� Dupa ce-ai cazut tu bolnav, a mai zacut, cum ai spune(daca te-ar întreba cineva), o saptâmînâ, raspunse Joe ; totmai era hotarît sa-mi spuna adevarul pe ocolite.� Draga Joe, ai auzit cumva ce-o sa se întîmple cu ave¬rea ei ?� Pai, baiete, spuse Joe, parca a lasat cea mai mare parte,vreau sa spun ca a iasat-o mostenire domnisoarei Estella. Daro zi sau doua înainte de a se întîmpla nenorocirea, a mai scriscu mîna ei un adaos, prin care lasa patru mii de livre batutepe muchie domnului Mathew Pocket. Si de ce crezi tu, maiPip., ca i-a lasat patru mii de livre batute pe muchie ? �Dinpricina parerii lui Pip despre mai sus-numitul Mathew". Mi-aspus Biddy. facu Joe, repetînd întorsatura de fraza oficiala, casi cum i-ar fi facut nespusa placere : �Din pricina parerii luiPip despre sus-numitul Mathew". Patru mii de livre batute pemuchie, Pip !Nu stiu de unde scosese ca cele patru inii de livre erau batute pe muchie, dar i se parea ca aceste cuvinte faceau suma sa para mai mare si de aceea avea o placere deosebita sa staruie asupra faptului ca livrele erau batute pe muchieAceasta veste ma bucura mult, caci întregea singura fapta buna pe care o facusem vreodata. îl întrebai pe Joe daca nu cumva auzise ce mostenisera celelalte rude.� Domnisoara Sarah, spuse Joe, capata douazeci si cincide livre pe an ca sa-si cumpere doctorii, ca tare-i veninoasa.Domnisoara Georgiana are douazeci de livre. Doamna... cumle' spune la lighioanele acelea salbatice cu cocoase pe spate,mai baiete ?� Camile ? spusei eu, mirîndu-ma de întrebarea lui.Joe dadu din cap.� Doamna Camila (si eu întelesei ca se gîndea la doamnaCamilla) capata cinci livre pentru candele, ca sa se linisteascanoaptea, cînd se trezeste din somn.Preciziunea acestor in formattii era vadita, asa încît prinseiîncredere în spusele lui Joe. ,j

Page 280: marile sperante

445 � Cred, spuse Joe, ca nu esti destul de voinic, mai ba¬iete, ca sa înghiti mai mult decît o veste. Batrînul Orlick a(jefuit o casa.� A cui casa ? întrebai eu.� Casa unui om care, pe legea mea, e cam laudaros dinfire, spuse Joe în chip de scuza, dar casa unui englez e doarpalat pentru el, si un palat nu poate fi jefuit decît în timp derazboi. Si, de i-a fost urîta purtarea, omul a fost negustor mare.� Va sa zica, a jefuit casa lui Pumblechook ?� Chiar asa, Pip, spuse Joe. I-au luat tejgheaua, si casade bani, i-au baut vinul si s-au înfruptat din bucatele lui, l-aupocnit în obraz si l-au tras de nas, l-au legat de stîlpul patului,î-au tras vrea cîteva si i-au astupat gura cu seminte, ca sa nutipe. Dar el 1-a recunoscut pe Orlick si acum Orlick e în în¬chisoarea tinutului.Si asa am ajuns sa vorbim din nou fara nici o constrîngere. Eu ma însanatoseam încet, dar, cu timpul, eîstigam si puteri; Joe statea tot timpul lînga mine, iar eu îmi închipuiam ca sînt micul Pip de odinioara.Dragostea lui Joe îmi prindea atît de bine, încît în mîinile lui ma simteam ea un copil. Sedea lfnga mine si-mi vorbea cu încrederea de altadata, eu simplitatea lui de odinioara, în felul Iui hotarît si ocrotitor, asa încît mi se parea ca toata viata mea, din ziua în care parasisem bucataria de acasa, nu fusese decît una din vedeniile frigurilor care trecusera. Joe facea totul, în afara de curatenia din casa, treaba pentru care tocmise femeie foarte cumsecade, dupa ce înca din prima zi a sosiri lui îi daduse drumul îngrijitoarei.� Te rog sa ma crezi, Pip, spunea el adeseori, ca sa-rexplice îndrazneala lui, ca ara vazut-o scotînd salteaua din pa-itul gol, cum ai desfunda un butoi cu bere, si înfundînd fulgiiîntr-o galeata, ea sa-i vînda. Si ti-ar fi scos si salteaua dicasa, macar ca zaceai tu pe ea, si ti-ar fi sterpelit carbuniieîndu~i în castronul de supa si pe farfuriile de legume, isvinul l-ar fi carat în cizmele tale.Asteptam cu nerabdare ziua cînd aveam sa iesim împreurij la plimbare, asa eum pe vremuri asteptasem ziua în eare intra ucenic- la Joe. Si eînd ziua mult asteptata sosi si o trasur deschisa ne astepta în strada, Joe ma înveli bine, ma lua bratte,. ma coborî pe scari si ma urca în trasura, ea si eum fi fost tot faptura aceea mica si neputincioasa careia el îi J duse atîta din bogatiile sufletului sau mare. Joe se aseza lînga mine si porniram spre cîmp, unde roa¬dele verii umpleau pomii si smaltuiau iarba, iar vazduhul era îmbalsamat de miresme. Era într-o dumin �â. si cînd vazui frumusetile din jurul meu, cînd vazui cît de schimbate erau toate, cînd întelesei ca florile cele mici si salbatice crescusera mari si învoalte, iar glasurile pasarelelor prinsesera puteri pe zi ce trecea, sub lumina soarelui si licarirea stelelor, în timp ce bietul de mine ma pîrjoleam si ma zvîrcoleam în pat, amin¬tirea acelor fierbinteli si zvîrcoliri mi se paru o piedica în ealea multumirii mele. Dar cînd am auzit clopotele si m-am uitat la frumusetea care se întindea în jurul meu, am simtit ca nu sînt destul de recunoscator, ca sînt prea slab, macar si pentru a simti recunostinta, si atunci mi-am culcat capul pe umarul lui Joe, asa cum faceam pe vremuri cînd ma lua la bîlci sau în alte locuri si cînd cele ce vedeam copleseau din cale-afara sen-sibilitatea mea de copil.Dupa cîteva timp m-am linistit si am început sa discutam despre vremea cînd ne asezam pe iarba lînga fortificatii si sta-team de vorba. Joe mi se parea neschimbat. Ochii mei îl pri¬veau la fel cum îl privisera si atunci ; era credincios si drept si-avea în toate aceeasi simplitate ca pe vremuri.La întoarcere, ma ridica din nou în brate si ma duse � cu cîta usurinta ! � prin curte si pe scari, iar eu ma gîndeam la ziua aceea de Craciun, atît de plina de întîmplari, cînd ma pur¬tase în spinare prin tara mlastinilor. Nu pomenisem înca nimio despre schimbarea privitoare la averea mea si nici nu stiam cît cunostea el din întîmplarile care-mi zdr

Page 281: marile sperante

uncinasera viata în ultimul timp. De asta data ma îndoiam atît de mult de mine însumi si aveam atîta încredere în el, încît nu ma puteam hotarî sa vorbesc despre lucrurile acestea de vreme ce el pastra tacerea.� Ai auzit cine era binefacatorul meu, Joe ? îl întrebaieu în seara aceea, dupa ce ma gîndisem si ma razgîndisem decîteva ori, în timp ce el îsi fuma luleaua în fata ferestrei.� Am auzit, mai baiete, ca nu era domnisoara Havisham,raspunse Joe.� Dar ai auzit cine era ? !� Pai, am auzit ca era unul care 1-a trimis pe omul caratl-a dat banii aceia la �Barcagiii veseli", Pip.� Asa a fost.� Mare minune ! facu Joe, cu glasul lui cel mai linistit.� Ai auzit ca a murit, Joe ?... întrebai eu, din ce în cesfios. 4S47 Celtj-a trimis banii ?¦ Da� Cred, spuse Joe, dupa multa gîndire, privind nehotarît-spre scaunul din fata ferestrei, cred ca' am auzit vorbindu-secum ca ar fi asa si pe dincolo, ba asa, ba altminteri.� Ai auzit ceva despre viata lui, Joe ?� Nu prea. Pip.�¦ Dac-ai vrea sa ma asculti putin, Joe... începui eu, dao floe se ridica de pe soaun si se apropie de canapeaua mea.� Uite, mai baiete, spuse Joe, aplecîndu-se deasupra mea.Noi am fost dintotdeauna cei mai buni prieteni, nu-i asa, Pip 1Mi-era rusine sa-i raspund.� Foarte bine, spuse Joe, ca si cum i-as fi raspuns, foartebine ! Va sa zica, sîntem întelesi! Atunci, de ce sa vorbimdespre lucruri eare între doi oameni ca noi n-au nici un rost ?Sînt destule lucruri despre care doi ©ameni ca noi pot sa vor¬beasca, ce sa le-mai amestecam si pe cele fara rost ? ! Doamne !Ia sa ne gîndirn la biata sora-ta, si la cum se mai mînia ea tîti amintesti de �gîdilici"? <� Sigur ca-mi amintesc, ffoe.� Vezi tu, baiete, spuse Joe, am facut ce-am putut ca tusi cu �gîndiliciul" sa stati eît mai departe unul de altul, da»nu mi-a mers totdeauna dupa pofta inimii. Fiindca atunci cîndsora-tii îi venea cheful sa se repeada la tine, mie mi-era teama� spuse Joe cu felul lui demonstrativ de a vorbi, care~i placeaatît de mult � mie mi-era teama, cum sa-ti spun?... nu carepede si la mine daca ma împotrivesc, dar ea se repede si msamarnic la tine. Am bagat eu de seama asta. Nu se sperie omulea-1 trage nevasta de mustati, nici ca-1 scutura un pis (tare semai pricepea sora-ta la d-alde astea !) cînd Vrea sa scape uneopilas de pedeapsa. Dar daca copilasul o pateste mai rau dinpricina trasului de mustata si a scuturâturii, atunci vezi binaca omul îsi zice : �La ce bun ? Vad ca fac rau, dar nu vadnici urma de folos". Spune si dumneata, domnule, care afolosul ?� Asa zice omul ? spusei eu, fiindca Joe astepta raspun¬sul meu.� Asa zice omul. încuviinta Joe. Are sau nu dreptaie omulasta ?\re întotdeaun dreptate, draga Joe. \Bine. baiete, spvise ffoe, nu uita ee-ai spus. Daca ara întotdeauna dreaptate (macar ea de obicei nu prea ars drep-tate), are dreptate si atunci cînd zice asa : Sa

Page 282: marile sperante

zicem ea atun»)"418 cînd erai mic tineai unele lucruri pentru tine fiindca stiai ca J. Gargery nu putea sa te desparta de �gîdilici", asa cum i ar fi fost pofta inimii. Asa ca nu te mai gîndi la lucrurile astea, care n-au rost între doi prieteni vechi, si sa nu mai vorbim de ele. Biddy si-a dat o groaza de osteneala înainte sa plec eu (fiindca eu sînt greu de cap) ca sa ma faca sa înteleg lucrurile asa si, daca le înteleg asa, sa ma port cum trebuie. Si fiindca s-a întîmplat precum a dorit ea, spuse Joe, încîntat de înlan¬tuirea logica a spuselor lui, asculta ce-ti spune un prieten ade¬varat. Anume : Nu trebuie sa te obosesti cu vorbaria, trebuie sa manînci si sa bei niste vin amestecat cu apa si trebuie sa intri numaidecît în asternut.Gingasia cu care Joe înialura dintre noi aceasta tema, bunul-simt si dragalasenia cu care Biddy-�ea ma dibuise de mult cu mintea ei de femei e � îl pregatise pe Joe ma miscara adînc. Dar nu-mi dadeam seama daca Joe stia cî-t eram de sarac ca toate sperantele mele se destramasera, asa cum se des-rama negura din tatra mlastinilor la rasaritul soarelui.Si mai era un lucru pe care nu-1 puteam întelege la în-îput, dar pe care l-am înteles curînd cu mare durere si anume : masura ce ma simteam mai bine si mai voinic, Joe era din ce în ce mai stînjenit cînd vorbea cu mine. Cît timp fusesem olab si aveam întru totul nevoie de ajutorul lui, bietul om se întorsese la felul lui de a fi de odinioara si-mi spusese, ca pe gemuri, �Pip, �mai baiete", cuvinte care-mi sunau în ureche ca o muzica. Si eu, la rîndul rrieu, ma întorsesem la felul meu de a fi de pe vremuri, fericit si recunoscator ca el îmi îngaduie acest lucru. Dar, pe nesimtite, Joe începu sa lase deoparte aceste cuvinte ; si în timp ce la început eram cam mirat, am început în curînd sa înteleg ca eu eram de vina, ca greseala fusese a mea.Oare nu-i dadusem lui Joe prilejul sa se îndoiasca de sta-tornicia mea si sa creada ca, de îndata ce norocul îmi va surîde, ma voi purta cu el rece si-1 voi alunga ? Nu dadusem oare inimii lui curate prilejul sa simta ca, pe masura ce ma înta¬ream, puterea lui asupra mea va fi tot mai slaba si ca ar. fi mai bine sa se desprinda de mine la timp si sa ma lase singur înainte ca eu sa ma smulg de linga el ?De-abia a treia sau a patra oara cînd am iesit la plimbare, sprijinit de bratul lui. Joe, prin gradinile din Temple, mi-am dat lamurit seama de schimbarea care se petrecuse în el. S'a-tusem în lumina calda si stralucitoare a soarelui, privind flu-449 viul, si, cînd ne sculasem, îi spusesem lui Joe, fara nici un gînd ascuns :� Vezi, Joe ! Acum pot umbla bine. Acum ai sa ma veziumblînd. singur.� Sa nu te obosesti, Pip, spuse Joe, dar as fi fericit sa tevad.umblînd, domnule Pip.Ultimele lui cuvfete ma zgîndarira, dar cum as fi putut sa ma revolt ? Am umblat doar pîna la poarta gradinii, apoi m-am prefacut ca sînt mai ostenit decît eram într-adevar si l-am rugat pe Joe sa-mi dea voie s'a ma sprijin de bratul lui. Joe îmi în¬tinse bratul, dar ramase mai departe dus pe gînduri.Si eu eram cufundat în gînduri ; caci cugetul meu chinuit de remuscari era nedumerit asupra felului cum trebuie sa pun capat schimbarii din ce în ce mai izbitoare care se petrecea cu Joe. Nici nu încerc sa ascund ca mi-era rusine sa-i spun care era situatia mea si unde ajunsesem, dar nadajduiesc ca teama mea de a-i vorbi nu era vrednica de dispret. El ar fi vrut sâ ma scoata din încurcatura cu bruma de bani pe care o agoni-sise, si eu stiam, stiiam bine ca nu trebuie sa primesc ajutorul lui, ca nu trebuie sa-1 las sa ma ajute.Fu o seara framîntata de gînduri pentru amîndoi. Dar, înainte de a ma duce la culcare, am hotarît ca voi lasa sa treacî ziua urmatoare, care era o duminica, si ca, înoepînd cu sapta-mîna viitoare, îmi voi schimba purtarea. Lunj de dimineata aveam de gînd sa-i vorbesc lui Joe despre schimbarea care petrecuse cu el, sa înlatur dintre noi aceasta ultima urma de sfiala, sa-i spun care erau gîndurile mele (acel �în al doil rînd", de care nu apucasem sa-i vorbesc) si de ce hotârîsem sa nu plec la Herbert ; si astfel aveam sa înlatur orice ¦ urma de schimbare. Pe masura ce eu ma însemnam, se însenina si

Page 283: marile sperante

Joe si mi se parea ca, prin simpatie, ajunsese si el la o hotarîre.Petrecuram o duminica linistita ; facuram o plimbare cu trasura afara din oras si apoi umblaram putin pe cîmp.� Sînt multumit ca am fost bolnav, Joe, i-am spus eu.� Mai Pip, mai baiete, acum aproape ca ti-ai venit înfire, domnule Pip.�- Au fost zile de pomina pentru mine, Joe.�¦ Si pentru mine la fel, domnule, raspunse Joe.�� Dar am petrecut împreuna zile pe care nu le voi uita : niciodata. Stiu ca pe vremuri am petrecut zile pe care nu le-ar uitat pe urma, dar pa stea n-am sa le uit niciodata,�-i Pip, spuse Joe, cam repezit si tulburat, am facut noi si strengarii. Si, draga domnule Pip, ce a fost între noi... a fost450

¦Seara, dupa ce ma culcasem, Joe intra în odaia mea, asa cum facea în fiecare seara de cînd ma simteam mai bine. Ma întreba daca eram sigur ca ma simt tot atît de bine ca si în timpul diminetii.� î)a, draga Joe, tot atît de bine.� Si acum te simti mai în puteri pe zi ce trece, da, maibaiete ?� Da, draga Joe, pe zi ce trece,�Joe batu usurel cu mîna lui mare si buna patura care-mi acoperea umerii si spuse cu un glas care ini se paru înabusit :� Noapte buna !Dimineata m-am asculat proaspat si plin de elan, hotarit sa vorbesc cu Joe fara întîrziere. O sa-i spun totul înca înainta de gustarsa de dimineata. Aveam de gînd sa ma îmbrac numai-decît, sa ma duc în odaia lui si sa-1 iau prin surprindere, fiindca era prima zi cînd ma sculam devreme. Ma dusei în odaia lui, dar o gasii goala. Nu numai ca el nu era înauntru, dar nici la-ita lui nu se mai afla acolo.M-am repezit la masuta si am gasit o scrisoare. Iata foarte scurt cuprinsul scrisorii :.�Nedorind sa fiu de prisos, plec, fiinca tu te-a facut sa-atos, draga Pip, si fiinca ai sa te descurci mai bine fara mine. P. S. Sîntem dintotdeauna cei mai buni prieteni !JOE"în aceeasi scrisoare se afla o chitanta, prin care se arata ::a datoriile pentru care fusesem arestat erau acum achitate. 5îna în clipa aceea ma mîngiiasem cu speranta desarta ca cre-iitorul meu intrase în umbra sau îsi amînase demersurile pîna ze ma voi însanatosi de tot. Nici nu visasem ca Joe mi-ar fi platit datoriile, dar Joe le platise, si chitanta era pe numele luiCe altceva îmi ramînea de facut decît sa plec dupa el, spre fieraria cea veche si draga, si acolo sa-i marturisesc tot, sa i arat cainta mea si sa-mi usurez cugetul si inima de acel �în al doilea rînd", care la început era ceva nelamurit si înnegurat ce plutea în gîndurile mele, iar acum se prefacuse într-o h> târire deslusita.Era hotarîrea de a ma duce la Biddy, de a-i arata cît de umilit si de pocait ma întorsesem la ea, de a-i spune ca pier dusem tot ceea ce nadajdtusem ca va fi al meu ; era hotarîrea de a-i aminti de vechile mele marturisiri din vremile neferi¬cite de demult. Si, apoi, aveam de gînd sa-i spun : �Biddy, cred ca odata ti-am placut, pe vremea cînd inima mea ratacita, 451 desi se razletise de tine, se simtea totusi mai linistita si mai bine alaturi de tine decît s-a simtit vreodata de atunci în¬coace. Daca-ti mai pot fi drag macar pe jumatate pe cît ti-am fost atunci, daca ma poti primi cu toate greselile si dezamagi¬rile care apasa asupra mea, daca pot veni la tine ca tm copii pacatos, si iertat (caci, crede-ma, Biddy, sînt nespus de îndure¬rat si am .tot atîta nevoie de o voce lin

Page 284: marile sperante

istitoare si de o mîna duioasa ca si un copil), nadajduiesc ca acum am sa fiu ceva" mai vrednic de tine ca atunci... nu mult, dar ceva mai vrednic. Si, Biddy, tu vei fi aceea care vei hotarî daca sa lucrez în fie¬raria lui Joe, daca sa-mi încerc norocul cu alta îndeletnicire aici, în tara, sau daca sa plecam împreuna undeva, departe, unde ma asteapta un viitor pe care l-am dat la o parte atunci cînd mi s-a oferit, pentru ca voiam sa aflu mai întîi, raspunsul tau. Si acum, draga Biddy, daca-mi spui ca vrei sa înfrunti lumea întreaga alaturi de mine, sa stii ca ai sa faci lumea mai buna si ai sa faci din mine un om mai bun si mai vrednic de ea, iar eu am sa. încerc din rasputeri ca de dragul tau sa fac lumea mai frumoasa".Aceasta era- botarîrea pe care o luasem. Dupa trei zije, în timpul carora mai prinsesem puteri, am pornit spre satul meu, ca sa ducja îndeplinire hotarîrea luata. Cum mi-a izbutit acest plan � iata tot ce-mi ramîne de spus.CAPITOLUL 58Vestea despre prabusirea norocului meu ajunsese în satul meu de bastina si prin împrejurimi înca înainte de sosirea mea. �Mistretul albastru'' aflase stirea si am descoperit ca purtarea lui fata de mine suferise o mare schimbare în urma acestui fapt. în timp ce, atunci cînd ma astepta o mare avere, �Mistre¬tul" tinuse nespus de mult la parerea mea despre el, de data-aceasta, dupa ce pierdusem orice nadejde de a pune mina pe avere, �Mistretul" se arata înfricosator de rece.Ajunsei acolo pe seara, foarte obosit de calatoria pe care o facusem de atîtea ori fara nici o greutate. �Mistretul" nu mS putu gazdui în odaia unde înnoptam eu de obicei, caci era ocu¬pata (pesemne de vreun tînar cu mari sperante), si nu-mi putu pune la dispozitie decît o odaie destul de proasta, de unde s-vedeau trasurile si porumbeii din fundul curtii. Dar am dormit452 lacasul.acela un somn mai "sanatos decît as fi dormit în cel mai minunat adapost pe care ar fi putut sa mi-1 ofere �Mis¬tretul"', si visele mi-au fos frumoase ca în cea mai frumoasa intre odai.Dis-de-dimineata, în timp ce mi se pregatea mîncarea, m-am dus sa ma plimb în jurul casei �Satis". Pe poarta si pe colturi de covoare scoase pe la ferestre erau lipite afise tipa-ÎS;e, care înstiintau lumea ca saptamîna viitoare va avea loc ierea prin licitatie a mobilelor si1 a tuturor lucrurilor din casa. Pîna si casa avea sa fie darâmata si vînduta ca material vechi de constructie. Pe fabrica de bere era scris cu litere spa¬lacite, mari de-o schioapa : �Lotul 1" ; pe acea aripa a casei care fusese tinuta închisa timp atît de îndelungat era scris : �Lotul 2". Mai erau si alte anunturi pe diferite aripi ale cla¬dirii, iar iedera fusese smulsa, ca sa faca loc acestor inscriptii,acum se tîra vestejita prin praf. Intrai pentr.u o clipa prinarta deschisa si' ma uitai în jurul meu cu aerul stânjenit al unui strain care n-are ce cauta aici ; îl vazui pe functionarul licitatorului umblînd printre butoaie si numarîndu-le, spre la¬murirea unui contopist cu pana în mîna, care întocmea un ca¬talog folosindu-se drept pupitru de scaunul cu rotite pe care eu îl împinsesem de atîtea ori în sunetele Batrînului Clem..Cînd ma' întorsei la cafeneaua �Mistretul albastru", ca sa-mi iau gustarea de dimineata, îl gasii acolo pe domnul Pum-blechook stînd de vorba cu hangiul. Domnul Pumblechook (a carui înfatisare nu se schimbase de fel în bine în urma aven¬turii nocturne prin care trecuse) ma .astepta si mi se adresa înui urmator :� Tinere, îmi pare rau cînd vad cît de jos ai ajuns. Darce altceva ma puteam astepta ? La ce altceva ma puteamepta ?Deoarece îmi întinse mîna cu un aer de minunata mari¬nimie si iertare si fiindca eu eram slabit de boala si nu ma simteam în stare sa ma cert, i-o strînsei.� William, spuse domnul Pumblechook chelnerului, punao prajitura pe masa. Va sa zica, aici am ajuns ! Aici am ajuns !Ma asezai încruntat la masa. Domnul Pumblechook statea linga mine si-mi turna ceaiul � eu nici "nu apucasem sa pun mina pe ceainic � cu acrul unui binefacator hotarît s

Page 285: marile sperante

a-si faca datoria pîna la capat.� William, spuse domnul Pumblechook cu glas jalnic, adusarea. în vremurile fericite de altadata,. vorbi ei catre, mine,453 mi-amintesc ca puneai si zahar. Dar lapte puneai ! Parca da. Zahar si lapte. William, adu o salata.� Multumesc, spusei eu rastit, dar nu fnanînc salata,� Nu manînci, spuse domnul Pumblechook, oftînd si dîndde' cîteva ori din cap, ca si cum s-ar fi asteptat la cuvintelemele si ca si cum faptul ca nu mîncam salata se potrivea cuprabusirea mea. Sigur. Roadele pamîntului. Nu. Nu mai e ne¬voie sa aduci, William.Eu mîncam mai departe, si domnul Pumblechook statea tot lînga mine, privind cu ochii lui de peste si rasuflînd zgomotos, ca de obicei.� Piele si oase ! facu domnul Pumblechook, ca si cum arfi gîndit cu glas tare. Si clnd'a plecat de aici (ocrotit de bine-cuvîntarea mea), si cu i-am pus ia dispozitie modesta mea pra¬valie, asemanatoare cu un adevarat fagure ele albina, era rumenca o piersica.Mi-am amintit de deosebirea izbitoare dintre felul slugarnic în care îmi strîngea mîna atunci cînd îmi surîdea norocul, spu-nînd : �Pot oare ?" si marinimia plina de laudarosenie cu care îmi' întinsese adineauri degetele lui grase.¦�¦ Ia, urma el, întinzîndu-mi o felie de pîine cu unt. Te duci la Joseph ?� Pentru numele lui Dumnezeu, spusei eu, iesindu-mi dinfire fara voia mea, ce-ti pasa dumitale unde ma duc ? Si lasa,te rog, în pace ceainicul !Alesesem calea cea mai nenorocita, fiindca îi dadui lui Pumblechook prilejul pe care îl astepta.� Da, tinere, spuse el, lasînd minerul obiectului mai sus-pomenit, dîndu-se cu un pas sau doi înapoi si vorbind spre a fiauzit de hangiu si de chelnerul de la usa. Voi lasa în pace ceai¬nicul. Ai dreptate, tinere. De data asta ai dreptate. Nu-mi dauseama ce fac cînd ma interesez cu atîta dragoste ele mîncareata, cînd doresc ca trupul acesta, slabit de urmarile distruga¬toare ale risipei, sa fie întarit de hrana sanatoasa a stramosilortai. Si, totusi, spuse Pumblechook, întoreîndu-se catre hangiusi catre chelner si aratînd spre mine cu bratul întins, acestaeste baiatul cu care m-am jucat în zilele fericite ale copilarieilui ! Si nu-mi spuneti ca nu poate fi el ; va spun ca el este !Ceilalti doi raspunsera printr-un murmur. Mai ales chel¬nerul parea deosebit de miscat.� El este, spuse Pumblechook, baiatul pe care-1 plimbamcu brisca. El este baiatul pe care l-am vazut crescut �ca-npalme". El este fratele femeii Georgiana Maria pre nume, dupa454 mama ei, al carui unchi am.devenit prin casatorie; sa taga¬duiasca daca poate.Chelnerul tusi, ca si cum m-ar fi poftit cu modestie sa ma as de gîndiil de a. ma duce la Joseph.- Tinere, îmi spuse Pumblechook, îndreptîndu-si capul ,pre mine, cu miscarea aceea de surub pe care o cunosteam atît de bine, te duci la Joseph. Ma întrebi ce-i treaba mea unde te duci ? îti spun eu, domnule, ca te duci la Joseph.Chelnerul parea încredintat ca nu voi putea tagadui si ca acest fapt îmi înrautatea situatia.� Si acum, urma Pumblechook, "tot cu aerul acela de aspune lucruri convingatoare si hotarîtoare pentru cauza vir¬tutii, cu aerul acela care ma scotea din fire, si acum sa-ti spunce sa-i comunici lui Joseph. Ti-o spun aici, de fala cu stapînul�Mistretului albastru", om binecunoscut si cinstit în orasul nos¬

Page 286: marile sperante

tru, sî cu William, pe al carui tata îl chema Patkjns, daca numa însel.� Nu va înselati, spuse William.� De fata cu ei, urma Pumblechook, am sa-ti spun ce sa-icomunici lui Joseph. Sa-i spui asa : �Joseph, astazi l-am vazutpe întîiul meu binefacator si pe fauritorul norocului meu.Joseph, nu vreau sa pomenesc de nici un nume, dar asa leplace oamenilor din oras sa-i spuna, si eu l-am vazut pe acestom".� Jur ca nu l-am vazut ! spusei eu.� Sa-i mai spui, de asemenea, continua Pumblechook, sa-ispui ce mi-ai spus mie, si pînâ si Joseph va fi cuprins de mirare.� Aici te înseli amarnic, spusei eu. Eu stiu mai bine cadumneata.� Sa-i spui asa, urma Pumblechook : �Joseph, l-am vazutpe omul acesta, si omul acesta nu-ti poarta pica nici tie nicimie. Stie cum ti-e firea. Joseph, si-ti cunoaste prostia si ne¬stiinta". Da, asa sa-i spui. Si Pumblechook îsi clatina capul .simîna spre mine. ,,...Si cunnoaste si lipsa mea de recunostinta.El o cunoaste, Joseph, mai bine ca oricine. Tu n-o cunosti,Joseph, fiindca nu esti în masura s-o cunosti ; dar omul acesxa�unoaste". .Macar ca era uri magar laudaros, tot eram uluit ca avea azneala sa-mi vorbeasca astfel în fata.� Sa-i spui assa : �Joseph, omul mi-a dat o solie si mi -as sa-ti comunic ca dac-am ajuns unde am ajuns, mîna pro¬videntei a facut totul. El a recunoscut asta, Joseph, din clipaîn care a vazut-o, si sa stii ca a vazut-o limpede. A vâzut-o455 scriind vorbele astea, Joseph. Rasplata nerecunostintel fata de primul lui binefacator si fauritorul norocului sau. Si omul z-cesta mi-a mai spus ca nu se caieste cîtusi de putin de cele ce a facut. A fost frumos ca a facut totul ca marinimie si e gata sa mai faca si alta data acelasi lucru".� Ce pacat, spusei eu batjocoritor, dupa ce-mi sfîrsii gus -tarea întrerupta de atîtea ori. ce pacat ca omul n-a spus ce-alacut si ce este gata sa mai faca si alta data.� Stapîne al �Mistretului albastru", de data" aceasta Pum-blechook se adresa hangiului, si tu, William ! Nu ma suparadaca aflu ca ati spus, fie în partea de sus a orasului, fie înpartea de jos a orasului, daca asta va este dorinta, ca am facutun lucru bun, ca a fost frumos din partea mea si ca sînt gatasa fac si alta data ceea ce am mai facut.Cu aceste cuvinte, laudarosul strînse cu gravitate mîinile celor doi si iesi din han, lasîndor-ma mai curînd nedumerit decît încîntat cu privire la însusirile �acelui lucru". Nm mai . vit mult si am plecat si eu"; coborînd strada principala, l-am vazut vorbind din ussa pravaliei (fara îndoiala despre a~ celasi lucru) unui grup foarte ales, care ma blagoslovi cu niste priviri foarte dusmanoase cînd trecui pe partea cealalta a straziiEra nespus de placut sa ma întorc la Biddy si la Joe ;pusa fata în fata cu obrazniciile a laudaros, îngaduintalor mi se parea si mai minunata, daca asa cava mai era cu pu¬tinta. Ma îndreptam spre ei fara graba, caci tot mai eram sla¬bit, dar, pe masura ce ma apropiam de tinta mea, simteam o usurare din ce în ce mai puternica, iar în constiinta mea îsi facea din ce în ce mai mult loc ghidul ca lasam departe, în urma mea, tot ce era îngîmfare si minciuna.Era o zi minunata de iunie. Cerul era albastru, ciocîrliile se rMicau deasupra griului verde, si coltul acela de tara mi se parea mult mai frumos si mai linistit decît îl cunoscusem vreo¬data. Facui drumul ametit de tablourile vietii minunate pe care aveam s-o duc aici, patruns de schimbarile care aveau sa-mi cuprinda toata fi

Page 287: marile sperante

inta de îndata ce voi avea alaturi de mine o calauza al carei devotament simplu si a carei judecata limpede îmi erau cunoscute. Toate aceste gînduri desteptara o emotie placuta în sufletul meu, caci eram înduiosat de întoarcerea mea acasa, si în mine se petrecusera atîtea schimbari, îneît ma sim-team ca un om care se întorcea acasa descult, dupa o calatorie pe tarîmuri îndepartate, ca un om ale carui rataciri durasera ani de-a rîndul.456 Nu vazusem înca niciodata scoala unde Biddy era , i. tatoare ; dar ulita laturalnica prin care intrai în sat, ca s.i nu fiu vazut, ma duse prin fata scolii. Eram dezamagit ca era zi de sarbatoare ; nu era nici urma de copil în curte, si casa era închisa. Ma bucurase gîndul s-o gasesc prinsa de treburile ei ilnice, si acum ma simteam dezamagit.Dar'fieraria nu era departe si ma îndreptai într-acolo pe sub teii înverziti si plini de miresme, ciulind urechea ca sa prind bataile ciocanului lui Joe. Mult timp dupa ce ar fi trebuit sa le aud si mult timp dupa ce mi se paru ca le auzisem si-mi dadui seama ca totul nu fusese decît o închipuire, în jurul meu tot mai domnea o liniste deplina. Vedeam teii si macesii albi, vedeam castanii ale caror frunze fosneau melodios cînd ma oprii din drum ca sa ascult; dar bataile ciocanului lui Joe nu se desluseau în adierea vîntului de vara.Fara sa stiu de ce, ma simtîi aproape cuprins de teama la gîndul de a ma apropia de fierarie, cînd dadui, în cele din urma. cu ochii de ea si vazui ca e închisa. Nici lucirea focului, nici ploaia sclipitoare de seîntei, nici vuietul foalelor : totul era închis si tacut.Dar casa nu era pustie, si salonasul parca "era locuit, caci la ferestre fluturau perdele albe si ferestrele erau deschise si înveselite cu flori. Ma îndreptai încet spre fereastra salonasu¬lui, cu gîndul sa ma uit înauntru peste ghivecele de flori, cînd, deodata, Joe si. cu Biddy rasarira în fata mea, ti;nîndu-se de brat. Biddy scoase un tipat, ca si cum i s-ar fi parut ca vede o aratare, dar dupa o clipa 'era în bratele mele. Plîngeam de bucurie ca o vad,.iar Biddy plîngea si1 ea ; eu plîngearrrfiindca o vedeam atît de proaspata si de frumoasa ; ea, pentru ca ma vedea atît de istovit si de palid.� Biddy, dar ce gatita esti !� Da, draga Pip.� Si tu, Joe, ce gatit esti !� Da, Pip, rnai baiete.Ma uitam de la unul la altul si...� Azi e nunta mea ! striga Biddy, într-o izbucnire de:urie. M-am maritat cu Joe !

fMa dusesera în bucatarie si-mi culcasera capul pe masa e lucru. Biddy tinea una din mîinile mele în fata buzelor at. Si simteam pe umar atingerea mîngîietoare a mîinii lui Joe.� Nu era destul de voinic ca sa-1 luam pe neasteptate,spuse Joe.457 Si Biddy spuse :�¦ Ar fi trebuit sa ma gîndesc mai întîi, draga Joe, dar eram atît de fericita...Erau amîndoi atît de bucurosi, atît de mîndri, atît de mis¬cati de venirea mea, atît de încîca picasem din întâmplare, ca sa le întregesc fericirea !Primul meu gînd fu acela de nespusa multumire ca nu-î împartasisem lui Joe aceasta ultima speranta zadarnicita. De cîte ori n-avusesem marturisirea pe buze, în timpul bolii, cînd Joe statea lînaa mine ! Negresit ca ar fi aflat totul daca sr mai fi ramas cu mine un singur ceas !� Draga Biddy, spusei eu, barbatul.tau e cel rnai bun omdin lume, si'daca ai fi putut sa-1 vezi la capatîiul meu... Dartot nu l-ai fi putut iubi mai mult decî îi iubesti.� Nu, desigur ca nu, spuse Biddy.

Page 288: marile sperante

� Si, draga Joe, nevasta ta e cea mai buna femeie dinlume si o sa te faca fericit, asa cum esti vrednic sa fii, scumpul,bunul meu Joe !Joe se uita la mine ; buzele îi tremurau si-si acoperi ochii: cu mîneca hainei.� Draga Joe si Biddy, azi ati fost amîndoi la biserica siacum sînteti împacati cu toata omenirea ; va rog sa primitimultumirile mele umile pentru tot ce ati facut în folosul meu sipentru care eu v-am rasplati atît de urît ! Pîna într-o ©ra,voi pleca de aici, caci în curînd voi parasi tara si nu voi aveaodihna pîna nu voi fi cîstigat prin munca mea banii cu carevoi m-ati scapat de închisoare si pîna nu va voi fi trimis vouaacesti bani, dar chiar de-ar fi sa va înapoiez de-o mie de «rimai mult decît mi-ati dat, sa nu credeti, dragii mei Joe si Biddy,ca socot ca voi putea sterge macar un ban din datoria pe carao am fata de voi !Erau amîndoi rascoliti de vorbele mele si ma rugara sa nu mai vorbesc.� Dar trebuie sa va mai spun ceva. Draga Joe, nadaj¬duiesc ca vei avea copii asupra carora sa-ti reversi iubireaca în noptile de iarna, în coltul vetrei, va mai sta un pumnom care sa-ti aminteasca de un baietas care a plecat de aicipe vecie ; sa nu-i spui Joe, ca am fost nerecunoscator ; sa nu ispuneti doar ca v-am cinstit pe amîndoi, pentru ca ati fost atîtspui Biddy, ca am fost lipsit de marinimie si nedrept ; sa-tspuneti doar ca v-am cinstit pe amîndoi, pentru ca ati fostatît de buni si de sinceri, si ca eu am spus ca e firesc ca el,copilul vostru, sa fie un om mai bun decît am fost eu.458 � Nici prin gînd nu-mi trece, spuse Joe din dosul mînecii,sa-i spun vorbe de astea, Pip. Si nici Biddy B-O sa-i spuna.Nimeni n-o sa-i spuna.� Si acum, desi stiu ca în adîncul sufletelor voastre buneati facut de mult acest lucru, va rog sa-mi spuneti arnîndoi cama iertati. Va rog sa-mi îngaduiti sa aud si eu cuvintele acesteasi sa duc cu mine sunetul lor ; atunci o sa cred ca si voi avetiîncredere în mine si ca, odata si odata, veti avea o parere maibuna despre Pip !� Draga Pip, mai baiete, spuse Joe, Dumnezeu stie ca teîert, daca am ceva de iertat !� Amin ! Si Dumnezeu stie ca si eu te iert ! raspunseBiddy, ca un ecou.� Acum lasati-ma sa ma duc sus, sa ma mai uit putinla odaita mea si sa ramîn cîteva clipe singur. Si pe urma, dupace o sâ manînc si o sa beau împreuna cu voi, o sa ma ducetipîna la indicatorul cu deget, si acolo o sa ne luam ramas bun !Am vîndut tot ce aveam si am strîns eît am putut maimulti bi sa pot ajunge la o învoiala cu creditorii, careim au dai raga sâ 'SC toate datoriile. Si apoi am plecatspre Herbert, Pîna într-o luna am izbutit sa parasesc Anglia, dupa doua luni eram functionar al firmei �Clarriker and Co.", iar dupa patru luni îmi fu încredintata prima sarcina de ras¬pundere, caci grinda tavanului din Mill Pond Bank încetase sa duduie din pricina urletelor batrînului Barley, iar Herbert ple¬case ca sa se casatoreasca cu Clara, Jasîndu-mi întreaga ras-pundere a sucursalei rasaritene pîna la întoarcerea lui.Au trecut multi ani pîna cînd am ajuns asociat în firma, dar duceam o viata fericita în preajma lui Herbert si a Clarei, traiam modest, îmi plateam datoriile si eram-în corespondenta cu .Joe si Biddy. De-abia cînd ajunsei al treilea asociat din fir¬ma, Clarriker ma trada, spunînd ca taina tovarasiei cu Herbert II apasase destul timp cugetul si ca trebuia sa dea totul în vileag. Asa ca i-a spus lui Herbert adevarul, si bietul baiat fu miscat si uluit, dar tot prieteni buni am ramas îsi dupa asta. N

Page 289: marile sperante

u trebuie sa las lumea sa creadatcâ firma noastra era foarte mare sau ca noi ne alegeam cu gramezi de bani de pe urma ei. Afa-i crea pe care o conduceam nu era întinsa, dar se bucura de un nume bun, si noi lucram pentru noi si' totul mergea bine. Datoram atît de mult sîrguintei voioase si firii lui Herbert, Incît ma miram adesea ca fusesem în stare sa gîndesc despre el459 ca nu e bun de nimic, pîna cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte gîndul luminos ca poate neputinta de a întreprinde ceva nu fusese niciodata în el, ci în mine.CAPITOLU L 59De unsprezece ani nu-i vazusem pe Joe si pe Biddy cu ochii mei trupesti, desi îi aveam atît de des în i'ata ochilor 'în¬chipuirii mele, acolo, în Orient, cînd, într-o seara ddecembrie, râ sau doua dupa ce se lasase întunericul, am apasat usor:âna pe clanta vechii bucatarii. Apasasem atît de usor, îneît nu m-a auzit nimeni si m-arn uitat înauntru fara a îi vazut.Acolo, la locul lui obisnuit, în lumina focului, Joe, voinic si sanatos ca întotdeauna, îsi fuma luleaua, si acolo, în coif, aparat de piciorul lui Joe si sezînd pe scaunelul meu, cu cehii la foc, statea... stateam tot eu ! .� I-am zis �Pip", de dragul tau, mai baiete, spuse Joeincitat, dupa ce m-am asezat pe un scaun alaturi de copil (daram avut grija sa nu-i ciufulesc parul) ; i-am zis asa în na¬dejdea sa-ti semene putin. Si cred ca-ti si seamana.Si mie mi se parea la fel, si a doua zi l-am luat pe Pip la plimbare si am vorbit cîte-n luna si în soare si ne-am înteles de minune. Si l-am dus în cimitir, si acolo l-am asezat pe o anumita piatra si el mi-a aratat care piatra era ridicata în a-mintirea lui.Philipp Pirrip, �raposat în aceasta parohie", si a GeOrgiariei, �sotia celui de mai sus".� Biddy, am spus eu dupa masa, stînd de vorba cu ea, întimp ce fetita îi adormise în poala, trebuie sa mi-1 dai pe Piptsau, în orice caz, sa mi-1 împrumuti.� Nu, nu, spuse Biddy cu glas domol. Trebuie sa te însori.�- Asa spun si Herbert si Clara, dar nu prea cred ca o sama însor, Biddy. Ma simt atît de bine în casa lor, îneît nu prea cred ca am sa-i parasesc. De altfel, sînt de pe acum un burlac batrln.Biddy îsi pleca ochii spre copilasul din poala, duse mîna copilului la buzele ei si apoi îsi puse mîna ei buna de mama, cu care atinsese mîna copilului, în mîna mea. Era ceva in miscarea mîinii ei si în apasarea verighetei lui Biddy care îmi spunea multe.460 T� Draga Pip, spuse Biddy, esti sigur ca nu.te mai gîn-desti la ea ?� O, nu, cred ca nu, Biddy.� Spune-mi adevarat, ca unui prieten vechi. Ai uitat-olitai nimic care a însemnat ceva it un loc jîtic ce era, Si, in urma unui accidentI asa, cu doi ani în urma,cîte stiam eu, se casatorise dini ,i vreme, ceea ce îmi lasa timp destu!Biddy si apoi sa pornesc într-acolo Dar fiindca umblam încet si ma echi din jurul meu, gîndindu-ma la vremu-ijunsei acolo dupa apusul soarelui.ici urma de casa sau de fabrica de berede cladire, ci doar zidul vechii gradini. Locul gol." ¦uii jurat de un gard grosolan si, uitîndu-ma peste gardi o parte din iedera prinsese din nou radacini si; cresteai ie deasupra gramezii de ruini. Vazui o poarta între-di idiisa, pe care o împinsei si intrai.() ceata argintie învaluise toata dupâ-amiaza aceea, siIIIM.I înca nu rasarise ca sa o împrastie. Dar, dincolo de ceata.

Page 290: marile sperante

u stelele si luna se apropia, iar noaptea nu era întune-i Inii dadeam seama de locul unde se ridicau pe vremuri

isu. fabrica de bere, portile, recunosteam locul unde stateau ifliele. Asezasem fiecare lucru la locul lui, si acum ma uitam I loteca gradinii intrate în paragina, cînd privirea îmi fu .1 de o umbra singuratica.ibra parea ca ma vazuse în imp ce înaintam spre ea. ie îndreptase spre mine, dar acum se oprise. Cînd ma i, vazui ca este o femeie. Si cînd ma apropiai si mai461 bun de nimic, pîna cînd, într-o zi, îmi trecu prin minte9)'nu PT T�C ':"' ' ''¦* ' '«trnnrinde ceva nuretia aceea u^ »,_.Toate acestea le cunoasteam QUICUI.^ ,niciodata era lumina trista si1 blînda din ochii aceia atit au ubi¬fasi odinioara ; ceea ce nu simtisem niciodata pîna atunci era atingerea prieteneasca a acelei mîini care pe vremuri era atît de rece.Ne-am asezat pe o banca din apropiere si eu am spus :� E ciudat ca, dupa atîtia ani, sa' ne întîlnim aici, undene-am vazut pentru prima oara ! Vii des pe aici ?� N-am mai fost niciodata de atunci.¦� Nici eu.Luna rasarise, si eu ma gîndeam la privirea aceea lipsita de expresie îndreptata spre tavanul alb, la privirea aceea care se stinsese. Luna rasarise, si eu ma gîndeam la strîngerea aceea de mîna cînd eu îi spusesem ultimele cuvinte pe care îi era dat sa le auda în lumea asta.Estella rupse tacerea care se lasase între noi.� De multe ori am dorit, am nadajduit sa ma întorc, daram fost împiedicata de atîtea împrejurari. Sarmane locuri !Primele raze ale lunii strabateau ceata argintie si tot ra¬zele acelea atinsera lacrimile care cadeau din ochii ei. Fara sa stie ca le vazusem sf încercînd sa le ascunda, îmi spuse cu glas linistit :� Nu te-ai întrebat, cînd ai trecut pe aici, cum s-a întîm-plat ca ¦ a ramas totul în starea asta ?� Ba da, Estella.-� Terenul îmi apartine mie. E singura avere de care n-am vrut sa ma despart. Restul s-a dus totul, încetul cu încetul, dar pamîntul asta l-am pastra. A fost singurul lucru la care m-am împotrivit cu înversunare în toti anii acestia amarîti.� Se va cladi ceva pe locul acesta ?� Pîna la urma, cred ca da. Am venit aici sa-mi iau ramasbun de la el înainte de a se schimba. Si tu, spuse ea, cu o \în stare sa miste sufletul unui drumet ratacitor, tot în straina¬tate locuiesti ?� Tot.462 � Sînt sigura ca-ti merge bine.� Lucrez destul de greu ca sa-mi asigur o viata îndestu¬lata, prin urmare cred ca da, îmi merge bine !� M-am gîndit de- multe ori la tine, spuse Estella.� Adevarat ?� In ultimul timp, foarte des. A fost un timp îndelungatcînd alunga^ amintii >re ceea ce îndepartasem învremea cînd nu-mi iul acestor amintiri.Dar de cînd datoria nu ma mai îm ma aplec mereuasupra acestor gînduri, le-am facut Loc tn inima m�i- Tu ai avut întotdeauna un loc în ini nlsei euapoi tacuram din nou, pîna ce Estella vorl Nu m-as fi gîndit, spuse ea, ca, o data cu locurile aces-i lua ramas bun si de la tine. îmi pare bine ca s-a.multumita ca ne despartim din nou Estella? ire e ceva dureros. Pentru mine amin-spartiri a fost jalnica si dureroasa.

Page 291: marile sperante

spus : �Dumnezeu sa te binecuvîn-- rte I" raspunse Estella cu glas grav.spui asa, nrai sa stai la îndoialaiun, i mii o suferinta mai puternica decîtni .. ti înteleg sentimentele. Am fostluiesc ca asta s-a întîmplat pentrui buna. Fii îngaduitor si bun cupune-mi ca sîntem prieteni.pusei eu, ridieîndu-ma si înclinîn-si ea se scula de pe banca.reu prieteni chiar si la departare, spusei mîna mea si am plecai împreuna din; si asa cum ceata diminetii se ridicasen pentru prima oara de la fierarie,ii se ridica, si în Iun nda, a careie dezvalui, nu vazui nici o umbra carenoua despartire.¦ P 1 K S I T463