Marea Adriatică este un braţ al Mării Mediterane, separând Peninsula Italică de Peninsula Balcanică.

Coasta de vest este în Italia, iar cea de est este în cadrul țărilor: Slovenia, Croaţia,Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru și Albania. Numele este

derivat de la colonia etruscă Adria.

Suprafața Mării Adriatice: 160.000 km². Lungimea maximă: 770 km. Lățimea maximă: 200 km. Volum: 33.000 km³. Adâncimea medie: 237

metri, iar cea maximă: 1.460 metri.

Marea Bering (sau Imarpik) este situată la nord şi separată de Oceanul Pacific de nord de către Alaska şi Insulele Aleutine. Acoperind mai mult de două milioane de kilometri pătraţi, este mărginită la est şi nord-est de Alaska, la vest de Siberia şi Peninsula Kamceatka, la sud de Peninsula

Alaska şi de Insulele Aleutine şi în nordul îndepărtat de Strâmtoarea Bering ,care separă Marea Bering de Marea Chukchi din Oceanul Arctic. Numele său este cel al primului explorator european care a navigat pe

apele sale, navigatorul danez Vitus Bering.

Marea Caspică este cel mai mare lac pe Pământ, aşezat la

hotarul Europei şi Asiei şi este numit mare datorită

dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un

lac lipsit de scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05 % la

gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-

estică.

Nivelul apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub

nivelul Oceanului Planetar.

Suprafaţa Mării Caspice măsoară 371.000 km², iar adâncimea lui

maximă - 1025 m.

Marea Egee este un braţ al Mării Mediterane, aflat între peninsula grecească şi Anatolia. Este legată de Marea Marmara şi Marea Neagră prin strâmtorile Dardanele şi Bosfor. Se presupune că

numele ar putea veni de la vechiul oraş Aegae, sau de la Aegea numele unei regine amazoniene care a murit în mare, sau de la

regele Egeu al Atenei, care s-a înecat în mare după ce a crezut că fiul său Tezeu a murit.

Marea Irlandeză este o mare, ce aparține Oceanului Atlantic, situată între Irlanda și Marea Britanie. Ea

nu depășește adâncimea de 150 de metri (cu excepția fosei din Canalul de Nord) și este delimitată la sud de

Canalul St. George (între Capul Carnsore în Irlanda și Capul St.

David în Țara Galilor), iar la nord de Canalul de Nord (North Channel),

care separă Irlanda de Nord de Peninsula Kintyre din Scoția. Marea Irlandeză este relativ caldă având în vedere latitudinea la care se află. Ea

comunică cu Marea Celtică prin intermediul Canalul St. George. Insulele situate în Marea Irlandei

sunt insula Man și insula Anglesey.

Marea Ionică (în limbile: greacă Ιóνιo Πέλαγoς, italiană Mar Ionio,

albană Deti Ion) este parte componentă a Mării Mediterane

fiind situat la sud de strâmtoarea Otranto dintre Apulia si Albania. Ţărmurile ei estice sunt de fapt

sudul Albaniei şi Greciei aceasteia din urmă îi aparţin

Insulele Ionice cu insulele: Corfu, Zakynthos, Cefalonia, Itaca şi

Lefkada. Marea Ionică în vest este mărginită de sudul Italiei şi

Sicilia. Între Apulia şi Calabria se găseşte golful Tarent. Marea

Ionică cu o adâncime maximă de 4206 m, este renumită pentru apele ei liniştite fiind adecvată

pentru amatorii de sporturi nautice.

Marea Japoniei (numită în Coreea de Sud Marea de EsT este o mare din vestul Oceanului Pacific, care separă insulele Japoniei de continent (Rusia, Coreea de Nord, Coreea de Sud). Întrucât

este aproape izolată de ocean, mareele sunt de foarte mică amplitudine.[2]

Suprafaţa: cca 978.000 km²Volum: 1731 km³

Adâncime medie: 1752 mAdâncime maximă: 3742 m

Marea Kara este una din cele mai reci mări ale lumii, cea mai mare parte a suprafeței fiind acoperită cu ghețari. În Marea Kara se varsă 2

mari fluvii siberiene: Obi și Enisei, precum și de Taimâra. La sud - vest se află peninsula Taimâr, la sud - peninsula Iamal, la vest -

insula Novaia Zemlia, la est - Câmpia Siberiei de Nord. Marea Kara are lungimea de cca. 1450 km, lățimea de 970 km iar suprafața sa

este de cca. 880.000 km pătrați.

Marea Laptev este una din cele mai mari mări ale Oceanului Arctic. Principalele râuri ce se varsă în mare sunt Lena, care formează o mică deltă la vărsarea în ocean, Hatanga, Yana și Oleniok. Marea Laptev este o mare din Oceanul Arctic, fiind situată între insulele

Novaia Zemlia la vest, peninsula Taimâr la sud-vest și insulele Noii Siberii la est.

Coordonate: long. estică 31°29′27", lat. nordică 35°28′47"Marea Moartă are o suprafaţă de 600 km². Conţine apă sărată

adunată într-o depresiune joasä.Această porţiune a groapei Iordanului are oglinda apei în medie la 396 m sub nivelul mării; este continuarea nordică a „Marii Gropi

Africane”.

Marea Moartă, în limba ebraică ( המלח Yam ( ים

HaMelach respectiv în arabă „Marea Sărată“ ( المّي�ت ( بحرeste o mare continentală fără scurgeri spre ocean. Singura

apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan,

care face graniţa naturală dintre Israel, Iordania de vest şi Iordania. Numele de „Marea

Moartă” este atribuită lui Hieronymus (secolul IV).

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa și Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria,

Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea

Dardanele în Marea Egee și deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume.

Marea Celebes (sau Marea Sulawesi) este cea mai mare, mare marginală ce aparţine de Oceanul Pacific. Ea are adâncimea medie de 5.000 m., suprafaţa de 280.000 km² şi se află situată la vest de

insula Borneo la nord de insula Sulawesi, care aparţine de Indonezia. Adâncimea maximă de 6.220 m., marea o are la 80 km sud de insula Mindanao care aparţine de Filipine. În direcţia nord-sud marea are

lungimea de 675 iar pe direcţia est-vest , până la ahipeleagul Sangihe şi Talaud, 837 km. La nord este mărginită de ahipeleagul Sulu, care desparte de marea cu aceaşi nume. La sud-vest se află strâmtoare

Makassar, insula Iava şi Marea Molucelor.

Marea Tasmaniei este situată între Australia şi Noua Zeelandă în parte de sud-vest a Pacificului de Sud. Numele ei este dat după navigatorul olandez Abel Tasman (1603-1659), care în 1642/1643 care a descoperit şi Tasmania. Regiunea a fost cercetată în 1770 de englezul James Cook. Regiune de coastă cu Marea Tasmaniei o au statele australiene New South Wales, Victoria, Queensland şi

Tasmania. Inspre nord marea se continuă cu Marea Coralilor.