Maria, Regina RomAniei

POVESTEA VIETII MELE*

rtfr

editura rao

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei

MARIA, REGINA A ROMANIEIPovestea viefii mele lMaria,regina Romdniei. - Bucureqti:

Editura RAO,20133 vol.ISBN 978-606-609-395-8Vol.l. - ISBN 978-606-609-396-5

821.135.1-949 4(498) 19' Maria(0 : 82-94)

Editura RAOGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucuregti, Rom6nia

www.raobooks.comwww.rao.ro

MARIA, REGINAROMANIEIPovestea vielii mele

(volumul I)

O Editura RAO,2013Toate drePturile r ezerv ate

Prezenta edi{ie reproduce fidel textul ap5rut la Editura,Adev[ruI" s.a.

(edifia a VI-a). Prin acord cu Casa Regald a Romdnie| singurele intervenfii

fbcute au vizat aducerea la zi a textului din punctul de vedere ortografic ai

al punctualiei, precum qi in ce privcgte normele de editare moderne.

20t 3

rsBN e78-606-609-396-5

Povestea vielii mele!Adesea mi s-a cerut s-o scriu, ;i am stat tn cumpdnd dacd s-o

,|irc, din multe pricini.Cu moartea scumpului meu so!, regele Ferdinand, se tncheie un

.rnumit capitol al vieYii mele * Si simt cd pot mai usor sd privesctnapoi la calea, la lunga cale ce am strdbdtut-o pdnd acum. Pot s-oprivesc de departe in chip mai pulin pdrtinitor Si, poate, tocmaiu('easta am a$teptat mereu.

M-am intrebat totdeauna sub ce unghi voi privi, pentru a o po-ve,tti, propriq mea viald, qtiind cd, pdnd la un punct oarecare, tre-huie sd-mi cdntdresc cuvintele Si totuSi sdfiu cdt se poate de sincerdql atdt de precisd pe cdt se poate. Nu vreau sdfiu nici prea rece, darnfui prea pdtimasd; simlirile nu trebuie sd md tdrascd dupd ele.

fnft-o oqrecare mdsurd vreau sd privesc tnapoi la viala mea, ca

ll cum ag povesti intdmpldrile altuia, ba, parcd a{ vrea, chiari sd o

x'riu la persoana a treia, dar aceasta arfi unfel de preJdcdtorie, Si.,il niciodatd nu m-am prfficut. Toatd viala am fost primejdios de

,rlnc'erd Si nu md pot dezbdra de aceastd deplind sinceritate.Mi se pare cd am gdsit acum unghiul sub care pot privi povestirea

vklii mele: unghiul care md tnfiliSeazd pe mine tn legdturd cu Romd-

ttfut -./ie Romdnia qi eu,fie eu Si Romdnia- e cam acelaSi lucru.Tlebuie sd mi se ierte cd multe gdnduri, multe chibzuiri Si multe

Itllcuiri se intreles cufaptele ce am de inqiruit, cdci viala mea afost

6 MARIA,REGINARoUANIBI

pdnd acum destul de lungd Si tntdmpldrile destul de numeroase ca

sd-mifi strunit mintea Si sdfificut din mine un soi de micfiIosof, tn

felul meu.

Romdnia qi eu. Dar de bund Seamd e nevoie sd privesc Si tnapoi,

cu mult tnapoi, cdci despre nici o viald nu se poate vorbifdrd a po-

meni de copildrie qi de tinerele, care sunt marileJduritoare ale ca-

racterului; Si copildria mea afost o copildriefericitd, de care mi-e

drag sd-mi amintesc.

PeRrae r

COPILARIA

M-am n6scut la Eastwell, in Kent, in 1875.

O casl mare de piatrd cenugie, intr-un imens gi frumos parccnglezesc - o pidure, cu largi pajigti de iarbd, vaste zLri unduite,nu mdrefe sau mohordte, ci bldnde, liniqtite, nobile -, un ciminonglezesc.

Eram a doua la p6rinli. Primul copil era biiat 9i fusese numitAlfred, dup[ tatil meu, care era al doilea fiu al reginei Victoria gi

ofifer in marina britanicd.Mama fu incdntati sI aibS o fetili; spunea c6-i sunt mai dragi

fbtele decat bdie{ii, qi-mi puse numele Maria, care era numele ei qi almamei ei. Iubea gi cinstea pe maic6-sa din toate puterile sufletului ei.

in I 873, Maria Alexandrovna, singura fiicd afarului Alexandrurl ll-lea al Rusiei, se cis[torise cu Alfred, duce de Edinburgh, gi

vonise din depirtata Rusie s5-9i trdiascd viala inAnglia. Multd lumelqi va inchipui, poate, cA era un mare noroc Ai o fericire a veni dinRusia ln Anglia. Dar mama mea iqi iubea din iniml p6m6ntul natal

1l niciodat5 nu s-a simlit deplin fericitii inAnglia, cu toate c6 a avutr0olo mulli prieteni scumpi.

Noi, copiii ei, dimpotrivd: niscufi inAnglia, o iubeam ad6nc qi amplrtrat toatl viafa, sipatii in inimd, aceasti iubire. A fost o intristareponfu noi, copiii, sd afl5m, maitArziu, ci niciodat5, in fundul inimii,mrma noastrA nu socotise Anglia ca adevirahrl ei cimin, cdminul maipnoilus de toate clminurile, pe care il iubegte omul cupatim[.

10 MARIA,REGINAROMANIEI

Aceasta este una dintre durerile mamelor cafe sunt ,,exportate"

sau mai bine aq zice ,,irnptortate". Chiar atunci cdnd copiii ajung' la

rdndul 1or, patrioli infocafi' aceqtia nu pot inlelege pe deplin cb 9i

mamele lor r[mdn cu sufletul legat de lara in care s-au ndscut'

Mama_credddngii-ealorgiaflriiincareis-aunbscutcopiii;einu-qi pot inchipui trlind vreo altd iubire in inima pirinfilor lor'

Unele lucruri rlmdn intotdeauna greu de infeles; de aceea, fiecare

generafie ar trebui s5 fie ing[duitoare fali de cealaltl, pirinfii fa!6

de copii, dar gi copiii fa16 de p5rinti, clci cine poate mdsura addncurile'

dorurile, zbuciumul 9i dezamigirile inimii omeneqti - iar mamele

nu trebuie sa-qi inchipuie c6-qi pot tfece nazuinfele, iubirile 9i pati-

mile in sufletele celor cdrora le-au dat via15'

Vremurile, circumstanfele, ambianla, inrduririle, toate se imbinl

pentru a-i facepe copii sd se deosebeasci de pirin{i; 9i apoi, adesea'

mama uiti, cdnd un copil o uimegte sau o dezamdge;te, c[ nu ea sin-

gurd a pllmbdit acel coPil'

intr-un copil curg totdeauna dou6 izvoare de s6nge; un lung gir

de strdbuni - iluqtri sau nu, aceasta nu importb - sunt pirtaqi 1a fburi-

rea copilului pe care fiecare mam[, din instinct, il crede numai al ei'

frri doar gi poate, clci nu l-a purtat ea nouS luni, 9i la urm[, nu i-a

dat eavia{i, cu Preful chinului ei?

PEr'rnlii mei mai aveau trei fiice, Victoria Melita, nascut5 la Malta

in 1876, Alexandra Victoria, niscutii la Coburg doi ani mai t6rziu' 9i'

in sfhrgit, Beatrice, care se nascu 9i ddnsa la Eastwell in 1883' Ea era

,,copilul preferat" al familiei qi se pricepea foarte bine s5 se intEreascd

in aceasti situa{ie de invidiat.

Copildria noastrd a fost o copildrie fericitS 9i frrd griji, copilSria

unorcopiibogali9isin[toqi,feri,tideloviturilegideasprelerealitafiale vielii.

Mama,tinea in viafa noastr1 un loc mai mare decdt tata - el, fiind

marinar, lipsea adesea dintre noi, ba chiar era intru cdtva un strdin

pentru noi, un strlin oarecum minunat, frumos, pdrlit de soafe, cu

POVESTEAVIETII MELE 1I

rrchi albagtri, qi, dupd cdte imi amintesc, ou pirul aproape negru, cutoate ci mai tilrziu ambdgat de seam5, in portretele lui, cd p6ru1 nu-icraatilt de negru c6t se pirea ochilor mei de copil.

Aveam noi oarecare teami de el? Poate cd da, pufintel; oriqicum,cl cra pentru noi ceva cu totul deosebit gi zilele in care ne blga inrcami erau zile de slrbltoare pentru noi; dar ,,Mama" era marearcolitate a viefii noastre.

Mama era aceea care hotdra despre toate, mama era aceea la carenlcrgam, mama care venea s[ ne sirute la culcare, care ne lua laplirnbare pe jos sau cu trisura, caf,e ne mustra sau ne lduda qi c€rre ner{l)unea ce trebuie si facem gi ce nu.

Ne iubea cu patim5. intreaga-i viafd eradSruit6 copiilor ei: noi iierurn grija de cdpetenie gi insu;i miezul existenlei sale. Avea insd ide-ilc ci proprii asupra severitS,tii qi niciodati n-a admis weun amestecftrlro genera(ii. N-a fost niciodat5 tovarlqa noastr6, ci in mod foartelrolllr6t a rdmas exclusiv mamd,, aceea care intruchipeazb autoritateaqr lotodati dragostea - suverana, stlp6ni in cSminul ei, aceea care

lirto sceptrul gi te face sI simli ci puterea asupra binelui qi a rduluicrlr: a ei.

'llrta era marinar - gi era gi sportsman ,ffigaci de seam6 qi, ca oriceetrglcz, a$tepta cu deosebitd plicere anotimpul vfindtorilor. Toamna,rtrrrlltr lume era poftit5 in parcul de la Eastwell, domni gi doamne currrrrrrc strilucite gi de felurite nafionalitdfi.

l,a asemenea prilejuri, noi, copiii, inainte de a merge la culcare,ar run imbrlcali in hainele cele mai frumoase gi trimiqi jos, in biblio-loclr nlare, ca si zicem,,noapte bun[" musafirilorpirinfilor nogtri.

irrri amintesc Ai acum senz{ia netezirii pirului meu cu peria;uvr.nnl un belqug de p5r pe care surorile mele il numeau ,,golben..,rlnr pc care mie imi pldcea sI mi-l inchipui ,,auriu", pir de care nursa

lgrrvcrnanta] noastri Pitcathly, o nepre{uit6 bltrdni sco,tiand, era gro-rnv rlc rn6ndr5. Bine pieptiinat, se desfbqura in toati frumuse{ea lui.f t t'rr thcpt cuv6nt, ,,Nanao'ne ingrijea, ne lustruia, ne sclivisea ca pe

Maria, Regina Romdniei

POVESTEA VIETII MELE**

I

tfr'editura rao

Penree e III-aAV

TANARA SOTIE

A fost o cSldtorie lungi. imi pdrdseam ciminul, p5rdseam tot tre-

uutul, mergdnd inainte, tot inainte, intr-o lume geroas[, spre o farinccunoscutd, spre o viald negtiutd.

Ger gi zdpadd peste tot, iar in inimi o nespusb durere, care nu voia;[ oonteneasci.

Soful meu, fericit s[ mi aib[, in sfhrgit, singurd l6ng[ ddnsul, md

finca cu rdrm5 departe de toatd suita noastr6. Eram a lui acum - gi ni-mcni nu trebuia si ne tulbure singuritatea.

Regele Romdniei ne trimisese vagonul sdu; era bine incllzit, ne

timfeam in largul nostru, insd c6l5toria era lungi gi zilele pdreau

lbrd sfhrgit.

Mi-ar fi plicut sd o vdd pe Lady Monson, s-o chem la mine dine0nd in c6nd gi si vorbesc cu ea de acas6, de cei lSsafi in urma mea,

ln$ Nando nu mi lisa. Simfeam qi o dorinld nedeslugitd de a sta de

vorb[ cu aceea care imi fusese datd ca doamni de onoare, doamna( lreccanu. Avea, in chipul ei, o bunitate de mam6, glasul ii era bl6nd;

;tuutc ctr ar fi gtiut si mi liniqteascb pufin qi si mI sfrtuiascl asupra

uelor ce se agteptau de la mine ,,acolooo, cici astfel numeam lara spre

ettrc mI duceam: ,,acolo'., qi cuvdntul eratolatdtde neprecis ca qi no-

f iunile mele despre ea.

Nando era prea indr[gostit ca sd-mi dea weo lSmurire; starea luirulloteasci era rdvna de a se bucura de fiecare clip6, ftrd alt gdnd;

ttoenzurile aveau si vini destul de cur6nd. Nu prea era in firea lui si

10 MARIA,REGINAROMANIEI

dea lImuriri. Mai tdrziu m-am ?ntrebat adesea dacd el avea aceeagiviziune a lucrurilor ca mine. E cu neputinld si ne dim seama de cese petrece in creierul altuia; sunt unii oameni care n-au darul sd-fi in-frligeze limpede g6ndul, ei nu gdsesc cuvintele care insufld lucruri-lor o viatd concretd.

Pricepeam ci am nevoie oarecum de o ancori, de ceva neclintit gisigur de care sd mi pot rezerraa, chiar dacd ar fi numai o imagine pre-cisa, ceva pe care mintea mea putea sd punb stip6nire. poate c6 doamnaGreceanu mi-ar fi putut da toate acestea, dar Nando, in urma tragicei in-t6mpldri cu Elena Vicdrescu, pierduse increderea in oameni; ajunseseblnuitor pani la suferinli gi se ferea chiar gi de cei care fbceau partedin suita noastrl. Aceasti stare sufleteascb a tAndrului meu so! intu-necd gi ingreund mult primii nogtri ani de cisitorie. El nu se ?ncredeain nimeni gi i se pirea ci singurdtatea e unica mea scbpare.

Pe l6ngd adjutantul colonel Coand6, regele il numise pe genera-lul Robescu ca qef al Casei noastre. Casa Regali, sub regele Carol,era aproape toatd militari qi aceast[ tradifie am pistrat-o gi noi.Mult mai tdrziu, cdnd ajunsei regini, in loc si am un qambelan, iminumii un adjutant.

Generalul Robescu, deosebindu-se, in aceasta, de cei mai mulliromAni, era un om bdlai cu ochi albagtri. Ascundea o inim6 buni subo infbfigare cam nepdsitoare. Acesta era gentilomul care nu izbutisesr cdqtige increderea tatdlui meu. Rdmase totugi credincios in servi-ciul nostru mult timp gi era incd la noi c6nd se wc6 pe tron soful meu.insi era intr-insul ceva ironic qi nepisdtor, care insufla oarecare neli-nigte unei fiinte tinere cum eram eu atunci gi cu educalia pe care oprimisem' Se pdrea cd nu ia nimic in serios gi ci rflde de toate incurcl-turile mele, frr6, arla6, face vreodati sd simt c6 ag putea s[ md bizuipe sfatul lui, tocmai pentru ci nu lua in seamd greutifile ce int6mpi-nam. Ar fi putut sd se poarte perinte$te cu mineo insi pentru aceastaii lipsea un,,nu qtiu ce". Avea pe deplin firea osebiti a rasei latinecu care nu eram pe vremea aceea deloc deprinsd gi obiceiul, caremd st6njenea, de a privi cu ironie credinfele celorlalfi. Fbcsa sd pari

POVESTEAVIETII MELE 11

curaghioase sau ftri valoare principiile cele mai scumpe altora. IJne-ori era intr-adevSr plin de duh, insi cu un soi de haz fa![ de care min-lco mea anglo-saxoni se simlea, din fire, potrivnici. ,,Sunt uniiourneni care simt o mdndrie ciudati in fapfirl de a fi sceptici", a spus

lloosevelt; generalul Robescu era dintre acei oameni.

Cdl6toria noastri a fost ?ntreruptd printr-o vizitd ofrcialS la Viena,rrrrde trebuia s5-i prezentim bltrdnului impirat omagiile noastre. Re-gr:lc Carol il prefuia cu deosebire pe implratul Franz Joseph gi sim-

lcu pentru el o adeviratl prietenie. Austria era inc[, pe acea vreme,rur centru de mare putere qi activitate politic[. Regele Carol pistra le-gllturi cu B.allplxz gi propria lui politicd era inr6uritii de diferiteleIoune ale celei de la Viena. Eram sortifi s5 simfim aceasta in tot tim-gtrrl tinerelii noastre. Unchiul, inainte de orice, era un om politic; po-lilica era patima lui stdpinitoare, pot chiar zice singura pasiunendov[ratd a vielii lui, gi politicienii pe acea vreme se credeau de ne-rnuipomenitd insem,ndtate. Pentru d6nsul, jocul politicii era un jocrlcr rga imensd gi covdrgitoare importanfS, incdt orice trebuia s[-i fie;crtfit, ceea ce aflardm destul de cur6nd, spre marea noastrd neplS-

t:erc. Fiind pdtimag in ceea ce priveqte tot ce se atingea de propriileIrri convingeri, era neintrecut in meqtegugul de a-gi impune voinfa,clritr celor mai nemlidioqi qi dArzi. Acum, cdnd a pierit strilucireaprcucatolicei gi imperialei curfi, cu falnica ei mbrefie, cu invechita eitlicheti gi cu datinile ei strdmte, cum pier de-a lungul veacurilorkrnto deqertdciunile pimdntegti, imi pare riu ci amintirea mea desprencct viziti e atdt de qtears6. Eram la v6rsta neplicutii a sfrelii, cdndlorrlil luarea-aminte ni se adund in jurul propriei noastre fiinfe, cdnd

rrrr vodem dec6t ceea ce e prea de tot vidit gi c6nd nu duzim aproape

rrirnic, numai gi numai pentru cd nu pricepem.

Am o nedesluqit5 amintire despre bitr6nul impdrat nrelt, elegartt,

r'rr rrn trup minunat croit, insl cam adus de umeri qi gindnd capul cam

lrlccat; era cdt se poate de curtenitor, insl frrd insufle{ire qi chef de

voilr{. Am pdstrat o icoand mai limuriti despre una dintre frumoasele

Maria, Regina Rom0niei

POVESTEA VIETII MELE***

rtfr

editura no

PeRree e V-e

ANI DE RAZBOI

Ultimul capitol al amintirilor mele s-a sffirgit ctt ziua ln care s-a

urcat pe tron soful meu qi cdnd, unul l6ngd altul, in sala Parlamentu-lui, fatl in fafl cu poporul nosku, am trlit un ceas mare tilmlcit incuvinte scrise chiar sub irnpresia momentului.

Mu$i ani - ani ce c6ntlresc indoit * s-au scurs de atunci gi at6-

tca intdmpliri au impovirat acegti ani, incdt astdzi n-ag mai fi inrtare si gSsesc cuvinte destul de infldcdrate care sd redea acea emo-

fiic covArgitoare. ln pragul unei vie{i noi se deschideau in fafa meaposibilitAli nemirginite, insi un v[l nepitruns ascundea ochilornogtri viitorul. Ce-avea el oare si ne aduc5? Glorie, onoruri, izbdnddmu hagedie gi umilire?

Romdnia gi noi; intdlnire solemnd. Cdpltaserdm noi puterea aqa

oum mi-o inchipuiam? Fi-vom la in[lfimea menirii noastre? Fiorulco simleam ci mb zguduia era oare presimfirea celor ce aveau sd

vlo? O prevestire de bine?Romdnia qi noi; ce aveam sd insemnim unul pentru.altul acum,

$tnd eram ldsafi in voia noastrd fafi in fa[d cupropria noastrd r[s-pundere? B5trand rege nu mai era l6ngd noi s[ ne povdfuiascA, sd

no dea sprijinul siu sau sd ne mustre gi s[ ne arate calea.Acum totulrt6rna de noi, noi lineam ?n mdn6 frdnele.

Eram noi destul de destoinici ca sd ludm asuprd-ne o asemenea

mogtenire, in clipa cdnd lumea intreagi era in fldciri? Viitorul, sin-

Iut putea rispunde acestor intrebdri.

IO MARIA,REGINAROMANIEI

in acest al treilea volum al poveqtii viefii mele am de gAnd si in-cerc a spune ce mi s-a intdmplat dupd marea zguduire a inceputului,in ce fel s-a purtat cu mine soarta gi in ce chip erau si-mi foloseascdobdrgia mea englezL precum gi educafia datd de mama gi mai tdrziude Unchiul qi de Aunty. Povestea nu e lungd; cuprinde numai patruani, dar sunt ani care prefuiesc indoit, ani in care se imbulzesc atdteaintdmpllri gi atdlia oameni, incdt mI simt cuprinsd de o oarecare in-grijorare in fala menirii ce mi-am impus eu insdmi, de a descrie totulaga cum a fost.

Volumul de fafi al amintirilor mele se va indeplrta intru cdtva,ca formd, de cele doud dint6i, deoarece numeroase capitole vor fi ci-talii luate din jurnalul meu zilnic, scris fXrS rdgaz de cdnd am intratintdzboi. Fdr[ qovdire, cu o statornicie de care md minunez uneori,am notat orice se intdmpla, aproape ceas cu ceas. Am acum totul subochi, o covdrqitoare ingrdmddire de documente, fiecare cu data lui gi

fiecare zi povestitd cu toatd infrigurarea simfitd atunci, cu nidejdile,temerile gi exagerdrile ei. Pagini pltimaqe in care md regisesc cutoate avAnturile gi toate zbuciumurile fiecirei stdri sufletegti. Cegreu e sI aleg dintre ele! Trebuie sd nu-mipierd firuI povestirii. Fie-care paginl freamSti atdt de mult de viafa intdmplSrilor din acea zi,incdt frecare parcd cere si fie citat6, dar alegpe cele ce-mi dezvdluiemai bine caracterul qi pe cele ce aratd mai bine incordarea acelor vre-muri. Nddljduiesc cd-mi voi injgheba astfel povestirea, incat se fiepldcuti la citit gi md voi feri, pe c6t voi putea, de repetdrile atdt deobiqnuite celor care-qi scriu jurnalul.

Dar inainte sd incep aceasti parte a povestirii mele, trebuie sivorbesc de cei doi ani de neutralitate, tr[ili inainte ca Romdnia sI fiintrat in rdzboi; din nefericire ?nsd, n-am despre acegti doi ani amin-tiri scrise in timpul lor.

C6nd a murit bitrdnul rege, era la putere un guvern liberal subpregedinlia lui Ion Britianu. Potrivit cu datina, Britianu ca prim-mi-nistruprezintd demisia lui qi a guvemului, darregele nu o primi, ast-fel inc6t noua domnie incepu m6nd in mdnl cu liberalii.

POVESTEAVIETII MELE 11

Soful meu gi cu mine luarim hotiir6rea sd facem cdt se puteau

rrrai pufine schimbiri printre demnitarii Curfii, aga incit zguduirea

lrccerii de la un regim la altul s5 nu fie simlitb prea dureros. Ldsarimrrcatingi vechii qi credinciopii slujitori ai predecesorilor nogtri, chiar

9i pc cei care ne aduseri weun neajuns in timpul tinerefii noastre.

Regele Ferdinand avea un suflet de o rard. bundtate qi era tot-rlcauna gata sE asculte o rugdminte a mea c6nd incercam sd impiedicvrr:o hotlrdre cam asprl sau vreo pedeaps5, chiar cuvenitS uneori.

Nrr-mi place rdzbwnarea; mai degrabd vreau s5-mi fac din dugman

rrrr prieten. Puterii ii este hdrdzit, din fire, un privilegiu aproape

rrcindreptilit care, dupi plrerea mea, nu trebuie niciodatl ?ntrebuin-

lrrt gregit gi mai ales nu trebuie si incline spre asprime sau spre orice

x-rrr apropia, c6tugi de pu{in, de ciud6. Aq vrea mai bine sd md rifu-icsc furtunos cu dugmanul meu dec6t s6-i fac un rdu pe tEcute; nu

Hrrnt dintre aceia care-qi aleg drept lozincd:,,Ochi pentru ochi, dintept:lttru dinte".

U atdt de trist s6 te afli deodatl in locul stipdnului de ieri. De

n(:cca m-am strSduit ca si nu intruchipez prin nimic ,,noua putere",

Irrcru care ispitegte atdt de tare pe cei mai mu$i. $tiu cdt se poate de

birro c6 s-a spus pe toate tonurile ci inrduream voin{a regelui gi, fiindo rrnrbilioasi fbri seamdn, imi pl[cea sd predomin qi sI stlpAnesc.

At:cst zvon a fost rlspdndit qi ca laud6, gi ca b6rfeal6; de obicei,rrrfl lEcea s6 zdmbesc, cdci gtiam ci lucrurile nu sunt a$a cum par.('obordndu-m[ adAnc ?n propria mea conqtiin!6, trebuie sd mdrturi-rrst: c[ nu recunosc in mine nici o intenfie hotirdti sau weo dorinlSrlt rr rklmina. Ce e drept, simfeam o oarecare nerdbdare cdnd vedeam

ryrrvrliala altora. Cu firea mea de femeie luam, dintr-un salt, orice hoti-rnl'(:: nrintea nu mi-era niciodati imprigtiatd gi md simfeam ager[ qi

p.rrlrr sil dau de rostul oricSrei imprejurSri. Era ugor oricui sd stea de

vortll qii sI se inleleagl cu mine, de aceea nimeni nu md ocolea. Nici-utkrlil nu md feream de discufii; o contradiclie nu m[ speria, o luptirrrrri grca imi punea la incercare energia. in fiecare ceas al zilei sim-

It'rrrn in rnine viafa ca o for,ti aproape electricd. Acestea le gtia soful meu;

rltrrr. dc asemenea, cd felul meu de a discuta era decis gi negovdielnic,

12 MARIA,REGINAROMANIEI

cI eram totdeauna gata la lupti; astfel, luase incetul cu incetul obice-iul sd se intoarcl spre mine cdnd era nedumerit. Gdsea adesea in tova-rSga lui un sfebric chibzuit, care se arita neagteptat de nepirtinitor.

Regele Ferdinand avea o fire sfioas5; nu-i plScea sI se imptrn6 gi

ardta o oarecare incetinealS cdnd trebuia s[ ia o hotdrdre. in fireamea, dimpotrivi, nu incipea qovdire; greutllile pdreau c6-mi indo-iesc energia; era in mine o vioiciune s[nitoasd ce se rezema pe unnedomolit sim! al umorului, care avea darul s5 uSureze clipele celemai incordate.

Aceste insugiri erau de folos unui om care arareori se l[sa p[-truns de bucuria viefii. Din pricini ci fusese prea indeltrng subjugatgi aplsat, regele Ferdinand avea nevoie adesea sb fie inviorat qi intS-rit. Felul meu de a fi ii insufla curaj gi nidejde. in ceasurile de indo-ial[, glsea tr mine o incredere de ofel, pe care singur n-o avea. Mdniin m6n[ eram mai putemici; viafa nu mi inspdim6nta, cdci aveamceva din av6ntul viteazului voios care e intotdeauna gata de luptd. Nuera in firea sofului meu si mI recunoascd in vdzul tuturor ca pe o co-laboraloare. Fiind german, era un partizanddrz al legii salice; a recu-noa$te unele insuqiri unei femei ar fi fost o incIlcare a tradiliilor luicelor mai scumpe. Dar avea incredere in mine, eram o tovarigd plindde veselie, uneori cam nesupusi, care insd niciodatdnu-l dezarndgea.AfarS de aceasta, menirea qi lelurile noastre erau aceleagi qi trdiamamdndoi pentru acelagi ideal: binele !6rii noastre. Aceasta ne ftcear[bditori unul fa!5 de altul qi insufla fieclruia din noi ingdduin!5pentru cusururile celuilalt.

Dacd, am fost silitl incetul cu incetul si iau parte la imprejurlri,pricina n-a fost o meschini ambifie personal5 sau o dorinfi egoist[de a md pune pe planul intdi. Triiam insd in wemuri grele, muncaera incordatd, se sim{ea nevoie de mintea gi de mdinile tuturor. De lafiecare om se cerea ce putea da mai bun, iar eu cu firea mea impul-siv[ qi necalculati eram gata sd ajut. Aqadar, de cdte ori trebuia, mdpuneam pe lucru frrd vorb5, nu pentru cd voiam sd-mi insugesc drep-turi ce nu mi se cuveneau, ci pentru c[ aga cereau imprejuririle qi

fiindci nevoile mi-o impuneau.

POVESTEAVIETII MELE 13

Era urmarea logicd a stdrii de lucruri qi toli trebuiau s-o infrunte cu

c6t mai multii birbifie, fiecare fic6ndu-gi vitejegte datoia. La mine nu

cra niciodati nimic socotit dinainte: aveam o fire deschisi gi cutezS-

loare qi nu mi dideam la o parte de lanici o primejdie, nepregitindu-minici o portili de scdpare; eram totdeauna gata sd lupt sau s6 cad inslujba credintelor mele; n-aveam nimic din diplomatul viclean. Tot-

deauna am fost imboldit5 de un nestiivilit instinct de a fi de folos fdris[ stau weodati si cdntdresc daci hot5r6rile mele pripite erau infe-

lcpte sau nr4 dacd aveau sd md expuni si fiu nedrept judecatd sau riuln{eleasi. Un altruism spontan gi neprecupelit e cheia firii mele; sunt

ncvoitEi sd spun aceste lucruri, pentru ca astfel sd lSmuresc mai bine

lirptele mele gi purtarea mea in tot timpul domniei regelui Ferdinand.

Menirea noului rege era una dintre cele mai grele, mai ales in

ccea ce privea politica extern5. Fiind incredinlat ci trebuie sd se linixtrdns de neutralitate pe cdt se va putea, era totuqi necontenit impins

intr-o parte sau intr-alta de cStre ldrile ce se rizboiau qi, pe rdnd,

rurneninlat sau ademenit. I se ftceau nenum5rate propuneri, insd sub fi-soare se ascundea un pumn de ofel, totdeauna gata sd loveasc6. Darrrtrri presus de toate era cumplita lupt6 intre datorie, congtiinJi qi

irrirn5. in chip firesc, inima il trdgeade partea lirii in care se n6scuse.

A lbri de aceasta, avea o nelSrmuritd incredere in neputinfa oricui de

n infrdnge ogtirile gernane, aga cum o avusese gi unchiul sdu; cu niciun prel nu-gi putea inchipui ci vor fi biruite.

Oricine igi va da seama ugor cdt era de sffigiat qi cu cAti ingrijo-nrrc il pdndea poporul slu, intrebdndu-se cum va putea indeplini ftg[-rhrirr{a ce i-o diduse, cdnd se urcase pe tron, de a fi un bun roman.

Iiolul meu era cAt se poate de greu. Cu toate cd aplecarea mea

lirr:nsc5 mi trigea in altdparle, simteam p6n6 in addnc lupta sufle-lcuscd indurat[ de Nando, gi apoi aveam qi eu cu Germania legS-

Irrri cc nu se puteau rupe u;or. in orice parte ne intorceam, tot de

rlrrrorc dddeam.(luno$team totugi pulsul ldrii qi qtiam cumplita jertft care va fi la

urrrrn urmei cerutd regelui. Datoria mea era sb-l aduc heptat-treptat