Maria Apostu, Prima Parte
-
Upload
auroraemilia -
Category
Documents
-
view
241 -
download
0
description
Transcript of Maria Apostu, Prima Parte
MARIA APOSTU (MĂRIOARA GUŢU)
Odobeşti,
str. Libertăţii, nr. 51
Judeţul Vrancea
Telefon:
0743.948.986
„Amintirile sunt pagini de roman scrise mai în grabă, mai cu migală, cum a avut viaţa răgaz, apar şi dispar de pe retina inimii fără să ne-ntrebe.”
Mariana Fulger
I. ANII DE STUDENŢIE
MARIA (MĂRIOARA) GUŢU
Stimate colege şi stimaţi colegi!
La acest capitol sunt multe amintiri. Şi la ora actuală mă visez la cursuri
împreună cu colegii şi colegele care mai sunt în viaţă şi care nu mai sunt printre noi. Mă trezesc
nostalgică, iau fotografiile făcute în timpul practicilor de producţie, excursii sau de la revederi şi
retrăiesc anii de studenţie.
Însă, am să fiu mai pe scurt, deoarece am trimis unele date
la a 40-a (1959 – 1999) şi la a 50-a (1959 – 2009) aniversare de la
terminarea Facultăţii de Horticultură.
Aceste revederi mi-au produs o deosebită plăcere şi, poate
de aceea, nu am lipsit la nici una din cele şapte ce au fost organizate de
către colegi şi, întotdeauna am fost împreună cu soţul meu, Ghiţă
Apostu, drept pentru care le mulţumesc tuturor celor care, prin efortul
depus, ne-au făcut să ne simţim bine.
1
Mărioara - poza de pe diploma de la absolvire
Cu această ocazie vă doresc la toţi colegii şi colegele mulţi ani cu sănătate şi
să ne mai auzim măcar prin telefon, dacă altfel nu se va putea, pentru că majoritatea suntem
trecuţi de vârsta de 76 de ani.
„Munca este condiţia vieţii, scopul ei este înţelepciunea şi fericirea, răsplata.”
Schiller
II. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ
ING. MARIA GUŢU - APOSTU
18 mai 1960 – 1 martie 1990
În urma susţinerii şi promovării examenului de Stat din ianuarie – februarie
1960, pe baza Diplomei de inginer horticultor, am fost încadrată la I.A.S. Coteşti – judeţul
Vrancea şi, ulterior, prin transfer, la I.A.S. Odobeşti, după cum urmează:
- 18 mai 1960 – 1963 Şef Serviciu Plan – Producţie - I.A.S. Coteşti
- 1963 – 1967 Şef Serviciu Plan – Producţie - I.A.S. Odobeşti
- 1967 – 1972 Şef Fermă Viticolă - I.A.S. Odobeşti
- 1972 – 1974 Economist de Fermă Viticolă - I.A.S. Odobeşti
- 1974 – 1984 Ing. chimist oenolog - I.A.S. Odobeşti
- 1984 – 1985 Ing. principal oenolog - I.A.S. Odobeşti
- 1985 – 1 martie 1990 Şef Secţie CIPIS - I.A.S. Odobeşti
dată la care m-am şi pensionat.
Aceşti ani m-au împlinit şi m-au format ca om şi, deşi acasă mă aşteptau
un soţ şi trei copii, cele mai multe clipe mi le-am petrecut, contribuind şi eu la „ făurirea
societăţii socialiste multilateral dezvoltate”.
Astfel, cât timp am fost şeful Serviciului Plan – Producţie m-am descurcat
foarte bine pentru că eram conştiincioasă şi meticuloasă în întocmirea planurilor şi a dărilor de
seamă pe care le duceam la Trustul Gostat – Galaţi. Mă mai ocupam şi de preluarea datelor de la
Staţia Meteorologică Coteşti, pe care le comunicam la S.C.V. Odobeşti.
2
10 martie 1969 Mărioara cu economistul Fermei şi cu şef de Fermă Viticolă doi tehnicieni viticoli, în anul 1970
Ca şef de Fermă Viticolă am înfiinţat la I.A.S. Odobeşti şapte hectare de vie
cu soiul Galbenă de Odobeşti.
Cu ocazia aniversării a 25 de ani de apariţie a „Revistei I.A.S. – urilor” am
avut un articol în presa naţională cu realizările din ferma viticolă, care avea o suprafaţă de peste
180 ha vie pe rod – eram pe primul loc pe judeţ cu producţia realizată la struguri; eram tare
mulţumită de ceea ce realizasem, prin muncă din zori şi până-n noapte. Îmi pare rău că nu am
găsit revista să vă trimit acest articol, pentru că la ora actuală, nu-mi vine să cred că eu l-am
scris; o pagină de istorie dintr-o vreme apusă.
În funcţia de economist de fermă viticolă, de asemenea m-am descurcat
bine, pentru că întotdeauna mi-a plăcut evidenţa ţinută la zi, corect şi cu economii, aducând
beneficii întreprinderii, implicit Statului.
Apoi, în funcţia de chimist (şef Laborator de Vinificaţie) am studiat şi am
fost trimisă la reciclări de specializare, absolvind Programul „Probleme de calitate în vinificaţie
şi laborator” în anul 1978, la Crevedia; iar în anul 1981, tot la Crevedia am absolvit Programul
„Metode de analiză a calităţii produselor vinicole”.
3
Mărioara în Laboratorul de Vinificaţie la I.A.S. Odobeşti, în anul 1978
Mărioara în mijlocul colegilor de serviciu, la Crama Gaicu de la I.A.S. Odobeşti, în anul 1974
Drept rezultat, CIPIS-ul nu s-a înregistrat niciodată cu cantităţi de vinuri
vărsate sau îmbuteliate, returnate de la beneficiarii contractuali.
Totodată, am mai fost la reciclări de doi ori: la Neptun
(Constanţa) şi la Sinaia (Braşov), când eram şef de Fermă; iar la nivel
de judeţ, pe probleme de ordin politic, urmând cursurile la zi ale
Universităţii de Partid.
Ce să vă mai spun? Eram evidenţiată la Panoul de Onoare cu
poză. Da, să vă spun şi ceva comic: Panoul de Onoare era la centrul
I.A.S.–ului la poartă şi cum unii muncitori zilieri mai veneau să ridice
retribuţia direct de la casierie, unul dintre ei mi-a furat poza şi a fugit,
noroc că portarul a observat, a fluierat după el şi l-a prins, luându-i poza; s-a scuzat, spunând că
vroia să se laude şi el la amicii lui. Pe lângă munca de specialitate de zi cu zi (inclusiv în zilele
de sâmbătă şi, uneori, în campanie şi duminica), am fost aleasă prin vot în B.O.B.–ul
Complexului de Vinificaţie, iar pe întreprindere în Comitetul de Partid – ca secretar cu munca de
propagandă, pentru că scriam „bine”.
Cel mai greu a fost cu „Cântarea României” pentru că nu aveam niciun
talent artistic şi totuşi eram chemată pentru a face ordine şi a ţine prezenţa.
Într-o frumoasă zi de joi, 19 ianuarie 1989, clubul ad-hoc „Femina” în casa mea, savurând câteva clipe libere, pline de distracţie! Au trecut toate şi nu ştiu cum am rezistat, poate datorită faptului
că eram stimulată cu premii, concedii, excursii, sau cu acele
mici evidenţieri la Gazeta de Perete, la Panoul de Onoare etc.
Acum, când trec uneori pe unde mi-am făcut serviciul, mi se
pare străin, distrus, unele vii părăginite sau lucrate prost, unele
4Mărioara la
Mărioara, în juriu la un concurs de vinuri
crame şi beciuri de păstrare a vinului demolate; în alte locuri s-au ridicat peste noapte vile,
societăţi cu aparatură modernă. Şi viticultorii parcă sunt mai trişti, se plâng că via nu mai
rentează ca altădată şi, în general, agricultura merge prost.
Nu ştiu ce să spun, decât că, în mod sigur am îmbătrânit şi nu mai pot ţine pasul cu
timpul în viteză actual şi totuşi, trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am o pensie cu care mă
descurc aici, în România, chiar dacă e de numai 1.535 lei net. Măcar de s-ar menţine aşa şi să
scadă numai preţurile la produse, dar, cine ştie ce ne mai rezervă viitorul, căci, … cine mai
munceşte la noi cu simţ de răspundere, pe asemenea criză, care nu se mai termină odată şi tot
revine, mereu, an de an.
1 martie 1990
Mărioara, prima zi ca pensionarăÎnchei şi eu cu o urare pentru specialiştii din horticultură:
„Trăiască promoţia noastră de oameni minunaţi, promoţie de sacrificiu,
ingineri distinşi de renume naţional, de înaltă ţinută, competenţă şi probitate profesională!”
„Trăiască colegii noştri de la şef de fermă la inspectori, directori, rectori,
profesori universitari, doctori în ştiinţe, ministru sau truditori anonimi (din modestie), pe
tărâmul horticulturii româneşti!”.
„O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi.”
Andre Maurois
III. FAMILIA MEA
MARIA (MĂRIOARA) APOSTU
M-am născut la data de 6.06.1936, în zodia „Gemeni”, în sătucul Homiceni,
comuna Bărgăuani, judeţul Neamţ, din părinţi înstăriţi şi ospitalieri,
consideraţi „chiaburi”, ceea ce mi-a influenţat în mod negativ perioada
facultăţii.
Am urmat cursurile primare în comuna Dragomireşti,
locuind la bunici (părinţii mamei), iar gimnaziul la „Liceul Industrial de
Fete”, Piatra Neamţ; Liceul Teoretic de Fete „Calistrat Hogaş” l-am urmat
tot în Piatra Neamţ, între anii 1950 – 1954.
Între anii 1954–1960 am urmat cursurile Facultăţii de Horticultură
din cadrul Institutului Agronomic Iaşi şi, în anul 1960, aşa după cum am mai
5
spus la activitatea profesională, am susţinut examenul de Stat, în sesiunea ianuarie – februarie,
devenind inginer horticultor.
Fiind în producţie singură, printre străini, la I.A.S. Coteşti, în judeţul Vrancea, la o
distanţă destul de mare de locul natal, mi-am întâlnit jumătatea
în persoana lui Ghiţă Apostu , în anul 1962, o „Balanţă”
minunată, de la care am învăţat multe; pentru mine şi familie a
însemnat foarte mult în tot ceea ce făceam, atât în căsnicie, serviciu,
cât şi la petrecerea timpului liber. A fost o căsnicie reuşită, un soţ, un
tată şi un bunic deosebit.
Mărioara sus pe treptele Soţul, Gigi într-o casei, privind încrezătoare pauză la o ţigară! spre viitor!
O surpriză de la copii (eram cu toţii prezenţi) a fost pentru noi ziua de 15
noiembrie 2009, când am primit „DIPLOMA DE MERIT”; au cam exagerat ei dar, cred că ne
iubeau cu adevărat! Ce s-a mai bucurat soţul „Gigi”, cum îi spuneam noi!
Scriu la trecut, pentru că în anul 2010, pe 10 august, la numai 79 de
ani, ne-a părăsit fulgerător, după aproape 50 ani de căsnicie – a făcut un
accident vascular cerebral, foarte grav.
Soţul a fost în producţie peste 45 de ani, ieşind la
pensie de la Staţiunea de Cercetări Viticole Odobeşti, unde a
6