1.Descoperirile la Marea Moartă

Manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă o vastă bibliotecă ce aparţinea

odinioară unei comunitati religioase iudaice stabilite pe coasta Mării Moarte în

deşertul Iudeii , comunitatea de la Qumran o aşezare a esenienilor , sectă

religioasa cunoscută din operele autorilor antici.

Primele manuscrise au fost descoperite în câteva peşteri din deşertul Iudeii ,

întâmplator in anul 1947 de păstorul Mohamed el Dib împreuna cu vărul său

Ahmed Mohamed în timp ce căutau o capră rătăcita. Manuscrisele conţineau texte

canonice dar şi apocrife (non biblice) scrise în ebraica şi erau în suluri în ulcioare

de pământ ars.

In presa engleză se scrie că traducerea manuscriselor şi publicarea lor

documentele ţinute ascunse atâţia ani vor fi accesibile întregii lumi.

Un negustor de antichitati, Saphira1 preda la British Museum fragmente din

Pentateuh , scrise în paleo-ebraica descoperite de un beduin în Trans-Iordania.

Manuscrisele erau învelite în pânze înnegrite şi îmbalsamate ca la egipteni şi astfel

au fost păstrate 2000 de ani.

Mitropolitul Atanasie2 cumpară un sul de manuscrise scrise în ebraica de

la 2

1 Teologie si viata. Resvista de gandire si spiritualitate. Editata de Mitropolia Moldovei si Bucovinei, serie noua-anul II Nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1992 , p . 1802 Teologie si viata. Revistă. Revistă de gândire și viața, op. cit., p. 181

1

beduini după care mai cumpară in total 5 suluri.Profesorul Sukenik din Ierusalim

cumpară trei manuscrise dorind să le cumpere şi pe cele aflate la mitropolitul

Atanasie staretul mănăstirii Sfântul Marcu. Era perioada în care Ierusalimul s-a

împartit în doua partea arabă si partea israeliana.

Mitropolitul Atanasie trimite fotografiile manuscriselor la American School of

Oriental Reserch la profesorul William F. Albright care declară că este vorba

despre “ cea mai mare descoperire de manuscrise din timpurile moderne”.La

aceeiaşi concluzie ajunge şi profesorul Sukenik.

In anul 1949 Transiordania devine Iordania şi noul stat declară

manuscrisele patrimoniu naţional şi interzice scoaterea lor din ţara.

In anul 1949 este reperată grota 1 in faleza de la Marea Moartă la 12 km de

Jericho.Şcoala Biblică de la Ierusalim face săpături în zona dar nu mai descoperă

alte manuscrise.

In 1952 părintele de Vaux conducătorul Şcolii Biblice , descoperă cu

echipa sa grotele 3 şi 5 apoi în 1955 grotele 7,8 , 9, şi 10.beduinii descoperă alte 4

grota 2 şi 4 bogate în manuscrise , 6 şi 11.S-a ajuns la concluzia că locuitorii de la

Qumran a trebuit să-şi ascundă manuscrisele de invazia romană. 3

In anul 1967 Iordania porneşte războiul împotriva Ierusalimului şi pierde partea de

est a Ierusalimului în care se afla Şcoala Biblică şi Muzeul Rockfeller în care erau

depozitate manuscrisele.3 Teologie si viata. Revistă. Revistă de gândire și viața, op. cit., p. 182

2

Documentele descoperite în grota 4 nu erau publicate înca.Aici s-au descoperit 15

mii de fragmente mici care trebuiau reconstutuite şi apoi publicate.Cele din grota

11 conţinea textul unui sul al Psalmilor.

In anul 1951 se publică un text numit Manualul de disciplina sau Sulul canonului

care conţinea 11 coloane la care s-au adăugat două apendice cumpărate ulterior şi

publicate de Şcoala franceză. Sulul cuprindea un “canon” în adevaratul sens al

cuvântului urmat de o învatătură mistică pentru fiii luminii şi pentru fiii

întunericului.

In 1953 parintele de Vaux4 formeaza o echipă de cercetatori din mai multe ţari

pentru a identifica şi publica conţinutul manuscriseloir din grota 4.70 de

manuscrise erau identificate iar 511 erau aranjate în planşa in 1960.

In 1967 echipa care era acum condusă de John Strugnell constata că era necesar un

catalog descriptiv al fragmentelor ţinute secrete de alţi membrii ai echipei care nu

şi-au dus la indeplinit misiunea.

In 1989 se pune fotografiile manuscriselor la dispoziţia tuturor.

Intre timp Stugnell este schimbat şi conducerea este preluată de trei persone ,

echipa internaţionala este marită la 55 de cercetători care îşi împart munca.

Au fost descoperite în total 40000 de fragmente scrise pe piele , papirus ,

În 8 limbi şi dialecte texte cuprinzând perioada secolul III î.Hr- secolul II dupa Hr.

4 Teologie si viata. Revistă. Revistă de gândire și viața, op. cit., p. 182

3

Cea mai mare parte au caracter biblic. S-au găsit însa ,în peşterile de la Qumran ,

Ain Feshka şi Kirbet Mird şi manuscrise cu caracter organizatoric sau

administrative. Printre manuscrisele de la Qumran sunt fragmente ale tuturor

cărţilor Vechiului Testament cu excepţia Carţii Esterei. Au fost găsite 14 copii ale

Deuteronomului , 12 ale cărţii lui Isaia , 10 al Psalmilor şi 8 fragmente copii ale

carţilor celor 12 prooroci. Pe lângă texte biblice şi scrieri originale ale sectei

qumranitilor s-au descoperit comentariile.Au fost descoperite comentarii la cărţile

proorocilor Hababuc , Naum , Isaia , Sofonie şi Osea precum şi la Geneza şi la

Psalmi. Din categoria scrierilor nebiblice fac parte: Statutul comunitatii , Cele două

coloane , Manualul de disciplină , Documentul de la Damasc , apocrife cu caracter

apocaliptic: Cartea Jubileelor , Cartea lui Enoh, cuvântările lui Moise.

Manuscrisele descoperite în prima peşteră sunt cele mai importante.La studierea

manuscriselor au participat arheologi paleografi , filologi, cercetători.

2. CRESTINISMUL ŞI ESENISMUL IN LUMINA MANUSCRISELOR DE

LA MAREA MOARTĂ

4

Marea parte a manuscriselor se află în curs de descifrare şi pot să apară noi

date despre primele comunităţi creştine.

După primele traduceri s-a observat o asemănare cu ideile din Noul Testament.

Atât grupul de la Qumran cât şi primele comunitaţi creştine s-au desprins din

poporul iudeu , ambele vorbeau limba ebraică îşi întemeiau învăţăturile pe ideile

din Vechiul Testament. Totuşi gruparea qumranită se deosebea de creştinism în

următoarele credinţe doctrinare de bază :

1. Nu cunoştea Trinitatea

2. Nu credea în întruchiparea omenească a lui Mesia.

3. Refuza (ca toţi ceilalţi iudei) idea morţii pe cruce a lui Mesia.

4. Nu admitea moartea lui Mesia pentru mântuirea întregului neam omenesc.

5. Nu cunoştea nimic despre împărtăşanie, doctrina fundamental în creştinism.

6. Nu credea că Mesia va reveni pe pământ la sfarşitul lumii.5

Secta de la Qumran punea mare preţ pe ritualuri dar nu se ştie exact dacă cereau

iniţiaţilor lor să primească un botez pentru iertarea păcatelor.

Faptul că exista unele puncte comune între manuscrisele de la Qumran şi

învătăturile din Evanghelie este ca exemplu în Matei18,15 cand un semen comite

o greşeală : avem mustrarea personală , mustrarea in faţa a doi trei martori , iar

daca nu se indreapta în faţa întregii adunări. In QS V, 25 membrii comunitaţii

qumranite erau îndemnaţi sa nu certe pe un frate mânios, nici să aducă un om în

5 Glasul bisericii, revista oficială a sfintei mitropolii a Ungurovlahiei. Nr 5-6, mai-iunie, 1984, p. 376.

5

faţa întregii adunări pentru a fi judecat înainte de a-l mustra în prezenţa martorilor.

Comunitatea de la Qumran era condusă de un consiliu compus din trei preoţi şi

doisprezece laici(1QS VIII 1; 1QS VI, 19) , care aveau sarcină administrativă .

Căpetenia comunitaţii i se cerea să fie devotată sarcinilor sale “aşa cum un părinte

îşi iubeşte vlăstarele sale , păstorindu-i în timpuri tulburi de necaz “. (CD XIII ,

7).Oamenilor din comunitate li se cerea să ducă o viaţa de umilinţa zel şi

dragoste(1QS II ,24) muncind rugându-se şi deliberând împreună (1QS VI , 2).

Când intrau în comunitate trebuiau sa-şi aducă toată averea , care era încredinţată

supraveghetorilor.

Iosif Flavius face o descriere a ospătului esenian : dupa îmbăierea în apă rece , se

îmbrăcau în robe albe curate după care fiecare lua loc la masă în locul

prestabilit.Mancarea pusă pe masă era binecuvântata de un preot , mâncau, iar

dupa aceea era rostită o mulţumire , apoi fiecare mergea la muncă .6

Comunitatea de la Qumran era exclusivistă dedicată unei vieţi ascetice cu scopul

de a îndeplini scopul mesianic.

Qumraniţii îl aşteptau pe Mesia ca pe un salvator , pentru ei păcatul era ceva

individual nu moştenit , nu exista credinţa ispăşirii păcatului prin moartea cuiva pe

cruce.

6 Glasul bisericii, revista oficială a sfintei mitropolii a Ungurovlahiei. Nr 5-6, mai-iunie, 1984, p. 382. Iosif Flavius, Bellun Judaicum, II, VIII, 5

6

3. PERSOANA MÂNTUITORULUI ÎN LUMINA MANUSCRISELOR DE

LA MAREA MOARTĂ

Deoarece aceste manuscrise datează din primele două secole înainte de apariţia

creştinismului ele ne dau imaginea cadrului istoric în care a apărut Biserica

creştină.7

S. Schechter8, profesor la Universitatea din Cambridge face pentru prima dată

referire la Ĩnvătătorul Neprihănirii în lucrarea sa “ Opera Zadokita”9 pe baza unor

fragmente de manuscrise descoperite la Cairo care erau sub formă de codex şi care

dateaza din sec XI-XII d. Hr. dar care erau copiile unor lucrări care dateaza din sec.

I sau II î.Hr.

3.1 IDENTIFICAREA ÎNVATATORULUI DREPTĂȚII CU IOAN

BOTEZĂTORUL

Inainte de descoperirile de la Qumran , Invătătorul Neprihănirii era identificat cu

Ioan Botezatorul din Scriptura(Luca , 1 , 5 ) ştim ca Ioan Botezatorul a dus o

viata ascetica înca din copilarie , a mers în pustie unde a stat ,”pâna în ziua

arătării sale in Israel “ ( Luca , 1,8 ). Deci Ioan a fost un pustnic singuratic

7 M. Iancu , Persoana Mintuitorului in lumina manuscriselor de la Marea Moarta, ”Studii teologice” , Revista Institutelor teologice din patriarhia Romina , seria II-a , anul XI , Nr. 3-4 , martie-aprilie 1959 , pag.1398 Studii Teologice, revista institutelor teologice din patriarhia romîna. Seria II-a, nr 3-4, martie-aprilie, 1959, p. 1419 Fragmente descoperite sub formă de codex

7

nicidecum un membru al unei comunitaţi care propăvăduia apropierea Imparatiei

lui Dumnezeu. S-a încercat chiar să se facă o

paralelă între botezul lui Ioan si spălările esenienilor.

Cei botezati de Ioan nu erau membrii unei secte şi se întorceau la viaţa lor

obişnuită iar Spălările eseniene se practicau pentru curăţirea corpului ci nu botezul

prin spălarea de păcate.. Sfântul Ioan Botezătorul practica mila , ajutorare de către

cei bogaţi

pentru săraci. Ioan Botezătorul crede şi propăvăduieşte că Dumnezeu cheamă pe

toţi oamenii la mântuire.Asocierea membrilor sectei Qumranite cu Ioan nu

poate fi demonstrate chiar dacă există o asemanare în limbaj şi fraze comune cu

primele capitole ale Evangheliei după Ioan.

Esenienii spuneau ca Mesia este legat de familia lui Aaron pe cand Zaharia tatal lui

Ioan Botezatorul leagă pe Mesia de casa lui David (Luca I, 69).

Aproape de Qumran în pustiul Enghedi şi cam la un secol dupa ce apăruse

“Dascălul dreptăţii” la esenieni şi-a început activitatea Ioan Botezatorul prin

botez şi mărturisirea păcatelor.

In concluzie Sfintul Ioan Botezătorul nu practica acelaşi tip de botez cu esenienii.

Comentarul lui Hababuc I,4. “Dreptatea nu iese la iveala , căci cel rău biruieşte pe

cel neprihănit”

3.2 IDENTIFICAREA ÎNVATATORULUI DREPTĂȚII CU IISUS

8

3.2.A COMPARATIE ÎNTRE MOARTEA SI ÎNVIEREA

ÎNVAȚĂTORULUI DREPTĂȚII CU MOARTEA SI ÎNVIEREA LUI

HRISTOS

Mulţi încearcă să-l identifice pe Isus cu Invătătorul Neprihănirii.Dacă ar fi fost aşa

manuscrisele trebuiau să arate într-o mai mare măsură aspecte din viaţa

Mântuitorului pe care le întâlnim în Evanghelii sau moartea şi învierea.

In Comentarul la Hababuc II, 6 si in Comentarul la Psalmi 37, 24 scrie ca

Invatatorul Neprihanirii era preot, făcea parte din tribul Levi , din familia lui Aron.

Despre Isus ştim că era din tribul Iuda , din familia împăratului David.10

Textele de la Marea Moartă în care este vorba despre Invătătorul Neprihănirii

ilustrează asemănari dar şi multe deosebiri fată de Isus Hristos.

Invătătorul qumranit a fost trimis de Dumnezeu în calitate de învătător iar Isus a

fost trimis ca Invătător şi Mântuitor.

Amândoi erau consideraţi de ucenicii săi “ aleşii lui Dumnezeu” , amândoi au fost

prigoniţi şi daţi la moarte şi amândoi au judecat aspru Ierusalimul care nu s-a

pocăit şi a persistat în păcatele sale.

Adevaratul Mesia a venit în persoana lui Isus Hristos şi nu a fost o reîncarnare al

Dascălului Dreptătii ci împlinirea profeţiilor din Scriptura Vechiului Testament.

10 Studii Teologice, revista institutelor teologice din patriarhia romîna. Seria II-a, nr 3-4, martie-aprilie, 1959, p. 146

9

Din textele din Fragmentele Zadokite reiese că Invătătorul Neprihănirii a murit şi

între moartea lui şi apariţia lui Mesia trebuie să se scurgă 40 ani, dar nu se vorbeşte

de răstignire cum nu se vorbeşte nici în textul din Comentarul la Hababuc II , 7-8.

Invătătorul nu moare ca Mesia ci doar ca Invătător al comunitaţii Qumranite.

Este cert faptul că nicăieri nu apare credinţa în moartea Invătătorului Neprihănirii

ca având efect mântuitor. Intre Isus Hristos şi ‘Dascălul dreptătii’ exista o

deosebire esenţiala cel qumranit a fost învătătorul unei secte , iar Isus este

Invătătorul tuturor credincioşilor , Mântuitorul şi Fiul lui Dumnezeu.

Atât “Dascălul dreptăţii” cât şi Isus Hristos nu au fost acceptaţi de preoţimea

iudaismului oficial cum nu au fost acceptaţi nici unul din proorocii Vechiului

Testament.In nici unul din textele manuscriselor qumranite găsite nu se pomeneşte

de răstignirea “ Dascălului dreptătii” , pe când moartea prin răstignire a lui Isus

este descrisă explicit în Evanghelii.

“Dascălul dreptătii” şi-a desfăsurat activitatea exclusiv în Iudeea , iar Isus Hristos

şi-a început activitatea in Galileea şi a continuat în toate provinciile Tării Sfinte.

“Dascălului dreptătii” nu i se cunoştea numele adevărat şi propavăduia pentru un

cerc restrâns , cand lui Isus i se rostea numele care apare în Noul Testament el

se adresa tuturor oamenilor, predica lui avea scop Mesianic.

10

4. Esenienii-Date in legatura cu istoria , invatatura si viata lor , din

sursele filoniene si in baza descoperirilor de la Qumran

4.1 CADRUL ISTORIC AL APARITIEI ESENIENILOR

In a doua jumătate a secolului al II-lea î.d. Hr. în cadrul iudaismului tradiţional s-

au format trei curente religioase şi socio-politice: saducheii , fariseii şi esenienii ,

din care au luat naştere mai multe secte iudaice.

Fariseii se consacrau studierii textelor sacre şi îşi răspândeau învătătura la poporul

care era de partea lor , puneau accent pe valorile umane , propăvaduiau învătătura

despre înviere. Orientarea farisee era singura care a supravieţuit după darâmarea

Templului; ea sta la bazaTalmudului. Spre deosebire de saduchei şi farisei

esenienii erau împotriva iudaismului oficial şi a administraţiei romane.

In unele manuscrise descoperite la Qumran esenienii se numeau “fiii luminii” ,

“fiii adevarului” , “ initiati” , “fiii lui Tadoq”.

Cadrul istoric al apariţiei esenienilor era urmatorul: macabeii conduceau destinele

ţării până în anul 37 î. d. Hr. când Irod cel Mare devine regele iudeilor ajutat de

romani.

4.2 VIAȚA ÎNVĂȚĂTURA ESENIENILOR IN OPERELE LUI FILON DIN

ALEXANDRIA

Filozoful iudeu Filon din Alexandria (20 î.d.Hr.-50 d. Hr.) , originar dintr-o familie

de preoţi închina majoritateaa scrierilor sale Sfintei Scripturi. Intru-nul din tratate

11

Filon redă modul de viaţa a esenienilor , activitaţile zilnice , precum şi unele

aspect ale învataturii lor. El îi descrie pe esenieni ca oameni pasnici

îndeletnicindu-se în principal cu agricultura.Esenienii credeau că viaţa este un dar

de la Dumnezeu , nimeni nu avea dreptul să o ia , erau împotriva sclaviei , se

întrajutorau şi doreau pacea intre oameni.Ei duceau o viata comunitara

asemanatoare celei monahale , mancau fructe si legume

mai puţin carne şi băuturi. Nu se căsătoreau şi comunitatea lor creştea prin

primirea de noi membrii. Se întreţineau din averea comună , munceau pentru

folosul tuturor şi mâncau împreuna la masa comuna , respectau pe cei bătrâni şi

bolnavi.11

Din scrierile lui Filon reiese ca esenienii erau considerati eretici de iudeii

traditionaliţti pentru ca nu aduceau jertfe nu mergeau la Templu din Ierusalim , nu

aveau acelaşi calendar ca şi ceilalţi iudei totuşi ei respectau credinţa mozaică .

4.3 VIAȚA, ACTIVITATEA SI MORALA ESENIENILOR DIN SCRIERILE

DE LA QUMRAN

Esenienii credeau că Dumnezeu este autorul binelui nu al răului , că sufletul este

11 .Preot Prof. Ioan Baba , Esenienii-Date in legatura cu istoria , invatatura si viata lor , din

sursele filoniene si in baza descoperirilor de la Qumran in “Altarul Banatului” , Revista oficiala a

arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului si a Episcopiei Aradului , an IV(XLIII) (1993) , Nr.

4-6 , p. 47

12

nemuritor , cei drepti primeau fericirea iar cei păcătoşi focul veşnic.

In a şaptea zi ei nu munceau , mergeau în locuri sfinte Sinagogi, unde se rugau.

Pentru înţelegerea Sfintei Scripturi a Vechiului Testament esenieni foloseau

simbolurile.Convingerile religioase le puneau în practică în viaţa socială, morală

dar totul avea loc strict în comunitatea lor.

In manuscrisele de la Marea Moarta sunt studii ale Vechiului Testament sub forma

de comentarii.

1. Comentarii care redau viaţa comunitaţii eseniene care interpretează profeţiile

biblice ca evenimente viitoare. Ca exemplu Comentariile la Avacum,

Miheia şi Psalmi.

2. Comentarii care explică profeţii biblice ca interacţiune a sectei eseniene cu

alte grupări etnice. Exemplu Comentariu la Cartea lui Naum.

3. Comentarii in care se vorbeste de sfârşitul lumii, comentarii la cărţile 12

Hababuc, Naum, Psalmul 37 şi la profeţii Isaia , Oseia , Miheia şi Sofronie.

Comentariile au înţeles ascuns pe care îl înţeleg doar iniţiaţii.12 Preot Prof. Ioan Baba , Esenienii-Date in legatura cu istoria , invatatura si viata lor , din sursele filoniene si in baza descoperirilor de la Qumran in “Altarul Banatului” , Revista oficiala a arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului si a Episcopiei Aradului , an IV(XLIII) (1993) , Nr. 4-6 , p. 53

13

In scrierea denumită “Testimonia” , în care apar citate din Deuteronom 5 , 28-29

:18 , 18 ;33 , 8-10 din Numeri 24 , 15-17 şi dintr-o apocrifa denumita”Psalmii lui

Iosua” ne arata ca profetul prezis de Varlaam va fi “Dascălul Dreptaţii”

Dupa Comentariu la Hababuc Dascălul Dreptăţii este preot căci Dumnezeu l-a

pus în casa lui Iuda pentru a explica toate cuvintele Sale servitorilor săi-Profeţii.

In Statutul Comunitaţii (I.Q.S.) . col. III-IV şi in Regula războiului (I.Q.M.) , IV,

8-10 apare concepţia eseniana cum că există două împărăţii: Impăraţia luminii a

binelui şi a dreptăţii şi Impăraţia întunericului , a răului şi a nedreptăţii. Deci lumea

este împarţită în “fiii luminii” şi “fiii intunericului”. Intre cele două lumi este o

luptă care va dura 40 de ani.

Imnele fac parte din categoria lucrări apocaliptice în unele rânduri i se aduc

mulţumiri lui Dumnezeu.

5. Comunitatea qumranită şi biserica crestină primară

Membrii comunitaţii se împarţeau în :preotţ, leviţi, bătrâni şi

restul poporului.Apoi fiecare categorie era împărţită după cum înţelegeau fiecare

Tora şi puneau în practica prevederile ei. Disciplina în comunitate era foarte

severă iar abaterile se sanctionau cu reducere raţiei de mâncare , cu excludere şi

14

cu moartea dacă ponegreau pe Dumnezeu. Cei aflaţi pe o traptă inferioară trebuiau

să arate supunere şi ascultare acelora aflaţi pe o treapta superioara13.Era o

comunitate închisa care îşi tăinuia învătătura de toţi cei ce nu făceau parte din sectă

. Intre membrii bisericii creştine primare exista egalitate şi era recomandată

smerenia fată de aproapele tau. Isus nu punea nici o piedică în învăţarea şi

cunoaşterea adevarului lui Dumnezeu.Acest mod de organizare reiese din Statutul

Comunitaţii cel mai important document privind structura sectei.

In religia crestină nu se face nici o deosebire între bogat şi sărac , sărac sau infirm ,

bărbat sau femeie . Statutul comunitaţii de la Qumran recomandă adepţilor sectei

să urască pe toţi din afara ei.

Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă nu explică originea

creştinismului14

şi nici nu s-au pus bazele unei religii noi ci se vorbeşte despre vechea religie

iudaica.Identificare lui Isus Hristos cu Sfantul Ioan Botezatorul , cu “Dascălul

dreptaţii”sau identificarea comunitaţii qumranite cu biserica crestină primara sunt

neintemeiate.

Referitor la tradiţia creştină numele de esenieni nu apare în Noul Testament.

13 . Magistrand Sabadus Ioan , Descoperirile de la Marea Moarta si raportul lor cu Noul Testament , in “Studii teologice” , Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Romana , an. XVII (1965) , Nr. 3-4 , p. 23614 . Magistrand Sabadus Ioan , Descoperirile de la Marea Moarta si raportul lor cu Noul Testament , in “Studii teologice” , Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Romana , an. XVII (1965) , Nr. 3-4 , p. 240

15

Manuscrisele au o vechime mai mare decât creştinismul , la început se credea că

erau importante pentru studierea Vechiului Testament dar după aceea s-a ajuns la

concluzia că prezentau importană pentru studiul Noului Testament.

6. Concluzii

Din cele aratate rezultă ca între învătătura şi practica comunitaţii de la Qumran şi

cea a creştinilor primari exista asemanari dar şi deosebiri esenţiale.Esenienii ca şi

grupare religioasa este iudeu şi erau conduşi de preoţi , erau o grupare exclusivistă

, duceau o viaţa ascetica pentru împlinirea scopului mesianic.

Intruparea lui Dumnezeu , păcatul originar , răscumpararea prin opera de pe

Golgota şi acţiunea Sf. Duh ca parte a trairii creştine , nu apar nicaieri în

16

manuscrisele de la Marea Moartă.[1]Fară îndoiala Invătătorul Dreptaţii a fost o

personalitate în comunitatea eseniana şi a avut o mare influenţa in cadrul grupului

dar învatătura lui a încetat să existe. In schimb lucrarea lui Isus continuă şi astazi.

Isus este unic prin moarte şi înviere. El este <<singurul născut din Tatăl>> ,

<<singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni>> , cel despre care Sfânta

Scriptura spune <<In nimeni altul nu este mântuire>>.[2].

Descoperirile de la Qumran nu pot explica originea creştinismului , esenienii nu au

pus bazele unei noi religii ci au continuat veche religie iudaica . Creştinismul este

religia descoperită de Fiul lui Dumnezeu cel întrupat.[3]

6. BIBLIOGRAFIE:

1.“Glasul bisericii” , Revista oficiala a SFINTEI MITROPOLII A

UNGROVLAHIEI” anul XLIII , Nr. 5-6- iunie 1984” Crestinismul si Esenismul in

lumina manuscriselor de la Marea Moarta” pag. 375-387

17

2.M. Iancu , Persoana Mintuitorului in lumina manuscriselor de la Marea Moarta,

”Studii teologice” , Revista Institutelor teologice din patriarhia Romina , seria II-a ,

anul XI , Nr. 3-4 , martie-aprilie 1959 , pag.138-163

3. Magistrand Sabadus Ioan , Descoperirile de la Marea Moarta si raportul lor cu

Noul Testament , in “Studii teologice” , Revista Institutelor Teologice din

Patriarhia Romana , an. XVII (1965) , Nr. 3-4 , p. 219-240

4.Preot Prof. Ioan Baba , Esenienii-Date in legatura cu istoria , invatatura si viata

lor , din sursele filoniene si in baza descoperirilor de la Qumran in “Altarul

Banatului” , Revista oficiala a arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului si a

Episcopiei Aradului , an IV(XLIII) (1993) , Nr. 4-6 , p. 43-57

5.Manuscrisele de la Marea Moarta in “Teologie si viata” , Revista de gandire si

spiritalitate , an II (LXVIII) (1992) , Nr. 11-12 , p.180-191

CUPRINS:

1.Descoperirile la Marea Moartă…………………………………………….. 1

2. CRESTINISMUL ŞI ESENISMUL IN LUMINA MANUSCRISELOR DE LA

MAREA MOARTĂ………………………………………………………..…5

3. PERSOANA MÂNTUITORULUI ÎN LUMINA MANUSCRISELOR DE LA

MAREA MOARTĂ……………………………………………………..……7

18

3.1 IDENTIFICAREA ÎNVATATORULUI DREPTĂȚII CU IOAN

BOTEZĂTORUL……………………………………………….…………….7

3.2 IDENTIFICAREA ÎNVATATORULUI

DREPTĂȚII CU IISUS………………………………………………………9

3.2.A COMPARATIE ÎNTRE MOARTEA SI ÎNVIEREA ÎNVAȚĂTORULUI

DREPTĂȚII CU MOARTEA SI ÎNVIEREA LUI

HRISTOS……………………………………………………………………..9

4. Esenienii-Date in legatura cu istoria , invatatura si viata lor , din sursele

filoniene si in baza descoperirilor de la Qumran…………………………………..

………………………………..…11

4.1 CADRUL ISTORIC AL APARIȚIEI ESENIENILOR…………………11

4.3 VIAȚA, ACTIVITATEA SI MORALA ESENIENILOR DIN SCRIERILE DE

LA QUMRAN……………………………………………………….......…..13

5. Comunitatea qumranită şi biserica crestină primară………….....15

6. BIBLIOGRAFIE………………………………………………...16

19

20

21

22

23

24

25