Manual Refugiati ORI

56
CĂTĂLIN NECULA RADU MIRCEA MANUAL DE PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL INTEGRĂRII REFUGIAŢILOR ÎN ROMÂNIA Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor – 2009 –

description

Refugiati

Transcript of Manual Refugiati ORI

Page 1: Manual Refugiati ORI

CĂTĂLIN NECULA RADU MIRCEA

MANUAL DE PREGĂTIRE ÎN DOMENIUL INTEGRĂRII REFUGIAŢILOR

ÎN ROMÂNIA

Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor – 2009 –

Page 2: Manual Refugiati ORI

ISBN: 978-973-745-019-7 Cod CNCSIS 270 Redactare: Carmen Preda Tehnoredactare: Carmen Tudorache

Page 3: Manual Refugiati ORI

3

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

În contextual globalizării, mobilitatea populaţiei lumii a crescut semnificativ în ultimul secol, bărbaţi, femei şi copii părăsindu-şi propriile ţări şi alegând să locuiască în altele, dintr-o varietate de motive. Acest fenomen a fost denumit şi explicat prin termenul de migraţie, iar persoanele au fost denumite migranţi. În timp ce majoritatea migranţilor s-au deplasat pentru a-şi îmbunătăţi standardul de viaţă, a se alătura membrilor de familie sau pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de educaţie, există oameni care au fost forţaţi să-şi părăsească ţările de origine datorită persecuţiilor la care au fost supuşi, fiind cunoscuţi ca refugiaţi. Comunitatea internaţională consideră refugiaţii o categorie distinctă de migranţi, oameni care au un statut juridic unic. Astfel, drepturile şi obligaţiile pe care refugiaţii le au sunt guvernate, într-un mod specific, de dreptul internaţional, în special de Convenţia Naţiunilor Unite privind Statutul Refugiaţilor, din 1951. Acest instrument de drept internaţional public defineşte refugiaţii ca persoane care sunt în afara ţărilor de origine şi care nu pot sau nu doresc să se întoarcă datorită unor temeri bine întemeiate de persecuţie. Din 1951 până în prezent, noţiunea de refugiat, în sens larg, a fost continuu extinsă, incluzând persoane care şi-au părăsit ţările datorită violenţei generalizate sau a tulburărilor sociale grave ori ca urmare a torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Refugiaţii nu beneficiază doar de un statut special datorat circumstanţelor în care au fost obligaţi să-şi părăsească ţările şi nevoilor specifice determinate de exilul forţat, ci şi de un cadru instituţional anume stabilit, la nivelul comunităţii internaţionale, care să-i protejeze. Deşi statele sunt principalii responsabili în protecţia refugiaţilor, Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) are misiunea de a se asigura că guvernele întreprind toate acţiunile necesare pentru a proteja refugiaţii, solicitanţii de azil şi alte persoane aflate în nevoie de protecţie internaţională, care se află pe teritoriul lor sau care solicită admisia pe teritoriul lor. UNHCR este singura organizaţie internaţională mandatată să protejeze refugiaţii din lume, iar statele au obligaţia să coopereze cu UNHCR în asigurarea protecţiei refugiaţilor. Despre refugiaţii din România, despre motivele, statutul sau situaţia lor privind integrarea în societatea românească, se vorbeşte de relativ puţin timp, nefiind un subiect care să reţină atenţia opiniei publice, aşa cum se întâmplă în multe dintre ţările lumii. Sunt puţine situaţiile de apariţii mass-media sau dezbateri publice care să abordeze acest domeniu. Deşi este un fenomen puţin prezent în atenţia publicului din România, nu înseamnă că nu există. Statisticile oficiale arată că în România, din 1991 până în mai 2009, au fost înregistraţi 17.886 de solicitanţi de azil, dintre care 3.003 au primit o formă de protecţie, adică statutul de refugiat sau protecţie subsidiară1. De asemenea, există cadrul legal şi instituţional atât în ceea ce priveşte procedura de azil cât şi integrarea refugiaţilor în societatea românească. România a început să-şi construiască propriul sistem privind azilul în anul 1991, când a aderat la instrumentele juridice de bază în domeniul azilului, respectiv Convenţia din 1951 de la Geneva privind statutul refugiaţilor (denumită, în continuare, Convenţia) şi Protocolul adiţional de la New York din 1967, prin Legea nr. 46/1991. Dezvoltarea ulterioară a sistemului naţional de azil a dus la armonizarea legislaţiei la standardele impuse de obligaţiile asumate de către România prin aderarea la diferite organisme internaţionale şi instrumente legale internaţionale în materia drepturilor omului. 1 Sursa: Oficiul Român pentru Imigrări.

Page 4: Manual Refugiati ORI

4

Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) este instituţia responsabilă cu aplicarea prevederilor legale în domeniul azilului în România. ORI este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu atribuţii în implementarea politicilor României în domeniile migraţiei, azilului, al integrării străinilor şi al legislaţiei relevante în aceste domenii. În cadrul ORI, Direcţia Azil şi Integrare (DAI) este responsabilă de problematica azilului şi integrării, coordonând centrele regionale de cazare şi proceduri pentru solicitanţii de azil din Bucureşti, Timişoara, Galaţi, Rădăuţi şi Maramureş, structuri teritoriale specializate pe probleme de azil şi integrare. 1.1 Obiectivele şi conţinutul manualului Manualul are trei obiective principale: • oferirea informaţiilor de bază în domeniu; • oferirea unor instrumente utile de lucru; • suport în activitatea de pregătire a personalului implicat în asistenţa refugiaţilor. Manualul conţine atât informaţii despre legislaţia relevantă, cât şi informaţii despre aspectele practice, facilitând trecerea de la nivelul abstract (concepte, norme) la nivelul concret, al asistenţei directe, personalizate (lucrul cu oameni care au personalităţi diferite, care au trecut prin experienţe diferite şi au nevoi diferite). 1.2 Grupul-ţintă vizat Manualul se adresează următoarelor categorii de persoane: • nou angajaţi în structurile Oficiului Român pentru Imigrări; • funcţionari publici de la alte instituţii sau personalul organizaţiilor implicate în integrarea

refugiaţilor; • studenţi aflaţi în stagiul de practică. 1.3 Premisa de la care s-a plecat în elaborarea manualului şi structura Un nou venit în domeniul asistării refugiaţilor ar trebui să dobândească informaţii de bază despre: • conceptul de protecţie internaţională, ce este un refugiat şi diferenţele faţă de alţi străini; • cum se desfăşoară procedura de determinare a statutului de refugiat; • ce este integrarea şi care sunt rezultatele aşteptate; • asistenţa oferită refugiaţilor în vederea integrării şi cum ar trebui să se desfăşoare; • obstacolele apărute în procesul de comunicare cu refugiaţii şi cum pot fi depăşite. Alături de informaţiile de bază, un nou venit în domeniul azilului şi integrării ar trebui să aibă la dispoziţie instrumente care să îl ghideze în activitatea desfăşurată şi în funcţie de care să îşi evalueze activitatea: • un set de indicatori de evaluare a serviciilor oferite; • un model de elaborare a unui plan individual de asistenţă; • un set de instrucţiuni de desfăşurare a sesiunilor de orientare culturală. În manual se regăsesc trimiteri la bibliografia relevantă în domeniul protecţiei refugiaţilor, care cuprinde legislaţie şi alte manuale sau ghiduri elaborate de experţi. Prin manualul de faţă se doreşte oferirea unui instrument complementar celor deja existente. Manualul este structurat pe următoarele capitole: • Capitolul 1 - Introducere Capitolul prezintă scopul, conţinutul, grupul-ţintă al manualului şi premisa de la care s-a plecat în elaborarea sa.

Page 5: Manual Refugiati ORI

5

• Capitolul 2 - Conceptul de refugiat Pentru stabilirea cadrului conceptual, s-au urmărit trei direcţii: conceptul de protecţie internaţională, definiţia refugiatului conform Convenţiei şi definirea altor categorii de persoane aflate în nevoie de protecţie internaţională, aşa cum apare în legislaţia comunitară şi în legislaţia română. • Capitolul 3 - Procedura de azil Principiile care ghidează procedura de determinare a statutului de refugiat, drepturile şi obligaţiile solicitanţilor de azil şi principalele etape ale procedurii privind azilul în România sunt prezentate în acest capitol. • Capitolul 4 - Integrarea – soluţie durabilă Capitolul prezintă cele trei soluţii durabile la problema refugiaţilor, în ce constă integrarea refugiaţilor, definiţia, dimensiunile, mecanismele şi rezultatele aşteptate în cadrul procesului de integrare. • Capitolul 5 - Asistenţa refugiaţilor în vederea integrării Capitolul oferă informaţii privind asistenţa acordată refugiaţilor, în vederea integrării lor în societatea românească, şi anume: în ce constă asistenţa, principiile generale, problemele cu care se confruntă refugiaţii în procesul de integrare şi serviciile oferite pentru depăşirea acestora, elementele de bază ale planului de integrare, ca instrument esenţial de individualizare a asistenţei la nevoile concrete ale refugiaţilor. • Capitolul 6 - Orientarea culturală Capitolul propune un instrument pentru cei care lucrează direct cu refugiaţii, şi anume o metodologie privind modul de desfăşurare a sesiunilor de orientare culturală din cadrul programelor de integrare pentru refugiaţi. Fiecare capitol conţine bibliografie recomandată. În anexe, sunt prezentate Rapoartele anuale privind situaţia refugiaţilor în România (2005, 2006, 2007, 2008), întocmite de Oficiul Român pentru Imigrări. Bibliografie recomandată Principalele acte normative care formează cadrul legislativ intern în domeniul azilului: • Constituţia României, art. 18, alin. 2 - „Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte”; • Legea nr. 46/1991 pentru aderarea României la Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor; • Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare; • O.G. nr. 44/2004 privind integrarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România (aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările ulterioare), cu modificările şi completările ulterioare; • H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România; • H.G. nr. 1483/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 44/2004, cu modificările ulterioare; • H.G. nr. 1596/2008 privind relocarea refugiaţilor în România; • Legea nr. 291/2008 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora.

Page 6: Manual Refugiati ORI

6

CAPITOLUL 2

CONCEPTUL DE REFUGIAT

În explicarea conceptului de refugiat, vom porni de la noţiunea de protecţie internaţională. Exilul forţat a milioane de oameni, care şi-au părăsit căminul şi ţările, este o consecinţă tragică a neputinţei sau a lipsei de dorinţă a autorităţilor din ţările lor de origine de a le proteja drepturile fundamentale pe care le au ca fiinţe umane. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale indivizilor sunt, în mod normal, protejate de statul a căror naţionalitate o au, iar lipsa protecţiei în ţările de origine determină nevoia de protecţie internaţională, noţiune care caracterizează exilul forţat şi explică situaţia refugiaţilor. Spre deosebire de alţi oameni care îşi părăsesc ţările de origine ca urmare a propriilor decizii, refugiaţii sunt obligaţi, nu au de ales altă cale pentru a scăpa de ameninţările la care le sunt supuse vieţile şi drepturile fundamentale pe care le au ca fiinţe umane, ameninţări de care autorităţile din ţările lor nu pot sau nu doresc să-i protejeze. Rămaşi fără protecţia propriilor state a căror cetăţenie o au (cetăţenia unei persoane reprezintă legătura juridică, cu un stat anume, legătură care se transpune în drepturi şi obligaţii reciproce), refugiaţii trebuie să caute protecţia din partea statului pe teritoriul căruia s-au refugiat sau din partea comunităţii internaţionale. Această nevoie vitală de protecţie internaţională este elementul care îi diferenţiază pe refugiaţi de alţi străini. Situaţia refugiaţilor, ca străini „dezrădăcinaţi”, deseori fără resurse materiale şi chiar documente, lipsiţi nu doar de protecţia statelor de origine, dar şi de protecţia oferită, în mod tradiţional, de o familie, clan sau comunitate, îi face vulnerabili în multe privinţe. La abuzurile suferite în propria ţară, se adaugă pericolele întâlnite în drumul spre ţara de refugiu (riscul de a fi returnat ori pericolele la care pot fi supuşi străinii ilegali). În plus, până la recunoaşterea protecţiei/statutului, în perioada procedurii de azil, pentru a supravieţui în ţara de azil, refugiaţii au nevoie de resurse materiale care să le acopere necesităţile de bază, eliberarea de documente de identitate, acces la servicii medicale, asistenţă socială sau posibilitatea de a munci pentru procurarea mijloacelor de subzistenţă. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948, prevede la articolul 14 că orice persoană are „dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări, în caz de persecuţie”. Totuşi, esenţa cadrului conceptual, explicativ în ceea ce priveşte refugiaţii, este cuprins în Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor. La Convenţie şi Protocol, se adaugă cadrul european şi comunitar format din Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO), în special articolul 3, care interzice strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor în ţări în care există un risc important de a fi supuse pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante, Carta drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, în special articolele 18 şi 19 privind dreptul de azil şi, respectiv, protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare, şi o serie de acte normative de drept comunitar european derivat, de regulă directive, care vin în completarea cadrului juridic şi conceptual al Convenţiei. Conform Convenţiei, termenul refugiat se aplică oricărei persoane: (1) „în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată; (2) datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniei politice; (3) se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are; (4) şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; (5) sau care, neavând nicio cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea reşedinţa obişnuită,

ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.”

Page 7: Manual Refugiati ORI

7

„Temere bine întemeiată de a fi persecutat” este sintagma considerată cheia definiţiei. Temerea trebuie să fie bine întemeiată, ceea ce implică existenţa unui element obiectiv, alături de cel subiectiv, şi faptul că statutul de refugiat nu este determinat doar pe baza existenţei unei stări de spirit a celui în cauză, ci şi în funcţie de situaţia obiectivă pe care se bazează acesta. Pot exista multe temeri bine întemeiate ale unei persoane care să o determine să-şi părăsească ţara (sărăcie, foamete, dezastre naturale etc.), dar numai „temerea bine întemeiată de a fi persecutată” pentru motivele menţionate în definiţie este esenţială în recunoaşterea unei persoane ca refugiat. Motivele economice, sărăcia, nu sunt motive de azil. Un solicitant al statutului de refugiat trebuie să demonstreze o temere bine întemeiată de a fi persecutat din cel puţin unul dintre motivele prevăzute în definiţie – „datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniei politice”, de multe ori fiind vorba de o combinaţie de motive. Considerăm că elementul esenţial, comun celor cinci categorii de motive îl reprezintă apartenenţa, identificarea cu un anumit grup din societatea respectivă, grup caracterizat de o trăsătură esenţială a rasei, etniei, credinţelor împărtăşite, religioase sau politice, sau o altă caracteristică ce individualizează grupul respectiv de restul societăţii de origine a respectivului refugiat. De fapt, penultimul motiv (apartenenţa la un anumit grup social) se suprapune peste celelalte patru, incluzându-le în acelaşi timp, deoarece toate presupun o apartenenţă, identificare cu un anumit grup social pe o anumită dimensiune –- rasă, religie, naţionalitate sau opinie politică. Coexistenţa între graniţele unui stat a mai multor grupuri etnice, lingvistice, religioase, şi nu numai, cu interese şi identităţi sociale diferite conduce, mai devreme sau mai târziu, la conflicte între ele în lupta pentru putere şi resurse. Regula generală este aceea prin care un solicitant trebuie să se afle în afara ţării a cărei cetăţenie o are, explicabilă prin faptul că protecţia internaţională nu poate fi aplicată atâta timp cât o persoană se află sub jurisdicţia teritorială a ţării sale de origine. Temerea bine întemeiată de persecuţie trebuie să fie în legătură cu ţara a cărei cetăţenie o are, altfel neexistând nevoia de protecţie internaţională şi nici motive de azil. Există situaţia în care o persoană nu a fost refugiat când şi-a părăsit ţara, dar a devenit ulterior, datorită evenimentelor din ţara de origine, întâmplate în absenţa sa, care pot determina consecinţe în cazul reîntoarcerii (poate fi cazul diplomaţilor, studenţilor sau al muncitorilor imigranţi, fiind denumiţi refugiaţi „sur place”). În cazul apatrizilor, aceştia refuză protecţia ţării în care îşi aveau, în mod obişnuit, reşedinţa. Aspectul (5) al definiţiei („şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări”) întăreşte faptul că refugiatul este întotdeauna o persoană care nu se bucură de protecţia statului de origine. Convenţia, de peste 60 de ani de când este în vigoare, a fost suficient de flexibilă pentru a permite protecţia internaţională a refugiaţilor şi continuă să ofere o bază legală fermă pentru asigurarea protecţiei persoanelor forţate să-şi părăsească ţara. Dar, ca orice instrument, are propriile limite şi, în ciuda relevanţei definiţiei din Convenţie, există o discrepanţă între refugiaţii recunoscuţi conform Convenţiei şi marea masă a persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională. De exemplu, persoanele care îşi părăsesc ţara de origine în urma unui război civil, altor forme de conflict armat sau violenţă generalizată se află în afara cadrului definiţiei din Convenţie, deşi nu beneficiază de protecţia ţării de origine. Chiar dacă mulţi dintre aceştia au motive să se teamă de persecuţie din motivele enumerate în Convenţie, alţii fug datorită efectelor războiului şi a dezordinii sociale care îl însoţeşte, incluzând dispariţia locuinţelor şi mijloacelor de trai, situaţii care nu implică, în mod necesar, „temerea de persecuţie”. Aceste persoane în nevoie de protecţie internaţională nu îndeplinesc standardele definiţiei din Convenţie, dar au, în mod evident, nevoie de protecţie şi asistenţă din partea comunităţii internaţionale.

Page 8: Manual Refugiati ORI

8

Noţiunea de protecţie subsidiară vine în completarea protecţiei refugiaţilor consacrată de Convenţie. Protecţia subsidiară este recunoscută unui resortisant al unei ţări terţe sau unui apatrid care, conform dreptului comunitar preluat în legislaţia română: (1) nu poate fi considerat refugiat, (2) dar în privinţa căruia există motive serioase şi întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi

trimis în ţara sa de origine sau, în cazul unui apatrid, în ţara în care avea reşedinţa obişnuită, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave (pedeapsa cu moartea sau execuţia; tortura, tratamente sau pedepse inumane; ameninţări grave şi individuale la adresa vieţii sau a persoanei unui civil ca urmare a violenţei generalizate în caz de conflict armat intern sau internaţional) şi

(3) căruia nu i se aplică clauzele de excludere şi (4) nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu doreşte protecţia respectivei ţări. Dacă în cazul refugiaţilor recunoscuţi conform Convenţiei, elementul esenţial este temerea de persecuţie, în ceea ce priveşte străinii care obţin protecţie subsidiară, elementul-cheie priveşte expunerea la un risc serios, dacă se reîntorc în ţara de origine. De-a lungul timpului, UNHCR a utilizat diverşi termeni pentru a se referi la persoanele în nevoie de protecţie internaţională care nu sunt acoperite de definiţia din Convenţie („persoane deplasate intern sau extern” sau „persoane de interes”), dar în ultimul timp, a utilizat termenul de „refugiat”, în înţeles larg, pentru persoana aflată în afara ţării de origine care are nevoie de protecţie internaţională, datorită unei ameninţări serioase asupra vieţii, libertăţii şi securităţii persoanei în ţara de origine, ca rezultat al persecuţiei sau al unei violenţe, dezordini sociale, generalizate. În acest manual, termenul de refugiat acoperă străinii care au obţinut statutul de refugiat şi străinii cu protecţie subsidiară. După cum se poate observa, refugiaţii sunt străini, dar reprezintă o categorie aparte de străini. Spre deosebire de alţi cetăţeni străini, care şi-au ales benevol destinaţia în funcţie de interesele personale (turism, studii, reunificarea familiei, muncă, afaceri etc.), refugiaţii fug din ţara de origine, datorită persecuţiilor la care sunt supuşi sau ar putea fi supuşi sau a situaţiei generale de instabilitate generată de război sau alte violenţe, către o ţară care le oferă protecţie. Cetăţenii străini au, de regulă, o relaţie bună cu reprezentanţii autorităţilor din ţara de origine, în timp ce pentru refugiaţi toate legăturile cu Ambasada ţării de origine sunt întrerupte, deoarece statul respectiv poate fi chiar agentul de persecuţie. Din punct de vedere juridic, statutul şi regimul refugiaţilor este reglementat de alte legi decât cele care reglementează statutul străinilor în general. Bibliografie recomandată • Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor • Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi - Manual referitor la

proceduri şi criterii de determinare a statutului de refugiat, Geneva, 1992 • Legislaţia comunitară principală în domeniul azilului: Directiva Consiliului nr. 83/2004,

Directiva Consiliului nr. 85/2005, Directiva Consiliului nr. 9/2003, Directiva Consiliului nr. 55/2001, Regulamentul Consiliului nr. 343/2003.

• UNHCR – Agenda for Protection, iunie 2004 • UNHCR – Note on International Protection, 1994

Page 9: Manual Refugiati ORI

9

CAPITOLUL 3

PROCEDURA DE AZIL

Este responsabilitatea primară a statelor de a determina cine este refugiat în cadrul propriei jurisdicţii. Există situaţia când UNHCR poate realiza procesul de determinare a statutului de refugiat, conform propriului mandat, când statele nu pot sau nu doresc să realizeze acest lucru (este frecvent cazul statelor care nu sunt parte la Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 sau alte convenţii regionale privind refugiaţii), aceşti refugiaţi fiind numiţi refugiaţi sub mandat. Deşi Convenţia nu prevede procedura de determinare a statutului de refugiat, totuşi oferă garanţii refugiaţilor intraţi ilegal în ţara de azil prin faptul că statele contractante nu vor aplica acestora sancţiuni penale şi nu vor aplica, în ce priveşte deplasările acestor refugiaţi, alte restricţii decât acelea care sunt necesare. Respectarea principiului de non-refoulement (dreptul solicitantului de a nu fi returnat forţat către o ţară unde viaţa îi este ameninţată) reprezintă principalul instrument prin care se realizează protecţia refugiatului, el interzicând practic orice formă de returnare forţată, întoarcere de la frontieră a unei persoane în nevoie de protecţie către ţara de origine sau teritorii în care riscă persecuţie sau o vătămare gravă a drepturilor omului. Acest principiu nu operează doar cu privire la refugiaţi conform definiţiei Convenţiei, ci cu privire la orice persoană definită a fi în nevoie de protecţie internaţională. Principalul mijloc prin care se realizează protecţia împotriva returnării este asigurarea accesului neîngrădit la procedura de azil. Astfel, legislaţia română consideră o persoană ca fiind solicitant de azil în momentul manifestării de voinţă şi nu în momentul formulării unei cereri în scris. Ulterior evenimentelor care au forţat o persoană să-şi părăsească ţara de origine, are loc recunoaşterea statutului său de refugiat, în ţara de azil. Procesul de recunoaştere/determinare a statutului de refugiat are loc în două etape: 1). stabilirea faptelor relevante cazului; 2). aplicarea definiţiei din Convenţie şi a celorlalte dispoziţii legale faptelor stabilite. Ca principiu general, solicitantul trebuie să prezinte personal faptele semnificative ale cazului său şi poartă răspunderea principală pentru prezentarea dovezilor. Persoana însărcinată cu determinarea statutului de refugiat are datoria de a stabili cronologia faptelor şi a situaţiilor, credibilitatea solicitantului, de a consulta informaţiile din ţara de origine a solicitantului şi încadrarea acestora în elementele definiţiei. În procedura de determinare a statutului de refugiat, cazurile în care solicitantul face dovada tuturor afirmaţiilor sale reprezintă mai curând excepţia decât regula, deoarece în majoritatea cazurilor, persoanele care fug de persecuţie sosesc în ţara de azil numai cu strictul necesar şi, de foarte multe ori, chiar fără documentele de identitate. În astfel de cazuri, condiţia prezentării de dovezi nu trebuie aplicată într-un mod prea strict, iar dacă relatarea solicitantului pare credibilă, acestuia ar trebui să i se acorde beneficiul dubiului, dacă nu sunt probe contrare. Astfel, beneficiul dubiului este acordat după verificare tuturor dovezilor disponibile şi când examinatorul este satisfăcut în privinţa credibilităţii generale a solicitantului. În sensul legii azilului din România, solicitant sau solicitant de azil înseamnă cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat voinţa de a obţine o formă de protecţie în România, atâta timp cât cererea sa nu a fost soluţionată printr-o hotărâre finală, care nu mai poate fi contestată în instanţa de

Page 10: Manual Refugiati ORI

10

judecată. O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voinţă, exprimate, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecţia statului român. Statutul de solicitant de azil implică o condiţie juridică specială, de trecere de la condiţia juridică de străin la cea de refugiat, fiind un statut intermediar, caracterizat, din punctul de vedere al solicitantului, de incertitudinea privind rezultatul procedurii pe care o parcurge şi, implicit, viitorul său. Pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecţie are următoarele drepturi: a) dreptul de a rămâne în România până la finalizarea procedurii de azil; b) dreptul de a fi asistat de un avocat în orice fază a procedurii de azil; c) dreptul de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret în orice fază a procedurii de azil; d) dreptul de a contacta şi a fi asistat de un funcţionar al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) în orice fază a procedurii de azil; e) dreptul de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, române sau străine, în orice fază a procedurii de azil; f) dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaşte sau pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de azil; g) dreptul la protecţia datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa; h) dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită periodic de Oficiul Român pentru Imigrări (în lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menţionată identitatea declarată); i) dreptul de a participa la activităţi de adaptare culturală; j) dreptul de a beneficia, la cerere, de asistenţa necesară pentru întreţinere, în situaţia în care nu dispune de mijloacele materiale necesare; k) dreptul de a fi cazat în centrele de primire şi cazare, în cazul în care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere; l) dreptul solicitanţilor de azil cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condiţiilor de cazare şi asistenţă în centrele de cazare; m) dreptul de a primi gratuit asistenţă medicală primară şi spitalicească de urgenţă, precum şi asistenţă medicală şi tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viaţa în pericol iminent; n) dreptul solicitanţilor de azil cu nevoi speciale de a primi asistenţă medicală adecvată; o) dreptul de a primi acces la piaţa forţei de muncă în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români, după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil, dacă solicitantul de azil se mai află în procedura de determinare a unei forme de protecţie; p) dreptul solicitanţilor de azil minori de a avea acces la învăţământul şcolar obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni români; r) în vederea facilitării accesului la sistemul de învăţământ românesc, solicitanţii de azil minori beneficiază, în mod gratuit, pe durata unui an şcolar, de un curs pregătitor în vederea înscrierii în sistemul naţional de învăţământ; s) minorii neînsoţiţi beneficiază de aceeaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, minorilor români aflaţi în dificultate. Pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecţie are următoarele obligaţii: a) obligaţia de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum şi de a se supune fotografierii şi amprentării; b) obligaţia de a prezenta autorităţilor competente informaţii complete şi reale cu privire la persoana şi la cererea sa de azil;

Page 11: Manual Refugiati ORI

11

c) obligaţia de a depune toate documentele pe care le are la dispoziţie şi care au relevanţă cu privire la situaţia sa personală; d) obligaţia de a preda documentul pentru trecerea frontierei de stat, urmând să primească documentul de solicitant de azil; e) obligaţia de a urmări stadiul procedurii şi de a informa autorităţile competente cu privire la orice schimbare de reşedinţă; f) obligaţia de a răspunde la solicitările organelor cu atribuţii în domeniul azilului; g) obligaţia de a nu părăsi localitatea de reşedinţă fără autorizarea Oficiului Român pentru Imigrări; h) obligaţia de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite; i) obligaţia de a respecta legile statului român, precum şi măsurile dispuse de organele române competente în materie de azil; j) obligaţia de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil, în cazul în care solicitantul nu a obţinut forma de protecţie. Principiile şi garanţiile procedurale stabilite de legea română sunt:

• accesul la procedura de azil; • nereturnarea; • nediscriminarea; • unitatea familiei; • interesul superior al copilului; • confidenţialitatea; • prezumţia de bună-credinţă; • înlăturarea răspunderii penale pentru intrarea şi/sau şederea ilegală a solicitanţilor de azil.

Procedura de soluţionare a cererilor de azil din România este structurată în două faze, administrativă şi judecătorească. În faza administrativă sunt analizate cererile de azil de către ORI, pe baza interviului efectuat cu solicitantul de azil, a documentelor de la dosarul personal şi a informaţiilor din ţara de origine. În faza judecătorească, solicitanţii de azil ale căror cereri au fost respinse pot exercita două căi de atac, situaţia acestora urmând a fi analizată de instanţele de judecată. Există mai multe tipuri de proceduri prevăzute de legea română, şi anume: procedura ordinară, procedura accelerată, procedura la frontieră, procedura ţării terţe sigure, procedura de soluţionare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil (procedura Dublin), procedura reunificării familiei, procedura de încetare şi procedura de anulare. Pentru scopul manualului de faţă, ne vom referi, pe scurt, doar la fazele procedurii ordinare. Procedura ordinară are loc în etapa administrativă şi presupune următorii paşi: • depunerea cererii de azil; • intervievarea solicitanţilor de azil - se realizează de către un funcţionar ORI; • evaluarea cererii de azil, pe baza datelor de la dosar şi prin raportarea declaraţiilor solicitantului

la informaţiile din ţara de origine; • motivarea hotărârii; • pronunţarea unei soluţii.

Hotărârea ORI în procedura ordinară trebuie luată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Se ia o hotărâre prin care se acordă statutul de refugiat, se acordă protecţie subsidiară (se respinge statutul de refugiat) sau se respinge cererea. Împotriva hotărârii de soluţionare a cererii de azil, emisă de ORI, se poate formula plângere, care este soluţionată de judecătorie, iar împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie se poate formula recurs, competenţa de soluţionare a acestuia revenind tribunalului în a cărui circumscripţie se află judecătoria ce a pronunţat hotărârea atacată.

Page 12: Manual Refugiati ORI

12

Bibliografie recomandată • Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare; • H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România; • ONR – Ghid privind activitatea şi procedurile specifice desfăşurate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2006; • Legislaţia comunitară principală în domeniul azilului: Directiva Consiliului nr. 83/2004, Directiva Consiliului nr. 85/2005, Directiva Consiliului nr. 9/2003, Directiva Consiliului nr. 55/2001, Regulamentul Consiliului nr. 343/2003.

Page 13: Manual Refugiati ORI

13

CAPITOLUL 4

INTEGRAREA – SOLUŢIE DURABILĂ

Nu există o definiţie, teorie sau model al integrării general acceptate, integrarea fiind un concept controversat. Văzută dintr-o perspectivă macro, integrarea se referă la o caracteristică a sistemului social, a societăţii în ansamblu, şi anume la intensitatea relaţiilor stabilite între părţile componente (grupuri şi indivizi). În ultimii ani, conceptul de coeziune socială a fost foarte uzitat ca echivalent pentru integrare, văzută ca o caracteristică a societăţii. De asemenea, integrarea poate fi percepută dintr-o perspectivă de grup sau una individuală, în sensul că toate grupurile sau persoanele manifestă un anumit grad de integrare într-o societate dată. Dar ce înseamnă a fi integrat într-o societate? Din propria perspectivă, presupune un sentiment de bine, de satisfacţie în relaţia cu ceilalţi membri ai societăţii – dimensiunea individuală, dimensiune strâns legată (dacă nu derivată) din percepţia colectivă, percepţia celorlalţi privind propria ta integrare în societate, şi anume îndeplinirea criteriilor sau standardelor considerate „normale” în acea societate (de exemplu, respectarea legii, loc de muncă, să vorbeşti limba respectivă etc.), adică să aderi la valorile, credinţele împărtăşite în acea colectivitate (să aderi la cultura membrilor ei) – cu alte cuvinte, să devii cât mai asemănător în gândire şi comportament cu ceilalţi membri ai societăţii. Din această perspectivă, politica privind integrarea reflectă dimensiunea colectivă, aşteptările societăţii şi este diferită faţă de procesul concret de integrare, proces care este individual. În ceea ce priveşte refugiaţii, protecţia internaţională implică: • admisia într-o ţară de azil sigură; • acordarea azilului; • respectarea drepturilor fundamentale ale omului; • respectarea principiului de non-refoulement (dreptul de a nu fi returnat forţat către o ţară unde viaţa îi este ameninţată); • obţinerea unei soluţii durabile. Adevărata protecţie are loc doar atunci când sentimentele de siguranţă şi securitate ale refugiaţilor sunt de lungă durată şi, mai ales, atunci când aceştia au speranţă la o viaţă mai bună. La nivel internaţional, se discută şi sunt recunoscute trei soluţii durabile la problema refugiaţilor, soluţii permanente la problemele generate de nevoia de protecţie a refugiaţilor. Aceste soluţii durabile sunt: • repatrierea voluntară; • relocarea; • integrarea locală. Nu există o ierarhie a acestor soluţii, ele fiind complementare. Repatrierea voluntară, în ţara de origine, se poate realiza doar atunci când situaţia şi factorii care au forţat refugiaţii să plece şi să ceară azil în altă ţară nu sunt de lungă durată, astfel încât refugiaţii pot reveni în siguranţă şi îşi pot continua viaţa în mod normal în propria lor ţară. Din păcate, această opţiune nu este posibilă pentru mulţi refugiaţi, revenirea în ţara de origine nefiind o soluţie viabilă pentru ei.

Page 14: Manual Refugiati ORI

14

Relocarea este o soluţie durabilă pentru refugiaţi şi un instrument vital al solidarităţii internaţionale şi al împărţirii responsabilităţii între state în ceea ce priveşte protecţia refugiaţilor. Relocarea constă în selecţia şi transferul refugiaţilor din prima ţară de azil, unde nu beneficiază de protecţie efectivă şi integrarea locală nu este posibilă, într-o altă ţară. Atunci când viaţa refugiaţilor este în pericol şi în ţara de azil sau nu se pot integra în această ţară, iar repatrierea voluntară nu este posibilă, relocarea într-o ţară sigură este singura soluţie pentru ei. Integrarea refugiaţilor: • este un instrument de protecţie internaţională şi una dintre cele trei soluţii disponibile pentru

refugiaţi; • se bazează pe ipoteza că refugiaţii vor rămâne permanent în ţara de azil, unde încep o nouă

viaţă; • este un proces pe termen lung, care începe din momentul sosirii în ţara-gazdă şi se încheie când

refugiatul devine un membru activ al societăţii din perspectivă socială, economică, juridică şi culturală. Se întâmplă adesea ca procesul de integrare să se întindă dincolo de prima generaţie de refugiaţi;

• este un proces de schimbare dinamică, în două direcţii: cere o pregătire şi disponibilitate din partea refugiaţilor de a se adapta la specificul societăţii-gazdă, adaptare care să nu conducă la pierderea propriei identităţi culturale, dar şi o adaptare a comunităţii-gazdă şi a instituţiilor sale la nevoile specifice refugiaţilor;

• este atât un proces complex, multidimensional – legal, economic, social şi cultural, cât şi un rezultat – din perspectiva nivelului de integrare atins.

Pentru a evidenţia rezultatele aşteptate în domeniul integrării refugiaţilor, din literatura de specialitate, am selectat un studiu realizat în Marea Britanie2 care a avut ca obiectiv principal stabilirea unui cadru conceptual privind integrarea refugiaţilor în vederea planificării şi evaluării serviciilor pentru refugiaţi. Cadrul conceptual, adaptat la scopul nostru, este structurat în jurul a şapte domenii cheie, aflate într-o strânsă interconexiune, în care obţinerea succesului are o importanţă centrală în integrarea refugiaţilor. Fundaţia cadrului conceptual stabilit de cercetătorii britanici o reprezintă drepturile refugiaţilor şi obţinerea cetăţeniei (dimensiunea legală a integrării), bază în funcţie de care sunt stabilite aşteptările şi obligaţiile în procesul de integrare. Există patru domenii în care reuşita nu este văzută doar ca un „rezultat” al procesului de integrare, ci şi ca „mijloc” pentru obţinerea integrării. Aceste domenii în care reuşita nu demonstrează doar progres către integrare, dar şi sprijină succesul în alte domenii, sunt: • angajarea; • locuinţele; • educaţia; • sănătatea. Cu alte cuvinte, este dimensiunea instrumentală a integrării. Apoi, avem domeniul conexiunilor sau reţelelor sociale, care subliniază importanţa creării şi menţinerii relaţiilor sociale în procesul de integrare. Este dimensiunea socială a integrării, distingându-se trei tipuri de relaţii sociale, şi anume: • relaţii/conexiuni cu propria comunitate (etnică, naţională sau religioasă); • relaţii/conexiuni cu membrii celorlalte comunităţi, cu societatea în general; • relaţii/conexiuni cu instituţiile, centrale şi locale. Ultimele două domenii, văzute şi ca facilitatori ai integrării sunt: • limba şi cunoştinţele despre cultura-gazdă, adică dimensiunea culturală a integrării;

2 Alastair Ager, Alison Strang – Indicators of Integration, Queen Margaret University College, Edinburgh, 2004

Page 15: Manual Refugiati ORI

15

• siguranţa şi stabilitatea, sentimente care determină un sens al continuităţii şi identităţii, care privesc dimensiunea identitară a integrării.

Definiţia de lucru a integrării, în acest cadru conceptual, menţionează că un individ sau un grup sunt integraţi într-o societate când: 1. obţin rezultate în domenii ca piaţa forţei de muncă, locuinţe, educaţie, sănătate comparabile cu

cele obţinute de către membrii comunităţii gazdă; 2. au contacte/relaţii active cu membrii propriului grup etnic sau naţional, cu membrii comunităţii

gazdă, cu funcţionarii publici sau furnizorii de servicii; 3. deţin un nivel suficient de cunoştinţe şi abilităţi lingvistice şi culturale care să le permită o

funcţionare normală în societate, şi 4. trăiesc sentimente de securitate, stabilitate şi încredere în relaţie cu societatea respectivă, în

aceeaşi măsură ca şi ceilalţi membri ai acesteia. Luând în calcul definiţia de mai sus, putem desprinde patru mecanisme de bază ale integrării în societate, mecanisme strâns corelate între ele: 1. plasarea în cadrul structurii societăţii-gazdă (pe piaţa forţei de muncă, în sistemul educaţional, în sistemul îngrijirii sănătăţii, în viaţa culturală, politică etc.); 2. socializarea secundară (achiziţionarea de cunoştinţe şi modele culturale noi); 3. interacţiunea cu membrii societăţii-gazdă (prietenie, dragoste, căsătorie); 4. identificarea cu valorile societăţii-gazdă (cognitiv şi emoţional), crearea unei identităţi sociale comune. Înţelegerea conceptului de integrare a refugiaţilor presupune o abordare multidisciplinară, perspectivele sociologică, psihologică şi juridică fiind interdependente şi împreună conducând la o mai bună înţelegere a fenomenului. Modelul explicativ privind integrarea refugiaţilor, pe care îl propunem în manualul de faţă, este următorul: aceşti oameni, care sunt obligaţi să-şi continue viaţa într-o altă ţară, aduc cu ei un anumit capital, în sensul de resurse economice, sociale, culturale şi o experienţă proprie de viaţă marcată de experienţa exilului forţat, şi întâlnesc o nouă realitate socială, diferită de aceea din ţara de origine, o realitate socială care impune propriile scopuri de atins pentru membrii săi prin mijloace specifice acelei societăţi şi moduri specifice de comportament în viaţa de zi cu zi. Mai mult, prin politica statului respectiv, refugiaţii au acces la un set de drepturi şi obligaţii care influenţează direct procesul de integrare în societatea respectivă. În acest context nou, refugiaţii îşi construiesc propriile strategii de reuşită în funcţie de resursele pe care le deţin, dar şi de sprijinul pe care îl primesc din partea instituţiilor locale, şi, nu în ultimul rând, din partea opiniei publice care este un factor esenţial în integrare. Bibliografie recomandată • Alastair Ager, Alison Strang – Indicators of Integration, Queen Margaret University College,

Edinburgh, 2004 • Directorate-General Justice, Freedom and Security, European Commission- Handbook on

Integration, second edition, 2007 • Entzinger Han, Renske Biezeveld – Benchmarking in Immigrant Integration, Rotterdam,

august 2003 • Rosa da Costa – Rights of Refugees in the Context of Integration: Legal Standards and

Recommendations, UNHCR, iunie 2006 • UNHCR – Drepturi şi practici de integrare privind refugiaţii recunoscuţi în ţările Europei

Centrale – vol. V – Integrarea, 1999

Page 16: Manual Refugiati ORI

16

CAPITOLUL 5

ASISTENŢA REFUGIAŢILOR ÎN VEDEREA INTEGRĂRII Integrarea, ca proces legal, este o condiţie a realizării cu succes a celorlalte dimensiuni – economică, socială şi culturală – şi constă în oferirea progresivă, de către statul-gazdă, de drepturi refugiaţilor (în mare parte asemănătoare cu cele de care se bucură propriii cetăţeni), trecând prin realizarea unităţii familiale, obţinerea rezidenţei permanente şi, în final, dobândirea cetăţeniei. Conceptul de condiţie juridică se referă la totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are un refugiat în ţara de azil. În multe prevederi ale Convenţiei de la Geneva din 1951, apare recomandarea ca statele să acorde refugiaţilor tratamentul cel mai favorabil cu putinţă. Acordarea acestui statut juridic special refugiaţilor, în comparaţie cu alte categorii de străini, se datorează faptului că refugiaţii sunt persoane lipsite de protecţie din partea statelor a căror cetăţenie o au sau chiar sunt lipsiţi de orice cetăţenie (apatrizii). Astfel, refugiaţii necesită o protecţie şi drepturi care nu sunt necesare celorlalţi străini. Refugiaţii, prin faptul că nu se pot întoarce în ţara de origine, sunt în întregime dependenţi de ţara gazdă în asigurarea atât a protecţiei (împotriva refoulement), cât şi a unei soluţii durabile la exilul lor forţat. Asigurarea unui statut juridic favorabil, completat de un regim favorabil în obţinerea cetăţeniei, este primul pas în facilitarea unei integrări de succes. Important de menţionat este faptul că refugiaţii, spre deosebire de ceilalţi străini, în cazul în care nu se integrează în societatea-gazdă, nu pot, în multe cazuri, să se întoarcă în ţara de origine. Conform legislaţiei române3, integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor, care au dobândit o formă de protecţie în România, la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, iar pentru realizarea acestui lucru este necesară derularea de programe de integrare (activităţi specifice de orientare culturală, consiliere şi învăţare a limbii române) şi facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale: dreptul la un loc de muncă, dreptul la educaţie, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială şi dreptul la o locuinţă. În cadrul procesului de integrare, un rol important trebuie să-l aibă refugiaţii, atât ca beneficiari de servicii cât şi ca furnizori, contribuind la elaborarea şi dezvoltarea acestor programe. Refugiaţii întâmpină o serie de obstacole în procesul integrării, obstacole determinate de experienţa exilului involuntar, necunoaşterea limbii ţării-gazdă, izolarea, problemele de adaptare din primii ani, tulburări fizice şi psihice generate de traumele din trecut şi de posibile torturi. Ei prezintă, de asemenea, o serie de dezavantaje de factură socio-economică: este dificil de pătruns pe piaţa forţei de muncă fiind refugiat, cu un nivel educaţional scăzut, fără cunoştinţe necesare de limba română şi fără competenţele culturale şi sociale necesare. Acţiunile de integrare vizează, în principal două tipuri de strategii, aflate în strânsă interacţiune: pregătirea refugiaţilor să acţioneze în societate, să îndeplinească îndatoririle legale şi să participe activ la dezvoltarea socio-economică a comunităţii în care trăiesc, dar şi crearea unui mediu economic, social, cultural, accesibil şi primitor pentru refugiaţi. În acest sens, furnizorii de servicii sociale, în special serviciile din domeniul medical, educativ şi de încadrare în muncă, trebuie să fie instruiţi referitor la consecinţele asupra procesului integrării exercitate de dificultăţile de limbaj, traumele fizice şi psihologice, diferenţele culturale care apar în lucrul cu refugiaţii, pentru a-şi adapta serviciile la nevoile concrete ale refugiaţilor. 3 Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Page 17: Manual Refugiati ORI

17

Condiţia juridică este premisa unei integrări complete şi de succes în societatea-gazdă, în special în domeniile unde sunt necesare măsuri speciale. Totuşi, condiţia juridică nu reprezintă decât o posibilitate, o premisă mai mult sau mai puţin favorabilă, deoarece acordarea de drepturi nu este acelaşi lucru cu exercitarea lor (dreptul la muncă nu este acelaşi lucru cu a avea un loc de muncă). Pentru a-şi exercita efectiv drepturile şi, implicit a se integra în societatea-gazdă, refugiaţii trebuie să fie sprijiniţi şi să beneficieze de măsuri şi asistenţă specială. Aceste măsuri nu vin doar în sprijinul refugiaţilor ci şi al românilor, în sprijinul societăţii româneşti care va beneficia de abilităţile şi potenţialul refugiaţilor, o dată ce ei vor deveni membri deplini ai comunităţii. Refugiaţii pot contribui nu doar economic la dezvoltarea societăţii româneşti, ci şi cultural prin diversitatea de opinii, tradiţii, obiceiuri, practici religioase etc. pe care le aduc o dată cu ei. Principiile generale în asistenţa refugiaţilor reprezintă un set de idei generale care ghidează politica în domeniul integrării străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România. Aceste principii sunt: • refugiaţii reprezintă o categorie distinctă de străini, datorită faptului că au fost forţaţi, în

urma persecuţiilor, să-şi părăsească ţările de origine; • refugiaţii au acces la drepturile economice şi sociale în aceleaşi condiţii cu cetăţenii

români, şi anume: dreptul la un loc de muncă, dreptul la o locuinţă, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială, asigurări sociale, dreptul la educaţie;

• refugiaţii au dreptul să beneficieze de servicii adaptate nevoilor şi situaţiei speciale cu care se confruntă, servicii oferite de instituţiile statului şi/sau de organizaţii neguvernamentale;

• refugiaţii au dreptul la servicii specializate – orientare culturală, consiliere şi cursuri de învăţare a limbii române, în prima fază a şederii lor în România, servicii reunite în programe de integrare; în plus, beneficiază de asistenţă financiară şi cazare în centrele pentru solicitanţii de azil, iar după terminarea programului de integrare pot obţine subvenţionarea chiriei cu 50% pe o perioadă de 12 luni;

• integrarea este un proces individual care presupune eforturile şi participarea activă a refugiaţilor, dar pentru ca acest proces să aibă o finalitate pozitivă este necesar să existe un cadru general legal, economic, social şi cultural care să faciliteze şi să sprijine eforturile individuale;

• crearea cadrului general care să faciliteze integrarea refugiaţilor presupune realizarea unui parteneriat între autorităţile publice de la nivel central şi local, societatea civilă, organizaţii neguvernamentale şi refugiaţi;

• activităţile întreprinse în vederea facilitării integrării refugiaţilor în societatea românească urmăresc promovarea unei societăţi multiculturale.

Privit la modul general, un refugiat se confruntă cu trei categorii de probleme: • problemele vieţii de zi cu zi, cu care ne confruntăm fiecare dintre noi; • probleme generate de diferenţele culturale ale unui nou mediu, obstacole pe care le întâlnim şi

la alţi imigranţi care trebuie să se adapteze la o nouă cultură; • în plus, refugiaţii trebuie să depăşească efectele experienţelor traumatizante cauzate de exilul

forţat (pierderea celor apropiaţi, situaţia materială precară, comparativ cu alţi imigranţi, în anumite cazuri de tortură suferită în ţările de origine).

Pentru a veni în sprijinul refugiaţilor, este necesară o abordare globală a problemelor acestora. Cel puţin din punct de vedere teoretic, se poate afirma că fiecare dintre aceste mari categorii de probleme presupune o abordare specifică. În acest sens, avem: • pentru prima categorie de nevoi, consiliere în vederea informării asupra drepturilor şi orientarea

persoanelor în nevoie către serviciile oferite de instituţiile statului sau alte organizaţii; • pentru depăşirea obstacolelor generate de diferenţele culturale, avem sesiunile de informare şi

orientare culturală şi cursurile de limba română;

Page 18: Manual Refugiati ORI

18

• consiliere psihologică şi, în unele situaţii, psihoterapie; sunt metode care vin în sprijinul refugiaţilor, în vederea restabilirii echilibrului psihic necesar implicării active în viaţa de zi cu zi4.

Programul de integrare, care vizează acea categorie de străini nou recunoscuţi ca refugiaţi sau ca persoane cu protecţie subsidiară, trebuie să înceapă în cel mai scurt timp după obţinerea formei de protecţie şi urmăreşte să acopere toate serviciile prezentate mai sus. Programul nu este obligatoriu la început (refugiatul poate opta sau nu pentru programul de integrare), dar o dată acceptat în program prezenţa sa devine obligatorie la activităţile prevăzute în planul individual de integrare. Etapele principale ale programului de integrare sunt: • primirea şi procesarea cererii de intrare în programul de integrare; • realizarea interviului şi întocmirea planului individual de integrare; • semnarea protocolului de integrare; • implementarea şi monitorizarea planului individual de integrare; • evaluarea programului. Includerea în programele de integrare se face în urma unei evaluări a situaţiei individuale sau familiale, care urmăreşte identificarea nevoilor şi a măsurilor necesare acoperirii acestora. În urma acestei evaluări, se elaborează un plan individual sau familial de integrare, care presupune o abordare globală (problemele unei persoane fiind interdependente). Programele de integrare, desfăşurate în baza planurilor individuale, urmăresc atingerea unui nivel acceptabil de funcţionare autonomă a refugiaţilor în societate, prin oferirea cunoştinţelor de bază din punct de vedere lingvistic, cultural şi al modului de funcţionare a societăţii româneşti şi a instituţiilor sale. Planul individual de integrare trebuie discutat cu beneficiarul, semnat de către acesta, şi ar trebui să cuprindă, cel puţin, următoarele aspecte: • nevoile identificate în urma interviului; • obiectivele urmărite; • prezentarea detaliată a activităţilor de realizat, a termenelor şi a instituţiilor sau persoanelor

responsabile. Bibliografie recomandată • Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o

formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare • Hotărârea Guvernului nr. 1483/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

O.G. nr. 44/2004 • Drăgoi Vasile, Radu Mircea – Integrarea refugiaţilor în societatea românească – ghid adresat

funcţionarilor publici, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2005 • ECRE - Good Practice Guide on the Integration of Refugees in the European Union -

Employment and Vocational Training, Cultural and Community Integration for Refugees, Education, 1999

• Directorate-General Justice, Freedom and Security, European Commission- Handbook on Integration, first edition, 2005

4 Conform Drăgoi Vasile, Radu Mircea – Integrarea refugiaţilor în societatea românească – ghid adresat funcţionarilor publici, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2005

Page 19: Manual Refugiati ORI

19

CAPITOLUL 6

ORIENTAREA CULTURALĂ Capitolul prezintă reguli şi instrucţiuni de desfăşurare a sesiunilor de orientare culturală din cadrul programelor de integrare pentru refugiaţi. I. Obiectivele sesiunilor de orientare culturală 1. oferirea unui bagaj minim de informaţii privind geografia, istoria, modul de organizare a Statului Român, modul de viaţă românesc şi valorile Uniunii Europene; 2. familiarizarea participanţilor cu aşteptările societăţii româneşti în ceea ce îi priveşte5. II. Metodologia Premisa de la care se pleacă: cea mai mare parte a problemelor identificate în interacţiunile dintre indivizi aparţinând de culturi diferite pornesc de la diferenţele existente între cele două culturi6. Conştientizarea acestor diferenţe culturale este cheia unor interacţiuni interculturale de succes. Prin compararea celor două perspective, se observă diferenţele şi asemănările culturale şi se înţelege motivaţia care determină comportamente diferite. Atingerea obiectivelor presupune implicarea activă atât a facilitatorului cât şi a beneficiarilor. Ce are în vedere facilitatorul? • prezentarea perspectivei româneşti asupra subiectelor în discuţie; • identificarea perspectivelor participanţilor asupra aceloraşi subiecte; • compararea celor două perspective, identificarea asemănărilor şi diferenţelor (diferenţele

culturale), prin implicarea activă a participanţilor. Cum se pregăteşte facilitatorul? • cunoaşterea interlocutorilor (vârstă, gen, educaţie şi pregătire, experienţă de viaţă) şi a nevoilor

acestora (în concordanţă cu evaluarea iniţială şi planul individual de integrare); • cunoaşterea profilului cultural al regiunii/ţării de origine7; • cunoaşterea subiectelor sesiunilor (facilitatorul sesiunilor are libertatea şi chiar obligaţia de a

identifica şi adapta materialele utilizate la nevoile şi posibilităţile beneficiarilor, putând alege materialele pe care le consideră în concordanţă cu obiectivele sesiunilor şi adaptate la nivelul de înţelegere al participanţilor).

III. Structura şi conţinutul sesiunilor de orientare culturală Metodologia este structurată în patru module. La acestea se mai adaugă câte o sesiune dedicată introducerii, una de încheiere a cursului şi alte trei sesiuni privind familiarizarea participanţilor cu aşteptările societăţii româneşti în ceea ce îi priveşte. Fiecare sesiune are o durată de 60 minute, putându-se desfăşura în grup sau individual. Prezentările constituie 1/3 din timp (20 minute), restul de 2/3 (40 minute) fiind dedicat întrebărilor şi discuţiilor pe marginea subiectului prezentat8. Fiecare 5 Refugiaţii vin cu propriile aşteptări privind societatea-gazdă, scopul sesiunilor de orientare fiind acela de mediere între aşteptările lor şi cele ale societăţii româneşti. 6 Mai multe informaţii în lucrarea Integrarea refugiaţilor în societatea românească – V. Drăgoi, R. Mircea, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2005. 7 bibliografie internet. 8 Se va pune accentul pe discutarea în paralel a situaţiei din România cu cea din ţara de origine, pentru evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor şi pentru implicarea activă a beneficiarilor.

Page 20: Manual Refugiati ORI

20

sesiune începe cu recapitularea informaţiilor din sesiunea precedentă (5-10 minute). La sfârşitul fiecărui modul, are loc o secţiune de recapitulare a modulului. În total, cursul de orientare culturală are o durată de 39 de ore. Programul sesiunilor de orientare culturală (numărul săptămânal de ore, distribuţia pe zile etc.) este stabilit de facilitator, după consultarea beneficiarului, în concordanţă cu planul individual de integrare şi reprezintă o anexă a acestuia. Modulele se intitulează astfel: – modulul I: Geografie şi Istorie; – modulul II: România – Stat democratic; – modulul III: Omul şi societatea; – modulul IV: Valorile Uniunii Europene. Sesiunea introductivă Sesiunea de introducere cuprinde prezentarea interlocutorilor, prezentarea obiectivelor cursului de orientare, prezentarea materialelor şi a modulelor care urmează să fie parcurse, evaluarea cunoştinţelor iniţiale, descrierea programului săptămânal, cu accentuarea importanţei pe care o are respectarea cu punctualitate a programului stabilit. Sesiunea de încheiere Sesiunea de încheiere va cuprinde: - recapitularea principalelor informaţii predate; - susţinerea testului de evaluare9 a cunoştinţelor dobândite în urma cursului; - eliberarea certificatului care atestă absolvirea cursului10. Modulul I - Geografie şi Istorie Vor fi prezentate cunoştinţe generale cu privire la: • geografia României (hartă, suprafaţă, aşezarea geografică a României, relief, climă, floră şi

faună, populaţie, distribuirea populaţiei, organizarea administrativ-teritorială11, principalele oraşe, oraşul în care locuieşte) – 2 sesiuni;

• principalele momente din istoria României (dacii şi romanii, formarea principatelor române, crearea statului naţional unitar român, perioada comunistă, România după Revoluţia din decembrie 1989)12 – 2 sesiuni.

Modulul II - România – stat democratic Vor fi prezentate articole din Constituţia României şi legislaţia specifică: • principiile generale – 1 sesiune; • drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale – 2 sesiuni; • autorităţile publice: Parlamentul, Guvernul, Preşedintele României – 2 sesiuni; • drepturile şi obligaţiile refugiaţilor şi a străinilor cu drept de şedere pe teritoriul României,

precum şi legile care reglementează aceste aspecte – 4 sesiuni; • sistemul de asigurări sociale: asigurarea medicală, sistemul de pensie, de şomaj, asigurări

private etc. – 2 sesiuni. 9 Testul este de tip grilă, cu 39 de întrebări (câte o întrebare privind informaţiile furnizate în fiecare sesiune), urmând a fi realizat de facilitator. 10 Certificatul va fi semnat de directorul centrului regional şi va cuprinde datele de identificare a participantului, numărul de ore parcurse, perioada, rezultatul la evaluare, data întocmirii certificatului. 11 Informaţii generale legate de judeţul de reşedinţă al beneficiarilor: o scurtă istorie a oraşului, populaţie, suprafaţă, mijloace de transport, instituţii importante, obiective turistice, telefoane utile, parcuri, muzee, magazine, pieţe, lăcaşuri de cult. 12 Utilizarea de atlase, cărţi, filme etc.

Page 21: Manual Refugiati ORI

21

Modulul III - Omul şi societatea13 Vor fi prezentate cunoştinţe generale cu privire la: • convieţuirea în familie (forme ale familiei: căsnicii, parteneriate de viaţă, copiii, rolul femeii,

egalitatea în drepturi, drepturile copilului, legătura între generaţii) – 2 sesiuni; • convieţuirea cotidiană (familiarizarea cu documentele şi banii româneşti; familiarizarea cu

zona/mijloacele de transport; prezentarea activităţilor din centru şi a regulamentelor de ordine interioară; modalităţi de petrecere a timpului liber) – 2 sesiuni

• diversitatea religioasă - toleranţa şi libertatea credinţei (religii/confesiuni în România; sărbători şi celebrări religioase) – 2 sesiuni;

• importanţa educaţiei pentru pentru evoluţia personală şi succesul profesional (importanţa familiei în succesul educaţional al copiilor) – 2 sesiuni;

• reguli de igienă (corpul uman, boli care pot fi contactate datorită lipsei de igienă, igiena zilnică, obiecte şi materiale pentru curăţarea hainelor şi a locuinţei) – 2 sesiuni;

• reguli de alimentaţie (bucătăria, vesela, tipuri de alimentaţie şi reţete româneşti) – 2 sesiuni. Modulul IV – Valorile Uniunii Europene14 Vor fi prezentate cunoştinţe generale cu privire la: • demnitate (demnitatea umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea

torturii, a tratamentelor degradante, a sclaviei şi a muncii forţate) – 1 sesiune; • libertăţi (dreptul la libertate şi securitate, respectul pentru viaţa privată şi viaţa de familie,

protecţia datelor personale, dreptul la căsătorie şi întemeierea unei familii, dreptul la gândire, conştiinţă şi religie, libertatea de expresie şi informare, libertatea de asociere, libertatea artelor şi ştiinţelor, dreptul la educaţie, dreptul de a alege ocupaţia şi dreptul de a munci, libertatea de a avea o afacere, dreptul de proprietate, dreptul la azil, protecţia împotriva expulzării şi extrădării) – 1 sesiune;

• egalitatea (egalitatea în faţa legii, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică, egalitatea între bărbaţi şi femei, drepturile copiilor, drepturile bătrânilor, integrarea persoanelor cu dizabilităţi) – 1 sesiune;

• solidaritatea (dreptul muncitorilor la informare şi consultare, dreptul la grevă, acces la serviciile de plasament, protecţia în eventualitatea concedierii nejustificate, condiţii corecte de muncă, interzicerea muncii copiilor, protecţia vieţii familiale şi profesionale, securitate socială şi asistenţă socială, îngrijire medicală, acces la servicii, protecţia mediului, protecţia consumatorului) – 2 sesiuni;

• drepturile cetăţeneşti (dreptul de a vota şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European, dreptul de a vota şi a candida la alegerile locale, dreptul la o bună administrare, accesul la documente, Avocatul Poporului, dreptul la petiţie, dreptul la libertate de mişcare şi rezidenţă, protecţia diplomatică şi consulară) – 1 sesiune;

• justiţie (dreptul la un proces corect, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, principiile egalităţii şi proporţionalităţii între vinovăţie şi pedeapsă, dreptul de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune) – 1 sesiune.

Sesiuni privind familiarizarea participanţilor cu aşteptările societăţii româneşti Mulţi refugiaţi provin din culturi unde „rolurile” din familie, societate sau locul de muncă sunt relativ bine stabilite, de exemplu bărbaţii întreţin familia, iar femeile se îngrijesc de copii şi cămin. În societatea-gazdă, refugiaţii descoperă rapid că vechile roluri nu mai sunt aceleaşi, că aşteptările lor în ceea ce priveşte modul de convieţuire în societate, rolurile de gen şi modalitatea acceptată de câştigare a existenţei sunt diferite faţă de cele cu care sunt obişnuiţi. Cu alte cuvinte, fiecare societate fixează propriile obiective de atins pentru membrii săi şi mijloacele legal admise de atingere a obiectivelor, iar acest fapt trebuie înţeles foarte repede de cei nou-veniţi. Aşteptări 13 poate fi utilizat un profil cultural românesc, orientativ http://www.cp-pc.ca/english/ 14 aşa cum sunt prezentate în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene

Page 22: Manual Refugiati ORI

22

eronate din partea refugiaţilor cu privire la societatea-gazdă conduc la situaţii stresante pentru indivizi, dar şi la conflicte cu reprezentanţii societăţii-gazdă. În vederea gestionării eficiente a aşteptărilor refugiaţilor privind societatea românească trei subiecte urmează să fie aprofundate, şi anume: • responsabilitatea proprie în obţinerea unei integrări de succes; • necesitatea identificării unui loc de muncă într-un timp cât mai scurt; • necesitatea comunicării în limba română în cel mai scurt timp.

Pentru fiecare temă este alocată o sesiune. Se pune accentul pe necesitatea implicării individuale în găsirea unui loc de muncă şi învăţarea limbii române (efortul personal şi atitudinea au un rol esenţial, poate chiar mai important decât calitatea serviciilor de ocupare sau pregătirea profesorului de limba română). Autosusţinerea şi responsabilitatea individuală trebuie înţelese de beneficiari ca valori fundamentale ale culturii româneşti şi europene. Prezentarea şi implicarea refugiaţilor care s-au integrat cu succes este o bună metodă utilizată în educaţia adulţilor. Beneficiarii trebuie să înţeleagă că autorităţile nu le pot garanta un loc de muncă în concordanţă cu aşteptările lor, ci pot doar să le faciliteze accesul la un astfel de loc de muncă prin crearea de condiţii şi servicii egale, dar modul în care îşi păstrează locul de muncă depinde în întregime de ei. De asemenea, modul în care se vor comporta în societate va determina, în cea mai mare măsură, atitudinea şi comportamentul populaţiei locale faţă de ei.

Bibliografie recomandată • Drăgoi Vasile, Radu Mircea – Integrarea refugiaţilor în societatea românească – ghid adresat

funcţionarilor publici, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2005 • ECRE - Good Practice Guide on the Integration of Refugees in the European Union -

Employment and Vocational Training, Cultural and Community Integration for Refugees, Education, 1999

• Xuan Quach, Anna Jones – Intercultural Communication, Teaching and Learning Unit, 2002

Page 23: Manual Refugiati ORI

A N E X E

RAPOARTELE ANUALE PRIVIND SITUAŢIA REFUGIAŢILOR ÎN ROMÂNIA

Page 24: Manual Refugiati ORI

24

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Oficiul Naţional pentru Refugiaţi

RAPORT ANUAL privind situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România

I. Introducere Prezentul raport a fost elaborat în conformitate cu art. 19, alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1483/9 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 185/17 mai 2004. Grupul-ţintă la care se referă raportul este format din străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (refugiaţii recunoscuţi şi persoanele cu protecţie umanitară condiţionată15) şi este important ca ei să fie deosebiţi de solicitanţii de azil şi de alte categorii de străini care au drept de şedere în România. Oficiul Naţional pentru Refugiaţi (ONR) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor este instituţia care coordonează activităţile în vederea integrării în societatea românească a străinilor care au obţinut o formă de protecţie. 1. Scopul raportului Scopul raportului este de a prezenta stadiul de implementare a legislaţiei în domeniu şi de a oferi o privire de ansamblu asupra procesului de integrare în societatea românească a străinilor care au obţinut o formă de protecţie. De asemenea, raportul reuneşte şi propuneri de îmbunătăţire a situaţiei actuale, atât în domeniul legislativ cât şi din punct de vedere al serviciilor şi asistenţei oferite. 2. Repere statistice În România, din 1991 până în mai 2005, a fost înregistrat un număr de 14.854 de solicitanţi de azil, dintre care 2.577 au primit o formă de protecţie (în Anexa 1 este prezentată situaţia solicitanţilor de azil în funcţie de ţările de origine). În mai 2005, se mai aflau în România 858 de străini care beneficiau de o formă de protecţie. II. Aspecte privind stadiul de implementare a legislaţiei în domeniul integrării refugiaţilor Conform Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, iar pentru realizarea acestui lucru este necesară derularea de programe de integrare (activităţi specifice de orientare culturală, consiliere şi învăţare a limbii române) şi facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale: dreptul la un loc de muncă, dreptul la educaţie, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială şi dreptul la o locuinţă.

15 O.G. nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.

Page 25: Manual Refugiati ORI

25

În continuare, este prezentată situaţia actuală, progresele înregistrate dar şi întârzierile în implementarea prevederilor legale pentru fiecare dimensiune a procesului de integrare. 1. Programul de integrare Programele de integrare urmăresc susţinerea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România în procesul de dobândire a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare adaptării la societatea românească (cunoştinţe de limba română şi cunoştinţe referitoare la societate în general) şi ele reprezintă o investiţie în viitor atât pentru străini cât şi pentru societatea românească. În perioada mai 2004 – mai 2005 (perioada care ne interesează, deoarece reprezintă 12 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei privind integrarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie), 164 de străini au primit o formă de protecţie, dintre care 69 au fost incluşi în programul de integrare (42% dintre cei nou-recunoscuţi în perioada avută în vedere – participarea la programele de integrare nu este obligatorie). Acestora li se adaugă alţi 57 de străini cu o formă de protecţie, recunoscuţi în anii din urmă, care nu au beneficiat de asistenţă în vederea integrării şi care au dorit să participe la programul de integrare. În total, începând cu luna mai 2004 au beneficiat de prevederile O.G. nr. 44/2004, 126 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România (în Anexa 2, sunt prezentate date statistice referitoare la participanţii la programul de integrare). Anterior, în baza H.G. nr. 1191/2001 privind aprobarea Programului special pentru integrarea socioprofesională a străinilor care au dobândit statutul de refugiat în România, 63 de refugiaţi recunoscuţi au primit asistenţă în vederea integrării în societatea românească din partea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi. Străinii înscrişi în programele de integrare au participat la sesiuni de acomodare culturală şi consiliere socială şi psihologică, după un plan individual de integrare întocmit pentru fiecare persoană adultă, sesiuni organizate şi derulate de personalul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi. În paralel cu activităţile menţionate mai sus care au avut loc în centrul de cazare al solicitanţilor de azil şi refugiaţilor din Bucureşti, sectorul 2, centru în care străinii au locuit pe durata programului de integrare, participanţii au beneficiat şi de un curs gratuit de învăţare a limbii române, curs organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin intermediul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Şcoala nr. 145 din sectorul 2, în colaborare cu Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a elaborat programele de învăţare a limbii române pentru copii şi adulţi şi manualele necesare desfăşurării în bune condiţii a cursului. În vederea îmbunătăţirii calităţii cursului, considerăm necesară şi realizarea unui modul de pregătire pentru profesorii care predau limba română refugiaţilor, pregătire care să includă aspecte referitoare la diferenţele culturale şi o împărţire mai atentă a cursanţilor pe grupe de vârstă, gen sau ţări de origine. Au existat câteva aspecte care au influenţat modul de desfăşurare a activităţilor din cadrul programului de integrare: în primul rând, aşteptările beneficiarilor privind condiţiile socio-economice din România şi dorinţa multora de a pleca spre o ţară din Uniunea Europeană – dintre cei 126 de participanţi 27 de persoane au finalizat programul (17 adulţi şi 10 copii - 21,5%), 33 participă încă la program (26%) şi restul au părăsit programul din diferite motive (52,5%), în cea mai mare parte a cazurilor părăsind şi România (de exemplu, în procent de 90% refugiaţii din Somalia au părăsit România la câteva luni după obţinerea formei de protecţie). În al doilea rând, factori cum sunt educaţia din ţara de origine (42% dintre adulţii participanţi la program nu au nici un fel de educaţie iar alţi 47% dintre adulţi au până în 8 clase), profesia (60% nu au nici o profesie) corelată cu experienţa de muncă (70% nu au nici un fel de experienţă de muncă) sunt factori care influenţează, de multe ori decisiv, şansele de integrare ale acestor persoane. 2. Accesul pe piaţa forţei de muncă Din punct de vedere legislativ, străinii care au dobândit o formă de protecţie beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă, acces la sistemul asigurărilor pentru şomaj, la măsurile pentru prevenirea

Page 26: Manual Refugiati ORI

26

şomajului şi stimularea forţei de muncă, în aceleaşi condiţii cu cele ale cetăţenilor români. Mai mult, prevederile legislative16 menţionează un sistem de asistenţă a străinilor cu o formă de protecţie în vederea ocupării şi adaptarea serviciilor oferite de agenţiile de ocupare la situaţia şi nevoile specifice ale acestora. În acest domeniu, aspectele pozitive privesc îmbunătăţirea comunicării în teritoriu, realizată prin desemnarea unei persoane de contact în fiecare agenţie judeţeană, şi faptul că străinii beneficiază de înscriere ca persoane în căutarea unui loc de muncă sau de ajutor de şomaj atunci când este cazul. Din păcate, adaptarea serviciilor agenţiilor de ocupare a forţei de muncă, aşa cum este reglementată de lege (utilizarea interpreţilor în procesul de comunicare cu refugiaţii şi realizarea de cursuri speciale de pregătire a acestora) nu a fost realizată, fapt care face ca nici un străin participant la programul de integrare să nu obţină un loc de muncă prin intermediul agenţiilor guvernamentale de ocupare a forţei de muncă (98 de adulţi în decursul a 12 luni de la intrarea în vigoare a legii privind integrarea). Principalele obstacole identificate au fost lipsa calificărilor, cunoaşterea insuficientă a limbii române dar şi neimplicarea unora dintre străini în procesul de căutare a unui loc de muncă. 3. Accesul la educaţie Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au acces la toate formele de învăţământ în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În vederea înscrierii în anul de studiu corespunzător cunoştinţelor deţinute, minorii pot participa la un curs gratuit de iniţiere în limba română. Cursul are loc la cerere şi este organizat de inspectoratele şcolare. Problema care a apărut este legată de faptul că minorii participanţi la cursurile de iniţiere nu pot fi înregistraţi în evidenţele şcolare oficiale, decât după integrarea lor deplină în cadrul sistemului de învăţământ, fapt ce implică, deocamdată, imposibilitatea obţinerii alocaţiilor de stat pentru această categorie de copii. La nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării sunt însă avute în vedere soluţii de rezolvare şi a acestei probleme. Dar principalul obstacol în ceea ce priveşte accesul la educaţie al străinilor care au obţinut o formă de protecţie se referă la modalitatea de recunoaştere a diplomelor pentru refugiaţii care au astfel de acte şi atestarea studiilor şi calificărilor pentru cei care nu posedă documente, deoarece străinii care au obţinut o formă de protecţie în România trebuie să parcurgă acelaşi traseu ca şi ceilalţi străini pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor, lucru care în practică nu este posibil, în cea mai mare parte a cazurilor. Iniţial acest aspect era reglementat de art.11, alin.2 din O.G. nr. 44/2004, dar O.G. nr. 73/2004 abrogă acest articol care prevedea obligativitatea elaborării de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a unei metodologii speciale pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor, aplicabilă în cazul acestei categorii speciale de străini. Din punct de vedere al familiarizării cadrelor didactice cu problematica drepturilor omului şi a refugiaţilor, merită menţionate activităţile de pregătire a profesorilor desfăşurate de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Reprezentanţa din România, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu participarea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, în oraşele Timişoara, Galaţi şi Braşov. 4. Accesul la sistemul de asistenţă medicală

Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au dreptul la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. Singurele probleme sunt cauzate de interpretările diferite privind achitarea contribuţiilor la asigurările de sănătate, interpretări ale caselor de asigurări de sănătate teritoriale. Pentru a obţine calitatea de asigurat, străinii care au obţinut o formă de protecţie au obligaţia de a achita contribuţia începând cu data obţinerii formei de protecţie, excepţie făcând cei care au obţinut protecţie anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 44/2004 care sunt obligaţi să achite contribuţia începând cu data de intrare în vigoare a ordonanţei. Există situaţii în care 16 O.G. nr.44/2004 şi H.G. nr. 1483/2004

Page 27: Manual Refugiati ORI

27

aceste persoane au fost obligate să achite contribuţia pe trei ani în urmă, deşi fac parte din categoria celor care trebuie să plătească începând cu luna mai 2004. Se cunosc cazurile a trei refugiaţi recunoscuţi care au acţionat în instanţă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti datorită interpretării modalităţii de calcul a contribuţiei acestora la asigurările de sănătate.

5. Accesul la o locuinţă Dreptul străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România la locuinţe, în aceleaşi condiţii cu românii, este prevăzut la art. 6 din O.G. nr. 44/2004, iar în situaţia în care persoanele, care au parcurs programul de integrare, nu pot primi o locuinţă socială din partea autorităţilor locale pot închiria o locuinţă, iar Oficiul Naţional pentru Refugiaţi le poate subvenţiona chiria cu până la 50% pentru maximum un an. Problemele care apar sunt cele legate de exercitarea practică a acestui drept, fapt datorat atât situaţiei obiective privind locuinţele sociale din România dar şi faptului că Oficiul Naţional pentru Refugiaţi nu a primit din partea autorităţilor administraţiei publice locale o evaluare privind chiria medie în comunităţile respective, aspect prevăzut de lege şi fără de care nu se poate achita această subvenţie. În practică, avem cazurile a două familii de refugiaţi care au parcurs programul de integrare şi au solicitat subvenţionarea chiriei. 6. Accesul la sistemul de asistenţă socială Accesul la sistemul de asistenţă socială se realizează în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii români, iar în cea mai mare parte a cazurilor, serviciile de asistenţă socială au dat dovadă de flexibilitate în asistarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România. Astfel, comparativ cu anii 2002 – 2003, imediat după intrarea în vigoare a Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, când 6 familii de refugiaţi au beneficiat de ajutorul social, în perioada 2004 – 2005, 15 cazuri de persoane cu o formă de protecţie au beneficiat de servicii sociale de stat (ajutor social, alocaţie familială complementară, alocaţie pentru familii monoparentale, ajutor de urgenţă, indemnizaţie de handicap). Cazurile vulnerabile, participante la programul de integrare şi cazate în centrul ONR, au beneficiat de serviciile de asistenţă socială puse la dispoziţie de Primăria sectorului 2 din Bucureşti. Din cele 15 cazuri asistate în 2004 – 2005, 14 sunt în evidenţa Serviciului de Asistenţă Socială al sectorului 2. Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România pot beneficia de un ajutor rambursabil din partea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei care poate fi obţinut pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru alte 3 luni. Ajutorul rambursabil se ridică la valoarea salariului minim pe economie, pentru fiecare membru al familiei şi se acordă în urma unei anchete sociale. Practica a demonstrat că refugiaţii au acces la acest ajutor. În perioada de referinţă (mai 2004 – mai 2005), Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a înaintat Direcţiei pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială, Bucureşti, dosarele a 112 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, posibili beneficiari ai ajutorului rambursabil. 7. Activităţile complementare serviciilor oferite de instituţiile statului În domeniul azilului şi refugiaţilor, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi cooperează, în baza protocoalelor încheiate, cu organizaţii neguvernamentale în vederea suplimentării asistenţei oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor, organizaţii dintre care amintim: ARCA - Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (în domenii privind accesul refugiaţilor la asigurările de sănătate şi asistenţă socială, cetăţenie română, ocupare şi în procesul de monitorizare a cazurilor individuale), Salvaţi Copiii (consilierea şi integrarea şcolară a copiilor refugiaţi), Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi (asistenţa juridică şi socială a solicitanţilor de azil), Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi (asistenţa şi cazarea cazurilor vulnerabile) şi Organizaţia Femeilor Refugiate din

Page 28: Manual Refugiati ORI

28

România (activităţi de consiliere socială şi campanii de informare). De asemenea, există o colaborare foarte bună cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Reprezentanţa din România, care finanţează programele de asistenţă ale organizaţiilor neguvernamentale. III. Concluzii şi recomandări În perioada scursă de la intrarea în vigoare a O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România (12 luni), s-au făcut paşi importanţi în vederea facilitării procesului de integrare a străinilor care au obţinut o formă de protecţie, dintre care menţionăm îmbunătăţirea serviciilor oferite în cadrul programelor de integrare şi îmbunătăţirea comunicării interinstituţionale (principalele instituţii guvernamentale implicate au participat la întâlnirile de coordonare organizate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi), dar mai sunt probleme în domenii-cheie, cum ar fi accesul pe piaţa forţei de muncă, locuinţele sociale, recunoaşterea studiilor şi calificărilor din ţările de origine ale refugiaţilor recunoscuţi şi ale persoanelor care au dobândit protecţie umanitară condiţionată sau practica inconstantă în ceea ce priveşte plata contribuţiei la asigurările de sănătate. Având în vedere cele menţionate mai sus, putem spune că sistemul funcţionează parţial, ceea ce nu este suficient dacă dorim asigurarea unui cadru care să faciliteze cu adevărat integrarea în societatea românească a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România şi evitarea transformării lor într-un grup marginalizat şi dependent de ajutoare sociale (de exemplu, în lipsa unor servicii în vederea accesului pe piaţa forţei de muncă, servicii adaptate nevoilor lor, şi a posibilităţilor de cazare în comunităţile locale unde există perspectiva angajării, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi se află în imposibilitatea de a îndruma străinii care au o formă de protecţie către acele comunităţi unde aceştia ar urma să locuiască şi să muncească). În continuare, propunem câteva direcţii de acţiune care necesită o abordare mai atentă din partea factorilor de decizie: • continuarea procesului de instruire a furnizorilor de servicii sociale, medicale sau în vederea

ocupării, în special în ceea ce priveşte dimensiunea diferenţelor culturale; • îmbunătăţirea instrumentelor de cercetare şi de colectare a datelor statistice în vederea obţinerii

unei vederi de ansamblu privind nivelul de integrare al tuturor străinilor care au obţinut o formă de protecţie din România şi al celorlalte categorii de străini;

• finanţarea de campanii de informare a opiniei publice cu privire la situaţia refugiaţilor şi a altor categorii de străini în România, campanii care să contribuie la crearea unei mediu primitor şi multicultural. Un bun exemplu în acest sens îl constituie campania derulată de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi Autoritatea pentru Străini, pe parcursul a trei luni în anul 2004, campanie care a urmărit informarea opiniei publice cu privire la refugiaţi şi alţi străini cu şedere legală în România. Campania s-a desfăşurat în cadrul unui Proiect PHARE;

• modificarea reglementărilor privind dobândirea cetăţeniei române de către străinii care au obţinut o formă de protecţie, dobândirea cetăţeniei reprezentând un instrument de facilitare a procesului de integrare. Practica ţărilor Uniunii Europene şi recomandările Comisiei Europene ne arată că perioada şi condiţiile necesare obţinerii cetăţeniei sunt mai favorabile pentru refugiaţi comparativ cu alte categorii de străini;

• completarea O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România cu o secţiune referitoare la activităţi în vederea facilitării integrării celorlalte categorii de străini cu şedere legală (conform cerinţelor Uniunii Europene, programele de integrare ar trebui extinse şi la alte categorii de străini).

Page 29: Manual Refugiati ORI

29

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Oficiul Naţional pentru Refugiaţi

RAPORT ANUAL privind situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România

1. Introducere Prezentul raport a fost elaborat în conformitate cu art. 19, alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1483/9 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 185/17 mai 2004. Grupul-ţintă la care se referă raportul este format din străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (refugiaţii recunoscuţi şi persoanele cu protecţie subsidiară17). Raportul acoperă perioada iunie 2005 – iunie 2006. Datele prezentate provin din statisticile şi rapoartele elaborate la nivelul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (ONR) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor – instituţia care coordonează activităţile în vederea integrării în societatea românească a străinilor care au obţinut o formă de protecţie - sau au ca sursă o cercetare sociologică realizată de ONR în perioada menţionată. 1.1. Scopul raportului Scopul raportului este de a oferi o privire de ansamblu asupra procesului de integrare în societatea românească a străinilor care au obţinut o formă de protecţie şi de a prezenta stadiul de implementare a legislaţiei în domeniu. De asemenea, raportul reuneşte şi propuneri de îmbunătăţire a situaţiei actuale, atât în domeniul legislativ cât şi din punct de vedere al serviciilor şi asistenţei oferite. 1.2. Structura raportului Structura raportului urmează structura principalului act normativ care reglementează domeniul integrării sociale a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, şi anume O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România. Astfel, raportul are trei părţi: – în prima parte este prezentată situaţia din punct de vedere economic şi social a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, în principal în ceea ce priveşte accesul la drepturile economice şi sociale; – a doua parte prezintă programul de integrare şi măsurile în vederea facilitării integrării; – în final, se regăsesc concluziile şi propunerile de îmbunătăţire a situaţiei actuale. 2. Situaţia din punct de vedere economic şi social a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România - accesul la drepturile economice şi sociale În perioada iunie 2005 – iunie 2006, ONR a realizat o cercetare sociologică (anchetă pe bază de interviu structurat) prin intermediul căreia s-au obţinut informaţii de la 468 străini care au obţinut o formă de protecţie în România, toţi adulţi. Suntem îndreptăţiţi să afirmăm că populaţia studiată este 17 Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.

Page 30: Manual Refugiati ORI

30

reprezentativă pentru populaţia de străini care au obţinut o formă de protecţie şi care continuă să trăiască în România, pentru că toţi străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (refugiaţi recunoscuţi sau străini cu protecţie subsidiară) trebuie să se prezinte în fiecare an la ONR pentru a li se prelungi valabilitatea documentului. În aceste condiţii, cea mai mare parte dintre străinii cu protecţie, adulţi, care locuiesc în România au fost intervievaţi de către personalul ONR. Datele prezentate în continuare, în această parte a raportului, se referă la străinii adulţi care au o formă de protecţie în România şi reprezintă concluziile acestei cercetări. 2.1. Repere statistice În România, din 1991 până în iunie 2006, au fost înregistraţi un număr de 15328 de solicitanţi de azil, dintre care 2635 au primit o formă de protecţie. La sfârşitul lunii iunie 2006, erau înregistraţi 671 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, 468 de adulţi şi 203 copii. Din punct de vedere al ţării de origine, cei mai mulţi provin din Irak (49,7%), urmaţi de Iran (10,7%) şi Palestina (7,6%). Din Africa, cei mai mulţi refugiaţi sunt din Congo (7,0%). În Anexa 1 este prezentată o statistică detaliată a străinilor adulţi care au obţinut o formă de protecţie pe ţări de origine. Alte date statistice de interes privind străinii adulţi care au o formă de protecţie: • 72,2% au statutul de refugiat şi 27,8% au primit protecţie subsidiară; • 75% dintre adulţi au până în 45 de ani şi doar 3,2% au peste 60 de ani; • majoritatea este formată din bărbaţi (76,5%); • 26,5% dintre ei sunt căsătoriţi cu cetăţeni români şi din aceste familii mixte au rezultat 145 de copii (copii cu cetăţenie română); • 60,7% sunt musulmani, 37,6% creştini, restul aparţinând de alte culte. 2.2. Accesul pe piaţa forţei de muncă Obţinerea unui loc de muncă reprezintă elementul-cheie al procesului de integrare al străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România şi un obiectiv al politicii în domeniu. Din cercetare reiese că, la momentul interviului: • 65% dintre adulţi aveau un loc de muncă; • dintre femei 26,4% lucrau (55,5% au declarat că sunt casnice), comparativ cu 76,8% dintre bărbaţi; • 19,4% dintre adulţi declară că nu au nici o ocupaţie, iar 19% sunt patroni. In Anexa 2 este prezentată situaţia detaliată privind ocupaţiile străiniilor adulţi care au obţinut o formă de protecţie în România, atât la nivelul întregii populaţii cât şi diferenţiat în funcţie de gen; • 34,9% dintre adulţii care lucrează au declarat că lucrează fără contract de muncă; • în ceea ce priveşte modalitatea obţinerii angajării, 56,6% dintre cei intervievaţi au declarat că au obţinut un loc de muncă ajutaţi de prieteni şi cunoştinţe, 38,8% prin forţe proprii, 3,9% prin intermediul ONG-urilor şi 0,7% prin intermediul agenţiilor de ocupare a forţei de muncă; • între calificările şi ocupaţiile celor care lucrează există concordanţă în 29,9% dintre cazuri; • dintre cei intervievaţi 43,8% nu deţineau o calificare profesională la venirea în România, iar 80,8% nu au obţinut o calificare în România. În Anexa 3 sunt prezentate tipurile de calificări profesionale obţinute în altă ţară, cât şi cele obţinute în România; • 55,1% au experienţă de muncă în altă ţară decât România, comparativ cu 44,9% care nu au o astfel de experienţă. 2.3. Accesul la educaţie Cu cât nivelul de educaţie al unei persoane este mai înalt, cu atât există mai multe oportunităţi de a accede pe piaţa forţei de muncă. Educaţia străinilor trebuie privită ca o combinaţie între educaţia din

Page 31: Manual Refugiati ORI

31

ţara de origine şi educaţia obţinută în România în vederea obţinerii unui loc de muncă corespunzător nivelului de pregătire. Din cercetare reiese că, la momentul interviului: • 25,2% dintre cei intervievaţi şi-au continuat studiile în România, iar nivelul de educaţie atins în România se prezintă astfel: 14,7% au studii universitare, 2,1% au studii postuniversitare, 6,4% liceul şi 2% au 8 clase; • deşi 74,8% nu şi-au continuat studiile în România, nivelul de educaţie atins înainte de venirea în România se prezintă astfel: 4,9% - 0 clase, 4,7% - 4 clase, 11,8% - 8 clase, 46,6% - liceul, 31,2% - studii universitare, 0,9% - studii postuniversitare. Cunoaşterea limbii române influenţează decisiv accesul la educaţie. În ceea ce priveşte nivelul cunoaşterii limbii române (propria evaluare) situaţia se prezintă în felul următor: • dintre adulţii intervievaţi 5,8% nu aveau, la momentul interviului, noţiuni elementare de limba română, 12,8% aveau cunoştinţe la nivel de începător, 33,1% la nivelul mediu şi 48,3% stăpâneau limba română la nivel avansat; • 32,3% au participat la un curs de învăţare a limbii române, comparativ cu 67,7% care nu au beneficiat de un astfel de curs; • privitor la tipul de curs de limba română, 15,4% au participat la cursul adresat studenţilor străini, 10,9% la anul pregătitor organizat de ONR în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi 6% la cursurile organizate de organizaţiile neguvernamentale. 2.4. Accesul la sistemul de asistenţă medicală Starea de sănătate a unei persoane reprezintă un factor esenţial în procesul de integrare a acesteia în societate. În ceea ce priveşte percepţia privind propria stare de sănătate, 81,8% dintre cei intervievaţi au declarat că au o stare bună de sănătate, comparativ cu 18,2% care au raportat probleme de sănătate. La momentul realizării interviului, 46,6% dintre adulţi aveau asigurări de sănătate. 2.5. Accesul la o locuinţă Asigurarea unei locuinţe reprezintă un pas important în procesul integrării străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, deoarece o locuinţă implică mai mult decât un adăpost şi oferă siguranţa, stabilitatea şi motivaţia implicării acestora în viaţa economică şi socială. Din cercetare reiese că, la momentul interviului: • 95,9% dintre străinii cu o formă de protecţie locuiau în Bucureşti, 1,5% în mediul rural, restul în alte oraşe; • 82,3% locuiau la bloc, 10% la casă, 3,8% într-un centru ONR, 3,6% într-o locuinţă pusă la dispoziţie de Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi şi 0,2% (1 persoană) au declarat că nu au locuinţă; • 74,4% s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de locuit, 12,8% foarte mulţumiţi şi tot 12,8% nemulţumiţi.

2.6. Accesul la sistemul de asistenţă socială şi la serviciile de pregătire profesională Obţinerea unui loc de muncă reprezintă o prioritate, dar pentru persoanele care nu se pot întreţine singure este necesar să fie incluse în sistemul de asistenţă socială. Din declaraţiile adulţilor intervievaţi reiese că 34,2% au beneficiat de servicii sociale, tipul de serviciu nominalizat cel mai frecvent fiind ajutorul rambursabil (29,1%). De asemenea, din cercetare a reieşit că 15,2% dintre totalul străinilor adulţi intervievaţi au beneficiat de curs de pregătire profesională în România şi 12,6% au apelat la serviciile agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, solicitare care s-a finalizat cu oferirea unui loc de muncă sau participare la un curs de pregătire profesională în cazul a 2,9% dintre ei.

Page 32: Manual Refugiati ORI

32

2.7. Alte aspecte de interes rezultate în urma cercetării La întrebarea referitoare la opinia privind propria situaţie financiară, 24,6% dintre cei intervievaţi consideră că au o situaţie financiară bună, 52,4% consideră că situaţia lor financiară este medie şi 23% consideră că este precară. În ceea ce priveşte veniturile, 27,1% au declarat că nu au venituri, 5,8% că au venituri mai mici decât salariul minim pe economie, pentru 19% din cazuri veniturile se încadrează între salariul minim şi salariul mediu pe economie şi pentru 48,1% veniturile sunt mai mari decât salariul mediu pe economie. O întrebare s-a referit la existenţa discriminării privind refugiaţii în societatea românească: 82,7% dintre cei intervievaţi au declarat că nu s-au simţit discriminaţi, comparativ cu 17,3% care au identificat cel mai frecvent următoarele situaţii percepute ca discriminatorii: apelative cu conotaţii rasiste (7,5%), respingere la angajare şi închirierea locuinţei (4,7%), stereotipuri de genul "arabii sunt terorişti” (0,9%). În opinia celor intervievaţi, cele mai apreciate aspecte ale societăţii româneşti sunt următoarele (au răspuns 72,6%): oamenii ospitalieri şi ţara frumoasă (33,1%), siguranţă, pace (20,1%), libertatea, democraţia (12%), cultura asemănătoare (cu cea sârbă, turcă, arabă) – 1,5%, clima (0,9%), cultura română (1,7%), religia creştină (1,5%), sistemul de învăţământ (0,6%), oraşul Bucureşti (0,4%), sistemul legislativ (0,4%), Marea Neagră (0,2%), fotbalul românesc (0,2%). În schimb, cele mai puţin apreciate aspecte ale societăţii româneşti sunt considerate a fi (au răspuns 55,1%): nivelul scăzut de trai (12,2%), birocraţia (8,1%), corupţia (3,6%), câinii şi mizeria de pe străzi (3,4%), legislaţia privind azilul (3,8%), dificultăţile în găsirea unui loc de muncă (3,2%), conflicte cu populaţia de etnie romă (2,8%), lipsa de politeţe a oamenilor (2,8%), sistemul juridic românesc (obţinerea cetăţeniei, recunoaşterea diplomelor) – 2,6%, lipsa familiei (2,1%), discriminarea (1,9%), condiţiile meteorologice (1,7%), "prea multă libertate, nu se respectă legea” (1,7%), preţuri ridicate (1,7%), sistemul de învăţământ (1,7%), conducerea politica a tarii (0,6%), lipsa locuinţelor (0,4%), lipsa unui sistem adecvat de protecţie socială (0,4%), mass-media (0,4%). 3. Programul de integrare şi alte măsuri în vederea facilitării integrării Conform Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, iar pentru realizarea acestui lucru este necesară derularea de programe de integrare (activităţi specifice de orientare culturală, consiliere şi învăţare a limbii române) şi facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale: dreptul la un loc de muncă, dreptul la educaţie, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială şi dreptul la o locuinţă. 3.1. Programul de integrare Programele de integrare urmăresc susţinerea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România în procesul de dobândire a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare adaptării la societatea românească (cunoştinţe de limba română şi cunoştinţe referitoare la societate în general) şi ele reprezintă o investiţie în viitor atât pentru străini cât şi pentru societatea românească. În perioada iunie 2005 – iunie 2006, 72 străini au primit o formă de protecţie, dintre care 18 au fost incluşi în programul de integrare (25% dintre cei nou recunoscuţi în perioada avută în vedere – participarea în programele de integrare nu este obligatorie). Acestora li se adaugă alţi 33 de străini cu o formă de protecţie, recunoscuţi în anii din urmă, care au continuat programul de integrare fiind consideraţi cazuri speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii).

Page 33: Manual Refugiati ORI

33

Străinii înscrişi în programele de integrare au participat la sesiuni de acomodare culturală şi consiliere socială şi psihologică, după un plan individual de integrare întocmit pentru fiecare persoană adultă, sesiuni organizate şi derulate de personalul Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. În paralel cu activităţile menţionate mai sus, care au avut loc atât în centrul de cazare a solicitanţilor de azil şi refugiaţilor Bucureşti cât şi în centrul Galaţi, centre în care străinii pot locui pe durata programului de integrare, participanţii au beneficiat şi de un curs gratuit de învăţare a limbii române, curs organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin intermediul inspectoratelor şcolare, în colaborare cu Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a elaborat programele de învăţare a limbii române pentru copii şi adulţi şi manualele necesare desfăşurării în bune condiţii a cursului. 3.2. Măsuri în vederea facilitării accesului pe piaţa forţei de muncă Din punct de vedere legislativ, străinii care au dobândit o formă de protecţie beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă, acces la sistemul asigurărilor pentru şomaj, la măsurile pentru prevenirea şomajului şi stimularea forţei de muncă, în aceleaşi condiţii cu cele ale cetăţenilor români. Mai mult, prevederile legislative18 menţionează un sistem de asistenţă a străinilor cu o formă de protecţie în vederea ocupării şi adaptarea serviciilor oferite de agenţiile de ocupare la situaţia şi nevoile specifice ale acestora. Adulţii participanţi la programul de integrare au fost înscrişi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă în termen de 30 de zile de la includerea în program. 3.3. Măsuri în vederea facilitării accesului la educaţie Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au acces la toate formele de învăţământ în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În vederea înscrierii în anul de studiu corespunzător cunoştinţelor deţinute, minorii pot participa la un curs gratuit de iniţiere în limba română. Cursul are loc la cerere şi este organizat de inspectoratele şcolare. Principalul obstacol în ceea ce priveşte accesul la educaţie al străinilor care au obţinut o formă de protecţie rămâne modalitatea de recunoaştere a diplomelor pentru refugiaţii care au astfel de acte şi atestarea studiilor şi calificărilor pentru cei care nu posedă documente, deoarece străinii care au obţinut o formă de protecţie în România trebuie să parcurgă acelaşi traseu ca şi ceilalţi străini pentru recunoaşterea diplomelor şi calificărilor, lucru care în practică nu este posibil, în multe din cazuri. 3.4. Măsuri în vederea facilitării accesului la asistenţă medicală Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au dreptul la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În practică, au fost semnalate probleme cauzate de interpretări diferite privind achitarea contribuţiilor la asigurările de sănătate. Pentru a obţine calitatea de asigurat, străinii care au obţinut o formă de protecţie au obligaţia de a achita contribuţia începând cu data obţinerii formei de protecţie, excepţie făcând cei care au obţinut protecţie anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 44/2004 care sunt obligaţi să achite contribuţia începând cu data de intrare în vigoare a ordonanţei. Există situaţii în care aceste persoane au fost obligate să achite contribuţia pe trei ani în urmă, deşi fac parte din categoria celor care trebuie să plătească începând cu luna mai 2004. Este de aşteptat ca aceste neconcordanţe să fie reglementate o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sanitar. 3.5. Măsuri în vederea facilitării accesului la sistemul de asistenţă socială Accesul la sistemul de asistenţă socială se realizează în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii români. Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România pot beneficia de un ajutor rambursabil din partea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care poate fi obţinut 18 O.G. nr. 44/2004 şi H.G. nr. 1483/2004

Page 34: Manual Refugiati ORI

34

pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru alte 3 luni. Ajutorul rambursabil se ridică la valoarea salariului minim pe economie, pentru fiecare membru al familiei şi se acordă în urma unei anchete sociale. Practica a demonstrat că refugiaţii au acces la acest ajutor. În perioada de referinţă (iunie 2005 – iunie 2006), Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a înaintat Direcţiei pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială, Bucureşti, dosarele a 67 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, posibili beneficiari ai ajutorului rambursabil. O practică pozitivă o reprezintă cazurile vulnerabile, participante la programul de integrare şi cazate în centrul ONR, care au beneficiat de serviciile de asistenţă socială puse la dispoziţie de Primăria sectorului 2 din Bucureşti (ajutor social, alocaţii complementare sau alocaţii pentru familiile monoparentale, asistenţă oferită persoanelor cu handicap). 3.6. Măsuri în vederea facilitării accesului la locuinţe Dreptul străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România la locuinţe, în aceleaşi condiţii cu românii, este prevăzut la art. 6 din O.G. nr. 44/2004, iar în situaţia în care persoanele, care au parcurs programul de integrare, nu pot primi o locuinţă socială din partea autorităţilor locale pot închiria o locuinţă iar Oficiul Naţional pentru Refugiaţi le poate subvenţiona chiria cu până la 50% pentru maximum 1 an. În perioada avută în vedere 3 familii au beneficiat de această subvenţie din partea ONR. Procedura de obţinere a unei locuinţe sociale este greu de îndeplinit de către străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (sunt situaţii în care hotărâri ale consiliilor locale restricţionează accesul la locuinţe sociale prin impunerea condiţiei de a avea domiciliu în România, ori procedura de obţinere a domiciliului implică cel puţin 5 ani de şedere în România). Persoanele considerate cazuri speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii) pot beneficia de cazare şi asistenţă din partea ONR şi după terminarea programului de integrare. Astfel, 33 de străini cu o formă de protecţie, consideraţi cazuri speciale, au fost cazaţi în centrele administrate de ONR. 3.7. Activităţile complementare serviciilor oferite de instituţiile statului Oficiul Naţional pentru Refugiaţi cooperează, în baza protocoalelor încheiate, cu organizaţii neguvernamentale în vederea suplimentării asistenţei oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor, organizaţii dintre care amintim: ARCA - Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (în domenii privind accesul refugiaţilor la asigurările de sănătate şi asistenţă socială, cetăţenie română, ocupare, pregătire şi informare a autorităţilor locale şi în procesul de monitorizare a cazurilor individuale – chestionarul după care au fost realizate interviurile pentru cercetarea sociologică a fost întocmit în colaborare cu ARCA), Salvaţi Copiii (consilierea şi integrarea copiilor refugiaţi si separaţi în societatea românească, consilierea părinţilor în vederea participării copiilor la şcoală, monitorizarea rezultatelor şcolare, pregătire suplimentara şi activităţi recreative), Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi (asistenţa juridică şi socială a solicitanţilor de azil), Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi (asistenţă socială, consiliere şi orientare socio-profesională, cazare temporară a familiilor şi persoanelor vulnerabile) şi Organizaţia Femeilor Refugiate din România (activităţi de consiliere socială şi campanii de informare). De asemenea, există o colaborare foarte bună cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Reprezentanţa din România, care finanţează o parte din programele de asistenţă ale organizaţiilor neguvernamentale. 4. Concluzii şi recomandări Analizând rezultatele cercetării, reţine atenţia numărul mare de adulţi care nu aveau un loc de muncă la momentul interviului (35%), procentul fiind mult mai mare în rândul femeilor (73,6%), dar şi procentul ridicat al celor care lucrează fără contract de muncă (34,9%). Aceste date corelate cu datele referitoare la numărul celor care au apelat la serviciile agenţiilor de ocupare a forţei de muncă (12,6%) şi al celor care au obţinut un loc de muncă prin intermediul agenţiilor de ocupare

Page 35: Manual Refugiati ORI

35

(0,7%) arată necesitatea îmbunătăţirii modului de implementare a reglementărilor privind ocuparea forţei de muncă şi ridică din nou problema adaptării serviciilor agenţiilor de ocupare la nevoile acestei categorii de beneficiari, fapt semnalat şi în raportul anterior. De asemenea, rămâne problema informării şi consilierii corespunzătoare a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România cu privire la programele agenţiilor de ocupare şi obligaţia de a avea contracte legale de muncă, ultimul aspect necesitând o monitorizare mai atentă din partea inspectoratelor teritoriale de muncă. În domeniul educaţiei, aspectele pozitive privesc existenţa cursurilor gratuite de învăţare a limbii române pentru copii şi adulţi, numărul relativ mare al adulţilor care şi-au continuat studiile în România (25,2%) şi faptul că toţi copiii refugiaţi asistaţi de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi Salvaţi Copiii sunt integraţi în sistemul românesc de învăţământ. Principala dificultate rămâne modalitatea de recunoaştere a studiilor preuniversitare pentru acei refugiaţi care nu au acte doveditoare, care să le permită adulţilor accesul la un loc de muncă sau curs de calificare (fără dovada parcurgerii a 4-8 clase accesul este blocat încă din faza iniţială). Din acest motiv, elaborarea unei metodologii speciale de atestare a studiilor preuniversitare pentru străinii cu o formă de protecţie în România care nu au documente doveditoare sau care, din motive obiective, nu se încadrează în actualele prevederi legislative în domeniul recunoaşterii şi atestării studiilor străinilor în România, poate reprezenta o prioritate. În vederea îmbunătăţirii calităţii cursului de limba română, considerăm necesară şi realizarea unui modul de pregătire pentru profesorii care predau limba română refugiaţilor, pregătire care să includă aspecte referitoare la diferenţele culturale şi o împărţire mai atentă a cursanţilor pe grupe de vârstă, gen sau ţări de origine. În ceea ce priveşte îngrijirea sănătăţii şi obţinerea calităţii de asigurat, procentul foarte mare de neasiguraţi (53,4%) ridică problema informării şi consilierii corespunzătoare a acestora cu privire la necesitatea şi obligativitatea încheierii asigurărilor de sănătate. Cercetarea a avut ca obiectiv nu doar colectarea de informaţii relevante de la refugiaţi, ci şi informarea corespunzătoare a acestora despre drepturile şi obligaţiile pe care le au în România. De asemenea, trebuie intensificată şi informarea caselor teritoriale de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în vederea realizării unei practici comune privind calculul contribuţiei pentru plata asigurărilor de sănătate de către străinii care au obţinut o formă de protecţie în România. Deşi un procent foarte mare de străini care au obţinut o formă de protecţie în România s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de locuit, în practică există cazuri care necesită asigurarea unei locuinţe. În situaţia în care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi nu ar mai putea asigura locuri de cazare în centre, lipsa de locuinţe pentru refugiaţi ar putea deveni o problemă importantă, mai ales în contextul general al lipsei de locuinţe sociale. În acest moment, alternativele la cazarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în centrele destinate în principal solicitanţilor de azil este subvenţionarea a jumătate din chirie de către ONR pentru maximum 12 luni sau oferirea unei locuinţe temporare de către Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi din România. Din acest motiv, recomandăm o analiză atentă, în vederea identificării şi altor măsuri pozitive în acest domeniu, având în vedere faptul că o cazare prelungită într-un centru pentru refugiaţi poate avea implicaţii pe termen lung asupra procesului de integrare în societate. O dimensiune importantă a procesului de integrare o reprezintă şi atitudinea populaţiei locale cu privire la străini, şi de aceea recomandăm continuarea campaniilor de informare şi conştientizare a populaţiei. Procentul mare de străini cu o formă de protecţie în România care au declarat că nu se simt discriminaţi în societatea românească reprezintă un aspect îmbucurător şi o bază de plecare pentru viitoarele activităţi de informare. De asemenea, considerăm că funcţionarii publici pot constitui un grup-ţintă al activităţilor de informare şi pregătire în domeniul comunicării interculturale, de îmbunătăţirea calitativă a serviciilor oferite de aceştia putând beneficia toţi locuitorii ţării indiferent de cetăţenie.

Page 36: Manual Refugiati ORI

36

Cooperarea interinstituţională în domeniul integrării străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România s-a îmbunătăţit simţitor faţă de perioada anterioară. Un exemplu în acest sens îl reprezintă întâlnirile de coordonare organizate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, întâlniri la care, alături de reprezentanţii instituţiilor guvernamentale cu atribuţii în domeniu (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei reprezentat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Sănătăţii reprezentat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) sunt invitaţi să participe şi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale sau internaţionale. În cadrul acestor întâlniri, au loc schimburi de informaţii, dezbateri în vederea găsirii de soluţii pentru problemele apărute în practică dar şi discutarea, la nivel de experţi, a proiectelor de acte normative care au legătură cu integrarea străinilor sau alte documente de interes, cum ar fi prezentul raport. În vederea realizării unui cadru legal care să permită transpunerea rapidă în practică a propunerilor de mai sus, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a iniţiat şi înaintat Ministerului Administraţiei şi Internelor un proiect de modificare şi completare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 185/17 mai 2004, proiect care include şi măsuri în vederea facilitării integrării şi a altor categorii de străini cu şedere legală în România.

Page 37: Manual Refugiati ORI

37

Anexa – Ţara de origine

Ţara de origine Frecvenţa Procentul

Palestina 38 8,1Irak 199 42,5Etiopia 1 ,2Egipt 3 ,6Siria 16 3,4Congo 34 7,3Iran 60 12,8Mauritania 2 ,4Sierra Leone 9 1,9Iugoslavia 7 1,5Turcia 20 4,3Camerun 12 2,6Afganistan 9 1,9Sudan 11 2,4Rwanda 4 ,9Bosnia 1 ,2Somalia 6 1,3Rusia 3 ,6Liban 4 ,9Kenya 1 ,2Zair 2 ,4Kuweit 4 ,9Iordania 2 ,4Algeria 2 ,4Republica Central-Africană 1 ,2Georgia 1 ,2China 1 ,2Liberia 2 ,4Angola 2 ,4Guineea 3 ,6Cuba 1 ,2Armenia 1 ,2Albania 2 ,4Nigeria 1 ,2Pakistan 1 ,2Tunisia 2 ,4Total 468 100,0

Page 38: Manual Refugiati ORI

38

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Oficiul Român pentru Imigrări

RAPORT ANUAL privind situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România

1. Introducere Prezentul raport a fost elaborat în conformitate cu art. 19, alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1483/9 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 185/17 mai 2004. Grupul-ţintă la care se referă raportul este format din străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (refugiaţii recunoscuţi şi persoanele cu protecţie subsidiară19). Raportul acoperă perioada iulie 2006 – iulie 2007. 1.1. Obiectivele şi structura raportului Obiectivele raportului sunt:

- prezentarea situaţiei străinilor care au obţinut o formă de protecţie din punct de vedere al integrării lor în societatea românească;

- prezentarea modului în care autorităţile transpun în practică prevederile legale privind facilitarea integrării străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România.

Pentru realizarea celor două obiective de mai sus, raportul este structurat în două părţi (o parte referitoare la situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie din punct de vedere al integrării lor în societatea românească şi alta privind măsurile şi programele realizate în vederea facilitării integrării), la care se adaugă o secţiune de concluzii şi propuneri. 1.2. Metodologia Informaţiile necesare realizării primei părţi a raportului au fost obţinute prin continuarea cercetării începută în luna mai 2005 (anchetă pe bază de interviu structurat, având ca grup-ţintă refugiaţii recunoscuţi sau străinii cu protecţie subsidiară care s-au prezentat pentru prelungirea valabilităţii documentului de identitate20), cercetare realizată de Oficiul Român pentru Imigrări (ORI), prin Direcţia de Azil şi Integrare (DAI). Pentru a doua parte, datele privind programul de integrare şi modul de implementare a legislaţiei în domeniu au fost preluate din analizele efectuate la nivelul ORI prin Direcţia de Azil şi Integrare sau analizele altor organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale cu atribuţii în domeniul integrării străinilor. 2. Situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie din punct de vedere al integrării lor în societatea românească Conform Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare, integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de 19 Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. 20 Vezi Raportul anual din 2006.

Page 39: Manual Refugiati ORI

39

protecţie în România la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti. Pentru a măsura gradul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti a fost elaborat un set de indicatori care să acopere cele trei dimensiuni, conform definiţiei din lege (economică, socială şi culturală21). Astfel, pentru dimensiunea economică au fost aleşi indicatori care privesc accesul la locuinţe, loc de muncă, educaţie, sănătate şi servicii sociale, succesul în aceste domenii indicând gradul de autonomie economică. Pentru dimensiunea socială, indicatorii aleşi acoperă relaţiile cu ceilalţi membri ai societăţii şi cu instituţiile statului şi se referă la existenţa cunoştinţelor, a căsătoriilor mixte şi opinia privind existenţa discriminării. Indicatorul principal pentru care s-a optat în ceea ce priveşte dimensiunea culturală a fost nivelul de cunoaştere a limbii române, la care se adaugă timpul petrecut în România, ca factor esenţial în înţelegerea şi asimilarea modului de viaţă specific românesc.

Din datele statistice şi datele obţinute din cercetarea realizată de Direcţia de Azil şi Integrare se desprind următoarele concluzii: În România, din 1991 până în iulie 2007, 15.965 de străini au solicitat azil, dintre care 2.723 au primit o formă de protecţie. La sfârşitul lunii iulie 2007, erau înregistraţi 810 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, 549 de adulţi şi 261 copii. Din punct de vedere al ţării de origine, cei mai mulţi provin din Irak (43,2%), urmaţi de Iran (12%) şi Palestina (8%). Din Africa, cei mai mulţi refugiaţi sunt din Congo (7,1%). În Anexă este prezentată o statistică a străinilor adulţi care au obţinut o formă de protecţie, pe ţări de origine. Alte date statistice de interes privind străinii adulţi care au o formă de protecţie:

• 72,5% au statutul de refugiat şi 27,5% au primit protecţie subsidiară; • 77% dintre adulţi au până în 45 de ani şi doar 3,3% au peste 60 de ani; • majoritatea este formată din bărbaţi (75,6 %).

În ceea ce priveşte dimensiunea economică:

- 64,3% dintre adulţi aveau un loc de muncă; - 91,8% aveau o locuinţă închiriată sau proprietate personală, restul beneficiind de cazare într-

un centru administrat de ORI sau în centrul organizaţiei JRS din Bucureşti; - 25,3% dintre adulţi finalizaseră studiile în România; - 46,3% dintre adulţi aveau asigurare medicală, fapt ce le asigură accesul la serviciile de

sănătate, lor şi membrilor de familie; - 15,7% dintre adulţi au terminat un curs de pregătire profesională în România şi 35,5% au

beneficiat de servicii sociale (cel mai solicitat serviciu social fiind ajutorul rambursabil – 29,5% dintre adulţi).

21 La aceste dimensiuni ale conceptului de integrare se adaugă şi dimensiunea politică, dar care este exclusă în cazul străinilor (în momentul de faţă legislaţia nu prevedere drepturi politice pentru străini).

INTEGRARE

Dimensiunea economică Acces la piaţa muncii, locuinţe, educaţie, îngrijirea sănătăţii şi

alte servicii sociale

Dimensiunea socială Existenţa prietenilor,

căsătoriile mixte, discriminare

Dimensiunea culturală

Nivelul de cunoaştere a limbii române, timpul petrecut în România

Page 40: Manual Refugiati ORI

40

În ceea ce priveşte dimensiunea socială:

- 86,7% dintre adulţi au declarat că au prieteni români; - 26,5% sunt căsătoriţi cu cetăţeni români şi din aceste familii mixte au rezultat 165 de copii

(copii cu cetăţenie română); - 15,8% dintre cei intervievaţi au declarat că s-au simţit discriminaţi, situaţiile cel mai des

menţionate fiind remarcile cu conotaţii rasiste (6,9%) şi respingeri la angajare şi închirierea locuinţei (4,0%).

În ceea ce priveşte dimensiunea culturală:

- 47,7% dintre adulţi vorbesc foarte bine limba română şi 31,9% vorbesc bine; - 48,5% dintre adulţi locuiesc în România de mai bine de 10 ani, iar 31,9% între 4 şi 10 ani.

Pentru evidenţierea factorilor care favorizează integrarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în societatea românească, am ales să prezentăm comparativ situaţia bărbaţilor şi femeilor care au obţinut o formă de protecţie în România şi a celor care au un loc de muncă comparativ cu cei care nu muncesc, considerând că locul de muncă reprezintă condiţia esenţială pentru integrare. De asemenea, prezentăm şi un studiu de caz privind cetăţenii străini cu o formă de protecţie veniţi din Irak, care reprezintă 43,2% din totalul străinilor cu o formă de protecţie înregistraţi în România, fiind grupul cel mai numeros. Studiu comparativ privind străinii care au obţinut o formă de protecţie în România, în funcţie de gen, după următorii indicatori: – loc de muncă (76,4% dintre bărbaţi au un loc de muncă, în comparaţie cu 31% dintre femei, restul de 69% dintre femei au declarat că sunt casnice şi nu au căutat loc de muncă); – nivelul de educaţie atins în ţara de origine (47,2% dintre bărbaţi au terminat liceul şi 34,7% o facultate comparativ cu 41,8% dintre femei care au terminat liceul şi 20% o facultate); – nivelul de educaţie atins în România (4,6% dintre bărbaţi au terminat liceul şi 20% o facultate comparativ cu 11,9% dintre femei care au terminat liceul şi 6,7% o facultate); – curs de pregătire profesională în România (16,6% dintre bărbaţi au urmat un curs de pregătire profesională comparativ cu 12,7% dintre femei); – concordanţa dintre calificare şi ocupaţie (27% în cazul bărbaţilor şi 9,7% în cazul femeilor); – cunoaşterea limbii române (55% dintre bărbaţi vorbesc foarte bine şi 33% bine comparativ cu 25,4% dintre femei care vorbesc foarte bine şi 27,6% bine limba română); – curs de limba română (33% dintre bărbaţi au urmat un curs de învăţare a limbii române comparativ cu 25,4%); – prieteni în România (90% dintre bărbaţi au declarat că au prieteni în România comparativ cu 76% dintre femei); – percepţia discriminării (18,6% dintre bărbaţi au declarat că s-au simţit discriminaţi comparativ cu 7,5% dintre femei); – timp petrecut în România (52,8% dintre bărbaţi locuiesc în România de mai bine de 10 ani comparativ cu 35% dintre femei).

020406080

100

loc demuncă

educaţieţara

origine

educaţieRomânia

calificare limbaromână

perioadăîn

România

bărbaţifemei

Page 41: Manual Refugiati ORI

41

Din datele de mai sus reiese tendinţa manifestată în rândul străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, şi anume: bărbaţii participă mult mai activ decât femeile la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti. Considerăm că principala explicaţie pentru acest fapt are legătură cu rolul tradiţional al femeii în societate, acela de a îngriji de familie şi copii (69% dintre femei sunt casnice şi nu au încercat să identifice un loc de muncă), dar şi cu felul în care calificările obţinute se potrivesc cu nevoile de pe piaţa forţei de muncă din România (doar în 9,7% dintre cazurile de femei care au un loc de muncă există concordanţă între calificare şi ocupaţie). Studiu comparativ privind străinii cu o formă de protecţie care au un loc de muncă în România (64,3% dintre străinii adulţi cu o formă de protecţie înregistraţi în România dintre care 31% au propriile firme, dar într-o proporţie aproape egală alţi 31,5% lucrează la negru) şi cei care nu au un loc de muncă, după următorii indicatori: – gen (90% dintre cei care au un loc de muncă sunt bărbaţi, comparativ cu 50% dintre cei care nu muncesc); – nivelul de educaţie atins în ţara de origine (49% dintre cei care au un loc de muncă au terminat liceul şi 35% o facultate în altă ţară, comparativ cu 40% dintre cei care nu muncesc care au terminat liceul şi 24,5% o facultate); – nivelul de educaţie atins în România (20% dintre cei care au un loc de muncă au terminat o facultate în România, comparativ cu 11,4% dintre cei care nu muncesc); – curs de pregătire profesională în România (19,5% dintre cei care au un loc de muncă au beneficiat de un curs de pregătire profesională în România, comparativ cu 8,7% dintre cei care nu muncesc); – modalitatea obţinerii locului de muncă (54,1% dintre cei care au un loc de muncă au obţinut de lucru sprijiniţi de cunoştinţe, 37% prin forţe proprii şi 13,3% au apelat la agenţiile de ocupare în timp ce aceia care nu au loc de muncă nici nu au căutat, în proporţie de 70,4%); – cunoaşterea limbii române (55% dintre cei care au un loc de muncă vorbesc foarte bine limba română şi 34% bine, comparativ cu 34,2% dintre cei care nu muncesc care vorbesc foarte bine şi 28,6% bine); – timp petrecut în România (55% dintre cei care au un loc de muncă sunt în România de mai bine de 10 ani, comparativ cu 36,7% dintre cei care nu muncesc).

0102030405060708090

bărbaţi educaţieţara

origine

educaţieRomânia

curs limbaromână

perioadăîn

România

cu loc de muncăfără loc de muncă

Se remarcă încă de la început faptul că factorul timp petrecut în România este unul foarte important şi determină atât nivelul de cunoaştere a limbii române, cât şi posibilitatea de completare a educaţiei. Profilul refugiatului independent din punct de vedere economic (ţelul politicilor de integrare) ar fi următorul: este bărbat, cu studii cel puţin medii în ţara de origine, care a stat suficient de mult timp în România pentru a cunoaşte bine limba şi cultura română, eventual pentru a termina o facultate sau un curs de pregătire profesională, şi care se descurcă singur pentru a se întreţine pe sine şi membrii familiei, fără a solicita ajutorul autorităţilor. Studiu de caz privind străinii din Irak care au obţinut o formă de protecţie în România Irakienii care au obţinut o formă de protecţie reprezintă 43,2% din totalul străinilor care beneficiază o formă de protecţie înregistraţi în România. Comparativ cu tendinţele înregistrate pentru populaţia

Page 42: Manual Refugiati ORI

42

generală de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, irakienii cu o formă de protecţie din România se caracterizează prin: – un număr mai mare de femei (deşi 69,2% sunt bărbaţi, grupul de irakieni reprezintă 39,5% din totalul bărbaţilor şi 54,5% din totalul femeilor); – 60% au un loc de muncă (comparativ 64,3% pentru populaţia generală), dar 22% lucrează la negru (comparativ cu 31,5%), 21% sunt patroni (comparativ cu 31%); – 84% consideră că au o situaţie financiară bună (comparativ cu 75,8%); – în 19,4% dintre cazuri există concordanţă între calificarea obţinută şi ocupaţia actuală (comparativ cu 23%); – 39,2% au terminat liceul (comparativ cu 45,9%) şi 37% o facultate în Irak (comparativ cu 31%), 6,5% au terminat o facultate în România (comparativ cu 17%) şi 8% au beneficiat de un curs de pregătire profesională în România (comparativ cu 15,7%); – 79,3% au menţionat că au prieteni în România (comparativ cu 86,7%) şi 91,6% nu se consideră discriminaţi în România (comparativ cu 84,2%); – 34,6% vorbesc foarte bine limba română (comparativ cu 47,7%) şi 36,7% bine (comparativ cu 31,9%); – 19% au urmat un curs de limba română (comparativ cu 31%); – 41,4% sunt în România de mai bine de 10 ani (comparativ cu 48,5%) şi 35% între 4 şi 10 ani (comparativ cu 32%). Deşi străinii din Irak care au obţinut o formă de protecţie în România înregistrează scoruri mai slabe pentru majoritatea indicatorilor, ei reprezintă grupul cel mai numeros de străini care au obţinut o formă de protecţie în România şi care au ales să rămână şi să locuiască în România. Considerăm că acest fapt se datorează în primul rând existenţei propriei comunităţi care îndeplineşte un rol foarte important în sprijinirea celor nou veniţi. De asemenea, nu trebuie uitat motivul pentru care aceşti străini se află în România, şi anume nevoia de protecţie în raport cu situaţia din ţara de origine. 3. Programul de integrare şi alte măsuri în vederea facilitării integrării În România, fiecare actor instituţional (Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii etc.) este responsabil privind integrarea străinilor în domeniul său de activitate, coordonarea şi monitorizarea politicii revenind Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, prin intermediul Oficiului Român pentru Imigrări, care are şi atribuţia de a oferi, prin structurile sale regionale, servicii specifice în vederea facilitării integrării în societatea românească diferitelor categorii de străini. Coordonarea la nivel instituţional se realizează, în principal, prin intermediul întâlnirilor cu factorii de decizie (organizate pe Strategia privind Migraţia) şi a întâlnirilor la nivel de experţi (organizate periodic de ORI prin DAI). Măsurile prevăzute de lege pentru realizarea integrării se referă pe de o parte la facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale, cum ar fi dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, dreptul la educaţie, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială, iar pe de altă parte derularea de programe de integrare (activităţi specifice de orientare culturală, consiliere şi învăţare a limbii române). 3.1. Programul de integrare Programul de integrare urmăreşte susţinerea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România în procesul de dobândire a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare adaptării la societatea românească (cunoştinţe de limba română şi cunoştinţe referitoare la societate în general). În perioada iulie 2006 – iulie 2007, 167 străini au primit o formă de protecţie (pe primele trei locuri din punct de vedere al ţării de origine se situează Irak – 90, urmaţi de Somalia – 20, Iran, Siria şi Liban – câte 6), dintre care 47 au fost incluşi în programul de integrare, cei mai mulţi fiind din Irak – 22 şi Somalia - 15 (28% dintre străinii nou recunoscuţi în perioada avută în

Page 43: Manual Refugiati ORI

43

vedere au ales să beneficieze de programul de integrare, participarea nefiind obligatorie). Acestora li se adaugă alţi 40 de străini cu o formă de protecţie, recunoscuţi în anii din urmă, care au continuat programul de integrare, fiind consideraţi cazuri speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii). Străinii înscrişi în programele de integrare participă la sesiuni de acomodare culturală şi consiliere socială şi psihologică, după un plan individual de integrare întocmit pentru fiecare persoană adultă, sesiuni organizate şi derulate de personalul Oficiului Român pentru Imigrări. În paralel cu activităţile menţionate mai sus, care au avut loc în centrele de cazare pentru solicitanţi de azil şi refugiaţi (Bucureşti, Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare), centre în care străinii pot locui pe durata programului de integrare, participanţii au beneficiat şi de un curs gratuit de învăţare a limbii române, curs organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin intermediul inspectoratelor şcolare, în colaborare cu Oficiul Român pentru Imigrări. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a elaborat programele de învăţare a limbii române pentru copii şi adulţi şi manualele necesare desfăşurării cursului. 3.2. Măsuri în vederea facilitării accesului pe piaţa forţei de muncă Din punct de vedere legislativ, străinii care au dobândit o formă de protecţie beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă, acces la sistemul asigurărilor pentru şomaj, la măsurile pentru prevenirea şomajului şi stimularea forţei de muncă, în aceleaşi condiţii cu cele ale cetăţenilor români. Mai mult, prevederile legislative22 menţionează un sistem de asistenţă a străinilor cu o formă de protecţie în vederea ocupării şi adaptarea serviciilor oferite de agenţiile de ocupare la situaţia şi nevoile specifice ale acestora. Adulţii participanţi la programul de integrare au fost înscrişi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă în termen de 30 de zile de la includerea în program, dar datorită numărului mic de persoane şi a cunoştinţelor reduse de limba română pentru mulţi dintre ei, participarea lor nu s-a finalizat cu obţinerea unui loc de muncă sau participarea la cursuri de pregătire profesională. 3.3. Măsuri în vederea facilitării accesului la educaţie Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au acces la toate formele de învăţământ în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În vederea înscrierii în anul de studiu corespunzător cunoştinţelor deţinute, minorii pot participa la un curs gratuit de iniţiere în limba română. Cursul are loc la cerere şi este organizat de inspectoratele şcolare. Principalul obstacol în ceea ce priveşte accesul la educaţie al străinilor care au obţinut o formă de protecţie a fost semnalat în raportul anterior şi s-a referit la modalitatea de recunoaştere a diplomelor pentru refugiaţii care au astfel de acte şi atestarea studiilor pentru cei care nu posedă documente. Acest fapt a fost remediat prin O.G. nr. 41/2006 care modifică şi completează O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, act normativ care prevede elaborarea unei metodologii speciale de recunoaştere a studiilor preuniversitare pentru străinii care au obţinut o formă de protecţie în România, metodologie care se află în curs de elaborare. 3.4. Măsuri în vederea facilitării accesului la asistenţă medicală Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au dreptul la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În practică, au fost identificate probleme cauzate de interpretări diferite privind achitarea contribuţiilor la asigurările de sănătate, în special din partea Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, fapt semnalat şi în raportul anterior. Astfel de situaţii au fost identificate şi în perioada acoperită de raportul actual, înainte şi după intrarea în 22 O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor cu o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Page 44: Manual Refugiati ORI

44

vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sanitar şi, de asemenea, continuă problemele cauzate de nerecunoaşterea de către instituţiile care fac parte din sistemul medical a Codului Numeric Personal pentru cetăţenii străini. 3.5. Măsuri în vederea facilitării accesului la sistemul de asistenţă socială Accesul la sistemul de asistenţă socială se realizează în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii români. Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România pot beneficia de un ajutor rambursabil din partea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care poate fi obţinut pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru alte 3 luni. Ajutorul rambursabil se ridică la valoarea salariului minim pe economie, pentru fiecare membru al familiei şi se acordă în urma unei anchete sociale. Practica a demonstrat că refugiaţii au acces la acest ajutor. În perioada de referinţă (iulie 2006 – iulie 2007), Oficiul Român pentru Imigrări a înaintat Direcţiilor pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială dosarele a 85 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, posibili beneficiari ai ajutorului rambursabil. Persoanele considerate cazuri speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii) pot beneficia de cazare şi asistenţă din partea ORI şi după terminarea programului de integrare. O practică pozitivă o reprezintă cazurile vulnerabile, participante la programul de integrare şi cazate în centrul ORI din Bucureşti, care au beneficiat de serviciile de asistenţă socială puse la dispoziţie de Primăria sectorului 2 (ajutor social, alocaţii complementare sau alocaţii pentru familiile monoparentale, asistenţă oferită persoanelor cu handicap). 3.6. Măsuri în vederea facilitării accesului la locuinţe Dreptul străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România la locuinţe, în aceleaşi condiţii cu românii, este prevăzut la art. 6 din O.G. nr.44/2004, iar în situaţia în care persoanele, care au parcurs programul de integrare, nu pot primi o locuinţă socială din partea autorităţilor locale pot închiria o locuinţă iar Oficiul Român pentru Imigrări le poate subvenţiona chiria cu până la 50% pentru maximum un an. În perioada avută în vedere, două familii au beneficiat de această subvenţie din partea ORI. Procedura de obţinere a unei locuinţe sociale este greu de îndeplinit de către străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (sunt situaţii în care hotărâri ale consiliilor locale restricţionează accesul la locuinţe sociale prin impunerea condiţiei de a avea domiciliu în România, ori procedura de obţinere a domiciliului implică cel puţin 5 ani de şedere în România), fapt semnalat şi în raportul anterior. În acest sens, prin O.G. nr. 41/2006 care modifică şi completează O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România s-a introdus posibilitatea legală de achiziţionare a unor locuinţe pentru străinii care au obţinut o formă de protecţie în România. Această măsură urmează să fie transpusă în practică de către ORI în perioada următoare. 3.7. Activităţile complementare serviciilor oferite de instituţiile statului Oficiul Român pentru Imigrări cooperează, în baza protocoalelor încheiate, cu organizaţii neguvernamentale în vederea suplimentării asistenţei oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor, organizaţii dintre care amintim: ARCA - Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (în domenii privind accesul refugiaţilor la asigurările de sănătate şi asistenţă socială, cetăţenie română, ocupare, pregătire şi informare a autorităţilor locale şi în procesul de monitorizare a cazurilor individuale), Salvaţi Copiii (consilierea şi integrarea copiilor refugiaţi si separaţi în societatea românească, consilierea părinţilor în vederea participării copiilor la şcoală, monitorizarea rezultatelor şcolare, pregătire suplimentara şi activităţi recreative), Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi (asistenţa juridică şi socială a solicitanţilor de azil), Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi (asistenţă socială, consiliere şi orientare socio-profesională, cazare temporară a familiilor şi persoanelor vulnerabile) Organizaţia Femeilor Refugiate din România (activităţi de consiliere

Page 45: Manual Refugiati ORI

45

socială şi campanii de informare) şi Fundaţia ICAR (asistenţa victimelor torturii). De asemenea, există o colaborare foarte bună cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Reprezentanţa din România, care finanţează o parte din programele de asistenţă ale organizaţiilor neguvernamentale.

4. Concluzii şi recomandări Raportul anterior, care a acoperit perioada iunie 2005 – iunie 2006, a semnalat o serie de probleme şi a identificat o serie de lipsuri în domeniul integrării străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România. De asemenea, au fost propuse măsuri de îmbunătăţire a situaţiei analizate la momentul respectiv. În această secţiune finală, vom arăta modalitatea de soluţionare a problemelor şi propunerilor formulate în raportul anterior şi vom prezenta şi alte nevoi identificate în urma analizei situaţiei din perioada acoperită de raportul actual. Principalele probleme identificate în raportul anterior: – numărul mare de străini adulţi care au obţinut o formă de protecţie care nu aveau un loc de muncă (35%), procentul fiind mult mai mare în rândul femeilor (73,6%) şi procentul ridicat al celor care lucrau fără contract de muncă (34,9%); – lipsa cursurilor de pregătire profesională adaptate nevoilor străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România; – dificultăţi întâmpinate în procesul de recunoaştere a studiilor pentru refugiaţii care nu au acte doveditoare; – necesitatea îmbunătăţirii calităţii programelor de integrare şi a cursului de limba română, prin realizarea unui modul de pregătire pentru profesorii care predau limba română refugiaţilor, pregătire care să includă aspecte referitoare la diferenţele culturale şi o împărţire mai atentă a cursanţilor pe grupe de vârstă, gen sau ţări de origine; – informarea şi consilierea corespunzătoare a străinilor cu o formă de protecţie în România cu privire la necesitatea şi obligativitatea încheierii asigurărilor de sănătate, existând un procent foarte mare de neasiguraţi (53,4%); – problema locuinţelor pentru străinii care au obţinut o formă de protecţie în România. Recomandările din raportul anterior: – continuarea campaniilor de informare şi conştientizare a populaţiei; – pregătirea funcţionarilor publici în domeniul comunicării interculturale şi al integrării străinilor; – extinderea programelor de integrare şi la alte categorii de străini cu şedere legală în România. Faţă de aceste probleme şi recomandări, situaţia se prezintă astfel:

Deşi proporţia celor care nu muncesc a rămas aproximativ la fel (35,7%), se observă o îmbunătăţire a situaţiei din punct de vedere al participării femeilor pe piaţa forţei de muncă (69% nu lucrau) şi al celor care lucrau fără contract de muncă (31,5%). Rămâne în continuare nevoia de adaptare a serviciilor agenţiilor de ocupare la nevoile beneficiarilor programelor de integrare.

Elaborarea unei metodologii speciale de atestare a studiilor preuniversitare pentru străinii cu o formă de protecţie în România care nu au documente doveditoare sau care, din motive obiective, nu se încadrează în actualele prevederi legislative în domeniul recunoaşterii şi atestării studiilor străinilor în România, a fost prevăzută în O.G. nr. 41/2006 care modifică şi completează O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România, metodologie care se află în curs de elaborare.

Page 46: Manual Refugiati ORI

46

În cadrul Convenţiei de înfrăţire între România şi Germania, care a început în luna octombrie 2007, urmează să se desfăşoare activităţi de evaluare în vederea îmbunătăţirii programelor de integrare pentru străinii cu o formă de protecţie în România, programe de pregătire pentru funcţionarii publici în domeniul integrării şi o campanie de informare a populaţiei din zonele centrelor regionale ORI, privind situaţia refugiaţilor. Pentru rezolvarea situaţiei locuinţelor pentru străinii care au obţinut o formă de protecţie în România, Oficiul Român pentru Imigrări poate constitui un fond de locuinţe pentru această categorie de străini (prevedere introdusă prin O.G. nr. 41/2006 care modifică şi completează O.G. nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România). De asemenea, există posibilitatea de finanţare a unor programe în acest sens, prin Fondul European pentru Refugiaţi. În ceea ce priveşte extinderea programelor de integrare şi la alte categorii de străini cu şedere legală în România, începând cu luna octombrie 2006, străinii cu drept de şedere în România şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European pot beneficia, la cerere şi gratuit, de cursuri de învăţare a limbii române pentru începători, organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în colaborare cu ORI şi de sesiuni de informare, consiliere şi acomodare culturală la specificul societăţii româneşti, organizate de ORI prin Direcţia Azil şi Integrare. Până în acest moment, numărul solicitărilor pentru astfel de cursuri este foarte mic. Integrarea refugiaţilor în ţara de azil reprezintă un instrument de protecţie şi una dintre soluţiile durabile la problema refugiaţilor adoptate de către comunitatea internaţională, celelalte două fiind repatrierea voluntară în ţara de origine şi relocarea din prima ţară de azil într-o altă ţară. Deşi încă există obstacole în procesul de integrare a străinilor care au obţinut o formă de protecţie şi numărul acestora reprezintă o proporţie foarte mică din populaţie, în România există un sistem legal şi instituţional bine definit. Pentru următoarea perioadă, apreciem că programele de facilitare a integrării străinilor în societatea românească ar trebui să se orienteze către următoarele direcţii: – identificarea de soluţii alternative la programele de pregătire profesională furnizate de agenţiile de ocupare a forţei de muncă şi la cursurile de limba română organizate de inspectoratele şcolare, constând în programe mult mai flexibile şi adaptate la o varietate mai mare de beneficiari (femei, străini fără pregătire profesională în ţara de origine sau care nu cunosc bine limba română); – îmbunătăţirea capacităţii de informare atât a străinilor cu privire la posibilităţile de integrare în societatea românească, cât şi a funcţionarilor publici care oferă servicii străinilor privind legislaţia în domeniu.

Page 47: Manual Refugiati ORI

47

Anexa - Ţara de origine

Ţara de origine Frecvenţa Procentul Palestina 44 8,0Irak 237 43,2Etiopia 1 ,2Egipt 5 ,9Siria 19 3,5Congo 39 7,1Iran 66 12,0Mauritania 2 ,4Sierra Leone 9 1,6Iugoslavia 9 1,6Turcia 22 4,0Camerun 15 2,7Afganistan 11 2,0Sudan 15 2,7Rwanda 5 ,9Bosnia 1 ,2Somalia 5 ,9Rusia 3 ,5Liban 6 1,1Kenya 1 ,2Zair 2 ,4Kuweit 3 ,5Iordania 2 ,4Algeria 2 ,4Republica Central-Africană 1 ,2Georgia 1 ,2China 1 ,2Liberia 3 ,5Angola 2 ,4Guineea 5 ,9Cuba 1 ,2Armenia 1 ,2Albania 2 ,4Nigeria 2 ,4Pakistan 1 ,2Tunisia 2 ,4Moldova 1 ,2Senegal 1 ,2Yemen 1 ,2Total 549 100,0

Page 48: Manual Refugiati ORI

48

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Oficiul Român pentru Imigrări

RAPORT ANUAL

privind situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România

1. Introducere Prezentul raport a fost elaborat în conformitate cu art. 19, alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1483/9 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 185/17 mai 2004. Grupul-ţintă la care se referă raportul este format din străinii care au obţinut o formă de protecţie în România (refugiaţii recunoscuţi şi persoanele cu protecţie subsidiară23). Raportul acoperă perioada august 2007 – august 2008. 1.1 Obiectivele raportului Obiectivele raportului sunt: • oferirea unei imagini de ansamblu privind situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie

din punct de vedere al drepturilor pe care le au, a asistenţei oferite de autorităţi în vederea integrării lor în societatea românească şi a problemelor întâmpinate;

• prezentarea modului în care problematica aflată în discuţie este reflectată în opinia publică din România;

• schiţarea direcţiilor de acţiune pentru perioada următoare. 1.2 Metodologia Din punct de vedere metodologic, principalele aspecte de noutate, comparativ cu evaluările anterioare, sunt: • evaluarea procesului de integrare a străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România,

din perspectiva unei noi dimensiuni a conceptului de integrare, şi anume opinia publică din România;

• utilizarea unor evaluatori independenţi ai programelor de integrare24. Sursele de informaţii utilizate au fost statisticile centralizate la nivelul ORI, cercetarea realizată de Direcţia de Azil şi Integrare (DAI) în 2007 şi studiul privind opinia publică realizată în septembrie 2008 de Totem Communication. 2. Situaţia străinilor care au obţinut o formă de protecţie din punct de vedere al integrării lor în societatea românească Conform Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, cu modificările şi completările ulterioare, integrarea 23 Legea nr. 122/2006 privind azilul în România 24 Experţii germani din cadrul Proiectului de Twinning Phare ROo6/IB/JFI 02 ,,Continuarea dezvoltării sistemului de azil şi migraţie din România.

Page 49: Manual Refugiati ORI

49

socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti. În vederea operaţionalizării conceptului de integrare şi pentru a măsura gradul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, a fost elaborat un set de indicatori care să acopere cele trei dimensiuni, conform definiţiei din lege (economică, socială şi culturală). Raportul anterior oferă date privind integrarea străinilor care au obţinut o formă de protecţie în România din punct de vedere economic, social şi cultural. La nivelul Uniunii Europene, integrarea imigranţilor este privită ca un proces dinamic în două direcţii care include acomodarea reciprocă atât a imigranţilor cât şi a membrilor societăţii-gazdă25. Astfel, în noua evaluare anuală a fost inclusă o nouă dimensiune a procesului de integrare, şi anume opinia publică din România cu privire la imigranţi şi refugiaţi şi integrarea lor, dimensiune aflată în strânsă interdependenţă cu celelalte dimensiuni ale integrării pe care le influenţează, dar şi de care este influenţată. Schematic, operaţionalizarea conceptului de integrare se prezintă astfel:

Fiecare actor instituţional (Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Sănătăţii etc.) este responsabil privind integrarea străinilor în domeniul său de activitate, coordonarea şi monitorizarea politicii revenind Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin intermediul Oficiului Român pentru Imigrări (ORI), care are şi atribuţia de a oferi, prin structurile sale regionale, servicii specifice în vederea facilitării integrării în societatea românească a diferitelor categorii de străini. Coordonarea la nivel instituţional se realizează, în principal, prin intermediul întâlnirilor cu factorii de decizie (organizate pe tema Strategiei privind Migraţia) şi a întâlnirilor la nivel de experţi (organizate periodic de ORI prin DAI). Măsurile prevăzute de lege pentru realizarea integrării se referă la facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale, cum ar fi dreptul la un loc de muncă, la educaţie, dreptul la o locuinţă, dreptul la asistenţă medicală şi asistenţă socială şi la programele de integrare. 2.1 Date statistice În România, din 1991 până în august 2008, 16914 de străini au solicitat azil, dintre care 2.919 au primit o formă de protecţie. În luna august 2008, a fost estimat un număr de 1.050 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România şi care continuă să locuiască în România. Din punct de 25 Principiul nr. 1 din Principiile Comune de Bază privind Integrarea Imigranţilor în UE (COM(2005)0389FINAL).

Dimensiunea economică Acces la piaţa muncii, locuinţe, educaţie, îngrijirea sănătăţii şi

alte servicii sociale

Dimensiunea socială Existenţa prietenilor,

căsătoriile mixte, discriminare

Dimensiunea culturală Nivelul de cunoaştere a limbii române, timpul petrecut în România

INTEGRARE REFUGIAŢI

Dimensiunea opiniei publice Opinia despre străini şi refugiaţi, contactul şi experienţa, reprezentări sociale, stereotipuri

Page 50: Manual Refugiati ORI

50

vedere al ţării de origine, cei mai mulţi provin din Irak (52,33% dintre adulţi). Majoritatea este formată din bărbaţi (peste trei sferturi). 2.2 Piaţa forţei de muncă Străinii care au dobândit o formă de protecţie beneficiază de acces pe piaţa forţei de muncă, acces la sistemul asigurărilor pentru şomaj, la măsurile pentru prevenirea şomajului şi stimularea forţei de muncă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii români. În actualul context al unei dezvoltări economice rapide şi al cererii mari de personal pe piaţa forţei de muncă, peste trei sferturi dintre adulţi au un loc de muncă, dar există un nivel scăzut de concordanţă între calificarea obţinută şi ocupaţia din România26. Datele înregistrate în 2007 arătau că 69% dintre femei erau casnice şi nici nu manifestaseră interes în identificarea unui loc de muncă, fapt datorat, în principal, modului de viaţă tradiţional al societăţilor de origine. În ceea ce priveşte serviciile oferite de agenţiile de ocupare, se menţine nevoia adaptării acestora la situaţia specială a refugiaţilor. 2.3 Educaţie Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au acces la toate formele de învăţământ, în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români. În vederea înscrierii în anul de studiu corespunzător cunoştinţelor deţinute, inspectoratele şcolare pot organiza pentru minori un curs gratuit de iniţiere în limba română. Se remarcă procentajul ridicat dintre adulţii refugiaţi care aveau studii superioare la venirea în România (peste o treime) şi faptul că peste un sfert dintre adulţi şi-au finalizat studiile în România. Principala problemă continuă să rămână recunoaşterea studiilor pentru cei care nu posedă documente doveditoare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a elaborat o metodologie de recunoaştere a studiilor preuniversitare pentru străinii care au obţinut o formă de protecţie în România, metodologie care se află în proces de avizare. 2.4 Locuinţe Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au dreptul la locuinţe sociale, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii români. Lipsa locuinţelor sociale la nivel local a fost suplinită de ORI prin subvenţionarea a jumătate din chirie pentru o perioadă de 1 an sau cazarea într-un centru administrat de ORI a cazurilor speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii). Peste 90% dintre străinii cu o formă de protecţie în România au o locuinţă închiriată sau proprietate personală, restul beneficiind de cazare în centrele ORI sau în centrul organizaţiei JRS din Bucureşti. 2.5 Asistenţa medicală Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România au dreptul la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii stabilite de lege pentru cetăţenii români, ceea ce implică plata contribuţiei la asigurările de sănătate. Numărul situaţiilor problematice generate de interpretarea greşită a legii de către personalul caselor de asigurări de sănătate şi de nerecunoaşterea de către instituţiile care fac parte din sistemul medical a Codului Numeric Personal pentru cetăţenii străini a scăzut faţă de perioada anterioară. 2.6 Asistenţa socială Accesul la sistemul de asistenţă socială se realizează în condiţiile stabilite de lege pentru cetăţenii români. Străinii care au obţinut o formă de protecţie în România pot beneficia de un ajutor rambursabil din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şansă, care poate fi obţinut 26 27% în cazul bărbaţilor şi 9,7% în cazul femeilor – datele din 2007.

Page 51: Manual Refugiati ORI

51

pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru alte 3 luni. Ajutorul rambursabil se ridică la valoarea salariului minim pe economie, pentru fiecare membru al familiei şi se acordă în urma unei anchete sociale. În perioada de referinţă, Oficiul Român pentru Imigrări a înaintat Direcţiilor pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială dosarele a 207 de străini care au obţinut o formă de protecţie în România, ajutorul rambursabil fiind cel mai solicitat serviciu social. 2.7 Programul de integrare Programul de integrare urmăreşte susţinerea străinilor cu o formă de protecţie, în prima parte a şederii lor în România după obţinerea formei de protecţie, în procesul de dobândire a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare adaptării la societatea românească. Programul de integrare constă în oferirea unui curs gratuit de limba română (la nivel de începător), participarea la sesiuni de orientare culturală şi consiliere, cazarea într-un centru ORI pe durata programului şi asigurarea asistenţei financiare pe o perioadă de 2 luni până la obţinerea ajutorului rambursabil. Programul durează un an şi se realizează după un plan individual de integrare întocmit pentru fiecare persoană adultă. Cazurile speciale (persoane cu handicap, persoane în vârstă, minori neînsoţiţi, familii monoparentale şi victime ale torturii) pot beneficia de prelungirea programului de integrare. Programele de integrare sunt organizate de centrele regionale ORI (Bucureşti, Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare) sub coordonarea DAI, cursul de limba română fiind organizat în colaborare cu inspectoratele şcolare, după o programă şi manuale speciale. Programa cursului de orientare culturală a fost realizată la nivelul ORI, totalizează 39 de ore şi cuprinde module privind geografia şi istoria României, Constituţia României, cultura românească şi valorile europene aşa cum sunt reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. În perioada august 2007 – august 2008, 223 străini au primit o formă de protecţie (pe primele trei locuri din punct de vedere al ţării de origine se situează Irak – 167, urmat de Somalia – 15 şi Serbia – 9), dintre care 138 au participat în programe de integrare. Astfel, 62% dintre nou recunoscuţii în perioada avută în vedere au ales să beneficieze de programul de integrare, cei mai mulţi fiind din Irak (57%). Creşterea înregistrată faţă de perioada acoperită de raportul anterior este semnificativă, atât din punct de vedere al numărului de beneficiari (47 de persoane în perioada iulie 2006 - iulie 2007, comparativ cu 138 în perioada august 2007 – august 2008), cât şi al procentului de nou recunoscuţi care au optat pentru programul de integrare, participarea nefiind obligatorie (28% dintre noii recunoscuţi în perioada iulie 2006 - iulie 2007 au ales să beneficieze de programul de integrare, comparativ cu 62% în perioada august 2007 – august 2008).

47

138

0

50

100

150

beneficiari

iulie 2006 - iulie 2007august 2007 – august 2008

Tendinţa care se manifestă este aceea de creştere a numărului de participanţi în programul de integrare, în paralel cu scăderea ratei de părăsire a programului de integrare şi creşterea numărului de persoane care finalizează programul de integrare. Explicaţia este aceea că din ce în ce mai mulţi refugiaţi doresc să se stabilească în România, iar situaţia particulară generată de numărul mare de refugiaţi irakieni recunoscuţi, dar şi participanţi în programul de integrare, întăreşte această concluzie. Existenţa propriei comunităţi este elementul care îi determină, într-o mare măsură, pe nou veniţi să-şi dorească să rămână şi să se integreze în ţara de azil27. 27 În Raportul anual din 2007, este prezentat un studiu de caz privind străinii din Irak care au obţinut o formă de protecţie în România.

Page 52: Manual Refugiati ORI

52

2.8 Activităţile complementare serviciilor oferite de instituţiile statului În vederea suplimentării asistenţei oferite solicitanţilor de azil şi refugiaţilor, ORI cooperează, în baza protocoalelor încheiate, cu organizaţii neguvernamentale. Aceste ONG-uri sunt: ARCA - Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (în domenii privind accesul refugiaţilor la asigurările de sănătate şi asistenţă socială, cetăţenie română, ocupare, pregătire şi informare a autorităţilor locale şi în procesul de monitorizare a cazurilor individuale), Salvaţi Copiii (consilierea şi integrarea copiilor refugiaţi si separaţi în societatea românească, consilierea părinţilor în vederea participării copiilor la şcoală, monitorizarea rezultatelor şcolare, pregătire suplimentara şi activităţi recreative), Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi (asistenţa juridică şi socială a solicitanţilor de azil), Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi (asistenţă socială, consiliere şi orientare socio-profesională, cazare temporară a familiilor şi persoanelor vulnerabile), Organizaţia Femeilor Refugiate din România (activităţi de consiliere socială şi campanii de informare) şi Fundaţia ICAR (asistenţa victimelor torturii). De asemenea, există o colaborare foarte bună cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Reprezentanţa din România, care finanţează o parte din programele de asistenţă ale organizaţiilor neguvernamentale. 2.9 Opinia publică Pentru cunoaşterea opiniei publice privind străinii şi refugiaţii în România, ORI a contractat firma Totem Communication pentru a realiza un studiu de opinie28. Raportul final al cercetării privind percepţia populaţiei cu privire la refugiaţii din România este anexat. În continuare, prezentăm câteva din concluziile cercetării. Opinia despre străinii şi refugiaţii care locuiesc în România este, în general, neutră, chiar favorabilă (47,3% dintre respondenţi au declarat că au o părere nici bună, nici proastă despre străini, iar numărul celor care au o părere bună (33,3%) este mai mare decât al acelora cu o părere proastă(9,9%). În ceea ce priveşte influenţa străinilor asupra dezvoltării ţării, datele confirmă părerea neutră, chiar favorabilă a populaţiei; (aproape jumătate dintre respondenţi (49%) consideră că prezenţa străinilor în România nu are nici un efect bun, nici unul rău asupra dezvoltării ţării noastre, iar peste un sfert dintre aceştia (28,4%) declară că această influenţă este una bună). Se remarcă o lipsă a informaţiei în rândul populaţiei în ceea ce priveşte străinii (aproape o treime consideră că în România trăiesc peste 1 milion de străini, doar 14,6% indicând cu aproximaţie numărul corect de străini29) şi refugiaţii (aproape o treime dintre respondenţi – 29,3% – cred că în acest moment în România trăiesc peste 100.000 de refugiaţi30). Principalele informaţii despre străini sau refugiaţi sunt oferite de mass-media. Mai mult de trei sferturi dintre respondenţi (76,7%) au aflat cele mai multe lucruri despre străini şi refugiaţi din mass-media, fără a exista o experienţă directă cu aceştia, 82% nu au stat de vorbă niciodată cu un refugiat, doar 15% cunoscând personal un refugiat31. Există necesitatea unei clarificări conceptuale privind diferenţele dintre refugiaţi şi celelalte categorii de străini din România. În general, refugiaţii sunt văzuţi ca persoane harnice, muncitoare, religioase, la locul lor responsabile, provenind din ţări asiatice sau arabe. În măsură mai mică, aceştia sunt asociaţi cu atribute precum „violenţi”, „agresivi”, „leneşi”, „indisciplinaţi”. Părerea cea mai proastă despre persoanele străine vizează persoanele de etnie/naţionalitate arabă. După cum am văzut, acest portret este construit, în general, de mass-media. 28 În cadrul Proiectului de Twinning Phare ROo6/IB/JFI 02 ,,Continuarea dezvoltării sistemului de azil şi migraţie din România“. 29 În România, în august 2008 erau înregistraţi cu şedere legală 53.164 de străini. 30 Nr. de străini care au obţinut o formă de protecţie care locuiesc în România este de aproximativ 1050 de persoane. 31 Date confirmate şi de Eurobarometru UE – 2007.

Page 53: Manual Refugiati ORI

53

Asistenţa oferită de către autorităţi refugiaţilor este puţin cunoscută în rândul populaţiei (71% din populaţia vizată admite că nu cunoaşte serviciile pe care autorităţile le acordă persoanelor refugiate, iar 79% nu cunosc drepturile persoanelor refugiate din România). Cu toate acestea, gradul cel mai ridicat de responsabilitate pentru integrarea persoanelor refugiate este transferat asupra Guvernului (50,1% dintre respondenţi) şi 44% dintre respondenţi consideră că autorităţile din România ar trebui să acorde mai multe drepturi persoanelor refugiate, în timp ce 28% consideră că acest lucru nu este necesar, iar 28% nu pot formula o opinie cu privire la acest lucru. Oamenii sunt foarte puţin conştienţi de rolul pe care ar putea să îl aibă în sprijinirea refugiaţilor. În ceea ce priveşte reprezentarea conceptului de integrare socială în rândul populaţiei, mai mult de jumătate dintre respondenţi (50,4%) sunt de părere că principalul lucru pe care un refugiat ar trebui să-l facă pentru a se integra într-o comunitate este de a învăţa limba, urmat de obţinerea unui loc de muncă (27,6%). Mai puţini acordă importanţă învăţării culturii şi obiceiurilor româneşti (8,1%) sau abilităţilor de comunicare ale refugiaţilor (4,9%). Ca o concluzie generală, actuala opinie publică neutră, chiar favorabilă, creează premisele unei acceptări pozitive în rândul populaţiei faţă de refugiaţi. Printr-o informare corespunzătoare a populaţiei privind motivul venirii refugiaţilor în România, privind nevoile lor specifice şi avantajele pe care le are România ca participant activ în domeniul protecţiei refugiaţilor, opinia publică poate deveni un factor extrem de favorabil integrării refugiaţilor. De asemenea, printr-o reflectare incorectă în mass-media a problematicii refugiaţilor, opinia publică se poate transforma în principalul obstacol în calea integrării, reducând decisiv din impactul politicilor şi programelor de integrare. 3. Recomandările experţilor germani şi principalele direcţii de acţiune pentru perioada următoare În cadrul Proiectului de Twinning Phare ROo6/IB/JFI 02 ,,Continuarea dezvoltării sistemului de azil şi migraţie din România”, experţii germani au realizat, în anul 2008, o evaluare a programelor de integrare pentru refugiaţi. Concluzia generală a evaluării a fost aceea că baza legală este una detaliată şi bine gândită, nelipsind nici personalul pregătit în domeniu care aplică prevederile legale. Recomandările au fost următoarele: • gruparea competenţelor şi responsabilităţilor în domeniul integrării în cadrul unei singure

autorităţi, respectiv ORI, care să dispună de un buget unic; • creşterea implicării organizaţiilor nonguvernamentale şi îmbunătăţirea comunicării între

autorităţi şi ONG-uri, eventual prin finanţarea serviciilor acestora de către autorităţi; • îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a cursului de limba română (realizarea cursului conform

Cadrului comun european, care presupune organizarea pe module, un număr de ore şi un nivel de competenţă, atestare);

• obligativitatea participării la cursul de limbă şi orientare culturală pentru toţi nou veniţii, chiar perceperea de taxe de participare în funcţie de categoriile de cursanţi;

• extinderea duratei programelor de integrare; • pregătirea funcţionarilor publici în domeniul integrării şi comunicării interculturale şi realizarea

de campanii de informare; • evaluarea de către ORI a gradului de integrare a străinilor la acordarea permisului de şedere. Direcţiile de acţiune pentru perioada următoare: • realizarea unei campanii de informare a populaţiei din zonele centrelor regionale ORI privind

situaţia refugiaţilor32; 32 În cadrul Proiectului de Twinning Phare ROo6/IB/JFI 02 ,,Continuarea dezvoltării sistemului de azil şi migraţie din România“.

Page 54: Manual Refugiati ORI

54

• derularea de acţiuni de pregătire pentru funcţionarii publici în domeniul integrării şi comunicării interculturale33;

• îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a cursului de limba română34; • îmbunătăţirea comunicării între organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale în domeniul

integrării35; • realizarea de programe privind îmbunătăţirea accesului la locuinţe pentru străinii care au obţinut

o formă de protecţie în România36; • realizarea de programe privind îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă pentru străinii care

au obţinut o formă de protecţie în România37.

33 În cadrul Proiectului de Twinning Phare ROo6/IB/JFI 02 ,,Continuarea dezvoltării sistemului de azil şi migraţie din România“. 34 În colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Institutul Limbii Române. 35 Prin realizare de întâlniri de coordonare şi informare de către ORI. 36 Prin Fondul European pentru Refugiaţi. 37 Prin Fondul European pentru Refugiaţi

Page 55: Manual Refugiati ORI

55

CUPRINS

Cap. 1. Introducere ....................................................................................3 Cap. 2. Conceptul de refugiat ...................................................................6 Cap. 3. Procedura de azil ..........................................................................9 Cap. 4. Integrarea – soluţie durabilă .......................................................13 Cap. 5. Asistenţa refugiaţilor în vederea integrării .................................16 Cap. 6. Orientarea culturală ....................................................................19 Anexe – Rapoartele anuale privind situaţia refugiaţilor în România ......23

Page 56: Manual Refugiati ORI