UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Neonila Siroş

STUDIUL MATERIALELOR

STUDIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE FILARE, ŢESERE ŞI DE PRODUCEREA TEXTILELOR NEŢESUTE

ÎNDRUMAR PENTRU LUCRĂRI DE LABORATOR

Chişinău2005

Prezeniul fodruriîâr pentru lucrările de laborator iadisciplina Studiul materliielur suni destinate studenţilor secţiei zi, specialitatea:

542 .1, INGINERIA PRODUSELOR TEXTILE ŞI DIN PIELE.In acest .îndrumar pentru lucrări de laborator este inclus numai

compartimentul I.

Elaborare: Neoniîa Siroş

Recenzent: conf.univ.,dr. Valentina Buigaru

Redactor responsabil: conf.univ.,dr. Angela Scripcenc a

Tehnoredactare- computerizaţi: Nina Siroş-Fistican

LUCRAREA DE LABORATOR NR.6

STUDIEREA SISTEMELOR DE FILARE A LÂNII

SCOPUL l u c r ă r ii: consolidarea cunoştinţelor despre procedeele de filare a firelor textile. Cunoaşterea cu utilajul şi procesul tehnologic din filatura de lână în condiţii de întreprindere.

6 ,î . No ţ iu n i g e n e r a l e

Având în vedere faptul că în industria textilă se utilizează o mare diversitate de fire, pentru a evita unele neclarităţi ce pot fi generate de aceasta, este necesară o clasificare a lor, ţinându-se seama de următoarele criterii:

• structura firelor;• modul de prezentare a elementelor structurale;• natura materiei prime;• fineţe (dimensiunea transversală);® gradul de torsionare;• tehnologia de filare;• finisarea aplicată;• destinaţia firelor;• ' modul de prezentare etc.

Principalul criteriu de clasificare a firelor este structura acestora. Astfel, din gţptet de vedere structural,firele textile se clasifică în: fire simple (fire unice) şi fire multiple.

După lungimea elementelor structurale, firele simple se clasifică în:® fire din fibre discontinue (fire din fibre cu lungime finită);• fire din fibre continus-fire filamentare:» fire mixte (cu mie? sau stratificate).

&upă numărul de filamente, firele filamentare se clasifică în:• fire monofilamentare;• fire polsfilameniare.

După modul de prezentare, firele filamentare se clasifică în:® ire filamentare netede;• fire filamentare texîurate;® fire illamentare-rotosetaţe.

Firele miltiple se clasifică astfel:*® fire dublate;

3

• fire cablate.Firele răsucite pot fi:

• fire răsucite obişnuit;• fwe răsucite de efect.

După natura materiei prime, firele se clasifică în:• fire omogene;• fire eterogene.

Firele omogene sunt realizate dintr-o singură materie primă:• fibre naturale: bumbac, fibre Kberiene, lână, mătăse.• fibre chimice: pe bază de polimeri naturali: viscoză, cupro, acetat etc.• fibre chimice din polimeri sintetici: poliamidice PA, poliesterice

FES, poliacrilonitriiice PAN, polipropilenice PP şi polietiienice PE.• fire din fibre minerale: azbest, sticlă, ceramice.• fire metalice: din fibre de oţel, aluminiu, cupru, argint, aur.• fire din materiale speciale: cauciuc, celofan, hârtie etc.

Firele eterogene se obţin din două sau irtai multe materiale prime de natură diferită. De regulă, sunt amestecuri din fibre naturale cu fibre chimice, iar după numărul de componenţi pot fi: binare, ternare etc.

Din punctul de vedere al dimensiunii transversale, firele se clasificăin:

• fire subţiri (fine);• fire medii;• fire groase.

în funcţie de natura materiei prime utilizate la producerea firelor, gama densităţilor de lungime corespunzătoare celor trei clase anterior menţionate este diferită (tab. 6.1).

Tabelul 6.1Densitatea de lungime a firelor

Tipul firului Unitatea de măsură

Bumbac Lână Liberiene

Fire subţiri Tex 5+14 14 + 50 20+100Nm 200+70 70 + 20 50+10

Fire mediiTex 14+50 50 +100 100+200Nm 70+20 20+10 10+5

Fire groase Tex 50+200 " 100+1000 200+1000Nm 20+5 10+1 5+ 1

lDupă gradul de torsionare, firele se clasifică în:

• fire foarte slab torsionate (50t), <*„, = 60+80;

*4

• fire cu torsiune mică• fire cu torsiune mijlocie• fire cu torsiune mare

a m = 80*100; a,,, — .100+120; a m = 120+150;

• fire cu torsiune foarte mare a m = 150+ 320.După tehnologia de filare, firele se împart în:

• fire obfinute prin tehnoîogii clasice: fire cardate; fire pieptănate; fire de vigonie;

• fire obfinute prin tehnologii neconvenţionale de filare.După destinaţie firele se clasifică în:

• fire pentru urzeală;• fire pentru bătătură;• fire pentru tricoturi;• fire destinate fabricării aţei;• fire cord pentru anvelope etc.

După formatul de înfăşurare se deosebesc:• fire livrate sub formă de ţevi-copsuri;• fire livrate sub formă de bobine:

8. cilindrice cu înfăşurare în cruce;b. tronconice cu înfăşurare în cruce;c. butelie;

• fire livrate sub formă de sculuri sau jurubiţe;• . fire livrate sub formă de gheme.

Prin filatură se înţelege totalitatea operaţiilor necesare transformării fibrelor care urmează a fi folosite pentru ţesături, tricoturi şi alte produse

Filarea lânii. Materiile prime utilizate în filaturile de lână sunt supuse prelucrării prin trei procedee de filare,.în funcţie de caracteristicile fizico-jiiecanice ale fibrelor şi destinaţia acestora. Aceste procedee sunt:

- filarea fibrelor prin sistemul cardat;- filarea fibrelor prin sistemul pieptănat;- filarea fibrelor prin sistemul semipieptănat.

A. Procesul tehnologic din filatura de lână cantată. Firele de ISnă cardată se folosesc pentru ţesături destinate produselor de îmbrăcăminte (rochii, cost'ime, paltoane, pardesie, fulare etc.), pentru pături şi covoare,articole tehnice etc.

Cea îrai însemnată materie primă utilizată este lâna obţinut.! prin tundere, deoarece pe baza însuşirilor fibrelor de lână au fost concepte şi construite maşinile existente. în atară de lâna obţinută, pr>n shp k se

textile.

foloseşte în mare măsură iâna regenerată, celofibra tip L şi fibrele chimice scurte (fibre poliamidice, poliacriloiiitrilice, poliesterice etc.). în filatura de lână cardată se utilizează o mare diversitate de deşeuri de fabricaţie, rezultate din filaturi, din ţesătorii, din secţiile de finisare, din întreprinderile de tricotaje etc.

în afară-de aceşti componenţi, se mai folosesc următoarele categorii de fibre: lână tăbăcărească, părul diverselor animale (de capră, de cămilă, de mohaii etc.), deşeuri de mătase naturală, deşeuri de mătase artificială etc.

Procesul tehnologic dintr-o filatură de lână cardată cuprinde următoarele faze de fabricaţie: pregătirea componenţilor pentruamestecare, amestecarea, cardarea şi filarea.

Pentru evitarea accidentelor sunt valabile aceleaşi reguli de protecţie a muncii descrise la filatura de bumbac.

1. Pregătirea componenţilor pentru amestecare. Pregătirea pentru amestecare are ca scop îndepărtarea cât mai completă a impurităţilor, potrivirea componenţilor cu privire la culoarea lor (prin sortare, decolorare, albire sau vopsire) şi desfoierea materialului fibros.în vederea obţinerii ulterioare a unui amestec cât mai omogen.

De felul cum este efectuată pregătirea pentru amestecare depinde ta mare măsură calitatea firului produs (uniformitatea, lungimea de rupere, lipsa de impurităţi şi defecte etc.).

a. Pregătirea lânii. Lâna brută, datorită variaţiei sorturilor, a calităţilor diferite (chiar la acelaşi cojoc) şi a impurităţilor, trebuie să urmeze următorul flux tehnologic: sortare, desfoiere şi scuturare, spălare şi stoarcere, uscare, neutralizare, vopsire etc.

Lâna spălală, care urmează a fi supusă carbonizării este prelucrată după următorul plan de pregătire: desfoiere, carbonizare, desfoiere.

Lâna spălată, care urmează să fie supusă carbonizării şi vopsirii, este prelucrată după următorul plan de pregătire: desfoiere, carbonizare, vopsire şi clătire, centrifugare, uscare şi desfoiere.

Sortarea. Scopul acestei operaţii este separarea lânii în funcţie de fineţe, lungime, culoare şi pe subsorturi, în funcţie de gradul de impurităţi (scaieţi, lână îngălbenită, vopsită, împâslită, degradată etc.). Pe sorturi de fineţe lâna se separă în patru calităţi: fină, semifinâ, semigroasă şi groasă.

Desfacerea şi scuturarea preliminară spălării. Lâna de toate categoriile trece printr-o maşină de desfăcut şi scuturai (fig. 1).Această maşină se montează în faţa marinii de spălat, astfel ca materialul debitat să cadă direct în maşina de spălai Lâna este depusă pe ma^a transportoare /; de unde sste luată de cilindrii de alimemae 2 şi smulsă de aici cu cutei»

foarte puternice ale tamburelui 3. Tamburele loveşte de barele grătarului 4 smocurile de lână prinse de cuie şi elimină astfel o parte din impurităţi. Lâna este aruncată apoi din maşină cu ajutorul tamburelui 5.

Spălarea lânii. Prin spălare se elimină o parte din impurităţi, cum ar fi: transpiraţie, grăsimi, praf etc. Această operaţie se face pe maşini speciale, numite leviatane. Spălarea lânii se efectuează cu ajutorul unor soluţii alcaline, folosind săpunul şi soda calcinată.

Fig. 6.1 . Schema maşinii de desfăcut şi scuturat

Uscarea se face pe diferite tipuri de maşini de uscat de construcţie foartejsimplă, ia temperatura de 60- 70°C.

Carbonizarea lânii. După sortare şi spălare, lână mai conţine un procent mare de impurităţi vegetale (paie şi scaieţi), care vor putea fi îndepărtate numai pe cale chimică.

b. Pregătirea deşeurilor. Acest proces are ca scop cură ţita , desfacerea şi afânar&i diferitelor deşeuri de fabricaţie. Cea mai mare pane a deşeurilor de fabricaţie sunt supuse următoarelor operaţii: sortare, scuturare, destrămare. Celelalte operaţii, ca: spălarea, carbonizarea vopsirea, se aplică numai dacă este nevoie.

Zdrenţele de toate categoriile sunt supuse următoarelor operaţii principale de pregătire: desprăfuire, dezinfecţie, spălare şi uscare, tăiere şi sortare^ decolorate, carbonizare şi destrămare, ultima fiind cea mai importantă.

Destrămarea este operaţia de transformare în puf a zdrenţelor, deşeurilor de fire etc./Pentru ca materialul să aibă elasticitate în timpul operaţiilor de destrămare şi filare, acesta este uleiat cu o emulsie formată din ulei de tors şi apă.

Operaţia de destrămat se face mecanic, pe maşina denumită lup destrămător (fig. 6.2). Materialul ce urmează a fi destrămat este aşezai pe masa de alimentare !, care îî predă cilindrilor alimentatori 2 şi 3, cu rifluri adânci permiţând o -strângere Ki;.. ■•» materialului. Pentru a împiedica scăparea metsr'ilului dintre cilindri, :>tunci când este apucat de tambur, citi drtfl alimentar superior 2 : !e ap.lsat de pârghii şi greutăţi. Organul

principat ai maşinii este tamburele 4, îmbrăcat cu garnituri, formate din scânduri cu cuie. Tamburele care se roteşte cu o turaţie de 700-800 rot/min smulge dintre cilindrii de alimentare bucăţi mici de material, destrămându-le aproape complet. Un ax cu palete 5 şi o tablă curbată 6 opresc trecerea bucăţilor nedestrămate şi le aduc înapoi pe masa de alimentare. Bucăţile care totuşi scapă sunt aruncate într-o cutie 7 din spatele tamburelui, ca o consecinţă a forţei centrifuge. Materialul destrămat este desprins de cuţitul 9, fiind aspirat de tamburele-sită 8 şi înaintat, prin intermediul cilindrilor 10, mesei de transport 11, care îl debitează. Ventilatorul 12 absoarbe aerul cu praf din maşină prin cilindrii- sită, făcând să adere materialul destrămat Ia suprafaţa acestora.

Materialul destrămat poate ft supus garnetării sau drusării, după necesităţi.

Garnetarea are ca scop completarea defibrării materialului prelucrat de maşina de destrămat. Principiul de funcţionare al gametei este asemănător cu cel de la carde.

Drusarea are ca scop defibrarea suplimentară a materialelor prelucrate pe maşina de destrămat sau pe maşina de garnetat. Se foloseşte de obicei la prelucrarea deşeurilor de fire pieptănate, răsucite sau cu torsiune mare. Druseta nu se deosebeşte din punct de vedere constructiv de carda de lână.

2. Amestecarea componenţilor. înainte de cardare, componenţii care intră în compoziţia unui fir sunt amestecaţi, urmărindu-se prin aceasta scopul obţinerii unui amestec- fibros omogen, desfacerea şi afănarea materialului, eliminarea impurităţilor etc. Toate acestea se realizează prin următoarele faze de lucru: pregătirea amestecului, uleierea materialului fibros şi trecerea acestuia prin maşina de amestecat de 2-3 ori (lupuirea).

Desfacerea şi amestecarea se execută pe maşina din figura 6.3.8

Materialul din patul de amestec este depus pe masa de alimentare 1, de unde este luat de cilindrii alimentatori 2 şi predat tamburelui 5. Cilindrul alimentator superior 2 este curăţit de cilindrul 4. Materialul este apoi amestecat prin acţiunea tamburelui' şi a perechilor de cilindri 6 şi 7 asupra materialului. în continuare, materialul este detaşat de cilindrul 8 şi absorbit de un curent de aer, care îl transportă după ultima trecere prin lup, prin deschiderea 9, spre camerele de odihnă. O parte din impurităţi sunt aruncate sub grătarele 10 şi 11. Cilindrul presător 3 are rol de egalizare a materialului pe masa de alimentare.

înaintea cardării, materialul se lasă 6-12 h la odihnă, în vederea relaxării, micşorării gradului de încărcare electrostatică şi a egalizării umidităţii fibrelor.

Fig. 6.3.Schema maşinii de destrămat-amestecat

43. C ardarea. Amestecul prelucrat în secţia de preparaţie nu este suficient de desfăcut şi curăţit pentru a putea fi transformat în fir. Desfacerea completă, paralelizarea, individualizarea şi curăţirea fibrelor se obţine prin cardare. Scopul final al procesului de cardare este obţinerea din masa de material fibros a şuviţelor denumite pretorturi, din care se vor fila firele pe maşinile de tors. Procesul de cardare se realizează pe un- sortiment de carde care poate fi compus din două sau trei carde prevăzute cu garnituri rigide şi elastice. )

Un sortiment de cardă triplă se compune din următoarele părţi, descrise în continuare.

a. Lada de alim entare. Se aseamănă în principiu c u . lada alimentatoare-amestecătoare de la agregatul bătător de la filatura de bumbac. Materialul desprins de pe pânza urcătoare cade într-un cântar

''j/ ^automat, de unde este depus pe pânza transportoare 1 a avantrenului (fig. 6.4).

b. AvantrenulI Are rolul de a desface materialul în şuviţe mici, în scopul menajării garniturilor tamburelui şi al celorlalţi cilindri, precum şi al eliminării majorităţii impurităţilor pe care le conţine amestecul.

9

Cilindrii avantrenului sunt îmbrăcaţi cu garnitură rigidă. De pe masa de alimentare 1, materialul este preluat de cilindrii de alimentare 2, iar aceştia îl înaintează cilindrului rupător 3, care, având o viteză mult mai mare decâi a cilindrilor alimentatori, realizează o desfacere preliminară a materialului fibros. Cilindrul 4 are rolul de a curaţi cilindrul alimentator inferior şi de a preda materialul cilindrului rupător. Cuţitele 5 au roi de a separa impurităţile rămase pe garnitura cilindrului rupător. Tamburele 6 preia materialul de pe cilindrul rupător şi împreună cu grupurile cardante 7 şi 8 îl destramă. De Ia tamburele avantrenului, materialul este transmis tamburelui cardei propriu-zise, prin intermediul unui cilindru intermediar 9, îmbrăcat cu garnitură elastică. Cilindrul 10 are rolul de a prelua fibrele ce cad în momentul trecerii materialului de pe un cilindru pe celălalt.

Fig. 6.4,Schema dispozitivului de destrămare preliminară (avantren)

c. C arda prelim inară (fig. 6.5). Tamburele 2 primeşte materialul de Sa cilindrul intermediar 1 şi aduce straiul de amestec la primul grup de cardare format dintr-un cilindru lucrător 3 (cu diametrul mai mare) şi un cilindru întorcător 4 (cu diametrul mai mic). Procesul de cardare are loc între cilindrul lucrător şi tambur. O parte a amestecului rămâne pe cilindrul lucrător, iar cealaltă este antrenată de tambur.

Tamburele transportă succesiv masa de fibre la cele 4-6 grupuri de cardare, iar de aici o supune în continuare acţiunii cilindrului fugător 5. Acesta are rolul de a pătrunde cu vârfurile acelor sale lungi şi elastice printre acele garniturii tamburelui prinţipal, pentru a scoaîe o parte din materialul fibros din garnitura acestuia, uşurând astfel trecerea fibrelor pe garnitura tamburelui perietor S Cilindrul 7 are rolul de a preda tamburelui fibre ce cad pe cilindrul fugător. Volantul este curăţit de cilindrul 6.

Cilindrul fugător este îmbrăcat. într-o carcasă de protecţie,

10

împiedicând împrăştierea fibrelor. De pe tambur, fibrele sunt preluate de tamburele perietor, de unde sunt detaşate cu ajutorul unui pieptene oscilant, 9, sub formă de văl, şi înaintate transportorului automat 10 dintre carda I şi a H-a. Aici vălul se îndeasă prin suprapuneri multiple şi \ / se transformă în bandă, care este aşezată pe masa de alimentare a cardei mijlocii.

Fig. 6.5#Schema cardei preliminare

<L C ard a mijlocie. Funcţionează la fel ca şi carda preliminară, cu următoarele deosebiri: ecartamentele dintre organele lucrătoare sunt mai mici; garniturile acestora sunt mai fine; diferenţa de viteză dintre tambur şi cilindrul lucrător este mai mare. Toate acestea asigură o cardare mai intensă a materialului. Carda mijlocie este lipsită de avantren, acesta fiind înlocuit cu o pereche de cilindri alimentatori şi un cilindru rupător.

e. Aparatul Martie pentru formarea păturii lungi (fig. 6.6). Este construit dintr-o pânză de 12 m lungime (în unele cazUri 22 m şi chiar 50 m), condusă de un număr de cilindri de lemn 4, susţinuţi de un schelet metalic. Vălul desprins de cuţitul oscilant /, presat de cilindrii de presare 2 este depus de pânza 3, formând o pătură (prin înfăşurarea materialului în formă de straturi) de o anumită grosime şi greutate Cu ajutorul unui cuţit 5, pătura formată este ruptă şi înfăşurată pe ur, sul special 6, fiind apoi alimentată ultimei carde.

£ Carda fumoare. Pe masa de alimentare a cardei a IH-a se alimentează concomitent două pături suprapuse. Carda finisoare funcţionează la fel ca şi celelalte două carde precedente: organele active ale acestei carde acţionează şi mai intens asupra materialului fibros; garniturile sunt mai fine, iar ecartamentele sunt mai mici.

M

*

Fig. 6.6.Schema aparatului Martin pentru formarea păturii lungi

g. A paratul divizor (fig. 6.7), are ca scop divizarea materialului în benzi înguste şi egale. Benzile intră într-o pereche de manşoane, care le rotunjesc şi le dau consistentă (torsiune falsă). Divizarea vălului se face cu ajutorul unui aparat cu cureluşe, format din cilindrii de intrare 1 şi 2 şi cilindrii divizori 3 şi 4. Şuviţele de văl divizate şi aduse de cureluşele 5 sunt preluate de manşoanele de frotare I, II, III, IV (care au o mişcare de înaintare şi una laterală) şi se înfăşoară pe sulurile 6.

Mişcarea laterală a manşoanelor se ob(ine cu ajutorul unor excentrici montaţi pe un ax vertical pe partea laterală a maşinii. Firele de pretort, după ce sunt înfăşurate în cruce pe sulul cu şaibe, sunt expediate în sec(ia de tors, pentru a fi prelucrate pe maşinile de filat.

4. Filarea lânii. Filarea are ca scop transformarea pretortului ob(inut la ultima cardft a agregatului într-un fir c&t mai uniform. Maşinile de filat sunt de două feluri: maşini de filat cu acţiune periodică, la care operaţiile de laminare, torsiune şi înfăşurare au loc în mod alternativ, şi

Fig. 6.7.Schema aparatului divizor

12

maşini de filat continuu, ia care aceste trei operaţii au loc în mod continuu.

a. Maşina de fila t cu acţiune periodică (selfactorul) (fig. 6.8). Această maşină se compune dintr-o parte fixă A (numită şi capră), pe care sunt aşezate bobinele de pretort, şi dintr-o parte mobilă B (căruciorul), care poartă fusele. Selfactorul funcţionează în patru faze.

Faza I. Ieşirea căruciorului. în această fază au loc laminarea şi torsionarea preliminară a pretortului. Desfăşurarea pretortului de pe bobinele 1 se realizează cu ajutorul cilindrului desfăşurător 2 şi a grupului de cilindri debitori 3, aşezaţi într-un suport. Pretortul debitat de cilindrii debitori se înfăşoară sub formă de fir pe ţevile 4, montate, pe fusele 5, care sunt acţionate de tobele 6.

Laminarea se obţine în două feluri:- laminarea preliminară, rezultată din diferenţa dintre viteza de

ieşire a căruciorului şi viteza de debitare a cilindrilor debitori;- laminarea suplimentară, obţinută în timpul ieşirii căruciorului,

când turaţia cilindrilor debitori se opreşte, iar căruciorul îşi continuă cursa.Torsionarea pretortului se obţine prin turaţia fuselor şi prin poziţia

lor oblică faţă de capră. La începutul ieşirii căruciorului, fusele se învârtesc cu 1 500 rot/min. Datorită faptului că laminarea se produce concomitent cu toarcerea, primele răsuciri se vor depune pe părţile mai subţiri şi deci mai slabe, întărindu-le, iar ̂ porţiunile mai groase vor fi mai puţin rezistente la întindere şi deci se vor subţia. Astfel rezultă uniformitatea firului din acţiunea combinată a laminării şi torsionării. Prima fază de funcţionare a maşinii se termină o dată cu oprirea căruciorului.

. Faza a Il-a. Torsionarea suplimentară. La sfârşitul cursei, căruciorul se opreşte, iar fusele continuă să se învârtească cu turaţie

13

mare până la obţinerea torsiunii necesare. Datorită torsionării, firele se scurtează. Pentru a evita ruperea lor, căruciorul face o mişcare de recul. Durata torsionării suplimentare este limitată de un contor de torsiune. Turaţia fuselor în această fază ajunge ia 4 500 rot/min.

Faza a IH-a. Deturnarea. Pentru ca lungimea de fir produsă să se poată înfăşură, trebuie desfăşurată partea de fir care se găseşte între ultimul strat depus pe ţeava şi vârful fusului. Pentru aceasta, fusul se roteşte în sens invers cu un număr variabil de rotaţii, după lungimea firului ce urmează a fi desfăşurat. Deoarece în timpul desfăşurării firele slăbesc,bagheta 7 se apleacă, pentru a conduce firele în poziţia de înfăşurare, iarcontrabagheta 8 se ridică şi întinde simultan toate firele, împiedicând formarea cârceilor.

Faza a . IV-a. Intrarea căruciorului şi înfăşurarea firului. în timpul intrării căruciorului, fusele se rotesc normal cu o viteză mică şi variabilă. în această fază, bagheta 7, pe care se găseşte o sârmă, coboară repede pentru înfăşurarea stratului de separaţie şi se ridică încet, pentruînfăşurarea stratului de umplere.Contrabagheta 8 face mişcări de oscilaţie, având rol de regulator al tensiunii firelor. La sfârşitul intrării căruciorului, bagheta se ridică brusc, iar contrabagheta coboară în mod simultan, apoi ciclul de funcţionare al maşinii se repetă.

Firele obţinute de la selfactor sunt ambalate şi expediate în ţesătorii sau primesc diferite destinaţii în vederea producerii unor articole speciale.

de genunchiîn filaturile de lână cardată se mai utilizează maşinile de filat cu acţiune

periodică. Deşi calitatea firelor obţinute este bună, totuşi, datoritădezavantajelor care le prezintă (gabarit mare, complexitatea construcţiei, întreţinere 'şi reglare dificilă, productivitate redusă etc.), selfactoarele tind să fie înlocuite cu maşini cu inele.

b. Maşina de filat cu inele pentru lână cardată (fig. 6.9). Se14

Fig. 6.9.Schema maşinii de filat cu inele pentru lâna cardată:1 - cilindri desfăşurători;2 - bobine; 3 - cilindri de alimentare; 4 - pretorsor;5 - cilindri debitori;6 - conducător de fir;7 - fus;S - inele; 9 - cursor; 10 - frână

compune din următoarele părţi: dispozitivul pentru alimentare a pretorturilor, trenul de laminaţ şi dispozitivul de torsiune şi înfăşurare.

în trenul de laminat pretoriul suportă o subţiere de 1,1-1,6 ori. La intrarea în cilindrii debitori ai trenului de laminat, înşiruirea de fibre primeşte o torsiune falsă, datorită acţiunii pretorsorului, al cărui vârf este foarte apropiat de linia de prindere a cilindrilor debitori.

Torsionarea şi modul de depunere a firelor pe ţeava-(înfăşurarea) se produc în mod analog cu cel de ta maşina cu inele pentru bumbac.

B. Procesul tehnologic din filatura de lână pieptănată

Filatura de lână pieptănată produce fire netede din fibre lungi complet paralelizate, fibrele scurte fiind ' total îndepărtate prin operaţia de pieptănare. Procesul tehnologic se împarte în trei părţi principale: pregătirea componenţilor pentru cardare, cardarea şi obţinerea benzii pieptănate; transformarea benzii pieptănate în fire. Pregătirea componenţilor pentru cardare este asemănătoare cu cea din filatura cardată. Celelalte faze comportă următoarele operaţii: cardarea, laminarea preliminară pieptănarii (folosind 2-3 treceri pe laminoare cu câmp dublu de ace), pieptănarea, laminarea după pieptănare (folosind 1-2 treceri pe laminoare, cii câmp dublu de ace). în cazul când benzile pieptănate trebuie vopsite, după operaţia de vopsire, acestea sunt spălate şi călcate în vederea descreţirii fibrelor, urmând apoi operaţiile de laminare înainte de pieptănare, pieptănare şi laminare după pieptănare..

Fig. 6.10.Schematehnologică a cardei duble

15

1. Cardare»Principiul cardării este acelaşi cu cel descris în filatura de lână

cardată, cu deosebirea că la carda pentru lână pieptănată alimentarea fibrelor de la o cardă la cealaltă se face numai în sensul lungimii fibrelor, deoarece aici paralelizarea este mai importantă decât amestecarea. în filatura de lână pieptănată se întrebuinţează carda dublă, deoarece nu este necesar ca materialul să treacă prin mai mult de două carde. Un sortiment de cardă dublă (fig. 6.10) se compune din următoarele părţi principale: lada de alimentare şi cântarul automat; avantrenul; carda propriu-zisă; dispozitivul de formare şi înfăşurare a benzii.

Dispozitivul de alimentare şi cântarul automat sunt identice cu cele folosite în filatura cardată.

Avantrenul are rol mai important decât în filatura de lână cardată, deoarece lânurile folosite în filatura pieptănată în majoritatea cazurilor nu se carbonizează, pentru a proteja fibrele. La această cardă, eliminarea scaieţilor se face pe cale mecanică, cu ajutorul avantrenului. De asemenea este necesar ca smocurile de lână să fie mai bine desfăcute, în scopul menajării garniturilor organelor lucrătoare ale cardelor.

Avantrenul se compune din două perechi de cilindri alimentatori, 1 şi2, cilindrul rupător 3, două tambure, 4 şi 5, şi cilindrul de transport 6. Pe fiecare tambur se găsesc două grupe de cilindri lucrători-întorcători, 7 şi 8. Toate aceste organe sunt îmbrăcate cu garnitură rigidă. Pentru îndepărtarea impurităţilor, avantrenul are trei cilindri cu palete 9, jgheaburile 10, cuţitele 11 şi grătarele 12.

De la avantren, materialul fibros este trecut pe carde, unde suportă aceleaşi procese descrise la sortimentul pentru lână cardată.

Dispozitivul de formare şi înfăşurare a benzii. Vălul desprins cu cuţitul oscilant 13 trece prin pâlnia fixă 14, prin cilindrii calandri 15, din nou printr-o pâlnie şi apoi se înfăşoară sub formă de bobină în cruce pe suporturi cu ajutorul cilindrilor înfăşurători 16 Pentru omogenizare se unesc benzile obţinute de la 6-10 carde pe un dispozitiv, obtinându-se o singură bandă, care se înfăşoară pe o bobină în cruce sau se depune într-o cană. Dispozitivul are un tren de laminat, format din două sau trei perechi de cilindri.

2. Pregătirea benzii pentru pieptănareAcest proces are ca scop uniformizarea fineţii benzilor prin dublări

repetate, descreţirea şi paralelizarea fibrelor prin laminări repetate.Maşinile folosite pentru acest scop sunt laminoarele cu câmp dublu

de ace (imersectinguri).16

Laminorul cu câmp dublu de ace (fig. 6.11) funcţionează astfel: benzile de pe bobinele 1 sunt derulate cu ajutorul perechilor de cilindri 2, alimentând perechea de cilindri alimentatori 6 şi 7 prin intermediul rolelor de susţinere şi conducere 3 şi al cilindrilor 4 şi 5. De aici, benzile trec prin cilindrii intermediari 6 şi 7 şi apoi intră în câmpul de ace 8 şi 9. Laminarea se produce între câmpul de ace şi cilindrii debitori 10 şi 11. Perechea de cilindri debitori preia capetele de fibre ieşite dc sub acţiunea câmpului de ace, şi datorită presiunii exercitate între aceşti cilindri (circa 250-300 kg) şi a vitezei mărite faţă de cea a câmpului cu ace, trage fibrele din câmpul cu ace, îndreptându-le şi obţinându-se astfel o bandă cu fibre paralelizate. De asemenea, se obţine o subţiere a benzii dublate de 6-8 ori, adică de câte ori viteza cilindrilor debitori este mai mare decât viteza câmpului de ace. Banda debitată, subţiată, întinsă, cu fibre paralelizate, intră în pâlnia conică 12 şi se înfăşoară pe bobina 13.

Pentru egalizarea benzilor şi paralelizarea, dublarea şi laminarea fibrelor se repetă pe două sau trei asemenea maşini, conform planului de filare stabilit.

Fig. 6.1LSchema laminorului cu câmp dublu de ace

3. Pieptăna reaMaşinile de pieptănat, folosite în industria lânii, sunt de două feluri:

- maşini de pieptănat rectilinii cu acţiune periodică, pentru lânuri fine şi semifine şi fibre chimice scurte;

- maşini de pieptănat circulare, cu acţiune continuă, folosite pentru lânuri cu fibre groase şi lungi.La maşina de pieptănat rectilinie (fig. 6.12) pe un rastel sunt aşezate

vertical până la 24 de bobine 1, cu benzi provenite de la laminorul cu câmp dublu de ace. Benzile trec peste nişte bare conductoare, apoi prin orificiile unor plăci, alcătuind un strat de fibre. Acest strat înaintează periodic sub acţiunea cilindrilor de alimentare 2, care se rotesc cu intermitenţă, ajungând la grătarul 3 în care pătrunde placa cu ace 4. Grătarul şi placa cu ace se deplasează axial către iălcile 5 şi 6 ale cleştelui, introducând stratul de fibre pe o lungime egală cu lungimea de alimentare (6-10 mm), în raza

17

de acţiune a pieptenului circular 7. Smocul de fibre strâns între fălcile cleştelui 5 şi 6 este pieptănat de pieptenele circular 7 în partea din faţă. Construcţia acestui pieptene este asemănătoare cu cea a pieptenului de la maşina de pieptănat bumbacul.

Pieptenele circular este curăţit apoi de fibre scurte, nopeuri şi alte impurităţi de către peria 8 care, la rândul ei, este curăţită de un cilindru cu garnitură cu ace, iar acesta în final de un pieptene oscilant, impurităţile căzând în cutii speciale.

Capătul din faţă ai smocului pieptănat de pieptenele circular este prins apoi de dispozitivul de smulgere (compus din cilindrii de smulgere 9, manşonul de piele 20 şi cilindrii de presiune 22). Pieptenele vertical 12 coboară şi pătrunde în coadă smocului nepieptănată. După aceea, dispozitivul de smulgere se îndepărtează de cleşte şi trage fibrele lungi printre acele acestui pieptene. Smocurile de fibre astfel pieptănate se suprapun în mod decalat pe toată lăţimea manşonului 10, formând un val care trece printre cilindrii de presiune 11, pâlnia 25, cilindrii 16 şi care este depus în cana 17. Bătătorul 23 şi contrabăîătorul 14 au rolul de a netezi capătul posterior al smocului.

Banda obţinută la maşina de pieptănat are o rezistenţă redusă şi o mare neuniformitate. Acest neajuns se înlătură în operaţiile ulterioare prin dublări şi laminări succesive.V 4. Succesiunea operaţiilor tehnologice după pieptănare

Laminarea după pieptănare are ea scop mărirea uniformităţii şi rezistenţei la rupere a benzilor obţinute la maşina de pieptănat. Maşina folosită este laminorul cu câmp dublu de ace, unde sunt necesare 2-3 treceri.

Spălarea şi netezirea benzilor îndepărtează de pe fibre uleiul folosit la uleierea masei fibroase înainte de cardare şi descreţesc fibrele pentru a

18

se obţine un fir neted şi dens. Maşinile de spălat sunt construite cu 2-3 bazine de spălare. Pentru amestecurile cu lână groasă sau cu conţinut de celofibră nu se aplică operaţia de spălare.

Laminarea finală a benzii după netezire are ca scop uniformizarea grosimii, ducând la obţinerea unei benzi cu fineţea dorită, destinate pregătirii pentru filare. Maşina folosită este laminorul cu câmp dublu de ace, la care se obţin bobine cu depunere în cruce. In ultimii ani s-au construit laminoare cu câmp dublu de ace, prevăzute cu dispozitive pentru reglarea automată a laminajului.

Amestecarea benzilor formate din componenţi diferiţi. Este procedeul cel mai răspândit în filatura de lână pieptănată. Componenţi destinaţi pentru amestecare pot fi: benzi de lână, benzi de celofibră, benzi de fibre sintetice etc. Amestecul se realizează pe un laminor amestecător cu câmp dublu de ace.

Uleierea are scop uşurarea alunecării fibrelor în decursul laminărilor repetate la care vor fi supuse şi evitarea, pe cât e posibil, a încărcării lor cu electricitate statică, care determină respingerea lor reciprocă. Uleierea permite micşorarea procentului de deşeuri şi creşterea laminajului la maşinile de filat.

Relaxarea benzilor pieptănate este necesară pentru înlăturarea electricităţii statice, acumulate în fibre în decursul prelucrării. Durata de relaxare este de 1-3 săptămâni, în funcţie de caracteristicile fibrelor. .

■ 5. Pregătirea benzii pentru filarePregătirea benzii în filaturi are ca scop transformarea benzii de lână

pieptănată într-un pretort de o fineţe bine determinată şi cât se poate de uniform în secţiune pe toată lungimea sa.

După felul cum se prelucrează benzile de pale pieptănate, în secţia de preparaţie se deosebesc mai multe sisteme:

- sistemul englez, folosit pentru prelucrarea lânurilor groase;- sistemul francez, folosit la prelucrarea lânurilor fine;- sistemul angio-continental, folosit pentru lânurile de calitate medie.

Toate aceste sisteme pot fi grupate în două categorii: sisteme depregătire prin torsiune falsă, care alimentează maşinile de filat cu pretort; sisteme de pregătire prin torsiune reală,, care alimentează maşinile de filat cu semitort. Tipurile de maşini folosite sunt următoarele: laminor rppid cu câmp dublu de ace şi cu dispozitiv de reglare automată a lamin«jului, laminor rapid cu câmp dublu de ace (fig, 6.! 3), laminor de mare întedere (fig. 6.14) şi fiaieru! pentru lână pieptănată.

a. Laminorul rapid cu câmp disblv dt an1 şt cu regfore aufontîîă a laminajului. Acest dispozitiv acţionează prin seh noâre vise/n d**

alimentare, reducând neregularitatea benzii alimentare. Dispozitivul de reglare automată a laminajului are în compunere role de măsurare, un sistem de amplificare a valorilor măsurate, un memorator şi un variator de viteză.

Reglarea laminajului se realizează în principiu astfel: benzile alimentate trec printre nişte role de măsurare. Dacă între cele două role ajunge o porţiune de bandă cu grosime mai mare sau mai mică decât cea normală, rola inferioară se va îndepărta sau se va apropia de cea superioară. De la rola inferioară, printr-un sistem de pârghii şi tije, cu ajutorul unui variator de viteză şi a unui memorator, se va comanda mărirea sau micşorarea vitezei cilindrilor de alimentare.

b. Laminorul rapid cu câmp dublu de ace (intersecting). Are rolul de a uniformiza şi omogeniza banda obţinută de la carde prin dublare şi de a îndrepta, descreţi şi paraleliza fibrele din bandă prin laminare.

Părţile componente ale maşinii sunt: dispozitivul de alimentare; dispozitivul de laminare; dispozitivul de formare şi îndesare a benzii, dispozitivul de depunere a benzii în cană.

Benzile de pe bobinele 1 (fig. 6.13) sunt desfăşurate de cilindrii 2, trec peste bara conducătoare 3, prin inelele de conducere 4, cilindrii trăgători 5 şi 6, rolele de ghidare 7, masa metalică 8, printre plăcile laterale9, care limitează lăţimea fasciculului şi intră în trenul de laminat. Acesta se compune din perechea de cilindri alimentatori 10 şi 11, câmpul de ace 12 care are aproximativ aceeaşi viteză cu cea a cilindrilor alimentatori, şi cilindrii debitori 13, 14 şi 25, a căror viteză este de 6-12 ori mai mare faţă de viteza câmpului cu ace. Maşina este prevăzută cu dispozitiv de curăţire pneumatică a prafului şi a scamei de pe câmpul de ace şi de pe cilindrii debitori, în continuare, benzile sunt trecute prin pâlnia condensatoare 16, peste rola 17, intră în dispozitivul 18 de depunere a benzii în cana 19.

2 JFig. 6.13. Schema laminorului rapid cu câmp dublu de ace

c. Laminorul de mare întindere (laminorul finisor). Realizează laminaje de 3-4 ori mai mari şi viteze de 2-3 ori mai mari decât ale laminoarelor finisoare clasice. Laminorul finisor (fig. 6.14) are scopul de a transforma benzile obţinute la trecefea precedentă în pretort, cu o fineţe corespunzătoare prelucrării lui pe maşinile de filat cu inele.

Se compune din dispozitivul de alimentare (fig. 6.14, a), dispozitivul de laminare, dispozitivul de torsionare falsă (frotare) şi dispozitivul de înfăşurare a pretortului. Benzile 2 din cănile 1 trec prin inelele de conducere 3, peste cilindrii conducători 4, printre separatoarele 5, printre cilindrii de control 6. în continuare, benzile trec prin placa cu orificii 7 (fig. 6.14, b) şi ajung la dispozitivul de laminare. Acesta se compune din cilindrii de alimentare 8, manşoanele de conducere şi control 9 şi cilindrii debitori 10. Cilindri alimentatori debitori superiori sunt îmbrăcaţi cu cauciuc şi exercită o presiune asupra cilindrilor inferiori printr-un sistem de pârghii şi arcuri. După ieşirea din trenul de laminat 9, banda de fibre intră în dispozitivul de frotare 11, apoi înşiruirea de fibre este preluată de dispozitivul de înfăşurare, fiind înfăşurată sub formă de bobina 12. Prin folosirea laminoarelor cu reglare automată a laminajului, a laminoarelor cu trenuri de laminat de mare întindere şi a altor perfecţionări, numărul de treceri din preparaţie a putut fi micşorat chiar la trei.

Bobinele cu şuviţe obţinute la laminorul cu cilindri cu ace ■sunt nrelucrate ulterior ne maşinile cu inele. în vederea obţinerii firelor.

Fig. 6.14.Schema laminorului de mare întindere:a) - dispozitivul de alimentare; b) - dispozitivul de laminare

d. Laminorul cu fu rc i pentru-lână pieptănată (fluierul). Se întrebuinţează în sistemele de preparaţie a filaturii pentru lânurile groase şi semigroase, ale căror fibre au mai puţine ondulaţii, în scopul de a asigura benzii obţinute posibilitatea de a se derula în condiţii bune pe rastelul de alimente a maşinii de filat cu inele.

Flaierele întrebuinţate în cadrul unui sortiment de preparaţie se

deosebesc între ele prin tipul trenului de laminai, numărul fuselor şi dimensiunea organelor de lucru.

în figura 6.15 este dată schema tehnologică a flaieruiui pentru iână pieptănată. Această maşină funcţionează pe acelaşi principiu cu flaierul pentru bumbac.

Flaierele se caracterizează prin aceea că pot realiza laminaje şi viteze de debitare mari şi, totodată, produc o torsiune reală a benzii subţiate, obţinându-se semitortui care este suficient de rezistent pentru a putea fi prelucrat ulterior pe maşinile de filat cu inele.

Pentru a preîntâmpina ruperea firelor la filare, şuviţele cu pretort (semitort), obţinute la laminoarele cu cilindru cu ace sau ia flaiere se depozitează pentru odihnă, timp în care fibrele se relaxează şi se descarcă de electricitatea statică acumulată în timpul prelucrării.

Fig. 6.15. Schema tehnologică a flaieruiui pentru lână pieptănată:I - benzi; 2 - rastel de alimentare; 3 - tren de laminat; 4- cilindri debitori; 5 - cilindri intermediari; 6 - arc; 7 - fus; 8 - aripioare’;9 - bobine; 10 şi 12 - roţi;II - curea

6. Filarea

Transformarea pretortului sau a semitonului de lână în fir prin laminare şi torsionare se face cu ajutorul maşinilor de filat cu inele sau a maşinilor de filat cu acţiune periodică (selfactoare).

Maşina cu inele (fig.6.16) se întrebuinţează în general pentru filarea lânii fine şi semifine.

22

în principiu, se aseamănă cu maşina cu inele folosită în filatura dş bumbac, deosebirea principală constând în construcţia trenului de laminat. Trenurile de laminat, sistemul de antrenare a fuselor şi a inelelor sunt de construcţii diferite (după concepţia firmei constructoare). Cursoarele se aleg în funcţie de fineţea firelor ce se prelucrează. Pretorturiledesfăşurate de pe bobinele introduse în trenul de laminat suportă o subţiere de 10-20 ori.

Formatele cu fir obţinute la maşina de filat trec printr-o serie de operaţii ca: dublare, răsucire, depanare etc.

Fig. 6.16* Schema tehnologică a Operaţiile respective se maşinii de filat cu inele pentru execută pe maşini specifice, a fire de lână pieptănată: căror construcţie este relativ1 - bobine; 2 şi 3 - cilindri simplă alimentatori; 4 - tren de laminat;5 - fus; 6 - inel; 7 - cursor

C. Filatura de iână semipieptănatSMateria primă folosită în filatura semipieptănată este alcătuită din

lânuri semifine şi groase în stare pură, sau în amestec cu 30-70 % celofibră sau fibre chimice scurte. Se poate folosi şi părul de cămilă, de capră etc. în general sunt preferate lânurile mai lungi, cu puţine ondulaţii, evitându-se materiile prime care au tendinţa de a forma nopeuri în timpul prelucrării.

Pentru obţinerea firelor de lână semipieptănată se cunosc două procedee. Primul procedeu cuprinde pregătirea pentru cardare, cardsrea, pregătirea pentru filare şt filarea Al doilea procedeu cuprinde pregătirea pentru cardare, prima cardare, laminarea, a doua cardare, pregătirea pentru filare şi filarea. Maşinile utilizate pentru efectuarea acestor operaţii sunt cele cunoscute, cu excepţia executării celei de-a doua cardări, unde se foloseşte o cardă specială, numită cardă amestecătoare. care permite micşorarea numărului de nopeuri în văl şi obţinerea unui amestec ms's omogen al fibrelor în fir. '

23

6.2. O rdinea d e sf ă şu r ă r ii lucră rii

1. Studierea indicaţiilor metodice generale cu privire la procesul tehnologic din filatura de lână.

2. Studierea maşinilor şi dispozitivelor pentru realizarea operaţiilor din filatură în cadrul lucrării de laborator în condiţii de întreprindere.

3. Introducerea Informaţiei necesare în caietul-model.4. Admiterea la lucrarea de laborator prin testare.

6.3. CONŢINUTUL RAPORTULUI

1. Tema şi scopul lucrării.2. De caracterizat procesul tehnologic din filatura de lână studiat,

centralizând informaţia necesară în caietul-model.3. De denumit produsele obţinute în cadrul procesului tehnologic de filare.4. De răspuns la întrebările de autocontrol în caietul-model.5. De făcut concluzii

6.4 . B ib l io g r a f ie

1. B.A. Buzov. Laboratomîi praktikum po materialovedeniiu şveinogo proizvodstva. - Moskva, Editura Legprombîtizdat: 1991, pag. 42-54.

2. Aristide Dodu, Constantin Preda, Romen Butnaru. Manualul inginerului textilist. - Bucureşti, Editura AG1R: 2002, pag. 743-860.

3. E.Iosif, G.Penciu, D.Miroslavici, E.Bucurenci, G.Ciontea, V.Cociu. Tehnologii textile şi de confecţii.' - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică: 1982, pag. 3-60.

4. Maria Zorică Rotariu, Ion Brătilescu, Petre Băjănaru. Utilajul şi tehnologia meseriei - filator. Manual pentru clasele X - XII. Licee industriale cu profil de industrie uşoară şi şcoli profesionale. Anii I - III.- Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică: 1991, pag. 135-253.

5. Nicolaie Hoblea. Materii prime.-Iaşi, Editura Dosoftei: 1999, pag. 15-45.

24

LUCRAREA DE LABORATOR NR.7

St u d ie r e a pr o c e su l u i t e h n o l o g ic de pr o d u c er e a ţ e să t u r il o r

CRUDE

Sc o p u l LUCRĂRII: consolidarea cunoştinţelor teoretice despre pregătirea firelor pentru urzeală şi pentru bătătură în ţesătorie; studierea maşinilor şi dispozitivelor utilizate în sectoarele de ţesătorie; studierea operaţiilor tehnologice pentru obţinerea unei ţesături.

7.1. No ţiu n i g e n e r a l e

Materiale prime textile care se transformă în ţesături sunt supuse unui şir de operaţii, care se împart în:

.operaţii de prelucrare a fibrelor textile, prin care acestea sunt transformate în fire (în filaturi);

.operaţii de prelucrare a fibrelor, prin care acestea sunt pregătite pentru ţesere (preparaţia firelor);

. operaţii de ţesere, prin care se obţine ţesătura.Ţesătura este produsul textil care se obţine prin încrucişarea în

unghi drept, după anumite reguli, a cel puţin două sisteme de fire: urzeala şi bătătura.

' Urzeala este constituită din mai multe fire paralele, orientate în lungul ţesăturii, iar bătătura este formată dintr-un fir care se introduce din ambele părţi ale urzelii, ea fiind perpendiculară pe firele de urzeală.

înainte de a ajunge pe maşina de ţesut, aceste fire sunt supuse unor prelucrări pentru a le îmbunătăţi calitatea şi pentru a fi transpuse sub o anumită formă (bobine, urzeli, canete). Firele de urzeală sunt bobinate, reunite şi răsucite, urzite, încleiate, năvădite, lipite sau înnodate. Firele de bătătură sunt bobinate şi canetate. Procesele de prelucrare a firelor de urzeală şi bătătură cuprind atât operaţii comune, cât şi operaţii diferite, specifice destinaţiei, în fimcţie de materia primă şi tipul ţesăturii (tab. 7.1).

25

Procese tehnologice de ţesere reprezentativeTabelul 7.1

Materiaprimi Tipul ţesăturii Destinaţia

firelor Procese tehnologice de prelucrare

r...

......

....

—

Fire

tip bu

mba

c

din fire simple nevopsite

urzealăbătătură

Bobinare, urzire, încleiere, năvădire. Bobinare, canetare.

din fire răsucite nevopsite

urzeală

bătătură

Dublare, răsucire, bobinare, urzire, reunire sau încleiere, năvădire.Dublare, răsucire, bobinare, canetare.

din fire simple cu dungi sau

carouri colorate

urzeală

bătătură

Bobinare, urzire moale, vopsire, încleiere, năvădire sau bobinare moale, vopsire, rebobinare, urzire, încleiere, năvădire. Bobinare moale, vopsire, rebobinare, canetare.

Fire

tip

liber

iene

din fire simple nevopsite

urzeală

bătătură

Bobinare, urzire, încleiere (sau urzire- încleiere), năvădire.Bobinare, canetare.

din fire răsucitecu dungi !n

urzeală

urzeală

bătătură

Vopsire în sculuri, dublare, răsucire, bobinare, urzire, încleiere sau reunire- năvădire.Dublare, răsucire, rebobinare, canetare.

1O.'G£

U.

din fire tip lână pieptănate-

răsucite

urzeală

bătătură

Dublare, răsucire, rebobinare, urzire, uneori încleiere uşoară, năvădire.Dublare, răsucire, rebobinare, aburire, canetare.

din fire tip lână cardată (simple)

urzeală

bătătură

Bobinare, urzire, încleiere (uneori), năvădire.

Bobinare, canetare, aburire.

Fire

tip

măt

ase din fire de

viscozăurzealăbătătură

Bobinare, urzire, încleiere, năvădire. Bobinare, canetare.

din fire de mătase naturală

urzeală

bătătură

Sculuire, tratare cu emulsie, bobinare, urzire, năvădire.Tratare cu emulsie, bobinare, canetare.

din fire sintetice

urzealăbătătură

Urzire, încleiere, năvădire. Canetare.

26

Fig. 7.1. Schema operaţiilor tehnologice pentru obţinerea unei ţesături

Bobinarea este operaţia tehnologică prin care firele sunt trecute de \ y pe ţevi sau sculuri pe bobine sau mosoare.

Scopul bobinării este obţinerea unor formate, bobine sau mosoare cu lungimi mari de fir, ce asigură o funcţionare mai îndelungată a maşinilor de urzit sau canetat, unde firele sunt prelucrate ulterior. De asemenea, la bobinare se urmăreşte şi eliminarea defectelor firelor produse în timpul filării, ca porţiuni groase, corpuri străine între fibre, noduri prea mari şi orice alte impurităţi aderente. Se mai elimină punctele slabe', ca: porţiuni subţiri sau subtorsionate şi noduri slabe.

Bobinarea se realizează cu ajutorul maşinilor de bobinat care se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume:• după modul de aşezare a firelor: maşini de bobinat cu înfăşurarea în

cruce şi maşini de bobinat cu înfăşurare paralelă. La maşinile de bobinat cu înfăşurare în cruce, organul de conduceri a firului poate fi sub formă de tăier, tambur tăiat, tambur şănţuit;

• după forma bobinelor: maşini cu bobine cilindrice, tronconice şi biconice;

• după deservire: maşini mecanice şi maşini automate;• după modul de antrenare a bobinei: cu acţionare comună a bobinelor şi

cu acţionare individuâlă a bobinelor.Indeferent de tipul construtiv, toate maşinile de bobinat sun* ’ >tate

cu dispozitive pentru: aşezarea ţevilor, curăţirea, tensionarea şi antrenarea firului, depunerea firului pe format.

77

Pentru bobinare, firele se desfăşoară de pe ţeava / (fig. 7.2), trec prin dispozitivul de tensionare 2, prin dispozitivul de curăţire 3 şi prin conducătorul de fir 4, care depune firul de-a lungul bobinei 5. Datorită tensiunii care apare în timpul lucrului, în porţiunile slabe, firele se rup, eliminând astfel posibilitatea ca pe format să treacă fire defecte.

Reunirea şi răsucirea au rolul de a da firelor un anumit număr de torsiuni pe metrul liniar, în vederea măririi rezistenţei firelor la tracţiune şi frecare.

Reunirea este operaţia prin care un număr de două sau mai multe fire se înfăşoară deodată pe o bobină sau un mosor. Condiţia care se impune este ca firele care se reunesc să aibă aceeaşi tensiune.

Prin reunire, firele sunt pregătite în vederea răsucirii. Această operaţie poate fi eliminată, dar în acest caz se obţin fire răsucite de calitate inferioară din cauza tensionării diferite a firelor care se răsucesc.

Maşinile de reunit sunt asemănătoare cu maşinile de bobinat, de care se deosebesc doar prin aceea că la fiecare cap de reunire există atâtea fuse pentru ţevi câte sunt necesare pentru reunirea mai multor fire. De asemenea, pentru fiecare fir component există câte un dispozitiv de tensionare şi un dispozitiv de control, care va opri maşina în cazul ruperii unui fir component sau la terminarea acestuia de pe ţeava de alimentare.

Răsucirea este operaţia prin care se aplică firelor reunite un număr de torsiuni (răsucituri) pe unitatea de lungime.

Prin răsucire se urmăreşte:• mărirea sarcinii la rupere a firelor penţru a putea suporta solicitările la

care vor fi supuse în timpul prelucrării, precum şi în timpul folosirii lor;• creşterea uniformităţii firului în grosime, ceea ce permite obţinerea unor

produse calitativ superioare;• obţinerea firelor de efect pentru mărirea sortimentului de ţesături şi

pentru obţinerea unui tuşeu special al acestora.Maşinile utilizate pentru răsucit sunt de mai multe feluri: cu inele,

cu furci şi cu clopot.

Mg. v.z.îscheina operaţiei de bobinare

Maşinile de răsucit cu inele funcţionează în felul următor (fig. 7.3): firele 1, debitate de către perechea de cilinri debitori 2, trec prin limitatorul de balon 3, prin cursorul 4, montat pe inelul 5, şi se înfăşoară pe ţeava 6. Maşinile funcţionează similar cu cele folosite în filaturi, cu deosebirea că alimentarea se face cu fire reunite. 3

Fig. 7.3. Schema operaţiei de răsucire: a) maşina de răsucit cu inele; b) maşina de răsucit în etaje

Pentru firele de mătase se întrebuinţează maşini de răsucit în etaje, în care răsucirea se face în mai multe etape, în vederea înlăturării cîrceilor şi a ruperii firelor sau a filamentelor. Maşinile de răsucit sunt alimentate cu fire reunite, aşezate pe bobine sau mosoare 1. Firele trec prin limitatorul 2, conducătorul 3 şi se înfăşoară pe mosorul 4 antrenat de un cilindru 5. După prima etapă de răsucire în care firele primesc o răsucire parţială, acestea trec la primul etaj (uneori şi Ia al doilea), unde primesc numărul de torsiuni necesare.

Operaţia de urzire constă în dispunerea uniformă şi paralelă a firelor pe o suprafaţă plană şi înfăşurarea acestora, cu tensiune constantă, pe un sul, obţinăndu-se astfel urzeala necesară unei anumite ţesături.'

Urzeala se caraterizează prin: natura, fineţea şi numărul firelor de urzeală, desimea firelor pe 10 cm, lăţimea şi lungimea urzelii, ordinea de aşezare a firelor, dacă sunt de naturi şi culori diferite, precum şi masa pe metru liniar.

Se cunosc trei tipuri de urziri:• urzirea directă sau în lăţime;® urzirea în benzi;• urzirea secţională sau urzirea în lăţimi mici.

29

La urzirea directă, o parte din numărul total de fire de urzeală se înfăşoară pe un sul, numit sul preliminar; mai multe suluri preliminare (care cuprind toate firele) sunt suprapuse la maşinile de încleiat sau reunit, obţinîndu-se urzeala finală cu numărul de fire şi cu lăţimea necesară ţesăturii.

Acest sistem de urzire se foloseşte în ţesătoriile de bumbac, in, cânepă, celofibră, lână pieptănată pentru urzeli din fire de o singură categorie, fără raport de culoare, urzeli lungi şi partizi mari.

Urzirea în benzi constă din înfăşurarea succesivă şi alăturată, pe un tambur, a unui anumit număr de benzi din fire, fiecare cu aceeaşi lungime şi desime ca urzeala finală. Pentru a obţine urzeala finală, se trec deodată toate benzile de pe tamburele maşinii de urzit pe sulul final.

Acest sistem de urzire se foloseşte în ţesătoriile de lână, mătase şi fibre chimice şi pentru urzeli cu rapoarte de culori în celelalte ţesătorii.

Urzirea secţionată constă din înfăşurarea unor secţiuni din lăţimea urzelii finale pe suluri înguste. Urzirea finală rezultă prin solidarizarea cap ta cap pe acelaşi ax al sulurilor înguste, până la obţinerea lăţimii urzelii finale. Urzeala de pe sulul îngust are aceeaşi desime şi lungime ca urzeala finală.

Acest sistem de urzire se foloseşte mai mult în ţesătoriile de panglici şi în industria tricotajelor.

Operaţia de urzire se realizează cu ajutorul maşinilor de urzit, care sunt formate din două părţi distincte:• rama pentru aşezarea ţevilor, bobineior sau a mosoarelor;• maşina de urzit propriu-zisă;• în industrie sunt utilizate două tipuri de rame:• rame cu desfăşurarea tangenţială a firului;• rama cu desfăşurarea axială a firului.

Ramele cu desfăşurarea tangenţială a firului sunt de diferite construcţii: pentru bobine cilindrice cu fire de bumbac şi de lână (rame în V) şi pentru mosoare şi bobine cilindrice cu fire de mătase (rame plane).

Rama în “V” (fig. 7.4, a) este formată din două grătare 1 şi 2, articulate între ele. Pe stinghiile laterale sunt fixate lagăre, în care se rotesc fusele cu bobinele 3. La urzire, firul tras roteşte bobina care este aşezată liber pe fus. Firul în drum spre urzitor se'freacă de stinghiile verticale ale ramei. Pentru a micşora frecarea, pe muchiile stinghiei peste care trece firul sunt montate baghete de sticlă.

Ramele plane (fig. 7.4, b) sunt formate din grătarul înclinat 1, pe stinghile căruia sunt fixate cuiele 2; stinghiile verticale sunt astfel orientate

30

încât firul desfăşurat care trece peste cilindrul 3 şi pieptenele 4 nu se mai freacă de nici o bobină.

Fig. 7.4.Tipuri de rame: a) în formă de “V”; b) ramă plană

Grătarul înclinat 1 este aşezat pe roţi şi poate fi deplasat lateral, în funcfie de locul de aşezare a benzii pe tambur. La pornire, rama se înclinăpuţin, atât cât cedează arcul 5, şi debitează prin aceasta o lungime de fir,iar după pornirea maşinii de urzit revine la poziţia iniţială, realizându-se scăderea tensiunii în fire în momentul pornirii.

Ramele cu desfăşurare axială pentru bobine tronconice se folosesc în ţesătoriile dotate cu utilaje modeme, ele prezentând mai multe avantaje: asigură viteză mare de lucru (până la 1 000 m/min), tensionarea firelor este constantă şi are o capacitate mai mare.

Rama cu desfăşurare axială (fig 7.5) este formată din căruciorul 1, pe care se fixează fusele 2 ce susţin bobinele tronconice 3 şi pereţii laterali 4, pe care se

găsesc montate dispozitivele de conducere şi tensionare 5, iar in partea din faţă-dispozitivele electrice 6 pentru controlul ruperii firelor. Pentru a se înlătura timpul de căutare a locului firului rupt, pe fiecare rând cu controlori se găseşte câte un bec, care se aprinde la ruperea firului. La oprirea maşinii, muncitorul urmăreşte pe ce rând de pe ramă este aprins becul, înnoadă firul şi porneşte maşina. *

Maşinile de urzit în lăţime sunt de două feluri: cu acţionarea suHiIui de urzeală prin frecare şi cu acţionarea sulului direct la ax.

La maşina de urzit cu acţionarea sulului prin ax (fig J.â^ .), firele de pe ramă trec printre dinţii spetei 1, pe sub cilindrul conducător 2 şi inf â în pata . care dă lăfime-i necesară urzelii. în continuare, firele trec este

mi uFig. 7.5.Ramă cu

desfăşurareV

11

cilindrul conducător şi măsurător 4, se înfăşoară pe sulul de urzeală 6. Pentru a se preveni creşterea tensiunii o dată cu creşterea diametrului sulului de urzeală, maşina este prevăzută cu un pipăitor 5, care o dată cu creşterea diametrului sulului de urzeală acţionează asupra motorului, reducând numărul de turaţii şi menţinând constantă viteza de înfăşurare.

Fig. 7.6.Schema maşinii de urzit: a) de urzit în lăţime; b) de urzit în benzi

Maşina de urzit în benzi este folosită în toate sectoarele de ţesătorie şi în mod special atunci când urzelile au rapoarte de culori şi nu trebuie încleiate.

Numărul de fire dintr-o bandă, lăţimea benzii cât şi numărul de benzi se calculează înainte de a începe operaţia de urzire. Firele / (fig. 7.6,b) sunt preluate de pe rama de urzit, trec printre vergelele 2, prin spata de rost 3, prin spata de lăţime 4 (care dă lăţimea calculată a benzii), peste cilindrul măsurător 5, care măsoară lungirea benzilor şi apoi sunt prinse de tamburele 6. Prin rotirea tamburelui, banda prinsă se înfăşoară deplasându- se spre stânga pe conicitate - pentru ca firele să nu cadă - până când contorul indică înfăşurarea unui număr precis de metri. Apoi firele din bandă se taie, capetele firelor înfăşurate sunt înnodate în mănunchi şi introduse sub bandă. Capătul benzii următoare este prins de tambur şi aşezat lângă cea precedentă. Operaţia continuă până când pe tambur s-a înfăşurat numărul de benzi calculate. După aceea, urzeala de pe tambur este pliată pe un sul final 7, care trece la operaţia de năvădit.

incleierea are rolul de a acoperi firele de urzeală nerăsucite cu o peliculă subţire de aspect, în vederea prevenirii scămoşării şi ruperii firelor la trecerea peste sau printre organele de lucru ale maşini de ţesut şi la formarea ţesăturii. Firele de*urzeală sunt supuse în timpul ţeserii la eforturi multiple şi repetate: întinderi, îndoiri, frecări atât între ele, cât şi cu organele maşinii de ţesut. Din aceste cauze, firele de urzeală obosesc, se uzează şi se rup.

32

Scopul încleierii este de a se evita uzura prin frecarea firelor,care duce la scămoşarea şi obosirea lor.

încleierea constă în protejarea firelor cu o peliculă incoloră, netedă, suplă şi elastică,cu un coeficient de frecare cât mai mic. Pelicula este fixată pe fir de apretul ce a pătruns în interiorul firului pe o adâncime care să asigure stabilitatea necesară peliculei în timpul ţeserii.

Prin încleiere se măreşte sarcina la rupere a firului prin faptul că fibrele se lipesc de fire, adăugându-se rezistenţa proprie a peliculei,

încleierea este operaţia specifică firelor de urzeală.Apretul se prepară din mai multe substanţe care se grupează astfel:

substanţe de liere, scindanţi, neutralizatori, înmuianţi, umectanţi, substanţe higroscopice, substanţe antiseptice şi apă.

Depunerea sau acoperirea firelor simple cu pasta de încleiat se face pe maşini de încleiat.

— J

Fig. 7.7.Schema maşinii de încleiat

Indiferent de caracteristecile specifice fiecărui sistem ' sau construcţii, o maşină de încleiat urzeli de pe suluri este formată din următoarele părţi:• un rastel 1 pe care se aşază între 2-8 suluri de urzeală (fig. 7.7). Acestea

pot fi preliminare, provenite de la operaţia de urzire în lăţime, sau suluri de urzeală finală, rezultate de Ia urzirea în benzi;

• un bazin de apret 3 prevăzut cu un sistem 2 de îmbinare a firelor cu pastă şi apoi de stoarcere a plusului de apret de pe fire;

• instalaţie de uscare 4 a fireior, prevăzută cu tambure metalice, cu curenţi de aer cald etc.

• un sistem 5 de separare a firelor ce s-au lipit, format din mai multe vergele (fuscei), şi un sistem de înfăşurare 6 a firelor pe sulul de urzeală, prevăzut cu variator de viteză şi dispozitiv de acţionare a maşinii;

• sulul de urzeală final 7 care alimentează maşina de ţesut după efectuarea năvădirii, lipirii sau înnodării firelor de pe sulul de urzeală nou cu cele de pe sulul de urzeală vechi.

Firele de pe sulurile de urzeală sunt trecute prin baia de încieiat 3, unde se acoperă cu pastă, apoi, în continuare, firele trec printr-un sistem de

33

uscare 4 şi intră în câmpul de separaţie, cu vergelele 5, unde sunt dezlipite, sunt trase de sistemul de înfăşurare 6 şi se depun pe sulul final 7.

Năvădirea constă din:• trecerea firelor prin lamele, care permite controlul ruperii firelor de

urzeală pe maşina de ţesut;« trecerea firelor prin cocleţii iţelor sau ale mecanismului jacard, prin care

se formează rostul în care se va depune firul de bătătură;® trecerea firelor prin căsuţele spetei pentru îndesarea firului de bătătură şi

formarea elementului de ţesătură.Năvădirea poate fi executată manual, mecanic sau automat. în cazul

când pe aceeaşi maşină de ţesut se prelucrează aceeaşi ţesătură, năvădirea se înlocuieşte prin lipirea sau înnodarea urzelilor noi de urzeala veche. Lipirea se execută manual, iar înnodarea urzelilor se poate executa manual

v sau mecanic, folosind maşini de înnodat.Ccmetarea are rolul de a aşeza firele de bătătură pe formate speciale

(ţevi, canete) care să poată fi introduse cu uşurinţă în suveică. Maşinile de catenaî pot fi mecaice şi automate atât pentru ţevi oarbe, cât pentru ţevi cu suport. La formarea canetei sunt necesare trei mişcări principale:• mişcarea de rotaţie, care asigură înfăşurarea propriu-zisă a firului pe

ţeava-suport;• mişcarea rectilinie-altemativă (de dute-vino), în care se execută

depunerea firelor în straturi conice;• mişcarea de avansare încheată, în care se realizează o aşezare succesivă

a straturilor conice de aceeaşi mărime, până la formarea completă a canetei.

Fig. 7.8.Schema maşinii de catenat:1 - arborele principal; 2 - roţi de fricţiune; 3 - ax; 4 - cap de antrenare; 5 - suport; 6 - tampon de presare; 7 - ax;8 -camă spaţială; 9 - tijă; 10 - rolă pipăitoare; 11 - canetă;12 - conducător de fir

Ţeserea este obţinerea ţesăturilor prin încrucişarea perpendiculară a firelor de urzeală cu cele de bătătură.

34

Pentru formarea ţesăturii, cele două sisteme de fire - urzeală şi bătătură, aşezate pe sulul de urzeală şi respectiv pe ţevi - sunt încrucişate perpendicular, pe maşina de ţesut, într-o anumită ordine dinainte stabilită.

Urzeala de pe sulul 1 (fig. 7.9) se desfăşoară cu ajutorul regulatoarelor de urzeală sau al frânelor de urzeală şi al regulatoarelor de ţesătură, trece peste traversa de spate 2 şi printre fusceii 3, unde este împărţită în fire individuale sau perechi. De aici, firele sunt trecute prin cocleţii iţelor^, pentru a putea fi antrenate vertical, în vederea obţinerii rostului pe unde va trece suveica 5 cu firul de bătătură. După ce firul de bătătură a fost introdus în rost, acesta este închis, iar vătala 6, printr-o mişcare pendulară, îndeasă firul la gura ţesăturii, formând elementul de ţesătură.

Fig. 7.9.Schema procesului de ţesere

Ţesătura obţinută este antrenată în mişcarea de înaintare de către regulatorul ţesăturii. Pentru ca ţesătura formată să aibă aceeaşi lăţime cu lăţimea urzelii în spată, respectiv pentru a se înlătura scămoşarea şi ruperea firelor de urzeală datorită frecării de dinţii spetei, ţesătura este întinsă în lăţime de către întinzătorii 7. După ce trece peste traversa de piept 8, ţesătura este trasă de sulul rifluit 9 şi se înfăşoară pe sulul 10, antrenat în mişcarea de rotaţie de la regulatorul de ţesătură. Pentru ca sulul 10 de ţesătură să fie în contact cu sulul 9, acesta este ridicat cu ajutorul'pârghiei11, prevăzută cu un arc.

în timpul formării rostului, firele de urzeală sunt supuse la o serie de acţiuni care crează o tensiune suplimentară în fire. Aceste acţiuni sunt: întinderea, încovoierea şi frecarea de ochiurile cocleţilor.

Pentru trecerea suveicii cu fir, rostul se formează prin ridicarea şi coborârea succesivă a firelor de urzeală. în acest fel se produce o întindere a firelor, a cărei valoare variază în funcţie de dimensiunile rostului. Cu cât rostul va fi mai mare, cu atât şi întinderea va fi mai mare şi respectiv,

ruperile de urzeală vor fi mai mari şi invers, cu cât rostul va fi mai mic, şi ruperile de urzeală vor fi mai rare. in procesul de ţesere, mărimea rostului este influenţată de elasticitatea firelor de urzeală.

Toate operaţiile necesare pentru obţinerea ţesăturilor sunt executate în ajutorul unor mecanisme montate pe batiul maşinii de ţesut, şi anume;• regulatoarele de urzeală (frâna sulului de urzeală) şi regulatorul de

ţesătură, care imprimă urzelii tensiune şi mişcare;• mecanismul de formare a rostului, care deplasează urzeala vertical;• mecanismul de lansare a suveicii, care are rolul de a trimite suveica în

rost;• mecanismul vătalei, care conduce suveica în rost şi îndeasă bătătura:• mecanismul de acţionare, care pune în mişcare maşina de ţesut;• organe ajutătoare, care asigură o anumită poziţie urzelii şi ţesăturii;• mecanismele de siguranţă, care previn apariţia unor defecte.

Ţinând seama de varietatea materiei prime folosite, cât şi de varietatea sortimentelor ce se produc, maşinile de ţesut se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume:• după nivelul tehnic: războaie manuale de ţesut, maşini de ţesut clasice

(mecanice şi automate) şi maşini de ţesut speciale;• după materia primă care se prelucrează: maşini de ţesut pentru bumbac,

in şi cânepă, fire chimice, lână etc;• după tipul ţesăturilor realizate: maşini de ţesut ţesături pentru

îmbrăcăminte, maşini de ţesut articole tehnice (curele, furtunuri) şi speciale, maşini de ţesut pluşuri şi covoare etc;

• după lăţimea urzelii în spată: maşini de ţesut înguste (circa 1 m lăţime), maşini de ţesut mijlocii (circa 2 m lăţime) şi maşini de ţesut laţe (cu peste 2 m lăţime);

• după modul de inzestrare a firului de bătătură: maşini de ţesut neautomate cu suveică; maşini de ţesut automate: cu suveică, cu două suveici ,c» mai multe suveici; fără suveică: cu graifere pe benzi, cu graifere pe fijeT cu proiectil, cu jet de aer, cu jet de apă.

• după tipul mecanismului de formare a rostului: maşini de ţesut cu came şi pedale: interioare (deschise, închise); exterioare (deschise, închise); cu ratieră (cu simplă mişcare, cu dublă mişcare); cu mecanism Jacard sau Verdol (cu simplă mişcare, cu dublă mişcare). Maşinile de ţesut speciale se deosebesc de maşinile de ţesut clasice atât prin punctul de vedere constructiv, cât şi din punctul de vedere al formării elementului de ţesătură. După sistemul de alimentare a firului de bătătură, se clasifica în:

36

• maşini de ţesut cu suveică normală, cu suveică mică, prevăzută cu clame, cu vergele rigide, cu vergele elastice etc.;

• maşini de ţesut fără suveică (pneumatice, hidraulice etc.).La maşinile de ţesut clasice firul de bătătură este depus în rost cu

ajutorul suveicii. Acest principiu are dezavantajul că necesită o forţă mare pentru lansarea suveicii, consum mare de energie, viteză redusă de trecere prin rost, lungime limitată a firului etc. Ţinând seama de aceste dezavantaje, în uitimul timp s-au adoptat şi alte principii de depunere a firului de bătătură în rost.

O metodă modernă de introducere a firului de bătătură în rost este întâlnită la maşina de ţesut Suizer. O suveică mică prinde capătul firului şi, imprimându-i viteza necesară, îl trage prin rostul deschis. Bătătura este alimentată de la o bobină montată pe o parte a maşinii de ţesut.

Altă metodă este utilizată la maşina de ţesut Neuman. Suveica de dimensiuni reduse, fără ţeavă, cu fir de bătătură, având o clamă de prins firul, desfăşoară firul de bătătură succesiv de pe două bobine şi îl introduce în rost.

La unele maşini de ţesut, firul de bătătură este introdus în rost cu ajutorul unui jet de apă sau al unui jet de aer. Alimentarea cu fir de bătătură se face de pe o bobină tronconică cu înfăşurare în cruce de format mare, aşezată pe un suport lângă maşină.

în ultimele două decenii, construcţia maşinilor de ţesut a cunoscut o dezvoltare semnificativă, care s-a materializat în îmbunătăţirea performanţelor acestora, ca urmare a adaptării şi perfecţionării mecanismelor de formare a rostului, inserare şi îndesare, de alimentare a urzelii şi tragere a ţesăturii, precum şi a monitorizării, respectiv controlului automat al principalilor parametri funcţionali. Cerinţele impuse tehnicilor actuale de ţesere sunt legate de productivitate, flexibilitate, reducerea zgomotului, timpilor neproductivi şi ai consumurilor energetice. în acest sens, firmele constructoare (Nuovo Pignone, Nova Vamatex, Somet, Sulzer-Rutti, Panier, Picanol) echipează maşinile de ţesut cu sisteme electronice, care conduc la creşterea productivităţii utilajelor şi calităţii ţesăturilor, la sporirea flexibilităţii şi versatilităţii maşinilor, simultan cu reducerea consumurilor energetice pe unitate de produs. Totodată, preocupările constructorilor vizează sporirea fiabilităţii în exploatare, pentru reducerea timpiirr de staţionare şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale personalului de deservire, prin reducerea nivelului de zgomot şi crearea premiselor pentru o deservire uşoară şi ergonomică a maşinilor.

7.2. O r d in e a d e s f ă ş u r ă r ii l u c r ă r ii

1. Studierea indicaţiilor metodice generale cu privire la procesul tehnologic de obţinere a ţesăturii.

2. Studierea maşinilor şi dispozitivelor pentru desfăşurarea procesului de ţesere în cadrul lucrării de laborator în condiţii de întreprindere.

3. Introducerea informaţiei necesare în caietul-model.4. Admiterea la lucrarea de laborator prin testare.

7.3. CONŢINUTUL RAPORTULUI

1. Tema şi scopul lucrării.2. Studierea consecutivităţii procesului tehnologic de pregătire a firelor

de urzeală şi bătătură la ţesere (tab.7.2).3. însuşirea principalelor tipuri de maşini de ţesut şi caracteristica

acestora.4. Analiza schemei de principiu a războiului de ţesut.5. Studierea tipurilor mecanismelor de formare a rostului.6. Centralizarea informaţiei necesare în caietul-model.7. De răspuns la întrebările de autocontrol în caietul-model.8. Concluzii

Tabelul 7.2Operaţiile tehnologice de pregătire a urzelei şi bătăturii

Operafiatehnologică Scopul şi esenţa operaţiei Tipul maşinii Principiul de lucru al

maşineiBobinarea înlăturarea defectelor şi

sporirea lungimii firelor.De bobinat Bobinele pe care se

bobinează aţa, aparat de întindere a atei.

Urzirea Depănarea unui număr de fire toarse pe sulul de

urzeală.

De bază Sulul de sticlă pe care se deapănă firele

toarse.încleierea Sporirea rezistentei firelor în

rezultatul acţiunilor mecanice repetate la războiul de {esut.

De încleiere. Ventilator, toacă de şlefuit nuiele de metal.

Innodarea Alegerea capătului nou de urzeală In lamelă, i(e, spadă,

se execută manual.

Război de (esut

Sulul din spate, de marfă, spata, rostul.

Bobinarea Bătătura, înlăturarea defectelor şi sporirea

lungimii fireior.

De bobinat Mosoare speciale pe care se deapănă aţa, aparat de întindere

Umezireasau

; emulsierea

Sporeşte rezistenţa fireior cuaprete sau substanţe proteice.

De apretare Aparat pentru apretare

7,4. B ib l io g r a fie

1. B.A. Buzov. Laboratornîi praktikum po materialovedeniiu şveinogo proizvodstva. - Moskva Editura Legprombîtizdat: 1991, pag. 54-76.

2. Aristide Dodu, Constantin Preda, Romen Butnaru, Emilia Visileanu. Manualul inginerului textilist. - Bucureşti, Editura AGIR: 2002, pag. 1131-1403.

3. E.Iosif, G.Penciu, D.Miroslavici, E.Bucurenci, G.Ciontea, V.Cociu. Tehnologii textile şi de confecţii. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică: 1982, pag. 65-80.

4. Maria Benjaminof. Utilajul şi tehnologia meseriei - ţesător. Manual pentru clasele IX-X licee industriale cu profil de industrie uşoară. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.: 1992, pag. 3-139.

5. Maria Benjaminof. Utilajul şi tehnologia meseriei-ţesător. Manual pentru clasele a Xl-a şi a Xll-a. Licee industriale cu profil de industrie uşoară şi şcoli profesionale. Anul III. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.: 1992, pag. 3-106.

6. Nicolaie Hoblea. Materii prime. - Iaşi, Editura Dosoftei: 1999, pag. 48-71.

LUCRAREA DE LABORATOR NR.8

St u d ie r e a pr o c esu lu i t e h n o l o g ic de pr o d u c e r e a t e x t il e l o r

NEŢESUTE

SCOPUL LUCRĂRII: consolidarea cunoştinţelor despre metodele de obţinere a textilelor neţesute. Studierea procedeelor de formare şi de consolidare a stratului fibros. Cunoaşterea cu agregate şi tipuri de maşini utilizate la obţinerea textilelor neţesute.

8.1. No ţ iu n i g e n e r a l e

Textile neţesute sunt produse textile obţinute prin procedee diferite faţă de cele clasice de ţesere sau tricotare. Ele se obţin prin consolidarea mecanică sau chimică a unui suport textil constituit din straturi fibroase sau combinaţii de strat fibros şi fire, ţesături şi fire, ţesături sau tricoturi şi fibre.

Textile neţesute se folosesc în diverse scopuri, cum ar fi: materiale pentru îmbrăcăminte; materiale pentru confecţii din piele (suport pentru piele sintetică, căptuşeli, feţe de încălţăminte); articole sanitare; articole tehnice (filtre etc.).

în vederea obţinerii materialelor textile din fibre, este necesar ca mai întâi să fie format un strat fibros, care ulterior va fi supus unui proces de consolidare mecanică sau chimică.

La SRL „Uzual-SC” textilele neţesute se obţin prin consolidarea stratului fibros prin interţesere, prin procedee de coasere-tricotare şi pe suporturi de ţesături sau tricoturi.

Consolidarea stratului fibros prin interţesere

La baza principiuluip, de interţesere stă formasf acului de interţesere carePj poate pătrunde prin stratul. . . fibros SF plasat între plăcile

Fig. 8.1. Schema procesului de P iP (fi 8 1)interţesere ' ^ 2

Datorită crestăturilor existente pe tija acului (creştături orientate într- un singur sens), fibrele pot fi antrenate o dată cu mişcarea de coborâre a acului, realizându-se mai multe puncte de legare. La mişcarea de ridicare, acul iese din stratul fibros fără a mai antrena fibra.

40

Pentru învingerea forţelor de frecare dintre ac şi fibre, la desprinderea fibrelor de pe ace, serveşte şi placa Pt (numită placă debarasoare) care reţine stratul fibros ce poate fi deplasat o dată cu mişcarea de ridicare a acului de interţesere. Fibrele din stratul fibros pot fi consolidate pe un suport de ţesătură, în interstiţiile existente între firele de urzeală şi de bătătură.

Procesul de interţesere realizat pe maşina clasică de interţesere (fig. 8.2) se distinge în trei zone principale de lucru:

• zona de alimentare (ZI) în care acţionează banda transportoare de alimentare 1 şi cilindrul de alimentare 2, care are rolul şi de reducere a grosimii stratului fibros;

• zona de interţesere propriu-zisă (Z„) în care placa cu ace acţionează asupra stratului fibros. plasat între placa de susţinere 8 şi placa debarasoare 6 (cu uşoare mişcări de oscilaţie, pentru desprinderea fibrelor de pe ace);

• zona de tragere şi înfăşurare (Zw/) în care acţionează intermitent cilindrul de tragere 3, cilindrul de presare 5 şi cilindrul de înfăşurare 4.

Fig. 8.2.Schema de principiu a maşinii clasice de interţesere

în vederea realizării interţeserii, este necesară respectarea următoarelor condiţii:

• alimentarea, tragerea şi înfăşurarea să se realizeze intermitent, astfel încât:

!^ I= N = N = N = N ;• alimentarea, tragerea şi înfăşurarea vor asigura deplasarea

intermitentă a stratului fibros la intervale constante, corespunzătoare avansului (distanţa dintre două împunsături succesive ale aceluiaşi ac);

• la realizarea contactului dintre ace al fibra, stratul fibrom nu se deplasează.Procesul de interţesere se poate repeta prin mai multe treceri ale

stratului fibros pe aceeaşi maşină sau pe maşini diferite.Acele de interţesere clasice (fig. 8.3) sunt fixate în placa PI prin

intermediul unor piese din masă plastică P2 cunoscute sub denumirea de pastile. Fixarea călcâiului acului I se face prin prinderea plăcii PI de placa P2, care se poate deplasa în interiorul unei culise fixe.

în afară de călcâiul 1, acul da interţesere conţine următoarele părţi principale: tija de fixare 2, tija intermediară 4, tija activă cu secţiune triunghiulară şi crestături 6 şi vârful acului 7. De asemenea, între tijele acului de interţesere se pot plasa aşa-numitele zone de legătură de formă tronconică, notate în fig. 8.3 cu numerele 3 şi 5.

Fig. 8.3. Acele de interţesere clasice

Consolidarea stratului fibros prin armare cu fire şi piuareA fost elaborat procedeul SKELAN, pe baza căruia se pot obţine

produse textile neţesute, utilizate ca înlocuitor al ţesăturilor clasice de palton. Sunt utilizate amestecuri de fibre care conţin minimum 50-60 % fibre de lână. Acestea sunt prelucrate pe agregate ce permit obţinerea straturilor fibroase cu orientarea fibrelor pe direcţie longitudinală.

Straturile - fibroase cu orientarea fibrelor pe direcţie longitudinală sunt armate cu fire. Firele sunt depuse între două straturi fibroase (fig. 8.4). Poziţia fireior "F" este perpendiculari* pe direcţia longitud in >lă. coresps nzătoare orientării t bre Ic: dlsM dlc douăFig. 8.4.1 spunerea firelor între straturi

straturi fibroase SFj şi SFj. între fire se menţine un pas constant P. Pentru fiecare semifabricat în parte, este necesar ca straturile fibroase sâ nu fie egale. Se recomandă ca masa stratului fibros exterior să reprezinte 65 % din masa produsului finit. Astfel, se asigură o mai bună rezistenţă la uzură prin frecare a produsului finit. Cele două semifabricate obţinute se supun procesului de consolidare finală prin puiare, sub acţiunea umidităţii, căldurii, şi a forţelor exercitate de către ciocanele de batere.

Pentru a da o rezistenţă mai mare produsului, în S.U.A. a fost elaborat procedeul KAYCEL. Firele de armare se împletesc între ele, formând o plasă care se aşază între două straturi fibroase, care conţin fibre de lână sau amestecuri cu peste 70 % fibre de lână. Pentru armare se folosesc fire de viscoză sau fire sintetice.

Procedee de coase re-tricota re.După felul suportului rextil, maşinile de coasere-tricotare se împart în

următoarele grupe:• cu suport de strat fibros obţinut prin cardare-pliere şi consolidare;• cu suport de ţesătură: MALIPOL, ARALQOP;• cu suport de fire de bătătură sau fire de bătătură şi urzeală

neîmpletite între ele: MAL1MO, ARUTEX;• cu suport de semitort: MALIF1L;• cu fire: MALIWATT, ARACHNE, VP, VOLTEX;• fără fire: MALIVL1ES, ARABEVA.

După felul acelor utilizate, maşinile de coasere-tricotare se pot grupa în:-maşini cu ace zăvor (maşini tip MAL1, realizate în Germania); maşini cu ace tubuiare (maşinile tip ARACHNE, realizate în Cehoslovacia şi maşinile VP, realizate în U.R.S.S.).

Maşinile care lucrează după procedeele de coasere-tricotare realizează o gamă foarte largă de produse: materiale auxiliare pentru confecţii, suport pentru izolaţii hidrofuge, suport pentru înlocuitori de piele, căptuşeli pentru încălţăminte, feţe pentru încălţăminte, materiale pentru ambalaje, pleduri, prosoape, mochete, halate de baie, articole de plaje, tapiserii, materiale de bază pentru produse de îmbrăcăminte, perdele, izolaţii termice pentru conducte, izolaţii termice şi fonice plntru autoturisme etc.

Spre deosebire de maşinile de tricotat, acele maşinilor de coasere- tricotare au vârfurile ascuţite. La fel ca maşinile de tricotat cu urzeală, maşinile de coasere-tricotare pot lucra cu una sau mai multei barii cu pasete. Firele care realizează consolidarea suportului textil (unt transformate în ochiuri ce pot forma legături asemănătoare cu cele întâlnite

43

îa tricoturile urzite. Legăturile de bază care se pot forma şi în cazul produselor obţinute prin procedee de coasere-tricotare sunt lănţişor, trico (sau trico derivat) şi atlas.

Pentru consolidarea prin coasere-tricotare, straturile fibroase sunt obţinute prin procedee de cardare-pliere. în multe cazuri maşinile de coasere-tricotare sunt agregate cu carde şi maşini de pliat: agregatul BEFAMA-MAUMO (tip MAUWATT sau MALIVLIES), agregatul ACV şi agregatul tip ARALINE.

La agregatul BEFAMA- MALiMO, tip MALIWATT (fig. 8.5) se folosesc lada de alimentare cu cântar automat 1, două carde de lână 2, o maşină de pliat 4 şi o maşină de coasere- tricotare 5 (tip MALIWATT). între cele două carde de lână 2 sunt montate benzi transportoare de alimemtare şi de depunere a vălurilor de fibre pe direcţie transversală 3.

17. Fire__|— 1 SF _

5j L - i l

Fig. 8.5. Schema agregatului Befama-Malimo, tip Maliwatt

Schema tehnologică pentru o maşină tip MALIWATT este prezentată în figura 8.6. Stratul fibros SF, obţinut prin procedee de cardare-pliere, este alimentat cu ajutorul benzii transportoare / în zona de coasere-tricotare, unde acţionează acele de străpungere 2, zăvoarele 3, platinele 4 şi 5.

6 15 SFl

1614

17

13 II

12

Fig. 8.6 .Schema tehnologică o maşinii tip MALIWATT

44

Bara cu paseie 6 şi cilindrul de tragere 7. în continuare, cu ajutorul cilindrilor de conducere 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 şi 15, stratul fibros consolidat prin coasere-tricotarre este deplasat cu intermitentă spre dispozitivul de pliere 16, ce depune materialul pe banda transportoare 17. Materialul obţinut prin consolidarea stratului fibros prin coasere-tricotare poate să fie rulat pe un sul ce vine în contact direct cu banda transportoare 17.

Consolidarea prin coasere-tricotare a unui suport de ţesăturiPentru obţinerea produselor cu bucle pe o faţă, se utilizează un suport

de ţesătura care este consolidat cu fire de coasere-tricotare, transformate în cusături cu legătura trico. Atunci când se obţin înălţimi mai mici ale buclelor, produsul finit poate fi scămoşat pe faţa cu bucle ce formează legătura lănţişor. Astfel, se pot obţine imitaţii de catifea reiată.

în cele mai multe cazuri, produsele obţinute prin consolidarea suportului de ţesătură cu fire transformate în cusături se vopsesc sau se imprimă pe faţa cu bucle. Ele se folosesc ca materiale pentru produse de îmbrăcăminte (halate de baie, articole pentru plaje), prosoape, blănuri artificiale etc. Consolidarea suportului de ţesătură se poate realiza atât pe maşini prevăzute cu ace zăvor (MALIPOL), cât şi pe maşini prevăzute cu ace tubulare (ARALOOP).

Procedee de consolidare a fibrelor cu suportul de ţesături şi tricoturi.

Electropluşarea. Se utilizează fibre textile tăiate la lungimi de1 -6 mm care sunt fixate pe un suport de ţesătură sau pe un suport de tricot, pe care s-a depus în prealabil o peliculă adezivă pe întrega suprafaţă a suportului, sau pe anumite porţiuni ale suportului, care corespund unui anumit model.

în fig. 8.7 se prezintă succesiunea fazelor ce au drept scop fixarea fibrelor pe suportul textil S.

Fig. 8.7. Succesiunea fazelor cu fixarea fibrelor pe suport

45

Suportul textil este transportat de către banda transportoare T. Pe .uportul textil se depune şi egalizează (prin raclul de egalizare /) pelicula adezivă A. Fibrele textile tăiate la lungimi foarte mici sunt alimentate în lada 2 şi încărcate electrostatic cu electricitate de semn contrar electricităţii cu care este încărcat suportul şi pelicula adezivă.

Pentru consolidarea prin electropluşare, suportul pe care s-a depus pelicula adezivă este încărcat electrostatic cu sarcină de semn contrar încărcării electroststice a fibrelor. Fibrele care nu sunt fixate în pelicula adezivă sunt absorbite prin intermediul unei instalaţii de aspiraţie. Pentru întărirea peliculei adezive (întărire care corespunde fixării finale a fibrelor de suport) este necesară uscarea.

în figura 8.8 se prezintă o instalaţie pentru fixarea prin electropluşare a fibrelor pe suporturi de ţesătură sau tricot. Fibrele elementare de lada 1 sunt depuse pe banda transportoare 2 pe care se face şi încărcarea electrostatică. Fibrele încărcate electrostatic în camera 3 sunt atrase de suportul textil S (pe care s-a depus pelicula adezivă cu ajutorul unui cilindru cufundat în baia de liere 6), încărcat cu electricitate statică de semn contrar încărcării fibrelor.

Fig. 8.8.Instalaţie pentru fixarea prin electropluşare a fibrelor

Surplusul de fibre care nu ajung pe pelicula adezivă este colectat în lada 4. Suportul textil este deplasat prin intermediul cilindrilor 5, 7, 8 şi 10. întărirea peliculei adezive se realizează în camera de uscare 9. Produsul finit N se rulează sub formă de sul.

Materialele obţinute prin electropluşare au diferite destinaţii: materiale de bază pentru produse de îmbrăcăminte, perdele, decoraţii interioare, tapiserii, mochete etc.

8.2. O r d in e a d e s f ă ş u r ă r i i l u c r ă r i

I. Studierea noţiunilor generale cu privire ia procesul tehnologic deobţinere a textilelor neţesute,

%

2. Studierea maşinilor şi dispozitivelor pentru desfăşurarea procesului de obţinere a textilelor neţesute în cadrul lucrării de laborator în condiţii de întreprindere.

3. Studierea procesului de formare a stratului fibros.4. Studierea proceselor tehnologice de consolidare a stratului fibros la

obţinerea textilelor neţesute ia întreprindere.5. Introducerea informaţiei necesare în caietul-mode).6. Admiterea la lucrarea de laborator prin testare.

8.3. CONŢINUTUL RAPORTULUI1. Tema şi scopul lucrării.2. De definit noţiunile de textile neţesute şi caracteristicile de structură.3. De centralizat informaţia necesară în caietul-model.4. De completat tabelul 8.1'5. De răspuns la întrebările de autocontrol în caietul-model.6. Concluzii.

Tabelul 8.1Obţinerea textilelor neţesute

Procedee Operaţiiletehnologice

Agregate $i tipuri de maşini Produsul obţinut

Prin interţesere: 1.2.

Coasere-tricotare: 1.2.

- - v ^

8.4. B ib l io g r a fie

1. Constantin, Preda. Bazele tehnologiei materialelor textile neţesute. - Iaşi, Rotaprint, Institutul Politehnic: 1980, pag. 38-143.

2. Constantin Preda. Tehnologia materialelor neţesute. îndrupiar pentrulucrări de laborator. - Iaşi, Rotaprint, Universitatea tehnică „GkAsâchi”: 1985, pag. 37-61. / ' | j

3. Constantin, Preda, Textile neconvenţionale. LexiQoft tehnic explicativ. - Iaşi,Editura Performantica: 2003y 198 pag.

4. E. P. Malţeva. Studiul materialelor în producţia de confecţii. - Ch.:Lumina, 1991, pag. 167-172. . / [

5. Nicolae, Hoblea. Materii prime. ~ Iaşi, Edîttfta “Dosoivei”: 1999, pag. 113-126.

47

LUCRAREA DE LABORATOR NR.9

Analiza legăturilor în ţesături

SCOPUL LUCRĂRII: consolidarea cunoştinţelor despre structura şi metodele de analiză ale legăturilor în ţesături. Formarea deprinderilor de determinare a direcţiilor firelor de urzeală şi bătătură, a feţei ţesăturii şi a raportului legăturii.

9.1. Noţiuni generale

Ţesătură se numeşte materialul textil format prin încrucişarea, sub un unghi drept, a firelor de urzeală cu firele de bătătură, astfel încât unele trec peste şi sub altele. Orice ţesătură are minim două sisteme de fire: fire de urzeală, care sunt în lungimea ei şi fire de bătătură - în lăţimea ei.

Legătură se numeşte modul de încrucişare al firelor de urzeală cu cele de bătătură. Legătura se poate reprezenta printr-un desen, utilizându-se cu acest scop hârtia milimetrică sau hârtia specială,numită hârtie de compoziţie. Spaţiul cuprins între două linii verticale reprezintă un fir de urzeală, iar cel cuprins între două linii orizontale reprezintă un fir de bătătură. Prin întretăierea liniilor verticale cu cele orizontale se formează pătrate, care reprezintă punctul de legare a firelor de urzeală cu cele de bătătură sau locul de încrucişare a firelor de urzeală cu cele de bătătură.

Un pătrat plin înseamnă că firul de urzeală este deasupra firului de bătătură, iar un pătrat gol - firul de urzeală este sub firul de bătătură. Pe reprezentarea grafică a ţesăturii se numerotează firele de urzeală şi fire de bătătură. Numerotarea se începe din colţul de jos, stânga: pentru firele de urzeală de la stânga spre dreapta; firele de bătătură de jos în sus.

Dacă urmărim figura 9.1, a, observăm că firul 1 de urzeală trece-deasupra primului fir de bătătură, apoi sub al doilea fir de bătătură, peste al treilea etc.

Firul 2 de urzeală trece pe sub primul fir de bătătură, peste al doilea, sub al treilea etc. Firul 3 de urzeală trece peste primul fir de bătătură, sub al doilea, peste al treilea etc. Urmărind astfel şi celelalte fire de urzeală (4,5) se obţine schiţa legăturii analizate: legătura pânză.

Raportul legăturii este porţiunea legăturii, care se repetă atât în lungimea, cât şi în lăţimea ţesăturii. în cadrul fiecărei legături, se deosebeşte raportul de urzeală (Ru) şi raportul de bătătură (RB). La exprimarea raportului unei ţesături, întotdeauna se specifică mai întâi raportul de urzeală (numărătorul), apoi raportul de bătătură (numitorul). De exemplu, raportul

48

legăturii pânză (fig. 9.1) este U2.

Fig. 9.1. Legătura pânză: a) ţesătura; b) reprezentarea grafică

Pentru a evidenţia raportul de legătură dintr-o legătură, primul raport de jos, stânga al reprezentării grafice, se reprezintă cu alte semen decât restul legăturii sau se încadrează între din toate direcţiile cu linie groasă. Stabilirea raportului trebuie făcută exact, deoarece determină modul de calcul al tuturor elementelor necesare pentru operaţia de ţesere.

Flotarea este trecerea unui fir dintr-un sistem, peste sau pe sub mai multe fire din celălalt sistem. Deplasarea reprezintă distanţa punctului de legare a unui fir, în raport cu punctual de legare a firului precedent şi se caracterizează prin deplasare în direcţia urzelii (Su) şi deplasare în direcţia bătăturii (SB).

LEGĂTURI FUNDAMENTALE sunt legăturile la care, în limitele raportului de legătură, fiecare fir de urzeală are un singur punct de legare cu firele de bătătură şi fiecare fir de bătătură are un singur punct de legare cu firele de urzeală. Raportul de urzeală şi raportul de bătătură, la aceste tipuri de legături, este egal.

Legătura pânză este una dintre cele mai simple şi utilizate legături în ţesături, la care firele de urzeală alternează peste un fir cu cele de bătături cu raportul de legătură 212 şi deplasarea l. Desenul de structură al legăturii pânză este asemănător unei table de şah.

Dacă în legătura pânză, firele de urzeală au o densitate de lungime mai mică ca a celor de bătătură, atunci aspectul ţesăturii este reliefat, asemenea unui tiv transversal şi se numesc pseudorips. deoarece este osemtnâtor legăturii rips.

Ţesăturile se clasifică după mai multe criterii. Din punct d« vedere tipurilor de legături, se disting următoarele tipuri de legături (tab. 9.1)

49

Clasificarea legăturilor în ţesăturiTabelul 9.1

Clase Tipuri

I. FundamentaleP l n d Diagonal Atlaz, satin

II. C

u de

sene

m

ici Derivate din

Pânzi: rips, panam aDiagonal: în tărit, ascujit, m utat, încrucişat etc. Atlaz: în tir i t , adăugat, um brit, neregulat

Combinate

AdriaC repFagureReformCarouriCu dungi longitudinale sau transversale AJur

III. C

ompu

se Duble

LanciateSemidubleDubleTriplePichet

Cu smocuriCatifele Pluşuri Cu bucle

IV.

Cu

dese

ne

mar

i Jacard simplu

Jacard compus

: : ' ' : f v

SemidubleDubleTubulareTripleMultiple

Ţesăturile realizate cu legătura pânză au faţa şi spatele cu aspecte identice. Cu legătura pânză se obţin articole de tipul: pânză albită sau nealbită, sifon indian, poplin, batist,, ţesături pentru rochii, pentru costume bărbăteşti, tafta din viscoză sau din mătase naturală etc.

Legătura diagonal se caracterizează prin faptul, că fiecare fir următor de urzeală trece peste utmătoni! fir de bătătură, punctele de legare dând naştere unor linii oblice paralele. Legătura diagonal este caracterizată prin raportul R > 3 şi deplasarea ±1.

Linia diagonală poare fi înclinată spre stânga cu S = -1 (fig. 9.2, a) sau spre dreaota cu S = +1 (fig. 9.2, b), cu efect de urzeaiă (fig. 9.2, c) sau de bătături în dependenţa de număra] de fire din ropoitul diagonalului şi densitatea de lungime a firelor de urzeală şi dc bătăt' 1 im iiiul de înclinare a lintHoî diagonale este difer în < nit dt-nsităţii de l*»r>şjroe «gnkş.e firelor de uraeafâş» NitStu»unghiul d> » •'«••«ie» :niilor iMag. cs- ud ;u 4 f '

Fig. 9.2.Legătura diagonal: a) cu înclinarea spre dreapta; b) spre stânga; c) cu efect de urzeală

Faţa unei ţesături diagonal se stabileşte în funcţie de calitatea firelor, pe faţă evidenţiindu-se întotdeauna firele de calitate superioară şi după sensul diagonalului care, în majoritatea cazurilor, este spre dreapta. Ţesăturile cu legătura diagonal sunt mai moi, mai suple şi mai elastice, dar cu o rezistentă mai mică decât cele ţesute cu legătura pânză, deoarece flotările în legătura diagonal sunt puţin mat lungi decât în legătura pânză.

Ţesăturile cu legătura diagonal pot fi realizate din toate categoriile de fire şi au destinaţi diverse: ţesături de lenjerie, ţesături pentru produse de îmbrăcăminte etc.

Fig. 9.3. Legătura atlaz: a) cu raport 5/5; b) cu raport 7/7

Legătura atlaz dă ţesăturii un aspect neted şi lucios, pe faţa ei evidenţiindu-se numai un sistem de fire: fie cele de urzeală, fie cele de bătătură, Este caracterizată prin raportul R > 5 şi deplasarea 1< S < R-l. Cel mai mic raport al legăturii atlaz este de 5/5. în acelaşi raport se pot realiza mai multe variante, în funcţie de deplasarea sau urcarea cu care se lucrează (fig. 9.3, a) cu S = 2;3. La fel, legăturile atlaz pot fi cu efect de bătătură sau de urzeala (fig. 9.3, b).

Legătura atlaz se foloseşte pentru ţesăturile la care se doreşte evidenţierea firelor de urzeală sau a celor de bătătură; firele care apar pe faţa ţesăturii trebuie să fie de calitate superioară, deoarece acoperă prin flotări lungi, aproape complet, firele din celălalt sistem.

51

LEGĂTURILE DERIVATE se obţin din legături fundamentale prin adăugarea sau suprapunerea unor puncte de legare.

Legătura rips se obţine de îa legătura pânză prin extinderea punctelor de legare existente: longitudinal - ripsul de urzeală (fig. 9.4, a); transversal - ripsul de bătătură (fig. 9.4, b).

Fig. 9.4 Legături rips

Dacă dimensiunile dungilor ce se formează sunt aceleaşi, ripsul se numeşte egal sau regulat. Iar, dacă dimensiunile dungilor ce se formează sunt inegale, ripsul se numeşte inegal sau neregulat (fig. 9.4, c).

Dacă unul dintre sistemele de fire ale legăturii rips este de două ori mai gros decât cei de-al doilea, atunci ţesătura are o suprafaţa netedă, asemenea ţesăturilor cu legătura pânză.

Ţesăturile cu legătura rips au diverse domenii de utilizare, în funcţie de materia primă utilizată: produse de îmbrăcăminte pentru femei, panglici, tapiserie etc.

Legătură panama se obţine din legătura pânză, cu extinderea punctelor de legare simetric longitudinal şi transversal. La această legătură, un grup de fire de urzeală trece peste şi sub un grup de fire de bătătură, iar următorul grup de fire de urzeală trece în opoziţie cu primul.

Legătura panama poate fi regulată sau egală (fig. 9.5, a, b) şi neregulată sau inegală (fig. 9.5, c).

a) b) c)Fig. 9.5.Legături panama

" -52 : . ̂

Această legătură se utilizează la obţinerea ţesăturilor pentru lenjerie, articole de vară, tapiserie etc.

Legăturile derivate din diagonal sunt diverse şi se obţin prin mai multe metode. Astfel se obţin legăturile:

Diagonal întărit - prin adăugare: de puncte de legare; de linii diagonale; de puncte de legare şi linii diagonale, care conferă o stabilizare a firelor în legătură, obţinându-se diagonale multiple ce dau ţesăturii un aspect variat şi frumos (fig. 9.6).

Diagonal ascufit - prin îmbinarea unui diagonal cu sensul dreapta, cu un diagonal cu sensul stânga. Ţesătura cu o asemenea legătură va avea un aspect de dungi în zigzag (fig. 9.7).

Fig. 9.6. Legături diagonal întărit:

a) cu linie diagonală; b) cu linie diagonală şi puncte; c) circaş

Fig. 9.7.Legătura diagonal ascuţit

Diagonal deplasat - prin deplasarea dungilor la un moment dai, cu un anumit număr de fire de bătătură mai sus. întreruperea şi deplasarea liniilor diagonale duc Ia obţinerea unor dungi în ţesătură, fie longitudinale, fie transversale (fig. 9.8).

Fig. 9.8.Legătura diagonal mutat

Legătura diagonal încrucişat. Această legătură poate fi de mai>nulte feluri:

53

Diagonal încrucişat cu linii diagonale ce nu se întretaie. Se obţine astfel: se alege un raport de 10/10 ce se împarte în patri) sectoare egale care se numerotează în sensul rotirii acelor ceasornicului. în sectorul I se desenează un diagonal cu sensul spre dreapta, iar în sectorul III un diagonal cu sensul spre stânga (fig. 9.9, a). în figura 9.9, b, se observă că la legătura de origine s-a adăugat câte un punct de legare; în figura 9.9, c s-a mai adăugat încă un punct de legare etc. până la figura 9.9, e, în care punctele de legare adăugate diagonalului cu sensul spre dreapta au atins linia diagonalului cu sensul spre stânga. S-a obţinut o legătură numită „os de peşte”, folosită la realizarea ţesăturilor pentru pardesie sau paltoane bărbăteşti.

' Fig.9.9.Obţinerea legăturii diagonal încrucişat cu linii ce nu se întretaie^os de peşte” )

Diagonal încrucişat cu linii diagonale ce se întretaie. Legătura diagonal încrucişat din figura 9.10, o este: obţinută din întretăierea a.două legături diagonal: unu! cu sensul spre dreapta şi unul cu sensul spre stânga. Pe faţa ţesăturii se obţin carouri; acestea pot fi mai proeminente prin adăugarea unor puncte de legare ca în figura 9.10, b.

Fig. 9 .tO.Legătura diagonal încrucişnt cu lfnfi ce se întretaie

Diagonal încrucişat cu linii diagonale împletite. Se obţine prin încrucişarea mai multor iinii diagonale cu sensul spre dreapta cu mai multe linii diagonale cu sensul spre stânga. Se obţine astfel un aspect de împletitură. O asemenea legătură, reprezentată în figura 9.11, a fost realizată astfel:

- s-a ales un diagonal de origine (0) cu raport de 4/4;- s-a stabilit că legătura diagonalului va avea trei linii diagonale într-un

sens şi trei în celălalt sens;- s-a stabilit raportul diagonalului împletit, înmulţind raportul de

origine stabilit cu numărul liniilor într-un sens: 4x3=12. Raportul va fi-12/12;

- s-a stabilit din câte fire de urzeală va fi formată o linie diagonală, împărţind numărul total de fire de urzeală al raportului la numărul direcţiilor liniilor ce se împletesc 12:2 =6. Deci, o linie diagonală va avea şase fire de urzeală.

Alte tipuri de legături diagonal:Diagonalul normal (fig. 9.12, a) - legătura ce formează pe faţa

ţesăturii linii oblice, paralele între ele, ce fac cu orizontala unghiuri de 45° (în cazul în care desimea firelor de urzeală şi de bătătură este egală). .

Diagonalul ascendent (fig. 9.12, b) este legătura la care liniile

Fig. 9.11-Legătura diagonal împletit

a ̂ b) c)Fig. 9.12.Alte tipuri de legături diagonal:

a) normal; b) ascendent; c) descendent

55

diagonale fac cu orizontala un unghi mai mare de 45°.Diagonalul descendent (fig. 9.12, c) este legătura în care liniile

diagonale formează cu orizontala un unghi mai mic de 45°. Printr-o rotire cu 90°, orice diagonal pieziş poate fi transformat In diagonal culcat şi invers.

Diagonalul umbrit se realizează prin trecerea succesivă de la un efect de bătătură la unul de urzeală. Trecerea inversă se numeşte dezumbrire.

Legătura diagonal umbrit, din figura 9.13, a fost realizată prin adăugarea succesivă a unui număr crescător de puncte de întărire ia o legătură diagonal originară cu raportul 7/7, cu sensul spre dreapta. S-a trecut astfel de la efectul de bătătură la efectul de urzeală, obţinându-se legătura cu raportul 42/7. Acest procedeu se foloseşte în realizarea desenelor pentru ţesături jacard, ce sunt obţinute din fire subţiri.

Fig. 9.13.Legătura diagonal umbrit

Legăturile derivate din legătura atlaz se obţin prin: adăugarea unor puncte de legare .(întărire), care vor da ţesăturii aspect asemănător diagonalului (fig. 9.14) - atlaz întărit; trecerea succesivă de la un efect de bătătură la unul de urzeală - atlaz umbrit (fig.9.15), care se foloseşte la realizarea legăturilor cu raport mare, cu desene complexe pentru ţesăturijacard.

Fig. 9.14.Legătura atlaz întărit prin puncte: a) în direcţia urzelii; b) în direcţia bătăturii

Fig. 9.15.Legătura atlaz umbrit în lungul UTzelii

56 V ' » - .

Alte legături atlaz:Legătura de atlaz adăugat se obţine prin adăugarea la punctele de

legare ale legăturii originare a altor puncte de legare, dispuse în unghi sau în mai multe direcţii. Atlazul din figura 9.16, a s-a obţinut prin adăugarea în jurul punctelor de bază a câte trei puncte de legare.

Legătura atlaz neregulat (fig. 9.16, b) este legătura la care punctele de legare sunt dispuse în raport, folosind cifre de urcare diferite.

a) b)Fig. 9.16.Alte legături atlaz:

a) atlaz adăugat; b) atlaz neregulat

LEGĂTURI COMBINATE se obţin prin combinarea legăturilor fundamentale cu cele derivate.

Legătura adria dă ţesăturii un aspect cu dungi asemănătoare ripsului, cu deosebirea că dungile sunt oblice. Această legătură se obţine: pornind de la legătură rips (fig. 9.17), la care pe faţa ţesăturii apar numai flotările lungi ale unui singur sistem de fire; pornind de ia o legătură diagonal cu raport mare sau de la legătura atlaz.

•' Legătura adria este folosită pentru obţinerea ţesăturilor cu suprafaţă netedă, fină, cu evidenţierea pe faţa ţesăturii a firelor de calitate superioară.

Fig. 9.17.Legătura adria obţinută Fig. 9.18.Legătura adriadin legătura rips obţinută din legătura diagonal

Legătura adria ne mai poate obţine din legătura diagonal (fig. 9,18) şi din legălura atlaz (fig.9 .19).

57

Fig. 9.19.Legăturâ adria obţinută din legătura atlaz

Legătura crep dă ţesăturii un aspect nisipos, granulos, prin evidenţierea în aceeaşi măsură pe faţa ţesăturii a firelor de urzeală şi bătătură. Cu cât legătura este mai încurcată, cu atât aspectul granulos este mai pregnant.

Legătura crep poate fi obţinută: din legătura pânză, prin adăugarea şi suprapunerea unor puncte de legare - crep nisip (fig. 9.20, a); prin suprapunerea a două legături mici; prin alternarea deplasării pozitive cu cea negativă a unei legături (fig. 9.20, b).

a) b)Fig. 9.20.Legătura crep

Raporturile obţinute în fina! ale legăturii crep sunt folosite la realizarea ţesăturilor din mătase naturală şi artificială, din bumbac s&u din lână foarte fină.

în afara crepurilor veritabile se pot obţine ţesături cu aspect de crep- crepuri false, folosindu-se legătura pânză. Aceste crepuri se pot obţine prin: folosirea firelor crep, cu o torsiune foarte mare (2000 - 2600 torş/m), care se încreţesc, formând cârcei şi dând ţesăturii aspect de crep; prin operaţia creponare numită creponaj.

Fig. 9.21.Legătura fagure

5S

Legătura fagure conferă ţesăturii un aspect fagure de miere, cu ridicături şi adâncituri. Aspectul celular se obţine prin îmbinarea fiotărilor lungi ale firelor cu flotări scurte. Pictările lungi formează marginile ridicate ale celulei, iar flotările scurte - adânciturile. Această legătură se foloseşte la obţinerea ţesăturilor de bumbac pentru prosoape, cuverturi, ţesături pentru rochii de vară etc.

Legături pentru ţesături în carouri pot ff obţinute prin efect de legare sau prin efect de culoare. Cărnurile prin efect de legare (fig. 9.22) se obţin din combinarea a două sau mai multe legături, unde firele de urzeală şi bătătură au aceeaşi culoare. Carourile obţinute pot fi egale sau inegale, în formă de tablă de şah sau în formă de raze. Aceste tipuri de carouri sunt utilizate la realizarea ţesăturilor pentru tapiserie, feţe de masă etc.

Fig. 9.22^Carouri obţinute prin efect de icgare: a), b), c) în formă de tablă de şah; d) în formă de raze

Carourile prin efect de culoare (fig. 9.23) se obţin prin alimentarea firelor de culoare în urzeală şi bătătură. Raportul de culoare în urzeală exprimă numărul şi ordinea firelor de urzeală colorate, dup? care culorile se repetă identic. Raportul de culoare în bătătură exprimă numărul şi ordinea firelor colorate de bătătură, după care culorile se repetă.

Ţesăturile în carouri sunt folosite pentru o gamă foarte largă de articole vestimentare, pornind de la articole pentru copii, femei, bărbaţi, până

59

ia articolele decorative interioare.

Fig. 9.23.Efecte de culoare în ţesătură

LEGĂTURILE COMPUSE se obţin prin folosirea la acelaşi produs ţesut a mai multor urzeli şi a mai multor bătături. Prin aceasta, atât aspectul, cât şi proprietăţile ţesăturii suferă modificări faţă de structura simplă, iar procesul tehnologic de ţesere se modifică. în funcţie de elementele ce le cuprinde, o structură compusă poate fi: cu mai multe urzeli şi o bătătură; cu mai multe bătături şi o urzeală; cu mai multe urzeli şi bătături.

Fig. 9.24. Ţesătură lanciată în urzeală:M - motivul; a) - desenul legăturii; S - secţiune

Ţesăturile lanciate au două sau mai multe urzeli sau bătături, însă nu pe* 60 ..

toată lungimea sau lăţimea ţesăturii, ci numai pe anumite porţiuni, lancierea se întâlneşte la legăturile cu figuri atunci când figura ce trebuie obţinută nu cuprinde toată lăţimea ţesăturii, fiind de obicei din altă culoare decât fondul. Figurile pot fi realizate fie cu ajutorul firelor de urzeală (fig. 9.24), fie cu ajutorul firelor de bătătură (fig. 9.25); aceste fire vot apărea pe faţa ţesăturii numai în locul unde trebuie să fie figura; în rest vor flota lung pe spatele ţesăturii.

Fig. 9.25.Ţesătură lanciată în bătătură:M - motivul; a) - desenul legăturii; S - secţiune

Ţesăturile semiduble (fig. 9. 26, a, b) au o grosime mare şi la realizarea lor se folosesc două urzeli sau două bătături. Prin această tehnică de ţesere se obţin: ţesături cu faţa de o culoare şi spatele de altă culoare, cu faţa lucioasă şi spatele mat, cu faţa din fire de efect şi spatele din fire simple. Aceste ţesături sunt folosite în special pentru pardesie, taioare, paltoane etc.

Ţesătura dublă să obţine din suprapunerea a două ţesături distincte. Pentru obţinerea ei sunt necesare: urzeala ţesăturii de sus. bătătura ţesăturii de

6!

sus; urzeala ţesăturii de jos, bătătura ţesăturii de jos.

x *•X,

l t*X Xa y* xl

Fig. 9.26,Legătura pentru ţesături semiduble: a) ca proporţia l : I ; b) cu proporţia 2:1

Când cele două ţesături sunt prinse între ele numai la margini se obţine o ţesătură tubulară (fig. 9.27), iar când sunt prinse între ele pe toată suprafaţa, se formează o ţesătură dublă propriu-zisă (fig. 9.28).

Cele două ţesături pot fi realizate din fire de acceaşi calitate şi culoare, sau din fire de diferite calităţi şi culori . De asemenea, ele pot avea aceeaşi legătură sau legături diferite.

Fig. 9.27. Secţiune transfersală prmt-o tesătură tubulară

Fig. 9.28,Executarea •Jesens îui legăturii uneitesăttr» dubte ptopriU'Zise,cu fir - peoi;;1 de însăilare

1

Ţesăturile ce au la suprafaţa ior smocuri de fire se numesc catifele sau pluşuri. Diferenţa dintre catifele şi pluşuri este determinată de lungimea smocurilor: dacă lungimea smocurilor are valori până la 1 mm, produsul se numeşte catifea, iar dacă lungimea smocurilor depăşeşte 1 mm, produsul se numeşte pluşa Aceste ţesături pot avea smocuri de o singură parte sau pe ambele părţi; pe toată suprafaţa sau pe anumite porţiuni; netede sau cu dungi; produse cu smocuri pe urzeală sau pe bătătură (fig. 9.29). De regulă, urzeala şi bătătura fundamentală sunt realizate din fire de bumbac răsucite, cu rezistenţă mare, iar cele pentru smocuri din fire fine de bumbac cu structură mai afânată, lână sau mătase, în funcţie de destinaţia produsului.

Fig. 9.29. Executarea desenului legăturii pentru o ţesătură cu smocuri formate de bătătură

Ţesăturile cu bucle prezintă pe suprafaţa lor bucle realizate din trei sisteme de fire: urzeala fundamentală, bătătura fundamentală şi urzeala pentru bucle; printr-o funcţionare specială a maşinii de ţesut.

a) b) c)Fig. 9.30.Legături pichet: a-c) pichet simplu

Ţesăturile pichet (fig. 9.30) prezintă pe faţa lor reîieiări cs da*! impresia că au fost realizate prin tîghelire cu aeui şi se obţin în ţesăturile simple, dubie şi seiniduble. Pentru ca efectul de. pichet să fie mai proeminent, este necesar ca firele de bătătură pentru împluturS $5 fiefoarte groase,

63

Fig. 9.31-Legătura unei ţesături pichet veritabil

Aceste ţesături se folosesc pentru tapiserie, cuverturi, îmbrăcăminte pentru copii etc. *

ŢESĂTURILE CU DESENE MARI (fig. 9.32 şi fig. 9.33) pot fi realizate pe maşini de ţesut la care rostul se formează cu ajutorul mecanismului jacard. Acesta, spre deosebire de toate celelalte mecanisme pentru formarea rostului, nu acţionează iţele, ci fiecare fir de urzeală în parte. Se pot executa astfel rapoarte de legătură ce cuprind sute sau chiar mii de evoluţii diferite de fire.

Fig- 9 .32.Scbi( cu fifuri împrăştiate ») c>» legătură atlaz ; b) ch legătură :tia < jl înc : k-1'

Ţesăturile jacard se clasifică în: ţesături jacard simple; ţesături jacard compuse - ţesături jacard semiduble de bătătură, ţesături jacard semiduble de urzeală, ţesături jacard duble, ţesături jacard tubulare cu figuri, ţesături jacard triple, ţesături jacard multiple.

Ţesăturile jacard se folosesc la îmbrăcăminte pentru femei, pentru cravate bărbăteşti, feţe de plapumă, tapiserii, feţe de masă, covoare, carpete, tablouri ţesute, perdele, draperii etc. Aceste ţesături pot fi: jacard simplu; şi jacard compuse - semiduble, duble, tubulare, triple sau multiple.

0 h)Fig. 9.33.Diferite schiţe:

a) încurcată; b) simetrică: c) cu stele şi roz»te; d) reciprocă; e) vărgată: f) cu borduri; g). h) cu figuri împrăştiate

65

9.2. ORDINEA DESFĂŞURĂRII LUCRĂRII

1. Studierea indicaţiilor metodice generale.2. Admiterea la lucrarea de laborator prirt testare.3. Studierea mostrelor de ţesături propuse şi determinarea: direcţiei

Firelor de urzeală şi bătătură; feţa şi verso ţesăturii; legătura, raportul de legătură; deplasarea.

4. Schiţarea legăturilor şi completarea tabelului 9.2.5. Efectuarea aplicaţiilor propuse de cadrul didactic.

9.3. CONŢINUTUL RAPORTULUI1. Tema şi scopul lucrării.2. Definirea noţiunilor: legătură; raportul legăturii; flotare; punct de

legare; deplasare.3. Clasificarea ţesăturilor după tipul legăturilor.4. Analiză legăturilor în mostrele de ţesături (tal-, 9.2).5. Rezolvarea aplicaţiilor propuse de cadrul didactic/6. De centralizat informaţia necesară în caietul-model.7. De răspuns la întrebările de autocontrol în caietul-model.8. Concluzii.

Tabelul 9.2;Analiză legăturilor în ţesături

Nr.ert.

Mostraţesăturii

Reprezentareagrafică

Caracterulsuprafeţei

Caracteristicile legăturii (tipul, 5, R)

8.41. BIBLIOGRAFIE1. B.A. Buzov. Materialovedenie şveinogo proizvodstva. - Moskva,

Editura Legprombîtizdat: 1986, pag. 54-76.2. E. P. Malţeva. Studiul materialelor în producţia de confecţii. - CIL*.

Lumina, 1991, pag. 63-72.3. Nicoîaie Hoblea. Materii prime. - laşi, Editura Dosoftei: 1999,

pag. 48-71.4. Adriana Ionescu. Proiectarea produselor. Structura şi proiectarea , ţesăturilor. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.: 1992,

pag. 30-85.5. Aristide Dodu, Constantin Preda, Romen Butnari*. Manualul

inginerului textilist. - Bucureşti, Editura AGiR: 2002, pag. 1411- 1528. •

66

C u p r i n s

I .ucrarea de laborator nr.6. Studierea sistemelor de filare a lânii............. ......... 3

Lucrarea de laborator nr.7. Studierea procesului tehnologic de producere aţesăturilor crude..................................................... 25

Lucrarea de laborator nr.8. Studierea procesului tehnologic de producere atextilelor neţesute...................................................40

Lucrarea de laborator nr.9. Analiza legăturilor în ţesături................................48