Manual Formare Formatori

52
Formarea formatorilor Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

Transcript of Manual Formare Formatori

Page 1: Manual Formare Formatori

Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator

Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011

de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

Page 2: Manual Formare Formatori

I

Cuprins : Unitatea de învăţare 1

A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea 1 I. Prezentarea participanţilor 1 II. Deschiderea seminarului 2

B. Mod de învăţare adulţi 4 I. Învăţarea la adulţi 5 II. Principiile învăţării 6

1. Învăţarea şi uitarea 6 2. Învăţarea şi vârsta 6 3. Comunicarea şi memorarea 6 4. Capacitatea de concentrare 7 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei 7

Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare 8

I. Spaţiul de desfăşurare 8 II. Aşezarea meselor şi scaunelor 9 III. Mediul de învăţare 10 IV. Mijloace tehnice 11 V. Materiale scrise pentru seminar 11

Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic 13

I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic 13 II. Stabilirea obiectivelor didactice 14 III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic 15

B. Pregătirea didactică 16 I. Introducerea 16 II. Privirea de ansamblu 16 III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei 17 IV. Aplicaţii şi exerciţii 17 V. Repetiţia 18 VI. Controlul 18

C. Structurarea şi selectarea metodelor 19 I. Pregătirea 19 II. Structurarea materialului didactic 20 III. Selectarea metodelor 21

1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 21 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 22 3. Discuţia 23 4. Întrebări pe bileţele 23 5. Jocul de rol 24

Page 3: Manual Formare Formatori

II

Unitate de învăţare 4

A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului 25 B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii 26

I. Moderatorul 26 II. Instrumente de lucru 27 III. Domenii de aplicare 27

1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 27 2. Solicitarea punctelor 27 3. Lucrul pe grupuri (mici) 28 4. Jocul de rol 28

C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare 29 I. Caracterul inteligibil 29

1. Nivelul frazei 29 2. Nivelul cuvintelor 29

II. Caracterul sugestiv 30 III. Vizualizarea 31 IV. Tehnica de vorbire 32

1. Pauzele de vorbire 33 2. Ritmul vorbirii 33 3. Volumul 33 4. Intonaţia 34 5. Pronunţia 34

D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal 35 E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului 36

Unitatea de învăţare 5

A. Mijloace tehnice 37 I. Recursul la vizualizare 37 II. Mijloace tehnice 38

1. Tabla 38 2. Tabla albă 39 3. Flipchart 40 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 41 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 41 6. Prezentarea cu ajutorul computerului 42

B. Atelierul autorului 43 I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise 43 II. Volum şi structură 44 III. Succesiunea temelor 44 IV. Formularea textului 44

Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili 46

Page 4: Manual Formare Formatori

III

Unitatea de învăţare 7

A. Controlul didactic 47 B. Gradul de satisfacţie a participanţilor 48

Page 5: Manual Formare Formatori

1

Unitatea de învăţare 1

A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului

Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului.

► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I. Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

Page 6: Manual Formare Formatori

2

• Este rapidă • Nu necesită o pregătire prealabilă.

O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine, ci pe vecinul de scaun. Mult mai mult timp necesită tabla. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. Avantajele acestei forme sunt

• Activarea participanţilor şi faptul că • Informaţiile rămân disponibile.

II. Deschiderea seminarului

1. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. Dintre acestea fac parte, de pildă

• Orele (începutul, încheierea) • Pauzele • Certificatele de participare

În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare, de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. 2. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive, mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. Acest lucru poate fi util, dar implică şi anumite pericole. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze, se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Însă este cu atât mai neplăcut ca, în acest mod, participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Ji aceasta înainte ca dumneavoasră, în calitate de lector, să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului

Page 7: Manual Formare Formatori

3

imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. Nici mai mult, nici mai puţin. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are, se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Uneori însă, în calitate de lector, nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor, de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. În acest caz, în calitate de lector, vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. Ji aici este valabill faptul că, cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii, cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. Astfel, un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită.

► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările!

Ji, în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare, adică dacă fiecăruia îi vine rândul. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări, al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. După motoul: „S-a spus deja tot, dar nu de către toţi.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările, dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse, folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. În cazul răspunsurilor rostite din sală, rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele, puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză, le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. Din motivele enunţate mai sus, în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă :

• Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor, participanţii nu fac acest lucru!)

Page 8: Manual Formare Formatori

4

• Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului)

• Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel)

3. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului, cu atât mai mare va fi succesul didactic. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului, care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană, arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă, în acest moment, la o privire de ansamblu. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. B. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi, cu anumite particularităţi şi specificităţi. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri, să înveţe cât mai mult. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor, cu atât mai mult succes poate avea un seminar. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor, rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. Esenţiale sunt următoarele întrebări:

• De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar?

Page 9: Manual Formare Formatori

5

I. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. A Neglected Species ». 1973). Conform acesteia putem stabili şase premise:

• Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei, dacă sarcina nu este prea grea pentru ei.

• Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile.

• Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar.

• Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor.

• Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme.

• Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. •

Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că:

• Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană.

• Ji o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei.

• Prezentaţi materia în mod structurat, oferiţi la început o perspectivă de ansamblu, evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză.

• Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. • Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi

experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute.

• Pentru că, spre deosebire de copii şi tineri, adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe, le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa, întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani, au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare.

Page 10: Manual Formare Formatori

6

• Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării, motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi, în funcţie de experienţele diferite de viaţă.

II. Principiile învăţării

Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare, pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. 1. Învăţarea şi uitarea

Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate, după şapte zile de regulă peste 80 la sută), repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare.

► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. • Subliniaţi punctele importante. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii.

2. Învăţarea şi vârsta

Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. Au doar nevoie de mai mult timp, pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să:

• Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. • Folosiţi mai multe repetiţii. • Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se

plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. 3. Învăţarea şi memorarea

Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să:

Page 11: Manual Formare Formatori

7

Programaţi punctele importante, dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10.00 şi 12.00. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună.

4. Capacitatea de concentrare

Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că:

• Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante.

• Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii, exerciţii şi verificări. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. Ele

trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă.

• Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor, de pildă în lucrul pe grupuri.

5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei

Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu, de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să:

Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există, cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu, cărţile, indexurile etc.

Page 12: Manual Formare Formatori

8

Unitatea de învăţare 2

Condiţii privind cadrul de desfăşurare

Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită, după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. În plus, şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des, să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim, care va contribui, direct sau indirect, la succesul seminarului. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită :

• Spaţiului de desfăşurare • Aşezării meselor şi scaunelor • Mediului de învăţare • Mijloacelor tehnice • Materialelor scrise pentru întâlnire

I. Spaţiul de desfăşurare

Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare, care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). Cu toate acestea, în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului, dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi, în plus, să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă, la o masă, anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca, în caz de nevoie, ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid, pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri.

Page 13: Manual Formare Formatori

9

II. Aşezarea meselor şi scaunelor

1. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi, ca un tub. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă, participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“, astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi, ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul, care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate, îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet, astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă, seminarul s-a terminat înainte de a începe. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. 2. O aşezare clasică, chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure, este „sala de clasă“. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci, aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi, aerul se consumă repede, în cazul unei aerisiri insuficiente şi, în funcţie de vreme, se poate face repede cald. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie, în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional, datorită efectului de autoîncălzire. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu, « sala de clasă » poate fi un model potrivit. Ca dezavantaj al acestei aşezări, unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi, acesta nu este neapărat un dezavantaj, pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat, pentru că se stă unul în spatele celuilalt. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. Însă, din pricina condiţiilor legate de spaţiu, de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). 3. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Dacă mesele sunt unite câte două, se formează grupuri de patru, respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate, pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul

Page 14: Manual Formare Formatori

10

seminarului. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate, schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. 4. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“, cu mijlocul rămas liber. Această aşezare are multe avantaje. Toţi participanţii au contact vizual între ei, ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele, contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Ji din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil, de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare, potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“, de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. 5. În cazul unui „careu“, latura superioară e închisă, deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil, deci inutilizabil. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Se menţine însă avantajul „potcoavei“, anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual, ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. III. Mediul de învăţare

Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. În lipsa oxigenului, concentrarea scade rapid. O altă consecinţă sunt durerile de cap. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Un alt factor este lumina. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult, pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant, care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului, să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină.

Page 15: Manual Formare Formatori

11

Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Ji uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. Desigur, există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă, înaintea începerii seminarului, lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România, e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua, părăsind seminarul înainte de vreme. De asemenea, în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. IV. Mijloace tehnice

Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile, ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. Ji chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă, dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp, pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector, şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. Astfel, înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu, dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. V. Materiale scrise pentru seminar

Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Dacă nu există deloc materiale scrise, participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu, ceea ce poate duce la apariţia oboselii. În plus, cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită,

Page 16: Manual Formare Formatori

12

lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Dacă se dă totul de la bun început, se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză, gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Pe de altă parte, dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului, nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. De asemenea, în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii, mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. În concluzie, de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi, anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens, iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului, de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar, cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă, el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. În plus, lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Per total, materialele nu trebuie să fie supradimensionate. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede, participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată.

Page 17: Manual Formare Formatori

13

Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic

I. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic

Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni:

• Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar, respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar?

• Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele

întrebuinţate?

Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor, care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora, reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării, ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar, pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă, pe o anumită temă există o nevoie de formare. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar, în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor, este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru, mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei.

Page 18: Manual Formare Formatori

14

Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare, dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. Ji pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?, Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului, pentru a fi motivaţi pentru acesta. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?), care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare, capacitatea psihică şi fizică, de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală, Nu are niciun rost dacă, într-un caz extrem, singurul care rămâne concentrat este lectorul. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele, cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. Mai dificil este, bineînţeles, atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă, pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. II. Stabilirea obiectivelor didactice

După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv, ce se doreşte să fie atins. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor, de condiţiile de desfăşurare ş. a. În plus, stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare, adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice, cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor.

► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile.

Page 19: Manual Formare Formatori

15

III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic

Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. Multe conţinuturi şi puţin timp, iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. Ji cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului, dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic, deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil, iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat, pregătit şi transpus. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic, trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate, pentru discuţii, exerciţii şi aplicaţii. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă:

• Mai bine mai puţină materie, dar bine pregătită. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. El nu o consideră dificilă, însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut, care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia, dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă.

• În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic.

• Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe, dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi, care au aşa-numita relevanţă cotidiană. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii, necesare, şi posibile.

Page 20: Manual Formare Formatori

16

• Când alegeţi materialul didactic, lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte, este un aspect pozitiv pentru un seminar, dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată.

• La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor.

• Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă, pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă să-şi transmită mai departe experienţele. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri, prin care diferenţele de capacitate se nivelează.

B. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată, pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret, un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare), ci să fie motivaţi. De multe ori lectorul uită acest lucru. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. II. Privirea de ansamblu

O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. O privire de ansamblu asupra temei, o primă orientare, îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu, să ordoneze informaţiile. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului, să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu

Page 21: Manual Formare Formatori

17

cunoştinţele deja existente. Arta lectorului constă în a concentra numărul mare de informaţii asupra câtorva puncte centrale. Prea multe detalii duc la dezorientarea particpantului. Orientarea poate fi dată printr-o privire anticipativă asupra materiei viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea în seamă a experienţelor participanţilor la seminar. III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei

Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului, este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic, fie să fie informaţi de către lector. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector, dar şi în lucrul individual sau de grup, legate şi de evaluări. IV. Aplicaţii şi exerciţii

Pentru că adultul uită repede cele învăţate, noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător, că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. De asemenea, participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual, câte doi sau în grup, precum şi în jocuri (de rol). Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi, nici prea puţin solicitaţi. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare, dar nici prea complexe şi complicate. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor.

► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii, fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit.

Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare, în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor.

Page 22: Manual Formare Formatori

18

V. Repetiţia

Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri, repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. VI. Controlul

Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice, dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol, fie sub formă de control de către altul. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Este o procedură potrivită adulţilor, care nu creează teama de a fi blamaţi. Cu toate acestea, doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul, de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării, evaluării şi repetiţiei.

Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Ultima etapă are, din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului, dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile.

Page 23: Manual Formare Formatori

19

C. Structurarea şi selectarea metodelor

I. Pregătirea

O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă, care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului, dar nu ajunge la participanţi.

► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică!

Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului, verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Dacă apoi, în cursul seminarului, iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită, competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! Ji gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie, cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură, emoţiile vă dau avânt. Ji lectorii cu experienţă au emoţii. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Dacă introducerea este încununată de succes, lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Câteva observaţii şi în acest sens :

• Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. Nu sunt recomandate frazele lungi. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie.

• Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“), vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. În consecinţă stresul provocat de

Page 24: Manual Formare Formatori

20

« blocaj » creşte, ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului.

• Numerotaţi paginile manuscrisului. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile.

II. Structurarea materialului didactic

În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic.

► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult!

La început se află planificarea temporală. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii, necesare şi posibile. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat, acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“, în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit, dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). În cele din urmă veţi stabili acele teme care, dacă timpul o permite, pot fi discutate pentru completarea conţinutului, dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Cu toate acestea, unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză.

Page 25: Manual Formare Formatori

21

III. Selectarea metodelor

Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori, mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului, de cunoştinţele prealabile ale participanţilor, de timpul avut la dispoziţie, de dimensiunea grupului de participanţi, şi de spaţiul disponibil. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. Alternaţi, dacă este posibil, metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode.

1. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor

Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Astfel, aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. Într-adevăr, pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile, predarea frontală este singura variantă plauzibilă. În ciuda dezavantajelor acestei metode, şi prin predarea frontală, dacă este matură didactic, pot fi comunicate multe cunoştinţe. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc, lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând, prelegerea rămâne în mare neschimbată. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Avantajele prelegerii sunt că:

• Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri, sinteze, repetiţii

Pe de altă parte, există şi anumite dezavantaje:

• Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii, dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică.

O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate, devenind astfel un

Page 26: Manual Formare Formatori

22

element tonifiant. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant, participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. În cele din urmă, participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. În mod firesc, referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. Acest lucru este posibil la universitate, unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. Într-un seminar de două zile, referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. Pentru că, după cum se ştie, nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. Ji în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră, este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe, din cauza unor deficite pedagogice. 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri

Lucrul individual, cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). O formă specială este lucrul individual, când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare, ca lucrul în parteneriat sau în grup. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. La final rezultatul este prezentat. Exerciţiul de rezolvat individual, în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. În consecinţă, încep să vorbească. Pentru a preîntâmpina acest lucru, lectorul declară exerciţiul încheiat, deşi unele grupuri nu au terminat încă. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute), astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi.

Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri, prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare, în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul.

Page 27: Manual Formare Formatori

23

În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru, dacă astfel puteţi reduce numărul lor. Avantajele lucrului individual, în parteneriat sau în grup sunt următoarele:

• Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual)

3. Discuţia

Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. În acest caz materia va fi însuşită în comun, participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite, fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că, în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător, cel puţin unii dintre participanţi devin activi. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru, sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie.

4. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie, menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. În acest scop puneţi-le participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze, într-un anumit context, ideile pe un bileţel de hârtie, care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor:

• Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte • Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ • Pe fiecare bileţele se notează o singură idee

Page 28: Manual Formare Formatori

24

5. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului, altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine într-un joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol.

Page 29: Manual Formare Formatori

25

Unitatea de învăţare 4

A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi, pentru cei mai mulţi dintre lectori, cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Începutul unui seminar este deosebit de important, aici nu trebuie să existe sincope, pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului, a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor, conţinuturilor, orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. 1. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector, de exemplu prin bâlbâieli, mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii:

► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost, pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat.

Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. 2. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este, la un seminar, una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Cu cât sunteţi mai bine pregătit, cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului, ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale, în parteneriat sau pe grupuri. 3. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. Este greşit şi să

Page 30: Manual Formare Formatori

26

începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. B. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi, importante şi interesante, ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor, pentru a face schimburi, pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii, lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol.

O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii, grupuri-proiect, seminare), dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare, pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică, discuţia nu este orientată, unii participanţi sar de la un punct la altul). Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată, structurată şi fructuoasă. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe, ci, date fiind experienţele prealabile ale participanţilor, aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. I. Moderatorul

În centrul moderării stă moderatorul. El ia asupra sa cuvântul introductiv, conduce discuţia, face sugestii, sintetizează contribuţiile, urmăreşte respectarea timpului alocat, pune întrebări şi trasează sarcini. În principiu nu contribuie la conţinut. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina, moderatorul trebuie să fie bine pregătit.

Page 31: Manual Formare Formatori

27

II. Instrumente de lucru

Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii, bileţele şi carioci (colorate), eventual puncte autocolante (colorate). III. Domenii de aplicare

Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele, care apoi sunt lipite pe tablă. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Ca alernativă, participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale, urmând ca ei să scrie pe ele.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor, a întrebărilor, ideilor, rezervelor şi temerilor participanţilor, la identificarea şi selectarea temelor, şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate, putându-li se modifica şi ordinea. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. 2. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă, o scrie pe tablă, indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant, interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor.

Page 32: Manual Formare Formatori

28

3. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat, pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate.

4. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente, care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei.

Page 33: Manual Formare Formatori

29

C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil

1. Nivelul frazei Tocmai la jurişti, care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat, care unora, care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor, care speră într-o prezentare bine structurată, li se pare foarte ştiinţific, se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da, nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa, fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise, cât despre cuvântul vorbit. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. În plus, acestea sună ca fiind citite, pentru că nu corespund vorbirii naturale.

► Important: Folosiţi fraze scurte, simplu structurate!

De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Acestea nu sună doar lemnos, ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate, de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. Să luăm fraza formulată pasiv

Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor.

De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. Dacă a fost emisă de o judecătorie, atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă, lucrurile arată deja altfel. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială, anume cine este subiectul. 2. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. La acest lucru se ajunge

Page 34: Manual Formare Formatori

30

prin transformarea verbelor în substantive. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza, o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive, adesea şi cu dublări neobservate. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Limbajul dumneavoastră rămâne natural, informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură, care nu au un înţeles în sine, dar se strecoară mereu în vorbire. Bineînţeles, nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient, ci se strecoară insistent în vorbire. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Unii judecători, care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură, fără sens. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt, efectul va fi adesea contrar. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt, în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Odată cu scăderea concentrării însă, lupta se pierde încet-încet, iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Acest lucru este greu de evitat. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. Cu cât sunteţi mai bine pregătit, cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Dacă însă, dimpotrivă, ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează, vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. II. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure.

Page 35: Manual Formare Formatori

31

Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine:

20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan.

Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Dacă însă adăugăm:

Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor,

în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Fără completarea lămuritoare, ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. III. Vizualizarea

Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie, pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său, este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile, care de pildă reprezintă structura unei norme. Ji schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. În cazurile complexe, mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane, o schiţă este indispensabilă. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. O informaţie esenţială, pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor, se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor, martorii sunt un

Page 36: Manual Formare Formatori

32

mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Ji aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca, de pildă, în Faust al lui Goethe:

Vestirea o aud bine, îmi lipseşte-însă credinţa.

Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie, fără să scrieţi nimic, apoi i-o daţi înapoi angajatei. Aceasta părăseşte încăperea. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt, veţi auzi toate descrierile posibile. Ji cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat, pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – , vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. IV. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi, din acest motiv, un efect de somnifer. În acest caz, oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. Din tehnica de vorbire fac parte:

Page 37: Manual Formare Formatori

33

• Pauzele de vorbire • Ritmul vorbirii • Volumul • Intonaţia • Pronunţia

1. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. Adesea, din cauza emoţiilor, lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. Cel căruia, dimpotrivă, îi place rolul său de referent, va face mai degrabă pauze de vorbire. Acestea împart prezentarea, pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles, anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare, sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus.

► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie, puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“.

Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. 2. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. Ji aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor, dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede.

► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie, puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“.

3. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare, pentru a nu fi perceput ca intruziv.

Page 38: Manual Formare Formatori

34

4. Intonaţia Ji intonaţia este importantă. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). În plus, trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie, însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. 5. Pronunţia Ji în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Pentru exerciţiu, înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire, ritmul vorbirii, volumul, intonaţia şi pronunţia.

Page 39: Manual Formare Formatori

35

D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal

Atitudinea, poziţia braţelor şi a picioarelor, expresia ochilor, colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile, viaţa sufletească, temerile şi dorinţele. Ji însuşiri precum dimensiunile corporale, îmbrăcămintea, vocea, tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage, într-o măsură într-adevăr nedefinită, concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. Toate acestea se numesc limbaj corporal. Folosirea conştientă a gesturilor, mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social, motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător, cu celelalte degete întinse, - înseamnă în Japonia „bani“, în Franţa „zero“, în Mexic „sex“, în Etiopia „homosexualitate“). De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente.

Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului, ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să:

• Vă priviţi ascultătorii, având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil.

• Nu fixaţi câte un participant, ci să vă plimbaţi privirea. • Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu

oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. • Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. Nu vă plimbaţi fără rost de colo-

colo când folosiţi tabla, flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite, joaca cu pixul, trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi.

• Când vorbiţi şi prezentaţi, faceţi acest lucru în general stând în picioare, pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente.

• Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână.

Page 40: Manual Formare Formatori

36

• În principiu, dacă vreţi să fiţi convingător, evitaţi pe cât posibil formulările negative. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă, de exemplul, când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic, în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. Altfel se formează o impresie generală profund negativă, iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră.

• Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă.

E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar, cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. De asemenea, participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. De aceea, dacă participanţii aduc critici, trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi, dacă grupul a avut o activitate intensă. Când vă luaţi rămas bun, nu o faceţi mecanic, ci fiţi credibil şi autentic. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie, e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia.

Page 41: Manual Formare Formatori

37

Unitatea de învăţare 5 A. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient, de a da impulsuri:

• Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice.

I. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. În plus, omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi, ci le şi vede. Studiile au arătat că participanţii la un seminar

• Reţin 10 la sută din lucrurile citite, • 20 la sută din cele auzite, • 30 la sută din cele văzute, • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite.

Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării, a înţelegerii şi a memorării, mai ales la o prelegere concentrată pe lector. Avantajele cele mai importante:

• Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile, ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile.

• Atenţia ascultătorilor e captată, iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată.

• Vizualizarea e percepută ca fiind importantă, e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe.

• Vizualizarea e prezentă. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele.

• Sunt subliniate punctele importante ale problemei, aspectele complexe sunt lămurite. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor.

• Confuziile sunt diminuate, calitatea ortografiei sporeşte. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează

discuţiile libere. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale:

Page 42: Manual Formare Formatori

38

• Mesajul trebuie să fie inteligibil. • Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. • Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie.

Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale, de aceea:

► Important: Curaj la omisiuni!

II. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie:

• scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală, cu cretă, tabla albă), • flipchartul (tabla cu hârtie), • tabla pentru lipit (pinwall), • proiecţia de slide-uri sau prin proiector, precum şi • prezentarea cu ajutorul computerului.

1. Tabla Avantaje:

• Tabla este uşor de folosit. • Are o suprafaţă mare pentru scris. • Se pot face repede corecturi. • Este ieftină şi ecologică. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii, întrebări sau preocupări

deosebite. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane, se pot face oricând

completări. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă, poate fi ştearsă imediat. • Există o notă personală prin scrisul de mână. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere, scrisul e mai lizibil.

Page 43: Manual Formare Formatori

39

Dezavantaje: • Tabla se umple repede. • Jtersul şi corecturile sunt dificile. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul, paginile nu pot fi date înapoi. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare.

► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă:

• Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. • Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei, rar trebuie

scrise la început. • În timp ce scrie, lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc, pentru că se

apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi.

• Când arată şi explică, vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi

ei sau o pauză pentru reflecţie. • Pe cât posibil, tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se

va folosi doar o tablă pe prezentare. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Scrisul trebuie să fie lizibil, de aceea cea mai indicată este folosirea literelor

de tipar. • Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule, pentru că astfel viteza de citire scade

cu aproximativ 40 la sută. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.

2. Tabla albă

Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă, (în mod normal) aici nu vă

murdăriţi pe mâini. • Contrastul este mai bun decât pe tablă.

Dezavantaje:

• Sunt necesare carioci speciale, pentru a nu produce pagube tablei albe. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere.

► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă:

• Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură.

Page 44: Manual Formare Formatori

40

• În timp ce scrie pe tabla albă, lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc, pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi.

• Când arată şi explică, vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Scrisul trebuie să fie de minim 0.4 cm, deci folosiţi carioci groase. • Scrisul trebuie să fie lizibil, de aceea cea mai indicată este folosirea literelor

de tipar. • Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule, pentru că astfel viteza de citire scade

cu aproximativ 40 la sută. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.

3. Flipchart Avantaje:

• Flipchartul este uşor de folosit. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. • Foile scrise sunt reutilizabile, pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară

seminarul, astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi, de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului, orele pauzelor şi meselor, termenele ş.a. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important.

• Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii, ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului.

• Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. • Pot fi pregătite multe foi. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb.

Dezavantaje:

• Transportul e dificil. • Foile nu pot fi multiplicate, cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau

fotografiere. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart:

• Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători, în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul.

• Când arată şi explică, vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical.

• Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Scrisul trebuie să fie de minim 0.4 cm, deci folosiţi carioci groase.

Page 45: Manual Formare Formatori

41

• Scrisul trebuie să fie lizibil, de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar.

• Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule, pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.

• Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Folosiţi doar culori puternice, însă economicos şi în mod sistematic. • Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. • Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire, cu creionul. • Ruperea foliilor trebuie exersată. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze

puse deasupra locului unde urmează să rupeţi.

4. Tabla pentru lipit (pinwall)

Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor, de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Cu ajutorul bileţelelor, pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor, urmând apoi să fie lipite. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit:

• Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele, carioci şi material de lipit. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele.

5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă):

• Foliile pot fi pregătite pe îndelete. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii; vorbitorul nu trebuie să se întrerupă

pentru a scrie. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe

de prelucrare a textului. • Foliile pot fi acoperite parţial, este posibil lucrul cu suprapuneri. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea

computerizată). Dezavantaje:

• Foliile presupun costuri însemnate, mai ales când este vorba despre imprimante cu laser.

• Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat.

► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator)

Page 46: Manual Formare Formatori

42

• Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. • Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. • Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). Mai puţin înseamnă

(cel mai adesea) mai mult! • Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule, pentru că astfel viteza de citire scade

cu aproximativ 40 la sută. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Foliile pot avea diferite culori, dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a

trece la următoarea. 6. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator, un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare, funcţionale şi disponibile, precum şi stăpânirea programului folosit.

Avantaje:

• Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ, atât în ceea ce priveşte realizarea, cât şi în ceea ce priveşte prezentarea.

• Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate.

• Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia, texte, fotografii, sunete etc.

• Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă.

• Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate.

► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate:

• Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. De aceea, pe cât posibil, folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac, de pildă, în cazul definiţiilor). Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri, noţiuni principale, text). Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. În rest, dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18.

• Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Păstraţi un aspect grafic unitar. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Folosiţi numai culori puternice, dar economicos şi sistematic. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic.

Page 47: Manual Formare Formatori

43

• Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. • Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule, pentru că astfel viteza de citire scade

cu aproximativ 40 la sută. • Folosiţi animaţiile cu măsură ; este bine să fiţi vioi, însă nu penibil. • Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. • Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea

participanţilor la seminar, folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. B. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. În plus, la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii:

• ca pregătire pentru seminar. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu

comunicate cunoştinţe. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate, pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar, ceea ce anulează avantajele de mai sus.

• ca sprijin în cadrul seminarului. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului, pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine.

• Lectura şi consultarea. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. În plus, poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris.

Page 48: Manual Formare Formatori

44

II. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? Ji aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute, iar după 45 de minute atinge un punct minim, o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. Minim 5, în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp, de cel puţin 5, în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini, plus cuprins şi pagini-titlu. III. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar, ca şi în cazul alcătuirii seminarului, să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris, să fixaţi obiectivele didactice, să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. Ji aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. IV. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor, să nu-l plictisească, viu, nu rigid, inteligibil, nu de neînţeles. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. Fie autorul îşi dă osteneala, fie trebuie să o facă cititorii.

• Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi, cum vorbiţi!

Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. . Renunţaţi la neologismele inutile. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Renunţati la prescurtări. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte.

Page 49: Manual Formare Formatori

45

• Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor, să fie clar. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor.

• În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Trebuie să recunoască succesiunea logică.

• Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu, una pentru titlurile capitolelor, una pentru subtitluri, una pentru text. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. Folosiţi dimensiuni clare. Folosiţi doar scrisuri standard. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Cel mai recomandat este să folosiţi 1.5 cm spaţiu între rânduri. Lucraţi cu anteturi.

Page 50: Manual Formare Formatori

46

Unitatea de învăţare 6

Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. În acest caz, cea mai bună metodă de predare este inutilă. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului:

• Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. • Lectorul se grăbeşte, nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită

pe participanţii la seminar. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi, ci insistă pe descrieri prea lungi

ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la

seminar. • Lectorul se pierde în detalii. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului.

► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări:

• Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi, de pildă prin priviri enervate.

• Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă).

• Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul

discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului).

• Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia.

► Important: Fiţi mereu prietenos, dar ferm. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului.

Page 51: Manual Formare Formatori

47

Unitatea de învăţare 7

A. Controlul didactic

Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit, pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient, nu se poate renunţa la el. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale:

• Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare, avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere, la care puteţi reacţiona în consecinţă. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului.

• Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie, dar nu să se refere la cunoştinţele pure, ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate, aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice.

• La ce foloseşte controlul? Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie

folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Este o procedură potrivită adulţilor, care nu creează teama de a fi blamaţi. Cu toate acestea, doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul, de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării, evaluării şi repetiţiei.

Page 52: Manual Formare Formatori

48

B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului, de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare, există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală, pe o masă, şi nu la locurile lor.