Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena ...

1 Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă

Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena și siguranța locului de muncă


Introducere ............................................................................................................................................................... 4 Definiții legate de igiena și securitatea locului de muncă ......................................................................................... 5 1.1| Accidente la locul de muncă ............................................................................................................................. 6 1.2| Boli profesionale ............................................................................................................................................... 6 1.3| Medicina muncii ................................................................................................................................................ 7 1.3.1| Obiective ........................................................................................................................................................ 7 1.3.2| Examene medicale......................................................................................................................................... 7 1.3.2.1| Examene medicale pentru angajare............................................................................................................ 8 1.3.2.2| Examene periodice ..................................................................................................................................... 8 1.4| sănătatea la locul de muncă ............................................................................................................................. 8 1.5| siguranța la locul de muncă .............................................................................................................................. 8 1.6| Igiena la locul de muncă ................................................................................................................................... 9 1.6.1| Definiţie: ......................................................................................................................................................... 9 1.6.2 | Unde intervine igiena la locul de muncă? ...................................................................................................... 9 1.7| Angajatul ........................................................................................................................................................... 9 1.8| Angajatul independent ...................................................................................................................................... 9 1.9| Reprezentanți ai lucrătorilor ............................................................................................................................ 10 1.10| Angajatorul sau organizația angajatoare ....................................................................................................... 10 1.11| Locul de muncă ............................................................................................................................................. 10 1.12| Componente materiale ale sarcinii le lucru ................................................................................................... 10 1.13| PERICOLUL .................................................................................................................................................. 10 1.14| Risc profesional ............................................................................................................................................ 10 Fundamentele siguranței locului de muncă ............................................................................................................ 11 2.1| Principiile generale de prevenire ..................................................................................................................... 12 2.2| Obiectivele prevenirii ....................................................................................................................................... 12 Aspecte fundamentale și organizaționale ale funcției de igienă și siguranță .......................................................... 15 3.1| Obligaţiile lucrătorilor....................................................................................................................................... 16 3.4| Tipuri de servicii de igiena si protectie a muncii .............................................................................................. 16 3.5| Obiectivele serviciilor de igienă şi siguranţa la locul de muncă ....................................................................... 16 Accidente în timpul serviciului și bolile profesionale............................................................................................... 17 4.1| Compensarea accidentului de muncă ............................................................................................................. 18 4.2| Eliminarea accidentelor de muncă .................................................................................................................. 18 4.3| Incapacitatea ................................................................................................................................................... 18 4.4| Cauzele accidentelor....................................................................................................................................... 19 4.5| Compensarea accidentului de muncă ............................................................................................................. 19 4.6| Alte costuri ale accidentelor de muncă............................................................................................................ 19 4.7| Consecinţele accidentelor ............................................................................................................................... 20 Bibliografie ............................................................................................................................................................. 21 Fișă tehnică............................................................................................................................................................ 21


Acest manual de formare iniţială în sănătate şi siguranţă la lucru pentru angajaţii

companiilor proiectul Inforadapt urmăreşte următoarele obiective:

A sensibiliza participanţii să dezvolte o cultură a siguranţei;

Să Ofere participanţilor cunoştinţe generale despre factorii implicaţi în Igienă,

sănătate şi siguranţă, permiţându-le a detecta anomaliile care există în locul

dvs. de muncă a propune soluţii de îmbunătăţire;

Să informeze participanţii cu privire la aspectele cheie de igienă şi securitate şi

să le permită să utilizeze conceptele însușite în situaţii reale de munca de zi cu

zi.

Acest document a fost elaborat de parteneriatul Proiectului de Dezvoltare Inforadapt

(Epralima- Escola Profissional do Alto Lima, ACIAB - Associação Comercial e Industrial

de Arcos de Valdevez e Ponte da Barca, IEFP - Instituto de emprego e Formação

Prossional de Arcos de Valdevez e IDICT - Instituto de Desenvolvimento e Inspecção

das Condições de Trabalho).


Introducere

Toată lumea încearcă întotdeauna să-și sadisfacă nevoi de natură diversă, inclusiv, de

exemplu, de alimentație, sau chiar nevoie secundare, cum ar fi, de exemplu,

recunoaşterea socială. Pentru a atinge aceste obiective, fiecare individ își organizeaza

timpul cât mai adecvat trebuind să exercite o activitate profesională. Aproximativ

jumătate din totalul vieţii unui individ este petrecut în exercitarea profesiei. În mod

normal, o persoană doarme în medie, opt ore pe zi, la lucru, în medie, opt ore sau mai

mult, iar restul sunt utilizate pentru mesele zilei, în divertisment, transport, etc.

Prin urmare, este de o mare importanţă să ia în considerare diversele activităţi

profesionale, inclusiv în situaţii care sunt de natură să fie afectate de risc.

În timpul exercitării acestor atribuții individul este uneori mai expus la risc şi pericol şi,

de aici rezultă, riscul de accidente, care poate provoca vătămări asupra victimelor, o

incapacitate temporară sau permanentă, sau, în cazuri extreme, moarte.

În consecinţă, este de o mare importanţă formarea de lucru în domeniul sănătăţii şi

securităţii muncii.

Acest manual este destinat să sprijine un program de instruire cu caracter introductiv în

sănătate şi siguranţă la locul de muncă


Definiții legate de igiena și securitatea locului de muncă


1.1| Accidente la locul de muncă Vom defini accidentul de muncă, drept o întrerupere bruscă și violentă a remunerației și

a satisfacţiei la locul de muncă.

Este considerat un accident la locul de muncă acela care are loc în locul şi timpul de

lucru, și produce, direct sau indirect, vătămare corporală, tulburări funcţionale sau de

boală care rezultată în reducerea capacităţii de muncă sau de câştig sau în deces.

Există, de asemenea, bolile profesionale, care sunt consecinţa efectelor repetate şi

prelungite ale unui anumit risc.

1.2| Boli profesionale Putem spune că expunerea la risc sau la factori nocivi la care lucrătorii sunt adesea

supuși de multe ori duce la leziuni sau boli profesionale.

Este necesar să se facă distincţie între diferitele tipuri de boli profesionale, în

funcţie de modul în care acestea au fost cauzate:

boli cauzate direct de activitatea profesională, aflate în lista bolilor profesionale;

boală cauzată de un accident la locul de muncă, care este definit ca un eveniment

care a subminat capacitatea productivă a lucrătorului, care are loc în timpul

activităţii şi se manifestă într-o manieră bruscă şi violentă;

boli legate de locul de muncă, şi anume boli agravate de locul de muncă, care nu

sunt direct legate de acest lucru sunt influenţate de acest lucru.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) distinge între două tipuri de boli de

muncă legate de:

boli profesionale: situaţii pentru care există o relaţie bine stabilită între schimbările în

materie de sănătate şi de unul sau mai munți factori de munca care pot fi identificate în

mod clar, cuantificate şi în cele din urmă controlate;

Boala legată de locul de muncă: situaţia în cazul în care relaţia dintre schimbările în

domeniul sănătăţii şi factorii de muncă este slabă, nu este clară şi variază. În acest caz,

sunt incluse situaţii în care condiţiile de muncă pot agrava, accelera sau exacerba

simptomatologia existentă, pot dăuna capacitatea de a lucra. Caracteristici personale,

mediul înconjurător şi socio-factorii culturali sunt un factor important de risc pentru

aceste boli, care sunt tot mai frecvente în mediul de lucru.

În exercitarea unei ocupaţii, muncitorii sunt adesea supuși la ameninţările la adresa

sănătăţii lor. Aceste atacuri pot fi cauzate de mai mulţi factori de risc, inclusiv:

Riscul de accident;

impactul asupra mediului;

Simptomele asociate cu factorii climatici;

Iluminarea site-ului;

Supraincărcarea fizică, mentală şi nervoasă la locul de muncă

În cele mai multe locuri de muncă nu este un amestec al tuturor acestor factori.

Bolile profesionale sunt incluse în lista publicată în Monitorul Oficial, cu avizul Comisiei

Nationale pentru reexaminarea listei bolilor profesionale.

Lista în vigoare în prezent a fost aprobată prin Decretul nr 6 / 2001, 5 mai.


1.3| Medicina muncii

Definiţie:

Colegiul American de Medicina muncii și a mediului (ACOEM) defineşte Medicina

muncii, după cum urmează:

"Medicina muncii este specialitatea medicală dedicată pentru prevenirea şi

controlul bolilor şi a disconfortului la muncă, promovarea sănătăţii şi a

productivităţii lucrătorilor.”

De asemenea, poate fi definită ca:

"Ştiinţa care, plecând de la cunoaşterea corpului uman şi a mediului în care este

activ, în acest caz mediul de muncă, are drept scop promovarea sănătăţii (sau de

prevenirea pierderii de sănătate), tratamentul bolii şi reabilitarea."

1.3.1| Obiective Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este menită să prevină apariţia unor modificări în

domeniul sănătăţii, care sunt provocate sau agravate de efort fizic într- o activitate

profesională.

Iniţial, funcţia principală pentru Medicina Muncii a fost de a vindeca boala dezvoltată la

locul de muncă, cu toate acestea, această funcţie a fost în continuă schimbare şi are

acum un caracter preventiv.

Au fost elaborate în 1959 de către Biroul Internaţional al Muncii (OIM) în documentul

său de Sanatate Ocupationala Servicii de Recomandare (nr. 112), activităţile Medicinei

Muncii, dintre care următoarele ies în evidenţă:

Cunoașterea locurilor de muncă, a localizării, pentru fiecare dintre factorii de risc

pentru a lua în considerare şi a adapta examinările medicale ale lucrătorilor după

factorii de risc;

Se efectuează periodic, examinarea medicală a forţei de muncă , se realizează

teste de diagnosticare necesare pentru evaluarea stării de sănătate a angajatului,

luând în considerare caracteristicile locurilor de muncă;

Contribuție în analiza locurilor de muncă, adaptarea muncii la lucrător şi a

lucrătorului la locul de muncă;

Contribuție în selectarea de echipament de protecţie personală mai potrivită pentru

angajat;

Încurajarea angajaţilor să adopte practici bune de lucru;

Strategii de intervenţie coordonată în caz de accident sau de boală;

Coordonarea strategiei în acordarea primului ajutor şi coordonarea formării pentru

siguranţa, igiena şi sănătatea la locul de muncă;

Verificarea condiţiilor de igienă şi de sănătate a facilităţilor sociale;

Astfel poate fi remarcată importanţa deosebită a supravegherii stării de sănătate a

lucrătorilor pentru protecţia sănătăţii, astfel că este posibilă, dacă este necesar,

intervenţia timpurie, prin mijloace de prevenire sau de schimbare de locuri de muncă,

pentru muncitorii mai sensibili.

1.3.2| Examene medicale Folosite pentru a determina dacă un lucrător este capabil de a lucra în anumite locuri

de muncă, precum şi pentru detectarea timpuru orice schimbare care are loc în starea

de sănătate a lucrătorului.


Acestea includ examenele de angajare, examene periodice şi la revenirea la locul de

muncă, întotdeauna cu scopul de a evalua adecvarea pentru locul de muncă.

1.3.2.1| Examene medicale pentru angajare În cazul în care compania angajeaza un angajat nou, trebuie să vă adresaţi medicului

pentru a efectua examenele medicale de angajare pentru acest angajat, pregătirea fişei

medicale care trebuie să conţină toate informaţiile de interes medical, şi anume, de

înregistrare a datelor cu caracter personal, demografice, istoria familiei şi datele

efective, istoricul medical, de referinţă clinice, precum şi, istoricul profesional:

1.3.2.2| Examene periodice Acestea sunt efectuate în intervale de timp regulate, în funcţie de natura şi amploarea

riscurilor la care angajatul poate fi expus.

În cazul în care nu există nici o patologie, nu veţi avea examene mai complexe decât

cele de angajare. Cu toate acestea, este important a atrage atenţia asupra factorilor de

risc prezenţi în postul ocupat, a verifica eventuale schimbări în domeniul sănătăţii

lucrătorilor.

În cazul în care există locuri de muncă cu expunere la produse chimice ar trebui să fie

făcute monitorizării biologice, care ne permit să analizăm doza de contaminanţi chimici

care au intrat în corp, permiţând astfel prevenirea bolilor profesionale.

1.4| sănătatea la locul de muncă Conceptul de sănătate în muncă merge dincolo de medicina muncii, deoarece acesta

nu se limitează la zona de supraveghere, cu teste de evaluare a sănătăţii lucrătorilor, ci

se extinde la controlul stărilor fizice, chimice şi psihologice sau mentale ce pot afecta

sănătatea lucrătorilor. Este o oportunitate de a influenţa angajaţii pentru a îmbunătăţi

comportamentul acestora asupra sănătăţii lor. Mai mult decât atât, această influenţă

vine din spațiul familial şi, prin urmare, se reflectă într-un stil de viata.

1.5| siguranța la locul de muncă Oamenii sunt limitați din punct de vedere psihologic, fizic şi biologic, fiind necesare

dispozitive de siguranţă pentru a se asigura că eventualele erori umane pot apărea fără

rănirea lucrătorilor. Acesta este principiul numit Rezistenţă la eşec.

Putem spune că o maşină este sigură, dacă este foarte simplu de manevrat şi nu

e supusă erorilor umane.

În de prevenirea accidentelor cu maşini nu sunt suficiente măsuri de inginerie

tradiţionale, ci şi instalarea simplă a dispozitivelor de siguranţă. Prevenirea accidentelor

va fi eficientă numai dacă este însoţită de o creştere, în spaţiile de acţiune ale

lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor în cadrul companiilor.

Organizarea la locul de muncă este cea mai bună cale de atac împotriva accidentelor şi

a bolilor!

Securitatea în muncă este legată de lucrător şi a evoluat de-a lungul timpului, precum

activitatea de lucru, de asemenea, evolueaza.

Activitatea de muncă implică întotdeauna risc. Aceste riscuri sunt asociate cu eşecuri,

defecte sau erori ce duc la accidente.


1.6| Igiena la locul de muncă Igiena Muncii urmăreşte eliminarea, la locul de muncă, a factoriilor de risc ambiental.

Eliminare totală a acestora nu este, cu toate acestea, de multe ori este posibilă. Astfel,

igiena profesională trebuie să gestioneze contaminarea mediului de la locul de muncă,

astfel încât să nu fie compromise condiţiile minime de sănătate.

1.6.1| Definiţie: Igiena profesională este definită de Asociația americană de Igienă industrială,

precum "stiinta si arta dedicată recunoaşterii, evaluarii şi controlului factorilor de

mediu care apar în sau de la locul de muncă, şi care pot provoca boli, schimbări

în sănătatea şi bunăstarea sau disconfort semnificativ şi ineficienţă în rândul

muncitorilor sau în rândul cetăţenilor din Comunitate. "

Nu trebuie să confundăm termenul igienă cu cel de curățenie, cu care este

frecvent asociat.

Putem spune că se referă la curățenia întregului spaţiu de lucru.

Igiena profesională se ocupă cu pericolele din mediu, de condiţiile nesigure din spațiul

de lucru ce pot provoca accidente şi boli profesionale, dedicându-se studiului expunerii

lucrătorilor la diferiţi factori de mediu care apar la locul de muncă şi care pot fi agenţi

fizici (de exemplu, zgomotul, vibraţiile, factori termică şi radiaţii), substanţe chimice sau

microorganisme (de exemplu, bacterii, virusuri, praf).

De asemenea, este cunoscută sub numele de Sanatate Ocupationala, pentru a studia

relaţia dintre individ şi mediul de locul de muncă. Abordarea medicinii muncii este în

primul rând de prevenire şi control al factorilor de mediu la nivelul la care nu prezintă un

risc de a modifica starea de sănătate a lucrătorului. Prin urmare, este important că

avizul este emis sub formă de proiect şi de design de la locul de muncă, în perspectiva

factorilor de risc de mediu care decurg din prelucrarea viitoare şi propune măsuri de

remediere.

1.6.2 | Unde intervine igiena la locul de muncă?

Planificarea locului de muncă;

Identificarea unor posibili factori de risc de mediu (chimici, biologici şi fizici)

asociați cu o anumită activitate de muncă;

eliminarea şi / sau menținerea la un nivel acceptabil de expunere a lucrătorilor la

factorii de mediu care apar la locul de muncă;

propune măsuri pentru a preveni şi, în mod periodic, pentru a monitoriza eficienţa

sistemelor de prevenire;

Participa la informare şi formare în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii

Colaborează la identificarea cauzelor bolilor profesionale;

1.7| Angajatul Persoana care, în schimbul unei remunerații, se angajează să furnizeze servicii unui

angajator, inclusiv în administraţia publică, institutele publice şi alte persoane juridice

de drept public, precum şi, stagiarii şi ucenicii, şi cei care sunt în subordinea unui

angajator deşi nu deţin un raport juridic de muncă, public sau privat.

1.8| Angajatul independent Persoanele care sunt angajate pe cont propriu.


1.9| Reprezentanți ai lucrătorilor Persoană aleasă conform legii pentru exercitarea funcției de reprezentare a lucrătorilor

în domeniile de siguranţă, igienă şi sănătate la locul de muncă.

1.10| Angajatorul sau organizația angajatoare Persoana sau organismul cu unul sau mai mulţi lucrători în serviciul său, responsabilă

de companie sau care, în cazul de organizatiilor non- profit, deţine puterea de a angaja

lucrători.

1.11| Locul de muncă Orice loc în care un lucrător acționează sau care este direct sau indirect, sub controlul

angajatorului.

1.12| Componente materiale ale sarcinii le lucru Locul de muncă, uneltele, masinile si materialele, substanţele chimice, fizice şi

biologice implicate în procesele de lucru şi de organizare a muncii.

1.13| PERICOLUL Pericolul este proprietatea intrinsecă a unei componente profesionale ce poate

provoca daune.

1.14| Risc profesional Occupational Risk is the possibility of an employee to suffer certain damage due to

work. To qualify a risk you must jointly value the probability of occurring an injury and

its seriousness.


Fundamentele siguranței locului de muncă


2.1| Principiile generale de prevenire Acestea sunt acţiuni preventive pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale

printr-o serie de măsuri luate în toate etapele procesului de producţie, adică un set de

tehnici şi / sau proceduri împotriva accidentelor.

Este cunoscut faptul că aproximativ 80% din accidente au origine umană, de aceea

este important de observat că prima preocupare în prevenire sunt muncitori

2.2| Obiectivele prevenirii

Să cintribuie pentru a răspunde la drepturile fundamentale ale omului,

deoarece acestea includ dreptul la viaţă, dreptul la securitate şi dreptul la

supravegherea sănătăţii;

Acţionează ca un factor de inovare şi competitivitate a organizaţiilor, pentru

îmbunătăţirea productivităţii, calității, rentabilității şi de poziţionare atât pe

plan intern cât si extern.

Pentru ca acest proces să fie posibil este necesar să se definească un număr de

acţiuni secvențiale preventive trecând prin următoarele etape:

1 | Identificarea pericolelor existente în orice componenta de muncă şi inițierea de

activități pentru eliminarea lor;

2 | Evaluarea riscurilor;

3 | combaterea riscurilor la sursă;

4 | Adaptarea locului de muncă la om;

5 | Să se țină cont de stadiul actual al tehnicii;

6 | Înlocuirea pieselor periculoase cu unele nepericuloase sau mai puţin periculoase;

7 | încorporează prevenirea într-un întreg coerent;

8 | acordarea de prioritate protecţiei colective în faţa de protecţiei personale;

9 | Formare şi informare.

Aceste măsuri au ca scop limitarea sau inversarea efectelor riscurilor profesionale

şi adaptarea muncii la om.

Principala ţintă va fi de a urmări prevenirea riscurilor şi nu accidentele.

1. Să identifice pericolele prezente în orice componenta a muncii şi să dispună

eliminarea lor

Identificarea pericolelor prezente în toate etapele activității şi eliminarea sau reducerea,

în cazul în care eliminarea nu este posibilă.

Acest lucru ar trebui să înceapă încă din faza de concepere şi proiectare, de

asemenea, trecând prin faza de exploatare.

2. Evaluarea riscurilor

Atunci când pericolele nu sunt eliminate, ele devin de riscuri, de aceea este de o

importanţă critică evaluarea lor la locul de muncă. Această evaluare se face cu privire

la originea lor (lucrător, elementele materiale ale sarcinilor, etc.)

3. Combaterea riscurilor la sursă

Prevenirea este mai eficientă cu cât este într-o fază incipientă. Acţiunea de control al

riscului la sursă, nu numai că le împiedică răspândirea, dar de asemenea, controlează

potenţarea altor riscuri, eliminarea sau reducerea acestora.

Acest principiu este inclus în bazele prevenirii şi se opune prevenirii corective care se

limitează la a acționa asupra efectelor riscurilor.


4. Adaptarea muncii la om

Acest principiu se aplică nu numai la componentele fizice ale muncii (domeniul de

ergonomie), dar, de asemenea, componentelor umane şi organizatorice.

Este posibil să desemneze arii mari de aplicare a acestui principiu:

Design de site-uri şi locuri de muncă;

Alegerea instrumentelor şi a echipamentului de lucru;

Definirea unor metode şi a proceselor de lucru;

Adecvarea de modele de lucru;

Analiza timpului de lucru (pauze, munca de noapte, munca în schimburi, etc.).

5. Luarea în considerare a stadiului actual al tehnicii

A permanent and profound technical innovation that characterizes modernity produces

effects in all domains of the productive activity, therefore only the hazardless or low

hazard components of the productive process (equipments, materials and products)

should be selected.

Prevention should constantly equate the impact of innovation at the following levels:

Componentele fizice ale muncii;

Componentele organizatorice şi umane ale muncii;;

Tehnici pentru evaluarea şi controlul riscurilor

Metodologii pentru gestionarea securităţii şi sănătăţii muncii.

6. Înlocuirea a ceea ce este periculoas cu componente nepericuloase sau mai

puţin periculoase

Progresul tehnologic prezintă simultan cele mai bune soluţii de prevenire şi noi riscuri,

de unde rezultă necesitatea de a menţine întotdeauna funcţionarea mecanismelor de

evaluare şi de control al riscurilor şi revizuirea performanţelor, un efort constant de a

cunoaşte riscurile şi a îmbunătăţi condiţiile de muncă.

7. Încorporarea prevenirii într-un ansamblu coerent

Sistemul de prevenire ar trebui să fie integrat într-un sistem de management de

securitate şi sănătate la locul de muncă să adopte măsuri de prevenire, de la proiectare

şi producţie, prin organizarea muncii şi condiţiile de muncă şi a relaţiilor sociale ale

companiei.

8. Să acorde prioritate protecţiei colective față de protecţia individuală

Echipamentului de protecţie ar trebui să fie utilizat numai atunci când nimic altceva nu

se poate face prin intermediul protecţiei colective, de a anula sau a minimiza riscurile.

Prin urmare, este ultimă instanţă, pentru a proteja lucrătorii şi este, prin urmare, plasată

pe ultimul loc în lista de principii generale de prevenire. Ar trebui să fie folosit numai

atunci când o protecţie colectivă nu este tehnic posibilă sau e insuficientă.

Echipamentului de protecţie ar trebui să aibă întotdeauna la aceste principii:

să fie adaptat la angajat;

să fie adecvat riscului;

fi oportun să se funcționeze.

9. Formare şi informare

Principiul de formare şi informare pentru lucrători îşi propune să ofere cunoştinţe şi a

construi capacitatea de a preveni riscurile asociate cu sarcinile lor, să interiorizeze

comportamentul adecvat şi să ajungă la o mai bună înţelegere a procesului de

producţie.

Legea cere ca toţi angajaţii să fie informaţi despre:

Riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor;

Prevenirea şi protecţia nu numai a lor, ci și a societăţii sau unității în care se află;

Forma de aplicare a acestor măsuri;

Măsuri şi instrucţiuni de urmat în caz de grav şi iminent;


Măsuri de prim ajutor ale sistemului de organizare pentru combaterea incendiilor şi

de salvare în caz de accident;

Modificări asociate cu schimbarea locului de muncă sau a funcţiei sau de tehnologii

introduse sau înlocuite;

Evaluarea riscurilor;

Program şi organizarea de formare;

Desemnarea activităţilor de prevenire şi protecţia şi utilizarea de consultanţă

externă;

Echipamente de protecţie;

Accidente de muncă ce au avut loc.

Prin urmare, angajatorul trebuie să:

Asigure formarea generală pentru toţi lucrătorii;

Asigurarea unei formări profesionale a angajaţilor care sunt desemnați pentru

operaţiunile de urgenţă şi care pot avea acces în zonele de risc major;

Încurajarea formării de tehnicieni în siguranţa şi sănătate la locul de muncă şi de

reprezentanţi ai lucrătorilor pentru acest domeniu concret

Educaţia este un drept al lucrătorilor şi după cum se menţionează în lege, ar

trebui să fie gratuită pentru ei şi pentru reprezentanţii lor şi să aibă loc în timpul

programului de lucru.

Prin urmare, prin formare şi informare ar trebui să fie, de asemenea, înţeles:

Factorul de valorizare şi de dezvoltare personală şi profesională;

Factorul de creștere a siguranței;

Factorul de creștere eficienţei şi calității globale a muncii.

Toţi lucrătorii trebuie să beneficieze din acest motiv, de formare şi de informare, nu

numai în legătură cu locurile lor de muncă şi funcţionarea lor, ci, de asemenea, cu

privire la probleme de igienă şi siguranţă


Aspecte fundamentale și organizaționale ale funcției de igienă și siguranță


3.1| Obligaţiile lucrătorilor

Respectarea cerinţelor de siguranţă, igienă şi sănătate la locul de muncă stabilite

prin norme legale sau contractuale şi instrucţiunile prevăzute în acest scop de

către angajator;

Îngrijirea stării de sănătate, siguranţă şi securitate şi a sănătăţii altor persoane care

pot fi afectate de actele sau omisiunile sale la locul de muncă;

Utilizarea în mod corespunzător, în conformitate cu instrucţiunile date de către

angajator, a maşinilor, uneltelor, substanţelor periculoase şi alte echipamente şi

mijloace disponibile pentru ei, cum ar fi echipamentul de protecţie individual şi

pentru a îndeplini procedurile stabilite de lucru;

Cooperarea în întreprindere, unitate sau serviciu, pentru a îmbunătăţi securitatea

sistemului, igiena şi sănătatea la locul de muncă;

Măsurile şi activităţile legate de siguranţa, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu

implică o povară financiară pentru angajaţi, sub rezerva răspunderii civile şi disciplinare

care decurge din orice încălcare culpabilă a obligaţiilor lor

3.4| Tipuri de servicii de igiena si protectie a muncii Pentru organizarea de servicii de securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă,

angajatorul poate adopta una dintre următoarele două moduri:

a) Servicii interne

b) Servicii între intreprinderi

c) servicii externe..

- Dacă are mai multe sedii, compania poate adopta moduri diferite pentru fiecare.

- Activităţile de sănătate pot fi organizate separat de igienă şi securitate,

respectând, modalităţile specifice adoptate;

- Atunci când se dovedeşte imposibil a adopta un alt mod de organizare a

activităţilor de siguranţă şi igienă, ele pot fi exercitate direct de către angajator, în

cazul în care există pregătire adecvată, ţinând seama de dimensiunea

întreprinderii, de afaceri sau de serviciu, de natura lor, activităţile şi tipul de

pericole la locul de muncă şi de prevenire a acestora.

- Exercitarea funcţiilor prevăzute în alineatul precedent cere permisiunea acordată

de către Institutul pentru Dezvoltare şi Inspecţie a condiţiilor de muncă.

3.5| Obiectivele serviciilor de igienă şi siguranţa la locul de muncă Serviciile de securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă ar trebui să ghideze

acţiunea pe următoarele obiective

- Stabilirea şi menţinerea condiţiilor de muncă care asigură sănătatea fizică şi

mentală a lucrătorilor;

- Dezvoltarea unor condiţii tehnice care să asigure punerea în aplicare a măsurilor

de prevenire;


Accidente în timpul serviciului și bolile profesionale


4.1| Compensarea accidentului de muncă

Pentru a fi luat în considerare în vederea compensării accidentul de muncă ar trebui să

aibă următoarele caracteristici:

- Să se fi petrecut la locul de muncă;

- Să se fi petrecut în timpul de lucru;

- Să fi existat o relaţie de cauzalitate (direct sau indirect) între actul de muncă şi

vătămarea corporală.

4.2| Eliminarea accidentelor de muncă

În acest caz, se consideră că nu există dreptul la despăgubiri.

1| Nu există dreptul la compensații în cazul unui accident:

o Care este provocat în mod intenţionat de către victimă sau e o consecinţă a

actului său al unei omisiun care justifică încălcarea fără motiv, a condiţiilor de

siguranţă stabilite de angajator sau prevăzute de lege;

o Faptul că rezultă exclusiv din neglijenţă gravă a victimei;

o care rezultă din privarea permanentă sau accidentală de uzul rațiunii a

persoanei în cauză, cu excepţia cazului în privarea este derivată din sarcina de

muncă, este independentă de voinţa victimei sau de angajator sau de

reprezentantul;

o Care este rezultatul unei situații de forţă majoră.

2| Vor fi considerate forţă majoră, doar situațiile determinate de forţele inevitabile ale

naturii, independent de intervenţia umană nu ar constitui un risc creat de condiţiile de

muncă

4.3| Incapacitatea

Natura incapacității

După natura incapacității accidentele pot fi considerate de mai multe feluri:

a) Accidentele de muncă poate determina incapacitate temporară sau permanentă la

locul de muncă;

b) incapacitățile temporare pot fi parţiale sau absolute;

c) incapacitățile permanente poate fi parţiale, absolute pentru munca obișnuită şi

absolute pentru orice loc de muncă.

Incapacitatea temporară devine o permanentă după 18 luni consecutive şi trebuie să fie

determinată de gradul de handicap. Pentru a determina natura şi indicele de handicap,

precum şi beneficiile aferente, se bazează pe intervenţia Curţii Muncii, în caz de

accidente şi pe Centrul Naţional pentru Protecţia împotriva Riscurilor ocupaţionale, în

cazul bolilor profesio.


4.4| Cauzele accidentelor

Accidentele de muncă pot avea două tipuri distincte de cauze:

Tipul de cauză a accidentului Exemplele cele mai comune

Umane Obiceiuri eronate de lucru

Lipsa experienței

Lipsa sau deficiența formării

profesionale;

Oboseala;;

Stresul

Materiale Materiale defectuoase

Echipamente în condiții proaste;

Ambient fizic sau chimic inadecvat

S-a demonstrat statistic faptul că mai mult de 80% din accidentele de muncă au cauze

umane. De aici decurge importanța acționării asupra angajaților prin formare și

informare, având ca obiectiv diminuarea numărului de accidente.

4.5| Compensarea accidentului de muncă

Modalități:

Din partea victimei sau a familiei;

De către organizație către firma asiguratoare;

De către medicul de medicina muncii;

Această compensație se face prin completarea unui document care se trimite entităților

competente cu descrierea accidentului în forma cea mai completă posibil.

4.6| Alte costuri ale accidentelor de muncă

Costuri directe Costuri indirecte

Salarii;

Indemnizații;

Asistența medicală;

Medicamentele;

Mărirea primei de asigurare.

Timpul pierdut de către cel accidentat și de alți

lucrători după cum urmează:

Pentru a salva accidentatul și a investiga

cauzele accidentului;

Pentru a relua ritmul obișnuit de activitate;

A repara echipamentele avariate;

Pierdere de produse;

Reintegrarea accidentatului;

Prejudiciul de imagine;

Suferința accidentatului;

Suferința familiei;

Timp și cheltuieli pentru recrutarea și

formarea unei persoane care să substituie

accidentatul;

Pierderi în producție datorate influenței

asupra celorlalți angajați.

H. Heinrich, a descoperit în urma mai multor studii că există o proporție de 1:4 între

costurile directe și cele indirecte. Plecând de la comparația cu un Iceberg, partea

vizibilă (1/5 din volum) reprezintă costurile directe (ceea ce rămâne 4/5) reprezintă

costurile indirecte


Toți pierd din accidentele de muncă

Pierde angajatul care își vede diminuat potenţial profesional, de asemenea, pierde

familia sa, asigurătorul care trebuie să plătească despăgubiri, dar nu toate pierderile

(costuri indirecte), compania pierde competitivitatea. În general pierde societatea care

percepe impozite mai multe pentru a compensa pierderile rezultate din scăderea în

formarea profesională a forţei de muncă şi scăderea plusvalorii, etc .

4.7| Consecinţele accidentelor

Orice accident la locul de muncă are consecinţe care afectează nu numai victima ci şi

societatea în ansamblu.

Consecinţele posibile pentru victimele accidentelor:

Accidentatul Família Colegii Compania țara

Daune umane

Suferință fizică și

morală

Diminuarea

Daune umane

Suferință;

Preocupări.

Daune umane

Atmosferă

proastă de

lucru

Teamă

Daune umane

Imagine afectată.

Consternare

Daune umane

Diminuarea

potențialului uma

Daune materiale

Diminuarea

salariului;

Diminuarea

potențialului

profesional

Daune materiale

Dificultăți

economice

Daune materiale

Pierdere de

timp;

Scăderea

productivității;

Cumularea

sarcinilor

Daune materiale

Pierderi în

producție;

Probleme în

respectarea

termenelor de

livrare

creșterea

costurilor;

creșterea asigurării

Daune materiale

Micșorarea producției;

Sporirea taxelor

sociale

Scăderea puterii

We can make the following conclusions:

1| Orice tip de activitate implică grade diferite de risc;

2| Este posibil şi de dorit a reduce riscurile asociate activităţilor de lucru diferite;

3| Trebuie reduse riscurile și atenuate consecinţele acestora.


Bibliografie


CABRAL, Fernando; Veiga, Rui; Higiene, Segurança, Sáude e Prevenção de Acidentes de Trabalho, Verlag Dashofer, Edições Profissionais

IDICT (Instituto de Desenvolvimento e Inspecção das Condições de Trabalho), Serviços de Prevenção nas Empresas. Livro Verde, Lisboa, IDICT, 1997.

IDICT (Instituto de Desenvolvimento e Inspecção das Condições de Trabalho), Serviços de Prevenção nas Empresas. Livro Branco, Lisboa, IDICT, 1999.

MIGUEL, A. Sérgio. Manual de Higiene e Segurança do Trabalho. Porto, Porto Editora, 1989.

MIGUEL, A. Sérgio, Segurança e Higiene do Trabalho. Lisboa, Universidade Aberta, 1998.


Fișă tehnică


Coordination of the project

Rui Manuel da Torre Vieito

Author of the project


Sandra Maria Fonseca Veloso

Review of the text

Arnaldo Varela de Sousa


Graphic Design | Multimedia

Cláudio Gabriel Inácio Ferreira

Programming

Jorge Miguel Pereira de Sousa Sequeiros

Centro técnico de H.S.T. | EPRALIMA

Rua D. Joaquim Carlos Cunha Cerqueira

apartado 102

4970-909 Arcos de Valdevez

Telef | 258 523 112 | 258 520 320

Fax | 258 523 112 | 258 520 329

www.epralima.com/inforadapt2euprope

[email protected]

Arcos de Valdevez | July 2008

Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena ...

Documents

Transcript of Manual de formare inițială a lucrătorilor privind igiena ...