MANIFESTARE CANTEMIR ȘI LANSARE DE CARTE LA UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR TÂRGU-MUREȘ

Luni, 15 aprilie 2019, ora 12.00, la Universitatea Dimitrie Cantemir – Târgu-Mureș a avut loc lansarea cărții

”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI

MARII UNIRI”

La manifestare au participat: doamna prof. univ. dr. Mariana Ploieșteanu și col.r. Viorel Ciobanu.

1

Oapeții instituției de învățământ au fost așteptați de domnul Teodor Bodoașcă – președintele senatului Universității și

domnul Mircea Simionescu – rectorul Universității.

2

Domnul rector, prof. univ. Mircea Siminonescu a prezentat pe scurt câteva date despre Universitate:

”Universitatea a debutat în peisajul educaţional românesc în anul 1991, fiind prima universitate particulară din Transilvania şi a doua din România.

Prin valorile pe care le promovează, Universitatea „Dimitrie Cantemir” ocupă un loc însemnat în peisajul educaţional-ştiinţific românesc.

Universitatea îşi direcţionează eforturile înspre linia contextului european, vizând formarea şi dezvoltarea unei Românii democratice în cadrul procesului de globalizare, oferind un spaţiu liber dezvoltării intelectuale şi creării

3

unui cadru favorabil contactului între studenţii de diferite etnii.

Universitatea încurajează cele mai înalte aspiraţii, atât în rândul cadrelor didactice cât şi al studenţilor, prin provocarea acestora într-o continuă căutare culturală.

Cunoscând o dezvoltare continuă, Universitatea a adăugat primei facultăţi înfiinţate – cea de Drept, noi linii de dezvoltare universitară: Facultatea de Ştiinţe Economice cu trei specializări: Finanţe-Bănci, Economia Turismului şi

Serviciilor şi Contabilitate şi Informatică de Gestiune; Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale

Educaţiei cu două specializări: Psihologie şi Psihopedagogie Specială; Facultatea de Geografie cu specializarea Geografia Turismului.

4

Activitatea instructiv-educativă, teoretică şi aplicativ-practică a celor patru facultăţi se desfăşoară în incinta Campusului

„Dimitrie Cantemir”.

La dispoziţia cursanţilor se află o bază materială de studiu – la cele mai înalte standarde – permiţând un grad optim de educaţie teoretică şi de instruire practică, această din urmă efectuându-se şi în instituţii de profil cu care universitatea noastră a încheiat protocoale de colaborare: tribunalul, judecătoria, bănci, agenţii şi unităţi de turism, muzee, instituţii de învăţământ, etc.

Una dintre puţinele universităţi particulare cu campus propriu din România, Universitatea noastră pune la dispoziţia studenţilor, pe lângă biblioteca de specialitate cu 28.000 de volume – aflată în continuă expansiune, şi o sală de lectură cu o capacitate de 142 de locuri.

5

Personalul didactic al Universităţii este reprezentat prin cele 130 cadre didactice (profesori, conferenţiari, lectori şi

asistenţi) foarte bine definite, atât din punct de vedere al cunoştinţelor pe care le au de oferit studenţilor, cât şi din punct de vedere al performanţelor pedagogice individuale.

Autori şi coautori ai peste 400 de cărţi şi tratate, cei peste 130 de profesori ai Universităţii pun la dispoziţia cursanţilor, prin intermediul Editurii „Dimitrie Cantemir”, manualele şi auxiliarele curriculare la majoritatea disciplinelor de specialitate ale celor patru facultăţi.

6

Succesul Universităţii este definit, atât prin faptul că peste 90% dintre absolvenţii facultăţilor sale au promovat

examenul de licenţă la universităţi de prestigiu din România, cât şi prin eficienţa externă a instituţiei care relevă din procentul de absolvenţi care la această oră sunt încadraţi profesional în profilul pentru care Universitatea i - a pregătit.

Începând cu anul 2005 Universitatea „Dimitrie Cantemir”, ca instituţie acreditată, organizează examene proprii de licenţă”.

Doamna prorector Doina David a prezentat audienței informații despre activitatea științifică a enciclopedistului Dimitrie Cantemir.

7

Secretarul general al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, domnul col. r. Viorel Ciobanu, a mulțumit gazdelor

pentru primirea făcută și receptivitatea de a lansa în acest colț de țară, cu valențe multiculturale, volumul ”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI”.

”Cu o întindere de 400 de pagini și o grafică de excepție, acesta cuprinde 35 de studii și articole semnate de 32 de autori: cercetători științifici, cadre didactice din învățământul

8

universitar și preuniversitar, laici și clerici, militari și civili, membri ai Asociației sau profesând în instituțiile care-l au ca

patron spiritual pe Dimitrie Cantemir.

În ansamblu, volumul surprinde nu numai fațetele multiple ale personalității marelui cărturar, într-o nouă viziune exhaustivă, ci și ideea forță a conștiinței și necesității unității

românești, care transpar din întreaga operă a academicianului european și bărbatului de stat care a fost Dimitrie Cantemir.

9

Al doilea dintr-o serie, care constituie un obiectiv central al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, actualul volum

poate fi achiziționat din librării, și constituie pentru Asociație o datorie de onoare în a-l pune la dispoziția cercetătorilor și pasionaților de cultură și istorie din țară și străinătate.

Membrii Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” aduc pe această cale mulțumiri S.N.G.N. ROMGAZ S.A. MEDIAȘ, care finanțând proiectul a făcut posibilă nașterea acestui eveniment editorial!”

Doamna Mariana Ploieșteanu a reliefat activitatea de cercetător a domnului Grigore Ploieșteanu, cunoscător al 6 limbi străine, care s-a aplecat cu migală asupra manuscriselor din marile bliblioteci apusene și a cules fire de aur despre Cantemir, studiind zeci de mii de file de manuscrise.

10

Aceste rezultate au fost publicate în volumul ”ROMÂNI ÎN CONȘTIINȚA EUROPEI”, vol.2.

În acest volum sunt evidențiate receptarea operei lui Cantemir în Anglia, spațiul germanic, Franța, Italia și Transilvania.

11

”Realizată într-o epocă de serioase mutaţii şi perturbări în viaţa Țărilor Române, opera istorică a lui Dimitrie Cantemir,

continuând-o pe cea a cronicarilor moldoveni şi contemporană cu a stolnicului Constantin Cantacuzino, avea să ofere idei fundamentale, pe temeiul cărora se va contura, treptat, în veacul al XVIII-lea, conştiinţa unităţii naţionale a poporului român.

Deschisă spre viitor, ea cuprindea argumentele istorice care vor susţine doctrina politico-naţională, progresistă, a românilor: originea latină a limbii şi romană a poporului român, unitatea etnică a românilor munteni, moldoveni şi ardeleni, continuitatea neîntreruptă de viaţă pe teritoriul Daciei, la care se adaugă existenţa unei Ţări româneşti unitare dintru început. Dobândind o mai accentuată funcţie politică, ele devin pentru învăţaţii Şcolii Ardelene şi succesorii

12

lor, arme de luptă în acţiunea de emancipare naţională şi socială.

Cea dintâi lucrare cantemiriană cunoscută pe teritoriul Transilvaniei nu este o operă istorică, ci scrierea de morală „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea” (Iaşi, 1698). O copie manuscris, datorată lui „popa Ion” din Ocna Sibiului, terminată în 15 mai 1703 şi care a aparţinut bisericii ortodoxe

din Răşinari, se află la Biblioteca „Astra” din Sibiu1. Este o

mărturie concludentă a receptării neîntârziate a operei lui Cantemir dincoace de munţi. Un exemplar al „Divanului” este menţionat şi în Inventarium librorum Balasfalvae din 1747 (Istoria literaturii române, I).

1 Mircea Avram, Cartea românească manuscrisă, Editura: Biblioteca Astra Sibiu,

1970. 13

Este cunoscut că iniţiativa acţiunii de redeşteptare naţională a aparţinut vigurosului episcop Inochentie Micu. Revendicând drepturi egale pentru români, el aducea, alături de alte argumente, vechimea şi vieţuirea neîntreruptă pe acest pământ de pe timpul împăratului Traian. Asemenea idei i-au fost desigur inspirate sau cel puţin întărite de lectura manuscrisului operei lui Cantemir „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, pe care îl cumpărase

prin 1830 de la un negustor din Viena2. Prin ideile cuprinse în „Hronic”, subintitulat, ca un adevărat manifest politic „Hronicon a toată Ţara Românească (care apoi s-a împărţit în Moldova, Muntenească şi Ardealu din descălecarea ei de la Traian Împăratul Rîmului)” şi în „Descrierea Moldovei”, Cantemir „devine de fapt – aşa cum a afirmat Lucian Blaga – întâiul „latinist” sau cel puţin inspiratorul de căpetenie al Şcolii latiniste ardelene.

2 David Prodan, Supplex Libelus Valachorum, Ed. Științifică, București, 1967; Ştefan Pascu, Marea Adunare

Naţională de la Alba-Iulia, Editura Cluj , 1968.

14

Ideile, concepţia şi structura „Hroniconului” au

influenţat considerabil opera istorică a învăţaţilor Şcolii

Ardelene. De la „Hronic” (o copie după manuscrisul adus de I.

Micu execută în 1756-1757 dascălul Constantin Dimitrievici),

porneşte Samuil Micu în „Brevis historica notitia origini set

progressus nationis Daco-romanae” (1778) şi în „Scurtă

cunoştinţă a istorii românilor” (1796), pe care o începe de la

căderea Troiei şi fundarea Romei şi o expune pe cărţi şi

paragrafe, urmând planul şi formularea operei lui Cantemir3.

În aceeaşi lucrare, Micu îl apreciază elogios pe Cantemir – „Acest domn foarte învăţat au fost şi multe cărţi au lăsat scrisă” – indicând operele care îi erau cunoscute: „Cunoştinţa Moldovei, Istoria Dachiei, Istoria Împărăţiei turceşti şi Divanul lumii”. Cea dintâi, cunoscută încă de la

3 Pompiliu Teodor, Samuil Micu, în „Istoria literaturii române, II.

15

Viena, probabil ediţia din 1771, i-a folosit ca izvor istoric pentru relatarea şi periodizarea evenimentelor din istoria

Moldovei4. Pornind de la modelul „Hronicului” eruditul blăjean şi-a intitulat prima parte a unei alte opere, „Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor”: „Prolegomena în care se arată românii din Dachia… sunt adevăraţi romani din romanii cei de

împăratul Traian aduşi şi aşezaţi în Dachia”5 Gheorghe Şincai, care demonstrează mai documentat originea şi continuitatea poporului nostru şi realizează, într-o operă monumentală, proiectul lui Cantemir de a alcătui istoria românilor din cele trei provincii până în zilele sale, a cunoscut şi el lucrările acestuia. În „Hronica românilor” citează adeseori „Istoria Imperiului otoman” şi „Viaţa lui Constantin Cantemir” (probabil după manuscrisul adus în august 1811 la Oradea de prinţii de Hessen-

Homburg)6

De „Hronic” ne amintesc şi titlurile unor capitole din

lucrarea lui Petru Maior „Istoria pentru începutul românilor în

Dachia” (în biblioteca lui Maior din Buda se găsea şi Historia

Principis Moldaviae-Kantemiri)7.

4 Samuil Micu, Scurtă cunoştinţă a istorii românilor ed. Cornel Câmpeanu. 5 Dumitru Ghişe, Pompiliu Teodor, Fragmentorium iluminist.

6 Gheorghe Şincai, Hronica românilor, ed. Florea Fugariu.

7 Nicolae Albu. Date noi privitoare la viaţa şi activitatea lui Petru Maior. 16

Cea mai răspândită şi preţuită operă cantemiriană în Transilvania a fost „Descrierea Moldovei”, cunoscută îndeosebi

după ediţia germană a lui Büsching din 17718.

Ioan Bogdan va afirma în 1905, că: „Descrierea Moldovei este ceea ce e Germania lui Tacit pentru începuturile istoriei germane” (Istoriografia română şi problemele ei actuale). Din „Beschreibung der Moldau” cărturarii ardeleni au preluat atât ideea continuităţii românilor, - de pildă canonicul orădean Ioan Corneli în scrisoarea adresată lui Vasile Pop în 7 august 1816, Damaschin T. Bojincă în „Respundere desgurzătoare la Cărtirea cea în Halle în anul 1823… făcută” (Pesta, 1828) şi Eftimie Murgu în „Widerlegung oder abhandlung” (Combaterea Disertaţiei, Buda, 1830; cf. Scrieri ed. Ioan D. Suciu), cât şi afirmaţia, nefondată, referitoare la

8 George Pascu, Cantemir şi ardelenii.

17

introducerea limbii slavone în biserica românească pe vremea Conciliului de la Florenţa (1437).

Teza a fost acceptată de către Gh. Şincai, în prefaţa la „Elementa linguae daco-romane sive valachicae” (1780), de Petru Maior în „Istoria…”, de Damaschin Bojincă, Eftimie Murgu, dr. Vasile Pop.

Dintre corifeii Şcolii Ardelene, Ion Budai Deleanu a manifestat o atitudine mai obiectivă faţă de afirmaţia lui

Cantemir9 Ar fi însă, credem, interesantă şi semnificativă o paralelă între lucrarea lui Cantemir şi cea a lui Budai Deleanu „Kurzgefasste Bemerkungen über Bukowina” (1805).

Opera lui Cantemir a reprezentat un izvor de referinţă utilizat în lupta pentru combaterea scrierii chirilice, pentru recunoaşterea latinităţii originare a culturii noastre şi, totodată, pentru cristalizarea noii culturi naţionale pe aceleaşi temeiuri, umaniste şi europene „că unde e limba latinească, acolo e şi cultură” (Vasile Pop).

Dimitrie Cantemir a fost un precursor al Şcolii Ardelene nu numai prin militantismul scrierilor, prin afirmarea ideilor originii, unităţii şi continuităţii poporului român, ci şi prin enciclopedismul operei şi polihistorismul personalităţii sale. Vasta lui erudiţie, bogata şi variata operă de istoric, gânditor, geograf, etnograf, orientalist, lingvist, muzician etc., au constituit un model apreciat şi demn de urmat de către românii din Imperiul habsburgic.

9 „Temeiurile gramaticii româneşti”, ed. Florea Fugariu.

18

Petru Maior scria, că, Dimitrie Cantemir „foarte mare

învăţătură au avut, precum din cărţile cele de dânsul scrise se

vede”, Damaschin Bojincă aprecia pe „Domnul Moldaviei, cel

de ce toţi scriptorii, înalt în ştiinţe, şi de ne bărăbărit istoric se

cunoaşte”, iar pentru Vasile Pop, Cantemir reprezintă „Slava şi

cinstea, nu numai a moldovenilor, ci a toatei Naţii româneşti”.

În publicaţiile româneşti apar cu evidente scopuri educative,

patriotico-naţionale, cele dintâi biografii şi note biografice.

Partea I-a a „Bibliotecii româneşti” (Buda, 1829), apare cu

„închipuirea prinţipului Dimitrie Cantemir” şi cuprinde „Viaţa lui

Dimitrie Cantemir domnul Moldaviei şi prinţip în Împărăţia

rusească”, o traducere după biografia apărută în limba

germană, la sfârşitul căreia traducătorul Bojincă menţiona că

„au fost… înalt învăţatul fiiu de român”.

19

Opera tipărită cantemiriană se difuzează în bibliotecile din Oradea, Aiud, Târgu-Mureş, Sibiu. Este semnificativ pentru interesul şi preţuirea de care s-a bucurat savantul umanist, că lucrările sale, odată traduse în limba română, s-au răspândit nu numai în cercurile intelectualităţii, ci şi în rândul altor categorii sociale. Astfel „Hronicul vechimei

a romano-moldo-vlahilor” tipărit la Iaşi în 1835-1836 este prenumerat de comercianţii braşoveni Rudolf Orghidan şi George Ioan. Erau toate acestea mărturii concludente ale preţuirii lui Cantemir „care – scria în 1870 Bariţiu – cu erudiţiunea şi cu numărul scriptelor sale sta mult mai presus decât toţi contemporanii săi scriptori din Dacia”.

20

De mai multe ori este prezent numele lui Cantemir în paginile periodicului braşovean „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Reproducând din „Albina românească”, în numărul 3 din 15 ianuarie 1839, anunţul referitor la proiectul tipăririi de către C. Negruzzi şi M. Kogălniceanu a operelor complete ale lui Dimitrie şi Antioh Cantemir în limba română, în 9 volume, redacţia adăuga: „Noi nu putem îndestul a ne bucura de o asemenea de laudă hotărâre şi fieşcare patriot trebuie să grăbească a înlesni o întreprindere a căria cinste se va revărsa peste toată naţia”.

Într-un alt număr – 9 din 26 februarie 1839 – este publicată programa editorilor şi traducătorilor. Considerând că

21

„din toate monumentele ce poate ardica cineva unui autor, cel mai frumos este a-i aduna operile risipite şi necunoscute patrioţilor şi a-l face să vieze (subl. – n.n.) cum merită, în inimile acelora pentru care a scris el”, redacţia „Foii” aprecia întreprinderea lui Negruzzi şi Kogălniceanu ca „o faptă patriotică” şi apela la cititorii săi să o sprijine prin prenumerare.

În paginile „Foii” au apărut şi consideraţiile lui Ioan Rusu referitoare la Cantemir şi opera sa (cf. George Em. Marica, Foaie pentru minte, inimă şi literatură). Rusu îşi exprimă aprecierea faţă de autorul „Hronicului”, văzând în învăţătorul de faimă europeană un precursor. „El în zgomotul turburărilor, în barbaria orientului, în întunericul Osmanilor, în un loc Muzelor atâta nepărtinitor, el zic, pe care naşterea îl chemase la cuprinderi de tot de altă plasă, au aflat plăcerea în dulceaţa ştiinţelor, au scris cărţi, au arătat că şi pământul

22

Moldaviei poate naşte bărbaţi cu duh şi inimă, harnici de a purta condeiul, şi vrednici de a avea respect şi înaintea Europii învăţate”.

Profesorul blăjean pentru „a face ceva plăcere rumânilor din împărăţia austriacă”, prezintă succint cuprinsul „Hronicului”. Dar Rusu face şi el câteva consideraţii critice, întemeiate, neacceptând stârpirea dacilor şi afirmând convieţuirea daco-romanilor pe teritoriul Daciei, în vremea năvălirii popoarelor migratoare. Are, de asemenea, unele observaţii de limbă. Peste doi ani apărea în „Foaie” o nouă biografie, „Viaţa prinţului Dimitrie Cantemir”, reproducere a

celei publicate de Gh. Asachi în „Spicuitorul Moldo-Român”. Prezenţa ideilor lui Dimitrie Cantemir în gândirea

paşoptiştilor, direct în cea a lui Eftimie Murgu, de exemplu, şi mediată prin opera învăţaţilor Şcolii Ardelene, ne permite să afirmăm că esenţa operei savantului patriot s-a transferat şi în conţinutul ideologiei paşoptiste, care a asimilat moştenirea cantemiriană.

23

Dimitrie Cantemir continuă să se bucure de prestigiu în a doua jumătate a secolului XIX-lea. Timotei Cipariu,

cunoscător al operei cantemiriene, care are, asemenea lui Ioan Maiorescu, şi accente critice la adresa principelui, îl apreciază ca pe „un preaînvăţat şi fenomen rar de ştiinte pre atunci între români” (Timotei Cipariu, Jurnal, ed. Maria Protase). În anul 1870, George Bariţiu, publică o schiţă biografică a lui Cantemir în revista „Transilvania” şi stăruie asupra operei „Descrierea Moldovei”, „al cărei cuprins este de mare interes şi valoare, nu numai pentru românii din Moldova, ci şi pentru oricare alţii, încât de s-ar fi scris asemenea carte pentru una alta naţiune mai fericită decât sunt românii, de către un bărbat de greutate morală, ştiinţifică, patriotică, precum a fost Dimitrie Cantemir, ea s-ar afla în cea mai mică bibliotecuţă privată, ca şi în cele mai mari, iar preste unele părţi din aceea carte ai da prin cărţile de lectură din şcoalele gimnaziale”.

24

Importantă a fost contribuţia transilvănenilor la editarea operelor lui Cantemir de către Societatea

Academică Română.

Alexandru-Papiu Ilarian, care manifestase interes pentru scrierile lui Cantemir încă din tinereţe, s-a oferit să-i alcătuiască biografia şi să editeze Descriptio Moldaviae. Ca urmare, în şedinţa din 4 septembrie 1870 a Societăţii Academice Române, s-a hotărât tipărirea operei lui Cantemir. „Tipărirea se va face şi în traducţiunea română… Ca preambul la acest op se va publica biografia lui Cantemir şi critica literară asupra scrierilor lui, ce se însărcină Dl. Papiu a presenta la sesiunea anului viitor. Aceasta publicare va forma începutul unei publicaţiuni colective a scrierilor cantemireştilor…” (vezi şi hotărârea şedinţei din 21 august 1871 a Secţiei istorico-arheologice; Analele Societăţii Academice Române din anii 1870-1877).

25

În anul 1872, Papiu Ilarian publica, după textul latin original, „Descriptio Moldaviae”, tomul I, din seria operelor

complete ale lui Cantemir. Papiu începe şi traducerea ei în limba română, dar, din nefericire, se îmbolnăveşte, şi munca îi este continuată de către Iosif Hodoş şi George Bariţiu; „Descrierea Moldovei” apare în 1875. Iosif Hodoş traduce, după ediţiile franceză, engleză şi germană confruntate, „Istoria Imperiului otoman” (p. I-II, 1876-1878; lucrarea a fost tradusă în Baia de Criş, corectată de Bariţiu în Braşov şi tipărită la Bucureşti! Corespondenţa Hodoş-Bariţ la Ioan Chiorean, Iosif Hodoş – traducător al operelor lui Dimitrie Cantemir).

Ediţia academică a operelor lui Cantemir (8 volume, ultimul apărut în 1901) a cunoscut o largă răspândire în Transilvania, „Descrierea Moldovei” se afla şi în depozitul de

cărţi al lui Badea Cârţan din Cârţişoara10. Opera este cunoscută şi apreciată de cercuri largi, citată în diferite studii şi materiale.

Simbolic, Calendarul Asociaţiunii, apărut în 1919, reunind fragmente din opera celor mai de seamă oameni de cultură patrioţi care au pregătit conştiinţele româneşti pentru Unirea cea Mare, includea, alături de Costin, Maior, Bărnuţiu, Bălcescu ş.a. şi paginile principelui Moldovei, Dimitrie Cantemir „despre obârşia neamului românesc”.

La final, lectorii au fost răsplătiți cu aplauze prelungite

10 Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru Unirea din 1918. 26

A urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri, participanții, cât și lectorii, fiind bucuroși și satisfăcuți de clipele entuziaste trăite în Universitatea Dimitrie Cantemir Târgu-Mureș.

27

28

Doamna prorector Doina David a mulțumit lectorilor și i-a

invitat să imortalizeze evenimentul printr-o poză la tabloul lui Dimitrie Cantemir.

29

30

În finalul manifestării, gazdele au multumit invitaților,

lectorilor, publicului prezent și au relevat deschiderea și receptivitatea ROMGAZ S.A. pentru înfăptuirea actului de cultură

la care cei prezenți au avut onoarea și privilegiul de a participa, S.N.G.N. ROMGAZ SA fiind o societate ce promovează valorile

identitare naționale, demers care trebuie luat ca exemplu și bună

practică și de alte entități din țară.

31