Managementul riscului de dezastru

53

Transcript of Managementul riscului de dezastru

Page 1: Managementul riscului de dezastru
Page 2: Managementul riscului de dezastru

“Strategii de prevenire mai eficiente ar salva nu numai zeci de miliarde de dolari ci ºi zeci de mii de vieþi.Fondurile utilizate în mod obiºnuit pentru intervenþie ºi ajutorare ar putea fi direcþionate mai degrabã cãtre sporirea

echitabilã ºi susþinutã a dezvoltãrii, care astfel ar reduce riscul de rãzboi ºi dezastru. Construirea unei culturi aprevenirii nu este uºoarã. În timp ce costurile pentru prevenire trebuie achitate în prezent, beneficiile acesteia se

observã în viitorul îndepãrtat. În plus, beneficiile nu sunt tangibile; acestea sunt dezastrele care NU au avut loc”.

Kofi Annan, “Facing the Humanitarian Challenge: Towards a Culture of Prevention”

Managementul riscului de dezastru

Ghid de lucru pentru ONG-urile de mediu în prevenirea dezastrelor

Coordonator: Adrian Bãdilã (Asociaþia ALMA-RO)

Autori: Eliza Teodorescu (Asociaþia ALMA-RO)Lavinia Andrei (TERRA Mileniul III)Col. (r) Dr. Alexandru Manafu (Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale)Anca Ciucã (Fundaþia pentru Schimbãri Democratice)Cristina Butnariu (TERRA Mileniul III)

Page 3: Managementul riscului de dezastru
Page 4: Managementul riscului de dezastru

CUPRINS

I. Context general ............................................................................................................4

II. Hazard, risc, vulnerabilitate, dezastru - ce termeni folosim? .....................................6A. Terminologie .......................................................................................................6B. Clasificarea hazardelor .....................................................................................8

III. Abordarea internaþionalã privind prevenirea dezastrelor ......................................10A. Acorduri ºi strategii internaþionale ..................................................................10B. Dezvoltare versus dezastre ..............................................................................11

IV. Managementul riscului de dezastru ..........................................................................14A. Elementele managementului dezastrelor .......................................................14B. Intervenþia împotriva dezastrelor - de la prevenire la reconstrucþie ............16

V. Instituþii ºi legislaþie în România .................................................................................26

VI. Implicarea ONG-urilor în prevenirea dezastrelor ..................................................33A. Din perspectiva administraþiei publice ...........................................................33B. Din perspectiva organizaþiilor neguvernamentale la nivel internaþional ....34C. Din perspectiva ONG-urilor de mediu din România ...................................39

VII. Concluzii ºi recomandãri ...........................................................................................45

VIII.Bibliografie .................................................................................................................47

Anexe .................................................................................................................................49

3

Page 5: Managementul riscului de dezastru

I. CONTEXT GENERAL

Dezastrele reprezintã o ameninþare permanentã pentru dezvoltarea durabilã ºi genereazã anualnumeroase victime omeneºti ºi pierderi materiale; totodatã, începutul acestui mileniu secaracterizeazã printr-un impact tot mai accentuat al activitãþilor umane asupra Terrei. Pentruperioada 1980 – 2000 se estimeazã cã 75 % din populaþia lumii a fost afectatã cel puþin o datãde un dezastru (cutremur, ciclon tropical, inundaþie, secetã etc.).

Este de menþionat ºi un paradox al atitudinii societãþii contemporane faþã de dezastre: a crescutfoarte mult alocarea de resurse materiale ºi umane pentru prevenirea ºi reducerea efectelordezastrelor, dar în acelaºi timp dezvoltarea societãþii umane reprezintã un factor favorizant pentrudeclanºarea unor dezastre ºi/sau pentru amplificarea consecinþelor acestora.

Frecvenþa incidenþei dezastrelor ºi creºterea amplorii lor a atras atenþia comunitãþii internaþionaleîn ultimii ani. O serie de instituþii, organizaþii interguvernamentale ºi organizaþii neguvernamentalela nivel mondial ºi-au revizuit abordarea asupra dezastrelor ºi lucreazã acum împreunã pentru aidentifica cele mai bune metode pentru a preveni ºi reduce impactul calamitãþilor asupra societãþii.Aceasta înseamnã atât reducerea vulnerabilitãþii comunitãþilor, cât ºi îmbunãtãþirea instrumentelorpentru evaluarea riscurilor. De asemenea, se pune mai mult accent pe prevenirea dezastrelor, prinimplicarea tuturor factorilor interesaþi în activitãþile de management al riscului de dezastru(autoritãþi publice, organizaþii neguvernamentale, comunitãþi, sectorul de afaceri).

În România, aceeaºi frecvenþã în creºtere a dezastrelor a generat multiple controverse, însã nu ºi oacþiune coerentã de reformare a sistemului, în condiþiile în care este evident cã autoritãþile publicepar a fi preocupate mai mult de intervenþia în caz de dezastru decât de prevenirea acestora saude reconstrucþia zonelor calamitate. Mai mult, intervenþia în caz de dezastru a stârnit în mai multesituaþii nemulþumirea cetãþenilor. Activitãþi ca identificarea vulnerabilitãþii la nivelul comunitãþilor,realizarea hãrþilor de risc sau conºtientizarea populaþiei nu sunt încã puse în practicã (deºi, în cazulacesteia din urmã, a fost realizatã o strategie naþionala). Trebuie menþionat cã România nu are încãun sistem naþional integrat de gestionare a crizelor ºi cã, în conformitate cu O.U.G. 21/2004pentru înfiinþarea Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, organizaþiileneguvernamentale, prevãzute la nivel internaþional a contribui în toate aspectele legate demanagementul dezastrelor, nu sunt incluse decât în secþiunea privitoare la intervenþia în caz dedezastru. Nu în ultimul rând, din perspectiva autoritãþilor publice, nu se face încã distincþia întreONG-uri cu diverse domenii de activitate, care sã intervinã în activitãþile de management (de laprevenire la reconstrucþie) în conformitate cu specializarea lor.

Or, implicarea organizaþiilor neguvernamentale în prevenirea riscului de dezastru este absolutesenþialã – implicarea instituþiilor publice nu va fi eficientã ºi eficace fãrã o mobilizare adecvatã aresurselor pentru reducerea riscului de dezastru ºi fãrã sprijinul unei comunitãþi implicate ºipregãtite sã facã faþã riscurilor. Prevenirea ºi reducerea efectelor dezastrelor implicã studiereainterdisciplinarã a hazardelor, vulnerabilitãþii ºi riscului, informarea ºi educarea.

4

Page 6: Managementul riscului de dezastru

Ghidul de faþã îºi propune sã ofere organizaþiilor neguvernamentale de mediu informaþii despremanagementul dezastrelor ºi fazele acestuia, despre activitatea internaþionalã legatã deprevenirea dezastrelor ºi despre cadrul instituþional românesc privind acest domeniu. Un capitoleste dedicat implicãrii ONG-urilor în managementul riscului de dezastru, prezentând o analizãSWOT a sectorului neguvernamental de mediu din România ºi o serie de domenii clare de acþiunepentru organizaþiile de mediu.

Elaborarea acestui ghid de lucru contribuie la atingerea obiectivului general al proiectului“Reþeaua ONG pentru prevenirea dezastrelor”, finanþat de Uniunea Europeanã prin ProgramulPhare 2004 – Societatea Civilã, Componenta 1 – Dezvoltarea sectorului ONG. Proiectul vizeazãcreºterea implicãrii ONG-urilor din România în managementul riscului de dezastru prin întãrireacapacitãþii ONG-urilor de mediu de a lucra în reþea pentru diminuarea riscului de dezastru,creºterea capacitãþii ONG-urilor de mediu de a se implica în procesul de management al risculuide dezastru la nivel local ºi stimularea colaborãrii ONG – autoritãþi publice în domeniulmanagementului riscului de dezastru.

5

Page 7: Managementul riscului de dezastru

II. HAZARD, RISC, VULNERABILITATE, DEZASTRU – CE TERMENIFOLOSIM?

A. Terminologie

Managementul dezastrelor reprezintã totalitatea politicilor, a deciziilor administrative ºi aactivitãþilor operaþionale care sunt legate de diverse stadii ale dezastrelor, la toate nivelurile.

Hazardul este un eveniment ameninþãtor ºi reprezintã probabilitatea de apariþie într-o anumitãperioadã a unui potenþial factor dãunãtor pentru om, pentru bunurile produse de acestea ºi pentrumediu. Deci, hazardul este un fenomen natural sau antropic dãunãtor omului, ale cãrui consecinþesunt datorate depãþirii mãsurilor de siguranþã pe care orice societate ºi le impune.

Dezastrul - un hazard este considerat dezastru dacã sunt înregistrate cel puþin zece pierderi devieþi omeneºti sau 50 de persoane rãnite ºi pierderi materiale de peste un milion de dolari.

Riscul reprezintã nivelul probabil al pierderilor de vieþi omeneºti, al numãrului de rãniþi, alpagubelor aduse proprietãþilor ºi activitãþilor economice de cãtre un anumit fenomen natural saugrup de fenomene într-un anumit loc ºi într-o anumitã perioadã. Conform Dicþionarului Enciclopedic(1978, 1999), riscul reprezintã un pericol posibil, probabilitatea de a înfrunta o primejdie ºi/saude a suferi o pagubã.

Vulnerabilitatea reprezintã mãsura în care un sistem poate fi afectat în urma impactului cu unhazard ºi cuprinde totalitatea condiþiilor fizice, sociale, economice ºi de mediu care mãrescsusceptibilitatea sistemului respectiv. Vulnerabilitatea pune în evidenþã cât de mult sunt expuºi omulºi bunurile sale în faþa diferitelor hazarde ºi se exprimã pe o scarã cuprinsã între 0 ºi 1, cifra 1exprimând distrugerea totalã a bunurilor ºi pierderile totale de vieþi omeneºti din arealul aferent.Vulnerabilitatea este diferitã în funcþie de modul de echipare ºi de pregãtire a populaþiei.

Capacitatea de rezistenþã reprezintã totalitatea forþelor ºi a resurselor cu ajutorul cãrorasocietatea poate sã facã faþã unui hazard reuºind sã reducã nivelul riscului prin atenuareaefectelor negative. Capacitatea de rezistenþã creºte atunci când se asigurã dezvoltarea durabilãa regiunii respective, se iau mãsuri preventive ºi se organizeazã sistemele de alarmare a populaþiei.

Situaþia de urgenþã (situaþie extremã) este un alt termen relativ similar cu cel de dezastru. Undezastru poate fi privit ca un tip particular al unei situaþii de urgenþã. „Dezastrul” sugereazã operioadã îndelungatã de timp ºi atingerea unui anumit nivel de urgenþã.

Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele produse de dezastrele naturale sunt rezultatulinteracþiunii a trei sisteme principale ºi a mai multor subsisteme (Mileti, 1999):

- mediul fizic terestru (clima, ape etc.);- populaþia (clase sociale, rase, culturi etc.);- mediul construit (clãdiri, poduri etc.).

6

Page 8: Managementul riscului de dezastru

Înþelegerea corectã a relaþiilor dintrehazard, vulnerabilitate, risc ºi dezastru con-diþioneazã utilizarea corectã a termi-nologiei. Aceste raporturi sunt sintetizate deAlexander (1993) astfel: “Hazardul poate fiprivit ca situaþia pre-dezastru, în care existãun anumit risc de producere a unui dezastru,mai ales din cauza faptului cã o comunitateumanã este situatã într-o poziþie devulnerabilitate”. Se evidenþiazã aºadar treietape în evoluþia unui fenomen natural ceare potenþialul sã genereze consecinþenegative: etapa de hazard, apoi apareriscul ca acesta sã afecteze un arealvulnerabil, iar în final se poate ajunge ladezastru. Riscul se gãseºte la intersecþiadintre hazard ºi vulnerabilitate, iar hazarduleste cel mai cuprinzãtor taxonomic (Cutter, 2001).

Autorii Tobin ºi Montz (1997) descriusuccesiunea manifestãrilor unui eveniment extremastfel: hazard – risc – ameninþare – impact/dezastru – faza post-impact. Cu alte cuvinte, ca-racteristicile de hazard existã încã din fazainiþialã, atunci când fenomenul este pus în relaþiecu societatea umanã, cu consecinþele pe care lepoate avea (vorbim deja de risc). Impactul cusocietatea sau, în unele cazuri, dezastrulreprezintã faza de apogeu a unui fenomenextrem. În final, se ajunge în faza post-impactcare este, din multe puncte de vedere, la fel deimportantã ca ºi celelalte. La rândul sãu, Smith(2001) se opreºte asupra raporturilor dintrehazard ºi risc. El considerã cã riscul include

probabilitatea ca un anume hazard sã se producã. Acelaºi autor comparã hazardul cu cauza,iar riscul cu consecinþa: “hazardul (cauza) reprezintã o ameninþare potenþialã pentrusocietatea umanã ºi valorile ei, iar riscul (efectul) este probabilitatea ca un anumit hazard sãse producã”. Hazardul seismic sau atmosferic poate exista într-o regiune nelocuitã, dar risculapare numai acolo unde existã oameni ºi bunuri construite de aceºtia.

7

Page 9: Managementul riscului de dezastru

B. Clasificarea hazardelor

Hazardele pot fi clasificate în funcþie de maimulte criterii: modul de formare (genezã),durata de manifestare, arealul afectat,numãrul victimelor, complexitatea feno-menelor etc.

1. În funcþie de genezã, hazardele potfi diferenþiate în:a. Hazarde naturale, care cuprind la rândullor douã mari grupe de fenomene generatede actori endogeni ºi exogeni. Hazardeleendogene includ erupþiile vulcanice ºi cutremurele, fenomene care prin amploarea lor genereazãîn mai multe situaþii numeroase pierderi de vieþi omeneºti ºi pagube materiale. Acþiunea lor estegeneratã de energia provenitã din interiorul planetei, ca urmare a redistribuirii permanente acãldurii prin curenþi de convecþie. Exemplu: cutremurele din România din 10.11.1940 (soldat cu980 morþi); 04.03.1977 (soldat cu 1641 morþi ºi alte 396300 persoane afectate).

Hazardele exogene se diferenþiazã în:- hazarde climatice (tornade, furtuni, fulgere, grindinã, polei, secetã etc);- hazarde geomorfologice (eroziune, deplasãri de teren);- hazarde hidrologice (inundaþiile);- hazarde oceanografice (ridicarea nivelului oceanului planetar);- hazarde biologice (epidemii, invazii de insecte ºi rozãtoare);- hazarde biofizice (focul);- hazarde astrofizice (cãderea meteoriþilor).

Exemple elocvente pentru România sunt reprezentate de succesiunea anilor în care s-au înregistrathazarde hidrologice: 1926, 1970, 1975, 1991, 1997, 1998, 2004, 2005. Pentru a vizualiza maibine impactul acestora din anul 2005, asupra societãþii ºi mediului, vom prezenta câteva aspectedin raportul anual al Ministerului Mediului ºi Gospodãririi Apelor:

- toate judeþele au fost afectate (1734 localitãþi); - valoarea totalã a pagubelor este estimatã la 5.975.201,5 mii RON;- au decedat 76 persoane; - au fost avariate 93976 case ºi anexe gospodãreºti; 1063 obiective sociale ºi economice; - 656392 ha de teren agricol au fost grav afectate.

În România secetele (hazarde climatice) au o pondere mai mare în Dobrogea, Bãrãgan ºi în sudulPodiºului Moldovei. În ultimii o sutã de ani au fost înregistrate trei perioade de secetã, anii cei maisecetoºi fiind 1946, 1947, 1982 ºi 1996. Seceta din vara anului 2000 a afectat 2,6 milioane haºi a produs pagube evaluate la 6500 mld lei. Încãlzirea climei ºi accentuarea temperaturilorridicate în timpul verii, asociate cu secete frecvente, pot sã genereze o intensificare a tornadelor ºio mãrire a frecvenþei lor în unele locuri afectate întâmplãtor ºi rar de tornade. În aceastã situaþiese aflã ºi România care a fost afectatã în ultimii ani de tornade puternice ca: tornada de la Fãcãenidin 12 august 2002, care s-a soldat cu 3 morþi, 18 rãniþi, 400 de case distruse, trafic feroviar ºi

8

CRITERIU TIP DE HAZARD

Genezã - Naturale - endogene;- exogene;

- Antropice.Suprafaþa afectatã - Globale, sistemice;

- Globale cu efecte regionale;- Regionale;- Locale ºi punctuale.

Mãrimea efectelor - Cu efecte reduse;- Cu efecte severe;- Dezastre (catastrofe).

Page 10: Managementul riscului de dezastru

rutier blocat; tornada din comuna Ghindãreºti, judeþul Constanþa; tornada de la Moviliþa, judeþulIalomiþa etc.

b. Hazardele antropice sunt generate de diferite activitãþi umane ºi cuprind accidentele dinindustrie, agriculturã, transporturi ºi rãzboaiele. Dezastrele tehnologice, în special cele legate dematerialele chimice ºi radioactive, au un ecou mai mare, soldându-se cu modificarea legislaþiei îndomeniu sau cu introducerea de noi reglementãri. Ultima modificare legislativã este legatã deaccidentele transfrontaliere de la Baia Mare din ianuarie-martie 2000, care au avut drept cauzãscurgeri de cianuri de la iazurile de decantare Bozânta ºi Novãþ, ºi care s-au soldat cu poluareaunor afluenþi ai Tisei, inclusiv în afara teritoriului României. Accidentul a dus la rãspândireapoluanþilor (în special cianurã), în aval de Tisa ºi în Dunãre, cu implicaþii majore în poluareatransfrontalierã (Mascklin et. al., 2003).

Una din cauzele hazardelor antropice o reprezintã poluarea cu metale grele datoratã activitãþilorminiere ºi a celor din industria metalurgicã. În sectorul minier din România s-au produs o serie deaccidente tehnologice, respectiv prãbuºiri ale galeriilor de minã, alunecãri ºi lichefieri ale haldelorde steril insuficient consolidate ºi ruperi ale iazurilor de decantare, care au generat ºi poluarearâurilor.

2. În funcþie de suprafaþa afectatã, hazardele sunt:• Hazarde globale, sistemice, cum sunt: tendinþa de încãlzire a climei din cauza efectului de

serã artificial, reducerea stratului de ozon, tendinþa de creºtere a nivelului OceanuluiPlanetar;

• Hazarde globale cu efecte regionale cum sunt deºertificarea ºi eroziunea solurilor. Acesteadevin globale prin cumulare;

• Hazarde regionale care afecteazã suprafeþe întinse pe continente ºi oceane ºi cuprindfurtunile, poluarea apei, aerului ºi solului;

• Hazarde locale ºi punctuale cum sunt alunecãrile de teren, erupþiile vulcanice, cutremurele.Deºi se manifestã pe suprafeþe restrânse aceste hazarde pot sã aibã efecte deosebit deputernice.

3. În funcþie de mãrimea efectelor (numãr de persoane afectate, pagube economice,distrugeri ale mediului), hazardele se diferenþiazã în:

• Hazarde cu efecte reduse, care produc pagube mici ce pot fi remediate prin forþe locale;• Hazarde cu efecte severe, care produc perturbãri ale funcþionãrii societãþii, pagube

importante ºi rãniri de persoane ce necesitã intervenþia formaþiunilor de protecþie civilã ºi aaltor organisme abilitate;

• Dezastre (catastrofe), care produc întreruperea sau perturbarea gravã a funcþionãriisocietãþii ºi genereazã victime omeneºti, mari pagube materiale ºi distrugeri ale mediului.Aceste efecte depãºesc capacitatea societãþii de a reacþiona eficient prin folosirearesurselor locale, fiind necesare intervenþii ºi ajutoare pe plan naþional ºi internaþional.

În Anexa 1 sunt prezentate cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul depersoane decedate ºi afectate.

9

Page 11: Managementul riscului de dezastru

III. ABORDAREA INTERNAÞIONALÃ PRIVIND PREVENIREADEZASTRELOR

A. Acorduri ºi strategii internaþionale

Începutul acestui mileniu se caracterizeazã printr-un impact tot mai accentuat al activitãþilor umaneasupra Terrei, care determinã modificãri globale ale mediului. Oamenii de ºtiinþã aratã cã înprezent parcurgem o perioadã de schimbãri rapide în dinamica diferitelor componente alemediului ºi societãþii, cum nu au mai existat în ultimii 1000 de ani.

Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU)În ultimele trei decenii, diferitele calamitãþi naturale au generat victime, au adus boli, sãrãcie ºimulte suferinþe ºi au produs pagube materiale de sute de miliarde. Având în vedere aceste aspecte,ONU, prin rezoluþia 236 din 1989, a hotãrât sã organizeze un amplu program de cercetareintitulat „Deceniul Internaþional pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale” (IDNDR). Încadrul IDNDR au fost studiate dezastre naturale cum sunt cutremurele, erupþiile vulcanice,alunecãrile de teren, ciclonii, tornadele, inundaþiile, seceta. Societatea ºi mediul sunt afectate ºi deunele dezastre produse de om, cum sunt accidentele tehnologice (explozii, emanaþii de gazetoxice, accidente legate de transporturi ºi agriculturã etc.) care necesitã mãsuri speciale deprevenire. Forumul internaþional „Towards Partnerships for Disaster Reduction in the 21st Century”(”Cãtre parteneriat pentru reducerea dezastrelor în secolul 21”), desfãºurat cu acest prilej în iulie1999 la Geneva, a transmis în primul rând un mesaj politic, subliniind necesitatea integrãriimanagementului riscului ºi a reducerii efectelor dezastrelor în politicile guvernamentale ale fiecãruistat. Procesul politic derulat la Geneva a inclus adoptarea a douã documente ºi anume: ”O lumemai sigurã în secolul XXI: reducerea riscului ºi a dezastrelor” („A Safer World In The Twenty-FirstCentury: Risk and Disaster Reduction”) ºi ”Mandatul de la Geneva privind Reducerea Dezastrelor”(„A Geneva Mandate on Disaster Reduction”), care au pus în evidenþã consensul dintreparticipanþii din toate sectoarele implicate - guverne, organizaþii internaþionale, organizaþii negu-vernamentale, sectorul privat - referitor la necesitatea continuãrii unor cercetãri globale, integrate,asupra dezastrelor. În cadrul acestui forum, Secretarul General ONU a declarat: „Trebuie sãtrecem, în primul rând, de la o culturã a reacþiei la o culturã a prevenirii. Prevenirea este nu numaimult mai umanã decât vindecarea; este ºi mai ieftinã. Este necesar sã nu uitãm cã prevenireadezastrelor este o obligaþie moralã la fel de importantã ca ºi reducerea riscului de rãzboi”. Esteesenþial rolul voinþei politice pentru implementarea unei „culturi de prevenire” la toate nivelurilesocietãþii.

Conferinþa asupra Mediului ºi Dezvoltãrii DurabileÎn 1992 la Rio de Janeiro s-au stabilit o serie de acorduri internaþionale ºi douã declaraþii cecuprind o serie de acþiuni majore legate de extinderea dezvoltãrii durabile. Aceste documente sunt:Declaraþia de la Rio asupra mediului ºi dezvoltãrii, Agenda 21, Declaraþia de principii pentruîndrumarea gospodãririi, conservãrii ºi dezvoltãrii durabile a tuturor tipurilor de pãduri, Convenþia-cadru a Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice ºi Convenþia asupra diversitãþii biologice.

Strategia YokohamaStrategia a fost adoptatã în 1994 împreunã cu Planul de acþiune – primul proiect pentru ghidareapoliticilor de reducere a dezastrelor, cu orientare spre comunitate. În cadrul acestei conferinþe s-a

10

Page 12: Managementul riscului de dezastru

subliniat cã atenuarea efectelor catastrofelor naturale se înscrie pentru un numãr mare de þãri întreobiectivele majore ale unei dezvoltãri durabile. Promovarea acestei idei se realizeazã prinintermediul Comisiei Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilã, dar ºi prin alte organismeinternaþionale. Au fost stabilite câteva direcþii importante de acþiune pentru prevenirea dezastrelor,pentru pregãtirea populaþiei pentru catastrofe naturale ºi pentru atenuarea efectelor acestora.Astfel pentru prevenirea eficientã a dezastrelor este necesarã evaluarea riscurilor. Adoptareamãsurilor necesare înainte de producerea catastrofelor este esenþialã ºi pentru reducereacheltuielilor ºi concentrarea precisã a eforturilor.

Strategia Internaþionalã pentru Reducerea Dezastrelor (ISDR)A fost elaboratã în 2000, punând accent pe creºterea implicãrii populaþiei, corelarea cudezvoltarea durabilã, dezvoltarea de parteneriate ºi de reþele. Obiectivul ISDR este educareapublicului pentru o creºtere a colaborãrii cu autoritãþile publice în vederea realizãrii unor structurirezistente în faþa dezastrelor potenþiale care le ameninþã.

Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare DurabilãÎn 2002, în cadrul Planului Johanesburg de implementare s-a inclus o nouã secþiune - „O concepþieintegratã, multi-hazard despre vulnerabilitate, aprecierea riscului ºi management al dezastrelor”.

Strategia complexã de management al risculuiÎn cadrul Strategiei adoptate la Istambul în 2004, se menþioneazã integrarea sistemicã (evaluareariscurilor, pregãtirea pentru situaþii de urgenþã, prevenirea dezastrelor ºi finanþarea acþiunilor cevizeazã reducerea riscurilor de dezastru), dar ºi reducerea expunerii þãrilor din la pierderieconomice.

Conferinþa mondialã pentru reducerea dezastrelorÎn 2005 la Hyogo, Japonia, s-a adoptat Cadrul Hyogo de acþiune 2005 – 2015 pentru construcþiarezistenþei naþiunilor ºi comunitãþilor la dezastre.

Alte programe globale, care întrunesc eforturile a mii de specialiºti care încearcã sã gãseascãsoluþii problemelor grave ºi incertitudinilor legate de modificãrile mediului, sunt: ProgramulInternaþional Geosferã - Biosferã, Programul Internaþional Dimensiunea Umanã a ModificãrilorGlobale ale Mediului, Iniþiativa Strategicã pentru Reducerea Dezastrelor, Programul ClimaticMondial etc.

B. Dezvoltare versus dezastre

În ultimele decenii se înregistreazã o tendinþã evidentã de intensificare a impactului fenomenelorextreme asupra societãþii. Aceastã intensificare este legatã de tendinþa de încãlzire a climei ºi deo creºtere a instabilitãþii sistemului climatic, precum ºi de creºterea explozivã a populaþiei.

Un grad scãzut de dezvoltare a unei societãþi poate creºte vulnerabilitatea acesteia, atât timp câtexistã o relaþie directã între vulnerabilitate ºi suprapopulaþie, gradul de sãrãcie ºi marginalizare acetãþenilor. Sãracii locuiesc deseori în zone aglomerate, la risc, ºi sunt mai puþin dispuºi sã aloceresurse pentru reducerea vulnerabilitãþilor, din cauza lipsei de educaþie ºi de informare. În aceastãsituaþie ºi potenþialul de resurse ce pot fi alocate pentru prevenire ºi pentru refacerea post-dezastrueste foarte limitat.

11

Page 13: Managementul riscului de dezastru

Creºterea populaþiei împinge din ce în ce mai mult grupurile defavorizate ale societãþii spreocuparea unor areale vulnerabile cum sunt luncile râurilor ºi versanþii instabili ºi contribuie înacelaºi timp la degradarea mediului în ansamblu. Peste 90% din numãrul total al victimelordezastrelor naturale aparþin þãrilor sãrace ºi în curs de dezvoltare. Pe de altã parte, þãriledezvoltate suportã pagube materiale din ce în ce mai mari. Creºterea populaþiei, migraþia de la satla oraº ºi concentrarea populaþiei în mari aglomerãri urbane genereazã o presiune accentuatãasupra mediului.

Creºterea gradului de dezvoltare a unei societãþi poate spori vulnerabilitatea în anumite cazuri,cum sunt: dezvoltarea urbanã (aglomerare, densitate mare a clãdirilor – risc de cutremur,accidente tehnologice), dezvoltarea costierã (risc de inundaþii, tsunami), investiþii în transporturi(defriºãri – risc de degradare a mediului), investiþii în zone sãrace (risc de poluare), proiecteagricole (risc de inundaþii, deºertificare, poluare).

Dezvoltarea poate reduce vulnerabilitãþile printr-o capacitate crescutã de alocare de resursepentru îmbunãtãþirea sistemului de utilitãþi, sau pentru construcþii cu un grad mai mare de siguranþã,de utilizare a noilor tehnologii, de implementare a programelor de dezvoltare ruralã ºi împãduririºi prin creºterea capacitãþii de intervenþie a autoritãþilor publice, cu accent pe autoritãþile locale.Un dezastru afecteazã în mod direct dezvoltarea prin pierderea mare de resurse, întreruperea deprograme de dezvoltare, întreruperea accesului la resurse esenþiale pe termen scurt, afectareagravã a sectorului public ºi privat ºi impactul negativ asupra climatului investiþional.

Dezastrele pot fi privite ºi ca „furnizori de oportunitãþi” de dezvoltare, în condiþiile în care secreeazã un climat de acceptare a schimbãrii din perspectivã socialã ºi politicã ºi se pot atrageresurse internaþionale, atenþia internaþionalã concentrându-se pe zona de dezastru.

În figura alãturatã se poate observa relaþia dintre elementele menþionate mai sus, în contextuldezvoltãrii durabile.

12

Page 14: Managementul riscului de dezastru

Sursa: Valdes, Helena, Building resilient communities towards sustainable development, September2004, Oslo

13

Page 15: Managementul riscului de dezastru

IV. MANAGEMENTUL RISCULUI DE DEZASTRU

Hazardele naturale ºi antropogene genereazã în fiecare an numeroase pierderi de vieþi omeneºtiºi pagube materiale, care afecteazã direct procesul de dezvoltare economicã ºi socialã. Cutrecerea timpului hazardele ºi-au modificat tiparele, s-au extins ºi au devenit mai frecvente, fiind dince în ce mai greu de prognozat. În aceste condiþii, eforturile de prevenire a hazardelor ºi deatenuare a impactului lor asupra societãþii este necesar sã devinã pãrþi integrante ale politicilor dedezvoltare durabilã. Integrarea problematicii hazardelor în procesul de dezvoltare poate sã fiediferenþiat în funcþie de tipul de mãsuri care se iau înaintea, în timpul ºi dupã producereahazardelor.

A. Elementele managementului dezastrelor

Managementul dezastrelor þine cont de etapele de manifestare a unui dezastru ºi cuprindeurmãtoarele elemente:

1. aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor;2. rãspunsul la dezastru;3. aprecierea dezastrului;4. reabilitarea ºi reconstrucþia.

1. Aprecierea ºi evaluarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor face o estimare amagnitudinii fiecãrui risc potenþial ºi a importanþei acestui risc pentru populaþie ºi mediu. Seîncearcã cuantificarea probabilitãþii de risc de dezastru, se stabilesc nivelurile acceptabile de riscºi se calculeazã pierderile potenþiale (cuantificabile - care sunt costurile economice ºinecuantificabile - pierderile ce þin de fiinþa umanã).

La Conferinþa mondialã pentru reducerea dezastrelor de la Hyogo din ianuarie 2005, la care auparticipat reprezentanþi ai 168 de guverne, 78 de organizaþii regionale ºi internaþionale ºi 161 deorganizaþii neguvernamentale, s-au stabilit cinci arii de dezvoltare în perioada 2005 – 2015pentru atenuarea lipsurilor constatate în implementarea Strategiei Yokohama pentru o lume maisigurã, adoptatã în 1994:

a. guvernare – structura instituþionalã, cadrul legal ºi politici publice;b. identificare riscuri – evaluare ºi monitorizare a acestora, dar ºi sisteme de avertizare

timpurie;c. managementul cunoºtinþelor ºi educaþie;d. reducerea factorilor fundamentali de risc;e. pregãtirea pentru rãspuns corespunzãtor la dezastru ºi refacere.

14

Obiectivul managementului riscului este de a pune în legãturã toate elementele ºi actorii dinsistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelorbazate pe strategii de prevenire ºi intervenþie, transfer ºi schimb reciproc de cunoºtinþe, educaþieºi tehnici de luare a deciziilor. Un management durabil al riscului presupune menþinerea ºiîmbunãtãþirea calitãþii mediului ºi a calitãþii vieþii populaþiei, creºterea responsabilitãþii autoritãþilorºi a comunitãþilor locale, dar ºi o abordare integratã echitabilã.

Page 16: Managementul riscului de dezastru

În modelul de management al riscului propus de DRM - World Institute for Disaster RiscManagement, sunt evidenþiate patru module:

• aprecierea riscului;• vulnerabilitatea;• metode de apreciere a riscului;• managementul integral al riscului.

Ecuaþia simplificatã a unui dezastru presupune luarea în calcul a riscului de dezastru prinînsumarea riscului de hazard ºi a gradului de vulnerabilitate; dacã reducerea riscului de hazardpresupune acþiuni de modificare a cauzelor, reducerea vulnerabilitãþii elementelor afectatepresupune acþiuni de reducere a efectelor.

Aprecierea riscului în caz de dezastre este foarte importantã, în condiþiile în care hazardeleinteracþioneazã la diferite nivele spaþiale ºi temporale, cu dezvoltare la nivel local, regional ºiinternaþional. Pe lângã studiul individual al potenþialelor hazarde, este importantã o înþelegeremultidisciplinarã ºi o analizã integratã a diferitelor procese, în condiþiile în care de multe oridezastrele sunt complexe (un hazard poate genera un dezastru, care la rândul sãu poate generaun alt hazard, sau un dezastru subsecvent).

Evaluarea vulnerabilitãþii este o componentã cheie a managementului riscului; se impune evaluareacalitativã ºi cantitativã a vulnerabilitãþii obiectelor ºi a sistemelor expuse la risc de dezastru.Evaluarea posibilelor distrugeri ale unor sisteme, ale infrastructurii, ale mediului, ale societãþiireprezintã baza managementului financiar al riscurilor, însã vulnerabilitatea reprezintã încã unconcept insuficient clarificat din punct de vedere ºtiinþific. O cuantificare riguroasã este foartedificilã mai ales în relaþie cu distrugerile indirecte ce apar în urma unui dezastru – distrugereasocialã, moºtenirea culturalã, sistemele de mediu.

Se pot menþiona câþiva factori care contribuie la creºterea gradului de vulnerabilitate la dezastre:a. cauze fundamentale - grad de sãrãcie, acces limitat la resurse, model cultural al populaþiei;b. deficit de educaþie, de abilitãþi, de investiþii locale, capacitate redusã de intervenþie a

instituþiilor publice;c. grad de urbanizare, degradarea mediului, creºterea populaþiei, stare de tranziþie a

modelelor culturale/set de valori;e. condiþii de nesiguranþã;f. mediu fragil – locaþii periculoase, clãdiri ºi infrastructurã cu grad mare de pericol;g. economie localã fragilã – nivel scãzut de trai;h. lipsa de informare ºi de conºtientizare a publicului.

Metodele de apreciere a riscului reprezintã elemente esenþiale în cadrul efortului metodologic deînþelegere a potenþialelor efecte ale hazardelor asupra activitãþilor umane ºi asupra mediului. Sedezvoltã astfel tehnici care sã furnizeze o vedere integratã în timp ºi spaþiu a analizei riscului pentrua sprijini formularea strategiei de management al riscului.

Managementul integrat al riscului cuprinde atât aprecierea riscului ºi evaluarea vulnerabilitãþii, câtºi posibilitatea apariþiei unor factori de influenþã cu grad mare de imprevizibilitate. Se susþin astfelmãsuri ºi metode de prevenire ºi de implementare a activitãþilor de monitorizare, înregistrare,previziune, avertizare timpurie, luare a deciziilor ºi a sistemelor de management.

15

Page 17: Managementul riscului de dezastru

2. Rãspunsul la dezastru reprezintã totalitatea acþiunilor luate de autoritãþi ºi de populaþie înfaþa dezastrului; cuprinde atât faza de atenuare, cât ºi cele de reabilitare ºi reconstrucþie. Cuprindeacþiuni de avertizare, securitate, comunicare ºi managementul informaþiilor, logisticã ºiaprovizionare, apreciere post-dezastru, cercetare ºi salvare a supravieþuitorilor, asistenþã post-dezastru (asistarea populaþiei, maximizarea numãrului de supravieþuitori, restabilirea serviciiloresenþiale, refacerea distrugerilor) ºi managementul operaþiunilor de urgenþã.

3. Aprecierea dezastrului, ce presupune determinarea impactului dezastrului asuprasocietãþii, este un proces interdisciplinar ºi are ca prioritãþi stabilirea nevoilor pentru mãsuriimediate de urgenþã, pentru salvarea ºi susþinerea în viaþã a supravieþuitorilor dezastrului ºiidentificarea posibilitãþilor de urgentare a refacerii infrastructurii, a serviciilor ºi a dezvoltãrii.

Aprecierea dezastrului se face þinând cont de diverse faze de manifestare ale dezastruluia. faza de avertisment (determinarea grupului de populaþie pentru care se iau mãsuri de

protejare a vieþii ºi a facilitãþilor pentru atenuarea impactului unui potenþial dezastru ºiactivarea aranjamentelor în planul de pregãtire din perspectiva aprecierii);

b. faza de urgenþã (confirmarea gradului de urgenþã raportat ºi estimarea distrugerilor,identificarea, caracterizarea ºi cuantificarea populaþiei cu risc de dezastru, sprijin pentrudefinirea prioritãþilor de acþiune ºi a resurselor necesare pentru reducerea imediatã ariscurilor, identificarea capacitãþii locale de rãspuns, inclusiv resursele organizaþionale,medicale ºi logistice, sprijin pentru anticiparea unor probleme serioase viitoare ºi sprijinpentru managementul ºi controlul rãspunsului imediat);

c. faza de reabilitare (identificarea prioritãþilor populaþiei afectate, identificarea politicilorguvernamentale pentru asistenþa post-dezastru, estimarea sprijinului adiþional din sursenaþionale ºi internaþionale pentru atenuare, refacere ºi monitorizarea rezultatelor acestormãsuri);

d. faza de refacere (determinarea distrugerilor resurselor economice semnificative ºi implicaþiileacestora asupra politicii de dezvoltare, aprecierea impactului dezastrului în programecurente de dezvoltare ºi identificarea de noi oportunitãþi de dezvoltare create de dezastru).

4. Reabilitarea ºi reconstrucþia cuprind cea mai mare perioadã din faza de refacere post-dezastru. Reabilitarea se face în perioada imediat urmãtoare manifestãrii dezastrului ºi este fazade tranziþie între cea de atenuare ºi cea de reconstrucþie. Perioada de reconstrucþie presupunerestaurarea deplinã a serviciilor ºi a infrastructurii, construcþia de clãdiri, refacerea infrastructuriidistruse ºi, nu în ultimul rând, revitalizarea economiei.

B. Intervenþia împotriva dezastrelor – de la prevenire la reconstrucþie

Managementul dezastrelor trebuie sã þinã cont de fazele de manifestare ale unui dezastru.Dezastrele sunt împãrþite în douã categorii, în funcþie de tipul de manifestare – lente ºi rapide.Dezastrele cu manifestare rapidã (cutremure, tornade, viituri, tsunami) se produc brusc ºi pe operioadã de timp foarte limitatã ºi sunt practic inevitabile pe termen mediu. Dezastrele cumanifestare lentã (secetã, deºertificare, rãzboi, inundaþii, degradarea progresivã a mediului înzone industriale) evolueazã în timp, au efect cumulativ ºi pot fi evitate pe termen mediu.

16

Page 18: Managementul riscului de dezastru

1. Faza pre-dezastruPentru ambele tipuri de manifestare a dezastrelor, cele douã etape ale acestei faze sunt:

Starea de diminuare include reducerea riscului pe termen lung ºi mãsuri de pregãtire ºi realizeazão legãturã potenþial pozitivã între dezastre ºi dezvoltare. Foarte importantã este dezvoltarea uneiculturi de prevenire a dezastrelor la nivelul comunitãþilor. Mãsurile ce se iau în aceastã fazã pot fiactive (subvenþii) sau pasive (control ºi sancþiuni), structurate (mãsuri fizice de reducere a riscurilor)sau nestructurate (politici ºi practici de dezvoltare care, odatã implementate, reduc riscurile), petermen scurt sau lung (proces lung de implementare ºi schimbare a atitudinii publicului prineducare, conºtientizare ºi informare).

Pregãtirea cuprinde atât evaluarea vulnerabilitãþilor ºi a riscurilor, activitãþi de programare, crearea cadrului instituþional, a sistemelor de informaþii ºi a bazelor de date privind resursele, dezvoltareasistemelor de avertizare ºi a mecanismelor de rãspuns la dezastre, dar ºi programe extinse pentruvoluntari (cum sã furnizeze informaþii relevante ºi cum sã intervinã în diverse faze de manifestareale dezastrului) ºi acþiuni de conºtientizare, informare ºi instruire a publicului.

În arealele cu posibilitãþi de desfãºurare a unor fenomene periculoase se efectueazã studii pentruevaluarea riscului ºi a vulnerabilitãþii. Acestea vor fi însoþite de hãrþi speciale pentru delimitarea

17

Dezastre cu manifestare rapidã Dezastre cu manifestare lentã

Etapa Faza Etapa Faza

Faza pre-dezastruDiminuare

Faza pre-dezastruDiminuare

Pregãtire Pregãtire

Faza de producerebruscã a dezastrului

Impact

Faza de manifestareextremã a dezastrului

Avertizare timpurie

Faza post-dezastru derefacere

AtenuareStare de urgenþã(alertã)

Atenuare

Reabilitare Faza post-dezastru derefacere

Reabilitare

Reconstrucþie Reconstrucþie

Starea de diminuare reprezintã un termen colectiv care cuprinde mãsurile pre-dezastru, adicãtoate acþiunile întreprinse înainte de producerea dezastrului, inclusiv pregãtirea ºi mãsurile dereducere a riscului pe termen lung. Este modul de acþiune pentru reducerea efectelor unuidezastru, înainte ca acesta sã se întâmple. Se impune promovarea proiectelor de consultare ºiconºtientizare a pãrþilor interesate ºi planificarea activitãþilor de asistare a populaþiei astfel încâtaceasta sã se autoprotejeze.

Pregãtirea are rolul de a minimiza efectele adverse în caz de dezastru prin acþiuni de prevenirece constã în programarea activitãþilor desfãºurate în vederea minimizãrii pierderilor de vieþiomeneºti ºi a distrugerilor în cazul apariþiei unui dezastru: organizarea mutãrii temporare aoamenilor ºi a lucrurilor de la locul dezastrului ºi uºurarea salvãrii efective ºi la timp, atenuare ºireabilitare.

Page 19: Managementul riscului de dezastru

exactã a arealelor expuse. De exemplu: de-a lungul râurilor vor fi delimitate arealele inundabile,iar pe versanþi cele afectate de alunecãri de teren, curgeri de noroi sau prãbuºiri. În munþi vor ficartografiate culoarele de avalanºã ºi arealele cu pericol de declanºare a acestor fenomene.

Studiile efectuate permit planificarea unor activitãþi de prevenire a dezastrelor. Astfel, în regiunileseismice se iau mãsuri de îmbunãtãþire a rezistenþei clãdirilor ºi de reparare a celor afectate deseisme trecute. În regiunile inundabile vor fi construite diguri, iar versanþii afectaþi de alunecãri vorfi amenajaþi corespunzãtor.

Mãsurile de prevenire a dezastrelor cuprind ºi o serie de activitãþi de educare ºi informare apopulaþiei ºi de asigurare a cadrului legislativ.

Atunci când se apreciazã cã dezastrul este iminent se realizeazã pregãtirea de urgenþã pentrureducerea pierderilor, se alarmeazã populaþia ºi sunt evacuaþi cei care sunt în locurile cele maipericuloase.

Prevenirea dezastrelor se realizeazã prin mijloace din ce în ce mai performante care includ imaginisatelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, a radarelor performante ºi a sistemelor dealertare rapidã.

Prin alertare autoritãþile sunt anunþate cã fenomenul se apropie. Acestea, la rândul lor, alerteazãinstituþiile implicate ºi populaþia. Alertarea, care se realizeazã de obicei prin mijloace sonore,semnaleazã hazardul iminent, în acest moment fiind date ºi sfaturile necesare pentru luareamãsurilor imediate de protecþie.

2. Faza de manifestare a dezastruluiÎn aceastã fazã apare o deosebire esenþialã între cele douã tipuri de manifestare a dezastrelor. Ladezastrele cu manifestare rapidã, aceastã fazã include producerea efectivã a dezastrului ºiimpactul acestuia.

La dezastrele cu manifestare lentã sunt definite trei etape de acþiune, anume:

Sistemele globale de avertizare timpurie a hazardelor naturale1

Sistemele de avertizare timpurie ºi elementele lor Sintagma „avertizare timpurie” este utilizatã în multe domenii pentru a exprima furnizarea deinformaþii în cazul unei situaþii de crizã, informaþii ce pot ajuta la luarea unor mãsuri în avans, pentrua diminua riscurile implicate. Sistemele de avertizare timpurie se aplicã pentru hazardele naturalegeofizice ºi biologice, situaþii complexe de urgenþã socio-politicã, hazarde industriale, risc alsãnãtãþii publice ºi multe alte riscuri colaterale.

1 Basher, Reid, Global early warning systems for natural hazards: systematic and people-centred, UN-ISDR Platform for thePromotion of Early Warning, 2006

18

Avertizarea timpurie este un proces de monitorizare a situaþiilor din comunitate, sau a zonelorcunoscute ca vulnerabile la apariþia unui potenþial hazard/dezastru cu acþiune lentã. Acestproces are scopul de a face posibilã iniþierea de mãsuri de remediere a situaþiei ºi alocarea detimp pentru acþiuni eficiente de pregãtire pre-dezastru.

Page 20: Managementul riscului de dezastru

Pentru a fi eficient ºi cuprinzãtor, un sistem de avertizare timpurie trebuie sã înglobeze patruelemente inter-relaþionate, aºa cum aratã ºi figura de mai jos: 1. cunoºtinþele privind riscul, 2.serviciul de monitorizare ºi avertizare, 3. diseminare ºi comunicare ºi 4. capacitatea de reacþie.Deºi acest set de patru elemente pare sã aibã o secvenþialitate logicã, de fapt, fiecare element arelegãturi ºi interacþiuni directe ºi reciproce cu fiecare dintre celelalte elemente.

Cel de-al doilea element, serviciul de monitorizare ºi avertizare este partea sistemului de avertizaretimpurie cu cea mai mare recunoaºtere, dar experienþa a arãtat cã doar predicþiile tehnice deînaltã calitate sunt insuficiente pentru a atinge diminuarea doritã a pierderilor ºi a impacturilor. Încadrul sistemelor de avertizare timpurie, factorul uman are o importanþã semnificativã (Twigg,2002). Sistemele de avertizare timpurie înregistreazã eºecuri la nivelul elementelor de comunicareºi pregãtire.

Trebuie reþinut faptul cã pentru a menþine cele patru elemente pe termen lung, este nevoie de unputernic angajament politic ºi de capacitãþi instituþionale durabile, care la rândul lor depind deconºtientizarea publicã ºi de aprecierea beneficiilor sistemelor eficiente de avertizare.Conºtientizarea ºi susþinerea publicã apar de cele mai multe ori imediat dupã producereadezastrelor – asemenea momente pot fi folosite în avantajul întãririi ºi asigurãrii susþinerii sistemelorde avertizare timpurie.

O viziune mai largã asupra riscurilor naturaleDacã dezastrele se nasc din înlãnþuirea mai multor factori, naturali ºi sociali, atunci cel puþinteoretic, un sistem de avertizare timpurie ar trebui sã aibã în vedere toþi factorii relevanþi ai risculuirespectiv. Din acest punct de vedere, sunt utile monitorizarea, avertizarea timpurie ºi precauþia, nudoar pentru hazardele temporare ºi pentru condiþiile geofizice, dar ºi pentru factorii relevanþi petermen lung, cum sunt starea de degradare a mediului, dezvoltarea practicilor ºi proiectelor deeliminare a riscului, schimbãrile politicii de diminuare a riscului, starea comunicãrii sociale ºi acapacitãþilor, tendinþele pe pieþele alimentare, tendinþele de stabilizare ºi migraþie, stareaconflictualã ºi a sãnãtãþii populaþiei.

Dezvoltând aceastã idee, se poate spune cã cetãþenii ºi managerul public cu responsabilitãþi înmanagementul riscului nu sunt atât de preocupaþi de specificul anumitor hazarde, cât mai ales deseria de riscuri cu care au de-a face ºi de modul în care le pot atenua ºi se pot pregãti pentru ele.Aceasta presupune cã o abordare care sã atingã toate hazardele relevante, într-o manierã

19

1. Cunoºtinþe privind risculCunoºtinþe privind hazardele relevanteºi vulnerabilitatea populaþiei ºi a socie-tãþii la acestea.

2. Serviciul de monitorizare ºi avertizare Capacitatea tehnicã de a monitorizaevenimentele ce preced hazardele, dea prognoza evoluþia acestora ºi de aemite avertismente.

3. Diseminare ºi comunicareDiseminarea unor avertismente com-prehensibile ºi a unor informaþii despreacþiuni de pregãtire cãtre cei predispuºila risc.

4. Capacitatea de reacþieCunoºtinþe, planuri ºi abilitãþi deintervenþie corespunzãtoare ºi la timpale autoritãþilor ºi celor predispuºi larisc.

Page 21: Managementul riscului de dezastru

integratoare ºi nu ca sisteme separate nerelaþionate, este mult mai potrivitã pentru managementulriscurilor naturale. O astfel de abordare „multi-hazard” sau „abordare generalã a hazardelor” artrebui sã ducã la asocieri ºi la o eficientizare a costurilor, mai exact în culegerea ºi prelucrareainformaþiilor ºi în eforturile de pregãtire publicã, ºi ar trebui sã contribuie la susþinerea capacitãþilorde avertizare a celor mai imprevizibile hazarde, cum sunt tsunami-urile.

Abordarea linearã a sistemelor de avertizare timpurieÎn centrul sistemelor de avertizare timpurie se situeazã un anume model ce descrie trãsãturilerelevante ale hazardului ºi ale impacturilor acestuia, cu accent pe evoluþia lor în timp. Modelulfurnizeazã mijloacele de a face predicþii asupra a ceea ce se poate întâmpla pe viitor ºi tipurilorde reacþie. Modelele pot evolua fie mai încet, aºa cum aratã un model al secetei, în care pierdereaumiditãþii solului se poate produce dupã luni de zile, sau mai rapid, cum este cazul unui cutremur.

Deficienþele abordãrii lineareOamenii de ºtiinþã ºi tehnicienii sunt actorii tipici ai sistemului de avertizare timpurie, întrucât deþincunoºtinþele geofizice ºi tehnice de bazã pentru sistemul de avertizare ºi sunt în general foartemotivaþi sã foloseascã aceste cunoºtinþe pentru binele societãþii. Prin urmare, sistemele deavertizare timpurie tind sã fie percepute în general ca sisteme lineare, concentrate pe hazarde,”top-down” ºi conduse de experþi, implicându-i foarte puþin sau chiar deloc pe beneficiarii finali saupe reprezentanþii acestora.

Abordarea linearã prezintã ºi o serie de deficienþe, cum sunt urmãtoarele:- se axeazã pe hazarde, cu mai puþin accent pe vulnerabilitãþi, riscuri ºi capacitãþile de reacþie;- diferitele hazarde sunt abordate în mod obiºnuit de instituþii tehnice independente ºi separate,

urmãrind legãturi sau beneficii reciproce minime;- dominaþia expertului îi poate crea dificultãþi utilizatorului în aprecierea unor aspecte precum

importanþa avertizãrii, incertitudinea avertizãrii, natura alarmelor false ºi reacþiile necesare ladiferitele tipuri de avertizare;

- de multe ori, nu se conºtientizeazã rolul cercetãrii ºi al cunoºtinþelor din afara centrului deexpertizã;

- cei predispuºi la risc sunt foarte puþin implicaþi sau acceptaþi în proiectarea sistemului deavertizare timpurie ºi creºte tendinþa utilizatorilor de a se lipsi de orice sentiment al proprietãþiiasupra sistemului ºi de a nu acorda încredere experþilor ºi autoritãþilor;

- sunt foarte puþine mecanisme sistematice de îmbunãtãþire a sistemului prin includereacunoºtinþelor, experienþei ºi a feedback-ului utilizatorilor ºi al celor predispuºi la risc ºi

- implicarea slabã a publicului tinde sã conducã la o susþinere politicã ºi financiarã redusãpentru sistemul de avertizare.

Abordarea centratã pe public necesitã numeroase abordãri sistematice ºi diverse activitãþi pentrudiferenþierea celor patru elemente ale sistemelor de avertizare timpurie descrise mai înainte,activitãþi precum:

- identificarea comunitãþilor þintã, în special cele vulnerabile ºi dezavantajate, ºi, prininteracþiunea cu acestea,

- identificarea nevoilor ºi a capacitãþilor lor;

20

Page 22: Managementul riscului de dezastru

- stabilirea unor puncte de referinþã pentru persoanele implicate ºi a unor standarde de lucruale sistemelor tehnice de avertizare;

- dezvoltarea unor mecanisme formale pentru reprezentanþii publici în monitorizarea ºirevizuirea conceperii sistemului de avertizare;

- utilizarea sondajelor pentru a mãsura gradul de conºtientizare ºi satisfacþie publicã; - realizarea monumentelor, publicaþiilor, evenimentelor anuale ºi a altor piloni ai memoriei ºi

capacitãþii de învãþare publicã; - asigurarea unui training privind factorii sociali pentru experþii tehnici, autoritãþile ºi purtãtorii

de cuvânt care activeazã în cadrul sistemului de avertizare; - realizarea unor cercetãri asupra factorilor care intensificã sau împiedicã reacþia umanã la

avertismente ºi înþelegerea acestei reacþii; - asigurarea unor exerciþii ºi facilitãþi care sã determine oamenii sã se implice ºi sã practice

interpretarea avertismentelor ºi reacþia.

Conceptul de sistem integrat de avertizare timpurie evidenþiazã urmãtoarele caracteristici:legãturile ºi interacþiunile dintre toate elementele necesare pentru o realã prevenire timpurie ºireacþie, cât ºi rolul elementelor umane în sistemul ºi managementul riscurilor, dincolo de simplaavertizare asupra hazardelor.

Modelul integrat propus de figura de mai jos include principalele elemente ale sistemului deavertizare, la care mai adaugã douã noi aspecte cheie. Primul aspect presupune includereaactorilor care în mod obiºnuit nu sunt recunoscuþi ca fãcând parte din sistemul de avertizare, înprimul rând entitãþile de sprijin politico-administrativ, actorii la nivelul comunitãþilor ºi corpul decercetãtori. Cel de-al doilea aspect presupune includerea explicitã a multiplelor legãturi ºi cãi decomunicare, în special pornind de la comunitãþile afectate, prin organizaþiile lor, cãtre actoriipolitici ºi tehnici. Modelul mai poate fi dezvoltat în funcþie de condiþiile specifice fiecãrei þãri, pentrua menþiona cât mai clar elementele de la nivel sectorial sau al comunitãþii, sau rolurile decolaborare ale diferitelor instituþii tehnice specializate pe discipline (aºa cum sunt organizaþiileseismologice, oceanografice ºi meteorologice din cadrul sistemului de avertizare timpurie altsunami-ului).

21

Page 23: Managementul riscului de dezastru

“Se impune nevoia de a întãri capacitãþile de avertizare timpurie ca un element crucial de reducerea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor la hazarde naturale ºi tehnologice, ºi astfel de a asiguradezvoltarea durabilã”2, prin elaborarea unor programe pentru:

a) integrarea avertizãrii timpurii în dezvoltarea de politici ºi de programe;c) creºterea capacitãþii de intervenþie a pãrþilor interesate;d) informarea populaþiei cu privire la existenþa sistemelor de avertizare timpurie;e) platforme de susþinere a dialogului pe tema avertizãrii timpurii.

În aceste momente extrem de dificile, formaþiunile de protecþie civilã au un rol esenþial înorganizarea cât mai eficientã a activitãþilor. Este realizatã informarea corectã a populaþiei pentruevitarea panicii (inclusiv cea creatã de zvonuri). Pentru populaþia sinistratã se asigurã adãpostireatemporarã în tabere de corturi, în ºcoli ºi sãli de sport neavariate ºi se distribuie apã, hranã,îmbrãcãminte ºi paturi. Pe parcursul urmãtoarelor luni, se trece la reabilitarea principalelor funcþiuniale societãþii pentru a se asigura condiþiile de bazã de adãpostire, hranã ºi activitãþi pentrupopulaþie. În aceastã fazã, în cazul dezastrelor cu manifestare lentã, este inclusã ºi etapa deatenuare, care apare ca etapã post-dezastru la evenimentele cu manifestare rapidã.

3. Faza post-dezastru

Reconstrucþia ºi redresarea economicã pot sã dureze mai mulþi ani sau zeci de ani ºi au ca scopreluarea tuturor funcþiilor pe care societatea le-a avut înainte de dezastru. O atenþie deosebitã seacordã mãsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizãrii structurilor urbanistice ºi a cãilorde transport, reconstrucþiei obiectivelor industriale etc. În unele situaþii poate fi necesarã reampla-

2 Declaraþia finalã, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18 octombrie 2003

22

Starea de alertã este perioada în care sunt autorizate luarea de mãsuri excepþionale pentrusprijinirea populaþiei, susþinerea mijloacelor de trai ºi protejarea proprietãþii pentru evitareadezastrului.

Reabilitarea este faza în care au loc operaþiunile ºi se iau deciziile dupã producerea dezastrului,pentru a asigura comunitãþii lovite de acesta condiþii de trai echivalente cu cele din perioadaanterioarã ºi pentru a face ajustãrile necesare, în funcþie de schimbãrile cauzate de dezastru. Încazul dezastrelor cu manifestare lentã, în aceastã fazã se desfãºoarã acþiuni ce þin cont deprograme de recolonizare sau reîntoarcere a oamenilor care au fost evacuaþi din cauzaconflictului sau a colapsului economic.

Reconstrucþia reprezintã acþiunile pentru restabilirea comunitãþii dupã perioada de reabilitare.Sunt aici cuprinse construcþia de locuinþe, restabilirea completã a infrastructurii ºi a serviciilor învederea revenirii la starea de normalitate.

În cazul dezastrelor cu manifestare rapidã, atenuarea reprezintã perioada imediat urmãtoaremanifestãrii bruºte a dezastrului (sau dupã idenitificarea deteriorãrii situaþiei), când trebuie luatemãsuri excepþionale pentru cercetarea ºi gãsirea supravieþuitorilor ºi asigurarea condiþiilorminime de trai pentru aceºtia.

Page 24: Managementul riscului de dezastru

sarea/relocarea unor obiective/comunitãþi în zone cu risc mai scãzut. Astfel unele aºezãri aucãpãtat în urma unui dezastru o altã configuraþie sau un alt amplasament.

Pentru a corela acþiunile de management ºi tipurile de intervenþie cu diversele faze de producerea dezastrelor cu manifestare lentã ºi a celor cu manifestare rapidã ºi diferenþele dintre ele, vomutiliza câte un exemplu pentru fiecare dintre acestea.

În tabelul urmãtor vom exemplifica potenþiale acþiuni de management pentru cele douã tipuri dedezastre. Cazul 1 – Dezastrul cu manifestare rapidã: cutremurul Cazul 2 – Dezastrul cu manifestare lentã: deºertificarea3

3 Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare – Cel mai cuprinzãtor studiu din Europa privind efectele încãlzirii globale

aratã cã zece judeþe ale României vor deveni aride în urmãtoarele douã decenii, Cotidianul, 23.02.2007

23

Page 25: Managementul riscului de dezastru

24

Cazu

l 2 –

Dez

ast

ru c

u m

ani

fest

are

lent

ã -

DEª

ERTI

FICA

RE

Acþ

iuni

de

ma

nag

emen

t

Apr

ecie

rea

ºi ev

alua

rea

riscu

rilor

ºi

vuln

erab

ilitã

þilor

:-s

tudi

i / h

ãrþi

de ri

sc;

-pro

gram

are;

-cad

ru in

stitu

þiona

l;-u

tiliz

are

raþio

nalã

a a

pei;

-irig

aþii;

-pro

tecþ

ia p

ãdur

ilor;

-pro

tecþ

ia s

paþii

lor v

erzi

;-a

tenu

area

pr

esiu

nii

antro

pice

prin

util

izar

ea e

chili

brat

ã a

tere

-nu

rilor

ag

ricol

e,

prin

ro

tirea

cultu

rilor

ºi m

ãsur

i de

prot

ecþie

aso

lulu

i;-r

educ

erea

su

prap

ãºun

atul

ui

ºide

zvol

tare

a de

fer

me

mod

erne

care

se

vo

r ba

za

pe

intro

du-

cere

a un

or m

etod

e bi

olog

ice

defe

rtiliz

are

a so

luril

or º

i util

izar

eaec

hilib

ratã

a re

surs

elor

de

apã.

-dez

volta

re

de

polit

ici

ºi

pro-

gram

e de

at

enua

re

a de

ºer-

tific

ãrii

zone

i;-c

reºte

rea

capa

citã

þii

de

inte

r-ve

nþie

a p

ãrþil

or in

tere

sate

;-i

nfor

mar

ea p

opul

aþie

i cu

priv

irela

per

icol

ele

deºe

rtific

ãrii

zone

i;-c

reºte

rea

faci

litãr

ii ac

cesu

lui

lada

te re

leva

nte;

-act

ivitã

þi de

ed

ucar

e ºi

conº

-tie

ntiz

are

a po

pula

þiei

pote

nþia

laf

ecta

te.

Even

imen

t/st

are

de

fap

t

Exis

urm

ãtoa

rele

in

dici

ipr

ivin

d de

butu

l fe

nom

enul

uide

deº

ertif

icar

e:-m

odifi

care

a co

voru

lui

ve-

geta

l (ve

geta

þia n

u re

uºeº

-te

asig

ure

o pr

otec

þieco

resp

unzã

toar

e so

luril

or;

-red

ucer

ea p

reci

pita

þiilo

r ºi

utili

zare

a în

exc

es a

ape

ipe

ntru

irig

aþii.

Dist

ruge

rea

covo

rulu

i veg

etal

(veg

etaþ

ia n

u re

uºeº

te s

ã as

i-gu

re o

pro

tecþ

ie c

ores

punz

ã-to

are

solu

rilor

).Re

duce

rea

reze

rvel

or

deap

ã în

sol

, în

pânz

a fre

atic

ãºi

în re

þeau

a hi

drog

rafic

ã.

Eta

pa

Dim

inua

re

Preg

ãtire

Ave

rtiza

re ti

mpu

rie(e

arly

war

ning

)

Faza Pre-dezastru Manifestare extremã

Cazu

l 1 –

Dez

ast

ru c

u m

ani

fest

are

ra

pid

ã -

CUTR

EMU

R

Acþ

iuni

de

ma

nag

emen

t

Apr

ecie

rea

ºi ev

alua

rea

riscu

rilor

ºi

vuln

erab

ilitã

þilor

-stu

dii;

-con

ºtien

tizar

ea p

opul

aþie

i;-r

ealiz

area

de

si

mul

ãri

refe

ri-to

are

la c

ompo

rtam

entu

l po

pu-

laþie

i ºi a

l aut

oritã

þilor

în c

az d

ecu

trem

ur;

-hãr

þi de

risc

la c

utre

mur

;-s

ubve

nþii

pent

ru

cons

olid

area

clãd

irilo

r;-s

ancþ

iuni

;-s

istem

e de

dat

e;-a

cces

ul la

resu

rse;

-sist

emul

de

alar

mar

e.

Rãsp

unsu

l la

deza

stru:

-man

agem

entu

l op

eraþ

iuni

lor

deur

genþ

ã;-a

verti

zare

, co

mun

icar

e,

man

a-ge

men

tul i

nfor

maþ

iilor

;-s

alva

rea

supr

avie

þuito

rilor

;-a

sista

rea

popu

laþie

i.

Even

imen

t/st

are

de

fap

t

Exist

ã cl

ãdiri

ºi e

lem

ente

de

infra

struc

turã

car

e au

rez

is-ta

t un

ui

cutre

mur

an

terio

r,da

r tre

buie

con

solid

ate.

Nu

exist

ã o

cultu

rã a

man

a-ge

men

tulu

i risc

urilo

r la

niv

e-lu

l pop

ulaþ

iei º

i al f

acto

rilor

de d

eciz

ie

Se

prod

uce

cutre

mur

ul

cupi

erde

ri de

vie

þi om

eneº

ti ºi

pagu

be m

ater

iale

.

Eta

pa

Dim

inua

re

Preg

ãtire

Impa

ct

Faza Pre-dezastru Producere bruscã

Page 26: Managementul riscului de dezastru

25

Cazu

l 2 –

Dez

ast

ru c

u m

ani

fest

are

lent

ã -

DEª

ERTI

FICA

RE

Acþ

iuni

de

ma

nag

emen

t

Apr

ecie

rea

ºi rã

spun

sul l

a de

zas-

tru:

-pro

teja

rea

solu

lui

acop

erit

înm

od n

atur

al d

e ie

rbur

i ºi a

me-

naja

rea

unor

per

dele

fore

stier

ede

pro

tecþ

ie;

-apl

icar

ea d

e în

grãº

ãmin

te;

-pla

ntar

ea

anum

itor

spec

ii de

arbo

ri pe

ntru

pre

veni

rea

degr

a-dã

rii s

olul

ui.

Reab

ilita

re º

i rec

onstr

ucþie

:-i

dent

ifica

rea

unor

res

urse

alte

r-na

tive

ºi pr

actic

area

une

i agr

i-cu

lturi

adap

tate

con

diþii

lor

deum

idita

te (c

ultu

ra so

rgul

ui, p

lan-

tele

gum

inoa

se e

tc.);

-rec

olon

izar

ea c

etãþ

enilo

r;-r

eîm

pãdu

riri;

-irig

aþii;

-red

resa

re e

cono

mic

ã.

Even

imen

t/st

are

de

fap

t

Dist

ruge

rea

solu

lui

prin

ero

-zi

uni

(form

are

de

crus

te,

salin

izar

e, a

lcal

iniz

are)

:-m

odifi

cãri

ale

tem

pera

turii

;-m

odifi

cãri

ale

umid

itãþii

;-s

ecar

ea râ

urilo

r din

zon

ã;-a

dânc

imea

pân

zei f

reat

ice

creº

te –

scã

dere

a ni

velu

lui

apei

din

fânt

âni.

Tran

sfor

mar

ea

dune

lor

deni

sip f

ixe

în d

une

mob

ile º

iîn

aint

area

ace

stora

.

Stop

area

ex

tinde

rii

zone

iaf

ecta

te d

e de

ºerti

ficar

e.

Cov

or v

eget

al re

fãcu

t.Se

ref

ac tr

epta

t rez

erve

le d

eap

ã.

Refa

cere

a aº

ezãr

ilor

uman

eîn

zon

ã.D

ezvo

ltare

eco

nom

icã.

Eta

pa

Star

e de

urg

enþã

(ale

rtã)

Ate

nuar

e

Reab

ilita

re

Reco

nstru

cþie

Faza Manifestare extremã Post-dezastru

Cazu

l 1 –

Dez

ast

ru c

u m

ani

fest

are

ra

pid

ã -

CUTR

EMU

R

Acþ

iuni

de

ma

nag

emen

t

Apr

ecie

rea

deza

strul

ui:

-gãs

irea

supr

avie

þuito

rilor

;-a

sigur

area

co

ndiþi

ilor

min

ime

de tr

ai p

entru

sup

ravi

eþui

tori;

-apr

oviz

iona

re;

-res

tabi

lirea

ser

vici

ilor e

senþ

iale

.

Reab

ilita

re º

i rec

onstr

ucþie

:-r

efac

erea

infra

struc

turii

;-r

efac

erea

/ r

econ

struc

þia c

lã-

diril

or a

fect

ate

de c

utre

mur

;-a

sista

rea

popu

laþie

i pen

tru a

si-gu

rare

a un

or c

ondi

þii „

norm

a-le

” de

trai

.

Even

imen

t/st

are

de

fap

t

Supr

avie

þuito

rii a

u as

igur

ate

tem

pora

r co

ndiþi

i min

ime

detra

i.

Infra

stru

ctur

a m

inim

ã (u

tili-

tãþi,

ad

ãpos

t pe

te

rmen

med

iu, s

ervi

cii d

e sã

nãta

te º

ied

ucaþ

ie) e

ste re

fãcu

tã.

Reco

nstru

cþia

ºi

mod

erni

za-

rea

zone

lor g

rav

afec

tate

.C

onso

lidar

ea c

lãdi

rilor

ava

-ria

te.

Eta

pa

Ate

nuar

e

Reab

ilita

re

Reco

nstru

cþie

Faza Producere bruscã Post-dezastru

Page 27: Managementul riscului de dezastru

V. INSTITUÞII ªI LEGISLAÞIE ÎN ROMÂNIA

Reforma administraþiei publice se înscrie în acþiunea Guvernului României pentru promovarea uneisocietãþi moderne, compatibilã cu standardele europene. Reforma implicã adoptarea,implementarea ºi asimilarea de cãtre sistemul administraþiei publice din România a setului de valoriadministrative care definesc spaþiul european: transparenþa, predictibilitatea, responsabilitatea,adaptabilitatea ºi eficienþa.

Evoluþia societãþii a impus, ca o necesitate “sine qua non”, adoptarea unor iniþiative legislative caresã asigure baza legalã pentru managementul urgenþelor civile, cu o atenþie deosebitã pentrudezastre. Mai mult, opþiunea României privind integrarea în NATO ºi UE a asigurat puntea delegãturã între organismele cu atribuþii în domeniu – Înaltul Comitet NATO pentru PlanificareaActivitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã, precum ºi cu structurile Uniunii Europene de profil.

În cadrul NATO, planificarea activitãþilor civile pentru situaþii de urgenþã este coordonatã de ÎnaltulComitet NATO pentru Planificarea Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã (Senior Civil EmergencyPlanning Committee – SCEPC). Scopul acestuia este coordonarea eforturilor naþionale, încooperare cu statele membre ºi partenere, precum ºi corelarea cu „Strategia Securitãþii Europenepentru secolul XXI”. Activitãþile SCEPC includ stabilirea unor mecanisme, proceduri ºi acorduripentru prevenirea ºi managementul situaþiilor de crizã.

În România nu existã un Sistem Naþional Integrat de Gestionare a Crizelor. Legislaþia actualã nureglementeazã în mod unitar gestionarea resurselor ºi modul de acþiune pentru toate formele demanifestare a unei crize. Modul de gestionare a diverselor tipuri de crizã pe domenii (mobilizare,rãzboi, stare de urgenþã, stare de asediu, dezastre, protecþie civilã etc.) este reglementat prin legispecifice, iar managementul acestora este asigurat prin structuri permanente sau temporareorganizate pe fiecare domeniu.

În prezent, existã planuri de cooperare pentru intervenþia ºi gestionarea în comun a crizelor decãtre structurile cu sarcini de apãrare ºi cele civile. Cooperarea nu este susþinutã însã de o legecare sã stabileascã responsabilitãþile specifice fiecãrei structuri. ªi în aceastã privinþã este necesarãarmonizarea cu legislaþia Uniunii Europene, care sã conducã la un sistem naþional unitar degestionare a crizelor ºi sã stabileascã responsabilitãþile pentru instituþiile cu atribuþii în domeniu.

Pentru elaborarea proiectului de lege ºi organizarea unui sistem naþional de gestionare a crizelor,este necesar un grup de lucru interministerial, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apãrare aÞãrii, din care sã facã parte toate structurile ºi sã-ºi desfãºoare activitatea în baza unui program deactivitate aprobat. Prima urgenþã o reprezintã protecþia civilã care ar trebui sã includã ºi elementereferitoare la intervenþia în caz de dezastru, pe lângã atribuþiile din actuala lege.

În 2004 Guvernul României a adoptat cadrul legislativ (O.U.G. 21/2004) pentru înfiinþareaSistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, pentru asigurarea resurselorºi coordonarea acþiunilor în situaþii de urgenþã în condiþiile în care România prezintã mari

26

Page 28: Managementul riscului de dezastru

vulnerabilitãþi la calamitãþi naturale ºi antropice precum:- cutremure – Bucureºtiul este capitala europeanã cu cel mai mare risc seismic ºi unul dintre

cele mai expuse 10 mari oraºe ale lumii;- inundaþii - evenimente anuale cu mari pagube materiale ºi umane;- alunecãri de teren – circa 20% din teritoriu prezintã condiþii favorizante;- accidente ecologice la exploatãrile miniere ºi nu numai.

Actul normativ reglementeazã înfiinþarea, la nivel central ºi teritorial, a structurilor cu atribuþii îndomeniul gestionãrii situaþiilor de urgenþã, respectiv de coordonare, planificare ºi suport aldeciziei, cu activitate temporarã sau permanentã, plasate într-un sistem ierarhizat dupã criteriileadministrativ-teritorial ºi al domeniului de responsabilitate. Aceste structuri asigurã gestionareaunitarã ºi permanentã a tuturor activitãþilor de planificare ºi realizare a mãsurilor de prevenire,limitare ºi înlãturare a efectelor distructive ale situaþiilor de urgenþã.

Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã este organizat de autoritãþileadministraþiei publice ºi se compune dintr-o reþea de organisme, organe ºi structuri abilitate înmanagementul situaþiilor de urgenþã, constituite pe niveluri sau domenii de competenþã ºi dispunede infrastructura ºi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuþiilor.

În principiu, compunerea sistemului naþional vizeazã:- comitete pentru situaþii de urgenþã;- Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã;- servicii publice comunitare profesioniste pentru situaþii de urgenþã;- centre operative pentru situaþii de urgenþã;- comandantul acþiunii.

Comitetele pentru situaþii de urgenþã sunt organisme inter-instituþionale de sprijin al managementuluiºi se întrunesc semestrial ºi ori de câte ori situaþia o impune; comitetele pentru situaþii de urgenþãsunt:

- Comitetul Naþional pentru Situaþii de Urgenþã;o funcþioneazã sub conducerea ministrului administraþiei ºi internelor ºi sub coordonarea

primului-ministru;o este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experþi ºi

specialiºti desemnaþi de ministerele cu atribuþii complexe în gestionarea situaþiilor deurgenþã, reprezentând urmãtoarele ministere ºi instituþii ale administraþiei publice centrale: - Ministerul Administraþiei ºi Internelor;- Ministerul Apãrãrii Naþionale;- Ministerul Afacerilor Externe;- Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului;- Ministerul Economiei ºi Comerþului;- Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale;- Ministerul Mediului ºi Gospodãririi Apelor;- Ministerul Sãnãtãþii;- Ministerul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei;- Serviciul de Telecomunicaþii Speciale;- Serviciul de Protecþie ºi Pazã;- Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale;

27

Page 29: Managementul riscului de dezastru

- Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã;- Administraþia Naþionalã a Rezervelor de Stat;- Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii;- Ministerul Finanþelor Publice;- Serviciul Român de Informaþii;- Autoritatea Naþionalã Sanitar-Veterinarã ºi pentru Siguranþa Alimentelor;- Agenþia Nuclearã;- Comisia Naþionalã pentru Controlul Activitãþii Nucleare.

- Comitetele ministeriale ºi ale altor instituþii publice centrale pentru situaþii deurgenþão funcþioneazã la ministere ºi la alte instituþii publice centrale cu atribuþii în gestionarea

situaþiilor de urgenþã sub conducerea miniºtrilor, respectiv a conducãtorilor instituþiilorpublice centrale.

- Comitetul Municipiului Bucureºti pentru Situaþii de Urgenþã o se constituie la nivelul municipiului Bucureºti, sub conducerea prefectului;o este format din primarul general, primarii de sectoare, ºefii de servicii publice

deconcentrate, descentralizate ºi de gospodãrie comunalã, manageri ai unor instituþii, regiiautonome ºi societãþi comerciale care îndeplinesc funcþii de sprijin în gestionarea situaþiilorde urgenþã, precum ºi manageri ai agenþilor economici care, prin specificul activitãþii,constituie factori de risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã.

- Comitete judeþene pentru situaþii de urgenþã o se constituie la nivelul judeþelor, sub conducerea prefecþilor;o sunt formate din preºedintele consiliului judeþean, ºefi de servicii deconcentrate, descen-

tralizate ºi de gospodãrie comunalã ºi alþi manageri ai unor instituþii ºi societãþi comercialede interes judeþean care îndeplinesc funcþii de sprijin în gestionarea situaþiilor de urgenþã,precum ºi manageri ai agenþilor economici care, prin specificul activitãþii, constituie factoride risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã.

- Comitete locale pentru situaþii de urgenþã o se constituie la nivelul municipiilor, oraºelor, sectoarelor municipiului Bucureºti, precum ºi al

comunelor, sub conducerea primarului ºi cu avizul prefectului;o sunt formate dintr-un viceprimar, secretarul comunei, oraºului, sectorului sau municipiului,

dupã caz, ºi reprezentanþi ai serviciilor publice ºi ai principalelor instituþii ºi agenþieconomici din unitatea administrativ-teritorialã respectivã, precum ºi manageri sau con-ducãtori ai agenþilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care,prin specificul activitãþii, constituie factori de risc potenþial generatori de situaþii de urgenþã

Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã (IGSU) reprezintã un organism tehniccu activitate permanentã, în subordinea ministrului administraþiei ºi internelor. Instituþia asigurãplanificarea ºi aplicarea unitarã pe întreg teritoriul þãrii a mãsurilor de prevenire ºi gestionare asituaþiilor de urgenþã, monitorizarea ºi evaluarea factorilor de risc, constituirea ºi exploatarea bazeide date privind situaþiile de urgenþã, respectarea convenþiilor ºi acordurilor la care România esteparte ºi funcþionarea ca punct naþional de contact în relaþiile cu structurile internaþionale similare,inclusiv privind solicitarea/acordarea de asistenþã internaþionalã.

În cadrul IGSU sunt organizate ca departamente: inspecþia de prevenire, Centrul OperaþionalNaþional ºi alte structuri adecvate pentru managementul situaþiilor de urgenþã, încadrate cupersonal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaþii, informaticã ºi relaþii publice.

28

Page 30: Managementul riscului de dezastru

Servicii publice comunitare profesioniste pentru situaþii de urgenþã sunt constituite caservicii deconcentrate, care funcþioneazã ca inspectorate judeþene ºi al municipiului Bucureºti ºiasigurã în zonele de competenþã coordonarea, îndrumarea ºi controlul activitãþilor de prevenire ºigestionare a situaþiilor de urgenþã.

Centre operative pentru situaþii de urgenþã se constituie la nivelul ministerelor, al altorinstituþii publice centrale cu atribuþii în gestionarea situaþiilor de urgenþã, al municipiilor (cu excepþiamunicipiului Bucureºti), oraºelor, sectoarelor municipiului Bucureºti ºi comunelor.

Comandantul acþiunii este o persoanã împuternicitã, dupã caz, de cãtre Comitetul Naþional,ministerial, judeþean sau al municipiului Bucureºti, în funcþie de natura ºi gravitatea evenimentului ºide mãrimea categoriilor de forþe concentrate, persoanã care asigurã, în situaþii de urgenþã,coordonarea unitarã la locul producerii evenimentului excepþional a acþiunii tuturor forþelor stabilitepentru intervenþie.

Desigur cã volumul mare de acte normative denotã preocuparea instituþiilor cu atribuþii în domeniulurgenþelor civile ºi al dezastrelor de a asigura o bazã legislativã adecvatã desfãºurãrii în condiþiinormale a activitãþii de prevenire, înlãturare a urmãrilor ºi de intrare în normalitate.

29

În ultima decadã, au fost adoptate o serie de acte normative:- Hotãrârea de Guvern nr. 635/1995 privind culegerea de informaþii ºi transmiterea

deciziilor în cazul apãrãrii împotriva dezastrelor;- Hotãrârea de Guvern nr. 222/1997 privind organizarea ºi conducerea acþiunilor de

evacuare în cadrul protecþiei civile;- Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului (OUG) nr. 88/2001 privind organizarea ºi

funcþionarea serviciilor publice comunitare pentru situaþii de urgenþã;- OUG nr. 21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã

transformatã în Legea nr. 15/2005;- OUG nr. 25/2004 pentru modificarea ºi completarea OUG. nr. 88/2001;- Ordinul ministrului sãnãtãþii nr. 585/19 mai 2004 privind înfiinþarea Compartimentului

pentru situaþii de asistenþã medicalã de urgenþã în caz de dezastre ºi crize;- Hotãrârea de Guvern (HG) nr. 1490/9 septembrie 2004 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare ºi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaþii deUrgenþã cu completãrile ºi modificãrile ulterioare;

- Ordinul Ministerului Administraþiei ºi Internelor (OMAI) nr. 736/22 iulie 2005 privindinstituirea serviciului de permanenþã la toate primãriile din zona de risc, în caz de iminenþãa producerii unor situaþii de urgenþã;

- OMAI nr. 735 privind evidenþa, depozitarea ºi distribuirea ajutoarelor interne ºiinternaþionale destinate populaþiei în situaþii de urgenþã;

- HG nr. 642/29 iunie 2005 pentru aprobarea criteriilor de clasificare a unitãþiloradministrativ–teritoriale, instituþiilor publice ºi operatorilor economici din punct de vedere alprotecþiei civile, în funcþie de tipurile de riscuri specifice. Anexã – Criterii de clasificare din 29iunie 2005 a unitãþilor administrativ-teritoriale, instituþiilor publice ºi operatorilor economici dinpunct de vedere al protecþiei civile, în funcþie de tipurile de riscuri specifice;

- HG nr. 547 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei Naþionale de protecþie civilã;- OMAI nr. 712/23 iunie 2005 pentru aprobarea Dispoziþiilor generale privind instruirea

salariaþilor în domeniul situaþiilor de urgenþã;

Page 31: Managementul riscului de dezastru

30

- OMAI nr. 718/30 iunie 2005 referitor la criterii de performanþã privind structuraorganizatoricã ºi dotarea serviciilor voluntare pentru situaþii de urgenþã;

- OMAI nr. 886/30 septembrie 2005 referitor la norme tehnice privind sistemul naþionalintegrat de înºtiinþare, avertizare ºi alarmare a populaþiei;

- HG nr. 1222/13 octombrie 2005 privind stabilirea principiilor evacuãrii în caz de conflictarmat;

- HG nr. 1579/8 decembrie 2005 privind statutul personalului voluntar din serviciile deurgenþã voluntare;

- HG nr. 1669/14 decembrie 2005 privind constituirea ºi funcþionarea Comitetului Directorde Asigurare la Dezastre;

- HG nr. 1854/22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei Naþionale de Managemental Riscului la Inundaþii;

- OMAI nr. 1178/2 februarie 2005 privind aprobarea „Manualului prefectului pentrumanagementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii” cu „Manualul primarului pentrumanagementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;

- OMAI nr. 1180/3 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind întreþinerea,repararea depozitarea ºi evidenþa mijloacelor tehnice de protecþie civilã;

- OMAI nr. 1184/6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea ºiasigurarea activitãþii de evacuare în situaþii de urgenþã;

- Norma MAI/6 februarie 2006 privind organizarea ºi asigurarea activitãþii de evacuare însituaþii de urgenþã;

- HG nr. 386/22 martie 2006 pentru modificarea ºi completarea H.G. nr. 1489/2004 privindorganizarea ºi funcþionarea Comitetului Naþional pentru Situaþii de Urgenþã;

- Norma MAI din 10 aprilie 2006 privind organizarea ºi asigurarea activitãþii de înºtiinþare,avertizare, pre-alarmare ºi alarmare în situaþii de urgenþã civilã;

- OMAI nr. 1259/10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea ºi asi-gurarea activitãþii de înºtiinþare, avertizare, pre-alarmare ºi alarmare în situaþii de protecþiecivilã;

- Decizia nr. 54/16 mai 2006 a Primului-Ministru privind organizarea ºi funcþionareaCentrului pentru Situaþii de Urgenþã al Guvernului;

- Legea nr. 212/24 mai 2006 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 481/2004privind protecþia civilã;

- OMAI nr. 1346/21 iunie 2006 pentru aprobarea componenþei nominale ºi aRegulamentului de organizare ºi funcþionare al Comitetului interministerial pentrumonitorizarea serviciilor comunitare de utilitãþi publice;

- OMAI nr. 551/8 august 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea ºigestionarea riscurilor cauzate de cãderile de grindinã ºi secetã severã, a Regulamentuluiprivind gestionarea situaþiilor de urgenþã în domeniul fitosanitar – invazii ale agenþilor dedãunare ºi contaminare a culturilor agricole cu produse de uz fitosanitar ºi aRegulamentului privind gestionarea situaþiilor de urgenþã ca urmare a incendiilor de pãdure;

- OMAI nr. 1474/12 octombrie 2006 privind Regulamentul de planificare, organizare,pregãtire ºi desfãºurare a activitãþii de prevenire a situaþiilor de urgenþã.

Page 32: Managementul riscului de dezastru

Principalele funcþii de sprijin pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe centrale ºiunele organizaþii neguvernamentale în prevenirea ºi gestionarea situaþiilor de urgenþã (Anexa nr. 2la OUG nr. 21/2004) sunt:

• Monitorizarea pericolelor ºi riscurilor specifice, precum ºi a efectelor negative ale acestora;• Informarea, înºtiinþarea ºi avertizarea;• Planificarea ºi pregãtirea resurselor ºi serviciilor;• Comunicaþii ºi informaticã;• Cãutarea, descarcerarea ºi salvarea persoanelor;• Evacuarea persoanelor, populaþiei sau a bunurilor periclitate;• Acordarea asistenþei medicale de urgenþã;• Prevenirea îmbolnãvirilor în masã;• Localizarea ºi stingerea incendiilor;• Neutralizarea efectelor materialelor periculoase;• Asigurarea transportului forþelor ºi mijloacelor de intervenþie, persoanelor evacuate ºi al

altor resurse;• Efectuarea lucrãrilor publice ºi inginereºti la construcþiile, instalaþiile ºi amenajãrile afectate;• Asigurarea apei ºi hranei pentru persoanele ºi animalele afectate sau evacuate;• Asigurarea cazãrii ºi adãpostirii persoanelor afectate sau evacuate;• Asigurarea energiei pentru iluminat, încãlzire ºi alte utilitãþi;• Efectuarea depoluãrii ºi decontaminãrii;• Menþinerea ºi restabilirea ordinii publice;• Logistica intervenþiilor;• Reabilitarea zonei afectate;• Acordarea de ajutoare de primã necesitate, despãgubiri ºi asistenþã socialã ºi religioasã.

Conform acestui act normativ, structurile administrative cu responsabilitate în gestionarea crizelorprovocate de dezastre vãd ONG-urile cu preocupãri în domeniu în principal ca pe un prestator deservicii. Astfel, se aºteaptã ca aceste ONG-uri sã se racordeze la organismele ºi instituþiile statuluicu atribuþii pe linia urgenþelor civile - dezastre, sã-ºi facã cunoscutã oferta de servicii pe care o potasigura ºi sã stabileascã relaþii cu autoritãþile publice încã din starea de normalitate.

Aportul ONG-urilor poate fi substanþial în situaþiile limitã, iar preocupãrile intrã în sfera deînþelegere ºi de implicare a unei colectivitãþi în rezolvarea problemelor cu care se confruntã.

Domeniile în care ONG-urile se aºteaptã sã îºi ofere serviciile sunt:- comunicaþii civile, atât la locul de intervenþie dovedite în nenumãrate împrejurãri, cât ºi prin

racordarea la sistemul naþional;- transporturile de aprovizionare ºi evacuare auto, navale ºi/sau aeriene;- asigurarea de alimente cu termen lung de conservare;- identificarea ºi asigurarea unor spaþii de cazare temporarã pentru populaþia afectatã de un

eventual dezastru;- asigurarea medicalã prin asistenþã la locul dezastrului, cât ºi prin supraveghere medicalã în

locaþiile de cazare-evacuare;- asigurarea legãturii între celulele de crizã ºi organismele naþionale, în situaþii de urgenþe civile

ºi/sau dezastre;- sprijinirea activitãþilor de cooperare în caz de dezastru, pentru asigurarea unui nivel

acceptabil de viaþã pentru populaþie;

31

Page 33: Managementul riscului de dezastru

- întocmirea ºi actualizarea unor baze de date privind posibilitãþile de asigurare a sprijinuluilogistic, disponibilul de forþe ºi mijloace, timpul la dispoziþie pânã la sosirea în dispozitiv etc.

Actul normativ lasã deschisã posibilitatea ca toate disponibilitãþile menþionate anterior sã fiecuprinse într-un plan comun întocmit de autoritãþile naþionale (centrale, judeþene, locale) ºi ONG-uri,plan la care se poate apela într-o situaþie limitã.

Activitãþile de prevenire desfãºurate de Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã ºi destructurile din subordine reprezintã o componentã principalã a sistemului integrat de mãsuri tehniceºi organizatorice, precum ºi de acþiuni specifice planificate ºi realizate potrivit legislaþiei, în scopulpreîntâmpinãrii, reducerii sau eliminãrii riscurilor de producere a situaþiilor de urgenþã ºi aconsecinþelor acestora ºi al protecþiei populaþiei, mediului, bunurilor ºi valorilor de patrimoniu prinmijloace ºi mãsuri specifice.

Principalele forme ale activitãþii de prevenire sunt:- reglementarea, avizarea, autorizarea, acordul, controlul, asistenþa tehnicã de specialitate;- informarea preventivã a autoritãþilor ºi a pãrþilor interesate;- pregãtirea autoritãþilor ºi a pãrþilor interesate pentru situaþii de urgenþã;- auditul de supraveghere a persoanelor fizice ºi juridice atestate, constatarea ºi sancþionarea

încãlcãrilor prevederilor legale.

32

Exemple de materiale furnizate de Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã:• Strategie de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã;• Plan de Informare Publicã în situaþii de urgenþã ºi anexe;• Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii

pentru situaþii de urgenþã, incluzând strategia de media ºi bugetul;• Proiect de curriculum educaþional pentru ciclul preºcolar, primar ºi gimnazial ºi structura

manualului pentru elevi (pentru cele trei cicluri);• Manualul Prefectului pentru managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;• Manualul Primarului pentru managementul situaþiilor de urgenþã în caz de inundaþii;• Cum sã te protejezi ºi sã intervii în caz de incendiu, inundaþii, înzãpeziri, cutremur;• Mãsuri de prevenire a incendiilor post-seism;• Pãdurea – Aurul verde. Mãsuri de prevenire a incendiilor;• Ghid practic de prevenire a incendiilor în apartamente;• Ghid privind modul de respectare a normelor de prevenire ºi stingere a incendiilor în

gospodãriile populaþiei;• Cum sã te protejezi ºi sã intervii în caz de incendiu;• Mãsuri ce se executã în caz de accident chimic ºi poluare accidentalã;• Mãsuri ce se executã în caz de utilizare a armei biologice;• Mãsuri ce se executã în caz de utilizare a armei chimice;• Mãsuri de protecþie în caz de accident nuclear ºi urgenþe radiologice;• Instrucþiuni privind evacuarea din unitãþi de învãþãmânt în condiþii de siguranþã în caz de

urgenþã. Indicaþii privind Planul de alarmare, alarmarea în caz de incendiu ºi instruireaelevilor;

• Prevenirea situaþiilor de urgenþã în ºcoli.

Page 34: Managementul riscului de dezastru

VI. IMPLICAREA ONG-URILOR ÎN PREVENIREA DEZASTRELOR

A. Din perspectiva administraþiei publice

La nivelul anului 2005 a început în România implementarea Strategiei de Informare ºi EducarePublicã în domeniul Situaþiilor de Urgenþã, strategie pentru 3 ani realizatã în cadrul proiectului„Prevenirea ºi Managementul Riscului la Dezastre Naturale – servicii de consultanþã pentruelaborarea ºi implementarea unei campanii naþionale de conºtientizare publicã”, finanþat deBanca Mondialã ºi Guvernul României.

În aceastã strategie se menþioneazã: „Rezultatele analizei problemelor ºi a identificãrii nevoilor decomunicare, precum ºi numãrul mare de victime înregistrate cu ocazia diferitelor situaþii de urgenþãprovocate de hazarde naturale, au revelat faptul cã populaþia României, deºi destul de informatã(populaþia urbanã în mod special) ºi cu destul de multã experienþã în ceea ce priveºte inundaþiile(publicul rural preponderent), nu internalizeazã totuºi faptul cã România este o þarã expusãhazardelor naturale în mod permanent ºi cã acest fapt ar trebui integrat în mod normal în ceea cese numeºte stil de viaþã, culturã de reacþie etc. De aceea, atât capacitatea de rezistenþã4 (copingcapacity) cât ºi rezilienþa5 comunitãþii româneºti faþã de riscurile naturale este scãzutã”6.

“Obiectivele specifice de informare ºi educare publicã menþionate :a. Dezvoltarea capacitãþii instituþionale de a planifica ºi de a gestiona comunicarea privind

hazardele, situaþiile de risc prin integrarea comunicãrii la toate nivelele, prin stabilirearesponsabilitãþilor ºi prin realizarea de campanii orientate dupã profilul ºi nevoile grupurilorþintã, pe tipurile preponderente de risc ale comunitãþilor rurale ºi urbane;

b. Dezvoltarea unei alianþe durabile cu societatea civilã ºi implicarea acesteia într-un modplanificat în programele de informare, educare ºi încurajare a voluntariatului la nivelulpopulaþiei;

c. Dezvoltarea reþelei de ONG-uri de profil ºi integrarea activitãþii acestora cu activitateaserviciilor profesioniste;

d. Dezvoltarea unor cunoºtinþe solide ºi a unui comportament corect de rãspuns al populaþiei lasituaþiile de urgenþã prin realizarea ºi aplicarea unui curriculum modern ºi adecvat, bazat, înprincipal, pe implicare, participare, acþiune, rãspuns corect la situaþiile de crizã pentru toatenivelele de învãþãmânt.”7

Ministerul Administraþiei ºi Internelor a încheiat un contract cu Mercury Promotion pentruimplementarea, începând cu anul 2007, a unei Campanii naþionale de informare ºi educarepublicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã, pe baza unui studiu Omnibus cu privire lacunoaºterea, percepþiile ºi atitudinile populaþiei cu privire la problematica dezastrelor.

În acest studiu se menþioneazã: “Gradul de informare a populaþiei asupra problematicii dezastrelorîn România este relativ ridicat. Studiul a relevat faptul cã existã cunoºtinþe generale legate de

4 Capacitatea de a face faþã unui eveniment.5 Rezilienþã: limita de rezistenþã într-o situaþie limitã. 6, 7 Strategia de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã, 2005, p. 6, 9

33

Page 35: Managementul riscului de dezastru

atitudinile, comportamentele ºi mãsurile ce trebuie luate înainte, în timpul ºi dupã un dezastru, însãaceste cunoºtinþe sunt într-o fazã incipientã, fãrã a fi aplicate [...]. Gradul de participare la structuriale societãþii civile implicate în problematica dezastrelor este extrem de redus. Existã o implicareminimã din partea populaþiei în prevenþie ºi în reacþia la un dezastru. Pasivitatea populaþiei estedublatã de percepþia cã, în cazul apariþiei unui dezastru, structurile statului trebuie sã intervinã ºisã minimizeze efectele acestuia.“ 8

Preocupãrile administraþiei publice de colaborare cu structurile societãþii civile în domeniul preveniriidezastrelor sunt de datã foarte recentã. Practic, deschiderea spre colaborarea cu ONG-urile devineoficialã odatã cu apariþia OUG nr. 21/2004 privind prevenirea ºi gestionarea situaþiilor deurgenþã. Mai mult decât atât, deschiderea spre colaborare doar pentru situaþiile de urgenþã ºi nuîn mod explicit pentru prevenirea dezastrelor, reflectã o „încremenire” în atitudine, abordare ºiorganizare a structurilor administrative.

În acest context, studiul Omnibus constatã o stare de fapt, respectiv numãrul extrem de mic deONG-uri care lucreazã în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã. Studiul nu oferã însã indiciilegate de cauza acestei pasivitãþi ºi nici nu creeazã conexiuni cu cadrul legislativ ºi instituþional.Privite astfel, aprecierile legate de pasivitatea populaþiei în prevenþie ºi reacþia la dezastru au orelevanþã relativã în contextul schimbãrilor de cadru legislativ ºi instituþional. Mai mult, toate studiileOmnibus sunt realizate astfel încât sã acopere o gamã largã de preocupãri ale celor careurmeazã sã utilizeze datele colectate. Studiul la care se face referire nu a fost realizat explicitpentru domeniul prevenirii ºi intervenþiei în situaþii de urgenþã, caz în care datele colectate acoperãdoar o foarte micã parte din problematica implicãrii populaþiei.

B. Din perspectiva organizaþiilor neguvernamentale la nivel internaþional

Toate documentele de datã recentã adoptate la finalul unor conferinþe internaþionale dedicateprevenirii dezastrelor conduc la concluzia cã orice strategie de prevenire trebuie susþinutã ºicompletatã de o foarte bunã colaborare cu ONG-urile.

Strategiile de reducere a dezastrelor pot avea succes numai printr-o colaborare judicioasã între doiactori cheie – instituþiile statului ºi societatea civilã – în condiþiile în care aceste strategii implicãeforturi deosebite ce combinã cunoºtinþe, tehnologie, expertizã, capacitãþi instituþionale, abilitãþi demanagement ºi experienþe practice pentru a obþine rezultate optime.

Rolul organizaþiilor neguvernamentale în prevenirea riscului de dezastru este semnificativ prinimplicarea lor în proiecte civice de dezvoltare, prin caracterul inovativ al iniþiativelor, care pot fireplicate apoi la o scarã mai mare de cãtre autoritãþile publice. Cetãþenii au un grad mult mai marede încredere în organizaþiile societãþii civile decât în autoritãþile publice, astfel încât impactuliniþiativelor ONG-urilor referitoare la prevenirea dezastrelor este mult mai pregnant.

La nivel mondial, gradul de implicare a ONG-urilor în prevenirea dezastrelor a crescut foarte multîn ultimii ani, acestea devenind actori foarte importanþi, în condiþiile în care nici instituþiile statului ºinici piaþa nu pot face faþã numeroaselor provocãri. Flexibilitatea organizaþionalã a ONG-urilor,

8 Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã (2007), p. 4-5

34

Page 36: Managementul riscului de dezastru

stilul informal de lucru, lucrul împreunã cu comunitãþile locale ºi asigurarea serviciilor la costuri maiscãzute sunt tot atâtea argumente pentru încurajarea parteneriatelor dintre sectorul public ºisocietatea civilã.

Iniþierea funcþionãrii ONG-urilor cu preocupãri în prevenirea dezastrelor la nivel de reþeleinternaþionale a avut ca prim rezultat palpabil implicarea ºi influenþarea deciziilor luate cu ocaziaConferinþei Mondiale de Reducere a Dezastrelor din ianuarie 2005.

În ultimii ani a început sã se impunã o implicare serioasã a sectorului neguvernamental înelaborarea, împreunã cu instituþiile publice, de curricule pentru copii pe tema managementuluidezastrelor ºi în elaborarea ºi diseminarea de materiale de informare ºi conºtientizare alepopulaþiei.

Implicarea ONG-urilor în realizarea consensului la nivelul comunitãþilor pe tema prevenirii riscurilorfizice, sociale, economice ºi de mediu a dus la o apreciere ºi un management al riscului mult maiadecvate. Un rol important îl are la acest nivel managementul voluntarilor – sensibilizare, recrutare,elaborare ºi diseminare de materiale, training, implicare instituþionalã.

Primele iniþiative de implicare a ONG-urilor în reducerea impactului ºi pregãtire, ca etape alemanifestãrii dezastrelor, au apãrut în anii ’80 ºi au vizat în principal promovarea bunelor practicila nivel local ºi elaborarea ºi aplicarea de metodologii generale. În ultima perioadã organismeleNaþiunilor Unite, dar ºi autoritãþile publice din þãri afectate de dezastre au început integrareaONG-urilor în proiecte comune, pe bazã de parteneriat. Nu se poate însã vorbi de practici curenteîn acest domeniu, dezbaterile limitându-se de multe ori la nivel de concepte.

La Conferinþa Reþelei Globale a ONG-urilor pentru Rezistenþa Comunitãþilor la Dezastru (GlobalNetwork of NGOs for Community Resilience to Disasters) de la Geneva s-a constatat cã în urmamonitorizãrii perioadei 1989 – 1999, declaratã ca Decada Internaþionalã de Reducere aDezastrelor, în implicarea ONG-urilor s-au evidenþiat urmãtoarele caracteristici:

• ONG-urile sunt active în reducerea riscurilor ºi în asigurarea rãspunsurilor de urgenþã cândzonele sau domeniile în care lucreazã sunt afectate;

• sunt ONG-uri ºi reþele de ONG-uri dedicate în mod expres managementului riscului dedezastru;

• în general ONG-urile lucreazã individual, în afara reþelelor, punctual pe domeniile de interes;• sunt exemple de succes de lucru în reþea mai mult la nivel local ºi regional, cu accent pe:

a.organizare localã;b. coordonare de reþele;c. dezvoltare de capacitate;d.dezvoltare de proiecte de reducere a riscului de dezastru;e. desfãºurarea de campanii de advocacy de sensibilizare a populaþiei dar ºi a autoritãþilor

cu privire la prevenirea dezastrelor.

Este foarte important sã se înþeleagã necesitatea descentralizãrii sistemului de management alriscului, în condiþiile în care îmbunãtãþirea managementului riscului este esenþialã pentru garantareaprotecþiei ºi asigurãrii progresului în dezvoltarea economicã ºi socialã în zonele cu vulnerabilitatela dezastre.

35

Page 37: Managementul riscului de dezastru

Se impune recunoaºterea la nivelul factorilor de decizie a urmãtoarelor afirmaþii:- Actorii locali au un rol esenþial ºi reprezintã o cale eficientã de reducere a dezastrelor;- Administraþia localã are obligaþia sã asigure conºtientizarea populaþiei referitoare la

dezastre, în scopul dezvoltãrii unei culturi a prevenirii dezastrelor ºi al încurajãrii participãriicetãþenilor în managementul riscului de dezastru;

- ONG-urile reprezintã actori cheie în dezvoltare, prin abilitãþile lor de influenþã a acþiunilorcomunitãþilor.

Funcþionarea în reþele de ONG-uri (la nivel local, regional, naþional ºi internaþional) îmbunãtãþeºtecomunicarea, schimbul de informaþii ºi de cunoºtinþe ºi determinã dezvoltarea de parteneriate.

Metode ºi instrumente privind implicarea ONG-urilor în reducerea riscului dedezastru9

Astãzi predominã opinia cã strategiile de reducere a riscului trebuie sã se concentreze pe oameni,pentru a fi cu adevãrat eficiente în protecþia vieþii ºi a mediului. Acestea trebuie sã aibã la bazãcunoºtinþele localnicilor ºi practicile culturale ºi sã aplice metode ºi abordãri pe care oamenii sã leînþeleagã ºi sã le integreze în viaþa lor cu uºurinþã. Pe de altã parte, reducerea dezastrelor doarprin intervenþii guvernamentale sau instituþionale ”de sus în jos” este de multe ori o abordareinsuficientã întrucât acestea unei mai slabe înþelegeri a dinamicii, percepþiilor ºi nevoilor comunitãþiiºi ignorã potenþialul cunoºtinþelor ºi capacitãþilor locale.

De multe ori localnicii ºi organizaþiile sunt principalii actori în diminuarea riscului de dezastru ºiintervenþia în caz de dezastru. Când avem de-a face cu un dezastru, rãspunsul imediat (adicãidentificarea, salvarea ºi îngrijirea celor rãniþi, traumatizaþi sau fãrã locuinþã) este dat de cele maimulte ori de cãtre membrii familiei, prieteni ºi vecini ºi organizaþii locale. În cazul multor evenimentede micã anvergurã cauzate de hazarde naturale, este posibil ca populaþia sã primeascã un ajutorextern minim, sau poate sã nu-l primeascã deloc, mai ales în þãri în care capacitateaguvernamentalã este limitatã.

Mulþi membri ai comunitãþilor locale reprezintã de asemenea sursa cea mai bunã de cunoaºtereprivind condiþiile de hazard ºi sunt deþinãtorii mecanismelor tradiþionale de gestionare a acestorsituaþii, mecanisme conforme cu mediul lor. Conºtientizarea scenariilor de risc cunoscute de cãtreei este de cele mai multe ori mai puternicã decât la alte persoane.

Implicarea ONG-urilor în activitãþile de reducere a riscului de dezastru (RRD) s-a dovedit beneficãîn multe cazuri, din mai multe motive, cum sunt urmãtoarele:

- ONG-urile pot acþiona la nivel local, având ca parteneri comunitãþile ºi organizaþiile localeºi pot avea o abordare participativã în planificarea pentru dezvoltare. Acest lucru le permitesã rãspundã mai bine prioritãþilor localnicilor ºi sã se dezvolte pe baza capacitãþii locale;

- ONG-urile se bucurã de o flexibilitate operaþionalã mai mare, întrucât sunt oarecum separatede structurile ºi sistemele birocratice ºi sunt capabile sã reacþioneze ºi sã se adapteze mairepede ºi cu mai multã uºurinþã;

- ONG-urile lucreazã de multe ori împreunã ºi în numele celor mai nevoiaºe grupuri.

9Background Paper for a Consultative Meeting on a “Global Network of NGOs for Community Resilience to Disasters”,Geneva, 25-26 Octombrie 2006, p. 3-7.

36

Page 38: Managementul riscului de dezastru

În ciuda tendinþei încurajatoare din ultimii 10 ani, trebuie sã se ia în calcul faptul cã ONG-urile auîntâlnit de multe ori dificultãþi în a fi acceptate, atât la nivel naþional cât ºi internaþional. De multeori au fost vãzute ca actori minori, mai ales în þãrile ale cãror guvernãri au ezitat sã confereautoritate ºi resurse societãþii civile. De fapt, de multe ori unele guvernãri nu vãd cu ochi bunidezvoltarea societãþii civile ºi chiar se opun extinderii rolului acesteia, mai ales acolo unde apar ºicritici la adresa politicilor ºi practicilor guvernamentale. În cele din urmã, participarea ONG-urilorla procesele de luare a deciziilor la nivel înalt de pânã acum a fost destul de limitatã.

Acestea fiind spuse, unele ONG-uri câºtigã o recunoaºtere tot mai mare în procesul de promovarea diminuãrii riscului de dezastru ºi se implicã tot mai activ în diferite activitãþi. În ultimii ani, existãONG-uri care s-au angajat constant sã pledeze pentru schimbarea politicilor. Altele au fost activeîn concentrarea procesului de diminuare a riscului de dezastru pe programe de reabilitare ºirefacere. Multe altele s-au implicat în dezvoltarea capacitãþii, transferul de cunoºtinþe ºiconºtientizarea publicã la nivelul comunitãþilor aflate în situaþie de risc. Toate aceste eforturi aucontribuit la reducerea vulnerabilitãþii sãracilor care locuiesc în zone predispuse la dezastre ºi lacreºterea capacitãþii lor de rezistenþã, prin activitãþi educaþionale ºi dezvoltarea abilitãþilor.

În general, au fost identificate urmãtoarele arii de intervenþie în care ONG-urile s-au implicat activ: - Politici ºi advocacy;- Cunoaºtere ºi educaþie;- Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;- Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.

Iniþiative majore luate ºi progresul înregistrat de ONG-uri la nivel internaþionalPolitici ºi advocacyUn numãr de ONG-uri au fost foarte active în promovarea unor politici ºi practici mai bune dediminuare a riscului de dezastru la nivel internaþional. Unele au jucat roluri cheie în procesul delobby de la „Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005, Kobe,Japonia, ca ºi în timpul ºi în urma implementãrii mecanismelor rezultate dupã conferinþã. Ca urmarea acestor eforturi, se recunoaºte astãzi nevoia de a aduce în prim plan diminuarea riscului dedezastru în cadrul planificãrii pentru dezvoltare.

În ciuda unui progres general în acest domeniu, trebuie avut în vedere faptul cã cele mai activeorganizaþii pe linia politicilor ºi campaniilor de advocacy nu par sã fie mereu angajate înimplementarea proiectelor ºi iniþiativelor pentru care pledeazã. Impresia generalã este cã unnumãr semnificativ de iniþiative de la nivelul comunitãþilor sunt implementate de ONG-uri naþionaleºi organizaþii regionale ºi sub-regionale. În ciuda plusului de valoare pe care îl aduc, asemeneainiþiative sunt mai puþin vizibile ºi mai puþin documentate decât cele promovate la nivel naþional.

Cunoaºtere ºi educaþieAºa cum a concluzionat „Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005,„dezastrele pot fi reduse substanþial dacã publicul este bine informat ºi motivat în vederea uneiculturi a prevenirii dezastrelor ºi a pregãtirii, care, la rândul ei, necesitã cumularea, compilarea ºidiseminarea cunoºtinþelor ºi informaþiilor relevante asupra hazardelor, vulnerabilitãþilor ºicapacitãþilor”. Astfel, cunoºtinþele privind diminuarea riscului de dezastru ar trebui introduse încurriculum-ul ºcolar ºi ar trebui utilizate ºi alte canale formale ºi informale pentru a ajunge la tineriºi copii.

37

Page 39: Managementul riscului de dezastru

Mai multe ONG-uri au jucat un rol cheie în acest domeniu. Multe dintre ele ºi-au dezvoltat propriileprograme ºi proiecte de educare a comunitãþilor locale privind modalitãþile de minimizare aefectelor adverse prin acþiuni colective ºi preventive. În ultimii doi ani, acest lucru s-a întâmplat întoate þãrile afectate de tsunami, unde se pune acum tot mai mult accent pe pregãtirea pentrudezastre ºi reducerea riscului. Unele organizaþii au fost active mai ales în lucrul cu copiii,afirmându-ºi rolul ºi abilitãþile în activitãþile de diminuare a riscului de dezastru.

Cu toate acestea, aºa cum susþin ºi unii experþi, cunoºtinþele trebuie prezentate într-o manierãcorespunzãtoare condiþiilor ºi obiceiurilor locale. Deºi acesta a fost de mult acceptat ca unprincipiu esenþial în dezvoltarea durabilã, nu a fost mereu integrat corespunzãtor în strategiile dediminuare a riscului. Prin urmare, unele ONG-uri ºi-au concentrat eforturile pe întãrirea abilitãþilorºi resurselor locale (numite generic „cunoºtinþe native”).

Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþiiÎn ultimii 10 ani, s-a recunoscut tot mai mult nevoia unei participãri sporite a comunitãþii lareducerea sustenabilã a dezastrelor, lucru ce s-a tradus în acþiuni de evaluare a gradului devulnerabilitate ºi risc de la nivelul comunitãþii. Un bun exemplu de implicare a ONG-urilor în acestdomeniu este dezvoltarea metodelor specifice pentru o evaluare participativã a gradului devulnerabilitate ºi risc ºi alte activitãþi similare. Aceste metode se axeazã pe asistenþa oferitã celorce lucreazã pe teren sau comunitãþilor, pentru a analiza gradul de vulnerabilitate al populaþiei,pentru a trasa planuri de acþiune, a mobiliza resursele ºi a pune în aplicare politicile, legile ºistrategiile corespunzãtoare pentru a reduce gradul de vulnerabilitate la dezastre al comunitãþii.

Asemenea abordãri se bazeazã pe ideea cã aceste comunitãþi îºi cunosc mai bine propria situaþieºi cã orice analizã trebuie construitã pe informaþiile lor despre condiþiile locale. Abordãrile cautãsã utilizeze rezultatele analizelor locale pentru a furniza informaþii cãtre acþiunile ºi politicile de lanivel naþional ºi internaþional. Ideal ar fi ca acestea din urmã sã determine comunitãþile sã iaatitudine ºi sã facã eforturi pentru a identifica ºi a aborda vulnerabilitatea ºi pentru a le ajuta sãgãseascã oportunitãþi de întãrire a rezistenþei la hazarde naturale.

Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastruPrimele iniþiative de implicare a comunitãþii în atenuarea gradului de risc de dezastru (ºi pregãtire)au apãrut în anii 1980 ca susþinere a unei abordãri alternative a managementului de dezastru.Acþiunile de succes bazate pe implicarea comunitãþii în atenuarea riscului de dezastru ºi pregãtirese bazeazã pe bune practici de dezvoltare comunitarã, pe respectarea structurilor ºi mecanismelororganizaþionale tradiþionale (inclusiv liderii formali ºi informali ai comunitãþii) ºi pe derulareaactivitãþilor de construire a capacitãþii cu ajutorul comitetelor de dezastru ºi al voluntarilor.

În anii trecuþi, ONG-urile au avut un rol semnificativ în procesul de atenuare ºi pregãtire pentrudezastru ºi au arãtat un real interes pentru includerea mãsurilor de atenuare ºi prevenire înproiectele lor. Cu toate acestea, aºa cum este ºi cazul activitãþilor de evaluare a gradului devulnerabilitate ºi risc al comunitãþii, încã se mai lucreazã în acest domeniu pe baza uneidocumentaþii limitate ºi a unor informaþii reduse privind natura ºi amploarea acestor activitãþi.

38

Page 40: Managementul riscului de dezastru

C. Din perspectiva ONG-urilor din mediu din România

Eforturile ONG-urilor de mediu sunt în prezent constant orientate spre iniþierea de proiecte carevizeazã protecþia mediului, fãrã a fi adresate explicit în direcþia prevenirii dezastrelor. Pe de altãparte, legislaþia adoptatã în ultimii ani în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã demonstreazãfaptul cã preocuparea administraþiei este direcþionatã spre momentul apariþiei crizei, al intervenþieiîn timpul crizei ºi pe termen scurt post-dezastru. Aºteptãrile legate de implicarea ONG-urilor suntlegate cu precãdere de intervenþia în timpul ºi imediat dupã dezastru. În plus, implicarea ONG-urilor este aºteptatã în asigurarea unui nivel ridicat de informare ºi educare a publicului larg înprivinþa dezastrelor.

Precizãrile din OUG nr.21/ 2004 referitor la potenþiala contribuþie a ONG-urilor nu face distincþieîntre organizaþiile specializate pe probleme de mediu ºi cele umanitare. În acest context, ONG-urile de mediu îºi identificã cu dificultate un rol în relaþie cu sistemul de intervenþie în situaþii deurgenþã, dat fiind faptul cã pânã ºi campaniile de educare ºi informare pot fi orientate spre noþiunide prim ajutor ºi sfaturi despre cum sã se comporte persoanele afectate în diferite situaþii de crizã.Cu toate acestea, rolul ONG-urilor de mediu poate fi extrem de important pentru a determinainiþierea unor acþiuni care sã conducã la prevenirea dezastrelor, în sensul convenþiilorinternaþionale ºi al acquis-ului comunitar.

Analiza SWOT a capacitãþii de implicare a ONG-urilor de mediu în prevenirea dezastrelor

39

Puncte tari ale ONG-urilor de mediu Puncte slabe ale ONG-urilor de mediu

- Dispun de personal calificat ºi cu expertizã înmajoritatea domeniilor vizate de prevenireadezastrelor;

- Au experienþã în formularea de politici publice,campanii de informare, educare ºi participare laprocesul legislativ (consultãri publice);

- Sunt în relaþii permanente cu organismele europene(spre exemplu Directoratul General pentru Mediu) ºicu reþele ºi organizaþii europene ºi internaþionale;

- Au experienþã în atragere de fonduri ºi derularea deproiecte cu finanþare externã, inclusiv UE;

- Dispun de personal calificat, capabil sã colaborezecu administraþia publicã pentru a formula programe -cadru care sã vizeze prevenirea dezastrelor;

- Au experienþã în atragerea de resurse din comunitãþiºi lucru cu voluntarii;

- Au experienþã în formarea de coaliþii care includdiferite tipuri de actori, pornind de la administraþiepublicã, unitãþi de învãþãmânt, ONG-uri specializateîn domenii conexe ºi pânã la cetãþeni de toatevârstele;

- Au experienþã în declanºarea ºi susþinerea decampanii media;

- Sunt reprezentate în Consiliul Economic ºi Social dinRomânia, în Consiliul Economic ºi Social European,deci sunt consultate la adoptarea de acte normative;

- Au experienþã în monitorizarea instituþiilor publice.

- Activitate orientatã exclusiv spre protecþia mediului,fãrã referire la prevenirea dezastrelor;

- Experienþã extrem de redusã în colaborarea custructurile la nivel local vizate de OUG nr. 21/2004,cum sunt Pompierii, Apãrarea civilã, Prefecturile;

- Nu sunt la fel de active în toate zonele þãrii; - Sunt slab reprezentate în anumite regiuni ale þãrii;- Se susþin financiar din proiecte finanþate din surse

externe ºi doar în foarte puþine ocazii din resurseinterne precum donaþii sau finanþãri puse la dispoziþiede Ministerul Mediului sau administraþii locale, pebazã de proiecte;

- Reacþii foarte slabe ale ONG-urilor referitoare lacauzele care au condus la impactul catastrofal alhazardelor naturale din 2005 – 2006;

- Imposibilitatea de a susþine din resurse propriirealizarea unor studii de anvergurã.

Page 41: Managementul riscului de dezastru

Pe baza rezultatelor analizei SWOT, identificãm urmãtoarele potenþiale arii de intervenþie pentruONG-urile de mediu:

- Educarea factorilor de decizie ºi a publicului referitor la prevenirea dezastrelor;- Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;- Politici publice ºi advocacy;- Cunoaºtere ºi educaþie;- Evaluarea gradului de risc ºi de vulnerabilitate la nivelul comunitãþii;- Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.

Educarea factorilor de decizie ºi a publicului în prevenirea dezastrelorCadrul legislativ actual reflectã confuzia autoritãþilor între conceptul de prevenire a dezastrelor ºiintervenþia în cazuri de urgenþã. Chiar ºi în situaþiile de urgenþã existã o perioadã de prevenire însensul diminuãrii impactului, reducerii pagubelor materiale dar mai ales a numãrului victimelor umane.

Prin popularizarea rezultatelor conferinþelor internaþionale pe tema prevenirii dezastrelor,exemplificarea cu tipuri de acþiuni întreprinse de alte state, în principal cele din spaþiul UE, dar maiales prin clarificãri de ordin conceptual, factorii de decizie pot fi influenþaþi sã susþinã distincþia între

40

Oportunitãþi ale mediului extern Ameninþãri din mediul extern

- Existã rezoluþii internaþionale ºi ale UE care prevãdimplicarea ONG-urilor în prevenirea dezastrelor;

- România trebuie sã se alinieze tendinþelor UE înprevenirea dezastrelor;

- Existã în România un cadru legislativ care susþineimplicarea ONG-urilor în intervenþiile în situaþii deurgenþã;

- Fondurile structurale pot susþine activitãþi direcþionatespre prevenirea dezastrelor;

- Fondurile europene alocate Ministerului Agriculturiipot susþine activitãþi de prevenire a dezastrelor (i.e.Programul LEADER);

- Existã un mediu de afaceri concurenþial care poatesusþine anumite reglementãri ce vizeazã prevenireadezastrelor;

- Hazardele naturale din ultimii doi ani oferã suficienteprobe în susþinerea unor politici ºi ulterior mãsurilegislative ºi de sistem;

- Locuitorii zonelor afectate recent de hazarde naturalepot proba ºi susþine necesitatea unor mãsuri înprevenirea dezastrelor.

- Legislaþia românã se referã strict la situaþii de urgenþã;- Prevenirea dezastrelor nu este susþinutã de o strategie

pe termen lung, la nivel naþional;- Existã încã destule confuzii ºi neclaritãþi referitor la

prevenirea pe termen lung ºi diminuarea efectelorunui hazard natural, când acesta devine iminent;

- Alocarea fondurilor este direcþionatã, în cea maimare parte, pentru modernizarea sistemului ºidotarea tehnicã a structurilor create de administraþiapublicã pentru intervenþia în situaþii de urgenþã;

- Stabilirea prioritãþilor de educare ºi informare apublicului este privitã de MAI ca o sarcinã exclusivãa administraþiei publice;

- Structurile implicate în intervenþia în situaþii de urgenþãau o experienþã extrem de redusã de lucru înparteneriat cu ONG-urile (foste structuri militare, i.e.Pompieri, Apãrare civilã);

- Disponibilitate redusã a MAI de dialog cu ONG-urile, încã din faza de formulare a actului normativulterior adoptat ca OUG 21/2004;

- Lipsa de experienþã ºi chiar imposibilitatea structurilorvizate de OUG 21/2004 de a finanþa directactivitatea ONG-urilor;

- Sistemul excesiv de centralizat al MAI de a alocafonduri pentru activitatea ONG-urilor;

- Experienþa extrem de redusã a MAI de a finanþa pebazã de contract activitatea ONG-urilor în susþinereaunei politici publice;

- Experienþã extrem de limitatã a structuriloradministrative de a formula politici care sã susþinãapoi programe ce pot fi incluse în prioritãþile definanþare din Fondurile Structurale.

Page 42: Managementul riscului de dezastru

prevenirea dezastrelor ºi prevenirea populaþiei ºi a structurilor administrative cu privire la iminenþaunui hazard natural sau endogen, în sensul diminuãrii impactului unui dezastru.

O atenþie deosebitã a unor astfel de campanii de educare trebuie acordatã publicului larg, celcare în final trebuie sã susþinã orice modificare de politici. În plus, publicul larg poate exercita oinfluenþã semnificativã asupra factorilor de decizie politicã, în sensul adoptãrii de mãsuri normativeatât la nivel naþional, cât ºi local.

Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelorO bunã parte dintre obiectivele formulate de ONG-urile de mediu pentru propria activitate au carezultat final reducerea potenþialului de dezastru prin diminuarea efectelor hazardelor naturale sauantropice (provocate de activitatea umanã). Pentru a contribui semnificativ la crearea unei culturipreventive referitoare la dezastre, ONG-urile de mediu trebuie sã identifice tipurile de dezastre laa cãror prevenire contribuie semnificativ acþiunile întreprinse de ele.

De exemplu, campania “Salvaþi Roºia Montana” are ca obiectiv final prevenirea unor hazardeantropice precum intoxicarea cu cianuri a populaþiei din zonã. Un alt exemplu poate fi cel alcampaniilor vizând defriºãrile, caz în care prevenirea se referã la hazarde naturale care potdeveni catastrofale prin modificarea echilibrului ecologic (inundaþii, alunecãri de teren, etc.).

Identificarea unor beneficiari finali ai activitãþii lor poate face ca ONG-urile de mediu sã fiepercepuþe ca militanþi în folosul colectivitãþilor umane, cu alte cuvinte le pot umaniza activitatea.Beneficiul imediat ar fi creºterea în popularitate ºi susþinerea din partea cetãþenilor, iar consecinþaimediatã ar putea consta în identificarea de noi resurse pentru susþinerea propriei activitãþi. La oraactualã, majoritatea ONG-urilor de mediu îºi desfãºoarã activitatea pe bazã de proiecte cufinanþare externã ºi acestea reuºesc sã atragã într-o foarte micã mãsurã resurse interne prin donaþii,cum ar fi procentul de 2% din impozit ce poate fi redirecþionat cãtre ONG-uri de cãtre contribuabiliidin România.

Politici publice ºi advocacyÎn general, experienþa ONG-urilor din perioada post-decembristã a demonstrat cã, relativ frecvent,administraþia publicã nu îºi asumã iniþierea procesului de formulare a politicilor publice care artrebui sã reformeze situaþia existentã ºi sã includã ca instrumente colaborarea cu societatea civilãºi o abordare integrativã a rezolvãrii problemelor. În cazul nostru, ONG-urilor le revine deseorisarcina sã identifice tipuri de hazarde pentru a cãror prevenire este necesarã o politicã publicã,iar apoi sã facã primii paºi în direcþia conºtientizãrii populaþiei (advocacy) ºi promovarea uneipropuneri de politicã publicã.

Deºi existã suficiente experienþe nefericite de dezastre în ultimii ani, în special provocate de ploitorenþiale ºi alunecãri de teren, se constatã un interes minim al administraþiei de a adopta un cadruintegrat de prevenire a unor astfel de catastrofe. Este meritorie iniþiativa legislativã a MinisteruluiAdministraþiei ºi Internelor, adoptatã ulterior ca OUG nr. 21/2004, dar ea nu este nici suficientãºi nici nu face obiectul prevenirii dezastrelor în sensul documentelor adoptate la nivel internaþionalîn ultimii ani. Cea mai mare lipsã se constatã la nivelul politicilor, a unei viziuni integrate vizândproblematica prevenirii dezastrelor, pornind de la vulnerabilitãþi ºi pânã la stabilirea unorresponsabilitãþi clare la nivel local, regional ºi naþional.

41

Page 43: Managementul riscului de dezastru

Cunoaºtere ºi educareMulte ONG-uri de mediu au derulat deja proiecte în parteneriat cu ºcolile. Ele deþin suficientãexperienþã pentru a influenþa includerea de teme în programa ºcolarã care sã se refere lavulnerabilitãþile de mediu, tipuri de hazarde ºi modul în care poate fi redus efectul acestora asupracolectivitãþilor umane.

Mai mult, colaborarea cu mediul universitar poate conduce la documentarea unor vulnerabilitãþi ºisusþinerea prin studii a unor politici publice adecvate. Mediul universitar poate contribuisemnificativ ºi la gãsirea de soluþii pentru reducerea riscurilor în cazul hazardelor naturale ºiantropice ºi chiar la elaborarea de metodologii pentru determinarea la nivelul unei comunitãþii atipurilor relevante de vulnerabilitãþi.

Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþiiMinisterul Transporturilor ºi Amenajãrii Teritoriului a avut iniþiativa construirii unei hãrþi avulnerabilitãþilor la nivel naþional. Activitatea se desfãºoarã însã destul de anevoios, iar expertizaONG-urilor de mediu ºi a societãþii civile, în general, este foarte puþin solicitatã/apreciatã înelaborarea ei.

Comunitatea internaþionalã a identificat ºi recunoscut în ultimii 10 ani nevoia unei participãri sporitea comunitãþilor locale la reducerea sustenabilã a dezastrelor, lucru ce s-a tradus în acþiuni deevaluare a gradului de vulnerabilitate ºi risc la nivelul comunitãþii. ONG-urile de mediu se potimplica prin dezvoltarea de metode specifice pentru o evaluare participativã a gradului devulnerabilitate ºi risc ºi alte activitãþi similare. Ele pot oferi asistenþã de specialitate comunitãþilorpentru a analiza gradul de vulnerabilitate a populaþiei, pentru a pune în aplicare politici, legi ºistrategii care sã conducã la reducerea gradul de vulnerabilitate la dezastre a comunitãþii.

De asemenea, ONG-urile de mediu pot contribui la întocmirea hãrþilor de risc. Multe dintreorganizaþii desfãºoarã activitãþi de teren sau în comunitãþi locale, precum cele ce au preocupãri înmanagementul ariilor protejate ºi protecþia biodiversitãþii (ce deþin experienþã inclusiv în cartare),protecþia apelor sau a solurilor, sau prevenirea poluãrii industriale. Acestea pot semnala adeseaautoritãþilor zonele expuse la risc. De asemenea, datoritã relaþiilor directe cu comunitãþile locale,ONG-urile de mediu pot culege informaþii cu privire la istoricul zonei, incidentele trecute ºiproporþiile acestora, condiþiile actuale, modificãri faþã de situaþiile anterioare ºi pot evalua situaþiarealã, contribuind astfel la evaluarea vulnerabilitãþii comunitãþilor locale.

Implicarea ONG-urilor de mediu poate fi susþinutã de programe care încurajeazã dezvoltareadurabilã ºi protecþia mediului, scoþând în evidenþã efectele pe termen mediu ºi lung asupramediului, a oamenilor ºi a bunurilor pe care aceºtia le deþin.

Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuareMulte dintre proiectele derulate de ONG-urile de mediu au inclus parteneriate extinse între diferiteorganizaþii, cu expertizã ºi domenii de activitate din cele mai diverse.

ONG-urile de mediu pot avea iniþiative care sã vizeze vulnerabilitatea unei comunitãþi locale, darºi tipurile de acþiuni de pregãtire a populaþiei cât mai adecvate gradului de educare, nivelului dedezvoltare economicã ºi tradiþiilor culturale ale acestora. Capacitatea ONG-urilor de a derulacampanii de informare ºi conºtientizare pentru cetãþeni este o oportunitate, pentru cã acestea pot

42

Page 44: Managementul riscului de dezastru

adapta campaniile specificului local ºi grupului þintã. Rolul lor poate fi acela de promotor al ideiide pregãtire pentru a reacþiona în caz de dezastru ºi/sau de mobilizare a diferitelor tipuri deresurse umane ºi materiale pentru pregãtirea populaþiei.

De asemenea, organizaþiile neguvernamentale de mediu pot iniþia simulãri ºi formarea unor grupurilocale de acþiune, stabilind de comun acord cu acestea metode proprii de avertizare ºi intervenþie.Simularea va creºte capacitatea de reacþie a populaþiei ºi va preveni în special pierderea de vieþiomeneºti (prin utilizarea metodelor tradiþionale de avertizare, în special în zonele rurale; prinrealizarea de simulãri privind evacuarea etc.).

Metode ºi tehnici de implicare a ONG-urilor de mediu în managementul riscului dedezastru

Instrumente în sprijinul ONG-urilor privind avertizarea timpurie10

Urmãtoarele tehnici sunt prezentate în ”Manualul ºi liniile directoare pentru managementul demediu ºi dezvoltarea durabilã” („Handbook and Guidelines for Environmental Management andSustainable Development”), al UNDP. Se pot identifica soluþii alternative reale, concentrându-ne pemanagementul de mediu ºi dezvoltarea sustenabilã ºi pe încurajarea implicãrii populaþiei înorganizarea programelor. Principiile managementului de mediu, al atenuãrii dezastrelor ºi aldezvoltãrii sustenabile ar trebui sã fie parte integrantã a activitãþilor zilnice ºi sã permitãidentificarea atât a oportunitãþilor, cât ºi a necesitãþilor în ceea ce priveºte mediul, atunci când sestabilesc obiective de dezvoltare economicã ºi socialã.

Pregãtirea unei analize de mediu (AM)Analiza de mediu este un instrument ce furnizeazã informaþii ºi o evaluare de bazã a mediului lanivel de þarã ºi de proiect. Acestea stau la baza Strategiei de Management de Mediu.

Structura AM este urmãtoarea:1. O scurtã descriere a mediului þãrii respective (sau al ariei prevãzute în proiect). Aceasta poateinclude:

- date esenþiale asupra mediului – cote de înãlþime, precipitaþii, caracteristici sezoniere, ploi,climã, temperaturã, existenþa faliilor seismice, susceptibilitate la alte dezastre naturale,numãrul, rata de creºtere ºi distribuþia populaþiei;

- ecosisteme terestre – câmpii, munþi, vãi, zone cu eroziune a solului ºi deºertificare;- ecosisteme acvatice – principalele corpuri de apã, bazine internaþionale ºi ape subterane;- medii marine ºi de coastã – descrierea punctelor de legãturã dintre pãmânt ºi apã, prezenþa

pãdurilor de mangrove, potenþialul de pescuit, porturile ºi turismul. - principalele resurse neregenerabile – principalele zãcãminte de petrol ºi minereuri,

capacitatea ºi tipul de consum, importanþa lor pentru economie ºi mediu.- diversitatea biologicã ºi resursele regenerabile – principalele specii biologice ºi oportunitãþi

pentru utilizare ºi conservare.

2. Descrierea principalelor probleme de mediu.

10 Gustavo Wilches, InterWorks - „Disasters and the environment”, ed. a 2-aition, UMDP „Disaster Management TrainingProgramme”, 1995.

43

Page 45: Managementul riscului de dezastru

3. Dezvoltarea economicã ºi a mediului – aceastã secþiune analizeazã dacã strategia pentrudezvoltare economicã adoptatã de þara respectivã prevede ºi un plan ce are în vedere unmanagement de mediu ºi o dezvoltare durabilã, incluzând:

- un plan de dezvoltare naþionalã – mãsuri de protecþie a mediului, planuri pentruîmbunãtãþirea bazei de resurse ºi a mediului;

- politici economice, facilitãþi ºi reguli – costul resurselor ce susþin datorii externe, mecanismede protecþie ºi aplicare, politici de subvenþionare precum cele privind pesticidele.

4. Capacitatea þãrii de a realiza un management adecvat de mediu ºi dezvoltarea durabilãcorespunzãtoare:

- aplicarea politicilor, legilor ºi regulamentelor de mediu;- principalii actori de mediu – instituþiile guvernamentale, organizaþiile internaþionale, ONG-

urile ºi alte asociaþii;- forþa ºi capacitatea instituþiilor;- programe de educaþie ºi conºtientizare despre mediu;- asistenþa internaþionalã pentru protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþii mediului.

5. Impacturi de mediu asociate cu implementarea programului de þarã UNDP.

6. Alternative la programul de þarã propus.

Evaluarea impactului asupra mediului ºi tehnici de managementEvaluarea impactului asupra mediului (EIM) este un proces de analizã ce furnizeazã factorilor dedecizie predicþiile posibilelor consecinþe ale unui proiect, astfel încât acesta sã poatã fi modificatdacã este cazul. De obicei este necesarã o echipã multidisciplinarã pregãtitã pentru a realiza EIMºi necesitã capacitate de analizã, susþinere instituþionalã ºi putere de monitorizare.

Hãrþi ºi scheme – aceastã tehnicã constã în a suprapune o serie de hãrþi computerizate, fiecareconþinând date despre variabilele de mediu, sociale ºi economice, urmatã apoi de alegerea uneicombinaþii de interacþiuni. În managementul dezastrelor, realizarea hãrþilor de hazard apare carezultat al evaluãrii hazardelor, prin reprezentarea frecvenþei/probabilitãþii apariþiei hazardelor dediverse magnitudini sau duratã.

Diagrame – acestea ilustreazã modul în care diferite elemente ale ecosistemului sunt inter-relaþionate. Modelarea cu ajutorul graficelor poate spori capacitatea diagramelor de a demonstracum modificarea unui singur element al unui sistem le poate afecta pe celelalte.

Monitorizarea mediului ºi luarea deciziilor – sistemele de monitorizare a mediului deþin informaþiicare ajutã la îmbunãtãþirea procesului de luare a deciziilor ºi la evaluarea programelor existente.Monitorizarea se poate realiza prin trimiterea unor persoane sã culeagã informaþii sau prinanaliza fotografiilor prin satelit.

Legislaþia de mediu ºi zonarea – aceste tehnici permit autoritãþilor sã reglementeze activitãþileumane care au un impact asupra mediului ºi sã informeze utilizatorii individuali sau comercialidespre activitãþile care le sunt permise ºi, în unele cazuri, despre responsabilitãþile care le revindacã activitãþile lor afecteazã mediul.

Modele matematice – modelele i-au ajutat pe ingineri sã testeze capacitatea proiectelor deconstrucþie propuse, cum ar fi controlul barajelor ºi al poluãrii. Modelele pot ajuta, de asemenea,la o mai bunã înþelegere a modului în care substanþele chimice se manifestã în aer ºi producsmogul. Alte modele, cum ar fi tehnica de input/output, aratã fluxul de bunuri ºi servicii, mãsurândeficienþa cu care sunt utilizate resursele naturale.

44

Page 46: Managementul riscului de dezastru

VII. CONCLUZII ªI RECOMANDÃRI

La nivel social, în ciuda unor acþiuni benefice deja existente însã prea puþine, este evidentã nevoiade informare, conºtientizare, instruire ºi implicare în ceea ce priveºte orice problemã definitã dreptsituaþie de crizã sau de dezastru. Aºa cum deseori se întâmplã în România, implicarea comunitãþilorîn rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusã, soluþiile, eforturile financiare ºi materialefiind solicitate din partea autoritãþilor publice locale sau centrale. Acestea nu au capacitatea sãprevinã sau sã reducã impactul dezastrelor, fazele pre-dezastru ºi post-dezastru fiind marcate delipsa abilitãþilor de management ºi de incapacitatea de a gestiona resursele existente.

Pe de altã parte, factorii care influenþeazã schimbãrile climatice sau dezvoltarea economicã ne-durabilã pot creºte incidenþa ºi amplitudinea dezastrelor (fie ele provocate de evenimentemeteorologice extreme sau de accidente industriale). De aceea, nu mai putem vorbi de odezvoltare durabilã a comunitãþilor fãrã sã o asociem cu prevenirea dezastrelor, mai exact cuidentificarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor, conºtientizarea ºi implicarea populaþiei în prevenire,conservarea mediului în bune condiþii etc. În acest context, procesul de participare publicã esteesenþial, þinând cont ºi de calitatea vieþii, calitatea mediului, vitalitatea economiei, echitatea socialãºi rezistenþa în caz de dezastre.

Aceastã abordare integratoare trebuie sã fie asiguratã de politici publice care sã rãspundã înprimul rând nevoii de a construi o culturã a prevenirii. Iar transformarea societãþii într-unaresponsabilã din punct de vedere ecologic reprezintã o prioritate pentru aceste politici.

Sistemul politicilor de mediu ar trebui sã fie cel puþin:- rezonabil din punct de vedere administrativ ºi operaþional;- capabil sã emitã reguli clare, logice ºi stabile;- sã ofere puterea de a acþiona ºi de a accepta responsabilitatea;- transparent, astfel încât motivele ºi argumentele diverselor alternative sã fie clare pentru toatã

lumea;- sã îi determine pe cei afectaþi de problemele de mediu sã îºi schimbe comportamentul pentru

a le influenþa pozitiv situaþia.

Astfel, este necesarã ºi o întãrire a mãsurilor legislative ºi administrative eficiente pentruîmbunãtãþirea mecanismelor existente la nivel guvernamental. O atenþie deosebitã trebuieacordatã ºi integrãrii sectorului privat ºi a organizaþiilor neguvernamentale (inclusiv cele de mediu)în activitãþile de management al dezastrelor.

ONG-urile de mediu pot contribui la toate etapele de management al dezastrelor, utilizându-ºiexpertiza, experienþa ºi flexibilitatea în urmãtoarele domenii:

- Educarea factorilor de decizie ºi a publicului în prevenirea dezastrelor;- Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;- Politici publice ºi advocacy;- Cunoaºtere ºi educaþie;- Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;- Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.

45

Page 47: Managementul riscului de dezastru

Se sperã ca într-un viitor apropiat, rolul ONG-urilor în prevenirea dezastrelor sã creascã prin:a. mobilizarea energiei comunitãþilor locale (inclusiv asigurarea managementului voluntarilor)

în sprijinirea pe termen lung a proiectelor propuse de autoritãþi, permiþând cetãþenilor sãparticipe la identificarea unor soluþii pe termen lung pentru creºterea calitãþii vieþii;

b. susþinerea corelãrii elementelor esenþiale de dezvoltare durabilã – ecologic, economic,social;

c. sprijinirea populaþiei pentru a face faþã schimbãrilor din comunitate ºi implicit scãdereavulnerabilitãþii lor la dezastre cauzate de creºterea rapidã a populaþiei, urbanizare ºievoluþia tehnologicã, în mãsura în care acestea contribuie la degradarea mediului;

d. utilizarea ca oportunitate a tendinþei finanþatorilor de a canaliza fonduri pentru prevenireadezastrelor cãtre ONG-uri internaþionale ºi naþionale, decât cãtre autoritãþile publice.

De asemenea, pentru a îmbunãtãþi implicarea organizaþiilor neguvernamentale de mediu înmanagementul dezastrelor, formulãm urmãtoarele recomandãri pentru instituþiile publice locale ºicentrale cu atribuþii în managementul dezastrelor:

- realizarea unui sistem naþional integrat de gestionare a crizelor cu un grad dedescentralizare care sã permitã flexibilitate ºi daptarea la nevoile specifice ale diferitelorregiuni ºi comunitãþi;

- includerea organizaþiilor neguvernamentale de mediu ca actori în procesul de construire aacestui sistem ºi, mai ales, implicarea acestora în structurile locale ºi regionale cu atribuþii îndomeniul managementului situaþiilor de urgenþã. Este important, în acest sens, ca ONG-urilesã fie vizate nu numai ca prestatori de servicii de voluntariat în momentul produceriidezastrului. Autoritãþile publice ar putea beneficia (direct sau indirect) de expertiza ONG-urilor ºi de informaþiile pe care acestea le deþin din zona lor pentru prevenirea dezastrelor,prin activitãþi ca: educarea ºi mobilizarea comunitãþilor, avertizarea timpurie, identificareariscurilor ºi a vulnerabilitãþilor etc.;

- identificarea unor soluþii de finanþare a activitãþii ONG-urilor. Furnizarea coerentã aexpertizei ºi a serviciilor cãtre administraþia publicã ºi comunitãþi trebuie susþinutã financiarpentru a fi eficientã, iar administraþia publicã are acces la aceste resurse;

- stimularea parteneriatului ºi colaborãrii între administraþia publicã ºi organizaþiileneguvernamentale de mediu pentru prevenirea dezastrelor.

46

Page 48: Managementul riscului de dezastru

VIII. BIBLIOGRAFIE

Documente de specialitateAlexander, D. E. (1993), Natural Disasters, UCL Press, London, 632 p.

Basher, Reid, Global early warning systems for natural hazards: systematic and people-centred,UN-ISDR Platform for the Promotion of Early Warning, 2006

Balteanu D. ºi M. Sima, Modificãri globale ale mediului. Hazarde naturale ºi tehnologice, ediþia aIII-a, Bucureºti, 2006

Cutter, S.L. (2001), The changing nature of risks and hazards, in “American hazardscapes: theregionalization of hazards and disasters”, Cutter, S. L. (ed.), Jospeh Henry Press, Wahsington, D.C

Das, H.P. et al., Agro meteorology related to extreme events, in World MeteorologicalOrganization, Technical Note no.201, Geneva, 2003

Macklin M. et al., The long-term fate and environmental significance of contaminant metalsreleased by the January and March 2000 mining tailings dam failures in Maramures county, upperTisa Basin, Romania, Applied Geochemistry, Elsevier, 2003

Mileti, D. S., Disasters by design. A reassessment of natural hazards in the United States. JosephHenry Press, Washington, D.C, 1999

Smith, K., Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster, Routledge, London andNew York, 2001

Tobin, G.A. ºi B.E. Montz, Natural Hazards. Explanation and Integration, the Guildford Press, NewYork, 1997

Wilches, Gustavo, Disasters and the environment, in „Disaster Management Training Programme”,1995

Alte documenteAn Overview of Disaster management, 2nd Edition, Disaster Management Training Programme,UNDP, 1992

COM(2004)472, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Flood riskmanagement. Flood prevention, protection and mitigation, Comisia Europeanã, Bruxelles,12.07.2004

COM(2005)153, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Reinforcing EUDisaster and Crisis Response in third countries, Comisia Europeanã, Bruxelles, 20.4.2005

Final declaration, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18octombrie 2003

Global Survey of Early Warning Systems; An assessment of capacities, gaps and opportunitiestoward building a comprehensive global early warning system for all natural hazards, raportpregãtit la solicitarea Secretarului General al Naþiunilor Unite, septembrie 2006

47

Page 49: Managementul riscului de dezastru

NGOs and Disaster Risk Reduction – A preliminary review of initiatives taken and progress made,background paper for a consultative meeting on a “Global Network of NGOs for CommunityResilience to Disasters, Geneva, 25-26 octombrie 2006

Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþiide urgenþã, Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, 2007

Strategia de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã, MinisterulAdministraþiei ºi Internelor, 2005

Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare, Cotidianul, 23.02.2007

Resurse webwww.igsu.ro - Inspectoratul general pentru Situaþii de Urgenþã

www.mai.gov.ro - Ministerul Administraþiei ºi Internelor

www.unisdr.org – Strategia Naþiunilor Unite privind Reducerea Dezastrelor

www.preveniredezastre.ro - Crucea Roºie Românã, Campania pentru prevenirea dezastrelor

www.meteoalarm.eu - informaþii despre fenomene meteo extreme care se produc pe continentuleuropean; acest proiect a fost iniþiat de Institutul pentru Meteorologie ºi Geodinamicã din Austria,informaþiile venind din 20 de þãri din Europa.

48

Page 50: Managementul riscului de dezastru

ANEXA 1

Cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul de persoane decedate ºi afectate(Sursa: EM-DAT: The OFDA/CRED International Disaster Database, 2005)

ANEXA 2

Organizaþii neguvernamentale care s-au implicat efectiv în ceea ce numim managementul risculuide dezastru.

Societatea Naþionalã de Cruce RoºieCrucea Roºie Românã este un ONG specializat în pregãtirea ºi asistenþa de urgenþã în caz dedezastru. În colaborare cu compania Petrom S.A., CRR a iniþiat în vara anului 2005 un parteneriatde responsabilitate socialã în judeþele Argeº, Dâmboviþa ºi Prahova, dorind sã îmbunãtãþeascãrezistenþa ºi capacitatea de reacþie a comunitãþilor expuse riscurilor de dezastre naturale sauprovocate de om. Mai multe informaþii la: www.preveniredezastre.ro

Agenþia pentru Informarea ºi Dezvoltarea Organizaþiilor Neguvernamentale (AID-ONG)AID-ONG activeazã pentru stimularea activitãþii organizaþiilor neguvernamentale ºi promovareavoluntariatului, dezvoltarea sectorului asociativ ºi a calitãþii activitãþilor derulate în cadrul acestuia,administrând programe la nivel local ºi naþional. O problemã de actualitate în ultimii ani este aceeaa managementului riscului de inundaþii, dificultatea gestionãrii crizelor provocate de viituri ºicarenþele în educaþia populaþiei pe aceastã temã devenind tot mai evidente. AID-ONG s-a implicatîn Campania S.O.S. - Solidaritate cu Oameni Sinistraþi din BANAT!, având ca scop corelareaacþiunilor desfãºurate de instituþii publice ºi organizaþii neguvernamentale pentru ajutorareasinistraþilor.Mai multe informaþii la: www.aid-ong.ro

49

Dezastrul Data Persoanedecedate

Cutremur 4 martie 1977 1 641

Inundaþii 1926 1 000

Cutremur 10 noiembrie 1940 980

Inundaþii 11 mai 1970 215

Inundaþii 28 iulie 1991 108

Inundaþii Iulie 1975 60

Temperaturi extreme 1 iulie 2004 27

Inundaþii 9 iulie 2005 24

Inundaþii 8 iunie 1998 23

Dezastrul DataPersoaneafectate

Inundaþii Iulie 1975 1 000 000

Cutremur 4 martie 1977 386 300

Inundaþii 11 mai 1970 238 755

Inundaþii Iulie 1997 122 320

Inundaþii Aprilie 2000 60 431

Inundaþii 28 iulie 1991 15 000

Inundaþii 9 iulie 2005 14 669

Inundaþii 28 iulie 2004 14 128

Inundaþii 8 iunie 1998 13 000

Inundaþii 19 iunie 2001 10 803

Page 51: Managementul riscului de dezastru

Asociaþia Salvatorilor Voluntari pentru Situaþii de UrgenþãA.S.V.S.U. este o echipã ce selecteazã ºi instruieºte, în mod organizat, personal voluntar din cadrulsocietãþii civile, pentru intervenþii în situaþii de urgenþã, având ca scop salvarea de vieþi omeneºti ºiprotejarea mediului. A.S.V.S.U. a participat în perioada 11-12. 05. 2005 la exerciþiul „AccidentTehnologic Nuclear” la Cernavodã, apoi în perioada 6-7 iulie 2005, la exerciþiul din Valea Jiului,bazat pe simularea de rupere de baraj. Pe data de 09.07.2005 i-a fost solicitat sprijinul la viiturileºi alunecãrile de teren din valea Jiului de Vest, în 23-24 iulie a organizat o expediþie fulger pentrupopulaþia sinistratã din stânga Siretului, distribuindu-se ajutoare de la populaþia ºi societãþilecomerciale din Bucureºti, iar în 27.07.2005 a intervenit în accidentul de la centrala termicã CETSud Bucureºti. Mai multe informaþii la: www.asvsu.d2.ro

50

Page 52: Managementul riscului de dezastru

51

Page 53: Managementul riscului de dezastru