MANAGEMENTUL ECOLOGIC SIGUR AL BIFENILILOR POLICLORURAŢI

Decembrie 2009

Ministerul Mediului Fondul Global de Mediu Banca Mondială

GHID PRACTIC

2/106

W 14 Autori: Urs K. Wagner, Francis De Haas, Evelyne Schneider, ETI-International, Elveţia. Contribuţii: Liudmila Marduhaeva, Punct Focal Naţional pentru Convenţia Stockholm, Ministerul Mediului, Chişinău, Republica Moldova Valentin Pleşca, Ion Barbărasă, Larisa Cupcea, Echipa de management al proiectului “Managementul şi distrugerea stocurilor de poluanţi organici persistenţi”, Ministerul Mediului, Chişinău, Republica Moldova Valentin Arion, consultant local, Chişinău, Republica Moldova Proiectul: Acest Ghid a fost elaborat in cadrul proiectului “Managementul şi distrugerea stocurilor de poluanţi organici persistenţi”, finanţat de Fondul Global de Mediu prin de Banca Mondială şi implementat de Ministerul Mediului. Ediţia: Prima ediţie, decembrie 2009. Copyright: Materialul din această publicaţie poate fi citat sau reprodus, cu permisiunea autorilor şi făcând referinţă la numărul documentului. O copie a publicaţiei conţinând citatul sau reproducerea amintită urmează să fie trimisă către Urs K. Wagner, Elveţia sau către Echipa de management al proiectului la Ministerul Mediului. Contact: Echipa de management a proiectului (EMP) Ministerul Mediului str. Cosmonautilor, 9, biroul 614A MD-2005 Chişinău, Republica Moldova Tel.: + 373 22 226 849 Fax: + 373 22 226 254 E-mail: info@moldovapops.md Internet: www.moldovapops.md

CZU 574.4:678.7(036)

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII Wagner, Urs K. Managementul ecologic sigur al bifenililor plicloruraţi : Ghid practic / Urs K. Wagner, Fransis De Haas, Evelyne Schneider ; contribuţii : Ludmila Marduhaeva, Valentin Pleşca, Ion Barbărasă [et al.]. – Ch. : “Garomond-Studio”SRL, 2010. – 106 p. 150 ex. ISBN 978-9975-9546-9-3 CZU 574.4:678.7(036) W 14

3/106

PREFAŢĂ

Pe parcursul ultimului deceniu problema Poluanţilor Organici Persistenţi (POP) a ieşit în prim-planul agendei de mediu a Republicii Moldova, ca parte a programelor de management al substanţelor şi deşeurilor periculoase. După semnarea Convenţiei de la Stockholm privind POP (2001) aceasta a început să fie tratată ca un domeniu prioritar de acţiuni care ocupă un loc aparte printre principalele probleme de mediu ale ţării. Raportat la problema managementului POP, Moldova a trecut printr-un şir de etape consecutive, inclusiv clarificarea situaţiei, stabilirea priorităţilor şi a unor obiective realiste, urmate de elaborarea Planului Naţional de Implementare (PNI) a Convenţiei de la Stockholm. Republica Moldova acţionează responsabil în vederea îndeplinirii obligaţiilor care îi revin, în cadrul Convenţiei de la Stockholm. Acest lucru cere mobilizarea unor resurse instituţionale şi financiare considerabile interne, precum şi o asistenţă internaţională. În această ordine de idei, Banca Mondială, care a finanţat elaborarea PNI şi implementează proiectul “Managementul şi distrugerea stocurilor poluanţi organici persistenţi”, sprijină Republica Moldova in vederea realizării unui inventar al uleiurilor din instalaţiile electrice, contaminate cu bifenili policloruraţi (PCB), şi a elaborării cadrului legal de gestionare a PCB. In linia celor menţionate mai sus, Ghidul de management al PCB vine în sprijinul organizaţiilor publice şi private şi a întreprinderilor care au de a face cu echipament şi deşeuri PCB, cu elemente ale conceptului de Management Ecologic Sigur. Ghidul susţine introducerea unui sistem de management pentru evidenţa, monitorizarea şi eliminarea ecologic sigură a echipamentului electric contaminat cu PCB in Moldova. El este destinat specialiştilor din sectorul electroenergetic al Republicii Moldova care intră în contact cu echipamente şi produse care conţin sau pot conţine PCB, la locul de muncă. Ghidul promovează managementul ecologic sigur al echipamentului electric care conţine PCB, pe parcursul întregului ciclu de viaţă al acestuia. Informaţia detaliată privind influenţa POP şi PCB asupra omului, legile şi tratatele internaţionale care reglementează aceste sunstanţe şi alte teme legate de managementul PCB îi dau cititorului posibilitatea de a învăţa cum să se protejeze singur şi cum să protejeze mediul înconjurător de influenţa nocivă a PCB. Ghidul tratează aspecte ca identificarea şi exploatarea echipamentului respectiv, scoaterea din uz a instalaţiilor contaminate, precum şi transportul, stocarea provizorie şi eliminarea definitivă a materialelor şi deşeurilor care conţin PCB. O parte esenţială a acestui document o constituie descrierea procedurilor de securitate şi a acţiunilor în situaţii excepţionale.

4/106

CUPRINS

1. Convenţiile internaţionale şi cadrul legislativ naţional ...........................................................................7 1.1. Convenţia de la Basel...........................................................................................................................7 1.2. Convenţia de la Stockholm ..................................................................................................................7 1.2.1 Reglementările Convenţiei de la Stockholm referitoare la PCB ..........................................................8 1.3. Convenţia de la Rotterdam...................................................................................................................8 1.4. Legislaţia Republicii Moldova .............................................................................................................9

2. Informaţii generale şi pericolul PCB ......................................................................................................11 2.1. Poluanţii organici persistenţi şi PCB..................................................................................................11 2.2. Date generale privind PCB.................................................................................................................11 2.3. Domeniile de aplicare şi pătrunderea în mediul ambiant ...................................................................15 2.4. Impactul PCB asupra sănătăţii şi mediului natural.............................................................................17

3. Identificarea şi monitorizarea .................................................................................................................21 3.1. Inventarierea.......................................................................................................................................21 3.2. Controlul vizual al echipamentului potenţial contaminat cu PCB......................................................22 3.2.1. Transformatoarele ...........................................................................................................................22 3.2.2. Condensatoarele ..............................................................................................................................24 3.2.3. Regulile de securitate ......................................................................................................................26 3.3. Prelevarea probelor pentru determinarea PCB...................................................................................26 3.3.1. Pregătirea de prelevarea probelor ....................................................................................................26 3.3.2. Reguli generale de prelevare a probelor ..........................................................................................28 3.3.3. Prelevarea probelor din condensatoare............................................................................................28 3.3.4. Prelevarea probelor din transformatoare .........................................................................................29 3.3.5. Prelevarea probelor din transformatoarele scoase din uz şi golite...................................................31 3.3.6. Prelevarea probelor de material solid ..............................................................................................31 3.3.7. Prelevarea probelor de sol ...............................................................................................................33 3.4. Testarea preliminară a PCB şi analiza de laborator............................................................................34 3.4.1. Analiza prin cromatografie în gaze .................................................................................................37 3.4.2. Procesul analizei..............................................................................................................................38 3.5. Baza de date .......................................................................................................................................39 3.6. Marcarea echipamentului controlat ....................................................................................................40 3.6.1. Standardul UE pentru marcarea echipamentului cu conţinut de PCB .............................................42 3.7. Inspectarea amplasamentului potenţial contaminat............................................................................43 3.7.1. Registrul zonelor potenţial contaminate si a locurilor de stocare a echipamentului........................43 3.7.2. Estimarea riscurilor .........................................................................................................................43 3.7.3. Analiza ............................................................................................................................................44 3.7.4. Gradul de contaminare ....................................................................................................................44

4. Managementul PCB .................................................................................................................................46 4.1 Planul de management al PCB ...........................................................................................................46 4.1.1 Desemnarea persoanei responsabile ................................................................................................46 4.1.2 Instruirea personalului.....................................................................................................................46 4.1.3 Inventarierea....................................................................................................................................46 4.1.4 Baza de date privind zonele contaminate cu POP ...........................................................................46 4.1.5 Planul de întreţinere a echipamentului PCB....................................................................................47 4.1.6 Planul de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere.....................................47 4.1.7 Planul de eliminare..........................................................................................................................47 4.2 Planul de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere........................................47 4.2.1 Prevenirea........................................................................................................................................47 4.2.2 Controlul .........................................................................................................................................47 4.2.3 Măsurile de remediere .....................................................................................................................48 4.3 Priorităţile în eliminarea PCB ............................................................................................................48

5/106

5. Întreţinerea echipamentului cu conţinut de PCB ..................................................................................49 5.1 Bunele practici de lucru......................................................................................................................49 5.2 Întreţinerea transformatoarelor care conţin PCB................................................................................50 5.2.1 Controlul vizual...............................................................................................................................51 5.2.2 Scurgerile din transformator............................................................................................................52 5.2.3 Nivelul uleiului în transformator .....................................................................................................52 5.2.4 Indicatorul de temperatură...............................................................................................................52 5.2.5 Indicatorul de presiune-vacuum ......................................................................................................53 5.2.6 Coroziunea rezervorului şi a radiatorului ........................................................................................53 5.2.7 Testele de performanţă ....................................................................................................................53 5.3 Întreţinerea condensatoarelor care conţin PCB ..................................................................................53 5.4 Lichidele de substituţie ......................................................................................................................54

6. Măsurile de securitate ..............................................................................................................................55 6.1 Expunerea la PCB ..............................................................................................................................55 6.1.1 Sistemul digestiv .............................................................................................................................55 6.1.2 Pielea ...............................................................................................................................................55 6.1.3 Respiraţia.........................................................................................................................................55 6.2 Echipamentul personal de protecţie ...................................................................................................56 6.3 Protecţia mediului înconjurător ..........................................................................................................57

7. Măsurile luate în situaţii excepţionale şi acţiunile de decontaminare ..................................................58 7.1 Măsurile urgente luate în cazul unor „incidente reci” ........................................................................58 7.2 Măsurile urgente luate în cazul unor „incidente fierbinţi” .................................................................59 7.2.1 Incidentele provocate de malfuncţiile echipamentului ....................................................................59 7.2.2 Incendiile.........................................................................................................................................59 7.3 Primul ajutor în cazurile de contact cu PCB ......................................................................................61 7.4 Decontaminarea după incidente .........................................................................................................61 7.4.1 Evaluarea incidentului.....................................................................................................................61 7.4.2 Metodele de decontaminare.............................................................................................................62 7.4.3 Protecţia lucrătorilor şi a mediului înconjurător..............................................................................62 7.4.4 Eliminarea deşeurilor ......................................................................................................................63 7.5 Supravegherea procesului de decontaminare .....................................................................................63 7.5.1 Nivelul admisibil al poluării reziduale după decontaminare ...........................................................63

8. Scoaterea din exploatare a echipamentului PCB...................................................................................64 8.1 Scoaterea din uz a transformatoarelor ................................................................................................64 8.2 Scoaterea din uz a condensatoarelor ..................................................................................................65 8.2.1 Pregătirea.........................................................................................................................................65 8.2.2 Demontarea .....................................................................................................................................66 8.2.3 Scoaterea din exploatare a altor echipamente..................................................................................67

9. Ambalajul..................................................................................................................................................68 9.1 Ambalarea conform ADR ..................................................................................................................68 9.2 Containere utilizate pentru transportarea PCB...................................................................................69 9.3 Marcarea ambalajului.........................................................................................................................72 9.3.1 Marcarea pentru stocare si transportare...........................................................................................72 9.4 Manevrarea deşeurilor ambalate ........................................................................................................73

10. Stocarea temporară ..................................................................................................................................75 10.1 Stocarea temporară pe amplasament ..................................................................................................75 10.2 Platforma centrală de stocare .............................................................................................................76

11. Transportarea ...........................................................................................................................................79 11.1 Reglementările internaţionale privind transportarea bunurilor periculoase .......................................79 11.2 ADR ...................................................................................................................................................79 11.2.1 Obligaţiile părţilor ...........................................................................................................................79 11.2.2 Documentaţia ..................................................................................................................................80 11.3 Transportarea mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova.............................................80 11.4 Transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase..........................................................................81 11.5 Incărcarea şi controlul de securitate înainte de transportare...............................................................82

6/106

11.5.1 Regulile de încărcare pentru transporturile în interiorul ţării ..........................................................82 11.5.2 Încărcarea containerelor pentru transport internaţional ...................................................................82

12. Eliminarea .................................................................................................................................................85 12.1 Generalităţi.........................................................................................................................................85 12.2 Metodele de decontaminare ...............................................................................................................86 12.2.1 Declorurarea ....................................................................................................................................86 12.2.2 Tehnologia LTR2.............................................................................................................................86 12.2.3 Înlocuirea uleiului............................................................................................................................87 12.3 Metodele de eliminare........................................................................................................................88 12.3.1 Incinerarea la temperatură înaltă .....................................................................................................88 12.3.2 Incinerarea in cuptoarele de ciment.................................................................................................89 12.3.3 Stocarea în subteran.........................................................................................................................89 12.3.4 Arcul cu plasmă...............................................................................................................................89 12.3.5 Vitrificarea in situ............................................................................................................................89 12.3.6 Bioremedierea .................................................................................................................................90 12.3.7 Tehnologiile în curs de elaborare ....................................................................................................90

13. Listă de abrevieri / Glosar .......................................................................................................................91

14. Anexe .........................................................................................................................................................93 14.1 Contacte .............................................................................................................................................93 14.2 Companii de tratare şi eliminare a PCB .............................................................................................94 14.3 Informaţii detaliate pe Internet ...........................................................................................................96 14.4 Planul acţiunilor de urgenţă în cazul unor “incidente reci”................................................................97 14.5 Planul acţiunilor de urgenţă în cazul unor “incidente fierbinţi” .........................................................98 14.6 Bunele practici de lucru......................................................................................................................99 14.7 Documentul de transportare transfrontalieră a deşeurilor periculoase .............................................100 14.8 Documentul de notificare privind transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase ...................102 14.9 Declaraţia privind bunurile periculoase şi certificatul de ambalare în container..............................104 14.10 Forma de inventariere a PCB ...........................................................................................................105

7/106

1. CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CADRUL LEGISLATIV NAŢIONAL

Substanţele chimice periculoase şi deşeurile periculoase sunt reglementate de trei convenţii internaţionale:

Convenţia de la Basel care reglementează deplasarea transfrontalieră a deşeurilor periculoase şi eliminarea lor.

Convenţia de la Stockholm care controlează scoaterea din uz a Poluanţilor Organici Persistenţi (POP) la scară mondială.

Convenţia de la Rotterdam care reglementează comerţul cu pesticide şi alte substanţe chimice periculoase (procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză).

1.1. Convenţia de la Basel Convenţia de la Basel (1989) a fost încheiată în scopul îmbunătăţirii controlului asupra circulaţiei transfrontaliere a deşeurilor periculoase. Către septembrie 2008, ea a fost ratificată de 170 de state ale lumii. Republica Moldova a ratificat Convenţia de la Basel la 2 iulie 1998. Convenţia de la Basel are următoarele obiective:

Reducerea circulaţiei transfrontaliere a deşeurilor periculoase până la un nivel minim la care se poate asigura gestionarea lor ecologic sigură,

Eliminarea deşeurilor periculoase în locuri cât mai apropiate sursei de producere a lor, Minimizarea producerii deşeurilor periculoase, in termeni de cantitate şi periculozitate, Interzicerea exportului deşeurilor periculoase către ţările în curs de dezvoltare care nu au tehnologii de eliminare adecvate.

Convenţia a pus în aplicare un sistem de control operaţional strict bazat pe procedura de notificare prealabilă. Transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri poate avea loc doar în baza unei notificări prealabile scrise a autorităţilor competente ale statelor exportatoare, importatoare sau de tranzit şi a consimţământului acestor autorităţi de a permite transportul transfrontalier al deşeurilor (vezi, de asemenea, punctul 11.4 şi anexele 14.7 şi 14.8).

Orice transport transfrontalier al deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri, întreprins în afara sistemului de notificare, este considerat trafic ilicit.

1.2. Convenţia de la Stockholm

Această Convenţie reglementează scoaterea din uz a (deocamdată) 12 substanţe chimice toxice, cunoscute ca poluanţi organici persistenţi (POP). Alţi nouă POP vor fi adăugaţi la Convenţie in august 2010 (vezi pagina următoare).

Convenţia de la Stockholm privind Poluanţi Organici Persistenţi a fost adoptată la 22 mai 2001 şi a intrat in vigoare la 17 mai 2004, la 90 zile după ce a fost ratificată de al 50-lea stat membru. Până în noiembrie 2009, Convenţia a fost semnată de 152 ţări. Republica Moldova a semnat Convenţia de la Stockholm la 23 mai 2001 şi a ratificat-o la 19 februarie 2004.

Cei 12 POP stabiliţi iniţial sunt: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, mirex, toxafen, bifenilii policloruraţi (PCB), precum şi dioxinele şi furanii (ultimii sunt produşi generaţi neintenţionat ca rezultat al arderii incomplete sau al unor reacţii chimice industriale).

8/106

La cea de a patra Conferinţă a Părţilor (4-8 mai 2009), au fost adoptate amendamente la Anexele A (eliminarea), B (restricţionarea) şi C (producerea neintenţionată) ale Convenţiei de la Stockholm, prin care pe lista poluanţilor organici persistenţi s-au adăugat încă nouă substanţe: clordecon, hexabromobifenil, lindan, alfa-hexaclorociclohexan şi beta-hexaclorociclohexan, eter tetrabromodifenil şi eter pentabromodifenil, eter hexabromodifenil şi eter heptabromodifenil, acid perfluorooctan sulfonic si sărurile lui, fluorură de perfluorooctan sulfonil, pentaclorobenzen.

Statele - Părţi la Convenţia de la Stockholm urmează să întreprindă următoarele măsuri:

Producerea, utilizarea, importul şi exportul celor 21 POP vor fi eliminate sau restricţionate. O prevedere specială se aplică în cazul DDT, acest produs fiind în continuare utilizat in unele ţări în curs de dezvoltare, pentru combaterea malariei,

In cazul creării noilor întreprinderi/instalaţii, se vor lua măsuri de minimizare a generării neintenţionate a POP,

Stocurile şi deşeurile contaminate cu POP vor fi inventariate şi eliminate intr-un mod ecologic sigur,

Utilizarea echipamentului care conţine PCB este permisă până în anul 2025, cu condiţia luării unor măsuri de securitate şi precauţie,

Până în anul 2028, tot echipamentul cu conţinut de PCB va fi eliminat intr-un mod ecologic sigur.

1.2.1 Reglementările Convenţiei de la Stockholm referitoare la PCB Sunt interzise:

producerea, importul şi exportul PCB reutilizarea şi prelucrarea deşeurilor PCB înlocuirea lichidului dielectric în echipamentul cu conţinut de PCB sau contaminat cu PCB

Întreprinderile şi persoanele care posedă PCB şi echipamente PCB sunt obligate să raporteze asupra cantităţii, originii, naturii şi conţinutului PCB şi a echipamentului conţinând/ contaminat cu PCB, autorităţii centrale de mediu, nu mai târziu decât la un an de la intrarea în vigoare a Convenţiei.

Întreprinderile şi persoanele sunt obligate să marcheze/eticheteze în mod adecvat echipamentul cu conţinut de PCB.

Întreprinderile şi persoanele care posedă PCB şi echipamente PCB sunt obligate să ţină evidenţa acestora, in conformitate cu prevederile Convenţiei.

1.3. Convenţia de la Rotterdam

Folosirea pesticidelor şi altor substanţe chimice periculoase provoacă în fiecare an moartea sau îmbolnăvirea a mii de persoane. Aceste substanţe otrăvesc mediul natural şi pun în pericol multe specii de animale şi păsări sălbatice. Guvernele au început să caute soluţii pentru această problemă începând cu anii 1980, stabilind atunci procedura voluntară de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză. Această procedură le cerea exportatorilor unor substanţe chimice periculoase să obţină consimţământul ţărilor-importatoare, înainte de a proceda la activitatea comercială propriu-zisă. In 1998, statele au decis să consolideze această practică, adoptând Convenţia de la Rotterdam, care transformă procedura voluntară de consimţământ prealabil în una obligatorie. Convenţia le-a

9/106

dat ţărilor importatoare instrumentele şi informaţia necesară pentru identificarea pericolelor potenţiale şi excluderea substanţelor chimice pe care ele nu le-ar fi putut gestiona în siguranţă. Dacă o ţară îşi dă consimţământul pentru importul anumitor substanţe chimice, Convenţia promovează gestionarea lor sigură, oferind standarde de etichetare, asistenţă tehnică şi alte instrumente. De asemenea, ea urmăreşte ca ţările exportatoare să se conformeze cerinţelor. Convenţia de la Rotterdam a intrat in vigoare la 24 februarie 2004. Părţile s-au obligat să întreprindă măsuri pentru:

stabilirea unei proceduri de notificare oficiale, prin care ţara importatoare să fie informată despre furnizarea unei substanţe chimice de pe lista Convenţiei, înainte de prima livrare,

informarea ţării importatoare despre furnizarea unei substanţe chimice care este interzisă sau sever restricţionată pe teritoriul ţării exportatoare, înainte de prima livrare,

informarea altor ţări despre interzicerea sau restricţionarea severă a unor substanţe chimice pe teritoriul naţional.

Republica Moldova a ratificat Convenţia de la Rotterdam la 17 ianuarie 2005.

1.4. Legislaţia Republicii Moldova Legislaţia naţională în domeniul gestionării substanţelor şi deşeurilor toxice şi periculoase cuprinde peste 25 de acte legislative şi normative. Acestea cuprind - fără a se referi în mod special la el - şi grupul poluanţilor organici persistenţi, inclusiv PCB, reglementaţi de Convenţia de la Stockholm. Mai jos este dată o scurtă descriere a conţinutului principalelor acte în domeniu: 1. Legea privind ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi,

nr. 40-XV din 19.02.2004 2. Legea privind ratificarea Convenţiei de la Basel privind controlul transportului

transfrontalier al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, nr. 1599 din 10.03.1998 3. Legea privind aderarea Republicii Moldova la Convenţia de la Rotterdam, nr. 398-XV din

25.11.2004 4. Legea privind ratificarea Protocolului privind poluanţii organici persistenţi şi a Protocolului

privind metalele grele, nr. 1018-XV din 25.04.2002 5. Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Strategiei Naţionale privind reducerea şi

eliminarea POP şi a Planului Naţional de Implementare a Convenţiei de la Stockholm, nr. 1155 din 20.10.2004

Planul Naţional de Implementare (PNI) a identificat stocurile de pesticide inutilizabile şi interzise şi PCB, ca pericol principal în domeniul POP. PNI a cerut, între altele, o analiză a lacunelor existente în legislaţia referitoare la POP, in scopul corelării acesteia cu Convenţia de la Stockholm şi a apropierii ei de legislaţia UE privind gestionarea substanţelor chimice şi deşeurilor toxice. PNI prevede un şir de măsuri legislative şi administrative in domeniul POP, inclusiv a PCB. 6. Hotărîrea Parlamentului privind aderarea Republicii Moldova la Acordul european privind

traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), nr. 1342-XIII din 08.10.1997 Hotărârea stabileşte cadrul legal naţional pentru transportarea mărfurilor periculoase care cad sub incidenţa Acordului menţionat. 7. Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515 –XII din 16.06.1993 Legea stabileşte principiile de bază ale protecţiei mediului, inclusiv prioritatea activităţii de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic, obligativitatea executării legislaţiei ecologice, responsabilitatea pentru prejudiciul cauzat mediului, interzicerea realizării

10/106

activităţilor economice care presupun schimbări ale mediului, fără avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat şi fără informarea şi acordul populaţiei din zona de impact, folosirea cu plată a resurselor naturale şi utilizarea mijloacelor astfel obţinute pentru redresarea mediului şi regenerarea resurselor naturale. 8. Legea privind regimul produselor şi substanţelor nocive, nr. 1236-XIII din 03.07.1997 Legea stabileşte baza legală pentru activităţile legate de producerea, stocarea, transportarea şi utilizarea produselor şi substanţelor toxice, precum şi de importul şi exportul lor, in scopul evitării, reducerii sau prevenirii impactului lor negativ asupra populaţiei şi mediului. 9. Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, nr. 1347-XIII din 09.10.1997 Legea promovează un management mai eficient al deşeurilor, prin reducerea volumului lor, sporirea reciclării şi reutilizării, în scopul prevenirii poluării şi degradării mediului. 10. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind PCB, nr. 81 din

02.02.2009 Regulamentul asigură baza legală pentru managementul ecologic sigur al PCB şi al echipamentului care conţine PCB. El reglementează producerea, comercializarea şi utilizarea PCB, atât în stare pură, cât şi în amestecuri sau aflaţi în componenţa altor articole, inventarierea, etichetarea, stocarea, decontaminarea şi eliminarea echipamentului cu conţinut de PCB, precum şi autorizarea activităţilor de decontaminare şi eliminare a unui asemenea echipament. 11. Hotărârea Guvernului privind controlul transportării transfrontiere a deşeurilor şi eliminării

acestora, nr. 637 din 27.05.2003 Transpune prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul deplasării transfrontaliere a deşeurilor periculoase, in scopul prevenirii traficului ilegal de deşeuri. 12. Hotărârea Guvernului cu privire la efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe

teritoriul Republicii Moldova, nr. 672 din 28.05.2002 Prin Hotărârea respectivă se aprobă Regulamentul transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova care include prevederi vizând aprobarea schemelor şi rutelor de transportare şi stabileşte cerinţele principale privind metodele de organizare, asigurarea tehnică, siguranţa lucrărilor de încărcare-descărcare si a transporturilor, precum şi modul de lichidare a consecinţelor unor eventuale avarii in transport. Mărfurile periculoase sunt împărţite in 9 clase, după tipul de pericol, şi sunt prevăzute reguli speciale de transportare a fiecărei clase de mărfuri. 13. Ordinul Ministrului Ecologiei şi Resurselor Naturale nr. 233 din 10.11.2003 privind

implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 637 din 27.05.2003. Conţine instrucţia privind forma de notificare şi forma de transportare. Anumite elemente ale gestionării substanţelor şi deşeurilor toxice şi periculoase sunt reglementate de alte legi, cum ar fi: Legea privind controlul asupra exportului, reexportului, importului şi tranzitului mărfurilor strategice, adoptată la 26 iulie 2000; Legea privind protecţia civilă, adoptată la 9 noiembrie 2001; Legea privind protecţia consumatorului, adoptată la 13 martie 2003; Legea cu privire la certificare, adoptată la 28 octombrie 1999, Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate, adoptată la 30 iulie 2001; Legea privind securitatea obiectelor industriale periculoase, adoptată la 11 februarie 2000; Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, adoptată la 26 iulie 1996; Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, adoptată la 16 iunie 1993; Legea cu privire la activitatea hidrometeorologică, nr. 1536-XIII din 25.02.1998; Legea privind protecţia aerului atmosferic, nr. 1422-XIII din 17.12.1997; Legea privind accesul la informaţie, nr. 982-XV din 11.05.2000; Legea cu privire la produsele de uz fitosanitar si la fertilizanţi, nr. 119-XV din 22.04.2004; Legea cu privire la protecţia plantelor, nr. 612-XIV din 01.10.1999.

11/106

2. INFORMAŢII GENERALE ŞI PERICOLUL PCB

2.1. Poluanţii organici persistenţi şi PCB Poluanţii organici persistenţi (POP) au fost recunoscuţi de către comunitatea ştiinţifică drept grupul de substanţe care comportă un pericol major pentru sănătate şi mediul înconjurător ceea ce necesită eforturi imediate la nivel internaţional în vederea eliminării lor (Convenţia de la Stockholm serveşte anume acestui scop). În prezent, grupul POP întruneşte 21 de substanţe, între care pesticidul DDT, produsul industrial PCB sau dioxinele şi furanii, produse în mod neintenţionat in urma arderii incomplete sau a unor reacţii chimice industriale.

Bifenilii policloruraţi (PCB) ocupă un loc aparte in grupul POP. Ei au fost produşi în multe din ţările industrializate, fiind utilizaţi pe larg, în special datorită caracteristicelor lor dielectrice şi izolatoare. Ei şi-au găsit o aplicare largă în calitate de lichide hidraulice şi termoizolante, in transformatoarele şi condensatoarele electrice.

Ulterior, s-a realizat că PCB au un impact serios asupra sănătăţii şi mediului natural, care include efecte carcerigene, afecţiuni ale funcţiei reproductive, modificări ale sistemului imunitar, precum şi pierderea diversităţii biologice.

Conveţia de la Stockholm prevede ca întregul stoc existent de PCB şi tot echipamentul contaminat cu PCB să fie eliminat intr-un mod ecologic sigur (fără pericol pentru sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător), până în anul 2025.

În ţările în curs de dezvoltare, cea mai mare parte a echipamentului contaminat cu PCB este încă in uz. Efortul financiar necesar pentru înlocuirea ecologic sigură a acestui echipament cu unul necontaminat este considerabil. Din acest motiv, sunt necesare soluţii alternative care implică costuri mai mici. Transformatoarele vechi pot fi decontaminate astfel încât echipamentul să poată fi utilizat până la amortizarea completă a costurilor. Tehnologia folosită pentru aceasta trebuie să corespundă celor mai înalte standarde de securitate şi de mediu şi să asigure reducerea concentraţiei PCB în echipamentul decontaminat până sub pragul admis de 50 mg/kg.

2.2. Date generale privind PCB Bifenilii policloruraţi reprezintă un grup de hidrocarburi aromatice clorurate cu structură bifenilică (două inele fenilice (C6H5)2) şi cu cel puţin un atom de hidrogen substituit printr-un atom de clor. Atomii de clor pot fi ataşaţi în oricare din cele zece locuri posibile. PCB se prezintă sun forma unor lichide incolore.

Proprietăţile fizice, chimice şi toxicologice ale PCB variază considerabil în dependenţă de numărul atomilor de clor în molecula lor. În total, există 209 izomeri PCB care au aceeaşi structură organică de bază dar un număr variabil de atomi de clor în diferite poziţii, însă doar circa 70 dintre ei au fost identificaţi in amestecurile existente pe piaţă. PCB sunt rezistenţi la temperaturi înalte, au o volatilitate scăzută şi sunt foarte stabili; aceste calităţi favorizează utilizarea lor industrială dar în acelaşi timp îi fac foarte problematici în relaţia cu organismele vii.

12/106

Figura 1: Molecula PCB

Tabelul 1: Caracteristicile bifenililor policloruraţi

Stabilitate termică înaltă Slab solubili în apă, solubili in grăsimi

Greu inflamabili (ardere completă doar la > 1000 °C) Conductivitate termică bună

Rezistenţă relativ bună la mediul acid şi bazic Presiunea vaporilor scăzută

Stabilitate la oxidare şi hidroliză (in sistemele tehnice) Conductivitate electrică minusculă (buni izolatori)

După cum s-a menţionat mai sus, teoretic există 209 izomeri PCB iar circa 70 dintre ei au fost identificaţi in amestecurile existente pe piaţă. Cei mai importanţi sunt izomerii cu numerele 28, 52, 101, 138, 153 şi 180, in unele ţări de asemenea izomerul 118. Ultimul este aproape de structura dioxinelor şi – foarte probabil - este cancerigen. El cere o atenţie specială la analiza aerului din încăperi / spaţii închise.

Bifenilii policloruraţi au fost sintetizaţi pentru prima dată in 1866 de către Schmidt şi Schultz, însă producerea lor industrială a început in 1929, sub denumirea comercială AROCLOR. Compania americană Swan Chemical care a lansat produsul îl recomanda în calitate de material protector rezistent la incendii, adeziv şi bun izolator electric.

Proprietăţile fizice, chimice şi toxice ale PCB depind de numărul şi poziţia atomilor de clor în moleculă. Bifenilii policloruraţi se prezintă sub forma unui lichid incolor, cu miros puternic. PCB sunt foarte rezistenţi la acţiunea temperaturilor înalte: ei pot să ardă doar în condiţii extreme (1200°C). PCB se dizolvă foarte slab în apă, au o volatilitate scăzută, sunt rezistenţi în mediu acid şi bazic şi la acţiunea oxidanţilor şi altor agenţi chimici. Sunt substanţe greu degradabile; perioada de semi-descompunere a lor depinde de conţinutul de clor şi, în general, variază între 10 şi 15 ani. PCB sunt bine solubili in grăsimi, hidrocarburi şi compuşi organici.

Ca rezultat, PCB se acumulează in ţesuturile adipoase ale organismelor vii. Procesul de bioacumulare poate duce la creşterea conţinutului acestor substanţe în ţesuturile organismelor de la sfârşitul lanţului alimentar de până la 70 000 ori peste concentraţiile iniţiale din mediul înconjurător. Datorită proprietăţilor lor, PCB pot fi transportaţi la distanţe mari de regiunile în care au fost utilizaţi sau produşi, de exemplu, urme de PCB au fost găsite in zona arctică. Bifenilii policloruraţi se află într-un proces continuu de evaporare, mişcare cu masele de aer, condensare şi depunere pe suprafaţa terestră, care îi şi propulsează la mari distanţe. După războiul al doilea mondial producţia PCB a început şi in Europa, atingând un maximum la sfârşitul anilor 1960, cu peste 60 000 tone pe an. Începând cu 1983, fabricarea PCB a fost stopată in majoritatea ţărilor producătoare, cu excepţia unor ţări din estul Europei, unde ea a mai continuat un timp. Federaţia Rusă, de exemplu, a oprit producerea PCB între 1987 şi 1993 [AMAP, 2000]. Există informaţii că aceştia mai sunt produşi in Coreea de Nord.

În total, între anii 1929 şi 1989, în lume au fost produse circa 1,5 milioane tone de PCB. Cei mai mari producători ale acestor substanţe au fost SUA, Germania, Rusia şi Franţa.

13/106

Figura 2: Producţia totală a PCB in diferite ţări, tone (I)

144 000125 000

700 000

116 700

205 300 GermaniaRusiaSUAFrantaAltele

Circa 200 000 tone au fost produse în ţări cum sunt Slovacia, Japonia, Marea Britanie, Spania, Italia şi Polonia.

Figura 3: Producţia totală a PCB in diferite ţări, tone (II)

21 500

59 300

66 800

29 000

28 000 700 SlovaciaJaponiaMarea BritanieSpaniaItaliaPolonia

Amestecurile de PCB au fost comercializate în lume sub diferite denumiri, de exemplu, Apirolio şi Fenclor (pe piaţa italiana), Ascarel (in Brazilia), Aroclor şi Askarel (in SUA şi Marea Britamie), Asbestol, Bakola131, Chlorextol, Hydol, Inerteen, Pyranol, Pyrenol, Saft-Kuhl şi Therminol (in SUA), Clophen (in Germania), Delor (in Cehoslovacia), Kanechlor şi Santotherm (in Japonia), Phenoclor şi Pyralène (in Franţa), Pyroclor (in Marea Britamie), Sovol şi Sovtol (in fosta URSS). Tabelul următor prezintă unele mărci comerciale sub care sunt cunoscuţi PCB.

14/106

Tabelul 2: Denumirile comerciale ale PCB Abestol (t, c) DP 3, 4, 5, 6.5 Phenoclar DP6 (Germania) Abuntol (SUA) Ducanol Phenoclor (t, c) (Franţa) Aceclor (t) (Franţa, Belgia) Duconal (Marea Britanie) Phenoclor DP6 (Franţa) Acooclor (Belgia) Duconol © Phyralene (Franţa) Adkarel Dykanol (t, c) (SUA) Physalen ALC Dyknol (SUA) Plastivar (Marea Britanie) Apirolio (t, c) E(d)ucaral (SUA) Polychlorinated biphenyl Areclor (t) EEC-18 Polychlorobiphenyl Aroclor (t, c) (SUA) EEC-IS (SUA) Pryoclar (Marea Britanie) Aroclor 1016 (t, c) Elaol (Germania) Pydraul (SUA) Aroclor 1221 (t, c) Electrophenyl (Franţa) Pydraul 1 (SUA) Aroclor 1232 (t, c) Electrophenyl T-60 Pydraul 11Y (SUA) Aroclor 1242 (t, c) Elemex (t, c) (SUA) Pyralene (t, c) (Franţa) Aroclor 1254 (t, c) Elexem (SUA) Pyralene 1460, 1500, 1501 (F) Aroclor 1260 (t, c) Eucarel (SUA) Pyralene 3010, 3011 (Franţa) Aroclor 1262 (t, c) Fenchlor 42, 54, 70 (t, c) (Italia) Pyralene T1, T2, T3 (Franţa) Aroclor 1268 (t, c) Hexol (Federaţia Rusă) Pyramol (SUA) Arubren Hivar © Pyranol (t, c) (SUA) Asbestol (t, c) Hydol (t, c) Pyrochlor ASK Hydrol Pyroclar (Marea Britanie) Askarel (t, c) (SUA) Hyvol Pyroclor (t) (SUA) Auxol (SUA) Hywol (Italia/SUA) Pyromal (SUA) Bakola Inclar (Italia) Pyronal (Marea Britanie) Bakola 131 (t, c) Inclor (Italia) Pysanol Bakolo (6) (SUA) Inerteen 300, 400, 600 (t, c) Saf(e)-T-Kuhl (t, c) (SUA) Biclor © Kanechlor (KC) (t, c) (Japonia) Safe T America Chlorextol (t) Kanechor Saft-Kuhl Chlorinated Diphenyl Kaneclor (t,c) Sanlogol Chlorinol (SUA) Kaneclor 400 Sant(h)osafe (Japonia) Chlorintol (SUA) Kaneclor 500 Sant(h)othera (Japonia) Chlorobiphenyl Keneclor Sant(h)othern FR (Japonia) Chloroecxtol (SUA) Kennechlor Santosol Chorextol Leromoli Santoterm Clophen (t, c) (Germania) Leromoll Santotherm (Japonia) Clophen Apirorlio Leronoll Santotherm FR Clophen-A30 Magvar Santovac Clophen-A50 Man(e)c(h)lor (KC) 200,600 Santovac 1 Clophen-A60 Manechlor (Japonia) Santovac 2 Cloresil MCS 1489 Santovec (SUA) Clorinol Montar (SUA) Santowax Clorphen (t) Nepolin (SUA) Santvacki (SUA) DBBT Niren Saut(h)otherm (Japonia) Delorene No-Famol Siclonyl © Delor (Republica Cehă) NoFlamol Solvol (t, c) (Federaţia Rusă) DI 3,4,5,6,5 No-Flamol (t, c) (SUA) Sorol (Federaţia Rusă) Diachlor (t,c) No-flanol (t,c) (SUA) Sovol (Federaţia Rusă) Diaclor (t, c) Nonflammable liquid Sovtol (Federaţia Rusă) Diaconal Non-flammable liquid Terpenylchlore (Franţa) Dialor © Orophen (Fosta RDG) Therainol FR (HT) (SUA) Diconal PCB Therminol (SUA) Disconon © Pheneclor Therminol FR Dk (t, c) (decachlorodiphenyl) Phenochlor Therpanylchlore (Franţa) Dl(a)conal Phenochlor DP6 Ugilec 141, 121, 21

15/106

2.3. Domeniile de aplicare şi pătrunderea în mediul ambiant Amestecurile PCB (în stare pură sau cu alte substanţe) au fost aplicate în diverse scopuri, în sisteme deschise, parţial deschise sau închise:

Tabelul 3: Aplicarea PCB in sisteme închise

Uleiuri izolatoare şi/sau de răcire în transformatoare Uleiuri dielectrice în condensatoare Lichide hidraulice în ascensoare, camioane şi pompe cu presiune înaltă (în special, în industria minieră)

Figura 4: Sisteme închise, transformator Figura 5: Sisteme închise, condensatoare

Tabelul 4: Aplicarea PCB in sisteme parţial deschise

Lichide de transfer termic Lichide hidraulice Pompe cu vacuum Comutatoare Regulatoare de tensiune Cabluri electrice cu izolant lichid Întreruptoare de circuit cu izolant lichid

Figura 6: Sisteme parţial deschise, pompă cu vacuum Figura 7: Sisteme parţial deschise, cablu cu fază lichidă

Aplicările «deschise» ale PCB includ utilizarea lor in vopsele anticorosive, in industria auto, ermetizanţi in construcţii, etc.

16/106

Tabelul 5: Aplicarea PCB in sisteme deschise

Agent lubrifiant Impregnarea lemnului, hârtiei şi pielii, datorită proprietăţilor hidrofobe şi rezistenţei termice Agent de laminare in producerea hârtiei Aditiv pentru cleiuri, ermetizanţi şi învelişuri anticorosive Agent diluant în insecticide Catalizator în procesele de polimerizare în industria petrochimică Uleiuri de imersiune pentru microscopie Prepararea pesticidelor Izolant în cablurilor

Întrucât aceste materiale, după utilizare, nu sunt clasificate ca deşeuri periculoase, la eliminare PCB din componenţa lor deseori migrează in mediul înconjurător.

Figura 8: Sisteme deschise, ermetizanţi Figura 9: Sisteme deschise, vopsele

Deşi emisiile de PCB în mediul ambiant au avut loc în arii destul de restrânse ale globului, circulaţia aerului şi curenţii oceanici i-au răspândit pe întreaga suprafaţă a planetei. În prezent, PCB pot fi depistaţi in aer, ape, sol, plante, animale şi în corpul uman. Datorită stabilităţii lor chimice şi biochimice şi solubilităţii înalte in lipide PCB manifestă o capacitate sporită de bioacumulare în lanţurile alimentare. Ca rezultat, fiinţele din vârful piramidei trofice (animalele de pradă sau oamenii) deseori acumulează substanţa în concentraţii mult mai mari decât plantele sau apa.

Figura 10: Poluarea gheţarilor cu PCB Figura 11: PCB in lanţul alimentar

17/106

2.4. Impactul PCB asupra sănătăţii şi mediului natural De-a lungul timpului au fost acumulate multiple dovezi ale efectelor negative ale PCB asupra mediului natural. Cele mai multe dintre ele sunt legate de afecţiunile sistemului reproductiv şi imunitar la animale si păsări. Un exemplu de acţiune distrugătoare a PCB asupra naturii sălbatice este cazul rândunelei caspice (Sterna caspica) din nordul SUA. In 1986, in bazinul r. Saginaw din statul Michigan a avut loc o inundaţie puternica care a dus la poluarea puternica cu PCB a întregului ecosistem. Drept urmare, rata de ecloziune a puilor in zona contaminata a scăzut cu peste 70%. Puii ieşiţi din ou prezentau anomalii de dezvoltare si, de regula, nu supravieţuiau mai mult de cinci zile [WFPHA, 2000]. In Elveţia, vidra a dispărut din cauza infertilităţii masive înregistrate în populaţia acestui mamifer, indusă de prezenţa PCB în mediu. Cum ajung PCB in organismul uman? Principala cale de pătrundere a PCB in organism este tubul digestiv. In Elveţia, doza medie zilnica de PCB primita de o persoana pe cale bucala (cu mâncarea si băutura) este de 3-4 μg. Doza zilnica tolerabila stabilita de Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (OMS) pentru oameni este de 30-60 μg PCB, cu alte cuvinte, o asemenea doza zilnica administrata pe durata întregii vieţi nu ar trebui sa provoace daune sănătăţii. In afara de calea ingestiei, PCB mai pot accede in organism prin piele si prin plămâni. Omul se poate expune influenţei PCB prin ingerarea alimentelor sau apei contaminate, prin inhalarea vaporilor PCB si prin contact direct, prin piele. După absorbţie, PCB circula prin patul sangvin si ajung sa se depoziteze in ţesuturile adipoase si in mai multe organe, inclusiv in ficat, rinichi, plămâni, glandele suprarenale, creier, inima si piele. Toxicitatea acuta a PCB In general, contactul cu PCB nu duce la efecte toxice imediate. PCB nu manifesta o toxicitate acuta, cu alte cuvinte, organismul poate primi o doza mare, fără a putea fi observat un efect toxic imediat. In acelaşi timp, aceste substanţe se acumulează in corpul uman si organismul reuşeşte sa excreteze doar o mica parte din cantitatea înglobata, chiar si după mulţi ani. De aceea in procesul lucrului cu PCB trebuie luate masuri de securitate deosebite. Care sunt riscurile ascunse (latente) legate de PCB? Efectele pe termen lung ale unei contaminări cronice cu PCB sunt greu de estimat. Sunt in discuţie influenta lor asupra hormonilor glandei tiroide si efectele negative asupra dezvoltării creierului. Cantităţile mari de PCB acumulate in corpul uman pot afecta ficatul, rinichii si creierul. In afara de aceasta, se presupune ca PCB pot influenta sistemul reproductiv si pot cauza malformaţii ale fătului.

18/106

Figura 12: Caile de patrundere a PCB in mediul ambiant

Aplicări închise

Lichide dielectrice- Transformatoare- Condensatoare- Cuptoare cu microunde- Climatizoare- Motoare electriceBalastul becurilor luminiscenteMagnete electrice

Aplicări parţial închise

Lichide hidrauliceLichide de transfer termicComutatoare Regulatoare de voltajÎntreruptoare de circuitPompe cu vacuumCabluri electrice

Aplicări deschise

CernealaLubrifianţiMasticaSubstanţe antiinflamatoareAdeziviStraturi protectoareMateriale izolatoarePesticideVopseleColoranţiAsfaltCondensat din conducteAgenţi plastifianţi

Deşeuri

Praf de hârtieProducere neintenţionataDragarea cailor de navigareScăpări din echipamentEchipament scos din uzDemolarea construcţiilor

Operaţiuni de reciclare

Uleiuri (piaţa uleiurilor minerale)Hârtie de indigo fără carbonMase plastice

Stocare provizorie/ eliminare

Locuri de stocare temporaraIncinerare la temperatura înaltaLocuri de stocaresubteranaDecontaminare chimicaHidrogenare

Locuri de stocare a deşeurilor industriale

Poligoane de deşeuri

Sol

Aer

Ape

Alimente

Produse fabricate din materiale reciclate

[UNEP, Guidelines for the Identification of PCBs and Materials Containing PCBs]

19/106

Au PCB proprietăţi cancerigene? Efectul cancerigen al PCB a fost dovedit pe rozătoare insa nu a fost confirmat încă la om. Pe baza acestor cercetări PCB sunt clasificaţi ca substanţe cancerigene de WFPHA (Federaţia Mondiala a Asociaţiilor de Sănătate Publica, 2000). Care sunt simptomele unei intoxicaţii acute? In 1968, in localitatea Yusho din Japonia a avut loc o contaminare accidentala a produselor alimentare cu Kanechlor 400 (un amestec de PCB, cu un conţinut de clor de circa 48 %). A avut loc o intoxicare in masa a populaţiei care s-a manifestat prin simptome ca umflarea pleoapelor, acnee, pigmentarea pielii, defecte ale vederii, senzaţia de amorţire a mâinilor si picioarelor, slăbiciune si oboseală. Efectele mai târzii au inclus pierderea vederii, hepatita, diareea, modificări ale ciclului menstrual, dureri de cap si pierderea parului.

Figura 13: Acnee provocata de clor Figura 14: Pierderea parului

O alta urmare a acestui accident a fost rata înalta de întreruperi ale sarcinii si malformaţii ale fătului. De obicei, absorbţia PCB prin piele sau pe care respiratorie (inspirarea vaporilor si a particulelor de praf contaminate) nu duc imediat la asemenea urmări. Ele sunt, insa, cauza principala a unor probleme de sănătate pe termen lung. Informaţia concreta privind toxicitatea acuta a PCB pentru om este culeasa, de obicei, de pe urma cazurilor majore de contaminare a alimentelor, cum au fost cele din Yusho (Japonia), Yusheng (Taiwan) si Belgia. Din cauza bioacumularii lor de-a lungul lanţurilor alimentare doze înalte de PCB pot fi primite prin ingerarea produselor de vânat si pescuit. Acelaşi efect poate interveni prin ingerarea laptelui mamar, in special de la mamele care au o alimentaţie bazata pe carne si peste (de exemplu, popoarele din extremul nord). Aceleaşi riscuri le poarta persoanele care trăiesc in apropierea locurilor de depozitare a deşeurilor toxice. Principalele efecte ale PCB asupra sănătăţii sunt următoarele:

imunotoxicitatea – afectarea sistemului imun, sensibilitatea sporita in faţa infecţiilor, incidenţa crescuta a infecţiilor urechii si ale cailor respiratorii, rata scăzuta a imunizărilor reuşite;

impactul asupra sistemului reproductiv si dezvoltării – scăderea ratei de fecundare, masa scăzuta a copilului la naştere, probleme ale dezvoltării sistemului nervos;

efectele neurologice si de comportament – capacitate cognitiva scăzuta, deficit de memorie si de atenţie, deficienţe ale aparatului psihomotor, capacitate de recunoaştere vizuala scăzuta;

cancer – se consideră ca PCB pot fi asociaţi cu cancerul hepatic, gastrointestinal si al pielii.

20/106

Se deosebesc trei tipuri de expunere a organismului uman la POP si PCB:

Expunerea acuta la doze înalte care poate fi rezultatul unor incendii sau explozii cu implicarea condensatoarelor electrice sau a altui echipament care conţine PCB, sau al consumului unor alimente puternic contaminate. Aceasta poate provoca acnee, greţuri, ameţeli, iritaţii ale ochilor, probleme hepatice, bronşite.

Expunerea cronică la doze intermediare, predominant legată de mediul profesional sau de locuirea în apropierea unor locuri de stocare a deşeurilor toxice sau de consumul unor alimente contaminate cu POP (de exemplu, peste sau animale marine).

Expunerea cronica la doze mici, caracteristică întregii populaţii, ca o consecinţa a contaminării globale cu POP, concentraţia punctuală a cărora variază in funcţie de tipul alimentaţiei, poziţia geografică si nivelul poluării industriale. Efectele dozelor mici asupra unor grupuri populaţionale mari sunt greu de studiat. Pe parcursul vieţii lor oamenii sunt expuşi acţiunii multor poluanţi organici persistenţi si cei mai mulţi dintre ei poarta astăzi cantităţi detectabile de diferiţi POP [WFPHA, 2000].

Din ce cauză sunt deosebit de periculoase incendiile? Riscurile intoxicării cu PCB cresc semnificativ in cazul expunerii la incendii. In procesele de combustie cu implicarea PCB se formează si sunt eliminate in mediul înconjurător dioxine si furani - substanţe extrem de toxice, chiar in doze foarte mici. Acestea se pot forma chiar in rezultatul procesului de producere a PCB, drept urmare, aceştia pot conţine concentraţii mici de furani, in unele aplicaţii (de exemplu, in condensatoare si in unele vopsele).

21/106

3. IDENTIFICAREA ŞI MONITORIZAREA

3.1. Inventarierea Inventarierea preliminară realizată pe parcursul pregătirii Planului Naţional de Acţiuni pentru implementarea Convenţiei de la Stockholm (2004) a identificat tipurile de echipament cu conţinut de PCB in Republica Moldova şi a dat o estimare semi-cantitativă a situaţiei. Pe baza acestor rezultate preliminare a devenit clar că – în scopul gestionării eficiente a stocurilor de PCB – este nevoie de un inventar amănunţit al următoarelor tipuri de echipament:

Transformatoarele utilizate in prezent sau scoase din uz/ stocate Condensatoarele utilizate in prezent sau scoase din uz/ stocate Instalaţiile de umplere a transformatoarelor Balastul becurilor luminiscente

Cablurile electrice Stocurile de ulei contaminat, uzat, rezidual şi de schimb Structurile clădirilor, solul şi locurile de aplicare deschisă a PCB, suspecte de contaminare Scurgerile şi locurile contaminate

Culegerea şi includerea acestei informaţii intr-o bază de date va pune la dispoziţia Ministerului Mediului şi a altor autorităţi competente un instrument util de identificare a priorităţilor ţării in domeniul gestionării PCB şi a variantelor de eliminare a lor. Datele vor fi colectate prin intermediul unor chestionare (forme de inventariere), elaborate în corespundere cu cerinţele Regulamentului PCB. Forma de inventariere utilizată de echipele de investigaţie este prezentată in Anexa 14.10. Deţinătorii de echipament electric vor raporta conform cerinţelor Hotărârii Guvernului privind inventarierea PCB nr. 81 din 2 februarie 2009. Versiunea completă a Regulamentului PCB poate fi găsită la adresa electronică: http://www.moldovapops.md/app/includes/files/PCB%20Regulation%20Eng.pdf Datele culese trebuie să fie suficient de detaliate, asigurând informaţia necesară pentru fiecare tip de echipament sau deşeuri de PCB, de exemplu: 3.1.1 Transformatoarele în folosinţă; în mod normal, datele necesare pot fi luate de pe

placa transformatorului puterea nominala kVA marca cantitatea de ulei tipul (marca) uleiului producătorul numărul

concentraţia PCB (nu şi pentru transformatoarele reumplute)

anul producerii greutatea transformatorului proprietarul

3.1.2 Transformatoarele scoase din uz

Puterea nominală kVA (capacitatea transformatorului)

marca cantitatea de ulei producătorul numărul

concentraţia PCB (nu şi pentru transformatoarele reumplute)

anul producerii greutatea transformatorului proprietarul

22/106

3.1.3 Condensatoarele în folosinţă puterea nominală, kVAr marca producătorul numărul

anul producerii greutatea condensatorului proprietarul

3.1.4 Condensatoarele scoase din uz

puterea nominală, kVAr marca producătorul numărul

anul producerii greutatea condensatorului proprietarul

3.1.5 Cisternele, butoaiele şi containerele pentru stocarea uleiului

tipul locul greutatea

cantitatea de ulei concentraţia PCB proprietarul

Trebuie să fie controlat conţinutul PCB nu doar în transformatoarele in folosinţă dar şi al celor scoase din uz sau aflate în rezervă. Se va face o examinare riguroasă a rezervelor de ulei şi a tuturor echipamentelor care ar putea conţine PCB (condensatoare, regulatoare de tensiune1, întreruptoare de circuit, schimbătoare de căldură, cisterne cu ulei, conducte pentru ulei, etc.). Se va declara doar echipamentul cu un volum de ulei mai mare de 5 litri. Transformatoarele trebuie să fie controlate chiar şi în cazul când sunt de fabricaţie recentă întrucât o contaminare neintenţionată a echipamentului este întotdeauna posibilă. Dacă un anumit echipament nu poate fi controlat din motive tehnice (de exemplu, un condensator) el trebuie să fie considerat echipament cu conţinut de PCB, până la proba contrarie (condensatorul va putea fi controlat doar după scoaterea sa din exploatare).

3.2. Controlul vizual al echipamentului potenţial contaminat cu PCB 3.2.1. Transformatoarele Deşi durata normală de funcţionare a unui transformator este de circa 40 de ani sau chiar mai mult, condiţiile proaste de exploatare (suprasarcina, operarea la temperaturi înalte, deteriorarea mecanică) îi pot reduce durata de funcţionare şi pot spori riscul apariţiei unor avarii şi pericolul contaminării mediului înconjurător. Pentru prevenirea unor asemenea pericole este extrem de importantă întreţinerea şi exploatarea adecvată a echipamentului. Rolul unui transformator este de a modifica potenţialul electric de la un voltaj la altul. În timpul unei asemenea transformări se formează căldură care trebuie să fie dispersată. Imersiunea elementului principal al transformatorului, format din miez şi bobină, intr-un mediu lichid asigură o răcire eficientă. Lichidul utilizat în acest scop trebuie nu doar să aibă proprietăţi bune de răcire ci să fie şi un bun izolator electric (dielectric), cum sunt PCB sau uleiul mineral. Ca rezultat al descărcărilor electrice atmosferice şi al cazurilor de supratensiune, apărute ca urmare a defecţiunilor întreruptoarelor sau variaţiilor de tensiune din liniile de transmisie, in interiorul transformatoarelor se pot forma arcuri electrice. De obicei, ele durează doar o fracţiune de secundă iar curentul este atât de mic încât variaţiile deseori trec neobservate de către releele 1 Regulatoarele de tensiune sunt aparate asemănătoare transformatoarelor.

23/106

de protecţie ale sistemului electric. Aceste fenomene de scurtă durată şi efectele lor negative pot fi eliminate sau mult reduse prin descărcătoare potrivite, poziţionate în apropierea clemelor bobinei primare a transformatorului.

Identificarea transformatoarelor cu conţinut de PCB nu este o sarcină uşoară întrucât de-a lungul timpului au fost produse multe tipuri de asemenea instalaţii iar o bună parte din ele continuă să fie utilizate în toată lumea. Din păcate, nu există nici o metodă externă sigură de determinare a transformatoarelor cu PCB.

În unele transformatoare de producţie sovietică tipul uleiului dielectric poate fi determinat după tipul echipamentului sau după numărul de serie. De exemplu, transformatoarele de tipul TH3, THII sau THP, produse în fosta URSS, erau umplute cu PCB.

Figura 15: Placa unui transformator cu conţinut de PCB, produs în URSS

Majoritatea transformatoarelor utilizate au o construcţie standard (vezi figura de mai jos). În ultima perioadă, însă, au fost proiectate transformatoare complet ermetizate, fără robinete de scurgere si posibilitate de acces – transformatoare de tip CSP (Completely Self Protected – complet autoprotejate). Argumentul pentru crearea lor a fost faptul că PCB sunt foarte stabile şi nu se degradează în timp, aşa cum o fac uleiurile obişnuite, ceea ce ar permite folosirea lor pe întreaga durată de viaţă a transformatoarelor (s-a dovedit, totuşi, că acest lucru nu este în totalitate adevărat). In afară de plăcile informative obişnuite de pe transformatoare mulţi producători mai pun pe utilaj şi plăcuţe de identificare. Aceste identificatoare de obicei spun că transformatorul conţine PYROCLOR, ASKAREL, SOVOL (vezi Tabelul 2) sau arată un număr de serie specific.

IMPORTANT: S-a dovedit că multe din transformatoarele comercializate ca echipament fără PCB, în realitate conţin PCB. In anii 1970 producătorii de echipament şi furnizorii de ulei deseori nu erau informaţi despre riscurile şi potenţialul de contaminare reciproca cu PCB, prin utilizarea aceloraşi cisterne, containere, conducte şi fitinguri, pentru uleiul mineral şi PCB. Din acest motiv, multe transformatoare noi au fost contaminate neintenţionat cu PCB. Unele transformatoare au fost contaminate în procesul reumplerii sau a lucrărilor de întreţinere.

24/106

Figura 16: Construcţia unui transformator de putere

3.2.2. Condensatoarele Deseori producătorul furnizează informaţia privind tipul de lichid dielectric, pe placa de identificare (vezi Fig. 17) sau pe o etichetă separată care confirmă că conţinutul este dăunător pentru mediul înconjurător (Fig. 18). Asemenea condensatoare nu mai necesită investigaţii adăugătoare; în mod sigur, ele conţin PCB şi urmează să fie tratate corespunzător. După interdicţia privind utilizarea PCB în echipamentul electric s-a stabilit că majoritatea condensatoarelor folosite în Europa de Vest nu conţin PCB; drept urmare, ele vor fi utilizate, la timpul potrivit, conform procedurilor de eliminare a deşeurilor care conţin ulei.

Figura 17: Placa unui condensator cu PCB Figura 18: Informaţie pe eticheta unui condensator

Izolatoare de tensiune înaltă

Izolatoare de tensiune joasă

Limitator de presiune

Capac pentru deschidere manuală (situat pe capacul principal sau sub limitatorul de presiune)

Sudura de pe capacul principal

Inel / mâner de ridicat

Manometru cu-vacuum

Indicator nivel ulei (tip magnetic)

Indicator temperatură ulei

Circuit de ulei controlat din exterior Regulator de tensiune

Placa cu diagrama conexiunilor

Cutie

Sudură pe radiatoare

Contactul cu pământul

Robinet / valvă de scurgere

Baza

25/106

Majoritatea condensatoarelor produse in fosta URSS se încadrează in trei tipuri (deşi există şi altele):

KC – condensatoare care conţin ulei sintetic, de obicei PCB; KM - condensatoare care conţin ulei mineral, se consideră lipsite de PCB; KЭ – condensatoare de producţie recentă care nu conţin PCB.

Figura 19: Condensator de tip KM (conţine ulei mineral)

Figura 20: Uzina de condensatoare din Ust-Kamenogorsk (2006)

În fosta URSS condensatoarele erau produse la uzinele din Ust-Kamenogorsk (astăzi în Kazahstan) şi Serpuhov (astăzi în Rusia).

Marca condensatoarelor fabricate la uzina din Ust-Kamenogorsk

Marca uzinei "Kondensator" din Serpuhov

Întrucât condensatoarele reprezintă un corp închis ermetic posibilitatea contaminării lor în procesul exploatării poate fi exclusă. Având în vedere că, începând cu 1993, producţia PCB a fost complet sistată se poate presupune că, condensatoarele produse după acea dată nu conţin PCB. Trebuie subliniat că nu există informaţii credibile şi verificabile privind încetarea producţiei de PCB in ţări precum China şi Coreea de Nord. Condensatoarele care nu poartă informaţia privind tipul uleiului pe care îl conţin şi care au fost produse înainte de anul 1993 urmează să fie verificate. Datorită construcţiei lor (container ermetic, fără acces direct la conţinut), este imposibil să se recolteze mostre de ulei pentru analiză, fără a deteriora echipamentul. Din acest motiv, probe de ulei se pot recolta doar după scoaterea condensatorului din uz. După analiza uleiului şi în funcţie de rezultatul acesteia, se va lua decizia privind modul de eliminare a echipamentului.

26/106

Figura 21: Construcţia tipică a unei instalaţii de condensatore

3.2.3. Regulile de securitate Accesul la echipamentul electroenergetic potenţial contaminat cu PCB se va face în corespundere cu “Regulile de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice”, ediţia a doua, 1989, Moscova, aplicate in Republica Moldova conform Ordinului nr. 105 din 28.12.2001 emis de Ministerul Energeticii.

3.3. Prelevarea probelor pentru determinarea PCB 3.3.1. Pregătirea de prelevarea probelor Se recomandă utilizarea unei truse pentru prelevarea probelor care să conţină întregul set de echipament de bază necesar.

Figura 22: Trusă pentru prelevarea probelor Figura 23: Conţinutul trusei

In mod normal, probele lichide sunt prelevate în recipiente de sticlă iar probele solide, în containere de plastic sau sticlă. Totuşi, dacă este presupusă o concentraţie înaltă de PCB vor fi preferate recipientele de sticlă, întrucât PCB pot difuza prin pereţii containerelor de plastic.

Carcasă de pod

Carcasă de perete

Consolă de suport

Carcasă verticală de podea

Baterie din 4 condensatoare

Condensator fără cutie

27/106

Recipientele pentru probe trebuie să fie absolut curate. Dacă probele urmează să fie transportate pe distanţe lungi trebuie utilizate recipiente rezistente la şocuri (non-casabile). In etapa de pregătire este important să avem în vedere numărul minim de probe necesar. Acesta depinde de tipul analizei.

Tabelul 6: Numărul minim necesar de probe

Metoda Matricea Cantitatea Containerul

Clor-N-Oil Ulei 10 ml 20 ml, sticlă (capac alb)

Clor-N-Soil Material solid (sol, praf de ciment, etc.)

10 g 60 ml, sticlă (capac alb) 250 ml, container de plastic PE-

HD (capac alb-albastru)

L 2000 DX Ulei 10 ml 20 ml, sticlă (capac alb) 30 ml, sticlă, tip Hexavis (brun

cu capac negru)

L 2000 DX Material solid (sol, praf de ciment, etc.)

Minimum 10 g,de dorit mai

mult

60 ml, sticlă (capac alb) 250 ml, container de plastic PE-

HD (capac alb-albastru)

GC (laborator) Ulei 20 ml 20 ml to ½ liter bottles

GC (laborator) Material solid (sol, praf de ciment, etc.)

10 g 60 ml, sticlă (capac alb) 250 ml, container de plastic PE-

HD (capac alb-albastru)

Trebuie avut în vedere că, cantităţile menţionate mai sus reprezintă valori minime. Este de dorit să se preleveze mai mult material, de exemplu, să se umple containerul PE-HD de 250 ml cu sol. Pentru probele prelevate prin forare sunt acceptabile cantităţile minime de sol indicate, din cauza procedurilor de recoltare dificile. In cazul când uleiul de transformator trebuie să fie analizat imediat va fi necesară o probă de minimum 500 ml de ulei. Ea va fi prelevată într-un recipient de sticlă de 500 ml (capac albastru), de exemplu, de tip Duran sau Simax.

Figura 24: Recipient de sticlă utilizat in Moldova

Figura 25: Recipient de sticlă Hexavis (30 ml)

Figura 26: Recipient de sticlă Duran (500 ml)

Figura 27: Recipient de sticlă (60 ml)

Figura 28: Recipient PE-HD (250 ml)

Figura 29: Recipient PE-HD (750 ml)

28/106

3.3.2. Reguli generale de prelevare a probelor Principala sursă de erori analitice este procesul de prelevare a probelor. De aceea, este absolut necesar să se ţină cont de următoarele:

Riscul contaminării reciproce a probelor Probele pot fi contaminate uşor una de la alta. In măsura posibilităţilor, trebuie folosite materiale de unică folosinţă (hartie absorbantă, pipete, etc.), altele pentru fiecare probă nouă. Dacă acest lucru nu este posibil, instrumentele folosite trebuie curăţate înainte de fiecare prelevare (este bine să se folosească în acest scop solvenţi organici, de exemplu, acetonă). Incurcarea probelor Pentru a nu încurca probele, este foarte important să se marcheze/eticheteze în mod clar recipientele cu probe imediat după prelevare. Acelaşi cod de identificare trebuie trecut şi în raportul de prelevare a probelor.

Figura 30: Exemplu de marcare a probei Figura 31: Etichetă pentru recipientul probei

Raportul de prelevare a probelor: Raportul trebuie completat imediat. Dacă acest lucru va fi lăsat pe mai târziu o parte din informaţie ar putea fi pierdută sau uitată. 3.3.3. Prelevarea probelor din condensatoare Condensatoarele electrice sunt echipamente închise ermetic si nu există acces direct la uleiul din interior. Dacă informaţia privind conţinutul condensatorului (vezi p. 3.2.2) lipseşte, unica modalitate de a testa lichidul dielectric este da a fora o gaură in partea de sus a containerului sau a tăia izolatorul şi a lua o probă de ulei, cu ajutorul unei pipete de unică folosinţă. După o asemenea procedură, condensatorul nu mai poate fi utilizat si – fiind deteriorat - trebuie stocat in condiţii speciale (de exemplu, intr-un container metalic). Din acest motiv, este recomandabil sa se ia probe doar din condensatoarele scoase din uz. Cele aflate in exploatare şi fabricate înainte de 1993, fără informaţii certe privind natura lichidului dielectric, vor fi marcate/etichetate ca echipament suspect de contaminare cu PCB (vezi p. 3.6). Dintr-un grup de condensatoare de aceeaşi serie, este suficient să se analizeze doar două. Se recomandă analiza unei probe combinate, prelevată din două condensatoare cu cele mai mici numere de serie. Se va opera cu multă precauţie, în cazul în care analiza indică prezenţa PCB, chiar şi într-o concentraţie mică. O asemenea contaminare poate să fi avut loc în procesul de producţie, de exemplu, prin utilizarea aceloraşi pompe pentru ulei mineral şi ulei PCB. In asemenea cazuri, toate condensatoarele din aceeaşi serie vor trebui testate în laborator.

29/106

Echipamentul personal de protecţie (EPP) In asemenea situaţii, EPP necesar constă din mănuşi şi ochelari de protecţie. In timpul prelevării unor probe singulare nu se impune o protecţie specială a căilor respiratorii. Dacă se iau mai multe probe la intervale scurte de timp, se recomandă măsuri de protecţie reduse. Prelevarea probelor din condensatoarele de dimensiuni mici De obicei, în condensatoarele de dimensiuni reduse PCB nu sunt prezenţi sub forma unui lichid aflat într-un înveliş etanş ci mai degrabă sunt impregnaţi în straturile izolatoare ale condensatorului. Din acest motiv, este imposibil să iei proba cu pipeta, printr-o gaură făcută în înveliş. Echipamentul de protecţie cuprinde mănuşi, ochelari de protecţie şi – în caz de condiţii de ventilare slabă – o mască respiratorie. Condensatorul se pune într-o tavă metalică, se face o tăietură circulară cu un ferestrău de metal în partea superioară a lui, lângă contacte. După înlăturarea vârfului, se va scoate partea activă şi se va lua (cu ajutorul unui instrument) circa 1 cm3 din straturile izolatoare şi conductoare, transferate apoi într-un recipient de sticlă de 60 ml. Proba poate fi transportată astfel în laborator unde va fi pregătită şi analizată prin cromatografie în gaze. Toate instrumentele şi materialele care au fost în contact cu condensatoarele vor fi curăţate cu acetonă sau vor fi eliminate ca deşeuri periculoase.

Figura 32: Condensatoare de dimensiuni mici Figura 33: Prelevarea probei dintr-un condensator de dimensiuni mici

3.3.4. Prelevarea probelor din transformatoare Măsuri de securitate personală Pentru a proteja pielea şi ochii se vor folosi mănuşi şi ochelari de protecţie. Locul de prelevare a probelor Probele pot fi prelevate de la robinetul de scurgere, în partea inferioară a transformatorului. Dacă transformatorul a fost deconectat pentru mai mult de 72 ore proba se ia de la fund, întrucât PCB au o densitate mai mare decât a uleiului mineral. Uneori garnitura (manşonul) robinetului poate începe să curgă după deschiderea lui, de aceea este bine să avem o garnitură de rezervă. Altfel, se pot preleva probe şi prin deschizătura superioară a transformatorului, cu ajutorul unei pompe de mână (pentru fiecare transformator se va utiliza o altă pompă). Probele recoltate din rezervorul de expansiune a uleiului nu pot fi întotdeauna considerate reprezentative, întrucât uleiul din el nu circulă şi, prin urmare, ne se amestecă bine.

30/106

De obicei, probele din transformatoare se iau atunci când acestea sunt in funcţiune. Aceasta impune cunoaşterea şi respectarea măsurilor de protecţie şi a regulilor de securitate! Mărimea probei Dacă se prevede doar controlul conţinutului de PCB în ulei, se vor folosi recipiente de sticlă de 20 ml (în cazul când testul se face chiar pe amplasament). Dacă proba urmează să fie transportată în altă parte pentru analiză, se vor folosi recipiente de sticlă de 30 ml care sunt mai rezistente. Dacă se doreşte şi controlul calităţii uleiului, se vor folosi sticle de 500 ml. Proprietarii transformatorului pot folosi procesul de testare a uleiului pentru PCB, pentru a controla şi alţi parametri ai uleiului, în paralel, mai ales dacă echipamentul a fost în exploatare de mult timp. O asemenea măsură preventivă va permite evaluarea stării sale tehnice şi va preveni disfuncţiile posibile, din cauza acidităţii sau umidităţii sporite.

Analiza calităţii uleiului poate fi întreprinsă doar în cazul când testul PCB a ieşit negativ, altfel echipamentul de laborator va fi contaminat cu PCB.

Prelevarea uleiului de transformator presupune următoarele operaţiuni:

Puneţi un căuş (sau o tavă) sub robinetul de scurgere a uleiului, Înscrieţi pe eticheta recipientului probei acelaşi număr/cod ca şi pe forma de inventariere, Scurgeţi volumul necesar de ulei in recipientul pentru probă, în funcţie de tipul analizei, Închideţi cu grijă robinetul. Aplicaţi pe transformator o etichetă cu acelaşi număr/cod ca si pe forma de inventariere şi recipientul cu proba. Eticheta va conţine următoarea informaţie: o Numărul de identificare o Data prelevării probei

Figura 34: Tavă sub robinetul de scurgere Figura 35: Deschiderea robinetului de scurgere

31/106

Figura 36: Prelevarea probei Figura 37: Fixarea etichetei

Dacă se presupune şi controlul calităţii uleiului, se vor întreprinde următoarele:

Scurgeţi mai întâi din robinet 1-2 litri de ulei, pentru a curăţa orificiul de scurgere de particulele acumulate in acea zonă,

Volumul de ulei necesar pentru analiză este de 0.5-1 litri, Lăsaţi uleiul scurs 24 ore, pentru sedimentarea particulelor si separarea apei, Luaţi proba pentru analiză din stratul superior de ulei, folosind o pipetă, Întoarceţi restul uleiului înapoi in transformator, respectând procedurile de securitate.

Toate deşeurile trebuie să fie eliminate într-un mod ecologic sigur – metoda de eliminare întotdeauna depinde de rezultatele analizei. 3.3.5. Prelevarea probelor din transformatoarele scoase din uz şi golite Metoda prelevării probelor din transformatoarele scoase din uz se va decide la faţa locului, în funcţie de situaţie. Chiar dacă uleiul din echipament a fost pompat, o anumită cantitate de ulei de obicei rămâne în interior, in urma scurgerii treptate de pe părţile solide ale transformatorului (lemn, hârtie izolatoare, etc.). Cantitatea adunată în acest fel la fundul instalaţiei poate însuma mai mulţi litri – o cantitate suficientă pentru analiză dar insuficientă pentru a o scurge prin robinetul transformatorului, întrucât stratul de ulei se află mai jos de nivelul valvei de scurgere. In asemenea cazuri, prelevarea probei se va face prin deschizătura din partea superioară. Pentru a recolta proba de ulei de la fundul transformatorului se vor utiliza tuburi rigide (de exemplu, sticlă sau PE). Gradul de contaminare a transformatoarelor golite cu PCB se poate dovedi mai înalt decât cel iniţial, din cauza fenomenului de extracţie din miezul şi de pe bobinele lor, într-un volum limitat de ulei.

Dacă, totuşi, în interiorul instalaţiei nu a rămas deloc ulei, poate fi prelevat şi analizat substratul solid din partea activă a transformatorului (lemn sau hârtie izolatoare). O asemenea analiză poate fi realizată doar în condiţii de laborator, prin metoda cromatografiei în gaze.

3.3.6. Prelevarea probelor de material solid Pentru prelevarea probelor din zonele suspecte de contaminare cu PCB poate fi folosit un sfredel autonom cu diametrul 20-22 mm. Praful de ciment rezultat din procesul de forare va fi recoltat şi analizat în laborator.

32/106

Măsuri de securitate personală Praful rezultat din procesul de forare trebuie privit ca un mediu contaminat. In consecinţă, trebuie luate toate măsurile de precauţie şi trebuie folosit echipamentul de protecţie:

mănuşi de piele sau nitril ochelari de protecţie masca respiratorie cu filtru pentru praf şi vapori organici protecţie pentru urechi în timpul forării

Dacă se ia o probă dintr-un perete de cărămidă trebuie să se aplice măsuri pentru prevenirea contaminării altor obiecte, prin aşternerea unei folii de plastic pe jos. Ulterior, aceste materiale vor trebui eliminate ca deşeu periculos. Delimitarea suprafeţei contaminate

Atunci când avem de a face cu un caz de deversare/scurgere de ulei primul pas îl reprezintă controlul vizual al locului. In majoritatea cazurilor, suprafaţa peste care s-a scurs uleiul este vizibilă. Trebuie apreciat gradul contaminării şi determinată sursa ei.

Estimarea vizuală va trebui suplimentată prin analiza câtorva probe reprezentative. Prima probă va fi recoltată din centrul petei de poluare, pentru a determina dacă uleiul deversat conţine PCB. Dacă acest lucru se confirmă vor fi prelevate şi alte probe, în scopul delimitării zonei contaminate. Este esenţial să se cunoască nu doar suprafaţa poluată ci şi adâncimea la care PCB a pătruns in material. Pragul după care proba este considerată contaminată este de 50 mg/kg, prin urmare, toate probele care indică un conţinut mai mic, vor fi privite ca necontaminate.

Pentru a limita costurile analizei, trebuie stabilită o strategie de delimitare corectă a zonei contaminate, utilizând un număr minim de probe: în fiecare caz aceasta va fi dictată de situaţia specifică din teren şi de rezultatele primelor analize, efectuate pe loc. Un exemplu de strategie este prezentat în figurile de mai jos. Dacă există motive să presupunem că o anumită suprafaţă nu este poluată cu PCB, o cale de a reduce cheltuielile de analiză este prelevarea unor probe combinate, în scopul verificării acestei ipoteze. In acest caz, în loc să prelevăm un număr anumit de probe «singulare» si să le analizăm separat, ar putea fi analizată o singură probă reprezentând un amestec prelevat, în cantităţi egale, din diferite puncte ale petei de poluare. Dacă rezultatul se dovedeşte mult mai jos de pragul de 50 mg/kg, se poate presupune că toate acele locuri sunt nepoluate. Dacă rezultatul demonstrează o valoare apropiată pragului amintit, atunci se va proceda la examinarea mai exactă a situaţiei, prin analizarea unei serii de probe singulare.

Figura 38: Strategia de prelevare, pe orizontală Figura 39: Strategia de prelevare, pe verticală

Dacă pata de poluare nu este vizibilă, suprafaţa pe care contaminarea nu poate fi exclusă trebuie împărţită în sectoare egale şi din fiecare sector va trebui prelevată o probă (eventual compusă).

33/106

Prelevarea După stabilirea strategiei şi cu respectarea măsurilor de protecţie, se poate proceda la prelevarea probelor. Va fi completat raportul de prelevare iar containerele cu probe se vor marca corespunzător.

Înainte de a începe, burghiul va fi curăţat cu acetonă, pentru a preveni orice contaminare de la probele anterioare.

Pentru analiză sunt necesare 10 grame de praf de ciment sau cărămidă; totuşi, se recomandă să se ia o cantitate ceva mai mare de material, pentru a permite repetarea analizei, în caz de necesitate.

Gradul de contaminare variază odată cu adâncimea. De aceea, se recomandă să nu se foreze mai adânc de 1.5 cm pentru o probă de suprafaţă. Dacă nu se reuşeşte acumularea cantităţii necesare de praf prin forarea unei singure găuri, mai bine se va face o nouă gaură alături decât să se foreze în adâncime.

Praful de la forare se va colecta cu o lingură netedă (Fig. 40) şi se va plasa într-un container. Praful rămas după prelevarea probei va fi adunat cu ajutorul unei perii şi va fi eliminat ca deşeu periculos. Materialele care au fost in contact cu praful vor fi curăţate cu acetonă sau eliminate ca deşeuri periculoase.

Figura 40: Recoltarea probei de ciment Figura 41: Colectarea prafului rămas

Prelevarea unei probe dintr-un zid de cărămidă necesită participarea unei a doua persoane care să se ocupe de colectarea prafului de forare. Prelevarea de probe în adâncime In continuare este descrisă metoda de determinare a gradului de contaminare a materialului solid în adâncime. In primul rând, suprafaţa investigată este acoperită cu un covoraş absorbant de ulei (circa 30 x 30 cm, cu o gaură in mijloc aproximativ de mărimea capului sondei/sfredelului). Apoi se forează o gaură cu adâncimea 10 cm, praful este colectat iar adâncitura este curăţată. Covoraşul absorbant este înlăturat şi eliminat ca deşeu periculos, inclusiv praful de pe el. Ulterior, adâncitura este acoperită cu un nou covoraş absorbant iar gaura este acoperită cu scotch/ bandă adezivă, pentru a reţine praful. Forarea va continua până la adâncimea dorită de prelevare a probei. Praful colectat nu trebuie să intre in contact cu suprafaţa contaminată, altfel proba va deveni un amestec de material recoltat din diferite locuri şi rezultatul va fi unul eronat. La sfârşitul operaţiei, covoraşul absorbant va fi înlăturat şi eliminat ca deşeu periculos. 3.3.7. Prelevarea probelor de sol In toate cazurile de recoltare a probelor de sol este recomandat purtatul mănuşilor de unică folosinţă (nitril sau vinil). Dacă locul este puternic contaminat echipamentul de protecţie trebuie să mai includă:

masca respiratorie cu filtru pentru praf şi vapori organici

34/106

costum de protecţie Tyvek cizme înalte de cauciuc

Delimitarea zonei contaminate se face conform principiilor descrise mai sus, pentru suprafeţele de ciment sau cărămidă. In cazul probelor de sol, alegerea locului de prelevare influenţează puternic rezultatul. Zonele suspecte de contaminare sunt locurile în care au fost sau mai sunt instalate sau stocate transformatoare sau condensatoare cu conţinut de PCB. In unele cazuri, petele de ulei provenit din scurgeri pot fi văzute cu ochiul liber. Solul sau pietrişul din asemenea locuri trebuie examinate cu atenţie. Dacă locurile menţionate nu poartă semne vizibile de ulei se vor recolta probe compuse de sol, luate de la suprafaţă. Va trebui gândită o strategie de conturare a spaţiului contaminat (vezi textul de mai sus referitor la investigarea substratului dur). Probele de suprafaţă se iau cu un căuş neted curat; după prelevare căuşul va fi curăţat cu solvent organic (acetonă), pentru a preveni contaminarea reciprocă a probelor.

Fugura 42: Luarea probei de suprafaţă Figura 43: Prelevarea probei de adâncime

Se va completa raportul de prelevare a probelor2 iar containerele cu probe vor fi marcate corespunzător. Se vor folosi recipiente de sticlă sau containere de plastic PE-HD. Pietrele mari nu sunt un substrat potrivit pentru analiză întrucât soluţiile de extracţie a PCB, utilizate în laborator, nu pătrund în adânc; sunt preferabile pietrişul mărunt sau nisipul. Contaminarea reciprocă a probelor trebuie evitată cu orice preţ. După utilizare, căuşul şi alte instrumente care au fost în contact direct cu solul vor fi curăţate cu acetonă sau eliminate ca deşeu periculos.

3.4. Testarea preliminară a PCB şi analiza de laborator Metodele de analiză a PCB pot fi împărţite în două categorii: metode specifice şi non-specifice. Metodele specifice includ cromatografia în gaze (GC) şi mass-spectrometria (MS) care analizează moleculele specifice ale PCB. Metodele non-specifice identifică doar clasa compuşilor, cum ar fi hidrocarburile clorurate, la care se referă şi PCB. Aceste metode includ sistemele de testare preliminară a PCB în teren (cum sunt trusele CLOR-N-OIL şi CLOR-N-SOIL), precum şi analizorul de câmp L2000 DX. 2 Drept bază pentru raportul de prelevare a probelor poate servi Forma de inventariere a PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB, adusă în Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 81 din 2 februarie 2009.

35/106

In general, metodele specifice sunt mai exacte decât cele non-specifice dar, în acelaşi timp, ele sunt mai scumpe, durează mai mult, cer personal calificat şi nu pot fi folosite pe teren. Primele două metode non-specifice, menţionate mai sus, vor fi descrise în continuare. Cu toate acestea, ELE TREBUIE FOLOSITE CU REZERVE, din cauza incertitudinii rezultatelor şi a potenţialului lor înalt de poluare a apelor şi aerului. Testul de densitate Cea mai simplă cale de a verifica prezenţa unor concentraţii înalte de PCB în uleiul dielectric este testul de densitate:

Intr-o eprubetă de 10 ml turnaţi apă şi adăugaţi lichid dielectric. Dacă uleiul se aşează la fundul eprubetei înseamnă că densitatea lui este mai mare decât 1. In asemenea caz nu există nici o îndoială că concentraţia PCB este destul de înaltă. Dacă stratul de ulei rămâne la suprafaţa apei se poate presupune că acesta este ulei mineral, cu densitatea mai mică decât 1. Totuşi, metoda are doar o valoare indicativă; rezultatele ei trebuie verificate printr-o metodă specifică. Prin urmare, metoda nu dă o informaţie definitivă privind contaminarea cu PCB, pe de o parte, şi duce la poluarea apelor, pe de altă parte – din acest motiv, NU recomandăm această metodă.

Figura 44: Testul de densitate Figura 45: Metoda Beilstein

Metoda Beilstein O bucăţică de oxid de cupru prins de o sârmă de platină este muiat în uleiul care trebuie testat şi expus în zona externă a unei flăcări de gaz. Prezenţa clorului va fi indicată de culoarea verzuie sau albastră-verzuie a flăcării (urmare a procesului de volatilizare a clorurii de cupru) iar intensitatea şi durata culorii depind de cantitatea de clor prezentă. Această metodă poate fi aplicată doar in condiţii de laborator, de personal calificat. Există riscul formării neintenţionate a dioxinelor in procesul de ardere. Trusele de testare preliminară a PCB Testele de determinare a clorului

Există mai multe truse de testare a clorului, propuse de diferiţi producători:

Tehnologia Immunoassay ENVIROGARD, produs de Millipore;

KWIK-SKRENE, produs de General Electric;

CLOR-N-OIL şi CLOR-N-SOIL, produse de Dexsil. Acest producător propune teste PCB pentru ulei (CLOR-N-OIL) şi pentru probele de sol (CLOR-N-SOIL).

36/106

Ambele teste Dexsil se bazează pe acelaşi principiu: atomii de clor sunt desprinşi din moleculele PCB iar concentraţia totală a clorului este determinată prin metoda colorimetrică. Se operează cu trei niveluri de testare: 20 mg/kg, 50 mg/kg şi 500 mg/kg. Indicatorul este ajustat astfel încât să-şi schimbe culoarea la trecerea de la un nivel la altul. Răspunsul testului este de tip binar (deci rezultatul poate fi pozitiv sau negativ).

Figura 46: Setul CLOR-N-OIL Figura 47: Setul CLOR-N-OIL 50 mg/kg

Alte informaţii privind trusele de testare şi folosirea lor pot fi găsite in anexa 14.1. Determinarea instrumentală a concentraţiei de clor Determinarea instrumentală se bazează pe folosirea unor aparate de măsurat (analizoare) pentru stabilirea concentraţiei de clor în probe. Analizorul L2000DX foloseşte aceleaşi reacţii chimice ca şi setul CLOR-N-OIL, cu deosebirea că utilizează un electrod special pentru măsurarea conţinutului de clor. Aparatul poate analiza probe de ulei dielectric, apă, sol şi praf contaminat. Diapazonul de valori măsurate este de 2 – 2000 mg/kg, pentru probele de ulei şi sol, 0,2 - 2000 mg/kg, pentru probele de apă, şi 2 - 2000 ug/100 cm2, pentru probele de suprafaţă3.

Analizorul L2000DX este programat cu coeficienţi de conversie pentru principalii PCB şi majoritatea pesticidelor clorurate. Metoda poate aplica factori de corecţie a rezultatelor, luând în considerare eficienţa extracţiei, gradul de diluare şi proba martor.

Figura 48: Analizorul de PCB/clor L2000 Figura 49: L2000 utilizat in Moldova

Analizorul L2000DX poate fi folosit in câmp sau in laborator de către persoane fără pregătire tehnică specială. Analiza unei probe de ulei durează circa 5 minute iar probele de apă, sol şi praf – 10 minute fiecare. Astfel, rezultatul devine cunoscut aproape imediat iar echipele care lucrează în teren pot lua imediat măsuri (securizarea echipamentului, izolarea zonei, excavarea solului poluat), în cunoştinţă de cauză. 3 Proba de suptafaţă este folosită pentru materiale ca metalul, sticla sau ceramica, unde nu are loc o penetrare adâncă a PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB în substrat. Pentru a lua o probă de suprafaţă este folosit un şerveţel de tifon muiat în solvent (hexan sau acetonă tehnică) cu care se şterge suprafaţa dorită, pentru a colecta particulele contaminate.

37/106

La începutul fiecărei zile aparatul trebuie calibrat (operaţia durează circa 2 minute). După calibrare, este testată o probă martor, pentru a stabili nivelul de fond, important pentru exactitatea măsurărilor în diapazonul concentraţiilor scăzute. Etapele de pregătire implică extracţia substanţelor organice clorurate din sol, apă sau particulele contaminate (aceasta nu este necesară pentru uleiul dielectric) şi tratarea probei cu un reagent de sodiu, pentru a transforma substanţelor organice clorurate in cloruri. Ulterior, nivelul clorurilor este măsurat prin metoda electrochimică. Se pot pregăti mai multe probe în paralel, pentru a fi analizate odată; măsurarea propriu-zisă durează mai puţin de un minut per probă. Un operator poate testa circa 65 probe de ulei sau 45 probe de sol în 8 ore de muncă.

Tabelul 7: Avantajele şi dezavantajele testelor preliminare

Avantaje Dezavantaje

Timpul necesar: In câteva minute se poate afla dacă proba conţine > sau < de 20/50/100 mg/kg PCB

Pot da rezultate fals-pozitive (dar niciodată fals-negative)4

Uşor de utilizat: Procedura de testare este simplă şi poate fi aplicată de persoane fără pregătire specială, atât în teren cât şi în laborator

Costul: Testarea preliminară a PCB este mai puţin costisitoare decât analiza de laborator

Economia: Multe probe nu necesită să fie analizate prin metoda cromatografică

In ceea ce priveşte deşeurile formate în procesul prelevării probelor şi testării, ele trebuie să fie considerate ca deşeuri contaminate cu PCB. In consecinţă, ele vor fi colectate şi stocate în recipiente care corespund standardelor de siguranţă internaţionale (butoaie de oţel sau PE, saci, containere, etc.), după care vor fi eliminate ca deşeuri industriale. Această cerinţă se referă atât la deşeurile solide cât şi la cele lichide, inclusiv reagenţii folosiţi, seturile de testare, etc. 3.4.1. Analiza prin cromatografie în gaze Metoda cromatografiei în gaze presupune descompunerea unui amestec chimic în substanţe componente şi identificarea şi cuantificarea compuşilor care conţin clor (inclusiv PCB), folosind un detector cu captare de electroni. După timpul de retenţie specific in coloana cromatografică, PCB pot şi deosebiţi de alţi compuşi cloruraţi. Identificarea fină în cadrul unui grup de substanţe foarte apropiate ca structură poate fi făcută cu ajutorul mass-spectrometriei care poate «recunoaşte» bifenilii policloruraţi individuali. Deseori apare întrebarea dacă asemenea analize trebuie orientate spre determinarea sumară a amestecurilor de PCB (de exemplu, grupul Aroclor) sau a izomerilor individuali. In general, este de preferat varianta a doua: analiza izomerilor are limite de detectare mai mici, permite o cuantificare mai exactă şi este mai informativă. In afară de aceasta, ea permite analiza şi interpretarea mai uşoară a amestecurilor de PCB vechi, degradate şi metabolizate. De asemenea, se pot detecta astfel mai uşor interferenţele cauzate de alte substanţe chimice. Totuşi, metoda este una sofisticată şi trebuie să se bazeze pe materiale de referinţă (standarde) de înaltă calitate şi pe un program de asigurare a calităţii analitice bine pus la punct.

4 O probă care conţine, de exemplu, 30 mg/kg PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB poate arăta la testare un conţinut de peste 50 mg/kg. Un asemenea rezultat este considerat fals-pozitiv, întrucât arată, în mod eronat, prezenţa PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB intr-o concentraţie mai mare decât pragul admis.

38/106

Figura 50: Analiza prin cromatografie în gaze Figura 51: «Urma analitică» lăsată de Aroclor 1254

Tabelul 8: Avantajele şi dezavantajele cromatografiei în gaze

Avantaje Dezavantaje Rezultat exact Costuri relativ înalte Oferă posibilitatea de identificare a PCB individuali Procesul de pregătire şi analiză a probei îndelungat

In Republica Moldova există trei laboratoare certificate pentru analiza PCB prin cromatografia în gaze: I. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Centrul de Monitoring al Calităţii Mediului Adresa: MD-2043, Chisinau, str. Grenoble, 134. Tel.: 766 855, Fax.: 773 636; 773 611, Pagina web: www.meteo.md E-mail: anticamera@meteo.md;

hidro@meteo.md II. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, Laboratorul sanitaro–igienic central Adresa: MD-2028, Chisinau, str. Gh.Asachi 67a. Tel.: 574 637, Fax: 729 725 Pagina web: www.sanepid.md III. Institutul de Geologie şi Seismologie al Academiei de Stiinţe a Moldovei, Laboratorul de Geochimie (GEOLAB) Adresa: MD-2028, Chisinau, str. Academiei, 3. Tel.: 739 081; Fax: 739 729 Pagina web: www.igg.asm.md E-mail: bogdevicholeg@yahoo.com 3.4.2. Procesul analizei Pentru a economisi resursele şi timpul este recomandată folosirea testelor preliminare, de fiecare dată când acest lucru este aplicabil. Nu trebuie uitat, însă, că aceste metode indică prezenţa clorului, prin urmare, şi a tuturor compuşilor cloruraţi prezenţi in proba examinată. Aceasta poate duce la rezultate fals pozitive în raport cu PCB. Pe de altă parte, pericolul unor rezultate fals negative este nul, fiindcă absenţa clorului în probă înseamnă implicit şi absenţa PCB.

Astfel, dacă testul preliminar iese negativ (PCB < 50 mg/kg) nu mai este nevoie de verificare printr-o altă metodă.

39/106

Dacă, însă, testarea cu CLOR-N-OIL sau analizorul L2000 DX arată un rezultat pozitiv (PCB > 50 mg/kg) este nevoie întotdeauna de verificarea lui prin cromatografie în gaze.

In asemenea cazuri, proba trebuie păstrată şi transmisă spre analiză unui laborator certificat. Dacă rezultatele analizei cromatografice sunt semnificativ mai mici decât testul preliminar, nu există motive de îngrijorare. Testele non-specifice sunt standardizate pentru Aroclor 1242, cu un conţinut de clor de 42%. In consecinţă, analiza probelor cu izomeri PCB mai cloruraţi (de pildă, Aroclor 1260, cu un conţinut de clor de 60%) arată un rezultat mai mare decât concentraţia reală a PCB. Testele non-specifice sunt concepute astfel încât să indice fără greşeală prezenţa clorului.

Deşi rezultatele fals pozitive obţinute prin teste preliminare pot conduce la necesitatea unor analize de laborator adăugătoare, asemenea teste pot aduce şi economii importante, mai ales în cazul când există puţine surse de clor, in afara PCB (acesta este, de obicei, cazul uleiurilor de transformator). In acelaşi timp, uleiurile uzate din blocul-motor sau uleiurile de răcire întotdeauna conţin parafine clorurate şi aproape fiecare test non-specific produce rezultate fals pozitive. De aceea, atunci când sunt controlate pentru PCB asemenea uleiuri clorurate, se recomandă folosirea analizei de laborator..

3.5. Baza de date Informaţia privind echipamentul cu conţinut de PCB şi deţinătorii săi, colectată pe parcursul inventarierii naţionale, urmează să fie introdusă într-o bază de date. Baza de date este un instrument indispensabil pentru gestionarea stocului de PCB din Moldova. Ea le va permite instituţiilor abilitate să controleze procesul de eliminare a echipamentului PCB, in raport cu termenii stabiliţi, şi să aleagă soluţiile tehnice optime pentru aceasta.

Figura 52: Exemplu de formă de introducere a datelor în baza de date

Forma de introducere a datelor în baza de date trebuie să corespundă formei de inventariere. Conţinutul acesteia trebuie să se regăsească in baza de date. Informaţia declarată de deţinătorii echipamentului trebuie să includă, cel puţin: date generale despre deţinător, date despre echipament: dimensiunile, parametrii tehnici, localizarea – in încăpere sau afară, etc, precum şi informaţia relevantă pentru eliminarea ulterioară (scurgeri de ulei, datele testării pentru PCB, etc.).

Chiar şi fotografiile echipamentului sau a unor eventuale scurgeri de ulei urmează să fie incorporate in baza de date privind PCB: aplicaţiile (software) folosite trebuie să fie capabile să

40/106

stocheze fotografii digitale. In funcţie de termenii limită de eliminare a echipamentului PCB (vezi p. 4.3), trebuie luată în considerare următoarea informaţie:

Echipamentul este in folosinţă sau este scos din uz? Concentraţia PCB este < 500 mg/kg sau > 500 mg/kg? Care este starea tehnică a echipamentului (bună sau rea?) Localizarea echipamentului în raport cu locurile de risc sporit (spitale, centre medicale, obiecte ale industriei alimentare, sisteme de alimentare cu apă, locuri de muncă, etc.)

Criteriile de mai sus trebuie să fie conectate cu funcţia de căutare a bazei de date, ceea ce i-ar permite utilizatorului să monitorizeze fiecare instalaţie care urmează să fie eliminată către un anumit termen. In prezent, Ministerul Mediului elaborează Sistemul de Management al Informaţiei şi Raportare în domeniul POP. Datele colectate pe parcursul inventarierii PCB vor fi transferate in acest sistem.

Fiecare stat parte la Convenţia de la Stockholm este obligat să prezinte Conferinţei Părţilor un raport privind progresele in eliminarea PCB, o dată la 5 ani. Baza de date ar putea fi un instrument util de pregătire a acestui raport.

Baza de date nu trebuie să fie considerată (exclusiv) drept un sistem de stocare a informaţiei; ea este un instrument care va fi în permanenţă actualizat, completat şi adaptat, până când ultimul echipament cu conţinut de PCB nu va fi eliminat (anul limită 2028).

3.6. Marcarea echipamentului controlat In timpul inventarierii, echipamentul inspectat trebuie să fie marcat cu semne speciale, ca măsură de precauţie. Ca rezultat al analizării probei de ulei sau a examinării plăcuţei producătorului de pe un condensator, pe echipament se va aplica o etichetă purtând unul din textele specificate mai jos. Ele servesc două scopuri de baza. In primul rând, ele uşurează separarea corectă a echipamentelor în vederea eliminării. In afară de aceasta, in cazul unui incident etichetele respective ajută la estimarea corectă şi imediată a pericolelor, după culoarea pe care o poartă.

In corespundere cu Regulamentul PCB, un asemenea marcaj se va aplica pe toate echipamentele inventariate care au un volum de peste 5 dm3. Etichetele trebuie să aibă dimensiunea 7 x 10 cm şi trebuie să aibă înscrisuri de culoare neagră. Fonul etichetelor (verde sau roşu) va depinde de conţinutul PCB.

Figura 53: Etichetă pentru echipamentul fără PCB

Echipamentul a fost controlat. Fie că analiza probei a arătat un conţinut de PCB < 50 ppm, fie s-a reuşit să se stabilească cu certitudine, prin altă metodă, că echipamentul nu conţine PCB (de exemplu, pe baza plăcii producătorului - posibil doar pentru condensatoare).

41/106

Figura 54: Etichetă pentru echipamentul care conţine PCB

Eticheta roşie se aplică pe echipamentul în care concentraţia PCB > 50 ppm a fost confirmată prin metode analitice fie s-a reuşit să se stabilească cu certitudine, prin altă metodă, că echipamentul conţine PCB (de exemplu, pe baza informaţiei furnizate de producător, respectiv, denumirea uleiului dielectric - posibil pentru transformatoare şi condensatoare).

După decontaminarea echipamentului eticheta roşie trebuie înlocuită cu următoarea etichetă de culoare verde:

Figura 55: Etichetă pentru echipamentul decontaminat

In timp, concentraţia PCB în transformatoarele decontaminate va creşte, din cauza unui volum anumit de ulei PCB rămas in părţile active ale instalaţiei. Din acest motiv, o măsurare corectă a concentraţiei este posibilă doar la un anumit timp după decontaminare. In cazul încăperilor/clădirilor în care se păstrează echipament contaminat cu PCB, pe uşa acestora se va fixa următoarea etichetă:

Figura 56: Etichetă pentru încăperile în care se păstrează echipamentul contaminat cu PCB

42/106

Etichetele vor fi puse la dispoziţie de Ministerul Mediului, în corespundere cu Regulamentul PCB. Linia fierbinte pentru problemele legate de PCB este 226 849 sau adresa electronică: info@moldovapops.md.

3.6.1. Standardul UE pentru marcarea echipamentului cu conţinut de PCB

Conform standardului UE, eticheta care se aplică pe echipamentul conţinând PCB in volum mai mare de 5 dm3, trebuie să aibă minimum 23 cm în înălţime şi 17 cm în lăţime.

Figura 57: Etichetă pentru echipament PCB

- CONTIENE PCB SUSCETTIBILI DI PROVOCARE EFFETTI CUMULATIVI NELL'ORGANISMO E DI CONTAMINARE L'AMBIENTE.

- EVITARE OGNI CONTATTO DIRETTO CON IL LIQUIDO E/O VAPORE CONTENENTE PCB.

- EVITARE CHE I RIFIUTI CONTENENTI PCB, SIA LIQUIDI CHE SOLIDI VENGANO SCARICATI NELLE FOGNE O NEI CANALI DI SCOLO, E CHE SIANO ABBANDONATI SUL TERRENO.

- LE OPERAZIONI DI ESERCIZIO , DI CONTROLLO E DI MANUTENZIONE IN CONDIZIONI NORMALI E DI EMERGENZA DEVONO ESSERE CONDOTTE SECONDO QUANTO DISPOSTO DALLE NORME CEI.

- LE ISPEZIONI OVVERO GLI INTERVENTI DI EMERGENZA CONSEGUENTI AD INCENDIO, DEVONO ESSERE ESEGUITI UTILIZZANDO MASCHERE CON FILTRO PER ACIDO CLORIDRICO O PER VAPORI ORGANICI. INOLTRE I RIFIUTI DEVONO ESSERE RACCOLTI IN CONTENITORI METALLICI ERMETICI DI ADEGUATA ROBUSTEZZA E CONSERVATI FINO ALLO SMALTIMENTO FINALE.

- IN CASO DI FUNZIONAMENTO ANORMALE DELL'APPARECCHIO CONSULTARE IL FABBRICANTE.

- IN CASO DI PERDITA DI LIQUIDO CONTENENTE PCB DALL'APPARECCHIO, TELEFONARE A: ENEL DISTRIBUZIONE S.p.A. - SEGNALAZIONE GUASTI

- IN CASO DI INCENDIO CHIAMARE I VIGILI DEL FUOCO, AVVERTENDO CHE TRATTASI DI APPARECCHIATURA CONTENENTE PCB.

- VIETATO APRIRE LA SEGREGAZIONE DELL'APPARECCHIO SE NON DAL PERSONALE AUTORIZZATO

AVVERTENZE

N

CONTAMINAZIONE DA PCB INFERIORE A 0,05%

R 33 PERICOLO DI EFFETTI CUMULATIVIR 50/53 ALTAMENTE TOSSICO PER GLI ORGANISMI ACQUATICI, PUO' PROVVOCARE A LUNGO TERMINE EFFETTI NEGATIVI PER L'AMBIENTE ACQUATICOS 35 NON DISFARSI DEL PRODOTTO E DEL RECIPIENTE SE NON CON LE DOVUTE PRECAUZIONIS 60 QUESTO MATERIALE ED IL SUO CONTENITORE DEVONO ESSERE SMALTITI COME RIFIUTI PERICOLOSIS 61 NON DISPERDERE NELL'AMBIENTE, RIFERIRSI ALLE ISTRUZIONI SPECIALI CONTENUTE NELLE SCHEDE INFORMATIVE IN MATERIA DI SICUREZZA

S.p.A.

Name or Legal Name of Holder

Nome e numero di telefono della persona, del servizio o dell’impresa da contattare)

R33 DANGER OF CUMULATIVE EFFECTS R50/53 HIGHLY TOXIC FOR AQUATIC ORGANISMS CAN

CAUSE LONG TERM NEGATIVE EFFECTS ON AQUATIC ENVIRONMENT

S35 DO NOT DISPOSE OF PRODUCT AND CONTAINER WITHOUT PROPER PREACUTIONS

S60 THIS MATERIAL AND ITS CONTAINER MUST BE DISPOSED OF AS DANGEROUS WASTE

S61 DO NOT RELEASE INTO THE ENVIRONMENT. PLEASE REFER TO THE SPECIAL INSTRUCTIONS PROVIDED BY THE INFROMATION CARDS REGARDING SAFETY

WARNINGS− IT CONTAINS PCBs CAPABLE OF CAUSING CUMULATIVE EFFECTS IN THE

ORGANISM AND CONTAMINATING THE ENVIRONMENT − PREVENT ANY DIRECT CONTACT WITH LIQUIDS AND/OR FUMES CONTAINING

PCBs. − PREVENT THAT WASTE CONTAINING PCBs, BOTH LIQUID AND SOLID, IS DRAINED

INTO SEWAGES OR DRAINING CANALS OR ABANDONED INTO THE ENVIRONMENT− OPERATIONAL, INSPECTION AND MAINTENANCE OPERATIONS UNDER NORMAL

AND EMERGENCY CONDITIONS MUST BE PERFORMED IN COMPLIANCE WITH CEISTANDARDS

− INSPECTIONS AND EMERGENCY INTERVENTIONS SUBSEQUENT TO A FIRE MUSTBE PERFROMED USING MASKS EQUIPPED WITH FILTERS FOR HYDROCHLORICACID OR FOR ORGANIC FUMES. ALSO WASTE MUST BE COLLECTED IN SEALED METAL CONTAINERS OF APPROPRIATE STRNGTH AND KEPT UNTIL FINALLYDISPOSED OF.

− IN THE EVENT OF MALFUNCTION OF THE EQUIPMENT CONSULT THEMANUFACTURER

− IN THE EVENT OF SPILLAGE OF LIQUID CONTANING PCBs FROM THE EQUIPEMTCALL

name and phone number of the person, service or company to be contacted − IN THE EVENT OF FIRE CALL THE FIRE DEPARTMENT INFORMING THAT

EQUIPMENT CONTAINING PCBs IS INVOLVED − IT IS PROHIBITED TO OPEN THE SEGREGATION OF THE EQUIPMENT EXCEPT

THAN BY AUTHORISED PERSONNEL

CONTAMINATION BY PCBs LOWER THAN 0.05 %

Alăturat, este adus un exemplu de etichetă pentru echipamentul care, conform datelor inventarierii, conţine PCB. Pentru marcarea echipamentului contaminat cu PCB in concentraţii care depăşesc 50 mg/kg dar sunt mai mici de 500 mg/kg, se vor adăuga cuvintele «Contaminat cu PCB < 0,05 %». In acest scop se poate aplica o etichetă nouă sau ele se vor adăuga la eticheta existentă, după cum este arătat mai jos.

Numele proprietarului echipamentului (persoana juridica)

R33 PERICOL DE EFECTE CUMULATIVE R50/53 FOARTE TOXIC PENTRU ORGANISMELE ACVATICE,

POATE PROVOCA EFECTE NEGATIVE DE DURATA PENTRU MEDIUL ACVATIC

S35 NU ARUNCATI PRODUSUL SI CONTAINERUL FARA MASURI ADECVATE DE PROTECTIE

S60 ACEST PRODUS SI CONTAINERUL SAU TREBUIE ELIMINATE IN MODUL PREVAZUT PENTRU DESEURILE PERICULOASE

S61 NU ARUNCATI PRODUSUL IN MEDIUL INCONJURATOR. URMATI INSTRUCTIUNILE DE SECURITATE

ATENTIE

− CONTINE PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB CARE POT PROVOCA EFECTE DE SANATATE CUMULATIVE SI POT CONTAMINA MEDIUL AMBIANT

− EVITATI ORICE CONTACT DIRECT CU LICHIDUL SAU FUMUL CARE CONTINE PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB

− EVITATI CA DESEURILE CONTINAND PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB, ATAT LICHIDE CAT SI SOLIDE, SA FIE DEVERSATE IN SISTEMUL DE CANALIZARE, CANALELE DE DRENAJ SAU SA FIE ABANDONATE IN MEDIUL AMBIANT

− PROCEDURILE DE EXPLOATARE, INSPECTARE SI MENTENANTA, IN CONDITII NORMALE SAU EXCEPTIONALE, SE VOR DERULA IN CORESPUNDERE CU STANDARDELE CEI

− INSPECTAREA SI INTERVENTIILE EXCEPTIONALE IN URMA UNUI INCENDIU SE VOR EFECTUA CU UTILIZAREA MASTILOR DOTATE CU FILTRU PENTRU ACID CLORHIDRIC SI FUMURI ORGANICE. DESEURILE SE VOR COLECTA IN CONTAINERE DE METAL INCHISE, SUFICIENT DE TRAINICE SI VOR FI PASTRATE PANA LA ELIMINAREA LOR FINALA

− IN CAZUL MALFUNCTIEI ECHIPAMENTULUI ADRESATI-VA PRODUCATORULUI − IN CAZUL SCURGERILOR DE LICHID PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB DIN

ECHIPAMENT, CONTACTATI Numele/denumirea persoanei, serviciului sau companiei care trebuie contactata − IN CAZ DE INCENDIU, APELATI SERVICIUL DE POMPIERI, INFORMANDU-L CA

ESTE IMPLICAT ECHIPAMENT CONTAMINAT CU PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB − ESTE INTERZIS SA SE INCALCE ETANSEITATEA ECHIPAMENTULUI

(SEGREGATION), DECAT DE CATRE PERSONALUL AUTORIZAT

CONTAMINAT CU PCBPCPCBPCPCBPCPCBBBB < 0.05%

43/106

3.7. Inspectarea amplasamentului potenţial contaminat

Inspectarea amplasamentului are menirea să identifice toate materialele care ar fi putut fi contaminate de la echipamentul cu conţinut de PCB, in urma scurgerilor, deversărilor, încălcării regulilor de exploatare si stocare sau incidentelor. Locurile care trebuie investigate includ suprafeţele dure (ciment sau pietriş) pe care a fost amplasat echipamentul cu conţinut de PCB, podeaua din ateliere sau locurile de stocare, solul in zona unor incidente din trecut sau a locurilor unde au fost aruncate/abandonate deşeuri potenţial contaminate, etc. Inspectarea întregului amplasament al întreprinderii poate fi privit ca etapa finală a procesului de eliminare sau decontaminare a tuturor echipamentelor cu conţinut de PCB, care ii aparţin. Inspectarea poate fi făcuta si la scara mai mică, de exemplu, după eliminarea sau decontaminarea unei singure piese de echipament. In acest caz, va fi controlata doar zona respectiva.

3.7.1. Registrul zonelor potenţial contaminate si a locurilor de stocare a echipamentului Baza de date privind zonele contaminate cu PCB trebuie sa cuprindă toate locurile potenţial contaminate, adică locurile in care s-au păstrat PCB sau a fost exploatat, reparat sau stocat echipamentul cu conţinut de PCB. Trebuie, de asemenea, stabilit, in ce locaţii si condiţii au fost utilizaţi PCB in trecut. O sursa utila de informaţii, in acest sens, pot fi arhivele companiei/întreprinderii privind bilanţul material sau documentele cu privire la echipamentul folosit in trecut. Pot fi informative discuţiile cu angajaţii companiei care sunt sau au fost responsabili de asigurarea tehnico-materiala sau deservirea instalaţiilor care puteau conţine PCB. Subiectele discuţiei trebuie sa cuprindă: tipul echipamentelor procurate, condiţiile de exploatare a lor, cazurile de înlocuire a uleiului, butoaiele cu PCB, locurile de stocare a echipamentului, atelierele, incidentele, etc. Informaţia verbala si scrisa trebuie controlata vizual, la fata locului. Locurile de vizitat sunt următoarele:

Locurile de amplasare, curente sau foste, ale echipamentului potenţial contaminat cu PCB (in special, controlaţi terenul de sub echipament, pentru urme de scurgeri);

Atelierele, actuale sau foste; Locurile de stocare a echipamentului potenţial contaminat cu PCB si a rezervelor de ulei dielectric, in prezent si in trecut;

Locurile incidentelor (deversări, avarii, etc.); Locuri de aruncare/plasare a deşeurilor.

Toate clădirile in care se păstrează echipament contaminat cu PCB vor fi marcate in modul indicat mai sus (etichetă specială aplicată pe uşa imobilului). 3.7.2. Estimarea riscurilor In scopul optimizării acţiunilor ulterioare se recomandă estimarea riscurilor asociate cu zonele enumerate in baza de date. Intrebarile pe care trebuie sa ni le punem in acest scop sunt:

Presupusa sursă de contaminare este izolata sau poluarea continua? Contaminarea pune in pericol sursele de apa potabilă (apele subterane)? Locul este des frecventat de lucrători sau trecători (zonă rezidenţială)? Care este suprafata potenţial contaminată şi masa/volumul bunurilor in pericol? Stocarea: Sunt materialele suspecte de contaminare cu PCB, păstrate in condiţii adecvate (in butoaie sau lăzi, acoperite, încuiate şi separate de alte bunuri) sau nepotrivite (fără izolare, in aer deschis)?

44/106

Locatiile care prezinta un risc sporit pentru oameni si mediul inconjurător trebuie sa fie tratate cu prioritate. 3.7.3. Analiza In etapa urmatoare presupunerea privind o posibila contaminare cu PCB trebuie sa fie confirmată sau infirmată prin rezultatele probelor prelevate la fata locului. Este important să avem in vedere că, chiar daca proba prelevată din locul unei deversari de ulei nu confirma prezenţa PCB, este foarte probabil ca ea sa contina hidrocarburi, care reprezinta si ele un risc pentru mediu si trebuie sa fie tratate ca atare. 3.7.4. Gradul de contaminare După confirmarea faptului contaminării unei locaţii cu PCB urmează să se stabilească gradul său de poluare, prin analiza probelor prelevate pe teren, după cum a fost descris in punctul 3.3. In afară de aceasta, trebuie să fie clarificaţi şi un şir de alţi factori cum sunt accesibilitatea locului pentru maşini şi mecanisme, conexiunile la reţeaua de apă şi energie electrică, etc. Pe baza informaţiei obţinute poate fi pregătit planul de decontaminare a locului.

Schema următoare prezintă elementele inspectării unui loc potenţial contaminat.

45/106

Figura 58: Procedurile inspectării amplasamentului

46/106

4. MANAGEMENTUL PCB

4.1 Planul de management al PCB Având în vedere pericolul prezentat de PCB fiecare deţinător de echipament care conţine PCB urmează să elaboreze un plan de management al acestor substanţe care ar cuprinde întregul lor ciclu de viaţă (utilizarea, manipularea, păstrarea şi eliminarea), ţinând cont de cerinţele Regulamentului PCB. Un plan de management al PCB include următoarele componente: 4.1.1 Desemnarea persoanei responsabile Fiecare companie trebuie să numească o persoană/reprezentant (sau câteva, în funcţie de mărimea companiei), responsabil(ă) de implementarea procedurilor descrise mai jos. In cazul unui incident cu implicarea PCB această persoană va conduce procedurile de intervenţie în situaţii excepţionale. 4.1.2 Instruirea personalului Personalul trebuie instruit periodic în domeniul pericolelor pe care le prezintă PCB pentru oameni şi mediul natural şi a măsurilor de securitate descrise in punctul 4.2. Din când în când trebuie să se revină la măsurile de prevenire a contaminării neintenţionate a transformatoarelor (de exemplu, prin adăugarea uleiului calitatea căruia nu a fost controlată) şi la măsurile necesare în caz de situaţii excepţionale. 4.1.3 Inventarierea Tot echipamentul in funcţiune sau scos din uz care ar putea conţine PCB trebuie să fie controlat (vezi punctul 3.1). Echipamentul testat trebuie să fie marcat corect, după cum s-a descris in punctul 3.6. 4.1.4 Baza de date privind zonele contaminate cu POP Rezultatele inventarierii PCB vor fi vizualizate in baza de date privind zonele contaminate cu POP. Companiile mari şi autorităţile de mediu se vor putea folosi de acest instrument pentru planificarea eliminării echipamentului în viitor şi pentru a lua rapid decizii în caz de incidente.

Figura 59: Registrul zonelor contaminate cu PCB Figura 60: Schema locurilor contaminate cu PCB la staţia electrică Vulcăneşti

[Source: GTZ]

47/106

4.1.5 Planul de întreţinere a echipamentului PCB Lucrările de întreţinere a echipamentului PCB (descrise in capitolul 5) trebuie efectuate cu regularitate iar toate activităţile trebuie notate într-un registru. 4.1.6 Planul de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere Mai multă informaţie privind un asemenea plan se conţine în punctul 4.2. 4.1.7 Planul de eliminare Echipamentul şi deşeurile care conţin PCB urmează să fie decontaminate sau eliminate doar de companii autorizate în acest sens de către autorităţile Republicii Moldova (dacă asemenea companii există) sau de companii străine care acordă asemenea servicii. Procesul de decontaminare sau eliminare a echipamentului cu conţinut de PCB este, de obicei, unul foarte complex şi, din acest motiv, este recomandabil să se desfăşoare în baza unui plan de eliminare amănunţit. El trebuie să conţină datele decontaminării sau eliminării fiecărei unităţi de echipament şi costul acestor acţiuni, inclusiv costul echipamentului nou de înlocuire. Deţinătorii echipamentului PCB trebuie să prezinte planul de management al PCB spre aprobare Ministerului Mediului, Inspectoratului de Stat în Energetică şi altor autorităţi competente din Republica Moldova.

4.2 Planul de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere

Scopul elaborării unui plan de prevenire şi control al deversărilor şi al măsurilor de remediere este eliminarea sau minimizarea riscului ecologic potenţial de la deversările PCB care pot interveni în urma lucrărilor la staţiile electrice. Reprezentantul companiei pentru PCB va fi responsabil de implementarea corectă a următoarelor componente: 4.2.1 Prevenirea Toate încăperile în care este instalat echipamentul cu conţinut de PCB vor fi marcate prin aplicarea unei etichete (după modelul prezentat în Fig.61) pe partea exterioară a uşii. Se interzice folosirea sau păstrarea transformatoarelor cu PCB in locuri unde aceste substanţe ar putea intra in contact cu produsele alimentare sau rezervele de furaj pentru animale. De asemenea, este interzisă stocarea materialelor inflamabile în apropierea echipamentului sau deşeurilor cu conţinut de PCB. Trebuie urmate bunele practici de lucru, descrise in capitolul 5.1. 4.2.2 Controlul Sub fiecare transformator trebuie instalat un sistem de captare/colectare a uleiului, în scopul prevenirii dispersării PCB in mediul înconjurător, in caz de scurgere. Soluţia cea mai bună este un căuş de metal sub transformator, deşi bordurile de beton sau cărămidă în jurul instalaţiei sunt şi ele o variantă acceptabilă, atâta timp cât bazinul format este etanş iar volumul pe care îl poate înmagazina este mai mare decât volumul uleiului in transformator. Piesele uzate, echipamentul scos din uz şi alte deşeuri contaminate cu PCB vor fi păstrate în butoaie de metal sau căuşe de metal, după cum este descris in capitolele 9 şi 10.

48/106

Figura 61: Semnul de marcare pe uşa încăperii unde se află un transformator

Figura 62: Sistem de captare din oţel

Podeaua atelierelor pentru activităţi cum sunt golirea sau demontarea transformatoarelor trebuie să fie impermeabilă şi uşor de decontaminat (înveliş epoxidic). Pragurile trebuie să fie ridicate, pentru a preveni dispersarea PCB in mediu in caz de scurgere accidentală. 4.2.3 Măsurile de remediere Planurile pentru situaţii excepţionale, descrise in anexele 14.4 şi 14.5, trebuie să fie afişate în locuri vizibile, lângă echipamentul cu conţinut de PCB. Pentru a putea reacţiona imediat la incident se recomandă păstrarea materialelor şi instrumentelor necesare (mănuşi de protecţie, căuş colector, instrumente, materiale absorbante, etc.) intr-un loc uşor accesibil. Locul acestor depozite poate fi indicat in registrul PCB, pentru a interveni rapid in caz de urgenţă.

4.3 Priorităţile în eliminarea PCB In funcţie de pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătate şi mediu, echipamentul care conţine PCB poate fi grupat pe trei niveluri de prioritate:

(1) PCB păstraţi sub forma de ulei uzat, deşeuri sau echipament electric scos din uz, urmează să fie eliminaţi până în anul 2015;

(2) Echipamentul care conţine PCB:

în stare tehnică proastă în concentraţii mai mari de 0.05 % după masă (500 mg/kg) situat în locuri periculoase pentru oameni (spitale, centre medicale, centre comerciale, instituţii de învăţământ, întreprinderi ale industriei alimentare, surse/reţele de alimentare cu apă, instituţii de cultură, etc.)

urmează să fie decontaminat sau eliminat până în anul 2015; (3) Echipamentul electric cu concentraţii ale PCB între 0.005 % şi 0.05 % după masă (50 şi

500 mg/kg) poate rămâne în exploatare până la amortizarea completă, dar nu mai târziu de anul 2020, după care urmează să fie eliminat ca deşeu cu conţinut de PCB.

49/106

5. ÎNTRETINEREA ECHIPAMENTULUI CU CONTINUT DE PCB Întreţinerea echipamentului trebuie să fie conformă cu procedurile prescrise de producător şi standardele naţionale corespunzătoare. In continuare, sunt prezentate, la modul general, elementele cheie ale întreţinerii transformatoarelor şi condensatoarelor care conţin PCB.

5.1. Bunele practici de lucru În timpul efectuării lucrărilor de reparaţie (uşoară) şi întreţinere a echipamentului care conţine PCB urmează să fie luate următoarele măsuri de precauţie/securitate, pentru a proteja personalul şi mediul înconjurător:

Va fi evitat contactul direct între materialele contaminate cu PCB şi piele, prin folosirea mănuşilor şi ochelarilor de protecţie. În funcţie de tipul de lucrări vor fi folosite şi alte elemente de protecţie, cum sunt costumele de protecţie chimică sau măştile respiratorii (vezi, de asemenea, partea 6.2 Echipamentul personal de protecţie),

Zona de lucru trebuie să fie bine ventilată, Deversările vor fi prevenite prin folosirea unui căuş colector sau a unei prelate de plastic, Orice contact al PCB cu flacăra deschisă sau orice altă sursă de căldură (peste 300°C) va fi evitate cu orice preţ, din cauza riscului formării dioxinelor şi furanilor,

Toate instrumentele şi materialele de lucru folosite care au fost în contact cu PCB vor fi eliminate într-un mod ecologic sigur, ca deşeuri contaminate cu PCB, sau urmează să fie decontaminate folosind un solvent potrivit (acetonă tehnică). Unicele materiale care pot fi decontaminate sunt oţelul, sticla şi ceramica,

Operaţiunile care implică scurgerea uleiului, rebobinarea, etc. pot fi efectuate doar de întreprinderile autorizate pentru acest tip de lucrări de instituţii naţionale competente.

In anexa 14.6 este adus un exemplu de informaţie privind bunele practici de lucru. Se recomandă distribuirea acestor informaţii deţinătorilor de echipament cu conţinut de PCB, pentru a fi afişate, în apropierea echipamentului sau in ateliere.

Figura 63: Întreţinerea transformatorului Figura 64: Partea activă a unui transformator in atelier

50/106

5.2. Întreţinerea transformatoarelor care conţin PCB

Tabelul 9: Probleme tipice care apar în procesul exploatării transformatoarelor Problema Urmările Lovitura fulgerului, cazurile de supratensiune

In interiorul transformatorului se formează arcuri electrice care îi deteriorează izolarea, provocând supraîncălzirea lui şi sporind presiunea internă.

Presiunea excesivă împinge PCB în afara instalaţiei, prin valva de reglare a presiunii sau prin garniturile slăbite.

Contaminarea posibilă a mediului înconjurător. Poluarea treptată a uleiului din transformator prin pătrunderea umezelii şi murdăriei din afară, a carbonului şi altor compuşi chimici în rezultatul formării arcurilor electrice.

Se diminuează proprietăţile izolatoare ale uleiului PCB. Din cauza proprietăţile izolatoare mai slabe ale uleiului înăuntrul

transformatorului apar arcuri electrice; acestea duc la încălcarea izolării, supraîncălzire şi creşterea presiunii interne.

Presiunea excesivă împinge PCB în afara instalaţiei, prin valva de reglare a presiunii sau prin garniturile slăbite.

Contaminarea posibilă a mediului înconjurător. Slăbirea garniturilor şi închiderilor etanşe ale transformatorului, din cauza vârstei înaintate a echipamentului

Apar scurgeri. Transformatorul se supraîncălzeşte sau arde din cauza pierderii

PCB. Din cauza proprietăţile izolatoare mai slabe ale uleiului înăuntrul

transformatorului apar arcuri electrice. Se pot produce avarii cu urmări foarte grave.

Deteriorarea sau coroziunea radiatoarelor de răcire. Deteriorarea rezervorului transformatorului.

Apar scurgeri. Transformatorul se supraîncălzeşte sau arde din cauza pierderii

PCB. Din cauza proprietăţile izolatoare mai slabe ale uleiului înăuntrul

transformatorului apar arcuri electrice. Supraîncălzirea transformatorului din cauza capacităţii insuficiente pentru funcţia sa în reţea (supraîncărcarea) sau din cauza pierderii PCB.

Izolarea de pe bobine şi materialele izolatoare se deteriorează, ceea ce duce la scurt-circuite şi scântei interne între bobine.

Scăderea duratei de exploatare şi emisiile posibile de PCB în mediu. Funcţionarea transformatorului la temperaturi cu doar 10°C peste limita normală îi micşorează durata vieţii cu 50%.

Tabelul 10: Indicatorii de alarmă

Dispozitivul Mecanismul funcţionării Indicatorul temperaturii uleiului Alarma de temperatură

Dispozitivul reprezintă, de obicei, un tub închis ermetic cu scală, cu senzor cu lichid. Pe măsura creşterii temperaturii uleiului, lichidul din bulb se dilată şi se ridică în tub. Tubul este unit cu un indicator al temperaturii. Aceşti indicatori pot fi uniţi la contacte electrice care pot declanşa alarma şi pot porni sistemul de răcire. Când temperatura depăşeşte nivelul stabilit.

Indicatorul nivelului de ulei, cu alarmă Dispozitive plutitoare unite prin peretele rezervorului la indicator. Pot exista şi comutatoare electrice pentru alarmă şi posibila deconectare a transformatorului în caz de scădere a nivelului de ulei. Circuitele de alarmă/deconectare trebuie testate cu regularitate, pentru a vedea dacă răspund corect.

Alarma de presiune-vacuum In timpul instalării transformatorului, în partea superioară a lichidului de răcire se pompează aer dehidratat sau azot. Presiunea internă este menţinută relativ stabilă cu ajutorul unei valve/supape de siguranţă. Când presiunea dinăuntrul rezervorului creşte aerul sau azotul sunt eliberate în afară prin valva de siguranţă. Acest proces nu lasă umezeala şi oxigenul să intre înăuntru. În caz de răcire, uleiul se contractă şi, dacă presiunea scade sub nivelul celei atmosferice, valva lasă aerul din afară, îmbogăţit cu umezeala şi oxigen, să pătrundă in rezervor. Pentru a măsura şi semnala presiunea (în special, presiunea scăzută) înăuntrul rezervorului se foloseşte indicatorul de presiune/vacuum. Acest indicator se află pe transformator şi are contacte de alarmă pentru presiune înaltă şi presiune scăzută.

51/106

Valva de depresurizare Dispozitivele de depresurizare reprezintă valve cu arc care se închis în mod automat după scăderea presiunii. Arcurile rămân comprimate si apasă pe un disc care închide o deschizătură din partea superioară a rezervorului. Dacă presiunea din rezervor depăşeşte nivelul normal de funcţionare, discul se ridică şi lasă gazele să iasă. După scăderea presiunii, arcurile închid valva. Funcţionarea dispozitivului lasă o urmă viu colorată, uşor vizibilă în timpul inspectării.

Atenţie: şuruburile cu care se fixează dispozitivul de rezervor pot fi deşurubate în siguranţă, dar niciodată nu încercaţi să slăbiţi şuruburile care unesc capacul de flanşă, fără a consulta instrucţiunile. Arcurile care ţin presiunea din rezervor sunt fixate cu aceste şuruburi şi energia lor, odată eliberată, ar putea fi periculoasă.

Releul de presiune bruscă Acest releu are rolul de a detecta creşterile bruşte de presiune în urma arcurilor electrice. El este proiectat să acţioneze înainte de dispozitivul de depresurizare şi nu reacţionează la variaţiile normale de presiune, de exemplu cele datorate schimbărilor de temperatură.

Indicatorul de temperatură al înfăşurărilor Aceste termometre sunt făcute să indice punctele cele mai fierbinţi ale bobinelor. Ele se bazează pe testele de temperatură făcute de producător şi nu sunt foarte exacte.

Grupuri de contacte setate pentru a se închide la niveluri prestabilite ale temperaturii

Notă: Un alt dispozitiv de protecţie este releul Buchholz. El se foloseşte doar în transformatoarele cu conservatori. Releul reacţionează la creşterea presiunii în partea superioară a rezervorului, din cauza unor supraîncălziri locale, a descărcărilor parţiale, etc. El este echipat cu un contact de alarmă şi un al doilea contact pentru întreruptorul de circuit. 5.2.1. Controlul vizual Deţinătorii transformatoarelor care conţin PCB trebuie să le supună controlului vizual la fiecare trei luni; datele inspectării trebuie introduse în registrul respectiv. În special, trebuie examinate următoarele:

Petele de ulei de lângă echipament Urmele de ulei de pe echipament (sudurile, garniturile, supapele, etc.) Locurile defecţiunilor majore sau a avariilor Etanşeitatea căuşului colector

Tabelul 11: Controlul transformatoarelor

Elementele inspectate Ce trebuie urmărit în primul rând (şi acţiunile corective) Starea indicatoarelor Sticla crăpată, indicatoarele deteriorate (protejaţi indicatoarele

cu o placă de plexiglas). Datele indicatoarelor Modificarea datelor de la ultimul control.

Datele sunt în limite acceptabile (dacă nu este aşa, probabil va trebui adăugat ulei).

Semnele de coroziune pe rezervor şi radiator Starea tuburilor/plăcilor radiatorului. Ele sunt confecţionate din oţel subţire, pentru a obţine o răcire cât mai eficientă, şi pot rugini mai repede decât celelalte detalii ale transformatorului, în special intr-un mediu agresiv (în caz de rugină, trebuie curăţat şi vopsit).

Deteriorarea vopselei de pe rezervor şi plăcile radiatorului

Vopsirea (de câte ori este necesar).

Scurgerile PCB din: Reziduurile vâscoase.

52/106

rezervor radiator robinetul de scurgere izolatoarele racordurilor de tensiune

înaltă şi joasă

Deteriorarea garniturilor. (Important – dacă a avut loc o scurgere, luaţi măsuri pentru a

o înlătura şi a curăţa locul, informaţi autorităţile competente. Toate materialele folosite pentru lichidarea urmărilor scurgerii trebuie tratate ca deşeuri contaminate cu PCB)

50Valva de depresurizare Valva nu este bine închisă din cauza garniturilor deplasate. Izolatoarele racordurilor de tensiune înaltă şi joasă

Crăpate sau deteriorate (înlocuiţi mufele crăpate sau deteriorate)

Culoarea PCB Culoarea se schimbă. Luaţi o probă. Dacă uleiul din incolor devine albăstrui, verzui,

roşietic sau negru, este un semn că PCB îşi schimbă calitatea iniţială (faceţi un test de laborator).

5.2.2. Scurgerile din transformator Din moment ce s-au detectat scurgeri dintr-un transformator, trebuie găsite cauzele acestora şi pregătite măsurile de remediere. De cele mai multe ori, scurgerile au loc din cauza deteriorării garniturilor şi plombelor etanşe. De obicei, acestea pot fi reparate fără a afecta corpul transformatorului. Totuşi, asemenea lucrări trebuie încredinţate doar lucrătorilor experimentaţi, care cunosc riscurile lucrului cu PCB. Situaţia devine mai serioasă atunci când scurgerile au loc din cauza deteriorării accidentale a structurii metalice a transformatorului. In asemenea cazuri se recomandă oprirea scurgerii prin aplicarea temporară a unei paste izolatoare şi plasarea unui colector sub locul scurgerii. Întrucât această soluţie este una temporară, urmează ca instalaţia să fie reparată cât mai repede posibil. Scurgerile mai pot fi cauzate de degradarea lentă a lichidului răcitor, care sporeşte capacitatea sa corozivă. Dacă coroziunea este deja în stare avansată, producând scurgeri, transformatorul respectiv trebuie etanşeizat imediat cu pastă izolatoare, scos din uz cât mai repede posibil şi înlocuit cu un transformator nou. 5.2.3. Nivelul uleiului în transformator Majoritatea transformatoarelor au dispozitive care permit controlul (direct sau indirect) al nivelului de ulei. Înainte de a adăuga ulei pentru restabilirea nivelului scăzut, este foarte important să se controleze conţinutul PCB în transformator şi în uleiul de adăugat, pentru a evita o posibilă contaminare. 5.2.4. Indicatorul de temperatură Indicatorul arată temperatura lichidului dielectric in transformator. Temperatura prea înaltă indică o supraîncălzire a transformatorului, posibil din cauza pierderii lichidului dielectric. Trebuie imediat luate măsuri pentru determinarea cauzei supraîncălzirii, întrucât funcţionarea instalaţiei într-un regim de temperaturi prea înalte duce rapid la deteriorarea materialelor izolatoare ale transformatorului.

53/106

5.2.5. Indicatorul de presiune-vacuum Acest indicator măsoară modificările de presiune in spaţiul dintre lichidul dielectric şi capacul rezervorului. Presiunea prea înaltă semnalează că este posibil să fi avut loc scurt-circuite şi arcuri electrice. In asemenea cazuri, trebuie realizat cât mai degrabă un test de performanţă a transformatorului. Presiunea prea mică indică un nivel scăzut al lichidului dielectric. Trebuie imediat luate măsuri de identificare a cauzei pierderilor de ulei. 5.2.6. Coroziunea rezervorului şi a radiatorului Starea rezervorului şi a radiatorului trebuie controlată cu regularitate, întrucât acestea sunt susceptibile de coroziune. Porţiunile afectate trebuie curăţate până la metal şi vopsite. 5.2.7. Testele de performanţă Transformatoarele trebuie controlate periodic, pentru a detecta posibile devieri de la regimul normal de funcţionare a instalaţiei, care implică riscuri. Între altele, trebuie controlate următoarele caracteristici:

Funcţionarea tuturor dispozitivelor de protecţie Parametrii electrici ai transformatorului Calitatea uleiului (teste fizice şi chimice)

5.3. Întreţinerea condensatoarelor care conţin PCB Controlul vizual este uşor de realizat şi poate fi făcut oricând este necesar. El permite detectarea următoarelor probleme la condensatoare:

Scurgerile din containerul condensatorului Umflarea sau deformarea condensatorului Oxidarea containerului Murdărirea mufelor

In primele două cazuri, condensatoarele trebuie imediat scoase din uz şi eliminate într-un mod ecologic sigur.

Umflarea containerului este un semn clar al unui scurt-circuit iminent in condensator!

Figura 65: Condensator umflat

Controlul vizual trebuie suplimentat prin examinări tehnice, care cer un personal calificat. Frecvenţa acestora depinde de starea echipamentului (cel puţin o dată pe an).

54/106

5.4. Lichidele de substituţie Uleiurile PCB din transformatoare au fost deseori înlocuite cu uleiuri minerale obişnuite sau cu alte lichide de substituţie. Tabelul de mai jos enumără lichidele de substituţie pentru transformatoarele noi, cu avantajele şi dezavantajele lor.

Tabelul 12: Lichidele de substituţie Lichidul de substituţie Avantaje Dezavantaje Silicon temperatura de solidificare joasă

temperatura de inflamare înaltă degajă puţină căldură la ardere viscozitate scăzută în întregul

diapazon al temperaturilor de funcţionare a transformatorului

nu este compatibil cu unele materiale folosite pentru garnituri, cum sunt cauciucurile siliconate şi unele materiale izolatoare.

greutatea lor specifică face ca apa să se lase la fundul transformatorului iar cristalele de gheaţă rămân la suprafaţă. Gheaţa topită poate migra prin lichid şi reduce capacitatea sa dielectrică

costul relativ înalt PCB sunt solubili in silicon doar în

proporţie de până la 8 % Hidrocarburile alifatice (de ex. RTemp, produs prin rafinarea petrolului şi combinarea cu antioxidanţi, stabilizatori şi alţi aditivi)

Foarte rezistente la diferite regimuri de exploatare

compatibile cu toate materialele folosite în confecţionarea echipamentului electric

compatibile cu toate celelalte lichide dielectrice

greutatea specifică mai mică decât a apei şi gheţii

nu pun pericole ecologice serioase (la fel ca alte uleiuri minerale), sunt biodegradabile şi pot fi eliminate uşor

costurile cele mai mici dintre toate lichidele de substituţie a PCB

viscozitate înaltă la temperaturi scăzute

degajă multă căldură la ardere aditivii folosiţi trebuie să scadă

temperatura de solidificare şi să îmbunătăţească stabilitatea termică şi oxidativă

tendinţa de gazificare în condiţii electrice extreme este egală sau superioară celei a uleiurilor de transformator obişnuite (naftenice) care, la rândul ei, este mai mare decât a altor lichide de substituţie a PCB

Poli-a-olefine (hidrocarburi sintetice)

compatibile cu toate materialele folosite în confecţionarea echipamentului electric şi cu toate celelalte lichide dielectrice

temperatura de solidificare mai joasă şi o viscozitate ceva mai bună la temperaturi scăzute, decât a hidrocarburilor alifatice naturale

greutatea specifică mai mică decât a apei şi gheţii

nu elimină gaze în condiţii electrice extreme

degajă destul de multă căldură la ardere

costul relativ înalt

Clorbenzeni (Tri-tetraclorbenzenii sunt componenţi ai PCB dar pot fi utilizaţi şi separat)

proprietăţi fizice similare celor ale PCB

transformatoarele destinate pentru PCB sunt în general potrivite şi pentru TTCB

nu pot fi utilizate la temperaturi foarte scăzute din cauza punctului de solidificare înalt

sunt destul de toxice şi nu sunt uşor biodegradabile

Esteri (un amestec de pentaeritritol şi acizi graşi)

potenţial dielectric înalt inflamabilitate scăzută temperatura de solidificare joasă nu degajă substanţe toxice în cazul

formării arcurilor electrice compatibile cu majoritatea

materialelor folosite in transformatoare

nu au dezavantaje, în comparaţie cu RTEmp, cu excepţia costurilor mai înalte

55/106

6. MĂSURILE DE SECURITATE

6.1. Expunerea la PCB Există trei căi principale de pătrundere a PCB in organismul uman: prin stomac şi intestin, prin piele şi prin plămâni.

Figura 66: Pătrunderea prin piele Figura 67: Pătrunderea pe cale respiratorie

Figura 68: Pătrunderea prin stomac/intestin

6.1.1. Sistemul digestiv După cum a fost explicat mai sus, o mică parte din PCB este absorbită prin hrana pe care o consumăm. In timpul lucrului cu echipament PCB şi materiale contaminate trebuie respectate câteva reguli simple, pentru a preveni absorbţia unor cantităţi semnificative de PCB:

Alimentele nu trebuie păstrate sau consumate în apropierea echipamentului care conţine PCB sau a materialelor contaminate. După lucrul cu asemenea echipamente sau materiale, trebuie neapărat să ne spălăm pe mâini cu apă caldă şi săpun. 6.1.2. Pielea Pielea este calea principală de pătrundere a PCB in organism, întrucât ea absoarbe rapid aceste substanţe. De aceea, este important să evităm contactul direct al PCB cu pielea.

Pentru a proteja pielea de contactul cu PCB trebuie folosit echipamentul personal de protecţie potrivit (vezi textul în continuare). 6.1.3. Respiraţia PCB nu sunt foarte volatili, de aceea atunci când lucrăm cu cantităţi mici de bifenili policloruraţi iar spaţiul este bine ventilat, pericolul de absorbţie a lor prin aer este neglijabil. Dacă, însă, avem de a face cu o deversare importantă de ulei PCB, se vor folosi măşti respiratorii cu filtru pentru vapori organici şi praf. PCB se absorb pe particulele de praf, de aceea în situaţiile când există o asemenea posibilitate (de exemplu, când se ia o probă de beton contaminat), se va purta o mască respiratorie cu filtru pentru vapori organici şi praf. Purtarea măştii respiratorii cu filtru pentru vapori organici şi praf este obligatorie în situaţiile unor deversări majore de ulei sau a lucrărilor care implică apariţia prafului contaminat.

56/106

6.2. Echipamentul personal de protecţie Alegerea echipamentului de protecţie potrivit depinde în mare măsură de sarcinile puse şi de riscurile care reies din acestea.

Tabelul 13: Echipamentul personal de protecţie Sarcina Echipamentul personal de protecţie Prelevarea probelor de ulei sau sol Mănuşi (vinil sau nitril, nu latex)

Mască respiratorie uşoară (filtru A2P2; opţional, filtru pentru vapori organici şi particule)

Prelevarea probelor din condensatoare Mănuşi (vinil sau nitril, nu latex) Ochelari de protecţie, doar la deschidere sau sfredelire Mască respiratorie uşoară (filtru A2P2; filtru pentru vapori organici şi particule)

Prelevarea probelor de beton sau cărămidă (prin perforare)

Mănuşi de piele Ochelari de protecţie, la sfredelire Mască respiratorie uşoară (filtru A2P2; filtru pentru vapori organici şi particule)

Protejarea urechilor (la sfredelire) Demontarea condensatoarelor (fără scurgeri)

Costum de lucru Cască Cizme de cauciuc metalizate Mănuşi de piele

Demontarea condensatoarelor (care curg)

Costum de protecţie chimică (Tyvek) Cizme de cauciuc metalizate Mănuşi (neopren) Mască respiratorie uşoară (filtru A2P2; filtru pentru vapori organici şi particule)

Activităţi de decontaminare (alegerea echipamentului de protecţie în funcţie de tipul contaminării şi volumul de lucru)

Costum de protecţie chimică (Tyvek) Cizme de cauciuc metalizate Mănuşi de protecţie (pentru lucrări grele) Mască respiratorie, uşoară sau completă (filtru A2P2; filtru pentru vapori organici şi particule)

Cască (dacă este necesar) Protejarea urechilor (dacă este necesar)

La prelevarea probelor de ulei, se vor folosi mănuşi de unică folosinţă de nitril sau vinil. Nu se vor folosi mănuşi de cauciuc (latex sau butil) întrucât PCB pot pătrunde prin ele!

57/106

6.3. Protecţia mediului înconjurător În timpul lucrului cu PCB, trebuie luate toate măsurile necesare de precauţie pentru a preveni contaminarea mediului înconjurător.

În timpul prelevării probelor de ulei sau material potenţial contaminat cu PCB, trebuie evitate pierderea sau împrăştierea materialului recoltat. Folosiţi un covoraş absorbant, dacă este nevoie.

Toate materialele de lucru trebuie să fie curăţate cu acetonă sau eliminate ca deşeuri periculoase, inclusiv echipamentul personal de protecţie. Doar metalul şi sticla pot fi curăţate total; lemnul, materialele sintetice, masele plastice nu pot fi curăţate şi trebuie eliminate ca deşeuri periculoase. Dacă în timpul inventarierii se identifică echipament care curge sau este în stare tehnică proastă, trebuie luate măsuri pentru oprirea scurgerilor şi prevenirea răspândirii contaminării.

In zonele cu deversări de PCB: zona contaminată trebuie delimitată şi împrejmuită, dacă e posibil. Hainele şi încălţămintea vor fi schimbate la intrarea în / ieşirea din zona contaminată, intr-un loc desemnat pentru acest lucru. Scurgerea trebuie oprită, de exemplu, folosind pasta izolatoare. După aceasta, echipamentul care curge trebuie plasat intr-un căuş colector (dacă este scos din uz); altfel, locul trebuie înconjurat cu material absorbant şi trebuie luate măsuri urgente pentru înlocuirea sa. In cazul scurgerilor din echipamentul deteriorat, deversările necontrolate vor fi prevenite prin folosirea unui căuş colector, ca o primă măsură. Scurgerile mici trebuie oprite şi locurile lor izolate; pe parcursul lucrărilor trebuie folosit echipamentul de protecţie potrivit. De aceea este bine să avem întotdeauna la îndemână materialele necesare (căuş colector, mănuşi, material izolant), in apropierea instalaţiilor în cauză. Solul sau betonul vizibil contaminate trebuie să fie îndepărtate cât mai repede posibil, pentru a evita contaminarea ulterioară. Suprafaţa obiectelor (vehicule, trotuare, clădiri, etc.) trebuie curăţată cu ajutorul materialelor absorbante şi a solvenţilor. Eficienţa curăţării va fi controlată prin testarea analitică a suprafeţelor respective. Materialele folosite vor fi plasate în containere închise, pentru eliminare ulterioară.

58/106

7. MĂSURILE LUATE ÎN SITUAŢII EXCEPŢIONALE ŞI ACŢIUNILE DE DECONTAMINARE

7.1. Măsurile urgente luate în cazul unor „incidente reci” Scurgerea PCB dintr-o instalaţie în mediul înconjurător este definită ca «incident rece». Incidentele reci pot fi cauzate de deteriorarea mecanică neintenţionată a tuburilor/plăcilor radiatorului sau de coroziunea pereţilor transformatorului. Deversări pot să aibă loc şi în timpul scurgerii uleiului din transformator sau a manipulării rezervelor de ulei stocate. In asemenea cazuri, se vor lua următoarele măsuri:

Măsuri necesare în cazul unor «incidente reci» Dacă cantitatea de PCB scursă din echipament este mare şi există riscul contaminării

mediului înconjurător, trebuie chemat imediat grupul de intervenţie pentru incidente chimice. Dacă există îndoieli în privinţa conţinutului de PCB în uleiul vărsat, acesta va fi tratat ca ulei contaminat, până la proba contrarie.

Informaţi medicul de gardă şi echipaţi grupul de intervenţie cu echipament personal de protecţie potrivit.

Deconectaţi instalaţia în cauză de la reţeaua electrică şi controlaţi conexiunea cu pământul. Limitaţi împrăştierea uleiului prin oprirea scurgerii şi colectarea uleiului scurs utilizând

materiale absorbante (nisip, rumeguş sau ciment) sau pompându-l in alte recipiente. Dacă este posibil, plasaţi un căuş colector sub locul scurgerii.

Luaţi măsurile de prevenure a contaminării apelor cu PCB. Canalele de drenaj şi ţevile care duc spre cursuri de apă sau bazine acvatice trebuie blocate. In afară de aceasta, trebuie luate măsuri pentru ca apele pluviale să nu pătrundă in zona contaminată. Aveţi în vedere că poluarea apelor cu PCB poate să nu fie vizibilă: aceste substanţe sunt mai grele ca apa şi de aceea nu formează o peliculă uleioasă la suprafaţa ei.

Îngrădiţi şi marcaţi zona contaminată. Pentru a controla accesul oamenilor şi circulaţia materialelor în/din zona contaminată, în scopul prevenirii poluării zonelor curate, va fi amenajat un cort compartimentalizat. Echipamentul personal de protecţie va fi pus/lăsat in cort de fiecare dată când se intră în/se iese din zona contaminată.

In zona contaminată, fiţi atenţi la tălpile încălţămintei. Ele trebuie menţinute curate pentru a nu contribui la dispersarea poluării.

Podeaua contaminată trebuie să fie scoasă cât mai repede posibil, pentru a preveni împrăştierea petei de poluare.

Dacă incidentul a avut loc in spaţiu închis, evacuaţi oamenii din toate încăperile/construcţiile afectate, deconectaţi sistemul de ventilare, închideţi uşile si ferestrele.

Informaţi autorităţile competente. Trebuie raportate toate detaliile despre incident astfel încât populaţia să poată fi anunţată, in caz de necesitate (de ex., în caz de contaminare a surselor de apă potabilă).

In anexa 14.4 este prezentat un exemplu generic de plan de acţiuni urgente în cazul unor „incidente reci”. Această listă de acţiuni este una orientativă şi trebuie adaptată de fiecare dată la situaţia concretă din teren.

59/106

7.2. Măsurile urgente luate în cazul unor „incidente fierbinţi” Incidentele implicând echipamentul PCB pot fi urmarea unor scurt-circuite sau a unor incendii izbucnite în apropierea instalaţiilor. In cazul unui «incident fierbinte», temperatura in echipament depăşeşte punctul de fierbere al PCB (circa 300 °C).

Chiar dacă incidentul este unul restrâns şi de foarte scurtă durată (de exemplu, un scurt-circuit), în rezultatul său pot fi emişi vapori PCB şi furani (substanţe foarte toxice). Dacă PCB intră in contact cu oxigenul (incendiu) se formează nu doar furani dar şi dioxine (la fel de toxice). 7.2.1. Incidentele provocate de malfuncţiile echipamentului Cel mai mare pericol îl reprezintă scurt-circuitele (arcurile electrice). Intr-un condensator, acestea pot provoca creşterea temperaturii până la mii de grade Celsius, in câteva fracţiuni de secundă. Malfuncţiile de acest fel apar în primul rând în condensatoare. Căldura provoacă creşterea bruscă a presiunii in echipament, ceea ce duce la explozie. Aceasta împrăştie în jur o masă vîscoasă, de culoare neagră - PCB cu negru de carbon. Din cauza temperaturii înalte se formează PCB în stare gazoasă şi furani. Aceşti vapori pot depune pelicule uleioase vîscoase pe fittinguri, podea şi pereţi, chiar la distanţă de locul unde a avut loc incidentul.

In afară de măsurile menţionate in punctul precedent, mai trebuie avute în vedere următoarele: Echipamentul personal de protecţie trebuie să includă numaidecât protecţia respiraţiei. Încuiaţi imediat încăperea şi opriţi circulaţia aerului prin închiderea găurilor de ventilare,

dacă e posibil. Evacuaţi oamenii din toate încăperile aflate în pericol.

In Figura 69 este arătat locul în care a explodat un condensator. Uleiul aruncat afară a contaminat peretele din spatele fostei baterii de condensatoare.

Figura 69: Incident fierbinte Figura 70: Condensator explodat

7.2.2. Incendiile Incendiile cu implicarea transformatoarelor sau a condensatoarelor sunt foarte rare. Cauzele unor asemenea incidente sunt, de obicei, externe (incendii in apropierea echipamentului electric). În timpul unui incendiu, există pericolul descompunerii PCB, sub influenţa căldurii şi oxigenului. În rezultat, se formează acid clorhidric, furani şi dioxine.

60/106

Figura 71: Incendiu lângă o staţie electrică Figura 72: Rămăşiţe de transformatoare

Ordinea măsurilor care trebuie luate în caz de incendiu este următoarea:

Apelaţi imediat serviciul de pompieri şi descrieţi amănunţit situaţia, aşa încât să poată fi folosit echipamentul potrivit pentru operaţiile de stigere a focului. Dacă există dubii în privinţa existenţei PCB în instalaţiile incendiate se va reieşi din presupunerea că ele conţin PCB, până la proba contrarie. Apelarea imediată a pompierilor poate reduce impactul negativ al incidentului.

Informaţi medicul de gardă şi echipaţi grupul de intervenţie cu echipament personal de protecţie potrivit. Echipamentul de protecţie propus in punctul 6.2 nu este suficient pentru zonele unde au avut loc emisii de dioxine şi furani. Drept urmare, grupul de intervenţie se va apropia de zona de pericol doar dacă acest lucru este absolut necesar.

Deconectaţi instalaţiile de la reţeaua electrică. Izolaţi ermetic toate încăperile din clădire. Deconectaţi sistemul de ventilare. Evacuaţi oamenii din toate încăperile în cauză, precum şi din construcţiile aflate pe

direcţia vântului. Informaţi autorităţile competente. Trebuie raportate toate detaliile despre incident astfel

încât populaţia să poată fi anunţată, in caz de necesitate. Îngrădiţi zona contaminată şi controlaţi strict accesul în zonă. Vor avea acces doar cei

purtând echipament personal de protecţie adecvat. Atunci când delimitaţi zona, luaţi în considerare direcţia vântului.

In anexa 14.5 este prezentat un exemplu generic de plan de acţiuni urgente în cazul unor „incidente fierbinţi”. Instrucţiunile pentru pompieri trebuie să includă:

Utilizarea CO2 pentru combaterea focului Apa poate fi utilizată doar pentru răcirea locului operaţiei Dacă apa va fi utilizată, ea nu trebuie să nimerească in sistemul de canalizare sau în apele de

suprafaţă (pompaţi-o!) Hainele şi echipamentul de protecţie care a intrat in contact cu PCB sau cu produsele de

descompunere (funinginea) trebuie să fie considerate deşeuri toxice şi eliminate prîn metodele corespunzătoare.

61/106

7.3. Primul ajutor în cazurile de contact cu PCB Tabelul de mai jos generalizează acţiunile imediate care trebuie luate după expunerea la PCB. In afară de acestea, se impune consultarea obligatorie a unui medic.

Tabelul 14: Măsurile de prim ajutor Tipul expunerii Măsurile

Lichid PCB pe piele Spălaţi bine cu apă şi săpun Lichid PCB in ochi Clătiţi ochii cu apă călduţă timp de 15 minute,

ţinându-i larg deschişi Lichid PCB in gură şi in stomac Clătiţi gura cu apă, nu beţi nimic altceva, consultaţi

imediat medicul Vapori concentraţi de PCB Scoateţi persoanele atinse in aer liber

7.4. Decontaminarea după incidente 7.4.1. Evaluarea incidentului In caz de incident, deţinătorul echipamentului trebuie să încerce o primă evaluare a situaţiei, pe baza informaţiei următoare:

Echipamentele în cauză chiar conţin PCB? Este cunoscută concentraţia PCB (din eventuale analize precedente)? Care este gradul estimat de contaminare cu PCB sau cu dioxine/furani? Există nori mari de fum, depuneri de funingine? Condiţiile meteo: direcţia şi viteza vântului, ploaie, ninsoare? Au fost afectate apele subterane sau sistemul de evacuare a apelor de suprafaţă? Căile de acces folosite pentru operatiunile de stingere a focului (dispersarea poluării)? Când şi unde a avut loc incidentul (ordinea exactă a evenimentelor)? Dacă incidentul a avut loc în încăpere, trebuie clarificat dacă sistemul de ventilare lucra şi

dacă/când a fost deconectat. Trebuie făcută lista tuturor persoanelor care au fost in contact cu PCB sau cu fumul degajat (pentru asistenţa medicală, în caz de necesitate).

Evaluarea incidentului, făcută ulterior de specialişti, depinde în mare măsură de calitatea răspunsurilor la întrebările de mai sus. Incidentele trebuie să fie imediat raportate la Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, Ministerul şi Inspectoratul Energetic: Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale str. Gheorghe Asachi, 69, Chisinau tel.:022 73 85 16 Linia fierbinte tel.:022 73 85 45 fax.:022 73 85 01 e-mail: dse@dse.md

Ministerul Mediului str. Cosmonautilor, 9 MD-2005 Chisinau 022 22 68 49 sau 022 22 62 54

Bazându-se pe această informaţie primară experţii vor preleva probe în baza cărora se va determina extinderea contaminării. Acţiunile de decontaminare vor începe doar după cunoaşterea rezultatelor analitice, cu excepţia celor urgent necesare, de ex. stoparea scurgerilor de ulei (pentru a preveni contaminarea de mai departe a solului, materialelor de construcţie şi aerului).

62/106

7.4.2. Metodele de decontaminare Metodele de decontaminare depind de extinderea petei de poluare, de tipul şi concentraţia poluanţilor şi de materialul contaminat (beton, sol, ceramică, plastic, etc.).

Tabelul 15: Metodele de decontaminare

Materialul Metoda

Sol SC Se decopertează, până scade sub limita de 50 mg/kg IN Se decopertează, până scade sub limita de 50 mg/kg Podea de beton SC Folosiţi aspiratoare industriale cu filtre potrivite şi curăţarea

umedă a podelei IN Ştergeţi repetat podeaua, folosind solvenţi, după care curăţaţi

utilizând absorbanţi, până când concentraţia scade sub limita de 50 mg/kg

Pereţi de beton, cărămidă SC Spălaţi cu apă sau înlăturaţi tencuială IN La fel ca pentru podeaua de beton Tavan SC Folosiţi aspiratoare industriale cu filtre potrivite şi curăţarea

umedă a tavanului IN La fel ca pentru podeaua de beton Metal netratat, cadrul geamurilor SC Curăţaţi cu solvenţi IN Idem Suprafeţe metalice acoperite/tratate SC Curăţaţi cu solvenţi IN Îndepărtaţi stratul de la suprafaţă Elemente de plastic (materiale izolatoare, etc.)

SC Curăţaţi cu solvenţi

IN Înlăturaţi, înlocuiţi Fitinguri SC Demontaţi şi curăţaţi cu solvenţi IN Curăţaţi sau înlăturaţi, în funcţie de concentraţie şi cantitate

SC: concentraţie scăzută, uscat, fără funingine adezivă, fără peliculă uleioasă vizibilă. IN: concentraţie înaltă, peliculă uleioasă vizibilă, deversări, băltoace, funingine adezivă. Alegerea solvenţilor sau substanţelor de curăţat potrivite se face în funcţie de situaţia concretă. Pentru a curăţa funinginea, praful şi materiale similare se recomandă utilizarea acetonei tehnice. Lichidarea urmărilor deversărilor se face cel mai bine cu agenţi de curăţat biodegradabili.

Solul sau betonul contaminat vizibil trebuie înlăturat, pentru a evita împrăştierea poluării. Suprafeţele obiectelor (vehicule, trotuare, construcţii, etc.) vor fi mai întâi şterse de ulei cu materiale absorbante şi ulterior vor fi curăţate cu solvenţi sau cu detergenţi biodegradabili. După curăţat, suprafeţele vor fi testate analitic. Procesul de decontaminare trebuie să fie repetat, până când nivelul de contaminare scade sub valoarea limită aplicabilă (50 mg/kg). Dacă procedura nu se încununează cu succes, structurile respective vor trebui eliminate sau demontate.

Deversarea uleiurilor PCB în apele de suprafaţă pune probleme serioase de decontaminare. Odată ce PCB în stare pură au o densitate mai mare decât a apei ei vor migra la fundul apelor şi pentru a le curăţa va fi nevoie de dragarea sedimentelor contaminate. 7.4.3. Protecţia lucrătorilor şi a mediului înconjurător In cazurile de poluare serioasă, zona contaminată trebuie izolată cu ajutorul unui cort care să cuprindă întreaga zonă. Un asemenea cort trebuie să izoleze locul de vânt şi precipitaţii, să prevină răspândirea prafului şi să asigure controlul accesului printr-un sistem de compartimente. Astfel, personalul va putea intra în zona contaminată doar prin acest sistem şi doar echipat cu mijloace de protecţie personală. In cort se instalează un sistem de ventilare special care

63/106

colectează şi filtrează (filtru de carbon activat) praful şi particulele contaminate care se formează pe parcursul lucrărilor din zonă.

Figura 73: Izolarea zonei contaminate cu un cort de protecţie dotat cu compartimente

Figura 74: Spargerea betonului contaminat

7.4.4. Eliminarea deşeurilor Eliminarea corectă a deşeurilor este o etapă foarte importantă a activităţilor de decontaminare după un incident cu PCB. Din păcate, acest aspect este deseori subestimat la planificarea acţiunilor. Nu doar solul contaminat sau materialele de construcţie înlăturate, dar şi deşeurile asociate procesului (sacii aspiratoarelor, solvenţii, echipamentul personal de protecţie, materialele de curăţat, materialul izolator, etc.) trebuie să fie eliminate intr-un mod ecologic sigur. Găsiţi mai multe detalii privind procesul de eliminare in capitolul 12.

7.5. Supravegherea procesului de decontaminare Supravegherea activităţilor de decontaminare de către un reprezentant al autorităţilor responsabile sau de către un expert independent este un element cheie al desfăşurării cu succes a operaţiunilor. Eficienţa procesului va trebui dovedită prin analiza unor probe reprezentative prelevate pe parcursul şi la sfârşitul activităţilor de decontaminare, care să arate că nivelul contaminării a fost redus până la limitele admisibile. 7.5.1. Nivelul admisibil al poluării reziduale după decontaminare Nivelul admisibil/tolerabil al contaminării reziduale va fi hotărât de către autorităţile de mediu, in cooperare cu alte autorităţi competente. Este rezonabil ca valorile limită să fie determinate pentru fiecare caz individual în parte, în funcţie de situaţie. În Europa sunt folosite următoarele valori orientative:

Pentru surpafeţe: 10 ng/m2 2,3,7,8–TCDF (furani) Pentru mediu solid: 50 mg/kg PCB Pentru aer: 0.2 μg/m3 PCB

Zona contaminată

Compartiment

EPP

Camera deschimb

64/106

8. SCOATEREA DIN EXPLOATARE A ECHIPAMENTULUI PCB

8.1. Scoaterea din uz a transformatoarelor Scoaterea din exploatare a transformatoarelor începe cu procedura de deconectare care trebuie să urmeze instrucţiile de securitate pentru lucrul cu echipamentul electric şi indicaţiile producătorului. Înainte de începutul lucrărilor, trebuie să ne convingem că transformatorul este deconectat, atât pe partea cu tensiune înaltă cât şi pe partea cu tensiune joasă, că liniile electrice de intrare şi de ieşire sunt scurt-circuitate şi conectate cu pământul şi că panoul întreruptorului de circuit şi cel al comutatorului de tensiune joasă sunt marcate în mod clar cu semnul «nu conectaţi, au loc lucrări». Zona de lucru trebuie să fie împrejmuită cu benzi de plastic (roşu şi alb), pentru a preîntâmpina accesul neautorizat. Un stingător de incendiu trebuie să fie pus la îndemână, pentru cazurile de pericol de foc. În primul rând, controlaţi atent transformatorul pe exterior pentru identificarea locurilor avariate şi a scurgerilor. În cazul depistării unor scurgeri este important să stopăm împrăştierea contaminării prin astuparea locurilor respective cu pastă izolatoare (de exemplu, SEDIMIT). Mai departe, eliminaţi toate semnele vizibile de poluare de pe părţile metalice (cu acetonă), pentru a asigura manevrarea sigură a transformatorului în cele ce urmează. În rândul al doilea, pentru a evita orice risc de pierdere a lichidului dielectric cu PCB in timpul lucrărilor de demontare şi transportare, se recomandă golirea prealabilă a transformatorului, conform unui plan exact şi având întregul set de echipament pregătit (pompe pentru PCB, butoaie, echipamentul personal de protecţie şi instrumentele necesare). Descărcarea transformatorului de ulei mai are avantajul reducerii substanţiale a masei totale a instalaţiei, lucru important la transportare. Înainte de pomparea uleiului, trebuie luate măsuri de precauţie pentru cazurile de deversare accidentală, prin acoperirea solului cu unul-două straturi de prelată de plastic şi plasarea unor căuşe de colectare a uleiului în locurile critice (pompa, joncţiunile furtunului, etc). Trebuie ţinut la îndemână un stoc de materiale absorbante (nisip, ciment sau rumeguş). Din cauza viscozităţii înalte a uleiului PCB, s-ar putea dovedi dificilă deschiderea robinetului de scurgere. Modalitatea de operare în asemenea situaţii trebuie gândită dinainte. Dacă robinetul nu poate fi deschis transformatorul poate fi drenat prin deschizătura prin care se toarnă uleiul sau prin înlăturarea unui izolator. Pentru a pompa din transformator întreaga cantitate de ulei el trebuie poziţionat sub un unghi faţă de planul suprafeţei solului. Totuşi, trebuie avut în vedere că, chiar şi după golirea completă, în transformator va rămâne o anumită cantitate de ulei (câteva kilograme), care se scurge treptat din bobine. După golire, robinetul de scurgere trebuie închis iar transformatorul trebuie umplut cu material absorbant sau rumeguş, pentru a imobiliza cantitatea rămasă de ulei PCB. După înlăturarea transformatorului din locul în care s-a aflat zona trebuie controlată vizual iar podeaua, pereţii şi cablurile rămase vor fi decontaminate, în caz de necesitate, înainte de instalarea unui nou transformator. Dacă transformatorul nu manifestă semne de deteriorare sau scurgeri şi are suprafaţa curată, iar golirea sa de ulei nu este făcută pe amplasament, atunci lucrările de demontare pot fi realizate în haine de lucru normale.

65/106

Figura 75: Golirea de ulei a unui transformator PCB Figura 76: Scoaterea din exploatare a unui transformator PCB intact

Umplerea aceluiaşi butoi cu ulei contaminat provenind din diferite transformatoare este permisă, dacă conţinutul lor în PCB este cunoscut iar concentraţiile sunt apropiate. Dacă informaţia privind conţinutul PCB lipseşte, uleiul trebuie să fie considerat contaminat iar butoaiele cu ulei neidentificat trebuie să fie marcate corespunzător.

8.2. Scoaterea din uz a condensatoarelor 8.2.1. Pregătirea Scoaterea din exploatare a condensatoarelor începe cu procedura de deconectare care trebuie să urmeze instrucţiile de securitate pentru lucrul cu echipamentul electric şi indicaţiile producătorului.

Înainte de a începe lucrul la un condensator (instalţie de condensatoare), trebuie întreprinse următoarele măsuri:

Trebuie să ne convingem că întreruptorul condensatorului în cauză sunt marcate în mod clar cu semnul «nu conectaţi, au loc lucrări».

Scurt-circuitaţi bornele condensatorului la cel puţin 10 minute după deconectare.

Pentru bateriile de condensatoare de tensiune înaltă, conectaţi firul de punere la pământ la conturul de pământ.

Majoritatea condensatoarelor sunt echipate cu rezistenţe de descărcare electrică. Totuşi, ar fi de scurtciurcuitat bornele instalaţiei înainte de lucrări, întrucât circuitele de descărcare ar putea fi deteriorate.

Zona de lucru trebuie să fie împrejmuită cu benzi de plastic (roşu şi alb), pentru a preîntâmpina accesul neautorizat. Un stingător de incendiu trebuie să fie pus la îndemână, pentru cazurile de pericol de foc.

66/106

Figura 77 : Demontarea unei baterii de condensatoare Figura 78: Condensator inventariat şi etichetat

Înainte de demontare, trebuie să ne asigurăm că condensatoarele nu curg şi nu sunt deteriorate. Dacă există scurgeri locurile respective vor fi astupate cu pastă izolatoare. Suprafaţele contaminate ale condensatoarelor vor fi curăţate cu acetonă. Băltoacele de ulei dielectric vor fi lichidate folosind o pompă sau absorbanţi. Toate deşeurile provenite din aceste activităţi trebuie să fie colectate şi eliminate ca deşeuri periculoase. Dacă deversarea a avut loc în zona de intervenţie a lucrătorilor care demontează condensatoarele locul va trebui acoperit cu o prelată absorbantă de ulei, pentru a preveni dispersarea poluării pe încălţăminte. 8.2.2. Demontarea În timpul demontării trebuie să avem în vedere că izolatoarele sunt partea cea mai «slabă» a condensatorului. În cazul condensatoarelor grele, în special, se interzice cărarea lor ţinându-le de izolatoare, întrucât acestea se pot rupe şi provoca scurgerea uleiului care conţine PCB. Condensatoarele trebuie să fie stocate in butoaie de metal conforme normelor de securitate internaţionale.

Figura 79: Exemplu de ambalare şi stocare incorectă

Figura 80: Ambalarea unor piese contaminate in butoaie de metal

67/106

Dacă condensatoarele urmează să fie stocate temporar, ele vor fi aşezate în poziţie verticală (cu izolatoarele în sus). Se recomandă plasarea lor in căuşe colectoare din metal sau, cel puţin, pe prelate absorbante, pentru a preveni scurgerea PCB. 8.2.3. Scoaterea din exploatare a altor echipamente În afara transformatoarelor şi condensatoarelor, şi alte dispozitive electrice (de ex., întreruptoarele) pot conţine cantităţi mici de ulei. După scoaterea sa din uz acest echipament trebuie să fie controlat cu o trusă de testare, în sensul contaminării sale cu PCB. Dacă testul arată un conţinut de peste 50 mg/kg echipamentul va trebui eliminat ca deşeu periculos.

68/106

9. AMBALAJUL

Transportarea şi ambalarea bunurilor periculoase sunt un subiect reglementat de legislaţia internaţională. Există reglementări pentru fiecare mijloc de transport - rutier, feroviar şi marin (vezi capitolul 11.1). Instrucţiile de ambalare sunt foarte asemănătoare între ele. Mai jos sunt specificale diferite tipuri de ambalaj pentru materialele care conţin PCB, conform cerinţelor ADR (Acordul european privind traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase).

9.1. Ambalarea conform ADR De obicei, pentru deşeuri solide sunt folosite butoaie cu capac iar pentru lichide, butoaie ermetice.

Tabelul 16: Tipurile de ambalaj Tipul de ambalaj Obiectul Codul ambalajului Butoi de oţel, ermetic Lichide 1A1* Butoi de oţel, cu capac Solide 1A2*

* Explicarea codurilor ambalajului: − Codurile 1A1 şi 1A2 descriu tipul ambalajului: − Prima cifră specifică tipul ambalajului (1 = butoi) − Litera descrie materialul (A= oţel) − A doua cifră caracterizează deschizătura (1=butoi ermetic, 2=butoi cu capac)

Volumul maxim autorizat de ADR este de 450 litri. Din motive practice, însă, cel mai des sunt folosite butoaiele de 220 litri. In afară de aceasta, un asemenea volum (220 litri) este permis şi pentru transporturile maritime (limita IMDG pentru PCB lichid este 250 litri).

Figura 81: Butoi cu capac Figura 82: Imprint pe butoi (Aprobat ONU)

Ambalajul trebuie să corespundă cerinţelor constructive şi de testare stipulate in ADR. Rezistenţa şi etanşeitatea sunt controlate. Butoaiele de oţel aprobate de ONU au un imprint care probează testarea lor cu succes. Pentru transportarea condensatoarelor care conţin PCB, ambalajul trebuie să indice următoarele: UN 1A2 Y 400 S 03 CH2025, ceea ce înseamnă:

Tabelul 17: Codul butoaielor aprobate ONU UN Simbolul Naţiunilor Unite (United Nations) 1A2 Codul pentru tipul ambalajului

Y Litera grupului de ambalaj

400 Pentru substanţele solide: greutatea maximă totală, kg S Desemnează „substanţe solide” 03 Anul producerii (exemplu)

CH2025 Codul producătorului (exemplu)

69/106

In cazul PCB în stare lichidă, butoaiele nu trebuie niciodată umplute complet. Trebuie lăsat un spaţiu minim de 50 mm, pentru a asigura o posibilă dilatare a PCB in caz de temperaturi înalte. Butoaiele vor fi umplute prim pompare; turnarea lichidului dintr-un butoi în altul trebuie evitată. Întrucât metodele (şi costurile) eliminării deşeurilor depind de tipul lor, deşeurile lichide trebuie întotdeauna separate de cele solide. Acordul european privind traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR) a fost încheiat în Geneva, la 30 septembrie 1957, sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite, şi a intrat in vigoare la 29 ianuarie 1968. Acordul a fost amendat printr-un Protocol, încheiat la New York, pe 21 august 1975, care a intrat in vigoare la 19 aprilie 1985. Articolul cheie al ADR este al doilea care spune că, în afară de unele bunuri deosebit de periculoase, alte bunuri periculoase pot fi transportate internaţional in regim rutier, cu condiţia respectării: - condiţiilor stipulate in Anexa A pentru bunurile in cauză, in special privind ambalarea şi marcarea lor; şi - condiţiilor stipulate in Anexa B, in special privind construcţia, echiparea şi funcţionarea vehiculelor transportând

bunurile in cauză. Anexele A şi B au fost amendate şi actualizate cu regularitate, de la intrarea in vigoare a ADR. Ultimele amendamente au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007 şi, în consecinţă, a apărut versiunea revizuită consolidată, sub forma documentelor ECE/TRANS/185, Vol.I şi II ("ADR 2007"). Anexa A: Prevederi generale şi prevederi privind articolele şi substanţele periculoase Partea 1: Prevederi generale Partea 2: Clasificarea Partea 3: Lista bunurilor periculoase, prevederile generale şi scutirile privind bunurile periculoase ambalate in

cantităţi limitate Partea 4: Prevederi privind ambalajul şi cisternele Partea 5: Procedurile de consimţământ Partea 6: Cerinţele privind construcţia şi testarea ambalajului, containerele intermediare pentru mărfuri (IBC),

ambalajul masiv şi cisternele Partea 7: Prevederi privind condiţiile de transportare, încărcare, descărcare şi manipulare Anexa B: Prevederi privind echipamentul de transport şi operaţiunile de transport Partea 8: Cerinţele privind conducătorii, echipamentul şi funcţionarea vehiculelor şi documentaţia necesară Partea 9: Cerinţele privind construcţia şi aprobarea vehiculelor

9.2. Containere utilizate pentru transportarea PCB În afara butoaielor de oţel, utilizate cel mai frecvent, pot fi folosite şi alte tipuri de ambalaj, cu condiţia ca ele să fie aprobate de ONU şi să corespundă prevederilor ADR pentru transportarea bunurilor.

Tabelul 18: Tipuri de ambalaj Tipul de deşeuri Containere Dimensiunile PCB în stare lichidă Butoaie de oţel pentru lichide 1A1

Containere IBC, 31A., 31B, 31N Containere cisternă

60 - 220 litri 500 - 1250 litri Diferite mărimi

Condensatoare cu PCB

Butoaie de oţel pentru substanţe solide 1A2 De obicei 220 litri

Transformatoare cu PCB (doar dacă au fost golite)

Căuşe colectoare de oţel Containere 20’ cu căuş colector

Înălţimea peste 800 mm Diferite mărimi

PCB în stare solidă, (metal, sol, deşeuri)

Butoaie de oţel pentru substanţe solide 1A2 De obicei 220 litri

Ambalaj deteriorat (de ex., butoaie de oţel, 220 l)

Butoaie recuperate Diferite tipuri

307 litri şi 427 litri

70/106

Figura 83: Container IBC Figura 84: Butoaie de oţel Figura 85: Container cisternă

Condensatoarele trebuie să fie ambalate in butoaie aprobate de ONU (1A2). In butoaie ele trebuie întotdeauna stocate în poziţie verticală. Trebuie evitată orice mişcare a deşeurilor înăuntrul butoiului, prin utilizarea absorbanţilor, unor bucăţi de lemn, carpetă, etc.

Figura 86: Condensator PCB care curge Figura 87: Curăţarea unui condensator PCB

O atenţie deosebită o cere operaţiunea de demontare şi ambalare a condensatoarelor cu conţinut de PCB, care curg. Sarcina principală este de a evita extinderea contaminării. Deaceea, imediat după demontare condensatoarele trebuie plasate intr-un căuş/bac colector. Suprafaţa lor trebuie curăţată iar scurgerea, oprită.

În timpul ambalării condensatoarelor locul trebuie acoperit cu carpetă industrială absorbantă sau cu alte materiale absorbante, pentru a preveni extinderea poluării şi incidentele pe parcursul activităţii de ambalare.

Capacul butoiului gol trebuie scos şi etanşeitatea lui controlată atent; trebuie avut în vedere că uneori chiar şi butoaiele noi pot fi deteriorate în urma manipulării incorecte. La fundul butoiului trebuie presărat un strat subţire de absorbant (de exemplu, rumeguş). După aceasta, condensatoarele pot fi puse atent in butoi.

Figura 88: Condensatoare PCB separate prin foi de penoplast

Figura 89: Controlul şi închiderea butoaielor

71/106

Cel mai bine este să se separe cutiile condensatoarelor prin plasarea unui material potrivit (polistiren, penoplast) între ele, astfel încât să prevină mişcarea lor în timpul transportării. Desigur, acest lucru depinde de dimensiunea dispozitivelor şi poate fi făcut în temei cu condensatoarele de tensiune joasă şi medie.

Dacă înălţimea condensatoarelor depăşeşte înălţimea butoiului, s-ar putea să fie necesară înlăturarea izolatoarelor. Acest lucru poate fi admis doar după plasarea condensatoarelor în butoi. Condensatoarele aşezate in butoi (în poziţie verticală) nu mai prezintă pericol, chiar dacă au izolatoare care curg. Ca o măsură de siguranţă adăugătoare, în butoaie se poate adăuga rumeguş, pentru a absorbi orice lichid, în caz de necesitate.

Figura 90: Condensatoare in butoi aprobat ONU Figura 91: Marcare „aprobat ONU”

În conformitate cu reglementările actuale, este admisă transportarea transformatoarelor şi condensatoarelor neambalate, in cazul când unităţile de transport sunt dotate cu un căuş/bac colector etanş din metal, cu înălţimea de cel puţin 800 mm, care conţine o cantitate de material absorbant inert suficientă pentru a reţine un volum de cel puţin 1.1 ori cât volumul lichidului în instalaţiile transportate. Trebuie luate măsuri pentru a etanşeiza transformatoarele şi condensatoarele, în scopul prevenirii scurgerilor in timpul transportării. Din raţiuni de securitate, însă, un asemenea mod de transportare nu este recomandabil şi, atunci când este posibil, trebuie utilizate butoaie sau lăzi de metal aprobate ONU.

Figura 92: Exemplu de lăzi de metal (alternative butoaielor)

Figura 93: Alt tip de lăzi de metal

Butoaiele deteriorate sau care curg, precum şi cele care nu corespund reglementărilor în vigoare, urmează să fie păstrate şi transportate in butoaie de recuperare. Se vor lua măsuri pentru imobilizarea butoaielor plasate înăuntru.

In cazul scurgerii de PCB lichid din butoaiele din interior se va adăuga imediat o cantitate de material absorbant suficientă pentru a-l reţine.

72/106

Figura 94: Butei de recuperare I Figura 95: Butei de recuperare II Figura 96 : Butei de recuperare din

plastic

9.3. Marcarea ambalajului Marcarea de pe ambalaj indică pericolul pe care îl reprezintă bunurile şi are rolul de a atrage atenţia persoanei care le manevrează, pentru a lua măsurile de precauţie necesare în timpul păstrării sau transportării.

Materialele şi articolele periculoase au primit numere de identificare speciale (“numere ONU”).

Tabelul 19: Numerele ONU pentru PCB

UN 2315 Bifenili policloruraţi, lichid

UN 3151 Bifenili polihalogenaţi, lichid sau terfenili polihalogenaţi, lichid

UN 3152 Bifenili polihalogenaţi, solid sau terfenili polihalogenaţi, solid

UN 3432 Bifenili policloruraţi, solid

9.3.1. Marcarea pentru stocare si transportare Dacă deşeurile sunt transportate pe cale rutieră (ADR), fiecare ambalaj va fi marcat cu numărul ONU pentru bunurile respective, cu literele «UN» în faţă. Pe fiecare ambalaj va fi aplicată o etichetă de clasa 9 (vezi figurile de mai jos). In cazul butoaielor de recuperare, se va adăuga menţiunea “OVERPACK” (“supraambalaj”).

Figura 97: Eticheta ADR pentru PCB liquid Figura 98: Eticheta ADR pentru PCB solid

UN 2315

UN 3432

Numărul ONU pentru condensatoarele PCB este UN 2315.

73/106

Identificarea containerelor pentru transportul maritim este diferită. Pentru asemenea transporturi se aplică Codul IMDG (transportul maritim international de mărfuri periculoase).

In aceste cazuri, în afară de numărul ONU, se menţionează denumirea mărfii transportate (PCB) şi forma în care se prezintă aceasta (LICHID sau SOLID). Pe containere se fixează o etichetă de clasa 9, precum şi o etichetă pentru poluanţii marini. Incepând cu anul 2009, noua etichetă pentru poluanţii marini reprezintă un arbore mort şi un peşte mort.

Figura 99: Eticheta IMDG pentru PCB liquid

POLYCHLORINATED BIPHENYLS, LIQUID

UN 2315

Figura 100: Eticheta IMDG pentru PCB solid

POLYCHLORINATED BIPHENYLS, SOLID

UN 2315

9.4. Manevrarea deşeurilor ambalate Este important ca butoaiele încărcate să fie cântărite chiar pe amplasament, dacă este posibil. Aceasta va permite planificarea corectă a necesarului în transport. Pe capacul butoaielor se va specifica următoarea informaţie adăugătoare:

Conţinutul Denumirea localităţii de unde provine bunul ambalat Data Greutatea şi semnătura

Figura 101: Elevator de butoaie Figura 102: Marcarea butoaielor

74/106

Butoaiele cu capac trebuie securizate cu fixatoare. Butoaiele pline trebuie manevrate cu ajutorul unui elevator, cărucior sau al unei macarale. La folosirea macaralei, trebuie folosite fixatoare speciale pentru butoaie. Doar butoaiele controlate şi curate pot fi mutate în zona de stocare temporară.

Figura 103: Informaţia de pe capac Figura 104: Capace cu informaţia scrisă

Substation XXX 3 caps, 182 kg

25.07.05 / DEH

75/106

10. STOCAREA TEMPORARĂ

10.1. Stocarea temporară pe amplasament În general, deşeurile PCB nu ar trebui să fie stocate în locuri care nu sunt special destinate păstrării temporare a deşeurilor periculoase, întrucât aceste locuri nu au infrastructura necesară care ar garanta stocarea sigură. Păstrarea temporară necontrolată şi neprofesionistă pune in pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător, şi poate aduce costuri adiţionale.

Figura 105: Exemplu de păstrare neadecvată (sub cerul liber)

Figura 106: Exemplu de păstrare neadecvată (fără căuş colector)

Din moment ce au fost scoase din uz, echipamentele care conţin PCB trebuie să fie ambalate în siguranţă şi în corespundere cu reglementările aplicabile (vezi capitolul 9.1), chiar dacă eliminarea lor este programată pe mai târziu. Indiferent de condiţiile stocării temporare, păstrarea echipamentului planificat pentru eliminare nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni. In general, echipamentul de putere se scoate din exploatare şi se pune la păstrare doar după ce s-a decis cum va fi el eliminat. Cel mai important lucru pentru alegerea unui loc de stocare temporară a deşeurilor PCB este plasarea sa corectă. Zonele apropiate de râuri, surse de apă subterane, spaţii rezidenţiale sau agricole, rezervaţii ecologice, întreprinderi ale industriei alimentare nu pot fi alese în acest scop. Dacă este posibil, locurile de stocare temporară trebuie să fie exclusiv destinate pentru echipamentul şi deşeurile care conţin PCB. Cerinţele minime pentru stocarea temporară pe amplasament Ambalarea

Condensatoarele vor fi întotdeauna poziţionate vertical. Izolatoarele sunt partea lor cea mai slabă. Niciodată să nu ridicaţi un condensator ţinându-l de izolatoare, ele se pot rupe uşor.

Condensatoarele vor fi stocate în căuşe de metal colectoare iar dispozitivele care curg vor fi etanşeizate. Se recomandă adăugarea absorbanţilor în căuşele colectoare.

Se admite stocarea condensatoarelor şi deşeurilor contaminate solide in containere care nu sunt ONU-aprobate. Asemenea containere trebuie să fie bine controlate înainte de utilizare şi nu pot fi utilizate pentru transportare. După utilizare, containerele vor fi considerate ca fiind contaminate şi vor trebui eliminate ca deşeu periculos!

Clădirea

Podeaua depozitului temporar trebuie să fie solidă şi etanşă. Depozitul trebuie să dispună de pereţi şi să fie protejat contra factorilor atmosferici din toate părţile.

Toate intrările în depozit trebuie să fie marcate cu mesaje de avertizare iar accesul persoanelor neautorizate va fi interzis.

Zona trebuie să fie îngrădită şi să fie sub control. Afişaţi acţiunile pentru situaţii excepţionale şi bunele practici de lucru (vezi anexele 14.4, 14.6).

76/106

Clădirea trebuie să aibă ventilaţie permanentă (sistem de ventilare cu filtre). Trebuie limitate riscurile de incendiu (construcţia nu trebuie să aibă părţi din lemn, nu se vor păstra bunuri

inflamabile in aceeaşi clădire sau in vecinătate). Trebuie instalat un sistem de alarmă de fum şi de foc. Stingătoarele de incendiu (cu pulbere) şi materialele absorbante (rumeguş) trebuie să se afle la îndemână. Clădirea va trebui separată in diferite compartimente (recepţia, manipularea, stocarea separată a diferitor

categorii de deşeuri, echipamentul, etc.) În preajmă nu trebuie să se afle întreprinderi alimentare sau depozite de produse alimentare.

Controlul

Locul de stocare temporară trebuie să fie autorizat de autorităţile competente. Serviciul de pompieri local trebuie să fie informat despre locul de stocare temporar şi despre tipul şi cantitatea

bunurilor/deşeurilor stocate (copii ale inventarului substanţelor păstrate).. În funcţie de mărimea depozitului, tipul bunurilor/deşeurilor stocate şi condiţiile de păstrare, locul va fi inspectat

zilnic, săptămânal sau lunar. Toate bunurile/deşeurile trebuie să fie marcate clar, oferind informaţii privind tipul deşeurilor, data ambalării, greutatea, provenienţa şi alte date importante. Inventarul la zi al bunurilor trebuie să fie oricând accesibil. Stocarea temporară NU POATE fi acceptată ca soluţie pe termen lung.

Figura 107: Exemplul 1 de platformă de stocare sigură

Legendă

A - gard B - uşă încuiată cu lăcată C - podea din beton (fără canale)

- toate crăpăturile şi încheieturile izolate cu pastă - podeaua dată cu vopsea epoxidică, pentru a preveni penetrarea PCB in beton

D - bordură de ciment împrejurul zonei de stocare; interiorul bordurii dat cu vopsea epoxidică

E - substanţă izolatoare la colţurile bordurii, pentru prevenirea scurgerii pe sub bordură

F - rampă spre zona de stocare, peste bordura de ciment

G - butoaie cu deşeuri PCB stocate pe palete H - butoi de recuperare I - butoi de schimb J - materiale de curăţat, păstrate in cutie K - dulap pentru echipamentul personal de

protecţie L - pompe şi furtunuri M - transformator scos din uz, intr-un loc protejat N - condensatoare pe palete, gata de ambalare O - trusă de prim-ajutor P - eticheta PCB pe uşă Q - stingător de incendiu (cu pulbere sau cu spumă)

10.2. Platforma centrală de stocare Platforma centrală de stocare trebuie să prevadă spaţiul de stocare necesar, unde echipamentul PCB şi deşeurile asociate vor putea fi colectate şi stocate până la eliminarea lor definitivă. O asemenea platformă ar putea fi folosită în viitor de către autorităţile competente sau de către întreprinderile de decontaminare/eliminare a deşeurilor, pentru a le garanta o funcţionare continuă.

Fresh Air InletFresh Air InletIntrare aer proaspăt

Exhaustor

Fără canale de drenaj deschise in apropiere Toate crăpăturile din podea astupate

77/106

Locul prevăzut pentru a servi drept platformă centrală de stocare trebuie să fie investigat atent, in raport cu factori ca nivelul apelor subterane, poluarea existentă a solului, permeabilitatea solului, etc. Criteriile generale de selectare a locului potrivit sunt următoarele.

Clădirea depozitului trebuie să fie localizată şi menţinută in condiţii care vor minimiza volatilizarea, inclusiv la temperaturi scăzute: acoperiş şi pereţi reflectorizanţi, loc umbrit, etc.

Terenul din jur trebuie să fie în pantă, pentru o drenare bună a locului Zona trebuie să fie îngrădită şi ţinută sub control Toate intrările pe platformă trebuie să fie marcate cu semne de avertizare Trebuie instalat un sistem de control, pentru a evita accesul persoanelor neautorizate

PCB aparţin grupului de substanţe interzise de către Convenţia de la Stockholm. De aceea, vor trebui luate toate măsurile de precauţie pentru a evita pericolul pentru oameni şi mediul înconjurător. Platforma de stocare temporară a deşeurilor trebuie să răspundă tuturor cerinţelor tehnologice şi de protecţie a mediului. Se va ţine cont de următoarele: Platforma centrală de stocare Ambalarea

Deşeurile PCB vor fi ambalate conform cerinţelor ADR (vezi capitolul 9). Clădirea

Podeaua depozitului temporar trebuie să fie solidă şi etanşă. Depozitul trebuie să dispună de pereţi şi să fie protejat contra factorilor atmosferici din toate părţile. Toate intrările în depozit trebuie să fie marcate cu mesaje de avertizare iar accesul persoanelor neautorizate va fi

interzis. Din motive de securitate, accesul necontrolat în zona unde se află platforma centrală de stocare va fi exclus. Afişaţi acţiunile pentru situaţii excepţionale şi bunele practici de lucru (vezi anexele 14.4, 14.6). Clădirea trebuie să aibă ventilaţie permanentă (sistem de ventilare cu filtre de cărbune activat). Platforma trebuie să aibă o zonă de lucru suficient de mare care să permită, de exemplu, lucrări de golire a

transformatoarelor sau manevrare şi ambalare a deşeurilor. Este preferabil ca podeaua zonei de lucru să fie acoperită cu metal (ca un căuş colector) şi să fie absolut etanşă; alternativ, podeaua poate fi prelucrată cu un strat epoxidic, rezistent la PCB.

Pentru stocarea temporară a deşeurilor va fi prevăzut un căuş colector mare sau câteva căuşe colectoare mai mici (unul pentru echipament şi altele pentru butoaie, containere IBC, etc.).

Trebuie limitate riscurile de incendiu (construcţia nu trebuie să aibă părţi din lemn, nu se vor păstra bunuri inflamabile in aceeaşi clădire sau in vecinătate).

În preajmă nu trebuie să se afle întreprinderi alimentare sau depozite de produse alimentare. Infrastructura

Platforma trebuie să fie conectată la reţeaua electrică şi la reţeaua de alimentare cu apă. Trebuie să existe o macara şi un încărcător cu furcă, pentru a manevra transformatoarele, condensatoarele de

tensiune înaltă şi ambalajul. Clădirea trebuie să fie accesibilă pentru unităţile de tansport (activităţi de încărcare/descărcare). Trebuie să existe spaţiu suficient în afara clădirii, pentru manevrarea transportului şi macaralei. Stingătoarele de incendiu (cu pulbere) şi materialele absorbante (rumeguş) trebuie să se afle la îndemână.

Controlul

Platforma centrală de stocare trebuie să fie autorizată de autorităţile competente. Serviciul de pompieri local trebuie să fie informat despre platformă, despre activităţile de pe ea şi periodic,

despre tipul şi cantitatea bunurilor/deşeurilor stocate (copii ale inventarului substanţelor păstrate). Trebuie să fie informate autorităţile locale şi – în caz de necesitate – populaţia, în scopul obţinerii acordului

general in privinţa activităţii platformei de stocare. Platforma trebuie să fie inspectată zilnic.

78/106

Recomandările conţinute in acest ghid trebuie luate ca sugestii de ordin general. La momentul construcţiei sau modernizării unor locuri de stocare a deşeurilor, acestea vor trebui actualizate, în conlucrare cu autorităţile competente, la nivel central şi local.

Figura 108: Exemplul 2 de platformă de stocare sigură

Dacă nu există nici platformă, nici o altă clădire potrivită pentru stocarea temporară a deşeurilor, poate fi amenajat un loc mobil de păstrare pe durată scurtă. O soluţie ideală, în acest sens, poate fi un container 20’ sau 40’ (în funcţie de cantitatea de deşeuri), dotat cu căuşe colectoare. Trebuie luat în considerare faptul că, containerele obişnuite nu au podea de metal ci doar de lemn.

Figura 109: Container 20’ cu căuş colector Figura 110: Stocare temporară în containere

Zona de lucru Freely 10 m 21, 32 m

144

2 x

20

m3

Stocare temporară

Zonă de

ieşire

Zonăde intrar

Scara

Ule

i

Driveway

Stocarea materialelor

Personal

Materiale

Aer

Transformator

Zona

de

golir

e

Transformator

Cra

n

Cra

n10,1

2

10,2 m2

12,1

m2

6,2 m2

5,1 m2

Fork

l3,

1 5, 2 m2

16,1 m2

8, 2 m2

Ieşire de avaria Intrare

79/106

11. TRANSPORTAREA

11.1. Reglementările internaţionale privind transportarea bunurilor periculoase

În funcţie de mijloacele de transport a bunurilor periculoase, se aplică următoarele reglementări:

ADR (Acordul european privind traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase) IMDG (Codul privind transportul maritim international de mărfuri periculoase) RID (Regulamentul privind transportul feroviar international de mărfuri periculoase) IATA DGR (reglementările IATA privind transportul mărfurilor periculoase pe calea aerului)

Figura 111: ADR 2009 Figura 112: IMDG

Este important de notat că reglementările menţionate mai sus sunt în mare măsură similare. Unica diferenţă notabilă este că, pentru mijloace de transport diferite sunt stipulate diferite tipuri de ambalaj, etichete si cantităţi limită ale deşeurilor periculoase de transportat.

11.2. ADR Regulile de ambalare a echipamentului care conţine PCB, în conformitate cu ADR, sunt descrise in capitolul 9. În continuare sunt menţionate alte câteva prevederi aplicabile: 11.2.1. Obligaţiile părţilor ADR distinge şi reglementează obligaţiile a trei părţi principale: Exportatorul

Trebuie să controleze dacă bunurile sunt clasificate şi aprobate pentru transportare. Trebuie să furnizeze toate documentele de transport necesare. Trebuie să asigure folosirea doar a ambalajului aprobat ONU, corect marcat şi etichetat.

Transportatorul

Trebuie să asigure prezenţa tuturor documentelor necesare in vehicul. Trebuie să se asigure că încărcătura este in stare bună, fără semne vizibile de deteriorare (scurgeri, crăpături). Trebuie să se asigure că unitatea de transport nu este supraîncărcată. Trebuie să se asigure că etichetele sunt fixate la locul lor. Trebuie să se asigure că instrucţiile scrise pentru conducătorul auto sunt in unitatea de transport. Nu trebuie să transporteze încărcătura dacă aceasta nu corespunde reglementărilor.

Importatorul

Să nu întârzie primirea bunurilor, fără motive convingătoare, şi să controleze, după descărcare, dacă prevederile ADR privind importul au fost respectate.

80/106

Trebuie să cureţe şi să decontamineze unităţile de transport şi containerele. Trebuie să se asigure că, containerele care au fost descărcate, curăţate şi decontaminate, nu mai conţin

etichete sau semne vizibile. 11.2.2. Documentaţia Orice transport efectuat în acord cu ADR trebuie să fie acompaniat de următoarele documente: Documentele de transport Documentele de transport trebuie să menţioneze următoarele, pentru fiecare partidă de bunuri/deşeuri:

Numărul ONU, cu literele «UN» in faţă Dacă încărcătura transportată reprezintă deşeuri, înaintea numărului ONU se va scrie cuvântul

«WASTE» (« deşeuri ») Denumirea oficială (Polychlorinated Biphenyl – bifenili policloruraţi) plus termenul tehnic (PCB -

PCB) Clasa ONU (9) Grupul de ambalaj Tipul de ambalaj şi numărul ambalajului Cantitatea totală a fiecărui bun periculos, cu număr ONU diferit Denumirea şi adresa exportatorului Denumirea şi adresa importatorului

Certificatul de ambalare în container In cazul când bunurile periculoase sunt transportate pe mare in containere, documentele de transport trebuie să includă un certificat de ambalare în container. Un asemenea certificat confirmă că bunurile au fost ambulate şi încărcate în corespundere cu paragraful 5.4.2 al Codului IMDG. Certificatul de ambalare în container poate să fie integrat in documentele de transport. Un exemplu este adus in anexa 14.9. Instrucţii scrise Pentru a putea acţiona imediat in cazul unui accident sau incident, conducătorul auto trebuie să aibă instrucţii scrise pentru situaţii de urgenţă, pentru fiecare categorie de bunuri periculoase transportate, care să conţină următoarele:

Denumirea, clasa şi numărul ONU Pericolele posibile Echipamentul necesar Măsurile care trebuie luate

În timpul transporturilor internaţionale de deşeuri periculoase trebuie luate în considerare nu doar reglementările ADR ci şi procedurile si documentele Convenţiei de la Basel. Cele două reglementări deseori se dublează, deaceea este suficient să se folosească formele de transport cerute de Convenţia de la Basel (vezi Anexa 14.7).

11.3. Transportarea mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova

Transportul mărfurilor periculoase, inclusiv al PCB şi al echipamentului cu conţinut de PCB, in interiorul Republicii Moldova, este reglementat de Hotărârea Guvernului nr. 672 din 28.05.2002, prin care se aprobă Regulamentul transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova şi clasificarea lor după tipul de pericol. În afară de regulile generale de transportare a bunurilor periculoase, regulamentul are prevederi speciale pentru transportarea fiecărei clase de asemenea mărfuri (1-9). PCB sunt incluse in clasa 9 “Substanţe şi obiecte periculoase diverse”.

81/106

La transportarea mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova şoferul trebuie să dispună de următoarele documente:

• Certificatul de agreere pentru vehiculele care transportă mărfuri periculoase • Certificatul de pregătire a conducătorului auto • Documentaţia de transport pentru mărfurile periculoase, care specifică, între altele,

locurile de încărcare şi descărcare, schemele de transport, denumirea, clasa şi subclasa bunurilor periculoase, cantitatea (greutatea) mărfurilor transportate, restricţiile de transport (pe parcursul zilei sau nopţii; sezonul), viteza maximă admisă, etc.

Unităţile de transport pentru transportarea mărfurilor periculoase trebuie să fie certificate pentru acest tip de activitate şi trebuie să treacă controlul tehnic, in acord cu Instrucţiunea privind controlul tehnic al mijloacelor de transport pentru transportarea mărfurilor periculoase. Expeditorul este obligat să folosească cerinţele de ambalare a mărfurilor periculoase specificate de standardele Uniunii Europene. El este obligat să identifice şi să clasifice substanţele periculoase şi să le ambaleze şi eticheteze conform standardelor europene. În funcţie de pericolul prezentat, substanţele sunt clasificate in 3 grupe: Grupa I – grad înalt de pericol (a) – X Grupa II – grad mediu de pericol (b) – Y Grupa III – grad scăzut de pericol (c) – Z Pe ambalaj vor fi aplicate etichete speciale:

• simbolul (UN sau ADR/RID); • numărul ONU de identificare a substanţelor, precedat de literele UN; • semnele ADR cu indicarea tipului de pericol prezentat de substanţa

concretă

Şoferii trebuie să aibă o experienţă de lucru neîntreruptă pe categoria “C” de cel puţin 3 ani; să facă un curs special de studii şi să obţină un certificat de forma internaţională eliberat de organul competent. In certificat se indica tipul mijlocului de transport si clasele de substante periculoase pentru care a fost instruit soferul.

11.4. Transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase În cazul exportului deşeurilor PCB, trebuie urmate prevederile Convenţiei de la Basel (vezi şi capitolul 1.1). O condiţie importantă a Convenţiei de la Basel este, că transportul transfrontalier al deşeurilor (periculoase sau altele) poate avea loc doar după notificarea în scris a autorităţilor competente ale ţărilor exportatoare, importatoare şi de tranzit şi după primirea permisiunii din partea lor, în acest sens. Orice transport de deşeuri (periculoase sau altele) trebuie să se facă în baza unui document de transport (vezi anexa 14.7). În Republica Moldova, transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 637 din 27.05.2003 privind controlul transportării transfrontiere a deşeurilor şi eliminării acestora. Documentul aprobă categoriile deşeurilor periculoase şi Regulamentul privind controlul transportării transfrontiere a deşeurilor şi eliminării acestora, care transpune cerinţele Convenţiei de la Basel. De asemenea, prin Ordinul Ministrului Ecologiei şi Resurselor Naturale nr. 233 din 10.11.2003 privind implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 637 din 27.05.2003, s-a aprobat Instrucţia pentru completarea formei de notificare şi a formei de transportare.

82/106

11.5. Incărcarea şi controlul de securitate înainte de transportare Tipul de ambalaj şi modul de transportare pot varia în funcţie de metoda de eliminare selectată. Trebuie să se ţină cont de faptul că – în afară de prevederile naţionale şi internaţionale privind ambalajul – întreprinderile de eliminare pot avea cerinţe speciale. 11.5.1. Regulile de încărcare pentru transporturile în interiorul ţării Toate deşeurile periculoase trebuie să fie ambalate şi marcate conform cerinţelor ADR (vezi capitolul 9). 11.5.2. Încărcarea containerelor pentru transport internaţional Există diferite tipuri de containere care pot fi utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase:

Figura 113: Tipuri de containere

Din considerente de securitate, deşeurile care conţin PCB trebuie încărcate în cadrul unei singure operaţiuni. De aceea, încărcarea containerelor se face imediat înainte de transportare. Containerele vor trebui examinate de autorităţile vamale. Inainte de încărcare, starea containerelor va fi controlată o dată în plus. Praful şi murdăria de pe suprafaţa de încărcare vor trebui eliminate.

83/106

Fiecare butoi încărcat va trebui controlat. Butoaiele vor fi manevrate cu mare grijă. Codul, conţinutul, numărul şi greutatea fiecărui butoi vor trebui trecute în lista de încărcare în container (vezi exemplul de mai jos). Pentru cântărire se va folosi un cântar mobil calibrat. Doar butoaiele controlate şi cântărite vor putea fi încărcate.

Figura 114: Exemplu de listă de încărcare într-un container de 20’

Atunci când deşeurile sunt transportate la mare distanţă, este deosebit de important ca încărcătura să nu se deplaseze. Acest lucru poate fi asigurat prin utilizarea optimă a spaţiului şi prin măsuri de securitate, cum sunt frânghiile de legătură, bordurile din lemn şi pernele cu aer. Este, de asemenea, important ca greutatea încărcăturii să fie distribuită uniform în unitatea de transport. Trebuie luată în seamă şi greutatea totală maximă admisă a încărcăturii, care variază în diferite ţări.

Figura 115: Deplasarea containerelor transportate pe mare

Într-un container standard de 20’ încap 36 de butoaie aprobate ONU, puse intr-un strat. Containerele se încarcă în două straturi, deaceea întreaga lor capacitate este de 72 de butoaie. Figura de mai jos ilustrează modul de încărcare a butoaielor in container, cu un strat de placaj între cele două straturi de butoaie.

84/106

Figura 116: Vedere de sus a unui container de 20’ încărcat

Figura 117: Vedere dintr-o parte a unui container de 20’ încărcat

Stratul 1: 36 butoaie Stratul 2: 36 butoaie Total: 72 butoaie per container

Figura 118: Încărcarea unui container Figura 119: Ridicarea containerului pe un TIR

Transformatoarele (golite) transportate trebuie bine fixate cu frânghii puternice. Încărcarea lor este mai uşoară dacă se folosesc containere deschise în partea superioară. Asemenea containere trebuie să fie acoperite cu o prelată impermeabilă, pentru a proteja încărcătura ds ploaie.

Figura 120: Container deschis la vârf Figura 121: Încărcarea unui transformator

Există şi containere speciale pentru transportarea sigură a transformatoarelor PCB care nu au fost golite în prealabil. Asemenea containere sunt, însă, foarte scumpe.

1 2 3

5 6 7

4

8

25 26 27

29 30 31

28

32

9 10 11

13 14 15

12

16

33 34 3536

17 18 19

21 22 23

20

24

85/106

12. ELIMINAREA

12.1. Generalităţi Pentru a selecta tehnologia potrivită trebuie luate în considerare un şir de criterii generale şi specifice. Criteriile generale includ acceptarea publică, pericolele şi impactul asupra mediului, care depind de localizarea întreprinderii. Criterrile specifice cuprind aplicabilitatea metodei, costul total, concentraţia minimă realizabilă, timpul de decontaminare necesar, fiabilitatea, costurile de post-tratare, posibilitatea de a utiliza solul după decontaminare. Trebuie luată în considerare diferenţa între tehnologiile care doar separă şi/sau concentrează poluantul (extragerea cu solvenţi, desorbţia termică) şi cele care distrug substanţa în cauză (incinerarea, declorurarea sau biodegradarea). Există şi tehnologii care doar imobilizează poluanţii (stabilizarea şi vitrificarea). Tehnologiile prezentate acoperă un spectru larg de grade de tratare şi recuperare a componentelor transformatoarelor, un lucru care şi el trebuie luat în seamă la compararea tehnologiilor. Decontaminarea nici odată nu este completă pentru toate componentele, prin urmare, va rămâne un reziduu care va trebui incinerat. De exemplu, părţile poroase (lemnul şi hârtia) vor rămâne şi vor trebui trimise spre înhumare, dacă nivelul rezidual de PCB din ele va fi sub nivelul admis. Cu alte cuvinte, trebuie luate în considerare costurile totale ale depoluării, inclusiv costul eliminării reziduurilor. În sfârşit, oricare ar fi tehnologia aleasă, ea trebuie implementată de o întreprindere autorizată pentru asemenea activităţi de către organele competente ale ţării respective. Metoda de distrugere a PCB cea mai des folosită este incinerarea. Din cauza costului destul de înalt şi nedisponibilităţii sale in multe ţări, o răspândire destul de largă au căpătat şi tehnologiile alternative. Unele din aceste tehnologii au nu doar avantajul unui cost mai mic, dar şi permit tratarea unor cantităţi mult mai mici de deşeuri, în condiţii economic profitabile. Pentru uleiul dielectric există tehnologii care permit distrugerea completă a PCB, însă corpurile transformatoarelor şi condensatoarelor se supun mai greu decontaminării, din cauza prezenţei unor cantităţi mici de materiale organice poroase tratarea cărora este foarte dificilă, astfel încât costul decontaminării complete poate fi foarte mare. In decembrie 2004, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a publicat un inventar al capacităţilor de distrugere a PCB, existente în lume. El poate fi descărcat din Internet: http://www.chem.unep.ch/pops/pcb_activities/pcb_dest/PCB_Dest_Cap_SHORT.pdf Alte documente relevante ale UNEP şi manuale de instruire pot fi găsite la: http://www.chem.unep.ch/Pops/pcb_activities/default.htm; http://www.basel.int/meetings/sbc/workdoc/techdocs.html Descrierea tehnologiilor şi metodelor de decontaminare, care urmează, nu conţine date asupra costurilor lor. Piaţa de eliminare a deşeurilor periculoase este foarte dinamică iar preţurile depind de un şir de factori (de ex., nivelul de contaminare, starea echipamentului electric, etc.). Pentru informaţii asupra costurilor, contactaţi direct întreprinderile/companiile respective (vezi Anexa 14.2).

86/106

12.2. Metodele de decontaminare 12.2.1. Declorurarea Declorurarea chimică se bazează pe reacţiile cu compuşi organometalici ai metalelor alcaline sau cu oxizi sau hidroxizi ai metalelor alcaline. Metodele de declorurare a PCB în stare lichidă sau a uleiului contaminat cu PCB sunt bine puse la punct. Atomii de clor sunt transformaţi în săruri inorganice care pot fi separate de fracţia organică prin filtrare. Reacţiile au loc în atmosferă inertă. Unele companii furnizează instalaţii de tratare mobile care pot fi utilizate pe transformatoarele în stare de funcţionare. Există câteva tipuri ale acestei tehnologii: Declorurarea catalitică alcalină (BCD) BCD poate trata deşeuri cu concentraţii de PCB până la 100 000 mg/kg. Pentru a aplica această metodă, componentele transformatoarelor necesită curăţarea cu solvenţi iar condensatoarele trebuie să fie dezmembrate mai întâi. Metoda permite reducerea concentraţiei compuşilor organocloruraţi până la 2 mg/kg. Procesul Eco Logic Tehnologia de decontaminare Eco Logic aplică temperaturi înalte, dar este un proces non-incinerativ care implică reducerea chimică în fază gazoasă a compuşilor organici cu hidrogen, la temperaturi de 850 °C sau mai mari. Procesul se realizează în mai multe etape. In primul reactor produsele tratate sunt aduse la forma necesară pentru procesare. Reacţia în fază gazoasă are loc in reactorul principal. Etapa a treia prevede purificarea gazului iar în etapa a patra are loc compresarea gazelor rezultate. In cazul echipamentului electric contaminat, acesta trebuie mai întâi deschis sau perforat, pentru a asigura accesul. După aceasta echipamentul este tratat in primul reactor pentru a desorbi substanţele poluante. Acestea din urmă trec ulterior în reactorul principal. Lichidele contaminate pot fi injectate direct in reactorul principal pentru conversie. PCB Gone Acest proces, elaborat de S. D. Myers, este unul foarte specific: el poate trata uleiurile contaminate de transformator, la concentraţii de până la 10 000 mg/kg, fără a scoate instalaţia din exploatare. Uleiul poate fi curăţat până la concentraţii de 2 mg/kg. Metoda prevede trecerea uleiului din transformator printr-un sistem de filtre, până când concentraţiile reziduale de PCB scad sub nivelul cerut. Circulaţia lichidului dielectric prin transformator spală PCB din bobine şi alte componente. Uleiul tratat poate fi folosit în continuare după destinaţie. Ulterior, difuzia PCB din părţile poroase ale transformatorului (lemn, hârtia izolatoare) poate duce la creşterea concentraţiei lor şi, după un timp, transformatorul poate necesita o nouă tratare. 12.2.2. Tehnologia LTR2 Tehnologia LTR2 (Low-Temperature Rinsing – “spălarea la temperatură scăzută”) a fost elaborată in anul 2004, de compania ABB. Tehnologia se aplică pentru decontaminarea echipamentului electric şi a altor materiale care conţin PCB. După golirea transformatorului, reziduurile PCB rămase înăuntru, în special in miez şi bobine, sunt scoase cu ajutorul unui lichid special. Acest lichid conţine sodiu metalic care, acţionând asupra legăturii C–Cl a moleculei de PCB, produce NaCl şi o moleculă organică, fără clor. Eficienţa metodei depinde de capacitatea de a transforma sodiul într-o formă cu o suprafaţă mare de reacţie. Acest lucru poate fi obţinut prin dizolvarea sodiului lichefiat într-un solvent organic inert, producând particule fine de circa 5-10 µm. S-a constatat că chimia particulelor extra-fine

87/106

de sodiu este foarte diferită de cea a sodiului topit. În cazul cănd sodiul are o suprafaţă mare multe reacţii au loc în condiţii apropiate de cele normale (fără temperaturi sau presiuni foarte înalte).

Figura 122: Procesul LTR2 Figura 123: Instalaţie de decontaminare LTR2

În general, procesul se desfăşoară la temperaturi între 100°C şi 160°C, în funcţie de compuşii care sunt distruşi (de obicei, la 120-140°C). Temperaturile de operare relativ mici sunt un factor important de securitate a acestei tehnologii, întrucât viteza reacţiei poate fi redusă rapid in caz de urgenţă, prin înlăturarea sursei de căldură şi răcirea reactorului. Acest proces este recunoscut ca cea mai răspândită tehnologie de declorurare a PCB care produce ulei ce poate fi refolosit. După terminarea procesului, materialele secundare reutilizabile (cupru, oţel, ulei, etc.) au un nivel de contaminare reziduală cu PCB sub 5 mg/kg. Reziduurile procesului de tratare includ săruri de sodiu şi diferite hidrocarburi aromatice non-halogenate. Cantitatea reziduurilor generate prin metoda de declorurare este proporţională cu conţinutil PCB în lichidul dielectric tratat. Pentru uleiul care conţine, de exemplu, 1000 mg/kg PCB reziduurile reprezintă mai puţin de 1% din masa lui. Produsele derivate organice sunt fie înhumate, fie recuperate pentru alte folosinţe (de ex., valorificarea energiei). Produsele inorganice, împreună cu excesul de sodiu adăugat iniţial în sistem, sunt, de obicei, recuperate şi eliminate. Tehnologia LTR2 permite regenerarea multor transformatoare contaminare cu PCB şi reîntoarcerea lor in exploatare. Mai multe detalii privind această tehnologie pot fi găsite la adresa http://www.envio-group.com 12.2.3. Retrofilling (înlocuirea uleiului) Similar metodei PCB gone, procesul de retrofilling este menit să reducă concentraţia PCB până la un nivel care ar permite repunerea transformatorului in serviciu. În esenţă, procedura reprezintă golirea echipamentului de lichidul dielectric şi înlocuirea sa cu ulei nou, fără PCB. Structura internă a unui transformator este complexă, deaceea operaţiunea poate dura destul de lung. In afară de aceasta, un transformator conţine componente de lemn şi hârtie - materiale poroase care reţin uleiul contaminat; din această cauză, scoaterea întregii cantităţi de ulei PCB într-un timp relativ scurt, nu este posibilă. Rezultatul este că, după ce transformatorul este umplut cu ulei curat, uleiul PCB rezidual din componentele poroase continuă să pătrundă în interior. În câteva luni, nivelul PCB in uleiul proaspăt va creşte din nou. Timpul în care acest proces de difuzie se va finaliza, oprindu-se astfel re-contaminarea transformatorului cu PCB, depinde de dimensiunile şi construcţia echipamentului. Controlul concentraţiei PCB în

88/106

transformator după retrofilling se face la circa 9 luni după repunerea echipamentului în funcţiune. In unele cazuri va fi nevoie de câteva operaţiuni de retrofilling succesive, pentru a scădea concentraţia PCB sub nivelul dorit. Decizia privind necesitatea unei operaţiuni de retrofilling trebuie să se bazeze pe analiza câtorva factori: costul operaţiunii (pot fi necesare mai multe), inclusiv costul eliminării materialelor contaminate care rezultă din retrofilling, precum şi perioada de amortizare a transformatorului, contra costului cumpărării unui nou transformator, în cazul când se renunţă la cel vechi. Trebuie luată în considerare şi eficienţa mai înaltă a noului transformator.

12.3. Metodele de eliminare 12.3.1. Incinerarea la temperatură înaltă Incineratoarele de deşeuri periculoase au o cameră principală (denumită şi cameră primară), pentru arderea PCB şi a altor POP, cum sunt pesticidele perimate, şi o cameră de post-incinerare. Camera secundară este utilizată pentru prelungirea timpului de rezidenţă şi distrugerea maximă a materialului prin oxidare termică, transformându-l in gaze şi substanţe solide non-flamabile.

După camera secundară vine etapa de purificare a gazelor. Aceasta cuprinde un sistem de răcire rapidă a gazelor până la temperaturi la care nu are loc formarea dioxinelor şi furanilor, urmat de scrubere umede. In afară de aceasta, incineratoarele sunt dotate cu unităţi de captare a dioxinelor, prin reducere catalitică, absorbţie în turn, precipitare şi alte metode.

Esenţa procesului de incinerare o reprezintă oxidarea compuşilor organici primari până la bioxid de carbon şi apă, petrecută la temperaturi înalte. Din prelucrarea deşeurilor pot rezulta şi substanţe neorganice, cum sunt sărurile, acizii şi compuşi ai metalelor. Procesele de incinerare a deşeurilor periculoase sunt foarte complicate şi necesită controlul strict al cineticii reacţiilor chimice, petrecute în condiţii variabile.

Figura 124: Linie de incinerare la temperatură înaltă Figura 125: Incinerarea in cuptoare de ciment

89/106

12.3.2. Incinerarea in cuptoarele de ciment În principiu, cuptoarele de ciment sunt potrivite pentru distrugerea PCB. Totuşi, trebuie rezolvată mai întâi problema gazelor de evacuare şi a impactului lor asupra mediului. In acest caz, trebuie aplicate standarde de mediu stricte, în special reglementarea 94/67/EG a Consiliului European privind incinerarea deşeurilor toxice. Pentru a corespunde cerinţelor acestui document este nevoie de operare la standarde tehnice foarte înalte (cuptor modern, bypass pentru clor, controlul timpului de retenţie şi a temperaturii gazelor). Această metodă nu a fost încă aprobată pentru deşeurile PCB. Întreprinderile de ciment sunt reticente la idea de a accepta deşeuri PCB pentru distrugere. 12.3.3. Stocarea în subteran Abandonarea sau aruncarea la întâmplare a deşeurilor care conţin PCB este strict interzisă. Pentru a putea stoca deşeurile periculoase într-un depozit subteran, locaţia trebuie să corespundă unor criterii geologice stricte. In afară de aceasta, amplasamentul trebuie să fie autorizat pentru păstrarea deşeurilor care conţin PCB. Uleiul dielectric din transformatoare trebuie să fie scurs în prealabil şi eliminat printr-o altă metodă. In general, datorită stabilităţii înalte a PCB, această metodă nu poate fi considerată drept o soluţie finală. Până acum, ea a fost folosită în fostele mine de sare in Germania.

Figura 126: Stocarea în subteran

12.3.4. Arcul cu plasmă Tehnologia cu plasmă foloseşte un dispozitiv care poate crea temperaturi extreme de înalte (până la 10´000°C), în scopul distrugerii deşeurilor foarte toxice cum sunt PCB, POP şi altele. Sistemele cu plasmă folosesc electricitatea ca sursă de energie şi sunt foarte costisitoare. 12.3.5. Vitrificarea in situ Vitrificarea in situ (ISV) este o tehnologie utilizată pentru remedierea zonelor contaminate şi tratarea deşeurilor. ISV este un proces mobil de tratare termică care foloseşte energia electrică pentru a încălzi şi topi solul contaminat, nămolurile şi alte materiale similare. Tratarea rezultă în distrugerea totală a poluanţilor de natură organică şi imobilizarea permanentă a poluanţilor neorganici intr-un produs vitrificat (de aparenţă sticloasă).

90/106

12.3.6. Bioremedierea Bioremedierea presupune utilizarea unor microorganisme pentru descompunerea substanţelor chimice de natură organică care contaminează solul. Momentul cel mai important este identificarea microorganismelor potrivite pentru procesul de bioremediere. Pentru a aplica cu succes această metodă sunt necesare cunoştinţe aprofundate a condiţiilor de activitate microbiologică (umiditatea, temperatura, nivelul de oxigen, sursele de hrană). Prin bioremediere solul poate fi tratat în condiţii naturale, fără a fi nevoie de a-l transporta în altă parte. În general, metoda nu se foloseşte pentru terenurile puternic contaminate (de ex., cu pesticide) dar poate da rezultate bune la un nivel moderat de poluare cu POP. 12.3.7. Tehnologiile în curs de elaborare Există un şir de tehnologii în proces de elaborare, care nu au fost menţionate în acest ghid. Pentru informaţii, puteţi consulta pe Internet o trecere în revistă a tehnologiilor inovative de distrugere şi decontaminare a POP şi a tehnologiilor potrivite pentru utilizare in ţările în curs de dezvoltare, realizată de Fondul Global de Mediu (GEF): http://www.chem.unep.ch/pops/pcb_activities/PCB_proceeding/Presentations/PCB%20Global%20McDowall.pdf http://www.chem.unep.ch/Pops/pcb_activities/default.htm#Guidance

91/106

13. LISTĂ DE ABREVIERI / GLOSAR ADR European Agreement on the International Road Transport for Hazardous Goods

Acordul european privind traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase

AMAP Arctic Monitoring and Assessment Program Programul de monitoring şi evaluare al zonei arctice

BCD Base Catalysed Dechlorination Declorurarea catalitică alcalină (metodă de decontaminare a PCB)

PCB Bifenili policloruraţi

Container 20’ Container de dimensiunea 2 x 2 x 6 metri (Container 40’ – 2 x 2 x 12 metri)

CSP Completely Self Protected Tip de ransformator (complet autoprotejat)

DDT Diclorodifeniltricloroetan

EPP Echipament personal de protecţie

ETI Environmental Technology International Ltd. / Elveţia

GC Gas chromatography Cromatografie în gaze

GEF Global Environment Facility Fondul Global de Mediu (organizaţie financiară internaţională cu 177 ţări membre)

IATA DGR IATA Regulations on the Transport of Hazardous Goods Reglementările IATA privind transportul mărfurilor periculoase pe calea aerului

IBC Intermediate Bulk Container Container intermediar (pentru mărfuri lichide şi solide în vrac)

IMDG International Maritime Dangerous Goods Code Codul privind transportul maritim international de mărfuri periculoase

ISV In Situ Vitrification Vitrificarea in situ (tehnologie utilizată pentru remedierea zonelor contaminate şi tratarea deşeurilor)

kV Kilovolt

kVa Kilovolt amper

LTR2 Low-Temperature Rinsing Spălarea la temperatură scăzută (metodă de decontaminare a echipamentului PCB)

μg Microgram

MS Mass Spectrometrie

ng Nanogram (1000 ng = 1 μg)

OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU (aprobat) Echipament care îndeplineşte cerinţele specifice de testare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite

PE-HD Polyethylen (High Density) Polietilenă de densitate înalta

Persistent Foarte greu degradabil in mediul înconjurător

PNI Planul naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind POP

POP Poluanţi Organici Persistenţi

Retrofilling Proces de decontaminare a echipamentului care constă în golirea instalaţiei de lichidul

92/106

dielectric şi înlocuirea sa cu ulei nou, fără PCB. Procedura permite reducerea concentraţiei PCB până la un nivel care face posibilă repunerea transformatorului in serviciu.

RID Regulation for the International Transport of Hazardous Goods Regulamentul privind transportul feroviar internaţional de mărfuri periculoase

RTemp Lichid de răcire dielectric folosit ca substituent pentru PCB sau uleiul mineral în instalaţiile electrice de putere

Sovol, Sovtol Denumirea comercială a uleiurilor dielectrice produse in fosta URSS

TCDF Tetraclorodibenzofuran

TTCB Tritetraclorbenzen (lichid de răcire dielectric folosit ca substituent pentru PCB sau uleiul mineral în instalaţiile electrice de putere)

UE Uniunea Europeană

UNEP United Nations Environment Programme Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu

UNIDO United Nations Industrial Development Organization Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială

UNITAR United Nations Institute for Training and Research Institutul de Instruire şi Cercetare al Naţiunilor Unite

WFPHA World Federation of Public Health Associations Federaţia mondiala a asociaţiilor de sănătate publica

93/106

14. ANEXE

14.1. Contacte Trusele de testare şi alte instrumente Clor-N-Oil (probele de ulei) Acest test stabileşte prezenţa PCB în uleiul de transformator. El se bazează pe schimbarea culorii indicatorului care atestă prezenţa clorului şi, deci, prezenţa probabilă a PCB. Această trusă de testare este produsă de Dexsil Corporation. Pentru mai multă informaţie: Dexsil Corporation One Hamden Park Drive Hamden, Connecticut 06517 USA

Phone: +1 203 288 3509 Fax: +1 203 248 6523 E-mail: info@dexsil.com Internet: www.dexsil.com

Analizorul de PCB/Cloruri L2000 (probele de sol şi ulei) Analizorul este destinat testării pe teren a solului, uleiului de transformator şi a prafului pentru PCB. Reagentul folosit detaşează atomii de clor din molecula organică, după care un electrod Cl-specific determină concentraţia PCB in probă. Pentru mai multă informaţie: Dexsil Corporation One Hamden Park Drive Hamden, Connecticut 06517 USA

Phone: +1 203 288 3509 Fax: +1 203 248 6523 E-mail: info@dexsil.com Internet: www.dexsil.com

Colorimetrele de seria DR/800 (probele de apă) Acest colorimetru de teren poate controla conţinutul de PCB/cloruri in apă. Pentru mai multă informaţie: Hach Company P.O. Box 389 Loveland, Colorado 80539-0389 USA

Phone: +1 970 669 3050 Fax: +1 970 669 2932 E-mail: csays@hach.com Internet: www.hach.com

Spectrofotometrul DR/4000 UV-VIS (probele de apă) Aparatul permite testarea manuală. El este pre-programat pentru 130 metode de analiză Hach dar poate fi programat şi pentru altele. Pentru mai multă informaţie: Hach Company P.O. Box 389 Loveland, Colorado 80539-0389 USA

Phone: +1 970 669 3050 Fax: +1 970 669 2932 E-mail: csays@hach.com Internet: www.hach.com

94/106

14.2. Companii de tratare şi eliminare a PCB Lista de mai jos cuprinde doar companii europene.

Denumirea Adresa Telefon Fax

E-mail Web site Contact Detalii

Ekokem Oy Ab 11101 Riihimäki 181 Finland

Tel : +358 10 7551 000 Fax: +358 10 7551 217

Email: esa.tommila @ekokem.fi Web: www.ekokem.fi

Mr. Esa Tommila, Managing Director

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

ECO LOGIC instalaţie semi-mobilă GPCR (Slovacia)

143 Dennis Street Rockwood Ontario Canada

Tel : +1 519 856 9591 Fax: +1 519 856 9235

Email: beth.kummling@ecologic.ca Web: www.ecologic.ca

Ms. Beth Kümmling Director of Business Development

Reducere chimică în fază gazoasă

“întreprinderea de decontaminare a echipamentului electric cu conţinut de PCB şi de distrugere termică a PCB ”

Federaţia Rusă, Regiunea Leningrad, raionul Vsevolozhskiy, loc. Kuzmolovskiy, intreprinderea experimentală RSC “chimia aplicată”, “EnergoChemtech” CJSC 188663

Tel : +7 812 238 9947 Fax: +7 812 336 2307

Email: energochemtech@sovintel.ru

Mr. Evgeniy Gusarov, Director General

Incinerare la temperatură înaltă, nu operează ca unitate industrială

" întreprinderea de decontaminare a echipamentului electric cu conţinut de PCB şi de distrugere cu plasmă a PCB ”

Federaţia Rusă, Regiunea Leningrad, raionul Vsevolozhskiy, loc. Kuzmolovskiy, intreprinderea experimentală RSC “chimia aplicată”, “EnergoChemtech” CJSC 188663

Mr. Mikhail Egorov, Tehnolog şef

Incinerare la temperatură înaltă, nu operează ca unitate industrială

JSC “Severstal” 2/3 K. Tsetkin street, 127299 Moscow Russia

Tel : +7 (495) 926 7766 Fax: +7 (495) 150 8800

Email: severstal@stal.ru Web: www.severstal.ru

Mr. A. I. Papusha, Managing Director

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

Sita (WATCO) Decontamination

Westvaart Dijk 97 1850 Grimbergen Belgium

Tel : +32 2 756 55 50 Fax: +32 2 251 90 87

Email: sita.decontamination@sita.be Web: www.sitadecon.be

Mr. Stany Grauwels, Plant Manager

Tehnologii non-incinerative, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

GEP (Générale d’Extraction du Pyralène)

Le comptant du Dessus 38140 Izeaux France

Tel : +33 4 76 91 48 66 Fax: +33 4 76 91 01 31

Email: jl.muscatelli@tredi.groupe-seche.com Web: www.groupe-seche.com

Mr. Levasseur, Marketing Director

Tehnologii non-incinerative, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

Tredi Saint Vulbas

Parc Industriel de la Plaine de l’Ain 01150 Saint-Vulbas France

Tel : +33 474 46 22 00 Fax: +33 474 61 57 27

Email: tredi@tredi.com Web: www.groupe-seche.com

Mr. Levasseur, Marketing Director

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

SEA Marconi Technologies SAS

via Ungheria 20, 10093 Collegno (TO), Italy

Tel : +39 011 234 34 34 Fax: +39 011 234 34 35

Email: info@seamarconi.com Web: www.seamarconi.com

Ms. Christina Tumiatti, Marketing Manager

Tehnologii non-incinerative, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

Valorec Services AG, Regionale Sondermuellverbrennungsanlage (RSMVA)

Neuhausstrasse 90 4019 Basle P.O.Box 118 Basel Stadt Switzerland

Tel : +41 61 468 86 55 Fax: +41 61 468 86 60

Email: werner.wagner@valorec.com Web: www.valorec.com

Mr. Werner Wagner, Plant Manager

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

Dottikon Exclusive Synthesis AG

P.O. Box 5605 Dottikon AG Switzerland

Tel : +41 56 616 81 11 Fax: +41 56 616 81 20

Email: info@dottikon.ch Web: www.dottikon.ch

Mr. Benno Beck, Vice President and Head of Purchasing

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

Incinerator of AKZO-NOBEL

Welplaatweg 12 7020 Postbus 3000 HA Rotterdam Netherlands

Tel : +31 10 4389 258 Fax: +31 10 4389 295

Email: floris.spijk@akzonobel.com Web: www.akzonobel.com

Mr. F.J. Spijk, Process Engineer

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

95/106

Facility Name Address Phone Fax

E-mail Web site Contact Details

Orion BV De Steven 25 9206 AX, Drachten, The Netherlands

Tel : +31 512 53 25 15 Fax: +31 512 54 11 30

Email: info@orionun2315.nl Web: www.orionun2315.nl

Ms. Yvonne Hoogendoorn, Marketing and Sales Manager

Tehnologii non-incinerative, operează ca unitate industrială

AVR Nutsbedrijf Gevaarlijk Afval B.V.

Brielselaan 175 (hvennr. 1365) 3081 AC Rotterdam Postbus 59205, 3008 PE Rotterdam, The Netherlands

Tel : +31 181 274 800 Fax: +31 181 274 867

Email: marco.kortland@avr.nl Web: www.vangansewinkel.eu

Mr. Marco Kortland, Manager Projects

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

Shanks

Pontyfelin Industrial Estate - New Road, Torfaen NP4 0SH, Pontypool, Torfaen UK

Tel : +44 1495 768 850 Fax: +44 1495 75 7019

Email: international.team@shanks.co.uk Web: www.shanks.co.uk

Mr. Mike Bowen, International Sales Executive

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

AGR GmbH Entsorgungswirtschaft RZR Herten

Im Emscherbruch 11 45699 Herten Nordrhein-Westfalen/ Kreis Recklinghausen Germany

Tel : +49 2366 300 206 Fax: +49 2366 300 410

Email: pseverin@agr.de Web: www.rzr-herten.de

Mr. Paul-Jürgen Severin. Acceptance Officer

HIM GmbH, Hazardous Waste Incineration Plant

Waldstrasse 11 64584 Biebesheim Hessen Germany

Tel : +49 6258 895 97 Fax: +49 6258 895 59

Email: info@him.de Web: www.him.de

Mr. Thorsten Appel, International Marketing/ Sales

Incinerare la temperatură înaltă, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

Dr. Bilger Umweltconsulting GmbH

Gewerbepark Birkenhain 7a 63579 Freigericht Germany

Tel : +49 6051 91669 51 Fax: +49 6051 91669 57

Email: info@bilgergmbh.de Web: www.bilgergmbh.de

Dr. E. Bilger, President

Tehnologii non-incinerative, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

Envio AG Envio Recycling GmbH & Co. KG (fosta denumire: ABB Service GmbH)

Kanalstrasse 25 44147 Dortmund Germany

Tel : +49 231 9982 200 Fax: +49 231 9982 202

Email: info@envio-group.com Web: www.envio-group.com

Dr. Dirk Neupert, Managing Director

Incinerare la temperatură înaltă, tehnologii non-incinerative, tehnologie mobilă, operează ca unitate industrială

TRV Thermische Rückstandverwertung GmbH & Co. KG

Rodenkirchener Strasse 50389 Wesseling Nordrhein-Westfalen Germany

Tel : +49 2236 9432470 Fax: +49 2236 9432453

Email: info@trv-wesseling.de Web: www.trv-wesseling.de

Mr. Juergen Bley, Plant manager

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

RWE Umwelt Sonderabfallgesellschaft mbH, Betriebsstätte

Bramsche Am Kanal 9 49565 Bramsche Lower Saxony Germany

Tel : +49 5461 951 0 Fax: +49 5461 951 222

Web: www.rweumwelt.com www.rwe.com

Mr. Rudolf Teepe, Authorized representative

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

SAVA GmbH & Co. KG Sonderabfallverbrennungsanlagen

Ostertweute 1 25541 Brunsbüttel Schleswig-Holstein Germany

Tel : +49 4852 8308 0 Fax: +49 4852 8308 12

Email: info@sava-remondis.de Web: www.sava-online.com

Dr. Roland Leitschuh, Authorized representative

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

Prantner GmbH Verfahrenstechnik

Ferd.-Lassalle-Str. 46 72770 Reutlingen Germany

Tel : +49 7121 9105 0 Fax: +49 7121 9105 55

Email: dr.korherr@prantner.de Web: www.prantner.de

Dr. Korherr, Engineering Director

Tehnologii non-incinerative, tehnologii mobile, operează ca unitate industrială

Bayer AG Kaiser-Wilhelm-Allee 51368 Leverkusen Germany

Tel : +49 214 3030 460 Fax: +49 214 3071637

Email: daniela.bogatzky.db@bayerindustry.de

Ms. Daniela Bogatzky, Marketing Manager

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

GSB Sonderabfall- Entsorgung Bayern GmbH

Äusserer Ring 50 85107 Baar-Ebenhausen Germany

Tel : +49 8453 91 241 Fax: +49 8453 91 230

Email: vertrieb@gsb-mbh.de Web: www.gsb-mbh.de

Mr. Matthias Krämer, Sales Manager

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

AVG Abfallverwertungs-Gesellschaft mbH

Borsigstrasse 2 22113 Hamburg Germany

Tel : +49 40 733 510 Fax: +49 40 732 5164

Email: info@avg-hamburg.de Web: www.avg-hamburg.de

Ms. Carmen Behr, Customer Service

Incinerare la temperatură înaltă, operează ca unitate industrială

[UNEP] Alte întreprinderi, în afara Europei, pot fi găsite la adresa: http://www.chem.unep.ch/pops/pcb_activities/questionnaire/default.htm

96/106

14.3. Informaţii detaliate pe Internet Convenţii

Convenţia de la Basel www.basel.int

Convenţia de la Stockholm www.pops.int

Convenţia de la Rotterdam www.pic.int

UNEP Chemicals, multe rapoarte utile pot fi găsite pe următorul website www.chem.unep.ch

Programul Global de Acţiuni pentru protecţia mediului marin contra activităţilor de pe uscat, multe informaţii utile www.gpa.unep.org

Identificarea condensatoarelor care conţin PCB, manual pentru electricieni, foarte detaliat, Australia, 1997 www.environment.gov.au/settlements/publications/chemicals/scheduled-waste/pubs/pcbid.pdf

Ghid pentru identificarea PCB şi a materialelor care conţin PCB, UNEP 1999 http://portalserver.unepchemicals.ch/Publications/GuidIdPCB.pdf

GEF – Fondul Global de Mediu www.gefweb.org

UNITAR - Institutul de Instruire şi Cercetare al Naţiunilor Unite www.unitar.org

UNIDO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială www.unido.org

97/106

14.4. Planul acţiunilor de urgenţă în cazul unor “incidente reci” Tabelul de mai jos prezintă măsurile care trebuie luate în cazul unor incidente cu PCB. Pentru fiecare tip de scurgere/deversare este indicată cu cifre ordinea acţiunilor.

Acţiuni de urgenţă în cazul « incidentelor reci » cu PCB Tipul scurgerii/deversării Scurgere in

sistemul de captare

Deversare pe beton sau asfalt

Deversare pe suprafaţa

solului

Deversare în apă

Anunţaţi personalul, echipa de intervenţie chimică şi autorităţile competente

1 1 1 1

Informaţi medicul de gardă şi îmbrăcaţi echipamentul personal de protecţie

2 2 2 2

Opriţi accesul oamenilor şi vehiculelor pe amplasamentul contaminat

3 3 3 3

Deconectaţi echipamentul respectiv de la reţeaua electrică (dacă e aplicabil) Controlaţi conexiunea cu pământul

4 4

Evitaţi orice drenare a lichidului către canalele de scurgere, folosiţi absorbanţi (nisip, ciment)

5 4

Opriţi scurgerea prin izolarea sursei cu material potrivit, plasaţi un căuş colector dedesubt

5 6 5 4

Luaţi măsuri pentru a reţine lichidul vărsat într-o zonă limitată 7 6

Acoperiţi zona cu folii de plastic pentru a minimiza spălarea de suprafaţă

8 7

Îngrădiţi zona şi nu lăsaţi poluarea să pătrundă în căile navigabile 5

Izolaţi zona contaminată, instalaţi un cort compartimentalizat 6 9 8

Pompaţi PCB în butoaie, adunaţi restul cu material absorbant 7 10 9 6

Scoateţi stratul contaminat de sol / sediment 10 7

Curăţaţi zona cu solvenţi 8 11 Luaţi probe de substrat pentru a determina contaminarea reziduală 12

(2,5 cm deep) 11

(60 cm deep)

Spargeţi şi înlăturaţi betonul contaminat 13

Ambalaţi deşeurile conform cerinţelor ADR şi transportaţi-le spre eliminare

9 14 12 8

Monitorizaţi apa din fântâni şi bazinele acvatice in apropierea sursei de contaminare cu PCB

13

98/106

14.5. Planul acţiunilor de urgenţă în cazul unor “incidente fierbinţi” Tabelul de mai jos prezintă măsurile care trebuie luate în cazul unor incidente cu PCB. Pentru fiecare tip de scurgere/deversare este indicată cu cifre ordinea acţiunilor.

Acţiuni de urgenţă în cazul « incidentelor fierbinţi » cu PCB Tipul incidentului

Malfuncţie/defecţiune internă a echipamentului (deteriorare, fără explozie)

Malfuncţie a condensatorului: explozia echipamen-tului cu deversarea conţinutului

Incendiu in apropierea echipamentului

Atenţie la formarea

furanilor (foarte toxici)!

Atenţie la formarea furanilor şi dioxine-lor (foarte toxici)!

Anunţaţi serviciul pompieri 1 Anunţaţi personalul, echipa de intervenţie chimică şi autorităţile competente

1 2

Informaţi medicul de gardă şi îmbrăcaţi echipamentul personal de protecţie (masca respiratorie!)

2 3

Opriţi accesul oamenilor şi vehiculelor pe amplasamentul contaminat 3 4

Deconectaţi echipamentul respectiv de la reţeaua electrică 1 4 5

Scoateţi instalaţiile din uz 2 Evacuaţi şi închideţi clădirea, opriţi circulaţia aerului 5 6

Opriţi scurgerea, prin izolarea sursei cu material potrivit, plasaţi un căuş colector dedesubt

6

Izolaţi zona contaminată 7 7 Dacă nu sunteţi protejaţi prin echipament de protecţie complet, evitaţi zona de pericol, lăsaţi serviciul specializat să stingă incendiul

8

Instalaţi un cort compartimentalizat 8 9 Curăţaţi zona cu solvenţi 9 10 Luaţi probe de substrat pentru a determina contaminarea reziduală 10

(adâncimea 2,5 cm) 11

(adâncimea 60 cm) Luaţi probe de praf/deşeuri pentru dioxine 12

Spargeţi şi înlăturaţi betonul contaminat 11 13

Scoateţi stratul contaminat de sol / sediment 12 14

Ambalaţi deşeurile conform cerinţelor ADR şi transportaţi-le spre eliminare 3 13 15

99/106

14.6. Bunele practici de lucru

Bunele practici de lucru

În timpul lucrărilor de reparaţie şi întreţinere a echipamentului care conţine PCB trebuieluate următoarele măsuri, în scopul protejării lucrătorilor şi a mediului înconjurător:

Trebuie evitat contactul direct al materialelor contaminate cu pielea şi ochii, prin utilizarea mănuşilor şi ochelarilor de protecţie. In funcţie de natura lucrărilor executate, lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie costume de protecţie şi măşti respiratorii.

Zona de lucru trebuie să fie bine ventilată.

Trebuie evitate deversările, prin utilizarea unor căuşe colectoare sau a prelatelor de plastic.

Trebuie evitat cu orice preţ contactul PCB cu flacăra deschisă sau cu orice sursă de căldură peste 300°C (riscul formării dioxinelor şi furanilor).

Toate instrumentele şi materialele de lucru care au intrat in contact cu PCBtrebuie să fie eliminate într-un mod ecologic sigur, ca deşeuri PCB, sau să fie decontaminate. Unicele materiale care pot fi decontaminate prin tratare cusolvent (acetonă tehnică) sunt oţelul, sticla şi ceramica.

Important

Operaţiunile care implică decantarea, filtrarea, reînfăşurarea bobinelor, etc. vor putea fi executate doar de întreprinderi autorizate în acest sens de organele competente ale Republicii Moldova.

100/106

14.7. Documentul de transportare transfrontalieră a deşeurilor periculoase

101/106

102/106

14.8. Documentul de notificare privind transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase

103/106

104/106

14.9. Declaraţia privind bunurile periculoase şi certificatul de ambalare în container

105/106

14.10. Forma de inventariere a PCB

FORMA DE INVENTARIERE a echipamentului electroenergetic pentru identificarea PCB în uleiul dielectric

Numărul de identificare:

Data prelevării probei:

Persoana ce a prelevat proba:

A Informaţia privind deţinătorul de echipament (companie, întreprindere, instituţie, organizaţie etc.) şi locul de amplasare a lui

1. Denumirea companiei/întreprinderii:

2. Adresa, telefon (oficiul central):

3. Denumirea subdiviziunii (responsabilă de echipamentul inventariat), adresa:

4. Telefon: Fax: E-mail:

5. Numele şi funcţia persoanei de contact

producere transport 6. Tipul întreprinderii

(în sectorul electroenergetic) distribuţie consum 7. Forma de proprietate de stat privată

urbană zona rezidenţială

rurală zona industrială

8. Amplasarea subdiviziunii

extravilan 9. Numărul personalului > 50 10-50 < 10

transformatoare condensatoare 10.

Nr. total de echipament electroenergetic pe teritoriu întreruptoare racorduri

altele _________

B Informaţia privind echipamentul inventariat

or./sat. r-n str. nr. 00

Amplasarea echipamentului (adresa, date GPS) latitudine longitudine

0 Nr. de Dispecerat Nr. local de inventar

ţara 1. Originea

producătorul

transformator condensator 2. Tipul echipamentului: întreruptor racord

altul (ex: butoi umplut cu lichid) ____________________________

3. Numărul(ele) de serie 4. Anul fabricării

marca 5. Tipodimensiunea

puterea nominală, kVa tensiunea nominală, V

kg 6. Masa echipamentului masa totală, kg conţinutul de

ulei/lichid litri

106/106

Dimensiunile echipamentului înălţimea, m lungimea, m lăţimea, m

7. În cazul condensatoarelor – numărul bateriilor de acelaşi tip

8. Denumirea uleiului (dacă este cunoscută)

9. Conţinutul de PCB în ulei, ppm. (se completează în laborator)

Analizatorul L2000DX Gaz-cromatografie 10.

Analiza PCB efectuată: dacă da, prin ce metodă şi când (se completează în laborator) data data

11. Sursa de informaţie referitor la echipament placa-nume paşaport tehnic altă sursă

_______________ în utilizare în repaos în reparaţie

12. Starea operaţională a echipamentului în stoc scos din uz din data

bună curge necesită acţiuni urgente

Modul de păstrare: în aer liber în încăpere altul ________________ 13. Starea fizică

a echipamentului

A fost reparat la data de cine

nu a fost schimbat /adăugat nu se cunoaşte A fost:

schimbat adăugat data ultimei operaţii

Persoana / Compania responsabilă

Denumirea uleiului schimbat / adăugat

la proprietarulechipamentului

la compania responsabilă de operaţiunea de schimb

14.

Operaţiuni cu uleiul

În cazul schimbului uleiului, locul de stocare altul _______________________________________________

15. Data planificată a următoarei acţiuni de deservire tehnică, schimbare / adăugare a uleiului

16. Metoda de tratare planificată (în cazul contaminării)

17. Perioada planificată pentru tratare

18. Perioada planificată pentru scoaterea echipamentului din uz (dacă nu este decontaminat)

19. Echipamentul a fost marcat Necontaminat Contaminat data

20. Alte observaţii

C Informaţia care trebuie introdusă când echipamentul a fost transmis unei întreprinderi autorizate pentru gestionarea deşeurilor de PCB

1. Data notificării

2. Persoana responsabilă

3. Data transmiterii

4. Denumirea şi adresa companiei autorizate care preia responsabilitatea pentru echipament