1

MANAGEMENT FINANCIAR

Lectiile 1 si 2 1. SISTEMUL CONTABIL – SURSĂ

ESENłIAL Ă DE INFORMA łII PENTRU MANAGEMENTUL FINANCIAR-CONTABIL

Introducere

Economia de piaŃă presupune existenŃa unei legislaŃii adecvate regulilor acestui sistem, cunoaşterea şi aplicarea lor necondiŃionată. Eliminarea centralizării, independenŃa decizională a societăŃilor comerciale, ce caracterizează mecanismul economiei de piaŃă, implică asumarea responsabilităŃii tuturor riscurilor în utilizarea capitalului şi în obŃinerea profitului. Obiectivul capitolului

Rolul managementului, al managerului în general, este foarte important în funcŃionarea societăŃilor comerciale indiferent de forma juridică a acestora. Componentă a activităŃii manageriale, managementul financiar-contabil presupune cunoaşterea normelor legale care reglementează activitatea contabilă, organizarea optimă a acesteia, utilizarea, gestionarea şi urmărirea permanentă a folosirii mijloacelor financiare pe baza principiului profitului maxim, precum şi analiza şi asigurarea necesarului de capital pentru perioada următoare, care se stabileşte pe baza alegerii variantei optime. Concepte cheie

o Sistemul contabil o Sistemul de calitate o Fondul de informaŃii o Controlul contabil o Documentele de evidenŃă o Documente primare sau acte justificative

Rezumat

1.1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil

În cadrul societăŃilor comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-contabil vizează asigurarea condiŃiilor actului decizional cel mai bun, pentru aceasta fiind necesare:

a) organizarea optimă a fluxului informaŃional (documente financiar-contabile şi informaŃii economice);

b) analiza economico-financiară a rezultatelor perioadei curente şi luarea unor măsuri imediate;

c) fixarea unor limite minime de profit şi rată a profitului sau, dacă nu există soluŃii de rentabilizare, activităŃile trebuie desfiinŃate şi mijloacele financiare îndreptate spre alte activităŃi, rentabile;

2

d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau favoriza rentabilizarea unora sau altora dintre activităŃi;

e) cunoaşterea elementelor fundamentale ale cererii şi aplicarea în practică a principiului profitului maxim în funcŃie de specificul local;

f) respectarea prevederilor statutar-organizatorice.

1.2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente justificative, registre şi situaŃii financiare

Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative, precum şi la procedurile stabilite pentru a permite entităŃilor să conducă activităŃile, astfel încât să asigure utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu standardele definite de probitate şi regularitate. Aceste activităŃi includ creşterea venitului, managementul cheltuielilor, contabilitatea financiară şi managementul activelor.

Managementul financiar eficient presupune actualitatea şi legitimiatea cheltuielilor, dirijarea cheltuielilor în concordanŃă cu regulamentele, luarea măsurilor necesare pentru a preveni şi pedepsi orice încălcare a legii şi a recupera orice pagubă provocată de nereguli sau neglijenŃă.

Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern îl constituie responsabilitatea. Managerii sunt obligaŃi să ducă la îndeplinire un set definit de sarcini, în conformitate cu regulile şi standardele aplicabile posturilor lor. Persoana sau organismul căruia managerul trebuie să-i raporteze şi faŃă de care răspunde pentru acŃiunile sale este explicit indicată şi managerul trebuie recompensat, pentru performanŃe bune, să suporte consecinŃele unei prestaŃii inadecvate. Managerul unei unităŃi organizaŃionale trebuie să răspundă şi pentru acŃiunile personalului din subordine.

Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi efectivităŃii opŃiunilor lor. Deoarece acest lucru conferă managerului mai mari puteri în a lua decizii, un mai mare accent se cere pus pe responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul exerciŃiului acestor puteri.

În raport cu munca desfăşurată, responsabilitatea poate fi: - internă, la un nivel ridicat al managementului, în care activitatea managerilor este

evaluată după regulile de bază, în funcŃie de modul cum şi-au îndeplinit sarcinile cuprinse în fişa postului, cu creşteri salariale şi/ sau perspective de promovare, în raport cu rezultatul unor asemenea evaluări (evaluarea performanŃei). Fişa postului reprezintă un set de sarcini sau activităŃi care trebuie realizate de o persoană şi prin care este delimitat postul ocupat de acesta;

- externă, în funcŃie de prevederile în domeniu adoptate de Parlament, de agenŃii, publice şi centrale, instituŃii supreme de audit etc.

Managementul financiar-contabil pune accent pe controlul managerial, respectiv pe controlul intern.

Controlul managerial implică organizarea politicilor şi procedurilor utilizate pentru a se asigura că:

- programele îşi ating scopurile; - resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în concordanŃa cu scopurile şi

obiectivele entităŃii;

3

- programele sunt protejate împotriva fraudei şi proastei gestiuni; - informaŃiile sunt obŃinute la timp şi utilizate în procesul decizional. Responsabilitatea de a stabili şi monitoriza sistemele de control managerial revine

conducerii entităŃii respective. Pentru management şi administraŃie, controlul este un sistem de mecanisme şi mijloace

de ghidare, autoreglare sau constrângere, folosit cu scopul de a preveni. A controla înseamnă a verifica şi analiza, a avea o imagine clară a conturilor.

Controlul contabil constă în proceduri şi documentări focalizate pe protejarea patrimoniului, conducerea şi înregistrarea tranzacŃiilor financiare şi conformitatea documentelor financiare. Procedurile sunt frecvent bazate pe standardele internaŃionale şi naŃionale, pentru a se asigura uniformitatea practicilor contabile.

În activitatea lor, managerii sunt asistaŃi de un fond de informaŃii constituit din documente justificative, registre şi situaŃii financiare. Sistemele de informaŃii pentru managementul financiar-contabil au menirea de a asigura o mai bună gestionare a resurselor. De asemenea, aceste sisteme pot contribui la evaluarea performanŃei programelor, la planificarea atribuŃiilor şi la monitorizarea progresului înregistrat, conform obiectivelor propuse. Sistemele de informaŃie managerială formează un element-cheie al controlului managerial.

Creşterea rolului contabilităŃii în procesul de sintetizare şi control asupra activităŃii economico-financiare necesită perfecŃionarea continuă a normelor sale metodologice, folosirea mijloacelor moderne de calcul şi evidenŃă, precum şi organizarea sa în mod raŃional, pe baze ştiinŃifice.

EvidenŃa este esenŃială în managementul activităŃii economico-sociale bazate pe criteriul de profit, întrucât implică ordine şi disciplină economică şi financiară. Managementul raŃional şi clar al evidenŃei asigură disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară.

Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar ca informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie reale, legale, corecte şi de înaltă calitate.

Managementul financiar-contabil are menirea să asigure întocmirea documentelor primare cu respectarea condiŃiilor de formă şi de conŃinut, organizarea evidenŃei tehnic-operative şi contabile cu respectarea normelor metodologice şi a reglementărilor armonizate cu cele ale ComunităŃii Economice Europene.

InformaŃiile consemnate în documentele primare, în evidenŃa tehnic-operativă şi contabilă, în situaŃiile financiare au cea mai largă utilizare în managementul financiar-contabil, întrucât acestea reflectă activitatea economică, financiară şi gestionară a unităŃilor patrimoniale.

1.3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă

DefiniŃia şi importanŃa documentelor

Primul procedeu utilizat în metoda contabilităŃii este observarea, care presupune constatarea fenomenelor exprimate valoric, în vederea înregistrării lor.

InformaŃiile primare culese sunt consemnate, transpuse în purtătorii de informaŃii primari, adică în documente justificative primare.

De altfel, documentaŃia este unul dintre procedeele metodei contabilităŃii în virtutea

4

căruia orice operaŃie economico-financiară este consemnată scriptic în conturi numai dacă, în prealabil, a fost consemnată într-un document sau act scris.

Documentele sunt actele scrise întocmite cu prilejul efectuării operaŃiilor economico-financiare, pentru a servi ca dovadă a înfăptuirii lor şi ca mijloc de fundamentare a înregistrărilor contabile.

DocumentaŃia primară comportă totalitatea actelor scrise în care se consemnează, pentru prima dată, operaŃii economico-financiare.

Un act scris are calitatea de document dacă îndeplineşte următoarele condiŃii: � dovedeşte efectuarea unei anumite operaŃii; � conŃine descrierea detaliată şi completă a operaŃiei: calitativ, cantitativ şi valoric; � conŃine confirmarea realităŃii şi exactităŃii operaŃiei, prin semnăturile persoanelor

participante. Înregistrările contabile se efectuează numai pe bază de documente.

Clasificarea documentelor a. După numărul operaŃiilor consemnate: - documente primare (singulare), în care se consemnează, pentru prima dată, o singură

operaŃie economico-financiară efectuată: chitanŃa, bonul de consum etc.; - documente centralizatoare (cumulative), în care se consemnează mai multe operaŃii

economico-financiare similare: centralizatorul bonurilor de consum, recapitulaŃia mărfurilor intrate, recapitulaŃia mărfurilor ieşite etc.; documentele centralizatoare însumează mai multe documente primare.

b. După modul de întocmire:

- originale: primul exemplar; - copii: celelalte exemplare, obŃinute la indigo sau xerox; - duplicate: copii conforme cu originalul, care au calitatea de original, dar numai în

lipsa originalului; se eliberează de emitent când originalul este pierdut sau distrus. c. După natura operaŃiilor la care se referă:

- documente de dispoziŃie, prin care se dispune sau se aprobă executarea unei operaŃii economico-financiare: comanda dată de client furni-zorului, ordinul de plată dat băncii de o întreprindere pentru achitarea unei sume din disponibilul propriu etc.;

- documente de execuŃie, prin care se confirmă executarea unei operaŃii economico- financiare: factura (în care se consemnează vânzarea de produse, de lucrări executate sau de servicii prestate), chitanŃa (în care se consemnează încasarea unei sume de bani) etc.;

- documente combinate (mixte), care conŃin atât dispoziŃia de executare, cât şi confirmarea executării operaŃiei: bonuri de consum (prin care se dispune magazinului să elibereze materiale şi, concomitent, delegatul secŃiei primitoare confirmă recepŃia lor), dispoziŃia de livrare, aviz de expediere etc.;

- documente contabile, care se întocmesc în cadrul serviciului de contabilitate, în vederea înregistrării operaŃiilor economico-financiare: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea mare.

d. După locul de întocmire:

- documente interne, cele întocmite în cadrul unităŃii şi care circulă fie în interiorul ei (bonul de consum, statul de salarii etc.), fie în afara ei (factura pentru produse livrate, cecul de numerar etc.);

5

- documente externe, cele întocmite în alte unităŃi şi intrate în întreprindere: comanda primită de la client, factura pentru materiale aprovizionate, extrasul de cont primit de la bancă etc.

e. După regimul de tipărire şi utilizare:

- documente cu regim special, cele tipărite, completate, utilizate, păstrate şi arhivate pe bază de dispoziŃii legale, speciale; sunt înseriate şi numerotate, au imprimată menŃiunea cu regim special, se Ńin în evidenŃă şi se justifică, atât formularele utilizate, cât şi cele neutilizate; de exemplu, chitanŃa, factura etc.;

- documente fără regim special, cele care nu necesită o evidenŃă aparte, ci se întocmesc respectându-se normele generale de întocmire şi circulaŃie a documentelor; de exemplu, fişa mijlocului fix, fi şa de magazie, jurnalul pentru cumpărături, jurnalul pentru vânzări etc.

Structura documentelor

Orice document poate fi un act justificativ, dacă conŃine următoarele elemente:

� denumirea; � numărul de ordine; � denumirea unităŃii emitente; � data întocmirii şi locul emiterii; � descrierea operaŃiei pe care o consemnează, şi anume: natura operaŃiei, mijloacele

economice care au format obiectul ei, indicatorii cantitativi şi valorici aferenŃi, semnăturile persoanelor care au participat la efectuarea operaŃiei (documentele referitoare la plăŃi trebuie să fie vizate pentru control preventiv de contabilul şef şi aprobate de conducătorul unităŃii).

-se în carnetele respective.

Păstrarea documentelor

În cursul anului, documentele se păstrează în arhiva curentă din cadrul fiecărui serviciu funcŃional, iar la finele anului ele se predau arhivei generale a unităŃii, unde se înscriu în registrul de arhivă.

Arhiva generală este amenajată într-o încăpere specială, la adăpost de foc, furt, intemperii, umezeală şi rozătoare. Organizarea şi funcŃionarea arhivei cad în sarcina contabilului şef, care desemnează salariaŃii ce se vor ocupa de operaŃiile de arhivare.

Scoaterea unui document din arhivă se poate face numai cu aprobarea conducătorului unităŃii.

Organizarea arhivei se poate face:

- cronologic, în ordinea datelor de înregistrare a documentelor; - pe feluri de operaŃii ; de exemplu, aprovizionări, desfaceri, operaŃii băneşti etc.; - pe corespondenŃi – pe unităŃile cu care se întreŃin relaŃiile economico-financiare; - combinat – prin utilizarea combinată a modalităŃilor arătate mai sus.

Termenele de păstrare a documentelor variază după felul acestora şi sunt stabilite de Arhivele Statului şi de Legea contabilităŃii. Astfel, registrele de contabilitate şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciŃiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepŃia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Actele cu caracter administrativ, corespondenŃa şi actele ce nu sunt acte justificative se păstrează între unu şi doi ani.

6

La expirarea termenului de păstrare, dosarele se predau fie la arhiva de stat locală, fie ca maculatură, în condiŃiile prevăzute de dispoziŃiile legale, cu avizul Arhivelor Statului.

În registrul de arhivă, la coloana observaŃii , în dreptul rândului pe care este scris dosarul respectiv, se face menŃiunea de predare, indicându-se şi numărul documentului care confirmă predarea.

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii actelor justificative, fişelor, situaŃiilor, jurnalelor etc., conducătorul unităŃii economice şi conducătorul compartimentului financiar-contabil sunt obligaŃi să se conformeze dispoziŃiilor legale privind reconstituirea documentelor în 30 de zile de la constatare.

1.4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a managementului financiar-contabil

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele naŃionale de cercetare – dezvoltare, societăŃile coope-ratiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, instituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente consemnează operaŃiile economice şi financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fişe şi alte documente contabile.

Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi financiare, constituie, de regulă, surse de informaŃii pentru toate formele evidenŃei, reprezentând tabloul de bord al managementului financiar-contabil.

Documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate. De aceea, ele trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe în ceea ce priveşte structura, circulaŃia şi păstrarea lor.

1.4.1. Înscrierea datelor în documente

Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, cu maşina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt admise ştersături sau alte asemenea procedee, nici lăsarea de spaŃii libere între operaŃiile înscrise în documente.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să fie citite, iar deasupra lor se scriu textul sau cifra corectă.

Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ, menŃionându-se şi data efectuării operaŃiei.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primeşte, se eliberează sau se justifică numerarul, sau al altor documente, pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricŃii, documentul greşit se anulează şi rămâne în carnetul respectiv, cu excepŃia ordinului de deplasare (delegaŃie), pe baza căruia se primeşte sau se restituie diferenŃa între cheltuielile efective de deplasare şi avansul acordat.

La corectarea documentului justificativ în care se consemnează operaŃii de predare-primire a valorilor materiale şi a mijloacelor fixe, este necesară confirmarea, prin semnătura atât a predătorului, cât şi a primitorului.

7

În cazul completării documentelor cu ajutorul tehnicii de calcul, corecturile sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora, menŃionân-du-se data rectificării şi semnătura celui care a făcut modificarea. Documentele înscrise în listele de erori, anulări sau completări, pe temeiul cărora se fac modificări în fişiere sau în baza de date a unităŃii, trebuie să fie semnate de persoanele împuternicite de unitatea beneficiară. Numele şi prenumele acestor persoane se comunică unităŃilor de informatică prelucrătoare.

1.4.2. CerinŃele (condiŃiile) ce trebuie îndeplinite de documentele justificative

Documentele justificative trebuie să îndeplinească atât condiŃii de formă, cât şi condiŃii de conŃinut (de fond).

A.CondiŃii de formă: a) Autenticitatea documentelor, respectiv, întocmirea cu respectarea condiŃiilor legale,

şi anume: - folosirea formularelor tipizate; - întocmirea justă şi completarea cu toate elementele necesare; - completarea corectă a datelor, corectarea eventualelor falsificări şi ştersături, cum ar fi

transformarea cifrelor, adăugirile de text, corecturi nesemnate; - existenŃa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să dispună, să execute sau să

controleze operaŃiile respective, precum şi ale persoanelor care au eliberat sau primit valori. Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiŃii de autenticitate are drept consecinŃă faptul

că documentele îşi pierd forŃa lor juridică (probatorie), ca de exemplu: - lipsa semnăturii primitorului valorii; - inexistenŃa sau ilegalitatea procurii (delegaŃiei), ipoteza plăŃilor făcute prin terŃi; - neconcordanŃa dintre document si justificarea anexată. b) Exactitatea întocmirii şi valabilităŃii documentelor. De regulă, documentele care

reflectă operaŃii patrimoniale, generatoare de drepturi şi obligaŃii, se întocmesc în termenele stabilite şi cu respectarea condiŃiilor legale, a căror nesocotire lezează autenticitatea şi pune sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea lor.

c) Efectuarea corectă a calculelor, în scopul: - de a obŃine siguranŃa aplicării juste a preŃurilor şi tarifelor şi a stabilirii corecte a

totalurilor în documente; - de a înlătura erorile de calcul care pot deturna conŃinutul operaŃiilor economice şi

financiare. Practic, sunt cazuri în care calculele sunt greşite intenŃionat şi ascund fraude, delapidări, sustrageri, nereguli etc., ca, de exemplu, calcule greşite în registrul de casă, în raportul de gestiune etc.

B.CondiŃii de conŃinut sau de fond: a) Legalitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente. Se are în

vedere principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile tuturor actelor normative privind disciplina financiară şi gestionară. De exemplu, plăŃile să se efectueze conform normelor financiare; eliberările din magazie să se facă conform repartiŃiei.

b) Necesitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente. Faptele oglindite în documente trebuie să se producă în limitele, condiŃiile şi la locul indicat în acestea.

8

c) Necesitatea operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente. OperaŃiile trebuie să fie utile. Consumurile sau cheltuielile consemnate în documente trebuie să fie astfel determinate, încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile etc.

d) Oportunitatea operaŃiilor economice consemnate în documente. OperaŃiile trebuie să fie produse în momentul ales şi la locul stabilit pentru executarea acestora, cele mai corespunzătoare din punct de vedere economic şi al bunei desfăşurări a activităŃii. O operaŃie economico-financiară poate să fie reală şi să îndeplinească toate condiŃiile legale, dar să nu fie oportună din punct de vedere economic.

e) Economicitatea operaŃiilor consemnate în documente. OperaŃiile trebuie astfel efectuate, încât să asigure minimizarea costului resurselor alocate unei activităŃi, fără a compromite realizarea în bune condiŃii a obiectivelor declarate ale acesteia. OperaŃia trebuie să fie necesară, din punct de vedere al activităŃii unităŃii, iar prin efectuarea ei să se obŃină un avantaj economico-financiar.

f) EficienŃa operaŃiilor consemnate în documente, respectiv, raportul dintre rezultatele obŃinute şi costul resurselor utilizate în vederea obŃinerii lor. OperaŃia trebuie: să se efectueze în volumul şi la momentul corespunzător; să fie necesară pentru buna desfăşurare a activităŃii; să ocazioneze un cost cât mai redus.

g) Eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente, respectiv, gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activităŃii şi relaŃia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al operaŃiei.

1.4.3. Formulare tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă

Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilităŃii a fost stabilit Nomenclatorul formularelor tipizate comune privind activitatea financiar ă şi contabilă, astfel:

a) Mijloace fixe: registrul numerelor de inventar, registrul pentru evidenŃa mijloacelor fixe, fişa mijlocului fix, bon de mişcare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere din funcŃiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale.

b) Materiale: notă de recepŃie şi constatarea de diferenŃe, bon de primire (consignaŃie), bon de mişcare-transfer, restituire, bon de consum colectiv, dispoziŃie de livrare, aviz de însoŃire a mărfii, borderou de predare a documentelor, fişă de magazie, fişă de magazie cu regim special, fişă de evidenŃă a obiectelor de inventar în folosinŃă, fişă de cont analitic pentru valori materiale, registrul stocurilor, listă de inventariere.

c) Mijloace băneşti şi decontări: chitanŃă, procesul-verbal de plăŃi, dispoziŃie de plată – încasare către casierie, împuternicire, borderoul documentelor achitate cu ceruri de decontare, registru de casă, dispoziŃie bugetară, factură, factură fiscală.

d) Salarii şi alte drepturi de personal: ştat de salarii, ştat de salarii fără elemente componente ale salariului total, listă de avans chenzinal, listă de indemnizaŃii pentru concediu de odihnă, desfăşurătorul indemnizaŃiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat, drepturi băneşti chen-zinale, fişă de evidenŃă a salariilor, fişă de evidenŃă a salariilor cu ele-mentele componente ale salariului total, ştat de pensii, ordin de deplasare (delegaŃie), decont de cheltuieli pentru deplasări externe, decont de cheltuieli valutare – transporturi internaŃionale.

9

e) Contabilitatea generală: notă de debitare-creditare, notă de contabilitate, extras de cont, borderou de primire a obiectelor în consignaŃie, borderou de ieşire a obiectelor din consignaŃie, borderou de vânzare (încasare), registrul pentru evidenŃa veniturilor, registrul pentru evidenŃa cheltuielilor şi a altor operaŃii, fi şa de cont pentru costuri efective, fişa de cont analitic pentru cheltuieli indirecte, fişa de cont pentru operaŃii diverse, document cumulativ, scadentarul cheltuielilor anticipate, balanŃa de verificare etc.

f) Alte activităŃi: declaraŃia de inventar, decizie de imputare, angajament de plată, contract de garanŃie în numerar, contract de garanŃie suplimentară.

În afara formularelor prevăzute în nomenclator, unităŃile patrimoniale pot folosi în activitatea financiar-contabilă şi formulare specifice elaborate de ministere, departamente, unităŃi de grup, asociaŃii profesionale sau de unitatea patrimonială, în funcŃie de necesitate.

1.4.4. CirculaŃia documentelor justificative. Graficul de circulaŃie a acestor documente

Pentru asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, precum şi pentru Ńinerea la zi a contabilităŃii, normele metodologice elaborate de Ministerul FinanŃelor Publice recomandă ca directorul financiar-contabil, contabilul şef sau o altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie, să întocmească graficul de circulaŃie a documentelor justificative.

La întocmirea graficului se Ńine seama de normele de utilizare a formularelor. Graficul se aprobă de administrator sau de persoana care are obligaŃia gestionării patrimoniului.

Graficul de circulaŃie a documentelor justificative conŃine:

- denumirea documentelor; - persoanele care poartă răspunderea întocmirii documentelor; - data întocmirii şi termenul stabilit pentru predarea documentelor; - numărul de exemplare şi destinaŃia acestora; - alte elemente care se apreciază ca fiind necesare. Graficul de circulaŃie a documentelor justificative se prezintă sub formă de text sau

scheme. Pot fi întocmite: - grafice individuale, care cuprind documentele şi lucrările ce se execută de către o

anumită persoană; - grafice de structură, care cuprind documentele şi lucrările din cadrul unui

compartiment al unităŃii patrimoniale; - grafice sintetice, care cuprind documentele şi operaŃiile necesare unei anumite lucrări

cu grad mai mare de complexitate, cum este, de exemplu, bilanŃul contabil. În cazul în care prelucrarea documentelor justificative se face de către unităŃile prestatoare

de servicii de informatică, în relaŃiile dintre aceste unităŃi şi cele beneficiare este necesar ca, pentru asigurarea înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele reguli:

- documentele justificative să fie întocmite corect şi la timp de către unităŃile beneficiare, care răspund de realitatea datelor înscrise în aceste documente;

- documentele contabile întocmite de unităŃile de informaŃii, pe baza documentelor justificative, trebuie predate unităŃilor beneficiare la termenele stabilite prin contractele sau

10

convenŃiile încheiate, unităŃile de informatică răspunzând de corectitudinea prelucrării datelor;

- unităŃile beneficiare trebuie să efectueze controlul documentelor contabile obŃinute de la unităŃile de informatică, în sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare, respectării corespondenŃei conturilor şi exactităŃii sumelor inregistrate.

1.5. Managementul organizării şi Ńinerii contabilit ăŃii

1.5.1. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii contabilităŃii proprii

SocietăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele naŃionale de cercetare-dezvoltare, societăŃile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităŃii. Această obligaŃie o au şi instituŃiile publice, asociaŃiile şi celelalte persoane juridice, cu şi fără scop lucrativ, precum şi persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obŃinute din administrarea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaŃiilor cu privire la poziŃia financiară, performanŃa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinŃele interne ale acestora, cât şi în relaŃiile cu investitorii, prezenŃi şi potenŃiali, creditorii financiari şi comerciali, clienŃii, instituŃiile guvernamentale şi alŃi utilizatori.

Contabilitatea se Ńine în limba română şi în moneda naŃională. Contabilitatea operaŃiilor efectuate în valută se Ńine atât în moneda naŃională, cât şi în valută. Pentru necesităŃile proprii de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaŃiilor financiare şi într-o monedă stabilă – euro, dolar USA etc.

Contabilitatea se organizează şi se conduce în următoarele variante: a) De regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic,

contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităŃii, în condiŃiile legii.

b) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv, contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte şi care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităŃii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul FinanŃelor Publice stabileşte, în funcŃie de evoluŃia inflaŃiei şi de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care există obligaŃia de a încheia contracte pentru întocmirea situaŃiilor financiare anuale, numai de către persoane juridice calificate, autorizate.

InstituŃiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de ser-vicii, pentru conducerea contabilităŃii şi întocmirea situaŃiilor financiare trimestriale şi anuale, cu societăŃi comerciale de expertiză contabilă sau cu

11

persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achiziŃiile publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaŃie.

1.5.2. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii

Prin grija administratorului persoanei juridice, directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcŃie va stabili proceduri interne privind organizarea şi conducerea contabilităŃii.

Stabilirea procedurii interne privind organizarea şi conducerea contabilităŃii este obligatorie pentru regiile autonome, societăŃile naŃionale care au capital de stat, precum şi pentru societăŃile comerciale care, potrivit legii, sunt supuse auditului financiar-contabil legal(cenzori, audit financiar-contabil etc.), termenul limită fiind un an de la înfiinŃare.

În demersul privind stabilirea de proceduri proprii, se va urmări:

1. Întocmirea şi aprobarea de către organele competente a organigramei unităŃii, cu detaliere în privinŃa activităŃii financiar-contabile.

2. Elaborarea fişei postului atât pentru personalul din compartimentul financiar-contabil, cât şi pentru salariaŃii din alte compartimente care întocmesc, potrivit diagramei de circulaŃie, documentele justificative ce se înregistrează în contabilitate.

3. Asigurarea cu personal calificat de specialitate : • Selectarea personalului de specialitate; • Instruirea personalului: - la angajare; - cu ocazia schimbării locului de muncă; - la trasarea unor sarcini suplimentare (noi) de serviciu; - cu ocazia modificărilor legislaŃiei economice, financiar-contabile sau fiscale. 4. Asigurarea aplicării legislaŃiei financiar-contabile şi fiscale, a normelor metodologice

referitoare la activitatea desfăşurată de salariaŃii implicaŃi în întocmirea, utilizarea şi controlul documentelor justificative, a documentelor fiscale şi a declaraŃiilor de impunere fiscală.

5. Stabilirea de proceduri privind : a) întocmirea, prelucrarea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile şi a

formelor de înregistrare în contabilitate a acestora, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul; b) stabilirea circuitului documentelor justificative şi contabile pe baza unor scheme,

grafice de circulaŃie, adaptate de fiecare unitate patrimonială în funcŃie de particularităŃile acesteia (organigrama societăŃii, fi şa postului);

c) Ńinerea registrelor contabile obligatorii: - întocmirea, completarea şi utilizarea registrelor de contabilitate, inclusiv a registrelor

de contabilitate obligatorii; - numerotarea, parafarea şi înregistrarea la organele fiscale; - completarea registrelor în cazul în care se utilizează tehnica de calcul; - stabilirea rezultatelor cu ocazia închiderii exerciŃiului financiar, prin compararea

fiecărui cont de activ şi de pasiv, determinat pe baza inventarului, cu datele din contabilitate; d) întocmirea declaraŃiilor cu caracter fiscal privind impozitul pe profit, taxa pe valoare

adăugată, accizele, impozitul pe salarii, contribuŃiile la asigurările sociale, precum şi celelalte impozite, taxe şi vărsăminte la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale, la fondurile speciale;

12

e) întocmirea bilanŃului contabil (bilanŃ, cont de profit şi pierdere şi anexe), precum şi a raportului de gestiune:

- modalitatea de întocmire (completare); - verificare şi aprobare; - depunere la organele legale competente. 6. Organizarea contabilităŃii patrimoniului: a) organizarea şi conducerea gestiunilor de imobilizări, stocuri şi disponibilităŃi băneşti,

stabilindu-se proceduri distincte privind : - gestiunile de imobilizări; - gestiunile de stocuri; - casa şi titlurile de valori din patrimoniul unităŃii sau primite în gaj; - efectuarea inventarierii patrimoniului unităŃii. b) contabilitatea de gestiune, care se organizează de fiecare unitate patrimonială în

funcŃie de specificul activităŃii şi necesităŃile proprii: - înregistrarea operaŃiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaŃii,

decontarea producŃiei şi calculul costului de producŃie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producŃiei, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuŃie;

- calculul costurilor de producŃie, utilizând metoda adecvata (pe produse, pe comenzi, pe faze, globală etc.) în funcŃie de organizarea procesului de producŃie, specificul activităŃii, mărimea unităŃii şi necesităŃile proprii;

- determinarea costului subactivităŃii. c) contabilitatea financiară, care are caracter obligatoriu pentru toate unităŃile

patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea de infor-maŃii: - pentru necesităŃile proprii; - privind relaŃiile societăŃii cu asociaŃii sau acŃionarii; - privind relaŃiile cu furnizorii de imobilizări, materii prime, materiale consumabile,

combustibil etc.; - în relaŃiile cu clienŃii, băncile, organele fiscale etc. d) contabilitatea managerială: - tabloul de bord; - tabloul fluxurilor de trezorerie; - bugetul de venituri şi cheltuieli. 7. Elaborarea procedurii unitare de control privind : a) controlul tehnic-operativ; b) controlul financiar-contabil şi preventiv; c) controlul intern de gestiune; d) controlul legal. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil 2. Fondul de informaŃii al managementului financiar-contabil: documente

justificative, registre şi situaŃii financiare 3. DocumentaŃia – procedeu al metodei contabilităŃii. Documentele de evidenŃă

13

4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a managementului financiar-contabil

5. Înscrierea datelor în documente 6. Formulare tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă 7. CirculaŃia documentelor justificative. 8. Graficul de circulaŃie a acestor documente 9. Managementul organizării şi Ńinerii contabilităŃii 10. ObligaŃia legală a organizării şi conducerii contabilităŃii proprii 11. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităŃii

6. AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:

1.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de formă ce trebuie îndeplinite de documentele justificative?:

a. efectuarea corectă a calculelor; b. eficienŃa operaŃiilor consemnate în documente; c. autenticitatea documentelor.

2.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiŃii de fond ce trebuie îndeplinite de documentele justificative?:

a. exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor; b. economicitatea oparaŃiilor consemnate în documente; c. eficacitatea operaŃiilor consemnate în documente; d. legalitatea oparaŃiilor economice şi financiare consemnate în documente.

3. Asigurarea circulaŃiei raŃionale şi unitare a actelor justificative se face de

către................., care întocmeşte graficul acestei situaŃii.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:

1. Răspuns: b. Ref.: pag. 23-25 Management financiar-contabil; Manual

2. Răspuns: a. Ref.: pag. 23-25 Management financiar-contabil

3. Răspuns: contabilul şef Ref.: pag. 19 Management financiar-contabil

Precizări privind capitolul următor

14

În continuare se va aborda metodologia de întocmire si utilizare a formularelor comune privind activitatea financiar contabilă Lectiile 3 si 4

Cap 2. METODOLOGIA DE ÎNTOCMIRE ŞI UTILIZARE A FORMULARELOR COMUNE PRIVIND

ACTIVITATEA FINANCIAR-CONTABIL Ă Introducere

Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice şi financiare, constituie, de regulă, surse de informaŃii pentru toate formele evidenŃei, reprezentând tabloul de bord al managementului financiar-contabil.

Obiectivul capitolului

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au loc în unităŃile patri-moniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar. Concepte cheie

• Registrele de contabilitate • Contabilitate analitică a valorilor materiale • Reconstiuirea documentelor • Forme de înregistrare în contabilitate

Rezumat 2.1 Organizarea principalelor registre de contabilitate

Potrivit prevederilor Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, registrele de

contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-2) şi Cartea mare (cod 14-1-3).

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanŃă cu destinaŃia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaŃiunilor contabile efectuate.

Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz.

Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.

Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează, în mod cronologic, toate operaŃiunile economico-financiare.

15

OperaŃiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secŃie etc.), pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal.

UnităŃile pot utiliza jurnale auxiliare pentru operaŃiunile de casă şi bancă, decontările cu furnizorii, situaŃia încasării-achitării facturilor etc.

Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaŃii privind operaŃiunile respective şi conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operaŃiunilor efectuate.

UnităŃile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.

Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ şi de pasiv, grupate în funcŃie de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinŃarea unităŃii, cel puŃin o dată pe an pe parcursul funcŃionării unităŃii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităŃii, precum şi în alte situaŃii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conŃinutul fiecărui post al bilanŃului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ şi de pasiv. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conŃinutul acestora.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii exerciŃiului financiar.

Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenŃa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conŃine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate conŃine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate. Cartea mare stă la baza întocmirii balanŃei de verificare.

Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaŃiuni diverse. Editarea CărŃii mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în

funcŃie de necesităŃile proprii. Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Registrul Cartea mare se păstrează în

unitate timp de 10 ani de la data încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie reconstituite în termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, care utilizează, potrivit legii, registre şi formulare specifice privind activitatea financiară şi contabilă, reglementate prin actele normative în vigoare, vor proceda la înscrierea datelor în aceste registre şi formulare potrivit normelor specifice, prezentate în actele

16

normative respective, precum şi a prezentelor norme privind documentele justificative şi financiar-contabile.

Registrul general de evidenta a salariatilor

Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza, potrivit Codului muncii, numai prin incheierea unui contract individual de munca in temeiul caruia persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu. In termen de 10 zile lucratoare de la data inceperii activitatii, angajatorul are obligatia de a inregistra registrul la inspectoratul de munca in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul, dupa caz. Registrul se intocmeste in regim tipizat si devine document oficial de la data inregistrarii. Prima pagina a registrului cuprinde elementele de identificare a angajatorului, numarul de inregistrare la inspectoratul teritorial de munca, precum si numarul de file ale registrului. Registrul se numeroteaza pe fiecare pagina si va purta obligatoriu pe toate paginile stampila inspectoratului teritorial de munca. Angajatorul are obligatia completarii registrului in ordinea incheierii contractelor individuale de munca. Registrul cuprinde elementele de identificare a tuturor salariatilor, data incheierii contractului, data inceperii activitatii, modificarea si suspendarea contractului, durata acestuia, durata muncii exprimata in ore/zi, ocupatia (functia si/sau meseria), salariul de baza prevazut la data incheierii contractului, data si temeiul legal in baza caruia inceteaza contractul. Fiecare operatiune efectuata in registru va fi certificata, prin semnatura si stampila, de catre o persoana numita prin act administrativ de catre angajator sau de catre reprezentantul legal al acestuia.

Registrul unic de control Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfasurate la contribuabil de catre toate organele de control specializate, in domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea in constructii, protectia consumatorului, protectia muncii, inspectia muncii, protectia impotriva incendiilor, precum si in alte domenii prevazute de lege. Evidentierea controalelor in registrul unic de control se face cu semnaturile reprezentantului legal al contribuabilului si organului de control. Contribuabilii prevazuti au obligatia de a prezenta organelor de control registrul unic de control. Organele de control au obligatia de a consemna in registru, inaintea inceperii controlului, urmatoarele elemente: numele si prenumele persoanelor imputernicite de a efectua controlul, unitatea de care apartin, numarul legitimatiei de control, numarul si data delegatiei/ordinului de

17

deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlata, precum si temeiul legal in baza caruia se efectueaza controlul. Dupa finalizarea controlului, in registrul unic de control se inscriu obligatoriu numarul si data actului de control intocmit. Registrul unic de control se numeroteaza, se sigileaza si se pastreaza de reprezentantul legal al unitatii verificate sau de inlocuitorul acestuia.

2.2. Formele de înregistrare în contabilitate

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate, potrivit normelor stabilite, a operaŃiilor economice şi financiare ce au loc în unităŃile patri-moniale, pe tot parcursul exerciŃiului financiar.

Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaŃiilor eco-nomice şi financiare în cazul unităŃilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”.

In cadrul formei de înregistrare în contabilitate „pe jurnale”, principalele formulare utilizate sunt :

� Registrul-jurnal; � Registrul-inventar; � Jurnale auxiliare; � Cartea mare; � BalanŃa de verificare.

Registrul – jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documentele justificative. Pentru înregistrările care nu au la bază documente justificative se întocmesc note de contabilitate.

Notele de contabilitate se întocmesc pe bază de note justificative sau note de calcul şi se înregistrează în mod cronologic în Registrul-jurnal.

Orice înregistrare în acest registru trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul şi data documentului justificativ sau a notei contabile; explicaŃii privind operaŃiile efectuate şi conturile debitoare şi creditoare în care s-a înregistrat suma totală corespunzatoare operaŃiilor efectuate.

In vederea înregistrării în Registrul-jurnal a operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documentele justificative, se fac contarea acestora, indicându-se simbolurile conturilor sintetice debitoare şi creditoare, în conformitate cu planul de conturi general elaborat de Ministerul FinanŃelor Publice, precum şi dezvoltarea în analitic a unor conturi de către unităŃile patrimoniale. OperaŃiile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secŃie) şi în cursul aceleiaşi zile, pot fi centralizate cu ajutorul unui document cumulativ (centralizator), care va sta la baza înregistrării în Registrul-jurnal.

Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor justificative şi contabile, precum şi a notelor de contabilitate, acestora li se atribuie un număr de ordine, corespunzător datei la care au fost înregistrate.

AgenŃii economici cu un volum restrâns de operaŃii pot conduce numai Registrul-jurnal pentru reflectarea în contabilitate a activităŃii economice şi financiare.

18

In cadrul formei de înregistrare „maestru-şah” , principalele formulare ce se utilizează sunt:

– Registrul-jurnal ; – Registrul-inventar ; – Cartea-mare ; – BalanŃa de verificare . Registrul-jurnal şi variantele acestuia se utilizează pentru înregistrarea cronologică a

tuturor operaŃiilor economice şi financiare consemnate în documentele justificative, la fel ca în cazul formei de înregistrare „pe jurnale”.

În vederea înregistrării în Registrul-jurnal, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortate pe feluri de operaŃii, verificare, evaluare, contare).

Dacă pentru acelaşi fel de operaŃii există mai multe documente justificative, acestea se totalizează zilnic sau lunar cu ajutorul documentelor cumulative întocmite, fie pentru debitul, fie pentru creditul contului care reflectă asemenea operaŃii.

Pentru înregistrările care nu au la bază documente justificative se întocmesc note de contabilitate.

Pe măsura înregistrării în Registrul-jurnal a documentelor justificative, documentelor cumulative şi notelor de contabilitate li se atribuie un număr de ordine, corespunzător datei la care au fost înregistrate.

Lunar, în Registrul-jurnal, totalul sumelor debitoare şi creditoare trebuie să corespundă cu rulajele curente debitoare şi creditoare din balanŃa de verificare a conturilor sintetice întocmită pentru luna respectivă.

Cartea-mare (şah) este documentul de sistematizare a înregistrărilor contabile în conturile sintetice.

Înregistrările în Cartea-mare (şah) se fac pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative şi a notelor de contabilitate cronologic, zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Înregistrarea în acest document, deschis pentru fiecare cont sintetic, este precedată de înregistrarea în Registrul-jurnal.

La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din Cartea-mare (şah) se stabilesc totaluri la rulajul contului debitor sau creditor şi ale conturilor corespondente. Totalurile sumelor conturilor corespondente trebuie să fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv.

Contabilitatea analitică se Ńine cu ajutorul formularelor tipizate comune (fişa de cont pentru operaŃii diverse, fişa de cont analitic pentru valori materiale) sau cu ajutorul formularelor tipizate specifice folosite în acest scop.

BalanŃa de verificare se întocmeşte pe baza totalurilor preluate din Cartea-mare (şah), respectiv, din fişele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. De asemenea, se întocmesc balanŃe de verificare conturile analitice utilizate.

În cazul utilizării formei de înregistrare combinată „maestru-şah cu jurnale”, pe lângă formularele menŃionate la forma de înregistrare „maestru-şah”, se utilizează şi unele jurnale auxiliare specifice formei de înre-gistrare „pe jurnale”, cum sunt :

• Jurnalul privind operaŃiile de casă şi bancă. • Jurnalul privind decontările cu furnizorii , • SituaŃie privind mişcarea materialelor , care se foloseşte pentru stabilirea, la sfârşitul

lunii, a rulajelor şi soldurilor fiecărui cont de materiale.

19

• SituaŃie privind avansurile de trezorerie, care se utilizează pentru contabilitatea analitică a avansurilor spre decontare acordate, precum şi a cheltuielilor decontate.

Fiecare jurnal sau situaŃie constituie document centralizator al operaŃiilor respective şi serveşte pentru înregistrarea totalurilor lunare în evidenŃa sintetică.

2.3. Reconstituirea documentelor justificative si contabile pierdute, sustrase sau distruse

OperaŃiile privind evidenŃa şi gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale şi băneşti şi a altor valori ale unitaŃilor patrimoniale se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme.

Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligaŃia să incunoştiinŃeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducatorul unităŃii, administatorul unităŃii patrimoniale, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaŃia gestionarii patrimoniului.

Conducătorul unităŃii este obligat ca, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii, să încheie un proces-verbal, care să cuprindă:

- datele de identificare a documentului dispărut; - numele şi prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului; - data şi împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.

Procesul-verbal se semnează de catre: - conducatorul unităŃii; - conducatorul compartimentului financiar-contabil al salariatul responsabil cu

păstrarea documentului şi - şeful ierarhic al salariatului responsabil cu păstrarea documentului, Salariatul responsabil este obligat ca, o data cu semnarea procesului-verbal, să dea o declaraŃie scrisă asupra împrejurarilor în care a dispărut documentul respectiv.

Când dispariŃia documentelor se datorează însuşi conducatorului unităŃii, măsurile prevăzute de prezentele norme se iau de către ceilalŃi membri ai consiliului de administraŃie, după caz. Ori de câte ori peierderea, susutragerea sau distrugerea documentelor constituie infracŃiune, se încunoştiinŃează imediat organele de urmărire penală. Reconstituirea documentelor se face pe baza unui ,,dosar de reconstituire”, întocmit separat pentru fiecare caz. Dosarul de reconstituire trebuie să conŃină toate lucrările efectuate în legatura cu constatarea şi reconstituirea documentului disparut, şi anume:

- sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariŃia documentului; - procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii şi declaraŃia

salariatului respectiv; - dovada sesizării Parchetului General sau dovada sancŃionarii disciplinare a

salariatului vinovat, după caz;

20

- dispoziŃia scrisă a conducatorului unităŃii pentru reconstituirea documentului; - o copie a documentului reconstituit. În cazul în care documentul dispărut emana de la altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă la cererea scrisa a conducatorului unitaŃii solicitatoare. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unitaŃii solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit. Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu şi vizibil menŃiunea ,,Reconstituit”, cu specificarea numărului şi datei dispoziŃiei pe baza căruia s-a facut reconstituirea. Documentele reconstituite conform prezentelor norme constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate. Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie etc.) pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în evidenŃa contabilă. În acest caz, vinovaŃii de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor suportă paguba adusă unităŃii, salariaŃilor sau altor unitaŃi, sumele respective recuperându-se potrivit prevederilor legale. Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite, nu anuleaza sancŃiunile disciplinare sau penale, însă poate constitui motiv de revizuire a acestora, în condiŃiile legii.

Pentru pagubele generate de disparitia, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabilesc raspunderi materiale, care cuprind şi eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea şi găsirea acestora. In cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anuleaza pe baza unui proces-verbal, împreună cu care se ataşează la dosarul de reconstituire. Conducatorii unităŃilor patrimoniale vor lua măsuri pentru asigurarea înregistrării şi evidenŃei curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea şi evidenŃa responsabililor de păstrarea acestora, evidenŃa tuturor reconstituirilor de documente, precum şi pentru păstrarea dosarelor de reconstituire pe toată durata de păstrare a documentului reconstituit.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. PrezentaŃi registrul jurnal. 2. PrezentaŃi registrul inventar. 3. PrezentaŃi registrul cartea mare. 4. PrezenataŃi registrul general de evidenŃă a salariaŃilor. 5. PrezentaŃi registrul unic de control. 6. PrezentaŃi registrul de evidenŃă fiscală. 7. Formele de înregistrare în contabilitate. 8. Reconstituirea documentelor justificative si contabile pierdute, sustrase sau

distruse

6.AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:

21

1. Pentru a obŃine o imagine fidelă a activităŃii economice şi financiare, este necesar ca informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare să fie ................... , legale, corecte şi de înaltă calitate. 2. În vederea înregistrării în Registrul jurnal, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortare pe feluri de operaŃii, verificare, evaluare, contare). 3. Registrele de contabilitate obligatorii sunt:

a. registrul de casă; b. registrul inventar; c. registrul de cumpărări.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1.Răspuns: reale Ref.: pag. 16 Management financiar-contabil 2. Răspuns: Adevărat Ref.: pag. 55 Management financiar-contabil 3. Răspuns: b. Ref.: pag. 37 Management financiar-contabil

Precizări privind capitolul următor Cadrul general de contabilitate îşi îmbunătăŃeşte continuu calitatea informaŃiei

contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele ComunităŃii Economice Europene

Lectiile 5 si 6

Cap 3. Managementul întocmirii şi prezent ării situa Ńiilor financiare

Introducere

SituaŃiile financiare anuale ale întreprinderii constituie o parte a procesului de raportare financiară. MulŃi utilizatori se bazează pe situaŃiile financiare ca pe principala lor sursă de informaŃii şi, de aceea, astfel de situaŃii financiare se elaborează şi se prezintă, având în vedere necesităŃile lor.

Obiectivul capitolului

BilanŃul este un document de sinteză contabilă, fiind principala sursă informaŃională pentru toŃi cei interesaŃi de viaŃa unei societăŃi. InformaŃiile furnizate de acesta servesc atât raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, cât şi unei analize financiare a activităŃii desfăşurate de societate. Concepte cheie

• SituaŃii financiare • BilanŃul contabil

22

• BilanŃul consolidat • Contul de profit şi pierdere • Contul de profit şi pierdere consolidat • Reglementările Contabile Armonizate • Utilizatorii situaŃiilor financiare • Contabilitatea de angajamente • Continuitatea activităŃii • Principii contabile • Tratamente contabile • Standardele InternaŃionale de Contabilitate • Interese informaŃionale

Rezumat

3.1 Prezentarea situatiilor financiare

SituaŃiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc, prin care informaŃia contabilă este pusă la dispoziŃia factorilor decizionali. De aceea, companiile îşi publică situaŃiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înŃelese de către cititorul interesat.

Cadrul general de contabilitate îşi îmbunătăŃeşte continuu calitatea informaŃiei contabile prin aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele ComunităŃii Economice Europene (Directiva a-IV-a şi a VII-a).

Necesitatea de conformitate este impusă de :

• globalizarea economiilor naŃionale;

• accesul României pe pieŃele de capital internaŃionale;

• transparenŃa şi simplificarea raportărilor financiare.

In vederea atingerii acestor obiective, în ultima perioadă au avut loc o serie de modificări legislative între care menŃionăm:

• modificarea şi completarea Legii contabilităŃii nr.82/1991;

• reglementările contabile conforme cu Directiva IV-a şi a-VII

• adoptarea IFRS şi IAS, prin Ordin M.F.P.

Persoanele juridice (denumite în continuare entităŃi) care au obligaŃia aplicării reglementărilor contabile conforme cu directivele europene sunt :

1) societăŃile comerciale (SNC, CCS, CCA, SA şi SRL);

2) societăŃile/companiile naŃionale;

3) regiile autonome;

4) institutele naŃionale de cercetare-dezvoltare;

23

5) societăŃile cooperatiste şi alte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcŃionează pe principiul S.C;

6) subunităŃi fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparŃin entităŃilor cu sediul sau domiciliul în România;

7) sediile permanente din România care aparŃin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

SituaŃiile financiare conŃin informaŃii cu privire la activele,pasivele,capitalul

propriu,veniturile, cheltuielile, câştigurile şi pierderile si fluxurile de numerar.

Sinteza cerinŃelor de întocmire a situaŃiilor financiare de către entităŃi:

SITUAłII FINANCIARE

CONFORME CU DIRECTIVELE CEE łINÂND CONT DE CRITERIILE DE MĂRIME

SIMPLIFICATE

Total active : 3.650.000 Euro

Cifră de afaceri netă : 7.300.000 Euro

Nr. mediu de salariaŃi : 50

Nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime

• BilanŃ

• Cont de profit şi pierdere

• SituaŃia modificării capitalului propriu

• SituaŃia fluxurilor de numerar

• Notele explicative

• BilanŃ prescurtat

• Cont de profit şi pierdere prescurtat

• Note explicative

• OpŃional: situaŃia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaŃia fluxurilor de numerar

Raportul auditorului financiar Verificarea se face conform legii

Responsabilitatea întocmirii situaŃiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile, conforme cu directivele europene (a IV-a şi a-VII-a) revine conducerii entităŃii şi este comunicată printr-o declaraŃie scrisă ataşată acestora.

3.2 Forma si continutul situatiilor financiare anuale

Cu toate eforturile de armonizare a contabilităŃii pe plan mondial, arhitectura concretă a situaŃiilor financiare diferă, încă sensibil, de la o Ńară la alta, influenŃând conŃinutul şi structura informaŃiilor contabile prezentate în acestea, în special în note sau anexe. Potrivit opticii organismului internaŃional de normalizare contabilă - Comitetul pentru Standarde InternaŃionale de Contabilitate (IASC), un set complet de situaŃii financiare anuale include:

• bilantul;

24

• contul de profit şi pierdere; • situaŃie care să reflecte, după caz:

- toate modificările capitalului propriu; - modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din

tranzacŃiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari. • tabloul fluxurilor de trezorerie; • politicile contabile şi notele explicative. Normele europene folosesc pentru situaŃiile financiare noŃiunea de „conturi

anuale” care cuprind: 1. bilanŃul; 2. contul de profit şi pierdere;

3. anexa sau notele la conturile anuale. În legătură cu forma şi conŃinutul situaŃiilor financiare, această problemă este

tratată diferit de Standardele InternaŃionale de Contabilitate, ale căror norme sunt denumite IAS-uri, şi de Directivele contabile europene. Astfel, IAS-urile nu menŃionează o formă specială pentru componentele situaŃiilor financiare, nu prescriu formatul sau ordinea în care trebuie prezentate elementele, ci doar prezintă o listă a elementelor care trebuie să se regăsească în bilanŃ, în contul de profit şi pierdere sau celelalte componente ale situaŃiilor financiare.

În schimb, Directivele contabile europene, prevăd scheme şi modele care definesc forma şi formatul de prezentare a componentelor situaŃiilor financiare.

3.2.1 BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii

BilanŃul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză, documentul oficial prin care trebuie să se asigure imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului deŃinut la un moment dat de un agent economic.

BilanŃul reflectă poziŃia financiară a întreprinderii , capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele) şi al structurii de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii).

În consecinŃă, bilanŃul trebuie întocmit, respectiv elaborat, verificat, analizat şi prezentat utilizatorilor, respectând un set de principii sau convenŃii care să asigure pertinenŃa, fidelitatea şi utilitatea informaŃiei furnizate, respectând prezentarea lui într-o formă standardizată, inteligibilă pentru o masă cât mai largă de potenŃiali utilizatori, pentru ca aceştia să-şi poată determina rapid indicatorii semnificativi şi utili deciziilor pe care doresc să le ia în afacerile curente şi viitoare.

BilanŃul reflectă situaŃia financiară a unei entităŃi la un moment dat şi se prezintă astfel:

AAA... AAA CCCTTT III VVV EEE III MMM OOOBBBIII LLL III ZZZAAA TTT EEE

I. Imobilizări necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete, licenŃe, mărci comerciale, drepturi şi active similare dacă acestea au fost achiziŃionate cu titlu oneros

25

4. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziŃionat cu titlu oneros.

5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuŃie

II. Imobilizări corporale

1. Terenuri şi construcŃii

2. InstalaŃii tehnice şi maşini

3. Alte instalaŃii, utilaje şi mobilier

4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie

III. Imobilizări financiare 1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate 2. Împrumuturi acordate entitaŃilor afiliate 3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entităŃilor de care compania este legată în

virtutea intereselor de participare. 5. InvestiŃii deŃinute ca imobilizări 6. Alte împrumuturi

BBB... AAA CCCTTTIII VVV EEE CCCIII RRRCCCUUULLL AAA NNNTTTEEE

I. Stocuri

1.Materii prime şi materiale consumabile 2.ProducŃia în curs de execuŃie 3.Produse finite şi mărfuri 4.Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. CreanŃe

(Sumele care urmează să fie încasate după o prioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)

1. CreanŃe comerciale 2. Sume de încasat de la entităŃile afiliate 3. Sume de încasat de la entităŃile de care compania este legată în virtutea

intereselor de participare. 4. Alte creanŃe 5. Capital subscris şi nevărsat

III. InvestiŃii pe termen scurt

1. AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate 2. Alte investiŃii pe termen scurt

IV Casa şi conturi la bănci

CCC... CCCHHHEEELLL TTTUUUIII EEELLL III ÎÎÎ NNN AAA VVV AAA NNNSSS DDD... DDDAAA TTTOOORRRIII III ::: SSSUUUMMM EEELLL EEE CCCAAA RRREEE TTTRRREEEBBBUUUIII EEE PPPLLLĂĂĂTTTIII TTTEEE ÎÎÎ NNNTTTRRR---OOO PPPEEERRRIII OOOAAA DDDĂĂĂ DDDEEE PPPÂÂÂ NNNĂĂĂ LLL AAA UUUNNN AAA NNN ...

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile

26

2. Sume datorate instituŃiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale- furnizori 5. Efecte de comerŃ de plătit 6. Sume datorate entităŃilor afiliate 7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în virtutea

intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările

sociale EEE... AAA CCCTTTIII VVV EEE CCCIII RRRCCCUUULLL AAA NNNTTTEEE NNNEEETTTEEE ///DDDAAA TTTOOORRRIII III CCCUUURRREEENNNTTTEEE NNNEEETTTEEE FFF... TTTOOOTTTAAA LLL AAA CCCTTTIII VVV EEE MMM III NNNUUUSSS DDDAAA TTTOOORRRIII III CCCUUURRREEENNNTTTEEE GGG... DDDAAA TTTOOORRRIII III ::: SSSUUUMMM EEELLL EEE CCCAAA RRREEE TTTRRREEEBBBUUUIII EEE PPPLLL AAA TTTIII TTTEEE III NNNTTTRRR---OOO PPPEEERRRIII OOOAAA DDDAAA MMM AAA III MMM AAA RRREEE DDDEEE UUUNNN AAA NNN

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaŃiuni convertibile

2. Sume datorate instituŃiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale- furnizori 5. Efecte de comerŃ de plătit 6. Sume datorate entităŃilor afiliate 7. Sume datorate entităŃilor de care compania este legată în virtutea

intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările

sociale HHH... PPPRRROOOVVV III ZZZIII OOOAAA NNNEEE

1. Provizioane pentru pensii şi obligaŃii similare 222... Provizioane pentru impozite 333... Alte provizioane

III ... VVV EEENNNIII TTTUUURRRIII ÎÎÎ NNN AAA VVV AAA NNNSSS JJJ... CCCAAA PPPIII TTTAAA LLL ŞŞŞ III RRREEEZZZEEERRRVVV EEE

I. Capital subscris

1.Capital subscris şi vărsat 2.Capital subscris nevărsat

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve

27

V.Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar

Formul bilanŃului prescurtat este următorul:

AAA... AAA CCCTTT III VVV EEE III MMM OOOBBBIII LLL III ZZZAAA TTT EEE

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

BBB... AAA CCCTTTIII VVV EEE CCCIII RRRCCCUUULLL AAA NNNTTTEEE

I Stocuri

II.CreanŃe

(Sumele care urmează să fie încasată după o prioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)

III. InvestiŃii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci CCC... CCCHHHEEELLL TTTUUUIII EEELLL III III NNN AAA VVV AAA NNNSSS DDD... DDDAAA TTTOOORRRIII III ::: SSSUUUMMM EEELLL EEE CCCAAA RRREEE TTTRRREEEBBBUUUIII EEE PPPLLLĂĂĂTTTIII TTTEEE ÎÎÎ NNNTTTRRR---OOO PPPEEERRRIII OOOAAA DDDĂĂĂ PPPÂÂÂ NNNĂĂĂ LLL AAA UUUNNN AAA NNN

EEE... AAA CCCTTTIII VVV EEE CCCIII RRRCCCUUULLL AAA NNNTTTEEE NNNEEETTTEEE ///DDDAAA TTTOOORRRIII III CCCUUURRREEENNNTTTEEE NNNEEETTTEEE FFF... TTTOOOTTTAAA LLL AAA CCCTTTIII VVV EEE MMM III NNNUUUSSS DDDAAA TTTOOORRRIII III CCCUUURRREEENNNTTTEEE GGG... DDDAAA TTTOOORRRIII III ::: SSSUUUMMM EEE CCCEEE TTTRRREEEBBBUUUIII EEE PPPLLL AAA TTTIII TTTEEE III NNNTTTRRR---OOO PPPEEERRRIII OOOAAA DDDAAA MMM AAA III MMM AAA RRREEE DDDEEE UUUNNN AAA NNN HHH... PPPRRROOOVVV III ZZZIII OOOAAA NNNEEE III ... VVV EEENNNIII TTTUUURRRIII III NNN AAA VVV AAA NNNSSS J. Capital şi rezerve I.Capital subscris

II. Prime de capital

III.Rezerve din reevaluare

IV.Rezerve

V.Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI.Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de

scopul căruia îi sunt destinate. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul desfăşurării activităŃilor entităŃii.

Modificarile diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie,

28

pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciŃiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciŃiului financiar şi la data bilanŃului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciŃiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciŃiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanŃ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.

Dacă, atunci când situaŃiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciŃiului financiar poate fi tratată drept preŃ de achiziŃie sau cost de producŃie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.

La reevaluarea imobilizărilor corporale, modificarile diverselor elemente de imobilizări, se prezintă începând cu preŃul de achiziŃie sau costul de producŃie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înŃelege drepturile în capitalul altor entităŃi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităŃi, sunt destinate să contribuie la activităŃile entităŃii. DeŃinerea unei părŃi din capitalul unei alte entităŃi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.

Cheltuielile efectuate în cursul exerciŃiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciŃiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Cheltuieli în avans”. Veniturile care, deşi se referă la exerciŃiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la “CreanŃe”. În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.

Ajustările de valoare cuprind toate corecŃiile destinate să Ńină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanŃului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcŃie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustarii activelor.

Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanŃului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

Veniturile de încasat înainte de data bilanŃului, dar care se referă la un exerciŃiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de “Venituri în avans”. Cheltuielile care, deşi se referă la exerciŃiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exerciŃiului financiar ulterior, trebuie prezentate la “Datorii”. În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate şi în notele explicative.

3.2.2 Contul de profit şi pierdere şi performanŃele întreprinderii

În general, bilanŃul este considerat a fi documentul de sinteză contabilă care descrie situaŃia patrimonială şi echilibrul financiar, indicând şi mărimea rezultatului

29

economico-financiar global, fără a explica însă provenienŃa rezultatului şi, în consecinŃă, cauzele care au generat sau generează performanŃele activităŃii unui agent economic. Din acest motiv, s-a impus necesitatea elaborării şi publicării unui alt document de sinteză contabilă intitulat „contul de profit şi pierdere”, care exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli ce au marcat traiectoria evoluŃiei întreprinderii între începutul şi sfârşitul exerciŃiului financiar.

O întreprindere orientată spre eficienŃă economică are drept obiectiv obŃinerea de profit calculat ca diferenŃă între venituri şi cheltuieli, în contextul căruia cheltuiala reprezintă o sursă de sărăcire, măsurată prin diminuarea situaŃiei patrimoniale nete, iar venitul reprezintă o sursă de îmbogăŃire, măsurată prin creşterea situaŃiei patrimoniale nete. Structura contului de profit si pierdere este:

1. Cifra de afaceri netă 2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs de execuŃie 3. ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatare 5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile

b) alte cheltuieli externe 6. Cheltuieli cu personalul

a) Salarii şi indemnizaŃii b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la

pensii 7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările

necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.

8. Alte cheltuieli de exploatare 9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de

la entităŃile afiliate. 10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din activele

imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de la entităŃile afiliate. 11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicaea distinctă a celor

obŃinute de la entităŃile afiliate 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiŃiile deŃinute ca

active circulante 13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind

entităŃile afiliate 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. Venituri extraordinare 16. Cheltuielile extraordinare 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 18. Impozitul pe profit 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curenta a entităŃii, după deducerea reducerilor

30

comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. In cazul entitatilor al caror obiect principal de activitate il constituie activitatea de leasing, in cifra de afaceri neta se include si dobanda cuvenita acestor contracte, aferenta perioadei de raportare.

Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităŃilor curente ale entităŃii trebuie prezentate la „Venituri extraordinare” şi „Cheltuieli extraordinare”. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale entitatii si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat.

In intelesul Directivei a IV-a a CEE, prin activitati curente se intelege orice activitati desfasurate de o entitate, ca parte integranta a afacerilor sale, precum si activitatile conexe in care aceasta se angajeaza si care sunt o continuare a primelor activitati mentionate, incidente acestora sau care rezulta din acestea.

Pentru a stabili daca un eveniment sau o tranzactie se delimiteaza clar de activitatile curente ale entitatii, se are în vedere, mai degraba, natura elementului sau a tranzactiei aferente activitatii desfasurate in mod curent de entitate, decat frecventa cu care se asteapta ca aceste evenimente sa aiba loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzactie poate fi extraordinara pentru o entitate, dar nu si pentru o alta, datorita diferentelor dintre activitatile curente ale acelor entitati. De exemplu, pierderile rezultate in urma unui cutremur pot fi calificate de catre o entitate ca element extraordinar.

Exemple de evenimente sau tranzactii ce dau nastere, in general, la elemente extraordinare in cazul majoritatii entitatilor sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.

EntităŃile trebuie să prezinte în notele explicative proporŃia în care impozitul pe profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi „Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”.

3.2.3 SituaŃia modificării capitalurilor proprii Este un alt document important pe care situaŃiile financiare trebuie să-1 conŃină, pe

baza căruia poate fi analizată capacitatea de menŃinere (sau erodare) a capitalului, precum şi profitul sau pierderea generală a întreprinderii.

SituaŃia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaŃiile pe care capitalul propriu (activul net) le-a suferit între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciŃiului financiar, în cadrul acestui document fiind evidenŃiate:

• profitul net sau pierderea netă a perioadei; • elementele de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care sunt recunoscute

direct în capitalul propriu; • efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecŃii ale erorilor

fundamentale; • tranzacŃiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către aceştia; • soldul profitului cumulat, respectiv pierderii cumulate la începutul perioadei şi

la data întocmirii bilanŃului, precum şi modificările pe parcursul perioadei; • o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la

31

începutul şi sfârşitul perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări. Ultimele trei categorii de informaŃii pot fi detaliate în notele explicative, fără a fi

incluse în documentul menŃionat. Pentru fiecare element al capitalurilor proprii se indică: - suma la începutul exerciŃiului financiar; - sumele transferate în cursul exerciŃiului financiar (intrările-ieşirile); - natura, sursa sau destinaŃia acestor transferuri; - suma rămasă la sfârşitul exerciŃiului financiar.

3.2.4 SituaŃia fluxurilor de numerar SituaŃia fluxurilor de numerar prezintă informaŃii utile despre modificarea poziŃiei

financiare a întreprinderii, permiŃând evaluarea capacităŃii întreprinderii de a genera fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar în cadrul activităŃilor de exploatare, finanŃare şi investiŃii şi utilizarea corespunzătoare a acestora. Altfel spus, arată de unde au provenit lichidităŃile şi cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variaŃiei lor.

Numerarul cuprinde disponibilităŃile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt investiŃii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ. Conform IAS 7, scadenŃa acestora ar putea fi mai mică de trei luni de la data achiziŃiei,

În practica internaŃională, se utilizează două metode de întocmire şi prezentare a situaŃiei fluxurilor de numerar: metoda directă şi metoda indirectă.

1. Metoda directă prezintă încasările şi plăŃile aferente exerciŃiului financiar respectiv, grupate pe cele trei tipuri de activităŃi: de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare.

• Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare reprezintă un indicator cheie al

generării de numerar pentru alte activităŃi, respectiv rambursarea împrumuturilor, menŃinerea capacităŃii de funcŃionare a întreprinderii, plata dividendelor şi efectuarea de noi investiŃii, fără a recurge la surse externe de finanŃare. De asemenea, pe baza acestor informaŃii se vor putea elabora previziuni legate de viitoarele fluxuri de numerar de exploatare.

• Fluxurile de numerar din activitatea de investiŃii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor „produce” venituri în viitor.

• Fluxurile de numerar din activitatea de finanŃare permit estimarea cererii viitoare

de fluxuri de numerar din partea finanŃatorilor întreprinderii şi se referă la primiri/rambursări de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăŃi pentru răscumpărarea titlurilor emise, încasări / plăŃi din contracte de leasing etc.

2. Metoda indirectă diferă de prima doar în privinŃa informaŃiilor privind fluxurile de numerar din activitatea de exploatare: profitul din exploatare înainte de impozitare şi elemente extraordinare este ajustat cu cheltuielile şi veniturile nemonetare (amortizări, provizioane, diferenŃe de curs valutar), cu variaŃia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant) şi cu elemente de venituri şi cheltuieli care sunt luate în considerare

32

la determinarea fluxurilor de numerar din activităŃile de investiŃii şi de finanŃare (pentru a nu se dubla efectele).

3.2.5 Notele şi informaŃiile explicative

Anexa sau notele explicative, ca document contabil de sinteză, reprezintă o necesitate informaŃională, întrucât s-a constatat că informaŃiile furnizate de bilanŃ şi de contul de profit sau pierdere nu sunt suficiente pentru obŃinerea unei imagini fidele asupra patrimoniului.

Elaborarea unor note de calitate are rolul de a furniza informaŃii de o importanŃă semnificativă, fie pentru a explica, fie pentru a completa elementele furnizate de bilanŃ şi contul de profit şi pierdere. Anexa este un instrument valoros de informare şi analiză pentru toŃi utilizatorii informaŃiei contabile, deoarece ea aduce clarificări politicilor promovate de întreprindere în domeniul investiŃiilor, finanŃării, fiscalităŃii şi evaluării patrimoniului.

Potrivit articolului 43 al Directivei, anexa trebuie să conŃină cel puŃin informaŃii privind: - modalităŃile de evaluare aplicate diferitelor posturi ale conturilor anuale, cât şi

metodele de calcul al amortizărilor şi provizioanelor; bazele de conversie a elementelor exprimate în monedă străină;

- participaŃiile deŃinute, pentru cel puŃin 20% din capitalul societăŃilor emitente; - numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor subscrise în cursul exerciŃiului; - numărul şi valoarea nominală a diferitelor categorii de acŃiuni care compun capitalul;

- numărul şi mărimea drepturilor părŃilor beneficiare, ale obligaŃiunilor convertibile şi ale titlurilor similare;

- suma datoriilor, în special a celor a căror durată este mai mare de cinci ani, cât şi suma tuturor datoriilor acoperite de garanŃii acordate, cu indicarea naturii şi formei lor;

- suma totală a angajamentelor financiare în afara bilanŃului; - repartizarea cifrei de afaceri pe categorii de activitate, cât şi pe zone geografice;

- numărul mediu de angajaŃi, structura pe categorii, cât şi cheltuielile de personal aferente exerciŃiului;

- incidenŃa evaluărilor fiscale derogatorii asupra rezultatului net al exerciŃiului; - suma remuneraŃiilor alocate, în cursul exerciŃiului organelor de administraŃie, de

conducere şi de control; - suma avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraŃie, de

conducere şi de control, cât şi angajamentele luate în contul lor cu titlu de garanŃie. Principalele caracteristici ale anexei sau notelor explicative în cadrul sistemului

continental de contabilitate sunt prezentate astfel: • reprezintă un document complementar bilanŃului şi contului de rezultate în

care se regăsesc informaŃii asupra regulilor de evaluare utilizate, mişcărilor de imobilizări, metodelor de amortizare, statutului provizioanelor etc.;

• completează informaŃiile furnizate de bilanŃ şi contul de rezultate, motivând schimbările regulilor şi metodelor contabile;

33

• conŃine un set de informaŃii structurate pe trei categorii de probleme: informaŃii

asupra regulilor şi metodelor contabile; informaŃii privind bilanŃul şi contul de rezultate şi alte elemente de informare;

• reprezintă un document deschis, cuprinzând orice informaŃie capabilă să influenŃeze capacitatea de percepŃie a utilizatorului privind patrimoniul, situaŃia financiară şi rezultatele întreprinderii;

• consacră conceptul de „importanŃă semnificativă”: doar informaŃiile care satisfac această cerinŃă sunt cerute;

• este parŃial „contabilă” şi parŃial „extracontabilă”, deoarece o parte din informaŃii

sunt extrase direct din conturi, în timp ce altele sunt extracontabile sau calitative; • este modularizată în funcŃie de natura şi dimensiunea întreprinderii. În linii generale, informaŃiile din anexă sunt astfel structurate, încât să permită

prezentarea politicii contabile a întreprinderii şi analiza anumitor posturi din bilanŃ şi din contul de rezultate, fiind incluse şi informaŃii complementare privind numărul mediu de salariaŃi, remunerarea conducătorilor, onorariile auditorilor etc.

3.3 Utilizatorii informa Ńiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare

Obiectivul situaŃiilor financiare generale este furnizarea de informaŃii despre

poziŃia financiară, performanŃa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, care sunt utile unei game largi de utilizatori în luarea de decizii economice de aici rezultând importanŃa deosebită acordată beneficiarilor de informaŃie.

Aşa cum se arată în cadrul general IASB, aproape toŃi utilizatorii folosesc informaŃii în vederea luării de decizii economice pentru:

- a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiŃie de capital; - a evalua răspunderea sau gestiunea managerială; - a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii

angajaŃilor săi; - a evalua garanŃiile pentru creditele acordate întreprinderii; - a determina politicile de impozitare; - a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite; - a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naŃional; - a reglementa activitatea întreprinderilor. Utilizatorii informaŃiilor financiar contabile sunt clasificaŃi după mai multe

criterii, în funcŃie de relaŃia în care se află cu agentul economic respectiv şi/sau tipul de informaŃie cerut. Astfel putem vorbi de :

� utilizatori interni ai informaŃiei financiar contabile cum ar fi :managerii şi angajaŃii societăŃii sau reprezentanŃii acestora;

� utilizatori externi ca: acŃionarii, creditorii, furnizorii, clienŃii, statul, publicul; � utilizatori intermediari, reprezentaŃi de analiştii financiari şi presa de

specialitate.

34

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): 1. Prezentarea situatiilor financiare. 2. Necesitatea de conformitate. 3. Forma si continutul situatiilor financiare anuale 4. BilanŃul şi poziŃia financiară a întreprinderii 5. Contul de profit şi pierdere şi performanŃele întreprinderii 6. SituaŃia modificării capitalurilor proprii 7. SituaŃia fluxurilor de numerar 8. Notele şi informa Ńiile explicative 9. Utilizatorii informa Ńiilor financiar - contabile prezentate in situatiile

financiare 10. CalităŃile informaŃiilor financiar - contabile prezentate in situatiile

financiare 11. Factorii care influenŃează structura situaŃiilor financiare 12. FuncŃiile situaŃiilor financiare 13. Principii contabile 14. Aprobarea, semnarea si auditarea situatiilor financiare 15. Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare 16. Care sunt factorii care pot influenta structura situatiilor financiare? 17. Care sunt principalele functii ale situatiilor financiare? 18. Ce calitati trebuie sa prezinte informatiile financiar contabile prezentate in

situatiile financiare? 19. Care este continutul situatiilor financiare anuale?

6.AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă: 1. SituaŃiile financiare nu includ:

a. rapoartele directorilor; b. situaŃia fluxurilor de trezorerie; c. situaŃia modificărilor capitalului propriu.

2.SituaŃile financiare se elaborează avându-se în vedere principiile: a. pricipiul permanenŃei metodelor, principiul continuităŃii activităŃii; b. principiul prudenŃei, principiul independenŃei exerciŃiului; c. principiul necompensării, principiul continuităŃii activităŃii; d. principiul continuităŃii activităŃii, principiul contabilităŃii de

angajamente; e. principiul independenŃei exerciŃiului, principiul evaluării separate a

elementelor de activ şi de pasiv. 3. BilanŃul contabil anual şi raportul de gestiune se semnează de către ................. unităŃii şi de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:

35

1. Răspuns: a. Ref.: pag. 79 Management financiar-contabil 2. Răspuns: d. Ref.: pag. 92 Management financiar-contabil 3. Răspuns: administratorul Ref.: pag. 77 Management financiar-contabil

Precizări privind capitolul următor

Planificarea este un proces care managerul analizează mediul, propriile sale posibilităŃi, alege o strategie pentru stabilirea obiectivelor de atins şi repartizarea mijloacelor financiare, umane şi materiale necesare realizării lor. Ea pune în evidenŃă voinŃa managerului de a interveni asupra viitorului.

Lectiile 7 si 8 4 Managementul proceselor decizionale în contabilitatea

societăŃilor comerciale. Introducere

Subsistemul decizional reprezintă ansamblul elementelor interdependente care determină elaborarea şi fundamentarea deciziilor în contabilitate.

Obiectivul capitolului

Ca proces, conducerea reprezintă folosirea influenŃării necoercitive a comportamentului unuia sau mai multor subordonaŃi – în vederea concretizării activităŃilor desfaşurate pentru realizarea de produse, prestarea de servicii şi executarea de lucrări potrivit obiectivelor unei organizaŃii. Prin procesul de conducere managementul încearcă să influenŃeze comportamentul angajaŃilor. Concepte cheie

o Decizie o Riscuri o Previziune o Planificare o DirecŃii strategice în contabilitate

Rezumat

4.1 FuncŃiile managementului proceselor decizionale. Componentele subsistemului decizional sunt urmatoarele: decidentul, mulŃimea

variantelor decizionale, mulŃimea criteriilor de decizie, mediul ambient, mulŃimea consecinŃelor, obiectivele decizionale.

36

Decidentul în contabilitate reprezintă individul sau mulŃimea de indivizi care urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mai multe variante posibile. El poate fi, deci, individual şi / sau colectiv. Calitatea deciziei depinde de calităŃile, cunosŃiintele şi aptitudinile decidentului, motiv pentru care este necesară atragerea unui număr cât mai mare de persoane (specialişti) la procesul decizional.

Mul Ńimea variantelor decizionale poate fi o mulŃime finită sau infinită în funcŃie de documentele contabile de care depind deciziile care se iau. În general, se pot utiliza o serie de criterii ca: profitul, gradul de utilizare a capacităŃii de producŃie, preŃul, calitatea, termenul de recuperare a investiŃiei, durata ciclului de producŃie. CondiŃiile externe pot fi generate de modificări în legislaŃie, modificări în relaŃiile firmei cu mediul exterior etc.

Mul Ńimea consecinŃelor reprezintă ansamblul rezultatelor potenŃiale ce s-ar obŃine potrivit fiecărui criteriu decizional şi fiecarei stări a condiŃiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea consecinŃelor constituie o activitate de previziune, care nu se poate realiza întotdeauna cu multă exactitate întrucât nu se cunosc cu certitudine cauzele ce ar putea determina producerea lor.

Obiective decizionale reprezintă nivelurile criteriilor propuse de către manageri pentru a fi atinse în urma implementării variantei decizionale alese.

Decizia se ia în urma profitului realizat. Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul că atingerea obiectivelor care au fost stabilite au fost realizate, care depind de datele din actele contabile întocmite, mai ales se Ńine cont de cele mai importante acte contabile.

CerinŃele de raŃionalitate a deciziei de conducere sunt: a) Să fie fundamentată ştiintific, adică să fie luată în conformitate cu

datele din actele contabile; b) Să fie imputernicită, adică să fie adoptată de managerul în ale cărui

sarcini este înscrisă; c) Să fie oportună, adică să se încadreze în funcŃie de datele furnizate de

actele contabile; d) Să fie clară, concisă şi necontradictorie, fără posibilitatea de

interpretare; e) Să fie eficientă, pentru a urmari obŃinerea efectului dorit cu un minim

efort, deciziile trebuie apreciate, deci, prin prisma efectelor implementării lor;

f) Să fie completă, adică să cuprindă toate elementele necesare înŃelegerii corecte şi, mai ales, implementării lor.

În funcŃie de diferite criterii există mai multe tipuri de decizii. * După orizontul de timp pentru care se adoptă şi implicaŃiile aplicarilor lor asupra obiectului condus există: - Decizii strategice, care vizează atingerea unui anumit profit; - Decizii tactice, care sunt adoptate pentru o perioadă mai scurtă de timp (circa un an) şi se referă la problemele (domenii) importante ale firmei, influentând realizarea profitului; - Deciziile curente, care în contabilitate se iau în funcŃie datele rezultate din actele contabile. * După numărul de persoane care fundamentează decizia, există:

37

- Decizii unipersonale, care sunt elaborate şi fundamentate de o singură persoană. De obicei, astfel de decizii se referă la problemele curente ale firmei. Cu cât firma devine mai complexă, cu atât scade numărul lor; - Decizii de grup, la elaborarea cărora participă mai multe persoane (decident degrup), sau decizii luate în colectiv. * După periodicitatea elaborării se disting: - Decizii unice, care se elaborează o singură dată în cadrul firmei sau la un număr redus de ani, la intervale foarte mari de timp; - Decizii repetitive, care se elaborează de mai multe ori într-o firmă; - Decizii periodice, elaborate la intervale de timp determinate; - Decizii aleatorii, care se repetă în mod regulat. * După numărul criteriilor decizionale folosite se disting: - Decizii multilaterale, care se fundamentează pe baza a două sau mai multe acte contabile. * După gradul de fundamentare, deciziile pot fi: - Decizii logice, cele luate pe baza unor raŃionamente; - Decizii intuitive, cele luate pe baza instinctului sau a unui presentiment. Fundamentarea şi elaborarea deciziilor, în contabilitate deciziile se iau în felul următor:

1) Identificarea şi definirea problemei: rolul decidentului individual sau de grup în această etapă constă în a identifica o problemă decizională şi a o diferenŃia de una nedicizională. Sesizarea unei situaŃii decizionale este posibilă atunci când există mai multe căi de acŃiune pentru rezolvarea problemei (pentru realizarea unui obiectiv propus).

2) Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale: criteriile de decizie sunt punctul de vedere al decidentului ca, de exemplu, profitul, gradul de încărcare a capacităŃii de producŃie, cererea pe piaŃă a unui produs, reducerea cheltuielilor etc. Profitul, drept criteriu de decizie, poate avea mai multe niveluri: pe total firma, pe o secŃie, pe unitatea de produs. În acest caz, obiectivul este “maximizarea profitului”. Aici, decidentul trebuie să tină seama de posibilitatea divizării sau a grupării criteriilor şi de proprietatea lor de dependenŃă şi independenŃă.

3) Adunarea, evaluarea şi selecŃionarea datelor: corespunzător criteriilor şi obiectivului urmărit se culeg date din interiorul firmei şi din mediul ambient al acesteia. De exemplu, datele referitoare la capacitatea de producŃie existentă, tipuri de utilaje, suprafeŃele de producŃie etc.

4) Analiza informaŃiilor: setul de date cu elementele semnificative care dau dimensiunile problemei analiza. De exemplu, gradul de folosire a capacităŃii de producŃie raportat la indicii planificaŃi.

5) Alegerea variantei optime (luarea deciziei): are loc alegerea, din mai multe căi de acŃiune, din mai multe variante posibile, a variantei optime. Fiecărei variante îi corespund anumite consecinŃe, iar numărul acestora este dat de numărul de criterii luate în considerare. Dacă este vorba despre capacităŃile de producŃie, alegerea variantei optime depinde de costul creşterii capacităŃii de producŃie, termenul de recuperare, asigurarea cu forŃă de muncă suplimentară etc.

6) Comunicarea deciziei: transmiterea deciziei adoptate, în scris sau direct, persoanelor sau compartimentelor însărcinate să pună în aplicare sau să ia act de

38

conŃinutul ei. Pentru creşterea capacităŃii de producŃie se precizează soluŃia tehnică adoptată şi transmisă direcŃiei, sefilor de secŃie etc.

7) Aplicarea deciziei: punerea în practică a deciziei luate la termenul stabilit şi de către persoanele însărcinate.

8) Controlul şi evaluarea rezultatelor: procesul decizional, ca orice ciclu de conducere, se încheie cu evaluarea rezultatelor. Evaluarea reprezintă compararea rezultatelor obŃinute cu obiectivele propuse în scopul depistării abaterilor.

Această etapă are un rol deosebit retrospectiv şi prospectiv, în sensul că pe baza ei se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului de conducere, pentru luarea unor decizii şi / sau corectarea celor anterioare. Având în vedere că partea cea mai mare a deciziilor au în vedere acŃiuni care privesc viitorul în realizarea profitului, riscul ca el să fie realizat este foarte mare, dar şi cu un anumit risc pe care conducerea trebuie să şi-l asume în cazul în care el nu este realizat. Raportat la procesul de conducere, riscurile se pot clasifica în curente şi inevitabile. Riscurile curente, la rândul lor, pot fi de trei feluri:

- Riscul necesar, întâlniri aproape întotdeauna deoarece, el face parte din caracterul oricărei activităŃi economice;

- Riscul suportabil, pe care decidentul îl poate admite; - Riscul insuportabil, pe care intreprinderea nu şi-l poate permite.

Riscurile inevitabile sunt acelea care se datorează unor acŃiuni izolate, de amploare, din partea mediului exterior (acŃiuni deosebite pe plan naŃional, situaŃii conjuncturale în relaŃii de comerŃ exterior s.a.). În modelele decizionale, de regulă nu se cuantifică decât riscurile “curente”.

În contabilitate, riscurile sunt luate cu cea mai mare masură de către cei care completează actele respective.

Se pot menŃiona trei moduri de luare a deciziilor raportate la condiŃiile de siguranŃă în care se iau:

a) Luarea deciziilor în condiŃiile de certitudine se caracterizează prin aceea că variantele de realizare a obiectivelor, cât şi criteriile cu care se operează sunt controlabile, existând posibilitatea previzionării lor;

b) Luarea deciziilor în condiŃii de risc presupune existenŃa mai multor stări ale condiŃiilor obiective, în funcŃie de datele furnizate de contabilitate. În această situaŃie, notând cu Pi probabilitatea apariŃiei condiŃiilor obiective Ni rezultă următoarele:

i = n Σ Pi=1 sau Pi + P2 + P4 + ….+ Pi….+ Pn=1 i=1

Într-o serie de lucrări sunt prezentate unele încercări de cuantificare a indicatorului mărimii riscului (R) în activitatea economică, şi anume: R=Pj/A, în care: P= pierderi estimate (1 ≤ P ≤ A) J= probabilitatea incertitudinii A= valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor supuse riscului.

39

O altă modalitate de evaluare a riscului în activitatea economică este compararea acestuia cu profitul scontat (Ps) în ideea că Ps>R. c) Luarea deciziei în condiŃiile de incertitudine are loc în situaŃia existenŃei

unui număr mare, infinit, de stări ale condiŃiilor obiective, care nu pot fi pronosticate când vom fi obligaŃi să apreciem probabilitatea fiecărei stări şi să determinăm valoarea mărimii Pi; se poate concluziona că, în condiŃiile incertitudinii, orice alegere presupune aprecierea probabilităŃilor. Gradul de incertitudine privind obŃinerea rezultatelor potenŃiale este practic nul.

4.2 FuncŃia de previziune şi planificare a managementului în contabilitate. Planificarea este un proces care managerul analizează mediul, propriile sale

posibilităŃi, alege o strategie pentru stabilirea obiectivelor de atins şi repartizarea mijloacelor financiare, umane şi materiale necesare realizării lor. Ea pune în evidenŃă voinŃa managerului de a interveni asupra viitorului.

Ea se realizează pe mai multi ani şi se concretizează într-un ansamblu de planuri care devin instrumente esentiale în activitatea managerilor.

4.2.1. Planul şi procesul de planificare în contabilitate. Prin plan se întelege documentul elaborat, în formă scrisă pe baza unor proceduri

bine precizate. Planificarea formală presupune existenŃa unor compartimente specializate,

folosirea unor proceduri de lucru şi elaborarea de documente scrise sub formă de planuri agregate sau pe domenii de activitate pentru atingerea profitului dorit.

Planificarea informală nu se bazează pe existenŃa compartimentelor de planificare specializate, nu foloseşte metode şi proceduri bine stabilite şi, adesea, are caracter de discontinuitate. În funcŃie de timp, planificarea poate fi:

- planificarea pe termen lung sau de perspectivă, are un orizont de 3-5, continând prevederi globale stabilite pe baza estimărilor politicilor comerciale sau previziunilor de vânzare care să aducă profitul necesar;

- planificarea pe termen mediu, are o durată de 1 până la 3 ani, întâlnindu-se în cazul organizaŃiilor care realizează produse cu ciclu lung de fabricaŃie;

- planificarea pe termen scurt sau foarte scurt, cunoscută şi sub numele de planificare curentă, are ca orizont de timp, perioade de timp de la 1 an până la 3 luni, o lună sau chiar o săptămână.

În funcŃie de raportul cu gradul de importanŃă a indicatorilor stabiliŃi şi de orizontul de timp la care se referă aceştia există o planificare strategică şi una tactică sau operaŃională.

Planificarea strategică concretizează obiectivele strategiei adoptate de conducerea de vârf a organizaŃiei pe termen lung.

Planificarea tactică se referă la ansamblul acŃiunilor şi activităŃilor operative care trebuie efectuate pe perioade de timp mai scurte.

40

OrganizaŃiile stabilesc trei tipuri de planuri: startegice, tactice şi operaŃionale, care se găsesc într-o strânsă interdependenŃă, diferenŃiindu-se după nivelul la care se realizează şi orizontul de timp astfel:

- planurile strategice sunt realizate la nivelul de vârf al organizaŃiilor şi au un orizont mai larg de timp;

- planurile tactice prin care se implementează părŃi specifice din palnul strategic se realizează la nivelul mediu al organizaŃiilor, cu un orizont de timp intermediar;

- planurile operaŃionale se realizează la nivelurile inferioare şi au cel mai mic orizont de timp.

41

42

43

4.2.2. Planificarea strategică în contabilitate Planificarea strategică constituie procesul prin care se stabilesc marile orientări ce

permit organizaŃiei să modifice, să imbunătăŃească sau să-şi consolideze poziŃia faŃă de concurenŃă.

Translatarea viziunii într-un spaŃiu temporar specificat şi definirea unor sarcini masurabile se face cu ajutorul unor concepte de referinŃă în management: misiune şi obiectiv.

Misiunea este expresia generală a raŃiunii de a exista a unei organizaŃii este aceea de a obŃine profit.

Obiectivele reprezintă stări viitoare, deziderabile pentru organizaŃie, exprimate (dacă este posibil) în termeni numerici. Cuantificarea obiectivului îl deosebeşte de ceea ce se numeşte scop care este profitul.

După fixarea unor obiective, concretizarea logică a unui plan necesită definirea unor politici, programe şi reguli.

Politicile reprezintă liniile de ghidare ce determină limitele de desfăşurare a unei acŃiuni.

Programele reprezintă specificarea unei succesiuni de acŃiuni necesară pentru realizarea unor obiective.

Regulile reprezintă moduri specifice şi relativ rigide de abordare a unei anumite acŃiuni.

Obiectivele strategice reprezintă concretizarea, la un moment dat, a scopurilor generale şi a finalităŃii activităŃilor desfăşurate într-o organizaŃie bazată pe:

- direcŃiile şi ritmurile de dezvoltare şi specializare a organizaŃiei; - căile de acŃiune pentru realizarea ritmurilor de dezvoltare propuse; - termenele de realizare a ritmurilor planificate; - obiectivele finale şi intermediare.

Misiunea poate fi definită prin verbe care să exprime acŃiunea şi sensul ei. În scopul realizării misiunii se definesc apoi direcŃiile şi obiectivele strategice

pentru organizaŃie. Planificarea strategică, faza importantă a planificării organizaŃiei, face apel la

prospectare şi la previziune. Prospectarea porneşte de la premiza că viitorul nu reprezintă o simplă prelungire

a trecutului, că nu există un viitor predeterminat ci o serie de variante posibile ale viitorului în funcŃie de acŃiunile voluntare ale organizaŃiei.

Previziunea spre deosebire de prospectare porneşte de la trecut şi de la prezent pentru a nu explora viitorul.

Dintre metodele de previziune se utilizează frecvent: metoda scenariilor, metoda analizelor calitative multicriteriale, metoda Delphi, metodele de creativitate prin liberă exprimare şi asocieri de idei etc.

După ce s-au formulat direcŃiile şi obiectivele strategice urmează declanşarea procesului de planificare.

44

45

4.2.3 Elaborarea documentelor de dezvoltare a direcŃiilor strategice în contabilitate

În dezvoltarea strategice se au în vedere ca elemente de referinŃă: experienŃa, enuntarea misiunii şi enunŃurile privind problema.

În privinŃa experienŃei, procesul de dezvoltare a direcŃiilor strategice trebuie să descrie experienŃa istorică în acest domeniu referitor la schimbările (evenimentele) care au condus la procesul de planificare strategică.

EnunŃarea emisiunii este de fapt o descriere a eforturilor pentru dezvoltarea unei declaraŃii de misiune specifică, o enunŃare a misiunii organizaŃiei.

Mediul este un set de circumstanŃe şi tendinŃe care afectuează organizaŃia, inclusiv domenii ca piaŃa muncii, politica, tehnologia, resursele financiare şi umane, etc, în care aceasta caută să-şi îndeplinească noua sa misiune.

Scopurile specifice elaborării unui document cuprinzând direcŃiile strategice sunt: - să situeze organizaŃia în viitorul imediat/pe termen lung; - să furnizeze un cadru pentru armonizarea resurselor financiare cu

scopurile/obiectivele strategice; - să stabilească teme clare pentru programele de activitate; - să comunice clar altor organizaŃii (parteneri sau clienŃi) valorile, misiunea,

rolul organizaŃiei şi scopurile strategice cu obiective strategice şi să construiască strategii pentru a indeplini această misiune;

- să coordoneze planificarea şi evaluarea rezultatelor tuturor activităŃilor care se desfaşoară în organizaŃie;

- să furnizeze bazele pentru obŃinerea unor recunoaşteri majore şi a unor resurse de creştere a veniturilor.

Pentru a înŃelege mai uşor activitatea de definire şi elaborare a documentaŃiei privind direcŃiile strategice, în procesul de planificare strategică, se utilizează o serie de noŃiuni de specialitate, între care menŃionăm:

- credinŃele/valorile care definesc convingerile fundamentale ale organizaŃiei;

- afacerea organizaŃiei, definită ca aceea ce se face pentru a servi clienŃi individuali sau comunităŃile;

- competiŃia definită ca ceea ce caracterizează orgnizaŃiile sau indivizii care raspund aceleiaşi educaŃii, aceloraşi servicii şi nevoi de piaŃă;

- constituenŃi/acŃionari care sunt grupuri afectate de sau care pot afecta viitorul organizaŃiei, angajatorii, angajaŃii, managerii, agenŃi guvenamentali, membrii ai conducerii supreme a organizaŃiei;

- mediul înseamnă lumea în care funcŃionează organizaŃia. El include, dar nu este limitat la: situaŃia politică, economică, socială, etc;

- analiza mediului este un sistem de colectare a informaŃiilor despre lumea din afara organizaŃiei, de identificare, evaluare, ordonare şi integrare în planurile sale a acelor evenimente, tendinŃe şi situaŃii care prezintă importanŃă pentru succesul acesteia;

- analizele externe sunt o examinare a acelor forŃe din afara organizaŃiei asupra cărora acesta nu are controlul sau le controlează foarte puŃin;

46

- scopul este o expresie a rezultatului dorit, masurabil (în termeni largi) atins în cadrul planificării strategice în termen de 3-5 ani;

- analizele interne sunt o examinare a acelor caracteristici, condiŃii sau circumstanŃe din cadrul structurii organizaŃiei asupra cărora aceasta are controlul parŃial sau total;

- misiunea este o declaraŃie a scopului pentru care există organizaŃia, rezultatele activităŃilor, obiectivul principal al eforturilor şi utilizării resurselor;

- planul de acŃiune este ca o hartă a componenŃei de producŃie sau de prestări servicii din planificarea strategică;

- planul facilităŃilor indică creşterile şi schimbările cerute pentru a susŃine operaŃiunile în continuă schimbare ale organizaŃiei;

- planul financiar se referă la sursele proiectate şi la fondurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi a scopurilor strategice;

- planul pe termen lung este un proces concentrat pe analiza internă, care foloseşte proiecŃii ale viitorului pe baza datelor inexistente;

- planul de marketing ghidează organizaŃia în identificarea, anticiparea şi satisfacerea nevoilor clienŃilor. Este proiectat în aşa fel incât să prezinte organizaŃia, programele, activităŃile şi serviciile sale; include promovare, publicitate, componente de vânzări;

- planul stategic este elaborat pentru a optimiza poziŃia de afaceri a organizaŃiei în mediul său şi pentru a obŃine tot ce se poate cu resursele sale; este un proces care priveşte din exterior, căutând să integreze informaŃii dintr-un mediu în schimbare, concentrat pe client, care caută să definească ceea ce îşi propune să fie organizaŃia;

- planul de acŃiune cuprinde o serie de planuri operaŃionale care sunt revizuite sau dezvoltate după exerciŃiul anterior pe planificare pentru atingerea scopurilor şi obiectivelor strategice ale organizaŃiei;

- planul tehnologic cuprinde cerinŃele tehnologice şi modul lor de soluŃionare pe seama echipamentelor şi conexiunilor dintre acestea bazate pe sistemele informatice şi structurile componente ale organizaŃiei;

- poziŃia este o combinaŃie a pieŃelor pe care organizaŃia alege să se concentreze şi avantajul pe care îl creează clenŃilor astfel încât aceştia să distingă oferta organizaŃiei fată de ceea a competitorilor;

- procesul este succesiune de acŃiuni şi schimbări graduale facute cu scopul de a ajunge la rezultatul dorit;

- probleme strategice sunt caracteristici, condiŃii, circumstanŃe, tendinŃe sau forŃe, considerate critice pentru succesul organizaŃiei în îndeplinirea misiunii ei;

- obiectivul strategic reprezintă angajamentele institutionale specifice, masurabile, tangibile, realiste şi rezultatele orientate în timp ale implementării planului strategic în legatură cu una sau mai multe scopuri strategice ale organizaŃiei;

- puncte tari/puncte slabe sunt factori care contribuie sau impiedică abilitatea organizaŃiei de a-şi îndeplini misiunea;

47

- viziunea este imaginea unor stări viitoare a organizaŃiei suficient de clară şi puternică astfel încât stimulează şi susŃine acŃiunile necesare pentru ca acea imagine să devină realitate.

În procesul de planificare strategică, managementul îndeplineşte atribuŃii de stabilire a rolurilor şi responsabilităŃilor, de coordonare a procesului de redefinire şi analiza SWOT.

Redefinirea valorilor este o etapă absolut necesară după ce misiunea organizaŃiei a fost elaborată şi aprobată de către forul cel mai înalt de decizie. 4.2.4. Planificarea tactică în contabilitate.

Planificarea tactică este influenŃată de o multitudine de factori, cu o acŃiune dinamică specifică, de la care managerul trebuie să pornească în actul de decizie respectiv:

a) Un anumit număr de obiective tactice, derivate din obiectivele strategice generale;

b) În timp ce strategia este stabilită în termeni generali, tactica vizează nemijlocit alocarea resurselor umane, materiale şi financiare precum şi planificarea asigurărilor operative la momentul oportun;

c) Planul tactic precizează clar ce activităŃi se vor intreprinde pentru îndeplinirea acestor planuri, timpul de lucru al managerilor folosit în acest scop, informaŃiile de care au nevoie şi pe care le vor primi din interiorul organizaŃiei, colaboratorii şi informaŃiile pe care aceştia le prelucrează şi le transmit mai departe etc.

4.2.5. Planificarea operatională în contabilitate.

Planurile operaŃionale definesc modalităŃile de realizare în timp şi spaŃiu a strategiilor alese.

Planul operaŃional, stabilit pentru fiecare funcŃie a organizaŃiei (producŃie, comercială, financiară, cercetare dezvoltare şi de personal) şi pentru fiecare centru de responsabilitate fixează:

- obiectivele de atins (volume de producŃie, productivitatea etc.), derivate din cadrul unui program pe 3-5 ani pe transe anuale;

- mijloace afectate (fonduri de investiŃii, număr de salariaŃi, fonduri pentru finanŃarea cheltuielilor de producŃie, aprovizionare desfacere şi plata salariaŃilor etc);

- acŃiunile ce trebuie intreprinse (elaborarea documentaŃiilor tehnico-economice pentru investiŃii, introducerea de maşini, tehnologii şi produse noi, perfecŃionarea organizării producŃiei, recrutarea, calificarea, recalificarea, policalificarea şi perfecŃionarea personalului etc.);

Calendarul operaŃiunilor. Reuşita planificării operaŃionale a organizaŃiei este condiŃionată de respectarea a

patru cerinŃe privind planurile, respectiv:

48

- să fie elaborate (intreprinderile japoneze “pierd” mai mult cu această elaborare pentru “a câştiga” în continuare mai mult cu ocazia aplicării lor eficace);

- să fie negociate (negocierea planurilor favorizează motivarea salariaŃilor);

- să fie scrise (formalizarea permite să se verifice coerenŃa şi să se evite ambiguităŃile atunci când se aplică);

- să fie difuzate către compartimentele vizate pentru ca obiectivele să fie înŃelese de manageri, pentru ca ei să-şi poată defini, integra şi alinia propriile activităŃi al strategia globală a organizaŃiei.

Planurile unicat sunt acelea care dezvoltă acŃiuni sau activităŃi care nu se vor mai repeta în viitor, sunt cele mai utilizate şi se prezintă sub formă de programe şi proiecte. În timp ce programele au în vedere un set larg de activităŃi complexe, proiectele vizează punctual o activitate sau un număr restrâns de activităŃi ce pot fi integrate într-un program.

Etapele planificării sunt: a) elaborarea – eventual în mai multe variante a planurilor de bază

strategice, tactice şi operaŃionale ale organizaŃiei; b) identificarea evenimentelor care vor condiŃiona, cu cea mai mare

probabilitate, realizarea variantelor de plan; c) stabilirea indicatorilor care caracterizează fiecare eveniment probabil; d) alegerea variantei de plan care se va implementa; e) dezvoltarea şi definitivarea planului în funcŃie de evenimentele probabile;

4.3. FuncŃia de organizare a managementului în contabilitate.

Organizarea, ca funcŃie a managementului, vizează pe de o parte munca iar pe de altă parte producŃia şi conditionează exercitarea celorlalte funcŃii asigurând clarificarile de rigoare în ceea ce priveşte:

- cine anume şi ce trebuie să facă; - cine raspunde şi de ce răspunde; - care sunt canalele de comunicare; - care este gruparea concretă a activităŃilor omogene şi specializate. Organizarea este procesul prin care se stabileste aria de acŃiune, se realizează

alocarea resurselor, se delimitează responsabilităŃile managerului şi se deleagă autoritatea, necesare, realizării obiectivelor planificate în cele mai bune condiŃii.

Structura organizatorică este un sistem sau o reŃea de sarcini, relaŃii de raportare şi comunicare care asigură:

- coerenŃa activităŃilor desfaşurate de membrii organizaŃiei, individual şi în grup;

- diviziunea şi coordonarea muncii; - realizarea obiectivelor planificate. Realizarea funcŃiei de organizare este condiŃionată de stabilirea structurii

organizatorice, atribut ce revine echipei manageriale de nivel superior prin:

49

- definirea componentelor structurale (departamente, direcŃii, secŃii, ateliere servicii, compartimente etc.);

- stabilirea tipului de structură; - intocmirea documentelor de prezentarea a acestor structuri. Stabilirea şi organizarea principalelor compartimente ale organizaŃiei este un

atribut ce revine echipei manageriale de nivel mediu. Locul de muncă al managerului – având o anumită suprafaŃă şi dotare care

permit atât desfăşurarea activităŃii curente a acestuia cât şi organizarea unor regiuni largite cu managerii de nivel inferior organizat pe principii ergonomice, trebuie să indeplinească o serie de cerinŃe care se referă la:

- comoditate; - confort; - amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului din punct de vedere

funcŃional şi estetic; - mobilierul care trebuie să fie simplu, să asigure poziŃia corectă a parŃilor

corpului în timpul executării tuturor operaŃiilor şi să corespundă cerinŃelor ergonomice şi estetice;

- condiŃii normale din punct de vedere al mediului ambiant; - dotarea tehnică adecvată cu echipamente de birou (calculator, imprimantă,

internet, telefon, interfon, fax, xerox etc.) Organizarea muncii managerului ia în calcul factorii de solicitare fizică şi

nervoasă ai mediului ambient care au un impact direct asupra calităŃii şi productivităŃii muncii, respectiv factorii de microclimat şi de solicitare nervoasă (temperatura, umiditatea, circulaŃia aerului, radiaŃiile), iluminatul şi zgomotul, culoarea şi lumina etc.

Optimizarea raporturilor cu subordonaŃii este o modalitate de amplificare a eficacităŃii muncii managerilor prin implicarea nemijlocită a acestora pentru:

- stabilirea şi promovarea regulilor specifice în raporturile manager – subordonat;

- fluidizarea comunicării dintre manageri pe verticală şi orizontală ierarhiilor manageriale;

- motivarea la maximum a subordonaŃilor; - eficientizarea controlului exercitat asupra subordonaŃilor. Maximizarea motivării se realizează prin: transparenŃa elementelor motivaŃionale,

rotaŃia, largirea şi creşterea elementelor de performanŃă a posturilor. Fluidizarea comunicării este conditionată de asigurarea condiŃiilor care să

asigure: - motivarea în sensul abordării clare şi concise; - imbunătăŃirea capacităŃii de exprimare şi ascultare prin perfecŃionarea

managerilor; - promovarea, cu prioritate, a stilului participativ de management; - perfecŃionarea structurii organizatorice; - raŃionalizarea sistemului informaŃional; - informatizarea managementului.

50

4.3.1.Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în contabilitate.

Organizarea postului. Postul este elemental primar al structurii organizatorice,

este cea mai simplă subdiviziune a ei care se poate defini ca o totalitate a sarcinilor, competentelor şi responsabilităŃilor ce revin unui angajat în mod organizat şi permanent.

Specializarea postului indică gradul în care o sarcină generală a organizaŃiei este divizată în părŃi componente mai mici ca urmare a diviziunii muncii.

Avantajele specializării postului sunt: - creşte dexteritatea angajatului; - scade timpul dintre două sarcini consecutive; - angajatul poate să-şi îndeplinească mai usor şi mai bine sarcinile de

muncă; - se reduc considerabil costurile legate de perfecŃionarea angajaŃilor. În practica managementului se intalnesc mai multe tipuri de grupuri ca de exemplu: - functională care presupune gruparea posturilor cu activităŃi identice

(producŃie, financiar-contabilitate, resurse umane, cercetare dezvoltare etc);

- teritorială care implică gruparea posturilor după diferite repere geografice.

Organizarea nu poate avea loc fără o analiză a postului. Analiza postului. Postul este cea mai simplă, dar şi cea mai importantă,

componentă organizatorică ale cărei elemente sunt: - responsabilităŃile, adică raspunderea materială, disciplinară, penală etc,

ce revine ocupantului postului pentru rezultatele obŃinute din exercitarea sarcinilor;

- sarcinile, respectiv procese de muncă simple sau părŃi ale unor procese de muncă mai complexe;

- competenŃele (autoritatea), concretizată în libertatea decizională de care se bucură titularul postului pentru îndeplinirea obiectivelor;

- obiective individuale, care sunt exprimări cantitative sau calitative ale scopului pentru care a fost înfiinŃat şi funcŃionează postul respectiv.

Meseria este o activitate socio-profesională care se caracterizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe practice, generale şi specifice recunoscute şi certificate cu un act de absolvire a unei forme de pregătire (diplomă, certificate, adeverinŃă etc.).

Locul de muncă reprezintă activitatea reală exercitată într-o organizaŃie (individual sau colectiv).

Postul de lucru este o activitate care, la un moment dat, se desfăşoară individual, într-o organizaŃie.

AtribuŃia (funcŃia) reprezintă un complex de activităŃi exercitate de persoane cu sarcini de conducere, cu obiective individuale în care sarcinile încorporate au caracter predominant decizional privind activitatea compartimentelor şi domeniilor de activitate coordinate.

Sarcina (lucrarea) este o activitate observabilă “derivate” din sarcină, având ca specific unitatea cunoştinŃelor şi tehnicilor de lucru, a sculelor, dispozitivelor,

51

verificatoarelor, instrumentelor şi utilajelor folosite în scopul realizării obiectivelor organizaŃiei.

Faza este o activitate simplă care defineşte stadiul în care se află realizarea unei sarcini de lucru.

CunoştinŃele practice, necesare unui salariat, reprezintă capacităŃile utilizate de acesta pentru realizarea sarcinilor descrise în bune condiŃii.

Dintre aptitudinile fizice se pot enumera: forŃa, rezistenŃa, echilibrul pentru a lucra la inălŃime, etc.

Aptitudini intelectuale enumerăm: precizia şi rapiditatea în calcul, logica, sinteza, etc.

Pentru a realiza o descriere a postului este necesar ca managementul: - să reŃină problemele de abordat în timpul observării unui post şi

întrebările pe care să le pună persoanei care îl ocupă pentru ca răspunsurile pe care le obŃine să fie clare şi concise;

- să ordoneze rezultatele obŃinute pentru a avea o reprezentare precisă asupra postului, a locului de muncă şi meseriei;

- să contribuie la creşterea volumului de informaŃii necesare cunoaşterii profitului candidatului la ocuparea unui post.

Practica managementului a consacrat următoarele etape: a) identificarea postului, pentru această etapă sunt necesare informaŃiile

privind denumirea actuală, denumirea propusă şi denumirea care ar corespunde cel mai bine tipului de activităŃi pe care le reuneşte postul descris;

b) poziŃia în structură, care are în vedere prezentarea superiorilor direcŃi, a salariaŃilor sau persoanelor şi grupurilor cu care cooperează precum şi posturile aflate în subordinea postului descris;

c) inventarul sarcinilor, pentru evitarea unor erori trebuie avute în vedere conceptele de bază cu care operează managementul în activitatea de descriere a postului.

d) inventarul cunoştinŃelor practice, generale şi specifice; cunoştinŃele practice utilizate în timpul executării sarcinilor observate trebuie exprimate la modul: “Stie să facă….”,etc.

e) cunoştinŃele generale şi specifice strâns legate de cunoştinŃele practice descrie se exprimă sub forma: “Trebuie să stie …..” după care se descrie fiecare sarcină în parte;

f) aptitudinile şi comportamentul, în afara experienŃei proprii, managementul are nevoie şi de alte informaŃii, corespunzător cerinŃelor postului, pe care le obŃine prin documentare directă (interviuri, chestionare, etc. de la persoane autorizate din organizaŃie, reponsabili sau coordonatori direcŃi etc);

g) controalele în timpul lucrului, cu privire la acest aspect managementul trebuie să se informeze asupra persoanelor care efectuează controlul, modului de efectuare a controlului obiectivelor controlului şi frecvenŃei cu care acesta are loc;

h) circuitele de comunicare-care sunt assimilate, în unele cazuri, diagramele de relaŃii privesc în interiorul şi în exteriorul postului, atât

52

legăturile necesare cu alte posturi, persoane, servicii ca şi motivaŃiile acestora;

i) mijloacele-aflate la dispoziŃia ocupantului unui post de lucru s-ar putea prezenta astfel:

- umane (personalul aflat în subordine); - materiale (scule, dispozitive, verificatoare, instrumente, maşini, utilaje, etc.);

- financiare (bugetul de care dispune titularul postului de lucru). j) autonomia-pornind de la gradul de libertate dat persoanei care ocupă

postul de lucru, autonomia priveşte organizarea timpului de lucru, deciziile luate şi deciziile ce s-ar putea lua condiŃionat de îndeplinirea anumitor restricŃii;

k) condiŃiile de lucru se pun în evidenŃă prin clasificări asupra: - programului de lucru; - gradului de dificultate în realizarea programului de lucru; - deplasările în interesul serviciului, condiŃiilor asigurate pentru

deplasare, sejur şi durata sejurului; - condiŃiilor de igienă, securitate a muncii şi riscurilor de accidente; - protecŃiei sociale, avantajelor asigurate, etc. l) sinteza postului. La încheierea misiunii de studio a unui post de lucru,

managementul va trebui să rezume elementele esenŃiale şi specifice postului de lucru respective, să evidenŃieze sintetic sarcinile şi cunoştiinŃele generale şi specifice cele mai caracteristice.

Stabilirea relaŃiilor organizatorice reprezintă un element de care trebuie să se tină seama la proiectarea structurii organizatorice. Structura organizatorică reprezintă baza pe care organizaŃia se dezvoltă şi interacŃionează indicând cine are autoritatea şi responsabilitatea pentru fiecare activitate.

Analiza activităŃilor îl ajută pe manager să determine ce sarcini trebuie îndeplinite, ce funcŃii trebuie grupate şi cum va fi pozitionată fiecare activitate în cadrul structurii organizatorice.

Analiza deciziei stabileşte care sunt deciziile necesare, la ce nivel ierarhic trebue adoptate şi masura în care managementul trebuie să se implice în procesul decizional.

Analiza relaŃiilor implică determinarea echipelor de lucru, delimitarea răspunderii managementului fiecăruia.

FuncŃia este un element de generalizare a posturilor şi cuprinde mai multe posturi cu aceleaşi caracteristici generale. FuncŃiile sunt:

- de management, la nivelul cărora se adoptă decizii privind exercitarea proceselor de management la nivelul superior (manager general, menageri executivi), la nivel mediu (responsabili de sarvicii, birouri sau compartimente) şi la nivel inferior (şefi de ateliere de producŃie, şefi de informaŃii de lucru, maiştri etc);

- de execuŃie, unde se derulează procese de execuŃie care se regăsesc atât în compartimentele funcŃionale cât şi operaŃionale (ingineri, economişti, contabili, tehnicieni etc.).

53

Compartimentul este definit drept un grup de persoane (minimum două) care sub o conducere unică şi de regulă pe acelaşi amplasament exercită atribuŃii omogene sau complementare pentru a asigura realizarea unor obiective specifice.

Ponderea ierarhică este dată de numărul de persoane conduse nemijlocit de un manager.

Nivelurile ierarhice reprezintă poziŃii succesive ale posturilor de management şi execuŃie faŃă de cel mai important organism participativ de management (adunările generale ale acŃionarilor la societăŃile comerciale, consiliile de administraŃie la alte tipuri de societăŃi). Canalele pe care sunt vehiculate deciziile de la locul de adoptare la cel de implementare, precum şi informaŃiile de la locul de culegere la organele de decizie, se numesc linii sau filiere ierarhice.

RelaŃiile organizatorice definesc raporturile între posturi şi compartimente tipul lor fiind dat de conŃinutul modului lor de manifestare respectiv de: autoritate, cooperare, control şi reprezentare.

RelaŃiile de autoritate se stabilesc între posturi şi compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite sau pe aceleaşi niveluri ierarhice şi pot fi de tip ierarhic, funcŃionale şi de stat major.

RelaŃiile de cooperare se stabilesc între posturi sau compartimente amplasate la acelaşi nivel ierarhic, în legatură cu realizarea unor situaŃii informaŃionale sau de rularea unor acŃiuni complexe.

RelaŃii de control se manifestă între posturi sau compartimente cu sarcini (atribuŃii) în domeniul controlului şi celelalte subdiviziuni organizatorice.

RelaŃii de prezentare se stabilesc managerii de nivel superior şi posturi de management care reprezintă interesele organizaŃiei în relaŃii cu terŃii.

RelaŃiile dintre compartimente de muncă sunt legăturile care se stabilesc între compartimentele situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe niveluri ierarhice diferite în scopul realizării anumitor obiective.

Din punct de vedere juridic, relaŃiile pot fi: formale (reglementate) şi informale. RelaŃiile formale (reglementate) sunt acele legături stabilite prin prevederile

regulamentului de organizare şi funcŃionare al organizaŃiei sau prin alte acte normative. RelaŃiile informaŃionale sunt acele legături care apar spontan în cadrul sau între

compartimentele de muncă. Dupa sensul de transmitere a informaŃiilor se disting: relaŃii unilaterale şi relaŃii

bilaterale. RelaŃiile unilaterale sunt legături care se stabilesc între două compartimente şi

constau în obligaŃia unei părŃi să transmită informaŃiile celeilalte părŃi fără ca cea din urmă să fie obligată să raspundă mesajului.

RelaŃiile bilaterale sunt legături care se realizează în ambele sensuri. După conŃinutul informaŃiilor se disting: relaŃii de autoritate şi relaŃii de

cooperare. RelaŃiile de autoritate se stabilesc între două sau mai multe compartimente şi

provin din autoritatea pe care una din părŃi o are faŃă de cealaltă parte. Astfel de relaŃii, în raport cu felul în care se exercită autoritatea, sunt:

- relaŃiile de autoritate ierarhică-reprezintă legăturile dintre două compartimente situate la niveluri diferite, dar pe aceeaşi linie ierarhică.

54

RelaŃiile de cooperare sunt legăturile ce se stabilesc între compartimente de muncă diferite ca profil, situate de regulă la acelaşi nivel ierarhic.

Fişa postului este un instrument folosit în procesul de management pentru identificarea unui post, stabilirea nivelului ierarhic şi a relaŃiilor care îi sunt specifice, a obiectivelor individuale, a sarcinilor, competenŃelor şi responsabilităŃilor care pot fi determinate în momentul elaborării.

Secretariatul este o componentă structurală cu rol complementar pe lângă un post de management care asigură efectuarea unor lucrări de natură administrativă, de rutină pentru raŃionalizarea bugetului de timp al managerului.

4.4. FuncŃia de conducere în contabilitate. FuncŃia de conducere este funcŃia prin care managementul interacŃionează cu

subordonaŃii, pe parcursul realizării obiectivelor planificate-individuale, de grup sau organizaŃionale – şi la nivelul indicatorilor de performanŃă. În procesul de conducere, influenŃarea comportamentului subordonaŃilor poate fi orientată pe sarcini sau pe angajaŃi.

Conducerea poate fi definită atât ca proces cât şi ca o insuşire. Ca proces, conducerea reprezintă folosirea influenŃării necoercitive a

comportamentului unuia sau mai multor subordonaŃi – în vederea concretizării activităŃilor desfaşurate pentru realizarea de produse, prestarea de servicii şi executarea de lucrări potrivit obiectivelor unei organizaŃii. Prin procesul de conducere managementul încearcă să influenŃeze comportamentul angajaŃilor.

Comunicarea este un proces de transmitere a informaŃiilor între două sau mai multe persoane pentru stabilirea şi respectarea unor standarde, indicatori de performanŃă, corectarea erorilor faŃă de standarde şi norme etc.

Puterea reprezintă calitatea pe care o are un individ de a face ca alt individ să realizeze ceea ce el nu ar fi facut din propria initiativă.

55

56

4.4.1.Comunicarea în procesul conducerii în contabilitate

În limbajul obisnuit, folosirea cuvântului comunicare are semnificaŃia de “a aduce la cunoştinŃă” sau de “a informa”.

Comunicarea este un proces care, din perspectiva ştiinŃei comunicării, dispune de patru componente fundamentale: un emiŃător, un canal, o informaŃie şi un receptor.

Acest model se poate imbogăŃi cu încă trei elemente fundamentale: codarea, decodarea şi “zgomotul de fond” (noise). Acest ultim model al comunicării permite luarea în discuŃie a succesului comunicării.

Prin comunicare înŃelegem schimbul de mesaje între două sau mai multe persoane, din cadrul unei organizaŃii, în vederea realizării obiectivelor acesteia precum şi procesele de stabilire a obiectivelor, de realizare a concordanŃei cu structură organizatorică, de armonizare a acŃiunilor cu obiectivele iniŃiale şi de eliminare a defecŃiunilor, de antrenare a personalului care se bazează pe :

- primirea şi transmiterea de mesaje; - stabilirea şi menŃinerea de relaŃii între angajaŃi; - utilizarea feedback-ului pentru îmbunătăŃirea performanŃelor individuale şi

generale ale organizaŃiei; - identificarea, cunoaşterea şi utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi şi

stimulente pentru orientarea comportamentului angajaŃilor spre performanŃă şi satisfacŃii;

- instaurarea de relaŃii corecte şi eficiente, de înŃelegere şi acceptare reciprocă între manageri şi executanŃi, colegi, persoane din interiorul şi exteriorul organizaŃiei.

Din perspectiva funcŃiei de conducere ca funcŃie a managementului, comunicarea este un proces de transformare a informaŃiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emiŃător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.

Comunicarea umană, ca fenomen cultural şi mediat, a permis introducerea calculatorului, a băncii de date care la rândul lor au extins raza de acŃiune a receptorului social de la nivel local la dimensiunile planetare, el devenind astfel cetăŃean al statului global.

EmiŃătorul, aflat în ipostaza de manager sau executant, este persoana care iniŃiază comunicaŃia. El formulează mesajul, alege limbajul, receptorul şi mijlocul de comunicare.

Receptorul este un executant sau un manager care primeşte mesajul informaŃional.

Mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emiŃător receptorului.

Canalele de comunicare sunt traseele pe care circulă mesajele. După gradul lor de formalitate pot fi formale sau informale.

Canalele de comunicare formale se suprapun cu relaŃiile organizaŃionale, sunt proiectate şi funcŃionează în cadrul structurii astfel încât să vehiculeze informaŃiile între posturi, compartimente şi niveluri ierarhice diferite.

Canalele de comunicare informale constituie căi adiŃionale care permit mesajelor să penetreze canalele oficiale.

57

Reuşita comunicării depinde de adecvarea conŃinutului şi formei de exprimare a mesajului la capacitatea de percepŃie şi înŃelegere a receptorului.

Contextul sau mediul este o componenta adiacentă dar care poate influenŃa mult calitatea comunicării.

Mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului de comunicare (discuŃia de la om la om, rapoarte interne, şedinŃe şi prezentări orale, scrisori, telefonul, faxul, aparate audio-video pentru teleconferinŃe, internet, reŃele de computere, televiziune cu circuit închis, aviziere, ziare, lucrări, diagrame etc.)

Limbajul în procesul comunicării îl constituie limba vorbită şi cea scrisă (maternă sau straină), cifrele şi imaginile vizuale de orice fel (diagrame, desene etc.).

Mecanismele interne ale procesului de comunicare au în vedere codificarea înŃelesului, transmiterea mesajului, decodificarea, interpretarea, filtrarea şi feed-back-ul.

Codificarea inŃelesului constă în selectarea anumitor simboluri, capabile să exprime semnificaŃia unui mesaj (cuvinte, imagini, mimica feŃei, semnale ale corpului, gesturi).

Transmiterea mesajului constă în deplasarea mesajului codificat de la emiŃător la receptor.

Decodificarea şi interpretarea se referă la descifrarea simbolurilor transmise şi explicarea sensului lor care asigură impreună receptarea mesajului.

Filtrarea constă în deformarea sensului unui mesaj datorită unor limite vrute sau nu de interpretare. Ele sunt în general, de natură fiziologică sau psihologică.

Feed-back-ul ajută emiŃătorul să verifice în ce masură mesajul său a fost înŃeles corect ori a suferit filtrări.

Procesul de comunicare bilateral se desfaşoară în două sensuri, între emiŃător şi receptor având urmatoarele caracteristici:

- iese de sub controlul exclusiv al emiŃătorului; - receptorul are posibilitatea intervenŃiilor prin intrebări, sugestii, comentarii; se

desfaşoară pe o durată mai mare de timp, intrucât transmiterea şi recepŃia se pot transforma în discuŃii;

- semnificaŃia mesajului poate fi verificată, clarificată şi redefinită. În concluzie, comunicarea este un mijloc de exercitare a funcŃiilor

managementului şi de interacŃiune interpersonala având ca scop modificarea percepŃiilor, atitudinilor, comportamentelor, sentimentelor, opiniilor unui individ sau grup de indivizi în vederea realizării obiectivelor organizaŃiei.

4.4.2. Stiluri de conducere în contabilitate. Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe şef)

porneşte de la ideea că oamenilor nu le place să muncească şi să-şi asume responsabilităŃi.

Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe subordonat) porneşte de la ipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şi asume responsabilităŃi.

58

Conducerea situaŃionala se caracterizează prin faptul ca managerul dă dispoziŃii şi instrucŃiuni în legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaŃii şi le supraveghează îndeaproape performanŃa, ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează, facilitează intercŃiunea şi îl implică pe subordonat în luarea deciziilor.

4.4.3. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate. ConŃinutul unui astfel de proces, într-o structură organizaŃionala, presupune: - elaborarea unei politici şi strategii; - optimizarea relaŃiei centralizare – autonomie – deconcentrare; - definirea indicatorilor de performanŃă în atingerea obiectivelor strategice; - stabilirea resurselor umane şi materiale ce urmează a fi alocate în activităŃile

necesare înfăptuirii deciziilor umane. Complexitatea procesului decizional este determinată de dinamica variabilelor

procesului condus, de dinamica schimbărilor care au impact asupra acestuia. Procesul decizional în sine şi dinamica acestuia se află în permanenŃă sub

influenŃa a două categorii de factori: factori interni şi factori externi. Distingem astfel că: - decizia se naşte şi se manifestă într-un mediu informaŃional, intern şi extern,

extrem de variat; - calitatea decizie este determinată de calitatea informaŃiilor, viteza cu care

acestea sunt puse la dispoziŃia factorilor decidenŃi şi nu în ultimul rând de capacitatea decidenŃilor de a delibera în funcŃie de variantele de acŃiune posibile.

În procesul decizional prezintă un inters major: - gradul în care pot fi stăpâniŃi factorii de influenŃă; - cunoaşterea posibilităŃii cu care pot influenŃa acŃiunea factorii care nu pot fi

stăpâniŃi; - valoarea şi comportamentul factorului uman; - motivarea; - disponibilitatea, fiabilitatea şi nivelul tehnic al factorului material. Valoarea elementului uman este dată de o pregătire şi perfecŃionare profesională

care să confere conducătorului cunoştinŃe pentru: - a avea o vedere de ansamblu asupra problematicii cu care se confruntă; - a soluŃiona pe baze stiintifice problemele abordate; - a lua decizii argumentate, sigure şi rapide în contextul în care acŃionează; - a comunica pe verticală şi pe orizontală în procesul conducerii, adoptând un

comportament corespunzător. În procesul de luare a decizie se disting şi se parcurg câteva etape respective: I) precizarea şi definitivarea obiectivului; II) culegerea, selectionarea şi ordonarea datelor; III) analiza informaŃiilor; IV) construirea şi fundamentarea veriantelor; V) adoptarea deciziei; VI) comunicarea deciziei;

59

VII) aplicarea deciziei; VIII) monitorizarea şi evaluarea aplicării deciziei. În etapele I si II, se ridică o serie de probleme legate de : - cunoaşterea scopului şi a posibilităŃilor de definire şi masurare a obiectivului; - definirea elementelor structurale şi a celor asupra cărora trebuie acŃionat; - circumstanŃele interne şi externe în care a aparut o problemă; - ordinea de urgenŃă în care trebuie intervenit asupra elementelor structurale ale

problemei; - cadrul legal şi normativ în care se înscriu problemele şi modalităŃile de

intervenŃie; - identificarea restricŃiilor de care trebuie să se Ńină seama în adoptarea unei

decizii de soluŃionare a unei probleme. În etapa III, de analiză a informaŃiilor, intervine principiul argumentării selective

cu formularea răspunsurilor la întrebările clasice: Pentru ce? Care? Când? Unde? Cine? Ce? După care se dezvoltă analiza care trebuie să aibă în vedere:

- experienŃa şi pregătirea celui care face analize; - apropierile, contrastele şi ordinea în care se înscriu diferite fenomene; - gruparea şi ordonarea elementelor care trebuie verificate; - generarea unui proces de brainstorming (individuală sau de grup) pentru a

identifica idei de soluŃionare optimă a subiectului analizat; - individualizarea situaŃiei analizate într-un context general; - studiul unor domeniii cu care are tangentă problema analizată. În etapa IV, de construire a variantelor, se utilizează principiul individualizării în

fundamentarea alternativelor care presupune: - definirea şi validarea premizelor; - stabilirea pentru fiecare alternativă sau variantă a elementelor de eficienŃă, de

analiză a factorului de timp în situaŃia cea mai convenabilă, asigurare a resurselor disponibile (proprii sau atrase), risc, consecinŃe ale aplicării, obiectivitate în fundamentare.

Etapa V, de adoptare a deciziei, se caracterizează prin faptul ca are în vedere: - transpunerea fenomenului real într-un model matematic; - stabilirea factorilor determinaŃi, a modului şi a gradului în care aceştia

interacŃionează; - determinarea criteriului de apreciere a optimului şi cuprindere a lui într-o

funcŃie. Etapa VI, de comunicare a deciziei, este explicată pe baza principiului economic

informaŃional, care presupune: - forme simple şi directe de transmitere a deciziilor; - trasee scurte de vehiculare a deciziilor; - mijloace moderne (automatizate) de comunicare a deciziei. Etapa VII, de aplicare a deciziei, constă în: - asocierea elementelor materiale şi umane alocate într-un proces operaŃional

pentru concretizarea unei decizii; - utilizarea eficientă a resurselor alocate; - cuantificarea şi consemnarea rezultatelor.

60

Etapa VIII, de monitorizare şi evaluare a aplicării deciziei este caracterizată de exercitarea actului conducerii prin:

- urmărirea permanentă sau periodică, a rezultatelor obŃinute; - identificarea abaterilor rezultate, obŃinute în raport cu performanŃele estimate; - adoptarea unor decizii complementare, ulterioare, de corecŃie, pentru atingerea

performanŃelor estimate; - analiza integrală a procesului de implementare a deciziei adoptate iniŃial, a

indicatorilor de performanŃă asociaŃi deciziei, a eficienŃei scontate şi a consecinŃelor posibile în viitor.

Raportat la condiŃiile de siguranŃă în care se adoptă o decizie, până în prezent, sunt consacrate trei tipuri de decizii:

- decizii în condiŃii de certitudine; - deciziii în condiŃii de risc; - decizii în condiŃii de incertitudine; Marimea riscului în activitatea economică se cuantifică astfel: R=P.i/A unde: R=riscul; P=pierderi estimate (1<P<A); i=probabilitatea incertitudinii; A=valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor

expuse riscului.

Pentru creşterea eficienŃei procesului decizional, în condiŃiile delegării de autoritate, se au în vedere câteva principii de bază:

- coexistenŃa autorităŃii şi responsabilităŃii şi luarea în considerare a faptului că, cu responsabilitatea în ansamblu ne se deleagă;

- definirea riguroasă a atribuŃiilor şi sarcinilor pe funcŃii; - stabilirea nivelurilor de autoritate; - respectarea unităŃii de comandă şi evitarea subordonării multiple; - delegarea în funcŃie de rezultatele aşteptate.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. FuncŃiile managementului proceselor decizionale 2. Planul şi procesul de planificare în contabilitate. 3. Planificarea strategică în contabilitate 4. Elaborarea documentelor de dezvoltare a direcŃiilor strategice în

contabilitate 5. Planificarea tactică în contabilitate. 6. Planificarea operatională în contabilitate. 7. FuncŃia de organizare a managementului în contabilitate. 8. Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în

contabilitate. 9. FuncŃia de conducere în contabilitate. 10. Comunicarea în procesul conducerii în contabilitate 11. Stiluri de conducere în contabilitate. 12. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate.

61

5.AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:

1. Conducerea situaŃionala se caracterizează prin faptul ca _________ dă dispoziŃii şi instrucŃiuni în legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaŃii şi le supraveghează îndeaproape performanŃa, ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează, facilitează intercŃiunea şi îl implică pe subordonat în luarea __________.

2. Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe

subordonat) porneşte de la ipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şi asume responsabilităŃi.

3. Structura organizatorică este un sistem sau o reŃea de sarcini, relaŃii de

raportare şi comunicare care asigură: a. coerenŃa activităŃilor desfaşurate de membrii organizaŃiei, individual şi în

grup; b. diviziunea şi coordonarea muncii; c. realizarea obiectivelor planificate.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare: 1. Răspuns: managerul, deciziilor 2. Răspuns: Adevărat

3. Răspuns: a+b+c

Precizări privind capitolul următor Managementul fiecărui tip de societate trebuie adecvat la specificul de organizare, de conducere, de răspundere a asociaŃilor etc.

62

Lectiile 9 , 10 si 11 Cap 5-7 MANAGEMENTUL SOCIETĂłILOR COMERCIALE

Introducere Definirea calităŃii de comerciant, reglementarea activităŃii comerci-anŃilor sunt făcute de

diverse norme juridice cuprinse în Codul comercial, în legi comerciale speciale, cât şi în Codul Civil. Obiectivul capitolului

Pentru a realiza un management eficient într-o societate comercială, încă în stadiul iniŃial, înainte de constituire, trebuie făcut un studiu amănunŃit asupra caracteristicilor fiecărui tip de societate pentru a alege forma optimă de societate comercială, care să corespundă posibilităŃilor pe care le avem din punct de vedere al numărului de persoane asociate, al mărimii capitalului social etc. şi, nu în ultimul rând, al scopului pe care-l urmărim să-l realizăm cu această persoană juridică. Concepte cheie

• Comerciant; acte de comerŃ • Societate comercială • Administrator • Cenzor • Lichidare • Dizolvare • Fuziune

Rezumat

Societatea comercială are anumite caracteristici definitorii care o deosebeşte de ceilalŃi subiecŃi ai dreptului commercial (comercianŃi persoane fizice autorizate şi asociaŃii familiale fără personalitate juridică) atît din punctul de vedere al reglementării juridice cît şi al constituirii, componenŃei, răspunderii şi activităŃii lor. Astfel :

� - societatea comercială are baza legală în prevederile Legii 31 / 1990 (republicată) coroborate cu alte acte normative; asociaŃiile familiale şi comercianŃii individuali personae fizice au la baza funcŃionării lor Decretul Lege 54 / 1990;

� - societatea comercială are un caracter contractual şi asociativ; � - după constituire devine persoană juridică distinctă, cu denumire unică; � - termenul de funcŃionare al societăŃilor comerciale poate fi nedefinit

(nelimitat), pe cînd termenul de funcŃionare al unui comerciant sau asociaŃie de comercianŃi este limitat de valabilitatea autorizaŃiei, care de regulă se emite pe o perioadă de un an;

� - de asemenea diferă şi modul în care se Ńine evidenŃa contabilă; � - modul de dizolvare şi lichidare a societăŃilor comerciale diferă de modul

de lichidare a celorlalŃi subiecŃi de drept comercial.

63

� - societatea comercială se naşte “comerciant”, în sensul că devine comerciat din momentul constituirii, pe cînd ceilalŃi subiecŃi ai dreptului commercial (comercianŃi persone fizice şi asociaŃiile fără personalitate fizică) devin “comercianŃi” doar în momentul în care săvîrşesc acte de comerŃ;

Legea 31 / 1990 (republicată) reglementează modul de înfiinŃare, organizare, funcŃionare, dizolvare şi lichidare a societăŃilor comerciale pe cele cinci forme ale sale. Legea 31 / 1990 (republicată) enumeră cu caracter limitatăv cele cinci forme de societate comercială referindu-se doar la societăŃile comerciale cu personalitate juridică:srl, snc,scs,sca,sa

Pe baza elementelor menŃionate, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de personae constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaŃii se înŃeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerŃ, în scopul realizării şi împărŃirii beneficiilor rezultate.1

Pentru a reliza un management eficient într-o societaŃe comercială, încă în stadiul iniŃial, înainte de constituire, trebuie făcut un studiu amănunŃit asupra caracteristicelor fiecărui tip de societate pentru a alege cel mai optimă formă de societate comercială care să corespundă posibilităŃilor pe care le avem din punct de vedere al numărului de persoane asociate, a mărimii capitalului social etc. şi nu în ultimul rând al scopului pe care-l urmărim să-l realizăm cu această persoană juridică. La acest studiu trebuie să avem în vedere unele elemente mai importante şi anume:

- cîte persoane se asociază, care este gradul de încredere între ele; - nivelul de răspundere pe care şi-l asumă asociaŃii: limitat, nelimitat; - cît de implicaŃi doresc să fie asociaŃii în administrarea societăŃii; - care este mărimea şi structura capitalului social iniŃial, cum se doreşte

dezvoltarea capitalului; - ce fel de activitate se doreşte a se efectua cu acea societate comercială şi pe

ce perioadă; - modul cum dorim să asigurăm administrarea afacerii, cine vor fi

administratorii şi limitele de competenŃă ale acestora; - ce clauze preferenŃiale doresc asociaŃii fondatori; - cum se face cesiunea de părŃi sociale şi de părŃi de interese, cum se face

vînzarea acŃiunilor; asociaŃii poate doresc să-şi protejeze patrimoniul sociatăŃii în cercul lor restrâns prin clauza dreptului de preemŃiune;

- care sunt procentele de împărŃire a profitului şi a pierderilor etc.. În funcŃie de aceste elemente se alege natura juridică şi forma de societate care

urmează a fi constitută şi care să asigure prin caracteristicele ei realizarea cît mai eficientă a scopului dorit printr-un management adecvat activităŃii economice a acesteia.

Managementul fiecărui tip de societate clasificate mai sus trebuie adecvat la specificul de organizare, de conducere, de răspundere a asociaŃilor etc. Astfel, în

1 Stanciu D. Cărpenaru “Drept commercial roman” 1996 Editura ALL

64

societăŃile comerciale de persoane un mare rol îl joacă în realizarea managementului acestora gradul de încredere care există între asociaŃii ei atît la societatea în nume colectiv, formată de regulă din persoane de mare încredere (de regulă membrii unei familii) şi care ei înşişi asigură managementul sociatăŃii întrucât răspund nelimitat şi solidar, cît şi la societatea în comandită simplă în care comanditarii pun la dispoziŃie capitalul (bunuri, bani) managementul societăŃii fiind asigurat de către comanditaŃi care de asenmenea răspund nelimitat şi solidar. Alta este situaŃia în societăŃile comerciale de capital în care de regulă managementul este asigurat de unul sau mai mulŃi specialişti în acest domeniu, acŃionari sau nu, sau de o societate de management – pe bază de contract de administrare – în care acŃionarii răspund doar în limita aportului lor la capitalul social.- Întinderea răspunderii asociaŃilor depinde de gradul de încredere între asociaŃi cît şi de modul în care se realizează asocierea.

Astfel, la societăŃile în nume colectiv, avînd în vedere că asocierea s-a făcut pe principiul încrederii între asociaŃi, iar răspunderea acestora este nelimitată şi solidară, managementul este asigurat chiar de către asociaŃii în cauză. Astfel Legea 31 / 1990 (republicată), Art. 77(1) prevede că “AsociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulŃi administratori dintre ei ” În caz că asociaŃii ar asigura managementul cu persoane din afara societăŃii, asociaŃii ar trebui să răspundă pentru faptele şi actele de management ale acestora, ceea ce contravine principiilor de drept conform cărora o persoană nu poate răspunde pentru faptele altei persoane.-

La societăŃile comerciale pe acŃiuni şi cu răspundere limitată, avînd în vedere modul in care se asociază, în care asociaŃii răspund doar în limita aportului său la capitalul social, managementul societăŃii poate fi asigurat şi de persoane fizice sau juridice (societăŃi de management) care nu sunt asociati.

Tot datorită modului specific în care se asociază, răspunderea asociaŃilor şi managementul la societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni diferă faŃă de celelalte societăŃi comerciale.

Astfel, la aceste societăŃi datorită modului de asociere, există două tipuri de asociaŃi care, prin modul diferit de participare la constituirea şi activitatea societăŃii răspund diferit:

- asociaŃii comanditari care participă la aceste societăŃi doar cu partea sa de aport la capitalul social, răspunderea lor este în limita acestui aport;

- asociaŃii comanditaŃi care se obligă să obŃină beneficii cu capitalul constituit de către asociaŃii comanditari şi să asigure un management adecvat pentru îndeplinirea acestui scop, răspund nelimitat şi solidar fie că este vorba de comandită simplă sau pe acŃiuni.-

În acest sens, Legea 31 / 1990 (republicată) Art.88 şi 183 (1) prevăd că “Administrarea societăŃii este încredinŃată unuia sau mai multor asociaŃi comanditaŃi.”-

RelaŃiile dintre asociaŃii comanditari şi asociaŃii comanditaŃi se aseamănă cu relaŃiile dintre împrumutător şi împrumutat, în sensul că asociaŃii comanditari pun la dispoziŃia comanditaŃilor o sumă de bani şi (sau) bunuri, la fel cum împrumutătorul dă o sumă de bani împrumutatului. Asemănări:

65

- împrumutătorul pune la dispoziŃia împrumutatului o anumită sumă de bani, la fel cum comanditarul vine cu aportul său la capitalul social pe care-l pune la dispoziŃia comanditaŃilor;

- între împrumutator şi împrumutat se stabilesc raporturi juridice cu drepturi şi obligaŃii pentru ambele părŃi, la fel cum se stabilesc raporturi juridice între comanditari şi comanditaŃi;

- împrumutatul răspunde nelimitat faŃă de debitul pe care-l are, la fel cum comanditatul răspunde nelimitat şi solidar cu ceilalŃi comanditaŃi inclusiv faŃă de aportul la capitalul social al comanditarului;

Dar între aceste două feluri de relaŃii juridice există mari deosebiri :

- împrumutătorul nu poate impune împrumutatului modul de administrare al banilor împrumutaŃi spre deosebire de comanditari care pot stabili destinaŃia aportului la capitalul social în momentul constituirii societăŃii în comandită simplă sau pe acŃiuni ;

- împrumutul ca raport juridic este reglementat de Codul Civil şi nu dă naştere unei persoane juridice distincte; pe cînd relaŃiile stabilite între comanditari şi comanditaŃi sunt reglementate de Legea 31 / 1990 (republicată) şi dau naştere unei personae juridice distincte;

- împrumutătorul nu poate interveni în managementul folosirii sumei de bani împrumutate, iar comanditarii pot interveni în managementul societăŃii constituite, ca membru al adunării generale;

- împrumutătorul îşi recuperează sumele împrumutate chiar dacă împrumutatul face afaceri nerentabile cu banii împrumutaŃi, pe cînd comanditarul îşi asumă riscul ca aportul său la capitalul social să fie preluat de creditorii sociali;

Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii .

Managementul societăŃii este realizat de către persoanele desemnate de adunarea generală a asociaŃilor să adminstreze societatea astfel încît să relizeze scopul propus, acela de a obŃine beneficiile mult dorite.-

FuncŃie de forma societăŃii, managementul acesteia se realizează de asociaŃii proprii sau pot fi şi persoane fizice sau juridice din afara societăŃii, în unele cazuri se pot constitui în consiliu de administraŃie.-

Astfel, societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni, în care asocierea s-a făcut pe principiul încrederii între asociaŃi, managementul acesteia se realizează numai de unul sau mai mulŃi asociaŃi. În cazul societăŃilor în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni, managementul societăŃii este asigurat de unul sau mai mulŃi asociaŃi comanditaŃi (asociaŃii comanditari participă doar la constituirea capitalului social).-

La societăŃile pe acŃiuni şi cu răspundere limitată managementul societăŃii poate fi asigurat şi de una sau mai multe persoane fizice sau juridice (societăŃi de management) care nu sunt asociaŃi.

66

La societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, avînd în vedere că de regulă capitalul social este mai mare iar acŃionarii societăŃii de regulă sunt numeroşi şi deci complexitatea managementului societaŃii este mai mare, Legea 31 / 1990 (republicată) prevede că dacă sunt mai mulŃi administratori ei constituie un consiliu de administraŃie.-

Cine nu poate fi fondator nu poate fi nici administrator. De aici se trage concluzia că şi administratorii sunt obligaŃi ca la numire să dea o declaraŃie (în aceleaşi condiŃii ca şi fondatorii) că corespund din punct de vedere legal funcŃiei ce o ocupă..-

În cazul societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni în actul constitutiv trebuie să se stabilească şi condiŃiile pentru valabilitatea deliberărilor adunării generale şi modul de exercitare a dreptului de vot.

De asemenea, tot la aceste societăŃi, în actul constitutiv trebuie să se menŃioneze numărul, numele, prenumele, cetăŃenia şi datele de indentificare ale cenzorilor.- La societatea cu răspundere limitată este obligatorie prezenŃa cenzorului dacă numărul de asociaŃi depăşeşte 15 persoane.-

Întrucît Art. 156 din Legea 31 / 1990 (republicată) prevede cazurile în care o persoană este incompatibilă cu calitatea de cenzor, fiecare persoană numită ca cenzor va da o declaraŃie că corespunde din punct de vedere legal pentru această funcŃie, în aceleaşi condiŃii ca şi fondatorii.-

Atît administratorii cît şi cenzorii trebuie să facă dovada depunerii garanŃiei legale pentru funcŃia respectivă.- Clauzele privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor.-

ProporŃional cu aportul fiecărui asociat la capitalul social, acesta beneficiază de dividendele din beneficiile reale obŃinute de societate. ExcepŃie fac acŃiunile cu dividende prioritare.

Una din prevederile importante ale actului constitutiv este aceea a reglementării modului de împărŃire a capitalului social, funcŃie de aportul fiecăruia, care se face prin înscrierea numelui asociatului, a capitalului social subscris de el, a capitalului social vărsat, iar la societăŃile pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni şi cu răspundere limitată se mai menŃionează numărul de acŃiuni, respectiv părŃi sociale deŃinute şi valoarea nominală a acestora.- La societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni se mai specifică numerele de ordine ale acŃiunilor din Registrul AcŃiunilor societăŃii.-

Nu pot fi stipulate clauze leonine prin care unii asociaŃi să nu participe şi la pierderile societăŃii ci să beneficieze doar de dividende în detrimentul celorlalŃi asociaŃi.- Dar pot fi prevăzute caluze care să evite cesiunea părŃilor sociale sau vînzarea acŃiunilor la persoane din afara societăŃii comerciale. Aceste clauze stipulează dreptul de preemŃiune al asociaŃilor în cazul înstrăinării capitalului social. Aceasta presupune că înstrăinarea se poate face doar dacă asociaŃii societăŃii renunŃă în scris la cumpărarea acŃiunilor sau a părŃilor sociale.- Aparent, această clauză ar încălca dreptul fiecărei persoane de a cumpăra acŃiuni sau părŃi sociale, dar de fapt se permite stipularea unei asemenea clauze pentru a-i proteja pe asociaŃii care au riscat să constituie acea societate deci pe asociaŃii fondatori şi care de fapt au asigurat manegementul societăŃii de aşa manieră încît societatea să fie atractivă şi să determine şi pe alte persoane să devină asociaŃi.-

67

În cazul în care, la societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, asociaŃii nu au făcut vărsămintele integrale la capitalul social la constituire, în actul constitutiv trebuie stipulate în mod obligatoriu termenele la care se vor face vărsămintele restanŃă.-

ADMINISTRAREA SOCIETĂłII

Managementul societăŃilor comerciale este asigurat de persoane fizice sau juridice, denumite de Legea 31 / 1990 (republicată) „administratori”. Administratorul trebuie să îndeplinească anumite condiŃii pentru a deŃine această calitate, indiferent forma de societate care-l numeşte :

- trebuie să aibe capacitatea de a încheia acte juridice în numele şi pe seama societăŃii comerciale pe care o reprezintă, în conformitate cu prevederile Art.949 – 952 Cod civil;

- onorabilitatea administratorului este reglementată de Art.135 din Legea 31 / 1990 (republicată), care stipulează că nu pot fi administratori, directori sau reprezentanŃi ai societăŃii, iar dacă au fost alese sunt decăzute din drepturi, dacă au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracŃiuni prevăzute de lege.

- eligibil - administratorii de regulă sunt aleşi de asociaŃi şi numai în cazul societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic acesta se poate autonumi ca administrator, dacă nu numeşte o altă persoană în această calitate. La societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată asociaŃii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulŃi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remunerare; în cazul societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni legea societăŃilor comerciale este şi mai exigentă în sensul că alegerea administartorilor se face de către adunarea generală prin vot secret;

- calitatea de asociat - la societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi pe acŃiuni, administartorul trebuie să fie asociat, iar dacă nu este devine asociat din momentul alegerii lui ca administrator; la societăŃile pe acŃiuni şi cu răspundere limitată pot fi şi asociaŃi.

Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a

obiectului de activitate al societăŃii, în limitele stabilite de actul constitutiv sau de contractul de administrare. Ei sunt obligaŃi să ia parte la toate adunările generale, la consiliile de administraŃie şi la organele de conducere similare acestora.

„Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi autonomie managerilor, în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi efectivităŃii operaŃiunilor lor. Deoarece acest lucru conferă managerului mai mari puteri de a lua decizii, se pune un mai mare accent pe responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul exerciŃiului acestei puteri.” Mircea Boulescu „Management finaciar contabil” Editura FundaŃiei România de mîine – Bucureşti 2002

68

Administratorii sunt solidar (dacă sunt mai mulŃi) răspunzători faŃă de societate

pentru : - realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi; - existenŃa reală a dividendelor plătite; - existenŃa registrelor cerute de lege şi corecta lor Ńinere; - exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale; - stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv o impun .

Administrarea societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni : Aceste societăŃi sunt administrate de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi

sau nu, persoane fizice sau juridice, temporari şi revocabili. Dacă sunt mai mulŃi administratori, ei constituie un consiliu de administraŃie.

REGISTRELE SOCIETĂłII

BAZA LEGAL Ă: CODUL COMERCIAL Cartea I titlul IV Art.22-34 Legea 82 / 1991 Legea contabilităŃii Legea 31 / 1990 (republicată) Art. 172 – 181

Legea 31 / 1990 (republicată) Art. 172-181 reglementează obligativitatea

societăŃilor comerciale pe acŃiuni ca pe lângă evidenŃele prevăzute de lege trebuie să Ńină şi următoarele registre :

- un registru al acŃionarilor, care să arate, după caz, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor cu acŃiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acŃiunilor. EvidenŃa acŃiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinut de un registru independent privat al acŃionarilor, conform Legii 52 / 1994;

- un registru al şedinŃelor şi deliberărilor adunărilor generale; - un registru al şedinŃelor şi deliberărilor al consiliului de administraŃie; - un registru al şedinŃelor şi deliberărilor comitetului de direcŃie; - un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în exercitarea

mandatului lor; - un registru al obligaŃiunilor, care să arate totalul obligaŃiunilor emise şi al

celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. EvidenŃa obligaŃiunilor emise în forma dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută conform Legii 52 / 1994

Registrul acŃionarilor şi registrul obligaŃiunilor se pot Ńine manual sau în sistem computerizat. Societatea comercială poate contracta cu o societate de registru

69

independent privat Ńinerea registrului acşionarilor şi a registrului obligaŃiunilor în sistem computerizat şi efectuarea înregistrărilor şi a altor operaŃiuni legate de aceste registre.

FUZIUNEA DIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale.- Legea 31 / 1990 ( republicată)

Art. 233- 245 reglementează modalităŃile de fuziune şi divizare a societăŃilor comerciale. Fuziunea se realizează prin două forme şi anume : absorŃia şi contopirea.

Scopul fuziunii în economia de piaŃă este de a se concentra forŃele a două sau mai multe societăŃi pentru realizarea obiectului de activitate la un nivel calitativ şi cantitativ superior, astfel încât să facă faŃă concurenŃei, pentru obŃinerea de beneficii.

AbsorŃia presupune existenŃa unai societăŃi comerciale puternice, care-şi păstrează personalitatea şi prestigiul câştigat pe piaŃă şi care absoarbe sub firma ei una sau mai multe societăŃi comerciale pentru lărgirea câmpului ei de activitate şi pentru dezvoltarea activităŃii ei economice. SocietăŃile absorbite, îşi pierd personalitatea juridică, se integrează cu activele şi pasivele în societatea „mamă” .

Contopirea se realizează prin contopirea între una sau mai multe societăŃi comerciale şi apariŃia unei societăŃi cu personalitate juridică proprie. Toate îşi pierd personalitaea juridică. Prin unire se realizează o societate mai puternică, cu personalitate proprie, diferită de cele participante la această operaŃiune juridică, dar care prin unirea capitalurilor, a pieŃei câştigate de fiecare, devine mai puternică şi face faŃă mai bine concurenŃei şi cerinŃelor pieŃei.-

Divizarea societăŃii comerciale este o operaŃiune juridică prin care o societate îşi distribuie propriul patrimoniu altor societăŃi existente sau care iau fiinŃă, cu pierderea sau nu a propriei personalităŃi juridice. De regulă divizarea unei societăŃi se realizează cu ocazia dizolvării acesteia şi presupune preluarea de către una sau mai multe societati interesate a unor părŃi din patrimoniul ei. SocietăŃile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza, numai dacă nu a început repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce li s-ar cuveni din lichidare.

Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăŃi de forme diferite. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiŃiile

stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăŃii. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinŃează o nouă societate, aceasta se constituie în condiŃiile prevăzute de Legea 31 / 1990 (republicată) pentru foema de societate convenită.

Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăŃii care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăŃile beneficiare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau divizării, în schimbul atribuirii de acŃiuni şi de părŃi sociale ale acestora către asociaŃii societăŃii care încetează şi, eventual, a unei sume de bani, care nu poate depăşi 10 % din valoarea nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale atribuite.-

În baza hotărârii adunării generale a acŃionarilor a fiecăreia dintre societăŃile care participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde :

70

- forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăŃilor participante la operaŃiune;

- fundamentarea şi condiŃiile fuziunii sau ale divizării; - stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăŃilor

beneficiare; - modalităŃile de predare a acŃiunilor sau a părŃilor sociale şi data de la care

acestea dau dreptul la dividende; - raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale şi, dacă este cazul,

cuantumul sultei; - cuantumul primei de fuziune sau de divizare; - drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale; - data bilanŃului contabil de fuziune sau a bilanŃului contabil de divizare,

data care va fi aceeaşi pentru toate societăŃile participante; - orice alte date care prezintă interes pentru operaŃiune.-

Proectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanŃii societăŃilor participante, se depune la oficiul registrului comerŃului unde este înmatriculată fiecare societate, însoŃit de o declaraŃie a societăŃii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său. Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României pe cheltuiala părŃilor, integral sau în extras, potrivit dispoziŃiei judecătorului delegat sau cererii părŃilor.

Societatea se dizolvă prin :

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii; - imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau realizarea

acestuia; - declaraea nulităŃii societăŃii; - hotărârea adunării generale; - hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice,

precum neânŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii;

- falimentul societăŃii; - alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.

În situaŃia în care în actul constitutiv se prevede un termen determinat, limitat de funcŃionarea a societăŃii, administratorii sunt obligaŃi să consulte asociaŃii cu cel puŃin un an înainte de expirarea duratei societăŃii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.- În cazul în care administratorii nu se pronunŃă, oricare dintre asociaŃi poate cere impunerea acestei consultări prin instanŃele de judecată.

În cazul societăŃilor pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, pe lîngă cauzele de dizolvare enumerate mai sus, Legea 31 / 1990 (republicată), dizolvarea societăŃii intervine şi în cazul în care capitalul social sau (şi) numărul acŃionarilor scade sub minimul legal şi nu se acŃionează în termen de nouă luni pentru completarea lor.

SocietăŃile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, cînd, datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur.

71

Dizolvarea societăŃilor cimerciale poate fi efectuată şi la cererea camerei de comerŃ sau a oricărei persoane, în cazurile în care :

- societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; - societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanŃul contabil sau alte

acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerŃului; - societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaŃii au

dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinŃa cunoscută - societatea şi-a întrerupt activitatea mai mult de trei ani chiar dacă a anunŃat

acest lucru organelor fiscale şi a înscris întreruperea la registrul comerŃului.

Hotărârea definitivă a adunării generale sau a tribunalului de dizolvare a societăŃii nu are ca efect pierderea personalităŃii juridice a acesteia, ci creează condiŃii pentru efectuarea operaŃiunilor de lichidarea astfel încât să fie protejaŃi creditorii, iar asociaŃii să beneficieze de o dreaptă împărŃire a patrimoniului după stingerea pasivului.

Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni sub sancŃiunea răspunderii personale şi solidare pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins. Această interdicŃie prevăzută de Legea 31 / 1990 (republicată) la Art. 228 (2), se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăŃii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinŃă judecătorească. Cu excepŃia întreprinderii de noi operaŃiuni, administratorii îşi continuă mandatul lor pînă la preluarea funcŃiei de către lichidatori.-

Numirea lichidatorilor se face de regulă de către adunarea generală a asociaŃilor. La societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată hotărârea adunării generale trebuie luată cu unanimitate de voturi iar la societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni hotărârea trebuie luată cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului constitutiv.

Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse la registrul comerŃului pentru a fi înscrise şi publicate în Monitorul Oficial al României, după care vor depune şi specimenul de semnătură şi vor exercita această funcŃie.-

Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Atât lichidatorii persoane fizice cît şi reprezentanŃii persoanelor juridice trebuie să fie lichidatori autorizaŃi în condiŃiile legii.-

Imediat după preluarea funcŃiei, primele acte încheiate de lichidatori vor fi un inventar al bunurilor şi un bilanŃ, care să consemneze situaŃia exactă a activului şi pasivului societăŃii pe care le vor semna împreună cu administratorii.-

Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li s-au încredinŃat de administratori şi actele societăŃii. De asemenea, vor Ńine un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii şi îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.

Prerogativele lichidatorilor sunt mai largi decât cele ale foştilor administartori. Astfel, Legea 31 / 1990 (republicată) prevede că lichidatorii, în afară de puterile conferite de asociaŃi, vor putea :

- să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în interesul lichidării; - să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare;

72

- să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;

- să facă tranzacŃii; - să lichideze şi să încaseze creanŃele sociatăŃii, chiar în caz de faliment al

debitorilor, dând chitanŃă; - să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să

îndeplinească orice acte necesare; - pot face operaŃii comerciale în interesul lichidării; pentru operaŃiile

efectuate de lichidatori care nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar.-

Scopul exclusiv în care vor acŃiona lichidatorii pe perioada mandatului lor este conservarea patrimoniului societăŃii, stabilirea exactă a activului şi pasivului, pregătirea condiŃiilor pentru lichidare şi lichidarea propriuzisă a lui prin plata debitelor şi apoi repartizarea asociaŃilor a activului rămas.- ChitanŃa de primire, semnată de ultimul asociat, a celei din urmă repartiŃii Ńine loc de aprobare a contului şi a repartiŃiei făcută fiecărui acŃionar.

Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult trei ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungii acest termen cu cel mult doi ani.- După terminarea lichidării lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din registrul comerŃului. Lichidarea nu liberează pe asociaŃi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăŃii.

După aprobarea socotelilor şi terminarea repartiŃiei, registrele şi actele societăŃii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaŃi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.

În societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, acestea vor fi depuse la registrul comerŃului, unde orice parte interesată va putea lua la cunoştinŃă de ele, cu autorizaŃia instanŃei.-

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):

1. Clauze privind conducerea şi gestiunea societăŃii 2. Clauzele privind drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor 3. Administrarea societăŃii. 4. Registrele societăŃii. 5. Fuziunea, dizolvarea şi lichidarea.

6. AplicaŃii Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă: 1. SocietăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, având în vedere modul lor de organizare emit:

a. părŃi sociale; b. acŃiuni; c. părŃi de interese.

2. Hotărârile adunării generală a acŃionarilor, în cadrul societăŃior comerciale pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, se iau prin vot deschis cu excepŃia hotărârilor privind

73

alegerea membrilor consiliului de administraŃie şi a cenzorilor; revocarea lor şi a celor referitoare la răspunderea administratorilor, se iau prin vot ................... 3. Adunarea generală extraordinară a acŃionarilor, în cadrul societăŃii pe acŃiuni se întruneşte pentru a lua o hotărâre cu privire la:

a. stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciŃiul financiar următor;

b. gajarea, închirierea sau desfiinŃarea mai multor unităŃi ale societăŃii;

c. fuziunea cu alte societăŃi sau divizarea societăŃii; d. pronunŃarea asupra gestiunii administratorilor; e. fixarea programului de activitate pentru exerciŃiul următor.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:

1. Răspuns: b. Ref.: pag. 142 Management financiar-contabil 2. Răspuns: secret Ref.: pag. 174 Management financiar-contabil 3. Răspuns: c. Ref.: pag. 172 Management financiar-contabil

Precizări privind capitolul următor Afacerile reuşite aparŃin întreprinderilor care adoptă un management bazat pe

responsabilitate economică şi socială, care au „cultul excelenŃei”, adică îşi asumă „schimbarea” şi „perfecŃionarea continuă”, ca valori strategice fundamentale.

Lectiile 12, 13 si 14

Cap 8 OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI ÎN SFERA ÎNTREPRINDERILOR

Introducere

Prin mecanismul său de dezvoltare, economia de piaŃă se bazează pe concurenŃă şi competitivitate. Reuşesc întotdeauna acei manageri care au o deosebită capacitate de conducere şi organizare şi care se adaptează rapid la cerinŃele pieŃei. Obiectivul capitolului

Extinderea activităŃii unei firme, analiza şi anticiparea eşecului în afaceri sunt probleme fundamentale ale managementului. Concepte cheie

• Riscul valutar • Riscul strategic sau competiŃional

74

• Norme contabile Rezumat În condiŃiile actuale suntem martori ai unui proces în care unele întreprinderi îşi demonstrează viabilitatea şi posibilităŃile de dezvoltare viitoare, în timp ce altele bat pasul pe loc sau sunt într-o stare falimentară. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unor obiective generale şi specifice, clar formulate, precum şi a unor strategii aferente realizării acestora. Conducerea întreprinderilor, a căror performanŃe realizate sunt la un nivel scăzut, se concentrează asupra rezolvării problemelor curente, bazându-şi activitatea pe realizarea unor obiective pe termen scurt, fără a avea o perspectivă clară asupra dezvoltării în concordanŃă cu exigenŃele economiei de piaŃă. Reiese că asigurarea viabilităŃii şi creşterii economice a întreprinderii trebuie să se bazeze pe un plan strategic pe termen lung, bine conceput şi dimensionat, care să asigure o poziŃie bună concurenŃială şi realizarea unor indicatori economici şi financiari superiori.

Obiectivul principal al managementului constă, în general, în maximizarea valorii întreprinderii. În practică, însă, în funcŃie de natura activităŃii, alături de maximizarea profitului, managementul poate avea şi alte obiective precum:

� Dezvoltarea şi diversificarea activităŃii, prin care se urmăreşte fie creşterea puterii sale competitive, fie diminuarea riscului activităŃii desfăşurate, prin diversificarea preocupărilor pe mai multe direcŃii de acŃiune,

� Reducerea riscului în concordanŃă cu care creşterea profitului devine un obiectiv secundar, prioritară fiind siguranŃa şi stabilitatea întreprinderii;

� Individualizarea propriei imagini de firmă, prin oferirea, la un preŃ scăzut, a unor produse sau servicii care, fie nu sunt asigurate pe piaŃa obişnuită, fie se caracterizează printr-o calitate de excepŃie; tot aici se pot încadra şi agenŃii economici care urmăresc obŃinerea statutului de partener serios, corect, loial, evitând să se lase antrenaŃi de dragul maximizării, cu orice preŃ, a profitului;

� Preocupări de natură socială, în cadrul cărora se pot înscrie: îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă ale angajaŃilor, realizarea unor produse ecologic pure, evitarea poluării mediului, etc. Alături de cele prezentate, tot în sarcina managementului intră şi asigurarea

infrastructurii financiare a întreprinderii, prin: 1. Identificarea potenŃialelor surse de finanŃare; 2. Atragerea celor mai eficiente surse, în funcŃie de necesităŃile de

acoperire, dar şi de cel al costului capitalului; 3. Stabilirea strategiilor şi tacticilor de acŃiune în concordanŃă cu politica

generală a firmei şi cu obiectivele corporative din domeniile financiar, personal, marketing;

4. Accelerarea circuitului capitalului; 5. Asigurarea echilibrului financiar;

Managementul unei firme înregistrează succes atunci când deŃine un control cât mai deplin asupra constrângerilor la care este supusă activitatea întreprinderii. El trebuie să acŃioneze coordonat cu toate departamentele din cadrul întreprinderii, dacă se doreşte ca aceasta să funcŃioneze cât mai eficient posibil.

75

COMPORTAMENTUL MANAGEMENTULUI FINANCIAR ÎN CONDI łII DE CRIZĂ

Activitatea întreprinderilor în condiŃiile economiei existente este, în mare măsură, dependentă de situaŃiile critice de ordin economic şi politic care, în ultimul timp îşi lasă tot mai abuziv amprentele asupra activităŃilor financiare a lor. Evident că în aceste condiŃii, se măreşte gradul de supunere a firmelor riscurilor economice şi financiare care, din păcate, aduc deocamdată doar pierderi. Nu negăm, însă, partea pozitivă pe care o poate aduce cu sine riscul, ea manifestându-se în profituri şi câştiguri suplimentare.

Riscul persistă în mod obiectiv, indiferent de faptul dacă îl conştiintizează unităŃile economice sau nu, reflectându-se în nerealizarea sau nesolicitarea Managementul în sfera întreprinderilor în contextul tranziŃiei producŃiei fabricate, reducerea eficienŃei investiŃiilor capitale, reducerea sau lipsa profitului, creşterea cheltuielilor, etc.

ExperienŃa Ńărilor economice avansate demonstrează că în activitatea lor, toŃi agenŃii economici trebuie să Ńină cont de factorul de risc, care poate favoriza sau defavoriza obŃinerea rezultatelor preconizate.

IMPLICA łII MANAGERIALE ALE CRE ŞTERII ECONOMICE LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE

Multitudinea problemelor cu care se confruntă în prezent un manager, complexitatea şi diversitatea factorilor de influenŃă cu care interferează activitatea de conducere, mutaŃiile profunde survenite sub aspect politic, social şi, mai ales, economic, frecvenŃa schimbărilor de ordin tehnic, tehnologic, legislativ şi de mentalitate impun, mai mult ca oricând, o pregătire polivalentă, multidisciplinară a persoanelor cu funcŃii de decizie.

Extinderea activităŃii unei firme, analiza şi anticiparea eşecului în afaceri sunt problemele fundamentale ale managementului.

Extinderea este unul din cele mai importante obiective ale unei firme. ImplicaŃiile financiare ale creşterii sunt reprezentate de o continuă nevoie de finanŃare, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. 0 bună gestionare a fluxurilor de numerar va reduce necesitatea finanŃării de către acŃionari şi creditori a creşterii pe termen lung, iar controlul exercitat de firmă asupra capitalului circulant va minimiza necesităŃile de finanŃare pe termen scurt. Un management financiar eficient al dezvoltării unei activităŃi încorporează ambele elemente menŃionate anterior.

Managementul financiar al dezvoltării activităŃii unei firme se confruntă cu multiple probleme, cele mai principale fiind:

� determinarea motivelor unei extinderi a activităŃii firmei; � alegerea optimă a strategiilor de extindere a activităŃii; � analiza implicaŃiilor financiare în procesul de extindere a activităŃii

Realizarea strategiei de creştere presupune efectuarea unor investiŃii durabile, în special în crearea de noi mijloace fixe. De aceea, asigurarea condiŃiilor financiare favorabile derulării strategiei de creştere, precum şi respectarea rigorilor financiare asociate investiŃiilor, reprezint ă cea dintâi implicare a managementului financiar în

76

asigurarea dezvoltării economice a firmei, concretizată în estimarea principalilor factori ce determină eficienŃa investiŃiilor: volumul total al cheltuielilor pentru investiŃii, durata de viaŃă, profitul aşteptat, valoarea reziduală a investiŃiei.

Comportamentul managementului întreprinderii nu se poate limita prin activitatea lui numai la determinarea nevoilor de finanŃare şi de găsire a surselor de finanŃare aferente, ci este chemat să se preocupe sistematic şi de modul în care se poate face faŃă obligaŃiunilor întreprinderii, devenite scadente. În acest context, cea dea patra implicaŃie a managementului financiar în asigurarea creşterii întreprinderii este controlul şi analiza sistematică a menŃinerii echilibrului financiar a întreprinderii.

PROMOVAREA MANAGEMENTULUI PROFESIONIST - PREMISA REVITALIZ ĂRII

ŞI CREŞTERII ECONOMICE A AGEN łILOR ECONOMICI În contextul economiei de piaŃă, avantajul competitiv aparŃine agenŃilor economici

care promovează libera iniŃiativă şi performanŃă. Ei sunt în măsură să se adapteze la cerinŃele pieŃei, prin implementarea inovaŃiei, a tehnologiilor, a structurilor organizatorice, şi, implicit, la formarea competenŃelor.

Afacerile reuşite aparŃin întreprinderilor care adoptă o strategie bazată pe responsabilitate economică şi socială, care au „cultul excelenŃei”, au scos în evidenŃă opt caracteristici comune ale unei concepŃii strategice eficiente:

� a acŃiona sistematic ; � a rămâne apropiat de clienŃi şi a învăŃa de la ei; � a încuraja inovaŃia şi a genera „campionii”; � a trata resursele umane ca o bursă a calităŃii şi productivităŃii; � a mobiliza întregul personal în jurul unei valori cheie; � a promova o structură organizatorică simplificată, în ideea că cele mai bune firme

au un număr redus de eşaloane manageriale; � a preleva rigoarea, supleŃea şi autonomia faŃă de valorile centralizate; � a rămâne în cadrul afacerilor cunoscute, al competenŃelor validate de practică.

În realitate, trecerea de la cunoaşterea principiilor manageriale la aplicarea lor, reprezintă esenŃa managementului eficient. ConcepŃia managerială a omului de afaceri stă la baza planului său de acŃiune care presupune elaborarea soluŃiilor economice, tehnice şi strategice optime, identificarea competenŃelor existente într-un colectiv şi stabilirea responsabilităŃii indivizilor, motivarea acŃiunii lor, şi, nu în ultimul rând, controlul acŃiunilor întreprinse şi obŃinerea rezultatelor scontate.

Managerul este cel care proiectează afacerea, fixează obiectivele şi elaborează strategiile, organizează activitatea şi îi motivează pe oameni să se angajeze în realizarea obiectivelor, stabileşte norme de performanŃă şi evaluează activitatea întreprinderii în raport cu aceste norme, formează oameni şi îi sprijină să-şi dea măsura competenŃei lor.

Referindu-ne strict la domeniul economic merită să fie prezentate rezultatele cercetărilor întreprinse de unul dintre cei mai mare specialişti în managementul Henry Mintzberg. El consideră că managementul are roluri principale pe care le grupează în trei categorii:

77

1. Roluri de contract, în care el se manifestă ca leader, reprezintă firma în relaŃiile ei publice, şi, în acelaşi timp, îi uneşte pe angajaŃi în jurul unor obiective prioritare;

2. Roluri de informare, care constau în culegerea permanentă a informaŃiilor asupra întregii activităŃi. Managerul este în această postură un propagator al informaŃiilor esenŃiale în rândul subordonaŃilor, un purtător de cuvânt al întreprinderii când comunică în exterior informaŃiile relevante;

3. Roluri de decizie, potrivit cărora el hotărăşte şi acŃionează pentru îndeplinirea scopurilor afacerii, repartizarea resurselor şi gestionează toate fenomenele pozitive şi disfuncŃionale, ce apar în procesul muncii. Toate acestea, converg a recunoaşte că managementul este nu doar o ştiinŃă, care

se poate învăŃa, ci şi o artă, care necesită angajarea în permanenŃă a unui proces de autoformare. Astfel, un manager performant trebuie să aibă formată o gândire strategică prin spirit puternic inovator, abordarea sistematică a problemelor şi aptitudinile practice necesare conducerii, făcând faŃă unor înalte exigenŃe intelectuale, care să ştie să combine în mod concret leadership-ul cu faptele, cu calculele necesare şi intuiŃia.

Sintetizând diverse însuşiri ale unui conducător eficient, propunem un model managerial ale cărei componente sunt:

CapacităŃi intelectuale: supleŃea minŃii şi vivacitate intelectuală pentru a identifica problemele, partenerii, concurenŃa, beneficiarii şi pentru a selecŃiona şi a sintetiza informaŃiile pertinente.

Respectul de sine presupune cunoaşterea profundă şi realistă a propriei personalităŃi, dar şi încredere în sine, echilibru, flexibilitate, colaborare, conştientizare a ceea ce are de făcut.

Deschiderea spre ceilalŃi impune manifestarea interesului şi a respectului sincer pentru parteneri, hotărârea de a le acorda maximum de încredere, de a şti să comunice cu ei, de a demonstra voinŃa şi capacitatea lucrului în echipă. Perspectiva este identificată cu facultatea de a stăpâni afacerea în întregul său şi cu puterea de concentrare asupra esenŃialului.

Obiective şi rezultate preconizate a fi atinse. Un rol considerabil îl au în acest caz iniŃiativele ce conduc la realizarea obiectivelor chiar şi în situaŃii care comportă risc şi incertitudine. Aceasta presupune un spirit dezvoltat de a întreprinde acŃiuni noi, precum şi perseverenŃă de a le finaliza prin decizii adecvate, prin asumarea responsabilităŃilor.

Multe din calităŃile managerului au fost evidenŃiate cu mult timp în urmă de primii teoreticieni ai managementului care se referă la însuşirile intelectuale şi morale ale managementului, menŃionând cu prioritate: inteligenŃa, judecata, tactul, cinstea, energia, fermitatea, educaŃia şi, în ultimul rând, sănătatea. Pe lângă aceste însuşiri considerate indispensabile unui manager, el mai deŃine: modestia, generalizitatea, sensibilitatea, abilitatea şi imaginaŃia creatoare. În acelaşi timp, managerul trebuie să dispună de cunoştinŃe profesionale, psihologice şi sociologice. În măsura în care este disponibil şi apropiat de subordonaŃi, el trebuie să posede descernământul de a-i evalua şi capacitatea de a-i mobiliza întru realizarea obiectivelor.

Deoarece colaborarea, colegialitatea, cinstea şi solicitudinea asigură comunicarea normală şi exercită o influenŃă benefică asupra capacităŃii de muncă se cere remarcat unul din cele mai bune sfaturi în arta delicată a relaŃiilor interumane: „Dacă există vre-un secret al succesului, el rezidă în capacitatea de a înŃelege punctul de vedere al celuilalt şi de a vedea lucrurile atât din perspectiva acestuia, cât şi din proprie perspectivă”.

78

Un manager profesionist trebuie, în primul rând, să posede talent managerial, să manifeste dorinŃa de a conduce şi să aibă o pregătire generală bună. Identificarea acestor elemente presupune un riguros proces de selecŃie, similar cu cel realizat pentru profesiunile artistice, o pregătire specifică managerială, care să asigure însuşirea conceptelor, metodelor, aptitudinilor şi comportamentelor manageriale necesare, facilitate cu prisosinŃă de ştiinŃa managementului. Implementarea managementului profesionist la nivelul agenŃilor economici este condiŃionată de reproiectarea sistemelor de management, corespunzător mecanismelor şi cerinŃelor economiei de piaŃă. Efortul de învăŃare rapidă a noilor mecanisme presupune o viziune integrală a cunoştinŃelor manageriale, economice, comerciale, tehnice, tehnologice şi psihologice, pentru ca fiecare conducător să-şi poată exercita bine misiunile pe care le are. La nivelul întreprinderii, restructurarea managerială repune în discuŃie echilibrul între deschiderea managerilor către mediul exterior întreprinderii, cu mult mai manifestată şi concentrarea pe mecanismele de conducere internă, care, în noile condiŃii, pot fi stăpânite, prin efortul delegării de autoritate, de către alte categorii de conducători.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen): 1. Comportamentul managerului în situaŃii de criză. 2. Implica Ńiile manageriale ale creşterii economice la nivel de întreprindere 3. Promovarea managementului profesionist