Mama Urbanismului Participativ

9
Mama urbanismului participativ Locuitorii unui cartier al Londrei s-au opus intereselor imobiliare și au reușit să devină dezvoltatorii propriului cartier. Coin Street Community Builders e întruchiparea urbanismului participativ, făcut de către localnici pentru ei înșiși. Malul sud-londonez al Tamisei e una dintre cele mai apreciate zone ale metropolei britanice. În jurul turnului Oxo, simbol al Londrei contemporane, și a străzii Coin s-a dezvoltat un cartier vibrant, plin de restaurante, galerii de artă, studiouri de design și locuințe cu chirii ieftine. Când urbaniștii dau exemple de practici sustenabile și urbanism participativ, zona Coin Street revine cu încăpățânare. Lucrurile nu au stat așa mereu. Zona Coin Street era, acum patru decenii, gri, pustie și deprimantă. Un tip de peisaj specific mai oricărui oraș industrial din Anglia baronesei Thatcher. Pentru aspectul actual, londonezii nu au de ce să le mulțumească dezvoltatorilor imobiliari privați. Ci chiar locuitorilor zonei care n-au capotat în fața puterii investitorilor. La sfârșitul anilor '60, o zonă de aproape 57.000 de metri pătrați din South Bank, la doi pași de Royal National Theatre și de galeriile Tate Modern, rămăsese în paragină. Acest spațiu, folosit pentru docuri, fabrici și locuințe muncitorești a suferit un declin rapid în condițiile închiderii fabricilor și extinderii afacerilor imobiliare. Treptat, cartierul muncitoresc s-a pierdut. Școlile s-au închis, micile magazine au intrat în faliment, locuitorii au plecat sau au fost evacuați. În planurile urbanistice de la mijlocul anilor '70, zona era marcată pentru dezvoltare comercială. Investitorii imobiliari se luptau să construiască birouri și hoteluri, inclusiv o clădire care ar fi urmat să fie cel mai înalt hotel din Europa. Din tot acest proiect ambițios de dezvoltare comercială lipseau doar rezidenții, care nu-și mai găseau locul printre clădirile de sticlă. Tocmai exclușii au reușit să dea planurile peste cap. Locuitorii s-au opus reducerii spațiului public și delocalizării familiilor. Viziunea lor viza un cartier cu locuințe accesibile, cu oportunități de muncă și cu spații publice deschise care să valorifice apropierea de Tamisa. Diferența dintre locuitorii din zona Coin Street și cei supuși demolărilor în alte locuri, din Anglia sau aiurea, e că londonezii și-au dus opoziția la un alt nivel. În loc să se lamenteze, s-au organizat. Și le-a ieșit. În 1977, au înființat organizația Coin Street Action Group care a conceput planuri urbanistice pentru South Bank. Spre deosebire de dezvoltatori, localnicii nu doreau birouri si hoteluri, ci parcuri si locuințe sociale. Grupul de Acțiune a pus pe hârtie planuri pentru locuințe, pentru un nou parc pe marginea râului, o zonă pietonală, ateliere de producție, magazine și locuri de divertisment. Ideea era ca zona să devină un loc mai bun pentru trăit, vizitat și muncit. Cele două proiecte antagonice au fost supuse dezbaterii publice și, într-un final au fost aprobate amândouă. După 7 ani de campanie potrivnică, investitorii imobiliari au vândut terenurile municipalității care le-a cedat către Coin Street Community Builders (CSCB),

Transcript of Mama Urbanismului Participativ

Page 1: Mama Urbanismului Participativ

Mama urbanismului participativLocuitorii unui cartier al Londrei s-au opus intereselor imobiliare și au reușit să devină dezvoltatorii propriului cartier. Coin Street Community Builders e întruchiparea urbanismului participativ, făcut de către localnici pentru ei înșiși.Malul sud-londonez al Tamisei e una dintre cele mai apreciate zone ale metropolei britanice. În jurul turnului Oxo, simbol al Londrei contemporane, și a străzii Coin s-a dezvoltat un cartier vibrant, plin de restaurante, galerii de artă, studiouri de design și locuințe cu chirii ieftine. Când urbaniștii dau exemple de practici sustenabile și urbanism participativ, zona Coin Street revine cu încăpățânare. Lucrurile nu au stat așa mereu. Zona Coin Street era, acum patru decenii, gri, pustie și deprimantă. Un tip de peisaj specific mai oricărui oraș industrial din Anglia baronesei Thatcher. Pentru aspectul actual, londonezii nu au de ce să le mulțumească dezvoltatorilor imobiliari privați. Ci chiar locuitorilor zonei care n-au capotat în fața puterii investitorilor.La sfârșitul anilor '60, o zonă de aproape 57.000 de metri pătrați din South Bank, la doi pași de Royal National Theatre și de galeriile Tate Modern, rămăsese în paragină. Acest spațiu, folosit pentru docuri, fabrici și locuințe muncitorești a suferit un declin rapid în condițiile închiderii fabricilor și extinderii afacerilor imobiliare. Treptat, cartierul muncitoresc s-a pierdut. Școlile s-au închis, micile magazine au intrat în faliment, locuitorii au plecat sau au fost evacuați. În planurile urbanistice de la mijlocul anilor '70, zona era marcată pentru dezvoltare comercială. Investitorii imobiliari se luptau să construiască birouri și hoteluri, inclusiv o clădire care ar fi urmat să fie cel mai înalt hotel din Europa. Din tot acest proiect ambițios de dezvoltare comercială lipseau doar rezidenții, care nu-și mai găseau locul printre clădirile de sticlă.Tocmai exclușii au reușit să dea planurile peste cap. Locuitorii s-au opus reducerii spațiului public și delocalizării familiilor. Viziunea lor viza un cartier cu locuințe accesibile, cu oportunități de muncă și cu spații publice deschise care să valorifice apropierea de Tamisa. Diferența dintre locuitorii din zona Coin Street și cei supuși demolărilor în alte locuri, din Anglia sau aiurea, e că londonezii și-au dus opoziția la un alt nivel. În loc să se lamenteze, s-au organizat. Și le-a ieșit.În 1977, au înființat organizația Coin Street Action Group care a conceput planuri urbanistice pentru South Bank. Spre deosebire de dezvoltatori, localnicii nu doreau birouri si hoteluri, ci parcuri si locuințe sociale. Grupul de Acțiune a pus pe hârtie planuri pentru locuințe, pentru un nou parc pe marginea râului, o zonă pietonală, ateliere de producție, magazine și locuri de divertisment. Ideea era ca zona să devină un loc mai bun pentru trăit, vizitat și muncit. Cele două proiecte antagonice au fost supuse dezbaterii publice și, într-un final au fost aprobate amândouă. După 7 ani de campanie potrivnică, investitorii imobiliari au vândut terenurile municipalității care le-a cedat către Coin Street Community Builders (CSCB), compania cooperatistă a activiștilor, contra sumei de doar 1 milion de lire.Pentru a obține finanțarea necesară materializării planurilor, activiștii au gândit tot soiul de scheme de profit. De pildă, au semnat contracte temporare pentru spații de parcare, iar veniturile le-au investit în locuințe sociale. O altă strategie, aparent contraintuitivă, a fost să deschidă comerțului unele spații. „Nu e nici o ironie că aici există restaurante, e o strategie economică deliberată", explică Iain Tuckett, activist și actual director executiv al CSCB. „Orice strategie care se vrea sustenabilă trebuie să aibă ceva care aduce bani și trebuie să-i recicleze. E o abordare de tip Robin Hood".Compania a reușit să facă compromisuri comerciale fără să-și trădeze cauza. În 1988, se dădea în folosință primul complex de locuințe sociale și o fostă clădire de pe chei dedicată magazinelor și birourilor. În 1994, alt ansamblu de locuințe sociale a început să primească locatari, iar cel mai recent s-a deschis în 2001. Ansamblurile de locuit conțin case, duplexuri, și apartamente mici, fiecare cu spații de parcare și cu grădină comună.Povestea de succes a activiștilor de pe Coin Street a devenit exemplu în urbanismul participativ și comunitar nu doar pentru că oferă un model de regenerare fără gentrificare, ci

Page 2: Mama Urbanismului Participativ

și pentru că infirmă o sumă de mituri. Localnicii nu sunt complet lipsiți de putere în fața giganților imobiliari, atât timp cât se organizează și vin cu alternative. De asemenea, arată că o antrepriză socială nu se limitează la asistență, ci poate găsi metode prin care să mulgă investitorii privați de bani pentru proiectele sociale. Nota: articol scris de Adrian Deoanca si publicat in numarul 8/ ianuarie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

Conceptul de participare evidenţiază în parteneriatul public privat ideea deidentitate, de flexibilitate şi dezvoltare durabilă.Abordarea sistemică a acestor idei este dinamică prin puterea opiniei şi presupuneun proiect participativ al parteneriatului public privat.

Problematica unei astfel de abordări pentru stabilirea soluţiei în urbanism este un proces complex unitar şi de durată.Conceptul de urbanism participativ presupune soluţii particulare oferite situaţiilor şi problemelor particulare, identitate, importanţă acordată „proiectului local” şi noţiuneastrategică de „proiect urban”. Presupune starea de echilibru între spaţiul mental al anonimatului şi al cunoscutului, public privat.Proiectul urban reprezintă o abordare contemporană ce îşi propune medierea ideilor de continuitate şi schimbare în contextul abordării sistemice a conceptului deurbanism participativ.Conceptul de participare poate dezvolta puncte de vedere ca alternative, cavariante pentru stabilirea soluţiei în urbanism.Exerciţiul dialogului, al spiritului critic, presupun o viziune în profunzime ce particularizează soluţia de urbanism, aducând în discuţie conceptul de „genius loci” prin procesul unei analize participative.Abordarea dialogului sub pretextul conceptului de „genius loci” pesonalizeazăideea identităţii prin ceea ce reprezintă spiritul locului concretizat prin exprimarea opiniei personale.În consolidarea parteneriatului public privat are o importanţă definitoriedimensiunea etică, socială, prin consultarea populaţiei.Alvaro Siza este de părere că „Oraşul este asemenea unei conversaţii. Distingemtrăsături singulare, schimburi neîntrerupte de semne, de ridică voci ale diferiţilor  protagonişti.”Urbanismul participativ reprezentat de parteneriatul public privat este abordareasistemică a conceptului ca proces democratic de implicare a tuturor actorilor pentrustabilirea soluţiei în urbanism.

Pu b l i c Pa r t i c i p at ion i s to …… promote the exchange of information and experiences.… foster the comprehension for differing other opinions and the coordination of interests.… enhance the quality and transparency of decisions.… enhance the acceptance and traceability of decisions, also of those whose social benefits will become evident only in the long run.… strengthen the identification of citizens and interest groups with decisions, but also with the areas they live in.… strengthen people’s trust in politics and public administration and to provide broader bases of decision-making for political and administrative decision-makers.… create a broad approach to opinion-forming.… help avoid delays and extra costs in the implementation of the policies, plans, programmes, and legal instruments, thereby optimising the use of resources.Pr inc i p l e s o f Pu b l i c Pa r t i c i p at ionPrinciples of Public Participation

Page 3: Mama Urbanismului Participativ

InvolvementPolitics and administration integrate the public in the development of theirpolicies, plans, programmes, or legal instruments. This may lead to jointly supported solutions which can be implemented more smoothly.

Transparency and TraceabilityAs the process of public participation is transparent, also its results are traceable. Transparency and traceability build confidence in politics and administration.Joint ResponsibilityPublic participation means for all participants to accept responsibility for the jointly performed work and its outcome. In this way both the quality of the outcome and people’s identification with it can be improved.Room for ManoeuvrePublic participation requires room for manoeuvre. At the outset of the process all participants are exactly informed about this scope. Participants are thus in a position to judge their scope for influence realistically.Balance and Equal OpportunitiesWithin the clearly defined room for manoeuvre public participation processes aim at offering their participating groups equal opportunities and equal scope for influence. All target groups are addressed in a balanced way. The participation process is organised barrier-free.Mutual RespectPublic participation is a process of comprehensive involvement of the persons affected by or interested in decisions on policies, plans, programmes, and legal instruments. All participants are aware of their different roles in such a process.They deal with each other respectfully. This enhances the good cooperation of all participants.FairnessThe concerns of participants are taken seriously. Participants meet each other in a climate of partnership. Argument and counter-argument are dealt with in fairness in public participation processes. A fair way of dealing with each other is the basis for fruitful cooperation.InformationTaking into account the legal basis and possibilities the flow of information and the access to information is guaranteed for all those interested.Clear LanguageIn the process of public participation information and framework conditions are communicated and provided clearly and understandably. This facilitates mutual understanding and avoids potential time lags, disappointment or other difficulties in cooperation.DeadlinesPublic participation takes place at an early time. Prior to the decision there is sufficient time for information, consultation or cooperation. As a consequence, participants are on the one hand offered effective scope for influence. On the other hand, time lags and additional costs

Page 4: Mama Urbanismului Participativ

which might arise from subsequent changes if participation takes place too late, can be avoided.OrganisationFor processes of public participation at the beginning the way of organisation as well as the competences and contact persons within the administration are laid down in a binding form. This provides participants with the necessary clarity and promotes effective and efficient working.Decision and FeedbackThe decision-makers take account of the results of the public participation process in decision-making. ‘Take account’ means that they deal with the results respectfully and include them as far as possible in the decision. The decision should be communicated in a way taking reference to the subject-matters of the publicparticipation process. In this way politics and administration can express their appreciation of the participants’ contributions and build confidence.Legal ScopePublic participation takes place within the framework of the Federal Constitution and any other existing legal requirements. Where there is room for manoeuvre concerning the design of public participation, the Standards of Public Participation are to be applied.

ADVOCACY PLANNINGIn this participation method, which originated in the USA, an “advocate“ (not in the legal sense; usually a planner) gives ordinary citizens expert advice in planning matters, assists them and represents them before official bodies at communal and state level. Suitable

for underpinning the interests of segments of the population in planning processes where the former have difficulty in expressing themselves, are socially disadvantaged or are simply not organized

for ensuring that all segments of the population affected by a planning process are taken into account even-handedly

for mediating between the everyday world of ordinary citizens and the perspective of experts

Sequence of eventsIn advocacy planning there is no set sequence of events. An advocacy planner’s main activities are informing ordinary citizens about planning issues, working out suggestions together with ordinary citizens, representing the latter before official bodies such as the city administration, promoting and chairing discussion processes, and so on.Advocacy planning is mostly employed at local or regional level. Usually the advocacy planners are available throughout; examples of this are the local advice bureaus and the youth and environmental ombudsmen in Vienna. ParticipantsOrdinary citizens, advocacy planners Point to note

Advocacy planning should not lead to ordinary citizens being pushed into passive rôles or treated like children; instead, it should help them to stand up for their own interests and should make it easier to compensate for possible discrimination.

METHODSIn participation processes various different methods of involving people are usually employed. None of these guarantees that a participation process will succeed; but such methods can contribute significantly to

conducting participation processes in a structured and efficient way, 

Page 5: Mama Urbanismului Participativ

providing variety and interest, and  tracking down new solutions away from well-trodden paths.

Which method is appropriate?By now there are many different methods to promote participation. Which method makes the most sense for a given participation process depends (among other things) on

the number of participants expected / desired, how much time is available, and the “depth of participation“ – i.e. whether the process is one of >> information,

consultation or joint decision.It may make sense to combine more than one method, or to employ isolated components of a given method. Selecting the method(s) to be used can form part of the participation process. >> Facilitators will be glad to assist and advise you in selecting the most suitable method for your participation process. Overview of methodsBelow you will find descriptions of several tried and tested methods, grouped by the size of group they are most suitable for. >> Methods for small groups (up to about 15 persons)

>> Methods for medium-sized groups (about 20 to 30 persons)

>> Methods for larger groups (more than 30 persons)

>> All methods (in alphabetical order)

Here is a list of the various methods in alphabetical order. Click on any method in the list to learn more about it.

Activating opinion survey (C) Advocacy planning (JD)

Agenda Conference (C+JD)

Citizen jury (JD)

Citizen panel (I+C)

Community Organizing (JD)

Consensus conference (C+JD)

Cooperative discourse (JD)

Delphi survey (C)

Dialogue (JD)

Dragon Dreaming (JD)

Dynamic Facilitation   (JD)

Ephesos Model (I+C+JD)

Fish Bowl (C)

Focus Group (C)

Future conference (JD)

Page 6: Mama Urbanismului Participativ

Future workshop (JD)

Internet forum (C)

Mediation (JD)

Neosocratic dialogue (C)

Open space conference (C+JD)

Planning for real (JD)

Round Table (JD)

SEA Round Table (JD)

Simulation Game (JD+C)

Wisdom Council (C)

Workshop (I+C)

Worldcafé (JD+C)

Note: the letters in brackets indicate the level of involvement (I = Information, C = Consultation, JD = Joint decision)

CODE OF PRACTICE ON CONSULTATION1. Consult widely throughout the process, allowing a minimum of 12 weeks for writtenconsultation at least once during the development of the policy.1.1 Consultation is a continuous process that needs to be started earlyin the policy development process. 1.2 It is important to identify proactively relevant interested parties and those whom the policy will be likelyto affect. These groups should be contacted and engaged in discussion as early as possible in the policydevelopment process. 1.3 Informal consultation with these stakeholders should be conducted prior to the written consultationperiod. Not only does this lead to a more informed consultation exercise but it also ensures thatstakeholders are engaged early and have a better understanding of the policy. 1.4 The formal consultation period should always include a written consultation exercise. This written

Page 7: Mama Urbanismului Participativ

consultation period should be a minimum of 12 weeks. Departments should consider the specificcircumstances of their stakeholders and consider longer consultation periods at certain times, for exampleduring the summer holiday period.1.5 Although there will sometimes be circumstances that require a consultation period of less than 12 weeks,this should be the exception and should be avoided wherever possible. Such circumstances may betimetables set out in statute; those unavoidably dictated by EU or other international processes; thosetied to the Budget or other annual financial cycles; measures where there is a health and safety orsecurity dimension; or some other urgent requirement for the introduction of new measures. Where re-consultation takes place on the basis of amendments made in the light of earlier consultation, a shorterperiod may also be appropriate.1.6 Where a consultation takes place over a holiday period or lasts less than 12 weeks, extra effort should bemade to ensure that the consultation is still effective, by supplementing the written exercise with othermethods of consultation. 1.7 Where a consultation period is less than 12 weeks this must be highlighted in the consultation document,which should explain the Minister’s reasons for this, and the extra efforts taken to ensure that theconsultation is as effective as possible.1.8 Some stakeholders, for example small businesses, children, consumers and those from minoritycommunities, may be particularly difficult to reach. It is important to engage proactively with individuals,organisations and trade associations. Written consultation is not the only or even always the most effectivemeans of consultation. Other forms of consultation may help in this process. These might include:stakeholder meetings;public meetings;web forums;public surveys;focus groups;regional events; and

Page 8: Mama Urbanismului Participativ

targeted leaflet campaigns.2. Be clear about what your proposals are, who may be affected, what questions are being askedand the timescale for responses.3. Ensure that your consultation is clear, concise and widely accessible.4. Give feedback regarding the responses received and how the consultation process influencedthe policy