Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interv

1

M\d\lina Constantin

Maltratarea copilului -

`ntre cunoa[tere

[i interven]ie

MALTRATAREA COPILULUI - ~NTRE CUNOA{TERE {I INTERVEN}IE

2

Acest volum a ap\rut `n cadrul Programului de Promovare a

Asisten]ei Sociale `n Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere

financiar\ din partea Centrului Virtual de Resurse în Asisten]\ Social\

asistentasociala.ro [i firmei de consultan]\ Expert Projects.

Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\

[i va fi pedepsit\ conform legii.

Editura Lumen, 2004

Design copert\: Euro Market Advertising

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

M\d\lina Constantin - Maltratarea copilului - `ntre

cunoa[tere [i interven]ie, Ia[i, Editura Lumen, 2004,

România

Bibligr.

P: 298, cm 14,8 X 21

ISBN : 973-7766-24-5

Www.expertprojects.ro

ep

EXPERT PROJECTS

h larta precede teritoriuwww.asistentasociala.ro

Www.asociatialumen.ro

3

M\d\lina Constantin

Maltratarea copilului -

`ntre cunoa[tere

[i interven]ie


4

5

Cuprins

Argument ..................................................................................... 9

Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra

copilului ................................................................................ 131.1. Copilul – victim\ a abuzului .......................................................... 13

1.1.1. Specificul protec]iei [i bun\st\rii copilului ........................................13

1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 [i situa]ia actual\ 24

1.2. Defini]ii [i forme ale abuzului asupra copilului ............................. 281.2.1. Apari]ia termenului de abuz asupra copilului ....................................28

1.2.2. Conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra copilului ...........30

1.3. Teorii explicative privind abuzul asupra copilului ........................ 41

Cap. II – Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial ........... 532.1. Familia [i violen]a fizic\ împotriva copilului ................................ 53

2.1.1. Caracteristici ale comportamentului parental abuziv în familiile

dezorganizate .................................................................................................53

2.1.2. Limita dintre comportamentul normativ [i comportamentul abuziv al

p\rin]ilor .........................................................................................................57

2.1.3. Violen]a fizic\ asupra copilului ca percept educa]ional în cultura

tradi]ional\ româneasc\ ..................................................................................58

2.2. Etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra copilului ................ 632.2.1. Argumente în explicarea etiologiei abuzului .....................................63

2.2.2. Factori favorizan]i (de risc) ai apari]iei abuzului ...............................69

2.3. Copiii abuza]i fizic [i tipuri de comportamente abuzive în mediul

familial ................................................................................................ 742.3.1. Copilul – victim\ a agresiunii parentale ............................................74

2.3.2. Diferen]a dintre accident [i abuz fizic asupra copilului .....................78

2.3.3. Clasificarea abuzului fizic asupra copilului .......................................79

2.3.4. Pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului .................84

2.3.5. Violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii copilului ...........90


6

Cap. III – Consecin]e psiho-sociale ale abuzului fizic asupra

copilului ................................................................................ 963.1. Semnele [i consecin]ele abuzului fizic .......................................... 96

3.2. Traumele [i consecin]ele lor asupra dezvolt\rii copiilor .............. 106

3.3. Copilul în situa]ia de maltratare ................................................... 108

Cap. IV Neglijarea – Form\ specific\ de maltratare a copilului 1164.1. Neglijarea copilului, „o violen]\ neviolent\”? ............................. 116

4.2. Categorii [i tipuri de neglijare ..................................................... 118

4.3. Situa]ia neglij\rii copilului în România ....................................... 123

4.4. Cauzele neglij\rii copilului .......................................................... 127

4.5. Consecin]ele neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului ..................... 128

Cap. V - Familia [i neglijarea copilului ................................... 1315.1. Familia ca mediu propice de dezvoltare a copilului .................... 131

5.2. Violen]a intrafamilial\ [i neglijarea copilului .............................. 134

5.3. Familia – cauza în neglijare sau resurs\ în prevenirea ei ? .......... 137

Cap. VI – Specificul interven]iei `n cazul copilului abuzat .... 1396.1. Necesitatea protec]iei copilului abuzat [i principiile protec]iei

copilului ............................................................................................ 139

6.2. Modelul interven]iei sociale în re]ea [i rolul re]elei sociale în

cazurile de abuz ................................................................................ 1436.2.1. Re]eaua social\ de rela]ii a familiei abuzive ....................................145

6.2.2. Re]eaua profesional\ [i echipa multidisciplinar\ de interven]ie ......149

6.3. Etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz asupra copilului154

6.3.1. Semnalarea (sesizarea) abuzului ......................................................155

6.3.2. Înregistrarea cazului ........................................................................157

6.3.3. Evaluarea ini]ial\ .............................................................................157

6.3.4. Evaluarea familiei ............................................................................163

6.3.5. Planificarea interven]iei ...................................................................166

6.3.6. Interven]ia ........................................................................................167

6.3.7. Evaluarea final\ ...............................................................................173

6.3.8. Închiderea cazului ............................................................................175

6.4. Obiective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea abuzului 175

7

CUPRINS

Cap. VII - Studii de caz ........................................................... 180Studiu de caz nr. 1 .............................................................................. 180

Studiu de caz nr. 2 .............................................................................. 196

Studiu de caz nr. 3 .............................................................................. 212

Studiu de caz nr. 4 .............................................................................. 230

Studiu de caz nr. 5 .............................................................................. 249

Concluzii ............................................................................................. 263

Cap. VIII - Percep]ia ie[enilor asupra cauzelor violen]ei asupra

copilului .............................................................................. 265

Concluzii generale ................................................................... 294

Bibliografie .............................................................................. 297


8

9

Argument

În prezent, în România sistemul de protec]ie a copilului cunoa[te o

dezvoltare vizibil\ la majoritatea nivelurilor, îmbun\t\]irea acestui sistem

[i cre[terea calit\]ii serviciilor oferite beneficiarilor direc]i, fiind cu-

noscute atât pe plan na]ional cât [i interna]ional.

Cu toate acestea societatea româneasc\ se confrunt\ îns\ cu o problem\

grav\, aflat\, din p\cate, în plin\ ascensiune, [i anume maltratarea co-

pilului, problem\ care a început s\ preocupe [i s\ alarmeze societatea [i

mai ales profesioni[tii în domeniul protec]iei copilului [i familiei.

Insuficienta cunoa[tere teoretic\ a termenilor, conceptelor, teoriilor

care ]in de problematica maltrat\rii copilului, a consecin]elor acestor

fenomene asupra dezvolt\rii copilului, lacunele legislative în protec]ia

copilului, num\rul relativ redus al speciali[tilor forma]i [i cu experien]\

practic\ în acest domeniu, constituie, pe lâng\ complexitatea [i difi-

cultatea interven]iei în astfel de cazuri, adev\rate obstacole în calea di-

minu\rii [i prevenirii maltrat\rii copilului.

Abuzul fizic este cea mai frecvent\ form\ de abuz asupra copilului [i

de multe ori este considerat\, din p\cate, chiar o metod\ educativ\ e-

ficient\ mai ales în mediul familial, îmbr\când diferite forme [i având la

baz\ anumite percep]ii, ne]inându-se cont sau nefiind cunoscute efectele

acestui comportament asupra copilului.

Principalul motiv pentru care mi-am ales aceast\ tem\, respectiv a-

buzul asupra copilului, îl constituie faptul c\ acest domeniu este mai

pu]in cunoscut, analizat [i în]eles în ]ara noastr\, chiar dac\ abuzul se

reg\se[te frecvent la nivel familial, institu]ional [i societal.

Având în vedere înmul]irea vizibil\ a cazurilor de abuz asupra copilului

în societatea româneasc\, pe de o parte, [i acordarea unei importan]e

relativ sc\zute acestui fenomen social precum [i num\rul redus al


10

speciali[tilor în acest domeniu, pe de alt\ parte, exist\ o necesitate

stringent\ de a face cunoscut\ problematica abuzului asupra copilului, a

consecin]elor pe care le are asupra acestuia [i mai ales identificarea unor

metode de prevenire [i interven]ie eficiente [i nu în ultimul rând formarea

unor speciali[ti care s\ intervin\ cu succes în rezolvarea unor astfel de

cazuri.

Lucrarea de fa]\, intitulat\ MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE

CUNOA{TERE {I INTERVEN}IE - î[i propune delimitarea abuzului

fizic asupra copilului de celelalte forme de abuz [i abordarea acestei

probleme din perspectiva mediului familial, începând cu încadrarea a-

cestei forme de abuz în conceptul de maltratare a copilului [i terminând

cu specificul interven]iei în astfel de cazuri, întreaga lucrare fiind tratat\

în lumina sistemului protec]iei [i bun\st\rii copilului.

Lucrarea este compus\ dintr-o parte teoretic\ (care însumeaz\ patru

capitole) [i o parte practic\ (în care sunt tratate cinci studii de caz de abuz

fizic asupra copilului [i o microcercetare pe aceea[i tem\).

Primul capitol al lucr\rii cuprinde: o analiz\ obiectiv\ a sistemului de

protec]ie a copilului în România, în special în ceea ce prive[te problema

maltrat\rii copilului, o descriere a situa]iei abuzului asupra copilului în

România înainte de 1989 [i situa]ia actual\, urmat\ de identificarea a-

pari]iei termenului de abuz, delimitarea [i definirea formelor de abuz

existente [i analiza principalelor teorii explicative ale acestui fenomen.

Al doilea capitol prezint\ o analiz\ a fenomenului de abuz asupra

copilului în mediul familial. În acest capitol se reg\sesc analizate ur-

m\toarele subiecte: comportamentul parental agresiv, violen]a fizic\ ca

metod\ educativ\, etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra copilului,

copilul ca victim\ a agresiunii parentale, clasificarea abuzului fizic asupra

copilului, pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului [i, nu

în ultimul rând, violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii co-

pilului.

În cel de-al treilea capitol sunt prezentate [i analizate consecin]ele

psiho-sociale ale abuzului fizic asupra copilului, un accent deosebit fiind

pus pe semnele [i consecin]ele abuzului asupra dezvolt\rii, traumele [i

consecin]ele lor [i rela]iile copilului legate de situa]ia de maltratare.

11

Capitolele patru [i cinci fac referire la fenomenul de neglijare al

copilului `n familie. Aici sunt descrise tipurile de neglijare, cauzele [i

consecin]ele acesteia [i efectele violen]ei maritale asupra `ngrijirii co-

pilului.

Ultimul capitol al lucr\rii se refer\ la specificul interven]iei în cazul

copilului abuzat. În acest capitol sunt descrise principiile protec]iei co-

pilului, metodele specifice de interven]ie în cazul abuzului asupra co-

pilului, o importan]\ deosebit\ acordându-se în acest caz modelului in-

terven]iei sociale în re]ea. De asemenea, în capitolul patru sunt prezentate

[i descrise etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz asupra

copilului, capitolul încheindu-se cu identificarea [i analizarea unor o-

biective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea abuzului.

În cea de-a doua parte a lucr\rii sunt prezentate [i analizate cinci studii

de caz referitoare la abuzul fizic asupra copilului în mediul familial.

De asemenea, lucrarea mai cuprinde o microcercetare pe tema abuzului

fizic asupra copilului în mediul familial, principalul scop al acestei micro-

cercet\ri fiind aflarea p\rerii p\rin]ilor cu privire la aplicarea pedepsei

fizice perceput\ ca metod\ educativ\.

Lucrarea se încheie cu câteva concluzii generale privind situa]ia ac-

tual\ a copilului abuzat [i obiectivele principale protec]ia copilului în

România.

ARGUMENT


12

13

Cap. I – Cadru teoretic general cu privire la

abuzul asupra copilului

1.1. Copilul – victim\ a abuzului

1.1.1. Specificul protec]iei [i bun\st\rii copilului

Plasarea copilului în centrul intereselor unei societ\]i trebuie s\

constituie o prioritate a tuturor factorilor implica]i [i responsabili cu

protec]ia lui.

„Prin sistemele de servicii sociale destinate bun\st\rii copilului, o

societate exprim\ valoarea [i drepturile pe care le acord\ copiilor [i co-

pil\riei.

În anii care au urmat celui de-al doilea r\zboi mondial, în ]\rile oc-

cidentale, odat\ cu restabilirea situa]iei socio–economice, s–a manifestat

o important\ orientare a cercet\torilor din domeniul [tiin]elor socio–u-

mane [i medicale spre protec]ia copiilor.

Renumi]i psihanali[ti, psihiatri [i psihologi ca R.A. Spirz (1946), J.

Bowlby (1951, 1954, 1960), A. Freud (1942, 1946, 1952), Winnicott

(1964), Ainsworth [i Boston (1952), E. Pikler (1969) [i al]ii [i–au propus

s\ aduc\ în aten]ia opiniei publice efectele traumelor care afecteaz\ copiii

datorit\ separ\rii de p\rin]i, neglij\rii sau a condi]iilor inadecvate de

cre[tere [i de educa]ie [i s\ orienteze atât pe p\rin]i cât [i pe autorit\]ile

responsabile de situa]ia copiilor spre acele nevoi ale copiilor a c\ror


14

îndeplinire va conduce la men]inerea s\n\t\]ii lor psihice”(Roth–Szamos-

közi, 1999 :15).

În acest domeniu, perioada anilor 1960 a adus schimb\ri importante în

privin]a în]elegerii consecin]elor negative ale ocrotirii copiilor în institu]ii,

în descoperirea riscurilor posibile de abuz împotriva copiilor în propriile

lor familii, în privin]a introducerii unor programe comunitare de tip pre-

ventiv [i în stabilirea unor conven]ii interna]ionale referitoare la drepturile

copiilor. Declara]ia Drepturilor Copilului, elaborat\ de O.N.U în 1959,

atrage aten]ia membrilor Organiza]ei Unite c\ to]i copii, indiferent de

ras\, culoare, sex [i na]ionalitate, far\ nici un fel de discriminare, au

dreptul la protec]ie social\ [i la asigurarea posibilit\]ilor pentru o dez-

voltare s\n\toas\, îndeplinindu-se nevoile lor de dragoste, în]elegere, de

stimulare [i de securitate. În anii urm\tori se constat\ o dezvoltare a

cercet\rilor în ceea ce prive[te nevoile copilului, în asigurarea c\rora

familiei îi revine rolul central. Nevoile copilului au fost clasificate în:

nevoi de hran\, de ad\post, de îndrumare [i educa]ie, nevoia de iden-

tificare [i apartenen]\, de a fi acceptat [i apreciat. Pe m\sur\ îns\ ce s–au

înmul]it studiile cu privire la nevoile [i drepturile copilului în întreaga

lume [i au început s\ fie cunoscute (atât de profesioni[tii în domeniu cât

[i de opinia public\ în general), nevoile copilului s–au diversificat, atât ca

num\r cât [i ca importan]\, ele constituind baza pe care s–au creat le-

gisla]iile interna]ionale [i na]ionale în domeniul protec]ei copilului.

Acesta a fost fundalul pe care s–au elaborat legisla]iile na]ionale [i

ap\rarea copiilor de abuzuri [i neglijare în propriile lor familii, în familii

de plasament sau în institu]ii destinate protec]ei lor.

Anii 1980, [i 1990 sunt caracteriza]i pe plan interna]ional printr–o

cre[tere continu\ a aten]ei orientate spre acest domeniu, cauzat\, pe de o

parte, de perfec]ionarea chiar [i în ]\rile dezvoltate din punct de vedere

economic al fenomenului abuzului [i neglij\rii copilului, iar pe de alt\

parte de situa]ia din ]\rile slab dezvoltate [i în curs de dezvoltare, în care

copiii constituie cea mai vulnerabil\ categorie social\, expus\ s\r\ciei [i

violen]ei.

Efectele negative ale acestor fenomene sociale asupra dezvolt\rii in-

telectuale ale copiilor, sau asupra capacit\]ii lor de în]elegere au fost

adesea puse în discu]ie.

15

„Preocuparea fa]\ de bun\starea copilului este multidisciplinar\ aco-

perind aspecte multiple ale personalit\]ii copiilor, dominat\ fiind îns\ de

unghiul de vedere al profesiei de asisten]\ social\.

De fapt primele activit\]i specifice de asisten]\ social\ s–au dezvoltat

[i s–au specializat în domeniul ocrotirii copilului [i al familiei sale.

Categoriile de copii la care se refer\ în mod special sistemele de

protec]ie a copilului sunt:

Copiii supu[i unor rele tratamente (abuza]i sau neglija]i);

Copiii abandona]i temporar sau permanent în institu]ii de ocrotire

sau afla]i în plasament familial sau adopta]i;

Copiii cu boli cronice (SIDA, cei n\scu]i dependen]i de droguri

etc.) sau cei cu tulbur\ri de dezvoltare, deficien]e fizice, senzoriale, sau

cu dificult\]i de înv\]are [i care necesit\ ocrotire special\;

Copiii afla]i în familii care tr\iesc în s\r\cie;

Copiii din comunit\]i minoritare marginalizate;

Copiii orfani de unul sau ambii p\rin]i;

Copiii victime ale calamit\]ilor naturale, r\zboaielor sau altor

catastrofe” (Roth–Szamosközi, 1999, pp.16-17).

Datorit\ specificului vârstei, lipsei de experien]e sociale [i mai ales

datorit\ dependen]ei totale de adult, copiii reprezint\ cea mai vulnerabil\

categorie social\.

„Copilul este o fiin]\ cu însu[iri calitativ diferite de cele ale adultului

[i are în mod legitim dreptul de a ocupa o pozi]ie privilegiat\ [i de a se

bucura de un tratament specific” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative

Sociale, 2002: 22.).

„Pentru a se dezvolta armonios, pentru a deveni un adult echilibrat [i

adaptat, copilul are nevoie de:

Dragoste din partea celor care îl îngrijesc pentru a deveni un adult

echilibrat [i adaptat;

Condi]ii optime de dezvoltare fizic\ [i s\n\tate;

Un cadru familial echilibrat, f\r\ tensiuni [i conflicte, bazat pe

ata[ament [i respect între membrii familiei;

Condi]ii de educa]ie [i acces la informa]ie;

CADRU TEORETIC GENERAL CU PRIVIRE LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI


16

Copilul are nevoie s\ i se recunoasc\ valorile, s\ fie recompensat

pentru realiz\rile sale, în]eles atunci când gre[e[te [i ajutat atunci când

trebuie s\ g\seasc\ solu]iile cele mai potrivite problemelor sale;

Copilul poate fi educat cu tact [i r\bdare evitând violen]a [i

pedepsele nejustificate; acestea nu vor conduce la o disciplinare a co-

pilului ci la reac]ii contrare a[tept\rilor adultului;

Indiferen]a, ignorarea [i respingerea copilului sunt la fel de trauma-

tizante ca [i hiperprotec]ia sau preten]iile prea mari din partea adultului”

(Organiza]ia Salva]i Copiii, 1999: 16).

Copilul este vulnerabil [i are nevoie de protec]ie special\ datorit\

caracteristicilor specifce vârstei:

Lipsa aproape complet\ a posibilit\]ilor fizice [i psihice de ap\rare;

Capacitatea redus\ de în]elegere a efectelor, a consecin]elor unor

ac]iuni proprii sau ale altor persoane;

Imposibilitatea de a discerne între inten]iile bune sau rele ale altor

persoane;

Gradul crescut de sugestibilitate [i inocen]\.

Copilul trebuie recunoscut ca persoan\ independent\ care reprezint\

o valoare în sine [i care are drepturi ce trebuie respectate.

El trebuie protejat împotriva oric\ror forme de violen]\, maltratare,

neglijare, împotriva explor\rii sexuale, a abuzului sexual, precum [i a

celorlalte forme de abuz.

„Thoburn (1988, p.290) define[te sistemul ocrotirii copilului în ve-

derea asigur\rii bun\st\rii sale ca fiind ansamblul de servicii oferite de un

stat, prin care li se asigur\ copiilor suport material, asisten]\ medical\,

educa]ie [i locuin]\.

Thoburn distinge acest în]eles larg al sistemului ocrotirii copilului de

accep]ia restrâns\ a domeniului [i anume aceea de acordare de servicii

acelor copii care nu pot atinge, sau este pu]in probabil s\ ating\, în lipsa

unor servicii specializate, standarde acceptabile de s\n\tate [i dezvoltare.

Aceast\ a doua accep]ie a termenului este mai apropiat\ aceleia în care se

folose[te azi în România, termenul de sistem de protec]ie al copilului”.

(Roth–Szamosközi, 1999: 17) Herezog (1997) face [i ea distinc]ia între

sensul larg [i cel restrâns al ocrotirii copilului. În primul sens, asigurarea

bun\st\rii se refer\ la întreg evantaiul de servicii menite s\ asigure

17

dezvoltarea, s\n\tatea, educa]ia [i ocrotirea tuturor copiilor iar în cel de–

al doilea protec]ia copiilor este o structur\ separat\, menit\ s\ ofere sprijin

categoriilor de copii afla]i în situa]ii speciale de dificultate, fiind expu[i

unor condi]ii de cre[tere care le pun în pericol s\n\tatea psihic\ sau fizic\.

„Costin et al. (1991) clasific\ serviciile de protec]ie orientate direct

c\tre copii în:

servicii care ofer\ suport familiilor;

servicii care suplimenteaz\ îngrijirea oferit\ de c\tre p\rin]i;

servicii care suplinesc îngrijirea parental\.

În prima categorie se înscrie munca asisten]ilor sociali care ofer\

suport copiilor [i p\rin]ilor, în conformitate cu criteriile de evaluare [i

interven]ie ale muncii sociale cu indivizii [i familiile. Uneori aceast\

munc\ de suport este oferit\ f\r\ ca ea sa fie cerut\ de c\tre p\rin]i, care

nu recunosc neap\rat nevoia de ajutor sau caracterul inadecvat al pro-

priului lor comportament fa]\ de copil. A doua categorie cuprinde ser-

viciile de zi destinate ocrotirii copiilor. În a treia categorie se încadreaz\

alternativele pe care sistemul de protec]ie a copilului le are pentru cazul

în care copilul este scos din propriul c\min, sau [i–l pierde”(Roth–Sza-

mosközi, 1999:19).

Consider\m al\turi de Costin et al (1991) c\ pentru ca aceste forme de

servicii s\–[i poat\ îndeplini menirea de a proteja copilul, ele trebuie s\

dobândeasc\ pe de o parte un caracter terapeutic, iar pe de alt\ parte un

caracter preventiv. Evaluarea riscului este îns\ o activitate complex\, care

necesit\ din partea profesionistului o evaluare detaliat\ a situa]iei.

Schema cuprinz\toare a serviciilor sociale care trebuie s\ r\spund\

cazurilor de copii afla]i în dificultate în propria lor familie, datorit\ unor

tratamente inadecvate, include servicii specializate de investiga]ie, co-

misia cu atribu]ii de decizie privind plasarea copiilor sau men]inerea lor

în familie, tribunale specializate pentru investigarea [i decizia copiilor în

care sunt implica]i copii, servicii specializate de plasament familial, [i o

re]ea de familii de plasament, un serviciu specializat de adop]ie, o re]ea a

institu]iilor reziden]iale de copii, o re]ea terapeutic\ pentru copii [i familii.

Pentru ca o astfel de re]ea de servicii sociale s\ func]ioneze, ea trebuie s\

se afle în legur\ cu serviciile poli]iei [i cele medicale, pentru c\ acestea



18

furnizeaz\ date indispensabile deciziilor care trebuie luate în favoarea

copiilor.

În România, sistemul de protec]ie a copilului a cunoscut schimb\ri

majore dup\ 1989, schimb\ri care se impuneau, dat\ fiind dorin]a ]\rii

noastre de a se alinia la standardele interna]ionale cu privire la protec]ia

[i bun\starea copilului, precum [i recunoa[terea necesit\]ii respect\rii [i

promov\rii nevoilor [i mai ales a drepturilor copiilor, prea pu]in cunoscute

[i mediatizate în perioada comunist\, dar nu în ultimul rând [i datorit\

contextului socio–economic [i familial în care tr\iesc copii, majoritatea

familiilor confruntându–se cu probleme sociale diverse.

Condi]iile tot mai dificile ale vie]ii copiilor, persisten]a problemelor în

institu]iile de ocrotire [i extinderea fenomenelor de neglijare [i abuz au

condus la recunoa[terea necesit\]ii de a se renun]a la formele [i structurile

vechi [i de a accepta o concep]ie nou\ despre protec]ia copilului, concep]ie

orientat\ mai mult spre prevenirea abandonului [i ajutorarea familiilor

considerate ca fiind cele cu risc. A[a cum se arat\ în Raportul Dezvolt\rii

Umane (1995), noua lege român\ pentru protec]ia copilului [i a familiei

trebuie s\ intre în vigoare în 1994. Ea a fost îns\ definitiv formulat\ abia

în 1997 [i adoptat\ ca lege de c\tre parlament în 1998, dup\ câteva co-

rec]iuni minimale.

„Pân\ în iunie 1997 a fost pus\ în vigoare doar Legea 3/1970 pentru

protec]ia copilului. Aceasta prevedea câteva reglement\ri pentru ap\rarea

copilului dar nu prezenta posibilit\]ile de interven]ie împotriva abuzului

fa]\ de copil, nu deschidea nici o cale pentru copilul abuzat de a se putea

adresa autorit\]ilor [i nici ca altcineva s\ dezv\luie asemenea cazuri.

Existau paragrafe în legea pentru protec]ia copilului care prevedeau po-

sibilit\]ile de a pedepsi p\rintele care neglijeaz\ copilul sau care abuzeaz\

de el, dar nu se men]ionau modalit\]ile practice, nu se ar\ta unde sau la

cine s\ se adreseze copilul, nici nu se specifica ce reprezint\ un caz de

urgen]\ [i cum s\ se ac]ioneze într–un asemenea caz.

Iat\ principiile pe care le lu\m în considerare în analiza stadiului actual

de aplicare în România a Conven]iei privind Drepturile Copilului:

respectarea primordialit\]ii interesului copilului;

afirmarea dreptului acestuia de a cre[te într-o familie;

19

luarea în considerare a opiniei copilului în toate problemele care îl

privesc;

primordialitatea siguran]ei copilului [i posibilitatea lu\rii unor m\-

suri de urgen]\ pentru asigurarea acestui deziderat;

necesitatea existen]ei unei perspective [i a unei planific\ri pe termen

lung în privin]a dezvolt\rii copilului;

asigurarea particip\rii profesioni[tilor în activit\]ile de protec]ie a

copilului;

asigurarea continuit\]ii rela]iilor copilului cu familia sa natural\;

preferin]a acord\rii unui cât mai mare sprijin pentru familiile cu

dificult\]i, înaintea sau în locul îndep\rt\rii copilului din familie” (Roth–

Szamosközi, 1999, pp.37 – 38).

Un mare pas înainte în sprijinul Conven]iei Interna]ionale privind

Drepturile Copilului a fost realizat în aria protec]iei copiilor fa]\ de abuz;

în timp ce în Legea nr.3/1970 au fost prea pu]ine men]iuni privitoare la

protec]ia copilului abuzat, acum articolul 14 din Legea 108/1998 ([i

ordonan]a 26/1997) precizeaz\ c\ serviciul specializat al D.J.P.C. trebuie

s\ intervin\ în situa]ii speciale pentru a ap\ra copilul de p\rin]ii care îi

pericliteaz\ securitatea, dezvoltarea fizic\ [i integritatea moral\.

„Din punct de vedere legislativ, în România, încriminarea relelor

tratamente aplicate copilului se poate face conform Codului Penal, care

sanc]ioneaz\ agresiunile produse asupra unei persoane de c\tre o alta,

Codul Familiei, care prevede dec\derea din drepturile parentale a acelor

p\rin]i care aplic\ rele tratamente copilului, [i Legii 108/1998, care reia

Ordonan]a de Urgen]\ nr. 26/1997 privind protec]ia copilului aflat în

dificultate”(Muntean, Ana, 2001 :59).

„Conform legii, copilul în dificultate este copilul a c\rui integritate

fizic\ [i moral\ este pus\ în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare

atunci când se apreciaz\ dac\ un copil se afl\ sau nu în dificultate este ce

s–ar întâmpla dac\ acest copil nu ar primi servicii [i care este efectul pe

care accesarea serviciilor l–ar avea asupra copilului” (IX th I.S.P.C.A.N

European Conference on Child Abuse and Neglect, 2003 :4).

Se remarc\ absen]a complet\ a cuvântului „abuz” din textul Ordo-

nan]ei guvernamentale din iunie 1997. Aceast\ deficien]\ a fost corectat\

par]ial în Legea 108/1998 care declar\ c\ statul este obligat s\ „garanteze



20

protec]ia copilului fa]\ de orice form\ de violen]\, inclusiv violen]\ sexu-

al\, abuzul fizic sau psihic, abandonul sau neglijarea” (Roth–Szamosközi,

1999: 39).

„Dreptul român face referire doar la «abuz de drept», cu privire la

acele situa]ii în care un drept personal recunoscut de lege este exercitat,

cu rea credin]\, cu dep\[irea limitelor prev\zute de lege [i cu nerespectarea

scopului s\u economic [i social. Abuzul de drept este sanc]ionat de justi]ie.

În ceea ce prive[te no]iunea de «abuz asupra copilului» (fizic, emo]ional

sau psihic, sexual), ea nu este definit\ de c\tre legisla]ia român\, rezultând

doar din interpretarea prevederilor O.U.G 26/1997 [i ale Conven]ei cu

privire la Drepturile Copilului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative

Sociale, 2002: 144).

Vom defini abuzul asupra copilului ca acea fapt\ care pune în pericol

dezvoltarea, securitatea sau integritatea fizic\ sau moral\ a copilului.

Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului, art. 19 , restrânge câmpul de

aplicare al no]iunii de abuz determinând ca subiec]i activi „p\rin]ii, unul

din ei, reprezentantul sau reprezentan]ii legali sau orice persoan\ c\reia i–a

fost încredin]at copilul”.

Pentru a stabili dac\ o anumit\ fapt\ este sau nu abuz, este util s\ se

urm\reasc\ criteriile stabilite de prevederile Conven]ei cu privire la Drep-

turile Copilului, ratificat\ de c\tre România prin Legea 18/1990. O fapt\

prin care se aduce atingerea con]inutului drepturilor prev\zute în Con-

ven]ie [i prin care sunt puse în pericol dezvoltarea, securitatea sau in-

tegritatea fizic\ a copilului, reprezent\nd un abuz, sanc]ionabil ca atare.

Nu avem înc\ o lege specific\ bazat\ pe o cunoa[tere a fenomenului de

abuz [i neglijare a copilului, cu toat\ gravitatea consecin]elor pe care le

antreneaz\ acest fenomen.

„Respectarea [i ap\rarea copilului împotriva oric\ror forme de abuz

presupune asigurarea unui sistem de protec]ie adecvat, care s\ cuprind\:

definirea juridic\ a abuzului;

proceduri juridice de interven]ie;

programe na]ionale de preven]ie, sus]inere [i interven]ie;

structuri abilitate [i competente, specializate în raportarea, instru-

mentarea [i tratarea cazurilor de abuz;

stategii comune de ac]iune” (Organiza]ia Salva]i Copiii, 1999: 7).

21

În concluzie, reorganizarea sistemului de protec]ie a copilului în a[a

fel încât s\ se ridice la nivelul standardelor interna]ionale, s\ corespund\

necesit\]ilor copiilor, p\rin]ilor [i familiilor [i s\ se încadreze în politica

comunit\]ilor [i localit\]ilor, este o sarcin\ foarte dificil\. Aceast\ re-

organizare reprezint\ de asemenea [i o [ans\ unic\ pentru ca munca social\

s\–[i dovedeasc\ valoarea, dup\ rena[terea sa din propria-i cenu[\.

„Rezisten]a sistemului de îngrijire a copilului din perioada anterioar\

(1992-1996) în adoptarea standardelor moderne euro-atlantice s-a datorat

în primul rând absen]ei unei legisla]ii corespunz\toare. Schimbarea de

baz\ a legii pentru reglementarea protec]ei copilului a avut loc în perioada

1997-1998. Schimb\rile de structur\ legal\ sunt bine receptate de c\tre

profesioni[ti [i de majoritatea cadrelor care lucreaz\ în serviciile sociale

pentru copii.

Schimb\rile legisla]iei privitoare la abuzul fa]\ de copil nu sunt urmate

prompt de schimb\ri practice.

Aceste schimb\ri nu au reu[it s\ amelioreze pân\ acum calitatea vie]ii

unui mare num\r de copii afla]i în situa]ie dificil\ dar dau speran]e pentru

transformarea sistemului de protec]ie a copilului în direc]ia respect\rii

drepturilor sociale” (Roth–Szamosközi, 1999: 41).

În ultimii ani, în România majoritatea serviciillor sociale s-au în-

dreptat c\tre protec]ia copilului ([i familiei), fapt explicabil, dat\ fiind

importan]a acordat\ în societate copilului, îndeplinirii nevoilor sale de

cre[tere [i dezvoltare [i rolul major al familiei în acordarea unei îngrijiri

corespunz\toare a acestora, dar [i datorit\ vulnerabilit\]ii copilului [i

nevoii sale de protec]ie în cazul în care dezvoltarea sau suprave]uirea îi

sunt periclitate.

„Interesul principal al adul]ilor din orice familie trebuie s\-l constituie

bun\starea copilului, iar spre acest punct se focalizeaz\ [i preocup\rile

asistentului social care lucreaz\ cu diferite familii dezavantajate sau cu

copii din reziden]e de îngrijire” (Spânu, 1998: 30).

Elementele fundamentale ale sistemului de asisten]\ social\ a copilului

pot fi prezentate sistematizat astfel:

Servicii de sprijin pentru familia natural\;

Servicii de înlocuire a familiei naturale (tutel\, adop]ie, plasament,

leag\n, cas\ de copii);



22

Servicii de evaluare a protec]iei copilului (autoritate tutelar\ în cadrul

prim\riilor, unit\]i [colare, sanitare, unit\]i de poli]ie);

Sistemul de reglementare a disputelor [i conflictelor (tribunale, re-

clama]ii, autoritate tutelar\).

Orice referire la bun\starea copilului ar trebui s\ fie asociat\ cu dou\

categorii de programe: de preven]ie [i interven]ie efectiv\.

Protejarea copilului înc\ de la na[tere împotriva oric\rei forme de

abuz sau exploatare din partea adul]ilor familiei proprii sau a adul]ilor din

institu]iile de îngrijire specifice pentru copii, reprezint\ unul din punctele

stipulate în Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului, semnat\ la 20

noiembrie 1989 [i ratificat\ de c\tre România la 25 septembrie 1990.

„Bun\starea copilului este organic legat\ de necesit\]ile acestuia, de

protec]ia lui în fa]a oric\rei forme de abuz sau tendin]\ de exploatare, de

schimb\rile negative care se pot produce în via]a sa, de posibilitatea

p\rin]ilor sau îngrijitorilor de a face fa]\ necesit\]ilor copilului, de gama

împuternicirilor pe care Tribunalul le poate folosi [i nu în ultimul rând de

calitatea îngrijirii.

Îngrijirea, în tripla sa dimensiune - fizic\, psihologic\ [i social\ -

reprezint\ un concept care explic\ standardul de via]\ al familiei [i în mod

special, bun\starea copilului în cadrul sistemului familial.

Înscriindu-se în lista drepturilor copilului îngrijirea se poate carac-

teriza prin urm\toarele tr\s\turi” (Sp=nu, 1998:36):

Siguran]a mediului în care este crescut copilul. Asistentul social va

încerca s\ descopere dac\ zona de joac\ a copilului prezint\ vreun risc,

dac\ exist\ persoane care supravegheaz\ permanent copilul, în special

copilul mic (sub 3 ani), dac\ medicamentele, substan]ele chimice, toxice

sunt depozitate departe de mediul accesibil copilului;

Cur\]enia. Facilit\]ile de ocrotire [i îngrijire a copilului trebuie s\

asigure standardele sanitare de baz\. În acest sens vor fi relevante r\s-

punsurile la întreb\ri precum: cât de curate sunt toaletele [i lenjeria intim\

a copilului, cât este de bine respectat\ norma fundamental\ de igien\

(sp\larea mâinilor înainte de mas\), care este atitudinea principalului

îngrijitor al copilului (mam\, rud\, baby-sitter);

Experien]a [i educa]ia îngrijitorului. Aceasta reprezint\ unul dintre

cele mai acute aspecte ale îngrijirii copilului în familie, dar [i în in-

23

stitu]iile special amenajate, solicitând o evaluare exact\ din partea a-

sistentului social, precum [i programe bine articulate de educare a în-

grijitorilor în comunitate;

Caracterul stimulativ al mediului în care este crescut [i îngrijit copilul.

Aspectul ludic al activit\]ilor adecvate vârstei copilului reprezint\ o ne-

cesitate care se înscrie în sfera stimul\rii interac]iunilor dintre copil [i

adultul care îl îngrije[te.

De aceea de îngrijirea copilului depinde îns\[i buna dezvoltare (fizic\,

intelectual\, emo]ional\) a acestuia, apoi ca adolescent, tân\r [i nu în

ultimul rând ca viitor adult.

Sunt considerate necesare [i chiar provocatoare câteva din ipotezele

care sprijin\ m\surile de îngrijire a copilului (Sp=nu, 1998: pp 36-37):

P\rin]ii care cer ajutor de la serviciile de asisten]\ social\ au resurse

care pot fi mobilizate;

Principalele surse ale dificult\]ilor parentale sunt de ordin structural:

s\r\cia, locuin]a, s\n\tatea, izolarea social\, lipsa de prosperitate;

P\rin]ii au drepturi sociale în calitate de cet\]eni, iar rolul asistentului

social este de a restabili capaciatatea p\rin]ilor de a se implica în via]a de

comunitate [i de a-[i maximiza responsabilit\]ile p\rinte[ti;

Solu]iile de spijinire a familiilor pentru îngrijirea copiilor pot fi re-

alizate prin intermediul institu]iilor din re]eaua de stat, dar [i prin in-

termediul agen]iilor sau organiza]iilor neguvernamentale, precum [i prin

activitatea de voluntariat;

Serviciile de evaluare a necesit\]ilor copiilor trebuie realizate în co-

laborare cu p\rin]ii. De aceea, aceste servicii pot fi considerate ca fiind:

servicii indirecte: sprijin acordat familiilor în comunitate prin re]eaua de

difuzare a informa]iilor referitoare la îngrijire, cre[terea [i educarea co-

piilor, servicii directe de nivel ridicat: sprijin intensiv acordat familiilor,

programe de terapie familial\.

„Nici un ghid nu poate acoperi în mod exhaustiv multitudinea ris-

curilor familiei de a experimenta deprivarea social\ sau dificult\]i. Com-

binarea elementelor derivate din via]a particular\ a membrilor familiei cu

cele generate de structura social\ conduce spre eviden]ierea principalelor

categorii de probleme ale familiei, abuzul asupra copilului clasându–se

printre aceste probleme” (Spânu, 1998: 38).



24

1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 [i

situa]ia actual\

„În România, înainte de decembrie 1989, de[i existau abuzuri de orice

natur\, comise asupra copiilor, fie în mediile familiale, fie în mediile

institu]ionale ([coli, c\mine pentru copii etc.), acestea nu au putut fi aduse

în aten]ia opiniei publice pentru a fi sanc]ionate - moral sau penal, dup\

caz, ca urmare a t\inuirii voluntare sau involuntare a celor ce le comiteau,

precum [i a diminu\rii artificiale a acestora - ca pondere, întindere,

gravitate [i intensitate – din partea factorilor responsabili ai statului. La

acestea se adaug\ [i lipsa unor studii, cercet\ri [tiin]ifice legate de pro-

blema abuzului, care s\ permit\ radiografierea mediilor ce favorizeaz\

aceste abuzuri, stabilirea cauzelor, inciden]a [i amploarea acestui flagel,

tipologia acestora, precum [i punerea la dispozi]ia celor interesa]i a unui

evantai de metode, tehnici [i procedee de prevenire, combatere, diminuare

sau stopare a abuzurilor îndreptate împotriva copiilor” (Sursa: http//

www.cmsc.ro/abuz copii.html, consultat pe 11.10.2001). Mascarea, t\i-

nuirea, lipsa de transparen]\ [i necooperarea din partea celor implica]i,

precum [i refuzul institu]iilor abilitate de a demara aceste abuzuri îm-

potriva copiilor, în detrimentul unei imagini pozitive în raport cu co-

munitatea interna]ional\, au rezultat dovezi gr\itoare de înc\lcare fla-

grant\ a drepturilor copilului.

Dup\ decembrie 1989, odat\ cu reformarea tuturor institu]iilor statului,

precum [i a presiunilor interna]ionale f\cute în urma dezv\luirilor în mass-

media na]ional\ [i interna]ional\ cu privire la o serie de abuzuri comise

împotriva copiilor, interesul [i preocuparea pentru respectarea drepturilor

copilului, atât din partea opiniei publice, cât [i din partea institu]iilor

statului român a devenit prioritar\, ceea ce a f\cut posibil\, deopotriv\,

realizarea unor studii [i cercet\ri [tiin]ifice (chiar dac\ deocamdat\ sunt

modeste) [i elaborarea [i adoptarea unei legisla]ii corespunz\toare în ma-

terie de protec]ia drepturilor copilului, armonizat\ la cea interna]ional\.

Printre studiile [tiin]ifice efectuate în România cu privire la problematica

neglij\rii [i abuzului copilului, pot fi amintite studiile de teren realizate la

Cluj (1996), pe un lot de 488 de p\rin]i [i 789 de elevi din clasele V-X,

25

sub coordonarea dr. Traian Rotariu. Se mai pot ad\uga la acestea o serie

de dezbateri, seminarii, conferin]e na]ionale [i interna]ionale cu privire la

problematica abuzului împotriva copilului, stabilindu-se definirea con-

ceptului de abuz/neglijare, amploarea, cauzele, inciden]a, tipologia, pre-

cum [i o serie de strategii de prevenire, diminuare, combatere sau stopare

a acestui flagel.

Situa]ia actual\ cu privire la fenomenul abuzului [i neglij\rii

asupra copilului în România

Sursa tabelelor [i graficelor: Sondaj CURS (2000)

Tabelul 1.1.2.1.

Prevalen]a cazurilor de abuz/neglijare a copilului în România, pe

total ]ar\ [i medii reziden]iale


Indici sintetici ai abuzului/neglijării copilului în familie

TOTAL ŢARA N= 1556

Mediul urban N= 852

Mediul rural

N=704 Număr % Număr % Număr %

Abuz fizic 287 18,4 124 14,6 163 23,2 Neglijare fizică 1055 67,8 538 63,1 517 73,4 Copii în familii sărace 867 55,7 414 48,6 453 64,3 Exploatarea copiilor de către familie

106 6,8 35 4,1 71 10,1

Neglijarea educaţională 888 57,1 502 58,9 386 54,8 Agresiune verbală 993 63,8 531 62,3 462 65,6 Abuz psihologic 398 25,6 198 23,2 200 28,4 Neglijare psihologică 708 45,5 333 39,1 375 53,3 Abuz sexual 1 0,1 - 0,0 1 0,1


26

Graficul 1.1.2.1.

Indici sintetici ai abuzului/neglij\rii copilului în familie

Activitate de protec]ie a copilului abuzat

1. Activitate de protec]ie a copilului abuzat - în anul 2002

18,4

67,8

55,7

6,8

57,163,8

25,6

45,5

0,1

14,6

63,1

48,6

4,1

58,9 62,3

23,2

39,1

23,2

73,464,3

10,1

54,865,6

28,4

53,3

0,10

1020304050607080

Abu

z fiz

ic

Neg

lijar

e fiz

ica

Cop

ii in

fam

ilii s

arac

e

Expl

oata

rea

copi

ilor d

eca

tre fa

mili

e

Neg

lijar

e ed

ucat

iona

la

Agr

esiu

ne v

erba

la

Abu

z ps

ihol

ogic

Neg

lijar

e ps

ihol

ogic

a

Abu

z se

xual

Total taraMediu urbanMediu rural

Nr. crt. Tip caz Trim. I

2002 Trim. II 2002

Trim. III 2002

Trim. IV 2002 Total

1 Număr apeluri Help-Line 64 68 51 37 220

2 Număr total de cazuri copii ce au suferit diverse forme de abuz sesizate/instrumentate în urma apelurilor de urgenţă

78 95 85 60 318

27

2. Activitate de protec]ie a copilului abuzat în anul 2003

Sursa: Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i

Din datele prezentate în Tabelul 1.1.2.1. rezult\ c\ abuzul [i neglijarea

copilului au ponderi însemnate în România. Dintre cele patru forme de

abuz, cel psihologic ocup\ primul loc (26%), abuzul fizic locul doi (18%),

pe ultimele locuri situându-se exploatarea copiilor în familie prin tri-

miterea lor la cer[it, la lucru sau re]inerea lor de a merge la [coal\ pentru

treburi casnice sau îngrijirea fra]ilor mai mici (7%) [i abuzul sexual

(0,1%) (Revista de Asisten]\ Social\ nr.1, 2003: 39). Asupra propor]iilor

înregistrate pentru ultimele dou\ tipuri de abuz, în special pentru cel

sexual, avem rezerve datorit\ incertitudinilor asupra sincerit\]ii decla-

ra]iilor p\rin]ilor referitoare la acest aspect. Se [tie c\, în m\sura în care o

persoan\ întrevede consecin]ele negative ale unor ac]iuni, neconformi-

tatea lor cu normele sociale [i mai ales juridice, ea tinde s\ ascund\ (s\ nu

declare) respectivul comportament.

Ponderile înregistrate pe diferitele tipuri de neglijare ar trebui con-

siderate un semnal de alarm\ pentru societate [i autorit\]i dac\ avem în

vedere c\ formele de neglijare sunt practic „anticamera” abuzului: de la

neglijarea fizic\ [i psihologic\ nu mai este decât un pas pân\ la agresiunea

fizic\ sau abandonul copilului.

Analizând distribu]ia indicilor sintetici ai abuzului [i neglij\rii co-

pilului pe medii reziden]iale (Graficul 1.1.2.1.) se constat\ inciden]a mai

mare a tipurilor respective în familiile din mediul rural comparativ cu

cele din ora[e, cu excep]ia neglij\rii educa]ionale.


Nr.crt. Tip caz Trim.I

2003 Trim. II 2003

Trim. III 2003

Număr total de cazuri copil ce au suferit diverse forme de abuz sesizate/instrumentate în urma apelurilor de urgenţă

98 32 93


28

1.2. Defini]ii [i forme ale abuzului asupra copilului

1.2.1. Apari]ia termenului de abuz asupra copilului

„Termenul de «sindrom al copilului abuzat», exprimând morbiditatea

de dezvoltare, a fost folosit pentru prima oar\ sub egida medical\ a lui C.

H. Kempe [i a colaboratorilor s\i, în 1962” (IXth ISPCAN European

Conference on Child Abuse and Neglect, 2003: 1).

Medicul din Colorado a prezentat atunci „rezultatele unor studii re-

feritoare la fracturile multiple, vizibile cu raze X, ale copiilor b\tu]i (Kem-

pe, Silverman, Steele, Droegemuller, Silver, 1962)” (Ionescu, 2001: 14).

Conform statisticilor lor, realizate în America acelor ani, pân\ la 300

de copii dintr-un milion erau b\tu]i.

H. Kempe a impus medicilor pediatri din S.U.A., mai întâi, [i apoi din

lumea întreag\, în 1962, „sindromul copilului b\tut”, fiind recunoscut

drept ini]iatorul domeniului prevenirii abuzului [i neglij\rii copilului.

De-a lungul timpului, diferi]i cercet\tori care au studiat fenomenul

abuzului asupra copilului au propus mai multe defini]ii care doreau s\

eviden]ieze caracteristicile [i modul de abordare a acestui fenomen social.

„Fenomenul de abuz asupra copilului, prezent ast\zi în toate societ\]ile

[i în rândul fiec\rei clase sociale, are la baz\ mai multe teorii universal

acceptate: medical\, psihologic\, social\, ecologic\, feminist\ [.a. Aceste

teorii conduc la definirea abuzului ca: o înc\lcare a legilor/a codului

penal, un act cu consecin]e medicale [i/sau psihologice, un fenomen multi-

dimensional rezultat din interac]iunea mai multor elemente: caracteris-

ticile p\rin]ilor [i ale copiilor, procesul de interac]iune familial\, contextul

comunitar, cultural [i social” (Miftode, 2002: 7).

În literatrura de specialitate se pot reg\si urm\toarele defini]ii:

Abuz asupra copilului: „profitarea de pe urma diferen]ei de putere

dintre un adult [i un copil prin desconsiderarea personalit\]ii celui de-al

doilea” (Roth–Szamosközi, 1999: 45) sau „cauzarea inten]ionat\ a unei

v\t\m\ri ce afecteaz\ s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului”(N. Freude,

1989);

29

Maltratarea: „orice form\ de ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni

care este în detrimentul copilului [i are loc profitându-se de incapacitatea

copilului de a se ap\ra, de a discerne între ceea ce este bine sau r\u, de a

c\uta ajutor [i de a se autoservi (Popescu, 1989: 2) sau „orice form\ de

violen]\, de tentativ\ sau de brutalizare fizic\ sau mental\ sau de ne-

glijare, inclusiv violen]\ sexual\, în timpul în care copilul se afl\ în

îngrijirea p\rin]ilor, sau a unuia dintre ace[tia, sau a reprezentan]ilor legali

ai acestora, sau în îngrijirea oric\rei alte persoane c\reia i-a fost în-

credin]at” (Conven]ia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 19).

Rele tratamente aplicate minorului: „punerea în primejdie grav\,

prin m\suri sau tratamente de orice fel, a dezvolt\rii fizice, intelectuale

sau morale a minorului de c\tre p\rin]i sau de orice persoan\ c\ruia

minorul i-a fost încredin]at spre cre[tere [i educare” (Codul Penal Român,

art. 306).

Copil în situa]ie de risc: „se refer\ la o popula]ie de copii ne-

cunoscut\ ca num\r sau ca pondere, în privin]a c\rora avem cuno[tin]\

despre comportamente [i situa]ii care indic\ posibilitatea unor rele tra-

tamente suportate de c\tre minor (diferite tipuri de neglijare sau abuz),

dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent” (Rotariu [i colaboratorii,

1966).

Orice act prin care se produc v\t\m\ri corporale, tulbur\ri psiho-emo-

]ionale [i expuneri la situa]ii periculoase sau percepute ca fiind periculoase

de c\tre copil constituie abuz.

Comportamentele abuzive ale adul]ilor asupra copiilor sunt des în-

tâlnite în literatura de specialitate [i sub denumirea de maltratare a co-

pilului, aceasta fiind folosit\ pentru a descrie tratarea neadecvat\ a co-

pilului de c\tre persoanele responsabile cu îngrijirea lui. A[adar, exist\ o

nevoie de a clarifica conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra

copilului, de vreme ce aceste dou\ descrieri sunt adesea interschimbabile.



30

1.2.2. Conceptul de maltratare în rela]ie cu abuzul asupra

copilului

1.2.2.1. Apari]ia termenului de maltratare

„Ap\rut în limba francez\ de-abia în 1987 (Robert, 1996), substantivul

maltratare face referin]\ la relele tratamente ale c\ror victime pot fi copiii:

violen]e fizice, psihologice, neglij\rile grave, abuzurile sexuale etc." (Io-

nescu, 2001: 13).

Chiar dac\ nu este un fenomen nou, maltratarea este un fenomen

social care a re]inut aten]ia de-abia la sfâr[itul secolului al XIX-lea. Pân\

în acel moment, copiii erau considera]i proprietatea p\rin]ilor [i con-

stituiau o resurs\ economic\, reprezentând o mân\ de lucru în plus. De

atunci, în ]\rile occidentale dezvoltate, a avut loc o redefinire cultural\ a

reprezent\rii copilului.

„Din cauz\ c\ familia î[i pierde calitatea de produc\tor direct, copilul

nu mai constituie un capital, ci un cost pe care p\rin]ii îl accept\ sau îl

refuz\. Capitalul este perceput acum ca «un bun de consum afectiv». El

are o valoare afectiv\ [i este perceput ca o garan]ie a unei rela]ii afective

privilegiate. În unele cazuri, copiii pot exercita func]ii instrumentale (care

cresc în importan]\ pe m\sur\ ce statutul socio-economic al p\rin]ilor

scade) [i face oficiul de furnizor de statut [i/sau de asigurare.” (Ionescu,

2001: 13)

Cercetarea a ignorat problema relelor tratamente pân\ în anii ’60, când

un medic din Colorado, C. Henry Kempe, a prezentat rezultatele unor

studii referitoare la fracturi multiple, vizibile cu raxe X, ale copiilor b\tu]i

(Kempe, Silverman, Steele, Droegemuller, Silver, 1962).

În 1988, în lucr\rile preg\tiroare ale legii referitoare la prevenirea

relelor tratamente [i a protec]iei copilului din Fran]a, comisia de lucru a

utilizat ca defini]ie de lucru pentru copilul maltratat urm\toarea aser]iune:

„copilul victim\ a p\rintelui sau a adultului care îl are în grij\, fie prin

acte brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea in-

ten]ionat\ a îngrijirilor, fapte care conduc la r\niri fizice sau compor-

tamentale, mai greu de eviden]iat pentru c\ nu las\ urme fizice; brutalit\]i

31

controlate, comportamente sadice, manifest\ri rejetante, dispre]uitoare

fa]\ de copil, abandon afectiv, exigen]e educa]ionale dispropor]ionate fa]\

de capacit\]ile copilului… ca [i abuzul sexual. Toate acestea afecteaz\

dezvoltarea psihoafectiv\ a copilului, putând duce pân\ la distrugerea

corporal\ a copilului” (Divet, Heleine, Morellec, 1999)”( Muntean, 2001:

56).

1.2.2.2. Elemente pentru o defini]ie a conceptului de maltratare

Definirea fenomenului de maltratare a copilului poate fi f\cut\ din

punct de vedere legislativ, cultural, psihologic.

„Exist\ câteva elemente definitorii ale maltrat\rii copilului:

raport inegal de for]e între victim\ [i agresor;

victima, copilul, se afl\ în îngrijirea agresorului;

agresorul are un acces permanent la victim\;

imoralitatea/iresponsabilitatea agresorului;

efectele se r\sfrâng asupra dezvolt\rii copilului: încetinirea,

stoparea sau regresia în dezvoltarea copilului;

maltratarea poate fi produs\ prin omisiunea unor nevoi ale

copilului (neglijare) sau prin comiterea cu inten]ie a unor acte a-

gresive împotriva copilului (abuz);

abuzul se face cu inten]ie distructiv\;

neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiferen]ei [i

ignoran]ei parentale vis-á-vis de nevoile copilului” (Muntean, 2001:

56).

Dac\ avem în vedere aceste lucruri putem spune c\, folosind cuvântul

maltratare ne referim la p\rin]i sau persoane care îngrijesc copilul într-un

asemenea grad încât starea s\n\t\]ii sale fizice [i/sau emo]ionale precum

[i dezvoltarea sa sunt în pericol (Kempe, 1979).

Luând în considerare cele afirmate mai sus, rezult\ c\ maltratarea

copilului cuprinde deopotriv\ actele deliberate comise împotriva copi-

lului, care fac obiectul abuzului, dar [i lipsa sau omiterea satisfacerii unor



32

nevoi de baz\ ale copilului (privându-l astfel de o dezvoltare normal\),

întâlnit\ sub denumirea de neglijare.

Astfel, o defini]ie cât mai expresiv\ a maltrat\rii poate fi cea dat\ de

dr. Popescu [i dr. R\du] (1998, p. 2-3), care aduce ca [i completare ideea

c\ abuziv\ poate deveni [i omiterea unor ac]iuni, nu numai comiterea

unor acte împotriva copilului: „maltratarea este orice form\ voluntar\ de

ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni care este în detrimentul copilului [i

are loc profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a discerne

între ceea ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi”.

Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului define[te maltratarea ca

fiind orice form\ de violen]\, v\t\mare, abuz fizic sau mental, abandon

sau neglijen]\, rele tratamente, exploatare, abuz sexual.

1.2.2.3. Variabile care influen]eaz\ defini]ia maltrat\rii

„Putem considera c\ maltratarea se constituie într-un continuum care

merge de la absen]a maltrat\rii pân\ la maltratarea extrem\.

Pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare este subiectiv [i este

condi]ionat de diversele variabile” (Ionescu, 2001: pp. 14-15):

Prima variabil\ este limita moral\ între bune tratamente [i maltratare.

Este greu de stabilit limita între normal [i patologic, fie c\ este vorba de

lipsa îngrijirii (limita între o educa]ie prea pu]in adecvat\ [i una ne-

adecvat\ care motiveaz\ o semnalare), modul de a exprima afec]iunea

(limita între o demonstra]ie de afec]iune potrivit\ sau nu) sau pedepsele

aplicate (limita intensit\]ii acceptabile a unei palme date unui copil ne-

ascult\tor).

A doua variabil\ este durata actului de maltratare. Toate familiile

tr\iesc perioade de tensiune, momente în care p\rin]ii pot ac]iona ne-

potrivit. Chiar [i p\rintele cel mai calm poate s\-[i piard\ r\bdarea [i s\-

[i strâng\ de bra] copilul care face o criz\ în fa]a casei unui magazin, de

exemplu. În schimb, acest p\rinte nu va ajunge la o înl\n]uire de com-

portamente violente care s\ se constituie în maltratare.

O alt\ variabil\ de care trebuie s\ ]inem cont atunci când definim

pragul dincolo de care putem vorbi de maltratare este contextul socio-

cultural în care tr\ie[te copilul, pentru c\ este foarte clar c\ nu exist\ o

idee universal valabil\ referitoare la cea mai bun\ metod\ de a cre[te un

33

copil. Cu alte cuvinte, pentru a fi opera]ionale, defini]iile diferitelor forme

de maltratare trebuie s\ fie adaptabile fiec\rui context socio-cultural.

În fine, defini]ia diferitelor componente regrupate în conceptul de

maltratare depinde de obiectivele profesioni[tilor. De exemplu, în pro-

fesiile juridice, pentru a lua o decizie juridic\, se pune accesul pe dovezile

de abuz, în func]ie de legea în vigoare, în timp ce, pentru a realiza o

interven]ie în favoarea copilului, profesioni[tii din domeniul s\n\t\]ii

mintale sunt preocupa]i mai ales de efectele maltrat\rii.

1.2.2.4. Tipuri de maltratare a copilului

„În DSM-IV (American Psychiatric Association, 1996), conceptul de

maltratare regrupeaz\ trei componente principale: abuzul fizic (sau vio-

len]a), abuzul sexual [i neglijarea. reunite sub titulatura „Probleme legate

de abuz sau neglijare”, aceste componente sunt clasificate la „Alte situa]ii

care pot face obiectul unui examen clinic” în DSM-IV. Situa]iile din

aceast\ sec]iune sunt codificate pe Axa I. Abuzul fizic asupra unui copil

poart\ codul T74.1, abuzul sexual, T74.2, iar neglijarea, T74.0. Trebuie

men]ionat [i Y07.X [995.5], când motivul examin\rii se refer\ la victim\”

(Ionescu, 2001: 16).

Primele dou\ componente (violen]a [i abuzul sexual) se refer\ la com-

portamente inadecvate din partea unor persoane care se afl\ în mod o-

bi[nuit într-un raport de autoritate cu copilul. Este vorba, de obicei, despre

adul]i, dar poate fi vorba [i despre adolescen]i (Heston, 1993). Neglijarea,

din contra, se refer\ la omiterea unor gesturi necesare unei bune dezvolt\ri

a copilului. Aceste gesturi sunt comise de persoanele care r\spund de

copil.

Trebuie s\ re]inem c\ maltratarea este de dou\ tipuri (Gabel, 1999):

1. maltrarea de criz\, care apare în mod normal în familiile cu o

func]ionare armonioas\, dar al c\ror ciclu de via]\ trece prin momente de

adaptare care le pun în pericol echilibrul intern, copiii devenind atunci

]apii isp\[itori ai crizei;

2. maltratarea transgenera]ional\, este întâlnit\ în familiile al c\ror

mod de via]\ este haotic, ale c\ror rela]ii sunt dezorganizate [i în care

caren]ele, maltrat\rile [i confundarea rolurilor se repet\ de-a lungul mai

multor genera]ii.



34

„Din punct de vedere al interven]iei în maltratare se identific\ dou\

categorii de copii: copii în situa]ii de risc de maltratare [i copii victime ale

maltrat\rii” (Muntean, 2001: 56).

Copiii în situa]ii de risc de maltratare: cei care au condi]ii de existen]\

(via]\) ce risc\ s\ le pun\ în pericol s\n\tatea, moralitatea, educa]ia,

între]inerea, dar care nu au fost înc\ maltrata]i.

Reperarea precoce a riscului poate conduce la m\suri care s\ previn\

producerea maltrat\rii. În general necesit\ un sprijin pentru familie astfel

ca aceasta s\ devin\ capabil\ de a cre[te copilul.

Copiii victime ale matrat\rii: cei care sunt victimile violen]ei fizice,

mentale, a abuzului sexual, a neglij\rii severe cu consecin]e grave asupra

dezvolt\rii fizice [i psihice.

În general se evalueaz\ locul, forma, asocierea leziunilor, în rela]ii cu

vârsta copilului [i cu m\rturiile copilului (implicite sau explicite în com-

portamentul copilului). Adesea prin îndep\rtarea copilului de rela]ia mal-

tratant\ semnele dispar, ceea ce constituie o dovad\ în plus a maltrat\rii.

„Copiii expu[i maltrat\rii formeaz\ un grup foarte eterogen. În li-

teratura de specialitate exist\ o diferen]\ uzual\ între patru tipuri de mal-

tratare:

copii expu[i abuzului fizic;

copii neglija]i:

copii expu[i abuzului emo]ional;

copii expu[i abuzului sexual (Killén, 1998: 26).

Termenul de abuz asupra copilului folosit pentru prima dat\ de H.

Kempe pentru a descrie copilul b\tut este ast\zi folosit pentru toate

formele de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic, dar [i pentru formele

de neglijare [i abuz emo]ional [i sexual.

„Varia]iile abuzului se înscriu pe o gam\ larg\ de intensit\]i, de la

maltratarea lejer\, simpla neglijare (indiferen]\ fa]\ de nevoile funda-

mentale ale copilului [i fa]\ de îngrijire) ori diferitele forme de abuz

emo]ional (injurii, ironie, umilire, depreciere, exigen]e sau constrângeri

nerealiste, violen]\ verbal\), pân\ la formele de abuz fizic (b\taie, schin-

giuire, explotare prin supunere la munci nepotrivite cu vârsta) [i abuz

sexual (inclusiv expunerea la situa]ii imorale). Abuzul grav, repetat, mai

35

ales asupra unui copil mic, poate conduce la moarte – accidental sau prin

infanticid sadic” (IXth ISPCAN, European Conference on Child Abuse

and Neglect, 2003).

Abuzul fizic

„Abuzul fizic este probabil cea mai frecvent\ form\ de abuz.

A fost prima form\ de abuz recunoscut\ de speciali[ti, [i definit\ de H.

Kempe, ini]iatorul domeniului prevenirii abuzului [i neglij\rii copilului,

ca fiind: «atacuri neaccidentale sau injurii fizice, mergând de la forme

minime pân\ la injurii fatale, provocate copilului de c\tre persoana care îl

îngrije[te»” (apud, Lynch, 1985) (Muntean, 2001: 48).

Abuzul fizic asupra copilului „reprezint\ ac]iunea sau lipsa de ac]iune

(singular\ sau repetat\) din partea unui p\rinte sau a unei persoane aflat\

în pozi]ie de r\spundere, putere sau încredere care are drept consecin]\

v\t\marea fizic\ actual\ sau poten]ial\.

El presupune pedepse ca: a[ezarea în genunchi a copilului, legarea lui,

lovirea, r\nirea, otr\virea, intoxicarea etc.” (Salva]i Copiii/Alternative

Sociale, 2002: 11).

În general abuzul fizic asupra copilului presupune folosirea for]ei

fizice de c\tre cel care îngrije[te copilul (p\rintele, tutorele, p\rintele de

plasament, baby-sitter) având ca rezultat v\t\marea copilului. Categoria

copiilor abuza]i fizic îi include pe cei care au fost r\ni]i în mod deliberat,

precum [i pe cei r\ni]i datorit\ insuficientei supravegheri.

„Gelles [i Straus prev\d dou\ stadii de dezvoltare a paternurilor a-

buzive [i de facilitare sau inhibare a factorilor compensatori sau des-

tabilizatori al abuzului: expresivitatea violen]ei în abuzul fizic, v\zut\ ca

modalitate de reducere a tensiunilor acumulate, dar [i ca reac]ie de r\spuns

la ac]iunea violent\ a altei persoane asupra abuzatorului [i legitimitatea

actului violent explicat prin folosirea for]ei în situa]ii sociale specia-

le”(Miftode, 2002: 165).

Violen]a fizic\ se exprim\ prin diferite gesturi aplicate copilului, în

mod inten]ionat, de c\tre o alt\ persoan\, gesturi care pot merge de la

pedepse corporale excesive pân\ la comportamente extreme, care pot

pune în pericol via]a copilului. Printre consecin]ele comportamentelor

extreme care pot fi reg\site în semnal\rile referitoare la copiii abuza]i



36

fizic putem cita: arsurile de ]igar\, fracturile, hemoragiile interne. Acestea

sunt consecin]ele cel mai des semnalate [i identificate de medicii din

spitale, pentru c\ ele au consecin]e grave asupra dezvolt\rii copilului.

„Se poate face distinc]ia între violen]a «legitim\» pentru abuzator,

care este justificat\ în ochii acestuia (de exemplu, atunci când este legat\

de corectarea unui tip de comportament), [i violen]a «nelegitim\», nejus-

tificat\ (ca de exemplu, arderea copilului cu ]igara)” (Ionescu, 2001: 17).

Abuzul emo]ional (psihologic)

„Toate formele de abuz [i neglijare a copilului au componente [i con-

secin]e psihologice. Anumite forme de maltratare au îns\, ca instrument,

tocmai mijloace de natur\ psihologic\, de aceea cercet\tori ca Garbarino,

Guttman [i Seelly (1986), precum [i Brassard, Germain [i Hart (1987) au

propus definirea abuzului psihologic ca fiind o form\ distinct\ de rele

tratamente” (Roth-Szamosközi, 1999: 49). Garbarino [i colegii s\i con-

siderau în 1986 c\ maltratarea psihologic\ nu trebuie considerat\ ca fiind

doar o consecin]\ a celorlalte forme de rele tratamente, subordonat\ fa]\

de ele, ci - dimpotriv\ - ar trebui s\ fie luat\ ca pilon central al eforturilor

de în]elegere a disfunc]ion\rii familiei, precum [i a nevoilor de protec]ie

a copilului. Garbarino [i colaboratorii definesc abuzul psihologic comis

împotriva unui copil ca fiind „atacul concertat al unui adult asupra dez-

volt\rii con[tiin]ei de sine [i a competen]ei sociale a copilului” (1986, p. 8).

„Abuzul emo]ional asupra copilului este un comportament comis in-

ten]ionat de un adult lipsit de c\ldur\ afectiv\, care jigne[te, batjocore[te,

ironizeaz\, devalorizeaz\, nedrept\]e[te sau umile[te verbal copilul, în

momente semnificative sau repetat, afectându-i, în acest fel, dezvoltarea

[i echilibrul emo]ional” (IXth ISPCAN European Conference on Child

Abuse and Neglect, 2003). Abuzul emo]ional reprezint\ respingerea co-

pilului ca fiin]\; fie intruziunea emo]ional\, fie ignorarea emo]iilor po-

zitive sau negative, „c\lirea” prin reguli stricte, f\r\ drept de negociere,

înfrico[area copilului prin izolare, închizându-l în spa]ii întunecoase, f\-

cându-l s\ a[tepte cu încordare, dezam\gindu-l, min]indu-l, blamându-l,

amenin]ându-l cu abandonul, abordându-l cu atitudini inconsecvente pen-

tru acela[i tip de gre[eli, comunicând cu el într-o manier\ neclar\, am-

biental\, prea înc\rcat\, insensibil\. Tot abuz emo]ional poate fi con-

37

siderat\ [i atitudinea autoritar\ dominatoare, îngrijirea [i controlul excesiv

sau discontinuu, care sufoc\ independen]a copilului. Uneori, copilul este

abuzat emo]ional prin supunerea la practici bizare-magice sau pseudo-

religioase. De men]ionat c\ toate celelalte forme de abuz au o component\

emo]ional\.

„Abuzul emo]ional sau violen]a psihologic\ regrupeaz\ în acela[i timp

violen]a verbal\ (insultarea copilului, umilirea, denigrarea, respingerea,

refuzul), pedepsele abuzive [i izolarea, exigen]ele excesive, care pun

copilul în situa]ia de e[ec, sau amenin]\rile, ca, de exemplu, amenin]area

cu moartea. Violen]a psihologic\ se caracterizeaz\ printr-o form\ de vi-

olen]\ repetat\ [i sus]inut\” (Ionescu, 2001, pp. 17-18).

Fa]\ de abuzul fizic, violen]a psihologic\ este îndreptat\, de obicei,

spre copiii mai mari. Dup\ un studiu realizat de American Association for

Protecting Children (1988), copiii violenta]i psihologic au în medie 7,87

ani, în timp ce cei abuza]i fizic au 5,54 ani.

Asistarea copiilor la scenele de violen]\ dintre p\rin]ii lor este de

asemenea considerat\ o form\ specific\ de abuz emo]ional.

Latimer (1998) include expunerea la violen]a familial\ ca entitate a

maltrat\rii. Aceasta survine atunci când copilul este martor al violen]ei

din mediul familial. „Copilul se poate afla în aceea[i camer\ sau poate

auzi schimburile verbale violente dintr-o alt\ camer\. Poate, de asemenea,

s\ observe consecin]ele unei lupte dintre p\rin]i (contuzii sau ferestre

sparte). Majoritatea copiilor martori ai violen]ei familiale v\d agresiunea

comis\ împotriva unuia dintre p\rin]i, adesea împotriva mamei, îns\

uneori [i împotriva fratelui sau sorei” (Ionescu, 2001: 18).

Abuzul sexual

Abuzul sexual asupra copilului este – de[i con]ine certe elemente de

abuz fizic [i psihologic – o categorie aparte de rele tratamente aplicate

minorului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, folosirea, co-

ruperea, for]area [i obligarea minorului s\ participe la activit\]i de natur\

sexual\ sau asistarea unei alte persoane în timpul unor activit\]i care

servesc ob]inerea de c\tre adul]i a pl\cerii.



38

Mai pe scurt, prin defini]ia sa, abuzul sexual împotriva copilului este

obligarea sau îndemânarea acestuia, de c\tre o persoan\ adult\, s\ par-

ticipe la activit\]i sexuale care servesc pl\cerii adultului.

Abuzul sexual asupra copiilor este un fenomen nou cu care se con-

frunt\ speciali[tii [i opinia public\ în general. Este greu de estimat in-

ciden]a acestui fenomen, mai ales din cauza faptului c\ acesta nu este

raportat de obicei datorit\ mentalit\]ii p\rin]ilor sau persoanelor care

îngrijesc copiii, conform c\reia trebuie p\strat secretul presiunilor ex-

ercitate de abuzator [i, nu în ultimul rând, datorit\ faptului c\ opinia

public\ nu este înc\ preg\tit\ pentru a reac]iona în astfel de cazuri.

„Abuzul sexual este implicarea unui copil într-o activitate sexual\ pe

care el nu o în]elege, pentru care nu are capacitatea de a-[i da încuviin]area

informat\, pentru care nu este preg\tit din punct de vedere al dezvolt\rii

sau care încalc\ legile sau tabuurile sociale” (apud, Raport of the Con-

sultation on Child Abuse Prevention - WHO, Organiza]ia Salva]i Copiii/

Alternative Sociale, 2002, p. 12).

Copiii sunt dependen]i de cei care îi îngrijesc pentru satisfacerea ne-

voilor fizice [i emo]ionale. Din aceast\ cauz\ abuzul sexual asupra co-

piilor poate fi s\vâr[it de p\rin]i, bunici (Margoliu 1992, a) [i alte rude

apropiate (Margoliu 1994), precum [i de c\tre al]i adul]i de „încredere”

(de exemplu, prietenul mamei) (Margoliu 1992, b), profesorul, vecinul

sau persoana care îngrije[te copilul (Margoliu 1992, c).

„Abuzul sexual s\vâr[it de c\tre cei ce îngrijesc copilul cuprinde un

larg spectru de activit\]i, de la urm\rirea împreun\ cu copilul a filmelor

sau revistelor porno pân\ la privirea adultului în timpul masturb\rii sau

practicarea unor jocuri cu tent\ sexual\, ca pip\irea [i apoi masturbarea

sau intromisiunea oral\, anal\ sau genital\. Adultul folose[te astfel copilul

pentru satisfacerea propriilor sale nevoi (Finkelhor, 1986)” (Killén, 1998,

pp. 39-40).

Copilul este supus unei rela]ii de dependen]\ culpabilizatoare, în care

el trebuie s\ respecte t\cerea în ceea ce prive[te abuzurile sexuale, sub

amenin]area c\ va crea necazuri abuzatorului. Impactul abuzului sexual

depinde de identitatea abuzatorului (un abuz intra-familial - incestul în

special - este mult mai d\un\tor decât un abuz extrafamilial), de vârsta

39

copilului [i de caracteristicile episoadelor de abuz sexual (frecvente, cu

sau f\r\ penetrare etc.).

Neglijarea

„Considerat\ de unii autori ca o form\ specific\ de abuz, neglijarea

este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul,

de a-i asigura nevoile biologice, emo]ionale, de dezvoltare fizic\ [i psi-

hic\, precum [i limitarea accesului la educa]ie” (Organiza]ia Salva]i Copii/

Alternative Sociale, 2002: 13).

„Neglijarea copilului presupune privarea minorului de satisfacerea

nevoilor sale biologice, emo]ionale [i de dezvoltare psihic\. Astfel, ne-

glijarea fizic\ se refer\ la privarea de alimenta]ie, de îmbr\c\minte, de

medicamente sau de domiciliu; neglijarea educa]ional\ implic\ tot ceea

ce ]ine de frecventarea unei forme de înv\]\mânt, prin obligarea copilului

la alte activit\]i decât cele [colare sau la vagabondaj, iar neglijarea emo-

]ional\ presupune ignorarea evenimentelor importante din via]a copilului,

omiterea încuraj\rilor a[teptate de copil, modalit\]ile neadecvate de r\s-

puns la nevoile sale emo]ionale” (IXth ISPCAN European Conference on

Child Abuse and Neglect, 2003).

Neglijarea mai este definit\ ca reprezentând condi]iile în care persoana

responsabil\ de îngrijirea copilului, fie inten]ionat, fie din neaten]ie, per-

mite copilului s\ experimenteze suferin]e care pot fi evitate [i/sau nu

reu[e[te s\ asigure una sau mai multe condi]ii care sunt esen]iale pentru

dezvoltarea capacit\]ilor fizice, intelectuale [i emo]ionale ale unei per-

soane,

Neglijarea pune în pericol dezvoltarea normal\ a copilului - dez-

voltarea bio-psihi-socio-cultural\ - [i, prin efecte grave pe care le produce,

necesit\ interven]ie prompt\ [i adecvat\.

Cele mai grave forme de neglijare sunt:

neasigurarea unei alimenta]ii adecvate nevoilor de dezvoltare

ale copilului;

neasigurarea unei îmbr\c\min]i adecvate;

dezinteres fa]\ de starea de s\n\tate a copilului;

locuin]\ cu spa]iu [i igien\ necorespunz\toare;

insuficienta supraveghere;



40

lipsa de preocupare pentru educa]ia copilului;

privarea copilului de afec]iune;

abandonul copilului.

Chiar dac\ exist\ o diferen]\ uzual\ între tipurile de abuz asupra co-

pilului, ele se întrep\trund, astfel încât fiecare form\ de abuz prezint\

componente din celelalte forme.

Clasificarea abuzurilor în abuz fizic, psihic, sexual este artificial\

pentru c\, de fapt, exist\ o împletire a diferitelor forme de abuz. Abuzul

fizic are [i consecin]e psihice, abuzul sexual este înso]it de efecte fizice [i

psihice asupra copilului, abuzul economic poate deveni abuz fizic (dac\

munca dep\[e[te capacitatea fizic\ a copilului), emo]ional (mai ales dac\

munca este umilitoare) sau sexual (prostitu]ia, pornografia).

„Evantaiul formelor de rele tratamente este larg, cuprinzând toate

aspectele personalit\]ii: cel fizic, cel psihic (emo]ional), cel moral [i cel

sexual. De obicei relele tratamente cuprind [i laturile fizice ale perso-

nalit\]ii, iar abuzurile sexuale sunt înso]ite cel mai adesea de v\t\m\ri

fizice [i întotdeauna de v\t\m\ri emo]ionale. De asemenea, abuzurile

fizice au adesea repercursiuni psihice [i uneori au motiva]ii sexuale sau

sunt înso]ite în mod expres de un comportament sexual” (Roth-Szamos-

közi, 1999: 45). Dac\ formele de rele tratamente se întrep\trund, cu atât

mai mult coexist\ consecin]ele lor, care se manifest\ simultan sau con-

secutiv asupra tuturor laturilor personalit\]ii copilului, putând induce

tulbur\ri în dezvoltarea personalit\]ii pe plan cognitiv, emo]ional, moral

[i sexual. Astfel, abuzul fizic, cel psihic sau sexual poate conduce la

retard în dezvoltarea intelectual\, la tulbur\ri de echilibru emo]ional [i la

consecin]e fizice pe plan psiho-somatic.

Abuzul de orice form\ înseamn\ profitarea de pe urma diferen]ei de

putere dintre un adult [i un copil, desconsiderarea personalit\]ii celui de-

al doilea. El poate fi reg\sit oriunde [i oricând în istoria [i în prezentul

societ\]ii omene[ti, în art\ [i literatur\, în legendele omenirii [i în pove[tile

pentru copii. „Abuzul înseamn\ violen]a adultului împotriva copilului,

fenomen care este prezent în realitatea noastr\ ast\zi, mai aproape sau

mai departe de c\minul nostru, în func]ie nu numai de valorile noastre,

41

dar [i de tradi]iile pe care le urm\m în cre[terea copiilor [i de capacitatea

de a ne controla impulsurile.” (Roth-Szamosközi, 1999: 46)

1.3. Teorii explicative privind abuzul asupra copilului

„Pentru ca protec]ia copiilor împotriva abuzurilor s\ poat\ dobândi

consisten]a procedural\, profesioni[tii au elaborat modele explicative care

s\ le permit\ în]elegerea elementelor constituive [i contextuale ale a-

pari]iei relelor tratamente” (Roth-Szamosközi, 1999: 131).

contextul de via]\ al copilului înainte de maltratarea propriu-zis\;

caracteristicile traumatice ale relelor tratamente;

reac]iile copilului [i ale agen]ilor semnificativi din mediul s\u de

via]\ ca urmare a relelor tratamente [i dezv\luirii acestora;

modul cum se suprapune maltratarea peste dezvoltarea copilului;

cursul recuper\rii în urma relelor tratamente.

1.3.1. Concep]ia medical\ privind abuzul asupra copilului

Una din primele, dar [i ast\zi influentele concep]ii privind abuzul

comis împotriva copilului este cea care consider\ acest fenomen ca o

boal\.

„Descriind simptomele dup\ care pot fi diferen]iate traumatismele

neaccidentale de cele accidentale suferite de sugari, pornind de la sin-

dromul abuzului fizic pe care l-a descris la sugari („battered baby sin-

drom”), Kempe (1962) a fundamentat concep]ia medical\ privind abu-

zurile.

Pornind de la criterii medicale, s-a considerat c\ abuzul asupra co-

pilului este o boal\ suficient de bine delimitat\ pentru a fi considerat\ o

unitate specific\ de diagnostic. Patologia specific\ acestei „boli” const\,

primordial, în tulbur\ri de personalitate ale p\rin]ilor, tulbur\ri care se

manifest\ în rela]ia lor cu propriul copil, sub ac]iunea unor factori stresori

specifici rela]iei p\rin]i-copii” (Roth-Szamosközi, 1999: 132).



42

Caracteristicile p\rin]ilor care î[i maltrateaz\ copiii:

imaturitate

izolare social\

stima de sine redus\

ob]inere dificil\ a pl\cerii

percep]ie fals\ despre copil, adesea cu schimbarea rolurilor

frica de a r\sf\]a copilul

încredere în valoarea pedepsei

incapacitatea de a dovedi emo]ie privind nevoile copilului [i de a

r\spunde adecvat.

Unii p\rin]i care comit abuzuri apar]in tipului de personalitate lipsit de

autocontrol, imatur, cu impulsuri violente [i agresivitate cronic\; într-un

alt tip s-ar încadra acei p\rin]i care prezint\ personalit\]i rigide, lipsite de

c\ldur\, care sunt deta[a]i de copii [i de problemele lor; la unii p\rin]i care

comit abuzuri s-a g\sit un grad sc\zut de inteligen]\; dar al]ii au avut

inteligen]a normal\ sau chiar superioar\; din punctul de vedere al for]ei

personalit\]ii; unii p\rin]i au ca tr\s\turi tipice anxietatea, autoculpa-

bilizarea excesiv\, precum [i depresia cronic\, pe când al]ii sunt plini de

sine [i lipsi]i de remu[c\ri. Este greu s\ se asocieze în mod global o

anumit\ tipologie patologic\ la cazuistica p\rin]ilor care abuzeaz\ frecvent

copiii.

În urma unei analize a situa]iei sociale a copiilor b\tu]i, s-a constatat

c\ mul]i dintre ei proveneau din sarcini nedorite [i/sau na[teri nelegitime,

aveau p\rin]i prea tineri sau existau suspiciuni de infidelitate între so]i.

Factorii lega]i de statusul socio-economic pot influen]a [i ei stresul su-

portat de p\rin]i. În aceast\ concep]ie medical\, factorii sociali nu se

consider\ ca având o valoare explicativ\ în privin]a tulbur\rilor rela]iei

p\rinte-copil. Ei sunt îns\ considera]i ca ac]ionând asupra factorilor de

personalitate, capacitatea de rezisten]\ la stres fiind, în concep]ia me-

dical\, o caracteristic\ de personalitate.

„Pornind de la constatarea c\ p\rin]ii î[i trateaz\ adesea în mod diferit

proprii copii naturali, s-au identificat anumite caracteristici ale copiilor

care, din cauza stresului indus p\rin]ilor, sporesc riscul comportamentului

abuziv. Este vorba de factori ca greutatea sc\zut\ la na[tere, prema-

turitatea, un anume handicap sau o boal\ cronic\ a copilului, tempe-

43

ramentul irascibil, nelini[tit al acestuia. Ace[ti factori pot conduce la

dificult\]i sporite ale p\rin]ilor, ceea ce constribuie uneori la deficien]e

ale rela]ion\rii p\rinte-copil” (Roth-Szamosközi, 1999: 134).

Toate încerc\rile de a stabili o tipologie foarte clar\ a p\rin]ilor de tip

abuziv par s\ conchid\ c\ nu exist\ un singur tip de tr\s\turi psihice sau

de caracteristici ale copilului sau ale situa]iei de via]\ a familiei, care s\

cauzeze instalarea unor tulbur\ri grave în rela]ia p\rinte-copil, de tipul

abuzului [i a neglij\rii copilului. Este mult mai probabil ca factorii cauzali

s\ se întrep\trund\. Concep]ia medical\ privind abuzul are menirea, la fel

ca în cazul descrierii celorlalte boli, de a permite descrierea simptomelor,

recunoa[terea [i diferen]ierea lor, dar [i prevenirea din timp a instal\rii

bolii.

Cunoa[terea simptomatologiei [i a etiologiei permite nu numai diag-

nosticul sindromului de „copil b\tut”, dar permite [i identificarea pre-

ventiv\ a personalit\]ilor predispuse s\ comit\ abuzuri. În [tiin]ele me-

dicale, metodele principale de preven]ie constau în distrugerea sau re-

ducerea contactului cu agentul cauzal [i tratamentul pentru reducerea

efectului agentului cauzal care nu a putut fi evitat.

În fenomenul de abuz îndreptat împotriva copilului, agentul cauzal

este v\zut a fi adultul care comite abuzul. Serviciile sociale [i medicale

pot încerca depistarea acestor persoane [i influen]area lor pentru a înl\tura

sau cel pu]in pentru a reduce pericolul pentru copii (Gough, 1993).

„În concluzie, modelul medical de analiz\ a cazurilor de abuz are

avantaje incontestabile. El are o clar\ tendin]\ spre obiectivitate, dorind

s\ stabileasc\ manifest\rile m\surabile ale abuzului [i neglij\rii copilului.

Cu ajutorul simptomatologiei descrise, pe baza modelului medical, s-

au ini]iat studii de prevalen]\ a fenomenului de rele tratamente îndreptate

asupra copilului.” (Roth-Szamosközi, 1999: 142).



44

1.3.2. Teoria transmiterii multigenera]ionale a abuzului

„Concep]ia prin care problemele psihosociale se consider\ a fi tran-

smise din genera]ie în genera]ie este larg r\spândit\. Investiga]iile în

cazurile de abuz împotriva copiilor au constatat c\ p\rin]ii abuzivi pro-

veneau din familii cu un grad crescut de violen]\, respectiv au fost ei

în[i[i abuza]i în copil\rie.

Rutter (1989) consider\ c\ atitudinile [i comportamentele parentale

sunt complexe [i nici transmiterea lor nu poate fi privit\ unidimensional.

Nu stilul parental este cel care se transmite genetic, ci, de exemplu,

predispozi]ia c\tre unele tulbur\ri psihice. Intergenera]ional se transmit,

de asemenea – dar pe c\i sociale [i nu genetice – condi]iile defavorizante

de locuin]\, de venit, care ac]ioneaz\ ca factori de stres social. Sus]in\torii

acestei concep]ii scot în eviden]\ transmiterea familial\ a anumitor modele

culturale, de cre[tere a copiilor, modele în care autoritatea parental\,

agresivitatea verbal\ sau fizic\, ignorarea sentimentelor copiilor (sau o-

pusul acestuia) sunt caracteristice” (Roth-Szamosközi, 1999, pp. 146-

147).

Steele [i Pollak (1968) au intervievat 60 de p\rin]i, participan]i la un

program de tratament psihosocial, care [i-au abuzat copiii. Autorii au

sus]inut c\ to]i p\rin]ii din grup fuseser\ abuza]i în copil\rie. De[i invocat

adesea ca punct de referin]\ în cercet\rile care relev\ transmiterea mo-

delelor parentale peste genera]ii, studiul a folosit o defini]ie neclar\ (prea

larg\) pentru a defini ceea ce înseamn\ experien]e traumatice datorate

abuzului în copil\rie [i nu a recurs la un grup de control, pentru a verifica

diferen]ele de frecven]\ în privin]a experien]elor raportate prin interviu.

Sintetizând concluziile a numeroase cercet\ri care au examinat tran-

smiterea multigenera]ional\ a relelor tratamente adresate copiilor, Kau-

fman [i Zigler (1989) trag concluzie c\ nu se poate neglija pericolul

repet\rii istoriei abuzului, care este de aproximativ 30%, de 6 ori mai

mare decât în popula]ia neselec]ionat\ (de 5%).

45

1.3.3. Teoria ata[amentului

Aceast\ teorie specific\ are menirea s\ deschid\ calea în]elegerii co-

recte a procesului de dezvoltare psiho-social\ normal\ a personalit\]ii în

general [i a copiilor în special.

„Unul dintre cercet\torii care au deschis calea spre analiza profund\ a

acestui domeniu a fost John Bowlby. Studiile lui Bowlby au pus în lumin\

nevoia puternic\ a oric\rui copil pentru stabilirea unor leg\turi profunde

de ata[ament cu persoanele adulte (în primul rând, desigur cu p\rin]ii, în

lipsa acestora cu bunicii … sau chiar cu alte rude, vecini, educatori etc.)

[i rolul fundamental, în aceast\ privin]\, al imaginii pe care [i-o fac copiii

despre aceste persoane. În lipsa unei asemenea imagini puternice sau cel

pu]in normale [i în lipsa unui ata[ament adecvat, dezvoltarea copilului

este periclitat\ iar evolu]ia lui spre o via]\ de adult fireasc\ afectiv este

pus\ sub semnul întreb\rii. Stabilitatea [i „for]a” personalit\]ii adulte î[i

au originea în stabilitatea [i profunzimea sentimentelor de ata[ament a-

fectiv din timpul copil\riei” (Miftode, 1998: 212).

Ata[amentul are caracter dinamic, adic\ apare, se formeaz\, se „ma-

turizeaz\”, atinge apogeul în anumite condi]ii ale copil\riei, se poate

deteriora sub inciden]a unor factori, sl\be[te [i chiar dispare atunci când

persoana ata[ant\ dispare [i ea.

Rela]iile de ata[ament au – con[tient sau incon[tient – misiunea de a

proteja persoana mai slab\, vulnerabil\ în raport cu factorii sau agen]ii

externi sau interni. În aceast\ perspectiv\, ata[amentul poate fi definit

drept mecanism de protec]ie (în leg\tur\ direct\ cu diferitele mecanisme

de autoap\rare ale individului în cauz\ - retragerea în sine, uitarea etc.).

Interac]iunea dintre p\rin]i [i copilul lor este decisiv\ pentru felul cum

se percepe copilul pe el însu[i [i lumea din jurul s\u, [i cum se dezvolt\.

Interac]iunea este important\ pentru gradul [i calitatea ata[amentului

copilului fa]\ de p\rin]i.

„Un ata[ament fa]\ de cineva înseamn\ s\ fii absolut dispus s\ cau]i

apropierea [i contactul cu persoana în cauz\ [i, mai presus de toate, atunci

când situa]ia este nesigur\.

Pare a fi o presupunere comun\ c\ exist\ întotdeauna un ata[ament

pozitiv fa]\ de p\rin]i. Nu este a[a. Calitatea interac]iunii decide calitatea

ata[amentului.



46

Fig. 1

Teoria ata[amentului

Raporturi inter-variabile

Comportamentul de ata[ament poate fi cel mai bine observat atunci

când copilul este obosit, speriat, bolnav sau are o nevoie special\ de

îngrijire” (Killén,1998: 190).

Mai multe cercet\ri efectuate au studiat în special modelele de a-

ta[ament asociate cu abuzul fizic [i neglijarea.

Schneider, Braunwald, Carlson [i Cicchetti (1985) au ar\tat c\ un

copil maltratat, spre deosebire de al]i copii, are un ata[ament nesigur fa]\

de persoanele care îi acord\ îngrijire.

Crittend (1985) a descoperit c\ to]i copiii abuza]i [i neglija]i au pre-

zentat ata[ament nesigur fa]\ de p\rin]ii lor.

Raporturilep\rin]i - copii

Baz\ afectiv\sigur\

Diminuareamaxim\ a st\rilor

anxioase

Ata[ament

Comportament socialnormal

CurajIndependen]\ de

mi[care

47

Ata[amentul între p\rin]i [i copii apare ca un fir invizibil între ei.

Acolo unde p\rin]ii [i-au privat copilul [i au negat interac]iunea [i sta-

bilitatea în rela]ia cu ei, este greu s\ precizezi comportamentul de ata-

[ament al copilului.

Acolo unde ini]iativa [i lipsa de r\spundere din partea celui care ofer\

îngrijire este slab\ sau absent\, copilul se ab]ine de la comportamentul

orientat spre ata[ament.

În evaluarea îngrijirii oferite copilului este foarte important s\ ob-

serv\m calitatea interac]iunii [i a tipului semnificativ de ata[ament. Ca-

litatea ata[amentului este factorul central, la fel ca [i posibilit\]ile in-

dividuale ale copilului pentru dezvoltare, poten]ialul lui cu alte persoane.

Copiii cu ata[ament sigur sunt cei mai flexibili.

Este nevoie ca tratamentele s\ fie îndreptate spre aceste modele de

interac]iune.

1.3.4. Concep]ia ecologic\-interac]ionist\ privind abuzul

Analiza ecologic\ care studiaz\ rela]ia dintre individ [i mediul în care

tr\ie[te este o metafor\ sugestiv\ pentru concep]ia care are ca perspectiv\

de baz\ analiza [i în]elegerea rela]iei dintre individ [i propriul s\u mediu.

„Modelul ecologic aplicat în asisten]a social\ a fost preluat din teoria

sistemelor, printre primii de c\tre Germain (1973, 1979).

Pentru a surprinde varietatea influen]elor de mediu, Bronfenbrenner

(1979) propune studiul unei probleme sociale concomitent, la diferite

nivele ale sistemului pe care îl reprezint\ mediul social: al microsis-

temului, al mezosistemului [i al macrositemului” (Roth-Szamosközi, 1999,

pp. 154-155). Acest model a fost dezvoltat de Belsky (1980) pentru a

servi ca un cadru teoretic integrator pentru comportamentele sociale,

inclusiv cele din categoria relelor tratamente împotriva copilului.

Analiza de la nivelul subsistemului ontogenetic se preocup\ de factorii

individuali care privesc p\rintele care comite agresiuni împotriva copiilor

s\i (exemplu: istoria parental\, nivelul de dezvoltare intelectual\, în-

]elegerea nevoilor copilului etc.).

Microsistemul se refer\ la rela]iile familiale care constituie mediul de

via]\ proxim al copilului (tipul [i m\rimea familiei, influen]a copilului



48

asupra dinamicii familiale, evenimente familiale care pot avea un rol

declan[ator în producerea unor fenomene de tipul maltrat\rii).

Exosistemul este mediul mai larg de existen]\ al unui individ sau al

unei familii nucleare. El cuprinde familia l\rgit\, vecin\tatea în care lo-

cuie[te familia, comunitatea (etnic\, religioas\) de care ea apar]ine, in-

cluzând toate valorile [i rela]iile mai mult sau mai pu]in suportive din acel

sistem.

Macrosistemul este cel mai larg cadru de influen]\ asupra fenomenelor

din familie. În aceast\ categorie intr\ atitudinile societ\]ii fa]\ de violen]\

[i fa]\ de copii, a[tept\rile fa]\ de [coal\, nivelul de via]\ din societate,

politicile sociale în vigoare etc.

La nivelul tuturor acestor sisteme, Cichetti [i Rizley constat\ factorii

facilitori (de risc) [i compensatori ai maltrat\rii copilului.

„Exist\ o distinc]ie între factorii situa]ionali stabili [i cei tranzi]ionali,

atât în categoria factorilor compensatori cât [i în cea a factorilor de risc.

Printre factorii care contribuie în mod stabil la cre[terea riscului de abuz

pot fi în[irate caracteristicile de personalitate ale adultului, respectiv ale

copilului, cum ar fi: lipsa stimei de sine, experien]a unui abuz suferit în

copil\rie, dar [i izolarea social\, s\r\cia. De asemenea, se mai pune în

eviden]\ factorii de la nivelul macrosocial, cum ar fi acceptarea cultural\

a violen]ei, a pedepselor fizice etc.” (Roth-Szamosközi, 1999: 166)

Factorii tranzi]ionali de risc sunt purt\tori ai unor evenimente stresante

care ac]ioneaz\ pe durat\ mai scurt\ (dificult\]ile în via]a marital\, [o-

majul, schimb\rile din via]a familiei etc.).

Dintre factorii compensatori de durat\ putem enumera climatul fa-

milial stabil, încrederea p\rintelui în propriile capacit\]i parentale. Dintre

factorii biologici pot fi remarca]i cei lega]i de s\n\tatea membrilor fa-

miliei, dintre factorii economici se remarc\ stabilitatea socio-economic\,

iar dintre factorii culturali, accentuarea metodelor neviolente de educare

[i socializare.

Factorii compensatori cu valoare tranzi]ional\ pot [i ei aduce progrese

în atitudinea de nemaltratare a copilului (perioadele fericite [i de armonie

din via]a unui cupul marital).

Ac]iunea factorilor stabili [i tranzi]ionali de risc aminti]i nu poate fi

determinat\ prin ea îns\[i, pentru declan[area unui comportament abuziv

49

la adresa copilului. Maltratarea este explicat\ în acest model prin inter-

rela]ia factorilor compensatori [i a celor de risc. Rezult\ c\ abuzul îm-

potriva copilului este un fenomen multicauzal în care factorii care privesc

dezvoltarea [i personalitatea copilului interac]ioneaz\ cu factorii perso-

nalit\]ii p\rin]ilor, interac]iunea lor trebuind analizat\ din perspectiva

nivelurilor individuale, familiale, interpersonale, organiza]ionale [i ma-

crosociale.

„Perspectiva ecologic\ asupra riscului privind copilul ne trimite la

principalele rela]ii de interac]iune dintre copil, p\rin]ii s\i (sau înlocuitorii

lor) [i subsistemele modului lor de trai.” (Roth-Szamosközi, 1999: 169)

Conform principiului interac]iunii factorilor, riscurile pentru copii

provin din interac]iunile p\rin]ilor cu proprii copii, ambii prezentând

anumite particularit\]i [i experien]e psihologice date. Aceste interac]iuni

sunt influen]ate de elementele microclimatului social, cu propriul nivel

de stres influen]at, la rândul s\u, de factori sociali independen]i de individ

sau de familie. Aceasta însemn\ c\ ac]iunile [i atitudinile parentale de

neglijare sau de abuzare a copiilor pot fi concepute ca reac]ii inadecvate,

improprii, la stresul social. P\rin]ii care comit rele tratamente sunt – deci

- în majoritatea lor indivizi cel mai adesea normali, care încearc\ s\ fac\

fa]\ condi]iilor lor severe de via]\ cu ajutorul unor mecanisme adaptative

individuale, formate pe parcursul propriei lor dezvolt\ri ontogenetice.

1.3.5. Concep]ii de factur\ sociologic\

Analiza familiilor ce-[i maltrateaz\ copiii este concentrat\ asupra mo-

dului în care ei lupt\ cu problemele sociale [i economice, pe lâng\ pro-

priile lor probleme din interiorul familiei.

Deseori ei au dificult\]i economice considerabile, se confrunt\ cu o

proast\ acomodare, condi]ii de munc\ nesigure sau lipsa unui loc de

munc\.

Modul în care ace[ti factori afecteaz\ maltratarea poate fi evaluat. Ei

sunt, de obicei, interrela]iona]i.

”Simons (et al. 1966) a studiat abuzul fizic exercitat de p\rin]i în

familiile cu multe probleme. El a ar\tat c\ numai factorii socio-economici

nu sunt o cauz\ a abuzului. A fost stabilit\ o interac]iune între factorii

sociali, psihici [i emo]ionali. În orice caz, abuzul fizic apare mai des în



50

regiunile cu familii ce au un venit redus (Garbarino, 1976) [i o rat\ mare

a [omajului (Cochran [i Brassard, 197). Flatten (1983) a ar\tat c\ venitul

familial [i tipul familiei determin\ cine va deveni client al serviciului

pentru bun\starea copilului. Cu toate acestea, o situa]ie material\ bun\

poate, de asemenea, s\ ascund\ maltratarea. Tot a[a cum situa]iile e-

conomice pot fi ele însele motivele abuzului. De exempu, lipsa de control

a impulsurilor poate conduce atât la probleme economice cât [i la abuz”

(Killén, 1998, pp. 206-207).

Factorii de stres pot genera efecte negative. Un singur factor nu trebuie

în mod necesar s\ reprezinte un risc deosebit.

Din ce în ce mai mul]i cercet\tori ai fenomenului maltrat\rii includ

factorii lega]i de situa]ia economic\ printre determinan]ii comportamen-

tului parental. Mai mult, mediul socio-economic (sc\zut sau ridicat) [i

calitatea suportului social al familiei sunt considerate ast\zi de autori ca

Aber et al. (1989), Mill [i Aldgate (1996), Thoburn (1997) ca fiind factori

care influen]eaz\ nu numai declan[area relelor tratamente, dar [i con-

secin]ele abuzului asupra dezvolt\rii copilului, precum [i posibilit\]ile de

interven]ie în aceste cazuri.

„Al\turi de nivelul socio-economic sc\zut – [i nu independent de acest

nivel – se constat\ adesea ponderea crescut\ a relelor tratamente în familii

cu mul]i copii. Pentru a ilustra semnifica]ia acestui factor, Zigler [i Mall

(1898) noteaz\ c\ 40% din cazurile de maltratare din S.U.A. se petrec în

familiile cu 4 sau mai mul]i copii, de[i aceste familii sunt reprezentate

doar 20% în popula]ia total\” (Roth-Szamosközi, 1999: 161).

În figura de mai jos este ilustrat\ leg\tura dintre factorii socio-eco-

nomici cei familiali [i caracteristicile copilului.

Fig. 2

Diagrama unei teorii unificatoare a abuzului

(Aber et al., 1989)

clasa socială

caracteristici parentale şi

familiale

caracteristici ale dezvoltării copilului

maltratare nivel de dezvoltare

mediul familial nivel de adaptare la un nou mediu

SES

51

Rezultatele cercet\rii privind expunerea copiilor din jude]ul Cluj la

abuz [i neglijare (Rotariu et el., 1996) arat\ c\ riscul de abuz comis asupra

copiilor cre[te odat\ cu precaritatea st\rii materiale a familiei.

Aceast\ concluzie a rezultat din analiza r\spunsurilor la chestionare a

792 de copii [i 485 de p\rin]i. Conform tabelului de mai jos, din punctul

de vedere al riscului expunerii copiilor la abuz, familiile mai s\race se

disting clar de cele mai înst\rite. (Roth-Szamosközi, 1999: 161)

Tabelul 1.3.1.

Starea material\ [i riscul de abuz în familie

Procentul copiilor expu[i maltrat\rii în familie cu nivel socio-eco-

nomic sc\zut este de aproape trei ori mai mare decât în familiile cu nivel

socio-economic ridicat.

Rela]iile semnificative între num\rul de copii din familie [i relele

tratamente împotriva lor au reie[it [i ele din studiul de la Cluj. (Roth-

Szamosközi, 1999: 162).

Tabel 1.3.2.

Riscul de abuz în func]ie de num\rul membrilor din familie


R I S C U L D E A B U Z e l e v i p ă r i n ţ i Starea materială

a familiei da total da total 36 69 50 109 mai săracă 52,2% 8,7% 45% 22% 177 664 43 190 medie 26,7% 83,8% 22,6% 39,2% 13 59 43 186 mai înstărită 22% 7,4% 23,1% 38,4% 226 792 136 485 T o t a l 28,5% 100% 28% 100%

R I S C U L D E A B U Z e l e v i p ă r i n ţ i Număr de

copii sub 18 ani da total da total 63 254 30 157 1 copil 24,8% 31,9% 19,1% 32,2% 97 349 69 235 2 copii 27,8% 43,9% 29,4% 48,2% 35 114 24 64 3 copii 30,7% 14,3% 37,5% 13,1% 32 78 13 32 4 copii sau

mai mulţi 41% 9,8% 40,6% 6,6% 227 795 136 488 T o t a l 28,5% 100% 28% 100%


52

Pedepsele fizice grave sunt aplicate de peste trei ori mai frecvent în

familiile cu patru [i mai mul]i copii fa]\ de cele cu un singur copil [i de

dou\ ori mai frecvent decât în familiile cu doi copii (Rotariu et al., 1996).

{i din aceast\ cercetare se confirm\, deci, c\ num\rul de copii din familie

este un factor important de cre[tere a stresului familial.

Al\turi de starea material\ [i num\rul de membri, un alt factor social

relevant pentru expunerea copiilor la riscul maltrat\rii este gradul de

izolare social\ a familiei, respectiv m\sura în care familia poate mobiliza

un suport social adecvat în favoarea ei, în cazul în care singur\ nu face

fa]\ presiunilor sociale.

De aici decurge ideea c\ riscul de rele tratamente cre[te în familiile

nucleare fa]\ de cele tradi]ionale, în care convie]uiesc simultan mai multe

genera]ii.

„Un alt factor social important este apartenen]a la un grup minoritar.

Din studiul de la Cluj amintit deja (Rotariu et al., 1996) a rezultat c\

num\rul copiilor c\rora li se aplic\ pedepse fizice (în general), pedepse

fizice grave etc. este mai mare în popula]ia de rromi cuprins\ în lot.

Indicatorii dintr-un asemenea grup etnic, religios etc. nu ac]ioneaz\ se-

parat, ci sunt cu ceilal]i factori de natur\ comunitar\, ca rata delincven]ei,

condi]iile de locuit, gradul de [colarizare, accesibilitatea la servicii so-

ciale”. (Roth-Szamosközi, 1999: 163).

53

Cap. II – Abuzul fizic asupra copilului la

nivel familial

2.1. Familia [i violen]a fizic\ împotriva copilului

2.1.1. Caracteristici ale comportamentului parental abuziv în

familiile dezorganizate

Familia r\mâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protec]iei [i

educa]iei copilului. Factorii familiali sunt ca proximitate [i importan]\ cei

care asigur\ dezvoltarea unei personalit\]i armonioase, securizarea fizic\,

afectiv\ [i material\ a copilului.

Cu toate c\ familia trebuie s\ constituie un mediu securizant pentru

copil, aici se întâlnesc frecvent diferite forme de abuz.

„Asisten]ii sociali, cei care lucreaz\ în domeniul protec]iei copilului,

se confrunt\ zilnic cu familii care nu ofer\ o îngrijire adecvat\ copiilor

lor. Copiii sunt expu[i unor tipuri diferite de neglijare, precum [i unor

comportamente abuzive din punct de vedere emo]ional, fizic sau/[i sex-

ual” (Miftode, 2002: 211).

Abuzul familial este comis de membrii familiei copilului - în special

de c\tre cei în care copilul are încredere, cei îns\rcina]i cu îngrijirea

copilului; de aceea, abuzul asupra copilului în mediul familial prezint\ un

grad mai mare de gravitate decât abuzurile comise asupra copilului în

institu]ii de ocrotire, [coli etc., datorit\ unei „duble” traumatiz\ri - în


54

urma abuzului propriu-zis [i trauma legat\ de „lezarea” ata[amentului

fa]\ de persoanele în care avea încredere [i pierderea sentimentului de

securitate oferit de familie.

Exist\ familii în care rela]iile dintre membrii ei (p\rin]i-copii) sunt

afectate de diferite probleme care influen]eaz\ ciclul normal de via]\ [i

creaz\ tensiuni c\rora p\rin]ii [i copiii lor le fac fa]\ cu greu. Astfel,

principalele func]ii ale familiei - asigurarea confortului prin satisfacerea

nevoilor tuturor membrilor familiei [i cre[terea noilor genera]ii – se de-

terioreaz\ treptat, iar de multe ori, pe fundalul acesta, iau na[tere com-

portamentele abuzive îndreptate asupra copilului, care pot varia de la o

palm\ peste obraz dat\ copilului pân\ la situa]ii grave care pot conduce la

infanticid.

„Maltratarea poate fi mai mult sau mai pu]in grav\. Ea poate fi de

scurt\ sau de lung\ durat\. Poate fi asociat\ cu situa]ii particulare sau

poate fi cronic\. În unele familii aspectul maltrat\rii poate avea o singur\

dimensiune, pe când în altele copilul poate fi expus la mai multe sau chiar

la toate tipurile de maltratare.

Cu toate acestea, exist\ anumite elemente comune legate de lipsa de

cunoa[tere [i respect a nevoilor copiilor, respingere [i indiferen]\” (Sursa:

http://www.iatp.md/cnpac/copii maltrata]i/consultat pe 28.11.2003).

Unor p\rin]i le lipse[te abilitatea de a se angaja pozitiv în rela]ia lor cu

copilul [i de a da prioritate nevoilor de baz\ ale copilului înaintea pro-

priilor lui nevoi. Copilul poate fi plasat în situa]ia de a tr\i în anxietate

sau grija continu\ de ceea ce s-ar putea întâmpla. Cu oricare dintre aceste

categorii am avea a face, pentru realizarea unui ajutor eficient, este indis-

pensabil\ o evaluare de ansamblu a copilului [i nevoilor sale.

De obicei, abuzuri foarte grave (cum ar fi b\taia), cu consecin]e extrem

de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare [i maturizare psihocom-

portamental\ a copilului, se întâlnesc în cadrul familiilor unde lipsesc

dragostea, ata[amentul [i rela]iile bazate pe încredere reciproc\. Tat\l î[i

poate bate so]ia [i copiii. Aceast\ situa]ie se agraveaz\ dac\ el este al-

coolic. Mama de obicei manifest\ un comportament pasiv, de supunere

t\cut\, sus]inut de aflarea ei prelungit\ la serviciu, starea ei boln\vicioas\

sau plecarea pur [i simplu din familie.

55

Ambii p\rin]i, la rândul lor, pot fi victimile unor abuzuri asem\n\toare

suferite în copil\rie. P\strând conspira]ia, membrii familiei se comport\

de parc\ în familie totul merge perfect, for]a]i de teama incon[tient\ fa]\

de destr\marea familiei [i teama de a fi p\r\si]i. Copilul serve[te ca mijloc

de distrac]ie [i consolare pentru p\rin]i, deseori este folosit pentru muncile

din cas\ [i pentru a-i îngriji pe copiii mai mici, dar [i pentru confortul

sexual al p\rin]ilor sau pentru demonstrarea puterii.

Riscul apari]iei abuzului asupra copilului în mediul familial depinde

foarte mult de calitatea rela]ion\rii dintre p\rin]i [i copiii lor.

„În evaluarea bun\st\rii copilului avem tendin]a de a acorda mai mult\

importan]\ factorilor externi decât interac]iunii dintre p\rin]i [i copii

(Killén Heap). Gray (1978) a comparat 30 de mame abuzive [i un grup de

control format din 30 de mame normale. Ea a descoperit c\ aceste grupuri

nu se diferen]iaz\ unul de altul în mod semnificativ în rela]ie cu factorii

de stres la care au fost supuse. Diferen]a semnificativ\ între cele dou\

grup\ri a fost abilitatea acestor mame de a reac]iona cu empatie fa]\ de

dependen]a copiilor lor [i fa]\ de comportamentele agresive” (Killén,

1998: 207).

Un copil poate rezista bine unor noi dificult\]i venite din exterior dac\

interac]iunea cu p\rin]ii s\i se caracterizeaz\ prin acceptare [i angajament

pozitiv din partea lor.

Rolul empatiei în rela]ia cu abuzul a fost mai departe studiat de Le-

tournean. Ea a studiat rela]ia dintre stres [i agresiunile p\rin]ilor [i em-

patie. În datele ob]inute de la clasa de jos [i cea muncitoare ea n-a g\sit

nici o leg\tur\ între stres [i abuz. Pe de alt\ parte ea a descoperit c\ lipsa

de empatie a fost variabila ce a influen]at frecven]a abuzurilor în condi]ii

diferite de stres.

Studiile în care se observ\ interac]iunea dintre p\rin]i [i copii confirm\

calitatea rela]iei p\rinte-copil. Interac]iunea dintre p\rin]i [i copilul lor

este decisiv\ pentru felul cum se percepe copilul pe el însu[i [i lumea din

jurul s\u, [i cum se dezvolt\.

Astfel, se poate spune c\ în familiile abuzive lipsa empatiei, ata[a-

mentul deficitar, slaba îndeplinire a func]iilor parentale constituie funda-

mentul pe care se construie[te abuzul asupra copilului, iar factorii externi

ABUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI LA NIVEL FAMILIAL


56

influen]eaz\ via]a familial\, având de multe ori un rol semnificativ în

consolidarea contextului maltrat\rii.

„Familia trebuie s\ fie un mediu în care copilul s\ se simt\ iubit, s\ fie

în siguran]\, s\ g\seasc\ un model parental [i un model educa]ional pe

care s\-l aplice în viitor când va fi el însu[i p\rinte. Dar nu întotdeauna

familia este în armonie, uneori datorit\ unor factori interni [i externi

apare un dezacord [i o dizarmonie ce constituie un model de alterare a

rela]iilor p\rin]i-copii”.

În familia dezorganizat\ supravegherea [i disciplina copiilor nu are

loc în parametri normali. Dezacordul partenerilor na[te o tensiune per-

manent\, agresivitate fizic\ [i verbal\, care antreneaz\ un stres cronic.

Ostilitatea permanent\ între p\rin]i se soldeaz\ cu m\suri coercitive fa]\

de copii, ceea ce le induce acestora agresivitatea (Irimescu, 2002).

P\rin]ii care nu sunt în rela]ii bune cu partenerul devin brusc nervo[i,

agresivi [i violen]i. P\rin]ii deveni]i agresivi nu controleaz\ bine ac-

tivit\]ile copilului, îl pedepsesc pentru gre[eli variate, indiferent dac\ au

aspect pro-social sau antisocial. Aceste pedepse dure semnific\ mai mult

dispozi]ia sufleteasc\ a p\rintelui decât comportamentul vinovat al co-

piilor. Copilul se simte nemul]umit [i iritat, metoda violen]ei nu îl înva]\

ce trebuie s\ fac\, ci cel mult ce nu trebuie s\ fac\. Se ajunge astfel la o

rela]ie nefireasc\ cu copilul [i acesta înceteaz\ s\ mai r\mân\ receptiv la

m\surile disciplinare impuse. Acest „stil” de rela]ie cu copilul conduce

curând la agresivitate din partea lui, [tiut fiind c\ m\surile coercitive

repetate cresc ostilitatea [i agresivitatea.

„Exist\ dou\ tipuri de p\rin]i abuzivi [i prin combinare apare [i cel de

al treilea tip:

p\rin]i abuzivi din dorin]a de a disciplina copilul;

p\rin]i abuzivi din dorin]a, con[tientizat\ sau nu, de a distruge co-

pilul;

p\rin]i abuzivi care afirm\ c\ doresc disciplinarea copilului negând

inten]ia distructiv\.

De obicei ei sunt cei mai periculo[i c\ci nu-[i recunosc tratamentul

inacceptabil pe care îl aplic\ copilului” (Muntean, 2001: 64).

Între metodele educative acceptate de o societate ca fiind potrivite

pentru copii [i eficiente, [i cele considerate ca f\când parte din categoria

57

tratamentelor d\un\toare dezvolt\rii normale a copilului exist\ în general

o delimitare, care difer\ îns\ de la o societate la alta, de la o cultur\ la alta.

2.1.2. Limita dintre comportamentul normativ [i

comportamentul abuziv al p\rin]ilor

„Fenomenul de abuz asupra copilului este prezent în toate societ\]ile

[i în rândul fiec\rei clase sociale, el fiind considerat un fenomen multi-

dimensional rezultat din interac]iunea mai multor elemente: caracteris-

ticile p\rin]ilor [i ale copiilor, procesul de interac]iune familial\, contextul

comunitar, cultural [i societal” (Miftode, 2002: 157).

Atunci când se delimiteaz\ atitudinea normal\ fa]\ de copil de ceea ce

se consider\ un comportament abuziv este foarte important contextul

socio-cultural în care tr\ie[te copilul precum [i nivelul de acceptare al

societ\]ii vizavi de violen]\, pedeaps\ fizic\, statutul copilului în societate

etc.

Astfel, definirea unui comportament ca fiind abuz/maltratare a co-

pilului trebuie s\ fie adaptabil\ (în acord) cu acel context cultural [i social

în care copilul tr\ie[te, de valorile [i normele pe care le promoveaz\

respectiva societate.

„Un exemplu din Canada arat\ c\ violen]a apare atunci când un adult

folose[te cuvinte considerate ofensatoare fa]\ de copil („e[ti r\u”, „nu e[ti

bun de nimic”). Este de neconceput folosirea b\t\ii ca metode educativ\.

În schimb, în alte culturi, respectarea autorit\]ii parentale, supunerea

copilului [i utilizarea pedepsei corporale fac parte din normele culturale.

Ne referim la tradi]iile educative din ]\rile mediteraneene [i la pedepsele

corporale folosite de unele [coli din Anglia” (Ionescu, 1999: 15).

În cercetarea sa privind analiza rela]iei mam\-copil în România, Vaida

(1998) înscrie abandonul copilului în contextul social, economic [i politic

al unui regim post-totalitar, al unei societ\]i în criz\. Ea sus]ine c\ a-

bandonul, în m\sura în care constituie un „fenomen”, reprezint\ un sim-

ptom al societ\]ii române[ti actuale. Abandonul nu este doar o problem\

singular\ în fa]a unei situa]ii individuale imediate, ci este [i un r\spuns la

o problem\ colectiv\.



58

Fiecare tip de civiliza]ie selec]ioneaz\ un anumit comportament nor-

mativ, acceptat ca „tratare bun\ a copilului”, dincolo de care ar începe

comportamentul abuziv, respectiv maltratarea.

„Un comportament este considerat într-o societate dat\ ca fiind abuziv,

dac\ el dep\[e[te standardul obi[nuit al comunit\]ii. Desemnarea unui

anumit comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare

depinde de o serie de factori sociali [i culturali” (Roth-Szamosközi, 1999:

64).

B\taia peste fund sau o palm\ dat\ unui copil sunt considerate în

România forme acceptabile de pedepse date de c\tre p\rin]i. Chiar dac\

un p\rinte aplic\ aceste forme de pedeaps\ în mod frecvent (chiar zilnic),

nici un asistent social, oricât de vehement s-ar împotrivi b\t\ii, nu ar

putea considera justificat\ pedepsirea p\rintelui, sau dec\derea lui din

drepturile de p\rinte numai pe aceast\ baz\, nici dac\ acest stil parental ar

prezenta urm\ri pe planul comportamentului [i al echilibrului emo]ional

al copilului.

„Recunoa[terea normelor culturale mai strânse sau mai largi nu în-

seamn\ îns\ c\ profesionistul interesat de copil s\ nu încerce s\ intervin\

în folosul unui copil afectat de un asemenea stil parental. Interven]ia sa

nu va avea îns\ un fundament la fel de ferm ca în cazul în care legile

interzic cu des\vâr[ire b\taia.” (Roth-Szamosközi, 1999: 64)

În Suedia sau în Olanda, astfel de pedepse sunt ilegale [i dac\ se

dovede[te c\ un p\rinte le aplic\ frecvent, el poate fi judecat [i condamnat

pentru abuz fizic împotriva propriului copil.

2.1.3. Violen]a fizic\ asupra copilului ca percept educa]ional în

cultura tradi]ional\ româneasc\

„În ultimii 25-30 de ani s-a încercat s\ se r\spund\ la întrebarea: de ce

p\rin]ii î[i abuzeaz\ fizic copiii? Mul]imea de date este considerabil\. În

ceea ce prive[te neglijarea sunt mai pu]ine schimb\ri (Wolok, 1990), iar

în abuzul emo]ional, înc\ [i mai pu]ine (Covitz, 1986 [i Rohner, 1986). În

timpul ultimilor ani s-a ridicat adesea aceast\ problem\ (Finkelhofer,

1988, Furnis, 1991)” (Killén, 1998: 110). V\zut\ în totalitate, se poate

59

vorbi chiar de o cre[tere a volumului de cuno[tin]e despre p\rin]i în situa]ii

de maltratare.

În ciuda preocup\rii [i distan]\rii noastre, exist\ o baz\ mai bun\ decât

în vremurile dinainte, pentru a se în]elege de ce se întâmpl\ inacceptabilul,

de ce a nu gândi devine regul\ [i care sunt circumstan]ele, care-i fac pe

unii s\ abuzeze [i pe al]ii s\ devin\ salvatori.

Abuzul asupra copilului este favorizat de rela]ionarea p\rinte-copil

deficitar\, de caracteristicile p\rintelui, ale copilului, de modelul cultural

de educare al copilului existent în comunitate, dar nu în ultimul rând de

situa]ia socio-economic\ [i contextul familial.

„Diferite [tiri [i reportaje despre abuzuri asupra copiilor sunt difuzat

frecvent pe toate canalele de televiziune, astfel c\ românii sunt con[tien]i

de existen]a acestei probleme în societate. Cunoa[terea se limiteaz\ îns\

doar la cazurile de violen]\ extrem\.

Studiile efectuate în perioada 1990-2000 arat\ o înr\ut\]ire a calit\]ii

vie]ii copiilor din România. Maltratarea copilului în societatea româ-

neasc\ se manifest\ atât în mediul social cât [i în cel familial.

Percep]ia adul]ilor asupra abuzului relev\ lipsa acut\ de comunicare [i

mentalitatea educativ\ punitiv\ lipsit\ de empatie pentru copil (ca de

exemplu: „Trebuie s\ fii sever cu copilul…”, „B\taia e rupt\ din rai!”,

„A[a am fost crescut [i eu…”, „Nu po]i s\ cre[ti un copil f\r\ s\-l ba]i…”)

(Sursa: http://www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2003).

Abuzul este favorizat de factori obiectivi (mentalitatea româneasc\ ce

consider\ b\taia drept un mijloc educativ sigur, s\r\cia, [omajul, apar-

tenen]a la un grup social defavorizat, familiile monoparentale) [i de factori

subiectivi (perceperea copilului în mod nerealist, tendin]a de a considera

copilul r\spunzator pentru satisfacerea nevoilor adultului [i nu invers,

a[tept\ri nerealiste din partea adultului privind colaborarea copilului,

incapacitatea adultului de a avea o rela]ie bazat\ pe empatie cu copilul [i

de a-[i st\pâni propriile frust\ri, care se r\sfrâng, astfel, asupra copilului).

„Orice adult crede c\-[i poate exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe

copil, mai ales când este vorba despre propriul copil. Pedeapsa fizic\ este

folosit\ pentru a provoca durere. Pedeapsa minor\, cea care nu pericliteaz\

fizic copilul, prin repetare sau folosit\ impropriu, în concordan]\ cu



60

faptele comise, poate conduce la traume psihice [i variaz\ de la lovirea cu

palma pân\ la utilizarea unor obiecte dure, r\nirea, legarea, provocarea de

arsuri, trasul de p\r sau chiar otr\virea” (IXth ISPCAN European Con-

ference on Child Abuse and Neglect, 2003). În m\sura în care lovirea

produce v\t\mare, risc substan]ial pentru s\n\tate/integritate corporal\,

pedeapsa grav\ devine abuz fizic. La fel poate fi considerat\ exploatarea

puterii de munc\ a copilului.

Gradul abuzului difer\ în func]ie de v\t\marea produs\ copilului. For-

me grave, periculoase pentru s\n\tatea copiilor apar uneori printre mo-

dalit\]ile „educative” aplicate copiilor de c\tre un p\rinte, care-[i exercit\

dreptul de a pedepsi copilul.

„E greu de decis unde începe abuzul grav, aceasta mai ales când este

vorba de o pedeaps\ administrat\ copilului. Oricât de toleran]i am fi cu

privire la dreptul p\rin]ilor de a-[i educa copiii [i de a-[i alege metodele

educative, abuzul începe atunci când s\n\tatea psihic\ sau fizic\ a co-

pilului este pus\ în pericol. Pornind de la aceasta, consider\m c\ studiul

fenomenului de abuz [i neglijare poate porni de la relevarea prevalen]ei

unor fenomene poten]ial cauzatoare de abuzuri, induse în comportamen-

tele punitive ale p\rin]ilor” (Roth-Szamosközi, 1999: 47).

P\rintele î[i atribuie drepturi depline asupra modului în care î[i cre[te

[i î[i educ\ copilul. Dac\ toate lucrurile ar merge bine, nu avea de a face

cu atâtea situa]ii în care copii sunt supu[i la atitudini incorecte, nepotrivite

sau la diferite forme de abuz în propriile lor familii, al c\ror num\r, din

p\cate, cre[te pe zi ce trece.

„Din punct de vedere cultural, în România, diferitele forme de violen]\

sunt bine tolerate de c\tre societate. Reamintim în sensul acesta rezultatele

studiului întreprins de EPOCH (End Physical Punishment of Children

Worldwide) în 1992:

96% din popula]ia adult\ din România nu consider\ c\ a p\lmui

copilul înseamn\ a-l umili;

84% dintre p\rin]i utilizeaz\ p\lmuirea copilului ca metod\ de

educa]ie.

Reamintim de asemenea studiul nostru întreprins pe trei genera]ii,

care, de[i a avut loc în 1997 (Muntean, 1999), rezultatele lui nu se

61

îndep\rteaz\ prea tare de rezultatele ob]inute de EPOCH în 1992”

(Muntean, 2001: 63).

Într-o cercetare condus\ în 1997, în Timi[oara, [coala general\ nr. 22,

pe un lot de:

32 de copii/elevi în clasa a VII-a;

36 de p\rin]i ai acestor copii;

34 de bunici ai acelora[i copii

au rezultat câteva date semnificative care arat\ c\ de la o genera]ie la

alta con[tiin]a efectelor nocive ale b\t\ii cre[te, în vreme ce inciden]ele de

abuz fizic asupra copiilor scad, de[i nu în aceea[i m\sur\ (Muntean, 1999).

Astfel: copiii recunosc în propor]ie de 68,7% c\ sunt b\tu]i, în vreme

ce p\rin]ii lor, doar 18,7% consider\ c\ b\taia copilului este o metod\

potrivit\ de educa]ie.

Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt b\tu]i, de[i p\rin]ii

lor [tiu c\ aceasta nu este o metod\ adecvat\ de educa]ie.

În genera]ia p\rin]ilor, 78,1% au fost b\tu]i de c\tre p\rin]ii lor, actualii

bunici. Deci 60% dintre p\rin]i care au fost b\tu]i în copil\rie sunt con-

[tien]i de efectele negative ale b\t\ii. Cu toate acestea, ei utilizeaz\ b\taia

în rela]ia cu copilul lor.

Ei consider\ în propro]ie de 84,3% c\ b\taia este o metod\ necesar\ în

educa]ie.

Aceea[i cercetare a investigat de asemenea opinia public\ cu privire la

b\taia copilului. Rezultatele arat\ c\ opinia public\ consider\ c\ în familia

român\ abuzul fizic al copilului se întâlne[te cu o frecven]\ de 90% (80%

consider\ c\ este un fenomen generalizat [i frecvent întâlnit), 16,6%

consider\ b\taia ca o metod\ educativ\ indispensabil\, iar 20% c\ este o

metod\ uneori necesar\.

„În cultura tradi]ional\ româneasc\ a-]i bate copilul semnific\ a face

om din el [i un percept educa]ional te înva]\ s\ nu ascuzi bâta de copil. Se

[tie c\ unde d\ mama cre[te, iar b\taia e rupt\ din rai. Copilului îi dai o

mam\ de b\taie, [.a.m.d.

Dac\ mentalitatea î[i recomand\ aceste practici, propria ta experien]\

de copil ]i le confirm\, [i nu exist\ nici o [coal\ pentru cea mai dificil\ [i

important\ meserie, aceea de p\rinte, p\rintele va apela la b\taie [i



62

pedepse fizice f\r\ a se întreba prea mult asupra consecin]elor [i a c\uta

alternative.” (Muntean, 2001: 63)

În absen]a unei preg\tiri de specialitate, chiar [i persoanele care lu-

creaz\ cu copiii, sunt deci a[a zi[ii „profesioni[ti”, vor fi tributarii aceleia[i

mentalit\]i, atât în rela]ia cu proprii copii cât [i cu cei c\rora le ofer\

serviciile. Mentalitatea se instaleaz\ în golul l\sat de ignoran]\.

S-au prelucrat diferite categorii ale abuzului fizic. Unele dintre ele fac

diferen]e între pedepsele disciplinare [i abuzul fizic. Unii accentueaz\

asupra faptului c\ scopurile sunt diferite. „Disciplinarea dore[te s\-l educe

pe copil, indiferent de faptul c\ suntem sau nu de acord cu forma folosit\.

«Arat\ vergeaua [i strici copilul». Un preot norvegian o spune alt fel:

«Cel ce-[i iube[te copilul, îl pedepse[te». De cealalt\ parte, abuzul asupra

copilului arat\ r\bufnirile tensiunilor interioare ale p\rin]ilor” (Killén,

1998: 29).

În unele ]\ri (de exemplu Norvegia) disciplinarea fizic\ este deja in-

terzis\ prin lege, ceea ce nu este cazul României, din nefericire. Pe-

depsirea fizic\ a copilului constituie înc\, în societatea româneasc\, un

mijloc de educare considerat mai sigur decât alte alternative [i chiar unul

„firesc”, dat\ fiind diferen]a de putere [i pozi]ia copilului în cadrul fa-

miliei, cu atât mai mult cu cât disciplinarea fizic\ a fost folosit\ genera]ii

de-a rândul, [i chiar p\rin]ii nu au beneficiat de un alt tratament în

copil\ria lor, care ar fi putut s\-i ajute s\ identifice alte mentalit\]i de a-[i

educa propriul copil f\r\ a-i afecta acestuia s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\

[i psihic\.

„B\taia afecteaz\ ceea ce este mai important – sensibilitatea copilului.

Chiar dac\ a fost s\ zicem, vinovat, copilul b\tut are impresia c\ este

neîn]eles, [i nu este numai o impresie, b\taia r\ne[te profund demnitatea,

îl poate face s\ piard\ încrederea în sine [i în ceilal]i, diminueaz\ co-

municabilitatea [i sociabilitatea [i na[te timiditatea” (Irimescu, 2002).

Sub aspectul psihologic, mecanismul producerii maltrat\rii copilului

precum [i consecin]ele nu difer\ fundamental de la o societate la alta.

Ceea ce difer\ sunt formele [i frecven]a de manifestare a maltrat\rii

copilului. Aceste elemente circumstan]iale ale maltrat\rii sunt în rela]ie

63

cu fundalul socio-economic [i cultural, care reprezint\ unul din elementele

de sus]inere a fenomenului.

Vom g\si îns\ mereu acelea[i raporturi definitorii între agresor [i vic-

tim\ [i acelea[i aspecte ale personalit\]ii celor implica]i.

„Sub aspectul consecin]elor, nu exist\ diferen]e de la o cultur\ la alta;

ceea ce se atinge în maltratare sunt structurile de baz\ ale fiin]ei umane.

Acestea condi]ioneaz\ capacitatea individului de a se adapta eficient, de

a avea o via]\ autonom\, ceea ce înseamn\ inteligen]\ [i creativitate în

g\sirea solu]iilor la micile [i marile probleme ale adapt\rii, [i de a cre[te

copii s\n\to[i [i normali” (Muntean, 2001: 64).

2.2. Etiologia [i factorii de risc ai abuzului asupra

copilului

2.2.1. Argumente în explicarea etiologiei abuzului

Abuzul asupra copilului este explicat ca un fenomen multicauzal, în

care factorii care privesc dezvoltarea [i personalitatea copilului interac-

]ioneaz\ cu factorii personalit\]ii p\rin]ilor – interac]iune ce trebuie a-

nalizat\ din perspectiva nivelurilor individuale, interpersonale, institu-

]ionale [i macrosociale.

„Autori precum Bronfenbrenner (1979), Carlson (1984), Garbarino,

Guttman [i Seely (1986) în explicarea cauzelor abuzului iau în considerare

elementele situate la diferite niveluri ale mediului social:

al microsistemului: tipul [i m\rimea familiei, natura rela]iilor fa-

miliale, roluri [i paternuri interac]ionale, influen]a copilului asupra di-

namicii familiale, istoricul familial, evenimentele familiale cu rol de

declan[are a abuzului;

al mezosistemului: familia l\rgit\, vecin\tatea, comunitatea etnic\,

religioas\, normele sociale, locul de munc\, valorile [i rela]iile suportive [i

al macrosistemului: atitudinea societ\]ii fa]\ de violen]\ [i fa]\ de

copii, stereotipuri de sex [i rol, nivelul de trai din societate, probleme

sociale, politici sociale” (Miftode, 2002, pp. 162-163).



64

La nivelul tuturor acestor sisteme, Cichetti [i Rizley constat\ factori

facilitatori (de risc) [i factori compensatori ai maltrat\rii copilului (Tabelul

2.2.1.1.)” (Roth-Szamosközi, 1999: 167).

Tabelul 2.2.1.1.

Factorii compensatori [i cei de risc care influen]eaz\ maltratarea

copilului

(Kaufman [i Zigler, 1989, p. 189)

Factorii de risc sunt purt\torii unor evenimente stresante ce ac]ioneaz\

pe o durat\ scurt\ de timp, în timp ce factorii compensatori permit stabilirea

Fact

ori

N ive lu l o nto gen etic , in d iv idual

N ive lu l m icrosoc ia l (al fam ilie i)

N ive lu l exo sistem u lu i (re la ţ iile ş i com ponente le com u nităţii)

N ive lu l m acro sistem ulu i (a l soc ie tăţii)

C O

M P

E N

S A

T O

R I

• In te ligen ţa p ărin ţ ilo r; • T alen te le lo r specia le; • N ivelu l lor r id icat de şco lar izare; • C o nş tiin ţa un u i trecu t traum atizan t (prelucrarea ab uzu lu i sufer it în co p ilărie) • În făţişarea fiz ică p lăcută ; • D ep rin derile in terp erso nale b un e.

• F am ilia are cop ii săn ă to ş i; • C e l p u ţ in un p ăr in te p o ate o feri su po rt cop ilu lu i: • F am ilia are un statu t so c io -eco no m ic accep tab il (sigu ran ţa b un ăstăr ii cotid iene)

• Sup o rt so cia l adecvat în reţeaua soc ia lă ; • P u ţin e even im en te stresan te ; • P utern ică afiliere în com u nitatea relig io asă ; • E xperien ţe şco lare p oz itive a le adu lţ ilo r ş i cop iilo r d in fam ilie ; • In terven ţ ii terapeutice p ro fitab ile p en tru p ărin ţ i;

• U n tip de cu ltu ră care p ro m o vează răspu nderea faţă de co pii; • U n tip de cu ltu ră care se o pu ne v io len ţei ş i ap ără v ictim ile ; • P ro sp eritate eco no m ică .

D E

R I

S C

• Is to ria in d iv iduală a p ărin ţ ilo r cup rinde exp erien ţa ab uzu lu i; • Stim a de sin e scăzu tă a p ărin ţ ilo r n ivelu l scăzu t de in te ligen ţă ş i de şco lar izare, deprin derile in perp erso nale in eficien te

• T en siun ile m arita le ; • T u lbu rări de com p o rtam ent a le cop iilo r; • B o li cron ice a le cop iilor ; • F am ilia cu un sin gu r p ărin te; • S tatu t so cio -eco no m ic scăzut.

• şom aj; • Izo larea so cia lă a fam ilie i; • L ip sa su po rtu lu i în reţeaua soc ia lă ; • S labe legă tu ri de prie ten ie ş i vecin ătate; • E xperien ţe şco lare p ro b lem atice (co rijen ţe), rep eten ţii, re laţ ii ten sion ate cu educato rii, ab sen teism .

• A ccep tarea cu ltu ra lă a v io len ţei; • A ccep tarea cu ltu ra lă a p edepselo r fiz ice ap licate co p iilor ; • C o nsiderarea cop iilo r ca fiin d p ro prietatea p ărin ţ ilo r; • N ivelu l crescu t de sărăc ie în p op ula ţ ie .

65

armoniei în îngrijirea [i educarea copiilor [i ofer\ o baz\ privind

receptivitatea nevoilor copilului.

În explicarea fenomenului de abuz asupra copilului s-au elaborat mai

multe concep]ii [i teorii menite s\ identifice cauzele maltrat\rii: medical\,

psihologic\, social\, ecologic\ etc.

„Unii cercet\tori pun accentul pe patologia autorului maltrat\rii ca

etiologie principal\: scoruri ridicate la m\sur\torile psihopatologice (Wil-

liams [i Finkelhor, 1990), distorsiuni cognitive (Seidman, Marshal, Hud-

son [i Robertson, 1994), percep]ii negative [i a[tept\ri nerealiste fa]\ de

copii (Azar, Barnes [i Twentyman, 1988). Este adev\rat c\ mamele din

familiile în care g\sim situa]ii de maltratare cronic\ sunt adesea foarte

depresive, în special din momentul na[terii copilului care face obiectul

semnal\rii. Ele au un accentuat sentiment de neputin]\ fa]\ de rezolvarea

problemelor cu care se confrunt\ familia [i nu se simt într-o pozi]ie de

autoritate fa]\ de copil; ele simt c\ acesta de]ine controlul situa]iei. Se

observ\, de altfel, frecventa parentificare a copilului de la care mama

a[teapt\ s\ umple golul afectiv pe care l-a tr\it în copil\rie. A[adar, aceast\

mam\ nu-[i poate asuma în mod corect rolul de p\rinte [i nu poate spera

în ob]inerea unor satisfac]ii din asta.” (Ionescu, 1999: 23).

Alte teorii se elaboreaz\ în jurul transmiterii intergenera]ionale a mal-

trat\rii. Observ\m, într-adev\r, c\ unele familii care maltrateaz\ sunt

cunoscute de mai multe genera]ii de c\tre profesioni[tii din domeniul

social. Aceste familii tr\iesc la marginea societ\]ii [i nu frecventeaz\

decât marginali. Astfel, este foarte greu pentru un copil maltratat care

provine din acest mediu s\ evolueze. În schimb, chiar dac\ faptul de a

cre[te într-un mediu în care domne[te violen]a constituie un model

educativ negativ, nu to]i adul]ii care au fost maltrata]i în copil\rie devin

parteneri sau p\rin]i violen]i. Invers, nu to]i adul]ii care maltrateaz\

provind dintr-un mediu în care se exercitau acte de maltratare. A[adar,

transmiterea intergenera]ional\ trebuie s\ fie considerat\ drept o etiologie

ca oricare alta.

Se pune accentul pe factorii lega]i de contextul familial [i de mediu, în

special pe [omaj, s\r\cie, lipsa sus]inerii sociale (Whipple [i Webster-

Stratton, 1991). Cercet\rile lui Polansky, Ammons [i Gaudin (1985) ale



66

lui Bouchard [i Desfossés (1989), Garbarino [i Sherman (1980) [i Palacio-

Quintin, Couture, Poquet, Jourdan-Ionescu, Lacharité, Ethier, Dias, Des-

aulniers, Coté, Coderré [i Calille (1995) au scos în relief faptul c\ familiile

în care maltratarea este cronic\ au re]ele sociale reduse [i nesatisf\c\toare.

În acela[i timp, nu [tiu s\ foloseasc\ resursele comunit\]ii. Mai mult,

p\rin]ii care maltrateaz\ cronic dovedesc o participare social\ mai redus\.

Copiii acestora sunt, de asemenea, mai pu]in implica]i social. Se pare c\

ansamblul familiei, [i nu numai mama, este supus acestei st\ri de sin-

gur\tate, de izolare social\ [i de absen]\ a sus]inerii sociale.

„Incapacitatea p\rin]ilor de a intra în contact [i de a între]ine rela]ii

sociale reciproce pare a fi responsabil\ de izolarea social\ în care tr\iesc

ace[tia [i nu numai s\r\cia ecologiei lor sociale (Polansky [i colab., 1985).

S\ adaug\m la aceasta c\ o mam\ c\ruia îi lipse[te sprijinul social risc\ s\

aib\ probleme rela]ionale cu copilul s\u, mai mult decât o mam\ care nu

este izolat\ (Dumas [i Wahler, 1985). Re]eaua social\ disfunc]ional\ a

familiei poate deci participa la etiologia maltrat\rii copilului.

Diverse situa]ii de criz\ familial\ (divor], adop]ie, recompunere fa-

milial\, doliu, sinucidere, alcoolism, toxicomanie) care sunt generatoare

de angoase pot constitui baza maltrat\rii (Raoult, 1999).” (Ionescu, 2001:

24)

Adesea, poate fi vorba de un act de maltratare trec\tor, legat de mo-

mentul de criz\; de exemplu, în momentul unui divor], tat\l poate deveni

violent fa]\ de copii, iar mama depresiv\, din cauza problemelor pe care

trebuie s\ le dep\[easc\. Dup\ ce trece criza, p\rin]ii vor împ\rt\[i din nou

momente agreabile cu copiii lor [i vor restabili un sistem educativ eficient,

f\r\ violen]\ sau neglijare.

Evident, dac\ criza familial\ din copil\rie a fost de scurt\ durat\,

copilul va suferi foarte pu]in consecin]ele actelor de maltratare la care a

fost supus. În schimb, un copil care tr\ie[te într-o familie confruntat\ cu

mai multe crize, care se întind pe mai mul]i ani (separare urmat\ de

alcoolism, apoi de sinuciderea unuia dintre p\rin]i, atunci când cel\lalt se

rec\s\tore[te) va fi, f\r\ îndoial\, subiect al maltrat\rii de lung\ durat\.

Este clar c\ maltratarea este un fenomen care poate avea cauze mul-

tiple: patologia p\rin]ilor, caren]ele rela]ionale copil-p\rinte, problemele

familiei. Regrupând factorii de risc în care copilul se confrunt\ [i

67

regrupându-i în raport cu copilul însu[i, cu p\rin]ii s\i sau cu mediul în

care tr\ie[te, putem lua în considera]ie diferitele variabile etiologice ale

maltrat\rii.

Bazându-se pe perspectiva ecologic\ dezvoltat\ de Bronfenbrenner

(1979, 1996), figura 2.2.1.1. reprezint\ diferitele niveluri de risc care pot

afecta copilul într-o anumit\ etap\ a dezvolt\rii sale. Diferi]ii factori care

intervin în dezvoltarea uman\ se influen]eaz\ reciproc, dup\ o concep]ie

sinoptic\ a efectelor de interac]iune între diversele contexte de via]\ (Ro-

bin, 1997).

Fig. 2.2.1.1.

Viziunea ecosistemic\ a factorilor de protec]ie (Jourdan-Ionescu,

1998)

Observ\m c\, în cea mai mare parte a studiilor, copiii maltrata]i apar]in

unor familii dezorganizate, cu nivel socio-economic defavorizat. Astfel

de caracteristici care influen]eaz\ func]ionarea microsistemului familial

constituie, de la bun început, factori de risc de maltratare. Într-adev\r,

copilul poate tr\i într-un context în care coexist\ diverse riscuri de mediu

(de exemplu: s\r\cia, o re]ea social\ compus\ numai din adul]i în care

copilul nu poate s\ aib\ încredere), diverse riscuri familiale (de exemplu:


Caracteristiciindividuale

COPII

Familie

Mediul socialFactori de risc

Factori de risc

Factori de risc

Factori de risc

Factori de risc


68

num\r crescut de copii în familii, mam\ foarte tân\r\, tat\ alcoolic sau

toxicoman) [i chiar unele riscuri legate de propriile caracteristici (s\n\tate

fragil\, stim\ de sine redus\, tulbur\ri de limbaj, de exemplu). Printre

caracteristicile individuale ale copilului putem sublinia [i prezen]a unui

handicap sau a unei boli cronice. Un copil care a fost descoperit la na[tere

ca purt\tor de trisomie 21 (sindrom Down) sau care este atins de o a-

fec]iune, provoac\ la p\rin]i un [oc ce poate duce la dorin]a de abandon

sau la rela]ii de cuplu marcate de violen]\ legat\ de g\sirea unui vinovat.

Mergând în sensul cauzelor multiple care interac]ioneaz\ în maltratare,

Marceline Gabel (1999) enumer\ fenomenele urm\toare (Ionescu, 2001:

26):

factorii socio-economici;

factorii psihologici (psihoz\, abuz de droguri, alcoolism, defici-

en]\);

factori de mediu (izolare, lipsa sprijinului social);

factori lega]i de istoria familiei (separare, doliu, [omaj);

factori educativi (pedepse corporale);

factori lega]i de dezvoltarea normal\ a unui copil mic (exersarea

controlului sfincterian, tulbur\ri de somn, refuz alimentar etc.);

factori lega]i de existen]a unui copil sau de caracteristicile a-

cestuia (nu corespunde copilului imaginar sau reparator în ceea ce

prive[te sexul, o tr\s\tur\ fizic\ etc.);

factori de ordin interactiv.

Ace[ti factori pot fi regrupa]i dup\ modelul ecosistemic în trei grupuri:

cei care provin din caracteristicile copilului, cei în leg\tur\ cu carac-

tersticile p\rin]ilor, cei care provin din mediul familial [i din mediul

înconjur\tor.

Exist\ indicatori ai riscului de maltratare a copilului care apar adesea

înc\ înainte de na[terea copilului, în comportamentul parental [i pe care

specialistul trebuie s\ fie capabil s\-l descifreze. Pe de alt\ parte, ace[tia

nu trebuie lua]i izolat, ci doar prin cumularea mai multor semne.

„Ansamblul de elemente de mai jos creaz\ pentru personalul medico-

social [ansa unei evalu\ri iar pentru familii schi]eaz\ tipul de sprijin sau

de ajutor necesar.

69

Evaluarea va permite apoi pesonalului din domeniul social s\ aleag\

din evantaiul mijloacelor de care dispune pe acelea care se potrivesc cel

mai bine pentru a veni în sprijinul copilului [i al p\rin]ilor s\i.

M\sura de sprijin sau de acompaniere trebuie explicat\ familiei, de-

oarece acceptul familiei condi]ioneaz\ reu[ita proiectului de interven]ie

conceput spre a servi intereselor copilului [i ale p\rin]ilor s\i” (Ghid

pentru profesioni[ti, 2003: 3).

Identificarea precoce a factorilor de risc trebuie s\ permit\ imple-

mentarea unor ac]iuni preventive de natur\ social\, educativ\, psihologic\.

Acestea la rândul lor trebuie s\ fac\ obiectul unor monitoriz\ri [i evalu\ri

regulate.

2.2.2. Factori favorizan]i (de risc) ai apari]iei abuzului

Factori de risc

1. Perioada sarcinii [i primele luni de via]\ ale copilului

(a) Perioada peri-natal\:

negarea [i ascunderea sarcinii, sarcin\ nedorit\, neacceptat\;

sarcin\ tr\it\ subiectiv ca fiind dificil\;

antecedente de moarte subit\ sau deces al unui copil;

antecedente obstretice, avorturi spontane sau provocate, spitaliz\ri

în timpul sarcinii;

situa]ia actual\ a mamei: izolare, ruptur\ afectiv\, disfunc]ii con-

jugale;

vârst\ mic\ a mamei sau sarcini apropiate;

lipsa unui domiciliu stabil, condi]ii proaste de locuit;

condi]ii de via]\ care implic\ o oboseal\ excesiv\ (condi]ii de

munc\, navet\…);

antecedente de plasament provizoriu sau alte tipuri de protec]ie

social\ a unor copii ai familiei respective;

absen]a unui proiect de viitor pentru copilul care urmeaz\ s\ se

nasc\ sau pentru modul în care urmeaz\ s\ fie îngrijit;

absen]a unui sprijin social.



70

(b)Perioada [ederii în maternitate:

c\utarea [i reconsiderarea semnalelor înregistrate în perioada pre-

natal\;

na[tere dificil\ cu probleme, prematur\ sau întârziat\;

separarea mamei de copil imediat dup\ na[tere;

intoleran]a mamei la ]ipetele copilului;

anxietate excesiv\ generat\ de îngrijirile care se impun pentru copil;

copil cu malforma]ii sau cu un handicap;

în general, rela]ii proaste cu copilul;

refuzul mamei de a vedea copilul, de a se ocupa de el;

dificult\]i în hr\nirea copilului;

conduite sau inten]ii inadecvate;

impulsuri (tendin]e) periculoase reale sau care pot fi b\nuite;

depresie sau psihoz\ post-natal\;

descoperirea unor elemente sociale, familiale, de risc ([omaj, absen]a

unui domiciliu stabil…);

absen]a preg\tirilor pentru venirea copilului;

internare f\r\ acte a mamei în vederea na[terii;

fuga mamei din spital [i abandonul copilului;

prelungirea din motive psiho-sociale a [ederii în spital;

internarea prelungit\ a copilului datorit\ proastei condi]ii fizice.

(c) Intoarcerea acas\:

reconsiderarea indicatorilor de risc din perioada precedent\;

mam\ depresiv\;

mam\ care de la na[tere se neglijeaz\;

`ngrijiri inadecvate ale copilului;

copii prezentând diferite tulbur\ri (alimentare, de somn…);

cazarea în centrul maternal;

cererea de plasament a copilului.

(d) La încheierea concediului maternal, preluarea îngrijirii copilului:

lipsa unui aranjament pentru îngrijirea copilului pe perioada cât

p\rin]ii sunt pleca]i la munc\;

cerere de plasament pe o perioad\ determinat\;

instabilitatea plasamentului;

utilizarea regulat\ de medicamente calmante;

71

conflict între p\rin]i [i persoanele care îngrijesc copilul (cre[\, fa-

milie etc.);

spitaliz\ri repetate.

Este de notat faptul c\ orice femeie care na[te trece prin unele di-

ficult\]i în anumite perioade, f\r\ a pune îns\ în pericol dezvoltarea

copilului s\u.

2. Caracteristici parentale, caracteristici ale copilului [i condi]ii

socio-economice [i familiale (IXth ISPCAN European Conference on

Child Abuse and Neglect, 2003):

(a) Caracteristici parentale (sau ale adultului abuzator):

adul]ii abuzatori au suferit, la rândul lor, episoade de maltratare sau au

avut o copil\rie nefericit\, conformându-se modelului comportamental al

c\ror victime au fost. Adul]ii respectivi au nevoie de suport [i de re-

zolvarea psihologic\ a problemelor r\mase din copil\rie;

consum\ excesiv alcool, droguri;

sufer\ de boli mentale (depresie, inclusiv comportament suicidar

ori psihotic) sau au o s\n\tate precar\, care nu le permite s\ securizeze

via]a copilului;

sunt imaturi din punct de vedere mental sau afectiv, instabili

emo]ional, cu prag sc\zut de toleran]\ a frust\rilor [i cu dificult\]i de

adaptare, lipsi]i de empatie rela]ional\. Nu-[i pot amâna propria satisfac]ie

[i î[i descarc\ stresul pe loc. Sunt ostili [i rejectivi pentru c\ nu au

încredere în propriile lor abilit\]i. Caut\ suport „parental” protector în

propriul lor copil pe care-l încarc\ emo]ional cu probleme personale;

au cuno[tin]e sumare despre dezvoltarea copilului, nu-l apreciaz\

corect, nu-l accept\, nu-l aprob\;

au a[tept\ri nerealiste din partea lui (privitor la reac]ii, perfor-

man]e);

au un stil educativ conflictual (fie autoritar, critic, intolerant, ostil,

restrictiv, fie hiperprotector anxios sau perfec]ionist, fie indolent, in-

diferent);

comunicarea lor este ambigu\, nu [tiu cum s\-[i exprime tr\irile

fa]\ de cei apropia]i, nu pot separa sentimentul pozitiv fa]\ de copil de



72

sentimentul negativ fa]\ de ceea ce a comis copilul. Are o rigiditate re-

la]ional\ [i o rat\ crescut\ de agresivitate;

egocentrism sau/[i ata[ament redus fa]\ de un copil nedorit, ale

c\rui nevoi nu le în]elege [i nu le satisface;

sunt izola]i social, se tem c\ vor fi respin[i, nu încearc\ s\ se

apropie;

le lipse[te imagina]ia, spiritul ludic;

au comportamente perverse, sadice fa]\ de copil;

antecedente de violen]\ sau acte delictuale ale p\rin]ilor;

familie tradi]ional\ care folose[te b\taia ca metod\ educativ\;

orientarea [i aderarea la o grupare filosofic\ sau religioas\ care

impune anumite interdic]ii (asisten]\ medical\, impiedicarea accesului la

informare etc.).

(b) Caracteristici ale copilului:

na[tere prematur\, probleme prenatale, peri- sau postnatale (mai

ales dificult\]i de alimentare sau necesitatea spitaliz\rii timpurii);

boln\vicios în primii ani de via]\, cu un handicap, cu „nevoi

speciale” cu aspect dezagreabil sau cu retard;

copil instabil, cu tulbur\ri de aten]ie, greu de disciplinat;

„asem\narea” copilului cu o persoan\ fa]\ de care p\rintele are

resentimente mai mult sau mai pu]in con[tiente [i fa]\ de care nu-[i poate

direc]iona violen]a;

statutul copilului (adulterin, din alte rela]ii etc.);

[edere înafara familiei;

(c) Condi]ii socio-economice [i familiale

antecedente penale sau familiale semnificative (divor], secrete ale

familiei…);

p\rinte unic sau în rela]ie de coabitare;

vârsta p\rin]ilor în covaria]ie cu clasa social\;

intervalul dintre na[teri;

separarea copilului de mam\ mai mult de 14 ore dup\ na[tere;

absen]a hr\nirii la sân;

izolare social\ a familiei sau conflicte maritale;

aglomerare în spa]iul de domiciliu;

stres economic, s\r\cie;

stres profesional;

73

pierderi situa]ionale ([omaj, decese, mut\ri frecvente, accidente etc.);

transmiterea multigenera]ional\ a anxiet\]ii sau a violen]ei, care se

repet\ [i determin\ anumite valori culturale ce guverneaz\ via]a familiei;

confuzii între genera]ii;

al]i copii ai familiei care se afl\ în servicii de protec]ie a copilului;

o nou\ sarcin\.

Factorii de risc cei mai frecven]i în maltratare (Palicari, 2001)

(Adaptat dup\ Jourdan-Ionescu, 1998)


C O P I L U L

P A R I N Ţ I I

• Probleme de sănătate fizică; • Naştere prematură/greutate mică la

naştere; • Probleme perinatale; • Probleme de dezvoltare a copilului • de vârstă mică • Probleme de comportament • de vârstă mică

• Nivel redus de şcolarizare • Probleme de sănătate mintală • Probleme legate de consumul de

alcool/drog • Vârsta mică a mamei la naşterea

primului copil • Nivel intelectual scăzut al mamei

• Maltratări în copilărie • Încarcerarea unuia dintre părinţi

• Handicap important sau boală cronică a unuia din familie

CARACTERISTICI ALE FACTORILOR

DE RISC

CONTEXT FAMILIAL SAU

DE MEDIU

• S\r\cie• Instabilitatea structurii familiale• Frecven]a ridicat\ a mut\rilor

• Num\r mare al copiilor

în familie

• Violen]\ conjugal\


74

Înl\n]uirea cauzal\ a victimiz\rii

}inând cont de multitudinea [i posibilele combina]ii ale factorilor

enumera]i, un incident de abuz se poate desf\[ura dup\ urm\torul al-

goritm:

Situa]ii stresante, frecvente, pe termen lung;

Adul]i abuzatori, ale c\ror caracteristici îi determin\ s\ aprecieze

diferit rela]ia cu copilul fa]\ de adul]ii normali;

Stres emo]ional, provocat reciproc de adult [i de copil;

Diminuarea autocontrolului [i inhibi]iei comportamentale;

Iminen]a abuzului asupra copilului.

2.3. Copiii abuza]i fizic [i tipuri de comportamente

abuzive în mediul familial

2.3.1. Copilul – victim\ a agresiunii parentale

Uneori p\rin]ii î[i îndeplinesc bine func]iile de p\rin]i, dar în situa]ii

de criz\ ajung s\-[i abuzeze copilul, iar alteori ace[tia î[i neglijeaz\ de la

bun început copilul [i îl expun constant la abuzuri fizice [i emo]ionale.

Din nefericire, cele mai multe abuzuri asupra copilului au loc în

familie, iar forma de abuz cea mai frecvent întâlnit\ este abuzul fizic.

„Copilul este o fiin]\ vulnerabil\; v\t\mat, el prezint\ adesea semne

fizice cu diverse grade de gravitate: hematoame, echimoze, fracturi, ar-

suri. leziuni interne, pl\gi, dilacer\ri. Nu toate leziunile fizice sunt îns\

accidentale. Agresarea copilului în mod deliberat de c\tre adultul în grija

c\ruia se afl\ el, provocarea de leziuni sau otr\virea lui, este definit\ ca

abuz fizic. Acest fel de abuz este înso]it de traume psihice imediate sau

ulterioare (Popescu, R\du], 1998) care trebuie luate [i ele în considerare

în cazul aprecierii gravit\]ii actului violent. Pecora et al. (1992) dau o

defini]ie care merge în acela[i sens [i anume: „abuzul fizic este v\t\marea

produs\ neaccidental de persoana în grija c\reia se afl\ un copil la un

moment dat” (Roth-Szamosközi, 1999: 46). În privin]a acestui tip de

defini]ie se pune întrebarea dac\ nu ar trebui incluse aici [i acele forme de

75

violen]\ care nu au provocat v\t\m\ri la comitere, dar care include, prin

repetare, probabilitatea crescut\ a v\t\m\rilor (de exemplu, cazul în care

p\rintele arunc\ spre copil cu diverse obiecte – de pild\, cu scaunul – [i ar

putea foarte u[or s\-l r\neasc\). Ideea extinderii defini]iei nu se produce

doar c\ rezultant\ a durerii fizice, ci [i ca urmare a amenin]\rii cu violen]a

[i a tr\irii iminen]ei acesteia. Dar judecarea comportamentelor în func]ie

de majoritatea legilor existente se face în mai mic\ m\sur\ pe seama

inten]iilor oamenilor [i în mai mare m\sur\ pe seama actelor comise

efectiv [i a consecin]elor acestora. A[adar, profesioni[tii au nevoie de

criterii de diferen]iere între diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le

construiesc pornind de la nivelul de suferin]\ produs\ copilului (Mardiker,

1996).

„Categoria copiilor abuza]i fizic îi include pe cei care au fost r\ni]i în

mod deliberat, precum [i pe cei r\ni]i datorit\ insuficientei supravegheri.

Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile [i arsurile (Mobbs,

1986). Contuziile pot ap\rea de la ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului.

Pute]i g\si exemple de contuzii pe spatele sau fundul copilului, l\sate de

palme sau obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau bra]e, de la

ciupituri, precum [i ochi vine]i ca urmare a loviturilor primite. Pe lâng\

aceste r\ni, cara arat\ folosirea unor obiecte sau a mâinilor, exist\ acele

contuzii care nu arat\ foarte diferit de cele pe care copiii [i le fac adesea

la joac\. Localizarea r\nii, vârsta copilului [i explica]ia felului în care

acestea au ap\rut, pot indica totu[i abuzul. Arsurile provin adesea de la

]ig\ri. Ele pot fi, de asemenea, produse cu ajutorul înc\lzitoarelor sau al

fierului de c\lcat” (Killén, 1998: 27).

Asemenea semne vizibile ale traumei sunt [ocante [i trezesc furia,

protestul [i disperarea noastr\. Nu reu[im de fiecare dat\ s\ observ\m

suferin]a, anxietatea, neajutorarea [i disperarea copilului, experien]ele

sale avute cu un adult, care nu mai are control asupra propriilor acte [i

care este capabil s\ provoace v\t\m\ri fizice. Astfel, copilul este l\sat s\

se adapteze [i s\ fac\ singur fa]\ acestor experien]e abuzive care vin din

partea celor care se consider\ c\ ar trebui s\-l protejeze. Aceste experien]e

se cumuleaz\ v\t\m\rilor emo]ionale, care, pe termen lung, pot avea

efecte mult mai serioase.



76

Situa]ia poate fi chiar [i mai complicat\, datorit\ faptului c\ v\t\m\rile

cele mai grave nu au în mod necesar nici un semn exterior, cum ar fi de

exemplu, loviturile la cap f\cute unui copil mic, mai ales bebelu[ilor.

Scutur\ri puternice provocate copiilor de vârst\ mic\ pot duce la un efect

de biciuire a capului (Dykes, 1996), v\t\mare care ar putea ap\rea în alte

circumstan]e, cum ar fi accident de ma[in\ (ciocnire frontal\). Acest efect

poate conduce la sânger\ri ale meningelui, în membrana protectoare a

creierului, sau în interiorul ochiului. C\derile sau loviturile la cap pot

conduce la serioase v\t\m\ri ale creierului, chiar dac\ acestea nu sunt

observate imediat. Este vorba de copilul care a fost trântit de nenum\rate

ori cu capul de mas\ pentru c\ „nu se opre[te din plâns. Aceste lovituri pot

avea serioase consecin]e cum ar fi epilepsia, paralizia [i întârzierea în

dezvoltare. Sechelele pot, de multe ori, s\ nu fie evidente decât târziu, [i

atunci s\ nu fie asociate cu abuzul.

Alte v\t\m\ri provenite frecvent din abuzul fizic deliberat sunt mâinile

[i picioarele rupte. Razele X pot ar\ta, de asemenea, semne ale unor

fracturi anterioare. Este posibil ca abuzul s\ se fi perpetuat dintr-o pe-

rioad\ cu mult anterioar\ apari]iei [ansei ca o persoan\ sau situa]ie s\

permit\ depistarea acestuia. Dac\ un copil are anumite probleme de s\-

n\tate, cum ar fi o fragilitate a oaselor (osteogenez\ imperfect\) (Peterson

[i McAllison, 1989; Carty, 1988) iritant\, dar nu neap\rat foarte grea,

manevrarea mai dur\ a copilului poate avea serioase consecin]e care cu

u[urin]\ pot fi considerate ca abuz fizic, cu toate c\ aceste consecin]e nu

ar fi fost atât de severe în cazul unui copil s\n\tos.

„Exist\ situa]ii care pot fi asociate cu aceste tipuri de abuz. În con-

flictele maritale, agresiunea care se dore[te direc]ionat\ spre unul din so]i

poate fi adesea canalizat\ spre copil. În situa]iile în care copilul respins

devine turbulent, el ajunge «s\-i înnebuneasc\» pe p\rin]i. Copilul pare s\

func]ioneze în familie ca un fel de «]ap isp\[itor». P\rin]ii, [i adesea fra]ii

[i surorile, î[i descarc\ frust\rile [i agresivitatea pe copil. Toate acestea

sunt probabil mult mai pronun]ate în cazul [omajului extins sau al altor

dificult\]i. O situa]ie mult mai complicat\ pare s\ apar\ atunci când copilul

reprezint\ o proiec]ie negativ\ pentru p\rin]i. Unii dintre ace[ti copii sunt

rejecta]i în mod extrem înc\ de la început, totul petrecându-se cu repetate

abuzuri fizice.” (Killén, 1998: 28).

77

Spaima trece, vân\t\ile dispar, oasele se sudeaz\. Cu toate acestea

copilul tr\ie[te mai departe în incertitudinea [i anxietatea unui nou abuz.

Neîncrederea, atmosfera emo]ional\ din cas\ [i atitudinile p\rin]ilor sunt

înc\ prezente, iar toate acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare

confuz\ (Rohner [i Rohner, 1980; Covitz, 1986; Garbarino, 1986; Flaser,

1993).

Copilul înva]\ s\ se perceap\ ca „un copil r\u” care nu merit\ dragoste

[i îngrijire. Se a[teapt\ s\ fie respins. Pentru a nu risca o nou\ respingere,

va încerca s\ se apere folosindu-[i toate eforturile pentru a evita stârnirea

furiei celor mari. Copilul tr\ie[te zilnic în aceast\ situa]ie, la nivele diferite

de con[tientizare. De la o zi la alta copilul se obi[nuie[te cu faptul c\

adultul îl abuzeaz\.

S-au prelucrat diferitele categorisiri ale abuzului fizic. Unele fac di-

feren]a între r\nile dovedite sau admise a fi deliberate [i suspiciunea

legat\ de asemenea r\niri. Altele fac diferen]a între abuzul activ [i cel

pasiv. Dac\ p\rin]ii recunosc sau nu faptul c\ au cauzat v\t\m\ri copilului

depinde foarte mult de rela]ia lor cu asistentul social. Este foarte greu de

evaluat dac\ v\t\marea produs\ este urmarea unui act deliberat sau este

urmarea pasivit\]ii [i neprotej\rii copilului.

„S-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupra

copilului s\ se considere doar v\t\m\rile produse în mod deliberat. Acest

lucru este îns\ extrem de dificil de evaluat. Gradul de inten]ie este adesea

neclar chiar p\rin]ilor.

De multe ori exist\ o leg\tur\ strâns\ între pedepsele fizice, percepute

ca metode de educare a copiilor, [i abuzul fizic asupra copilului. Este greu

de realizat îns\ o diferen]iere clar\ în practic\.” (Killén, 1998: 28)

Ceea ce începe ca o rela]ie disciplinar\ poate sfâr[i ca abuz, deoarece

decisiv, din acest moment, este modul în care p\rin]ii î[i vor st\pâni

tensiunile interne. Disciplinarea fizic\ este deja interzis\ prin lege în

unele ]\ri. Potrivit legii norvegiene (Legea copilului 1981, paragraful

30): „Nu este permis\ expunerea copilului la violen]\ sau comportarea

fa]\ de acesta în orice alt mod prin care s\n\tatea lui emo]ional\ [i fizic\

ar putea fi periclitat\”. V\t\marea fizic\ este, cu toate acestea, doar

temporar\, chiar dac\ este vorba despre una serioas\. Spaima, precum [i

climatul emo]ional asociat sunt p\trunz\toare [i de durat\.



78

Clausen [i Crittenden (1991) au g\sit c\ abuzul emo]ional a fost prezent

în aproape toate cazurile de abuz fizic [i c\ abuzul emo]ional a fost cel

care a cauzat cele mai mari daune dezvolt\rii copilului.

Abuzul emo]ional trebuie s\ fie în centrul aten]iei noastre.

Este important s\ fim con[tien]i c\ m\rimea sau gravitatea v\t\m\rii

nu e în mod necesar o m\sur\ a gradului de patologie a familiei.

„Consecin]a abuzului fizic depinde [i de anumite elemente de [ans\,

cum ar fi cazul în care copilul trântit cade pe cimentul unei înc\peri de

baie în compara]ie cu cel care cade pe carpet\. Exist\ tendin]a de a ne

concentra aten]ia asupra v\t\m\rii în sine [i mai pu]in asupra situa]iei în

care aceasta a avut loc, ceea ce ne dep\rteaz\ de o evaluare clar\ a situa]iei

familiale în momentul apari]iei r\nii. În modul acesta, limitele familiei,

precum [i resursele acesteia sunt slab evaluate.” (Killén, 1998: 30)

2.3.2. Diferen]a dintre accident [i abuz fizic asupra copilului

În general, atunci când p\rin]ii abuzatori sunt interoga]i cu privire la

contextul abuzului, ace[tia nu recunosc c\ ei sunt cei implica]i direct în

comiterea abuzului asupra propriului copil [i reclam\ un accident care s-a

întâmplat f\r\ ca unul din ei s\ aib\ vreo participare.

Pentru a putea deosebi abuzul de accident este necesar s\ cunoa[tem

caracteristicile accidentului [i caracteristicile abuzului asupra copilului.

De o real\ importan]\ în acest sens este colaborarea între speciali[tii care

investigheaz\ cazul [i cu care asistentul social lucreaz\ în echip\ (psi-

hologi, medici, educatori, poli]i[ti etc.), a c\ror p\rere ca profesioni[ti are

un rol decisiv în stabilirea situa]iei reale: abuz sau accident.

„Accidentarea copilului este neinten]ionat\ [i se refer\ la r\nirea ce are

loc atunci când adultul este mai pu]in precaut fa]\ de riscuri (oboseala,

stres, furie…) – sunt rezultatul unor izbucniri f\r\ inten]ia de a r\ni copilul

[i nu acte sadice, premeditate (Irimescu, 2002). Accidentele au loc da-

torit\:

Pierderii controlului (copilul este împins);

Dispute [i violen]\ marital\ (copilul intervine între p\rin]i în

momentul incidentului);

Consumul de alcool/drog;

79

Lipsa de supraveghere a copilului.

Pentru a deosebi abuzul de accident trebuie cunoscute câteva ca-

racteristici ale abuzului (Miftode, 2002: 165):

existen]a unei perioade lungi [i inexplicabile de la incident pân\

la prezentarea la tratament (abuz). În cazul unui accident p\rin]ii

aduc copiii la medic într-o or\, maxim dou\;

p\rin]ii nu ofer\ o explica]ie coerent\ [i concis\ în leg\tur\ cu

leziunile copilului;

p\rin]ii devin iritabili dac\ sunt întreba]i asupra împrejur\rilor

care au condus la producerea accidentului, manifest\ ostilitate, au

o certitudine diferit\ de suferin]a parental\;

p\rin]ii încearc\ s\ schimbe subiectul abordând alte probleme;

existen]a unor rapoarte medicale anterioare, r\niri, accident\ri –

care trebuie citite de asistentul social înaintea interviului ini]ial;

diagnosticul pus de medicul care a examinat copilul (exemplu:

cazul copiilor ar[i cu ]igara de concubinul mamei/violen]a fizic\

asupra copilului de c\tre concubinul mamei - ambii oligofreni);

comportamentul non-verbal al copilului (team\, plâng când se

apropie cel ce i-a abuzat, manifest\ nelini[te la desp\r]irea de ce-

l\lalt p\rinte [i au tendin]a de a le cere acestora tot mai multe

favoruri, de a sta tot mai mult timp împreun\. De asemenea, ma-

nifest\ reluctan]\ în a exploata restul lumii [i tr\iesc sentimentul c\

le lipse[te dragostea [i sprijinul).

în situa]ii de stres, de tensiune, copilul este mai fericit dac\ nu

este împreun\ cu p\rintele care îl abuzeaz\;

îngrijirea inversat\ - copilul caut\ în acest mod constant s\ aib\

grij\ de p\rin]i – servesc mama cu o ]igar\ [i aduc b\uturi alcoolice,

în general r\spund cererilor formulate de p\rin]i.

2.3.3. Clasificarea abuzului fizic asupra copilului

„Pentru profesioni[tii implica]i în acordarea unor diverse forme de

asisten]\ copiilor (medici, educatori, asisten]i sociali, psihologi), nivelul

de s\n\tate fizic\ al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere



80

a îngrijirii acordate copilului de c\tre persoanele care au aceast\ în-

datorire” (Roth-Szamosközi, 1999: 46). S\n\tatea fizic\ este un standard

central al calit\]ii vie]ii copilului. Criteriul grijii fa]\ de s\n\tatea copilului

[i al c\ut\rii surselor de v\t\mare fizic\ este central în protec]ia copilului.

Este important de [tiut c\ nici un semn luat în considerare nu ne

permite afirmarea unei situa]ii de maltratare. Anumite boli sau accidente

pot provoca simptome asem\n\toare.

„Uneori, îns\, locul, partea de corp unde ap\rea leziunea, forma ei,

asocierea între anumite tipuri de leziuni, ]inând seama [i de vârsta co-

pilului, sunt suficiente pentru a afirma existen]a unor situa]ii de mal-

tratare.

Se poate întâmpla ca semnele [i simptomele identificate s\ dispar\

prin îndep\rtarea copilului de mediul s\u familial. Dac\ se petrece acest

lucru, diagnosticul se poate considera confirmat prin chiar acest fapt”

(Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 6).

Gradul abuzului difer\ în func]ie de v\t\marea produs\ copilului. În

func]ie de gravitatea v\t\m\rilor [i de consecin]ele lor asupra s\n\t\]ii [i

dezvolt\rii copilului, abuzul fizic se poate clasifica în urm\toarele ca-

tegorii (Miftode, 2002, pp. 166-167):

v\t\m\ri corporale u[oare: vân\t\i, pl\gi, eroziuni (pe fa]\, pe zone

mari din trunchi, spate, fese, coapse, pe zone neexpuse vederii directe), în

forme neobi[nuite, agregate sau oglindind instrumentul cu care au fost

produse, în stadii diferite de vindecare; arsuri de gradul unu, doi sau trei

provocate de c\ldura uscat\ sau umed\ (arsuri de ]igar\ sau trabuc, arsuri

pe fese [i organele genitale indicând imersia în lichid fierbinte; arsuri

provocate de funie pe bra]e, membre inferioare, gât sau trunchi, arsuri a

c\ror configura]ie indic\ forma obiectului cu care au fost produse);

alopecie (chelie) consecutiv\ smulgerii repetate, brutale a p\rului;

v\t\m\ri corporale (oase, mu[chi) sau v\t\m\ri ale organelor in-

terne, caracterizate prin schimbarea colora]iei normale, durere, deformare

sau imobilitate; fracturi ale oaselor lungi (bra], picior), fracturi în diferite

stadii de vindecare, fracturi multiple la copilul sub 2 ani, rupturi de

organe, hemoragie intern\, lovituri la nivelul capului (fracturi craniene,

ale mandibulei, ale piramidei nazale, edem cerebral, hematom subdural,

hemoragii retiniene). C\derile sau loviturile la cap pot conduce la serioase

81

v\t\m\ri ale creierului chiar dac\ acestea nu sunt observate imediat

(exemplu, copilul care a fost trântit de nenum\rate ori cu capul de mas\

pentru c\ „nu se opre[te din plâns”. Aceste lovituri pot avea serioase

consecin]e, cum ar fi: epilepsia paralizia [i întârzierea în dezvoltare.

Fracturile cele mai frecvent întâlnite sunt cele ale membrelor, ale

coastelor precum [i fracturi la nivelul craniului.

Fracturi ale membrelor: felul în care apar din punct de vedere clinic [i

în radiografii depinde de vârsta copilului.

la sugari: deformarea grosolan\ a unui membru este foarte rar\.

se înregistreaz\ mai degrab\ o umfl\tur\, neputin]a sau durerea la

realizarea anumitor mi[c\ri (cele mai frecvente sunt fracturile de diafiz\,

cele prin smulgere metafiziar\);

la copiii mai mari, fracturile de membre nu au nici un caracter

specific. B\nuiala existen]ei unor rele tratamente aplicate copilului (sin-

dromul Silverman) vine din asocierea fracturilor cu alte leziuni sem-

nificative sau din descoperirea unor fracturi vechi.

Fracturile coastelor [i ale craniului sunt dificil de identificat în absen]a

unor radiografii. (Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 7).

acte periculoase (acte ce constituie un risc sever pentru s\n\tate,

securitatea sau bun\starea copilului) – introducerea în organismul co-

pilului altfel decât sub control medical a oric\rei substan]e care ar putea

afecta temporar sau permanent func]iile unuia sau mai multor organe [i

]esuturi (exemplu, folosirea inadecvat\ a substan]elor cu regim special, a

medica]iei prescrise, a medicamentelor curente [i a cantit\]ilor mari de

alcool, Folosirea de c\tre femeile gravide din neglijen]\ [i/sau nechib-

zuin]\ a substan]elor toxice pentru f\t [i care pot determina na[terea unui

copil cu dependen]e sau deficien]e fizice sau neeurologice, administrarea

unei diete necorespunz\toare vârstei copilului (diete bizare, sare în exces),

electrocutarea, înecarea sau sufocarea, lovirea capului copilului de zid

sau de alte obiecte, trasul de p\r, conducerea ma[inii sub influen]a al-

coolului [i având un copil în ma[in\, lovirea copilului cu b\]ul, cureaua

sau cu alte obiecte în cap, peste organele genitale sau în p\r]i moi ale

corpului, r\sucirea for]at\ sau îndoirea p\r]ilor corpului copilului, dis-

ciplinarea fizic\ a unui copil mic; folosirea armelor mortale în apropierea

unui copil.



82

Este foarte greu de evaluat dac\ v\t\marea produs\ este urmarea unui

act deliberat sau este urmarea pasivit\]ii [i neprotej\rii copilului.

S-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupra

copilului s\ se considere doar v\t\m\rile produse în mod deliberat. Acest

lucru este dificil de evaluat, gradul de inten]ie este adesea neclar chiar

p\rin]ilor.

pedepsele crude sau inumane (acte ce cauzeaz\ suferin]\ fizic\ [i/sau

psihic\ extrem\): refuzul de a da copilului mâncare sau ap\ pe perioade

îndelungate; constrângerea copilului de a sta în cad\ cu ap\ rece, de-

privarea de somn, încuierea copilului afar\ pe vreme rece [i f\r\ haine

potrivite, încuierea copilului în locuri întunecoase pentru perioade lungi

de timp, constrângerea copilului s\ m\nânce materiale necomestibile (ex-

emplu: s\pun, ]ig\ri, trabuc), imobilizarea copilului în c\tu[e sau frânghii,

folosirea unor [ocuri electrice de tensiune joas\.

minori exploata]i prin munc\ - folosirea copilului la activit\]i care

dep\[esc capacit\]ile [i rezisten]a sa fizic\. Aceste tipuri de activit\]i pot

afecta echilibrul psihic al copilului, dac\ sunt contrare preocup\rilor spe-

cifice vârstei sale, sunt înjositoare (exemplu: cer[itul) [i împiedic\ re-

alizarea sa [colar\ sau profesional\.

Cazuri particulare (Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 9)

Intoxica]ii ale copilului, datorate toxicomaniei p\rin]ilor, unei st\ri de

dependen]\ alcoolic\ sau consumului excesiv de medicamente al p\rin-

]ilor;

Sindromul Munchausen prin intermediar

P\rin]ii pot fi responsabili pentru o patologie indus\ prin administrarea

voluntar\ a unor medicamente sau prin sus]inerea existen]ei unor simpto-

me la copil care nu au fost niciodat\ confirmate de speciali[ti. În ambele

cazuri, p\rin]ii solicit\ medicilor [i personalului medical numeroase in-

vestiga]ii medicale sau chirurgicale, victimizând copilul. Poate fi invocat

de c\tre p\rin]i orice semn func]ional pentru a ob]ine investiga]iile [i

procedurile dureroase [i distructive pentru copil.

Sindromul copilului scuturat (text extras din Copilul în dificultate).

„Este o form\ de rele tratamente aplicate copilului cu vârst\ sub un an

sau chiar sub [ase luni; evaluarea gravit\]ii manifest\rii ]ine seama de

83

vârsta copilului victim\, de tabloul clinic ini]ial care poate pune sub

semnul întreb\rii prognosticul vital [i de severitatea sechelelor neuro-

logice.

R\mâne principala cauz\ a decesului consecutiv relelor tratamente:

aproximativ 15% dintre acestea.

În 1972, un pediatru radiolog, John Caffey introduce termenul devenit

clasic de sindrom al copilului scuturat, „whiplash shaken infant syn-

drome” prin care descrie un tablou clinic cuprinzând hemoragii retiniene,

hematom subdural sau subacehnoidian [i absen]a oric\ror leziuni externe

ale traumatismului.

Diagnosticarea relelor tratamente la un sugar de câteva luni este un

proces complex [i dificil în absen]a unor semne exterioare ale trauma-

tismului [i a identific\rii factorilor de risc.

Scuturatul copilului se poate petrece într-un context de violen]\ in-

ten]ionat\ dar [i de comportamente inadecvate, inconsecvente, ale p\-

rin]ilor sau ale celor care îngrijesc sugarul, mai ales datorit\ ignor\rii

gravit\]ii poten]iale a unor astfel de manevre. Scuturatul copilului poate

ap\rea la un moment dat ca fiind mai acceptabil [i mai pu]in periculos

decât lovirea lui, ca r\spuns la tensiunea pe care o creaz\ prin scâncetul

neîncetat, iritant. Adeseori consecin]ele scutur\rii sunt prezentate de c\tre

p\rin]i sau îngrijitori în cadrul unei boli a copilului. În aceast\ situa]ie

diagnosticul este înc\ [i mai dificil de stabilit. Este boala autentic\? Sem-

nele scutur\rii sunt oare anterioare sau posterioare bolii? Toate acestea

sunt probleme greu de rezolvat în practic\.

Echipele care lucreaz\ cu astfel de cazuri sunt foarte preocupate [i

solicitate emo]ional [i de aceea se impune func]ionarea în pluridisci-

plinaritate pentru a se proteja de proiec]iile agresive sau de minimaliz\ri

sau dramatiz\ri excesive atunci când se iau m\surile necesare în astfel de

situa]ii”.

Categoriile de copii care se pot diferen]ia dup\ gravitatea efectelor

abuzului sunt (Roth-Szamosközi, 1999: 48):

copiii supu[i abuzului fizic minor (suprafe]e de piele înro[ite, leziuni

u[oare);

copiii supu[i abuzului fizic major (cap spart, mâini, coaste rupte,

arsuri etc.);



84

categoria copiilor cu risc. Aceasta se refer\ la o popula]ie de copii

necunoscut\ precis ca num\r sau ca pondere, în privin]a c\rora avem

cuno[tin]\ despre comportamente [i situa]ii care indic\ posibilitatea unor

rele tratamente care ar fi suportate de c\tre minor (diferite tipuri de ne-

glijare sau de abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent.

Studiile care se ocup\ de prevalen]a fenomenului de abuz în popula]ie pot

da indicii estimative privind ponderea acestor copii.

categoria minorilor exploata]i prin munc\ face parte din aceast\

în[irare deoarece se refer\ la includerea copilului în activit\]i care de-

p\[esc capacit\]ile rezisten]ei sale fizice.

Un raport al Institutului Na]ional de Cercetare [tiin]ific\ în domeniul

Muncii [i Protec]iei Sociale (dup\ Popa, 20.03.1998) prezint\ date dup\

care 5,66% dintr-un lot de familii intervievate au declarat c\ î[i trimit

unul sau mai mul]i copii sub 15 ani la munc\, iar 2,83% au evitat s\

r\spund\ (f\r\ s\ nege îns\). Dintre muncile prestate de copii se indic\ un

procent de 23,2% de copii care cer[esc, 21,6% încarc\, descarc\ sau car\

marf\, 10,8% spal\ ma[ini, 8,6% sunt vânz\tori ambulan]i, mai ales de

ziare, iar al]ii strâng gunoaie, fac cur\]enie, muncesc în agricultur\ sau

zootehnie. Dintre copiii care muncesc, 53,1% au declarat c\ muncesc în

timpul anului [colar, 26,6% chiar în timpul programului de studii, 10,7%

afirm\ c\ munca nu i-a silit s\ abandoneze [coala, dar sunt mult mai

obosi]i, iar 14,4% recunosc c\ munca i-a împiedicat s\ urmeze [coala.

2.3.4. Pedeapsa corporal\ ca metod\ de disciplinare a copilului

Ce este pedeapsa corporal\?

„Pedeapsa corporal\ sau fizic\ înseamn\ folosirea for]ei fizice cu in-

ten]ia de a cauza un grad de durere sau disconfort, având ca scop dis-

ciplinarea, corectarea [i controlul, schimbarea comportamentului sau din

credin]a c\ este util în educarea copilului.

Suferin]a fizic\ poate fi cauzat\ prin mai multe metode, cum ar fi:

lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect, ciupirea, trasul de p\r, scu-

turarea etc.

85

Leg\tura dintre pedeapsa corporal\ [i cea psihic\

Pedeapsa corporal\ (fizic\) poate avea efecte psihice asupra copilului

(exemplu: cauzeaz\ sc\derea stimei fa]\ de sine, triste]e, ru[ine, depresie

etc.). Violen]a psihic\, care include tratamente umilitoare sau degradante

[i amenin]\ri la adresa copilului poate fi la fel sau chiar mai d\un\toare

pentru copil” (IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and

Neglect, 2003).

Dimensiunea problemei

Este dificil s\ ob]inem date reale despre folosirea pedepsei fizice

asupra copilului. P\rin]ii ([i educatorii) au tendin]a s\ nu raporteze acest

fenomen [i este imposibil s\ ob]inem informa]ii de la copiii mici. Atât

eviden]ele statistice cât [i cele populare arat\ c\ pedeapsa corporal\ este

aplicat\ în aproape toate societ\]ile, ceea ce înseamn\ c\ în întreaga lume

milioane de copii sunt pedepsi]i fizic [i emo]ional de aceia care ar trebui

s\-i îngrijeasc\. Pedeapsa corporal\ este aplicat\ copiilor, acas\, la [coal\,

în institu]iile medicale, la locurile lor de munc\, pe str\zi.

Pân\ acum 11 ]\ri au interzis aplicarea pedepsei corporale asupra co-

piilor.

Acceptarea social\

Exist\ justific\ri comune pentru justificarea pedepsei corporale în di-

ferite culturi [i contexte. Argumentele principale care sus]in aplicarea

pedepsei corporale sunt: copiii au nevoie de metoda aceasta de dis-

ciplinare pentru a înv\]a ceea ce este r\u [i ceea ce este bine, pentru a-i

respecta pe cei mai în vârst\, pentru a munci din greu [i a fi supus; cum

sunt crescu]i copiii este problema familiei, nu a societ\]ii; pedeapsa

corporal\ a fost aplicat\ de-a lungul genera]iilor [i nu s-a întâmplat nimic

r\u cu cei c\rora li s-a aplicat; p\rin]ii sunt uneori foarte stresa]i din cauza

s\r\ciei sau suprasolicit\rii [i nu sunt de acord c\ solu]ia este îndep\rtarea

cauzelor acestor stresuri.

Impactul asupra copiilor

R\ni fizice [i psihice

Cercet\rile f\cute în diverse ]\ri arat\ severitatea efectelor negative a

pedepsei corporale asupra copilului. Copiii ar putea suferi r\ni care ne-

cesit\ aten]ie medical\, las\ urme permanente [i pot cauza chiar moarte.



86

Lovirea copiilor poate cauza sânger\ri, leziuni ale organelor interne, pro-

bleme de vedere.

În unele ]\ri au fost raportate modalit\]i de pedeaps\ corporal\ ca:

for]area copilului s\ stea ore întregi în soare, s\ fumeze ardei iute, ceea ce

poate cauza tuse [i vom\, s\ î[i contorsioneze trupul [i s\ stea ore întregi

în acea pozi]ie, ceea ce poate cauza r\ni sau sânger\ri; trasul de p\r [i de

urechi etc.

Cercet\rile au demonstrat c\ exist\ o corela]ie direct\ între pedeapsa

corporal\ [i depresie, stima de sine sc\zut\, inadaptare social\ [i rela]ii

s\race cu p\rin]ii [i cu autorit\]ile.

Pedeapsa corporal\ (sau fizic\) devine abuz fizic atunci când atrage

dup\ sine consecin]e care pun în pericol s\n\tatea fizic\ [i psihic\ a

copilului [i are efecte negative asupra dezvolt\rii acestuia.

Pedepsele minore aplicate în mod obi[nuit nu d\uneaz\ s\n\t\]ii [i

integrit\]ii corporale a copilului. Nici ele nu sunt îns\ total lipsite de

pericol pentru s\n\tatea sa mental\.

Folosite în mod repetat, impropriu sau în neconcordan]\ cu faptele

comise, ele pot s\ conduc\ la traume psihice, deoarece transmit copilului

mesajul violen]ei fizice. Ele pot fi considerate abuzive [i în cazurile când,

f\r\ s\ fie ie[ite din comun, sunt aplicate foarte des copiilor, dar [i atunci

când pedepsele nu corespund gre[elilor comise de copil sau când ele sunt

menite s\ aduc\ satisfac]ii adultului, nu s\ corecteze comportamentul

copilului.

Abuzive sunt considerate în primul rând pedepsele din categoria celor

grave, pe care le definim ca cele care comport\ un risc substan]ial pentru

s\n\tatea [i integritatea corporal\ a minorului, chiar la o singur\ aplicare

(arsuri cauzate copilului, înfometarea acestuia, folosirea unor instrumente

periculoase – a unui furtun sau cablu, a unui cu]it etc. – folosirea cu-

rentului electric [i altele provocatoare de urme adânci [i r\ni.

De la pedeapsa corporal\ la abuzul fizic asupra copilului

„La nivelul familiei sanc]iunea poate lua diferite forme:

moral\ (dezaprobare, avertizare, critic\, admonestare);

în plan matrimonial economic (anularea surselor de bani, a jo-

curilor, obiecte vestimentare promise etc.);

87

interdic]ii [i priva]iuni (interzicerea vizion\rii unor spectacole,

a particip\rii la unele jocuri sportive, excursii etc.);

sanc]iuni prin activit\]i;

multiplicarea sarcinilor casnico-gospod\re[ti, teme, exerci]ii,

probleme în plus fa]\ de cele cerute la [coal\, repetarea de mai

multe ori a unor teme nereu[ite (Mitrofan [i Mitrofan, 1991).

Pentru a avea efect pozitiv, sanc]iunea trebuie s\ fie, pe de o parte,

corespunz\toare [i concordant\ culpei, [i pe de alt\ parte, adaptat\ la

particularit\]ile psihologice specifice vârstei [i particularit\]ile psiho-

logice individuale. Pentru un copil sensibil, emotiv, deosebit de im-

presionabil simpla aluzie la unele abateri [i nerealiz\ri au efecte mult mai

puternice decât sanc]iunile mai severe asupra unui copil mai pu]in sensibil

[i mai pu]in impresionabil. P\rin]ii trebuie s\ manifeste mult\ grij\, mult\

r\bdare [i mult tact în aplicarea sanc]iunii/pedepsei, în a[a fel încât aceasta

s\ nu aib\ efecte psiho-traumatizante asupra personalit\]ii copilului. Din

categoria pedepselor trebuie exclus\ lovirea fizic\, b\taia care afecteaz\

puternic demnitatea copilului. P\rin]ii nu trebuie s\ ]in\ cont în modul lor

de a-[i educa copiii de proverbe de tipul «b\taia e rupt\ din rai», «nu

ascunde bâta de copil», «îl bat ca s\-l fac om» (Muntean, Ana, 1999)”

(Irimescu, 2002).

Ei pot face o confuzie între educarea, disciplina copilului [i maltratarea

lui. C\ci dac\ proverbele î[i spun cum s\ disciplinezi copilul folosind

b\]ul, ele nu î[i spun pân\ unde s\ mergi cu folosirea lui [i în ce moment

m\surile disciplinatorii devin distructive pentru copil, trec în opusul in-

ten]iei p\rintelui de „a face om din el”.

Departe de a constitui o simpl\ ciocnire urmat\ de o durere fizic\

trec\toare, b\taia are o semnifica]ie mult mai profund\ [i mai grav\ pentru

psihicul copilului. În primul rând, b\taia este forma cea mai manifest\ de

umilire. Un copil supus unei maltrat\ri nu este îndurerat pentru c\ îl

doare, ci traumatizat din cauza reprezent\rii demnit\]ii sale c\lcate brutal

în picioare de c\tre p\rinte.

În cazul folosirii pedepsei, p\rintele trebuie s\ `l ajute pe copil s\

în]eleag\ bine în ce a constat abaterea [i de ce este necesar\ m\sura luat\

pentru ca evitarea conduitei negative s\ se bazeze nu pe fric\ [i team\ ci

pe convingere.



88

„Educa]ia copilului este strict dependent\ de maturitatea noastr\

privind capacitatea noastr\ de a în]elege micul univers, pe care copilul [i-

l formeaz\ înc\ de la primul contact cu lumea exterioar\. Nu trebuie

sc\pat din vedere faptul c\, copilul î[i formeaz\ personalitatea în condi]iile

lui de via]\ [i în împrejur\rile în care î[i desf\[oar\ activitatea lui psihic\.

El nu trebuie considerat ca un mecanism al perceperii voin]ei noastre, dar

nici ca o fiin]\ ce prezint\ [i la unele interese, uneori neinteresante, dar

plin de dorin]e, sentimente ce trebuie stimulate în cadrul complexit\]ii

factorului educa]ional. Spiritul lui de observa]ie, imagina]ia, perceperea,

gândirea [i orice conexiune pozitiv\ în rela]ia copilului cu mediu se

des\vâr[e[te numai sub influen]a unei bune educa]ii familiale.” (Irimescu,

2002).

P\rin]ii admiratori ai comport\rilor brutale pierd r\bdarea de a-[i dirija

copiii în mod ra]ional. Ei vor s\ impun\ cu for]\ felul lor de gândire [i

ac]iune, ceea ce constituie o gre[eal\. P\lmuirea copilului nu trebuie

considerat\ ca o necesitate pedagogic\. E adev\rat c\ unii copii trag

înv\]\minte serioase dup\ asemenea pedepse, dar al]ii sunt revolta]i asupra

felului în care p\rin]ii voi s\-i conving\. Când pedepsirea prin p\lmuire

este de neînl\turat, ceea ce se întâmpl\ foarte rar, poate da [i rezultate

bune. Impresia l\sat\ copilului, în cazul acesta, poate fi de lung\ durat\,

iar copilul s\ evite pe viitor asemenea constrângeri. Reprimarea brusc\ a

unor purt\ri nepermise poate fi d\un\toare, c\ci dac\ nu este îndrept\]it\

poate crea complexe care s\ preg\teasc\ la copil o stare de revolt\ per-

manent\.

Argumente împotriva folosirii pedepsei fizice:

limitele între pedeapsa fizic\ [i abuz pot fi adese ambigue – orice

p\rinte care apeleaz\ la pedeapsa fizic\ poate în anumite condi]ii s\ e-

volueze spre abuz;

pedeapsa fizic\ face parte din categoria „înt\riri negative” (frica de

durere sau de lovituri nu pot constitui o motiva]ie autentic\ pentru un

comportament deziderabil);

recurgerea frecvent\ la pedeapsa fizic\ implic\ precocitatea ca-

pacit\]ii [i autorit\]ii parentale. În cazul în care copilul r\spunde doar la

pedeapsa fizic\, putem aprecia c\ autoritatea p\rin]ilor [i-a pierdut pu-

terea;

89

pedeapsa fizic\ are ca rezultat formarea la copil a unei mentalit\]i

de învins [i nu de înving\tor.

Diferen]a între disciplinare [i abuz este foarte bine eviden]iat\ în

tabelul urm\tor, unde sunt prezentate caracteristicile disciplin\rii copilului

care nu au efecte negative asupra acestuia [i caracteristicile disciplin\rii

considerate drept abuz asupra copilului.

Tabel 2.3.4.1.

Diferen]a între disciplinare [i abuz (Muntean, 2001: 65) (prelucrat

dup\ Mitchell [i Withman, 1994)


Nr. crt. D i s c i p l i n ă A b u z

1

Măsurile luate de adult sunt relaţionate în mod logic cu comportamentul “indisciplinat” al copilului

Măsurile sunt lipsite de logică: legătura între faptă şi pedeapsă este abstractă

2 Nu se face un proces copilului; copilul nu este “judecat”

Copilul şi comportamentul lui sunt judecate şi etichetate: “eşti un copil rău, prost…” etc.

3 Pedeapsa se referă doar la situaţia prezentă

Se referă la greşelile din trecut şi la alte greşeli care se cumulează

4

Are ca şi consecinţă dezvoltarea motivaţiei intrinseci a copilului (copilul face lucrurile cum trebuie din proprie iniţiativă şi nu impuse de control dinafară) şi a sensului autodisciplinei

Dezvoltă motivaţia extrinsecă a copilului (a face cum trebuie pentru a scăpa de pedeapsă)

5 Copilul nu este umilit şi supus Copilul este umilit de adult şi supus cu forţă

6 Există o oarecare libertate (între anumite limite ştiute de copil) de alegere a pedepsei

Nu permite alternative şi nici nu implică gândirea copilului asupra situaţiei

7 Copilul învaţă să-şi asume responsabilitatea pentru faptele sale

Adultul are responsabilitatea reacţiilor şi a comportamentelor copilului

8 Are la bază conceptul de respect şi egalitate între copil şi adult

Se bazează pe o relaţie inferior/superior, dominantă şi control al adultului asupra copilului

9 Dezvoltă capacitatea copilului de a rezolva probleme

Dezvoltă în copil sentimentul că doar adulţii pot rezolva problemele copiilor

10 Demonstrează copilului dragostea şi afecţiunea adultului

Demonstrează copilului ostilitatea adultului faţă de el


90

Consecin]e sociale ale pedepsei fizice

Cel mai puternic mesaj transmis neinten]ionat copilului prin folosirea

pedepsei corporale este acela c\ violen]a este un comportament acceptabil,

c\ este în regul\ cu o persoan\ puternic\ s\ foloseasc\ for]a pentru a

corecta pe cel mai slab. Aceasta ajut\ la perpetuarea unui ciclu al violen]ei

în familie [i societate.

2.3.5. Violen]a domestic\ [i efectele ei asupra dezvolt\rii

copilului

Violen]a intra-familial\ este un act sau un ansamblu de acte la s\-

vâr[irea c\rora se folose[te un anumit grad de for]\ fizic\, realizat în

cadrul unui grup care îndepline[te func]ii familiale. (L.A.D.O. 1997).

Violen]a domestic\ afecteaz\ func]ionarea familiei în cele mai evidente

dar [i în cele mai ascunse mecanisme ale ei. Ea conduce la construirea

unor destine nefericite pentru to]i membrii ei. C\ci efectele nu sunt doar

acum [i aici, ci ele repercuteaz\ într-un viitor f\r\ limite.

„Func]ia principal\ a familiei, cre[terea copiilor, este distorsionat\, cu

largi [i dramatice consecin]e în viitor. Perturbarea acestei func]ii se petrece

în general, ca o stare de boal\ cronic\ ce se acutizeaz\ în momentele

evenimentelor de violen]\. Cercet\rile arat\ c\ trauma copiilor care cresc

într-o atmosfer\ de violen]\, chiar dac\ nu ei sunt victimele directe, este

mai intens\ [i cu consecin]e mai profunde [i mai de durat\ decât în cazul

copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor [i neglij\rii din partea

p\rin]ilor (Catheline, Marcelli, 1999)” (Muntean, 2001: 65).

Func]iile parentale nu mai pot fi împlinite. O mam\ victim\ a violen]ei

so]ului este mai pu]in capabil\ s\ asigure îngrijirile de baz\ necesare

copilului (hran\, cas\, haine, s\n\tate fizic\, sau s\-l protejeze pe acesta

de r\niri, accidente, pericole fizice sau sociale). Cople[it\ de ru[ine pentru

ceea ce i se întâmpl\, de sentimentul e[ecului în cea mai important\

rela]ie interpersonal\, de teroare, de autoacuza]ii (Polman, 1994) femeia

nu mai este capabil\ de a juca nici unul din rolurile impuse de via]a

familiei.

91

Comportamentul agresiv al p\rin]ilor are consecin]e nefavorabile a-

supra procesului de dezvoltare [i maturizare psiho-comportamental\ a

copilului. Violen]a în familie duce la perturb\ri emotiv-ac]ionale ale per-

sonalit\]ii, la un nivel mintal sc\zut, la incapacitate de a-[i controla [i

înfrâna tendin]ele [i impulsurile, la tulbur\ri de caracter, tulbur\ri ale

afectivit\]ii, imaturizare caracterologic\, inadaptare social\.

„Copiii martori, supu[i indirect agresiunii intrafamiliale manifest\ o

anumit\ nesiguran]\, o lips\ de încredere în ei, de unde [i lipsa ini]iativei.

Sunt timizi, anxio[i, cu un oarecare grad de infantilism. Inteligen]a este în

cel mai bun caz de nivel mediu. Climatul familial conflictual îi determin\

s\ fug\ de realitate, s\ se retrag\ în fantezie. Sunt prezente tulbur\ri de

contact, sentimente de culpabilitate [i complexe de inferioritate. Iden-

titatea de sine este perturbat\, performan]ele sunt diminuate iar randa-

mentul [colar este sc\zut. Au nevoie de în]elegere [i afec]iune” (Violen]a

în familie, 1998, pp. 35-36).

Majoritatea copiilor care tr\iesc într-un mediu familial dominat de

violen]\ sunt foarte timizi, intr\ foarte greu în contact cu ceilal]i, nu au

ini]iativ\. Prezint\ serioase deficien]e de socializare familial\ [i [colar\,

concretizate prin fug\ de acas\, abandon [colar, consum de alcool, ac-

ceptarea unor anturaje nefaste care au exacerbat labilitatea lor moral\ [i

afectiv\ [i au constituit factori favorizan]i pentru comportament delin-

cvent.

Reac]ia [i structurarea personalit\]ii copilului care cre[te într-o at-

mosfer\ violent\ nu este uniform\ pentru to]i indivizii. Intervine aici

fenomenul de rezilien]\ a copilului care-i va face pe unii dintre ei, câ]iva

mai puternici, s\ fac\ fa]\ for]ei distructive a violen]ei domestice [i s\

scape mai pu]in marca]i. Este îns\ o [ans\ pe care o au doar unii copii, [i

în virtutea c\reia nu poate fi neglijat efectul nociv al violen]ei domestice

asupra dezvolt\rii noilor genera]ii.

„Traumele care au loc în afara familiei nu zdruncin\ fundamental

încrederea copilului în lumea exterioar\ deoarece se p\streaz\ nealterat\

figura parental\ care îl poat\ ap\ra, sistemul de rela]ii [i siguran]a intra-

familial\ r\mânând neatinse. Schema este relativ simpl\: lumea este pe-

riculoas\ [i amenin]\toare, dar acas\ exist\ siguran]\ [i sus]inere demn\

de încredere.



92

O situa]ie mult mai complex\ apare atunci când, în cazurile violen]ei

familiale, chiar persoanele de încredere devin agresori. Aici eforturile de

compensare ale copilului ajung într-o înfund\tur\ periculoas\. Copilul nu

mai are criterii prin care s\ diferen]ieze între figurile de rela]ie prietenoase

[i du[m\noase, amenin]\toare [i de ajutor” (Revista de Securitate Co-

munitar\, nr. 5/2002: 62).

Într-un climat familial dominat de violen]\ [i rela]ii bazate pe a-

gresivitate [i supunere, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit.

Copiii sufer\ al\turi de mamele lor adev\rate traume, ei pot fi supu[i

continuu atât abuzului emo]ional, cât [i abuzului fizic, iar în unele cazuri

abuzului sexual.

Trauma psihic\ suportat\ de c\tre copil îi poate afecta acestuia starea

de s\n\tate mental\ [i somatic\, existând [i posibilitatea de perpetuare

transgenera]ional\ a maltrat\rii.

„Analiza pe tipuri de conflicte intrafamiliale (ceart\, violen]\/b\taie

între so]i [i consum de alcool) relev\ c\ abuzul are valorile mai mari în

familiile în care este prezent\ violen]a între so]i [i existen]a unui b\utor

înr\it (de b\uturi alcoolice)” (Abuzul [i neglijarea copilului în familie în

Revista de Asisten]\ Social\ nr.1/2003: 45). Situa]ia este valabil\ pentru

trei forme de abuz analizate: fizic, educa]ional [i psihologic. În cazul

abuzului fizic, valoarea acestuia ajunge la aproape 50% în familiile cu

violen]\ [i consum mare de alcool, comparativ cu 18% pe total ]ar\ (Gra-

ficul nr. 2.3.5.). Se precizeaz\ c\, pe baza declara]iilor subiec]ilor pro-

por]ia gospod\riilor în care exist\ violen]\ între so]i este în e[antion de

8%, iar a familiilor în care cel pu]in un membru al familiei este b\utor

„înr\it” este de 10%.

93

Graficul 2.3.5.

Forme de abuz/neglijare a copiilor în func]ie de faptul dac\ p\rin]ii

se ceart\ sau nu (Revista de asisten]\ social\ nr. 1/2003: 46)


39,30% 32 ,10 % 28 ,00 %19,60%

12,60% 10 ,80 %

92,90%

84 ,00 %77 ,50 %

69,70%

59,00% 56 ,20 %

10,70%

15 ,10 %

11 ,90 %

7,20%

3,20%2 ,70%

64,30%

66 ,00 %

62 ,40 %

58,70%

53,60%48 ,60 %

46,40%

45 ,30 %

31 ,70 %

27,00%

13,90%

15 ,10 %

75,00%

67 ,00 %

41 ,30 %

47,10%

41,50%51 ,40 %

0,00 %

50,00%

100,00%

150,00%

200,00%

250,00%

300,00%

350,00%

Neglijare psihologica 75,00% 67,00% 41,30% 47,10% 41,50% 51,40%

Abuz psihologic 46,40% 45,30% 31,70% 27,00% 13,90% 15,10%

Neglijare educationala 64,30% 66,00% 62,40% 58,70% 53,60% 48,60%

Abuz educational 10,70% 15,10% 11,90% 7,20% 3,20% 2,70%

Neglijare fizica 92,90% 84,00% 77,50% 69,70% 59,00% 56,20%

Abuz fizic 39,30% 32,10% 28,00% 19,60% 12,60% 10,80%

Foarte des Des Nu prea des Rar Foarte rar Niciodata


94

Concluzii

În România, abuzul [i neglijarea copilului reprezint\ ast\zi o problem\

acut\, întrucât copilul nu este ferit de pericole [i de v\t\mare nici m\car în

sânul familiei.

„Dimensiunile cantitative privind amploarea fenomenului, varietatea

de tipuri sau forme de abuz [i neglijare a copilului în familie ne arat\ c\

avem de-a face cu situa]ii nedorite, uneori dramatice, care afecteaz\, într-

un fel sau altul, majoritatea familiilor au copii minori din România. Chiar

dac\ anumite forme de abuz sau neglijare nu sunt grave în sine sau se

produc cu frecven]\ redus\, ele pot avea efecte nedorite în ceea ce prive[te

comportamentul acestor copii în viitoarea lor calitate de p\rin]i” („Abuzul

[i neglijarea copilului în familie”, în Revista de Asisten]\ Social\ nr.1/

2003, pp. 49-50).

Din p\cate, pedeapsa fizic\ aplicat\ copiilor de c\tre p\rin]i, b\taia,

continu\ s\ fie un fenomen destul de r\spândit în România [i în societ\]ile

contemporane [i este una dintre formele cele mai „uzuale” folosite de

p\rin]i în „educarea „ sau disciplinarea copilului.

În România, potrivit datelor de sondaj, b\taia este practicat\ în aproape

jum\tate din num\rul gospod\riilor cu copii în între]inere (47,2%). Dintre

acestea, 79% din cazuri, copiii sunt b\tu]i numai cu mâna, în 16% cu

mâna [i diverse obiecte [i în 5% din cazuri numai cu obiecte. ]inând

seama de specificul unor modele culturale pe care le are pedepsirea fizic\

a copilului, se poate realiza o distinc]ie între pedeapsa fizic\ tradi]ional\

sau conven]ional\, abuzul fizic [i pedeapsa fizic\ sever\.

„Chiar dac\ pedeapsa fizic\ tradi]ional\ (b\taia cu mâna în urma c\ruia

nu r\mâne urme) de]ine ponderea cea mai important\ în structura pedepsei

fizice aplicate copilului (37,7%) trebuie s\ semnal\m propor]iile relativ

însemnate ale gospod\riilor în care sunt aplicate forme mai grave de

pedeaps\ fizic\, cum sunt b\taia cu diferite obiecte (10%), lovirea co-

pilului oriunde se nimere[te atunci când p\rintele este sup\rat (21%) sau

acea form\ sever\ de b\taie în urma c\reia copilului îi r\mân urme (5,5%)”

(„Abuzul [i neglijarea copilului în familie”, în Revista de Asisten]\ Social\

nr.1/2003, pp. 49-50). Aceast\ din urm\ propor]ie, chiar dac\ se reduce la

0,5%, pentru cazurile cu frecven]\ ridicat\ (se întâmpl\ des [i foarte des),

95

prin extrapolarea la nivelul popula]iei de minori ne arat\ ca în aceast\

situa]ie se afl\ circa 25.000 de copii.

Faptul c\ [i p\rin]ii [i copiii asociaz\ pedepsirea fizic\ cu disciplina

sau îndreptarea gre[elilor înseamn\ c\ atât p\rin]ii, cât [i copiii, trebuie

educa]i cu privire la existen]a altor moduri eficiente [i nonviolente de

disciplinare [i instruire a copiilor, astfel ca ei s\ poat\ înv\]a în alt mod s\

disting\ binele de r\u, prin încurajarea lor atunci când se comport\ bine

[i, în situa]ii contrare, aplicarea unor penalit\]i nonviolente.

Abuzul [i neglijarea sunt comportamente fundamentale pe anumite

modele culturale bine înr\d\cinate, în condi]iile existen]ei [i conjug\rii

mai multor factori de risc din mediul familial, [colar sau social, de aceea

se impune informarea [i schimbarea atitudinilor tuturor factorilor im-

plica]i – copii, p\rin]i, pedagogi, personal medical, poli]i[ti, judec\tori,

factori politici.

Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii se poate

realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a actorilor sociali cu

privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice, medicale [i sociale ale

fenomenului. De aceea, se impun elaborarea [i derularea de programe,

metodologii [i servicii pentru prevenirea [i interven]ia în cazurile de abuz

[i neglijare.

„Analiza comparativ\ a rezultatelor acestor cercet\ri întreprinse pân\

acum în România cu privire la abuzul [i neglijarea copilului în familie

relev\ anumite regularit\]i privind formele de manifestare [i cauzele a-

cestui fenomen. Factorii comuni care apar în toate analizele [i pot fi

considera]i cauze ale abuzului [i neglij\rii copilului sunt s\r\cia, nivelul

sc\zut de educa]ie [i informare, conflictele [i destr\marea familiilor, alco-

olismul [i comportamentul deviant al p\rin]ilor.” (Revista de Aisten]\

Social\ nr.1/2003: 5)

Cercet\rile [i studiile efectuate în ceea ce prive[te maltratarea copilului

confirm\ leg\tura strâns\ de asociere dintre formele de abuz [i cele de

neglijare. Relele tratamente aplicate copiilor în familie se întrep\trund [i

afecteaz\ puternic personalitatea copilului.



96

Cap. III – Consecin]e psiho-sociale ale

abuzului fizic asupra copilului

3.1. Semnele [i consecin]ele abuzului fizic

Efectele abuzului fizic asupra copilului sunt deosebit de periculoase

pentru dezvoltarea normal\ a personalit\]ii copilului, [i nu de pu]ine ori

prezint\ un risc major pentru s\n\tatea fizic\ [i psihic\ a acestuia, în

cazuri grave putând conduce chiar la deces.

„Abuzul nedepistat [i netratat produce modific\ri grave în structurarea

personalit\]ii copilului, cu repercursiuni majore în timp. Pe termen scurt,

efectele abzului sunt mai u[or de identificat, analizat [i de ameliorat, dar

de cele mai multe ori efectele lui nefaste înso]esc individul de-a lungul

întregii vie]i. Cu cât interven]ia [i recuperarea se fac mai târziu fa]\ de

momentul producerii abuzului, cu atât sunt mai dificile [i cu [anse mai

reduse de succes” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative sociale, 2002:

20).

Consecin]ele abuzului asupra copilului pot fi clasificate în trei mari

categorii:

„Se pot distinge consecin]ele directe ale maltrat\rii, consecin]e asupra

dezvolt\rii copilului [i consecin]e pe termen lung” (Ionescu, 1999: 28).

97

Consecin]e directe

„Putem s\ ne d\m seama c\ un copil a fost supus unei forme de abuz

(sau neglijare) observând [i analizând modific\rile produse în compor-

tamentul s\u în compara]ie cu cel cunoscut pân\ în acel moment” (Or-

ganiza]ia Salva]i Copiii/Alternative sociale, 2002: 19).

Imediat dup\ comiterea abuzului, simptomatologia dezvoltat\ de vic-

tim\ este preponderent de tip somatic [i emo]ional.

”În ceea ce prive[te consecin]ele directe ale maltrat\rii, putem men]ine

consecin]ele fizice ale abuzului [i violen]ei fizice ca, de exemplu, arsuri,

pl\gi, contuzii, fracturi repetitive [i multiple, fragilitate somatic\” (Io-

nescu, 1999: 28). Pe lâng\ consecin]ele fizice, maltratarea d\ na[tere [i la

diferite tulbur\ri psihopatologice la copil: tulbur\ri psihosomatice, tul-

bur\ri ale sferei sfincteriene (enurezis, de exemplu), tulbur\ri alimentare

(grea]\, anorexie, bulimie), tulbur\ri ale somnului (insomnii, vise an-

xioase), tulbur\ri de comportament (agresivitate sau retragere, automu-

tilare), depresie, tulbur\ri nevrotice (fobii, ca de exemplu teama de în-

tuneric) sau psihotice (disociere, percep]ie gre[it\ a pericolului, gânduri

cople[itoare).

S\ subliniem c\ tulbur\rile psihopatologice prezentate de copiii mal-

trata]i nu au nimic specific. Acestea pot fi [i semnul unei st\ri de dis-

confort psihologic a copilului, f\r\ nici o leg\tur\ cu maltratarea.

„În general, semnele maltrat\rii fizice pot fi constatate la urm\toarele

niveluri:

Starea general\: confruntarea cu situa]iile de abuz consum\ e-

nergetic, ceea ce conduce la întârzierea dezvolt\rii staturo-ponderale [i

mentale, deficit al limbajului, caren]e alimentare, tulbur\ri de somn;

Tulbur\ri cu exprimare somatic\: rahitism, insomnii precoce,

enurez\, encoprez\, dermatoze, nanism, psihosocial, anorexie mental\;

Aspect clinic: diverse leziuni consecutive traumatismelor directe

(echimoze, escoria]ii, hematoame în locuri neobi[nuite, zgârieturi, p\r

smuls), fracturi osoase, deform\ri ale membrelor, leziuni la nivelul sis-

temului nervos central (dizabilit\]i motorii, deficite senzoriale, paralizii

oculare, convulsii, com\), hemoragii cerebrale sau retiniene, leziuni ale

organelor interne;

CONSECIN}E PSIHO-SOCIALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI


98

Manifest\ri comportamentale, polarizate fie spre ascultare necon-

di]ionat\, fie spre instabilitate: nu vrea s\ se a[eze, motiveaz\ ciudat

urmele de pe corp/nu-[i aminte[te cauza lor, evit\ orice confruntare cu

p\rintele, pare excesiv de docil, împietrit sau bizar, cu reac]ii de ap\rare

fizic\ motivate sau, dimpotriv\, manifestând teribilsm [i volen]\ în re-

la]iile interpersonale, atitudini provocatoare, din nevoia disperat\ de a

atrage aten]ia, hiperactivitate generat\ de frust\rile repetate etc.;

Tr\iri emo]ionale: team\, neîncredere, curiozitate sc\zut\ sau

absent\, vigilen]\ anxioas\, copil „meduzat” (înlemnit) fa]\ de anturaj,

vulnerabilitate la situa]ii stresante, dificult\]i de autocontrol, de în]elegere,

înv\]are, vise, co[maruri, mânie, motiva]ie s\rac\, frica de separare” (IXth

ISPCAN European Conference Preveting Child Abuse and Neglect, 2003).

Trebuie men]ionat faptul c\ nici un semn luat în considerare în mod

izolat nu ne permite afirmarea existen]ei unei situa]ii de maltratare. Anu-

mite boli sau accidente pot provoca simptome asem\n\toare.

„Uneori îns\, partea de corp unde apare leziunea, forma ei, asocierea

între anumite tipuri de leziuni, ]inând seama [i de vârsta copilului, sunt

suficiente pentru a afirma existen]a unor situa]ii de maltratare.

Se poate întâmpla ca semnele [i simptomele identificate s\ dispar\

prin îndep\rtarea copilului de mediul s\u familial. Dac\ se petrece acest

lucru, diagnosticul se poate considera confirmat chiar prin acest fapt”

(Ghid pentru profesioni[ti, 2003: 6).

Relele tratamente aplicate copilului pot fi întâlnite la orice vârst\ a

copilului [i în toate mediile. În timp ce maltratarea fizic\ este cel mai

adesea u[or de identificat prin semnele caracteristice care pot fi iden-

tificate pe corpul copilului, suferin]ele psihologice sau abuzurile sexuale

sunt mai greu de identificat. De aceea profesioni[tii care lucreaz\ cu

copilul trebuie s\ aib\ capacitatea de a recunoa[te semnele care pot sugera

existen]a unor suferin]e mai pu]in evidente.

99

Consecin]e asupra dezvolt\rii copilului

„Cea mai mare parte a cercet\rilor privitoare la consecin]ele relelor

tratamente asupra dezvolt\rii copilului au fost efectuate în Statele Unite [i

se refer\ la maltratare în general. Studiile care precizeaz\ tipul de mal-

tratare la care copilul este supus sunt rare [i, atunci când este cazul, este

vorba frecvent de abuzul sexual” (Ionescu, 1999: 29).

Ori, efectele maltrat\rii asupra dezvolt\rii copilului depind de diferite

variabile, dintre care prima este, în mod evident, tipul de maltratare. Alte

variabile, la fel de importante, sunt:

gravitatea [i frecven]a episoadelor de maltratare;

stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a atins în momentul e-

pisodului;

autorul maltrat\rii;

plasarea în afara familiei din motive de maltratare;

sexul copilului;

sprijinul existent (de exempul, re]eaua social\ a copilului);

variabilele sistemului familial.

„La acestea se mai pot ad\uga:

nivelul de comprehensiune al victimei;

caracteristicile personale ale victimei (vulnerabilitate sau re-

zisten]\ la stres);

caracteristicile abuzului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative

sociale, 2002: 20).

Studiile realizate în Marea Britanie [i Statele Unite având un e[antion

reprezentativ de copii maltrata]i au eviden]iat corela]ia dintre abuz fizic [i

dezvoltarea fizic\, mental\, cognitiv\ [i progresul educa]ional al acestora.

„Cele mai evidente efecte ale abuzului fizic asupra copiilor sunt observate

în sfera comportamentului, copiii maltrata]i fizic fiind predispu[i pre-

zent\rii unor tulbur\ri de comportament. De asemenea, abilitatea cog-

nitiv\ [i progresul în educa]ie au fost g\site ca fiind mai sc\zute în

compara]ie cu acei copii care nu au suferit abuz fizic. Cealalt\ component\

a studiilor o reprezint\ rela]ia dintre maltratarea fizic\ a copilului [i

comportamentul s\u antisocial ca viitor adult. Un num\r semnificativ de

adolescen]i infractori au fost abuza]i fizic în copil\rie, ceea ce valideaz\

una din ipotezele studiilor amintite” (Spânu, 1998: 79).



100

Dac\ în copil\rie dezvoltarea copiilor este distorsionat\ din cauza

abuzurilor fizice în primul rând, dar [i emo]ionale ale adul]ilor asupra

copiilor, ulterior ace[tia vor manifesta o încredere minim\ în p\rin]i, în

general în adul]i, [i se vor caracteriza prin inabilitatea de a tolera a-

ta[amentul, apropierea, precum [i incapacitatea de a controla impulsurile

agresive: func]ionarea personalit\]ilor ca viitori adul]i poate fi, deci,

deficitar\. Abuzarea fizic\ a copilului contribuie la realizarea unui de-

zechilibru între principalele activit\]i specifice vârstei: hr\nire, odihn\,

joac\, conduce la un nivel sc\zut al stimei de sine [i auto-încrederii,

împiedic\ dezvoltarea unui sentiment puternic de ata[ament fa]\ de o

persoan\ apropiat\ [i, nu în cele din urm\, marcheaz\ puternic sensi-

bilitatea copilului.

„Unele dintre caracteristicile individuale sau de mediu pot totu[i con-

stitui factori protectivi care vor permite copiilor s\ compenseze efectele

maltrat\rii.

Putem cita ca exemplu de factor de protec]ie de mediu: o re]ea de

sus]inere social\ în cartier, existen]a unui model de reu[it\ [colar\ sau

implicarea în activit\]i sportive. Pe plan individual, abilit\]ile de rezolvare

a problemelor, capacit\]ile bune de coping (de a face fa]\), încrederea în

sine [i robuste]ea pe planul s\n\t\]ii constituie factori de protec]ie (Kimchi

[i Shaffner, 1990)” (Ionescu, 1999: 30).

Evident, nu numai prezen]a factorilor de protec]ie pot ap\ra copilul de

efectele devastatoare ale maltrat\rii ci mai ales, interac]iunea dintre fac-

torii de risc [i factorii de protec]ie va influen]a consecin]ele abuzului

asupra copilului.

De la vârsta cea mai mic\, maltratarea are efecte asupra dezvolt\rii

copilului atât pe plan afectiv, cât [i asupra celorlalte aspecte ale dezvolt\rii

[i asupra adapt\rii [colare.

101

Consecin]ele pe plan afectiv

„Copiii care sunt sau au fost supu[i relelor tratamente manifest\ un

ata[ament care face dovada lipsei de securitate (Egeland [i Sroufe, 1981;

Schneider-Rosen, Braunwald, Carlson [i Cicchetti, 1985), un tip de ata-

[ament atipic denumit dezorganizat/dezorientat sau model de tip D. Acest

ata[ament dezorganizat se exprim\ prin comportamente bizare, care apar

în rela]iile cu persoanele care se ocup\ de copii, ca, de exemplu, în-

treruperi sau blocaje în rela]ie. Copiii maltrata]i au, în general, modele de

ata[ament atipic de tip D (în 80% dintre cazuri, în compara]ie cu mai

pu]in de 20% pentru o popula]ie de copii care nu au fost maltrata]i)”

(Carlson, Cicchetti, Barnett, Braunwald, 1989, apud Ionescu, 1999: 30).

Exprimarea emo]iilor este, de asemenea, influen]at\ de existen]a mal-

trat\rii. Copiii maltrata]i exprim\ mai pu]in afecte pozitive decât ceilal]i

copii. „Copiii abuza]i fizic exprim\ multe afecte negative (Gaensbauer [i

Hiatt, 1984). Copiii violenta]i dau, de asemenea, dovad\ de hipervigilen]\

[i au reac]ii rapide la stimulii agresivi (Lewis, 1992 [i Hennesy, Rabideau,

Cicchetti [i Cummings, 1994). Înseamn\ c\, într-o situa]ie social\ nor-

mal\, copiii supu[i violen]elor nu î[i adapteaz\ reac]iile fa]\ de ceilal]i, ca

o reac]ie la episoadele dramatice pe care le-au tr\it. În fa]a unor abord\ri

amicale, copiii maltrata]i vor avea reac]ii nepotrivite, de exemplu, de

evitare (George [i Main, 1979)” (Ionescu, 1999: 32). De asemenea, vor

reac]iona agresiv la exprim\rile emo]ionale ale celorlal]i. Mai mul]i autori

subliniaz\ agresivitatea copiilor care au fost martori ai violen]ei conjugale

(Miller-Perin [i Perrin, 1999).

Imaginea de sine a copiilor maltrata]i nu se poate elabora în mod

satisf\c\tor. Steele (1997) [i Kaufman [i Cicchetti (1989) evoc\ respectul

de sine redus [i faptul c\ ace[tia percep o diminuare a competen]elor.

„În cazul abuzului fizic sentimentele de inferioritate persist\ [i la vârsta

adult\. Comunicarea este dificil\, marcat\ de violen]\. Violen]a este tr\it\

ca o modalitate de schimb, ca un ata[ament interpersonal, mai ales dac\ a

fost un model parental de agresivitate. Se produce o stranie identificare

cu acest model, pentru c\ violen]a a fost perceput\ de copil ca un semn al

interesului p\rintelui fa]\ de el” (IXth ISPCAN European Conference on

Child Abuse and Neglect, 2003).



102

Dup\ Palacio-Quintin (1991), copiii maltrata]i se percep ca având mai

multe comportamente negative [i mai pu]ine pozitive, în compara]ie cu

copiii care nu au fost supu[i unor acte de maltratare. În func]ie de tipul de

maltratare, unele variabile intermediare modific\ impactul maltrat\rii

asupra stimei de sine: este cazul gravit\]ii, pentru abuzul fizic (Kinard,

1982).

„Diferitele experien]e tr\ite de copiii maltrata]i – faptul de a fi victim\

[i/sau martor al violen]ei – contribuie la dezvoltarea unor personalit\]i

socialmente anxioase, deta[ate, care evit\ contactele cu ceilal]i sau re-

ac]ioneaz\ inadecvat prin comportamente agresive” (Lewis, D. O., 1992,

apud Ionescu: 32).

Consecin]e asupra celorlalte aspecte ale dezvolt\rii copilului

Alte consecin]e ale maltrat\rii afecteaz\ dezvoltarea fizic\, motorie,

cognitiv\ [i de limbaj a copilului, ca [i capacit\]ile de autonomie, com-

peten]ele sociale, achizi]iile pe planul comportamentelor adaptive [i, în

sfâr[it, capacit\]ile ludice.

„Copiii maltrata]i sunt mai frecvent spitaliza]i din cauza relelor tra-

tamente la care sunt supu[i (abuzul fizic). Pe planul dezvolt\rii fizice se

observ\ mai ales impactul v\t\m\rilor în cazul copiilor maltrata]i fizic

(Ammerman [i Galvin, 1998).

Abuzul fizic provoac\ efecte neurologice care ating regiunile creierului

ce r\spund de memorie, de înv\]are [i de regularizarea afectelor [i de

exprimarea emo]iilor (Neuberger, 1997)” (Ionescu, 1999: 32).

În ceea ce prive[te dezvoltarea motorie, copiii maltrata]i ob]in, în

general, rezultate inferioare în ceea ce prive[te motricitatea, în compara]ie

cu copiii de aceea[i vârst\ care nu au fost supu[i maltrat\rii (Fitch, Cadol,

Goldson, Wendell, Schwartz [i Jackson, 1976; Appelbaum, 1979; Palacio-

Quintin [i Jourdan-Ionescu, 1994). Ei dovedesc o coordonare mediocr\

(Hughes [i Di Brezzo, 1987) [i au deficite perceptivo-motorii (Tarter,

Hegedeus, Winston [i Alterman, 1984).

Indiferent de controlul evalu\rii de c\tre p\rin]i, profesori sau cei de o

vârst\ cu ei, copiii maltrata]i apar ca având competen]e sociale mai reduse

103

decât ceilal]i copii (Salzinger, Feldman, Hammer [i Rosario, 1991; Tri-

ckett, 1993; Feldman, Salinger, Rosario, Alvarado [i colab., 1995). Com-

peten]ele sociale reduse pot fi puse, f\r\ îndoial\, în leg\tur\ cu tipul de

ata[ament dezorganizat care îi caracterizeaz\ pe ace[ti copii.

„Se constat\ de asemenea o întârziere pe planul dezvolt\rii jocului.

Howard (1986) arat\ c\ se uit\ mai mult la televizor copiii mici maltrata]i

fizic pe care i-a studiat (12 copii de la unu la cinci ani [i 12 copii neabuza]i

de aceea[i vârst\ [i din acela[i mediu socio-economic) decât copiii ne-

abuza]i de vârst\ pre[colar\ (cu o or\ [i jum\tate mai mult pe zi). Deci,

copiii maltrata]i au mai pu]in ocazia s\ se joace, ceea ce duce la o în-

târziere de 8,4 luni a dezvolt\rii la nivelul jocului, fa]\ de vârsta real\

(mai ales la nivelul imit\rii [i a particip\rii)” (Howard, A. C., 1986, apud

Ionescu, 1999: 34). Pe lâng\ acest retard, constat\m c\ cei maltrata]i

folosesc mai pu]in jocul simbolic [i c\ prefer\ jocurile repetitive pe care

le joac\ singuri (Alessandri, 1991). Mediul familial în care tr\iesc pro-

moveaz\ rar schimburile în jurul jocului, familiile care maltrateaz\ (fie c\

este vorba de maltratare cronic\ sau trec\toare) oferindu-[i rar ocazia de

a se juca în mod pl\cut împreun\.

„Jocul repetitiv al copilului, sc\derea gradului s\u de creativitate,

reducerea capacit\]ii sale de înv\]are sunt semne ale regresului în an-

samblu al comportamentului celui abuzat” (Roth-Szamosközi, 1999: 121).

Consecin]ele pe planul adapt\rii [colare

Maltratarea are consecin]e nefavorabile asupra performan]ei [colare în

general (Dodge Reyome, 1988) sau, în special, asupra lecturii (Oats [i

Peacock, 1984) [i a matematicii (Eckenrode, Laird [i Doris, 1993). Este

afectat progresul [colar. „Se remarc\ existen]a unui num\r mult mai mare

de [colari repeten]i.: 50% dintre cei violen]i repet\ primul an de [coal\

(Erickson [i colab., 1989). În majoritatea cazurilor, ace[ti copii nu be-

neficiaz\ de sus]inere familial\ pentru realizarea temelor, nici de o mo-

tiva]ie extern\ pentru reu[ita [colar\” (Erickson, M. F. and colab., apud

Ionescu, 1999: 34).

„Adesea copii abuza]i au performan]e [colare slabe, ceea ce le scade

statutul în grupul de elevi, reducându-le [ansele de integrare [colar\. Le



104

lipsesc resursele motiva]ionale de a se mobiliza în vederea realiz\rii [co-

lare. Se întâmpl\ ca, în cazul unui copil abuzat în mod cronic retragerea

acestuia, închiderea în sine, demobilizarea sa s\ fie atât de pronun]ate,

încât copilul s\ creeze falsa impresie a unuia cu handicap mental” (Roth-

Szamosközi, 1999: 122).

Copiii expu[i la violen]\ conjugal\ prezint\ dificult\]i de înv\]are care

duc, de asemenea, la probleme [colare. Aceste dificult\]i sunt legate de

ciclul de violen]\ la care sunt martori (tensiune, agresiune, remisiune,

reconciliere) [i climatul de teroare în care tr\iesc (Beaudoin [i Turcotte,

1999).

„Acest bilan] al studiilor referitoare la impactul maltrat\rii asupra

dezvolt\rii copiilor mici arat\ c\ la copiii supu[i maltrat\rii dezvoltarea

este afectat\ de ceea ce au tr\it pe plan afectiv, al rela]iilor familiale,

[colare etc.” (Ionescu, 1999: 35).

Consecin]e pe termen lung ale abuzului fizic

Numeroase efecte ale maltrat\rii constatate pe termen scurt nu se

atenueaz\ pe termen lung. Din contr\, de-a lungul anilor, maltratarea va

produce consecin]e care vor fi asociate marginaliz\rii persoanei. „Ado-

lescentul nu se va sim]i bine cu sine însu[i [i va avea comportamente

antisociale. Va avea mai des tendin]a de a avea probleme legate de con-

sumul de droguri sau alcool, tulbur\ri alimentare, de a se confrunta cu o

sarcin\ în adolescen]\, de a fi delincvent, de a se prostitua etc. (Latimer,

1998)” (Latimer, 1998, apud Ionescu, 1999: 35).

„Ata[amentul dezorganizat tr\it de copilul maltratat se reg\se[te la

adult, care are ata[amente ce dovedesc lips\ de siguran]\ - descrise drept

patologie rela]ional\ de Cicchetti (1990). În rela]iile de dragoste pe care

le tr\iesc sunt în mod frecvent subiecte de violen]\ conjugal\.

Pentru c\ nu au avut modele educative adecvate, atitudinile parentale

ale acestor adul]i sunt nepotrivite” (Ionescu, 1999: 36).

Observ\m tendin]a de a reproduce ciclul intergenera]ional al maltrat\rii

(Ethier, 1992). Aceast\ tendin]\ a fost constatat\ referitor la mamele vi-

olente (Cappel [i Heiner, 1990); în prezent, pu]ine cercet\ri se refer\ la

ta]ii abuzatori.

105

„Consecin]ele abuzului fizic asupra dezvolt\rii copilului au fost în-

delung studiate. Unii autori consider\ c\, în urma abuzului fizic copiii au

înv\]at c\ lumea lor este una imprevizibil\, adesea un loc periculos, iar

adul]ii care îi îngrijesc pot fi furio[i, depresivi [i distan]i. Lâng\ un p\rinte

abuziv, ata[amentul copilului este afectat, determinându-l pe acesta s\ se

perceap\ ca fiind incompetent, neiubit [i de neiubit” (Miftode, 2002:

167). La maturitate prezint\ adesea probleme afective (depresie, triste]e,

anxietate). Ei devin limita]i în perceperea propriilor sentimente [i în-

tâmpin\ dificult\]i în interpretarea [i reac]ionarea la expresiile emo]ionale

ale altora.

Studiile asupra copiilor abuza]i fizic au identificat atât comportamente

agresive verbal [i fizic, cât [i comportamente evitante”. Ca reac]ie la

conflict sau la o problem\ copiii abuza]i recurg la un tip de ostilitate

verbal\ sau fizic\ sau la obedien]\ pasiv\ pentru a rezolva problema sau

pentru a-[i satisface nevoile” (Helfer, Kempe, Krugman, apud Miftode,

2002: 168).

Dezvoltarea psihologic\ este puternic marcat\ de abuzul suferit ma-

nifestându-se la nivelul comunic\rii, rela]ion\rii, afectivit\]ii [i al ni-

velului intelectual.

„Consecin]ele pe termen lung ale diferitelor forme de maltratare sunt,

a[a cum putem constata, multiple. Ceea ce este îngrijor\tor e faptul c\

acestea tind s\ se cumuleze de-a lungul timpului” (Ionescu, 1999: 36).

Este esen]ial ca astfel de consecin]e s\ fie reduse prin punerea în

practic\ a unor interven]ii, atât tradi]ionale (terapie individual\, educa]ie

familial\, art-terapie etc.), cât [i inovatoare (familii de sprijin, asocierea

mai multor tipuri de interven]ii, exprimarea emo]iilor prin intermediul

computerului, grupuri de sus]inere virtuale). În contextul social actual

este esen]ial [i se impune în mod special, utilizarea la maximum a re-

surselor comunitare [i dezvoltarea factorilor de protec]ie individual\ sau

familial\.



106

3.2. Traumele [i consecin]ele lor asupra dezvolt\rii

copiilor

Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment tra-

umatic.

„În categoria evenimentelor traumatice intr\ dezastrele naturale, ac-

cidentele de munc\, de circula]ie, cele casnice etc. [i v\t\m\rile inten-

]ionate produse de oameni. În aceast\ ultim\ categorie intr\ toate actele

violente comise de unii împotriva altora. Garbarino et al. (1992) de-

limiteaz\ dou\ categorii ale victimelor unor evenimente traumatice: vic-

timele primare, care sufer\ direct de pe urma evenimentului [i victimele

secundare, care asist\ la întâmpl\ri de natur\ traumatic\, exercitate asupra

unor persoane îndr\gite” (Roth-Szamosközi, 1999: 106).

Victim\ primar\ este copilul accidentat grav de c\tre un coleg, copilul

abuzat fizic (sau sexual), copilul bolnav care nu este dus la medic, a-

dolescenta ironizat\ continuu de mama sa [i izolat\ de colegii s\i etc.

Victimele secundare sunt acei copii care sunt martori ai violen]elor din

familie (când, de exemplu, un copil asist\ la b\taia crunt\ la care sunt

supu[i fra]ii sau mama, sau când sora mai mic\ asist\ la violarea sorei mai

mari) etc.; în toate aceste cazuri reac]iile copiilor sunt comparabile cu ale

celor din situa]ia de victim\ primar\, având adesea consecin]e traumatice.

„În ultimele dou\ decenii, o direc]ie important\ a cercet\rilor privind

abuzul îndreptat asupra copiilor s-a orientat asupra studiilor clinice pri-

vind consecin]ele violen]ei asupra comportamentului lor. Într-o anchet\

desf\[urat\ asupra unui lot de p\rin]i a 3334 de copii, Straus [i Gelles

(1987) au g\sit c\ la copiii supu[i violen]ei tulbur\rile de comportament

erau în mod semnificativ mai frecvente decât la copiii care nu au avut

experien]e traumatice” (Roth-Szamosközi, 1999: 106). Aceste probleme

comportamentale ale copiilor abuza]i au cuprins diferite tulbur\ri de

adaptare la cerin]ele mediului social: crize de furie (17,5% fa]\ de 10%),

e[ec [colar (16,1% fa]\ de 6,2%) r\u [i neascult\tor acas\ (15,7% fa]\ de

8%), rela]ii de prietenie cu minori problem\ (10,9% fa]\ de 2,3%).

„În anul 1980, prin includerea în manualul DSM-III (revizuit în 1987),

s-a recunoscut sindromul de stres post-traumatic (Post Traumatic Stres

107

Disorder-PTSD), ca fiind o categorie aparte de diagnostic „oficial” a-

plicabil\ în cazurile copiilor care au suferit experien]e traumatice. PTSD

se diferen]iaz\ de formele acute ale reac]iei la stres (Acute Stres Disorder-

AST). În cadrul ambelor sindroame, sunt incluse anxietatea accentuat\,

generalizat\, depresia, pierderea respectului de sine, retragerea în sine,

comportamentele de evitare, de negare, de furie [i cele agresive” (Roth-

Szamosközi, 1999: 106). Dac\ fenomenele descrise apar în primele patru

s\pt\mâni de la ac]iunea evenimentului traumatic [i se rezolv\ în aceast\

perioad\, atunci capacitatea de adaptare a organismului copilului a biruit

stresul, nu va suferi de PTSD. Dac\ îns\ simptomele persist\ mai mult de

o lun\, consecin]ele psihice se vor prelungi pentru perioade de timp greu

de determinat, adesea - în lipsa unui ajutor de specialitate – pentru toat\

via]a.

„În func]ie de persisten]a stresorilor, Terr (1991) deosebe[te traumele

de tip I (rezultat în urma unui singur atac) [i cele de tipul al II-lea (în urma

unei serii de atacuri). Cele dou\ traume duc la percep]ii [i consecin]e pe

termen lung diferite. Trauma de tipul I este numit\ [i trauma de [oc [i este

amintit\ detaliat, de obicei ea este consecin]a unui singur eveniment

traumatic. O traum\ de gradul al II-lea este o traum\ durabil\ care poate

avea drept consecin]e negarea [i anestezia emo]ional\; frecvent apar de-

personalizarea [i disocierea” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative So-

ciale, 2002: 45).

Adaptarea la traum\ se realizeaz\ prin intrarea în func]iune a me-

canismelor de ap\rare. Copiii se str\duiesc s\ uite de traumele lor cronice,

s\ evite s\ se gândeasc\ la ele sau s\ vorbeasc\ despre ele. Diminuarea

reactivit\]ii la lumea exterioar\ [i insensibilitatea psihic\ (încremenirea)

au semnifica]ia desensibiliz\rii în fa]a durerii provocate de abuz.

„În literatur\ sunt descri[i o serie de factori care influen]eaz\ gradul de

traumatizare. Ace[tia sunt:

Expunerea la traum\. Cu cât persoana este mai implicat\ în eveni-

mentul traumatic [i expus\ o perioad\ mai lung\ de timp, cu atât este mai

mare riscul dezvolt\rii unei psihopatologii.



108

Rela]ia cu victima. Rela]ia cu victima este unul dintre factorii cei

mai importan]i asocia]i traumei psihice. Cu cât mai apropiat\ este rela]ia,

cu atât mai mare este riscul de traumatizare.

Severitatea stresului. Nu numai r\spunsul imediat la un eveniment

stresant influen]eaz\ capacitatea de r\spuns adaptativ. Studiile arat\ c\

aceia care manifest\ reac]ii severe (exemplu: atacuri de panic\ sau di-

sociere) prezint\ un risc mai mare de traumatizare.

Perceperea amenin]\rii. Impresia subiectiv\ a individului despre

evenimentul traumatic poate fi mai important\ decât evenimentul în sine.

Astfel, persoanele care percep evenimentul ca extrem de amenin]\tor vor

dezvolta reac]ii traumatice” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative So-

ciale, 2002: 45).

Consecin]ele actelor inten]ionate de violen]\ orientate împotriva unui

copil nu se restrâng, a[adar, numai la nivelul fizic al v\t\m\rii produse, ci

se extind la nivelul psihic, transformându-se în leziuni greu de vindecat,

care pot afecta chiar structura creierului infantil.

„Actele inten]ionate de violen]\ submineaz\ încrederea fundamental\

a copilului în umanitate [i poate crea o inabilitate pe via]\ de a dezvolta

rela]ii apropiate, de încredere” (Garbarino et al., 1992)” (Garbarino, et

al., 1992, apud Roth-Szamosközi, 1999: 109).

Simptomele care caracterizeaz\ tulburarea posttraumatic\ transpun pe

plan psihic [ocul violent, p\trunz\tor, generalizând astfel efectele lui

asupra întregii personalit\]i.

3.3. Copilul în situa]ia de maltratare

Abordarea acestei tematici se poate realiza din dou\ puncte de vedere

care vizeaz\:

tr\s\turile înn\scute ale copilului care afecteaz\ [i sunt afectate de

situa]ia de maltratare;

percep]iile [i reac]iile copilului legate de situa]ia de maltratare.

109

Tr\s\turile înn\scute ale copilului

„«Fiecare copil este unic» – exist\ numeroase diferen]e temperamen-

tale între noii n\scu]i.

Thomas (1968) face urm\toarea clasificare a copiilor:

copilul dificil;

copilul de care te po]i apropia cu greu;

copilul cuminte” (Killén, 1998, apud IXth ISPCAN European Con-

ference Preveting Child Abuse and Neglect, 2003).

În continuare ne vom opri asupra extremelor: „copilul cuminte” [i

„copilul dificil”:

Copilul cuminte:

manifest\ o anumit\ regularitate în comportament (fapt pentru care

devine previzibil);

reac]ioneaz\ pozitiv la noi stimuli;

abilitate de adaptare la noi schimb\ri (de mediu, alimentare etc.);

intensitate moderat\ a reac]iilor sale.

Copilul dificil:

are un somn [i obiceiuri de via]\ neregulate;

accept\ cu greu noul tip de hran\ ce i se ofer\;

se adapteaz\ cu greu sau deloc la schimb\ri;

prezint\ reac]ii negative [i intense.

Este u[or de imaginat modul în care ace[ti factori constitu]ionali de

baz\ ai copilului trezesc în p\rin]i reac]ii diferite. Astfel:

copiii cumin]i le ofer\ p\rin]ilor sentimentul de a fi ni[te p\rin]i

buni, le dau convingerea c\ lucrurile vor merge bine – „cerc bun”.

copiii dificili au nevoi diverse, greu de intuit [i de satisf\cut de

p\rin]i, care stabilesc cu copilul într-un mod dificil o interac]iune pozitiv\,

fapt care le genereaz\ sentimentul e[ecului, care ar putea duce la formarea

unui cerc vicios. Aici p\rin]ii reac]ioneaz\ în mod negativ la ac]iunile

copilului, iar copilul care înregistreaz\ atitudinea p\rin]ilor devine mai

dificil\ [i prin aceasta înt\re[te reac]iile negative ale p\rin]ilor.

„Este îns\ cunoscut faptul c\ în general:

copiii dificili care sunt îngriji]i de mame sensibile vor prezenta o

dezvoltare normal\, iar



110

copiii cumin]i, cu poten]ial, care vor avea o îngrijire necores-

punz\toare [i lipsit\ de afec]iune vor prezenta o dezvoltare s\r\c\cioas\”

(Killén, 1998).

Capacit\]ile înn\scute ale copilului vor afecta:

comportamentul de ata[ament al copilului;

interac]iunea cu mediul;

dezvoltarea sa ulterioar\.

Al\turi de anumitele tr\s\turi temperamentale ale „copilului dificil”,

prematuritatea [i dizabilit\]ile fizice sau emo]ionale ale copilului, pot fi în

anumite condi]ii factori provocatori ai situa]iilor abuzive.

Percep]iile [i reac]iile copilului legate de situa]ia de maltratare

Strategii de supravie]uire

Percep]ia împrejur\rilor

Copilul va dezvolta sentimente de încredere sau neîncredere fa]\ de

mediu în func]ie de modul în care nevoile sale de baz\, cele emo]ionale

precum [i cele fizice sunt sau nu satisf\cute.

„Copilul care este expus maltrat\rilor în timpul primilor ani ai vie]ii

va dezvolta un ata[ament nesigur fa]\ de p\rin]i [i va avea dificult\]i în

stabilirea încrederii în ceilal]i. Pe m\sur\ ce va cre[te, î[i va crea o imagine

negativ\ atât despre lume cât [i despre sine. El va interpreta [i percepe

mediul în baza experien]elor tr\ite în propriul c\min.

Dac\ copilul î[i va rezolva conflictul de baz\ al dezvolt\rii pe varianta

neîncrederii, abilitatea sa de a rezolva viitoarele conflicte într-un mod

pozitiv, va fi mult redus\” (Killén, 1998: p. 85).

Probleme de dependen]\

Situa]iile de maltratare sunt caracterizate printr-o satisfacere inadec-

vat\ a nevoilor. Insatisfacerea nevoilor creeaz\ probleme de dependen]\

care se dezv\luie cel mai adesea în dou\ moduri diferite: o dependen]\

deschis\ [i una defensiv\.

Dependen]a deschis\ se poate manifesta ca o tendin]\ constant\ spre

contacte fizice, comportament de c\utare a aten]iei, preocupare pentru

controlul [i st\pânirea altora, încerc\ri permanente de a mul]umi [i de a fi

acceptat de c\tre p\rin]i.

Dependen]a defensiv\ se manifest\ ca o independen]\ excesiv\ [i o

retragere emo]ional\, atât fa]\ de p\rin]i, cât [i fa]\ de al]i adul]i.

111

Aceast\ dependen]\ defensiv\ se poate prezenta ca o atitudine rece [i

dificil\ în care copilul pare s\ se poarte ca [i cum nu i-ar p\sa de nimeni.

Reac]ii de suferin]\ în separare

„Spitz (1946) [i Bowlby (1960) au realizat primele descrieri legate de

depresia copiilor care se instaleaz\ în momentul separ\rii acestora de

p\rin]i. Este, de asemenea, interesant\ descrierea reac]iilor copiilor mici

în timpul spitaliz\rii f\r\ p\rin]i, atât timp cât sunt avute în vedere si-

tua]iile de maltratare. În aceste situa]ii este posibil ca profesioni[tii s\

g\seasc\ diferite explica]ii pentru faptul ca în situa]iile de maltratare

copiii prezint\ în mod surprinz\tor atât de slabe reac]ii când sunt muta]i

din casele lor (în institu]ii, familii foster). Notele de caz cum ar fi: „s-a

adaptat foarte repede” sau „pare a fi fericit\ [i nu întreab\ niciodat\ de

mama sa” pot fi interpretate ca un semn al adapt\rii [i sunt considerate ca

fiind resurse ale copilului, îns\ o asemenea lips\ a reac]iilor dramatice la

copilul care este mutat din propria familie poate ar\ta c\t de v\t\mat este

acel copil” (Killén, 1998: p. 88).

Anxietatea [i agresivitatea copiilor afla]i în situa]ii de maltratare pot fi

adesea cople[itoare. Ace[ti copii î[i tr\iesc anxietatea în situa]ii concrete

de abuz [i sunt anxio[i în leg\tur\ cu situa]ii abuzive ce pot ap\rea în

viitor, anxietate ce poate deveni cronic\. Ei fac fa]\ sentimentelor lor în

moduri diferite. Agresivitatea înseamn\ pentru mul]i cea mai bun\ metod\

de ap\rare [i mul]i dintre ei au înv\]at acas\ cum s\ se descurce în situa]iile

problematice, fiind agresivi. Acei copii care au fost supu[i abuzului fizic

se arat\ a fi mai agresivi fa]\ de ceilal]i copii care nu au fost crescu]i îmtr-

un mediu violent. De asemenea, agresivitatea manifestat\ la vârsta adult\

poate fi observat\ înc\ din primii doi ani de gr\dini]\ (Iacobson [i Straker,

1982). Ace[ti copii în loc s\-[i canalizeze agresivitatea înspre proprii

p\rin]i, o revars\ asupra altor persoane. Astfel, observ\m c\ cei mici

preiau comportamentele p\rin]ilor de la o vârst\ foarte mic\. Unii copii

interiorizeaz\ anxietatea [i agresivitatea devenind autodistructivi, de-

prima]i, retra[i [i evitând contactele cu ceilal]i.

Disocierea

Se pare c\, în general, copiii folosec mult mai des decât adul]ii di-

socierea ca mecanism de ap\rare pentru a se proteja de consecin]ele

psihice ale traumelor suportate (Putnam, 1993). Folosirea disocierii [i



112

neg\rii creaz\ copilului posibilitatea de a se elibera de simptomele [i

amintirile abuzului. Astfel amnezia total\ sau par]ial\ a abuzului poate

persista luni sau chiar ani.

Unii pretind c\ experien]ele traumatice repetate sunt reamintite mai

pu]in complet decât un singur episod traumatic (Terr, 1988). Un copil

care a suferit abuzuri repetate poate fi, din aceast\ cauz\, mai pu]in capabil

s\-[i aminteasc\ ce s-a întâmplat decât un copil care a fost expus abuzului

o singur\ dat\.

Deprimarea

„Depresia copiilor poate fi adesea observat\ în jocul lor. Copiii au

nevoie s\ se joace, ei se joac\ pentru a se distra, dar [i pentru a înv\]a. În

timpul jocului ei tr\iesc diferite experien]e. Mul]i copii afla]i în situa]ii de

maltratare aproape c\ nu se joac\ deloc, acesta fiind un mod de a-[i

exprima depresia. În cazurile în care se joac\, o fac într-un mod stereotip”

(Killén, 1998: 93).

Terr a folosit conceptul de „joc posttraumatic”, pentru a desemna acest

tip de joc. Acest copil este în]epenit în anumite experien]e c\rora nu le

poate face fa]\, [i exteriorizeaz\ aceasta, de exemplu, în desenele sale.

Reac]ii psihosomatice

S\n\tatea fizic\ joac\ un rol important în dezvoltarea unui copil [i în

rela]ia sa cu situa]ia de maltratare. Copiii care sunt crescu]i în condi]ii

stresante sunt mai boln\vicio[i decât al]i copii. Ace[ti copii au nevoie de

un limbaj psihologic. Ei î[i comunic\ sentimentele de nepl\cere prin

intermediul limbajului durerii [i prin diferite simptome pe care le prezint\,

lucru care este [i interesant, dar [i îngrijor\tor, atâta vreme cât aici sunt

implicate dimensiunile abuzului emo]ional [i sindromul Munchausen,

prin împuternicire.

Imaginea de sine – stima de sine

„O important\ cale de dezvoltare a imaginii de sine a copilului o

reprezint\ percep]ia lui despre p\rin]i. P\rin]ii abuzivi îi comunic\ de

timpuriu copilului faptul c\ nu este suficient de bun, c\ nu este dorit, [i c\

el este cel responsabil pentru tot ce se întâmpl\ r\u în familie. Simte c\

nimeni nu se ocup\ de el. El va dezvolta de-a lungul timpului o imagine

de sine distorsionat\ [i negativ\ [i o stim\ de sine sc\zut\.” (Killén, 1998:

94)

113

Teoria anxiet\]ii [i vinov\]iei – loialitatea [i p\strarea secretului

Copiii depun un efort deosebit în încercarea de a în]elege situa]ia în

care se afl\. Ei încearc\ s\ interpreteze situa]iile [i s\ explice compor-

tamentul agresorului într-un mod în care s\-l plaseze pe acesta într-o

lumin\ bun\, în timp ce copilul ia asupra sa întreaga responsabilitate [i

vin\. Procesul de interpretare depinde de vârsta cognitiv\ a copilului.

Aceste lucruri s-au observat atât în situa]ii de abuz fizic, abuz sexual, în

situa]iile abuzului de alcool al p\rin]ilor.

Aici copii care au semnalat de timpuriu lumii adulte faptul c\ sunt

implica]i în astfel de activit\]i au primit, drept r\spuns, neîncrederea [i

negarea. Astfel li s-a confirmat faptul c\ ei sunt cei care gre[esc.

Întârzieri de dezvoltare

Copiii care au fost expu[i diferitelor tipuri de abuz prezint\ adesea

diferite grade de retard în dezvoltarea neurologic\, cognitiv\, cât [i în

dezvoltarea psihomotorie. Acestea pot fi observate înc\ din primele luni

de via]\ (Appelbaum, 1980).

Probleme de înv\]are

Având atât probleme de concentrare a aten]iei, cât [i întârzieri de

dezvoltare este inevitabil ca ace[ti copii s\ prezinte diferite tipuri [i grade

de probleme de înv\]are. Tr\irile lor în rela]iile cu al]i copii [i adul]i sunt

caracteristice pozi]iei de ap\rare.

Retardul mental

Cercet\rile f\cute asupra copiilor care au fost expu[i abuzului fizic au

ar\tat o apari]ie relativ mare a retardului mental la ace[ti copii. O parte a

acestuia este de natur\ organic\, dar poate fi, de asemenea, [i rezultatul

interac]iunii copil-p\rinte. Poate fi cauzat atât de leziuni cerebrale, sub-

alimentare, precum [i de un abuz emo]ional continuu.

„În leg\tur\ cu strategiile de supravie]uire [i conducere în situa]ii de

maltratare, dup\ Grey [i Kempe (1976), copilul oscileaz\ între strategia

de comportament «exagerat de bine adaptat» (overadjusted) [i comporta-

mentul «hiperactiv [i distructiv» (acting aut)” (Roth-Szamosközi, 1999:

124).

„Cei care apar]in primului grup se comport\ astfel încât s\ îndepli-

neasc\ dorin]ele [i a[tept\rile adul]ilor. Ei sunt adesea hipersensibili la

semnalele trimise de adul]i, semnale legate de modul în care copilul ar



114

trebui s\ se comporte. Ace[ti copii folosesc o mare parte din resursele

proprii pentru a face fa]\ acestor a[tept\ri” (Killén, 1998: 101). Cei care

apar]in celuilalt grup prezint\ un comportament continuu provocator,

agresiv, distructiv [i hiperactiv. Dac\ vom p\trunde în spatele acestor

aparent diferite strategii de supravie]uire vom descoperi acelea[i sen-

timente de neajutorare, vinov\]ie, confuzie, axietate, mânie, goliciune

sufleteasc\, deprimare [i agresivitate.

„Dup\ Killén (1996), la rândul ei, supradaptarea se poate manifesta în

diferite forme. În cazul copiilor cu un comportament supraadaptat, supra-

controlat, ea a pus în eviden]\:

grupul copiilor care î[i duc cu bine la îndeplinire sarcinile, sunt

lupt\tori activi [i „înving”, nu se las\ comple[iti de abuz;

grupul celor care adopt\ rolul de a avea grij\ de p\rin]ii lor;

copii care se str\duiesc s\ nu ias\ în eviden]\ [i de aceea sunt

retra[i, pasivi” (Roth-Szamosközi, 1999: 124).

Dintre comportamentele explozive, impulsive (acting out) au fost i-

dentificate tipurile:

agresiv

distructiv

f\r\ odihn\

de m\sc\rici

Aceast\ clasificare nu înseamn\ c\ un copil va prezenta doar una sau

alta dintre aceste manifest\ri, ele putând alterna, în func]ie de situa]ia de

fapt sau de starea emo]ional\ în care se afl\ copilul. De exemplu, copilul

de obicei t\cut [i retras poate prezenta uneori comportamente impulsive,

cu explozii de furie împotriva unui coleg; copilul pasiv poate deveni

autoagresiv, f\când o tentativ\ de suicid; copilul maltratat deosebit de

dotat, creativ, ambi]ios, poate renun]a dintr-o dat\ la planurile sale [i

poate prezenta comportamente antisociale. Dup\ Killén, strategiile de

supravie]uire adoptate de copii depind de tipul de temperament, de nivelul

de dezvoltare fizic\, de sensibilitatea lor, creativitatea [i capacitatea lor

intelectual\.

„Strategiile de supravie]uire [i st\pânire a situa]iei reprezint\ mo-

dalitatea copilului de a face fa]\ situa]iei de maltratare, de a se ap\ra atât

115

împotriva propriilor sentimente, cât [i a mediului înconjur\tor. Cu ajutorul

acestor strategii ei î[i asigur\ un anumit control asupra situa]iei sau în cel

mai r\u caz, o iluzie a control\rii situa]iei” (Irimescu, 2002).

Concluzii

Pentru profesionistul implicat în investigarea situa]iilor de rele tra-

tamente împotriva copilului [i în acordarea de suport copilului [i familiei

sale sau celor care-l îngrijesc este foarte important ca simptomele descrise

anterior s\ fie recunoscute. „De[i aceste simptome se reg\sesc [i în alte

sindroame clinice decât al celor ce deriv\ din maltratare, ele r\mân totu[i

indicatori care trebuie s\-l fac\ pe profesionist s\ ridice problema po-

sibilit\]ii maltrat\rii copilului [i s\ analizeze cu grij\ aceast\ posbilitate”

(Roth-Szamosközi, 1999: 126).

Un prim scop al analizei simptomelor este acela de a stabili diag-

nosticul corect privind cauzele care se ascund înd\r\tul unor schimb\ri în

comportamentul unui copil. Scopul final este îns\ acela de a ajuta copilul

s\ dep\[easc\ situa]ia dificil\ în care se afl\ ca urmare a supunerii sale la

diverse forme de rele tratamente, iar interven]ia care urmeaz\ s\ o pla-

nific\m în interesul copilului nu poate s\ nu porneasc\ de la semnele sale

de suferin]\.



116

Cap. IV Neglijarea – Form\ specific\ de

maltratare a copilului

4.1. Neglijarea copilului, „o violen]\ neviolent\”?

În momentul în care se vorbe[te despre abuz asupra copilului gândul

ne zboar\ automat la abuzul sexual, fizic [i/sau emo]ional. Într-adev\r,

am fost [i suntem înv\]a]i cu cazuri foarte dure [i grave pe care atât

literatura de specialitate c=t [i mass-media ni le prezint\ cu obstina]ie.

Uit\m îns\ o form\ de maltratare care este [i ea foarte important\: ne-

glijarea copilului.

Conform standardelor psihiatrice (DSM-IV), în cadrul conceptului de

maltratare, neglijarea este cea de-a treia component\ (cod T 74.0), fiind

caracterizat\ printr-o omitere a satisfacerii unor nevoi esen]iale ale co-

pilului. „Dac\ într-un caz de abuz clasic p\rintele produce o v\t\mare

direct\ a copilului, în cazul neglij\rii adultul respectiv „uit\” s\ aib\ grij\

de copil. Aceast\ diferen]iere ne poate sugera ideea c\ neglijarea nu este

atât de grav\. Nimic mai fals, c\ci din punct de vedere al efectelor asupra

copilului, în multe cazuri nu exist\ diferen]e, suferin]a psihologic\ [i

fizic\ fiind de multe ori la fel de mare” (Revista de Securitate Comunitar\,

Anul II, nr. 5/2002: 69). În literatura româneasc\ o defini]ie a maltrat\rii

o g\sim la dr. Popescu [i dr. R\du]: “maltratarea este orice form\ voluntar\

de ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni care este în detrimentul copilului

[i are loc profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a discerne

între ceea ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi”.

117

Neglijarea poate fi definit\ ca: “incapacitatea sau refuzul adultului de

a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emo]ionale,

de dezvoltare fizic\ [i psihic\, precum [i limitarea accesului la educa]ie”

(Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 13).

Neglijarea mai este definit\ ca reprezentând „condi]iile în care per-

soana responsabil\ de îngrijirea copilului, fie inten]ionat, fie din neaten]ie

permite copilului s\ experimenteze suferin]e care pot fi evitate [i/sau nu

reu[e[te s\ asigure una sau mai multe condi]ii care sunt esen]iale pentru

dezvoltarea capacit\]ilor fizice, intelectuale [i emo]ionale ale unei per-

soane” (Gaudin, 1993 apud Miftode, 2002: 178).

Dac\ abuzul asupra copilului se face cu inten]ie distructiv\, neglijarea

are loc de obicei pe un fundal al indiferen]ei [i ignoran]ei parentale vizavi

de nevoile copilului. Formele de maltratare de multe ori se întrep\trund

simultan sau consecutiv în familiile problem\. În momentul în care c\ut\m

informa]ii de specialitate, cea referitoare la abuz abund\, pentru c\ pre-

cizia [i acurate]ea diagnosticului este mai mare. Literatura american\

(Faller, 1981) ne spune c\ raport\rile cazurilor de neglijare sunt de cinci

ori mai numeroase decât cele de abuz.

„Alte studii, cum este cel efectuat de Erickson [i Egeland în 1996 ne

spun c\ din 2,7 milioane de copii maltrata]i în 1990 în S.U.A., 45% erau

cazuri de neglijare, 25% violen]e fizice [i 16% abuzuri sexuale. Raport\ri

similare se g\sesc în Fran]a [i Quebec (Canada) tinzând s\ men]in\ pro-

centul neglij\rii ca cel mai ridicat” (Revista de Securitate Comunitar\,

Anul II, nr. 5/2002: 69). Actele izolate [i minore de neglijare au o pro-

babilitate sc\zut\ de a împiedica o dezvoltare s\n\toas\ a copilului. Se-

sizarea apare atunci când actele respective se succed temporal [i gradual.

De multe ori, neglijarea este un predictor al unor viitoare abuzuri („anti-

camera” abuzului).

NEGLIJAREA - FORM| SPECIFIC| DE MALTRATARE A COPILULUI


118

4.2. Categorii [i tipuri de neglijare

În literatura de specialitate sunt men]ionate mai multe categorii [i

forme de neglijare a copilului de c\tre proprii p\rin]i, foarte des întâlnite

de practicienii în domeniul protec]iei copilului [i familiei.

„Dup\ Miller-Perrin [i Perrin avem neglijare grav\ atunci când nevoile

vitale nefiind îndeplinite, via]a copilului este în pericol [i neglijare ge-

neral\ ce implic\ insuficienta asigurare de c\tre p\rin]i sau tutori legali a

nevoilor legate de alimenta]ie, îmbr\c\minte, locuin]\, îngrijiri medicale”

(Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002: 69).

La Faller (1981) g\sim o trecere în revist\ mai exhaustiv\ (Revista de

Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002: 69):

E[ec în cre[terea copilului:

hr\nire proast\/inadecvat\;

deprivare nutri]ional\ ce apare atunci când p\rintele nu asigur\

copilului o hran\ adecvat\ [i adaptat\ vârstei;

nedezvoltarea fizic\ a copilului f\r\ cauze organice: p\rin]ii nu

reu[esc s\-[i hr\neasc\ copilul datorit\ lipsei:

a) unor cuno[tin]e adecvate privind tehnica hr\nirii;

b) unor resurse financiare suficiente;

c) ata[amentului fa]\ de copil;

apar întârzieri în în\l]imea [i greutatea copilului sugar [i antepre-

[colar;

nedezvoltarea psihosocial\ datorit\ depriv\rii de suport emo]ional.

Neglijare fizic\, ce presupune lipsa asigur\rii unei locuin]e adecvate,

îmbr\c\minte sau îngrijire fizic\. Inciden]a acestei categorii este mare

atât în S.U.A., de 9 copii dintr-o 1000 dup\ Costin (Roth, 1999) dar [i în

România (9,4% într-o cercetare efectuat\ de Rotariu pe 485 familii din

Cluj).

Nesupraveghere adecvat\. Se refer\ în special la p\rin]ii care î[i las\

timp îndelungat copiii f\r\ supraveghere. Unora dintre copii li se refuz\

accesul în locuin]\, sau sunt supraveghea]i de adul]i ce pot abuza de ei.

119

Factorii ce sunt lua]i în considerare fac apel la durata, vârsta [i maturitatea

copilului. Intervin îns\ [i factori culturali: De exemplu, în Quebec copii

nu pot fi l\sa]i f\r\ supraveghere pân\ la [ase ani, pe când în S.U.A.

aceast\ perioad\ ajunge la [apte ani.

Neglijare medical\ este considerat\ neacordarea asisten]ei medicale

copiilor, cu consecin]e grave asupra s\n\t\]ii [i vie]ii lor.

Neglijare educa]ional\ este astfel definit\ doar în raport cu copilul

din familie [i const\ în nefrecventarea regulat\ a unei forme de educa]ie

adecvate, ceea ce poate duce la deprivare educa]ional\ [i cultural\. În

România, conform cercet\rii efecuate de Rotariu în 1996 formele prin-

cipale se manifest\ prin neasigurarea de c\tre p\rin]i a rechizitelor ne-

cesare (13,1% dintre elevi) [i dezinteresul lor fa]\ de [coal\ (10,7% în

aprecierea profesorilor). O alt\ cauz\ a acestui fenomen o constituie

obligarea copiilor de a-[i îngriji fra]ii mai mici sau de a munci.

Neglijare emo]ional\, cea din urm\ men]ionat\ dar nu ultima. De[i ea

ca [i abuzul emo]ional este foarte des citat\ [i invocat\ în diferite conven]ii

[i legi, este foarte greu de f\cut dovada existen]ei ei. O defini]ie poate fi

lipsa sprijinului emo]ional atât de necesar copilului pentru cre[terea lui

armonioas\ [i s\n\toas\. În general acesta ar trebui s\ se manifeste din

fraged\ copil\rie, implicând elemente de atingere fizic\, mângâieri, co-

municare verbal\ între p\rinte [i copil. Un climat afectiv rece poate con-

duce la tulbur\ri de personalitate.

O alt\ categorie a neglij\rii este admiterea de practici contrare in-

teresului copilului, cum ar fi privitul îndelung la televizor (6 –8 ore/zi),

acceptarea unei alimenta]ii nes\n\toase, cum ar fi exclusiv bazat\ pe

dulciuri etc. (preluat dup\ Ciofu, C., 1993).

La tipurile de neglijare descrise mai sus se mai adaug\ [i altele, cum ar fi:

Alte tipuri de neglijare emo]ional\ - „alte neglij\ri ale nevoilor e-

mo]ionale ale copilului (cum ar fi de exemplu restric]ii exagerate evidente,

a[tept\ri nepotrivite fa]\ de vârst\/sexul copilului sau nivelul de dezvoltare

etc.)” (Miftode., 2003: 179).



120

Abandon [i supraveghere inadecvat\: comportamentul p\rin]ilor

care `[i abandoneaz\ copiii prin excluderea copilului din familie, tri-

miterea copilului pe strad\ sau dezinteres pentru cre[terea [i îngrijirea

copilului. Legisla]ia româneasc\ cu privire la declan[area judec\toreasc\

a abandonului a stabilit la 6 luni perioada maxim\ de timp dup\ care un

copil este declarat abandonat.

„Din punct de vedere psihologic declararea abandonului la [ase luni

de dezinteres din partea p\rin]ilor biologici («încetarea oric\rei forme de

leg\turi [i raporturi afective normale») reprezint\ o alt\ form\ de mal-

tratare a copilului, prin neglijarea nevoilor lui de interac]iune cu un adult

de referin]\” (Muntean, 2001: 250, apud Miftode, 2002: 179).

Abandonul copilului este considerat o form\ sever\ de neglijare.

Se poate vorbi de abandon sau de abandon camuflat. „Teama de a fi

abandonat apare la copiii cu natur\ sensibil\, cu ocazia unui eveniment

oarecare care rupe sau sl\be[te leg\turile familiale. Putem cita, de ex-

emplu, un deces, o neîn]elegere conjugal\, o c\l\torie etc.” (Muntean,

2001: 250, apud Miftode, 2002: 179)

În Vocabularul de psihopedagogie [i de psihiatrie a copilului (1973),

Lafon define[te abandonul ca „neglijarea copilului de c\tre p\rin]i sau

substitu]ii acestora”. Vorbim despre situa]ie de abandon atunci când co-

pilul este în mod real abandonat, adic\ reprezentan]ii naturali, pentru un

motiv sau altul, au refuzat sau au pierdut vremelnic [i în totalitate dreptul

de a-l îngriji. „Abandonul copilului de c\tre p\rin]ii lui poate fi temporar

sau definitiv:

expulzarea din c\min pe timpul zilei sau al nop]ii, sau dezinteres

fa]\ de lipsa de acas\ a copilului (situa]ii care conduc la fenomenul

cunoscut sub numele de copiii str\zii);

l\sarea copilului timp îndelungat nesupravegheat;

abandonarea copilului la o persoan\, într-un spital sau într-o in-

stitu]ie de ocrotire [i lipsa de interes fa]\ de copilul astfel p\r\sit”

(Roth-Szamosközi, 1999: 80).

O categorie aparte de copii neglija]i sunt cei fugi]i de acas\, care

tr\iesc în afara unui c\min – copiii str\zii. Atunci când sunt depista]i de

profesioni[ti, ei prezint\ numeroase semne de retard [i de tulbur\ri în

121

dezvoltare [i comportament. De asemenea, se pot constata multiple semne

de suferin]\, ca urmare a diferitelor tipuri de neglijare [i maltratare, la

care copiii fugi]i au fost expu[i chiar înainte de a-[i p\r\si domiciliul. În

ciuda dezvolt\rii serviciilor sociale de protec]ie a copilului, num\rul

acestor copii pare s\ fie în cre[tere în întreaga lume, dovedind, de fapt,

incapacitatea formelor existente ast\zi de protec]ie a minorilor s\ de-

pisteze [i s\ stopeze cazuri grave de rele tratamente. „Mul]i copii ai str\zii

provin din familii conflictuale, cu un microclimat tensionat, de violen]\,

cu p\rin]i alcoolici. Dat\ fiind fluctua]ia mare a acestor copii [i lipsa

documentelor, o estimare a dimensiunilor fenomenului în România este

greu de realizat. Prin extrapolarea unor cercet\ri efectuate de lucr\torii

sociali stradali, s-a estimat c\ existau în 1966, aproximativ 4300 de copii

ai str\zii, dintre care 2000 permanent în strad\” (Carta alb\ a copilului,

apud Roth-Szamosközi Maria, 1999: 87).

Copiii str\zii sunt în mod permanent expu[i la mizerie, violen]\, frig,

boli acute [i contagioase (de piele, digestive, T.B.C., respiratorii, cu tran-

smitere sexual\ etc.) consum de substan]e care creaz\ dependen]\ (]ig\ri,

alcool, droguri), prostitu]ie [i abuzuri sexuale.

Din toate cele men]ionate pân\ aici, rezult\ c\ neglijarea copilului are

mai multe dimensiuni:

neglijarea fizic\:

neglijare alimentar\

neglijare vestimentar\

neglijarea igienei

neglijarea locuin]ei

neglijare medical\

neglijare în educa]ie

neglijare afectiv\ (emo]ional\)

abandonul copilului

Neglijarea copilului poate fi episodic\ sau cronic\. „Neglijarea epi-

sodic\ sau contextual\ este mai pu]in grav\ pentru c\ dispare atunci când

factorii de risc care au dus la apari]ia neglij\rii dispar (de exemplu, con-

textul separar\rii parentale). Neglijarea cronic\ este mai dramatic\ pentru

c\ afecteaz\ familiile defavorizate care duc lips\ de resurse (afective,

intelectuale, financiare, educa]ionale etc.)” (Ionescu, 1999: 20). Adesea,



122

în aceste cazuri, constat\m transmiterea intergenera]ional\ a neglij\rii.

Plasarea unui copil ca urmare a unei neglij\ri grave nu rezolv\ problema,

pentru c\ se poate anun]a foarte repede o alt\ sarcin\. Pentru Oxley (1999),

copilul purt\tor de speran]\ reînvie la na[terea sa traumatismele pe care

p\rin]ii le-au tr\it. Pentru c\ se simt pu[i în pericol, p\rin]ii nu pot i-

dentifica nevoile acestuia [i îl maltrateaz\. Consecin]ele omiterii de c\tre

p\rin]i a unor gesturi (copil prost hr\nit, prost îmbr\cat, a c\rui igien\ las\

de dorit, lipsit de îngrijire în ciuda simptomelor evidente) fac posibil\

identificarea copilului neglijat. Alte tipuri de neglijare, ca, de exemplu,

cea referitoare la supravegherea copilului nu vor fi semnalate decât atunci

când apar accidente. Putem distinge [i neglijare afectiv\, adic\ omiterea

unor comportamente care s\ arate afec]iunea fa]\ de copil. Aceast\ ne-

glijare este cel mai greu de identificat, în ciuda efectelor sale majore

asupra dezvolt\rii socio-afective a copilului.

„De[i consecin]ele neglij\rii sunt adesea grave datorit\ caracterului lor

cronic, adev\rata r\spândire a fenomenului în popula]ie, în afara cazurilor

raportate, este pu]in cunoscut\. Neglijarea de tipul dezinteresului grav al

p\rintelui fa]\ de copil, mergând pân\ la renun]area preocup\rii fa]\ de el,

este o form\ extrem\, care se înscrie în mod evident în spectrul maltrat\rii

copilului” (Roth-Szamosközi Maria, 1999: 80). În literatura de specia-

litate, formele severe de neglijare sunt de fapt considerate abuzuri, fiind

forme de omisiuni ale unor ac]iuni care pot avea consecin]e foarte grave

asupra dezvolt\rii personalit\]ii copilului.

De obicei, îns\, neglijarea este mai pu]in evident\: copilului i se acord\

hran\, dar insuficient\, inadecvat\ calitativ, sau numai dup\ ce a obosit de

plâns din cauza foamei; copilul este îmbr\cat, dar cu haine nepotrivite, în

care nu se simte bine, sau este luat în derâdere în colectivitate; prime[te,

totu[i, o anumit\ îngrijire din partea p\rin]ilor, aceasta fiind îns\ insu-

ficient\, dup\ cum men]ioneaz\ Killén K.

123

4.3. Situa]ia neglij\rii copilului în România

În anul 2000, Autoritatea Na]ional\ pentru Protec]ia Copilului [i A-

dop]ie în colaborare cu CURS [i cu asisten]\ tehnic\ din partea Orga-

niza]iei Mondiale a S\n\t\]ii, au efectuat un studiu cu privire la fenomenul

abuzului [i neglij\rii copilului în ]ara noastr\.

„În urma acestui amplu studiu s-a constatat c\ neglijarea fizic\, re-

zultat\ din iresponsabilitatea sau incapacitatea familiei de a asigura co-

piilor bunurile necesare unei vie]i decente la nivelul standardului mediu

existent pe ]ar\ are valori foarte ridicate în România” (Revista de Asisten]\

Social\ nr. 1/2003: 40): p\rin]ii din 62% din gospod\riile cu copii au

declarat c\ nu pot asigura alimentele de baz\ pentru întreaga familie [i

77% c\ nu pot asigura copiilor bunurile necesare. Rezultatele acestui

sondaj sunt confirmate de studiile ample asupra fenomenului s\r\ciei din

România. În Raportul Na]ional al Dezvolt\rii Umane – România, 1999,

se consemneaz\ o rat\ a s\r\ciei de 31% pe total ]ar\, rat\ ce ajunge în

cazul gospod\riilor cu 3 copii la 60%, iar în cazul celor cu 4 copii [i mai

mul]i la 80% (raportul citat, p. 45). Unele din consecin]ele grave ale

acestei situa]ii se reflect\ în propor]ia de 3,5% dintre gospod\rii care au

fost evacuate din cas\ cu copiii [i 7% c\rora le-au fost oprite gazele sau

apa pentru c\ nu le-au putut achita. „Este firesc deci s\ recunoa[tem c\

acest tip de neglijare se reg\se[te adesea în familiile s\race, în care p\rin]ii

nu reu[esc s\ ob]in\ cele necesare unui trai decent al familiei, incluzând

aici elementele esen]iale ale alimenta]iei, ale condi]iilor de locuit, ale

vestimenta]iei care s\ acopere nevoile biologice de baz\ ale copiilor”

(Roth-Szamosközi, 1999, pp. 81-82). P\rin]ii cu un venit minim sunt

adesea for]a]i de situa]ia în care se g\sesc (lipsa unei locuin]e adecvate,

imposibilitatea de a cump\ra alimenta]ia potrivit\) s\ nu ofere, în ciuda

bunelor lor inten]ii, suficient\ îngrijire fizic\ copiilor lor. Extrapolând în

popula]ia total\ propor]ia gospod\riilor în care s-a produs abandonul

copilului (0,4%), rezult\ c\ num\rul acestor gospod\rii este de 12.000.

În privin]a neglij\rii medicale ca form\ a neglij\rii fizice, se apreciaz\

c\ aceasta are valori destul de mari dac\ lu\m în considerare consecin]ele

grave pe care le poate avea acest tip de neglijare asupra s\n\t\]ii [i dez-

volt\rii armonioase a copilului.



124

Graficul 4.3.1.

Neglijare fizic\

0 50 100

1

2

3

4

5

6

P\rin]ii nu pot cump\ra copiilor [i alte lucruridecât cele strict necesare, pe care ace[tia[i le-ar dori (85,1%)

P\rin]ii nu pot asigura copiilorbunurile necesare (77,2%)

P\rin]ii nu pot asigura alimentelede baz\ pentru întreaga familie (62,3%)

Familia a fost evacuat\ din cas\ cu copii (3,5%)

Familiei i-au fost oprite utilit\]ilepe motive de neplat\ (7,1%)

Abandonarea unor copii (3,8%)

1. Copil cu acces limitat la resurse economice sau sociale

2. Neglijare medical\

3. Lipsa sau insuficienta supreveghere

Copiii sunt trata]i cu leacuri b\be[ti de c\trepersoane din afara familiei (0,8%)

0 10 20 30 40

1

3

5

7

Copilul nu este consultat de un doctor,ci este tratat în familie (11,1%)

P\rin]ii nu [i-au dus copiii la vaccinare, de[i au fost anun]a]i (5,1%)

copii de 4 18 ani (21,1%)-

copii de pân\ la 3ani (30,1%)

copii de pân\ la 1 an (13,9%)

P\rin]ii duc insuficient sau deloccopiii la controale medicale

0 2 4 6 8 10

1

3

5

7

Copiii au suferit diverse accidentemai grave (8,4%)intoxicare [i/sau otr\vire substan]e (0,4%)

c\deri de la în\l]ime(etaj, gard, pom...) (0,5%)

accident de ma[in\ (0,2%)

Arsuri, op\riri (1,7%)

lovit de diverse obiecte sau animale (0,6%)

fracturi, entorse (4,6%)

paralizii, pareze, handicapuri (0,3%)

125

„Propor]iile înregistrate în sondaj pentru familiile care nu î[i duc copiii

la controale medicale la diferite grupe de vârste se situeaz\ între 14% [i

30%. Prima propor]ie referitoare la copiii pân\ la un an este destul de

ridicat\ [i poate fi unul din factorii care contribuie la plasarea României

pe primul loc în Europa în privin]a mortalit\]ii infantile” (Revista de

Asisten]\ Social\ nr. 1/2003: 41). O parte din p\rin]i nu con[tientizeaz\

în suficient\ m\sur\ pericolul pe care îl poate reprezenta pentru s\n\tatea

copilului nevaccinarea împotriva unei boli grave, chiar în situa]ia în care

au fost anun]a]i (5,1% dintre familii), ceea ce ar putea afecta circa 250.000

de copii, sau tratarea empiric\ în familii în locul unui consult de spe-

cialitate (11%), chiar dac\ serviciile medicale pentru copii sunt gratuite.

Mai mult, circa 1% din gospod\riile popula]iei apeleaz\ la tratamente cu

leacuri „b\be[ti” pentru vindecarea copiilor.

Un alt tip de neglijare a copilului [i anume neglijarea emo]ional\ sau

psihologic\ se manifest\ în principal prin absen]a unei ac]iuni, absen]a

grijii sau mai bine-zis indiferen]a fa]\ de copil, fa]\ de nevoile sale de

formare [i dezvoltare psihic\.

Consecin]ele directe ale unui astfel de atitudini de indiferen]\ sunt

greu de determinat, dar ele vor ap\rea cu siguran]\ în comportamentul [i

capacitatea de rela]ionare [i integrare psihologic\ a copilului.

„Din cele patru seturi de indicatori utiliza]i, ponderea cea mai mare o

de]in cei referitori la lipsa sau insuficienta comunicare cu copilul: aproape

o cincime din p\rin]i petrec mai pu]in de o or\ pe zi cu copiii lor, fie c\

este vorba de copii sub 10 ani, fie de cei cu vârste între 11-17 ani. Motivul

principal invocat de ace[tia este „lipsa timpului”, afectat în mare m\sur\

serviciului sau c\ut\rii acestuia (în cazul [omerilor), muncii în agricultur\

sau treburilor casnice; în 25% dintre gospod\riile cu copii între 8-17 ani,

copilul este foarte rar sau nu este consultat deloc atunci când se iau

decizii importante în familii. În acest sens pare a fi edificator [i faptul c\

în 17% din gospod\rii, p\rin]ii nu-[i consult\ copiii în privin]a [colii pe

care o vor urma” (Revista de Asisten]\ Social\ nr. 1/2003: 43).

Neglijarea emo]ional\ ia [i forma lipsei de afec]iune: p\rin]ii î[i mân-

gâie sau s\rut\ copilul foarte rar sau niciodat\ (9%); nu îl laud\ sau nu îl

încurajeaz\ (6%), nu îl ascult\ niciodat\ dac\ dore[te s\ spun\ ceva (4%).



126

De[i apar în propor]ii mai mici, ]inem s\ semnal\m [i situa]ii la în care

p\rin]ii se ceart\ sau se bat în fa]a copiilor (4%), precum [i insuficienta

supraveghere a copilului (3,4% dintre p\rin]i nu [tiu [i nu verific\ cu cine

î[i petrece copilul timpul liber). Ca urmare, în 2,2% dintre gospod\rii

(66.000) copilul/copiii a/au fugit cel pu]in o dat\ de acas\.

Neglijarea educa]ional\ a copilului se manifest\ atât direct, prin de-

zinteresul p\rin]ilor fa]\ de rezultatele [colare ale copilului (6% dintre

p\rin]i nu au fost niciodat\ la [coal\ s\ se intereseze de copil), dar [i

indirect, prin dezinteresul fa]\ de tipul de c\r]i sau programe TV pe care

le vizioneaz\ copiii: 32% dintre p\rin]i nu le interzic copiilor vizionarea

filmelor cu violen]e, iar 22% î[i las\ copiii în fa]a televizorului mai mult

de 3 ore pe zi (în medie).

Graficul 4.3.2.

Neglijare educa]ional\ – România total (procent din total

gospod\rii)

Dup\ cum reiese din studiul realizat în 2000, în România rata neglij\rii

copilului este îngrijor\toare, pentru majoritatea tipurilor de neglijare.

Ponderile înregistrate pe diferitele tipuri de neglijare ar trebui considerate

un semnal de alarm\ pentru societate [i autorit\]i dac\ avem în vedere c\

0 10 20 30 40

1

3

5

7

P\rin]ii nu interzic copiilor vizionareaanumitor tipuri de filme 32,2%

Vizioneaz\ filme de dragoste 4,4%

Vizioneaz\ filme poli]iste 10,3%

Vizioneaz\ orice fel de film 15,6%

Copii sunt l\sa]i s\ vizioneze programe TV în medie 3[i mai mult de 3 ore pe zi 22,1%

P\rin]ii nu le interzic copiilor s\ citeasc\ anumite c\r]inespecifice vârstei lor 21,6%

P\rin]ii nu se intereseaz\ ce c\r]i citesc copii lor 19,2%

În ultimul an p\rin]ii nu au fost niciodat\ la [coal\ s\ se intereseze de copii 5,6%

Procentele se refer\ la gospod\riile cu cel pu]in un copil la [coal\

Neglijarea educa]ional\

127

formele de neglijare sunt practic „anticamera” abuzului: de la neglijare

fizic\ [i psihologic\ nu mai este decât un pas la agresiunea fizic\ sau

abandonul copilului.

4.4. Cauzele neglij\rii copilului

Factorul cel mai adesea incriminat în cazurile neglij\rii copilului este

atitudinea parental\ perturbat\, datorit\ tulbur\rii rela]iei copil-p\rinte.

Este cazul unor familii cu disfunc]ii în rela]ii, care dup\ C. Ciofu (1998)

sunt urm\toarele: familiile dezorganizate sau dizarmonice [i familiile cu

personalit\]i nevrotice sau cu p\rin]i incapabili de a se adapta la caracterul

copilului. „Cea mai des incriminat\ este atitudinea mamei, care, în urma

unor tulbur\ri psihice temporare sau cronice (nevroze, depresii, tulbur\ri

de lacta]ie, imaturitate emo]ional\, schizofrenie [i altele) poate omite

asigurarea condi]iilor de cre[tere adecvate nevoilor vârstei copilului.

Neglijarea copilului de c\tre adultul în grija c\ruia el se afl\ se poate

datora unor reac]ii la factori stresan]i din mediul psihosocial” (Roth-

Szamosközi 1999, pp. 89-90).

În cazul mamelor, asemenea atitudine s-ar putea datora unor factori

multipli: însingurarea mamei prin p\r\sirea familiei de c\tre so] sau prin

dezinteresul acestuia, nepreg\tirea psihologic\ a mamei pentru îndatoririle

ei, adesea din cauza vârstei prea tinere, sau în urma unor tulbur\ri de

personalitate, cople[irea mamei de obliga]ii profesionale, fie în urma unor

ambi]ii profesionale, fie din cauza presiunii materiale din familie, lipsa

de suport oferit mamei din partea re]elei ei sociale. În cazul unui p\rinte

cu mai mul]i copii, afec]iunea sc\zut\ fa]\ de unul anume se poate pune în

rela]ie cu anumite caracteristici ale copilului: prezen]a unui handicap,

anumite caracteristici fizice sau psihice, care sunt adesea puse de p\rinte

pe prim plan prin compara]ie cu tr\s\turile sorei sau fratelui. În familiile

cu astfel de atitudini parentale, copilul cu nevoi speciale prezint\ riscul

cel mai mare de a fi neglijat. (Acest lucru este pus în eviden]\ cel mai bine

de concep]ia socio-biologic\ a maltrat\rii).



128

4.5. Consecin]ele neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului

Semnele neglij\rii copilului

1. „Starea general\: copilul înfometat ori alimentat nepotrivit, ne-

igienizat, cu aspect vestimentar neadecvat, pedepsit s\ nu m\nânce sau s\

nu doarm\, care nu-[i cunoa[te ziua na[terii ori prime[te în dar obiecte

nepotrivite, care nu are cu cine vorbi despre problemele sale ori nu are un

program de via]\ adecvat vârstei sale, r\mânând mult timp nesuprave-

gheat;

2. Somatic [i comportamental: hipo- sau hiperponderal, boln\vicios,

cu un comportament variind de la polul inhibi]iei pân\ la agita]ie;

3. Tr\iri emo]ionale (în func]ie de vârst\): neata[at, introvert, cu vo-

cabular sumar, incapabil s\ comunice, s\ se joace sau cu o „foame de

stimuli” (extrem de instabil), cu retard [colar, în ciuda unui intelect bun

(pseudoretard mental), nemotivat pentru efort cognitiv, insuficient de

matur ca dezvoltare volitiv\, incapabil de a stabili rela]ii interpersonale

durabile” (IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and Ne-

glect, 2003).

Consecin]ele neglij\rii

Dezvoltarea copilului supus neglij\rii este serios afectat\. Lipsa r\s-

punsurilor sau stimul\rii poate duce la dezvolt\ri întârziate psihomotorii

[i de limbaj, precum [i la o slab\ concentrare. Un copil la 12 luni poate

ar\ta ca unul de [ase luni. „Pe m\sur\ ce trece timpul ace[ti copii vor

înceta s\ mai plâng\ [i s\-[i comunice propriile nevoi. Gânguritul lor

natural nu se va dezvolta într-un limbaj normal. Ei nu au [ansa s\ ex-

ploreze [i s\ înve]e ceva legat de mediul înconjur\tor aflat dincolo de

locul în care dorm. Oricum, unii dintre ace[ti copii pot recupera sur-

prinz\tor de repede, atât pe plan fizic cât [i pe plan emo]ional, dac\,

atunci când sunt înc\ bebelu[i vor fi admi[i într-un spital sau institu]ie

pentru copii sau în „foster home” (Killén, 1997: 30). Ei m\nânc\ cu

„l\comie” [i r\spund prompt la grija adul]ilor [i câ[tig\ în greutate, î[i

dezvolt\ limbajul [i prosper\. Dac\ îngrijirea lor se îmbun\t\]e[te doar

atunci când sunt mai mari ei vor recupera din punct de vedere fizic, dar nu

129

chiar a[a de mult din punct de vedere emo]ional. Se poate întâmpla ca

latura emo]ional\ s\ fie v\t\mat\ pentru toat\ via]a. Din nou, dac\ ne

concentr\m doar asupra aspectului fizic, ne vom distan]a sau vom nega

aspectul invizibil mult mai serios, poate permanent, al v\t\m\rii emo-

]ionale. Neglijarea grav\ nu d\uneaz\ doar sferei emo]ionale a copilului,

ci afecteaz\ [i dezvoltarea sa fizic\. „Uneori neglijarea poate avea con-

secin]e mult mai serioase decât abuzul fizic. Cunoa[tem faptul c\ lipsa

unei hr\niri adecvate afecteaz\ întotdeauna dezvoltarea timpurie a cre-

ierului. Neglijen]a legat\ de c\utarea unui tratament medical sau de ur-

m\rirea acestuia poate avea serioase consecin]e. În ciuda importan]ei

deosebite a neglij\rii, aceasta se bucur\ de o aten]ie redus\ atât din partea

profesioni[tilor, cât [i a mass-media” (Killén, 1997: 30). În cazul neglij\rii

va trebui parcurs\ o cale lung\ pân\ se va ajunge în momentul de criz\.

A[a cum spunea Grittenden (1992) „printre copiii neglija]i nu r\mân

supravie]uitori care s\ se plâng\ sau s\ protesteze”. Asta scoate în eviden]\

aspectele distructivit\]ii sale. „Prin faptul c\ ucide spiritul celor care au

supravie]uit fizic, neglijen]a nu las\ nici un martor”.

Neglijarea poate fi de asemenea mai pu]in evident\ [i nu neap\rat

continu\. Copilul poate fi ridicat doar dup\ ce a ]ipat suficient de mult.

Poate primi hran\, dar nu neap\rat suficient\ sau adecvat\ întotdeauna.

Poate avea haine, dar nu neap\rat adecvate, poate primi afec]iune [i în-

grijire din partea p\rin]ilor, îns\ prea pu]ine.

Numero[i copii neglija]i preiau un fel de rol de adult la o vârst\ fraged\

pentru a compensa ceea ce p\rin]ii lor nu le-au oferit. Ei trebuie s\ se

îngrijeasc\ de ei în[i[i [i adesea de proprii p\rin]i. Se întâmpl\ ca acest

copil s\ fie l\udat de c\tre adul]i pentru precau]iile [i comportarea sa

matur\ f\r\ îns\ ca cineva s\ observe faptul c\ el e privat de copil\ria sa;

e poate cea mai important\ daun\ care s-ar putea s\ nu fie observat\ decât

mult mai târziu.

„În plan emo]ional, tabloul consecin]elor neglij\rii poate fi extrem de

diferit. Copilul neglijat este marcat de o atitudine de indiferen]\ sau

timiditate [i de incapacitatea de a-[i organiza activitatea liber. Nu este

curios, are tulbur\ri de aten]ie, un prag prea sc\zut sau, dimpotriv\, prea

ridicat de toleran]\ a frust\rilor, somatizeaz\ u[or (cefalee, gre]uri, dureri

abdominale, diverse cenestopatii), nu este dispus s\ fac\ efort cognitiv,



130

nu are nivelul de aspira]ii pe termen lung (nu se poate proiecta în viitor)”

(IXth ISPCAN European Conference on Child Abuse and Neglect, War-

saw, 2003). ~n plan social copilul neglijat stabile[te contacte interper-

sonale fragile, are dificult\]i de adaptare [i încearc\ s\-[i suplineasc\

nevoile nesatisf\cute, uneori prin fapte antisociale (individual sau aderând

la grupuri de delincven]i) cu consum de droguri, fug\ de acas\, ab-

senteism, însu[ire deficitar\ a normelor etico-morale.

Consecin]ele negative ale neglij\rii asupra dezvolt\rii copilului nu

sunt inevitabile. Au fost identifica]i factori care fie diminueaz\, fie a-

graveaz\ efectele neglij\rii asupra copilului. „Stabilitatea mediului fa-

milial constituie un factor pozitiv, diminuând efectele negative ale a-

buzului, în timp ce multiplele plasamente, stresul cotidian [i depresia

p\rin]ilor contribuie la agravarea consecin]elor neglij\rii, ac]ionând ne-

gativ asupra dezvolt\rii” (Miftode, 2002: 180)

131

Cap. V - Familia [i neglijarea copilului

5.1. Familia ca mediu propice de dezvoltare a copilului

Copilul este o fiin]\ cu însu[iri calitative diferite de cele ale adultului

[i are în mod legitim dreptul de a ocupa o pozi]ie privilegiat\ [i de a se

bucura de un „tratament” specific. S\n\tatea, dezvoltarea [i educa]ia co-

pilului trebuie s\ fie în centrul preocup\rilor familiei.

„Familia r\mâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protec]iei

[i educa]iei copilului. În contextul schimb\rilor sociale, se constat\ o

diversificare a modelelor familiale: frecven]a crescând\ a coabit\]ilor

(concubinaje), cre[terea num\rului divor]urilor, a familiilor monoparen-

tale, op]iunea unor femei de a avea un copil în afara c\s\toriei, noile

forme coexistând cu modelul „clasic” al familiior conjugale” (Organiza]ia

Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 22).

Dezvoltarea personalit\]ii copilului este rezultatul unui ansamblu de

factori: familiali, [colari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate

[i importan]\ cei care asigur\ dezvoltarea unei personalit\]i armonioase,

securizarea fizic\, afectiv\ [i material\ a copilului.

Mediul familial se constituie din:

membrii familiei între care exist\ rela]ii complexe de a c\ror

func]ionalitate depinde eficien]a [i succesul în dezvoltarea, direc-

]ionarea [i integritatea social\ a copilului;

spa]iul de locuit cu totalitatea dot\rilor de care dispune, care pot

sau nu s\ r\spund\ nevoilor familiei.

FAMILIA {I NEGLIJAREA COPILULUI


132

Indiferent de modul de organizare, mediul familial întemeiat pe un

sistem de interac]iuni afective intense este apt de a reac]iona la trebuin]ele

copilului, de a participa [i favoriza elaborarea personalit\]ii, a imaginii de

sine [i despre lume. „Familia este cea mai în m\sur\ s\ r\spund\ nevoilor

copiilor. Aceasta este din punct de vedere afectiv cea mai adecvat\ tre-

buin]elor lui, pentru c\ numai rela]iile afective [i sentimentele de dragoste

îl fac pe p\rinte s\ în]eleag\ [i s\ intuiasc\ copilul [i starea lui de copil\rie.

În familie, copilul î[i poate satisface nevoile sale primare, î[i poate ma-

nifesta frust\rile inevitabile, temperate de dragostea p\rin]ilor” (Orga-

niza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 22). În familie, copilul

poate s\-[i investeasc\ toate resursele emo]ionale, s\ înve]e s\ [i le con-

troleze. Pentru c\ asigurarea unui mediu afectiv va constitui garan]ia

pentru o dezvoltare armonioas\.

Familia este mediul esen]ial care poate influen]a dezvoltarea [i des-

tinul copilului prin securizare material\, dragoste [i educa]ie.

Valorile dup\ care func]ioneaz\ o familie matur\, s\n\toas\ sunt ca-

pacitatea de a iubi [i de a munci cu scopul producerii bunurilor necesare

convie]uirii. O func]ie definitorie a familiei este cea de a genera iubire

fa]\ de to]i membrii s\i.

„Familia este prin defini]ie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor

ei. Nevoile de baz\, fiziologice sunt la fel de importante ca [i nevoia de

securitate, de dragoste [i apartenen]\, de recunoa[tere. Toate aceste nevoi

categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, care apar prin lips\ [i

împing individul la a c\uta satisfac]ie depind de ceilal]i, de cei din jurul

individului, de ceilal]i membri ai familiei. Este evident faptul c\ o familie

în care leg\turile dintre membrii ei nu sunt de dragoste [i respect, nu

poate constitui un cadru propice de satisfacere a nevoilor umane [i deci

de dezvoltare normal\” ( Muntean, 2001: 143).

Nevoile fiin]ei umane, modul în care sunt împlinite sau dimpotriv\

modul în care sunt neglijate ele, determin\ caracteristicile de dezvoltare

ale fiin]ei umane. Un copil se dezvolt\ optim, devine o fiin]\ normal\,

capabil\ de a fi fericit\ [i de a-i face ferici]i pe cei din jurul s\u, sau

dimpotriv\ evolueaz\ spre comportamente [i st\ri mai pu]in normale, în

func]ie de modul în care cei din jur, în primul rând p\rin]ii, [tiu s\ vin\ în

133

întâmpinarea nevoilor lui [i s\ în]eleag\, în satisfacerea acestor nevoi,

caracteristicile care ]in de vârsta copilului.

O exprimare succint\ a func]iilor parentale ar fi c\ func]ia de p\rinte

presupune a veni în întâmpinarea nevoilor copilului pentru o dezvoltare

normal\, a acompania deci copilul [i nu a-l dirija în dezvoltarea lui.

„Imaturitatea p\rin]ilor, problemele lor emo]ionale, multe avându-[i r\-

d\cinile în propria copil\rie, anumite boli mentale sau un grad de retard

mental, alcoolismul [i consumul de substan]e care deconecteaz\ p\rintele

de la realitate vor determina incapacitatea p\rintelui de a îndeplini fun-

c]iile care îi revin în rela]ia cu copilul” ( Muntean, 2001: 143).

Exist\ câteva abilit\]i de care p\rintele are nevoie pentru a putea fi un

p\rinte bun. Cele mai importante astfel de abilit\]i [i de care depinde

modul în care p\rintele î[i percepe copilul (nevoile [i dezvoltarea lui

emo]ional\) sunt:

abilitatea de a percepe copilul în mod real;

abilitatea de a accepta c\ este responsabilitatea adul]ilor s\ sa-

tisfac\ nevoile copilului [i nu invers;

abilitatea de a avea a[tept\ri realiste în privin]a capacit\]ii co-

pilului de a face fa]\ diferitelor situa]ii;

abilitatea de a empatiza cu copilul;

abilitatea de a se angaja pozitiv în interac]iune cu copilul;

abilitatea de a da prioritate nevoilor copilului;

abilitatea de a-[i înfrâna durerea [i agresivitatea în fa]a copilului.

Uneori p\rin]ii î[i îndeplinesc bine func]iile de p\rin]i, dar în situa]ii

mai dificile, de criz\, ajung s\-[i neglijeze sau s\-[i abuzeze copilul, iar

alteori ace[tia î[i neglijeaz\ de la început copilul [i îl expun constant

diferitelor tipuri de neglij\ri, mai ales neglij\ri fizice [i emo]ionale. În

general, neglijarea copilului apare pe un fundal al indiferen]ei [i ignoran]ei

parentale vizavi de nevoile copilului. Fiind preocupat în mod constant de

alte probleme, mai mult sau mai pu]in familiale, p\rintele „uit\” s\ aib\

grij\ de copil, s\ se ocupe de el.

Cauzele care duc la apari]ia fenomenului de neglijare a copilului în

propria familie au fost îndelung studiate [i analizate de c\tre speciali[tii în

protec]ia copilului [i familiei. Astfel, cauzele neglij\rii nu difer\ foarte



134

mult de cele care conduc la abuzul asupra copilului [i, în general, ele ]in

de caracteristicile copilului, ale p\rin]ilor, de contextul familial [i social

în care tr\ie[te copilul.

Este foarte adev\rat c\, de multe ori, conflictele intrafamiliale con-

stituie factorul favorizant apari]iei neglij\rii copilului de c\tre p\rin]i.

Astfel, func]iile [i rolurile parentale sunt distorsionate, preocuparea pentru

copil trece în plan secundar, iar efectele caracteristice violen]ei intra-

familiale sunt resim]ite puternic de copii, atât pe plan afectiv cât [i în

planul dezvolt\rii fizice [i sociale.

5.2. Violen]a intrafamilial\ [i neglijarea copilului

Violen]a domestic\ afecteaz\ func]ionarea familiei, în toate structurile

sale. Familia devine astfel mai pu]in transparent\ [i deschis\ mediului

social imediat: familia l\rgit\, vecinii, prietenii, colegii. De aici provine

tendin]a de izolare social\, element caracteristic în dinamica violen]ei

domestice. Func]ia principal\ a familiei, cre[terea copiilor, este distor-

sionat\, consecin]ele fiind dramatice [i de lung\ durat\. „Într-un climat

violent, nevoile de baz\ ale copiilor – nevoia de siguran]\, de via]\ or-

donat\, de dragoste – sunt profund neglijate. Func]iile parentale nu mai

pot fi îndeplinite. O mam\ victim\ a violen]ei so]ului este mai pu]in

capabil\ s\ asigure îngrijirile de baz\ necesare copilului (hran\, cas\,

igien\, haine, s\n\tate fizic\) sau s\-l protejeze pe acesta de r\niri, ac-

cidente, pericole fizice sau sociale. Cople[it\ de ru[ine pentru ceea ce i se

întâmpl\, de sentimentul e[ecului în cea mai important\ rela]ie inter-

personal\, de teroare, de autoacuza]ii, femeia nu mai este capabil\ de a

juca nici unul din rolurile impuse de via]a familiei” (Popescu, Muntean,

1998: 40). Astfel se explic\ num\rul mare de accidente domestice ale

c\ror victime sunt copiii. Desigur, mama nu ar fi vrut s\-[i vad\ copilul la

sec]ia de urgen]\ a unui spital, ars de oala cu ap\ fierbinte care s-a r\sturnat

peste el, dar nu a mai fost capabil\ s\-i dea copilului aten]ie, s\ fie prezent\

[i s\ se bucure de el. În atmosfera de violen]\, copilul devine cel mai

adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt r\mâne într-o singur\tate

umplut\ doar de ]ipetele celor din jur. Investiga]ii sumare în cazurile de

135

copii neglija]i scot la iveal\ violen]a din c\minele lor, care nu mai las\

copilului locul de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta normal. Într-

un c\min marcat de violen]\, nici mama [i nici tat\l nu se mai pot preocupa

în mod eficient de stimularea copilului pe planul cunoa[terii [i al ex-

perien]elor sociale. Ei î[i pierd din ochii copilului autoritatea de care ar

trebui s\ se bucure ca p\rin]i. În locul autorit\]ii p\rinte[ti se instaleaz\

teroarea, care nu educ\, nu formeaz\, ci poate doar frâna dezvoltarea

mental\ [i afectiv\ a copilului. Copilul va înv\]a o singur\ regul\: s\ se

fereasc\ cu orice pre] de agresiuni. Mama, odat\ ce este direct afectat\ de

violen]a partenerului de via]\, nu-[i va mai dezvolta la întreaga capacitate

abilit\]ile sale materne (empatia, acceptarea copilului cu imaturitatea

specific\ vârstei, dragostea [i capacitatea de a-l r\spl\ti pentru ceea ce

face, de a-l face s\ se simt\ important, valoros).

„Consecin]ele neîndeplinirii func]iilor parentale afecteaz\ modul în

care se structureaz\ personalitata copilului. Imaginea de sine, încrederea

în ceilal]i [i în propriile for]e, devine nesigur\, fragil\, tulburat\ de cele

mai mici disfunc]ii care apar, copilul fiind incapabil s\ fac\ fa]\ unor

situa]ii dificile, care ar cere rezolvarea unor probleme prin propriile for]e

[i prin implicarea celorlal]i. Cu o imagine de sine slab\, neîncrez\tor în

for]ele sale, copilul este sortit e[ecului, un e[ec care nu înseamn\ doar

neîmplinirea, nerealizarea, nefericirea unui individ, dar în acela[i timp

înseamn\ o pierdere la nivelul întregii societ\]i” (Popescu, Muntean,

1998: 40).

Reac]ia [i structurarea personalit\]ii copilului, care cre[te într-o at-

mosfer\ violent\ nu este uniform\ pentru to]i indivizii. Intervine aici

fenomenul de rezilien]\ al copilului, care-i va face pe unii dintre ei, câ]iva

mai puternici, mai noroco[i, s\ fac\ fa]\ for]ei distructive a violen]ei

domestice [i s\ scape mai pu]in marca]i. Este îns\ o [ans\ pe care o au

doar unii copii [i în virtutea c\reia nu poate fi neglijat efectul nociv al

violen]ei domestice asupra dezvolt\rii noilor genera]ii.

Într-un studiu amplu condus de Hetherington et. al. s-a alc\tuit o ie-

rarhie a gradului de suferin]\ [i consecin]e nefaste a calit\]ii vie]ii familiei

asupra dezvolt\rii copilului. „S-a constatat c\:

suferin]a cea mai intens\ [i cu repercursiunile cele mai severe o

provoac\ familia monoparental\ matern\ în care continu\ conflictele, dup\

separare;



136

suferin]\ intens\ tr\iesc copiii afla]i în familii aparent organizate,

unite, dar cu numeroase conflicte;

situa]ie mult mai bun\ o au copiii care tr\iesc în familie mono-

parental\ matern\, f\r\ conflicte;

cea mai bun\ situa]ie o au copiii care tr\iesc cu ambii p\rin]i, f\r\

conflicte” (Muntean, 2001: 50).

Copiii care cresc în familii violente dezvolt\ comportamente [i condi]ie

fizic\ ce-i fac u[or de recunoscut. Ei prezint\:

Probleme fizice, boli inexplicabile, expus la accidente în cas\ [i

înafara casei, dezvoltare fizic\ mai lent\;

Probleme emo]ionale [i mentale: anxietate m\rit\. Sim]\mânt de

culpabilitate, fric\ de abandon, izolare, fric\ de r\niri [i moarte, manie;

Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, compara]ii cu

via]a mai fericit\ a colegilor;

Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile

celorlal]i, probleme cu somnul, enurezis, b\t\i, fuga de acas\, sarcini la

vârste mici, mutilare, consum de alcool, droguri, comportament defensiv

[i minciun\;

Probleme [colare: neîncredere, eliminare, schimb\ri bru[te în per-

forman]ele [colare, lipsa de maniere sociale, lipsa de concentrare;

Identificare cu eroi negativi.

Un lucru mai pu]in luat în considerare pân\ acum este faptul c\ în

rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderilor [i a tentativelor de suicid

[i c\ pe primul loc în rândul cauzelor se afl\ climatul familial deteriorat [i

slaba comunicare în cadrul familiei.

137

5.3. Familia – cauza în neglijare sau resurs\

în prevenirea ei ?

„Familia este institu]ia social\ cea mai des întâlnit\ în societatea mo-

dern\. Existen]a ei implic\ îns\ [i „riscuri”. Dezideratul social ne cere

fiec\ruia s\ ne form\m o familie nou\, [i fiecare din noi suntem membri

ai familiei de origine. Îns\ cine ne înva]\ cum s\ ne form\m o familie, ce

roluri s\ adopt\m?

Conform teoriilor de înv\]are, noi suntem de mici instrui]i într-o ma-

nier\ nedirijat\ în acest sens, copiind modelele de comportament din jurul

nostru, care pot fi mai mult sau mai pu]in adecvate. Una dintre cauzele

neglij\rii sunt tocmai aceste proaste comportamente pe care tindem s\ le

reproducem” (Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002: 70).

Conform studiilor efectuate de diver[i cercet\tori, Zamfir 1993, Hristu

1998, în societatea româneasc\ exist\ o strâns\ corela]ie între s\r\cie [i

neglijare, copiii fiind categoria cea mai afectat\ azi. În 1994, 37% dintre

copii tr\iau sub limita s\r\ciei. O bun\ parte din cazurile de neglijare au

la baz\ ra]iuni economice, resursele de care dispune familia nefiind su-

ficiente. Dup\ Costin (Roth, 1999) familiile ce au niveluri sc\zute de

venit tind mai degrab\ s\ î[i neglijeze copiii (36,8%) decât s\-i expun\

altor forme de abuz (19,9%), pe când în familiile cu venituri ridicate

procentul neglij\rii a coincis cu cel al abzului (4,4%). Un prim pas pentru

a contracara nivelul s\r\ciei îl constituie programele de sus]inere socio-

economic\ [i de cre[tere a calit\]ii vie]ii. Diverse programe ini]iate de

ONG-uri din domeniul asisten]ei sociale ofer\ sprijin în acest sens. Îns\

pentru a produce schimb\ri structurale este nevoie de mai mult. Un prim

pas a fost f\cut începând din ianuarie 2002 de Guvernul României, care a

introdus legea venitului minim garantat.

Orice strategie de succes trebuie s\ se adreseze familiei ca sistem,

]inând cont de rela]iile existente în interiorul ei, neuitând c\ interven]ia se

face în interesul copilului.

„În ultimii 40 de ani cercet\torii din domeniu au ajuns la concluzia c\

men]inerea copilului în familie este de preferat oric\ror alte forme de

institu]ionalizare. În acest scop se încearc\ pentru prima dat\ a se interveni



138

la nivelul p\rin]ilor prin forme adecvate (sprijin finanaciar, abordare te-

rapeutic\ interdisciplinar\). Din aceast\ ecua]ie nu este uitat niciodat\

copilul, bun\starea [i calitatea vie]ii lui fiind principalii indicatori ai

succesului interven]iei” (Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/

2002: 70). În cazul în care interesul copilului nu mai este satisf\cut în

familia de origine se apeleaz\ la familia extins\, [i apoi vine solu]ia

plasamentului familial, sau, ca ultim\ solu]ie prev\zut\ de speciali[tii în

domeniu, adop]ia copilului.

Într-o lume în care toate institu]iile [i toate tipurile de raporturi sociale

se schimb\ în ritm accelerat, familia nu poate s\ r\mân\ neschimbat\ [i nu

trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familial\ sau de

interac]iune p\rin]i-copii. „Nu se poate recomanda o „re]et\” universal

valabil\ a familiei „bune” din punctul de vedere al reu[itei în dezvoltarea

copilului, în securizarea acestuia, în asigurarea succesului de integrare”


„Ingredientele” sunt extrem de numeroase [i mai ales „cantit\]ile”

optime [i modul de combinare trebuie adecvate fiec\rei situa]ii particulare.

Aceasta se raporteaz\ la multe elemente: preg\tirea/profesia p\rin]ilor,

stil de via]\, vârstele [i particularit\]ile p\rin]ilor, obiective-motiva]ii,

aspira]ii, poten]ial, repere culturale sau religioase. În loc de concluzie

putem spune c\ poten]area [i eficientizarea resurselor familiei este e-

sen]ial\ pentru evitarea [i renun]area la fenomenul neglij\rii copiilor.

Nimeni nu spune c\ este u[or sau simplu, îns\ fiecare familie reintegrat\

în cursul normal al societ\]ii este un model pozitiv, cu reale valen]e de

„contaminare” a societ\]ii.

139

Cap. VI – Specificul interven]iei `n cazul

copilului abuzat

6.1. Necesitatea protec]iei copilului abuzat [i principiile

protec]iei copilului

«Ceea ce a ap\rut de mult\ vreme nu poate disp\rea brusc…

Interven]ia implic\ s\ cuno[ti cât mai multe posibile solu]ii pentru a o

alege pe cea mai pertinent\ în situa]ia dat\». (Ionescu, {., 1999)

„Interven]ia eficient\ în cazul copilului victim\ a abuzului sau ne-

glij\rii necesit\ timp, resurse umane [i materiale, pentru a putea r\spunde

atât nevoilor care genereaz\ situa]ia în care copilul este maltratat, cât [i

consecin]elor care apar, la nivelul tuturor celor implica]i, [i care se reflect\

dramatic în procesul de dezvoltare a copilului” (Miftode, 2002: 180).

Practicienii, cercet\torii, oamenii legii, politicienii sunt de acord c\

interven]ia trebuie s\ se fac\ în numele [i pentru interesul suprem al

copilului. Interesul superior al copilului este o sintagm\ acceptat\ [i u-

tilizat\ adesea înainte de a fi pe deplin în]eleas\. Ea este con]inut\ [i

promulgat\ prin documente [i reglement\ri interna]ionale. În numele ei

sunt formulate legile privind drepturile copilului.

„Într-o abordare global\ interesul suprem al copilului presupune sa-

tisfacerea nevoilor impuse de o dezvoltare normal\. Drepturile copilului

reprezint\ nevoile lui pentru o dezvoltare optim\, necunoscute [i ridicate

la rang de lege care creaz\ obliga]ii egale pentru to]i cei care se implic\ în

via]a copilului” (Ionescu, 1999: 124).

SPECIFICUL INTERVEN}IEI ~N CAZUL COPILULUI ABUZAT


140

Nevoile copilului sunt cunoscute mai întâi de c\tre cercet\tori [i spe-

ciali[ti, aduse la cuno[tin]\ practicienilor [i impuse prin legi, în gestul

suprem al oric\rui stat [i al lumii întregi de a-[i proteja noile genera]ii.

Formularea acestor nevoi [i a resurselor necesare satisfacerii lor a

impus familia în aten]ia speciali[tilor, în ultimii 40 de ani. Familia este

identificat\ ca fiind cel mai propice mediu de dezvoltare a copilului.

Uneori apare o oarecare feti[izare a no]iunii de familie. În realitate, nu

întotdeauna întâlnim familii foarte bune [i p\rin]i foarte buni. Dovada o

constituie frecven]a cazurilor de maltratare a copilului atât în familie, cât

[i în institu]iile construite pe baza modelului familiei.

„Diverse teorii privind familia [i func]ionarea ei au condus la for-

mularea unor paradigme ce pot fi utile speciali[tilor echipei multidis-

ciplinare chemate s\ intervin\ în situa]ii de abuz a copilului. Prin con-

fruntarea lor, poate fi negociat\ strategia cea mai adecvat\ unei situa]ii

date.

Abuzul [i neglijarea copilului implic\ mediul de via]\ al copilului luat

în totalitate. În anumite situa]ii de excep]ie, în cazul copiilor abandona]i

sau orfani, familia este înlocuit\ cu servicii dezvoltate de sistemul de

protec]ie a copilului, iar func]iile p\rintelui revin personalului care în-

grije[te copilul” (Ionescu, 1999: 126).

Abuzul copilului reprezint\ a[adar un proces interac]ional [i multi-

factorial (Killén, 1993). Interven]iile se vor axa pe interac]iunea multi-

plilor factori identifica]i de intervenien]i ca participând la producerea [i

men]inerea situa]iilor de maltratre a copilului. De aceea, o strategie e-

clectic\ r\spunde cel mai bine intereselor copilului victim\ a abuzului [i

aflat în procesul de reabilitare.

„Consecin]ele abuzului ating toate laturile bio-psiho-socio-culturale

ale fiin]ei umane [i reprezint\, în acela[i timp, înc\lcarea drepturilor co-

pilului” (Miftode, 2002: 180). De aceea, în elaborarea strategiilor de

interven]ie trebuie s\ se ]in\ seama de toate aspectele existen]iale ale

copilului victimizat: psihologice, sociale [i culturale [i, în acela[i timp, s\

aib\ un aspect corectiv pentru agresor [i de reabilitare pentru familia care

a constituit mediul de producere a situa]iei abuzive.

„În ultimul deceniu se sus]ine din ce în ce mai clar [i mai argumentat

ideea c\ serviciile de protec]ie a copilului trebuie s\ lucreze într-o rela]ie

141

de parteneriat cu p\rin]ii, nu împotriva acestora: asistentul social [i p\-

rintele s\ aib\ o „agend\” comun\, cu scopuri convenite împreun\ [i clar

formulate, în vederea rezolv\rii problemelor familiei” (Aldgate, 1997,

apud Roth-Szamosközi, 1999: 22).

Rezultatele muncii comune se vor exprima în ac]iuni, ale c\ror con-

secin]e vor viza copilul: interesul supeior al copilului va deveni esen]a

interven]iei.

Baza valoric\ pe care s-a întemeiat protec]ia copilului în ultimul de-

ceniu, în lumea întreag\, a fost Conven]ia Interna]ional\ privind Drep-

turile Copilului (semnat\ de toate ]\rile membre O.N.U. în 1989 [i ra-

tificat\ de Parlamentul României în 1990). Ca urmare, principiile pro-

tec]iei copilului au devenit urm\toarele (Roth-Szamosközi, 1999, pp. 22-24):

Primordialitatea interesului copilului fa]\ de cel al tuturor celorlal]i

actori sociali este specificul oric\rei ac]iuni de protec]ie a copilului. În

Conven]ia Interna]ional\ privind Drepturile Copilului (1989) se specific\:

„în toate ac]iunile care-i privesc pe copii, fie c\ sunt luate de institu]ii

publice sau private de ocrotire social\, fie de c\tre tribunale, autorit\]i

administrative sau de organe legislative, intersele superioare ale copilului

trebuie s\ fie luate în considerare cu prioritate (articolul 3). Modul în care

o societate pune în aplicare acest principiu demonstreaz\ pre]uirea real\

acordat\ viitoarei genera]ii.

Aceasta presupune, totodat\, principiul în]elegerii copilului ca o per-

sonalitate unitar\, cu un ansamblu de nevoi interrela]ionale. Satisfacerea

acestor nevoi depinde de persoanele din mediul copilului [i de serviciile

medicale educative [i sociale create de societate.

Perspectiva „ecologic\” se refer\ la în]elegerea dezvolt\rii umane în

cadrul contextual propriu, punându-se în eviden]\ leg\tura dintre individ,

familia sa [i mediul social, din aceast\ perspectiv\, situa]ia copilului

nevoile sale, sunt analizate în contextul cultural [i social al familiei din

care face parte. Problemele legate de cre[terea copilului în familie, abuzul

([i neglijarea) copilului sunt privite în ansamblul problemelor familiei,

iar interven]ia la nivelul uneia dintre componentele sistemului este a-

nalizat\ prin prisma ac]iunii acesteia asupra celorlalte componente ale

sistemului.



142

Perspectiva competen]ei clien]ilor se refer\ la punerea accentului pe

capacit\]ile copilului [i cele ale familiei. Pentru munca în familia unui

copil aflat în pericol trebuie descoperite resursele p\rin]ilor, ale celorlal]i

membri ai familiei, ale grupurilor de auto-ajutor etc. Aceast\ perspectiv\

mai înseamn\ implicarea clientului – respectiv a copilului - în toate de-

ciziile care-l privesc, respectându-se op]iunile [i argumentele sale.

Principiul planific\rii în perspectiv\ (sau al permanen]ei) se refer\ la

necesitatea cunoa[terii scopului final al investiga]iei [i interven]iei [i

organizarea unui set de activit\]i pe termen lung, consistente, cu un pro-

gram, cu o metod\ consecvent\ de lucru. Thoburn (1998) subliniaz\

importan]a asigur\rii permanen]ei pentru sentimentul de stabilitate, atât

de important în via]a copilului.

Perspectiva dezvolt\rii se refer\ la în]elegerea schimb\rilor care survin

în diferite perioade de via]\. Teoriile care explic\ dezvoltarea stadial\ (de

exemplu, teoria lui E. Erickson) permit în]elegerea sarcinilor [i crizelor

specifice fiec\rui stadiu de via]\, factorii promotori ai schimb\rii [i re-

lativitatea atitudinilor parentale în diferitele perioade ale dezvolt\rii.

Pespectiva familiei în protec]ia copilului porne[te de la ideea dup\

care familia este contextul natural de via]\ al copilului, deci familia

r\mâne unitatea central\ asupra c\ruia se concentreaz\ interven]ia care

vizeaz\ copilul. De asemenea, din punct de vedere legal – pân\ la de-

c\derea p\rin]ilor din drepturile lor parentale – p\rin]ilor le revin drepturi

[i responsabilit\]i fundamentale privind educarea propriilor copii.

Ata[amentul din rela]ia p\rinte-copil este un fundament emo]ional

puternic [i este temeiul dezvolt\rii sentimentului de identitate al copiilor

– chiar în condi]iile unor rela]ii tensionate – iar ruperea acestor rela]ii

emo]ionale nu este în interesul acestora. De aceea ac]iunile de protec]ie a

copilului se vor orienta spre prevenirea dezintegr\rii familiei. În cazul în

care un copil este scos din familie, pentru a i se asigura protec]ia, acest

principiu va trebui s\ însemne p\strarea leg\turilor copilului cu propria

familie în cea mai mare m\sur\ posibil\ [i desf\[urarea unei munci sus-

]inute cu familia în vederea cre\rii condi]iilor reîntoarcerii copilului.

143

Fig. 6.1.1. Principiile protec]iei copilului

6.2. Modelul interven]iei sociale în re]ea [i rolul re]elei

sociale în cazurile de abuz

„Maltratarea reprezint\ o disfunc]ie a rela]iei dintre copil [i adultul în

puterea c\ruia se afl\ copilul. Dac\ aceast\ putere este utilizat\ pentru a

face r\u copilului, dac\ adultul nu î[i asum\ responsabilitatea îngrijirii

copilului, copilul apare ca victim\ în rela]ia cu adultul” (Ionescu, 1999:

130).

Maltratarea unui copil este îns\ în rela]ie cu întreaga comunitate, care

favorizeaz\ sau tolereaz\ producerea fenomenului, [i se r\sfrânge în spa-

]iul cultural al acesteia.

Tipurile de interven]ie se refer\ la nivelurile sociale diferite pe care le

]inte[te [i le implic\. „În literatura de specialitate se reg\sesc trei modele

sau tipuri de interven]ie în cazul abuzului asupra copilului, din a c\ror

variat\ combina]ie poate rezulta succesul:



144

modelul lucrului pe caz (unitatea de interven]ie este copilul-

victim\, adultul-agresor [i familia (institu]ia) care constituie mediul

maltratant);

modelul companiilor de sensibilizare la nivelul comunitar [i

politic (influen]eaz\ contextul socio-cultural al interven]iilor);

modelul interven]iei sociale în re]ea” (Ionescu, 1999: 130).

Interven]ia social\ în re]ea este considerat\ ca având un grad ridicat de

eficacitate în cazurile de maltratare a copilului, datorit\ cre[terii res-

ponsabilit\]ii parentale [i îmbun\t\]irii rolului parental, a diminu\rii de-

penden]ei fa]\ de asistentul social sau alt profesionist care intervine în

cazurile de abuz [i, totodat\, rupe izolarea social\ în care tr\iesc, în

general, familiile abuzive.

„În cazul modelului de interven]ie social\ în re]ea, interven]iile trebuie

s\ urm\reasc\, cu mult\ creativitate, sistematic, ini]ierea [i func]ionarea

re]elelor sociale în jurul celor implica]i în situa]ii de maltratare a copilului

[i în primul rând a copilului victim\. Experien]a unor proiecte a de-

monstrat eficien]a, costurile mici [i rezultatele remarcabile ale acestor

tipuri de interven]ie.

Re]elele se alc\tuiesc din serviciile [i profesioni[tii implica]i în in-

terven]ie, dar [i din persoane exterioare sistemului de servicii. Aceste

persoane pot apar]ine familiei extinse sau pot fi voluntari care se implic\

pentru sprijinirea copilului, familiei, institu]iei. Uneori, ace[ti voluntari,

pe lâng\ disponibilitatea de a se implica, au [i o experien]\ proprie cu

situa]ii de maltratare, ceea ce le d\ o experien]\ incontestabil\” (Ionescu,

1999: 133).

Re]elele [i grupurile de suport social au un efect educativ [i terapeutic

incontestabil care, în anumite situa]ii, poate fi mai adecvat decât o anumit\

form\ de terapie, dar întotdeauna poate completa cu succes o form\ de

terapie individual\.

Dac\ terapeutul nu urm\re[te abordarea p\rin]ilor prin re]ea, munca

terapeutic\ cu aceste familii poate face s\ creasc\ dependen]a lor de te-

rapeut, iar acesta se va g\si în situa]ia de a fi unica «re]ea social\ a

familiei», f\când astfel s\ sporeasc\ starea de izolare [i de neputin]\ a

familiei.

145

„Grupurile pot juca un important rol preventiv în cazul familiilor

tinere. În Scandinavia, grupurile de sprijin cu rol preventiv s-au dezvoltat

în jurul clinicilor pentru copii [i p\rin]i, uneori în cooperare cu serviciile

locale de protec]ie a copilului” (Killén, apud Ionescu, 1999: 134).

Acest mod de func]ionare înlesne[te ini]ierea grupurilor de reflec]ie

comunitar\. Analizând cazurile ap\rute în comunitate, nevoile [i resursele

disponibile, barierele care apar în interven]ie, speciali[tii care alc\tuiesc

aceste grupuri au urm\toarele roluri:

identificarea [i ini]ierea verigilor absente din re]eaua serviciilor de

interven]ie;

planificarea unei politici de îmbog\]ire a resurselor existente la

nivelul comunit\]ilor;

chestionarea permanent\ a eficien]ei cadrului legislativ existent.

6.2.1. Re]eaua social\ de rela]ii a familiei abuzive

Rolul re]elei sociale în cazurile de abuz este deosebit de important, ca

fiind o resurs\ valoroas\ care poate fi utilizat\ cu succes în cazul in-

terven]iei în situa]ii de maltratare, în special dac\ este combinat\ cu

celelalte tipuri de interven]ie, respectiv modelul lucrului pe caz [i al

campaniilor de sensibilizare comunitar\.

„Rela]iile sociale ale copiilor [i ale p\rin]ilor afecteaz\ în mod direct [i

indirect (mai ales prin efectul asupra p\rin]ilor) dezvoltarea copilului.

Rela]iile sociale ac]ioneaz\ ca un filtru în interac]iunea dintre copil [i

societate. Influen]a familiei asupra dezvolt\rii sociale a copilului poate fi

minimalizat\ prin rela]iile sociale extinse.

Re]eaua de rela]ii sociale poate proteja indivizii fa]\ de efectele stre-

sului, inclusiv ale stresului financiar [i este de importan]\ deosebit\ pentru

dezvoltarea copilului. Siguran]a c\ exist\ oameni care vor ajuta [i proteja,

creeaz\ securitate [i ata[ament [i va contribui la dezvoltarea identit\]ii,

atât la copii cât [i la p\rin]i. Un sistem de leg\turi bine pus la punct are, de

asemenea, o func]ie de sus]inere a normelor” (Killén, 1998: 195).

Re]eaua de rela]ii sociale este important\ pentru rezolvarea adecvat\ a

problemelor în situa]ii de criz\. Caplan a descoprit c\ apartenen]a la un

sistem de rela]ii a fost decisiv\ pentru ie[irea din criz\.



146

„Am subevaluat importan]a re]elei sociale în asistarea copilului [i a

familiei [i am supraevaluat importan]a profesioni[tilor referitor la re]eaua

de rela]ii. Am ignorat posibilitatea ca familiile s\ prefere s\ fie ajutate în

cadrul re]elei lor de rela]ii sociale mai degrab\ decât de noi. Noi vom

petrece pân\ la o or\, dou\ pe s\pt\mân\ cu familia, în timp ce persoanele

din re]eaua ei de rela]ii sociale pot fi disponibile, într-o m\sur\ mai mic\

sau mai mare, tot timpul” (Killén, 1998: 196).

Familiile care î[i neglijeaz\ copiii nu au parte de re]eaua de prieteni [i

rude de care celelalte familii sunt dependente pentru a-[i cre[te copiii.

Singur\tatea [i izolarea sunt ele însele asociate cu abuzul.

Când îngrijirea dat\ de p\rin]i este deficitar\, leg\turile sociale devin

deosebit de importante. Existen]a unui adult din afara familiei de care

copilul s\ se poat\ ata[a poate fi crucial\ pentru modul în care va „su-

pravie]ui” maltrat\rii.

Rela]iile sociale ale copiilor [i p\rin]ilor sunt rareori evaluate atent.

Clien]ii vorbesc deseori de conflictele [i frust\rile ce le au în rela]iile

lor sociale, f\r\ ca profesioni[tii s\ le exploreze direct. Dar cu toate acestea

cunoa[tem o serie de re]ele de leg\turi, deoarece un num\r de familii

care-[i abuzeaz\ copiii provin din aceea[i re]ea. De asemenea, s-a în-

tâmplat s\ fim contacta]i de un membru al re]elei de leg\turi sociale a

familiei sau ca acesta s\ fie prezent la vizite.

Deseori consider\m rela]iile sociale ca pe ceva sup\r\tor, ceva ce ne

deranjeaz\ munca [i de care ne-am distan]at, iar teama de a înc\lca con-

fiden]ialitatea a f\cut [i mai dificil\ explorarea acestora.

Aten]ia s-a concentrat în primul rând asupra p\rin]ilor, ceea ce ne-a

limitat interesul pentru leg\turile sociale ale copilului. Deseori [tim foarte

pu]in despre ele, cu atât mai mult cu cât sunt în schimbare.

„Con[tientizarea importan]ei rela]iilor scoate în eviden]\ necesitatea

de a explora posibilele dificult\]i [i resurse ale acestora. Evolu]iile din

practic\ [i cercetare sunt pe cale s\ ne dea o baz\ pentru evaluarea acestor

situa]ii” (Killén, 1997: 197).

Deseori apar conflicte între familii [i rela]iile lor. Aceste conflicte se

pot manifesta mai mult sau mai pu]in continuu sau din când în când. Ele

pot preceda ruperea contactului [i izolarea. Exist\ o rela]ie strâns\ între

func]iile parentale [i func]iile în alte roluri sociale. A[a cum a eviden]iat

147

Björk (1989), o re]ea nu se creeaz\ de la sine, ci individul este cel care o

creaz\ [i o men]ine. Poate fi v\zut\ ca oglind\ a personalit\]ii. Lumea

interioar\ a persoanei este proiectat\ în lumea exterioar\

Legat de ajutorul primit din partea re]elei de rela]ii sociale pot fi

men]ionate grupurile de sprijin sau de ajutor reciproc, care au caracter

preventiv de cele mai multe ori în cazul maltrat\rii copilului, dar sunt

eficiente [i în perioada ulterioar\ comiterii abuzului.

„Grupurile pentru p\rin]i sunt o parte din noile dezvolt\ri în abord\rile

în re]ea. Acestea reduc izolarea [i vin în întâmpinarea unor nevoi de

îngrijire. Rela]iile în grupul unde participan]ii d\ruiesc [i primesc, con-

tribuie la sporirea respectului de sine mai mult decât atunci când par-

ticipan]ii se afl\ într-o rela]ie de primire a ajutorului.

S-a accentuat [i s-a ilustrat educa]ia parental\. În acela[i timp, ele au

furnizat posibilit\]i pentru dezvoltarea unor func]ii sociale, împ\rt\[irea

[i rezolvarea problemelor [i dezvoltarea respectului de sine al p\rin]ilor”

(Killén, 1997: 398).

De asemenea, ajutorul vecinilor este foarte important [i util în cazul

familiilor care rela]ioneaz\ deficitar cu copiii lor. Ace[tia pot oferi sprijin

atât p\rin]ilor, cât [i copiilor, ori de câte ori este nevoie, mai ales în

situa]ii de criz\ pentru familie. Nu de pu]ine ori vecinii au fost cei care au

sesizat autorit\]ile despre cazuri de copii abuza]i sau [i-au oferit ajutorul

neoficial la îndep\rtarea situa]iei de maltratare [i/sau îmbun\t\]irea re-

la]ion\rii p\rin]i-copii.

Voluntarii sunt considera]i de asemenea ca având un rol important în

ajutorarea p\rin]ilor [i copiilor care au avut experien]a unui abuz. De cele

mai multe ori ace[ti voluntari sunt preg\ti]i pentru a oferi sprijin acestor

familii de c\tre profesioni[tii care instrumenteaz\ cazurile respective, iar

ajutorul lor const\ în satisfacerea unor nevoi specifice respectivelor fa-

milii sau ajutarea acestora în îndeplinirea anumitor activit\]i („prieteni de

familie” voluntari).

„Cei care ajut\ p\rin]ii ac]ioneaz\ ca „prieteni de familie” neprofe-

sioni[ti, pentru a suplini neajunsurile re]elei deficitare pe care o are adesea

familia” (Killén, 1997: 404).

Membrii familiei extinse (rudele) dar [i prietenii de familie constituie

de cele mai multe ori baza re]elei de rela]ii sociale a familiei respective,



148

sprijinul necondi]ionat [i permanent al acestora fiind deosebit de im-

portant în identificarea solu]iilor în situa]ii de criz\ (cum ar fi abuzul

asupra copilului) [i dep\[irea acestor situa]ii, sus]inerea moral\, afectiv\,

uneori economic\ [i îmbun\t\]irea calit\]ii vie]ii copiilor [i p\rin]ilor

afecta]i de situa]ia de maltratare.

Cea mai frecvent\ metod\ utilizat\ de c\tre speciali[ti în vederea i-

dentific\rii re]elei de rela]ii sociale a unei familii este metoda h\r]ii eco.

„Harta eco precizeaz\ locul unei persoane sau a familiei sale în contextul

social. La întocmirea ei se va folosi un set de coduri men]ionat în legend\.

Harta eco ofer\ r\spunsuri la urm\toarele întreb\ri (Hartman, A., 1983):

Care sunt rela]iile dintre membrii familiei?

Cum interac]ioneaz\ familia cu rudele, prietenii [i vecinii?

Membrii familiei au locuri de munc\?

Copii au acces la sistemul educa]ional?

Care sunt performan]ele intelectuale ale membrilor familiei?

Familia are un venit suficient pentru a acoperi cheltuielile de în-

tre]inere, hran\, transport, educa]ie?

Familia particip\ la activit\]i religioase, sociale, culturale?

Membrii familiei sunt marca]i de stres?” (Miftode, 2002: 198).

Din p\cate, nu întotdeauna re]eaua de rela]ii sociale a familiei are o

influen]\ pozitiv\ asupra membrilor familiei respective. Exist\ numeroase

cazuri când anumite rela]ii sociale au contribuit substan]ial la apari]ia

abuzului asupra copilului prin influen]a negativ\ exercitat\ de membrii

cercului social al p\rin]ilor asupra acestora din urm\; de asemenea, nu de

pu]ine ori abuzatorul provine din cercul social al familiei respective

(exist\ situa]ii când vecinii, prietenii c\rora p\rin]ii le-au l\sat sub su-

praveghere copilul îl abuzeaz\ fizic sau chiar sexual sau nu au grij\ de el,

copilul fiind astfel expus accidentelor care îi pericliteaz\ via]a etc.).

„Astfel de medii pot expune copiii la comportamente necritice din

partea adul]ilor în leg\tur\ cu violen]a, amenin]\rile, sexualitatea. Pot fi

atât copii care sunt maltrata]i acas\ cât [i copii care nu sunt. Copiii pot fi

adu[i în situa]ii în care „loialitatea” fa]\ de propria re]ea de rela]ii sociale

[i amenin]\rile din partea celui care abuzeaz\ s\ împiedice mult timp

descrierea abuzului” (Killén, 1998: 201).

149

Re]eaua de leg\turi sociale joac\ un rol central în func]ionarea familiei

[i în cre[terea copiilor. Cercul familiei influen]eaz\ copiii direct sau in-

direct prin p\rin]i [i alte contacte exterioare.

„Re]elele au fost private ca resurse, dar este la fel de important s\ ne

gândim c\ modelele [i contactele acesteia pot fi distructive”.

Deseori familiilor care î[i maltrateaz\ copiii le lipsesc rela]iile bune,

au cercuri sociale supraînc\rcate sau au conflicte importante în rela]ia cu

ele. Copiii supravie]uiesc cel mai bine maltrat\rii dac\ au un ata[ament

fa]\ de o persoan\ adult\ din re]ea, din afara familiei” (Killén, 1998: 202).

Rela]iile pot fi [i o resurs\ [i o piedic\. Pentru practica noastr\ este

important\ includerea unei analize a re]elei într-o evaluare exhaustiv\.

Este important s\ identific\m barierele care împiedic\ dezvoltarea de

rela]ii de suport [i poten]ialul pe care îl au familia, vecinii [i al]ii.

Astfel o importan]\ major\ o are re]eaua de servicii sociale specializate

[i profesioni[tii care intervin în situa]iile de abuz.

6.2.2. Re]eaua profesional\ [i echipa multidisciplinar\ de

interven]ie

Kari Killén (1998) în lucrarea Copilul maltratat afirma c\ «o in-

terven]ie eficace, centrat\ pe consolidarea raportului social de re]ea, ne-

cesit\ implicarea profesioni[tilor în vederea solu]ion\rii problemelor [i a

sprijinirii cu competen]\ a familiilor».

În cazul modelului de interven]ie social\ în re]ea, re]elele se alc\tuiesc

din personae exterioare sistemului de servicii [i din serviciile [i pro-

fesioni[tii implica]i în interven]ie. Astfel, avem dou\ tipuri de re]ele:

primar\ [i secundar\.

„Prin re]ea primar\ în]elegem «unitatea de via]\ social\ care grupeaz\

persoane care se cunosc [i care sunt unite unele cu altele prin leg\turi de

rudenie, prietenie, vecin\tate sau munc\»” (Brodeur, Rousseau, apud Mif-

tode, 2003: 480).

„Prin re]eaua secundar\ în]elegem acea form\ de reprezentare a in-

stitu]iilor sociale care au o existen]\ oficial\, sunt structurate în mod

precis, îndeplinesc func]ii specifice [i ofer\ servicii particulare” (Sanicola,

Lia apud Miftode 2003: 480).



150

Printre caracteristicile acestui tip de re]ea întâlnim:

nu apare în mod natural;

membrii re]elei î[i stabilesc rela]iile în func]ie de serviciile pe

care le furnizeaz\ sau pe care le primesc;

rolurile persoanelor implicate în re]ea determin\ natura rela]iilor

manifestate între ele;

factorii normativi (juridici) [i cei economici joac\ un rol mai

important în acest domeniu decât rela]iile de reciprocitate.

Profesioni[tii [i speciali[tii care intervin în cazurile de abuz asupra

copiilor, precum [i serviciile pe care ace[tia le ofer\, constituie re]eaua

secundar\ (sau profesional\) a familiei aflate în situa]ia de abuz asupra

propriului copil.

„În func]ie de serviciul la care se face semnalarea cazului de abuz se

formeaz\ [i echipa de intrerven]ie. În general, echipa va fi alc\tuit\ din

medic, asistent social, psiholog, jurist, poli]ist” (Miftode, 2003: 153).

Fiecare membru al echipei are sarcini precis descrise, prin specificul

profesiei [i al serviciului din care provine, dar, în acela[i timp, anumite

interven]ii vor fi mai pu]in specifice [i vor constitui sarcini comune pentru

to]i membrii echipei.

Medicul implicat în interven]ie, membru al echipei, poate fi pediatru,

medic de familie, neuropsihiatru, medicul din clinica de copii, având o

preg\tire special\ în domeniul prevenirii abuzului copilului.

„Func]ionarea echipei presupune desemnarea unei persoane-cheie

(persoan\ responsabil\, persoan\ releu) pentru caz. De regul\, persoana

cheie este asistentul social care are în acest rol, urm\toarele sarcini”

(Killén, 1998: 291):

1. s\ asigure corecta colectare [i înregistrare în documente a infor-

ma]iilor rezultate din interven]iile tuturor membrilor echipei;

2. s\ refere cazul la serviciile existente în comunitate;

3. s\ fie persoana de leg\tur\ între membrii echipei;

4. s\ fie persoana de contact pentru profesionistul care intervine într-

un anumit moment, legat de problemele care pot ap\rea;

5. s\ fie persoana de contact direct, permanent pentru caz;

6. s\ convoace [i s\ organizeze întâlnirile pentru discu]iile de caz;

151

7. s\ aib\ în permanen]\ o inventariere actualizat\ a nevoilor [i re-

surselor existente la indivizii implica]i, dar [i în comunitate, pentru cazul

dat;

8. s\ monitorizeze cazul.

Managementul de caz este impus de necesitatea optimiz\rii activit\]ii,

ceea ce nu se poate ob]ine f\r\ impunerea unor reguli sau principii de

proiectare, administrare, conducere [i control, f\r\ o gestionare a tuturor

activit\]ilor.

„Managementul poate fi definit opera]ional prin activit\]ile ce se im-

pun, obligatorii [i maniera epiric\, prin activit\]ile în fapt, prin ceea ce

asistentul social reu[e[te s\ fac\.

Criteriile de performan]\ care se a[teapt\ de la asistentul social ce pot

fi numite în cazul abuzului sunt” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative

Sociale, 2002: 124):

1. evaluarea ini]ial\ a cazului [i stabilirea caracteristicilor cazului;

2. evaluarea factorilor de risc prezen]i [i elaborarea unui plan pentru

asigurarea siguran]ei copilului;

3. evaluarea familiei din punct de vedere al riscurilor repet\rii a-

buzului;

4. identificarea necesit\]ilor psihice [i fizice ale copilului;

5. acordarea ajutorului de urgen]\ pentru copil [i familie;

6. identificarea nevoilor copilului [i familiei;

7. identificarea modalit\]ilor de interven]ie [i serviciilor ce pot in-

terveni pentru reducerea factorilor de risc ai abuzului;

8. dezvoltarea, împreun\ cu familia, a planurilor de interven]ie pentru

reducerea efectelor abuzului [i a elimin\rii/diminu\rii factorilor de risc;

9. stabilirea de acorduri cu familia pentru reducerea factorilor de risc;

10. evaluarea permanent\ a situa]iei [i a evolu]iei interven]iei;

11. hot\rârea momentului închiderii cazului.

Ne confrunt\m, de obicei, cu familii care sunt cunoscute de mai multe

servicii. Posibilit\]ile pe care fiecare profesie le are pentru observa]ie

variaz\ datorit\ diferitelor roluri [i servicii.

O evaluare comprehensiv\ depinde de integrarea observa]iilor dis-

parate. Acest proces necesit\ în]elegerea func]iilor [i obiectivelor prin-



152

cipale ale diferitelor servicii, contextul legilor cu care oper\m [i po-

sibilit\]ile [i limit\rile pe care le ofer\ acestea.

„Asisten]ii sociali au nevoie adesea s\ coopereze cu al]i profesioni[ti

pentru evaluarea anumitor aspecte ale situa]iei de îngrijire a copilului [i

ata[amentului s\u fa]\ de p\rin]i [i posibilii p\rin]i de plasament.

În familiile în care copilul este expus abuzului sexual, fizic, este ne-

cesar ca institu]iile de s\n\tate [i cele sociale s\ coopereze cu poli]ia [i

sistemul legal” (Killén, 1998: 291).

Tratamentul familiilor abuzive solicit\ o cooperare intermediar\ vast\.

A trata singur o familie în afara cadrului oferit de institu]ii este un de-

ziderat greu realizabil.

Cooperarea cu diferi]i profesioni[ti în cadrul protec]iei sociale pentru

copii este foarte important\.

„Este nevoie de o gam\ larg\ de abord\ri terapeutice la care pot con-

tribui multe grupuri profesioniste. Aceste abord\ri cuprind sprijin moral

[i ajutor din partea asistentului medical, ajutor acordat de consultantul

sau supervizorul din cas\, tratament în grup pentru copii [i p\rin]i, tra-

tament individual sau familial, pân\ la tratamente în institu]ie, abord\ri în

re]ea, tratament medical [i plasamente în alte familii etc.

Cooperarea între servicii are o func]ie important\ în faza preocup\rii,

a evalu\rii [i în faza tratamentului. Cooperarea va fi diferit\ în faze diferite

ale tratamentului” (Killén, 1998: 291).

Nici un profesionist luat izolat nu-[i poate asuma responsabilitatea

gir\rii unui caz de maltratare a copilului, în care exist\ riscul frân\rii

dezvolt\rii, al stop\rii sau al regresului [i chiar al mor]ii copilului victim\.

Fiecare membru al echipei este în acela[i timp reprezentantul unui

serviciu, astfel încât func]ionarea echipei multidisciplinare implic\ o in-

terven]ie la nivel inter-institu]ional.

„Întâlnirile echipei se planific\ prin planul de interven]ie care este un

document al interven]iei produs de echip\. Întâlnirile au rolul de com-

pletare reciproc\ a informa]iei asupra interven]iei [i în acela[i timp de

armonizare a ac]iunilor [i de concentrare a lor. Aceste întâlniri, [i mai ales

concluziile lor cu privire la procesul de interven]ie, sunt consemnate în

procese-verbale care vor r\mâne în dosarul cazului, la dispozi]ia mem-

brilor echipei care doresc s\ î[i verifice informa]iile” (Ionescu, 1999: 154).

153

Este îns\ un risc major ca activitatea echipei, bine selec]ionat\ [i

preg\tit\, s\ devin\ abuziv\ pentru copilul maltratat. Este un aspect care

adesea se pierde din vedere tocmai datorit\ pledoariei care se face în

favoarea interven]iei în echipa multidisciplinar\. Solicitarea copilului, de

c\tre fiecare membru al echipei, la repetarea relat\rii experien]ei tra-

umatizante reprezint\ o reiterare a abuzului [i astfel sentimentele copilului

sunt reactualizate. Reac]iile copilului pot fi variate. În]elegerea lor corect\

depinde de buna preg\tire a intervenientului. Copilul retr\ie[te eveni-

mentul care i-a atenuat, blocat sau produs un regres în dezvoltare. A[adar

echipa trebuie s\ î[i organizeze în a[a fel planul de interven]ie încât

relatarea copilului victim\ s\ se fac\ fa]\ de o singur\ persoan\ membr\ a

echipei.

„De aceea, planul de interven]ie [i activitatea de caz elaborate de

echipa interdisciplinar\ trebuie s\ aib\ în vedere câteva principii” (Io-

nescu, 2001, apud Miftode, 2002: 181):

Etica rela]iei în echip\ - gestionarea informa]iilor este mai grea atunci

când ele sunt împ\rt\[ite unui grup – lipsa discre]iei este o traum\ pentru

copilul abuzat, iar discern\mântul actorului social în stabilirea circum-

stan]elor în care el va transmite [i discuta date despre cazul respectiv,

reprezint\ m\sura profesionalismului [i competen]ei sale face trimitere la

valori morale ca dreptul la intimitate [i respect al persoanelor implicate.

Confiden]ialitatea este o cerin]\ expres\ pentru echipa în cadrul c\reia

se discut\ cazul. Înc\ de la începutul interven]iei familia [i copilul vor fi

preg\ti]i asupra demersului de discutare a cazului în echip\ explicându-li-

se scopul [i avantajele acestei proceduri. Ei au nevoie s\ aib\ încredere în

membrii echipei, s\ se simt\ liberi de a le încredin]a informa]ii [i pre-

ocup\ri [i s\ se simt\ confortabil discutând anumite subiecte. Explicarea

diferitelor forme de confiden]ialitate (exemple: doctor/pacient, preot/e-

noria[) copiilor [i p\rin]ilor contribuie la în]elegerea scopului interven]iei.

Decizia în echip\ cere ca rivalit\]ile [i orgoliile s\ fie dep\[ite, iar în

activitatea lor profesioni[tii sociali au mare nevoie s\ fie în]ele[i, motiva]i

[i sus]inu]i pentru a putea duce povara grea [i plin\ de încerc\ri emo]ionale

reprezentat\ de situa]ia de abuz asupra copilului.



154

Principiile de lucru ale echipei de interven]ie, alc\tuit\ din profesioni[ti

cu autoritate, sunt deschiderea, acceptarea [i toleran]a, iar respectarea

acestor principii de lucru între membrii echipei [i între ace[tia [i be-

neficiari va condi]iona eficien]a interven]iei.

Cooperarea între cele dou\ re]ele ale familiei, respectiv re]eaua primar\

(rela]iile sociale ale familiei cu comunitatea) [i re]eaua secundar\ (pro-

fesioni[tii care intervin [i serviciile specializate) prezint\ o importan]\

deosebit\, f\r\ aceast\ cooperare nefiind asigurat\ eficien]a interven]iei

în cazul abuzului asupra copilului.

Colaborarea cu comunitatea este foarte necesar\ în astfel de cazuri.

„Asisten]ii sociali care r\spund de caz trebuie s\ cunoasc\ bine re-

sursele comunitare, astfel încât acestea s\ fie utilizate în scopul culegerii

de informa]ii [i reducerii riscurilor de abuz ([i neglijare) [i s\ sus]in\

copilul [i familia” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002:

123).

6.3. Etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz

asupra copilului

Exist\ patru procese cheie în munca cu copiii [i familiile [i fiecare

dintre ele trebuie realizat ca s\ putem aduce îmbun\t\]iri în via]a copiilor

în dificultate. Aceste procese sunt evaluarea, planificarea, interven]ia [i

reevaluarea. În orice stadiu ar putea fi nevoie de referin]e din partea unei

alte agen]ii sau a comunit\]ii.

„Când un copil este referit unei agen]ii pentru protec]ia copilului,

începe procesul de protec]ie a copilului, printr-o evaluare ini]ial\ a si-

tua]iei copilului [i a ceea ce se va întâmpla, prin luarea m\surilor urgente

dac\ este necesar, prin conferin]e de caz unde este necesar [i prin re-

evaluare” (IXth ISPCAN European Conference onChild Abuse and Ne-

glect, 2003).

Copilul în dificultate este, conform legii, un copil a c\rui integritate

fizic\ [i moral\ este pus\ în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare

atunci când se apreciaz\ dac\ un copil se afl\ sau nu în dificultate este ce

155

s-ar întâmpla dac\ acest copil nu ar primi servicii [i care este efectul pe

care accesarea serviciilor l-ar avea asupra copilului.

6.3.1. Semnalarea (sesizarea) abuzului

A semnala situa]ia unui copil abuzat înseamn\ deja a-l proteja.

„Pentru a g\si o solu]ie corespunz\toare în fa]a unei situa]ii de risc [i/

sau abuz trebuie ca aceasta s\ fie semnalat\ mai întâi serviciilor com-

petente. În practic\ îns\ un num\r semnificativ de cazuri nu sunt semnalate

sau sunt semnalate prea târziu, atunci când consecin]ele asupra copilului

sunt deja prea grave sau chiar ireversibile” (Miftode, 2002: 186).

Factorii care sunt în rela]ie cu semnalarea:

factorii de tip legal;

caracteristicile profesionistului (a. forma]ia profesional\ - sta-

tistic, semnaleaz\ abuzul în primul rând medicii [colari, urma]i de

pediatri [i generali[ti; b. valorile morale);

experien]ele anterioare de semnalare;

caracteristicile victimei – se semnaleaz\ mai repede cazurile de

abuz în care victime sunt copiii foarte mici;

tipul de maltratare: abuzul fizic grav [i abuzul sexual sunt cel mai

frecvent semnalate;

caracteristicile maltrat\rii – frecven]a, gravitatea, actualitatea/

neactualitatea în media;

rela]ia dintre persoana care maltrateaz\ [i copilul respectiv;

gradul de dependen]\ a copilului;

calitatea probelor [i indiciilor.

Cine face sesizarea?

„Sesizarea se poate face de c\tre orice persoan\ care intr\ în contact cu

copilul [i care are cuno[tin]\ de comiterea unui abuz sau de înc\lcarea

drepturilor copilului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale,

2002, p. 117):

personalul medical care lucreaz\ cu copii: medici, asisten]i sociali

etc.;



156

profesioni[ti din domeniul s\n\t\]ii mentale: psihologi, psihiatri,

psihoterapeu]i, consilieri, psihopedagogi;

educatori, profesori;

poli]i[ti;

preo]i;

speciali[ti din cadrul serviciilor sociale: asisten]i sociali, juri[ti,

lucr\tori sociali etc.

copiii în[i[i;

O.N.G.-uri;

alte persoane din comunitate: vecini, rude etc.

Unde se face sesizarea?

„Sesizarea se face la Serviciul Public pentru Protec]ia Copilului

(SPSPC) – Direc]ia General\ Jude]ean\ pentru Protec]ia Drepturilor Co-

pilului, serviciul de Autoritate Tutelar\ din cadrul Prim\riei, Poli]iei sau

O.N.G.-uri care au activitate în domeniul protec]iei copilului” (Orga-

niza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 118).

Cine preia sesizarea?

Un lucr\tor din cadrul institu]iei sesizate înregistreaz\ sesizarea [i o

transmite serviciului specializat.

Cum poate fi f\cut\ [i ce trebuie s\ cuprind\ sesizarea?

Sesizarea poate fi direct\, telefonic sau în scris; persoana care face

sesizarea poate cere s\ se p\streze confiden]ialitatea asupra identit\]ii

sale.

Con]inutul sesiz\rii trebuie s\ cuprind\ informa]ii despre:

datele de identificare ale copilului (nume, vârst\, adres\);

date de identificare ale persoanei care se presupune c\ a comis

abuzul (nume, adres\, vârst\);

tipul de abuz reclamat;

locul unde s-a produs abuzul;

care au fost semnele care au determinat sesizarea abuzului de c\tre

reclamant etc.

157

Este foarte important ca informa]iile s\ fie prezentate cât mai detaliat

pentru a putea stabili forma de abuz sesizat\ [i veridicitatea informa]iilor.

6.3.2. Înregistrarea cazului

Se realizeaz\, conform procedurii institu]iei la care a fost f\cut\ se-

sizarea, în deplin\ confiden]ialitate [i cu respectarea normelor juridice.

Persoana care preia sesizarea trebuie s\ întrebe cine?, ce?, cum?, unde, de

ce? pentru a elimina, pe cât posibil, riscul ca sesizarea s\ aib\ la baz\ alte

motiva]ii decât cele de buni cet\]eni [i pentru a deduce gravitatea abuzului

[i nevoia de interven]ie imediat\.

6.3.3. Evaluarea ini]ial\

Evaluarea se raporteaz\ la no]iunea de risc, la pericolul pe care-l re-

prezint\ o situa]ie dat\ pentru copil. În acest sens, scopul evalu\rii este

aprecierea existen]ei vreunui pericol pentru copil [i a gradului de pe-

riculozitate a factorilor care pun în pericol dezvoltarea fizic\ sau/[i psihic\

sau chiar via]a copilului.

„Asistentul social are, prin mandatul s\u profesional, menirea de a

evalua dac\ standardele îngrijirii unui copil corespund sau nu criteriilor

„îngrijirii suficient de bune” sau, cu alte cuvinte, dac\ un anumit copil se

afl\ sau nu în primejdie. Standardele îngrijirii satisf\c\toare a copilului se

refer\ la gradul de siguran]\ prezentat de mediul în care tr\ie[te copilul”

(Roth-Szamosközi: 1999: 177).

Considerând calitatea îngrijirii copilului pe o ax\, la polul opus si-

guran]ei se situeaz\ riscul relelor tratamente ale copilului, care se pot

concretiza în periclitarea dezvolt\rii sale fizice, psihice sau chiar a vie]ii

sale.

Dup\ Killén, greut\]ile specifice investiga]iei protec]iei copiilor provin

din con[tientizarea importan]ei unui bun contact cu p\rin]ii, contact de

care va depinde munca ulterioar\ de interven]ie. Sarcina este îns\ dificil\

[i contradictorie pentru asistentul social care are ca interes prioritar bu-

n\starea copilului.



158

„Atâta timp cât copilul nu este în pericol acut, este important s\ în-

cerc\m s\ stabilim [i s\ men]inem o rela]ie în care p\rin]ii s\ se simt\

suficient de siguri, încât s\ poat\ vorbi despre copil, despre ei în[i[i [i

despre situa]ia lor. Aceasta înseamn\ ca ei s\ se simt\ în siguran]\ ... în

perioada în care sunt investiga]i” (Killén, 1997, apud Roth-Szamosközi

Maria: 179).

Pentru a putea interveni, cu scopul de a preveni situa]ia de maltratare

creat\ de p\rin]i „destul de buni”, este necesar ca p\rin]ii s\ fie capabili s\

recunoasc\ situa]ia de maltratare. O premis\ favorabil\ este, de asemenea,

dorin]a lor de a schimba situa]ia [i schimbarea se poate realiza printr-o

cooperare activ\. Motiva]ia cooper\rii este unul din factorii decisivi pen-

tru îmbun\t\]irea îngrijirii copilului.

Investiga]ia cere, înc\ de la primii pa[i, încercarea de a coopera cu

familia, pentru ca rela]ia astfel constituit\ cu ocazia primelor întâlniri s\

poat\ reprezenta o baz\ pentru interven]ia ulterioar\.

„Evaluarea ini]ial\ se refer\ la faza post-sesizare [i are la baz\ dou\

linii directoare:

informa]iile raportate s\ se înscrie în defini]ia abuzului;

cât de urgent\ este interven]ia” (Organiza]ia Salva]i Copiii/


Pentru a fi cât mai siguri de existen]a abuzului este necesar ca s\

parcurgem trei pa[i esen]iali:

1. culegerea de informa]ii suficiente pentru a se permite adoptarea

unei decizii asupra copilului;

2. evaluarea informa]iilor culese pentru a ne asigura c\ este posibil un

abuz;

3. verificarea informa]iilor primite pentru a avea garan]ia unui abuz.

„În general, investiga]ia ini]ial\ va cuprinde:

descrierea tipului de maltratare care constituie motivul îngrijor\rii

pentru serviciul de protec]ie a copilului;

aprecierea gradului de vulnerabilitate a copilului (în func]ie de

vârst\ [i gradul s\u de maturitate);

informa]iile despre persoana care presupunem c\ a comis abuzul

împotriva copilului;

159

informa]ii despre istoria de via]\ a p\rin]ilor [i atitudinea lor

actual\ privind copilul” (Roth-Szamosközi, 1999: 181).

Înc\ din aceast\ faz\ asistentul social se poate confrunta cu puternice

reac]ii emo]ionale ca urmare a constat\rii unui abuz. De aceea se re-

comand\ ca – deja în aceast\ faz\ de început – asistentul social s\-[i pun\

în aplicare bunele deprinderi de intervievare: s\ fie un bun ascult\tor, s\

nu trag\ concluzii pripite. În acest stadiu de început nu este nevoie de a

confrunta p\rin]ii, ci de a men]ine o atitudine neutr\, de nejudecare a

situa]iei, caracterizat\ mai mult de încercarea de a fi empatici [i de a

în]elege circumstan]ele care au condus la supozi]ia relelor tratamente.

Evaluarea ini]ial\ (sau investiga]ia) se concentreaz\ în general asupra

riscului la care este expus copilul în mediul familial.

„No]iunea de secven]\ dinamic\ risc-pericol a unit factorii predis-

ponibili [i cei situa]ionali, nu doar în interiorul [i în jurul familiei, dar [i

în re]eaua asisten]ilor sociali care au influen]\ asupra lor. Vorbim despre

copiii cu risc [i de asisten]ii sociali care î[i asum\ riscurile în deciziile pe

care le iau privind situa]ia copiilor afla]i sub supravegherea lor” (Cooper,

Ball, 1993: 76).

În procesul de evaluare ini]ial\ un rol important îl au ceilal]i speciali[ti:

personalul medical care poate fi implicat în identificarea naturii [i

gravit\]ii abuzului [i în evaluarea nevoilor medicale ale copilului [i/sau

familiei;

psihologii [i psihiatrii pot fi implica]i în evaluarea oric\rui presupus

abuz în validarea acestor ipoteze;

personalul din alte servicii comunitare de care familia sau copilul

au beneficiat în trecut pot fi surse de informare [i ac]iune în cazuri de

urgen]\;

poli]i[tii pot deveni membri ai echipei de investigare [i surs\ de

informa]ii în cazul în care abuzatorul este în baza de date a poli]iei sau a

avut loc sesiz\ri anterioare cu privire la alte abuzuri.

Evaluarea unui presupus abuz asupra copilului trebuie s\ se desf\[oare

într-o manier\ ordonat\, structurat\ pentru a ob]ine cât mai multe in-

forma]ii [i pentru a evalua riscurile [i siguran]a copilului.

„Odat\ ce se stabile[te existen]a unui abuz este important s\ se sta-

bileasc\ urgen]a interven]iei, în func]ie de gradul de risc în care se afl\



160

copilul [i tipul de abuz la care a fost supus” (Organiza]ia Salva]i Copiii/


Prima întrebare la care echipa multidisciplinar\ de interven]ie trebuie

s\ r\spund\ este: ce s-a petrecut [i gravitatea pericolului în care se afl\

copilul, [i nu cine a comis fapta.

Prima întrebare care se pune, ca [i prima m\sur\ care se ia, au ca scop

asigurarea securit\]ii copilului.

„Dac\ situa]ia prezint\ un grad mare de pericol pentru via]a copilului,

este necesar\ o m\sur\ imediat\ de protec]ie a copilului, care se poate

realiza prin internare de urgen]\ la un spital, de exemplu, ceea ce nu va da

de b\nuit p\rin]ilor [i va preveni dezvoltarea unei atitudini defensive din

partea lor” (Muntean, 2001: 136).

În cazul abuzului fizic, copilul necesit\ de cele mai multe ori spi-

talizare [i îngrijiri medicale corespunz\toare, ceea ce presupune scoaterea

copilului din mediul familial abuziv [i internarea acestuia (Acest lucru

este valabil [i pentru cazurile de abuz sexual sau de neglijare fizic\).

În acest caz, evaluarea [i investigarea situa]iei va continua dup\ ce s-a

luat m\sura de siguran]\ pentru copil. „Nu putem risca s\ l\s\m copilul s\

a[tepte în situa]ia abuziv\ pân\ la încheierea evalu\rii ini]iale a situa]iei în

care se afl\” (Muntean, 2001: 136).

În evaluarea ini]ial\ a situa]iei de abuz asistentul social va urm\ri

ob]inerea cât mai multor informa]ii, date, cu privire la apari]ia abuzului,

a caracteristicilor acestuia [i a contextului maltrat\rii.

Toate aceste informa]ii sunt ob]inute de la membrii familiei respective:

de la copilul abuzat, de la p\rintele abuziv, de la ceilal]i membri a familiei

(fra]ii copilului, p\rintele cel\lalt etc.), prin intervievarea acestora de

c\tre asistentul social (sau alt membru al echipei multidisciplinare).

„To]i membrii familiei trebuie intervieva]i individual pentru a se stabili

o rela]ie de încredere [i pentru a m\ri acurate]ea informa]iilor ob]inute”

(Wiehe, 1996, apud Miftode, 2002: 188).

De preferat este ca membrii familiei s\ fie intervieva]i în urm\toarea

ordine: copilul identificat, fra]ii sau al]i copii din cadrul familiei, adul]ii

care nu sunt presupu[i a fi comis abuzul, persoana care este presupus\ a fi

maltratat copilul, familia ca întreg.

161

„Fiecare întâlnire trebuie planificat\ [i trebuie s\ se ia în considerare

urm\toarele aspecte: locul în care se vor desf\[ura interviurile, durata,

frecven]a interviurilor [i num\rul persoanelor care particip\ la interviu”

(Miftode, 2002: 188).

Intervievarea copilului identificat

Scopul interviului ini]ial cu copilul este de a ob]ine informa]ii privind

abuzul, de a evalua siguran]a imediat\ a copilului [i de a ob]ine informa]ii

despre p\rin]i [i familie.

„Informa]iile pe care un manager de caz încearc\ s\ le ob]in\ de la

copil sunt urm\toarele: ce s-a întâmplat, când, unde [i cine a fost prezent;

starea actual\ a copilului; tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului; ca-

racteristicile copilului; programul zilnic al copilului; identitatea altor

persoane care au informa]ii despre starea copilului [i despre situa]ia fam-

ilial\; persoane care locuiesc împreun\ cu familia; rela]ia copilului cu

fra]ii, familia extins\ [i/sau alte persoane semnificative; percep]ia co-

pilului asupra rela]iilor dintre membrii familiei; percep]ia copilului despre

cum se rezolv\ problemele familiale; sentimentele [i rela]ia copilului cu

p\rin]ii [i fra]ii; comportamente sau sentimente neobi[nuite sau nepo-

trivite; descrierea (observarea) vecin\t\]ii, resurse disponibile [i gradul

de violen]\” (Miftode, 2002: 189).

Intervievarea copiilor ridic\ urm\toarele probleme: vocabularul li-

mitat al copiilor, specificul rela]iei adult-copil [i dificultatea copiilor de a

în]elege situa]ia de interviu. Din aceast\ cauz\, intervievatorul va trebui

s\ acorde o deosebit\ aten]ie construirii rela]iei dintre el [i copil, ex-

plicându-i scopul interviului, atragerea copilului pentru a-l implica în

interviu, precum [i sprijinirea copilului de a se sim]i confortabil.

Interviul cu copilul abuzat va viza, pe lâng\ ob]inerea informa]iilor

legate de abuz, aspecte [i probleme legate de percep]ia copilului asupra

propriei familii, precum [i elemente de educa]ie [i securitate legate de

situa]ia de abuz.



162

Intervievarea fra]ilor

Scopul acestor interviuri este de a evalua nivelul de vulnerabilitate al

fra]ilor, de a culege informa]ii despre natura [i gravitatea abuzului [i de a

ob]ine informa]ii suplimentare cu privire la familie – informa]ii utile în

evaluarea riscului de abuz asupra copilului identificat [i a fra]ilor s\i.

„Exemple de informa]ii pe care un manager de caz trebuie s\ le ob]in\

de la fra]i: caracteristicile, comportamentele [i sentimentele fra]ilor; in-

forma]ii despre presupusul abuz; dac\ au fost [i ei abuza]i [i dac\ da, cum,

unde, când, pentru cât timp; alte informa]ii despre p\rin]i (comportamente

frecvente, m\suri disciplinare, probleme) informa]ii care nu au putut fi

ob]inute de la copilul identificat sau confirmarea acestora” (Miftode,

2002: 195).

Intervievarea p\rintelui nonabuziv

În interviul cu p\rintele nonabuziv se urm\re[te aflarea informa]iilor

pe care acesta le [tie despre presupusul abuz, culegerea informa]iilor

legate de riscul abuz\rii [i determinarea capacit\]ii p\rintelui de a proteja

copilul (copiii) dac\ va fi cazul.

Astfel de informa]ii ar putea fi: „descrierea presupusului abuz, sen-

timente privind abuzul [i serviciile sociale; capacitatea de a proteja co-

pilul; metode de discplinare [i rela]ia cu copilul; rela]ia cu presupusul

p\rinte abuziv, roluri în familie; modul de rezolvare a problemelor; istoria

educa]ional\, consumul de droguri [i alcool; rela]iile cu familia extins\ [i

climatul de vecin\tate [i comunitate.

Intervievarea presupusului abuzator

„Scopul acestui interviu este de evaluare a rela]iilor presupusului a-

buzator la dezv\luirea abuzului [i culegerea altor informa]ii despre per-

soana sa [i despre familie în leg\tur\ cu riscul [i siguran]a copilului”

(Miftode, 2002: 195).

Exemple de informa]ii care pot fi ob]inute de la presupusul abuzator:

modul în care descrie ceea ce s-a întâmplat în leg\tur\ cu orice presupus

abuz; reac]ia sa la incident [i fa]\ de servciiile sociale; starea sa emo]ional\

actual\, mai ales privind posibilitatea de a r\ni pe viitor copilul; rela]ia sa

163

cu copilul [i cu al]i membri ai familiei; metode de comunicare [i nivelul

de afectivitate; consumul de alcool/droguri; rela]iile sale în afara familiei;

descrierea familiei (inclusiv situa]ia financiar\); permisiunea de a vedea

copilul; disponibilitatea de a accepta ajutor.

Încheierea împreun\ cu p\rin]ii

Dup\ terminarea interviurilor, asistentul social trebuie s\ reuneasc\

familia pentru: a rezuma informa]iile [i impresiile obi[nuite, a ar\ta in-

teresul fa]\ de familie [i a oferi informa]ii despre urm\torii pa[i, inclusiv

dac\ vor beneficia de asisten]\ sau dac\ va fi nevoie de interven]ia tri-

bunalului, a demonstra apreciere pentru participarea la acest proces.

6.3.4. Evaluarea familiei

„Odat\ stabilit\ existen]a abuzului asupra copilului [i luarea m\surii

urgente de protec]ie a copilului, se trece la etapa de evaluare a familiei.

Aceast\ ac]iune are drept scop identificarea cauzelor care au dus la

producerea abuzului, a factorilor de risc existen]i [i a m\surilor imediate

[i pe termen lung ce pot fi adoptate în cadrul planului de interven]ie”


În cazul abuzului asupra copilului se impune o evaluare detaliat\ a

situa]iei familiale pentru a se stabili dac\ mediul familial al copilului îi

poate satisface nevoile [i asigura dezvoltarea sau dac\ riscul la care este

expus copilul în familia sa biologic\ este prea mare, nu poate fi îndep\rtat,

[i îi pericliteaz\ acestuia dezvoltarea sau chiar via]a.

„Abuzul asupra copilului este mai mult decât un colaps parental sau o

criz\ de familie; el are o dinamic\ proprie ce presupune trecut, prezent [i

viitor. Foarte important este elementul «viitor», deoarece se poate în-

tâmpla ca p\rin]ii s\ prezinte la un moment dat o manifestare com-

portamental aberant\, cu risc minim de repetare [i atunci nu trebuie

întreprinse ac]iuni radicale de intrerven]ie” (Organiza]ia Salva]i Copiii/




164

Evaluarea familiei trebuie s\ cuprind\ urm\toarele elemente:

nivelul de trai asigurat copilului;

dezvoltarea copilului;

func]ionarea actual\ a familiei;

semnifica]ia istoriei familiei;

experien]e abuzive tr\ite de p\rin]i;

ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul;

care este pronosticul de schimbare;

care sunt efectele abuzului asupra celorlal]i membri ai familiei.

Factorii familiali care influen]eaz\ situa]ia copiilor sunt greu de sur-

prins în primul rând datorit\ întrep\trunderii lor.

„Punctele de reper recomandate în general pentru evaluarea rela]iilor

copilului cu p\rin]ii lor:

rela]iile dintre p\rin]i;

rela]iile de munc\ ale p\rin]ilor;

personalitatea p\rin]ilor [i rela]iile lor cu proprii p\rin]i;

re]eaua social\ a familiei în care cre[te copilul;

modul de asigurare a nevoilor de baz\;

îngrijirea s\n\t\]ii;

sentimentul de siguran]\ al copiilor (con[tiin]a de a fi proteja]i);

accesul la [coal\/educa]ie;

consumul de alcool/droguri;

probleme comportamentale ale copilului;

simptome posttraumatice;

caracteristici culturale/etnice;

caracterul de violen]\ domestic\;

caracteristici de îngrijire a copilului;

s\n\tatea psihic\, echilibru emo]ional;

conflicte cu legea, cu poli]ia;

elementele situa]iei materiale ale familiei” (Roth-Szamosközi, 1999:

194).

Evaluarea familiei dup\ modelul sistematic se bazeaz\ pe interviul

sistematic cu membrii familiei [i tinde în primul rând la depistarea acelor

atitudini dominante care pot conduce la v\t\marea copilului, iar în al

165

doilea rând, - ceea ce este tot atât de important – la evaluarea resurselor

energetice, emo]ionale, de suport intern sau extern ale familiei.

Competen]ele familiei sunt evaluate, din punct de vedere sistemic, [i

în func]ie de modul în care familia func]ioneaz\ în prezent raportat la

evolu]ia sa anterioar\. Genograma [i harta eco sunt dou\ tehnici ce pot

oferi informa]ii în acest sens.

„Genograma sau arborele familial descrie tipurile de rela]ii [i eve-

nimentele care s-au desf\[urat de-a lungul genera]iilor. Na[terea, decesele,

divor]urile, crizele [i alte evenimente semnificative din via]\ pot fi în-

registrate pe scurt. O prezentare de caz poate fi condensat\ în câteva

pagini” (Coulshead, 1993: 123). Genograma se completeaz\ de c\tre

asistentul social împreun\ cu familia [i ajut\ la dezv\luirea regulilor

nescrise ale familiei, secretelor. Citirea unei genograme pe mai multe

genera]ii poate conduce la sesizarea anumitor evenimente care se repet\

în familia respectiv\ cu o anumit\ frecven]\ (abuzul fizic, divor]ul).

„Ecomapa reprezint\ un instrument cu ajutorul c\ruia asistentul social

precizeaz\ grafic locul individului [i al familiei în context social evi-

den]iind natura rela]iilor existente, intensitatea conflictelor; ca [i geno-

grama, ecomapa se realizeaz\ cu ajutorul unor coduri [i simboluri care

exprim\ o gam\ variat\ de raporturi inter-individuale [i sociale ale su-

biec]ilor analiza]i” (Spânu, 1998: 162).

Pentru realizarea genogramelor [i ecomapelor asistentul social trebuie

s\ stabileasc\ raporturi autentice de comunicare cu membrii familiei,

ceea ce conduce la diminuarea treptat\ a semnifica]iilor miturilor [i ta-

buurilor aduse de genera]iile trecute care pot crea obstacole în rezolvarea

problemelor. Observa]ia, ca [i ascultarea activ\ sunt metode prin care

asistentul social contribuie la sprijinirea familiei realizând o proiectarea

grafic\ a rela]iilor din interiorul familiei, sau a raporturilor familiei ca

sistem cu alte sisteme, coordonând astfel procesul de schimbare în cadrul

familiei.

Pentru formarea unei imagini mai clare asupra mediului familial se

mai pot utiliza de c\tre profesioni[tii din echipa interdisciplinar\, teste [i

scale ca de exemplu Inventarul de simptome indicatoare a abuzului, Scara



166

coeficientului de stres parental, Inventarul de simptome indicatoare ale

traumei la copii, Scara pentru depistarea abuzului [i traumei.

Toate aceste informa]ii vor fi folosite în identificarea problemelor, a

factorilor de risc [i în elaborarea planului de interven]ie. Asistentul social

va stabili, de comun acord cu familia, scopurile [i sarcinile determinate

de planul de interven]ie.

„Con[tientizarea abuzului de c\tre membrii familiei [i uneori chiar de

c\tre abuzator, face ca sarcina asistentului social [i a echipei de interven]ie

s\ fie mai u[oar\ pentru c\ actorii principali vor fi motiva]i pentru schim-

bare. De asemenea, asumarea rolurilor stabilite în cadrul negocierilor de

elaborare a planului de interven]ie, va fi f\cut\ în mod con[tient [i res-

ponsabil” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 120).

6.3.5. Planificarea interven]iei

Dup\ evaluarea familiei urm\toarea etap\ este cea de stabilire a pla-

nului de interven]ie, care are la baz\ informa]iile culese de asistentul

social. În cadrul planific\rii interven]iei se stabilesc obiectivele ce trebuie

atinse, priorit\]ile, ce tip de interven]ie va fi folosit, care vor fi speciali[tii

implica]i etc.

„Planul de interven]ie se întocme[te pe baza unei evalu\ri complete a

tuturor factorilor implica]i, a nevoilor [i resurselor existente. Planul ca

concerta toate eforturile, într-o logic\ ]intit\ pentru reabilitarea copilului

[i schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii [i

educ\rii copilului” (Ionescu, 1999: 144).

Instrumentarea cazului reprezint\ mecanismul pentru protec]ia co-

pilului, reducerea riscurilor [i tratarea efectelor abuzului asupra copilului.

„Obiectivele planific\rii sunt:

identificarea, împreun\ cu familia, a strategiilor care vor ameliora

efectele abuzului;

furnizarea unui ghid clar [i specific de interven]ie pentru schim-

barea condi]iilor care au dus la producerea abuzului;

stabilirea unor indicatoare de evaluare a progresului clientului

pentru a m\sura eficacitatea interven]iei;

167

asigurarea unui cadru de lucru pentru punerea în practic\ a de-

ciziilor” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 121).

Planul de interven]ie se construie[te pentru cele trei niveluri ale in-

terven]iei:

1. nivelul inter-instu]ional [i multidisciplinar: la nivelul institu]iilor

implicate, planul va preciza responsabilit\]ile în fiecare din pa[ii con-

stituen]i ai planului general de interven]ie;

2. nivelul re]elei sociale: la nivelul re]elelor sociale, planul va i-

dentifica [i acorda responsabilit\]ile corespunz\toare unor persoane din

mediul de via]\ al copilului. Interven]iile la nivelul re]elei sociale vor

beneficia de o evaluare continu\ realizat\ prin supervizarea [i înregistrarea

rezultatelor de c\tre un specialist, membru al echipei de interven]ie;

3. nivelul individual, care presupune procese educa]ionale, terapeutice

[i de consiliere, concentrate pe unitatea de interven]ie (p\rinte, copil,

interac]iunea p\rinte-copil, familia).

„Planul de interven]ie, bazat pe evaluarea situa]iei, va fixa tipul de

interven]ie cel mai nimerit pentru fiecare actor implicat în maltratarea

copilului” (Ionescu, 1999: 145).

Obiectivele planului de interven]ie vor fi discutate [i cu beneficiarii:

copilul [i familia.

6.3.6. Interven]ia

Interven]ia în cazul abuzului asupra copilului este una sistemic\, co-

pilul fiind parte a sistemului familial, accentul punându-se pe modificarea

rela]iilor copilului cu ceilal]i membri ai sistemului.

„Interven]ia se centreaz\ pe urm\toarele dou\ direc]ii: juridic (sta-

bilirea unei m\suri de protec]ie a copilului [i stabilirea unei m\suri co-

rective pentru abuzator) [i recuperator (centrat\ pe copil, pe abuzator, pe

familie)” (Miftode, 2002: 198). Rezultatul optim în cazul copiilor supu[i

relelor tratamente de c\tre proprii p\rin]i ar fi ca, dup\ interven]ia în

familie, aceasta s\ r\mân\ intact\ [i copilul s\ poat\ tr\i în siguran]\, cu

un bun suport emo]ional, în cadrul propriei familii. Aceasta depinde îns\

de o serie de factori care privesc:



168

p\rintele abuzator (gravitatea abuzului comis, m\sura în care

p\rintele accept\ responsabilitatea faptelor comise, num\rul [i severitatea

celorlalte eventuale probleme ale sale – alcoolism, comportament violent,

boal\ psihic\, deficien]\ mintal\);

p\rintele care nu a comis abuzul (modul de reac]ie în urma

descoperirii comiterii abuzului asupra copilului, calitatea rela]iei sale cu

victima, dependen]a sa de persoana care a comis abuzul, num\rul [i

severitatea celorlalte eventuale probleme ale sale – alcoolism, compor-

tament violent, boal\ psihic\, deficien]\ mental\).

„Deoarece interven]iile cu p\rin]ii nu conduc obligatoriu la norma-

lizarea situa]iei în care se afl\ copilul victim\, iar acesta continu\ s\

întâmpine riscul de a fi maltratat de c\tre p\rin]ii s\i, în interven]iile cu

p\rin]ii este necesar\ o evaluare ini]ial\ [i permanent\ a [anselor de

reu[it\” (Ionescu., 1999: 157). Acest lucru se impune din dou\ motive:

exist\ familii care nu pot fi schimbate [i interven]ia va fi f\r\ succes

[i epuizant\ pentru intervenient;

copilul cre[te, se dezvolt\, se schimb\ în raport cu vârsta [i nu

a[teapt\ pân\ când interven]ia are succes.

Din aceste motive trebuie ac]ionat de urgen]\ în interesul copilului.

Uneori, în interven]iile în situa]ii de maltratare a copilului exist\ tendin]a

de a neglija p\rintele abuziv [i de a concentra interven]ia pe copil f\r\ a

lua în aten]ie agresorul (p\rintele). Ambele atitudini sunt cu atât mai

d\un\toare în interven]ie cu cât sunt mai rigide [i împ\rt\[ite de to]i

membrii echipei de interven]ie.

Familia reprezint\ mediul natural de via]\ al copilului, iar acesta are

nevoie de familie. Dac\ interven]ia se face pentru interesul suprem al

copilului, atunci familia copilului trebuie s\ redevin\ func]ional\ [i apt\

de a primi [i cre[te copilul. Lucrul cu p\rin]ii copiilor devine o verig\

obligatorie a interven]iilor pentru rezolvarea situa]iilor de abuz a co-

pilului. Ceea ce poate diferi de la un caz la altul, în leg\tur\ cu familia,

sunt modalit\]ile de interven]ie.

P\rin]ii au [i ei nevoie de o experien]\ emo]ional\ pozitiv\, s\ simt\ c\

exist\ o preocupare pentru ei ca fiin]e umane, c\ sunt ap\ra]i. Dac\ scopul

interven]iei este modificarea atitudinii parentale [i a practicilor de cre[tere

169

a copiilor, acestea pot fi mediate de personal paramedical: asistent social,

voluntar, educatorul de la gr\dini]\ sau personalul din centre specializate.

„În anumite condi]ii interven]ia poate ap\rea beneficiarilor ca fiind

punitiv\. Acest sentiment de vin\ [i de pedeaps\ pentru cele petrecute îl

tr\iesc familiile atunci când interven]iile sunt intruzive [i în consecin]\

distructive.

Plasarea imediat\ a copilului înafara familiei, în institu]ii de protec]ie,

practic\ frecvent\ în România, absen]a unui dialog necesar, d\ familiei

sentimentul de culp\ [i pedeaps\. Atât copilul cât [i familia î[i vor pierde

încrederea c\ pot fi ajuta]i [i c\ situa]ia poate fi corectat\. Interven]iile

punitive nu rezolv\ nimic ci, dimpotriv\, se adaug\ compunându-se vec-

torial cu abuzul tr\it de copil” (Ionescu., 1999: 158).

P\rin]ii pot manifesta deseori reac]ii defensive, care împiedic\ co-

municarea sincer\ [i reparatorie. Abilit\]ile intervenientului de a dep\[i

aceste reac]ii se bazeaz\ pe în]elegere [i toleran]\. Empatia are rolul de a

dezv\lui baza unor reac]ii mai greu de descifrat.

În comunicarea cu p\rin]ii abuzivi intervenientul î[i ofer\ sprijinul [i

disponibilitatea.

Cel mai important lucru de care membrii echipei de interven]ie trebuie

s\ ]in\ cont în decizia final\ pe care o adopt\ în cadrul interven]iei este

gradul de risc care amenin]\ copilul în mediul familial [i factorii care

predispun la abuz, dar [i cei care pot sc\dea riscul v\t\m\rii copilului.

„Rolul asistentului social este de a decide asupra nivelului de risc

(grav, mediu, sc\zut), care amenin]\ copilul. Decizia nu se va putea lua

numai pe seama factorilor care evalueaz\ primejdia, respectiv compor-

tamentul persoanei care poate pune copilul în pericol. Analiza va trebui s\

raporteze reciproc ac]iunea factorilor cu tendin]\ de a cre[te riscul v\t\-

m\tii. Un astfel de exemplu este modelul propus de Walker pentru e-

valuarea riscului de abuz fizic” (Roth-Szamosközi, 1999: 206).



170

Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, dup\ Walker,

1988.

Modelele constituite în sprijinul asisten]ilor sociali ajut\ la elaborarea

unui plan mental, pe baza c\ruia se pot raporta reciproc factorii pre-

dispozan]i [i compensatori la riscul de abuz.

Pe baza tututor categoriilor de factori obiectivi [i subiectivi enumera]i,

în privin]a evalu\rii necesit\]ii de interven]ie se pot diferen]ia trei tipuri:

1. cazuri de risc major – care se preteaz\ la ocrotirea copilului de

c\tre autorit\]i;

2. cazuri de risc minor – care provoac\ o atitudine de îngrijorare din

partea autorit\]ilor, concretizat\ în încerc\ri de îmbun\t\]ire a situa]iei

copilului [i de înl\turare a pericolului;

3. cazurile lipsite de risc.

Caracteristici ale

făptuitorului

Caracteristici ale celui care nu comite abuz

Caracteristici ale copilului

Context social

Context situaţional Rezultantă

Risc crescut: sunt prezenţi numeroşi factori de personalitate predispozanţi la abuz, alături de lipsa unor persoane de susţinere



Risc crescut: se constată prezenţa a multor factori de risc serios

Risc crescut: nivel ridicat de stres situaţional

Abuz

Risc minor: sunt prezenţi numeroşi factori de personalitate predispozanţi la abuz



Risc minor: se constată prezenţa a multor factori de risc

Condiţii de stres situaţional moderat

Risc scăzut: personalitate adaptată, fără factori predispozanţi la abuz



Risc scăzut: se constată prezenţa unor factori de risc

Condiţii de stres situaţional scăzut

Lipsa abuzului

171

În cazurile interven]iei, utilizându-se metoda rezolv\rii de probleme [i

a centr\rii pe sarcin\, se vor fixa problemele, se vor avea în vedere re-

sursele, se vor planifica ]elurile [i modalitatea de a le ob]ine.

Acest tip de planificare a interven]iei se va relua în cazul fiec\ruia din

componentele sistemului luat în calcul: persoana abuzatorului, persoana

care nu comite abuzuri, copilul victim\ însu[i, contextul social [i situa]ia

stresant\ care poate declan[a abuzul.

Pe baza analizei familiilor se pot desprinde urm\toarele tipuri de

decizii (Coulborn, 1993, apud Roth-Szamosközi, 1999: 209):

Tipul 1

În cazul ob]inerii unor informa]ii pozitive privind atât cel care a comis

abuzuri, cât [i membrul familiei care ofer\ suport, se vor aplica etapele

terapiei de familie, în scopul reunific\rii ei. Se vor fixa urm\toarele o-

biective:

reducerea la minimum a riscului repet\rii abuzului de c\tre f\ptuitor,

prin îndep\rtarea acestuia de copil [i acordarea unei terapii individuale;

terapie individual\ pentru copilul abuzat;

terapie individual\ pentru p\rintele care ofer\ suport copilului;

terapia cuplului persoana f\ptuitoare-persoana care ofer\ suport;

reunirea familiei [i continuarea terapiei familiale.

Tipul 2

În cazul ob]inerii unor informa]ii negative privind abuzatorul [i de

informa]ii pozitive privind membrul de familie care ofer\ suport, se vor

ini]ia m\suri care s\ conduc\ la îndep\rtarea f\ptuitorului de familie,

urmat\ de:

terapie individual\ pentru copil;

terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ copilului suport;

terapie individual\ cu p\rintele f\ptuitor.

Tipul 3

În cazul ob]inerii unor informa]ii negative privind membrul de familie

care ar trebui s\ ofere suport (o stare acut\ de depresie) [i informa]ii



172

pozitive privind f\ptuitorul, se recomand\ plasarea temporar\ a copilului

pentru îngrijire (într-o familie/institu]ie). Se vor lua urm\toarele m\suri

care s\ gr\beasc\ revenirea copilului în familia proprie:

terapie individual\ pentru copil, oferindu-i suport pentru trauma

suferit\ [i pentru separarea de p\rin]i;

terapie individual\ pentru ambii p\rin]i: reabilitarea p\rintelui care

nu a comis abuzuri va permite revenirea copilului în familia proprie [i

reevaluarea situa]iei;

terapia cuplului;

terapia familiei;

reunificarea gradual\ a familiei.

Tipul 4

În cazul ob]inerii unor informa]ii negative din partea ambilor p\rin]i,

se recomand\ plasarea pe termen lung, sau chiar permanent\ a copilului

în îngrijire (într-o familie/institu]ie). Se vor lua urm\toarele m\suri:

dec\derea din drepturi p\rinte[ti;

terapia individual\ a copilului;

terapie pentru p\rin]i-substitut.

„M\sura de interven]ie cea mai des folosit\ const\ în scoaterea co-

pilului din mediul abuziv [i plasarea temporar\ a acestuia în afara familiei.

M\sura este uneori traumatizant\ pentru copil, acesta tr\ind dilema celui

abuzat, dar [i a celui îndep\rtat din familie” (Miftode, 2002: 201).

Aceste m\suri de protec]ie a copilului se iau în temeiul O.U.G. 26/

1997 de c\tre Comisia pentru Protec]ia Copilului la propunerea Direc]iei

pentru Protec]ia Copilului, în cazul în care r\mânerea acestuia în mediul

familial este contraindicat\. Aceste m\suri sunt (Organiza]ia Salva]i Co-

piii/Alternative Sociale, 2002: 145):

plasament în regim de urgen]\;

plasamentul copilului la o familie sau persoane din familia l\rgit\;

plasamentul copilului într-o familie asistat\;

plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un

organism privat autorizat;

173

încredin]area copilului unei persoane, familii sau organism privat

autorizat;

încredin]area provizorie a copilului c\tre serviciul public spe-

cializat;

încredin]area copilului, în vederea adop]iei, în ultim\ instan]\.

Pentru eficien]a interven]iei în situa]ii de maltratare a copilului [i mai

ales pentru prevenirea unor noi abuzuri, este absolut necesar\ [i o ac]iune

la nivelul mediului, comunit\]ii, a serviciilor specializate, deoarece f\r\ o

schimbare a mentalit\]ii sociale vizavi de fenomenul abuzului asupra

copilului, eficien]a interven]iei pe termen lung este pus\ sub semnul

întreb\rii.

Se impune, din acest punct de vedere, acordarea unei aten]ii deosebite

abord\rii p\rin]ilor prin re]eaua social\ din jurul lor, [i prin grupurile de

sprijin (pentru victime, familii [i agresori); prin supervizarea continu\ a

acestor alternative în interven]ie de c\tre reprezentan]ii servciilor sociale,

acestea se dovedesc eficiente [i reduc considerabil riscul apari]iei de noi

abuzuri asupra copiilor, o mare parte din specificul acestor interven]ii

fiind educativ.

De asemenea, de o real\ importan]\ în abordarea situa]iilor de abuz

sunt campaniile de sensibilizare la nivelul comunitar [i politic care in-

fluen]eaz\ contextul socio-cultural al interven]iilor.

„Func]ionarea re]elelor este condi]ionat\ de nivelul de educa]ie a co-

munit\]ii. Educa]ia determin\ sensibilitatea [i disponibilitatea oamenilor

de a ajuta. S-a dovedit c\ largile campanii de sensibilizare a comunit\]ii

au ca efect o reducere semnificativ\ a cazurilor, în special a abuzului [i

neglij\rii fizice” (Miftode, 2002: 201).

6.3.7. Evaluarea final\

Varietatea tipurilor de interven]ie utilizate în protec]ia copilului im-

plic\ raportarea rezultatelor la criterii foarte diferite, adoptate carac-

teristicilor clientului [i specificului muncii.

„Evaluarea final\ a efectelor ob]inute se face prin raportarea a[tep-

t\rilor (incluse în obiective) la rezultatele reale, concrete (schimb\rile



174

reu[ite, drumul parcurs, par]ial sau total, eventualele reajust\ri ale de-

mersului [i scopului” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale,

2002: 122).

Se urm\re[te siguran]a copilului, reducerea riscurilor de abuz, par-

ticiparea beneficiarilor, atingerea obiectivelor intermediare [i finale.

Aceast\ etap\ trebuie s\ implice familia în con[tientizarea [i deter-

minarea comportamentelor observabile modificate în urma interven]iei.

Ea se face prin întâlniri periodice de grup, atât cu echipa, cât [i cu familia.

Evaluarea este un proces complex, menit s\ contribuie la îmbun\t\]irea

practicii. „Pentru ca evaluarea s\ poat\ fi considerat\ eficient\, ea trebuie

planificat\ de la începutul interven]iei. deci, proiectul unei interven]ii va

trebui s\ cuprind\ indicatorii evalu\rii, indicatori m\surabili care s\ indice

schimbarea” (Miftode, 2002: 204).

De exemplu, în evaluarea eficien]ei plasamentului unui copil abuzat

]inem seama de urm\toarele: s-a respectat durata stabilit\ ini]ial, în familia

natural\, s-au eliminat/minimalizat cauzele care au condus la m\surarea

plas\rii copilului în afara familiei, s-au atins obiectivele de interven]ie în

favoarea copilului – evaluate la niveluri diferite: s\n\tate, educa]ie, rela]ii

interpersonale, dezvoltare emo]ional\, cre[terea stimei de sine, reducerea

nivelului de stres etc.

Hill et al. (1996) [i al]ii consider\ c\, în general, în procesul de evaluare

a rezultatelor muncii sociale, dar în special atunci când interven]ia vizeaz\

copiii, trebuie luat\ în considerare [i opinia persoanei pe care s-a cercetat

interven]ia (a clientului).

„De asemenea, se vor lua în considerare evalu\rile din partea par-

ticipan]ilor implica]i în procesul asist\rii, ca de exemplu cele ale cadrelor

didactice, bunicilor, ale celorlalte rude, ale medicilor etc.” (Roth-Sza-

mosközi, 1999: 215).

Evaluarea rezultatelor nu înseamn\ întotdeauna sfâr[itul interven]iei

ci o faz\ pentru o posibil\ reconsiderare a activit\]ii, pentru un nou

început, mai ales dac\ problema nu a fost definitiv rezolvat\.

175

6.3.8. Închiderea cazului

Se consider\ cazul închis atunci când factorii de risc care au dus la

abuz s-au redus sau au încetat s\ mai existe [i familia este capabil\ s\

r\spund\ nevoilor copilului f\r\ ajutorul serviciilor sociale.

„Uneori cazurile se închid datorit\ rezisten]ei familiei la procesul de

interven]ie iar alteori prin preluarea copilului de institu]iile de protec]ie

social\” (Organiza]ia Salva]i Copiii/Alternative Sociale, 2002: 123).

6.4. Obiective [i dileme în protec]ia copilului [i prevenirea

abuzului

Dac\ lu\m în considerare frecven]a mare a cazurilor de abuz a copiilor

în comunit\]ile noastre, banalitatea [i simplitatea unor cazuri dublate de

consecin]ele dramatice la care conduc interven]iile f\cute cu autoritate [i

lips\ de în]elegere, nevoia cre\rii unor servicii pentru familie [i copil se

impune cu stringen]\.

„Crearea oric\rui serviciu de specialitate trebuie s\ înceap\ cu for-

marea speciali[tilor [i cu asigurarea unei superviz\ri a intervenien]ilor.

Pentru c\ suntem la început de drum, inspirându-ne din experien]a

acumulat\ în alte ]\ri, putem evita e[ecurile inerente înv\]\rii prin în-

cercare [i eroare. Realitatea noastr\ socio-economic\ nu permite copierea

unor servicii, proiecte, interven]ii din alte culturi, dar informa]ia corect\

asupra dezvolt\rii lucrurilor în alte p\r]i ale lumii ne poate inspira [i

orienta propriul drum” (Ionescu, 1999: 161).

Educarea comunit\]ii ar facilita crearea re]elelor în jurul familiilor [i,

de asemenea, ar reduce inciden]a abuzurilor în cazul p\rin]ilor care sunt

deruta]i de sarcina de a disciplina copilul [i încapabili s\ imagineze singuri

solu]ii în situa]iile provocatoare create de un copil mai dificil.

Trebuie s\ dezvolt\m o implicare comunitar\ larg\. Sunt necesare

ac]iuni educative care s\ dezvolte sentimentul responsabilit\]ii [i al im-

plic\rii în ceea ce se întâmpl\ copiilor [i familiilor din vecin\tatea noastr\.



176

Aceast\ atitudine poate fi garan]ia func]ion\rii serviciilor, a cre\rii de noi

servicii de calitate [i chiar a dezvolt\rii legisla]iei.

Mentalitatea comunit\]ii cu privire la fenomen devine esen]ial\ în

momentul ini]ierii unor servicii de specialitate.

Exist\ deja experien]e care se constituie ca argumente ale afirma]iei.

Astfel, au fost înfiin]ate linii telefonice de urgen]\ pentru semnalarea

cazurilor de maltratare. Deoarece comunit\]ile din România au înc\ au un

mare grad de toleran]\ fa]\ de violen]\ [i o sensibilitate foarte sc\zut\ fa]\

de gravitatea consecin]elor maltrat\rii copilului, apelurile telefonice sunt

îns\ rare. În plus, mentalitatea este puternic impregnat\ de ideea vie]ii

private a familiei: «Rufele murdare se spal\ în familie».

„În sensibilizarea opiniei publice, sunt absolut indispensabile stabilirea

urm\toarelor etape: percep]ia [i recunoa[terea fenomenului, detectarea [i

monitorizarea acestuia, urmând apoi solu]ionarea printr-o terapie com-

plex\, mai ales în cadrul unei preven]ii primare eficiente. În procesul de

detectare [i recunoa[tere, un rol important revine mass-mediei. Prin in-

terven]ia unor profesioni[ti, dar [i prin specializarea unor ziari[ti, se impun

campanii de educare a publicului în problemele copilului” (Sursa: http://

www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2001). Majoritatea p\-

rin]ilor nu [tiu cum s\-[i educe copiii – fie îi neglijeaz\, fie îi supra-

protejeaz\ [i numai arareori îi maturizeaz\, printr-o sensibilitate cu sarcini,

pe m\sura lor, recompensate, ulterior, cu aprecieri care le construiesc

încrederea în sine, [i de aceea, ei nu pot fi culpabiliza]i pentru lucruri pe

care nu le cunosc.

De aici, apare nevoia imperativ\ a unor programe de educa]ie pa-

rental\. În plus p\rin]ii trebuie în]ele[i, întrucât [i ei poart\ povara pro-

priilor experien]e negative din copil\rie, de care nu s-au eliberat.

Mass-media reprezint\, în acela[i timp, veriga central\ în rela]ia dintre

O.N.G.-uri [i institu]iile guvernamentale. O.N.G.-urile fiind, de regul\,

ca ini]iative, cu un pas înaintea politicii autorit\]ilor, ar trebui sprijinite de

acestea, [i nu obstruc]ionate. Necesitatea modific\rii mentalit\]ilor noastre

poate avea loc printr-un program na]ional de educa]ie [i formare, centrat

pe copil [i pro-copil.

Modificarea legisla]iei în domeniul protec]iei copilului este de ase-

menea un obiectiv important avut în vedere de autorit\]ile [i speciali[tii

177

în domeniu. O legisla]ie adecvat\ vizavi de abuzul asupra copilului ar

facilita considerabil munca de interven]ie a profesioni[tilor în aceste

cazuri.

În prezent, legisla]ia român\ nu opereaz\ cu termenii juridici de abuz

[i neglijare la copil. În art. 109, Cod penal, apar men]iuni vagi despre

„relele tratamente aplicate minorului”. În ceea ce prive[te agresorul, la

sanc]iunile prin deten]ie, legisla]ia român\ nu ofer\ alternativa unor re-

educ\ri prin tratament psihoterapeutic a acestuia, a recuper\rii lui psiho-

afective, cum se întâmpl\ în Occident.

„For]area cadrului juridic nu se poate realiza decât printr-o presiune

asupra politicienilor, parlamentarilor, prin spargerea „conspira]iei” t\cerii

la nivel na]ional [i prin formarea unui curent de opinie ferm de con-

damnare a abuzurilor. Acest deziderat a devenit, îns\, realitate abia dup\

1990, când România a aderat [i a ratificat mai multe conven]ii [i tratate

interna]ionale în materie de protec]ia copilului, [i pe baza acestora, a

elaborat [i adoptat o legisla]ie modern\, compatibil\ cu cea european\,

care vizeaz\ respectarea drepturilor copilului, îns\, din nefericire, nu este

suficient mediatizat\ [i cunoscut\, mai ales în rândul popula]iei” (Sursa:

http://www.cmsc.ro/abuzcopii.html, consultat pe 11.10.2001).

Prevenirea abuzului asupra copilului este un demers etic [i prioritar în

domeniul protec]iei copilului [i o ac]iune imperios necesar\ a serviciilor

sale.

„Exist\ în general trei tipuri de prevenire pe care asistentul social

poate s\ le aplice:

Primar\, care se adreseaz\ unui segment de popula]ie. Exemplu:

programe cu elevii pentru combaterea abuzului;

Secundar\. care se practic\ în mediile disfunc]ionale [i cu situa]ii

de risc sporit;

Ter]iar\, care se adreseaz\ mediilor în care abuzul deja exist\ [i al

c\rei scop este s\ reduc\ recidiva [i factorii de risc” (Organiza]ia Salva]i

Copiii/Alternative Sociale, 2002: 128).



178

Obiectivele principale în prevenirea maltrat\rii copilului ar putea fi

grupate astfel (Palicari, 2001):

Reperarea situa]iilor de risc.

Informarea/formarea copiilor ca:

S\ [tie s\ spun\ NU!

S\ solicite ajutor;

S\-[i cunoasc\ drepturile;

S\ capete stima de sine;

S\ [tie la cine s\ apeleze în caz de nevoie.

Formarea adul]ilor [i crearea cadrului legislativ adecvat.

Cooperarea cu p\rin]ii [i copilul în vederea stabilirii alternativelor.

Activităţi de prevenire în

domeniul medical

Acţiuni în comunitate

Acţiuni în şcoală

Activităţi de prevenire

Desfăşurate de servicii publice şi

O.N.G.-uri

Acţiuni în familie

Vizite la domiciliul noilor născuţi

Grupuri de ajutorare şi autoajutorare

Educaţie pentru copii care să-i înveţe cum să se protejeze

Educaţia părinţilor Suport pentru familii aflate în criză

Programe de suport pentru copiii cu nevoi speciale

Programe de prevenire a

sărăciei

Politici care să elimine pedepsele

fizice

Programe de ajutorare a părinţilor

Monitorizare pentru

familiile cu risc crescut

Consiliere pre şi post natală

Campanii media

Programe pentru copii

cu nevoi speciale

Servicii de intervenţie în criză

Programe de educaţie şi ajutorare pentru familiile cu risc crescut

Susţinerea reţelelor naturale de sprijin

Educaţie pentru viaţa de familie

Tratament pentru copilul abuzat Consiliere

Educaţie pentru părinţi

Programe integrate în curriculum şcolar cu privire la abuz

Acţiuni de prevenţie multidisciplinare

179

Elaborarea unui cod de „bune practici” în acord cu deontologia

profesional\.

Crearea unui cadru opera]ional de semnalare a oric\rei forme de

abuz sau neglijare [i a unui sistem de interven]ie eficient.

Luarea în îngrijire, în echip\ multidisciplinar\ a tuturor cazurilor

cu risc, a copiilor maltrata]i [i a familiilor acestora.

Pateneriat cu presa [i dezvoltarea re]elelor de sprijin.

Preg\tirea profesioni[tilor pentru prevenirea maltrat\rii copiilor în

familii.

„Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii se

poate realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a actorilor

sociali cu privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice, medicale [i

sociale ale fenomenului. De aceea, se impun elaborarea [i derularea de

programe, metodologii [i servicii pentru prevenirea [i interven]ia în ca-

zurile de abuz [i neglijare.”(Revista de Asisten]\ Social\, nr. 1/2003,

Bucure[ti).



180

Cap. VII - Studii de caz

Studiu de caz nr. 1

Prezentarea problemei

Copilul M.T., n\scut la 30.04.1993 în Ia[i, locuie[te împreun\ cu tat\l

[i cu bunicii paterni într-o cas\ dintr-un cartier ie[ean. P\rin]ii b\ie]elului

au divor]at în 1997, iar copilul a fost încredin]at prin hot\râre judec\-

toreasc\ tat\lui (deoarece, la acea dat\, mama minorului nu avea o locuin]\

proprie).

Tat\l are un comportament abuziv fa]\ de copil [i de cele mai multe ori

îl trateaz\ ca pe un mic „anim\lu]”, desconsiderându-l [i interzicându-i o

mul]ime de lucruri (de altfel normale pentru vârsta copilului), de multe

ori amenin]ându-l cu b\taia sau încuindu-l în cas\.

Tat\l minorului are aceast\ conduit\ fa]\ de copil de când este adeptul

cultului religios „Oastea Domnului”. Bunicii paterni ai copilului au putere

limitat\ în ceea ce prive[te reglarea comportamentului tat\lui fa]\ de

copilul lui; p\rerile lor nu sunt luate în considerare de c\tre tat\, acesta

spunând c\ el este cel care [tie cel mai bine cum s\ î[i creasc\ [i s\-[i

educe copilul.

Minorului M.,T. nu i s-a permis s\ p\streze rela]ia cu mama sa dup\

divor], tat\l interzicându-i cu des\vâr[ire s\ o vad\. Cu toate acestea,

mama copilului îl viziteaz\ pe acesta în casa bunicilor când tat\l este la

serviciu, dar f\r\ a intra în cas\ (la geam sau în spatele u[ii: minorul este

181

de multe ori încuiat în cas\, pân\ vine tat\ de la serviciu). Mama copilului

(în prezent rec\s\torit\) dore[te s\-l ia pe copil, dar tat\l se împotrive[te,

neconsiderând-o „în stare s\ creasc\ un copil”.

Bunicii paterni dezaprob\ regimul abuziv [i teroarea psihic\ în care

este nevoit s\ tr\iasc\ nepo]elul lor, care de altfel este un copil cuminte [i

bun la înv\]\tur\, dar nu se pot împotrivi voin]ei tat\lui, care este în

general agresiv, recalcitrant [i nu suport\ s\ fie contrazis sau s\ primeasc\

sfaturi.

Nemaiputând s\ suporte regimul abuziv al tat\lui, copilul M., T. a

fugit de la domiciliu în luna mai a anului 2002, fiind g\sit pe strad\,

plângând la por]ile oamenilor, de doamna V.,A., care a sesizat Direc]ia de

Asisten]\ Social\ Ia[i pentru a g\si o form\ de ocrotire pentru minorul în

cauz\.

Sesizarea cazului

1. Date de identificare ale persoanei care a sesizat abuzul: V.,A.

asistent maternal;

2. Date de identificare ale copilului: M.,T. (9 ani), jude]ul Ia[i;

3. Date de identificare ale presupusului abuzator: M.,G. (49 ani), tat\l

copilului;

4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic [i neglijare;

5. Institu]ia la care a fost sesizat cazul: Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i.

Cazul copilului M., T. a fost sesizat Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i

de c\tre doamna V., A. (asistent maternal). Aceasta l-a g\sit într-o di-

minea]\ pe copil plângând în strad\. Copilul era îmbr\cat sumar [i p\rea

dezam\git. Întrebat de V.,A. de ce plânge, copilul a r\spuns c\ tat\l s\u l-

a b\tut [i l-a izgonit de acas\, [i c\ nu are unde sta.

Doamna V.,A. a telefonat la Direc]ia de Asisten]\ Social\ la 983 [i a

informat personalul Direc]iei c\ a g\sit pe strad\ un copil care plânge [i

sus]ine c\ a fost b\tut [i alungat de acas\.

Un asistent social al Direc]iei de Asisien]\ Social\ s-a deplasat la

domiciliul doamnei V.,A. pentru a afla mai multe informa]ii [i pentru a

vedea minorul în cauz\.

STUDII DE CAZ


182

Astfel, s-a constatat c\ minorul se nume[te M.,T., este elev în clasa a

II-a [i locuie[te cu tat\l [i cu bunicii paterni. Doamna V.,A. a declarat

asistentului social c\ M.,T. a afirmat c\ tat\l s\u (M.,G., în vârst\ de 37 de

ani) îl pedepse[te foarte des, îl ceart\, îl încuie în cas\, iar cu o sear\ în

urm\ l-a alungat de acas\ pe motiv c\ este neascult\tor. Copilul nu mai

dore[te s\ se întoarc\ acas\ deoarece îi este fric\ de tat\l s\u. Minorul în

cauz\ a fost ad\postit la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ prin

decizie de urgen]\, pân\ la evaluarea situa]iei sale.

Înregistrarea cazului

Cazul copilului M.,T. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, urmând a fi investigat, evaluat\

situa]ia copilului [i a familiei [i în final adoptarea unei m\suri care s\

garanteze siguran]a [i protec]ia copilului minor.

Evaluarea ini]ial\

Intervievarea membrilor familiei minorului abuzat

Evaluarea ini]ial\ a situa]iei copilului M.,T. a vizat strângerea cât mai

multor informa]ii cu privire la starea actual\ a copilului, ce s-a întâmplat

în cadrul familiei, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului suferit, per-

soanele care locuiesc cu familia [i rolul lor, resurse disponibile, rela]ia

copilului cu p\rin]ii, persoana abuzatorului, riscul repet\rii abuzului etc.

Pentru ob]inerea acestor informa]ii aistentul social a intervievat to]i

membrii familiei copilului M.,T., primul cu care s-a discutat despre si-

tua]ia respectiv\ fiind copilul.

Din discu]iile purtate cu copilul [i din cele declarate de acesta, s-au

constatat urm\toarele lucruri:

tat\l îl pedepse[te de câte ori dore[te s\ se joace cu al]i copii (vecini,

colegi); îl love[te, îl amenin]\, îl ceart\;

îi este interzis s\ se joace cu ceilal]i copii de seama lui întrucât tat\l

îi afirm\ c\ ace[tia îi doresc r\ul [i c\ provin din medii sociale cu abateri

comportamentale;

183

copilul nu este alimentat corespunz\tor (îi este interzis consumul

de carne întrucât este considerat\ a fi toxic\), pentru a respecta canoanele

impuse de cultul „Oastea domnului”;

i se impune s\ citeasc\ doar c\r]i biserice[ti, f\r\ a avea acces la

literatura specific\ vârstei;

este sechestrat în imobil (la domiciliu s-au constatat lac\te la u[a de

la intrare, la [ifonier, la frigider, la ferestre) f\r\ a i se permite s\ comunice

nici m\car cu bunicii paterni care au acela[i domiciliu;

nu i se permite s\ vizioneze sau s\ audieze programe la televizor

sau la radio (emisiuni pentru copii, desene animate, filme pentru copii).

Ini]ial, copilul a declarat asistentului social c\ este deseori b\tut de

tat\l s\u [i izgonit din cas\ pe fondul consumului de alcool, [i c\ de multe

ori a dormit în p\dure f\r\ ca tat\l s\u s\ se intereseze unde este.

Ulterior, s-a descoperit c\ tat\l nu consum\ alcool, deoarece religia a

c\rui adept este interzice acest lucru.

Motivul pentru care copilul a min]it la început a fost o form\ de a

atrage aten]ia asupra sa, de a determina pe cineva s\ îl ajute, dar [i pentru

a-i g\si tat\lui s\u mai multe defecte, care s\ accentueze imaginea de

p\rinte abuziv.

De asemenea, copilul M.,T. a declarat asistentului social c\ mama lui

este moart\, ulterior descoperindu-se c\ aceasta tr\ie[te, dar este divor]at\

de tat\l copilului, [i îl viziteaz\ pe copil, dar f\r\ [tirea tat\lui [i mereu

doar la fereastr\ (printre gratii) sau comunicând pe dup\ u[\. Tat\l co-

pilului nu o las\ pe mam\ s\ se apropie de copil [i nici s\ o viziteze. Din

cele relatate de copil, rezult\ c\ acesta este foarte ata[at de mam\ [i a

min]it în leg\tur\ cu mama deoarece dore[te s\ o protejeze de furia tat\lui

s\u (copilul nu vrea s\ [tie c\ el se vede cu mama lui deoarece tat\l l-ar

pedepsi aspru, pe el [i pe mama sa, întrucât crede c\ aceasta din urm\ l-

ar influen]a negativ [i nu îl poate educa corespunz\tor).

Minorul M.,T. a afirmat de asemenea c\ tat\l s\u este din ce în ce mai

r\u cu el, îl ceart\ foarte des, îl amenin]\, îi critic\ orice comportament,

nu îl las\ cu copiii de vârsta lui la joac\ [i rareori se intereseaz\ de situa]ia

lui [colar\. Copilul i-a mai spus asistentului social c\ în ultima vreme

tat\l îl b\tea, spunându-i c\ este pedepsit pentru diverse lucruri. Uneori,

STUDII DE CAZ


184

tat\l îl lovea dup\ ce încuia u[a, astfel c\ bunicii paterni nu puteau

interveni.

Astfel, ceea ce la începutul evalu\rii situa]iei copilului [i chiar de la

sesizarea cazului acestuia speciali[tii au considerat a fi abuz psihic [i

neglijare, s-a dovedit în cele din urm\ abuz fizic asupra copilului, acesta

fiind pedepsit în mod regulat cu b\taia de c\tre tat\, sub motiva]ia im-

punerii disciplinei [i respectului copilului, tat\l considerând pedeapsa

fizic\ asupra minorului ca fiind „legitim\”.

Cele afirmate de copilul M.,T. s-au confirmat în urma anchetei la

domiciliu [i în urma discu]iilor purtate cu bunicii paterni ai copilului

(care au acela[i domiciliu), respectiv M.,L. (70 ani) [i M.,I. (66 ani).

Bunicii minorului nu sunt deloc de acord cu comportamentul abuziv al

tat\lui fa]\ de copil, dar, din p\cate, nu pot interveni de cele mai multe ori

în favoarea copilului, deoarece tat\l nu le accept\ p\rerea, nu vrea s\-i

asculte [i consider\ c\ nu vor decât s\-i [tirbeasc\ autoritatea în ochii

copilului. Bunicul partern a afirmat c\, ori de câte ori intervine între el [i

copil, tat\ devine recalcitrant [i se manifest\ mai agresiv ca de obicei,

adresându-le cuvite dure [i amenin]\ri atât lui cât [i so]iei, bunica co-

pilului. De asemenea, bunicul a declarat asistentului social c\ de cele mai

multe ori se afl\ în imposibilitatea de a ap\ra copilul întrucât pedepsele

sunt f\cute cu u[a închis\, iar orice încercare a b\trânilor de a interveni

determin\ o irascibilitate mai mare din partea tat\lui cu repercursiuni

directe asupra copilului.

Cei doi bunici sunt ata[a]i de copil, iar copilul are încredere în ei [i îi

iube[te. Acestora le este mil\ de nepo]elul lor [i doresc s\ îl ajute [i

încearc\ mereu s\ îmbun\t\]easc\ rela]ia tat\lui cu minorul, dar pân\ în

prezent f\r\ nici o reu[it\.

Bunicii copilului sunt de p\rere c\ tat\l lui M.,T. s-a schimbat mult

dup\ ce a trecut în cultul religios „Oastea Domnului” [i a adoptat toate

canoanele foarte severe [i cu multe interdic]ii, ace[tia afirmând c\ tat\l

dore[te s\-l creasc\ pe M.,T. în spiritul acestei religii; bunicilor li se pare

comportamentul tat\lui abuziv fa]\ de minor [i consider\ c\ îi pune a-

cestuia în pericol dezvoltarea fizic\ [i psihic\, prin pedepsele pe care i le

aplic\, prin lipsa dragostei (pe care nu i-o arat\ niciodat\), prin interdic]iile

(aberante) pe care i le impune, prin faptul c\ nu-i permite s\-[i vad\ mama etc.

185

Cu toate c\ este fiul lor, bunicii copilului M.,T. consider\ c\, dat\ fiind

aceast\ situa]ie, copilul este în pericol lâng\ tat\l s\u [i totodat\ consider\

c\ ar fi mult mai bine ca M.,T. s\ locuiasc\ cu mama lui biologic\, care

]ine la el [i pe care copilul o iube[te, [i unde ar fi în siguran]\ [i ar putea

cre[te la fel ca ceilal]i copii de vârsta lui.

Bunicii copilului nu au apelat niciodat\ la autorit\]ile specializate

pentru a le informa despre situa]ia copilului, deoarece s-au temut c\ acest

lucru îl va sup\ra mult pe tat\, iar repercursiunile vor fi grave [i îl vor

afecta direct pe copil. Din aceast\ cauz\, au p\strat t\cerea asupra acestei

situa]ii.

Asistentul social a purtat discu]ii despre starea actual\ a copilului [i

despre efectele regimului la care este supus [i cu tat\l minorului, domnul

M.,G.

Tat\l copilului nu s-a ar\tat foarte dispus s\ coopereze cu asistentul

social, manifestând un comportament ostil [i de respingere. Cu toate

acestea, el nu a negat cele afirmate de copil, îns\ a sus]inut c\ aceste

restric]ii [i pedepsele sunt pentru ca acesta s\ beneficieze de o educa]ie

corespunz\toare, s\ înve]e „s\ deosebeasc\ binele de r\u” etc.

Domnul M.,G. nu consider\ comportamentul s\u ca fiind unul abuziv,

ci comportamentul unui p\rinte „responsabil”, care dore[te s\-[i înve]e

copilul de mic respectarea regulilor [i cum s\ duc\ o via]\ ordonat\. În

ceea ce prive[te pedepsele fizice, tat\l sus]ine c\ au un rol pur educativ, [i

nu le consider\ d\un\toare pentru s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\ [i psihic\

a copilului, afirmând c\ pedepsele [i/sau restric]iile la care este supus

copilul nu sunt chiar atât de intense [i de frecvente pe cât a declarat

minorul.

De asemenea, tat\l copilului a considerat inoportun\ [i inutil\ inten]ia

asistentului social, afirmând c\ nu accept\ s\-i spun\ nimei cum s\-[i

creasc\/educe copilul [i c\ nu va renun]a la pedepse atâta timp cât el

consider\ c\ sunt binevenite [i c\ astfel copilul nu-i va ie[i din cuvânt [i

va fi un „copil-model”. Tat\l a refuzat orice sprijin din partea asistentului

social sau al altui membru al echipei multidisciplinare de interven]ie,

sus]inând c\ el [tie ce este cel mai bine pentru copilul s\u.

Asistentul social a luat leg\tura [i cu mama copilului, doamna L.,B.

(30 ani), în prezent rec\s\torit\, care, în urma insisten]ei asistentului social

STUDII DE CAZ


186

s-a prezentat la sediul institu]iei împreun\ cu actualul so] [i cu bunicul

patern. Mama copilului a afirmat c\ [tie în ce situa]ie se afl\ copilul ei,

dar c\ îi este interzis\ prezen]a în preajma copilului [i c\ a fost amenin]at\

de fostul so]. Doamna L.,B. a declarat c\ vrea s\ îl ia pe M.,T. s\ locuiasc\

cu dânsa [i c\ ]ine mult la copil, dar c\ nu poate face acest lucru deoarece

copilul a fost încredin]at tat\lui în urma divor]ului prin hot\râre jude-

c\toreasc\. Mama minorului a cerut sprijinul asistentului social pentru a-

i fi încredin]at ei copilul spre cre[tere [i educare, deoarece consider\ c\

M.,T. este în pericol dac\ mai locuie[te împreun\ cu tat\l s\u.

Starea fizic\ [i psihic\ a copilului în urma evalu\rii

Copilul M.,T. a fost g\sit pe strad\ de doamna V.,A. în stare de [oc,

plângând [i spunând c\ a fost b\tut [i alungat de acas\ de tat\l s\u [i c\ nu

vrea s\ se mai întoarc\ la el.

Minorul a fost supus unor evalu\ri de c\tre membrii echipei de in-

terven]ie (asistent social, psiholog, medic). În urma evalu\rilor s-a con-

statat c\ M.,T. prezenta pe suprafa]a corpului urme mai vechi de lovituri

(vân\t\i) [i era foarte slab pentru vârsta sa.

De asemenea, copilul era foarte speriat, izbucnea în plâns foarte des [i

repeta mereu c\ tat\l s\u îl pedepse[te, îl ]ine încuiat în cas\ de multe ori,

nu îl las\ la joac\, îl ceart\ f\r\ vreun motiv întemeiat, nu îl las\ s\-[i vad\

mama etc.

Speciali[tii care au evaluat starea copilului au constatat c\ acesta era

pur [i simplu terorizat de tat\, pedepsit frecvent [i supus unor restric]ii

aproape aberante, amenin]at cu izgonirea de acas\, supus frecvent a-

buzului fizic [i psihic.

Copilului îi este foarte team\ de tat\l lui, care nu îl iube[te [i nu îl

accept\ a[a cum este el (un copil de 9 ani cu caracteristicile specifice

acestei vârste). Crede c\ tat\l s\u nu îl vrea [i c\ el gre[e[te, de aceea este

pedepsit.

M.,T. este vizibil afectat [i de divor]ul p\rin]ilor, faptul c\ mama nu

mai este cu el [i nu îi este permis s\ o vad\, iar el este foarte ata[at de ea.

Actualul mediu familial este perceput de copil ca unul negativ, lipsit

de dragostea parental\, coercitiv [i ostil; singurul lucru pozitiv este con-

187

siderat rela]ia lui cu bunicii paterni, dar [i aceasta este „controlat\” de

tat\.

Copilul sus]ine c\ nu vrea s\ se mai întoarc\ acas\ la tat\l s\u deoarece

îi este fric\ c\ va fi pedepsit din nou [i î[i dore[te s\ locuiasc\ cu mama sa

sau cu bunicii, f\r\ tat\.

Evaluarea familiei

Semnifica]ia mediului ambiant, trecut [i actual

P\rin]ii minorului M.,T., respectiv doamna L.,B. [i domnul M.,G. s-au

c\s\torit în 1992, M.,T. n\scându-se în 1993. Tat\l copilului lucra ca

brancardier la un spital din Ia[i (unde lucreaz\ [i în prezent), iar mama

copilului nu lucra (se ocupa de gospod\rie).

În 1997 cei doi so]i au divor]at. Cel care a cerut divor]ul a fost tat\l

copilului, motivul invocat fiind infidelitatea so]iei, precum [i faptul c\

aceasta „nu este în stare s\ creasc\ un copil”. Orice încercare a so]iei de

a-i explica c\ aceste lucruri sunt doar închipuiri de-ale so]ului a fost

zadarnic\.

Cu toate c\ acuza]ia de infidelitate pe care o aducea so]ul mamei lui

M.,T. era fals\ [i f\r\ nici o dovad\ real\, [i cu toate c\ bunicii paterni ai

copilului au încercat s\-l conving\ pe M.,G. s\ renun]e la ideea divor]ului,

acesta nu s-a r\zgândit.

În urma pronun]\rii divor]ului, copilul a fost încredin]at prin hot\râre

judec\toreasc\ tat\lui, datorit\ faptului c\, la acea dat\, mama nu avea

locuin]\ proprie [i nici un loc de munc\ care s\-i asigure un venit stabil.

Tot în aceast\ perioad\, tat\l copilului a devenit adeptul cultului re-

ligios „Oastea Domnului”, care se pare c\ a schimbat foarte mult rela]iile

acestuia cu to]i membrii familiei. Tat\l minorului era [i înainte de a deveni

adeptul acestei religii precum [i înainte de divor] agresiv, atât verbal cât

[i fizic [i destul de sever cu M.,T., îns\, din cele relatate de membrii

familiei minorului, aceste comportamente s-au agravat dup\ ce tat\l a

devenit adeptul acestui cult.

Copilul M.,T. este supus în mod repetat de c\tre tat\ la anumite res-

tric]ii, are interdic]ii de la ce alimente s\ consume pân\ la interdic]ia de a-

[i vedea mama, este supus repetat pedepselor fizice [i amenin]\rilor, f\r\

STUDII DE CAZ


188

ca bunicii paterni, care nu sunt de acord cu toate aceste lucruri, s\ poat\

interveni pentru a-l ap\ra.

Copilul simte c\ tr\ie[te într-un mediu familial ostil, c\ nu este iubit de

tat\l s\u [i îi este fric\ de acesta. Faptul c\ p\rintele de care s-a ata[at

(mama) nu este lâng\ el contribuie [i mai mult la tr\irea sentimentului de

nesiguran]\, de fric\ pentru ceea ce s-ar putea întâmpla cu el dac\ tat\l

continu\ s\ aib\ acest comportament fa]\ de el.

Func]ionarea actual\ a familiei

În prezent familia copilului M.,T. este compus\ din tat\l s\u [i bunici

paterni, to]i locuind în aceea[i cas\. Dup\ divor]ul celor doi p\rin]i, tat\l

a interzis copilului s\-[i vad\ mama (s\ o viziteze) [i, de asemenea, le-a

interzis bunicilor copilului s\-i permit\ mamei s\-l vad\ pe M.,T. Cu toate

acestea, mama minorului îl viziteaz\ pe acesta pe ascuns (când tat\l este

la serviciu), cu acordul bunicilor, dar nu reu[e[te niciodat\ s\ discute cu el

cum ar trebui sau s\ fac\ diferite lucruri împreun\ deoarece îi este fric\ s\

intre în cas\, s\ nu afle so]ul [i astfel s\ devin\ mai agresiv cu M.,T.

Acest lucru are un impact negativ puternic asupra copilului, care se

simte în permanen]\ sever controlat, amenin]at, în nesiguran]\. Faptul c\

nu poate avea o rela]ie normal\ cu mama lui, iar rela]ia actual\ cu tat\l

este bazat\ pe supunere, amenin]\ri [i pedeaps\, are grave repercursiuni

asupra copilului, el sim]indu-se deseori vinovat de situa]ia existent\ [i de

ceea ce se întâmpl\ în familia lui.

Rela]ia copilului T. cu bunicii este o rela]ie afectuoas\, bazat\ pe

în]elegere [i ajutor, bunicilor fiindu-le mil\ de nepotul lor [i încercând s\-l

ajute în rela]ia lui cu tat\l, dar f\r\ mult succes, deoarece tat\l copilului nu

le ia aproape niciodat\ în seam\ sfaturile [i consider\ c\ vor s\ îl alinte

prea mult pe copil [i s\-i [tirbeasc\ autoritatea.

Rela]iile familiei lui M.,T. cu comunitatea sunt destul de reduse; ne-

având prieteni apropia]i, membrii familiei lui T. rela]ioneaz\ doar cu

câ]iva vecini, dar [i aceste rela]ii sunt controlate de tat\l copilului, care îi

consider\ pe vecini ca fiind persoane ce provin din medii sociale cu

abateri comportamentale, [i cu care familia lui nu ar trebui s\ aib\ rela]ii

189

apropiate (în special copilul). Cel\lalte rude ale familiei M. locuiesc în

ora[e diferite [i se viziteaz\ rar.

Genograma familiei M.

STUDII DE CAZ

70

37

9

66 70

30

64

Familial\rgit\(bunicii)

Biserica

Asistentsocial(serviciisociale)

{ coal\Vecini,prieteni

Loculde munc\

37

9

30

LEGENDA

� Rela]ie puternic\

� Rela]ie tranzitorie

� Rela]ie tensionat\

� Persoana care se implic\ mai mult

Ecomapa familiei M.


190

Nivelul de trai asigurat copilului

Familia copilului M.,T. locuie[te într-un imobil format din trei camere

(dintre care dou\ sunt locuite de bunicii paterni). Locuin]a este mobilat\

decent, este dotat\ cu toate utilit\]ile, igienizat\, [i ofer\ condi]ii decente

pentru între]inerea [i cre[terea minorului.

Veniturile lunare ale familiei se compun din aloca]ia copilului M.,T.,

pensia bunicului patern [i salariul tat\lui, suma lunar\ fiind de aproximativ

2.300.000 lei.

Principalele cheltuieli ale familiei M. sunt cele legate de gospod\rie

(alimente, utilit\]i, îmbr\c\minte etc.) [i între]inerea copilului M.,T.

Tat\l este foarte sever cu cheltuielile legate de cre[terea copilului; în

fiecare zi îi repro[eaz\ copilului c\ m\nânc\ cam mult [i c\ are cam multe

haine [i astfel banii se cheltuie repede [i el are multe datorii.

Aspectul vestimentar al copilului îns\ demonstreaz\ contrariul. De

asemenea, tat\l îi interzice s\ consume anumite alimente (în special carne)

[i foarte rar cump\r\ dulciuri minorului. (Bunicii îi cump\r\ dulciuri f\r\

[tirea tat\lui).

Minorul nu are acces la c\r]i specifice vârstei sale (cu excep]ia celor

de [coal\), tat\l silindu-l s\ citeasc\ doar c\r]i biserice[ti.

Familia copilului M.,T. se descurs\ greu din punct de vedere material,

cu numeroase datorii, îns\ lucrul cel mai grav îl constituie faptul c\ multe

dintre nevoile de baz\ ale copilului sunt ignorate sau satisf\cute par]ial.

Dezvoltarea copilului

În urma evalu\rii copilului M.,T. de c\tre membrii echipei interdis-

ciplinare, s-a constatat faptul c\ minorul nu este dezvoltat corespunz\tor

vârstei pe care o are; copilul era foarte slab [i mic de în\l]ime în propor]ie

cu vârsta lui. Medicii care au examinat copilul au constatat pe corpul

acestuia urme de lovituri în diferite stadii de vindecare. De asemenea, s-

a constatat c\ M.,T. are anumite probleme organice legate în mod direct

de alimenta]ie (caren]e de vitamine, calciu, fier etc.).

Din punct de vedere psiho-social, copilul are un comportament normal,

de]ine achizi]ii sociale corespunz\toare vârstei sale, nu are tendin]e

191

deviante de comportament. Cu toate acestea, M.,T. prezint\ unele tulbur\ri

de natur\ emo]ional\, cu accese de plâns, insomnie, izolare de ceilal]i

membri ai familiei, consecin]e directe a tratamentului abuziv la care este

supus de tat\l s\u. Minorul a fugit de la domiciliu de câteva ori, revenind

singur acas\ sau c\utat [i adus înapoi de c\tre bunici. (Copilul a declarat

c\ el nu a vrut s\ fug\ de acas\, dar c\ îi era fric\ de tat\l s\u [i de b\taie).

Efectele abuzului asupra celorlal]i membri ai familiei

Tratamentul abuziv al tat\lui asupra copilului M.,T., precum [i com-

portamentul agresiv [i autoritar al acestuia îi afecteaz\ foarte mult [i pe

bunicii paterni ai copilului care locuiesc în aceea[i cas\.

Ace[tia sunt [i ei amenin]a]i de c\tre tat\, mai ales atunci când încearc\

s\ intervin\ în ap\rarea minorului. Bunicilor le este mil\ de suferin]a

nepotului lor pe care îl iubesc foarte mult [i dezaprob\ atitudinea tat\lui

fa]\ de acesta, cu atât mai mult cu cât copilul nu are vreo vin\. Orice

încercare a bunicilor de a îmbun\t\]i rela]ia tat\-copil [i de a-l determina

pe tat\ s\-[i schimbe comportamentul a fost în zadar, tat\l devenind [i mai

agresiv dac\ ace[tia interveneau.

Mama copilului, care locuie[te în prezent cu noul ei so], este [i ea

afectat\ de situa]ia copilului s\u, de care este foarte ata[at\, dar nu poate

face nimic pentru a-l ajuta deoarece, dup\ divor], copilul a fost încredin]at

tat\lui, care ulterior i-a interzis mamei s\-l mai vad\ pe acesta. Minorul [i

mama sa se v\d pe ascuns (când tat\l este la serviciu), dar comunic\

foarte pu]in [i destul de rar. Mama copilului dore[te foarte mult s\ îl ia pe

acesta în grija ei, considerând c\ dezvoltarea copilului este serios pe-

riclitat\ de tratamentul pe care i-l aplic\ tat\l.

Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni

abuzul?

În prezent rela]iile interpersonale în cadrul familiei M. sunt tensionate

[i dominate de frecvente conflicte cauzate de comportamentul agresiv [i

autoritar al tat\lui, în ceea ce prive[te pe copilul M.,T., copilul fiind supus

în mod repetat agresiunilor fizice [i verbale, interdic]iilor de tot felul etc.

STUDII DE CAZ


192

În vederea diminu\rii riscurilor repet\rii abuzului asupra minorului

M.,T. sunt necesare anumite schimb\ri în comportamentul membrilor

familiei M. [i al interrela]ion\rii dintre ace[tia, un accent deosebit pu-

nându-se pe:

îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iei tat\-copil prin con[tientizarea tat\lui

asupra efectelor comportamentului s\u asupra dezvolt\rii [i integrit\]ii

fizice [i psihice a minorului [i a nevoii copilului de afectivitate;

rela]ia pozitiv\ a bunicilor paterni cu minorul M.,T. [i încurajarea

acestei rela]ii (persoane de sus]inere);

men]inerea leg\turii copilului cu mama sa prin vizite reciproce [i

petrecerea a cât mai mult timp împreun\ (eventual împreun\ [i cu tat\l [i

bunicii copilului), în vederea cre\rii [i men]inerii unor rela]ii afective

normale;

satisfacerea nevoilor de baz\ ale copilului M.,T. de c\tre membrii

familiei, f\r\ a-l supune pe acesta regulilor sau valorilor unei credin]e

religioase de care este str\in [i care îi pericliteaz\ s\n\tatea [i dezvoltarea

fizic\, psihic\ [i social\.

Planificarea interven]iei

Principalul obiectiv al interven]iei în cazul copilului M.,T. îl constituie

crearea/asigurarea unui mediu propice cre[terii [i dezvolt\rii fizice, psi-

hice [i sociale a acestuia prin îndep\rtarea/diminuarea factorilor care au

condus la abuz - schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil

cre[terii [i educ\rii copilului.

În cadrul interven]iei se va avea în vedere con[tientizarea abuzului de

c\tre membrii familiei (inclusiv abuzatorul) [i motivarea existent\ pentru

schimbare a acestora, precum [i responsabilizarea persoanelor implicate.

De asemenea vor fi exploatate de c\tre membrii echipei de interven]ie

resursele familiale [i extrafamiliale, precum [i nevoile copilului (acestea

fiind considerate priorit\]i) [i a celorlal]i membri ai familiei.

În ceea ce prive[te institu]iile /profesioni[tii implica]i, echipa de in-

terven]ie va fi format\ din: asistent social, psiholog, medic, jurist.

193

La nivelul re]elei sociale se vor identifica [i acorda responsabilit\]ile

corespunz\toare persoanelor semnificante din mediul de via]\ al copilului

(în acest caz persoanele de sus]inere pentru minor sunt bunicii paterni [i

mama acestuia cu care M.,T. are rela]ii afective puternice).

La nivelul individual interven]ia va urm\ri acordarea de terapie in-

dividual\ [i consiliere persoanelor implicate în situa]ia de abuz în func]ie

de necesit\]i (urm\rindu-se în special recuperarea psihic\ a minorului în

cauz\).

În urma evalu\rii ini]iale a situa]iei copilului M.,T. precum [i a familiei

acestuia, s-a constatat de c\tre speciali[tii care au investigat cazul faptul

c\ mediul familial în care tr\ie[te minorul este unul abuziv, dominat de

conflicte bazate pe autoritate [i agresivitate din partea tat\lui, care pune în

pericol integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului.

S-a constatat de asemenea c\ nevoile de baz\ ale copilului sunt ne-

glijate în familie [i exist\ anumite interdic]ii din partea tat\lui în ceea ce

prive[te stilul de via]\ al minorului care sunt în contradic]ie cu necesit\]ile

specifice vârstei acestuia.

Din discu]iile avute cu membrii familiei M. (bunicii, tat\l, mama,

copilul) a reie[it c\ tat\l nu este dispus s\ renun]e la atitudinea sa fa]\ de

M.,T., considerând-o benefic\ pentru educa]ia acestuia.

Persoanele care sus]in pozi]ia copilului, respectiv bunicii paterni [i

mama copilului, sunt dispuse s\ colaboreze cu speciali[tii care se ocup\

de caz în vederea lu\rii unei decizii favorabile pentru M.,T. [i pentru

stoparea abuzului.

Având în vedere aceste aspecte, se propun urm\toarele:

consilierea p\rintelui abuzator, respectiv tat\l, în vederea corect\rii

comportamentului fa]\ de minor;

accentuarea [i men]inerea rela]iei pozitive dintre bunicii paterni [i

copil [i utilizarea acestei resurse în procesul de recuperare fizic\ [i psihic\

a minorului M.,T.;

cooperarea speciali[tilor cu mama [i cu bunicii paterni în vederea

identific\rii unei solu]ii optime în favoarea copilului, care s\-i asigure un

mediu corespunz\tor dezvolt\rii normale, securitate [i afec]iune;

schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii

[i educ\rii copilului;

STUDII DE CAZ


194

identificarea unei m\suri temporare de protec]ie a copilului pân\

când se va g\si o m\sur\ permanent\ de ocrotire care s\-i ofere copilului

siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i educare.

Interven]ia

Membrii echipei interdisciplinare de interven]ie au încercat s\ re-

alizeze o consiliere a tat\lui privind comportamentul acestuia fa]\ de

copil, îns\ acesta din urm\ a refuzat orice form\ de colaborare cu spe-

ciali[tii.

Asistentul social a încercat chiar încheierea unei conven]ii privind

atitudinea tat\lui fa]\ de copil, îns\ [i de aceast\ dat\ el a considerat

interven]ia asistentului social ca fiind dep\[it\ [i cu caracter distructiv

fa]\ de educa]ia copilului. Tat\l minorului chiar a precizat în scris c\ „nu

declar c\ nu voi mai pedepsi copilul”.

Mama copilului, în prezent rec\s\torit\ [i cu o situa]ie material\ bun\,

s-a ar\tat dispus\ s\ colaboreze cu asistentul social [i [i-a ar\tat dorin]a de

a-l lua în îngrijirea ei pe M.,T., mama având o rela]ie pozitiv\ cu acesta.

De men]ionat c\ mama este sus]inut\ în acest sens de bunicii paterni ai

copilului, care de asemenea consider\ c\ minorul este în pericol dac\ mai

locuie[te cu tat\l s\u în aceste condi]ii.

Întrucât nu exist\ o baz\ legal\, nu s-a putut realiza integrarea copilului

în familia mamei (copilul a fost încredin]at tat\lui dup\ divor] prin ho-

t\râre judec\toreasc\). Astfel, mama a fost sf\tuit\ s\ se prezinte la Tri-

bunalul Ia[i pentru a cere reîncredin]area minorului, deoarece motivul

pentru care copilul a fost încredin]at tat\lui a disp\rut, iar acesta din urm\

se face vinovat de rele tratamente aplicate minorului, periclitându-i dez-

voltarea [i integritatea fizic\ [i psihic\ copilului M.,T.

Având în vedere cele men]ionate mai sus [i c\ minorul M.,T. nu se

poate reîntoarce la domiciliul tat\lui, iar demersurile privind reîncre-

din]area copilului la mam\ nu au fost finalizate, s-a propus ca acesta s\ fie

plasat în regim de urgen]\ la Centrul „Familia Nostra” pân\ la solu]ionarea

legal\ a cazului.

195

Pa[ii interven]iei:

1. Plasarea copilului în regim de urgen]\ la Centrul „Familia Nostra”

pân\ la solu]ionarea situa]iei juridice a copilului M.,T.

2. Men]inerea rela]iei dintre mam\ [i copil, respectiv bunici-copil pân\

la reglementarea situa]iei.

3. Sus]inerea mamei [i consilierea acesteia în vederea cererii reîncre-

din]\rii copilului M.,T. în favoarea ei.

4. Încredin]area copilului familiei mamei biologice dup\ ob]inerea

reîncredin]\rii legale a minorului.

5. Terapie individual\ pentru copil, oferirea de suport pentru dep\[irea

traumei suferite.

6. Terapie individual\ cu persoanele care ofer\ suport (respectiv mama

[i bunicii paterni) în vederea sprijinirii recuper\rii acestuia.

7. Terapie individual\ cu p\rintele abuzator.

8. Evaluarea situa]iei copilului [i a gradului de adaptare în noul mediu

familial în mod periodic (lunar).

9. Monitorizarea cazului o perioad\ de 6 luni dup\ încheierea in-

terven]iei.

Evaluarea final\

În urma încredin]\rii copilului M.,T. familiei mamei biologice a a-

cestuia, speciali[tii care au investigat cazul au constatat c\ M.,T. s-a

reintegrat repede în mediul familial, adaptându-se u[or la noua sa situa]ie.

Minorul manifest\ un real ata[ament fa]\ de mam\, cât [i fa]\ de noul

so] al acesteia, care îl iube[te [i este preocupat de situa]ia lui, M.,T.

p\streaz\ leg\tura cu bunicii paterni, care îl viziteaz\ la domiciliul mamei.

Datorit\ asisten]ei psihologice de care a beneficiat copilul, dar [i spri-

jinului din partea noii sale familii, acesta a dep\[it efectele traumei tat\lui,

în prezent având o dezvoltare normal\ din punct de vedere fizic, psihic [i

social corepunz\toare vârstei.

În urma reevalu\rii situa]iei minorului M.,T., membrii echipei de in-

terven]ie au constatat c\ noul mediu familial al acestuia ofer\ siguran]\ [i

nu exist\ riscul de apari]ie a unor noi abuzuri asupra sa. De asemenea,

s-au identificat, atât de c\tre speciali[ti cât [i de familia copilului, mo-

STUDII DE CAZ


196

dific\ri pozitive observabile în comportamentul lui M.,T. [i o îmbun\t\]ire

considerabil\ a st\rii generale a copilului, fapt care certific\ integrarea [i

adaptarea acestuia în noul mediu familial.

Închiderea cazului

Cazul copilului M.,T. a fost închis odat\ cu identificarea m\surii per-

manente de ocrotire a acestuia [i anume încredin]area copilului T. mamei

biologice, [i prin îndep\rtarea în acest mod a factorilor de risc care au

condus la abuz (îndep\rtarea copilului de p\rintele abuzator). Speciali[tii

care au instrumentat cazul minorului M.,T. au considerat, în urma re-

evalu\rii situa]iei acestuia, c\ noua familie este capabil\ s\ r\spund\

nevoilor copilului f\r\ ajutorul serviciilor sociale.

Studiu de caz nr. 2

Prezentarea general\ a problemei

Feti]a E.,A. în vârst\ de 11 ani, elev\ în clasa a IV-a, locuie[te împreun\

cu mama sa, E.,B., în vârst\ de 34 ani într-un bloc dintr-un cartier ie[ean,

`ntr-o garsonier\ apar]inând statului.

Copilul provine dintr-o rela]ie de concubinaj a mamei, tat\l biologic al

feti]ei fiind decedat. În prezent feti]a se afl\ în îngrijirea mamei, care

sufer\ de afec]iuni psihice destul de grave, nu are un loc de munc\ [i

resurse materiale/financiare suficiente pentru a-i asigura copilului un trai

decent.

Minora în cauz\ este agresat\ de mam\ în mod repetat, atât verbal cât

mai ales fizic; copilul este lovit cu diferite obiecte în cap [i restul corpului,

este mu[cat\ de mam\ de mâini, tras\ de p\r, lovit\ cu picioarele de c\tre

aceasta, mama invocând diferite motive: neastâmp\rul feti]ei, crizele de

nervi datorate afec]iunilor psihice de care sufer\, lipsa resurselor materiale

etc.

De asemenea, copilul este neglijat fizic de c\tre mam\ (sunt zile când

copilul m\nânc\ doar pâine, nu are haine potrivite etc.) [i exploatat de

197

c\tre aceasta: feti]a este de multe ori trimis\ la cer[it (în bloc sau în alt\

parte), iar dac\ revine f\r\ nimic acas\ este b\tut\ de c\tre mam\ [i l\sat\

fl\mând\.

În ultimul timp, doamna E.,B. nu vrea s\-[i mai lase feti]a la [coal\,

motivând c\ nu are banii necesari [i c\ feti]a nu înva]\. Faptele îns\

demonstreaz\ contrariul, minora dorind s\ înve]e [i având rezultate sa-

tisf\c\toare la [coal\.

În anul 1997 (când starea de s\n\tate a mamei începuse s\ se de-

terioreze) mama a solicitat internarea copilului într-un centru de pla-

sament, deoarece nu are venituri pentru a o cre[te [i urmeaz\ s\ se in-

terneze la spitalul de psihiatrie pentru a urma un tratament.

Deoarece copilul era lipsit de condi]ii de cre[tere [i educare în familie,

s-a luat m\sura de ocrotire a copilului prin internarea acestuia în Centrul

la Plasament „Prim\verii”. Peste dou\ s\pt\mâni, mama a venit la in-

stitu]ia respectiv\ [i [i-a luat feti]a (f\r\ s\ cear\ permisiunea personalului),

pentru a încasa aloca]ia copilului. Când a adus-o înapoi, mama a fost

mustrat\ de personalul centrului pentru c\ a comis o ilegalitate. S\pt\mâna

urm\toare îns\, doamna E.,B. a venit din nou la centru [i a luat feti]a

acas\, f\r\ s\ o mai aduc\ înapoi, insistând c\ o iube[te [i este dreptul ei

s\ o creasc\, motivând autorit\]ilor c\ s\n\tatea i s-a ameliorat [i se simte

capabil\ s\-[i îngrijeasc\ copilul. Astfel, copilul a r\mas în grija mamei,

îns\ a r\mas în aten]ia autorit\]ilor timp de doi ani (pân\ în anul 1999).

Cu timpul, starea de s\n\tate psihic\ a mamei s-a înr\ut\]it, iar

aceasta a început s\ aib\ manifest\ri violente cu repercursiuni directe

asupra feti]ei E.,A. Copilul este agresat frecvent de mam\, pedepsit, trimis

la cer[it, neglijat, nu este l\sat s\ mearg\ la [coal\ etc.

Posibilit\]ile materiale ale familiei sunt precare: mama a lucrat ca

îngrijitoare la o asocia]ie de locatari, dar în prezent nu mai lucreaz\,

singurul venit fiind ajutorul social [i aloca]ia copilului.

Doamna E.,B. nu posed\ acte personale (le-a pierdut), nu are un loc de

munc\, iar de curând a primit ordin de evacuare din locuin]\, din cauza

datoriilor. E.,B. î[i maltrateaz\ copilul în mod repetat, lovind-o pe feti]\

cu picioarele, cu pumnii, cu diverse obiecte. Feti]a a apelat de multe ori la

vecini pentru a o ap\ra de mam\. Vecinii familiei E. se tem de doamna

STUDII DE CAZ


198

E.,B., deoarece aceasta este recalcitrant\, agresiv\, nu st\ de vorb\ cu

nimeni, prezint\ manifest\ri violente pe fondul consumului de alcool. Cu

toate acestea, majoritatea vecinilor sunt îngrijora]i de situa]ia feti]ei E.,A.

care tr\ie[te într-un real pericol.

Sesizarea cazului

1. Date de identificare ale persoanei care a sesizat abuzul: B.,I. (42

ani) vecin\ de bloc;

2. Date de identificare ale copilului: E.,A. (11 ani), jude]ul Ia[i;

3. Date de identificare ale presupusului abuzator: E.,B. (34 ani), mama

copilului;

4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic, emo]ional [i neglijare;

5. Institu]ia la care a fost sesizat cazul: Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i.

Cazul copilului E.,A. a fost sesizat la începutul lunii aprilie 2002 de

doamna B.,I., vecin\ de bloc cu familia E, care, mergând în vizit\ la scara

vecin\ (unde locuia familia E.), a auzit un copil plângând foarte tare [i

rugându-se s\ nu mai fie b\tut. Deoarece a mai auzit-o plângând [i când

a plecat spre cas\ (dup\ 3 ore), doamna B.,I. A întrebat vecinii sc\rii unde

locuia copilul cum se nume[te acesta [i care este situa]ia lui.

Aflând de la vecini ce se întâmpl\ cu feti]a [i situa]ia ei familial\,

doamna B.,I. a devenit preocupat\ de soarta feti]ei [i a considerat necesar

s\ anun]e autorit\]ile competente.

Astfel, doamna B.,I,. a telefonat la Direc]ia de Asisten]\ Social\ la 983

(help-line) [i a anun]at personalul c\ o feti]\ de la scara vecin\ este b\tut\

în mod frecvent cu cruzime de mama ei care are probleme psihice, este

trimis\ la cer[it [i neglijat\ fizic de c\tre aceasta.

La domiciliul doamnei B.,I. s-a deplasat un asistent social al Direc]iei

de Asisten]\ Social\ pentru a afla mai multe informa]ii importante în

leg\tur\ cu acest caz. Astfel, a rezultat c\ minora E.,A. în vârst\ de 11 ani,

elev\ în clasa a IV-a, este abuzat\ fizic [i psihic de c\tre mam\ pe fondul

unor probleme psihice ale acesteia, este de multe ori trimis\ la cer[it de

c\tre mam\, nu este l\sat\ la [coal\.

199

Asistentul social a discutat cu mama feti]ei despre comportamentul

acesteia fa]\ de copil; mama îns\ s-a ar\tat plin\ de regrete [i remu[c\ri

pentru cele întâmplate, declarând c\ î[i iube[te foarte mult feti]a [i c\ nu

vrea s\ se despart\ de ea, [i c\ abuzul nu se va mai repeta.

La aceast\ dat\ nu a fost luat\ nici o m\sur\ de protec]ie pentru copil,

deoarece s-a observat o schimbare pozitiv\ în comportamentul mamei,

cazul minorei r\mânând îns\ în aten]ia Biroului de Protec]ie a Copilului

Abuzat.

La sfâr[itul lunii mai 2002 (dup\ o lun\ de la sesizarea doamnei B.,I.),

copilul E.,A. s-a prezentat la sediul Direc]iei de Asisten]\ Social\, de-

clarând asisten]ilor sociali c\ mama a reînceput s\ o bat\ brutal din luna

aprilie, c\ nu o las\ s\ mearg\ la [coal\ [i o trimite la cer[it în fiecare

s\pt\mân\. Feti]a avea semne de la lovituri pe fa]\, pe mâini (urme de

din]i, vân\t\i etc.).

Minora a spus c\ este îngrozit\ s\ se întoarc\ acas\ [i c\ nu mai poate

suporta regimul abuziv al mamei sale.

Copilul a fost plasat în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în

Regim de Urgen]\ pân\ la evaluarea [i finalizarea cazului [i instituirea

unei m\suri de ocrotire cu caracter permanent, întrucât r\mânerea minorei

în familie îi pericliteaz\ serios acesteia integritatea fizic\ [i psihic\.


Cazul copilului E.,A. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, urmând a fi evaluat\ situa]ia

copilului în cauz\ [i identificarea unei m\suri de ocrotire care s\-i ofere

acestuia siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i educare.

Evaluarea ini]ial\

Intervievarea membrilor familiei minorei E.,A.

Scopul interviev\rii persoanelor semnificative ale familiei minorei

(inclusiv a acesteia din urm\) este ob]inerea de informa]ii importante

pentru evaluarea situa]iei copilului: ce s-a petrecut, gravitatea pericolului

în care se afl\ minora, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului, rela]iile

STUDII DE CAZ


200

dintre membrii familiei, informa]ii legate de riscul repet\rii abuzului,

persoanele semnificative pentru minor\ [i rolul acestora etc.

Minora E.,A. a fost prima cu care a discutat asistentul social despre

ceea ce s-a întâmplat, despre situa]ia în care se afl\ aceasta.

Din cele relatate de c\tre feti]a E.,A., a rezultat c\ aceasta este tratat\

abuziv de c\tre mama sa de mai mult\ vreme, dar c\ în ultimul timp

comportamentul acesteia fa]\ de ea a devenit foarte violent, atât verbal

cât [i fizic.

Copilul sus]ine c\ este agresat de mam\ în mod repetat, în special

atunci când aceasta este nervoas\ [i consum\ alcool, sau atunci când nu

are bani. Feti]a a relatat asistentului social c\ este b\tut\ cu cruzime de

mama ei, ori de câte ori acesteia i se pare c\ minora nu o ascult\, c\ îi

r\spunde, c\ ajunge mai târziu acas\ etc.

Minora a afirmat c\ mama o bate cu pumnii, cu picioarele, îi astup\

gura ca s\ nu ]ipe, uneori o mu[c\ de mâini, o love[te cu diferite obiecte,

o amenin]\ c\ o va alunga de acas\, c\ o va pedepsi nedându-i de mâncare

etc. De asemenea, feti]a E.,A. a declarat c\ mama o trimite în ultima

vreme la cer[it, motivând c\ nu are bani s\ o între]in\ [i c\ nu vor avea ce

s\ m\nânce. Atunci când copilul s-a împotrivit [i a spus c\ nu vrea s\

mearg\ la cer[it pentru c\ îi este ru[ine, mama a b\tut-o [i a amenin]at-o

c\ o va izgoni de acas\, iar feti]a, de fric\, a acceptat. Când nu aduce bani

acas\ sau mâncare, E.,A. este b\tut\ de c\tre mam\ [i l\sat\ fl\mând\.

Din cele discutate cu minora, reiese faptul c\ mama nu vrea s\ o mai

lase s\ mearg\ la [coal\, motivând c\ nu are banii necesari [i c\ are nevoie

de copil acas\,, s\ o ajute la treburile gospod\re[ti, deoarece ea are pro-

bleme de s\n\tate. Copilul sus]ine îns\ c\ î[i dore[te foarte mult s\ mearg\

la [coal\, s\ înve]e, îi plac colegii, înv\]\toarea [i nu ar vrea s\ abandoneze

[coala.

Din spusele feti]ei, aceasta nu [i-a cunoscut tat\l niciodat\, deoarece

acesta a murit când ea avea [ase luni, [i nu are nici bunici materni sau

paterni, ace[tia fiind de asemenea deceda]i.

Feti]a a mai men]ionat c\ în anul 1997 a fost internat\ la Centrul de

Plasament „Prim\verii” (Ia[i), deoarece mama nu avea posibilit\]i s\ o

între]in\ [i trebuia s\ se interneze în spital pentru a urma un tratament. A

201

stat la centru aproape patru luni de zile, pân\ c\nd mama a luat-o înapoi

acas\.

Minora crede c\ mama sa are probleme de s\n\tate [i c\ acesta este

unul din motivele pentru care o bate. De asemenea, feti]a a spus asis-

tentului social c\ în ultima vreme mama sa consum\ alcool destul de

mult, a devenit foarte agresiv\ [i o bate aproape tot timpul, având mereu

o atitudine ostil\ fa]\ de ea, criticând-o [i pedepsind-o în mod repetat,

astfel încât feti]ei îi este foarte fric\ de ea. Copilul a apelat de multe ori la

ajutorul vecinilor ca s\ o apere de mam\, dar [i ace[tia se tem de ea,

deoarece are manifest\ri violente [i este recalcitrant\, neavând rela]ii

amicale cu vecinii.

Feti]a s-a decis s\ solicite sprijinul Direc]iei de Asisten]\ Social\ de-

oarece nu mai putea suporta tratamentul abuziv la care o supunea mama

[i [tia (din experien]ele avute) c\ poate fi ajutat\. E.,A. a declarat a-

sistentului social c\ ultima dat\ i-a spart capul lovind-o cu un lac\t [i a

mu[cat-o de ambele mâini din cauz\ c\ a g\sit câteva c\r]i în cas\ care nu

erau ale ei (erau împrumutate de copil). Evaluarea medical\ ulterioar\ a

confirmat spusele minorei; medicii care au consultat-o au identificat urme

de lovituri, urme de din]i pe mâinile copilului, lovituri la nivelul craniului

cu un obiect dur etc.

E.,A. este terorizat\ de comportamentul mamei sale [i a refuzat s\ se

mai întoarc\ acas\. Feti]a i-a spus asistentului social c\ ar dori s\ fie

preluat\ de o familie care s\-i ofere sprijin [i s\-[i suplineasc\ p\rin]ii,

fiindc\ ea nu mai vrea s\ stea niciodat\ cu mama ei.

Copilul a fost plasat în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în

Regim de Urgen]\ pân\ la finalizarea cazului [i instituirea unei m\suri de

ocrotire cu caracter permanent, deoarece în familie îi este periclitat\ in-

tegritatea fizic\ [i psihic\.

Asistentul social a discutat [i cu mama feti]ei, doamna E.,B. Mama nu

s-a ar\tat deloc dispus\ s\ coopereze cu asistentul social [i a manifestat o

atitudine ostil\, defensiv\, chiar recalcitrant\.

Aceasta nu a negat cele afirmate de feti]\, sus]inând chiar c\ atitudinea

ei fa]\ de minor\ este justificat\ [i c\ feti]a are de multe ori un com-

portament necorespunz\tor, de aceea o pedepse[te, dar c\ acest lucru nu

STUDII DE CAZ


202

înseamn\ c\ ea î[i abuzeaz\ copilul, deoarece „orice p\rinte î[i bate copilul

când acesta gre[e[te”.

Întrebat\ de asistentul social de ce nu a dus feti]a la spital dup\ ce i-a

spart capul, mama a spus c\ a fost un accident, c\ nu a inten]ionat s\ o

loveasc\ atât de tare, dar era foarte nervoas\ [i nu se sim]ea bine. Mama

a declarat c\ a îngrijit-o ea pe feti]\ [i c\ nu era atât de grav\ rana pentru

a se prezenta la medic cu minora, [i c\ oricum nu avea bani pentru aceasta.

Doamna E.,B. s-a ar\tat contrariat\ de interven]ia asistentului social,

refuzând orice sprijin din partea acestuia [i declarând c\ ea vrea s\-[i

creasc\ copilul singur\ deoarece este dreptul ei. În leg\tur\ cu tratamentul

aplicat minorei, mama sus]ine „c\ eu am f\cut-o, eu o bat” [i c\ orice

copil trebuie s\ înve]e s\-[i asculte p\rin]ii [i s\-i respecte. Doamna E.,B.

a motivat c\ în ultima vreme are probleme mari financiare, precum [i de

s\n\tate, care o afecteaz\ în mod negativ.

În urma evalu\rii psihologice a mamei, s-a constatat c\ aceasta prezint\

tulbur\ri psihice grave, devieri de comportament [i tendin]e agresive

periculoase. Doamna E.,B. a fost internat\ pentru tratament la spitalul de

psihiatrie „Socola” în anul 1997 cu diagnosticul oligofrenie gradul I cu

reac]ii discomportamentale.

Vecina de palier a familei E., respectiv doamna I.,C. a fost [i ea in-

tervievat\ de asistentul social în leg\tur\ cu situa]ia copilului E.,A., de-

oarece minora a apelat de multe ori la aceasta pentru a o ap\ra de furia

mamei [i deci aceasta cuno[tea situa]ia fetei.

Doamna I.,C. a declarat asistentului social c\ feti]a E.,A. este mal-

tratat\ de c\tre mama ei, care are probleme psihice. Copilul este b\tut

frecvent de mam\,, este trimis\ la cer[it (chiar [i în bloc), este amenin]at

cu izgonirea din cas\ [i de multe ori a venit la u[a doamnei I.C. pentru a-

i cere acesteia s\ o apere. Vecina a afirmat c\ aude frecvent prin perete

cum feti]a plânge [i se roag\ de mama ei s\ nu o mai bat\, [i a observat de

multe ori c\ feti]a are vân\t\i. De asemenea, doamna I.,C. a mai men]ionat

c\ minora i-a spus c\ mama nu vrea s\ o mai lase s\ frecventeze [coala,

dar c\ ea nu vrea s\ renun]e la [coal\. Feti]a obi[nuie[te s\ împrumute

c\r]i de citit de la dânsa, deoarece mama nu vrea s\-i cumpere nici m\car

manualele de care are nevoie la [coal\.

203

Vecina familiei E. a afirmat c\ [tie situa]ia familial\ a minorei, c\

mama a fost internat\ la un spital de psihiatrie [i c\ feti]a a stat la un

centru de plasament, c\ se confrunt\ cu probleme financiare grave, c\ nu

are nici o persoan\ pe care s\ se bazeze. De asemenea, doamna I.,C. a

declarat c\ E.,A. este într-un permanent pericol al\turi de mama sa, a

c\rei s\n\tate se agraveaz\ pe zi ce trece, [i care are manifest\ri violente

nu doar în prezen]a minorei, dar [i fa]\ de vecini, oameni str\ini, afi[ând

în permanen]\ un comportament violent, verbal [i fizic. Acesta este mo-

tivul pentru care vecina a declarat c\ nu a anun]at autorit\]ile competente

despre situa]ia minorei: frica de repercursiuni dac\ mama lui E.,A. ar fi

aflat adev\rul.

Doamna I.,C. este de p\rere c\ minorei E.,A. îi este în pericol dez-

voltarea fizic\ [i psihic\ dac\ va continua s\ locuiasc\ cu mama sa în

aceste condi]ii.

Starea fizic\ [i psihic\ a copilului E.,A. în urma evalu\rii

Cazul copilului E.,A. a fost sesizat Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i

de c\tre doamna B.,A., o vecin\ de bloc, care a declarat c\ minora în

cauz\ este b\tut\ frecvent de c\tre mam\ [i supus\ unor tratamente ne-

adecvate, neglijat\ fizic [i educa]ional.

În urma controlului medical s-a constat c\ minora în cauz\ prezenta la

nivelul corpului ([i craniului) urme de lovituri în diferite stadii de vin-

decare, urme l\sate de din]i în urma mu[c\turilor; de asemenea, feti]a era

foarte slab\ pentru vârsta ei [i prezenta semne de malnutri]ie.

Investigarea psihologic\ a relevat urm\toarele aspecte:

minora E.,A. are o inteligen]\ de nivel mediu bun\, iar nivelul de

informa]ii generale este mediu. (Copilul ar putea avea o eficien]\ [colar\

mai bun\, dac\ ar frecventa permanent [coala);

în ceea ce prive[te particularit\]ile socio-afective ale personalit\]ii,

s-a constatat c\ starea de spirit a copilului este pozitiv\ [i capacitatea ei de

comunicare este bun\, la fel [i capacitatea de a stabili rela]ii interper-

sonale;

E.,A. prezint\ o maturizare psiho-social\ timpurie din cauza frus-

t\rilor afective pe care le-a suportat în mediul familial;

Este ordonat\, sensibil\, curioas\ [i inventiv\.

STUDII DE CAZ


204

Pe întreaga durat\ a evolu\rii situa]iei sale, feti]a E.,A. a dat dovad\ de

o bun\ cooperare pentru rezolvarea problemei sale, manifestându-[i tot-

odat\ dorin]a de a fi apreciat\, de a fi iubit\ [i acceptat\.

Minora a declarat c\ este îngrozit\ de comportamentul mamei fa]\ de

ea, [i crede c\ o bate pentru c\ nu o iube[te [i nu o vrea lâng\ ea. Feti]a a

men]ionat c\ nu vrea s\ se mai întoarc\ acas\ pentru c\ îi este fric\ de

mama ei. E.,A. dore[te s\ fie preluat\ de o familie care s\-i ofere sprijin [i

s\ suplineasc\ p\rin]ii.

(Psihologul de la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ este de

p\rere c\ E.,A. s-ar integra bine într-o familie de asisten]i maternali iar

acest lucru va avea un impact pozitiv asupra dezvolt\rii sale).

Evaluarea familiei

Semnifica]ia mediului ambiant trecut [i actual

Minora E.,A. este copil unic la p\rin]i [i provine dintr-o familie de-

zorganizat\, n\scându-se în urma unei rela]ii de concubinaj a mamei cu

numitul L.,G., care în prezent este decedat. Feti]a nu [i-a cunoscut ni-

ciodat\ tat\l, deoarece acesta a decedat când ea avea [ase luni.

În prezent, feti]a locuie[te împreun\ cu mama sa într-o garsonier\

dintr-un cartier ie[ean, proprietate de stat.

În anul 1997 mama copilului, doamna E.,B. a solicitat internarea co-

pilului într-un centru de plasament, motivând c\ nu are venituri suficiente

pentru a o cre[te [i c\ urmeaz\ s\ se interneze pentru tratament la un spital

de psihiatrie. La acea vreme, mama era [omer\ [i avea probleme psihice.

Deoarece copilul era lipsit de condi]ii de cre[tere [i educare în familie, s-

a luat m\sura de ocrotire a acestuia prin internarea la Centrul de Plasament

„Prim\verii” Ia[i.

E.,A. a stat în centru aproape patru luni. Într-o zi mama s-a prezentat

la centru [i a luat-o pe minor\ f\r\ s\ anun]e personalul, pentru a încasa

aloca]ia de stat. La insisten]ele autorit\]ilor, mama a adus copilul înapoi,

dar peste o s\pt\mân\ a venit din nou la centru [i a luat feti]a, f\r\ s\ o mai

aduc\ înapoi, motivând c\ este copilul ei, îl iube[te [i vrea s\-l creasc\ ea,

nu s\-l creasc\ al]ii.

205

Mama copilului E.,A. a fost abandonat\ de p\rin]i când avea patru ani,

fiind crescut\ în unit\]i de ocrotire pân\ la vârsta majoratului.

În prezent starea s\n\t\]ii sale este deteriorat\, prezint\ tulbur\ri psi-

hice destul de grave, consum\ frecvent alcool [i are manifest\ri agresive,

comportament violent. A fost internat\ la spitalul de psihiatrie „Socola”

cu diagnosticul de oligofrenie gradul I cu reac]ii discomportamentale.

Conform certificatului eliberat de Laboratorul de S\n\tate Mintal\ (LSM)

doamna E.,B. are intelect de limit\, caren]e educa]ionale, tendin]e agresive

deosebit de periculoase.

În ultimii ani, s\n\tatea doamnei E.,B. s-a înr\ut\]it, aceasta devenind

deosebit de violent\ cu feti]a ei, agresând-o zilnic, atât verbal cât mai ales

fizic, spunând copilul în mod frecvent la tratamente umilitoare, trimi]ând-

o la cer[it, amenin]ând-o, l\sând-o zile întregi nemâncat\, nel\sând-o la

[coal\.

Copilul este terorizat de c\tre mam\, având de multe ori ajutorul ve-

cinilor pentru a o ap\ra de furia acesteia.

La începutul lunii aprilie 2002, o vecin\ a anun]at la Direc]ia de A-

sisten]\ Social\ Ia[i faptul c\ minora E.,A. este abuzat\ fizic [i psihic de

mama sa. La interven]ia autorit\]ilor, mama a declarat c\ regret\ cele

întâmplate [i c\ situa]ia nu se va mai repeta. La acea dat\ nu s-a luat nici

o m\sur\ de protec]ie, deoarece s-a observat o schimbare pozitiv\ în

comportamentul acesteia, cazul r\mânând în aten]ia Biroului de Protec]ie

a Copilului Abuzat.

Abuzul îns\ a continuat la scurt timp dup\ aceea, pân\ când chiar

minora în cauz\ s-a prezentat la sediul institu]iei solicitând ajutorul a-

utorit\]ilor declarând c\ este aspru b\tut\ de mam\, neglijat\, pedepsit\

aproape zilnic. (Copilul [i-a exprimat dorin]a de a fi luat din mediul

familial, deoarece îi este fric\ s\ se mai întoarc\ acas\).


Feti]a E.,A. cre[te în prezent într-o familie monoparental\ matern\. Nu

are rude apropiate [i nici prieteni apropia]i (de familie). Datorit\ pro-

blemelor psihice ale mamei [i a manifest\rilor agresive, a comporta-

mentului recalcitrant al acesteia, familia E. tr\ie[te izolat\, neavând rela]ii

STUDII DE CAZ


206

de prietenie cu alte persoane (exemplu, vecinii). Feti]a, care este în clasa

a IV-a, nu are voie s\ î[i aduc\ acas\ colege de [coal\, prietene de joac\,

din cauz\ c\ mama sa se sup\r\ foarte tare [i o pedepse[te.

Mama copilului este pu]in interesat\ de rezolvarea problemelor spe-

cifice vârstei feti]ei. Nu este ata[at\ de copil, nu î[i exprim\ afec]iunea

fa]\ de minor\ [i are o rela]ie cu aceasta bazat\ pe control, agresivitate

fizic\ [i verbal\, ostilitate etc.

Copilul este supus unui regim abuziv în mediul familial, fiind agresat

fizic [i verbal, neglijat, trimis la cer[it împotriva voin]ei sale, iar în ultimul

timp mama refuz\ s\ o mai lase s\ mearg\ la [coal\, motivând c\ are

probleme de s\n\tate [i c\ are nevoie de E.,A. pentru a o ajuta în cas\.

În urma sesiz\rii situa]iei copilului de c\tre o vecin\ de bloc [i mai

apoi la solicitarea feti]ei, asistentul social a încercat s\ stabileasc\ o rela]ie

cu mama acesteia, îns\ aceasta din urm\ a refuzat orice colaborare cu

asistentul social înc\ de la început, sus]inând c\ nu are nevoie de nimeni

care s\-i spun\ cum s\-[i creasc\ copilul, afi[ând o atitudine ostil\ [i

necooperant\.

Genograma familiei E.

{ coal\

Biserica


LEGENDA

� Rela]ie puternic\

� Rela]ie tranzitorie

� Rela]ie tensionat\

� Persoana care se implic\ mai mult

Ecomapa familiei E.

35

11

34

35

11

70

30

69

207


Situa]ia material\ [i financiar\ a familiei E. este foarte dificil\, po-

sibilit\]ile materiale fiind foarte reduse, neacoperind cerin]ele minime

pentru un trai decent.

Mama feti]ei, doamna E.,B. a lucrat la o asocia]ie de locatari, dar a

fost concediat\ datorit\ comportamentului recalcitrant [i agresiv.

În prezent, sursa de venit a familiei E. este reprezentat\ de ajutorul

social al mamei [i aloca]ia de stat a copilului, suma lunar\ fiind de a-

proximativ 1.200.000 lei.

Doamna E.,B. nu are resurse suficiente pentru a asigura copilului o

alimenta]ie normal\, îmbr\c\minte, rechizite [i nici pentru a pl\ti utilit\]ile

(gaz, lumin\, asocia]ie etc.). De multe ori, feti]a este trimis\ la cer[it de

mama ei, pentru a aduce bani sau mâncare; chiar dac\ E.,A. refuz\ s\ fac\

acest lucru, mama o amenin]\ cu b\taia [i c\ o alung\ de acas\.

Din cauza datoriilor acumulate la asocia]ie, familia E. a primit ordin

de evacuare din locuin]\.

Datorit\ problemelor psihice pe care le are, a lipsei unei calific\ri, a

comportamentului ostil, doamna E.,B. nu î[i poate g\si nic\ieri un loc de

munc\, situa]ia ei [i a feti]ei fiind deosebit de precar\ din cauza pro-

blemelor materiale grave cu care se confrunt\.

Din cauza acestor probleme, comportamentul mamei s-a agravat, de-

venind mult mai violent\ cu feti]a, b\tând-o, neglijând-o, punând-o s\

cer[easc\. Lipsa banilor constituie un factor de stres major pentru mama

minorei, care îi afecteaz\ comportamentul fa]\ de copil.

Dificult\]ile materiale, lipsa condi]iilor de cre[tere [i educare a co-

pilului [i mai ales tratamentul abuziv al mamei pun în pericol dezvoltarea

normal\ a feti]ei E.,A., integritatea fizic\ [i psihic\ a acesteia.


Minora E.,A. este dezvoltat\ corespunz\tor pentru vârsta ei, din punct

de vedere fizic îns\ având o greutate sub media normal\ pentru vârsta ei.

Sub aspect psihic, feti]a prezint\ o maturizare psiho-social\ timpurie

din cauza frustr\rilor afective pe care le-a suportat în mediul familial.

STUDII DE CAZ


208

Are preocup\ri în ce prive[te dezvoltarea sa personal\: îi place s\

citeasc\, este creativ\, îi place s\ înve]e, îns\ acas\ nu are condi]ii co-

respunz\toare [i nici sprijin din partea mamei.

E.,A. are o înteligen]\ de nivel mediu bun\, o capacitate de comunicare

normal\ [i stabile[te u[or rela]ii interpersonale. Îi place s\ mearg\ la

[coal\, îi place compania copiilor de vârsta ei. A r\mas repetent\ în clasa

a II-a, datorit\ problemelor familiale [i a faptului c\ mama nu o l\sa la

[coal\, dar în prezent are rezultate satisf\c\toare. Copilul ar putea avea o

eficien]\ [colar\ mai bun\ dac\ ar frecventa permanent [coala [i ar fi

ajutat acas\.

Minora este terorizat\ de atmosfera de acas\ [i de comportamentul

mamei sale. Îi este fric\ s\ mai stea cu ea [i se simte amenin]at\ în fiecare

clip\. E.,A. consider\ c\ mama ei nu o iube[te [i c\ îi vrea r\ul, deoarece

nu are grij\ de ea, o bate, o trimite la cer[it [i nu o las\ s\ mearg\ la [coal\.

Copilul nu are o rela]ie normal\ de ata[ament cu mama sa [i nu tr\ie[te

sentimentul de protec]ie [i speran]\ pe care ar trebui s\ îl ofere o familie

normal\, dezvoltarea sa [i integritatea fizic\ [i psihic\ fiindu-i periclitate

de comportamentul abuziv al mamei.


abuzul?

Rela]ia dintre feti]a E.,A. [i mama acesteia nu este o rela]ie normal\

mam\-fiic\, bazat\ pe afec]iune [i în]elegere, ci este una tensionat\, do-

minat\ de violen]\, control excesiv din partea mamei, indiferen]\ fa]\ de

nevoile specifice vârstei copilului, pedeaps\.

În vederea elimin\rii factorilor de risc care duc la tratamentul abuziv

aplicat copilului, trebuie pus accentul pe urm\toarele aspecte:

starea de s\n\tate psihic\ a mamei (ameliorarea/eliminarea efec-

telor problemelor psihice ale mamei asupra rela]iei acesteia cu E.,A.);

îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iei mam\-fiic\ (con[tientizarea de a-

ceasta a consecin]elor comportamentului abuziv);

l\rgirea re]elei sociale a familiei E. (stabilirea unor rela]ii de

prietenie [i suport cu persoane din afara familiei: vecini, cuno[tin]e, colegi

de [coal\ ai feti]ei);

209

acceptarea de c\tre mam\ a sprijinului din exterior în rezolvarea

situa]iei actuale (cooperarea cu asistentul social, psihologul, medicul etc.

în vederea dep\[irii situa]iei de criz\ familial\).


Principalul obiectiv urm\rit în cazul minorei E.,A. este crearea unui

mediu care s\ ofere siguran]\, protec]ie [i condi]ii adecvate de cre[tere [i

dezvoltare, prin îndep\rtarea factorilor care au condus la comiterea a-

buzului.

Obiectivele interven]iei pe termen scurt vor urm\ri:

scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i stabilirea unei

m\suri de ocrotire temporar\;

acordarea îngrijirilor medicale [i psihologice minorei E.,A. în ve-

derea restabilirii echilibrului emo]ional [i dep\[irea traumei;

stabilirea unei rela]ii cu p\rintele abuzator în vederea identific\rii

[i elimin\rii factorilor care au dus la abuzul asupra copilului E.,A.;

acordarea de îngrijiri medicale de specialitate mamei feti]ei E.,A.

prin colaborarea cu institu]iile de profil (spital de psihiatrie).

Obiectivele interven]iei pe termen lung vor viza:

schimbarea mediului de via]\ maltratant în unul favorabil cre[terii [i

educ\rii copilului;

reabilitarea minorei în cauz\ din punct de vedere fizic, psihic, social.

La nivelul inter-institu]ional [i multidisciplinar al interven]iei se va

stabili care sunt membrii echipei de interven]ie. În acest caz, echipa

interdisciplinar\ va fi format\ din: asistent social, psiholog, medic (medic

pediatru [i medic psihiatric). Membrii echipei interdisciplinare vor co-

labora atât pe durata interven]iei propriu-zise, cât [i în perioada evalu\rii

finale a interven]iei.

La nivelul individual, interven]ia va urm\ri acompanierea copilului

victim\ a abuzului în vederea recuper\rii sale fizice [i psiho-sociale, [i

acordarea de suport terapeutic p\rintelui abuzator (consiliere etc.).

STUDII DE CAZ


210

Interven]ia

În cazul copilului E.,A., abuzat fizic [i psihic de c\tre mama sa, o-

biectivul principal [i prioritar este schimbarea mediului de via]\ maltratant

în unul favorabil cre[terii [i educ\rii copilului.

Datorit\ gravit\]ii situa]iei [i pericolului în care se afl\ copilul, s-a

considerat necesar\ scoaterea copilului din mediul abuziv [i plasarea lui

în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pe o

perioad\ limitat\, pân\ la clarificarea situa]iei familiale a acestuia.

Principalul obstacol în cadrul interven]iei a fost mama minorei E.,A.,

respectiv p\rintele abuzator, care înc\ de la sesizarea copilului a ma-

nifestat o atitudine ostil\ fa]\ de asistentul social, refuzând orice co-

laborare cu acesta [i având un comportamnet agresiv, recalcitrant la adresa

speciali[tilor. (Mama minorei a refuzat de multe ori s\ deschid\ u[a

asistentului social, folose[te un limbaj agresiv, injurios [i refuz\ s\ discute

despre feti]a E.,A.).

În urma evalu\rii ini]iale [i a evalu\rii situa]iei familiei E., speciali[tii

Direc]iei de Aisten]\ Social\ au constatat c\ mediul familial actual în care

tr\ie[te minora E.,A. îi pune acesteia într-un real pericol integritatea [i

dezvoltarea fizic\ [i psihic\, având în vedere mai ales men]inerea mai

multor factori de risc: problemele psihice ale mamei, situa]ia material\

precar\, lipsa unei re]ele sociale (de sprijin), gravitatea [i cronicitatea

comportamentului abuziv al mamei etc.

Astfel, s-a propus de c\tre speciali[tii care au investigat cazul schim-

barea deciziei de plasament în regim de urgen]\ în plasarea copilului

E.,A. la un asistent maternal profesionist, care s\ îi asigure copilului un

mediu favorabil [i o protec]ie adecvat\ cre[terii [i dezvolt\rii.

Aceast\ solu]ie îns\ a e[uat, deorece asistentul maternal c\ruia îi fusese

încredin]at copilul E.,A. a refuzat s\ mai ]in\ feti]a, declarând c\ venirea

minorei în familie a provocat un conflict între ea [i proprii ei copii, care

nu au acceptat-o pe feti]\ [i s-au împotrivit r\mânerii ei în familie.

Dat\ fiind aceast\ situa]ie, a fost identificat\ o alt\ familie de asisten]i

maternali, iar feti]a a fost preg\tit\ [i consiliat\ în vederea integr\rii în

noul mediu.

211

În prezent, minora E.,A. se afl\ în plasament la familia de asisten]i

maternali D., dintr-o comun\ din jude]ul Ia[i, unde va sta pân\ va fi

posibil\ reintegrarea sa familial\ în condi]ii de siguran]\ sau instituirea

unei alte m\suri de ocrotire cu caracter permanent.

Etapele interve]iei în cazul minorei E.,A.:

1. Scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i plasarea acestuia

în regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pe o

perioad\ limitat\ (15 zile);

2. Acordarea de îngrijiri medicale [i psihologice feti]ei E.,A. în ve-

derea reabilit\rii [i dep\[irii traumei suferite;

3. Colaborarea cu spitalul de psihiatrie în vederea intern\rii mamei

minorei E.,A. pentru urmarea unui tratament de specialitate;

4. Identificarea unei familii potrivite de asisten]i maternali profe-

sioni[ti [i preg\tirea acesteia în vederea primirii minorei E.,A.;

5. Plasarea copilului E.,A. la familia de asisten]i maternali profe-

sioni[ti C.;

6. Scoaterea feti]ei din familia asisten]ilor maternali C. din cauza

neaccept\rii acesteia de c\tre copiii familiei C. (conflict ce nu a putut fi

mediat);

7. Identificarea unei alte forme de asisten]i maternali [i consilierea

acesteia în vederea primirii minorei E.,A.;

8. Consilirea [i preg\tirea feti]ei pentru integrarea în noul mediu fa-

milial;

9. Plasarea minorei în cauz\ la familia de asisten]i maternali D., co-

muna x, jude]ul Ia[i;

10.Evaluarea periodic\ a situa]iei copilului E.,A. în urma plasamen-

tului acesteia (bilunar);

11.Monitorizarea copilului o perioad\ de 6 luni dup\ finalizarea in-

terven]iei.

STUDII DE CAZ


212

Evaluarea final\

În prezent minora E.,A. se afl\ în plasament la familia de asisten]i

maternali D. din comuna x, jude]ul Ia[i. feti]a s-a integrat foarte bine [i s-

a adaptat repede la noul mod de via]\.

Minora are rela]ii puternice, bazate pe în]elegere [i afectivitate, cu to]i

membrii familiei D. (în special cu doamna D.) [i tr\ie[te sentimentul de

securitate afectiv\ [i protec]ie în cadrul familiei de plasament.

Din cele constatate de speciali[tii care s-au ocupat de caz, cât [i de

asisten]ii maternali, minora a progresat vizibil în plan personal [i social

având un comportament normal pentru vârsta ei. Familia D. a transferat

copilul la [coala din comun\, unde s-a integrat bine în colectiv [i are

rezultate [colare din ce în ce mai bune, progresând în ceea ce prive[te

educa]ia.

Minora în cauz\ nu ridic\ nici un fel de probleme familiei D., iar

aceasta este mul]umit\ de rela]ia cu feti]a. Speciali[tii care au investigat

cazul au constatat c\ mediul actual de via]\ al minorei este unul favorabil

cre[terii [i educ\rii acesteia [i c\ prezint\ siguran]\ [i protec]ie pentru

E.,A., neexistând riscul producerii abuzului.

Astfel, se men]ine m\sura de ocrotire a copilului în familia de asisten]i

maternali pân\ la identificarea unei m\suri de ocrotire cu caracter per-

manent.

Studiu de caz nr. 3


Copiii C.,A., în vârst\ de 6 ani [i C.,N., în vârst\ de 7 ani locuiesc

împreun\ cu fratele lor, C.,E., în vârst\ de 3 ani [i cu cei doi p\rin]i într-

un cartier ie[ean.

În anul 2000, tat\l copiilor a fost arestat pentru furt, primind o sentin]\

de patru ani. Din 2001, mama acestora tr\ie[te în concubinaj cu R.,C.,

acesta locuind cu mama [i copiii.

213

În perioada convie]uirii cu tat\l biologic al copiilor, cât [i dup\ a-

restarea so]ului, doamna C.,T. (33 ani), mama celor trei copii a refuzat s\-

[i îndeplineasc\ obliga]iile parentale privind cre[terea [i educa]ia copiilor,

în sensul c\ aceasta nu asigur\ nevoile de baz\ ale copiilor, dar în ultimul

timp manifest\ [i un comportament agresiv, cu accese de violen]\ în-

dreptate asupra minorilor (asupra feti]ei C.,A. [i a b\ie]elului C.,E.), pe

fondul consumului de alcool.

În perioada urm\toare venirii concubinului mamei în familie, s-a ob-

servat o responsabilizare a acesteia de c\tre concubin în sensul c\ mama

a început s\ se ocupe cu mai mult interes de igiena [i între]inerea copiilor

[i a casei.

Comportamentul agresiv asupra copiilor a continuat îns\, mama a-

pelând deseori la pedeapsa fizic\ pentru a-i face pe copii s\ o asculte,

intensitatea agresiunilor fizice crescând treptat. Cei doi copii, respectiv

feti]a C.,A. (6 ani) [i b\ie]elul C.,E. (3 ani) sunt b\tu]i frecvent de mama

lor, fiind brusca]i de c\tre aceasta, b\tu]i cu pumnii, cu picioarele, uneori

cu diverse obiecte contondente.

Mama copiilor are deseori crize de nervi, este o frecvent\ consu-

matoare de alcool [i prezint\ tulbur\ri de comportament, manifestându-se

agresiv fa]\ de copii, mai ales asupra lui C.,A. [i a b\ie]elului C.,E.

Cei doi concubini sunt cunoscu]i de vecini ca având probleme cu

alcoolul [i c\ au un comportament iresponsabil fa]\ de copii.

În ianuarie 2003, o vecin\ a familiei C. a observat într-o zi c\ cei doi

copii ai familiei C., respectiv C.,A. [i C.,E. sunt plini de vân\t\i [i foarte

speria]i, ace[tia plângând în fa]a blocului. Copiii au spus doamnei M. c\

au fost b\tu]i de mama lor. Îngrijorat\ de starea în care erau cei doi copii,

vecina a alertat organele de poli]ie ale sec]iei de poli]ie din cartier cât [i

Serviciul de ambulan]\.

Sesizarea cazului

1. Persoana care a sesizat cazul: angajat al poli]iei (G.,L.)

2. Date de identificare ale copilului:

C.,A. (6 ani), sex feminin

C.,E. (3 ani), sex masculin

STUDII DE CAZ


214

3. Date de identificare ale presupusului abuzator: C.,T. (35 ani), mama

minorilor.

4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copiilor

5. Locul unde s-a petrecut abuzul: în familie

6. Institu]ia unde s-a sesizat abuzul: Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i

Persoana care a sesizat cazul copiilor C. a fos un angajat al Poli]iei,

respectiv domnul G.,L. care, în data de 09.01.2003 s-a prezentat la sediul

Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i [i a informat personalul institu]iei c\ a

fost sesizat la rândul s\u despre doi copii care au fost b\tu]i foarte grav de

c\tre p\rin]ii lor (mama). Poli]istul a declarat c\, la sesizarea unei vecine

a copiilor, s-a prezentat la domiciliul acestora [i a g\sit copiii plângând în

fa]a blocului, speria]i [i plini de lovituri pe fa]\ [i pe corp. A anun]at

imediat Salvarea, care a transportat copiii la Spitalul „Sfânta Maria”,

pentru îngrijiri medicale. Cei doi copii au fost interna]i, f\r\ un repre-

zentant legal (poli]istul a declarat c\ p\rin]ii nu au vrut s\-i deschid\ u[a

acestuia), la Spitalul „Sfânta Maria”, sec]ia Urgen]\, fiind apoi transfera]i

la Clinica I Chirurgie cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominal\, con-

tuzii multiple la membrele superioare [i inferioare, prin agresiune, e-

chimoze la nivelul fe]ei”. Un asistent social al Direc]iei de Asisten]\

Social\, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat a luat leg\tura cu familia mi-

norilor în cauz\, pentru a stabili circumstan]ele în care s-a produs abuzul

[i pentru a evalua situa]ia copiilor [i a familiei.


Cazul copiilor C. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i,

Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii situa]iei copiilor

[i a familiei [i stabilirea unei m\suri de protec]ie pentru minorii agresa]i.

Evaluarea ini]ial\

Intervievarea membrilor familiei C. [i a persoanelor semnificative

În vederea stabilirii circumstan]elor în care s-a petrecut abuzul asupra

celor doi copii [i a modului în care membrii familiei C., (cât [i alte

215

persoane semnificative pentru acest caz) percep situa]ia actual\, persoa-

nele respective au fost intervievate de c\tre asistentul social.

Întreb\rile asistentului social au vizat ob]inerea unor informa]ii privind

urm\toarele aspecte: ce s-a întâmplat, tipul, gravitatea [i cronicitatea

abuzului, starea actual\ a copilului, rela]ia copilului cu ceilal]i membri ai

familiei, gradul de violen]\ existent în familie, comportamente nepo-

trivite, metodele de comunicare din familie, riscul repet\rii abuzului,

siguran]a copilului în mediul familial etc.

Cei doi copii agresa]i (C.,A. în vârst\ de 6 ani [i C.,E. de 3 ani) au fost

întreba]i de c\tre asistentul social ce anume s-a întâmplat în familie.

Feti]a C.,A. a r\spuns asistentului social c\ mama i-a b\tut, pe ea [i pe

fratele ei mai mic C.,E. pentru c\ se jucau în camer\ [i f\ceau g\l\gie, iar

mama era nervoas\ [i i-a lovit pe amândoi de mai multe ori. Copilul a

declarat c\ mama i-a b\tut cu un b\], i-a lovit cu pumnii, cu picioarele,

i-a p\lmuit, i-a tras de p\r, pe ea [i pe fratele ei mai mic, cu toate c\ ei

[i-au cerut iertare [i au promis c\ se vor juca în lini[te.

Feti]a C.,A. a spus asistentului social c\ nu era prima dat\ când mama

lor îi bate atât de tare, [i c\ acest lucru se întâmpl\ destul de des, mama

acuzându-i c\ sunt obraznici, fac g\l\gie, nu o ascult\, o enerveaz\ [i c\

trebuie s\-i supravegheze tot timpul.

Copilul a mai afirmat, de asemenea, c\ mama lor nu are grij\ de ei, c\

uneori nu le d\ mâncare, nu se intereseaz\ de ei [i nu petrece mult timp cu

ei (nu se joac\ împreun\, nu merg în parc etc.).

Întrebat\ de rela]ia cu tat\l lor vitreg (concubinul mamei), feti]a C.,A.

a r\spuns c\ „tata ne bate când suntem obraznici”, dar acest lucru se

întâmpl\ destul de rar. Copilul a mai men]ionat c\ tat\l are grij\ de ei mai

mult decât mama, le cump\r\ dulciuri [i juc\rii, îns\ nu le ia ap\rarea

când mama vrea s\ îi pedepseasc\, decât rareori.

În ziua când copiii au fost adu[i la spital în urma sesiz\rii Poli]iei, cei

doi copii erau vizibil însp\imânta]i, plângeau foarte tare [i acuzau dureri

abdominale [i cefalee, erau mereu speria]i când cineva din personalul

spitalului vroia s\ pun\ mâna pe ei. Din comportamentul minorilor se

putea constata teroarea la care fuseser\ supu[i [i caren]ele afective ale

acestora, lipsa de încredere, nesiguran]a.

STUDII DE CAZ


216

În urma discu]iei cu minorii, asistentul social a constatat c\ cei doi

fra]i erau supu[i frecvent abuzului fizic [i psihic de c\tre mama lor, iar

nevoile afective [i celelalte cerin]e pentru o dezvoltare [i educare adecvat\

sunt ignorate în mediul familial, în special de c\tre mam\.

Asistentul social a discutat [i cu fratele mai mare al minorilor în cauz\,

respectiv C.,N., de [apte ani. Acesta a declarat asistentului social c\ cele

afirmate de sora lui, C.,A., sunt adev\rate, [i c\ fra]ii s\i mai mici au fost

b\tu]i în nenum\rate rânduri de c\tre mama lor.

În leg\tur\ cu ce s-a întâmplat ultima dat\ (când fra]ii lui au fost adu[i

la spital în stare grav\), C.,N. a declarat c\ „mama a b\tut-o pe C,A.

pentru c\ a fost obraznic\ [i neascult\toare”.

Copilul a mai spus c\ el nu a fost b\tut de p\rin]i decât o dat\, pentru

c\ a ajuns mai târziu acas\ decât de obicei.

Minorul a mai declarat c\ p\rin]ii au un comprtament agresiv fa]\ de

ei, c\ se manifest\ violent în cadrul familiei, consum\ frecvent alcool [i

c\, în general, nu au grij\ de ei.

Domnul R.,C. (concubinul mamei) a fost [i el intervievat de asistentul

social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ în leg\tur\ cu situa]ia actual\ a

celor doi minori agresa]i fizic.

Acesta a declarat c\ mama copiilor a fost cea care i-a b\tut pe copii, [i

c\ a vrut astfel s\-i pedepseasc\ pentru c\ „au f\cut g\l\gie [i nu au fost

ascult\tori, [i astfel au enervat-o”. R.,C. a afirmat c\ el nu este de acord cu

pedeapsa fizic\ aplicat\ copiilor de c\tre mam\, dar c\ nu poate interveni

foarte mult în rela]ia mama cu minorii, deoarece astfel risc\ noi conflicte

cu aceasta.

Cu toate acestea, R.,C. a declarat c\ minorii mint când spun c\ sunt

b\tu]i frecvent [i foarte tare de mama lor, aceasta doar pedepsindu-i uneori

când nu se comport\ cum trebuie [i fac pozne. În leg\tur\ cu b\taia grav\

aplicat\ minorilor în ianuarie 2003, R.,C. a declarat c\ a fost o întâmplare

nefericit\ [i c\ mama copiilor [i-a pierdut r\bdarea [i a f\cut o criz\ de

nervi [i din acest motiv a lovit copiii, îns\ amândoi regret\ acest lucru [i

vor s\ îi ia pe cei doi copii acas\, deoarece îi iubesc foarte mult.

Domnul R.,C. a mai men]ionat c\ el a dorit s\ aib\ o familie normal\

[i c\ dore[te s\-i creasc\ în bune condi]ii pe cei trei copii. R.,C. este de

217

p\rere c\ problemele actuale se datoreaz\ condi]iilor grele de trai, a lipsei

locurilor de munc\ (pentru el [i pentru mama copiilor), toate acestea

influen]ându-le via]a de familie.

În urma discu]iilor cu domnul R.,C., s-a constatat c\ acesta nu este

coerent în afirma]ii [i c\ încearc\ s\ o apere pe C.,T., mama copiilor, de

acuza]ia c\ î[i maltrateaz\ copiii, [i, în acela[i timp, nu recunoa[te faptul

c\ [i el a agresat fizic copiii de câteva ori.

Asistentul social care a investigat cazul celor doi minori a discutat [i

cu mama acestora, mama fiind cea care i-a agresat pe cei doi copii.

Doamna C.,T. [i-a manifestat regretul pentru ce s-a întâmplat, de-

clarând c\ [i-a pierdut cump\tul [i s-a enervat foarte tare pe copii fiindc\

nu erau cumin]i [i a început s\-i loveasc\. Mama copiilor a afirmat c\ nu

a vrut s\-i r\neasc\ atât de tare [i c\ îi pare foarte r\u pentru cele în-

tâmplate, [i este îngrijorat\ de faptul c\ cei doi minori sunt interna]i în

spital datorit\ ei.

Mama minorilor a afirmat c\ îi iube[te pe to]i cei trei copii [i c\ i-a

crescut singur\ de când tat\l copiilor a fost arestat, [i a încercat s\-i

îngrijeasc\ cum trebuie, dar c\ în ultimul timp are probleme de s\n\tate

care o afecteaz\ negativ, cât [i probleme de natur\ material\ care o îm-

piedic\ s\ se ocupe cu r\bdare de copii [i s\ le asigure condi]ii cores-

punz\toare de cre[tere.

Doamna C.,T. a declarat asistentului social c\ regret\ abuzul fa]\ de

minorii C.,A. [i C.,E. (având accese repetate de plâns) [i î[i justific\ fapta

ca fiind „o r\t\cire de moment din cauza neajunsurilor familiei [i a faptului

c\ micu]ii sunt foarte neastâmp\ra]i”.

Întrebat\ de ce nu a dus copiii la spital pentru îngrijiri medicale, mama

a r\spuns c\ i-a fost fric\ „s\ nu îi ia de la mine [i s\-i dea la stat”.

Mama copiilor [i-a exprimat dorin]a de a merge s\ stea în spital cu cei

doi copii [i s\-i îngrijeasc\ pân\ când ace[tia vor putea fi externa]i [i s\-

i ia acas\. De asemenea, doamna C.,T. a acceptat s\ colaboreze cu spe-

ciali[tii în vederea reglement\rii situa]iei celor doi copii, luându-[i an-

gajamentul c\ fapta nu se va mai repeta.

În urma interviev\rii mamei celor doi minori agresa]i, s-a constatat de

c\tre speciali[ti c\ doamna C.,T. [i-a abuzat fizic copiii într-o form\ grav\

STUDII DE CAZ


218

[i acest comportament are caracter repetitiv. Abuzul asupra copiilor se

datoreaz\ nivelului educa]ional redus, a gradului de s\r\cie în care tr\ie[te

familia, consumului frecvent de alcool etc.

Din evaluarea psihologic\ a mamei rezult\ faptul c\ aceasta prezint\

deficien]\ mintal\ moderat\ [i tulbur\ri de comportament cu tendin]e

agresive, pe fondul consumului de alcool.

Astfel, rezult\ c\ mediul de via]\ actual al minorilor prezint\ un grad

ridicat de risc pentru integritatea fizic\ [i psihic\ a copiilor.

Pentru ob]inerea mai multor informa]ii relevante despre situa]ia co-

piilor familiei C., a fost intervievat\ [i vecina de palier, doamna M., care

a sesizat Poli]ia dup\ ce i-a g\sit pe copii b\tu]i [i plângând afar\.

Doamna M. a declarat asistentului social c\ minorii sunt frecvent b\tu]i

de ambii p\rin]i, mai ales de mam\, sunt îmbr\ca]i nepotrivit, sunt l\sa]i

singuri mult timp, nu sunt du[i la medic niciodat\.

Vecina a spus c\ de multe ori le-a dat copiilor de mâncare [i haine,

întrucât îi era mil\ de ei.

De asemenea, doamna M. a men]ionat c\ de multe ori a v\zut copiii

plini de vân\t\i pe mâini, pe fa]\ [i a auzit din apartamentul ei cum

plângeau ace[tia, dar a ezitat s\ anun]e autorit\]ile din cauz\ c\ [tia c\ cei

doi p\rin]i sunt agresivi [i se sup\r\ foarte tare când se amestec\ persoane

str\ine în familia lor.

Vecina familiei C. a declarat c\ p\rin]ii nu ofer\ copiilor condi]ii

corespunz\toare de cre[tere [i c\ ace[tia sunt într-un real pericol. Aceasta

a declarat c\ p\rin]ii sunt iresponsabili [i agresori ai copiilor [i c\ îi

intereseaz\ doar aloca]iile copiilor ca s\ se distreze [i s\ consume alcool.

Asistentul social a luat leg\tura cu medicul de la Spitalul „Sfânta

Maria” sub supravegherea c\ruia se afl\ cei doi copii agresa]i, la cererea

acestuia din urm\, care a contactat telefonic Direc]ia de Asisten]\ Social\

[i a solicitat asistentului social s\ vorbeasc\ cu el.

În urma discu]iei cu medicul [i din declara]iile asistentelor medicale

care au îngrijit copiii [i al pacientelor colege de salon a reie[it faptul c\,

în perioada intern\rii (la cererea acesteia) a mamei cu cei doi copii în

spital, mama a manifestat un comportament agresiv în special fa]\ de

219

b\ie]elul C.,E., lovindu-l cu palma peste cap, izbindu-l pe copil de gresie,

trântindu-l în pat [i astupându-i gura cu mâna ca s\ nu plâng\.

Medicul a informat asistentul social c\ mama nu s-a preocupat de

îngrijirea copiilor [i nu a manifestat afec]iune fa]\ de ace[tia, refuzând de

asemenea s\ colaboreze cu asistentele [i doctorii, dorind s\ externeze

copiii cât mai repede.

Medicul pediatru consider\ c\ minorii în cauz\ sunt în pericol în

mediul familial actual [i le este încetinit\ dezvoltarea.

Starea fizic\ [i psihic\ a copiilor în urma evalu\rii

Minorii C.,A. în vârst\ de [ase ani [i C.,E. de trei ani au fost adu[i în

data de 09.01.2003 la Spitalul de copii „Sfânta Maria” în stare grav\, în

urma agresiunilor fizice la care au fost supu[i de mama lor. Copiii au fost

interna]i la Sec]ia I Chirurgie cu diagnosticul „contuzie toracico-abdo-

minal\, contuzii multiple la nivelul membrelor superioare [i inferioare

(prin agresiune), cât [i la nivelul fe]ei”.

Copiii au fost supu[i unor controale medicale am\nun]ite, în urma

c\rora s-au constatat urm\toarele aspecte:

copiii prezint\ întârziere în dezvoltare, având o greutate [i o î-

n\l]ime sub media normal\ vârstei lor;

prezint\ caren]e alimentare (lips\ de vitamine, calciu etc. );

pe toat\ suprafa]a corpului copiii prezint\ echimoze, cicatrici mai

vechi; acuz\ dureri abdominale, cefalee, gre]uri.

Din punct de vedere al st\rii psihice a celor doi minori agresa]i, ace[tia

prezint\ caren]e afective, emo]ionale, au deprinderi de autonomie per-

sonal\ [i social\ slab conturate, sunt greu abordabili, introverti]i.

Copiii sunt vizibil marca]i psihic de climatul familial agresiv, sunt

încorda]i, nu au un sentiment de siguran]\, sunt suspicio[i, au dese accese

de plâns, [i cu greu au putut fi consulta]i de speciali[ti.

Copilul C.,A. (6 ani) a spus doctorilor c\ acas\ sunt b\tu]i frecvent,

sunt pedepsi]i, mama [i tata ]ip\ la ei, nu îi las\ s\ se joace în cas\; copilul

a m\rturisit c\ îi este fric\ de mama ei, crede c\ mama nu o iube[te [i c\

vrea ca ea [i fratele ei C.,E. s\ plece de acas\.

STUDII DE CAZ


220

Cei doi copii, respectiv C.,A. [i C.,E. au necesitat îngrijiri medicale în

spital dou\sprezece zile, medicul legist eliberând copiilor certificate me-

dico-legale.

Evaluarea familiei

Semnifica]ia mediului ambiant trecut [i actual

P\rin]ii copiilor, respectiv doamna C.,T. (33 ani) [i C.,L. (37 ani) s-au

c\s\torit în 1995. În anul 2000, tat\l copiilor a fost arestat pentru furt

calificat, primind o pedeaps\ de 4 ani. Copiii au r\mas astfel în grija

mamei.

Începând din 2001, mama copiilor tr\ie[te în concubinaj cu R.,C. (36

ani), care locuie[te împreun\ cu C.,T. [i cu copiii în locuin]a proprietate

personal\ a mamei.

În perioada convie]uirii cu tat\l copiilor, cât [i dup\ arestarea acestuia,

mama a refuzat s\-[i îndeplineasc\ obliga]iile p\rinte[ti privind cre[terea

[i educa]ia copiilor, în sensul c\ aceasta nu asigur\ nevoile de baz\ ale

minorilor, dar manifest\ [i un comportamnet agresiv fa]\ de ace[tia, b\-

tându-i frecvent din diferite motive.

În perioada imediat urm\toare venirii în familie a domnului R.,C.

(concubinul mamei) s-a observat o responsabilizare a mamei de c\tre

acesta, în sensul c\ mama a început s\ se ocupe mai intens de între]inerea

[i cre[terea copiilor [i de treburile gospod\re[ti, neglijate pân\ atunci.

Influen]at\ de concubin, mama [i-a asumat responsabilit\]i în ceea ce

prive[te copiii, dar nu le-a asigurat acestora un confort psihic, neavând

rela]ii afective normale cu ace[tia, ci rela]ii bazate pe control excesiv,

pedeaps\, mama având a[tept\ri exagerate fa]\ de copii, în raport cu

vârsta acestora.

În urma arest\rii so]ului, mama a trebuit s\ fac\ fa]\ unor dificult\]i

materiale [i financiare pentru cre[terea celor trei copii, fapt care a in-

fluen]at negativ rela]ia ei cu minorii, doamna C. având anumite tulbur\ri

de comportament, tendin]e agresive [i o instabilitate accentuat\, cu re-

percursiuni directe asupra copiilor.

Mama [i-a agresat copiii grav [i acest comportament are caracter re-

petitiv, îns\ aceasta nu consider\ b\taia d\un\toare, ci benefic\ pentru

221

educarea copiilor. Doamna C.,T. nu con[tientizeaz\ efectele comporta-

mentului s\u asupra copiilor, iar concubinul ei, R.,C., nu intervine decât

rareori în ap\rarea copiilor.

În urma venirii lui R.,C. în familie, a avut loc o îmbun\t\]ire a nivelului

de trai al familiei C., dar o schimbare negativ\ în ceea ce prive[te climatul

familial. Cei doi p\rin]i consum\ alcool, manifest\ tendin]e agresive, nu

ofer\ copiilor condi]ii normale de cre[tere [i dezvoltare etc.

În ianuarie 2003, copiii C.,A. [i C.,E. au fost b\tu]i cu s\lb\ticie de

mama lor [i interna]i de urgen]\ la Spitalul de Copii din Ia[i. Mama

regret\ fapta f\cut\, motivând c\ [i-a pierdut cump\tul datorit\ neajun-

surilor din familie [i a neastâmp\rului copiilor.

Speciali[tii în protec]ia copilului care au investigat cazul minorilor C.

consider\ c\ actualul mediul familial este unul maltratant [i pericliteaz\

integritatea [i dezvoltarea copiilor.


În prezent, cei trei fra]i locuiesc împreun\ cu mama lor [i cu concubinul

acesteia în locuin]a proprietate personal\ a mamei.

Nici unul dintre parteneri nu are rude apropiate [i nu au nici prieteni

apropia]i datorit\ comportamentului recalcitrant al mamei copiilor, dar [i

a situa]iei lor familiale.

Rela]iile interpersonale în cadrul familiei C. nu sunt rela]ii normale

p\rin]i-copii bazate pe afec]iune [i în]elegere, ci mai degrab\ pe control,

pedeaps\ [i supunere.

Rela]iile mamei cu copii sunt lipsite de ata[ament, copiii având un

sentiment de team\ fa]\ de aceasta. Mama ignor\ nevoile individuale de

baz\ ale copiilor [i nu î[i asum\ responsabilitatea pentru îngrijirea lor,

principala metod\ de comunicare cu copiii fiind pedeapsa. Copiii sunt

mai apropia]i de concubinul mamei, R.,C., care pare mai interesat de

situa]ia lor [i le acord\ mai mult\ îngrijire decât mama, îns\ [i acesta la

rândul s\u îi bate uneori.

Cei trei minori interrela]ioneaz\ foarte bine, protejându-se unul pe

altul [i având rela]ii normale fraterne.

STUDII DE CAZ


222

Minorii sunt supu[i unui regim abuziv în mediul actual, fiind abuza]i

fizic [i psihic de p\rin]i, neglija]i, ultima b\taie primit\ de copii având

drept urmare internarea acestora de urgen]\ la spitalul de copii.

Cei doi p\rin]i s-au ar\tat dispu[i s\ coopereze cu speciali[tii serviciilor

sociale în vederea dep\[irii situa]iei de abuz asupra copiilor, ar\tându-[i

regretul pentru cele întâmplate [i motivarea pentru schimbare. Cu toate

acestea, în urma evalu\rii realizate, s-a ajuns la concluzia c\ actualul

mediu familial nu prezint\ garan]iile privind securitatea copiilor, existând

în continuare riscul abuzului asupra copiilor.

Re]eaua social\ a familiei C. este s\rac\, membrii familiei neavând

rela]ii pozitive cu vecinii [i nici prieteni apropia]i, tr\ind relativ izola]i

social. Se confrunt\ cu probleme materiale deosebite, cauzate de lipsa

unui loc de munc\, singurul care aduce bani în cas\ fiind R.,C. care

lucreaz\ uneori ca zilier, sunt cunoscu]i drept consumatori frecven]i de

alcool [i nu beneficiaz\ de o imagine pozitiv\ în comunitate.

Familia C. nu ofer\ în prezent copiilor condi]ii adecvate de cre[tere [i

educare iar climatul familial actual pune în pericol siguran]a [i dezvoltarea

celor trei minori.

Genograma familiei C.

60 68

6 7

3335

223

Nivelul de trai asigurat copiilor

Situa]ia material\ a familiei C. este precar\, p\rin]ii confruntându-se

zilnic cu probleme financiare [i materiale.

Sursele de venit ale familiei sunt aloca]iile celor trei copii, ajutorul

social primit de familie în conformitate cu Legea 416, [i venitul ocazional

al al comcubinului mamei, R.,C. (care munce[te uneori ca zilier), suma

lunar\ total\ nedep\[ind 2.500.000 lei.

Familia C. locuie[te într-o garsonier\, proprietate personal\ a mamei,

confort II, mobilat\ s\r\c\cios [i care îndepline[te minimum de cerin]e

privind între]inerea copiilor. Spa]iul locuit este supraaglomerat, cu trei

copii neavând un spa]iu pentru joac\ [i dormind to]i trei într-un pat.

Condi]iile igienice ale locuin]ei las\ de dorit.

Nevoile de baz\ ale copiilor sunt neglijate, cei trei minori nefiind

alimenta]i corespunz\tor, nu au îmbr\c\minte potrivit\, nu sunt du[i la

medic atunci când se îmboln\vesc etc.

Copiii nu beneficiaz\ în mediul familial actual de condi]ii decente de

cre[tere [i educare. Datorit\ problemelor materiale cu care se confrunt\,

comportamentul p\rin]ilor (în special al mamei) fa]\ de minori s-a agravat,

ace[tia desc\rcându-[i nervii asupra copiilor, care sunt b\tu]i frecvent,

STUDII DE CAZ

Loc demunc\

Vecini

Medic


LEGENDA

� Rela]ie puternic\� Rela]ie tranzitorie� Rela]ie tensionat\� Persoana care se implic\ mai mult

Ecomapa familiei C.

6 7

3335


224

pedepsi]i din motive absurde, l\sa]i fl\mânzi etc. Lipsa banilor, a po-

sibilit\]ilor materiale constituie un factor de stres pentru p\rin]i, care le

afecteaz\ rela]iile [i comportamentul fa]\ de copii.

Abuzul asupra copiilor se datoreaz\ nivelului educa]ional redus, a

gradului de s\r\cie din familie, consumului exagerat de alcool [i tul-

bur\rilor de comportament ale mamei.

Dificult\]ile materiale, lipsa condi]iilor de cre[tere [i educare a copiilor

[i mai ales tratamentul abuziv al p\rin]ilor pun în pericol dezvoltarea

normal\ [i integritatea fizic\ [i psihic\ a minorilor.


În urma controalelor medicale la care au fost supu[i cei doi minori

agresa]i, speciali[tii au constatat c\ cei doi copii prezint\ înt\rziere în

dezvoltare, au caren]e alimentare [i manifest\ri somatice care indic\ tra-

tamentul agresiv în familie;

Din evaluarea psihologic\ a copiilor în cauz\ a reie[it c\ ace[tia

prezint\ caren]e afectiv-emo]ionale, sunt greu de abordat, manifest\ ne-

siguran]\ [i suspiciune;

Capacitatea comunica]ional\ este redus\, nivelul limbajului fiind

prea pu]in dezvoltat în conformitate cu vârsta celor doi copii;

Copiii stabilesc greu rela]ii interpersonale [i au un comportament

dominant de negativism.

Cei doi minori (C.,A. de [ase ani [i C.,E. de trei ani) nu au rela]ii

normale de ata[ament cu p\rin]ii ([i îndeosebi cu mama), sunt lipsi]i de

sentimentul de siguran]\ pe care ar trebui s\ îl asigure familia, p\rin]ii

ignorând nevoile de baz\ ale copiilor, privindu-i de condi]iile elementare

afective [i fizice de dezvoltare.

Copiii sunt teroriza]i de atmosfera din familie [i mai ales de com-

portamentul mamei lor, de care le este fric\ pentru c\ îi pedepse[te foarte des.

Riscul repet\rii abuzului asupra minorilor este foarte mare, date fiind

problemele familiei care influen]eaz\ negativ rela]iile p\rin]i-copii: di-

ficult\]i materiale, consumul de alcool, lipsa rela]iilor sociale, compor-

225

tament cu tendin]e agresive, dezvoltarea [i integritatea copiilor fiind astfel

periclitate.


abuzul?

Mediul actual de via]\ al copiilor familiei C. este unul maltratant, care

ridic\ probleme serioase în ceea ce prive[te siguran]a copiilor [i dez-

voltarea fizic\ [i psihic\ normal\ a acestora.

În vederea elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia abuzului asupra

minorilor trebuie avute în vedere urm\toarele schimb\ri în dinamica fa-

miliei:

1. responsabilizarea mamei în vederea îndeplinirii obliga]iilor pa-

rentale care îi revin în ceea ce prive[te cre[terea [i educarea minorilor;

2. crearea unei re]ele sociale care poate oferi sprijin [i modele de

comportament pentru p\rin]i (rela]ii pozitive cu vecinii, cuno[tin]ele);

3. îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iilor p\rin]i-copii (con[tientizarea de c\-

tre ace[tia a efectelor comportamentului abuziv asupra minorilor);

4. rezolvarea problemelor legate de consumul de alcool (renun]area

la consumul de alcool prin con[tientizarea efectelor asupra comporta-

mentului [i a st\rii de s\n\tate);

5. colaborarea [i acceptarea suportului oferit de serviciile sociale în

vederea prevenirii abuzului [i îmbun\t\]irii situa]iei familiale (cooperarea

eficient\ dintre p\rin]ii minorilor [i speciali[tii în protec]ia copilului).


Obiectivul principal urm\rit în cazul copiilor C.,A. [i C.,E. este schim-

barea mediului de via]\ maltratant în unul care s\ ofere siguran]\ [i fa-

vorabil cre[terii [i dezvolt\rii copiilor. În acest sens, priorit\]ile echipei de

interven]ie sunt: îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia

abuzului, asistarea copiilor în vederea dep\[irii traumei pe care au suferit-

o [i identificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copiilor siguran]\

[i condi]ii adecvate de cre[tere.

STUDII DE CAZ


226

Obiectivele interven]iei pe termen scurt în cazul copiilor C.,A. [i

C.,E. sunt:

1. scoaterea copiilor din mediul abuziv [i internarea acestora în spitalul

de copii, sec]ia urgen]e, pentru îngrijiri medicale;

2. evaluarea medical\ [i psihologic\ în vederea identific\rii [i trat\rii

efectelor abuzului;

3. stabilirea unei rela]ii pozitive, de colaborare, dintre p\rin]ii abuzatori

[i asistentul social, în vederea identific\rii unei solu]ii la situa]ia cu care

se confrunt\ [i a elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia abuzului;

4. terapia familiei (includerea mamei într-un program specializat pen-

tru a beneficia de consiliere [i terapie).


1. schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[-

terii, educ\rii [i dezvolt\rii copiilor;

2. reabilitarea minorilor din punct de vedere fizic [i psihic, în vederea

dep\[irii traumei.

La nivelul inter-institu]ional [i multidisciplinar al interven]iei în cazul

copiilor C. se va stabili echipa de interven]ie. Aceasta va fi alc\tuit\ din:

medic pediatru, psiholog, asistent social, jurist, care vor colabora pe toat\

durata interven]iei, în func]ie de serviciile care vor fi necesare, cât [i la

evaluarea final\ a interven]iei. (Coordonatorul echipei de interven]ie va fi

asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ care s-a ocupat de caz

din momentul sesiz\rii).

La nivel individual, interven]ia va urm\ri acompanierea copiilor vic-

time ale abuzului în vederea recuper\rii fizice [i psiho-sociale a acestora,

[i acordarea de suport terapeutic p\rin]ilor abuzatori (consiliere).

Cei doi p\rin]i ai copiilor C.,A. [i C.,E. s-au ar\tat dispu[i s\ colaboreze

cu speciali[tii în protec]ia copilului în vederea dep\[irii situa]iei cu care

se confrunt\ [i a restabilirii echilibrului familial prin îmbun\t\]irea calit\]ii

rela]iei p\rin]i-copii.

Astfel, s-a propus includerea p\rintelui abuzator (mama) într-un pro-

gram specializat pentru a beneficia de terapie [i consiliere.

227

Mama copiilor, doamna C.,T. [i-a luat angajamentul fa]\ de asistentul

social s\:

asigure copiilor un mediu familial adecvat, f\r\ conflicte sau

atitudini agresive fa]\ de copii, în caz contrar ace[tia vor fi separa]i de-

finitiv de familie [i se vor începe demersurile pentru dec\derea din drep-

turile p\rinte[ti;

s\ colaboreze cu echipa Direc]iei de Asisten]\ Social\ [i s\ asigure

accesul angaja]ilor institu]iei la domiciliu, în vederea verific\rii situa]iei

copiilor;

s\ participe la [edin]ele de terapie în cadrul Direc]iei de Asisten]\

Social\ dup\ un program stabilit de c\tre psihologul institu]iei.

Interven]ia

Observa]ii generale

Dat fiind faptul c\ ambii p\rin]i [i-au manifestat regretul fa]\ de cele

întâmplate cu cei doi copii [i [i-au luat angajamentul c\ tratamentul abuziv

al copiilor nu va mai avea loc, minorii C.,A. [i C.,E. au revenit în familia

natural\, r\mânând îns\ sub stricta supraveghere a speciali[tilor.

La scurt timp îns\ dup\ revenirea copiilor în familie, p\rin]ii acestora

nu s-au mai ar\tat dispu[i s\ colaboreze cu speciali[tii [i s\ accepte

suportul acestora, manifestând un comportament de respingere [i în-

c\lcându-[i angajamentul pe care [i-l luaser\ ini]ial fa]\ de membrii e-

chipei de interven]ie.

Astfel, dup\ numai dou\ [edin]e de consiliere, mama minorilor a

încetat s\ se mai prezinte la întâlnirile cu psihologul, motivând c\ este „o

pierdere de timp” [i este de p\rere c\ terapia nu o ajut\.

De asemenea, asistentul social a fost împiedicat s\ se intereseze de

starea actual\ a copiilor deoarece p\rin]ii nu deschideau u[a [i nu erau de

g\sit. Vecinii au informat asistentul social c\ cei doi so]i continu\ s\-i

pedepseasc\ [i s\-i neglijeze pe copii [i c\ atitudinea [i comportamentul

lor social pare a nu se fi schimbat.

În aceste condi]ii, membrii echipei de interven]ie au considerat c\

mediul familial în care tr\iesc cei trei copii ai familiei C. nu prezint\

garan]ii privind securitatea copiilor [i c\ riscul repet\rii abuzului este

STUDII DE CAZ


228

prezent, din aceste motive men]inerea copiilor în continuare în familie nu

este indicat\.

Dat\ fiind aceast\ situa]ie, s-a propus plasarea de urgen]\ în regim de

asisten]\ maternal\ la o familie de asisten]i maternali profesioni[ti a co-

piilor C.,A., C.,E. [i C.,N., mama minorilor declarând c\ este de acord ca

cei trei copii s\ fie plasa]i în asisten]\ maternal\ sau într-un centru de

plasament deoarece acas\ nu le poate oferi condi]ii adecvate.

Etapele interven]iei în cazul copiilor C.

Scoaterea copiilor din mediul familial abuziv [i internarea de urgen]\

a acestora în spitalul de copii pentru îngrijiri medicale;

Evaluarea fizic\ [i psihologic\ a minorilor în vederea identific\rii [i

dep\[irii efectelor tratamentului abuziv;

Terapie [i consilierea p\rin]ilor în vederea schimb\rii comportamen-

tului abuziv;

Terapie individual\ cu C.,A., respectiv C.,E. în vederea dep\[irii

traumei

Revenirea copiilor C.,A., [i C.,E. în mediul familial, cazul r\mânând

sub supravegherea speciali[tilor Direc]iei de Asisten]\ Social\;

Scoatarea copiilor din mediul familial [i plasarea de urgen]\ a a-

cestora în regim de asisten]\ maternal\, datorit\ reapari]iei abuzului asupra

minorilor [i a nerespect\rii angajamentului de c\tre p\rin]ii R.,C. [i C.,T.;

Consilierea [i preg\tirea copiilor în vederea integr\rii în noul mediu

de via]\;

Terapie pentru p\rin]i-substitut (preg\tirea familiei de asisten]i ma-

ternali în vederea primirii copiilor);

Începerea demersurilor legale pentru dec\derea din drepturile p\-

rinte[ti a doamnei C.,T. (mama copiilor) pentru abuz fizic asupra copiilor;

Evaluarea periodic\ a situa]iei celor trei copii (lunar).

Monitorizarea cazului o perioad\ de 6 luni dup\ încheierea inter-

ven]iei.

229

Evaluarea final\

În prezent copiii C.,A., C.,E. [i C.,N. se afl\ în plasament la familia de

asisten]i maternali B. din Ia[i. Copiii s-au integrat bine în noul mediu

familial [i s-au ata[at de asisten]ii maternali [i de feti]a acestora.

Copiii s-au obi[nuit mai greu cu lipsa p\rin]ilor datorit\ vârstei lor

mici [i a faptului c\ pân\ acum nu au cunoscut un alt mediu de via]\, dar

grija [i afec]iunea asisten]ilor maternali i-au ajutat s\ treac\ de faza des-

p\r]irii de p\rin]i [i s\ se adapteze la noul mod de via]\.

Din cele constatate în urma evalu\rii periodice a situa]iei copiilor de

c\tre asistentul social a reie[it faptul c\ cei trei minori au progresat în ceea

ce prive[te dezvoltarea lor fizic\, capacitatea de comunicare [i rela]ionare,

copiii având achizi]ii atât pe plan personal, cât [i în plan social.

Minorul C.,N. este în clasa I [i este încântat de faptul c\ merge la

[coal\, având rezultate satisf\c\toare.

Cei trei fra]i au un comportament normal pentru vârsta lor [i nu ridic\

probleme familiei de plasament, având rela]ii pozitive cu to]i ceilal]i

membri ai familiei.

Speciali[tii în protec]ia copilului care s-au ocupat de cazul celor trei

fra]i au constatat c\ actualul mediu de via]\ al minorilor prezint\ siguran]a

afectiv\ [i protec]ia de care au nevoie copiii [i c\ familia de asisten]i

maternali ofer\ acestora condi]ii normale de cre[tere [i educare, mediul

familial asigurat de c\tre asisten]ii maternali fiind unul favorabil dez-

volt\rii copiilor.

În aceste condi]ii, se propune men]inerea m\surii de ocrotire a celor

trei copii în familia asisten]ilor maternali pân\ la identificarea unei m\suri

de ocrotire cu caracter permanent.

STUDII DE CAZ


230

Studiu de caz nr. 4


Minora D., I., în vârst\ de patru ani locuie[te împreun\ cu cei cinci

fra]i [i cu p\rin]ii ei într-o comun\ din jude]ul Ia[i.

P\rin]ii copiilor sunt c\s\tori]i din 1990, [i înc\ de la începutul c\sniciei

au existat conflicte intrafamiliale, care cu timpul s-au agravat, ajungând

ca violen]a intrafamilial\ s\ devin\ un mod de via]\.

Situa]ia social\ a familiei D. este critic\: comportamentul agresiv al

tat\lui vizavi de cei [ase copii [i de mama acestora se manifest\ frecvent

[i în ultimul timp s-a agravat, datorit\ consumului de alcool, al educa]iei

minime [i al gradului mare de s\r\cie.

Datorit\ problemelor materiale cu care se confrunt\ familia, trei dintre

cei [ase fra]i frecventeaz\ un Centru de zi din comuna în care locuiesc, iar

ceilal]i trei (cei mai mici) sunt permanent în familie.

Tat\l copiilor, domnul D.,C., se manifest\ violent în cadrul familiei, î[i

agreseaz\ frecvent so]ia [i copiii (în special pe cei mici), invocând diverse

motive. Când D.,C. nu este sub influen]a alcoolului, atitudinea tat\lui fa]\

de familie este indiferent\, de multe ori restrictiv\ fa]\ de cheltuielile

legate de alimentare [i îmbr\c\minte: orice nevoie a copiilor este respins\,

propriile trebuin]e având prioritate.

Agresivitatea tat\lui este îndreptat\ în special asupra mamei [i asupra

feti]ei D.,I. Aceasta este b\tut\ în mod repetat de c\tre tat\l ei, principalul

motiv fiind c\ feti]a nu este a lui (D.,C. consider\ c\ so]ia l-a în[elat [i c\

minora D.,I. nu este copilul lui).

Copiii sunt teroriza]i de comportamentul tat\lui, ace[tia plecând de

acas\ (în vecini etc.) când D.,C. începe sâ devin\ recalcitrant [i agresiv.

Cei mici îns\, D.,I. (4 ani) [i D.,L. (3 ani) cad de multe ori victime ale

agresivit\]ii tat\lui, deoarece nu [tiu s\ se fereasc\ de acesta.

Mama minorilor, respectiv doamna D.,A. manifest\ un real ata[ament

fa]\ de copii. De[i este victima abuzurilor repetate ale so]ului, nu a f\cut

demersurile pentru separarea legal\ de acesta, datorit\ lipsei banilor [i a

amenin]\rilor repetate din partea so]ului, îns\ a depus plângere la Poli]ie

231

vizavi de comportamentul agresiv al domnului D.,C. Poli]ia nu a luat îns\

nici o m\sur\ înafara unor amenzi pentru tulburarea lini[tii publice, lucru

care l-a enervat pe tat\l copiilor, devenind mai agresiv fa]\ de membrii

familiei.

Asistentul social de la Centrul de zi din comuna în care locuie[te

familia D. a constatat la fra]ii minorei D.,I. (care frecventau centrul) un

comportament caracteristic copilului agresat. Îngrijorat\, aceasta a de-

marat un program de monitorizare al familiei copiilor, despre care avea

cuno[tin]\ c\ se confrunt\ cu fenomenul de violen]\ domestic\.

Din mai 2003, asistentul social al Centrului de zi din comuna x a

urm\rit îndeaproape situa]ia familiei D., constatând prezen]a violen]ei

familiale, la început doar asupra mamei copiilor.

În iunie 2003, într-o vizit\ efectuat\ la domiciliul familiei D. de c\tre

asistentul social, acesta a constatat c\ minora D.,I. prezenta echimoze pe

fa]\ [i pe mâini. Mama copiilor a declarat c\ feti]a a fost b\tut\ de tat\

„venit obosit [i nervos de la munc\”.

Asistentul social de la Centrul de zi a considerat c\ minorii sunt în

pericol în actualul mediu familial [i a anun]at Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i de situa]ia copilului [i a fra]ilor ei.

Sesizarea cazului

1. Persoana care a sesizat cazul: asistentul social E.,L. de la Centrul

de zi din comuna x, Ia[i

2. Date de identificare ale copilului: D.,I. (4 ani);

3. Date de identificare ale abuzatorului: D.,C. (47 ani), tat\l minorei;

4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copilului, abuz emo]ional;

5. Locul unde s-a petrecut abuzul: în familie;

6. Institu]ia unde s-a semnalat abuzul: Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat.

Cazul copilului D.,I. a fost sesizat de c\tre asistentul social al Cen-

trului de zi din comuna x, Ia[i, centru la care erau înscri[i [i trei dintre

fra]ii minorei în cauz\. Asistentul social avea cuno[tin]\ de faptul c\ în

familie exist\ violen]\ conjugal\ [i a început s\ acorde o aten]ie deosebit\

STUDII DE CAZ


232

copiilor familiei D., efectuând vizite la domiciliul familiei pentru a ob-

serva comportamentul tat\lui fa]\ de copii.

În data de 3 iunie 2003, asistentul social E.,L. în urma unei evalu\ri la

domiciliul familiei D. a sesizat faptul c\ minora D.,I., de 4 ani, a fost

b\tut\ cu pumnii de c\tre tat\, deoarece, dup\ spusele mamei, aceasta i-a

mâncat bucata de pâine de pe mas\. Copilul prezenta lovituri (vân\t\i) pe

bra]e [i echimoze pe frunte [i i-a spus asistentului social c\ a b\tut-o tat\l ei.

Asistentul social al Centrului de zi din comuna x a alertat Direc]ia de

Asisten]\ Social\ Ia[i cu privire la situa]ia copilului D.,I., iar un asistent

social al Direc]iei a investigat cazul. Îns\ cum era primul act de violen]\

al tat\lui asupra feti]ei, [i tat\l [i-a ar\tat regretul spunând c\ a fost un

incident nefericit, dar care nu se va mai întâmpla, nu au fost luate m\suri

speciale, cazul r\mânând sub aten]ia Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i. O

perioad\ de dou\ luni nu au mai fost semnalate abuzuri, îns\ compor-

tamentul indiferent [i lipsa de interes a tat\lui pentru cre[terea copiilor a

r\mas neschimbat\.

În septembrie 2003, în urma unui conflict major în familie, copiii

familiei D. care frecventau centrul de zi au declarat c\ sora lor, D.,I. a fost

b\tut\ crunt de tat\ [i a fost dus\ noaptea la spital cu salvarea.

De[i mama copiilor a fost împiedicat\ de c\tre so] s\ intervin\ pentru

a interna copilul în spital datorit\ gravelor leziuni suferite în urma b\t\ii,

aceasta nu a ]inut cont de amenin]\rile so]ului [i a internat-o pe minora

D.,I. la Spitalul „Sfânta Maria” Ia[i. Mama s-a deplasat la spital cu copilul

[i apoi a sesizat Direc]ia de Asisten]\ Social\ [i a solicitat sprijin. Copilul

a fost internat cu diagnosticul traumatism cranio-facial 1/3 medie cla-

vicula dreapt\ prin agresiune.


Cazul copilului D.,I. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii [i evalu\rii

situa]iei minorei ([i a fra]ilor ei) [i stabilirii unei m\suri de protec]ie

pentru minora în cauz\ [i a necesit\]ii interven]iei imediate.

233

Evaluarea ini]ial\

Intervievarea membrilor familiei D. [i a persoanelor semnificative

Scopul principal al evalu\rii este aprecierea existen]ei vreunui pericol/

risc pentru copil [i a gradului de periculozitate a factorilor care pun în

pericol dezvoltarea fizic\ sau/[i psihic\ sau chiar via]a copilului.

În acest sens, s-a realizat o investigare atent\ a factorilor care au dus la

apari]ia abuzului asupra feti]ei D.,I. [i a situa]iei familiale.

Astfel, au fost intervieva]i de c\tre asistentul social al Direc]iei de

Asisten]\ Social\ Ia[i membrii familiei D., asistentul social al Centrului

de zi din comuna x, asistentul social al Prim\riei comunei x, vecinii

familiei D.

Feti]a D.,I. a fost prima cu care a stat de vorb\ asistentul social.

Datorit\ vârstei mici a minorei [i a insuficientei dezvolt\ri a voca-

bularului, aceasta nu a putut s\ ofere prea multe informa]ii despre ce s-a

întâmplat. Minora a afirmat c\ a fost b\tut\ de tat\l ei pentru c\ a fost

obraznic\ [i a pedepsit-o. De asemenea, copilul a mai spus c\ tat\l ei a

b\tut-o [i alt\ dat\ [i c\ o bate [i pe mama ei [i o ceart\ tot timpul, c\ este

mereu sup\rat pe ea [i pe fra]ii ei.

Datorit\ comportamentului agresiv al tat\lui vizavi de copii, cât [i fa]\

de mam\ (violen]\ verbal\ [i fizic\), feti]a D.,I. manifest\ anxietate fa]\

de tat\. D.,I. are un comportament anxios datorit\ faptului c\ a fost

agresat\ fizic în mod repetitiv de tat\, dar [i faptul c\ aceasta a fost

martor\ la violen]ele tat\lui asupra celorlal]i membri ai familiei.

Din discu]ia purtat\ cu mama feti]ei, doamna D.,A. (33 ani), asistentul

social a constatat c\ aceasta este de mult timp victima agresiunii verbale

[i fizice ale so]ului ei, care este pe zi ce trece mai violent. Mama copiilor

a declarat asistentului social c\ la început agresivitatea tat\lui se manifesta

doar asupra ei, dar în ultimul timp a devenit violent [i cu copiii, în special

cu D.,I. (violen]a asupra celorlal]i fra]i ai copilului este verbal\). Doamna

D.,A. a afirmat c\ tat\l feti]ei g\se[te motive pentru a o pedepsi frecvent,

neluând în considerare vârsta mic\ a feti]ei [i nivelul ei de în]elegere, [i

niciodat\ nu are alte alternative de educa]ie decât pedeapsa fizic\. De

asemenea, mama feti]ei consider\ c\ situa]ia lor material\ precar\ este o

cauz\ a violen]ei so]ului, dar [i faptul c\ acesta consum\ alcool în mod

exagerat îi accentueaz\ agresivitatea. Doamna D.,A. a men]ionat c\ so]ul

STUDII DE CAZ


234

ei este aproape obsedat de ideea c\ minora D.,I. nu este fiica lui (cu toate

c\ nu are motive s\ cread\ acest lucru) [i c\ din aceast\ cauz\ feti]a este

victima violen]ei acestuia, pe ceilal]i copii pedepsindu-i foarte rar (îi

agreseaz\ verbal, îi amenin]\ etc.).

Mama copiilor are un comportament moral decent [i manifest\ un real

ata[ament fa]\ de copiii, f\cându-[i griji pentru siguran]a acestora. De[i

este victima abuzurilor repetate ale so]ului, D.,A. nu a f\cut demersurile

pentru separarea legal\ de so], datorit\ lipsei banilor (nu are un loc de

munc\) dar [i datorit\ amenin]\rilor repetate din partea so]ului, îns\ a

depus plângeri la poli]ie vizavi de comportamentul agresiv al numitului

D.,C., îns\ poli]ia nu a intervenit decât prin aplicarea unei amenzi pentru

tulburarea lini[tii publice. Înainte ca mama s\ apeleze la Direc]ia de

Asisten]\ Social\, tat\l [i-a mai agersat feti]a (D.,I.), îns\ ea nu a sesizat

atunci autorit\]ile pentru c\ so]ul a amenin]at-o cu b\taia. Ultima dat\

îns\, D.,C. a b\tut-o crunt pe minora D.,I., deoarece i-a r\spuns „nu” la o

cerere a acestuia, [i a pedepsit-o pentru c\ nu l-a ascultat. A lovit-o pe

feti]\ cu pumnii, cu picioarele, a dat-o cu capul de un dulap, pân\ s\ poat\

interveni mama copilului, provocându-i multiple leziuni la nivelul cra-

niului, membrelor superioare etc. De[i, din spusele ei, reiese c\ a fost

împiedicat\ de so] s\ intervin\ pentru a interna copilul în spital, mama

minorei nu a ]inut cont de amenin]\rile acestuia, internând copilul în

spital pe data de 13.10.2003.

Din declara]iile mamei f\cute asistentului social al Direc]iei de A-

sisten]\ Social\ Ia[i reiese faptul c\ tat\l copiilor are un comportament

agresiv fa]\ de so]ie [i copii, pe fondul consumului ridicat de alcool [i al

nervozit\]ii excesive. Când D.,C. nu este b\ut, comportamentul s\u fa]\

de familie este indiferent, restrictiv în ceea ce prive[te alimenta]ia [i

îmbr\c\mintea pentru copii, este ostil, recalcitrant.

Nu se preocup\ de cre[terea copiilor [i orice nevoie a copiilor este

respins\, propriile lui trebuin]e având prioritate. Din spusele mamei reiese

c\ so]ul o oblig\ s\ îl hr\neasc\ întâi pe el, [i apoi din resturile r\mase s\

le împart\ copiilor. Tat\l nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi con-

sider\ o povar\ pentru familie.

Mama a spus c\ a apelat la sprijinul autorit\]ilor deoarece nu mai

poate suporta regimul abuziv [i terorizant al so]ului, [i se teme pentru

235

siguran]a [i integritatea copiilor, deorece so]ul ei nu d\ semne c\ ar putea

s\-[i schimbe comportamentul.

Asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ a intervievat [i pe

fra]ii minorei D.,I., respectiv D.,A. (12 ani), D.,L. (10 ani) [i D.,M. (7

ani). Cei trei fra]i frecventeaz\ Centrul de zi din comuna în care locuiesc,

deoarece acas\ nu au condi]ii materiale adecvate unei educa]ii cores-

punz\toare.

Copiii au declarat asistentului social c\ tat\l lor are un comportament

foarte agresiv, este mereu sup\rat pe ei, o ceart\ [i o bate frecvent pe

mama lor. De asemenea, fra]ii au afirmat c\ tat\l o pedepse[te destul de

des pe sora lor cea mic\, D.,I., invocând diferite motive: c\ este g\l\gioas\,

c\ nu îl ascult\, iar ultima dat\ a b\tut-o foarte tare pentru c\ nu i-a adus

un ou din frigider.

Copii au men]ionat c\ D.,I. este ]inta preferat\ a violen]ei tat\lui [i

datorit\ faptului c\ acesta are impresia c\ nu este fata lui, lucru neadev\rat.

Cei trei fra]i au spus asistentului social de la Centrul de zi de pro-

blemele pe care le au acas\, dup\ ce acesta i-a v\zut c\ sunt deprima]i,

retra[i [i nu mai înva]\ ca înainte. Copiii sunt vizibil marca]i de atmosfera

conflictual\ zilnic\ din familie [i au declarat c\ se tem de tat\l lor, pentru

c\ este aproape mereu în stare de ebrietate [i provoac\ scandaluri în

fiecare zi.

Asistentul social E.,L. de la Centrul de zi din comuna x a fost [i ea

intervievat\ de reprezentantul Direc]iei de Asisten]\ Social\. Aceasta a

declarat c\ familia D. era monitorizat\ de mult\ vreme, deoarece avea

cuno[tin]\ de prezen]a violen]ei intrafamiliale, dar numai asupra mamei.

În ultimul timp îns\ s-a constatat c\ tat\l D.,C. a devenit agresiv cu copiii,

în special cu minora D.,I. (4 ani), pe care a b\tut-o de câteva ori, f\r\ îns\

a avea nevoie de îngrijiri medicale. E.,L. a întocmit un referat de con-

statare a agresiunii [i a anun]at Direc]ia de Asisten]\ Social\ Ia[i.

E.,L. a declarat c\ la trei luni de la constatarea agresiunii asupra

minorei D.,I., tat\l a b\tut-o crunt pe feti]\, provocându-i multiple leziuni

[i traumatisme, aceasta necesitând spitalizare. E.,L. a men]ionat c\ tat\l s-

a opus intern\rii copilului, deoarece se temea de repercursiuni când se va

STUDII DE CAZ


236

afla c\ el a b\tut-o, dar mama nu a ]inut cont de amenin]\rile lui [i a

chemat salvarea.

E.,L. a men]ionat c\ minorii familiei D, care frecventeaz\ Centrul de

zi sunt vizibil marca]i de violen]a familial\ [i sunt teroriza]i de tat\l lor,

care îi amenin]\ mereu [i îi pedepse[te. De asemenea, copiii nu mai dau

randamentul normal la [coal\, sunt tri[ti [i interioriza]i.

E.,L. a afirmat c\ actualul mediu familial al copiilor le pericliteaz\

acestora dezvoltarea [i integritatea fizic\ [i psihic\ [i consider\ necesar\

interven]ia autorit\]ilor specializate.

Asistentul social de la Prim\ria comunei x a fost de asemenea in-

tervievat de asistentul social al Direc]iei de Asisten]\ Social\ în leg\tur\

cu situa]ia familiei D. Acesta a declarat c\ domnul D.,C. este cunoscut în

comun\ ca o persoan\ violent\, irascibil\, consumator frecvent de alcool,

cu probleme de rela]ionare. Pentru c\ nu avea un loc de munc\ stabil,

D.,C. a fost anagajat ca tractorist, la interven]ia autorit\]ilor locale, dar

acesta nu a dovedit seriozitate [i a fost concediat. Pentru ca s\-[i poat\

cre[te copiii, familia a fost sprijinit\ material de autorit\]ile locale, dar

tat\l a vândut lucrurile [i a cheltuit banii pe ]ig\ri [i alcool, soarta copiilor

fiindu-i indiferent\.

Asistentul social de la Prim\ria comunei x este de p\rere c\ atmosfera

conflictual\ precum [i nivelul ridicat de s\r\cie în care tr\ie[te familia D.

reprezint\ un real pericol pentru dezvoltarea normal\ a copiilor.

Tat\l copiilor, domnul V a fost intervievat [i el de asistentul social în

leg\tur\ cu ce s-a întâmplat cu minora D.,I. Acesta a sus]inut c\ a pedepsit-

o pe feti]\ pentru c\ nu l-a ascultat, [i c\ nu consider\ c\ b\taia primit\ de

minor\ i-a pus acesteia via]a în pericol. Întrebat de asistentul social de ce

s-a opus intern\rii feti]ei D.,I. în spital pentru îngrjiri, tat\l a r\spuns c\

dorea ca incidentul s\ r\mân\ în anonimat.

Domnul D.,C. recunoa[te atitudinea sa agresiv\, dar o consider\ util\

deoarece a[a poate men]ine disciplina în familia sa numeroas\. Tat\l nu

con[tientizeaz\ efectele violen]ei asupra so]iei [i copiilor [i nu pare a fi

dispus s\-[i modifice comportamentul în familie.

237

D.,C. nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi consider\ o povar\

pentru familie [i nu se preocup\ de cre[terea [i educa]ia acestora. Orice

nevoie a copiilor este respins\, propriile trebuin]e având prioritate. Tat\l

î[i agreseaz\ frecvent so]ia [i copiii, îns\ feti]a D.,I. [i fratele ei D. sunt

victimile frecvente ale abuzului. Domnul D.,C. crede c\ feti]a D.,I. nu

este copilul lui, acesta fiind unul din motivele pentru care feti]a este

b\tut\ [i pedepsit\.

Din cele constatate de asistentul social în urma discu]iei cu tat\l a-

buzator, a reie[it c\ acesta are un comportament agresiv pe fondul con-

sumului de alcool, nu con[tientizeaz\ consecin]ele comportamentului s\u

asupra copiilor, are o atitudine indiferent\ fa]\ de situa]ia acestora (e-

duca]ie, s\n\tate etc.) [i nu este dispus s\ colaboreze cu asistentul social

în vederea îmbun\t\]irii situa]iei familiale [i a rela]ion\rii cu copiii.


Feti]a D.,I. a fost adus\ la spitalul de copii de c\tre mama sa, în data de

13.10.2003, în urma b\t\ii pe care a suferit-o. Copilul a fost diagnosticat

cu traumatism cranio-facial 1/3 medie clavicul\ dreapta prin agresiune,

având diverse leziuni pe suprafa]a corpului.

Psihologul care a examinat copilul a constatat c\ D.,I. are un com-

portament anxios datorit\ faptului c\ a fost agresat\ fizic în mod repetitiv

de tat\, dar [i pentru faptul c\ aceasta a fost martor\ la violen]ele tat\lui

asupra celorlal]i membri ai familiei.

Datorit\ climatului familial tensionat copilul manifest\ o instabilitate

afectiv\, un comportament anxios, are probleme de rela]ionare, are reac]ii

impulsive, manifest\ nesiguran]\ [i team\.

Speciali[tii care au evaluat starea copilului au constatat c\ minora este

terorizat\ de tat\, este b\tut\ [i pedepsit\ în mod frecvent. Feti]ei îi este

team\ de tat\l ei, nu vrea s\ r\mân\ singur\ cu acesta [i nu manifest\ un

ata[ament normal tat\-fiic\.

Feti]a este foarte ata[at\ de mam\ [i fra]ii ei, având rela]ii pozitive cu

ace[tia; ei sunt cei care o ap\r\ pe D.,I. de abuzul tat\lui, oferindu-i

protec]ie [i afec]iune.

STUDII DE CAZ


238

Evaluarea familiei


P\rin]ii feti]ei D.,I., respectiv doamna D.,A. (32 ani) [i domnul D.,C.

(43) ani sunt c\s\tori]i legal de 13 ani [i au împreun\ [ase copii, cel mai

mare având 14 ani, iar cel mai mic copil 3 ani.

Din cele relatate de mama copiilor, doamna D.,A., au existat conflicte

intrafamiliale de la începutul c\sniciei (odat\ cu na[terea primului copil),

care cu timpul îns\ s-au agravat datorit\, conform spuselor mamei, con-

sumului de alcool, al gradului mare de s\r\cie [i al num\rului mare de

membri ai familiei.

Ini]ial, agresivitatea tat\lui s-a manifestat doar asupra mamei copilului,

conflictele fiind dese, dominate de agresiuni fizice [i verbale, în special

pe fondul consumului excesiv de alcool. Atmosfera familial\ tensionat\ [i

certurile cotidiene la care copiii erau martori i-au afectat foarte mult pe

ace[tia [i le-a creat un sentiment de team\ fa]\ de tat\l lor, afectându-le de

asemenea [i ata[amentul fa]\ de acesta.

Datorit\ faptului c\ domnul D.,C. nu avea un loc de munc\ stabil [i

mama copiilor nu lucra, familia D. a apelat la autorit\]ile locale pentru a-

i sprijini material. Familia a fost sprijinit\ în acest sens timp de câteva

luni, dar tat\l copiilor a vândut majoritatea bunurilor primite pentru a-[i

procura b\utur\ [i ]ig\ri.

Deoarece în familie nu aveau condi]iile necesare unei bune educa]ii,

trei dintre copii (D.,A., D.,L. [i D.,M.) au fost înscri[i la un centru de zi

din comuna în care locuiesc, iar fata cea mai mare (D.,E. în v\rst\ de 13

ani) locuie[te în Ia[i la m\tu[a matern\ [i este elev\ la [coala special\

„Constantin P\unescu”.

Domnul D.,C. a început s\ devin\ agresiv cu minora D.,I. [i s\ o bat\

mai des decât pe ceilal]i fra]i dup\ ce a început s\ îl obsedeze ideea (fals\

de altfel) c\ feti]a nu este copilul lui. Cu toate c\ doamna D.,A. i-a explicat

în nenum\rate rânduri c\ se în[eal\, tat\l nu s-a convins, abuzurile fizice

asupra feti]ei crescând ca num\r [i intensitate. Cu toate c\ [i ceilal]i copii

erau pedepsi]i de tat\l lor, agresivitatea tat\lui era îndreptat\ mai ales

asupra minorei D.,I. [i asupra mamei, pe care o credea infidel\. So]ia era

239

zilnic amenin]at\ s\ p\streze t\cerea asupra episoadelor violente ce aveau

loc frecvent (la fel [i copiii), deoarece domnul D.,C. dorea ca faptele s\

r\mân\ „în familie”, fiind con[tient de consecin]ele faptelor sale (din

punct de vedere legal).

Asistentul social de la Centrul de zi din comuna x a aflat de la copiii

familiei D. care frecventau centrul de problemele lor familiale [i a început

monitorizarea familiei D. În perioada monitoriz\rii nu au existat probleme

intrafamiliale, dar cazul a r\mas în aten]ia Direc]iei de Asisten]\ Social\

Ia[i, care primise sesizarea cu privire la situa]ia copiilor D.

În luna septembrie îns\, minora D.I. a fost grav b\tut\ de c\tre tat\

necesitând internare de urgen]\. Pentru a-[i duce copilul la spital, mama a

fost nevoit\ s\ apeleze la for]\ pentru a ie[i din locuin]\. Dup\ ce a

internat feti]a la spital, a apelat la sprijinul Direc]iei de Asisten]\ Social\

Ia[i, prezentându-le speciali[tilor situa]ia în care se afl\ [i cerându-le

ajutorul.


În prezent, familia este compus\ din 8 membri, respectiv p\rin]ii [i cei

[ase copii. To]i locuiesc în aceea[i cas\ din comuna x, cu excep]ia feti]ei

D.,E. (13 ani) care locuie[te la m\tu[a matern\ la Ia[i, deorece înva]\ la

[coala special\ „Constantin P\unescu”, [i vine rar acas\.

Trei dintre copii, care sunt de vârst\ [colar\ (D.,A., D.,L. [i D.,M.)

frecventeaz\ Centrul de zi din comun\, deoarece acas\ nu au condi]ii

adecvate pentru a înv\]a [i nici resursele materiale necesare.

Rela]iile intrafamiliale sunt dominate de conflicte frecvente între cei

doi so]i, care în ultimul timp s-au agravat ca num\r [i intensitate, datorit\

consumului excesiv de alcool [i al nivelului ridicat de s\r\cie în care

tr\iesc membrii familiei D. Cu timpul, agresivitatea tat\lui a început s\ se

manifeste [i asupra copiilor, dar mult mai rar decât asupra mamei acestora.

În ultima vreme îns\, minora D.,I. (4 ani) a început s\ fie victima

preferat\ a agresivit\]ii tat\lui, principalul motiv invocat de acesta fiind

c\ minora nu este copilul lui (idee fals\) [i c\ este rea [i neascult\toare.

Ceilal]i fra]i au înv\]at s\ se fereasc\ de tat\l lor când este sub influen]a

STUDII DE CAZ


240

alcoolului [i devine agresiv (fug, se ascund etc.) [i astfel sunt pedepsi]i

mai rar. Fa]\ de minora D.,I. tat\l are o atitudine inexplicabil\, nu este

afectuos cu ea, c\utând mereu motive pentru a o bate, cu toat\ împotrivirea

mamei.

Cei [ase copii [i doamna D.,A. sunt puternic marca]i de comporta-

mentul violent al tat\lui [i sunt practic teroriza]i de acesta. Copiii sunt cei

mai afecta]i de atmosfera familial\ [i de multe ori pleac\ de acas\ când

tat\l începe cearta [i se întorc noaptea.

Tat\l nu manifest\ ata[ament fa]\ de copii [i îi consider\ o povar\

pentru familie, considerând c\ din cauza lor au dificult\]i materiale [i

financiare.

Domnul D.,C. nu se preocup\ de cre[terea [i educa]ia copiilor [i a-

proape orice nevoie a copiilor este respins\, propriile trebuin]e având

prioritate.

Tat\l copiilor este cunoscut de vecini ca o persoan\ recalcitrant\ [i

agresiv\ [i prefer\ s\ nu aib\ nici un fel de rela]ii cu acesta sau cu membrii

familiei D., deoarece le este team\ de domnul D.

Domnul D.,C. este cunoscut de c\tre autorit\]ile locale ca o persoan\

violent\, consumatoare de alcool, iresponsabil\, dezinteresat\ de propria

familie.

Rela]iile copiilor cu mama lor sunt rela]ii pozitive, bazate pe afec]iune,

mama fiind foarte ata[at\ de copii [i protejându-i pe cât posibil de violen]a

tat\lui. De[i este victima abuzurilor repetate ale so]ului, mama copiilor nu

a f\cut demersurile pentru separarea legal\ de so] (datorit\ lipsei banilor

[i a amenin]\rilor repetate din partea so]ului), îns\ a depus plângeri la

poli]ie vizavi de comportamentul agresiv al acestuia, f\r\ nici un rezultat

favorabil.

Mama [i cei [ase copii sunt puternic marca]i de conflictele [i violen]a

existent\ în familie [i consider\ c\ sunt într-un real pericol al\turi de tat\,

dac\ acesta nu-[i va schimba comportamentul.

241

Genograma familiei D

Nivelul de trai asigurat copilului/copiilor

Familia feti]ei D.,I. locuie[te într-o cas\ alc\tuit\ din dou\ camere [i o

buc\t\rie, aflat\ în stare avansat\ de degradare, foarte modest mobilat\ [i

care nu satisface condi]iile igienico-sanitare, de între]inere a copiilor.

Spa]iul mic supraglomerat nu permite copiilor s\ se joace [i s\-[i fac\

lec]iile în condi]ii adecvate. Din aceast\ cauz\ [i din cauza dificult\]ilor

materiale ale familiei, trei dintre copii frecventeaz\ Centrul de zi din

comuna x, unde sunt sprijini]i [i unde î[i fac temele.

Veniturile lunare ale familiei D. sunt foarte reduse. Tat\l nu are un loc

de munc\ stabil, a lucrat ca tractorist doi ani, în urma interven]iei a-

utorit\]ilor locale, [i-a pierdut locul de munc\ datorit\ consumului de

STUDII DE CAZ

61 60

32

13 12 10 7 4 3

69 70

40

Loc demunc\

Vecini

{ coala

Autorit\]ilocale

Familial\rgit\


LEGENDA


Ecomapa familiei D.

32

13 12 10 7 4 3

40


242

alcool. Mama copiilor nu a fost angajat\ niciodat\ [i nu are nici un venit.

Venitul lunar al familiei este compus din aloca]iile copiilor, venitul minim

garantat prin legea 416 [i venitul ocazional al tat\lui, suma total\ fiind de

aproximativ 3.500.000 lei.

Majoritatea banilor sunt cheltui]i de tat\ pe b\utur\ [i alcool, astfel

r\mânând pu]ini bani pentru nevoile copiilor: haine, alimente, rechizite

[colare.

Tat\lui pare s\ nu-i pese de soarta copiilor [i consider\ nevoile sale

prioritare, el fiind „capul familiei’. Mama minorilor a declarat asistentului

social c\ D.,C. o pune s\-l hr\neasc\ mai întâi pe el, [i apoi ceea ce a

r\mas s\ le împart\ copiilor. Comportamentul tat\lui fa]\ de familie este

în general indiferent, restrictiv în ceea ce prive[te alimenta]ia [i îmbr\c\-

mintea, este recalcitrant [i ostil.


Minora D.,I. a fost internat\ în septembrie 2003 la Spitalul de Copii

„Sfânta Maria” Ia[i în urma abuzului fizic s\vâr[it de c\tre tat\, fiind

diagnosticat\ de medici cu „traumatism cranio-facial 1/3 medie clavicul\

dreapt\ prin agresiune” [i multiple leziuni în stadii diferite de vindecare.

Medicii care au examinat copilul au constatat [i alte echimoze pe corpul

copilului aproape vindecate, care indicau lovirea cu un obiect dur sau cu

pumnul. De asemenea, s-a constatat c\ D.,I. are anumite probleme or-

ganice, legate de alimenta]ia inadecvat\, lipsa de vitamine [i calciu, [i

este subdezvoltat\ din punct de vedere staturo-ponderal.

Din punct de vedere psiho-social, feti]a D.,I. manifest\ un compor-

tament anxios datorit\ agresiunilor fizice repetate, dar [i pentru faptul c\

a fost martor\ la violen]ele asupra celorlal]i membri ai familiei (mama).

Copilul prezint\ unele tulbur\ri de natur\ emo]ional\, cu accese de plâns,

cefalee, durere inexplicabil\ (stomac), consecin]e directe ale tratamentului

abuziv la care este supus\ de tat\l s\u. D.,I. este terorizat\ de tat\l s\u, îi

este fric\ de el, nu vrea s\ r\mân\ singur\ acas\ cu acesta etc.

Medicii [i psihologul care au examinat copilul au afirmat c\ starea

general\ de s\n\tate a copilului este grav afectat\ de comportamentul

abuziv al tat\lui [i c\ este în pericol dac\ va mai r\mâne în grija acestuia.

243

Efectele abuzului asupra celorlal]i membri ai familiei

Tratamentul abuziv al tat\lui asupra minorei D.,I., climatul familial

conflictual, comportamentul agresiv [i ostil al tat\lui afecteaz\ pe to]i

membrii familiei D. Toat\ familia tr\ie[te sub permanenta fric\ de domnul

D.,C., sub amenin]\rile acestuia, încercând, pe cât posibil, s\ se protezeje

unul pe cel\lalt.

Cu toate c\ este [i ea victima frecvent\ a abuzului tat\lui, mama mi-

norilor face tot posibilul s\ opreasc\ abuzul asupra minorei D.,I., dar f\r\

nici o reu[it\, tat\l neputând fi oprit.

Cei mai marca]i de aceast\ situa]ie sunt copiii, în special cei mai mici,

care sunt victimile directe ale agresiunii tat\lui, dar sunt [i martorii vi-

olen]ei acestuia asupra mamei lor.

Copiii tr\iesc un sentiment permanent de fric\, nesiguran]\, anxietate;

cei care merg la [coal\ au rezultate slabe [i prezint\ o instabilitate afectiv\

[i neîncredere în for]ele proprii. Se simt vinova]i oarecum c\ ei sunt

motivul comportamentului violent al tat\lui (c\ ei sunt vinova]i de pro-

blemele financiare ale familiei, c\ nu îl ascult\ pe tat\l lor suficient).

De asemenea, mama copiilor se simte vinovat\ c\ nu poate stopa

abuzul asupra copiilor (în special asupra lui D.,I.) [i c\ îi este fric\ de

amenin]\rile so]ului, c\ este dependent\ material de acesta, c\ nu a anun]at

autorit\]ile mai devreme despre situa]ia lor familial\ etc. Doamna D.,A.

dore[te s\-i creasc\ pe copii în condi]ii normale, s\ le ofere siguran]a unei

familii, afec]iune, un model de via]\ normal [i s\-i protejeze de agre-

sivitatea so]ului.


abuzul?

În prezent, rela]iile interpersonale în cadrul familiei D. sunt încordate

[i dominate de multiple conflicte cauzate de comportamentul agresiv al

tat\lui în ceea ce o prive[te pe feti]a D.,I. [i pe mama copiilor, respectiv

doamna D.,A., membrii familiei fiind supu[i în mod frecvent agresivit\]ii

verbale [i fizice, abuzului emo]ional, ace[tia fiind în permanen]\ ame-

nin]a]i [i certa]i de c\tre tat\.

STUDII DE CAZ


244

În vederea îndep\rt\rii/elimin\rii factorilor care au condus la apari]ia

abuzului [i a diminu\rii riscului acestuia sunt necesare anumite modific\ri

în comportamentul [i în rela]iile dintre membrii familiei, atât al p\rintelui

abuziv cât [i al celorlal]i membri, un accent deosebit trebuind pus pe

urm\toarele aspecte:

1) îmbun\t\]irea calit\]ii rela]iilor dintre cei doi so]i;

2) con[tientizarea de c\tre tat\ a efectelor comportamentului agresiv

asupra dezvolt\rii fizice [i psihice a minorei D.,I. [i celorlal]i copii, cât [i

asistarea la scenele de violen]\ între el [i mama copiilor;

3) con[tientizarea de c\tre tat\ a consecin]elor consumului de alcool

asupra comportamentului s\u [i a s\n\t\]ii fizice [i psihice;

4) îmbun\t\]irea situa]iei materiale [i financiare a familiei prin iden-

tificarea unui loc de munc\ de c\tre tat\l copiilor;

5) concentrarea ambilor p\rin]i asupra problemelor [i nevoilor copiilor

[i unirea eforturilor pentru a le rezolva;

6) ruperea izol\rii sociale a familiei [i men]inerea unor rela]ii pozitive

cu vecinii [i rudele, autorit\]ile locale [i serviciile sociale;

7) oferirea unui climat familial normal de dezvoltare [i cre[tere pentru

copii;

8) identificarea unor metode alternative de comunicare între membrii

familiei (care s\ nu se bazeze pe violen]\).


Obiectivul principal în cazul minorei D.,I. îl constituie schimbarea

mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii [i dezvolt\rii

psihice, fizice [i sociale a copilului, prin îndep\rtarea/eliminarea factorilor

care au condus la apari]ia abuzului.

În cadrul interven]iei în cazul D.,I. se va avea în vedere con[tientizarea

abuzului de c\tre membrii familiei ([i în special de c\tre tat\l abuzator) [i

a consecin]elor tratamentului abuziv asupra copilului, responsabilizarea

persoanelor implicate [i semnificative pentru copil [i motivarea existent\

pentru schimbarea rela]ion\rii cu copilul a p\rintelui abuziv.

Se va urm\ri, de asemenea, exploatarea resurselor familiale [i extra-

familiale care pot constitui un sprijin pentru copilul în cauz\, satisfacerea

245

nevoilor de siguran]\, de dezvoltare normal\, afective etc. ale minorei

D.,I. [i ale celorlal]i membri ai familiei.

În acest caz, interven]ia va fi centrat\ pe dou\ direc]ii: juridic (sta-

bilirea unei m\suri de protec]ie a copilului [i stabilirea unei m\suri co-

rective pentru abuzator) [i recuperator (centrat\ pe copil, pe abuzator, pe

familie).

În ceea ce prive[te institu]iile [i profesioni[tii implica]i, echipa de

interven]ie va fi format\ din: asistent social, medic, psiholog, jurist, care

vor colabora pe toat\ durata interven]iei, în func]ie de necesit\]i [i dup\

finalizarea interven]iei (în etapa evalu\rii finale).

La nivelul re]elei sociale se vor identifica [i acorda responsabilit\]ile

corespunz\toare persoanelor semnificante din mediul de via]\ al copiilor

(în acest caz persoanele de sus]inere pentru copil sunt mama [i fra]ii mai

mari, cu care copilul are rela]ii pozitive bazate pe ata[ament).

La nivelul individual interven]ia va urm\ri acordarea de terapie in-

dividual\ [i consiliere persoanelor implicate [i afectate de situa]ia de

abuz, în func]ie de necesit\]i.

În urma evalu\rii ini]iale [i detaliate a situa]iei familiale a copilului

D.,I., s-a constatat c\ actualul mediu de via]\ al acestuia este unul dominat

de violen]\, bazat pe autoritate [i agresivitate din partea tat\lui, care pune

în pericol dezvoltarea [i integritatea fizic\ [i psihic\ a minorei [i a ce-

lorlal]i membri ai familiei.

Din discu]iile purtate cu mama copiilor reiese faptul c\ tat\l nu este

dispus s\ renun]e la comportamentul agresiv [i c\ exist\ riscul perpetu\rii

abuzului, de asemenea, mama [i-a exprimat dorin]a de a divor]a de so]ul

ei.

Având în vedere toate aceste aspecte, priorit\]ile echipei de interven]ie

vor fi: îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia abuzului,

asistarea copiilor [i a mamei acestora în vederea dep\[irii traumei pe care

au suferit-o [i identificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copiilor

siguran]\ [i condi]ii normale de cre[tere [i dezvoltare.

STUDII DE CAZ


246

Obiectivele interven]iei pe termen scurt:

1) scoaterea copilului D.,I. din mediul maltratant [i internarea acesteia

pentru îngrijiri medicale;

2) evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea identific\rii

[i trat\rii efectelor abuzului suferit;

3) ob]inerea certificatului medico-legal care s\ confirme abuzul fizic

suferit de minor\;

4) stabilirea unei rela]ii pozitive de colaborare dintre p\rintele non-

abuzator [i asistentul social, în vederea identific\rii unei solu]ii la situa]ia

cu care se confrunt\ [i a elimin\rii factorilor care au dus la apari]ia

abuzului (îndep\rtarea p\rintelui abuzator din familie);

5) terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ copilului suport;

6) terapie individual\ cu p\rintele abuzator;

7) acordarea unui sprijin material mamei pe o perioad\ determinat\ de

timp pentru îmbun\t\]irea condi]iilor de cre[tere a copiilor;

8) oferirea de consultan]\ juridic\ gratuit\ mamei copiilor în vederea

începerii demersurilor pentru divor].


1. schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii

[i educ\rii copilului;

2. reabilitarea mamei [i a copilului D.,I. ([i a fra]ilor acesteia) din

punct de vedere fizic [i psihic în vederea dep\[irii traumei.

Interven]ia

Domnul D.,C., respectiv tat\l copiilor, a refuzat înc\ de la începutul

interven]iei orice colaborare cu speciali[tii, considerând c\ este îndrept\]it

s\-[i educe copiii [i afirmând c\ „copiii trebuie s\ [tie de fric\ [i c\ au

tat\”. De asemenea, tat\l nu con[tientizeaz\ impactul pe care îl are asupra

copiilor atmosfera violent\, scenele agresive dintre el [i so]ie [i frica pe

care o simt copiii fa]\ de el.

Orice sprijin [i orice încercare a speciali[tilor din echipa de interven]ie

nu a avut efect asupra schimb\rii comportamentului domnului D.,C.,

acesta considerând c\ nu exist\ posibilitatea de a fi sanc]ionat pentru

faptele sale, întrucât este familia lui [i poate face orice dore[te.

247

Mama copiilor s-a ar\tat dornic\ de a colabora cu membrii echipei de

interven]ie pentru rezolvarea situa]iei cu care se confrunt\ familia sa. De

asemenea, doamna D.,A. a afirmat c\ nu mai poate suporta regimul abuziv

la care îi supune so]ul pe ea [i pe copii [i este hot\rât\ s\ divor]eze de

acesta pentru a-[i putea cre[te copiii în condi]ii normale, solicitând în

acest sens sprijinul autorit\]ilor competente.

Având în vedere cele men]ionate mai sus [i c\, cel pu]in în prezent,

mediul familial al minorei D.,I. nu prezint\ siguran]\ [i pune în pericol

s\n\tatea [i dezvoltarea copilului, s-a propus ca minora în cauz\ s\ fie

plasat\ în regim de asisten]\ maternal\ pân\ la restabilirea unui mediu

familial favorabil cre[terii copilului [i a posibilit\]ii revenirii în familia

natural\ în condi]ii lipsite de risc.

Pa[ii interven]iei în cazul minorei D.,I.:

1) Scoaterea copilului din mediul familial maltratant [i internarea a

acestuia de urgen]\ în spitalul de copii pentru acordarea îngrijiri medicale

în urma abuzului suferit [i plasarea ulterior la Centrul de Primire în Regim

de Urgen]\;

2) Evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea identific\rii

[i trat\rii efectelor abuzului suferit;

3) Realizarea demersurilor necesare pentru ob]inerea certificatului

medico-legal care s\ confirme abuzul fizic comis asupra minorei D.,I.;

4) Colaborarea cu mama minorei în vederea identific\rii unei solu]ii

optime în rezolvarea acestei situa]ii;

5) Terapie individual\ cu p\rintele care ofer\ suport;

6) Sesizarea Comisiei pentru Protec]ia Copilului cu privire la situa]ia

minorei D.,I. [i demararea procedurilor pentru dec\derea din drepturile

parentale ale tat\lui;

7) Schimbarea deciziei de plasament în regim de urgen]\ în hot\râre

de plasament a minorei D.,I. la asistentul maternal profesionist S.,A. din

comuna y (preg\tirea copilului D.,I. [i a familiei de plasament);

8) Acordarea de consultan]\ juridic\ [i sprijin moral mamei în vederea

începerii demersurilor pentru divor]ul de tat\l copiilor;

STUDII DE CAZ


248

9) Sus]inerea material\ [i consilierea mamei o perioad\ de patru luni

în vederea cre\rii condi]iilor favorabile întoarcerii copilului D.,I. în fa-

milia de origine;

10) Reintegrarea copilului în mediul familial dup\ evaluarea exsiten]ei

condi]iilor adecvate [i al elimin\rii oric\rui risc de repetarea abuzului;

11) Evaluarea situa]iei copilului D.,I. [i a fra]ilor acesteia în mod

periodic (lunar);

12) Monitorizarea cazului o perioad\ de [ase luni dup\ încheierea

interven]iei.

Evaluarea final\

Minora D.,I. a stat o perioad\ de [apte luni la asistentul maternal S.,A.

din comuna y, timp în care a beneficiat de tratamentul medical [i psi-

hologic pentru restabilirea echilibrului emo]ional. Copilul s-a integrat

relativ u[or în familia de plasament, fiind vizitat periodic de c\tre mam\

[i fra]ii ei.

Dup\ demararea procedurilor de dec\dere din drepturile parentale,

domnul D.,C. [i-a abandonat familia [i a fugit, în prezent aflându-se în alt

ora[ [i nefiind interesat de situa]ia familiei sale. Mama copiilor, doamna

D.,A. a început procesul de divor] de D.,C. [i colaboreaz\ foarte bine cu

speciali[tii Direc]iei de Asisten]\ Social\, dorind s\-[i aduc\ feti]a acas\

cât mai curând.

Datorit\ elimin\rii riscului de abuz odat\ cu plecarea tat\lui, minora

D.,I. s-a reîntors în familia natural\, unde a beneficiat de protec]ia [i

afec]iunea mamei [i a fra]ilor. În prezent aceasta manifest\ un compor-

tament normal pentru vârsta ei [i a dep\[it cu bine efectele traumei tr\ite.

În urma reevalu\rii situa]iei feti]ei D.,I., membrii echipei de interven]ie

au constatat c\ noul mediu familial al minorei ofer\ siguran]\ [i nu exist\

riscul de apari]ie a unor noi abuzuri asupra acesteia. De asemenea s-au

identificat modific\ri pozitive observabile în ceea ce prive[te dezvoltarea

feti]ei D.,I. [i o îmbun\t\]ire considerabil\ a st\rii generale a copilului,

fapt care atest\ reintegrarea corespunz\toare a copilului în mediul fa-

milial.

249

În prezent, cazul copilului D.,I. este monitorizat de Direc]ia de A-

sisten]\ Social\ Ia[i, iar mama copiilor beneficiaz\ de consiliere privind

cre[terea copilului, rela]ionarea cu acesta [i de sprijin material pentru

crearea unor condi]ii adecvate pentru cre[terea [i educarea copiilor.

Studiu de caz nr. 5


Copilul I.,P., n\scut în 04.07.1991, locuie[te împreun\ cu p\rin]ii s\i [i

cu cei cinci fra]i în comuna A., jude]ul Ia[i. Cu toate c\ are paisprezece

ani, b\ie]elul nu merge la [coal\, fiind neglijat de c\tre p\rin]ii s\i atât

educa]ional cât [i fizic, precum [i b\tut de ace[tia, dar [i de fra]ii lui mai

mari, f\r\ un motiv anume.

P\rin]ii copilulul, respectiv doamna A.,P. (49 ani) [i domnul E.,P. (49

ani) sunt cunoscu]i în comuna A. ca frecven]i consumatori de alcool, f\r\

ocupa]ie, cu un comportament antisocial, recalcitran]i [i p\rin]i irespon-

sabili.

Cei doi so]i au [ase copii, cel mai mare fiind de 25 de ani iar cel mai

mic de patru ani. Nici unul dintre fra]i nu munce[te, iar trei dintre copii

(cei mai mici) sunt ne[colariza]i.

Tat\l copiilor, E.,P. este un consumator cronic de alcool [i a creat

multe probleme familiei, afectând pe membrii acesteia în nenum\rate

rânduri, în special pe b\ie]ulul I.,P. De asemenea, mama are [i ea un

comportament agresiv fa]\ de minorul I.,P., pedepsindu-l frecvent, l\-

sându-l fl\mând zile întregi, îmbr\cat neglijent, pare a fi lipsit\ de sen-

timente pentru I.,P. Nici fra]ii mai mari ai copilului I.,P. nu sunt ata[a]i de

minor, [i ace[tia b\tându-l frecvent, alungându-l de acas\, fra]ii aliindu-

se întotdeauna cu p\rin]ii în agresiunile împotriva minorului.

I.,P. este abuzat fizic de c\tre cei doi p\rin]i, ne[colarizat, a fost înfo-

metat inten]ionat pe motiv c\ tat\l b\nuie[te c\ b\ie]elul nu ar fi copilul

lui.

STUDII DE CAZ


250

Vecinii familiei P. au încercat s\ intervin\ în ajutorul copilului, dar f\r\

succes, p\rin]ii fiind ostili [i necooperan]i. Vecinii l-au ajutat pe copil

când era agresat de p\rin]i, îi d\deau de mâncare [i haine (l-au g\sit de

multe ori pe copil dormind în câmp, izgonit de acas\).

P\rin]ii minorului I.,P. ([i fra]ii acestuia) au o p\rere negativ\ despre

el, considerându-l stupid, obraznic, lene[, mofturos etc., [i c\ este un

copil care nu merit\ s\ fie iubit de p\rin]ii s\i.

Vecinii familiei P. au adus la cuno[tin]\ asistentului social din cadrul

prim\riei comunei A. situa]ia minorului I.,P. Acesta s-a deplasat la do-

miciliul familiei, unde a constatat gradul ridicat de s\r\cie [i mizerie în

care tr\iau membrii familiei. Copilul I.,P. a fost g\sit de asistentul social

al prim\riei înfometat, nesp\lat, îmbr\cat neadecvat; pe cap prezenta

numeroase r\ni, vân\tâi (ca [i pe restul corpului), nu vorbea deloc [i era

foarte speriat.

Deoarece ambii p\rin]i au refuzat orice discu]ie [i colaborare cu a-

sistentul social, fiind chiar agresivi verbal, acesta a sesizat Direc]ia de

Asisten]\ Social\ Ia[i despre situa]ia copilului I.,P., solicitând sprijinul

speciali[tilor respectivi.

Sesizarea cazului

1. Persoana care a sesizat cazul: E.,B., asistent social prim\ria co-

munei A., jude]ul Ia[i

2. Date de identificare ale copilului: I.,P. (13 ani), comuna A., Ia[i;

3. Date de identificare ale persoanei abuzatoare:

A.,P., 49 ani, mama copilului I.,P., comuna A., Ia[i;

E.,P., 49 ani, tat\l copilului, I.,P.

4. Tipul de abuz reclamat: abuz fizic asupra copilului, neglijare;

5. Locul unde s-a petrecut abuzul: mediul familial;

6. Institu]ia la care s-a semnalat abuzul: Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i.

În urma sesiz\rii f\cute de asistentul social al prim\riei A. în data de

12.02.2003 cu privire la maltratarea copilului I.,P. de c\tre p\rin]ii na-

turali, asistentul social de la Biroul Protec]ia Copilului Abuzat din cadrul

251

Direc]iei de Asisten]\ Social\ Ia[i s-a deplasat în comuna A. la domiciliul

familiei P., pentru a constata situa]ia prezentat\ de lucr\torul prim\riei.

Minorul I.,P. a fost g\sit dezbr\cat [i ascuns dup\ sob\ de c\tre mama

acestuia, pentru a nu fi g\sit de asistentul social. Copilul prezenta nu-

meroase semne [i cicatrici la nivelul capului, fe]ei [i bra]elor, justificate

de c\tre mam\ ca fiind rezultatul unor loviri accidentale, datorate faptului

c\ I.,P. nu este cuminte [i nu ascult\.

De[i copilul are 13 ani, el nu are greutatea [i statura corespunz\toare

vârstei datorit\ neglijen]ei [i abuzurilor repetate în familie.

În urma încerc\rilor de rela]ionare cu minorul f\cute de asistentul

social, s-a observat faptul c\ acesta este timorat, re]inut, are o atitudine de

respingere fa]\ de persoanele prezente [i cu o vizibil\ team\ fa]\ de mam\.

Cu toate dovezile existente de maltratare a copilului, din declara]iile

vecinilor etc., cei doi p\rin]i au refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra

copilului, cât [i internarea acestuia într-un centru de plasament, fiind

recalcitran]i.

Datorit\ faptului c\ integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului este afectat\

grav în actualul mediu familial, s-a hot\rât internarea acestuia în regim de

urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pân\ la evaluarea [i

clarificarea situa]iei familiale a minorului.


Cazul minorului I.,P. a fost preluat de Direc]ia de Asisten]\ Social\

Ia[i, Biroul Protec]ia Copilului Abuzat, în vederea investig\rii, evalu\rii

situa]iei copilului [i a familiei acestuia [i în final adoptarea unei m\suri

de protec]ie a respectivului minor, f\r\ a-i fi periclitat\ dezvoltarea.

Evaluarea ini]ial\

Intervievarea membrilor familiei copilului abuzat

Evaluarea ini]ial\ a situa]iei minorului I.,P. a vizat strângerea cât mai

multor informa]ii cu privire la starea actual\ a copilului, ce anume s-a

întâmplat în cadrul familiei, tipul, gravitatea [i cronicitatea abuzului su-

ferit, rolul membrilor familiei, rela]ia copilului cu p\rin]ii, a copilului cu

STUDII DE CAZ


252

fra]ii, persoana abuzatorului, riscul repet\rii abuzului, dezvoltarea co-

pilului etc.

În vederea ob]inerii acestor informa]ii, speciali[tii în protec]ia copilului

au intervievat to]i membrii familiei minorului I.,P. în leg\tur\ cu ceea ce

s-a întâmplat [i care este opinia lor fa]\ de aceast\ problem\.

Asistentul social a discutat cu minorul I.,P. despre ceea ce i se întâmpl\

[i cum este tratat de c\tre p\rin]i. Minorul a rela]ionat destul de dificil cu

asistentul social, copilul fiind nesigur pe el, timorat, suspicios, cu o fric\

vizibil\ de p\rin]ii s\i care s-ar putea s\ îl bat\ dac\ discut\ cu cineva

despre situa]ia lui. Totu[i, asistentul social a reu[it s\ ob]in\ de la I.,P.

informa]ii cu privire la tratamentul la care este supus în familie.

Astfel, copilul a declarat c\ este în permanen]\ b\tut [i certat de cei doi

p\rin]i, cât [i de fra]ii lui, care nu îl iubesc [i îl consider\ o povar\ pentru

familie [i sursa problemelor [i conflictelor. I.,P. a afirmat c\ este alungat

de acas\ uneori [i c\ de c\teva ori a dormit în cote]ul p\s\rilor sau pe

câmpul din apropiere, pân\ l-au g\sit vecinii. Copilul a mai men]ionat c\

este pedepsit de mam\ foarte des, aceasta lasându-l fl\mând sau f\r\

haine pe el, este certat mereu f\r\ un motiv anume, nu a fost înscris la

[coal\ pentru c\ mama a spus c\ este prost [i c\ nu va putea înv\]a.

I.,P. a declarat c\ cei doi p\rin]i ([i câ]iva dintre fra]i) consum\ frecvent

alcool, se ceart\ între ei, se lovesc uneori, se amenin]\ [i apoi îl ceart\ [i

pe el sau chiar îl bat.

Copilul este practic terorizat de regimul abuziv din familie [i se simte

lipsit de protec]ie [i afec]iune. I.,P. a afirmat c\ î[i dore[te s\ mearg\ la

[coal\ ca al]i copii [i c\ nu mai vrea s\ fie b\tut.

Au fost de asemenea intervieva]i [i fra]ii copilului I.,P. în leg\tur\ cu

tratamentul abuziv la care este supus copilul. Ace[tia au sus]inut varianta

p\rin]ilor aproape în totalitate, afirmând c\ I. este un copil r\u, care nu

ascult\, prost, mincinos, care nu [tie nimic. Fra]ii lui I.,P. nu au men]ionat

nimic despre comportamentul abuziv al p\rin]ilor asupra minorului; ei au

afirmat c\ I.,P. se joac\ tot timpul [i se love[te des c\zând din vina lui.

Fra]ii copilului au recunoscut c\ p\rin]ii se mai ceart\ uneori [i c\ îl

pedespsesc pe I.,P., dar c\ acesta este obraznic [i c\ merit\ s\ fie pedepsit.

Nici unul dintre fra]i nu este ata[at de minorul I.,P. [i consider\ cu to]ii

c\ acesta este sursa problemelor ce apar în familie. Situa]ia fratelui lor le

253

este indiferent\ [i o consider\ normal\, în m\sura în care p\rin]ii o con-

sider\ normal\.

Asistentul social a discutat [i cu tat\l minorului, respectiv domnul

E.,P. Acesta s-a ar\tat deranjat de interven]ia asistentului social, ma-

nifestând o atitudine ostil\ [i refuzând de la început orice colaborare cu

acesta. Tat\l sus]ine c\ I.,P. nu este b\tut decât foarte rar [i atunci pentru

c\ este obraznic.

Întrebat de provenien]a cicatricilor [i r\nilor de pe corpul minorului,

domnul E.,P. a motivat c\ acesta cade frecvent la joac\ [i se love[te sau se

bate cu al]i copii. De asemenea, tat\l a negat c\ [i-ar fi alungat copilul de

acas\ [i c\ vecinii au spus acest lucru fiindc\ îi doresc r\ul.

Domnul E.,P. a declarat c\ el [tie cel mai bine cum s\-[i creasc\ copii

[i c\ nu dore[te s\ intervin\ nimeni în familia lui.

Mama minorului a fost [i ea intervievat\ în leg\tur\ cu tratamentul

aplicat acestuia. Doamna A.,P. a refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra

copilului [i de asemenea, a avut o atitudine ostil\ fa]\ de asistentul social,

refuzând colaborarea cu acesta.

Mama a motivat faptul c\ I.,P. nu este [colarizat deoarece nu a avut

banii necesari [i condi]ii materiale pentru aceasta, dar [i c\ I.,P. nu ar

putea face fa]\ la [coal\.

Doamna A.,P. are o p\rere proast\ despre minor [i îl consider\ incapabil

în multe privin]e. Copilul este dispre]uit de mama sa [i desconsiderat,

aceasta nemanifestând sentimente de ata[ament pentru I.,P.

Întrebat\ de motivul neglij\rii copilului, mama a afirmat c\ nu poate

oferi alte condi]ii de cre[tere minorului decât cele actuale, deoarece po-

sibilit\]ile materiale ale familiei sunt foarte reduse iar familia numeroas\.

Cei doi p\rin]i sunt total dezinteresa]i de situa]ia copilului I.,P. [i nu

con[tientizeaz\ consecin]ele comportamentului lor abuziv asupra copi-

lului, [i nici neglijarea fizic\ [i educa]ional\ a acestuia; nevoile principale

ale copilului sunt neglijate [i refuzate de p\rin]i, propriile lor nevoi având

prioritate.

Abuzul asupra copilului are loc pe fondul consumului de alcool, al

gradului ridicat de s\r\cie, al nivelului educa]ional sc\zut [i al irespon-

sabilit\]ii parentale.

STUDII DE CAZ


254

Vecinii familiei P. au declarat asistentului social c\ minorul I.,P. este

b\tut frecvent de ambii p\rin]i cât [i de fra]i, alungat de acas\, l\sat

nemâncat dou\-trei zile, îmbr\cat neadecvat [i lipsit de orice condi]ii

igienice. De asemenea, vecinii au afirmat c\ minorul a venit de multe ori

la ei cerând de mâncare, iar vecinii l-au g\sit de câteva ori în câmp

dormind. Ace[tia au încercat s\ discute cu p\rin]ii copilului s\-[i schimbe

comportamentul, dar a fost inutil, p\rin]ii fiind agresivi [i ostili.

Familia P. nu are rude apropiate, decât na[ii copilului I.,P. care ar fi

dorit s\ îl ia pe I.,P. s\ îl creasc\, dar p\rin]ii nu au fost de acord, a-

gresându-i pe na[i verbal [i amenin]ându-i. Familia P. tr\ie[te izolat\ [i nu

particip\ la via]a comunit\]ii.


Copilul I.,P. a fost internat în regim de urgen]\ în Centrul de Primire în

Regim de Urgen]\ deoarece în mediul familial îi este periclitat\ dez-

voltarea fizic\ [i psihic\.

Minorul a fost supus unei evalu\ri medicale [i psihologice am\nun]ite

în vederea depist\rii [i trat\rii consecin]elor abuzului. Astfel, s-a constatat

c\ I.,P. prezint\ deficien]\ mintal\ moderat\ (Q.I. # 46), dislalie polimorf\,

negativism, caren]e educa]ionale datorit\ ne[colariz\rii [i neglij\rii e-

duca]ionale [i tulbur\ri de comportanment datorate traumelor suferite.

Copilul I.,P. prezint\ pe toat\ suprafa]a corpului [i la nivelul capului

cicatrici, vân\t\i, urme de t\ieturi. De asemenea, minorul nu are o greutate

[i o în\l]ime conform vârstei sale (13 ani), având o dezvoltare potrivit\

vârstei de 9 ani.

Din punct de vedere afectiv, minorul prezint\ caren]e pe plan afectiv-

emo]ional [i comportamental. De asemenea, are deprinderi de autonomie

personal\ [i social\ slab conturate, ca urmare a neglij\rii. Este greu a-

bordabil, introvertit, suspicios [i necesit\ consiliere individual\ sus]inut\

[i terapie logopedic\, precum [i stimulare afectiv\.

Speciali[tii care au examinat copilul consider\ c\ I.,P. este într-un real

pericol dac\ va r\mâne în actualul mediu familial [i au recomandat i-

dentificarea unei m\suri alternative de protec]ie a copilului.

255

Evaluarea familiei


Minorul I.,P. locuie[te cu p\rin]ii [i cu cei cinci fra]i în comuna A.,

jude]ul Ia[i.

P\rin]ii, doamna A.,P. (49 ani) [i domnul E.,P. (49 ani) sunt c\s\tori]i

legal din 1976 [i au împreun\ [ase copii, dintre care cel mai mare are 25

de ani, iar cel mai mic 4 ani.

Ambii p\rin]i provin din familii dezorganizate, cu probleme sociale pe

care ace[tia le-au „mo[tenit”, cum ar fi consumul de alcool, gradul mare

de s\r\cie, lipsa de educa]ie, comportamentul agresiv.

So]ii P. sunt cunoscu]i în comun\ ca fiind consumatori cronici de

alcool [i având un comportament antisocial. În familia P. au loc frecvent

conflicte, terminate cu b\t\i între cei doi so]i sau de ale copiilor.

Minorul I.,P. este victima frecvent\ a agresiunii celor doi p\rin]i, co-

pilul fiind b\tut, neglijat, alungat de acas\, înfometat dar [i ]inta violen]ei

fra]ilor.

Deoarece nici ei la rândul lor nu au fost [colariza]i, p\rin]ii minorului

au considerat c\ nu este important\ [coala pentru acesta, [i nu l-au înscris

la [coal\, preferând s\ spun\ c\ I.,P. nu este suficient de inteligent ca s\

fac\ fa]\ la [coal\.

P\rin]ii au o atitudine fa]\ de minor care oscileaz\ între neglijarea

fizic\, educa]ional\, afectiv\ a acestuia [i abuzul fizic grav [i încercarea

îndep\rt\rii copilului de familie (amenin]\ri, izgonirea de acas\ etc.)

Fra]ii b\ie]elului I.,P., [i ei la rândul loc abuza]i emo]ional de p\rin]i,

s-au aliat cu ace[tia din urm\ [i au început s\-l victimizeze pe minorul I.

[i s\-l considere „]apul isp\[itor” pentru majoritatea problemelor familiei.

Copilul I.,P. nu are o persoan\ care s\ îl protejeze [i s\-i ofere afec]iune,

siguran]a [i dezvoltarea fizic\ [i psihic\ a minorului este periclitat\ în

mediul familial.

STUDII DE CAZ


256


În prezent, familia P. num\r\ opt membri, p\rin]ii [i cei [ase fra]i care

locuiesc împreun\. Familia nu are rude apropiate, majoritatea fiind de-

cedate, [i nici unul dintre copii nu este c\s\torit.

Datorit\ consumului excesiv de alcool [i a comportamentului agresiv,

familia P. tr\ie[te izolat\ de comunitate [i nu are rela]ii apropiate nici

m\car cu vecinii.

Rela]iile intrafamiliale sunt dominate de tensiuni [i conflicte frecvente

pe fondul consumului de alcool, atât între cei doi so]i, cât [i între p\rin]i

[i copii sau între fra]i. Victima preferat\ a membrilor familiei este copilul

I.,P. (13 ani), care este abuzat frecvent de p\rin]i [i chiar de c\tre fra]ii s\i.

Copiii cei mai mari, respectiv C.,P. (25 ani) [i D.,P. (23 ani) au adoptat

modelul comportamental al p\rin]ilor [i î[i exercit\ autoritatea asupra

fra]ilor mai mici în special asupra lui I.,P.

Rela]iile dintre membrii familiei sunt bazate pe putere, control, pe-

deaps\, [i sunt dominate de violen]\ verbal\ [i fizic\. Nevoile de baz\ ale

copiilor mici sunt neglijate, p\rin]ii având propriile priorit\]i [i nevoi.

Nici unul din fra]i nu a fost [colarizat (cu excep]ia lui C.,P.) [i nici unul

dintre p\rin]i sau din copiii mari nu au loc de munc\ stabil, singura lor

ocupa]ie fiind lucrarea p\mântului în arend\, lucru care îns\ nu le asigur\

nici m\car strictul necesar.

Membrii familiei P. nu frecventeaz\ biserica [i nici nu particip\ la

activit\]ile comunit\]ii, ace[tia automarginalizându-se [i fiind totodat\

exclu[i din via]a comunit\]ii, având o pozi]ie defavorabil\.

Genograma familiei P

75 75

49

25 23 20 17 13 4

80 75

49

257


Cei opt membri ai familiei P. locuiesc împreun\ într-o cas\ proprietate

personal\, format\ din dou\ camere [i un hol, nemobilate corespunz\tor,

condi]iile de locuit fiind precare, iar camerele insalubre, cu o igien\

necorespunz\toare, mobil\ improvizat\.

Spa]iul este supraaglomerat [i nu ofer\ condi]ii decente pentru copii,

ace[tia neavând suficient loc pentru a dormi sau pentru a-[i amenaja un

spa]iu de joac\, fiind nevoi]i s\ stea mai mult afar\.

Venitul lunar al familiei P. este total insuficient pentru nevoile mem-

brilor familiei. Acesta este compus din aloca]ia de stat a copilului cel mai

mic (G.,P., 4 ani), ajutorul social [i câ[tigurile ocazionale ale tat\lui [i

fra]ilor mai mari, suma total\ lunar\ fiind de aproximativ 4.000.000 lei.

STUDII DE CAZ

Loc demunc\

Vecini

{ coala

Familial\rgit\


LEGENDA


Ecomapa familiei P.

49

25 23 20 17 13 4

49


258

Majoritatea banilor îns\ sunt cheltui]i de cei doi p\rin]i pe b\uturi

alcoolice [i ]ig\ri, r\mânând astfel foarte pu]ini bani pentru alimentele

necesare copiilor, îmbr\c\minte, medicamente etc.

Minorul I.,P. este deseori l\sat fl\mând dou\-trei zile pentru c\ mama

nu are ce s\-i dea de mâncare. Copilul este neglijat [i din punctul de

vedere al îmbr\c\mintei, nefiind niciodat\ îmbr\cat cu haine potrivite sau

curate.

Tot datorit\ lipsei resurselor materiale, minorul I.,P. nu a fost [colarizat,

p\rin]ii motivând c\ nu au bani s\-l între]in\ la [coal\ [i c\, oricum, I.,P.

nu se va putea descurca s\ înve]e.

Condi]iile [i nivelul de trai oferit copilului de c\tre p\rin]ii s\i sunt

precare, la acestea ad\ugându-se [i abuzul fizic repetat [i neglijarea mi-

norului, fapt care pericliteaz\ serios integritatea fizic\ [i psihic\ a co-

pilului, cu consecin]e grave asupra dezvolt\rii generale a acestuia.


În urma evalu\rii medicale [i psihologice a copilului I.,P. de c\tre

speciali[tii care au investigat cazul s-a constatat c\ minorul prezint\ o

întârziere în dezvoltare, având dezvoltarea specific\ unui copi de 9 ani,

atât în ce prive[te în\l]imea [i greutatea, dar [i alte aspecte organice.

De asemenea, s-a constatat c\ I.,P. prezint\ o deficien]\ mintal\ mo-

derat\ (Q.I. # 46), dislalie polimorf\, tulbur\ri de comportament ca urmare

a abuz\rilor suferite, precum [i caren]e educa]ionale ca efect al lipsei

[colariz\rii, dar [i a neglij\rii educa]ionale în mediul familial. Copilul

prezint\ deprinderi de autonomie personal\ [i social\ slab conturate, ne-

gativism, neîncredere în persoanele din jur, anxietate.

Din punct de vedere psiho-afectiv, copilul prezint\ caren]e în plan

afectiv-emo]ional [i comportamental, este introvertit, rela]ioneaz\ de-

ficitar, este greu abordabil.

Copilul prezint\ interes pentru desen, activit\]i ludice [i sport.

Psihologul care a examinat copilul a recomandat pentru I.,P. un pro-

gram de recuperare individualizat, terapie logopedic\ precum [i o con-

siliere individual\ sus]inut\ [i stimulare afectiv\.

259

De asemenea, se recomand\ [colarizarea copilului începând cu noul

an [colar [i orientarea acestuia c\tre înv\]\mântul special pentru deficien]ii

mintali.

Datorit\ faptului c\ integritatea fizic\ [i psihic\ a copilului I.,P. este

grav afectat\ în mediul familial, s-a propus de asemenea scoaterea co-

pilului din mediul familial abuziv [i internarea acestuia într-un centru de

plasament pân\ la rezolvarea situa]iei.


abuzul?

Rela]iile intrafamiliale existente în familia P. nu sunt rela]ii normale,

pozitive p\rin]i-copii, ci sunt rela]ii bazate pe putere, control, pedeaps\,

constrângere, autoritate, iar atmosfera familial\ nu este una favorabil\

cre[terii [i dezvolt\rii normale a copiilor.

În vederea elimin\rii factorilor de risc care au dus la tratamentul

abuziv asupra copilului I.,P., trebuie pus accentul pe urm\toarele aspecte:

1) con[tientizarea abuzului de c\tre to]i membrii familiei [i existen]a

motiv\rii pentru schimbare;

2) realizarea de c\tre p\rin]i a diferen]ei pe care o fac între copii [i a

victimiz\rii minorului I.,P.;

3) con[tientizarea modelului comportamental negativ pe care îl ofer\

copiilor [i pe care ace[tia îl pot adopta sau l-au adoptat deja;

4) con[tientizarea de c\tre p\rin]i a efectelor abuzului [i neglij\rii

asupra dezvolt\rii minorului I.,P.;

5) realizarea efectelor nocive ale consumului de alcool asupra rela]iei

cu copiii [i asupra s\n\t\]ii;

6) l\rgirea re]elei sociale [i participarea activ\ la via]a comunit\]ii

locale (ruperea izol\rii sociale);

7) con[tientizarea rolului educa]iei în dezvoltarea copiilor [i pentru

viitorul acestora;

8) identificarea unor metode non-violente de comunicare [i rela]ionare

între membrii familiei;

9) îmbun\t\]irea nivelului de trai prin identificarea unor metode de

cre[tere a veniturilor familiei (locuri de munc\ pentru p\rin]i etc.).

STUDII DE CAZ


260


Principalul obiectiv urm\rit în cadrul interven]iei în cazul copilului

I.,P. îl constituie crearea unui mediu propice de dezvoltare a minorului

prin îndep\rtarea /eliminarea factorilor care au dus la apari]ia abuzului.

În acest sens, priorit\]ile echipei interdisciplinare de interven]ie sunt:

îndep\rtarea factorilor de risc care au dus la apari]ia situa]iei de maltratare,

asistarea copilului în vederea dep\[irii traumei pe care a suferit-o [i i-

dentificarea unei m\suri de protec]ie care s\ ofere copilului siguran]\ [i

condi]ii adev\rate de cre[tere [i dezvoltare.

Obiectivele interven]iei pe termen scurt în cazul copilului I.,P. sunt:

scoaterea copilului din mediul maltratant [i internarea acestuia în

regim de urgen]\ la Centrul de Primire în Regim de Urgen]\ pân\ la

evaluarea situa]iei existente:

evaluarea medical\ [i psihologic\ a minorului în vederea iden-

tific\rii [i trat\rii consecin]elor abuzului suferit;

realizarea unui program de recuperare individualizat cu I.,P.

(terapie logopedic\, consiliere individual\ sus]inut\, alfabetizare);

identificarea unei m\suri permanente alternative de protec]ie a

minorului I.,P.


schimbarea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii,

educ\rii [i dezvolt\rii copilului;

reabilitarea minorului I.,P. din punct de vedere fizic, psihic [i social în

vederea dep\[irii traumei abuzului.

Planificara interven]iei va urm\ri de asemenea:

la nivel inter-institu]ional se va stabili echipa multidisciplinar\ de

interven]ie. În acest caz, echipa de interven]ie va fi alc\tuit\ din: asistent

social, psiholog, medic, logoped, educator, jurist;

la nivel individual, interven]ia va urm\ri acompanierea copilului-vic-

tim\ a abuzului în vederea recuper\rii fizice [i psiho-sociale a acestuia [i

acordarea de suport terapeutic p\rin]ilor abuzatori (consiliere).

261

Interven]ia

În cazul copilului I.,P., obiectivul principal al interven]iei este schim-

barea mediului de via]\ maltratant într-unul favorabil cre[terii, educ\rii [i

dezvolt\rii minorului.

Datorit\ gravit\]ii situa]iei [i pericolului în care se afl\ minorul I.,P. în

mediul familial actual s-a considerat necesar\ scoaterea copilului din

familie [i internarea acestuia de urgen]\ în Centrul de Primire în Regim

de Urgen]\.

Principalul obstacol în calea interven]iei l-au constituit cei doi p\rin]i

ai minorului care au refuzat s\ recunoasc\ abuzurile asupra copilului [i de

asemenea, au refuzat s\ colaboreze cu speciali[tii în protec]ia copilului,

declarând c\ nu au nevoie de alte persoane care s\ le spun\ ce trebuie s\

fac\ în propria familie [i cum s\-[i creasc\ copiii.

În urma evalu\rii ini]iale [i a situa]iei familiale a minorului I.,P. s-a

constatat c\ mediul familial actual în care tr\ie[te acesta îi pericliteaz\

s\n\tatea [i dezvoltarea fizic\, psihic\ [i social\ [i nu îndepline[te con-

di]iile minime de trai, nevoile de baz\ ale copilului fiind grav neglijate.

Astfel, se propune schimbarea deciziei de plasament în regim de ur-

gen]\ în internarea copilului într-un centru de plasament unde nevoile

speciale ale copilului vor fi respectate [i unde exist\ condi]ii adecvate de

educare [i îngrijire, pân\ la identificarea unei m\suri permanente de o-

crotire a copilului.

Etapele interven]iei în cazul minorului I.,P.:

1) Scoaterea copilului din mediul familial abuziv [i internarea a a-

cestuia de urgen]\ într-un Centrul de Primire în Regim de Urgen]\;

2) Evaluarea medical\ [i psihologic\ a copilului în vederea identific\rii

[i trat\rii traumelor suferite în urma abuzului;

3) Schimbarea deciziei de urgen]\ în decizia intern\rii copilului într-

un centru de plasament pentru copii cu nevoi speciale;

4) Includerea copilului într-un program de recuperare individualizat,

care va presupune: terapie logopedic\, consiliere individual\ sus]inut\,

alfabetizare;

STUDII DE CAZ


262

5) Începerea demersurilor pentru dec\derea din drepturile p\rinte[ti a

celor doi p\rin]i pentru rele tratamente aplicate minorului (conform art.

109 – Codul familiei);

6) Identificarea unei m\suri de ocrotire permanent\ a copilului I.,P.

Evaluarea final\

În prezent, minorul I.,P. se afl\ internat la un centru de plasament din

Ia[i, unde beneficiaz\ de toate condi]iile necesare unei cre[teri [i dezvolt\ri

normale [i unde nevoile sale speciale sunt luate în considerare.

Copilulul s-a integrat repede în noul mediu de via]\, având o evolu]ie

satisf\c\toare. Starea general\ a minorului I.,P. s-a îmbun\t\]it vizibil,

acesta trecând treptat de la o atitudine de negativism la o atitudine de

acceptare a celor din jur. Rela]ioneaz\ relativ bine cu al]i copii [i per-

sonalul centrului [i prezint\ achizi]ii în plan comportamental, fizic [i

educa]ional.

I.,P. a fost inclus într-un program de recuperare individualizat [i pro-

greseaz\ vizibil. De asemenea, minorul a fost înscris în înv\]\mântul

special pentru deficien]i mintal [i urmeaz\ s\ înceap\ [coala din toamna

2004.

Speciali[tii care au evaluat starea copilului dup\ internarea acestuia în

centrul de plasament au constatat c\ acesta a dep\[it relativ bine trauma

suferit\ în urma maltrat\rii [i c\ actualul mediu de via]\ are o influen]\

favorabil\ asupra dezvolt\rii generale a minorului.

În prezent, se încearc\ identificarea unei m\suri permanente de ocrotire

a copilului I.,P., care s\-i ofere acestuia protec]ie [i respectarea nevoilor

sale specifice.

263

Concluzii

Abuzul fizic assupra copilului este întâlnit frecvent în mediile familiale

din societatea româneasc\ [i de cele mai multe ori nu este con[tientizat de

p\rin]ii (abuzatori) ca fiind un act ce pericliteaz\ dezvoltarea ([i chiar

via]a) copilului, ci este considerat o metod\ educativ\, disciplinatorie

care d\ rezultate [i care este la îndemâna p\rin]ilor.

Cele mai frecvente cauze ale abuzului fizic asupra copilului în mediul

familial pe care le-am întâlnit în investigarea cazurilor prezentate au fost

în mare parte acelea[i:

nivelul educa]ional sc\zut al p\rin]ilor;

consumul exagerat de alcool de c\tre p\rintele abuzator (sau de

ambii p\rin]ii);

lipsa locului de munc\, nivelul de trai sc\zut, lipsa mijloacelor

financiare;

manifestarea unor st\ri depresive/boli pssihice ale p\rintelui a-

buzator;

manifestarea violen]ei maritale în cadrul familiei cu implicarea

copiilor [i apari]ia abuzului ;

caracteristicile copilului – victim\ care „încurajeaz\” comporta-

mentul abuziv al p\rin]ilor.

În toate cele cinci cazuri studiate, abuzul fizic asupra copilului coexist\

cu neglijarea fizic\, emo]ional\, medical\, educa]ional\ a acestuia, precum

[i cu abuzul emo]ional asupra copilului, toate aceste forme de rele tra-

tamente manifestându-se la un nivel foarte ridicat, având caracter repetitiv

[i necesitând o m\sur\ de protec]ie urgent\ a copilului abuzat.

P\rin]ii nu con[tientizeaz\ consecin]ele imediate dar [i pe termen lung

ale tratamentului abuziv asupra copilului [i r\mân „fideli” disciplin\rii

fizice/violente a copiilor [i a pedepselor fizice, neluând în considerare

existen]a unor metode alternative. Lipsa unei leg\turi de ata[ament p\rin]i-

copil are de asemenea un rol decisiv în ceea ce prive[te abuzul fizic.

În majoritatea cazurilor studiate, p\rin]ii abuzatori au refuzat cola-

borarea cu serviciile sociale [i interven]ia speciali[tilor în protec]ia co-

pilului, negând faptul c\ î[i abuzeaz\ copiii sau fiind ferm convin[i c\

atitudinea lor este eficient\.

STUDII DE CAZ


264

Aproape toate formele de interven]ie au constat în scoaterea copilului

din mediul familial abuziv [i încadrarea acestuia într-o form\ de protec]ie

temporar\, cum ar fi asisten]a maternal\ sau institu]iile de tipul centrului

de plasament, în majoritatea cazurilor fiind aproape imposibil\ reinte-

grarea copilului în familia natural\ în condi]ii normale (lipsite de risc).

În prezent, interven]ia în cazul copilului abuzat prezint\ numeroase

caren]e, speciali[tii în protec]ia copilului confruntându-se cu multe ob-

stacole, de la lucrul cu familia abuzatoare pân\ la golurile din legisla]ia în

domeniu, care nu ofer\ speciali[tilor un cadru legislativ ferm [i adecvat

cu privire la protec]ia copilului maltratat.

De asemenea, decizia dec\derii din drepturile parentale ale p\rin]ilor

abuzatori este cea mai frecvent\ m\sur\ de „protec]ie” a copilului (sau a[a

este perceput\), [i este aplicat\ în prezent cu o u[urin]\ care ar trebui s\ ne

pun\ pe gânduri cu privire la viitorul familiei în societatea româneasc\.

Astfel, se impune cu necesitate identificarea unor modalit\]i eficiente de

interven]ie [i mai ales de prevenire a abuzului asupra copilului [i în-

dreptarea aten]iei speciali[tilor asupra lucrului cu familia în vederea

schimb\rii comportamentului p\rin]ilor, con[tientizarea efectelor abuzului

asupra copilului [i cooperarea cu serviciile sociale în vederea schimb\rii

[i cre\rii unui mediu familial favorabil îngrijirii [i dezvolt\rii normale a

copilului.

265

Cap. VIII - Percep]ia ie[enilor asupra

cauzelor violen]ei asupra copilului

Microcercetarea de fa]\ î[i propune s\ investigheze percep]ia asupra

fenomenului violen]ei domestice, în particular violen]a asupra copilului,

în rândul locuitorilor cartierului T\t\ra[i din Municipiul Ia[i.

Cercetarea s-a realizat prin chestionar, aplicat unui num\r de 22 per-

soane din cartierul T\t\ra[i Municipiul Ia[i. E[antionarea a avut la baz\ un

sistem de cote privind ponderea popula]iei pe sexe [i vârst\, nivelul de

studii.

S-a plecat de la urm\toarele ipoteze:

Exist\ o corela]ie invers\ între nivelul de trai al unei familii [i riscul de violen]\ asupra copilului în acea familie.

Exist\ o corela]ie direct\ între consumul de alcool [i riscul de violen]\ asupra copilului.

Există o corelaţie inversă între manifestarea unor fenomene de Violenţa asupra copilului şi nivelul de educaţia a părintelui abuzator, în sensul scăderii riscului de violenţă asupra copilului , în funcţie de nivelul educaţional al părinţilor.

Riscul manifest\rii unor fenomene de violen]\ asupra copilului se manifest\ mai crescut la p\rintele de sex masculin decât la cel de sex feminin.


266

S-au analizat cauzele violen]ei domestice a[a cum sunt ele percepute

de la nivelul subiectiv.

Presupozi]iile teoretice sunt:

Semnifica]ia variabilelor opera]ionalizate pe întreb\ri este urm\toarea:

Intrebarea nr. 1

În cadrul acestei întreb\ri s-a urm\rit identificarea subiectului res-

pondent prin stabilirea sexului, vârstei, studiilor, ocupa]iei, num\rului de

copii pe care acesta îi are [i a vârstei lor.

Întrebarea nr. 2

Variabilele eviden]iate la punctul doi din perspectiva eco-sistemic\

asupra familiei eviden]ieaz\ percep]ia individului asupra cauzalit\]ii fe-

nomenului abuzului [i a rela]iilor dintre sistemele familiale disfunc]ionale

[i fenomenul abuzului asupra copilului.

Întrebarea nr. 3

Tendin]a de personalizare a acestei întreb\ri urm\re[te eviden]ierea

unui posibil risc de violen]\ asupra copilului în familia subiectului in-

tervievat, pe de o pate, iar pe de alt\ parte acceptarea fenomenului [i

raportarea la acesta indiferent de teoria cognitiv\ acceptat\. Întreb\rile

Exist\ [i este perceput\ de subiec]i o corela]ie direct\ între starea de echilibru psihic a subiectului [i riscul de a manifesta conduite violente asupra copilului. (Modelul medical)

Exist\ [i este perceput\ de subiec]i o corela]ie direct\ între modelul familial în care individul s-a socializat, [i riscul de violen]\ domestic\ asupra propriului copil. (ipoteza transmiterii intergenera]ionale a violen]ei domestice)

Este perceput\ existen]a unei corela]ii între nivelul violen]ei în familie [i formarea ata[amentului copilului, în sensul c\ o familie în care se manifest\un comportament rigid.

267

vizeaz\ o grada]ie de la „nu mi-am lovit niciodat\ copilul” la „consider c\

din când în când trebuie s\ primeasc\ o b\taie u[oar\”. Cresc\tor, grada]ia

apare în felul urm\tor: (f), (a), (e), (b), (c), (d).

Întrebarea nr. 4

Din perspectiva transmiterii intergenera]ionale a abuzului în familie,

întrebarea nr. 4 vizeaz\ date cu privire la propriul istoric familial al

subiectului. Gradarea începe de la varianta „nu am luat nici m\car o

palm\”, terminând cu „am fost b\tut frecvent de p\rin]ii mei”, gradarea

fiind (a), (b), (c), (d).

Întrebarea nr. 5

Este o întrebarea deschis\, supus\ analizei calitative, urmând s\ i-

dentifice eventualele traume generate subiectului de abuzul la care a fost

supus în copil\rie.

Întrebarea nr. 6

Aceast\ întrebare urm\re[te s\ eviden]ieze corela]ia dintre nivelul

veniturilor familiei [i op]iunea sau tendin]a de manifestare a violen]ei

asupra copilului, gradarea fiind de la (a) la (c), începând cu „nu avem

suficiente resurse [i aceasta este o problem\” pân\ la „veniturile familiei

mele sunt peste medie”.

Întrebarea nr. 7

Întrebarea nr. 7 urm\re[te identificarea percep]iei unei corela]ii între

consumul de alcool [i violen]a în familie, cu gradarea (a), (b), (c), (d)

constituind non-r\spuns.

Întrebarea nr. 8

Aceast\ întrebare urm\re[te s\ sesizeze raportarea subiectului la fe-

nomenul educa]iei [i asupra rolului familiei în sistemul educa]ional. Astfel

individul poate plasa sarcina educa]iei exclusiv asupra [colii, (a), exclusiv

asupra familiei, (d), asupra [colii [i societ\]ii, (c), sau ca rezultat al unei

corela]ii armonioase între educa]ie în familie [i în [coal\, (d).

PERCEP}IA IE{ENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLEN}EI ASUPRA COPILULUI


268

Întrebarea nr. 9

Întrebarea respectiv\ vrea s\ identifice pozi]ia individului fa]\ de

pedeapsa fizic\, constituind de fapt o întrebare de control împreun\ cu

întrebarea nr. 10.

Întrebarea nr. 11

Este o întrebare deschis\, personalizat\, supus\ analizei calitative, de

con]inut, care cere subiectului continuarea unei anumite fraze. În fapt

este un test proiectiv care urm\re[te s\ foloseasc\ avantajele persona-

liz\rii: „vecinul dumneavoastr\”; „vine la dumneavoastr\”, urm\rind s\

ob]in\ o reac]ie imediat\ fa]\ de eventualele fenomene de violen]\ asupra

copilului la care a fost parte sau a auzit.

La întreb\rile nr. 12, 13 [i 14 s-a urm\rit percep]ia subiec]ilor ches-

tiona]i asupra cauzelor violen]ei în familie, în conformitate cu modelele

teoretice standard în domeniu, [i anume:

Întrebarea nr. 12 corespunde concep]iei medicale a abuzului asupra

copilului: starea de echilibru psihic, respectiv dezechilibru este o cauz\ a

fenomenului violen]ei în familie [i implicit asupra copilului.

R\spunsul DA la varianta (a) a întreb\rii nr. 12 semnific\ percep]ia

c\ o persoan\ care î[i abuzeaz\ copilul are în mod necesar probleme

psihice.

Persoana care r\spunde DA la aceast\ întrebare foarte probabil are

tendin]a de a eticheta orice persoan\ bolnav\ psihic, de a-l respinge pe

acest motiv.

R\spunsul DA la varianta (b) consider\ c\ abuzul asupra copilului

nu este generat în mod obligatoriu de probleme psihice [i sunt tenta]i s\

priveasc\ obiectiv asupra abuzatorului.

R\spunsul DA la varianta (c) este o agravare a r\spunsului pozitiv

la varianta (a) [i arat\ o tendin]\ de fa]ad\ a r\spunsului, dac\ se va corela

cu alte r\spunsuri coniderate de fa]ad\.

În cazul în care r\spunsul nu estede fa]ad\, el poate semnifica o pro-

iec]ie asupra abuzatorului prezumtiv a unor proprii sentimente negative.

R\spunsul DA la varianta (d) reprezint\ o opinie personal\ la

corela]ia pozitiv\ între fenomenul abuzului [i starea psihic\ a individului.

269

Întrebarea nr. 13

Aceast\ întrebare face trimitere la teoria transmiterii intergenera]ionale

a abuzului. Alegerea uneia dintre cele patru variante exprim\ grada]ia

opiniei fa]\ de existen]a/inexisten]a unei rela]ii cauzale între abuzul suferit

în propria copil\rie de c\tre respondent [i manifestarea abuzului ulterior.

Întrebarea nr. 14

Aceast\ întrebare vizeaz\ teoria ata[amentului ca teorie explicativ\ a

abuzului asupra copilului. Întrebarea opera]ionalizeaz\ teoria ata[amen-

tului copilului fa]\ de p\rin]i [i al p\rin]ilor fa]\ de copii.

R\spunsul pozitiv la varianta (a) este de fapt un non-sens [i persoana

care r\spunde astfel nu face diferen]a între maltratarea copilului [i dez-

voltarea sa normal\.

R\spunsul pozitiv la varianta (b) este o proiec]ie a opiniei so-

cialmente constituite a rela]iei negative între maltratare [i iubirea p\-

rin]ilor.

R\spunsul pozitiv la varianta (c) eviden]iaz\ o alt\ proiec]ie a unor

opinii sociale cu privire la faptul c\ un copil „b\tut” este mai ata[at de

familia sa decât unul normal.

R\spunsul pozitiv la aceasta întrebare poate identifica o vulnerabilitate

cognitiv\ a respondentului.

R\spunsul pozitiv la varianta (d) este o corela]ie între tipul de

ata[ament al copilului [i dezvoltarea sa ulterioar\.



270

Rezultatele ob]inute au fost:

Sexul repondentilor

Frequency Percent Valid Percent

Cumulative Percent

Valid M 10 45,5 45,5 45,5

F 12 54,5 54,5 100,0 Total 22 100,0 100,0

Ponderea in functie de sex

12,00 / 54,5%

10,00 / 45,5%

F

M

271

V=rsta reponden]ilor


Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid 30-35 ani 2 9,1 9,1 9,1

35-40 ani 13 59,1 59,1 68,2 40-45 ani 4 18,2 18,2 86,4

45-50 ani 3 13,6 13,6 100,0 Total 22 100,0 100,0

Varsta repondentilor

3,00 / 13,6%

4,00 / 18,2%

13,00 / 59,1%

2,00 / 9,1%45-50 ani

40-45 ani

35-40 ani

30-35 ani


272

Studiile repondentilor


Valid generale 3 13,6 13,6 13,6

sc prof 6 27,3 27,3 40,9

medii 8 36,4 36,4 77,3

superioare 5 22,7 22,7 100,0

Total 22 100,0 100,0

Studiile repondentilor

5,00 / 22,7%

8,00 / 36,4%

6,00 / 27,3%

3,00 / 13,6%superioare

medii

sc prof

generale

273

Numarul de copii din familie



Valid 1 10 45,5 45,5 45,5

2 6 27,3 27,3 72,7 3 6 27,3 27,3 100,0

Total 22 100,0 100,0

Numarul de copii din familie

6,00 / 27,3%

6,00 / 27,3%

10,00 / 45,5%

3

2

1


274

Atitudinea personal\ fa]\ de violen]a `n familie


Cumulative Percent

Valid nu am b\tut copilul niciodat\

1 4,5 4,5 4,5

i-am dat c=te o palm\ 9 40,9 40,9 45,5

l-am b\tut [i regret 3 13,6 13,6 59,1

o b\taie u[oar\ este educativ\

6 27,3 27,3 86,4

s-a `nt=mplat s\-l bat 2 9,1 9,1 95,5

nu suport g=ndul s\ fie b\tut

1 4,5 4,5 100,0

Total 22 100,0 100,0

Atitudinea personala fata de violenta in familie

1,00 / 4,5%

2,00 / 9,1%

6,00 / 27,3%

3,00 / 13,6%

9,00 / 40,9%

1,00 / 4,5%

nu suport gandul sa

s-a intamplat sa-l b

o bataie usoara este

l-am batut si regret

i-am dat cate o palm

nu am batut coopilul

275

R\spunsurile subiec]ilor legate de b\taia din copil\rie



Cumulative Percent

Valid nu am fost b\tut pe nedrept

9 40,9 40,9 40,9

am fost b\tut ocazional 12 54,5 54,5 95,5

am fost b\tut 1 4,5 4,5 100,0 Total 22 100,0 100,0

Raspunsurile subiectilor legate de bataia din copilarie

1,00 / 4,5%

12,00 / 54,5%

9,00 / 40,9%

am fost batut

am fost batut ocayio

nu am fost batut pe


276

Situa]ia material\ a familiei


Cumulative Percent

Valid nu am suficiente venituri

3 13,6 13,6 13,6

nu avem venituri dar este `n]elegere

5 22,7 22,7 36,4

venituri mici dar suficiente

4 18,2 18,2 54,5

venituri medii 9 40,9 40,9 95,5 peste medie 1 4,5 4,5 100,0

Total 22 100,0 100,0

Situatia materiala a familiei

1,00 / 4,5%

9,00 / 40,9%

4,00 / 18,2%

5,00 / 22,7%

3,00 / 13,6%

peste medie

venituri medii

venituri mici dar su

nu avem venituri dar

nu am suficiente ven

277

Efectele consumului de alcool



Cumulative Percent

Valid Violen]\ `n familie 7 31,8 31,8 31,8 Violen]\ asupra copilului 14 63,6 63,6 95,5 Nu este o rela]ie alcool violen]\ familial\

1 4,5 4,5 100,0

Total 22 100,0 100,0

Efectele consumului de alcool asupra violentei domestice

1,00 / 4,5%

14,00 / 63,6%

7,00 / 31,8%

nu este o relatie al

violenta asupra copi

violenta in familie


278

Educa]ia este corelat\ cu


Cumulative Percent

Valid A `nv\]a `n familie [i la [coal\

14 63,6 63,6 63,6

A `nv\]a la [coal\ [i `n societate

4 18,2 18,2 81,8

A `nv\]a `n familie 4 18,2 18,2 100,0

Total 22 100,0 100,0

Educatia este corelata cu

4,00 / 18,2%

4,00 / 18,2%

14,00 / 63,6%

a invata in familie

a invata la scoala s

a invata in familie

279

Rolul pedepsei fizice



Valid Educativ 7 31,8 31,8 31,8 Constr=ngator 5 22,7 22,7 54,5 Insuficient 4 18,2 18,2 72,7 ~njositor 6 27,3 27,3 100,0 Total 22 100,0 100,0

Rolul pedepsei fizice

6,00 / 27,3%

4,00 / 18,2%

5,00 / 22,7%

7,00 / 31,8%

injositor

insuficient

constrangator

educativ


280

O persoan\ care `[i bate copilul


Cumulative Percent

Valid este lipsit\ de sentimente 12 54,5 54,5 54,5

iube[te copilul dar vrea s\-l educe

9 40,9 40,9 95,5

ur\[te incon[tient copilul 1 4,5 4,5 100,0 Total 22 100,0 100,0

O persoana care isi bate copilul

1,00 / 4,5%

9,00 / 40,9%12,00 / 54,5%

uraste inconstient c

iubeste copilul dareste lipsita de sent

281

P\rin]ii abuzatori au probleme psihice



Valid da 11 50,0 50,0 50,0

nu 7 31,8 31,8 81,8 nu [tiu 4 18,2 18,2 100,0

Total 22 100,0 100,0

Parintii abuzatori au probleme psihice

4,00 / 18,2%

7,00 / 31,8%

11,00 / 50,0%

nu stiu

nu

da


282

P\rin]ii abuzatori pot fi [i echilibra]i

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent Valid da 14 63,6 63,6 63,6

nu 8 36,4 36,4 100,0 Total 22 100,0 100,0

Parintii abuzatori pot fi si echilibrati

8,00 / 36,4%

14,00 / 63,6%

nu

da

283

P\rin]ii abuzatori au probleme psihice grave



Valid da 5 22,7 22,7 22,7

nu 4 18,2 18,2 40,9 nu [tiu 13 59,1 59,1 100,0 Total 22 100,0 100,0

Parintii abuzatoru au probleme psihice grave

13,00 / 59,1% 4,00 / 18,2%

5,00 / 22,7%

nu stiu nu

da


284

Starea psihic\ nu influen]eaz\ violen]a


Valid da 8 36,4 36,4 36,4 nu 7 31,8 31,8 68,2

nu [tiu 7 31,8 31,8 100,0

Total 22 100,0 100,0

Starea psihica a parintilor nu influenteaza violenta

7,00 / 31,8%

7,00 / 31,8%

8,00 / 36,4%

nu stiu

nu

da

285

Persoana b\tut\ `n copil\rie de p\rin]i



Cumulative Percent

Valid `[i va bate copiii proprii 8 36,4 36,4 36,4

`[i va proteja excesiv copii 7 31,8 31,8 68,2 nu influen]eaz\ conduita

fa]\ de copil 5 22,7 22,7 90,9

consider\ pedeapsa o metod\ educativ\

2 9,1 9,1 100,0

Total 22 100,0 100,0

Persoana batuta in copilarie de parinti

2,00 / 9,1%

5,00 / 22,7%

7,00 / 31,8%

8,00 / 36,4%

considera pedeapsa o

nu influenteaza cond

isi va proteja exces

isi va bate copiii p


286

Un copil abuzat se poate dezvolta dac\ este iubit


Valid da 11 50,0 50,0 50,0

nu 10 45,5 45,5 95,5 nu [tiu 1 4,5 4,5 100,0

Total 22 100,0 100,0

Un copil abuzat psihic se poate dezvolta daca este iubit

1,00 / 4,5%

10,00 / 45,5% 11,00 / 50,0%

nu stiu

nu da

287

Un copil abuzat nu este iubit de p\rin]i



Valid da 12 54,5 54,5 54,5 nu 8 36,4 36,4 90,9

nu [tiu 2 9,1 9,1 100,0 Total 22 100,0 100,0

Un copil abuzat nu este iubit de parinti

2,00 / 9,1%

8,00 / 36,4% 12,00 / 54,5%

nu stiu

nu da


288

Un copil abuzat este mai ata[at de familia lui


Valid da 3 13,6 13,6 13,6

nu 16 72,7 72,7 86,4 nu [tiu 3 13,6 13,6 100,0

Total 22 100,0 100,0

Un copil abuzat este mai atasat de familia lui

3,00 / 13,6%

16,00 / 72,7%

3,00 / 13,6%

nu stiu

nu

da

289

Un copil abuzat este nesigur pe el



Valid da 20 90,9 90,9 90,9 nu [tiu 2 9,1 9,1 100,0 Total 22 100,0 100,0

Un copil abuzat este nesigur pe el

2,00 / 9,1%

20,00 / 90,9%

nu stiu

da


290

Intrebarea 5 – descrie]i cea mai puternic\ b\taie pe care a]i primit-o

de la p\rin]i [i de care v\ aminti]i

Descrierea 1 –B\taie cu palmele peste fa]\

Descrierea 2 – B\taie cu varga

Descrierea 3 – B\taie cu un corp contondent

Descrierea 4 – B\taie puternic\, f\r\ descriere

Descrierea 5 – B\taie cu cureaua

Descrierea 6 - ~ncearc\ s\ motiveze b\taia primit\ [i evit\ descrierea

Ponderea raspunsurilor afirmative ale subiectilor cu privire la cea mai puternica bataie

primita de la parinti

23%

14%

5%5%9%

44%

Descriere 1 Descriere 2 Descriere 3Descriere 4 Descriere 5 Descriere 6

291

Intrebarea 11

Atitudinea 1 – ~i spun c\ a procedat gre[it; b\taia poate avea re-

percursiuni; exist\ [i alte metode alternative

Atitudinea 2 – ~i spun c\ a procedat bine

Atitudinea 3- Cei care aud astfel de lucruri ar trebui s\ fie receptivi,

eventual pentru a interveni

Atitudinea 4- Acord sprijin copilului p=n\ la remedierea situa]iei

Atitudinea 5 – B\taia este o pedeaps\ prea dur\

Atitudinea 6- Cert p\rintele violent

Atitudinea 7- N.r.

11

3

1 12

12

0

2

4

6

8

10

12

1

Atitudinea subiectilor fata de un potential abuzator

Atitudinea 1 Atitudinea 2 Atitudinea 3 Atitudinea 4Atitudinea 5 Atitudinea 6 Atitudinea 7



292

Intrebarea 2

Ipoteza 1 Exist\ o corela]ie invers\ între manifestarea unor fenomene

de violen]\ asupra copilului [i nivelul de educa]ia a p\rintelui abuzator, în

sensul sc\derii riscului de violen]\ asupra copilului , în func]ie de nivelul

educa]ional al p\rin]ilor.

Activit\]i Subiec]i

1 2 3 4 5 6 4 8

22 5 5 2 2 2 2 2 16 % 22,7% 22,7% 9,09% 9,09% 9,09% 9,09% 9,09% 72,7%

5 5

2 2 2 2 2

16

0

5

10

15

20

1

Factori de maxima importanta fata de fenomenul maltratarii copilului prin bataie

a b c d e f g h

293

Persoanele cu studii medii care au declarat c\ nu [i au b\tut niciodat\

copilul, 60%, cele cu studii superioare 60%.

Corela]ia nu s-a putut valida decât în sensul unei eventuale corela]ii

u[oare, deoarece distribu]ia r\spunsurilor afirmative la indicatorii care

reliefeaz\ existen]\ violen]ei în familie fa]\ de profilul ocupa]ional [i

nivelul de studii ale respondentului este relativ aceea[i pentru persoanele

cu nivel mediu de studii, cât [i a celor cu studii superioare. O abatere

peste abaterea medie standard a putut fi semnalat\ pentru persoanele cu

studii neterminate respectiv studii profesionale.

Ipoteza 2 cea a unui risc crescut de abuz asupra copilului din partea

persoanelor de sex masculin a fost eviden]iat\ prin corela]ia 1, 5 între

num\rul de persoane de sex masculin care accept\ c\ au manifestat cel

pu]in odat\ forme de violen]\ asupra copilului fa]\ de 0,5 persoane de sex

feminin

Ipoteza 3 asupra corela]iei inverse între nivelul de trai a unei familii si

riscurile violen]ei domestice s-a constatat o corela]ie de 1, 3, în sensul

descre[terii propor]ionale a riscului unor forme de abuz [i violen]\ asupra

copilului, în func]ie de nivelul de trai.

Ipoteza 4 asupra unei corela]ii între consumul de alcool [i riscul

violen]ei intrafamiliale [i cu prec\dere a violen]ei asupra copilului, a fost

prezentat\ cu o corela]ie de 2. Distribu]ia indicelui persoane care consuma

alcool în corela]ie cu persoanele care manifest\ risc de violen]\ este 0,68.

Ipoteza 5 asupra corela]iei percepute între starea de echilibru psihic a

p\rintelui [i riscul violen]ei asupra copilului a fost infirmat\, 72, 7%

r\spunzând negativ la aceast\ întrebare. În schimb responden]ii afirm\ în

propor]iede 91% c\ un copil abuzat este nesigur pe el.



294

Concluzii generale

Plasarea copilului în centrul preocup\rilor unei societ\]i trebuie sau ar

trebui s\ constituie o prioritate a tuturor factorilor [i actorilor implica]i [i

responsabili cu protec]ia sa.

Dac\ vom încerca s\ în]elegem copilul ca pe o persoan\ care are

nevoie de dragoste, respect, sprijin, recunoa[tere, abia atunci vom putea

vorbi de o real\ respectare a intereselor [i drepturilor lui [i mai ales de

asigurarea unei protec]ii adecvate în func]ii de nevoile principale ale

copilului.

Modelele, metodele [i mai ales mentalit\]ile tradi]ionale trebuie de-

p\[ite [i abordate într-o nou\ manier\, adaptate principiilor educative,

pedagogice moderne, care ]in cont atât de nevoile copilului, dar [i drep-

turile [i interesele lui.

O perspectiv\ diferit\ nou\ se impune [i în ceea ce prive[te abuzul [i

neglijarea copilului. Cu toate c\ se cunoa[te existen]a diverselor forme de

abuz, s-a f\cut prea pu]in pân\ în prezent în mediatizarea datelor [i

informa]iilor, cunoa[terii efectelor abuzului asupra copilului, în inter-

ven]ia în situa]ii de maltratare a acestuia [i reabilitarea lui, cât [i a familiei

sale.

Procesul de constituire [i dezvoltare a unor modalit\]i eficiente de

identificare a abuzului asupra copilului, al prevenirii abuzului [i al trat\rii

copilului-victim\ se confrunt\ înc\ cu mari dificult\]i [i prezint\ multe

disfunc]ii, care îngreuneaz\ vizibil munca speciali[tilor în protec]ia co-

pilului [i familiei.

Dac\ la nivel interna]ional declararea [i recunoa[terea diferitelor forme

de abuz [i neglijare asupra copilului a cunoscut o real\ explozie în ultimii

ani, în România trebuie înc\ s\ se intervin\ în direc]ia con[tientiz\rii

acestui real fenomen social (maltratarea copilului) la nivel individual [i

295

societal, a în]elegerii consecin]elor grave [i pe termen lung asupra întregii

dezvolt\ri a copilului.

În prezent, se manifest\ o îngrijorare crescut\ fa]\ de copiii maltrata]i,

de multe ori chiar în casele lor [i de proprii lor p\rin]i, care în mod normal

trebuie s\ le asigure protec]ia [i siguran]a. De cele mai multe ori este greu

s\ p\trundem în intimitatea acelor persoane [i s\ aducem în fa]a opiniei

publice aspecte [i situa]ii pe care foarte mul]i oameni le consider\ ca fiind

probleme strict personale care trebuie rezolvate în familie.

În ]ara noastr\, problematica abuzului asupra copilului este o pre-

ocupare relativ recent\, fiind multe aspecte de rezolvat înainte de a trece

la o ac]iune concret\ vizând acest fenomen. Un prim pas, [i poate cel mai

important este recunoa[terea faptului c\ ne confrunt\m într-adev\r cu o

problem\. Originea, natura [i dimensiunile problemei abuzului asupra

copilului trebuie aduse în aten]ia opiniei publice [i prezentate într-o

imagine complet\ [i comprehensibil\.

În conformitate cu prevederile Conven]iei Na]iunilor Unite pentru

Drepturile Copilului, fiecare copil are dreptul de a fi protejat împotriva

oric\ror forme de abuz. De foarte pu]ine ori îns\ ace[ti copii abuza]i au

posibilitatea de a cere ajutor, fiind l\sa]i de regul\ s\ se apere singuri. Din

aceast\ cauz\ este foarte important ca autorit\]ile, deciden]ii locali [i în

special serviciile sociale s\ se implice activ în identificarea [i moni-

torizarea copiilor abuza]i, [i, în cazurile unde este necesar, s\ intervin\

pentru a le oferi protec]ia. În lipsa acestei implic\ri [i interven]ii, abuzul

poate avea efecte dezastruoase asupra copilului [i implicit asupra familiei.

Lucrarea de fa]\ a încercat s\ identifice [i s\ analizeze câteva forme de

ac]iune în tratarea acestui fenomen, s\ ofere informa]ii referitoare la

existen]a formelor de abuz asupra copilului, manifest\rile copilului a-

buzat, a consecin]elor grave imediate [i pe termen lung ale abuzului; au

fost prezentate de asemenea medii [i factori favorizan]i în apari]ia a-

buzului, ca [i modalit\]ile de interven]ie [i serviciile la care se poate apela

pentru semnalarea cazurilor, a ar\tat necesitatea tratamentului [i aplic\rii

m\surilor de protec]ie a copilului abuzat.

„Schimbarea mentalit\]ii fa]\ de problema abuzului [i neglij\rii co-

pilului se poate realiza numai printr-o educare [i informare sus]inut\ a

actorilor sociali cu privire la dimensiunile [i consecin]ele psihologice,

CONCLUZII GENERALE


296

medicale [i sociale ale fenomenelor. De aceea, se impun elaborarea [i

derularea de programe, metodologii [i servicii pentru prevenirea [i in-

terven]ia în cazurile de abuz [i neglijare” (Revista de Asisten]\ Social\ nr.

1/2003 Bucure[ti).

297

Bibliografie

1. Aldgate, J., Family breakdown, 1997

2. Brodeur C., Rousseau R., (coord.), L’introduction du réseaux, une practique nouvelle,

Edition France-Americque, Montreal, 1984

3. Carlson, V., Cicchetti, D., Barnett, D., Braunwald, K., Disorganized disoriented

attachement relantionship in maltreated infants, Developmental, Psychology, 1989

4. Coulshed Veronica, Practica asisten]ei sociale, Editura Alternative, Bucure[ti, 1993

5. Copper, David; Ball, David, Abuzul asupra copilului, Editura Alternative, Bucure[ti,

1993

6. Erickson M.F. ed. colab., The effects of maltratment on the development of young

children, Cambridge, Cambridge University Presss, 1989

7. Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organiza]ia Salva]i

Copiii, Organiza]ia Alternative Sociale, Ia[i, 2002

8. Guvernul României, Comitetul Na]ional pentru Protec]ia Copilului (1994), Conven]ia

ONU cu privire la Drepturile Copilului – stadiul aplic\rii în România, Bucure[ti

9. Garbarino, J, et al., Children in Danger, San Francisco, Iassy-Bosss, 1992

10. Helfer, Mary Edna, Kempe, Ruth S., Krugman, R.D., The Battered child, The

University of Chicago Press, Chicago, 1997

11. Ionescu, {erban, Copilul maltratat, Evaluare, Prevenire, Interven]ie, Editura

Funda]iei Interna]ionale pentru Copil [i Familie, Bucure[ti, 2001

12. Ionescu, Ion, Metodologie sociologic\ - note de curs, Universitatea „Al. I. Cuza”,

Ia[i, 2001

13. Irimescu Gabriela, Asisten]a social\ a persoanelor abuzate – note de curs, U-

niversitatea „Al. I. Cuza” Ia[i, 2002

15. IXth International Society Preventing Child Abuse and Neglect (ISPCAN), European

Conference on Child Abuse and Neglect, Warsaw – Poland, August 29-31, 2003

16. K. Coulbourn Faller, U.S. Department of Health and Human Services, Administration

of children, youth and families, National Centre on Child Abuse and Neglect, The

Circle Inc., 1993

17. Kempe, H. C., Silverman, F.N., Steel, B.F., Draegemuller, W., Silver, H.K. (edss),

The Battered Child Syndrome, American Medicine Association, 1962

18. Killén, Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timi[oara, 1998

19. Lewis, D.O., From abuse to violence, Psycophysiological consequnces of mal-

treatment.. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 1992


298

20. Latimer, J., Les conséquences de la violence faite aux enfants. Guide de référence à

l’intention des professionnels de la santé, Ottawa, Santé Canada, 1998

21. Miftode Vasile (coord.), Popula]ii vulnerabile [i fenomene de automarginalizare,

Editura Lumen, Ia[i, 2002

22. Miftode Vassile, Fundamente ale asiten]ei sociale, Editura Eminescu, Ia[i, 1999

23. Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003

24. Muntean Ana, Familia [i copiii în dificultate – note de curs, Editura Mirton, Ti-

mi[oara, 2001

25. Palicari, Gina, Maltratarea copilului, Curs CRIPS – Grand Project, Editura Funda]iei

Interna]ionale pentru Copil [i Familie, iunie, 2001

26. Roth-Szamosközi Maria, Protec]ia copilului – Dileme, concep]ii [i metode, editura

Presa Universitar\ Clujean\, Cluj-Napoca, 1999

27. Rupe]i t\cerea. Identificarea [i semnalarea cazurilor de maltratare a copilului –

ghid pentru profesioni[ti, Timi[oara, 2003

28. Revista de Securitate Comunitar\, Anul II, nr. 5/2002, Redac]ia Centrului de Mediere

[i Securitate Comunitar\, Ia[i, 2002

29. Revista de Asisten]\ Social\ nr. 1/2003, editat\ de Catedra de Asisten]\ Social\ a

Universit\]ii Bucure[ti, sub egida Comisiei Interministeriale de Asisten]\ Social\ a

Comisiei Guvernamentale Anti-S\r\cie [i Promovare a Incluziunii Sociale [i a Re-

prezentan]ei UNICEF în România

30. Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention – WHO, Geneva, 29-31

march, 1999

31. Sanicola, Lia, L’intervention du réseaux, 1994

32. Spânu Mariana, Introducere în asisten]a social\ a familiei [i protec]ia copilului,

Editura Tehnic\, Chi[in\u, 1998

33. Un deceniu de tranzi]ie, Situa]ia copiilor [i a familiei în România. Raport editat de

UNICEF, 1998

34. Violen]a în familie – Studiu având la baz\ activitatea Centrului Pilot de Asisten]\ [i

Protec]ie a Victimelor Violen]ei în Familie, Bucure[ti, 1998

35. Wiche, R.V., Working with Child Abuse and Neglect, SAGE Publications, London,

1996

36. http//www.cmsc.ro/abuz copii html, consultat pe 11.10.2001

37. httl//www.iatp md/cnpac/copiii maltrata]i/28.11.2003


300

Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interv

Documents

Transcript of Maltratarea Copilului Intre Cunoastere Si Interv