timpuluiSEMNELE

Umbra Celui Preaînalt

Tangoul nuclear

Profe�ii care cer un verdict

Viitorul

IUNIE 2010 | 4,5 LEI REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

Î L S C R I E M S I N G U R I

1

 Fa�a vizibilă a vie�ii religioase este marcată în ultimul timp de scăderea numărului de practicanți în aproape fiecare biserică. Explicațiile nu sunt greu de găsit. În primul rând, știința promite răspunsuri pentru toate întrebările, chiar dacă nu le are deo-camdată. În al doilea rând, publicul care are contact cu știrea religioasă reține din actualitate frânturi dezamăgitoare: în Techirghiol a mai murit o membră a sectei din „casa foamei“; în Marea Britanie, se contestă cu mare aplomb afi�ele de pe autobu-

zele londoneze prin care se afirmă existența lui Dumnezeu; Biserica Catolică are preoți pedofili și organizează, pare-se, o campanie de imagine în care iartă tot ce mișcă și mai ales ce nu mișcă (vezi cazurile Galileo, Beatles, Copernic). În aceste condiții, un om normal, presat oricum de agenda publică anticreștină, își disimulează orice căutare sau interes religios.

În al treilea rând, un creștinism rece, ideatic, își pierde sensul trăirii spirituale concrete. O teolo-gie creștină intelectuală, dogmatică, nedevoțională și, în consecință, de multe ori plictisitoare și

irelevantă îndeplinește rolul nedorit de a-i în-depărta pe oameni tocmai de ceea ce ar trebui să fie esen�a cre�tinismului – via�a spirituală. În realitate, nu există religie fără devoțiune, nu există nicio călătorie spre Dumnezeu, ci doar o călătorie împreună cu Dumnezeu.

Paradoxal într-un asemenea context, Jon Dybdahl1 crede că „foamea umană de Dumnezeu este intensă și universală.“ Opinia

lui, aparent anacronică, este de fapt foarte recentă (2007) și apare în debutul cărții Hunger: Satis-fying the Longing of Your Soul (Foamea: Alinarea dorului tău sufletesc). „Chiar dacă este repri-mată sau negată,“ consideră Dybdahl, foamea umană de Dumnezeu „strigă tăcut din adâncuri. O astfel de foame nu este o dorin�ă de a cunoa�te despre Dumnezeu, ci, mai degrabă, o căutare pentru a-L întâlni.“

Afirma�iile lui Dybdahl sunt sus�inute de cealaltă fa�ă a vie�ii religioase. În timp ce în biserici se consumă mai mult decât înainte literatură despre rugăciune, meditație și devoțiune, în societa-tea secularizată crește popularitatea religiilor orientale sau a curentelor Noii Ere și se înmulțesc personajele de tip guru. Televiziunile, filmele și cărțile abundă fie de îngeri, demoni, spirite, vrăji, fie de entități energetice superioare, oculte. Naivii sau neinstruiții, deopotrivă cu liderii politici, in-telectualii sau artiștii momentului cochetează cu avantajele ocultismului. Există un meniu supra-natural pe măsura fiecăruia – de la păcăleli ale prestidigitatorilor la mediumuri spiritiste sau teorii ezoterice care inspiră respect �i teamă. Și dacă uneori această realitate nu este foarte vizibilă, se întâmplă așa din pricină că tot mai mulți oameni învață să-și păstreze imaginea publică neafec-tată de viața și opțiunile private.

În cele din urmă, este vorba despre ce formă de spiritualitate decide omul să aleagă. Foamea rămâne aceea�i. Aproape jumătate dintre paginile re-vistei pe care o �ine�i în mână vă oferă o analiză a câtorva dimensiuni ale supranaturalului.

1. Profesor de teologie și membru în comitetul de planuri al Consiliului Mondial al Bisericilor

Oamenii își pot pierde interesul

pentru religia tradițională, dar nu

renunță la dorința de a intra în

contact cu puterile supranaturale.

Aceea[i foame, alt meniu...[i alt` not` de plat`

2

gânde�te mai departe

Revista apare în limba engleză din 1840.

În limba română a apărut între 1908 �i

1942. Seria nouă a fost începută în 1990.

Semnele timpului, 2010

Textele biblice sunt redate din edi�ia

NTR a Bibliei în limba română.

Director Teodor Hu�anu

Redactor-�ef Norel Iacob

Secretar de redac�ie Florin Bică

Colegiul de redac�ieIon Buciuman, Marius Cre�a, Ecaterina Didi�el, Elena Dobrescu, Alina Kartman, Florin Lăiu, Cristina Modoran, Marius Necula, Christian Sălcianu

Corectură Delia Gherman

Grafică �i tehnoredactare Cătălin Ciolca

Editor web Alina Kartman

Brand manager Christian Sălcianu

Contact: Revista Semnele timpului Str. Labirint Nr. 116, Bucure�tiTel: 021 323 4895/Fax: 323 0040redactie@semneletimpului.rowww.semneletimpului.ro

Abonamente se pot face oricând în cursul anului pentru 6 luni (24 lei) sau 12 luni (48 lei).Tel: 021 323 0020 (interior 107)

Nr. 6/2010 | Volumul 21, nr. 147Serie nouă | ISSN 1453-7060

nele timpului 2010

Umbra Celui Preaînalt

Tangoul nuclear

Profe�ii care cer un verdict

Viitorul

IUNIE 2010 | 4,5 LEI REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

Î L S C R I E M S I N G U R I

Po�ta redac�ieitimpului

SEMNELE

gânde�te mai departe

c�ie

c�ierius Cre�a, lena Dobrescu, rerin Lăiu, Marius Necula, c

actare

p l i

gânde�te mai d

NELE

engleză din 1840. n

rut între 1908 �i 08

începută în 1990.n 1

din edi a�i

ână.

ele timp16, Buc5/Fax: letimp

mpului.r

pot face oricând câentru 6 luni (48 lei).(interior 107)07

mul 21, nr. 14711453-70600

mbra Celui Preaînalt

Tangoul nuclear

gg

ofe�ii care n verdict

�

ulG U R I

puluicure�tti

323 004000ului.rooro

ce oricândcâ

Reac�ii revistă

✍ Am găsit publica�ia Semnele timpului în incinta unui ser-

vice auto. Vreau sincer să vă mărturisesc că am fost foarte

încântat de ceea ce am găsit scris în ea. Sunt un căutător de

Via�ă. Pot afirma clar �i direct că în această publica�ie se spun

lucruri foarte importante, puternice, de via�ă, de cuno�tin�ă, de

adevăr. Mesajul meu nu vreau să fie de laudă ci de apreciere în

munca pe care o depune�i. �tiu sigur că nu este u�or ceea ce face�i.

Marian Vlăsceanu

✍ Găsesc răspuns în paginile revistei pe care o edita�i la multe

dintre întrebările existen�ialiste. Avem nevoie de a�a ceva.

Mul�umesc. Ion Ciochină

✍ Sunt total dezorientat în privin�a alegerii unei credin�e, dar

m-a atras directia pe care merge�i �i vă admir. Păcat că audien�ele

apar�in unei „categorii“ diametral opusă vouă! Cătălin Adami�ă

✍ În urma citirii unui volum al Semnele timpului, a� fi interesată să

�tiu cum mă pot abona la revista dumneavoastră? Mul�umesc anti-

cipat. Carmen Matei

Redac�ia: În caseta redac�ională sau pe site găsi�i datele de contact �i

informa�iile pentru abonare.

Reac�ii site

✍ Un site excelent, face�i o treabă bună. Este unul din

pu�inele site-uri care merg cu brio pentru a fi puse într-un

status de mess, atunci când ai prieteni multidenomina�ionali!

Felicitări. Cătălin T.

✍ Nu pot să spun decât tot a�a înainte, succes �i multe satisfac�ii în

a aduce cultura adevărată mai aproape de noi, românii, care o peri-

oadă am fost priva�i de asemenea informa�ii pre�ioase �i captivante.

Domi

✍ Am văzut revista Semnele timpului – edi�ia specială – pe un

stand... am cumpărat-o, am citit câteva rânduri �i... am rămas sur-

prins plăcut de calitatea lucrării: calitatea hârtiei, editorialele intere-

sante. Cât despre site, ce să zic? Este super! Când ve�i mai completa

�i arhiva? Valeriu

✍ Vă respect �i vă stimez pentru că încă edita�i o revistă cu un

istoric mai mult decât vast. Am însă o sugestie. Nu mi se pare foarte

bună solu�ia aleasă pentru arhivare, adică doar posibilitatea de

vizualizare online. Vă recomand ca în paralel să oferi�i �i posibili-

tatea de download. Mul�umesc! Robert Dima

Redac�ia: Dorim să producem în curând un disc ce va con�ine arhiva

revistei din anii 2008-2009.

iunie 2010

3

04 Conexiuni

08 Religie Marius Necula

Umbra Celui PreaînaltÎn data de 26 martie 2010, a avut loc în cadrul

Bisericii Catolice prima întâlnire a Comisiei

Internaționale de Investigare a fenomenului

Medjugorje. Conform informațiilor oferite de

Vatican, lucrările acestei comisii vor rămâne

secrete până la finalul cercetărilor.

15 Economie Cristina Modoran

Pasul ireversibil către o altfel de EuropăData de 9 mai 2010 va rămâne în istorie fie ca

momentul decisiv pentru salvarea monedei

unice europene, fie ca începutul prăbu�irii ei.

20 Politic Christian Sălcianu

Tangoul nuclearRiscul nuclear cunoaște noi dimensiuni după

ce SUA și Rusia și-au prezentat, pe rând, noua

doctrină militară. În timp ce unii critică și des-

curajează înarmarea, alții reclamă tocmai

pericolul dezarmării nucleare. Jucători și

arbitri fac apel la schimbarea lumii.

26 Religie Florin Bică

Profe�ii care cer un verdictProfeția, sau prezicerea, face parte din coti-

dian. În ciuda apelului la rațiune, milioane de

oameni se lasă prinși în goana după cunoaș-

terea viitorului.

32 Biblie Florin Lăiu

Viitorul îl scriem singuriBiblia este interpretată adeseori greșit, pro-

fețiile sale căpătând nuanțe fataliste sau atri-

buții de sperietoare. Înțelese corect, profețiile

Bibliei, mai mult decât a desluși viitorul, îi pot

oferi cititorului Bibliei și perspective mai clare

asupra prezentului.

40 Social Elena Dobrescu

Ofrandă pe altarul minciuniiPe 29 martie 2010, două tinere femei din

Dagestan s-au aruncat în aer la metroul din

Moscova, provocând moartea a cel puțin 38 de

oameni și rănirea altor 60.

44 Ecologie Andrei Eugen Lakatos

Arhitectura durabilă între ecologie �i teologieArhitectura practicată de creștini trebuie să

reflecte preocupări serioase pentru conser-

varea mediului.

08

15

20

44

AC

TU

AL

IT

AT

EP

ER

SP

EC

TI

VE

Sumar

26

32

04 Cone

08 ReligUUUUUUUUmmmmmmbbbbbbbbbrrrrrraaaaaaaa CCCCCCCÎnÎnÎnÎnÎnÎÎn d d d ddddatatatattata a aaa a dededededededed 2 2 2 2 266666

BiBiBiBiBiBB seseseseseseseririririricicicicicii i i i CaCaCaCaCaCC tototototot

InInInInInnnteteteteteernrnrnrnrnațațațțațațioioioioioi nananananananalelelll

MeMeMeMeMeMeedjdjdjdjdjjjuguguguguggorororororjejejejejejjj ..... CCCCC

VaVaVaVaVaatitititittitt cacacacacan,n,n,n,n,n l l l llucucucucucucu rărărărărărăă

seseseseesecrcrcrcrcretetetetete e e e e e pâpâpâpâpââp nănănănănă l l lll

15 EconoPPPPPPPPaaaaaasssssssuuuuuulllllll iiiiirrrrrreeeeevvvvvvccccccăăăăătttttrrrrreeeeeee ooooo aaaaallllltttttffffffDaDaDaDaDatatatatatata d d d d dde e e e e 9 9 99 9 mamamamamam i i i ii 22222

momomomomooomemememementntntntntn ululululul d d d dddecececececiiiii

unununununnnicicicicice e e e e eueueueueurorororororoopepepepepep nenenenenee

20 PoliticTTTTTTTaaaaannnnnngggggggoooooouuuuulllll nnnnnuuuuuRiRiRiRiRR scscscscscscululululull n n n nn nucucucucucu leleleleleararararar c c c c cuuuuuu

cecececece S S S S SUAUAUAUAUA ș ș ș șșși i i i i RuRuRuRuRusisisisisia aa a a șșșșș

dododododod ctctctctctririririrrirr nănănănănănă m m m m mmilililillitititititararararara ă.ă.ă.ă.ă

cucucucucurararararajejejejejeazazazazaza ă ă ă ă ă înînînînînararararara mamamamamarrrr

pepepepepep ririririricococococolulululululllll dededededeezazazazazaz rmrmrmrmrmmăăăă

pppppppelelelelel l l l l lla a a aa sssss

giecccccaaaaaaarrrrrrreeeeeeee

PrPrPrPrProfofofofofețețețețețe iaiaiaiaia, , , , , sasasasassas u uuu uuu

dididididiananananana .. . . . ÎnÎnÎnÎnÎnnn c c cc ciuiuiuiuiuudadadadada

oaoaoaoaoamememememeninininininn s s s ssseee e e lalalalalasssss

tetetetetererererererer a a aa aaa viviviviviv itititittittorororororo ululululullluuuuu

32 BiblieVVVVVViiiiiiiiiiittttttooooorrrrruuuuuuulllllll îîîîîîllllll BiBiBiBiB blblblblblliaiaiaiaia e e e e eststststste e e e ee inininininntetetetete

fefefeffefețițițițițițțț ililililile e e e e sasasasasalelelelelele c c c ccăpăpăpăpăpăpăăă

bububububuuțițițițiț i i i i i dedededede s s s s spepepepepep riririririetetetetet

BiBiBiBiiBiBiblblblblbblieieieieiei,i,i,i,, m m mm maiaiaiaiai m m m m mmuuuuu

ofofofofoffererererereri ii i i cicicicicititititititototototootorururururululululululuii ii i

asasasasasa upupupupuprarararara p p ppprerererereezezezezezentntntntntn uuuuu

40 SocialOOOOOffffffrrrrrraaaaaaannnnnnddddddăăăăă pppppeeeeePePePePePe 2 2 2 2 29 9 9 9 9 mamamamamam rtrtrtrtrtieieieieiee 2 2 2 2 2010101010111

DaDaDaDaDaDagegegegegeg stststststananananana s s s s s-a-a-a-a-au u u u u u arararararuuuuu

MoMoMoMoMoM scscscscscovovovovova,a,a,a,a, p p p p ppppprororororoovovovovovov câcâcâcâcâ

oaoaoaoaoamemememememem ninininini ș ș ș ș șși i i i i rărărărărăănininininirererererereea a a a a

44 EcologieAAAAAAArrrrrrhhhhhhiiiiiitttttteeeeeeccccccccctttttuuuuuuurrrrrrraaaaaaa ddddddddeeeeeeeccccccoooooooolllllllooooooooggggggggiiiiiieeeeee ������iiiiiii tttttteeeeeeAAAAAAArhrhrhrhrhrhitititititttececececececce tutututuutuuturarararara p p p p pppprarararararactctctctctctc iciciciccicaaaaaaa

rerererererereflflflflflfflecececcececcctetetetetettete p p ppppppprererererereer ocococococococupupupupupuppuppărărărărărăărri i iii

vavavavavarerererereea a a a aa a mememememememem dididididididdd ululululululuuluiuiuiuiuiuiu . . . .

pepepepeeriririririrr cocococococolululululuul l l l l dedededededed

ararararara bibibibibbitrtrtrtrtri i ii i fafafafafaac c c c cc apapapapap

26 ReligPPPPPPPPrrrrrrooooooffffffeeeeeee�����iiiiiiiiiiii cccccPPPPP ffff

4

Câțiva oameni de știință din Statele Unite au reușit să dezvolte prima celulă sintetică vie.

Anul 2010 a adus cele mai ridicate temperaturi consemnate vreodată de oamenii de ştiinţă, pentru luna aprilie.

La fi ecare 15 minute un român este răpus de tutun, în timp ce incidența cancerului determinat de fumat crește la cote îngrijorătoare.

Cercetătorii au construit software-ul genetic al unei bacterii și l-au transplantat într-o celulă gazdă, scrie BBC. Microbul care a rezultat arată și funcționează în conformitate cu regulile „dictate“ de ADN-ul sintetic. Oamenii de știință spun că descoperirea ar putea avea un impact extraordinar pentru dezvoltarea științifi că ulterioară.

Este anunţul Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi Atmosferei (NOAA), din SUA, care înregistrează temperaturile globale de 130 de ani. Recordul depăşeşte cu 0,8 grade cea

mai crescută temperatură medie globală pentru luna aprilie, înregistrată anterior. În plus, temperatura record înregistrată în aprilie se încadrează în tendinţa generală de încălzire.

Conform statisticilor oferite de Societatea Română de Pneu-mologie, 70% dintre persoanele care decedează din cauza fu-matului au vârste cuprinse între 35 și 69 de ani. Aproximativ 33.000 de decese au loc anual în România din pricina fumatului, indică Eurobarometrul Comisiei Europene.

�tiri de pe web

PRIMA BACTERIE SINTETICĂ FĂCUTĂ DE OM

O ANOMALIE A ULTIMELOR DOUĂ SECOLE

CUM MAI OMOARĂ FUMATUL ROMÂNII...

Pute�i citi mai multe �tiri pe www.semneletimpului.ro

Cartea Războiul ciberne-tic, următoarea amenin-

ţare la adresa securităţii na-ţionale, publicată recent de Richard Clarke şi Robert Knake, sugerează un astfel de scenariu apocaliptic. Prima etapă ar fi căderea reţelelor Pentagonului, urmată de ani-hilarea motoarelor de căutare, explozii ale unor rafi nării, centrale electrice şi uzine chi-mice, haos în trafi cul aerian şi subteran, dispariţia datelor fi -nanciare. „America trebuie să se pregătească pentru un atac cibernetic total, care ar putea aduce moarte şi distrugere

peste întreaga ţară în mai pu-ţin de 15 minute,“ avertizează autorii, experţi în securitate naţională.

De la clasicii viruşi la bug-uri, troieni, programe malware, aglomerare a serve-relor cu mesaje junk şi mesaje e-mail de propagandă și până la neutralizarea nodurilor de informaţii sau de comandă a sateliţilor, prin spionaj şi sabo-taj – toate pot fi parte a unui atac cibernetic. „Este America ţara cea mai vulnerabilă în faţa unui atac cibernetic?“ se întrebau cei de la Business Week.

Îngenuncherea Americii în 15 minute

Războiul cibernetic ar putea paraliza America într-un sfert de oră, fără soldați sau teroriști, fără vreun foc de armă. Online și de pe alt continent, cu câteva click-uri s-ar putea declanșa un „Pearl Harbour electronic“.

Semnele timpului | Conexiuni

Tehnologie

RĂZBOIUL

5

Dacă ne uităm la Grecia, parcă vedem un caz de manual. Privind, însă, în ograda noastră, constatăm cu stupoare că de fi ecare dată ne încăpățânăm să nu recu-noaștem criza și să nu trecem cu niciun chip la etapa de căutare a soluțiilor reale și la aplicarea acestora.

L-au reînhumat pe Copernic, nu înainte de a-l stropi bine cu apă sfi nţită.

Mark Lewis este unul dintre cei aproximativ cincizeci de milioane de fumători americani. Dar înainte de asta, Mark este tatăl a trei copii, cu vârste între doi și nouă ani.

Am servit gogoși de fi ecare dată delegațiilor FMI și UE și nici n-au părăsit bine plaiurile mioritice, că a și dat amnezia peste noi. Criză? Care criză? FMI-ul a venit doar să ne facă o vizită de curtoazie. Pe scurt, un alt episod din seria „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul“...

Evenimentul a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, la jumătate de mileniu după ce Biserica Catolică îl condamnase pentru teoria lui heliocentrică. Reveniţi, se pare, la gânduri mai bune, prelaţii i-au acordat iertarea. Gestul reiterează „iertarea“ similară, din urmă cu aproape două decenii, când Vaticanul îl absolvea de orice vină pe Galileo Galilei.

Acum aproape o lună și jumătate, cei trei, împreună cu mama lor, i-au smuls o promisiune: să renunțe la fumat dacă vor convinge 20.000 de oameni să susțină această cauză pe Facebook. După numai șase zile, 10.000 de oameni erau fanii promisiunii lui Mark. Când am verifi cat ultima dată, erau deja 16.448 de susținători. Dacă bulgărele de zăpadă va continua să se rostogolească în același ritm, peste patru zile Mark va avea o datorie morală serioasă.

Comentarii de pe web

FUDULIE FĂRĂ TEMELIE

BISERICA CATOLICĂ IARTĂ TOT CE (NU) MIȘCĂ

E CONTAGIOS. CE BINE!

Pute�i citi mai multe comentarii pe www.semneletimpului.ro/blog

de Cristina Modoran

de Florin Bic`

de Clarisa G\dea

În viziunea administraţiei Obama, accentul este pus în special pe infracţiunile online şi spionaj. Generalul Kevin P. Chilton, şeful american al Strategic Command, con-fi rmă că reţelele de computere militare sunt atacate con-stant din exterior, uneori de mii de ori pe zi. De cele mai multe ori, se urmăreşte acce-sarea unor date, sustragerea de informaţii, dar există şi te-merea blocării sau chiar con-trolării serverelor din rețelele Pentagonului. Punctul sen-sibil pare a fi sectorul privat, pentru că marile companii americane se apără singure cu softuri americane realizate peste hotare (China).

„Nu există război ciberne-tic. Cred că este o metaforă nefericită şi un concept teri-bil,“ declara Howard Schmidt, expertul în cibernetică de la Casa Albă. Nedefi nit exact, conceptul de război ciberne-tic naşte îndoieli. „Există o diferenţă netă între spionajul cibernetic şi tentativele de de-gradare şi perturbare a reţe-lelor noastre sau de introdu-cere de date false“ în sistemele informatice ale administra-ţiei americane, este de părere James Miller, subsecretar-ad-junct pentru Apărare. „Nu tot ce se întâmplă în spaţiul cibernetic este neapărat un act de război,“ a apreciat el, iar noţiunea de „act de război“ în spaţiul cibernetic urmează să fi e defi nită. Conform lui Duncan Hollis, fost avocat al Ministerului de Externe ame-rican pe probleme de tratate, zona de atacuri cibernetice

sau de război cibernetic este prea avansată pentru a fi dis-cutată acum.

Pentru alte ţări însă, terme-nii sunt bine defi niţi de mulţi ani. „A folosi computerul în spionaj este tot atât de impor-tant în războiul zilelor noastre precum a fost apariţia forţelor aeriene în războiul secolului trecut,“ afi rmă generalul Amos Yadlin, şeful spiona-jului militar israelian. Yadlin confi rmă că atât colectarea de informaţii, cât şi lansarea de atacuri cibernetice le dau ţărilor mai mici, grupărilor teroriste sau indivizilor ca-pacitatea de a aduce serioase pierderi altor ţări. Generalul confi rmă că Israelul are sol-daţi şi ofi ţeri specializaţi în războiul cibernetic. Încă din 2006, atacurile împotriva gru-pării Hezbollah au inclus di-mensiunea cibernetică. Ziarul Ha’aretz raporta că programe malware neconectate la inter-net sunt inserate în echipa-mentul vândut iranienilor.

În ultimii ani, Rusia a fost acuzată explicit de Estonia şi de Georgia de atacuri ciberne-tice. În ultimele luni, în plan civil, compania Google s-a luptat cu China. La rândul ei, Google este acuzată de cenzu-rare şi parţialitate în relaţiile cu terţii. În timp ce adminis-traţia Obama vedea în atacul cibernetic o metaforă nefe-ricită, Michael McConnell, fostul director al Agenţiei Naţionale de Securitate ame-ricane (NSA), mărturisea în faţa Congresului că ţara sa este în mijlocul unui război cibernetic şi că îl pierde.

iunie 2010

CIBERNETIC

6

Semnele timpului | Conexiuni

Traficul cu suflete aduce profituri de miliarde

„Bine ascuns, dar funcționând chiar sub nasul nostru, traficul de ființe umane din Irlanda de Nord se dezvoltă treptat,“ avertiza BBC, în data de 18 mai a.c.

V ictimele sunt ademenite cu promisiunea unei vieţi

mai bune, răpite, intimidate, torturate, bătute şi trafi cate pentru muncă forţată sau pentru exploatare sexuală.

Problema trafi -cului de persoane este relativ nouă în Irlanda de Nord, con-form BBC. În 2007, în urma Operaţiunii Pentameter 2, auto-rităţile raportau că nu există dovezi clare privind trafi cul de fi -inţe umane în Irlanda. Totuşi, 35 de case de toleranţă le ofereau clienţilor fete minore, unele în vârstă de 15 ani, aduse din ţările Africii sau Americii de Sud cu promisiunea că vor munci pentru salarii fru-moase şi obligate, apoi, „prin teamă şi ritualuri voodoo“, să se prostitueze.

Patrick Corrigan, directo-rul de programe al fi lialei Amnesty International din Irlanda, atrage atenţia că nu există încă o infrastructură de protecţie a victimelor. Dacă nu sunt sprijinite, acestea vor avea mari ezitări în a colabora cu poliţia pentru a oferi dove-zile şi mărturiile necesare con-damnării abuzatorilor.

Se estimează că, în Statele Unite, între 100.000 şi

300.000 de copii sunt supuşi riscurilor trafi cării în sco-pul exploatării sexuale. În

cele mai multe cazuri, este vorba despre fetiţe cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani, declara Malika Saada Saar, cofondatoare a Proiectului Rebeca pentru Drepturile Omului, o organizaţie naţio-nală care luptă pentru preve-nirea trafi cului de persoane. Tot ea atrăgea atenţia că in-ternetul a devenit un mijloc exploatat de trafi canţi.

Numărul celor trafi caţi anual este de 2,5 milioane, po-trivit unui raport din 2007 al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. A cincea parte dintre

aceste persoane provin din Europa, în special din estul continentului, unde trafi cul de

femei şi copii s-a intensifi cat dramatic în ultimul timp, conform evaluării Europol pentru anul 2009.

România este atât o ţară-sursă, cât şi o ţară de tranzit pentru victime. „În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani (un sfert sunt minore, peste jumătate având 18-23 de ani),“ informează Poliţia Română. Profi lul victi-melor din România in-clude provenienţa din familii dezorganizate şi din medii în care au suferit diferite forme de abuz, nivel scăzut de

educaţie, situaţie materială precară şi lipsa unor perspec-tive de viitor.

„Schimbarea mentalităţii se poate realiza numai prin po-litici şi strategii coerente ale legislativului şi executivului, în parteneriat cu Biserica, or-ganizaţiile neguvernamentale, societatea civilă şi mass-me-dia,“ a declarat Mihaela Popa, vicepreşedintă a Comisiei pentru Egalitatea de Şanse, din Senat, cu prilejul unui se-minar organizat în februarie a.c. pe teme legate de trafi cul de fi inţe umane.

Social

ficate

nnnnnnni,i,i,i,i,i,i,,

fefefefefefefemmmmmmmdrdrdrrdrdrdraaaaaaacococococococonnnpepepepp n

ţţţaţaţaţarrrrtrtrtrtrtrtrraaaaaţţ

RoRoRRrarararararrarârârfeînîsfsfsfsfsfssfjujujujujujujuaaaaaaRRRRRRRmmmmmcccccc

7

iunie 2010

Generația obeză, pusă la regim O coaliție a marilor producători ali-mentari, printre care Campbell Soup, Coca-Cola, Kellogg, Kraft Food și Pep-siCo, și-a luat angajamentul de a in-troduce pe piață variante de alimente sănătoase și de a reduce numărul caloriilor furnizate prin produsele oferite consumatorilor în prezent.

} inta asociaţiei Healthy Weight Commitment

Foundation (HWCF), o ali-anţă a producătorilor de ali-mente care deţin aproxima-tiv 25% din piaţa alimentară americană, este să micşoreze cu un trilion caloriile puse pe piaţă, până în 2010, şi cu 1,5 trilioane calorii, până la fi nele anului 2015.

Producătorii s-au alăturat astfel campaniei de combatere a obezităţii infantile lansate în urmă cu două luni de Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama. Potrivit AFP, Michelle Obama a salu-tat, la rândul ei, angajamentul

producătorilor, notând că acesta reprezintă „o etapă ma-joră în furnizarea de variante nutriţionale mai sănătoase pentru americani, care i-ar putea ajuta să ducă o viaţă mai sănătoasă.“ Prima Doamnă a precizat că producătorii îşi vor atinge obiectivele „reformu-lând reţetele în diverse mo-duri, inclusiv ocupându-se de conţinutul de grăsimi şi zahăr, prin introducerea meniurilor cu mai puţine calorii şi prin redimensionarea porţiilor.“

Campania demarată de so-ţia preşedintelui american nu a rămas fără ecou, astfel că şi autorităţile federale au luat

Sănătate

măsuri. Una dintre acestea este cea propusă de ofi cialii districtului american Santa Clara, care au votat în favoa-rea unei legi pentru interzice-rea vânzării de jucării împre-ună cu alimentele hipercalo-rice. „Ordonanţa îi împiedică pe proprietarii de restaurante să atragă copiii folosindu-se de jucării,“ a declarat Ken Yeager, unul dintre iniţiatorii legii.

Michelle Obama a subliniat urgenţa acţiunii în vederea reducerii numărului de per-soane obeze și supraponde-rale, în condiţiile în care, la ora actuală, în Statele Unite există de trei ori mai mulţi co-pii obezi decât în urmă cu trei decenii.

Mai mult, din cauza obe-zităţii şi a bolilor pe care le cauzează aceasta, experţii în sănătate prevăd că generaţia actuală de copii americani ar putea fi prima a cărei speranţă de viaţă va fi mai scăzută de-cât a părinţilor.

Problema obezităţii nu este una exclusiv ameri-cană. Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 20% dintre co-piii şi adolescenţii eu-ropeni sunt suprapon-derali, o treime dintre aceştia fi ind obezi. Şi românii se regăsesc în topul suprapondera-lilor din UE, sus-ţin endocrinologii de la Institutul Naţional „C. I. Parhon“. Un sfert dintre români sunt obezi, ceea ce ne plasează pe una dintre pri-mele 10 poziţii ale statisticilor euro-pene.

Semnele timpului | Religie

8

 Fenomenul Medjugorje este subiect de dis-pută între catolici încă din 1981, când şase tineri din acest orăşel (afl at în Bosnia-Herţegovina) au pretins că au primit mesaje de la Fecioara Maria. Au urmat relatări similare, vizionarii susţinând că apariţi-

ile au loc după un anumit program. În 1991, o comi-sie înfi inţată de episcopii Iugoslaviei concluziona că nu există dovezi clare despre fenomene extraordinare la Medjugorje, afi rmând că studiul „nu a putut confi rma caracterul supranatural“ al pretinselor apariţii. Cu toate acestea, au continuat să apară martori ai manifestărilor supranaturale, totodată estimându-se că 30 de milioane de credincioşi s-au perindat prin zonă, în pelerinaj, unii raportând experienţe spirituale deosebite. Popularitatea fenomenului şi pelerinajul constant la Medjugorje au obligat Vaticanul să constituie o comisie specială pentru cercetarea şi evaluarea apariţiilor.

Autorităţile ecleziastice locale nu au dat niciodată un verdict ofi cial asupra presupuselor apariţii de la Medjugorje, ba chiar au încercat să prevină entuziasmul exagerat. În schimb, călugării franciscani au promovat

dee Marius Necula

În data de 26 martie 2010,

a avut loc în cadrul Bisericii

Catolice prima întâlnire a

Comisiei Internaționale de Inves-

tigare a fenomenului Medjugorje.

Conform informațiilor oferite de

Vatican, lucrările acestei comisii

vor rămâne secrete până la finalul

cercetărilor.

Umbra

iunie 2010

9

energic pelerinajele către acest loc. Pentru diminuarea tensiunilor interne generate de fenomenul Medjugorje, actuala Comisie Internaţională de Investigare este însărcinată să caute răspunsuri la întrebări esenţiale. S-a arătat Maica Domnului la Medjugorje? Sau sunt doar efecte parapsihologice, ori detalii provenind din subconştientul vizionarilor?

Aparițiile Mariei – un fenomen global

Cultul Fecioarei Maria a cunoscut în ultima vreme o revigorare deosebită. Apariţiile de la Fátima (Portugalia) de la începutul secolului trecut au mar-cat debutul acestui fenomen. În secolul al XX-lea s-au raportat peste 400 de apariţii pe aproape fi ecare continent, mai mult decât în ultimele trei secole la un loc.1 Apariţiile nu sunt limitate geografi c, nici religios, fi ind consemnate în Japonia, ţările Africii, Australia, Irak, Israel, Egipt ori Siria. Persoane din India mărturiseau că au fost vizitate de o femeie plină de slavă care se numea pe sine Maria sau Regina Cerului, sau Maica Domnului.

Niciodată în istoria creştinătăţii nu au avut loc atât de multe apariţii ale Fe cioarei şi unui număr aşa de mare de persoane.2 Într-un articol dedicat fenomenului, de revista Time, în decem-brie 1991, se afi rma: „O redeşteptare a

Cultul MARIEI – între apariții

misterioase și dogme bisericești

Celui

„Numărul presupuselor apariții ajunge la peste 40.000; mesajele legate de ele sunt extrem de numeroase și dau naștere unor întrebări critice. În ce privește credibilitatea vizionarilor, în unele cazuri avem de-a face cu înșelăciune, fiind vorba de minciuni dovedite; nu există vreo minune re-cunoscută de Biserică, iar semnele miraculoase vestite de vizionari pentru confirmarea aparițiilor de la Medjugorje nu s-au produs până acum.“ Manfred Haukea

a. Manfred Hauke este profesor de dogmatică și patrologie la Lugano, Elveția, și ocupă poziția

de președinte al Societății Germane de Mariologie.

1. Kenneth L.

Woodward, „Hail,

Mary,“ Newsweek,

25 august 1997,

p. 50

2. Jan Connell,

Queen of the

Cosmos, Brewster,

MA, Paraclete

Press, 1990, p. 4.

Periodicul francez

Le Monde estima

21.000 de apariții

doar în decursul

unui deceniu (1976-

1986) la nivel mon-

dial. Vezi Michael

H. Brown, The

Last Secret, Ann

Arbor, Mi, Servant

Publications, 1998,

p. 281.

Semnele timpului | Religie

10

dintre aceste mesaje, Maria ar fi pretins că Diavolul este doar în mintea oameni-lor. Biserica Catolică nu recunoaşte auten-ticitatea acestei apariţii tocmai pentru că mesajul neagă existenţa personală a Diavolului, o învăţătură de bază în cadrul catolicismului.

Deşi Bisericile afi rmă că apariţiile, oricât de miraculoase, nu au dreptul să altereze conţinutul crezului acceptat de Biserică pe baza revelaţiei Bibliei, totuşi, în urma studierii cultului Fecioarei din perspectivă istorică, se trage o con-cluzie tulburătoare: experienţa a ajuns să dicteze dogma.

Din mitologie în teologie

Adorarea mamei şi a copilului a fost comună multor religii, mai ales religiilor Orientului Antic şi, din acest motiv, unii

credinţei în Sfânta Fecioară (…) are loc la nivel mondial. Milioane de închinători se îngrămădesc la altarele închi-nate ei, mulţi dintre aceştia fi ind tineri.“ Altarul dedicat Fecioarei din Guadalupe (Mexic) este vizitat anual de 15-20 de milioane de închinători. Fenomenul depăşeşte aşteptările nu doar prin intensitatea lui, ci şi prin aria de răspândire, fi ind deja unul interconfesional.

Între apariții și dogme

Biserica Catolică nu se grăbeşte să recunoască orice apariţie, deoarece miraculosul nu poartă în sine o ga ran- ţie a autenticităţii. Este semnifi cativ un caz celebru din Statele Unite. În 1987, un spirit a contactat-o pe Annie Kirkwood, o asistentă medicală evreică. Potrivit mărtu -riei lui Annie, spiritul pretindea că este însăşi Maria, mama lui Iisus, care a decis să i se arate datorită rugă-ciu nilor, meditaţiilor şi căutării sincere a adevărului. Ulterior, între 1987 şi 1991, Annie Kirkwood a primit mai multe mesaje care anunţau dezastre, precum fur-tuni, uragane, cutremure sau erupţii vulcanice. În unul

Biserica Catolică aplică, din 1972, o serie de proceduri standard în investigarea autentici-tății unor evenimente extraordinare, precum pretinsele apariții ale Fecioarei Maria. Sunt examinate trei aspecte. În primul rând, ofici-alii Bisericii trebuie să evalueze fenomenul și oamenii care îl raportează, căutând dovezi ale

autenticității. Apoi trebuie studiat orice mesaj care este asociat cu evenimentele extraordi-nare, pentru a se asigura conformitatea lor cu învățătura Bisericii Catolice. Cel de-al treilea aspect vizează implicațiile pastorale ale feno-menului, studiindu-se „roadele“ aparițiilor în viața celor care sunt martori.

„Pentru Diavol nu este nicio problemă,

de exemplu, să facă statui să plângă, să

provoace extaz și stigmate, să manipu-

leze aparate fotografi ce, să determine

vorbirea în limbi sau să producă mires-

me minunate. Datorită cunoștințelor

excepționale privind lumea naturală, el

poate face, în măsură limitată, și afi r-

mații despre viitor, concepute pe baza

factorilor cunoscuți în prezent.“

Manfred Hauke

Fátima

iunie 2010

11Umbra Celui Preaînalt. Cultul Mariei – între apariții misterioase și dogme bisericești

existau reminiscenţe ale închinării la zei ţa-mamă sub forma unui cult marian in cipient. Conform lui Epifanius de Salami na († 403), episcop mitropolit al Ciprului, pu ternic apărător al ortodoxiei, se pare că în Efes exista o sectă a coliridianilor, care îi ofereau prăjituri-ofrande4 Mariei. Dar Epifanius afi rma clar: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să fi e adoraţi, dar Mariei să nu-i aducem adorare... ei trebuie să i se aducă cinste, dar nimeni să nu i se închine.“

Ceva mai târziu, pe fundalul unor dis pute teologice privind natura divino-umană a lui Christos, Conciliul bisericesc din Efes (431 d.Ch.) a recunoscut rolul unic al Maicii Domnului, atribuindu-i titlul de teoto-kos (născătoare de Dumnezeu). Acest titlu acordat Mariei era însă doar o încercare de a sublinia divini-tatea lui Iisus, ca reacţie la un curent eretic al vremii.

Sinodul a permis producerea de ima-gini reprezentând Mama cu Pruncul.

În perioada Evului Mediu, cultul Ma -riei a cunoscut o dezvoltare deosebită, una dintre explicaţii fi ind aceea că, în timpul epidemiilor de ciumă, Maria era văzută ca o mijlocitoare în favoarea omenirii chinuite, dornică să-i ferească pe păcătoşi de mânia lui Dumnezeu. Alfonsus Liguori (1696-1787) afi rma că rugăciunile adresate Mariei sunt infi nit mai efi ciente decât cele adresate lui Christos.

istorici văd o strânsă legătură între vechiul cult al fertilității, care avea în centru fi gu -ra zeiţei-mamă, şi cultul marian.

Cultul matern a jucat un rol important în lumea antică, babilonienii având-o ca principală zeitate feminină pe Astarteea, numită şi Iştar. Egiptenii i se închinau zeiţei Isis, populaţiile Asiei Mici o vene-rau pe Cibele, în timp ce grecii le aduceau ofrande zeițelor Afrodita şi Artemis. Biserica a fost reticentă, la început, în privinţa tendinţelor de a-i acorda un loc special Maicii Domnului. Ulterior, lucru-rile aveau să ia o altă direcţie.

În Efes, cetate renumită pentru cultul Dianei3 (Faptele apostolilor 19:27, 28),

3. Ziua de 15 august,

dedicată zeiței

Artemis (Diana), a

devenit zi de săr-

bătoare închinată

Mariei.

4. Denumirea sec-

tei provine de

la cuvântul gre-

cesc κολλυρις(kollyris), care

înseamnă „colac“,

și a fost tradus

din LXX cu „pră-

jitură“ sau „turtă“

(vezi 2 Samuel

13:6). De remar-

cat obiceiul pre-

creștin de a aduce

turte/colaci ca

jertfă reginei ceru-

lui. „Copiii strâng

lemne, părinții

aprind focul, feme-

ile frământă alua-

tul ca să facă turte

împărătesei ceru-

lui. Ei toarnă jertfe

de băutură altor

dumnezei ca să Mă

mânie.“ (Ieremia

7:18)

În perioada Evului Mediu, cir-cula o povestire care descria o scenă imaginară: un păcătos în-tre două scări ce duceau până la cer; Christos în vârful uneia, iar Maria la capătul celeilalte. Când a încercat să urce pe prima sca-ră, păcătosul a văzut fața mâ-nioasă a lui Christos, dar când a urcat pe a doua, păcătosul a fost primit cu brațele deschise de Maria, care l-a prezentat Fiului lui Dumnezeu.

MedjugorjeGuadalupe

Semnele timpului | Religie

12

Odată cu Reforma iniţiată în secolul al XVI-lea, ramura protestantă a creş-ti nismului a respins viziunea catolică medievală, cea a unui Christos mânios, văzând în El un Mântuitor animat de dra-goste. Considerându-L pe Christos un mijlocitor în favoarea păcătosului, pro tes-tanţii au abandonat închinarea la sfi nţi şi, implicit, cultul Mariei.5 Ca argument s-a invocat învăţătura apostolică potrivit că- reia „este un singur Dumnezeu şi un sin-gur Mijlocitor între Dumnezeu şi oa meni: Omul Christos Iisus“ (1 Timotei 2:5).

Inovații teologice

Timp de 20 de secole, creştinismul nu s-a pronunţat ofi cial cu privire la starea Mariei dincolo de viaţa pământească. Pentru mulţi creştini, prezenţa Mariei în cer era de la sine înţeleasă, pentru că altfel nu ar fi putut mijloci în favoarea păcătosului. Abia la 1 noiembrie 1950 papa Pius al XII-lea proclama, ex cathe-dra, înălţarea la cer a Mariei ca doctrină ofi cială în catolicism. Conciliul Vatican II avea să confi rme doctrina înălţării, subli niind că trupul Mariei nu a cunos-cut pu trezirea, ci a fost luat la cer.6 Credincioşii ortodocşi sărbătoresc, în data de 15 august, ridicarea la cer a Fecioarei, în „deplinătatea vieții sufl etești și trupești“.

„Abaterile“, în sensul inovaţiilor dog-matice în context mariologic, nu sunt străine de teologia catolică. În 1854, prin papa Pius al IX-lea, Biserica Cato-lică afi rma ofi cial doctrina imaculatei concepţii7, conform căreia Maria, mama Domnului, a fost concepută fără pata păcatului originar, în felul acesta fi ind capabilă să Îl nască pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. „Preabinecuvântata Fecioară Maria, din primul moment al concepţiei, printr-un act unic de har şi privi legiu al Dumnezeului Atotputernic şi prin virtutea meritelor lui Iisus Christos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost păstrată imună faţă de orice pată

5. Jean Calvin, refor-

mator din a doua

generație, a avut

o atitudine foarte

tranșantă, acu-

zându-i pe cato-

lici de mariola-

trie, adică o fla-

grantă încălcare a

primei porunci din

Decalog.

6. Holweck Frederick.

„The Feast of the

Assumption“,

The Catholic

Encyclopedia,

vol. II, New York,

Robert Appleton

Company, 1907,

www.newad-

vent.org

7. Imaculata concep-

ție este sărbătorită

de catolici în data

de 8 decembrie.

iunie 2010

13Umbra Celui Preaînalt. Cultul Mariei – între apariții misterioase și dogme bisericești

a păcatului originar.“8 Dogma a fost criticată pentru raţionamentul său circu-lar: dacă Iisus a avut nevoie de o naş tere dintr-o persoană neafectată de păca tul originar, în urma unei concepții ima-cu late, atunci ar fi trebuit ca şi mama Mariei (Ana, după tradiţia creştină) să fi avut parte de o concepţie imaculată. Învăţătura catolică nu este lacunară doar în privinţa logicii folosite, ci şi

a argumentării biblice. Enciclopedia Catolică recunoaşte că „nu se poate aduce din Scriptură nicio dovadă categorică şi strictă pentru susţinerea acestei dogme,“9 argumentele fi ind preluate din scrieri apocrife târzii.

Subiect de controversă sau punct comun?

Timp de secole, subiectul cultului Mariei a fost unul sensibil, abordările fi ind, uneori, total opuse. În ultimii ani însă, în lumea teologică se observă o revi-talizare a studiilor privind mariologia,

îndeosebi în contextul relaţiilor interconfesionale. Este de remarcat interesul deosebit al teologilor protestanţi faţă de persoana Mariei, pe care, fără a o transforma într-un obiect al veneraţiei, o prezintă publicului protes-tant ca model al devoţiunii, recunoscându-i rolul unic în istoria mântuirii. Charles Dickson, teolog luteran, propune „o înţelegere iluminată din partea comunităţii protestante (care) va contribui la reconcentrarea atenţiei întregii lumi creştine asupra Mariei, nu ca un măr al discordiei, ci ca un adevărat pod al unităţii pentru noi

toţi.“ La Conciliul Vatican II, în documentul Lumen Gentium, Biserica Catolică îşi exprima convingerea că Maria „este un potenţial pod ecumenic, un izvor al viitoarei unităţi a tuturor creştinilor.“

Poate cea mai sensibilă chestiune ce ar putea fi luată în discuţie este cali-tatea Fecioarei Maria de mijlocitor în favoarea păcătoşilor, dogmă fără spri-jin explicit în Biblie sau în tradiţia apos-tolică, ci doar într-o tradiţie târzie, con-siderată iniţial eretică. Protestanţii sunt încă foarte reţinuţi, considerând că odată deschisă Mariei, poarta va

8. Catechism of the

Catholic Church,

Mahwah, NJ,

Paulist Press, 1994,

p. 124

9. Holweck Frederick.

„Immaculate

Conception“,

The Catholic

Encyclopedia.

Vol. VII, New York,

Robert Appleton

Company, 1910,

www.newad-

vent.org

Semnele timpului | Religie

14

fi închisă meritelor lui Christos. În privinţa aceasta, Robert Jenson, teolog luteran proecumenic, subliniază că „nu sfi nţii sunt calea noastră spre Christos, ci El este calea noastră spre sfi nţi.“10

În orice caz, probabil că orice credincios creştin va recunoaşte în Maria un model sau, după cum spunea recent Papa Benedict al XVI-lea, „un ucenic perfect al lui Iisus“, „o slujitoare umilă şi supusă“, care ne învaţă prin cuvintele spuse odinioară: „Să faceţi orice vă va zice (Iisus)“ (Ioan 2:5). Recunoaşterea Fecioarei ca model de credinţă şi virtute nu poate fi confundată însă cu închi-narea. Dumnezeul care a murit pe cruce pentru nea-mul omenesc nu este mai puţin iubitor sau îndurător decât cea care L-a purtat în pântec. În lumina Sfi ntelor

Evanghelii şi a scrierilor apostolice, nu avem nici cel mai mic indiciu că, datorită mijlocirii Mariei, Dumnezeu îi primeşte la Sine pe păcătoşii care Îl caută.

Cu siguranţă că apariţiile Mariei nu pot fi considerate un criteriu al credinţei ori bază a dogmelor Bisericii. Niciun creştin nu crede în persoana lui Iisus pe baza apariţiilor Sale – care, până la urmă, sunt clamate extrem de rar în comparaţie cu cele ale Mariei. Fundamentul credinţei creştine constă în persoana şi învăţătura lui Christos transmisă prin intermediul apostolilor, experienţa religioasă fi ind nimic altceva decât rezultatul dogmei şi nicidecum generatoarea acesteia. În con-textul apariţiilor, angelice, christice sau mariane, rămâne de actualitate avertiza-rea sfântului apostol Pavel: „Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am ves-tit-o, să fi e blestemat!“ (Galateni 1:8)

10. Robert Jenson,

Systematic

Theology, vol. II,

Oxford University

Press, 1999, p. 269

 Suma alocată Mecanismului, 750 de miliarde de euro, a depășit așteptările tuturor. Pe bună dreptate, dacă te gândești că suma reprezintă de șase ori PIB-ul României.

Ce presupune, de fapt, această decizie și la ce putem să ne așteptăm în viitor?

Ce presupune pachetul?

Reglementarea adoptată de miniștrii de fi nanțe din UE2 prevede că, în situații excepționale, cum ar fi deterio-rarea contextului economic și fi nanciar internațional, țările membre ale Uniunii care sunt în difi cultate pot solici ta asistență fi nanciară. Mecanismul de Stabilitate Financiară va permite Uniunii Europene să intervină mai rapid, într-o manieră coordonată, evitând bâlbâiala

din cazul Greciei. Pachetul aprobat include 60 de miliarde de euro ajutor fi nanciar + 440 de miliarde de euro ca fond de garantare a creditelor, din partea țărilor membre UE.3 FMI s-a angajat să contribuie cu o sumă egală cu jumătate din contribuția europeană.4

Să în�elegem ce se întâmplă

Pentru a putea analiza pertinența soluției, trebuie înțelese bine cauzele problemei. În primul rând, toată lumea este de acord că problema actuală este una a datoriei. O serie de țări au acu-mulat datorii importante în perioadele bune, de creștere economică, fără să se gândească la posibilitatea ca vremu-rile să se schimbe. Criza economică și fi nanciară a surprins aceste țări în stadii

15

Economie | iunie 2010

Data de 9 mai 2010 nu a marcat doar Ziua Europei, ani-

versarea Declara�iei lui Robert Schuman1, ci �i adoptarea

Mecanismului European de Stabilitate. Ziua aceasta va

rămâne în istorie fie ca momentul decisiv pentru salvarea

monedei unice europene, fie ca începutul prăbu�irii ei.

ddddddddddddddddddeee Cristina Modoran

Economie |||||||| || | | || ||||| | || | |||| | iunie 2010

1. Robert Schumann,

ministru de externe

francez, a prezen-

tat pe 9 mai 1950

o declara�ie care

a marcat na�terea

a ceea ce este

acum Uniunea

Europeană.

2. http://register.con-

silium.europa.eu,

10 mai 2010

3. Vezi concluziile

Consiliului UE, în

urma întâlnirii

extraordinare a

Consiliului pentru

Afaceri Economice

și Financiare,

Bruxelles, mai

2010, www.consi-

lium.europa.eu

4. Vezi sondajul FMI

privind încrederea

euopenilor în

mecanismul pentru

stabilizarea econo-

mică în zona euro,

www.imf.org, 11 mai

2010

Semnele timpului | Economie

16

de îndatorare istorică, iar sustenabilitatea datoriilor este din ce în ce mai nesigură.

Atunci când statele suverane acu mulea-ză datorii mari, investitorii, cei care de fapt creditează statul, încep să se îngrijo-reze că statul nu va mai fi în măsură să ramburseze creditele luate. Calculele sunt relativ simple. Rambursarea datori-ilor viitoare este condiționată de realiza-rea de venituri superioare cheltuielilor și, când această perspectivă nu este evidentă (competitivitatea unei țări este redusă, există probleme structurale care vor îm -piedica pe viitor creșterea economică), investitorii cer dobânzi mai mari ca recompensă pentru riscul mai mare pe care și-l asumă.

Astfel, se intră foarte ușor într-un cerc vicios. Creșterea ratei dobânzii înseamnă o creștere a costului de fi nanțare pentru stat, deci o înrăutățire a situației fi scale, care, la rândul ei, crește riscul insolvenței. Grecia se afl ă deja în acest cerc vicios. Costul de fi nanțare a datoriei a devenit din ce în ce mai greu de suportat pen-tru guvernul grec, care a fost forțat să găsească soluții rapide.

La un moment dat, insolvența poate deveni atât de previzibilă, încât investi-torii refuză să mai achiziționeze dato-ria țării respective. Aceasta este o situație de criză fi scală, sau criză a datoriei, ce are două posibile soluții. Fie țara respectivă declară insolvența și renegociază datoria cu principalii creditori (cazul Argentinei), fi e datoria este monetizată, adică banca centrală cumpără datoria și fi nanțează direct statul tipărind bani. Prima soluție implică o pier-dere a credibilității statului și este de obicei urmată de o perioadă lungă în care statul nu mai este capabil să se împrumute pe piețele fi nanciare. Soluția monetizării datoriei are drept consecințe infl ația și deprecierea ratei de schimb.

Având în vedere că Grecia aparține zonei euro, monetizarea datoriei nu este o opțiune. Cel puțin nu una directă.

17

iunie 2010

Pasul ireversibil către o altfel de Europă

a comparat crash-ul piețelor fi nanciare din ziua de vi neri, 6 mai a.c., cu cel declanșat de falimentul Lehman Brothers. Cu o zi mai devreme, tot el declarase coti-dianului economic german Handelsblatt că „țările industrializate sunt toate în aceeași barcă.“ Problema sustenabilității fi scale nu este una pur europeană, într-adevăr.

În al doilea rând, pachetul adoptat are menirea să descurajeze speculațiile. Un pariu contra euro devine mai difi cil. Decizia din 9 mai arată hotărârea țărilor membre ale zonei euro de a apăra moneda comună.

Ce rămâne nerezolvat? După cum spune un bine cunoscut proverb, „Necuratul se ascunde în detalii.“ După euforia inițială determinată de suma colosală promisă, din ce în ce mai multe voci se grăbesc să arate difi cultățile planului. Decizia de pe 9 mai nu rezolvă cauzele actualei probleme, ci vizează consecințele ei. Actualul plan cumpără timp, dar munca adevărată de restructurare fi scală europeană abia acum urmează.

Promisiunile nu sunt de ajuns. Piețele au reacționat bine la primirea veștii, dar după două zile au revenit la nivelurile anterioare. Banii sunt anunțați, dar nu sunt

disponibili. Iar obținerea lor poate crea alte probleme. Planului îi lipsesc detalii de funcționare. Există un

Mecanism de Garantare a Creditelor, dar cum va funcționa acesta? FMI participă în cadrul Mecanis mu-

lui. Rămâne însă de văzut cum. S-a anunțat că accesul la cei 60 de miliarde de euro

va fi condiționat. Care vor fi însă con-dițiile, cine le va evalua?

De asemenea, actualul plan repre zintă o povară fi scală supli-

mentară pentru statele membre UE. Situația este complicată și, caricaturizând, s-ar putea spune că țările se împrumută

ca să se ajute între ele, pentru că s-au împrumutat prea mult. Faptul de

a le oferi unor guverne slabe refugiul din calea acțiunilor disciplinare ale pieței poate reduce apeti-

tul pentru reformă.

Guvernul grec nu are putere directă asu-pra Băncii Centrale Europene pentru a o determina să îi fi nanțeze datoria. Singura posibilitate de a evita renegocierea dato-riei (prima alternativă) rămâne găsirea unei surse de fi nanțare, în afara pieței, de la statele membre ale zonei euro, la o rată a dobânzii sub cea a pieței. Propunerea actualului pachet de măsuri, inclusiv a cre ării Mecanismului European de Sta-bilitate, are în vedere această soluție. Nici soluția aceasta nu e perfectă, având marele dezavantaj că este foarte costisi-toare pentru țările membre ale zonei euro.

Pachetul de măsuri aprobat – ambi�ios, dar incomplet

Ce rezolvă pachetul aprobat? În primul rând, arată că decidenții europeni au avut în sfârșit un moment de conștientizare a riscurilor enorme nu numai pentru zona euro, ci și pentru economia globală. Scăparea de sub control a situației în Grecia ar însemna nu numai o conta-giune a altor țări îndatorate din zona euro, precum Portugalia, Spania sau Italia, ci riscul unei contagi-uni globale. Președintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, într-un inter-viu acordat revis-tei germane Der Spiegel,

Decizia de pe 9 mai a uimit întreaga lume.

Euforiei inițiale i-a urmat însă o destul de

bruscă trezire la realitate.

18

Semnele timpului | Economie

de titluri de stat aparţinând țărilor membre ale zonei euro afl ate în difi -cultate pentru a calma piețele conside-rate „disfuncționale“. Deja în prima săptămână ce a urmat anunțului, BCE a cumpărat titluri de stat în valoare de cel puțin 16,5 miliarde de euro și probabil că acesta este doar începutul.6 Deși Trichet promite sterilizarea intervenției,7 până la proba contrară, monetizarea datoriei publice nu oferă perspective prea roz în ceea ce privește infl ația și valoarea euro. După ce, timp de 11 ani, BCE a fost extrem de critică la adresa derapajelor fi s-cale și nu a pierdut nicio ocazie de a sub-linia că nu va cumpăra niciodată dato-ria publică (practică obişnuită a băncilor centrale din SUA sau Marea Britanie), această schimbare bruscă de politică ridică multe semne de întrebare. BCE va trebui să demonstreze că această măsură este într-adevăr una excepțională, pentru a nu-și pierde total credibilitatea.

O provocare

Din moment ce actua lului cadru instituțional, care a dat greș, i s-a pus ofi -cial cruce, un nou mecanism de coordonare și disciplină fi scală tre-buie pus pe picioare. Eco-nomistul Charles Wyplosz

Pachetul actual ridică, de asemenea, problema hazar-dului moral. Th e Economist atrăgea atenția asupra fap-tului că, „optând pentru o asigurare colectivă, Europa trebuie să dezvolte acum disciplina colectivă pentru a împiedica abuzurile.“5

Schimbări fundamentale

Crearea euro s-a făcut pornindu-se de la premisa că țările membre își păstrează suveranitatea absolută asu-pra politicii fi scale. O serie de măsuri de precauție au fost incluse cu scopul de a garanta disciplina fi scală: clauza de non-salvare, interdicția cumpărării de titluri de stat de către BCE și procedura de defi cit excesiv, din cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere Econo-mică. Astăzi este mai clar ca niciodată că Pactul n-a funcționat. Celelalte două măsuri de precauție tocmai au fost ignorate de pachetul de măsuri adoptate. De o importanță vitală este cu ce vor fi ele înlocuite.

Clauza de non-salvare (no bail-out) prevedea că niciun stat nu poate salva de la insolvență un alt stat. Cât de lipsită de conținut este clauza a devenit evident în con-

textul actualei crize. Pentru că a nu face nimic în cazul Greciei ar fi însemnat sinucidere curată pentru membrii zonei euro. Chiar dacă actualii decidenți par a se felicita pentru găselnița legislativă ce a permis aprobarea Mecanismului Euro pean de Stabilitate fără abroga-rea clauzei de non-salvare, aceasta este oricum defunctă. Lipsa unei strategii clare de ieșire din uniunea monetară face ca opțiunea salvării țărilor cu probleme să fi e alternativa cea mai puțin costisitoare și cea mai logică.

În ceea ce privește a doua măsură de siguranță, independența BCE este pusă la îndoială după ce a anunțat că o să cumpere cantități necunoscute

Decizia din 9 mai a.c. deschide calea

unor schimbări fundamentale. Prin-

cipiile de bază ale uniunii monetare,

precum și instrumentele disciplinei

fi scale în Europa au fost distruse.

Reconstrucția nu va fi ușoară.

5. „The Euro and the

future of Europe.

No Going Back“,

The Economist,

www.economist.

com, 13 mai 2010

6. David Oakley,

Peter Garnham și

Ralph Atkins, „ECB

reveals €16.5bn

bond purchases“,

The Financial

Times, www.ft.com,

17 mai 2010

7. Maturarea

lichidită�ii create

prin vânzarea altor

titluri, în cazul de

fa�ă depozite cu

maturitatea de o

săptămână.

iunie 2010

19Pasul ireversibil către o altfel de Europă

administrația europeană deja cere puteri în tărite de control. Se propune, de exemplu, o validare a bugetelor naționale înainte de adoptarea acestora în parlamen-tele naționale. Un „semestru european“ ar urma să fi e înfi ințat, astfel

încât în fi ecare primăvară la nivelul UE să fi e cunoscute principalele linii ale bugetelor naționale pentru anul care urmează.9 Rezistența la această măsură, care mai știrbește o iotă din suveranitatea națională, nu pare a fi nici foarte puternică, nici extrem de vocală. O accentuare a crizei actuale ar putea liniști criticii acestei măsuri și chiar ar putea conduce la măsuri și mai îndrăznețe în acest sens. Schimbările mari se fac întotdeauna în momente de criză. Europa cu siguranță nu va mai fi la fel după actuala criză. Rămâne de văzut cât de departe se va merge.

sublinia într-un articol că pachetul adop-tat implică dreptul de „a angaja plătitorii europeni de taxe să fi nanțeze datoria publică europeană. Problema este că nu există o datorie publică europeană și un plătitor de taxe european. Aceasta înseamnă că va trebui să con-struim o instituție care să le creeze pe ambele.“8 Cu siguranță, nu va fi o sarcină ușoară.

Spre o uniune politică?

În această perioadă de căutare de noi soluții, propunerile abundă. Se vorbește de un rol crescut al Germaniei, în postura „câinelui de pază“ în domeniul fi scal, şi de introducerea unor mecanisme automate de limitare a îndatorării, în special în perioadele de creștere economică (modelul german al „frânei îndatorării“).

Propunerea Comisiei Europene este interesantă. În numele supraviețuirii uni-unii monetare,

În numele supraviețuirii uniunii monetare,

administrația europeană deja cere puteri

întărite de control. Se propune, de exem-

plu, o validare a bugetelor naționale îna-

inte de adoptarea acestora în parlamente-

le naționale.

8. Charles Wyplosz,

„European

Stabilisation

Mechanism:

Promises, realities

and principles“,

www.voxeu.org, 12

mai 2010

9. Comunicat de

presă al CE,

„Mastering econo-

mic interdepen-

dence: Commission

proposes reinfor ced

economic gover-

nance in the EU“,

http://europa.eu,

12 mai 2010

Semnele timpului | Politic

20

Riscul nuclear cunoaște noi

dimensiuni după ce SUA și Rusia

și-au prezentat, pe rând, noua

doctrină militară. În timp ce unii

critică și descurajează înarmarea,

alții reclamă tocmai pericolul

dezarmării nucleare. Jucători și

arbitri fac apel la schimbarea

lumii. Cine și cât e dispus să-și

sacrifice securitatea pentru o

lume mai sigură?

dddddeeee CCChristian Sălcianu

iunie 2010

21

 Titlul nu e nou, sintagma „tango nuclear“ apare adesea în analiza evenimentelor de pe scena puterilor nucleare. Primăvara aceasta, însă, ne-a făcut martorii unui tango de peliculă hollywoodiană cu agenţi secreţi. În astfel de scenarii, revolverul rece,

din coastă, şi o şoaptă scurtă, fără infl exiuni, obligă la o prestaţie fără greşeală pe ringul de dans. În lumina refl ectoarelor, totul este impecabil, deşi încordat. Cu un sărut, se smulge admiraţia publicului. În culise, au loc descătuşările, negocierea la sânge sau vărsarea lui.

În ultimele luni, s-au făcut în ring paşi fără precedent, mişcări aproape şocante, simetrii şi contraste perfecte. Perechile sunt alese de mulţi ani. SUA şi Rusia încă se monitorizează reciproc, alături de ele fi ind China, Marea Britanie şi Franţa. Replicile dintre primele două încearcă să infl uenţeze, în acelaşi timp, şi pretendenţii de pe margine, Pakistanul, India şi, în special, Iranul şi Coreea de Nord.

Ianuarie-februarie: Noua doctrină militară a Rusiei

La începutul lunii februarie (5.02 a.c.), preşedintele Dmitri Medvedev semna noua doctrină militară a Rusiei. Conform anunţului făcut de Consiliul de Se cu-ritate de la Moscova, „ajustarea doctrinei militare a Ru siei a fost impusă de ameninţările reale şi de pro vo-cările întâmpinate de ţara noastră.“ Rusia îşi rezervă dreptul de a folosi puterea nucleară în cazul în care este atacată.1 Vicepremierul Sergei Ivanov afi rma că noua doctrină militară a Rusiei nu este diferită în ceea ce priveşte folosirea potenţialului său nuclear. Recurgerea la armamentul nuclear se face cu atât mai mult cu cât trupele convenţionale duc lipsă de echipament modern şi forţele armate trec printr-o reformă de profesionali-zare a efectivelor. În acest context, dependenţa de arma-mentul nuclear este nedisimulată. În ceea ce priveşte dezarmarea, Rusia a afi rmat, prin vocea premierului Vladimir Putin, că va renunţa la armamentul nuclear doar dacă şi Statele Unite – care au creat şi folosit aceste arme – vor face acelaşi lucru.

Martie-aprilie: Pasul similar al Americii

SUA au cheltuit în jumătate de secol (1940-1998) suma de 5,5 trilioane de dolari pe armamentul nuclear şi, de aceea, pare greu de crezut că se va ajunge

1. „Russia-NATO

Council to dis-

cuss Russian mili-

tary doctrine by

videoconference“,

ITAR-TASS, 19 apri-

lie 2010

Semnele timpului | Politic

22

utilizarea armelor nucleare (Strategic Arms Reduction Treaty). Între pre-vederile noului tratat se găsesc limita-rea numărului de focoase nucleare la 1.550 pentru ambele ţări, cu 75% mai puţin decât prevedea precedentul tratat START (1991) şi cu o treime mai puţin decât acordul SORT (2002).

Aprilie: Summit și conferință

Administraţia Obama a organizat la Washington, în 12-13 aprilie a.c., un summit privind securitatea nucleară. În faţa reprezentanţilor a 50 de state, pre-şedintele american observa că „la 25 de ani de la Războiul Rece, riscul unei con-fruntări nucleare între naţiuni a scăzut, dar riscul unui atac nuclear a crescut. Aceasta este o crudă ironie a istoriei.“ Atenţia tuturor este îndreptată spre ţările şi organizaţiile teroriste care nu se supun tratatelor sau organizaţiilor internaţionale de raportare şi monitorizare.

Fără „nicio polemică“, după cum pre-ciza Medvedev, summitul s-a încheiat în consens deplin: reiterarea pericolu-lui terorismului nuclear şi cooperarea în

vreodată la desfi inţarea completă a arsenalului nuclear. Totuşi, s-au făcut paşi clari spre dezarmare. Barack Obama a anunţat încă din septembrie 2009, în cadrul discursului său de la tribuna ONU, că unul dintre stâl-pii fundamentali pentru viitorul lumii este „neprolife-rarea armelor nucleare şi dezarmarea“.

Ca o confi rmare a noii politici americane, la începutul lunii aprilie (6.04 a.c.), administraţia Obama a prezen-tat noua doctrină militară a SUA. În cadrul documen-tului dat publicităţii se afi rmă: „SUA nu vor dezvolta noi focoase nucleare, […] nu vor susţine noi misiuni mi -litare şi nici nu vor furniza mijloace pentru noi stabili-mente militare.“2

Documentul stipulează că America nu va ataca, dar va folosi armele nucleare pentru a răspunde sau pen-tru a preveni (descuraja) atacuri nucleare asupra obiec-tivelor sale. Un alt aspect care a atras atenţia drept o schimbare decisivă în politica americană a fost faptul că, pentru prima oară, SUA au declarat explicit că nu vor folosi arme nucleare împotriva unui stat fără capaci-

tate nucleară și afl at în acord cu TNN3, chiar dacă acesta ar lansa un atac bio-logic, chimic sau cibernetic. Obama a precizat că de la această regulă fac excepţie state „mincinoase“, ca Iranul şi Coreea de Nord.

Doar 48 de ore mai târziu (8.04 a.c.) s-a semnat, la Praga, START II, tra-tatul bilateral al SUA şi Rusiei privind

08.04.2010Semnarea la Praga a tratatului bilateral al SUA și Rusiei privind utiliza-rea armelor nucleare

12.04.2010Pre�edintele Barack Obama discută cu Sebastián Piñera, pre�edintele chilian, la Summitul de la Washington

2. „Excerpts from

Obama’s New

Nuclear Strategy“,

New York Times,

5 aprilie 2010

3. TNN – Tratatul

de Neproliferare

Nucleară (engl. NPT

sau NNPT – Nuclear

Non-Proliferation

Treaty)

iunie 2010

23Tangoul nuclear

tehnologie nucleară paşnică. Ahmadinejad a criticat eşecul procesului de dezarmare a marilor puteri, afi rmând că „producţia, stocarea şi îmbunătăţirea calitativă a armamentului nuclear slujesc drept justifi -care pentru ca şi alţii să îşi dezvolte [tehnologii ase mă-nătoare].“ „Bomba nucleară este mai degrabă un foc împotriva umanităţii, decât o armă de apărare. Deţi-nerea bombelor nucleare nu este o ocazie de mândrie. Deţinerea lor este dezgustătoare şi ruşinoasă,“ a declarat Ahmadinejad.

La rândul ei, Hillary Clinton a prezentat Iranul în faţa delegaţilor ca pe un stat ce şi-a violat obligaţiile asu-mate şi care nu se supune sancţiunilor impuse de consi-liul de securitate al ONU. Punctele forte ale discursului secretarului de stat american au fost semnarea actului START II şi dezvăluirea arsenalului nuclear american. Pentru a doua oară în istorie, America a făcut publice o

obstrucţionarea acelor state care doresc să obţină capacităţi nucleare prin mijloa ce ilegale. Iranul nu a fost invitat la acest summit, nici Siria sau Coreea de Nord.

Fără a se considera în vreun fel sub-ordonat de decizia summitului ameri-can, preşedintele iranian a organizat, la rândul lui, o conferinţă internaţională la Teheran (17-18 aprilie a.c.), cu titlul „Ener-gie nucleară pentru toţi. Arme nucleare pentru niciunul.“ Intenţia Iranului a fost întotdeauna aceea de a demonstra că dez voltă capacităţi nucleare în interese domestice: producerea de energie.

Un alt scop al conferinţei iraniene a fost acela de a atrage atenţia asupra unui precedent – Israelul. Uimit de tăcerea vestică asupra situaţiei Israelului, Iranul cere explicit un Israel dezarmat (este cunoscut că Israelul nu a confi rmat şi nici nu a infi rmat vreodată deţinerea armei nucleare). În acelaşi timp, fără a participa la summitul american sau la conferinţa iraniană, premierul Netanyahu a averti-zat statele occidentale să nu permită as censiunea Iranului asemenea Germaniei naziste.

Mai: Conferința TNN

La începutul lunii mai (3-4.05 a.c.), la New York, a avut loc Conferinţa Tra-tatului de Nepro liferare Nucleară. Pre-zent la conferinţă şi susţinându-şi dis-cursul înaintea americanilor, preşedintele iranian a acuzat statele care au deja putere nucleară, apreciind că acestea le ameninţă pe cele mai mici care doresc să-şi dezvolte

17.04.2010Conferin�a interna�io-nală de la Te-heran: „Ener-gie nucleară pentru toți. Arme nucle-are pentru niciunul.“

„Trebuie să abando-năm ideea neconstruc-tivă conform căreia este reprobabil moral ca une-le țări să caute să dezvol-te arme de distrugere în masă, și totuși să fie ac-ceptabil moral ca altele să se bazeze pe aceste arme pentru securitate, mai mult decât atât, să continue îmbunătățirea capacităților și să schi-țeze planuri pentru a le folosi.“Mohamed ElBaradei, fost director al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (IAEA), 1997-2009, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

3.05.2010Conferința Tratatului de Nepro-liferare Nucleară, de la New York

Semnele timpului | Politic

24

pacifi ste. „Prin harul lui Allah, Iranul a intrat în clubul mondial al ţărilor nucle-are,“ a afi rmat Ahmad Khatami într-o predică transmisă de postul naţional de radio. Adresându-se puterilor care iau în calcul noi sancţiuni împotriva Iranului, acesta a avertizat: „Dacă vă veţi ridica împotriva acestui sistem religios (islamic), veţi sta împotriva religiei lui Allah, iar dacă vă veţi ridica împotriva religiei noas-

tre, vom pune în pericol întreaga lume.“

Pericolul dezarmării

Soluţia este, bineînţeles, dezarmarea. Colin Powell îşi declara speranţa că vom trăi o vreme în care arsenalul nuclear să fi e redus la zero.5 În discursul de primire a

Premiului Nobel pentru Pace, Joseph Rotblat6 puncta etapizarea: „Toate pute-rile nucleare ar trebui acum să recunoască şi să declare – în forma unui tratat – că nu vor fi primele care să folosească armele nucleare. Astfel s-ar deschide calea unei

serie de informaţii clasifi cate. Arsenalul nuclear american este de 5.113 focoase nucleare, alături de multe alte mii care au fost scoase din uz, urmând a fi deza-fectate. În 1967, America deţinea recor-dul, cu 31.255 de focoase. În cele 4 decenii trecute de atunci, efectivele s-au diminuat cu circa 84%.

Hillary Clinton a subliniat că ges-tul SUA are în vedere îmbunătăţirea politicii de transparenţă în ceea ce priveşte regimul dezarmărilor şi încura-jarea altor state de a se conforma.

„Aşadar, pentru cei care se îndoiesc că SUA şi-ar face partea în procesul dezarmării, acesta este inventarul nostru, acestea sunt promisiunile noastre şi astfel trimi-tem un semnal clar, fără echivoc,“ concluziona Clinton.

Viitorul, între ambiții și principii

În TNN se specifi că încă din preambul că „prolife-rarea armelor nucleare creşte pericolul unui război nuclear,“ iar un astfel de confl ict „ar devasta omenirea.“4

America este singura ţară din lume care a folosit ofen-siv bombe atomice în cadrul unui confl ict armat (august 1945, Hiroshima şi Nagasaki, Japonia). De atunci şi alte ţări au detonat un număr de peste 2.000 de bombe atomice, însă doar în cadrul unor teste. Şahul marilor puteri domină agenda discuţiilor pe teme nucleare de decenii întregi. Riscul cel mai pregnant, consideră Obama, vine din partea organizaţiilor teroriste şi a sta-telor care acţionează în afara cadrului regulamentar.

Pentru eliminarea pericolului nuclear, „ca singura putere nucleară care a folosit arma nucleară, Statele Unite au o responsabilitate morală să acţioneze,“ afi rmă preşedintele american.

Recent, un cleric iranian a făcut din nou dovada că ţara sa are o dispoziţie beligerantă, în ciuda mesajelor

„Vă aduc la cunoștință o realitate terifi antă:

odată cu dezvoltarea armelor nucleare, Omul

a ajuns, pentru prima oară în istorie, să

dețină mijloacele tehnice prin care să distru-

gă întreaga civilizație printr-un singur act.“

Sir Joseph Rotblat

4. „The Treaty of the

non-proliferation of

nuclear weapons“,

www.un.org

5. www.global

zero.org

6. Fizician polonez,

naturalizat brita-

nic, deținător al

Premiului Nobel

pentru Pace (1995)

în semn de apreci-

ere pentru efortu-

rile sale în proce-

sul de dezarmare

nucleară.

iunie 2010

25Tangoul nuclear

Nord simt că le aşteaptă soarta Irakului. În faţa acestor poziţionări internaţionale, nu doar cetăţeanul de rând, ci ţări întregi sunt tăcute, pe holuri. Peste capul omului de rând, se poate hotărî orice – peste noapte, printr-o semnătură, printr-o apăsare de buton.

Va fi vreodată folosită arma nucleară? Herman Kahn10 prezice că armele nucleare vor fi folosite undeva în următoarea sută de ani, dar uzitarea lor va fi mai degrabă mică şi limitată, decât la scară largă. Şi totuşi, nimeni nu poate exclude posibilitatea ca, oricând, un atac nuclear să trezească sau să adoarmă o ţară. Riscul ca metropole ale lumii civilizate să ajungă precum Prypiat, oraşul abandonat în urma dezastrului de la Cernobîl, nu este eliminat.

Între psihoza nucleară şi „amorţeala nucleară“11, creştinii ştiu din Scriptură că va veni un timp în care „oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate“ (Luca 21:26). Istoria ne atrage atenţia că sunt momente de la care întoarcerea este imposibilă. Nimeni nu poate, spre exemplu, dez-inventa bomba atomică. Nimeni nu poate anula precedentul Hiroshima. Riscul nuclear este un dat pentru restul timpului. Certitudinea textului biblic este aceea că va veni o vreme în care lumea va fi convinsă de propria incapacitate de a schimba cursul major al istoriei planetei. De altfel, dacă ar fi posibilă schimbarea omenirii prin ea însăşi, nu ar mai fi nevoie de a doua venire a lui Christos.

reduceri graduale, mutuale, a arse-

nalelor nucleare, până la zero.“7

Până la un arse-nal nuclear cu stoc zero, singura funcţie a armelor pare cea de spe-rietoare, prin care ţii în şah şi împie-dici un confl ict.

Sergei Karaganov, decanul Facultății

de Economie Globală şi Afaceri Externe, din

cadrul Universităţii de Stat din Moscova, identifi că

inedita moralitate a armelor nucleare: „Armele nucleare au şi

o semnifi caţie morală distinctă. Spre deosebire de alte arme, ele sunt mijloace sigure de prevenire a unor războaie ma jo re, a distrugerilor în masă ale populaţiei, ale proprietăţii şi culturii, războaie care au fost o plagă asupra umanităţii de-a lungul istoriei.“8 Dublul caracter de armă legitimă şi armă totală este deplâns de ElBaradei: „E nevoie să delegitimăm armele nucleare, iar prin această delegitimare înţeleg încercarea de a dezvolta un sistem de securitate care să nu fi e dependent de războiul nuclear.“9

Există, evident, şi un pericol al dezarmării. Cu ani în urmă, Doamna de Fier a Marii Britanii afi rma explicit că „o lume fără arme nucleare ar fi mult mai instabilă şi mai periculoasă pentru noi toţi.“ Evident, pentru o putere deţinătoare de armă nucleară, dezarmarea înseamnă vulnerabilitate.

O schimbare sigură a lumii

Tangoul este parcă predestinat. Rusia e dependentă major de arma nucleară. America a investit prea mult şi nu-şi per-mite să greşească. Iranul sau Coreea de

„A respinge armele nucleare și a lupta pentru eliminarea lor este, fără îndoială, o țintă morală, cel puțin în abstract. Dar este fezabilă numai dacă omenirea se schimbă.“ Sergei Karaganov

7. Discursul la pri-

mirea Premiului

Nobel, www.pug-

wash.org

8. „The Dangers

of Nuclear

Disarmament“, The

Moscow Times,

30 aprilie 2010

9. Mohamed

ElBaradei, „Nobel

Lecture“, http://

nobelprize.org, 10

decembrie 2005

10. Eminent futurist,

care a prezis ridi-

carea Japoniei ca

putere mondi-

ală. Teoriile sale

au contribuit la

dezvoltarea stra-

tegiei nucleare

americane.

11. Nuclear numbness,

sintagmă intro-

dusă de psihiatrul

Robert J. Lifton,

care a studiat cau-

zele și efectele psi-

hologice ale războ-

iului. Suprasaturat

prin mediatizarea

excesivă, omul s-a

obișnuit cu armele

nucleare și acti-

vează un meca-

nism de insen-

sibilitate în fața

riscului.

Semnele timpului | Religie

26

Profeția, sau prezicerea, face parte din cotidian. În ciuda

apelului la rațiune, milioane de oameni se lasă prinși în

goana după cunoașterea viitorului. În timp ce unii îi iau în

derâdere pe „profeții“ de toate soiurile, alții își leagă viața și

speranțele de zodiace și oracole.

de Florin Bică

PROFE�II

Procesiune la Maglavit.

Petrache Lupu este al

treilea din stânga

care cer un verdict

Nostradamus 1503 - 1566

iunie 2010

27

s-a conturat, după cum observa într-un articol Cătălin Manole, „unul din cele mai faimoase fenomene reli-gioase din România, care a adunat mulţimi de sute de mii de oameni, veniţi din toate judeţele ţării, deopotrivă in telectuali, preoţi, politicieni şi ţărani.“ Chiar regele Carol al II-lea a trimis o limuzină care să îl aducă pe vizionar la Peleş, unde Petrache a zăbovit mai multe zile în preajma Majestăţii Sale. Se povesteşte despre minuni care s-au întâmplat la Maglavit şi despre oameni care au fost vindecaţi de boli. Petrache a fost un caz mediati-zat în presa vremii. Unii îl adulau, în timp ce alţii se arătau sceptici. El povestea că Dumnezeu i-a poruncit să le propovăduiască oamenilor pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu. În caz contrar, dureri şi munci cumplite aveau să se abată asupra lor. Mesajul lui semăna prin formă şi conţinut cu acela al profeţilor biblici. Al Doi-lea Război Mondial şi grozăviile regimului comunist au putut fi interpretate, desigur, ca împliniri ale predicţiilor sale.

Poate şi mai celebră a fost Vanga Dimitrova (1911-1996), cunoscută ca „Baba Vanga“, considerată o

 Nesiguranţa cu privire la vii-tor este una dintre cauzele interesului major pentru preziceri. Înmulţirea cata-clismelor naturale, crizele politice şi economice acute,

confl ictele militare, decadenţa şi grija pentru descendenţi măresc, de asemenea, interesul faţă de cunoaşterea viitorului. Fie că e vorba de profeţii din Biblie sau din alte surse, recente, orice profeţie reu-şeşte să adune un public interesat.

Jurnalişti, politicieni, economişti şi oameni de ştiinţă elaborează hărţi ale viitorului pe baza indicatorilor observaţi, înregistraţi şi măsuraţi. Aceste predicţii nu sunt însă profeţii, pentru că profeţia nu este o anticipare bazată pe inteligenţa umană, nici una izvorâtă din cunoaşterea trecutului, respectiv din înţelegerea fap-tu lui că istoria se repetă în spirală sau alt-fel. Profetul, antic sau contemporan, poa-te fi un individ oarecare, cu un IQ mai mare sau mai mic, acest fapt însă neavând prea mare importanţă în condiţiile în care el pare un simplu instrument în mâna divinităţilor locale, a altor entităţi supra-naturale sau a lui Dumnezeu.

La nord și la sud de Dunăre

Poporul român, cu apetit pentru mis-ticism şi cunoaş terea realităţilor tainice, şi-a avut de-a lungul vremii profeţii săi mai mult sau mai puţin celebri. Rămâne de notorietate cazul ciobanului Petrache Lupu (1907-1994), numit şi „Sfântul de la Maglavit“, care a pretins că L-a văzut pe Dumnezeu. În jurul persoanei lui

Semnele timpului | Religie

28

scrise care s-au păstrat. Totuşi, din diferite colţuri ale Se mi lunii Fertile, au fost colec-tate in for maţii despre profeţia antică, întrucât feno menul nu a fost unul local, ci a existat o practică larg răspân-di tă. În secolul al

XVIII-lea, odată cu descoperirea vestigi-ilor arheologice ale cetăţii Mari (în zona Eufratului), au ieşit la lumină documente antice care con ţineau astfel de texte. Pe baza scrisorilor de la Mari, s-a ajuns la concluzia că profeţii jucau un rol semnifi -cativ la curtea regală. „Ca portavoci ale zeilor, profeţii erau în primul rând slujito-rii zeilor ale căror cuvinte le proclamau.“3

În cele mai multe cazuri, mesajele aveau legătură cu regele şi bunăstarea lui, cu viitorul cetăţii şi cu războaiele purtate cu alţi monarhi. Pro feţii îl asigurau pe rege că zeii sunt de partea lui şi că va obţine victoria îm po triva duşmanilor. Pe lângă profeţiile des pre viaţa politică şi despre activitatea mi li tară, erau şi profeţii cu privire la viaţa cultică a templelor sau,

personalitate spirituală importantă în istoria vecinilor bulgari. Printre evenimentele profeti-zate de ea, apar ziua exactă a începerii celui de-al Doilea Război Mondial, dezastrul de la Cernobîl, destrămarea URSS-ului şi moartea echipajului submarinului Kursk. Clarvăzătoarea s-a referit în profeţiile ei şi la poporul român: „În bucuria acestei lumi, în România îşi va începe lucrarea cel promis. (…) Acest popor [român] va deveni prin îndreptarea sa o adevărată pildă vie pentru toate popoarele pământului.“ Institutul Pedagogic din Sofi a a înfi inţat încă din 1967 un laborator special, care a încercat să descifreze prezice rile sale. Oamenii de ştiinţă bulgari susţin că acestea s-au împlinit în proporţie de 70-80%.1 Cert este că românii nu sunt încă o pildă vie pen-tru naţiuni.

Profeție în metru antic

Rolul profeţilor a depăşit gra-niţele re li giilor iudaică, islamică şi creştină. După cum scria Martti Nissinen, „ca fenomen, profeţia este interculturală, putând fi întâlnită în diferite contexte culturale de-a lungul istoriei omenirii.“2 Chiar Biblia, care îi menţionează pe vechii profeţi ai evreilor, vorbeşte şi despre profeţi păgâni, care se închinau zeităţilor Orientului Apropiat. Profesorul Nissinen observa că rolul profetului antic trebuie înţeles în contextul

aşezărilor urbane ale vremii. Oraşele sau cetăţile antice erau aşezate sub protecţia unor divinităţi, iar profetul se distingea în acest peisaj ca voce umană a puterilor transcendente.

Iniţial, profeţia a fost un fenomen oral, cei care îşi asumau rolul de profeţi prezentându-şi mesajele în locuri publi-ce – pe străzi sau în pieţele cetăţilor. Comunicările profetice erau scrise mai rar, dovadă fi ind numărul redus al tex-telor profetice

Baruh scriind profe�iile lui Ieremia

„Teamă, teamă! Frații

americani cad de la

înălțime, ciupiți de

moarte, cu ciocul, de

păsări de oțel,“

spunea Baba Vanga, în

1989. Unii au spus că pro-

feția s-a împlinit la WTC,

în 11 septembrie 2001.

1. „Urmașa lui

Nostradamus“,

www.monitorulex-

pres.ro, 9 septem-

brie 2006

2. Martti Nissinen,

Prophets and

Prophecy in the

Ancient Near East,

Atlanta, Society of

Biblical Literature,

2003, p. 2

3. Martti Nissinen, Op.

cit., p. 16

iunie 2010

29Profeții care cer un verdict

refl exie a dorinţei maselor după o Biserică mai bună, slujită de oameni cu înaltă ţinută morală.

Evul Mediu nu a dus lipsă de voci care să proclame, în numele Cerului, mesaje dintre cele mai diverse. Cro-nicile au reţinut numele lui Elizabeth Barton (1506-1534), călugăriţă din Anglia lui Henric al VIII-lea. În contextul confl ictului dintre rege şi Biserica Romei, Anglia a cunoscut o escaladare a fenomenului profe-tic. Prezicători obscuri şi profetese răsărite de niciunde anunţau prăbuşirea regelui Henric, dar şi războaie sau boli care aveau să lovească ţara. O tânără servitoare din Kent, Elizabeth Barton, a stârnit vâlvă la data aceea, fi ind mulţi cei convinşi că fata primeşte mesaje din partea Fecioarei Maria. Uneori intra în transă. Alteori rostea cuvinte neinteligibile. Unele dintre aceste mesaje erau notate de martori. Cert este că mesajele erau în dreptate împotriva regelui anticatolic. Elizabeth a fost spânzurată pentru că i-a scris papei o epistolă profetică în care anunţa fi nalul domniei lui Henric al VIII-lea.

Un caz aparte este cel al lui Nostradamus, ale cărui profeţii au stârnit nu doar interesul contemporanilor săi, ci şi pe cel al interesaţilor de acest gen de scrieri din secolele următoare. Născut într-o familie de evrei convertiţi la catolicism, Nostradamus a avut contact cu astrologi şi alchimişti din Franţa şi Italia, devenind renumit prin catrenele pe care le-a compus şi prin care, într-un limbaj codat, a lansat o serie de presupuse

mai rar, profeţii despre diverse proiecte (de exemplu, construirea unei noi porţi a cetăţii sau găsirea unui nume pentru un copil din familia regală).

Renumit în Grecia antică a fost ora-colul din Delfi . Dacă la început oraco lul putea fi consultat într-o singură zi a anu- lui, respectiv ziua naşterii lui Apolo, ul terior consultările au devenit mai frec -vente. Evident, cei care îi puneau între-bări oracolului plăteau taxe substanţiale. Preoteasa Pitia asculta întrebarea şi ofe-rea un răspuns neinteligibil, ale cărui semnifi caţii erau traduse de preoţii ora-colului. Răspunsurile oferite de preoţi erau sufi cient de evazive încât să poată fi interpretate astfel încât profeţiile să pară reale.

Evul predicțiilor

În sânul creştinismului, profeţiile nu au dispărut după perioada Noului Testament sau a Bisericii primare. În perioada medievală, s-a profetizat veni-rea unui papă care va reforma Biserica, alungându-i pe clericii corupţi şi cuce-rind întreaga lume prin bunătate şi un caracter drept. În 1294, când Pietro di Morrone devenea, prin alegere, Papa Celestin al V-lea, mulţimile l-au întâm-pinat cu entuziasm, crezând că el este sal-vatorul care trebuia să vină. Incapabil să împlinească rolul destinat lui prin pro-feţie, Celestin avea să „demisioneze“ des-tul de repede. Un oarecare Fra Bona-ventura avea să pretindă mai târziu, în 1516, că el este acel papă din profeţie şi nu a fost singurul aspirant la acest rol. În fapt, profeţia pare să fi fost mai degrabă o

Templul din Delfi

Semnele timpului | Religie

30

fapt ce ar putea să provoa ce întrebarea: Este posibil ca profeţia israe lită să fi e doar un segment dintr-un feno men mai larg? Multe din-tre textele profetice ale popoarelor şi tri-burilor păgâne sunt similare în formă şi conţinut cu profeţiile biblice. Profeţii idolatri, aseme nea celor evrei, invocau o divinitate ca sursă a mesajului lor, atenţionau mul ţimile cu privire la

probleme şi realităţi contempora ne, prevesteau evenimente vii toare sau dădeau indicaţii despre ce ar trebui făcut în anumite situaţii. Prin urmare, există vreun ascendent al profeţiei biblice în faţa altor profeţii?

O importantă notă distinctă apare pe paginile Bibliei. Profetul lui Dumnezeu nu era în primul rând un prezicător al evenimentelor viitoare. Deşi vestea une-ori şi ceea ce urma să se întâmple, aceasta era doar o parte din activitatea lui. Pro fetul ştia viitorul doar când şi dacă Dumnezeu i-l descoperea. Profetul evreu Daniel, care i-a spus împăratului Nabucodonosor al II-lea sem nifi caţia visului său, a indicat foarte clar că sursa cunoaşterii lui este Dumnezeu: „Este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie mis-terele şi El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de apoi“ (Daniel 2:28). „Profeţia creştină are puţin de-a face cu simpla prezicere a evenimentelor viitoare, iar puterea sa nu este niciodată fi xată spre viitor. Ea ţinteşte întotdeauna prezentul.“5 Profeţii trimişi de Dumnezeu erau preocupaţi de cele mai multe ori de realităţile contem-porane lor. Denunţau păcatele şi meteh-nele societăţii, îndemnându-i pe oameni să redescopere principiile morale.

profeţii. Cele 942 de catrene, publicate sub titlul Centurii (1555), i-au atras numele de profet din partea poetului Ronsard, însăşi Caterina de Medici fi ind interesată de acestea. Cum moartea regelui Henric al II-lea a părut că se regăseşte în câteva dintre versuri le lui Nostradamus, curând alţi regi, prinţi, con-tese, generali şi prelaţi şi-au regăsit viaţa în predicţiile sale. Nostradamus a susţinut originea divină a acestor profeţii. Una dintre posibilităţile enunţate de autorul Edgar Leoni4 este aceea că Nostradamus, un om edu-cat, a scris un fel de satire la adresa lumii ignorante în

care trăia, profi tând de naivitate pentru a obţine faimă şi bani. Interpretările forţate şi numeroasele detalii care nu şi-au găsit împlinirea ridică semne de întrebare asupra originii „divine“ şi a veridicităţii profeţiilor lui Nostradamus.

Chiar şi pe vremea lui Nostradamus a existat, însă, scepticism faţă de profeţii. Omul de stat şi eseistul Fran cis Bacon (1561-1626) a analizat problema profe-ţiilor. Într-unul dintre eseurile sale, Bacon se referă la o pretinsă profeţie a lui Seneca, potrivit căreia aveau să fi e rupte lanţurile oceanului şi urmau să fi e descope rite lumi noi. Evident, pentru contemporanii lui Bacon, anul 1492 marcase împlinirea acestei profeţii. Eseistul i-a con-siderat însă creduli. Profeţiile, în opinia sa, trebuiau

dispreţuite, dar nu ignorate, pentru că impactul asupra maselor era major. El a sugerat chiar nevoia unei cenzuri din partea autorităţilor asupra unor astfel de predicţii.

Profetul biblic

Chiar din paginile Vechiului Testament reiese că profeţia nu a fost limitată la aria geografi că a Israelului,

„Va fi așa, va fi altfel, / Tot turuie mereu, profeții.

/ Și ei sunt robii gurii, bieții! / Eu stau în rând cu

nătăfl eții, / Nu mă mai satur să mă-nșel.“

Marin Sorescu, Profeții mincinoși

4. Edgar Leoni,

Nostradamus and

His Prophecies,

Dover Publications,

2000

5. Niels Christian

Hvidt, Christian

Prophecy. The Post-

Biblical Tradition,

Oxford University

Press, 2007,

p. 308, 309

iunie 2010

31Profeții care cer un verdict

Pe patul lui ProcustNiels Christian Hvdit observa corect că „profeţia nu a

murit niciodată, ci mai degrabă şi-a dovedit dinamismul prin schimbările sale în armonie cu noile condiţii ale dezvoltării istorice.“6 Evident, în foarte multe cazuri a fost vorba de simple înşelătorii, unii „profeţi“ profi tând de naivitatea oamenilor pentru a-şi umple buzunarele sau pentru a dobândi faimă. Alţii au fost animaţi de fer-voare religioasă. Nu s-ar putea spune că în toate cazu-rile a fost rea-voinţă.

Stabilirea unui verdict rămâne o pro ble mă difi cilă. Istoria omenirii a fost şi o istorie a profeţiilor, iar veri-dicitatea acestora nu poate fi evaluată în funcţie de im pactul pe care l-au avut şi nici după detaliile care s-au împlinit parţial. Din perspectiva credinţei creştine, pro-

fetul trebuie aşezat pe patul lui Procust – adică Biblia – şi testat. Ca sursă a pro-feţiilor, Dumnezeul omniscient şi omni-potent nu poate greşi. Mesajele comuni-cate de El, prin profeţi, nu se pot împlini parţial, doar în proporţie de 70-80%. Pot exista oameni trimişi de Dumnezeu să vorbească lumii. Însă niciuna dintre noile profeţii nu pot fi antagonice cu mesajele anterioare ale Divinităţii.

Sunt două situaţii extreme care trebuie şi pot fi evitate. Mai întâi, respingerea oricărei profeţii, pe motiv că nu se poate şti care este adevărată şi care nu, înseamnă riscul ignorării mesajului lui Dumnezeu. Iar a doua situaţie de preîntâmpinat este aceea în care orice mesaj „de dincolo“ este îmbrăţişat ca veridic. Profetul trebuie să treacă testul Bibliei, iar omul de rând are nevoie să înţeleagă că mai importantă decât cunoaşterea viitorului este pregă-tirea prezentă pentru acest viitor, fără a uita avertizarea lui Christos, potrivit căreia „se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi“ (Matei 24:11).

Evaluarea calităţii de profet, în con di ţiile în care toţi profeţii pretind că spun adevărul, implică, într-un anumit sens, împlini-rea predicţiilor. Ieremia spunea că „pro-fetul care profeţeşte pacea va fi recunos-cut ca fi ind trimis de Domnul doar dacă se vor împlini cuvintele profeţiei lui“ (Ieremia 28:9). În acelaşi registru se îns-crie afi rmaţia din Deuteronomul 18:22 – „Dacă cuvântul pe care-l va rosti profetul în Numele Domnului nu se va adeveri sau nu se va împlini, acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul. Profetul a vorbit din îngâmfare; să nu vă fi e teamă de el.“

6. Niels Christian

Hvidt, Op. cit.,

p. 303

VEDERE DE ANSAMBLU

ASUPRA PROFEȚIEI BIBLICE

Viitorîl scriem singuri

Semnele timpului | Biblie

32

 Profetul este o persoană care vorbeşte din partea lui Dumnezeu, afi rmând experienţe şi revelaţii supranaturale. Aceste experi-enţe pot fi adevărate sau înşelătoare. Profeţii falşi pretind că au descoperiri dumneze-ieşti, dar sursa inspiraţiei lor este alta decât

Dumnezeu. Unii primesc descoperiri de la spirite lumi-nate care pretind că sunt trimişii lui Dumnezeu, de la sfi nţi sau spiritele morţilor. Există aşadar un lanţ al înşelăciunii: profetul înşelător este mai întâi un înşelat şi, la rândul lui, înşală pe alţii. Istoria religiilor, inclusiv istoria creştinismului, ilustrează din plin acest fenomen.

Profeți și „profeți“

Au existat şi există încă mulţi profeţi falşi care nu au experienţe paranormale autentice. Sursa inspiraţiei lor este mistică şi constă în interpretări secrete ale fenome-nelor psihice şi fi zice în care ei sunt iniţiaţi şi experţi: vise, cărţi, astre, numere, litere şi alte „semne“. Cuvântul „mistic“ include anumite atitudini şi experienţe de tra-diţie creştină, având şi un sens pozitiv, pentru că des crie trăirea celui care crede lucruri de necrezut, are expe rien -ţe cu Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu şi înţelege voia Lui în experienţele vieţii – fără a fi profet. Există mistică iudaică, creştină sau pseudocreştină. Mistica necreştină este numită ocultă sau ezoterică, termenii având practic acelaşi sens: mistic, secret, tainic, iniţiatic.

Ambele categorii de profeţi – cei care au experienţe paranormale sau parapsihologice şi cei care ştiu să „citească“ semne în diverse fenomene – se încadrează sub termenul general de ocult. Se mai foloseşte în acest sens şi cuvântul de origine greacă ezoteric (tainic, mistic, iniţiatic), iar controlul personal inexplicabil pe care unii

Carte profetică prin excelență,

Biblia este interpretată adeseori

greșit, profețiile sale căpătând

nuanțe fataliste sau atribuții de

sperietoare. Înțelese corect,

profețiile Bibliei, mai mult decât

a desluși viitorul, îi pot oferi citi-

torului Bibliei și perspective mai

clare asupra prezentului.

ulrsoană care vorbeşte din rrofetuul este o pernezeu, afi rmând experienţe pparteaa lui Dumnnaturale. Aceste experi-şiş reveelaţii supran

ărate sau înşelătoare. Profeţii eenţe ppot fi adevăau descoperiri dumneze-ffalşi ppretind că anspiraţiei lor este alta decât ieieştş i, ddar sursa inescoperiri de la spirite lumi-DuDuDuDuumnnnmnmm ezzzezezeueuue . . UnUnU ii pprimesc demişii lui Dumnezeu, de natetee ccccaraarare e ppprpreette innind ccă sunt trimr. Există aşadar un lanţ al llalalaa s s sssfififififi fifi nnţnţnţţiii sasau u sspspsppirirriitelle morţiloror este mai întâi un înşelat înînî şeşelălăăciciiciiunununununnununiiiiiiii:: pprproofettul înşelătoii. Istoria religiilor, inclusiv şiişi, lalalalaa r r rânâândudull lui, î înşală pe alţiează din plin acest fenomen. isisistotoriir a a crcrcreşeşeşştitititt nin smmulu ui, ilustre

“Profeți și „profeți“

ulţi profeţi falşi care nu au AuA eexixisttttaatataataaa şi exisistă încă muentice. Sursa inspiraţiei lor exexexexxxxpepepepp rriennţe ppppp pparaanorrmale auterpretări secrete ale fenome-ese teeteeee m mmistticăăăăăă ş ş ş şi cconsstă în interei sunt iniţiaţi şi experţi: nneneloooorr r r pspspspsihhice ee şişiş fifi zicce în care

ere şi alte „semne“. Cuvântul viviv seesee, ,, căcăcărţţţi,i,i aastttreerr , , nuumere, litetudini şi experienţe de tra-„m„m„m„ isissstitic“c“c“ i innclululuuddede aaanuumite atitns pozitiv, pentru că des crie didididdididididiţiţiţiţiţiţiţieeee ee ccrcrccreşeşeşşşştitititinănănănănăă, , aavava ânndd şi un sen

uri de necrezut, are expe rien -trtrrrăiăiăiă rererereaaa a ceececelululul i carere crede lucruui Dumnezeu şi înţelege ţeţeţeţeţeţeţeţeţţeţeţ cc cccc cuuuuuu uuu DuDDDuuuuDuDDD mnmnmnmmnmmnmnm ezeze eueueueueeueu, , sse roagă luii – fără a fi profet. Există vvovoooooiaiaiaiiaiaii LLLL Luii îîînnnn exxppeeerriieennţele vieţipseudocreştină. Misticamimimiimisticcă iiuiuudddaiiccăăă, ccrreeştină sau

tă sau ezoterică, termeniinneeen crc eeştitiiinnnăăăn essste nnuuummită ocultmistic, secret, tainic, iniţiatic. avavâânâândd d pprpraacctiiiic c aacceelelaşşi sens: m

i – cei care au experienţe AAAmmmA bbeelele caaategggoorrrii de profeţogice şi cei care ştiu să papaararannonorrmmaaleee e saauu ppaarapsiholonomene – se încadrează „c„cciiititeaaaeascscăă““ s ssemmmnnee îîîîn diverse fenlt. Se mai foloseşte în acest susuuuub bb tetteermmmeennuuul ggenennneraal de oculeacă seseeeensnsn şşi ccuvvvânnntuull ddde oorigine gr ezoteric (tainic, mistic,c

nal inexplicabil pe care unii ininininininniniţiţiiţiaiiaiaticc), iiaiaarr coonnttrrror llul person

de Florin Lăiu

că prin excelență, Carte profetic

rpretată adeseori Biblia este inter

ile sale căpătând greșit, profeții

te sau atribuții de nuanțe fatalist

. Înțelese corect, sperietoare

i, mai mult decât profețiile Biblie

ul, îi pot oferi citi-a desluși viitoru

i perspective mai torului Bibliei și

upra prezentului.clare asu

iunie 2010

33

Atât cei care au experienţe autentice cu spiritele înşelătoare, cât şi cei care cred că pot

citi sau manipula elementele lumii sunt, de obicei, oameni sinceri, dar înşelaţi. Mulţi se complac în autoînşelare, refuză să vadă dincolo de simţuri şi păreri. Există însă şi o categorie de falşi profeţi care practică şarlatania, escrocheria religioasă. Sursa inspiraţiei lor nu este nici spiritismul, nici apariţiile neinvitate, nici magia, nici tenebrele psihicului, unde imaginaţia se confundă cu realitatea. Ea se găseşte la asfi nţitul conştiinţei morale. Aceşti experţi se folosesc de isteţimea lor, cu care-i înşală pe creduli. Se joacă de-a magia, ca manipulatori iluzionişti, care fac prestidigitaţie şi alte năzbâtii pen-tru gură-cască, iar ca profeţi sunt simpli născocitori de expe rienţe supranaturale,

dintre aceştia îl au (sau îl pretind) asupra lumii încon jurătoare este numit magie (vrăjitorie).

Un caz biblic interesant este acela al lui Balaam, un sirian folosit de Dumnezeu ca profet, silit să binecuvânteze poporul Israel, în ciuda faptului că, la nivel individual, decăzuse moral, prin corupţie. Magia pre-tinde că blestemul şi binecuvântarea sunt rostiri cu putere ascunsă care se împlinesc automat, inexplicabil, dacă ştii reţeta descân-tecului – gesturile şi cuvintele prestabilite. Chiar dacă nu credea în puterea blestemului magic, pentru că el Îl cunoştea pe adevăratul Dumnezeu, Balaam adoptase un soi de magie1 prin care spera să manipuleze voinţa divină. Astfel, serviciul divin al lui Balaam devenise o incan taţie magică, iar cazul său este o avertizare pentru toţi cei care promovează astăzi o liturgică vecină cu magia – albă, neagră sau albă-neagră.

Asemenea mistere sunt nu mite, în Sfânta Scrip-tură, „aşa-zisa gnoză“ („cunoaştere“), „fi losofi e deşartă, tradiţională, după elementele (stihiile) lumii.“2 Ele sunt adevărate minuni şi taine pentru cei care nu cunosc adevărul desco-perit în Biblie. Sub diferite forme, acestea au fost întotdeauna o plagă pentru religia revelată, atât pentru iudaism, cât şi pentru creştinism. De la Kabbala iudaică până la mistica discutabilă a unor tradiţii şi secte creştine, misticismul a creat în mintea multora confuzii între revelaţia divină şi celelalte surse.

Există şi falşi profeţi care sunt simple victime ale propriei credinţe, mai pre-cis ale ignoranţei şi autosugestiei. Nu puţini dintre aceştia trăiesc la limita imprecisă dintre normalitate şi psihia-trie. O imaginaţie mistică foarte activă, halucinaţii, o stare de permanentă excitaţie psihică şi exaltare „spirituală“, o gândire obsesivă, vise şi multe altele au creat „profeţi“. Aceştia nu se încadrează sub genericul ocult, ci sunt fenomene pur psihice.

Realitatea pe teren, în

istorie și în actualitate ne

învață că nu există granițe

precise între categoriile

falsului profetism. Falsul

și autenticul, ocultismul și

prostia, credința și șmeche-

ria se pot combina, în reali-

tate, în procente diverse.

„Îngerul apărându-i lui Balaam“, gravură de Gustave Doré

1. O combinație de

liturgică sacră

(jertfe legitime) și o

numerologie ocultă

– 7 altare, 7 viței, 7

berbeci (Numeri

23:1,4,14,29,30;

24:1)

2. 1 Timotei 6:20;

Coloseni 2:8

Traducerile ver-

setelor din acest

articol îi apar�in

autorului.

Atât cei care au experienţe autentice cu spiritele înşelătoare, cât şi cei care cred că pot

citi sau manipula elementele lumii sunt, de obicei, oameni sinceri, dar înşelaţi. Mulţi se complac în autoînşelare, refuză să vadă dincolo de simţuri şi păreri.Există însă şi o categorie de falşi profeţi care practică şarlatania, escrocheria religioasă. Sursa inspiraţiei lor nu este nici spiritismul, nici apariţiile neinvitate, nici magia, nici tenebrele psihicului, unde imaginaţia se confundă cu realitatea. Ea se găseşte la asfi nţitul conştiinţei morale. Aceşti experţi se folosesc de isteţimea lor, cu care-i înşală pe creduli. Se joacă de-a magia, ca manipulatori iluzionişti, care fac prestidigitaţie şi alte năzbâtii pen-tru gură-cască, iar ca profeţi sunt simpli născocitori de expe rienţe supranaturale,

dintre aceştia îl au (sau îl pretind) asupra lumii încon jurătoare este numit magie (vrăjitorie).

Un caz biblic interesant este acela al lui Balaam, un sirian folosit de Dumnezeu ca profet, silit să binecuvânteze poporul Israel, în ciuda faptului că, la nivel individual, decăzuse moral, prin corupţie. Magia pre-tinde că blestemul şi binecuvântarea sunt rostiri cu putere ascunsă care se împlinescautomat, inexplicabil, dacă ştii reţeta descân-tecului – gesturile şi cuvintele prestabilite. Chiar dacă nu credea în puterea blestemului magic, pentru că el Îl cunoştea pe adevăratul

p

Dumnezeu, Balaam adoptase un soi de magie1 prin care spera să manipuleze voinţadivină. Astfel, serviciul divin al lui Balaam devenise o incan taţie magică, iar cazul său este o avertizare pentru toţi cei care promovează astăzi o liturgică vecină cu magia –albă, neagră sau albă-neagră.

Asemenea mistere suntnu mite, în Sfânta Scrip-tură, „aşa-zisa gnoză“ („cunoaştere“), „fi losofi e deşartă, tradiţională, dupăelementele (stihiile) lumii.“2

Ele sunt adevărate minuni şi taine pentru cei care nu cunosc adevărul desco-perit în Biblie. Sub diferite forme, acestea au fost întotdeauna o plagă pentru religiarevelată, atât pentru iudaism, cât şi pentru creştinism. De la Kabbala iudaică până la mistica discutabilă a unortradiţii şi secte creştine, misticismul a creat în minteamultora confuzii între revelaţia divină şi celelalte surse.

Există şi falşi profeţi care sunt simple victime ale propriei credinţe, mai pre-cis ale ignoranţei şi autosugestiei. Nu puţini dintre aceştia trăiesc la limitaimprecisă dintre normalitate şi psihia-trie. O imaginaţie mistică foarte activă, halucinaţii, o stare de permanentă excitaţie psihică şi exaltare „spirituală“, o gândire obsesivă, vise şi multe altele au creat „profeţi“. Aceştia nu se încadreaee ză sub genericul ocult, ci sunt fenomemmmemeemmmmmene pur psihice.

Realitatea pe teren, în

istorie și înn actualitate ne

învață că nnu există granițe

precise înttre categoriile

falsului proofetism. Falsul

și autenticcul, ocultismul și

prostia, creedința și șmeche-

ria se pot combina, în reali-combina în reali-

tate, în procente diverse.

„Îngerul apărându-i lui Balaam“, gravură de Gustave Doré

1. O combinație de

liturgică sacră

(jertfe legitime) și o

numerologie ocultă

– 7 altare, 7 viței, 7

berbeci (Numeri

23:1,4,14,29,30;

24:1)

2. 1 Timotei 6:20;

Coloseni 2:8

Traducerile ver-

setelor din acest

articol îi apar�in

autorur lui.

Semnele timpului | Biblie

34

pe care le menţionează pentru a-şi spori creditul şi veniturile ilicite.

Deşi am feliat până acum câteva cate-gorii distincte, realitatea pe teren, în isto-rie şi în actualitate ne învaţă că nu există graniţe precise între categoriile falsului profetism. Falsul şi autenticul, ocultismul şi prostia, credinţa şi şmecheria se pot combina, în realitate, în procente diverse. Din acest motiv, pentru cel care este inte-resat să fugă de orice fals periculos, nu este sufi cient să verifi ce dacă experienţa pretinsului profet este autentică şi nein-ventată. Întrebarea este dacă această expe rienţă reprezintă o descoperire de la Dumnezeu sau vine din alte surse.

În cazul mamei Eva, nu conta dacă spiritul care a vorbit cu ea era însuşi Satan sau un drac mai mărunţel, un înger căzut mai demult sau mai recent, un şarpe prefăcut sau cineva prefăcut şarpe, dacă avea domiciliul în Rai sau în afara Raiului, dacă era o halucinaţie de vis sau de coşmar. Un singur lucru conta, şi anume că Dumnezeu Îşi desco-perise voinţa expresă, clară şi simplă, ca omul să nu se atingă de ceea ce nu-i aparţinea, chiar dacă ispititorul s-ar fi dat drept Dumnezeu Însuşi. Prin urmare, interesează mai puţin sursele exacte ale falşilor profeţi, întrucât mesajele lor, chiar atunci când par spirituale sau inofensive (până câştigă creditul şi dependenţa noastră!), poartă în ele primejdii de pier-zare veşnică. Dimpotrivă, cunoaşterea adevăraţilor profeţi, pe lângă certitudi-nile de care avem nevoie astăzi, ne aduce „un viitor şi o speranţă“ (Ieremia 29:11).

Biblia și viitorul

Deşi profeţia despre viitor este doar o parte, uneori mică, a mesajului profeţilor, în sensul popular al termenului, profeţia este anunţarea unor evenimente viitoare, ca predicţie. Acest aspect al descoperirii profetice este şi astăzi o dovadă incontes-tabilă a originii şi autorităţii divine a Bibliei.

Începând cu Moise, toți autorii Bibliei au fost profeți: „Toată Scriptura este divin inspirată...“ (2 Timotei 3:16). În sens popular, profetul, numit în trecut și proroc, este un prezicător, un vestitor al viitorului. Dar în realitate, profeția este darul supra-natural prin care Dumnezeu le vorbește oamenilor, în modul cel mai expresiv, cu privire la cunoașterea de Dumnezeu, calea mântuirii și datoria noastră față de El și față de semeni. Profetul este omul care vor-bește în numele lui Dumnezeu, ca trimis special al lui Dumnezeu.

Preotul care slujea la altar și învățătorul biseri-cesc ce explică Scriptura sunt, de asemenea, oa-meni ai lui Dumnezeu, dar profetul are o autoritate mai mare decât aceștia, deoarece sursa mesajului său este supranaturală. Unii dintre preoți au fost și profeți (Ieremia, Ezechiel, Zaharia etc.), unii dintre învățătorii Bisericii și dintre apostoli au fost și pro-feți, așa cum au fost toți autorii Noului Testament, dar nu orice episcop, pastor, învățător sau sfânt oa-recare a fost profet. Apostolul Pavel arată că darul de a fi profet este cel mai mare și este posibil ca toți apostolii să fi avut acest dar.

Profetul este mesagerul lui Dumnezeu care îi cheamă pe oameni înapoi la calea mântuirii și a as-cultării de Dumnezeu, descoperind adesea lucruri ascunse din prezent, din trecut și chiar din viitor. Prezicerea, profeția despre viitor, este doar o parte, uneori mică, a mesajului profeților. Au existat chiar mari profeți care nu au făcut nicio profeție despre viitor, de exemplu, Ilie și Ioan Botezătorul.

„Moise“, statuia lui Michelangelo din biserica San Pietro, Vincoli, Roma

pe care le menţionează pentru a-şi spori creditul şi veniturile ilicite.

Deşi am feliat până acum câteva cate-gorii distincte, realitatea pe teren, în isto-rie şi în actualitate ne învaţă că nu există graniţe precise între categoriile falsului profetism. Falsul şi autenticul, ocultismul şi prostia, credinţa şi şmecheria se pot combina, în realitate, în procente diverse. Din acest motiv, pentru cel care este inte-resat să fugă de orice fals periculos, nueste sufi cient să verifi ce dacă experienţa pretinsului profet este autentică şi nein-ventată. Întrebarea este dacă aceastăp p ş

expe rienţă reprezintă o descoperire de la Dumnezeu sau vine din alte surse.

În cazul mamei Eva, nu conta dacăspiritul care a vorbit cu ea era însuşiSatan sau un drac mai mărunţel, un înger căzut mai demult sau mai recent, un şarpe prefăcut sau cineva prefăcutşarpe, dacă avea domiciliul în Rai sau în afara Raiului, dacă era o halucinaţie de vis sau de coşmar. Un singur lucru conta, şi anume că Dumnezeu Îşi desco-

ş g

perise voinţa expresă, clară şi simplă, ca omul să nu se atingă de ceea ce nu-iaparţinea, chiar dacă ispititorul s-ar fi dat drept Dumnezeu Însuşi. Prin urmare, p ţ p

interesează mai puţin sursele exacte ale falşilor profeţi, întrucât mesajele lor, chiar atunci când par spirituale sau inofensive (până câştigă creditul şi dependenţa noastră!), poartă în ele primejdii de pier-zare veşnică. Dimpotrivă, cunoaşterea adevăraţilor profeţi, pe lângă certitudi-nile de care avem nevoie astăzi, ne aduce „un viitor şi o speranţă“ (Ieremia 29:11).

Biblia și viitorul

Deşi profeţia despre viitor este doar oparte, uneori mică, a mesajului profeţilor, în sensul popular al termenului, profeţiaeste anunţarea unor evenimente viitoare, ca predicţie. Acest aspect al descopeririiprofetice este şi astăzi o dovadă incontes-tabilă a originii şi autorităţii divine aBibliei.

Începând cu Moise, toți autorii Bibliei au fost u profeți: „Toată Scriptura este divin inspirată...“ at(2 Timotei 3:16). În sens popular, profetul, numit np ț p p

în trecut și proroc, este un prezicător, un vestitor al itviitorului. Dar în realitate, profeția este darul supra-unatural prin care Dumnezeu le vorbește oamenilor, enîn modul cel mai expresiv, cu privire la cunoașterea ștde Dumnezeu, calea mântuirii și datoria noastră față răde El și față de semeni. Profetul este omul care vor-ebește în numele lui Dumnezeu, ca trimis special al cilui Dumnezeu.

Preotul care slujea la altar și învățătorul biseri-bicesc ce explică Scriptura sunt, de asemenea, oa-a,meni ai lui Dumnezeu, dar profetul are o autoritate ormai mare decât aceștia, deoarece sursa mesajului asău este supranaturală. Unii dintre preoți au fost și foprofeți (Ieremia, Ezechiel, Zaharia etc.), unii dintre dînvățătorii Bisericii și dintre apostoli au fost și pro-i feți, așa cum au fost toți autorii Noului Testament, mdar nu orice episcop, pastor, învățător sau sfânt oa-ntrecare a fost profet. Apostolul Pavel arată că darul dde a fi profet este cel mai mare și este posibil ca toți caapostolii să fi avut acest dar.

Profetul este mesagerul lui Dumnezeu care îi acheamă pe oameni înapoi la calea mântuirii și a as-i acultării de Dumnezeu, descoperind adesea lucruri uascunse din prezent, din trecut și chiar din viitor. vPrezicerea, profeția despre viitor, este doar o parte, puneori mică, a mesajului profeților. Au existat chiar cmari profeți care nu au făcut nicio profeție despre eviitor, de exemplu, Ilie și Ioan Botezătorul.

„Moise“, statuia lui Michelangelo din biserica San Pietro, Vincoli, Roma

iunie 2010

35Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

în cazul unui calcul de probabilitate. Pe asemenea temeiuri se fac speculaţii fi nanciare şi politice. Toţi obişnuim să anticipăm viitorul, cu puterile noastre, unii fi ind mai „norocoşi“ pentru simplul fapt că sunt mai informaţi.

Îngerii rebeli sunt spirite inteligente şi informate, care pot face previziuni mult mai precise decât oamenii de ştiinţă. În plus, inteligenţele malefi ce ştiu că însăşi credinţa în asemenea „dezvăluiri“ poate determina uneori împlinirea „profeţiei“. Şocul psihologic al unei ştiri o poate transforma în profeţie. Când spiritul înşelător, care furase identitatea profetu-lui Samuel, i-a „dezvăluit“ regelui Saul, venit să-l consulte, că a doua zi va muri în război, nefericitul rege a devenit victima psihologică a diavolului care i se arătase vrăjitoarei. Având încredere în cu vin-tele lui Samuel, care întotdeauna se împliniseră, convingerea că era sortit să moară i-a slăbit toate energiile. Auzirea „profeţiei“ l-a doborât din picioare. Cum putea el să mai lupte? Demonul a împlinit profeţia prin simpla ei rostire.

Asemenea manipulări psihologice s-au practicat întotdeauna şi se practică şi astăzi. Dacă oameni cu autoritate vor să determine o criză, o pot produce

Cei mai mulţi profeţi au trăit înainte de Christos. Dintre aceştia, mulţi au rostit şi scris profeţii predic-tive pe termen mai scurt sau mai lung. În general, aceste profeţii se ocupă de soarta lui Israel şi a altor popoare până la Christos. Unele dintre acestea trec chiar din-colo, în era mesianică. Profeţii Noului Testament, în majoritate evrei, au prezis atât viitorul poporului evreu, cât şi pe cel al Bisericii, pe termen scurt, dar şi schiţe ale viitorului până la a doua venire a lui Christos şi chiar dincolo de aceasta.

O clasifi care simplă a profeţiilor despre viitor este necesară deoarece, la nivel popular, există confuzii mari. Se crede că o descriere a viitorului din partea unui profet adevărat al lui Dumnezeu nu poate eşua. Dar Biblia ne învaţă că, în principiu, profeţiile despre viitor sunt planuri sau promisiuni ale lui Dumnezeu, condiţionate, şi că aceste promisiuni, fi e că sunt opti-miste (binecuvântări, făgăduinţe bune), fi e pesimiste (ameninţări, blesteme), pot fi zădărnicite de atitudinea celor implicaţi (cf. Ieremia 18:7-10; Luca 7:30).

Totuşi, există multe predicţii biblice necondiţionate. Dumnezeu a făcut promisiuni condiţionate, dar în acelaşi timp, le-a dezvăluit profeţilor şi viitorul real, aşa cum doar El îl putea cunoaşte mai dinainte, din afara timpului.

Profeție sau ghicire?

Falşii profeţi pot „ghici“ uneori viitorul sau îl pot prevedea asemenea meteorologilor şi viitorologilor, ca

„Ilie hrănit de un înger“, pictură de Ferdinand Bol

„Moise cu cele 10 porunci“, pictură de Philippe de Champaigne

în cazul unui calcul de probabilitate. Pe asemenea temeiuri se fac speculaţii fi nanciare şi politice. Toţi obişnuim să anticipăm viitorul, cu puterile noastre,unii fi ind mai „norocoşi“ pentru simplul fapt că sunt mai informaţi.

Îngerii rebeli sunt spirite inteligente şi p ţp

informate, care pot face previziuni mult mai precise decât oamenii de ştiinţă. În

p p

plus, inteligenţele malefi ce ştiu că însăşicredinţa în asemenea „dezvăluiri“ poate determina uneori împlinirea „profeţiei“. Şocul psihologic al unei ştiri o poate transforma în profeţie. Când spiritul înşelător, care furase identitatea profetu-lui Samuel, i-a „dezvăluit“ regelui Saul, venit să-l consulte, că a doua zi va muri în război, nefericitul rege a devenit victima psihologică a diavolului care i se arătase vrăjitoarei. Având încredere în cu vin-tele lui Samuel, care întotdeauna se împliniseră, convingerea că era sortit sămoară i-a slăbit toate energiile. Auzirea„profeţiei“ l-a doborât din picioare.Cum putea el să mai lupte? Demonul a împlinit profeţia prin simpla ei rostire.

Asemenea manipulări psihologice s-au practicat întotdeauna şi se practicăşi astăzi. Dacă oameni cu autoritate vor să determine o criză, o pot produce

Cei mai mulţi profeţi au trăit înainte de Christos.Dintre aceştia, mulţi au rostit şi scris profeţii predic-tive pe termen mai scurt sau mai lung. În general, aceste

ş ţ ş p ţ p

profeţii se ocupă de soarta lui Israel şi a altor popoare până la Christos. Unele dintre acestea trec chiar din-colo, în era mesianică. Profeţii Noului Testament, înmajoritate evrei, au prezis atât viitorul poporului evreu, cât şi pe cel al Bisericii, pe termen scurt, dar şi schiţe ale viitorului până la a doua venire a lui Christos şi chiar dincolo de aceasta.

O clasifi care simplă a profeţiilor despre viitor este necesară deoarece, la nivel popular, există confuzii mari. Se crede că o descriere a viitorului din parteaunui profet adevărat al lui Dumnezeu nu poate eşua. Dar Biblia ne învaţă că, în principiu, profeţiile despre viitor sunt planuri sau promisiuni ale lui Dumnezeu, condiţionate, şi că aceste promisiuni, fi e că sunt opti-miste (binecuvântări, făgăduinţe bune), fi e pesimiste (ameninţări, blesteme), pot fi zădărnicite de atitudinea celor implicaţi (cf. Ieremia 18:7-10; Luca 7:30).

Totuşi, există multe predicţii biblice necondiţionate.Dumnezeu a făcut promisiuni condiţionate, dar în acelaşi timp, le-a dezvăluit profeţilor şi viitorul real, aşacum doar El îl putea cunoaşte mai dinainte, din afaratimpului.

Profeție sau ghicire?

Falşii profeţi pot „ghici“ uneori viitorul sau îl pot prevedea asemenea meteorologilor şi viitorologilor, ca

„Ilie hrănit de un înger“, pictură de Ferdinand Bol

„Moise cu cele 10 porunci“, picturăde Philippe de Champaigne

Semnele timpului | Biblie

36

făcută cu puţin timp înainte de cuceri-rea Canaanului de către evrei (c. 1405 î.Ch.). Ea prevedea că din Israel se va ridica o „stea“ sau un „sceptru“ (o dinas-tie regală), ceea ce s-a şi întâmplat după aproape patru secole. Regii evrei aveau să îngenuncheze pe moabiţi şi edomiţi şi să extermine pe amaleciţi, ceea ce s-a şi împlinit începând cu domniile lui Saul şi David (Deuteronomul 25:19; 1 Samuel 15). Asirienii, care erau slabi pe atunci, aveau să devină atât de puter-nici, după mult timp, încât aveau să se întindă mult spre sud şi să-i cucerească şi pe cheniţi chiar (tribul madia-nit al socrului lui Moise). Prezicerea s-a împlinit după 700 de ani de la rostirea ei, în timpul marilor cuceriri asiriene.

Dar miracolul profeţiei nu se opreşte aici. Dumnezeu anunţa mai departe, prin Balaam, că şi asirienii aveau să fi e îngenuncheaţi. De departe, din misterioasa ţară a kittimilor, urmau să vină pe corăbii noii cuceritori, care la rândul lor erau şi ei sortiţi pieirii. De pe mare au venit mai întâi grecii, la peste 1.000 de ani după previziunea lui Balaam (cf. 1 Macabei 1:1,2), şi în acelaşi fel au venit, mai târziu, romanii (cf. Daniel 11:30), al căror imperiu este demult apus.

Moise a prevăzut că Dumnezeu avea să-i lase pe israeliţi în mâinile duşmanilor, ca să fi e fl agelaţi cu războaie şi robie, cu ţara în paragină, vânaţi şi abandonați propriilor temeri (Leviticul 26:17-38).

Dar aceste previziuni, care s-au împlinit la literă prin deportările asiriene şi babiloniene din secolele VIII-VI î.Ch., nu reprezintă ultima profeţie a lui Moise. El mai spune că, în exil, evreii urmau să se pocăiască, iar Dum-nezeu avea să le înnoiască vechiul legământ şi să-i aducă în ţara demult părăsită (Leviticul 26:39-45). Profeţia s-a împlinit, în mare măsură, prin repatrierea evreilor

chiar prin anunţarea ei. Manipularea psihologică şi previziunea ştiinţifi că sunt moduri de descriere a viitorului care nu au în ele nimic miraculos.

Unii citesc versurile ermetice ale lui Nostradamus, magician şi astrolog francez din secolul al XVI-lea, căutând în ele sensuri actuale. După un eveni-ment important, fanii lui Nostradamus „descoperă“ imediat în stihurile lui încur-cate că Nostradamus prevăzuse faptul respectiv de multă vreme.

În acelaşi mod, unii „descoperă“ în literele ebraice ale Bibliei, ordonate prin metode cabalistice aplicate pe calculator, că de multă vreme se prevăzuse apariţia lui Hitler şi a lui Saddam Hussein, mani-pulând astfel Scriptura. În loc să citească mesajul Scripturilor, aceştia transformă textul ebraic într-un rebus, în care, cu totul întâmplător sau cu puţină isteţime, pot citi „viitorul“ devenit prezent între timp. Incomparabil mai interesante şi mai spectaculoase sunt profeţiile Bibliei.

Profeții biblice împlinite

Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos, Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul (Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de robia egipteană, Avraam a fost anunţat că urmaşii lui (evreii) vor fi robi într-o ţară străină, timp de 400 de ani, după care vor ieşi de acolo, nu pe fugă, ci „cu mari bogăţii“. Geneza (cap. 37-50) ne povesteşte cum au intrat israeliţii în Egipt (c. 1875 î.Ch.), iar Exodul (cap. 3-15) ne arată cum mai târziu au ajuns robii egiptenilor şi cum Dumnezeu, prin Moise, l-a eliberat pe Israel din robie, cu mari minuni, exact în ziua în care se împlineau 430 de ani de la intrarea în Egipt (Exodul 12:40-42), adică în anul 1445 î.Ch.3

O altă veche prezicere împlinită este profeţia lui Balaam (Numeri 24:15-24),

Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos,

Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul

(Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de

robia egipteană, Avraam a fost anunțat că

urmașii lui (evreii) vor fi robi într-o țară stră-

ină, timp de 400 de ani, după care vor ieși de

acolo, nu pe fugă, ci „cu mari bogății“.

3. Cronologia aceasta

(alcătuită de Edwin

Thiele) se sprijină

pe data întemeierii

Templului de către

regele Solomon

(968-928 î.Ch.), în

al patrulea an al

domniei lui, adică

în 965 î.Ch, care era

al 480-lea an de la

Exod (1 Regi 6:1).

făcută cu puţin timp înainte de cuceri-rea Canaanului de către evrei (c. 1405 î.Ch.). Ea prevedea că din Israel se varidica o „stea“ sau un „sceptru“ (o dinas-tie regală), ceea ce s-a şi întâmplat după aproape patru secole. Regii evrei aveau să îngenuncheze pe moabiţi şi edomiţi şi să extermine pe amaleciţi, ceea ce s-a şi împlinit începând cu domniile lui Saulşi David (Deuteronomul 25:19; 1 Samuel 15). Asirienii, care erau slabi pe atunci, aveau să devină atât de puter-nici, după mult timp, încât aveau să se întindă mult spre sud şi să-i cucerească şi pe cheniţi chiar (tribul madia-nit al socrului lui Moise). Prezicerea s-a împlinit după 700 de ani de la rostirea ei, în timpul marilor cuceriri asiriene.

Dar miracolul profeţiei nu se opreşte aici. Dumnezeu anunţa mai departe, prin Balaam, că şi asirienii aveau să fi e îngenuncheaţi. De departe, din misterioasa ţară a kittimilor, urmau să vină pe corăbii noii cuceritori, care la rândul lor erau şi ei sortiţi pieirii. De pe mare au venitmai întâi grecii, la peste 1.000 de ani după previziunea lui Balaam (cf. 1 Macabei 1:1,2), şi în acelaşi fel au venit, mai târziu, romanii (cf. Daniel 11:30), al căror imperiu este demult apus.

Moise a prevăzut că Dumnezeu avea să-i lase pe israeliţi în mâinile duşmanilor, ca să fi e fl agelaţi cu războaie şi robie, cu ţara în paragină, vânaţi şi abandonați propriilor temeri (Leviticul 26:17-38).

Dar aceste previziuni, care s-au împlinit la literă prin deportările asiriene şi babiloniene din secolele VIII-VI î.Ch., nu reprezintă ultima profeţie a lui Moise. El mai spune că, în exil, evreii urmau să se pocăiască, iar Dum-nezeu avea să le înnoiască vechiul legământ şi să-i aducă în ţara demult părăsită (Leviticul 26:39-45). Profeţia s-a împlinit, în mare măsură, prin repatrierea evreilor

chiar prin anunţarea ei. Manipularea psihologică şi previziunea ştiinţifi că sunt moduri de descriere a viitorului care nu au în ele nimic miraculos.

Unii citesc versurile ermetice ale lui Nostradamus, magician şi astrolog francez din secolul al XVI-lea, căutândîn ele sensuri actuale. După un eveni-ment important, fanii lui Nostradamus „descoperă“ imediat în stihurile lui încur-cate că Nostradamus prevăzuse faptul respectiv de multă vreme.

În acelaşi mod, unii „descoperă“ înp

literele ebraice ale Bibliei, ordonate prinmetode cabalistice aplicate pe calculator, că de multă vreme se prevăzuse apariţia lui Hitler şi a lui Saddam Hussein, mani-pulând astfel Scriptura. În loc să citească

ş

mesajul Scripturilor, aceştia transformă textul ebraic într-un rebus, în care, cu totul întâmplător sau cu puţină isteţime,pot citi „viitorul“ devenit prezent între timp. Incomparabil mai interesante şimai spectaculoase sunt profeţiile Bibliei.

Profeții biblice împlinite

Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos, Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul (Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de robia egipteană, Avraam a fost anunţat că urmaşii lui (evreii) vor fi robi într-o ţară străină, timp de 400 de ani, după care vor ieşi de acolo, nu pe fugă, ci „cu mari bogăţii“. Geneza (cap. 37-50) ne povesteşte cum au intrat israeliţii în Egipt (c. 1875 î.Ch.), iar Exodul (cap. 3-15) ne arată cum mai târziu au ajuns robii egiptenilor şi cum Dumnezeu, prin Moise, l-a eliberat pe Israel din robie, cu mari minuni, exact în ziua în care se împlineau 430 de ani de la intrarea în Egipt (Exodul 12:40-42), adică în anul 1445 î.Ch.3

O altă veche prezicere împlinită este profeţia lui Balaam (Numeri 24:15-24),

Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos,

Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul

(Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de

robia egipteană, Avraam a fost anunțat că

urmașii lui (evreii) vor fi robi într-o țară stră-

ină, timp de 400 de ani, după care vor ieși de

acolo, nu pe fugă, ci „cu mari bogății“.

3. Cronologia aceasta

(alcătuită de Edwin

Thiele) se sprijină

pe data întemeierii

Templului de către

regele Solomon

(968-928 î.Ch.), în

al patrulea an al

domniei lui, adică

în 965 î.Ch, care era

al 480-lea an de la

Exod (1 Regi 6:1).

iunie 2010

37Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

şi prin restaurarea din timpul marilor împăraţi persani, începând cu Cirus al II-lea, în secolele VI-V î.Ch.

Profeţia i-a fost repetată mai târziu unei noi generaţii de evrei (Deuteronomul 28) și frapează împlinirea ei punctuală pe toată durata istoriei evreilor. Aceste profeții sunt rostite sub forma unor binecuvântări și blesteme condiționate. S-au împlinit și unele, și celelalte la vremea potrivită. S-au moştenit adesea blestemele împreună cu binecuvântările – ca şi la celelalte popoare, dar mult mai pregnant, pe măsura responsabilităţii încredinţate.

Moise a prevăzut că Israel avea să se distingă prin mari binecuvântări climaterice, materiale, trupeşti, socia le, politice, militare. Avea să ajungă atât de bogat, încât să-i împrumute pe mulţi şi să fi e totdeauna în frun te (Deuteronomul 28:12,13). Cum asemenea binecuvântări s-au împlinit cu ei chiar şi în exil, până în zilele noastre, probabil faptul dovedeşte că evreii nu au fost total neascultători, aşa cum îi zugrăvesc de obicei creştinii. Dar acelaşi Israel a fost ameninţat de Moise cu blesteme teribile, care ocupă în Biblie de trei ori mai mult spaţiu textual decât binecuvântările.

Profetul repetă ameninţarea exilului (Deuteronomul 28:36), în care Israel avea să fi e dispreţuit printre nea-muri (v. 37). Un popor de departe, „de la capătul pămân -tului“, cu limbă neînţeleasă şi feţe nemiloase, avea să vină „în zbor de vultur“ (v. 49-50), să asedieze toate cetăţile evreieşti, până îi va aduce pe locuitori într-o stare de mizerie şi dezumanizare, descrisă cu lux de amănunte oribile (v. 52-57). Să se fi referit, oare, pro-fetul, în mod exclusiv la captivitatea asiro-babiloniană? Sau a prevăzut, cumva, şi lovitura „de graţie“ pe care aveau s-o dea legiunile romane, venind sub semnul acvilei, în repetate expediţii de pedepsire, ca acelea de sub împăraţii Titus (70 d.Ch.) şi Hadrian (135 d.Ch.)?

Moise a prevăzut apoi diminuarea populaţiei isra-elite (v. 62), a descris deportările (v. 63-67), cu atâtea secole înainte. Scenele de coşmar ale profeţiei culminează cu precizarea că israeliţii neascultători aveau să se întoarcă în Egipt, de unde fuseseră scoşi. Vor ajunge dispuşi să se vândă sclavi egiptenilor, şi nimeni nu-i va cumpăra (v. 68). Aici Moise nu mai prevede o pocăinţă explicită a poporului. Anumiţi

interpreţi prevăd o ultimă restaurare a iudeilor în ţara lui Israel, pe temeiul profeţiei lui Pavel (Romani 11). Să fi e şi aceasta o împlinire a celor prevăzute de Moise?

Dacă nu toate detaliile profeţiei se po -tri vesc cu realitatea istorică sau actuală, să ne amintim totuşi că este o profeţie condiţionată. Blestemele ocupă aici mai mult spaţiu decât binecuvântările, iar istoria dovedeşte că acestea s-au împlinit mai frecvent, ceea ce arată că, de cele mai multe ori, poporul ales nu a ascultat.

Israel nu este însă singurul neam păcă tos. Karl Barth a văzut în Israel o oglindă a ceea ce înseamnă a fi ales de Dumnezeu, dar şi judecat de Dumnezeu. Antisemitismul, ostilitatea clasică a „gen-tililor“, vine tocmai din această privire în oglindă. Ce au prevăzut apostolii în drep-tul celor care, prin Christos, au devenit noul popor ales? Răspunsul îl găsim con-centrat în Romani 11:11-22 şi, aseme-nea promisiunilor şi ameninţărilor lui Moise, prezintă două opţiuni, pentru că adevăratul viitor este totdeauna acela pe care ni-l alegem în prezent.

Rezumând, profetismul de origine divină stă la temelia autorităţii Bibliei şi îi conferă credibilitate prin multiple dovezi. Biblia se ocupă de tainele trecutului şi ale prezentului, şi nu doar de viitor. Biblia respinge falsul profetism şi depăşeşte incomparabil previziunile ştiinţifi ce. Ea descrie viitorul sub forma unor promi-siuni sau ameninţări condiţionate veri-fi cabile. Totodată, schiţează viitorul sub forma unor predicţii necondiţionate, care sunt de asemenea verifi cabile, deşi scrise într-un limbaj mai acoperit – ase me nea pildelor lui Iisus, rostite doar pentru cei care au „urechi de auzit“ (Luca 8:10).

şi prinn restaurarea din timpul marilor împăraţi persani, începând cu Cirus al II-lea, în secolele VI-V î.Ch.

Proofeţia i-a fost repetată mai târziu unei noi generaţii de evrrei (Deuteronomul 28) și frapează împlinirea ei puncttuală pe toată durata istoriei evreilor. Aceste profeții sunt rrostite sub forma unor binecuvântări și blesteme condiiționate. S-au împlinit și unele, și celelalte la vremea potrivvită. S-au moştenit adesea blestemele împreună cu binecuuvântările – ca şi la celelalte popoare, dar mult mai pregnnant, pe măsura responsabilităţii încredinţate.

Mooise a prevăzut că Israel avea să se distingă prinmari bbinecuvântări climaterice, materiale, trupeşti, socia lle, politice, militare. Avea să ajungă atât de bogat, încât să-i împrumute pe mulţi şi să fi e totdeauna în frun tee (Deuteronomul 28:12,13). Cum asemeneabinecuvântări s-au împlinit cu ei chiar şi în exil, până înzilele noastre, probabil faptul dovedeşte că evreii nu au fost tootal neascultători, aşa cum îi zugrăvesc de obicei creştiinii. Dar acelaşi Israel a fost ameninţat de Moise cu bleesteme teribile, care ocupă în Biblie de trei ori mai mult spaţiu textual decât binecuvântările.

Proofetul repetă ameninţarea exilului (Deuteronomul 28:366), în care Israel avea să fi e dispreţuit printre nea-muri (v. 37). Un popor de departe, „de la capătul pămân -tului““, cu limbă neînţeleasă şi feţe nemiloase, avea să vină „„în zbor de vultur“ (v. 49-50), să asedieze toate cetăţiile evreieşti, până îi va aduce pe locuitori într-ostare de mizerie şi dezumanizare, descrisă cu lux de amănnunte oribile (v. 52-57). Să se fi referit, oare, pro-fetul, în mod exclusiv la captivitatea asiro-babiloniană? Sau aa prevăzut, cumva, şi lovitura „de graţie“ pe care aveauu s-o dea legiunile romane, venind sub semnulacvileei, în repetate expediţii de pedepsire, ca acelea de sub îmmpăraţii Titus (70 d.Ch.) şi Hadrian (135 d.Ch.)?

Mooise a prevăzut apoi diminuarea populaţiei isra-elite ((v. 62), a descris deportările (v. 63-67), cuatâteaa secole înainte. Scenele de coşmar ale profeţiei culmiinează cu precizarea că israeliţii neascultători aveauu să se întoarcă în Egipt, de unde fuseseră scoşi. Vor aajunge dispuşi să se vândă sclavi egiptenilor, şi nimenni nu-i va cumpăra (v. 68). Aici Moise nu mai preveede o pocăinţă explicită a poporului. Anumiţi

inntteterpprrereţiţi pp rerevăvăăv d dd d oo uluulttititimmămăă rrrresesesee tatatt urururararararee e a iiiuudeeiililorr îînn ţaarraraara luiui IIssrraaeell,l, ppppeee ee tetememememeeiuiiuiuiiuull l prroofeţţieiei lluui i PaaaP vvevel l ((RRRoomommomannni i i ii 11111 ).). SSSSSă ă ă fi fi fi fi eee e ee şişişiii accceeeasttaa o o îmîmmpplliininirire e a a cceccec lol r r prppprprprevevăzăzăzzzzzututtutu e eee dedddddedde MMMooisee??

DDDaD căcăă nnu u tooatateee e dedetataaliliiiiiilille e e prpprofofofoofeţeeţeţţeţieieiei iii iii sesesse ppp pppoo oo-tri i vvevevev scc c cuuu rereallitittittatata eaaaa i i ii issts orrricciccică ă ă ssaauu aaacacctutuuttualallă,ă,ă,ă,, să nnee eee amma ininnintitit m mm totootototuut şişişii cc ăă ă esesesteteteteeee o oo o ppp pproorororofefefefefefeţiţiţiiţţţiţţ ee eecondiţţioioioioonanan tătăt . BlBlBlB esesese tetetetememememeeemmm lellelelelele o oo o oo oocuuucuuucucccupăăpppăppăpăpăpppp aa a aa aiciicicicicici iiiiiii mamamamammmammm iiiiiii iiiimult spaţiţiu u dedecââcât bibibib nenenecucuucuc vââvâvâv nttntntntărărărărărillilililililiile,eeee,e,,, iiiii iarararararaaa istoria dovedeştşte e căcă a aceceststeaea sss-a-auu îmîmîm lpllplplp inininininiitititititi mai frecvent, ceeaa c ce e ararată că, dede c cellele ee mamamm i imulte ori, poporulul a aleles s nun a ascultat..

Israel nu este îînsnsă ăă sisingn uru ul neam mpăcă toss. . KaKa lrlrl BBBB Barararar hhtht aa v vvvăzăzăzăzutu în IsIsIsrararaelelelell o oo o ooo oglinddăă a ceceeaa c cce e îîînînses amamnănă aa fififi alallesesess dd d dd deeee e eDumnezezeu, daad rr r şişi j jududecat de DuDuDuumnmnm ezezezezeueueueeu. . .Antisemiititismmullulu , , , , osostit litaatetea a clclaasicciccăă ăăă a aa a „g„g„g„g„g„ggeenenenn--tililor“, vinne tococcmmmamai din n aceaeastă ă prrp iviviivi iriririrrre ee eee înnn oglindă. CCe e auuu p p rererevăzuz tt apaposostotolliliiiiiiii ii ii îînînînîînîînn dd dddrerreeepp-p-p-tul celor caarer , pprprp iniin CCCChrhrhrhrisisisisistototototoossss,ss,s,s,,,, aa a aaauuu uu uu u deddededededeeveveveveninininiiitt t t tnoul popor aaleeleel s?s?ss RRăăsăsă ppuuuunsnnn ululll î îî îll ll l găgăgăăsissimm m mm cocon-n-n-centrat în R RRRRomomomommaannniii 111111:1:1111-11 2222222 ş ş şşi,i,i,i, a aaasesemmememm -nea a prpromomomissisiiuiuuuiuiuunininin llloorr şişi a aamem niniinţnnţnţnţărăăărrrilililillororr ll luiu MMoisse,, prezizizizizizzinntn ă dodouăuăă o opţiuiuuunnininin , , pepentnttrurur ccă ăaddevvăăraatul vvvvvvviiiitor esestete t ttootdeeeeeauauauaunanannn a ceceelalala p pppe ecaaree n ni-i-l alleegegegege em îîn n pprprezezezennnt.t.t.t.t.t

ReRezuumâmââânnndnnn , prproofofetettisismumuuuulll l lll dde ooorririgigiginenenne diiviinăăn sstătă lll llla temmemelilia a auua tototootoorir tăţiţiii ii BBiiblblb ieiei i i i i şişişişişişi î î îî î îîii i iiicoonfnferrrăă ă crcrrreeedee ibililititi atate e prprinininnnnn mululultitiplple e dodood veveveveveveezizizizizzi. ...Biiiblblbliia sse e occo upuppăăăăăă ăă dededdededdd t tttt iaiaaiaiaiaia neneennelellelellele tt tt reerereerererecucucucuuuucutuututututututtutulululululuii iii şişişişişişşş a a aaaallelel prreezzenntutuluuuui,i şşi nnuu d ddddoooao r rrr dededededededde viiiiiiitototototoot r.r.rr.r.r. B BBBibibibibibibllilllililill a a aareessppinnggee ffalaalsuul ll prprrp ofofofffofeteete ism mm şiişişişişi d ddd ddepppeppăşăşăşăşăşeşeşeşeeşeşteteteee innccooc mpmppaarrabababill pprerereviviviv ziziziziunununnnnnunu ilililililililillilleeeee ee ştştştşttşttş iiiiiiiiiiiiiiiinţnţnţţţnţţnţnţţnţnţnnţnţţţţiifiifiifiififiifiifiiifiiiiifii c cccc ce.e.e.e. EE EEE Ea aaadedeesscscriie vviiititttoorrulull ss ssuuububbb f fffforrorrmamaammmamm uuu uuuunononononononor rr prprprprpppp omomommmmmoo i-i-siiuuunni sasauu amamammamenenninininţăţăţăăţăririririr c cononoonnnndidididiidididiţiţiţiţţţţiţiononononononataatatataate e e vevevevveveeririririr ---fi ficcacaabbiilele.. . TToToToTotttotoodadadatătătătăătă, ,,, , , scsccsccs hihihihiţeţeţeţeţţeţţeţeţ azazazaaazazază ăăă ă viviviviviviviviviviv itititiititittii ororororororululululululuululululull s s s ss ss s sssssububububububbubbubububuuububbubbbu foformrmma ununororrror p p preredidididid cţcţcţcţţţţiiiiiiii n n n n necececeecececcoonnononononononnnnnndididdidididiididd ţiţiţiţiiţţioonnataaatatattte,e,e,e,e,,, cccc cc cc ccccararraararararaaara eeeee ee eeesuuuntntntn dd de ee e asasassememememememeneneennne eaeaeaaeaeeaea v v vvvv erererererifififififiififi ccaababililillle,e,e,e,e,e,e,e,, d ddd d dd d d dddeşeşeşeşeşşii iiii i i scscscscscscsccririririrriiririseseseseeeseseses înntrtrtrtr-u-u- n nn n lililililimmbmbbajajj m mmmmmmaiaiaiaiaiaiaaaa aaaaaa aaaacocococococococooopepepepepeppppepepepp ririririiririr t ttttttt – – – –– asasasasasasa eeee eeeeee eememmmememeemmmemem n nnn neaeaeaeaeaa piiildldldl elororr ll lluiiuiuii I I I Iisisiissuusususs,, , , rorororrorostststtsss itittititttitteeeee ee eee dodododoooodoararararararar p p p pppenenenennentrtrtrttrtrru u uuuuuuu cececececececceeeii iiiiii icaaarerere aau u „u„u„u„urererer chchchi i i ddedededee a aaaaaauzuzuzuzzititittitt“ ““ “ (L(L(L(LLLLLLLucucucucca a a a aaaaa 8:8:888:8:8::8:101101010101100)).).))).).).)

Semnele timpului | Biblie

38

Aceste profeții sunt rostite sub forma unor

binecuvântări și blesteme condiționate.

Frapează împlinirea și a unora, și a celorlalte

în mod punctual, la vremea potrivită, dar

și de-a lungul istoriei, în mod separat.

Aceste profeții sunt rostite sub forma unor

binecuvântări și blesteme condiționate.

Frapează împlinirea și a unora, și a celorlalte

în mod punctual, la vremea potrivită, dar

și de-a lungul istoriei, în mod separat.

iunie 2010

39Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

Semnele timpului | Social

40

 Sânge nu va mai exista doar în oraşele noastre (din Caucaz)“, avertiza liderul cecen Doku Umarov, conducător al autointitulatului Emirat Caucazian, care a revendicat

atentatele de la metroul din Moscova. Un an însângerat pentru Rusia a fost şi 2004, când, pe lângă asediul şcolii din Beslan, „văduvele negre“ au aruncat în aer două avioane decolate de pe aeroportul mosco-vit şi au detonat două bombe la metroul din capitala rusească. Femeile-kamikaze, văduvele combatanţilor ucişi, sunt o marcă a militanţilor ceceni, este de părere Will Geddes, expert în contraterorism. Tinerele care, pe 29 martie 2010, şi-au dat viaţa pentru a ucide aveau 28, respec-tiv 17 ani. Prima era profesoară de infor-matică şi a fost identifi cată de părinţii ddddde Elena Dobrescu

Pe 29 martie 2010, două tinere

femei din Dagestan, văduve ale

unor rebeli ceceni, s-au aruncat

în aer la metroul din Moscova,

provocând moartea a cel puțin

38 de oameni și rănirea altor 60.

Atentatele au fost revendicate de

gruparea liderului cecen Doku

Umarov, care, la începutul anului

2010, declara că atentatele de

acest gen se vor înmulți în marile

orașe rusești, Moscova și

St. Petersburg.

Garnitura metroului moscovit afectată de deflagra�ie

Rănit în urma evenimentelor de la metrou

iunie 2010

41

cu combustibil sufi cient doar pentru o singură călătorie fără întoarcere, şi nici măcar nu erau instruiţi pen-tru aterizare.“1 După cel de-al Doilea Război Mondial, semantica termenului „kamikaze“ a fost extinsă, vizând orice persoană ce renunţă benevol la viaţa sa într-un atentat sinucigaş, indiferent dacă este vorba despre un atentat individual sau de unul pus la cale de grupări sau organizaţii teroriste.

Începând cu anii 1980, apar în Liban primele manifestări ale terorismului modern, urmate de cazu-rile în care a fost impli cată gruparea Tamil Tigers (iulie 1990) și de atentatele din Israel (1994), Golful Persic (1995), Turcia (1996), Cecenia (2000) şi SUA (2001). În ultimele trei decenii (până în 2003), în întreaga lume au avut loc 315 atacuri sinucigaşe.2

Anul acesta, în data de 30 ianuarie, a avut loc la Bagdad un atentat în care un singur sinucigaş cu bombă a curmat viaţa a 46 de oameni, rănind alţi 122.

ei, cărora nu le venea să creadă că fi ica lor fusese teroristă, iar cea de-a doua era văduva unui tânăr rebel, ucis în decem-brie 2009.

Origini ale atentatelor de tip kamikaze

La origini, „kamikaze“ a fost termenul folosit pentru a-i desemna pe piloţii japo-nezi care, în timpul celui de-al Doilea Răz boi Mondial, în luptele pentru con-trolul Pacifi cului, aveau misiunea să scu-funde cu preţul propriei vieţi navele de răz boi inamice. A fost o strategie adopta-tă de armata japoneză la limita disperă rii, în faţa unei fl ote americane care le redu-cea japonezilor speranţele de dominare a Pacifi cului. Au fost recrutaţi voluntari, bărbaţi tineri care erau antrenaţi să lupte şi să moară. „Adesea, aceştia erau trimişi

1. „Incredibila supra-

viețuire a unui

Kamikaze“, www.

descopera.ro,

12 februarie 2007

2. Teoria relații-

lor internaționale,

http://www.scribd.

com

Ruinele �colii din Beslan

Flori în amintirea victimelor

Semnele timpului | Social

42

cu precădere în Orient, şi este alimentată de concepţiile religioase populare, dar şi de mass-media. În realitate, nici chiar autorităţile religioase nu pot şi nu au dreptul să spună dacă un gest sacrifi -cial este mântuitor sau nu, care om va fi prezent în ceruri şi care nu.

Între legitimitate și damnare

Legitimizarea sinuciderii ca marti-raj, în numele unei cauze naţionaliste sau religioase, poate fi făcută şi prin inter-mediul unei retorici speciale. Un exem-plu este dat de Tariq Ramadan, expert în islam de origine arabă şi militant pentru integrismul universal, care afi rmă că „în

islam, războiul împotriva necredincioşilor este un imperativ divin, pentru că această religie se adresează tuturor oamenilor şi trebuie adoptată, de bunăvoie sau cu forţa. (…) Celelalte religii nu se adresează oamenilor în totalitatea lor, motiv pen-tru care nu este necesară impunerea datoriei de a duce un război împotriva necredincioşilor. Aceste religii se luptă doar pentru propria lor apărare.“3

O altă opţiune interpretativă este ilustrată de jurnaliştii şi de oamenii de cultură occidentali care analizează ges-turile sinucigaşe dintr-o perspectivă pur emoţională. Adesea, comentariile aces-tora nu lasă să se vadă limpede dacă ges-tul sinucigaş este apreciat sau condam-nat. Rob Rieman recenza, în cartea Nobleţea spiritului, o sumă de astfel de

La începutul lunii martie, în Irak, s-a produs un triplu atentat, soldat cu moartea a 29 de persoane. Estul Pakistanului a fost, de asemenea, lovit de o acţiune similară, tot în martie 2010. Sunt puţine exemple dintr-un lung şir de atentate sinucigaşe, al căror impact mediatic s-a diminuat din pricina frecvenţei crescute a prezentării lor pe canalele media.

Sinucidere sau martiraj?

Gestul sinuciderii în numele unei cauze sau idei a fost îmbrăcat în diverse semnifi caţii. Mulţi au încununat cu lauri o astfel de moarte. Alţii i-au înfi erat pe sinucigaşi ca terorişti şi criminali. Atentatorii sinucigaşi, potri-vit specialiştilor, sunt determinaţi fi e de motivaţii per-sonale, fi e de motivaţii care se pot suprapune cu acelea ale grupului care i-a instruit: dorinţă de a transmite un mesaj, răzbunare şi pedepsire, fanatism religios, submi-

nare a autorităţii de stat, luptă pentru eliberare, emanci-pare sau obţinerea puterii politice.

„În optica lumii fundamentaliste islamice, cei care iau parte într-un mod direct la atentatele teroriste sunt con-sideraţi martiri, nu sinucigaşi,“ afi rma, într-un interviu din 2003, Massimo Intovigne, director al Centrului de Studiu asupra Noii Religii, autor al multor cărţi despre mişcarea Hamas. „Hamas afi rmă că sunt mai mulţi ti neri palestinieni de sex masculin care solicită să devină martiri decât ar putea primi organizaţia,“ conchidea Intovigne. În diferite regiuni şi culturi ale lumii, în con-textul unor confl icte (para)militare prelungite, indivizii sunt puşi frecvent în faţa martirajului instituţionalizat sub forma acestor atentate sinucigaşe. Atentatorii

kamikaze sau văduvele negre sunt consideraţi martiri, cel puţin de aceia în al căror nume se sacrifi că.

Ideea că martirajul sanctifi că este prezentă şi în lumea occidentală, dar

„În islam, războiul împotriva necredincioșilor este un imperativ

divin, pentru că această religie se adresează tuturor oamenilor și

trebuie adoptată, de bunăvoie sau cu forța. (…) Celelalte religii nu

se adresează oamenilor în totalitatea lor, motiv pentru care nu este

necesară impunerea datoriei de a duce un război împotriva necre-

dincioșilor. Aceste religii se luptă doar pentru propria lor apărare.“

Tariq Ramadan, expert în islam

3. Tariq Ramadan,

Western Muslims

and the Future of

Islam, New York,

Oxford University

Press, 2004, p. 26

iunie 2010

43Ofrandă pe altarul minciunii

nivelul lor, fi e al puterii de cumpărare fi e de educaţie, este superior mediei palestinienilor. Mai mult, o parte din terorişti alcătuiau cea mai înaltă bur-ghezie. Ideologia, sau mai bine religia este cea care îi impulsionează, şi nu doar disperarea.“6

În cazul acţiunilor sinucigaşe ale văduvelor negre, este foarte greu de pre-cizat în ce măsură contează disperarea şi în ce măsură contează îndoctrinarea. Există mărturii care evocă şi alte motive care duc la săvârşirea gesturilor sinuci-gaşe, precum încercarea de a scăpa de plata unor datorii.

Un raport privind securitatea umană, intitulat „Război şi pace în secolul al XXI-lea“, afi rmă că „terorismului nu trebuie să i se permită a-şi găsi pre-texte pentru acţiunile sale. (...) Terorismul se bazează pe negarea umanităţii victimelor sale.“7 Pe de o parte, liderii politici ar putea contribui la sublinierea inacceptabilităţii atacurilor teroriste, indiferent de cau-zele care le-au determinat, dacă s-ar asigura că vocea tuturor celor afectaţi de pe urma atentatelor este luată în seamă. Pe de altă parte, politicile educaţionale ar tre-bui să vizeze implementarea unui mod de gândire care să privească atacul terorist ca pe un atentat la demni-tatea fi inţei umane şi la dreptul la viaţă, atât al ţintelor,

cât şi al sinucigaşului. Sacrifi ciul rămâne în acest caz un gest fără autoritate morală, devenind redundant,

inutil, situându-se incomparabil mai prejos faţă de sacrifi ciul părintelui care luptă zi de zi pentru a

asigura existenţa familiei sale.Creştinismul încurajează sacrifi ciul de sine,

înţelegând prin acesta nu autodetonări în spaţii publice pentru a face cât

mai multe victime, ci o renunţare la dorinţele egoiste, la ambiţiile efemere şi

la nepăsarea faţă de semeni. Un astfel de sacrifi ciu înseamnă respect faţă de viaţa umană şi un efort conştient şi bine-venit

pentru promovarea valorilor autentice.

poziţii.4 De pildă, dramaturgul italian Dario Fo, referindu-se la atentatele tero-riste din 11 septembrie 2001, aprecia că „această violenţă este fi ica legitimă a cul-turii foamei şi a exploatării inumane,“ iar scriitorul Norman Mailer nota că „tot ce e rău în America a culminat cu înălţarea unui asemenea turn al lui Babel, care în cele din urmă trebuia să fi e distrus. (…) Atentatul trebuie văzut ca o critică, iar o adevărată ţară mare trebuie să suporte critica.“

Contrar percepţiilor de mai sus, actele de terorism sunt în realitate „opera unor bărbaţi cu o condiţie materială bună, educaţi, îndoctrinaţi cu o ideolo gie iden-tică idealului teocratic medieval. Viziu-nea talibanilor – secta din care au fost recrutaţi teroriştii – asupra lumii este una totalitară, fascistă, de data aceasta purtând chipul islamului. (…) Nu este tolerată nicio libertate. Nu există decât supunere oarbă faţă de atotputernicii lideri religioşi, care, conform ideolo-giei lor, trebuie să purifi ce lumea de tot ce poate duce la pierzanie sufl etul adevărat.5“ Rob Rieman nu scuză nimic din ceea ce înseamnă aten-tat terorist. În ceea ce priveşte profi lul tero-ristului, Massimo Introvigne face un por-tret asemănător mem-brilor mişcării Hamas: „Poate fi neplăcut să spui că teroris-tul sinucigaş din mişcarea Hamas este impulsionat de religie. Dar este aşa. A-i considera doar manipulaţi sau per-soane care ascund motive economice este o greşeală. O analiză a profi lului socio-eco-nomic al acelora care au ales martiriul ne spune că

Ofrandă pe altaru

sssăsăsăăsă pp pp priririririr vevevevev asasasasascăcăcăcăă a a atatatatatacucucucuc l l l teteteteet rorroroooriririr ststtsttst c ccca a aa pepepepepep uu uuun n nnn atatatattenenenenenentatatatatat tt ttattatatatat teteteteteteaaa a fifi fifi fififiinininini ţeţeţeţeţei i i ii umumummumanananananee ee şişişişişşi ll lllaaa a a drdrdrdrdrddrrdrepepepepepeptututuuutull l l lalalalaal v v vvviaiaiaiaţăţăţăţăă, ,, , tatatatttâtâtât

câcâcâcâcâcât t t ttt şiişişişiş a a aaal l llll sisisisinunununuciicicigagagagagaag şuşuşuuşşuş lulululuui.ii.i.i S SS SSSacacacacaccaacririririr fi fi fi fificiciciciiciulululul r r r rămămămămămânânânânânânâne ee ee înînînînnuununuununuun g g ggesesesese t tt t făfăfăfăfărărărărără a a aaututututu orororrorititititiitatatatate eee e momomomorarararalălălălălllălălă, , ,, ,, dedededdededeeveveveveveveveveeenininininiin ndndndndndndnd

inininininininnutututututututilililililililll,, , , ,, sisisisisisisitutututttutuuuânânânânânândududududududududu-s-s-s----sse ee e e ee inininininininincocococococc mpmpmpmpppmppararararara ababababbbbabilililililililililiiil m m m mm mmaiaiaiaiaaia p p pp pppsasasasasasasasacrcrcrcrcrcc ifiifiifiififiifiifiififi ccccccciuiiuiuiuiuiiuiui l lllll păpăpăpăpăpăpăririririririintntntntnttnteleleleleleleluiuiuiuiuui cc c ccccararararraaa eeee eee e lululululululuuuptptptptptppp ă ăăă ăăă ă zizizizzizizizii ddd ddde ee eee zzzzzz

asasasasasasigigigigigigggururururura aaaa exexexexexxxxisisisisisii tetetetetetetenţnţnţnţnţnţnţnţnţa a aa aa a fafafafafafamimimimimimimiililililililililieieieieieieiiei s s s s s ss salalalalalallale.e.ee.e.e.e.eeCrCrCrCrCreşeeşeşeşeşeeşştititiitiiniinininininiin smsmsmsmsms ululululululull î îî îîîncncncncncncurururururrrrurajajajajajjeaeaeaeaaeeazăzăzăzăzăzăzăză s s ss ssssacacaacaacacririririririfi fi fi fififificicicicicic

înînînînînnnţeţeţeţeţeeleleeleleleegâgâgâgâgâgâgâg ndndndndndndndd p p p p pppririririrriririnn nn nn n acacacacacacacacceseseseeeesee tataatat n nnnnnu u u uu uu auauauauauauuauaa ttotototott dedededededeed tototototottospspspspspspspspspaţaţaţaţţaţaţaţaţiiiiiiiiiiiiiii p pp ppubububububuububublillililililiicececeececeece p p p pp enenenennntrtrtrtrtrtt

mamamamamamaiii iii mumumumumumumuum ltlttltlte e e ee vvvvvccicicicciciicic ooooo ooo r r rr r rrrrrenennnnenenennene uuuuuuudododdododdododododododod riririririiririiinţnţnţnţnnţnnnnnnn elelelelamamamamamamambibibibibibb ţiţiţiţiţiţiiililiiii

lalalalalala n n nnnn nnnnepepepepepeppppăsăsăsăsăsăsăssaaaaaseseseeseeseseeseeememememememememememememeeninininininininininiinn . . . . UUUUUUUUUUUUUUssasasasasasassasass crcrcrcrcrcrccrcrcrcrrifiifiifiifiifiifiifiifiifiififiifiifiifii cccc ccccciuiuiiuiuiuiiuiuiuiuuurerererereereerererereeespspspspspspspspspspspecececeeeeceeeceecee t tt ttttt fafafafafafffaffumumumumumuumummuummmananananananananannananananannă ăă ă ăă şişişişiişişicoccococooooonşnşnşşşnşnşnşn titititiitittieneneenenentttt

pepepepepepepeppp ntntnntnttttrururururuuuuu p pp pp ppprororororrrvavavaavavavvavvaaalolololoololooriririririilololollolor r r rr auauauauauauauuuau

555 RoRoRoRob bbb RiRRiRiRiiememememememmananananananana nnnn n n nnnu u u uuuu scscscscscs uzuzuzuzuzuzză ăăă ăă ninininininin mimimm c c cccce e e e înînînînseseses aamamammamnănănănănănăn a a a aaateteeten-n-n-n-n-nstststt. ÎnÎnÎnÎn c c c ceeeeeeeeeeaa a aaa cececcecece

pppppprororofi fi fi filulululuull l tetetetet rorororororro-----MaMaMMaaassssssssimimimimimoo o o nenenee ff f facacacacace ee e ununununu pp p pororororor-----

ăăăănănănănănănăttotototor rrrr memememmem-m-m-mşşşşşcăcăcăcăăririririr ii ii HaHaHaHH mamamam s: neneplplplpllăcăcăcăcutututt

ăă tttterererorisis--gagagagaşş ş ş ş dididinn n HHHHHamamamaamasasasas

ulululsisisisiononononatatatat dd d de e e eearar eee estststte e e e aşaşaşa.a.a.a. ddderererera a a a dododod ararrar aaţiţii sssauauauau pp p ppereere --ee aaaascscscunuunu dd d dd

coooonononon mimiimim ceceeeece e e eeestststsste eeeeăăă. . . O O O ananannanalalllalalizizizzi ă ă ă ăăuiuiuiuiui ss s socococcioiioio-e-ee-eecocococococo----aaaceceeceelololorara c ccarararararre e e e ee auauauau iiiiriririririululu n nnee ee spspspsppununununnnee e căcăcă

4. Rob Rieman,

Nobleţea spiritu-

lui, Curtea veche,

2008

5. Rob Rieman,

Op. cit.

6. „Religia inspiră

atacurile sinuci-

gașe ale membrilor

Hamas“ (II), www.

catholica.ro

7. Human Security

Report 2005:

War and Peace in

the 21st Century,

New York, Oxford

University Press,

2005

Semnele timpului | Ecologie

44

scopul satisfacerii nevoilor umane fără a pierde din vedere conservarea mediu-lui. De asemenea, strategia promovează armonia în acţiuni le omenirii, precum şi între om şi natură.

Cu toate acestea, la mai bine de 20 de ani de la mo mentul în care a fost lansată această provocare a unei dezvoltări dura -bile, Planeta Albastră se afl ă la o răscru- ce, departe de împlinirea ţintei. Filmul documentar Home3, regizat de Yann Arthus-Bertrand şi lansat în data de 5 iunie 2009, prezintă o serie de statistici deloc încurajatoare: 20% din populaţia lumii consumă 80% din resursele plane-tei; omenirea cheltuieşte de 12 ori mai

 Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare1, prezentat în anul 1987 în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, a luat forma unei „agende globale pentru schimbare“2. Raportul propunea strategii de mediu pe termen lung pentru

realizarea unei dezvoltări durabile până în anul 2000, dar şi mai departe. Defi niţia conceptului de „dezvol-tare durabilă“, conturată în cadrul raportului, susţinea ideea că împlinirea nevoilor generaţiilor prezente tre-buie să se facă fără a compromite posibilitatea de dez-voltare a generaţiilor viitoare. Dezvoltarea durabilă este

un proces de schimbare în care exploata-rea resurselor, direcţia investiţiilor şi ori-entarea dezvoltării tehnologi ce sunt în armonie, contribuind la susţinerea nevo-ilor şi aspiraţiilor umane actuale şi vii-toare. În esenţă, strategia pentru dez-voltare durabilă presupune o utilizare a resurselor naturale ale Pământului în

ddee Andrei Eugen Lakatos

Creștinismul este o religie care

amprentează viața umană de

la cele mai personale și minore

detalii ale ei până la nivelul

de ansamblu. Nu este de

mirare că arhitectura practicată

de creștini trebuie să reflecte

preocupări serioase pentru

conservarea mediului. Nu este

o opțiune. Este parte a filosofiei

creștine de viață.

ARHITECTUR

între ec

1. „Our Common

Future“, www.

un-documents.net

2. www.un-

documents.net/

ocf-cf.htm

3. www.home-2009.

com

iunie 2010

45

mai trebuie privit „ca un supermarket, ci ca un cămin.“4

La început, Dumnezeu…

Societatea contemporană se afl ă astăzi într-un mare impas: nu îşi mai cunoaşte geneza. Aparent, omul mo-dern a uitat de unde a plecat şi nu îşi mai aduce aminte de natura sa. În zilele noastre, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc într-o lume artifi cială, în care lucru-rile anormale creează normalitatea. În faţa acţiunii omului, cu ur mări asupra reliefului, vegetaţiei, cli-mei şi resurselor, mediul natural al planetei noastre se degradează din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai repede. Raportul dintre zonele verzi, naturale, şi spaţiile antro-pice (create sau modifi cate de om) se

mult pe arme decât pe ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare; un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă curată, iar 5.000 de persoane mor în fi eca re zi din cauza consumului de apă poluată; un miliard de oameni suferă de foame, în timp ce peste 50% din grânele comercializate în jurul globului sunt folosite ca hrană pentru animale sau pen-tru biocarburanţi; 40% din terenul arabil este degradat şi, în fi ecare an, 13 milioane de hectare de pădure dispar. Producătorii documentarului avertizează că omenirea mai are la dispoziţie doar 10 ani pentru a putea remedia această situaţie înainte ca ea să devină irevocabilă. Pământul nu

A DURABILĂca un

ologie și teologie

4. Yann Arthus-

Bertrand, A Hymn

to the Planet and

Humanity, Abrams,

New York, 2009

Semnele timpului | Ecologie

46

asemenea, că existenţa sa depinde de legătura cu celelalte organisme, există o preocupare contemporană pentru con-servarea şi ameliorarea stării mediului natural. Ecologismul poate fi defi nit ca o fi losofi e şi ca o mişcare socială care în cearcă să infl uenţeze, prin activism şi educaţie, procesele politice şi economice în vederea protejării resurselor naturale şi a ecosistemelor.

În ciuda degradării ei faţă de origina-lul creaţiei, natura încă joacă un rol ex cep-ţio nal în edu caţia şi viaţa spi rituală a creş-tini lor, fi ind o formă a revelaţiei de Sine a lui Dumnezeu. Întrucât creştinii aşteaptă a doua venire a lui Iisus Christos şi o pla-netă refăcută în absenţa răului, aceas tă speranţă nu poate conduce la ne păsare faţă de mediul înconjurător. Dumne-zeu i-a încredinţat omului, încă de la

inversează acum în favoarea celor din urmă, contrastul dintre cele două zone devenind evident şi izbitor.

Dar la început nu a fost aşa. „La înce put, Dumnezeu a creat cerurile şi pămân tul… Atunci Dumnezeu a zis: ’Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potri-vit soiului lor.’ Şi aşa a şi fost. (…) Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. (…) Dumnezeu i-a binecu-vântat şi le-a zis: ’Fiţi roditori şi în mulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţu i toarele care mişună pe pământ! (…) Dumnezeu S-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. Domnul Dumne zeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în gră dina Eden ca să o lucreze şi să o pă zească.“ (Geneza 1:1 – 2:15)

Aşadar, conform Bibliei, la începutul existenţei vieţii pe această planetă, normalitatea era viaţa în armonie cu natura şi cu Dumnezeu, prezenţa umană fi ind una punctuală, insulară, în mijlocul vastului peisaj natural. Apoi, de-a lungul istoriei, aşezările omeneşti afl ate în continuă înmulţire au rămas totuşi pentru multă vreme risipite în cadrul lumii natu-rale. Astăzi, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că densitatea actuală a po pulaţiei Globului schimbă în mod radical datele problemei. Luând ca referinţă zonele ce prezintă o mare densitate uma nă, şi în acelaşi timp urbană, devine evident că spaţiile verzi au rămas doar nişte insule, oaze în mijlocul vastului peisaj cucerit acum de om şi de construcţiile sale. Prezenţa şi acţiunile oame-nilor, cantonaţi şi concentraţi în câteva mari zone de pe glob, afectează din păcate şi restul zonelor, rămase încă în stare naturală, nepopulate şi nepoluate.

Teoecologia

Termenul de „ecologie“ provine din cuvintele greceşti ecos, care înseamnă „casă“, şi logos, ce se traduce prin „ştiinţă“. Cu alte cuvinte, ecologia înseamnă „ştiinţa studierii habitatului“. Zoologul Ernst Haeckel a fost primul care, în anul 1866, a formulat şi defi nit ter-menul de ecologie, ca ştiinţă care se ocupă cu studiul interacţiunii dintre organisme şi mediul înconjurător.

Pornind de la ideea că omul este şi el un partici-pant la menţinerea echilibrului fi n dintre diferitele ecosisteme ce formează mediul nostru ambiant şi, de

Omul consumă, ca o lăcustă, tot ce îi iese în

cale, pentru a-și satisface confortul și nevoi-

le, afl ate în continuă creștere, însă fără a se

gândi și la ce rămâne în urma sa, fără a se

gândi și la generațiile viitoare.

iunie 2010

47Arhitectura durabilă – între ecologie și teologie

presupune o moştenire a trecutului, dar şi a da mai departe, generaţiilor ce vin, o viaţă şi un mediu mai bune decât cele actuale. Construcţiile sunt responsabi le pentru aproximativ 40% din consumul de energie al Europei şi pentru un procent semnifi cativ al emisiei de gaze cu efect de seră. Aceste lucruri pot fi evitate însă prin proiectarea unor clădiri al căror consum de energie să fi e atât de mic, încât să se poată baza în întregime pe sursele de energie regenerabilă.

„Arhitectura durabilă“ este o sintagmă generală care descrie tehnici de proiectare din domeniul arhitectu rii care sunt ecologic-conştiente. În sens larg, arhitectu ra durabilă îşi propune să micşoreze impactul negativ al clădirilor asupra mediului, prin creşterea efi cienţei şi moderaţiei în utilizarea de materiale, energie şi spaţiu ocupat. Practica designului ecologic este o modalitate de aplicare a principiilor dezvoltării durabile, astfel încât acţiunile şi deciziile de astăzi să nu inhibe oportunită-ţile de dezvoltare ale generaţiilor viitoare. Principalele direcţii din arhitectura durabilă sunt mic şorarea con-sumului de resurse, precum energia con venţională, apa şi materialele de construcţie, şi reducerea impactului construcţiilor asupra mediului încon jurător, printr-o proiectare şi exploatare mai bune.

Principiile de proiectare caracteristice unei case eco-logice presupun o serie de măsuri ce au ca scop efi ci-entizarea funcţionării clădirii. Un lucru de care tre-buie ţinut cont este că toate clădirile sunt asemenea unor organisme vii, care au mereu alte nevoi. Clădirile „nu sunt la fel pe timp de zi sau noapte, pe timp de vară sau iarnă. Ele trebuie să respire, să transpire, să se

întemeierea lumii, responsabilitatea îngri-jirii Pământului şi a tot ce se afl ă pe el.

În consecinţă, este necesară o pers pec - tivă care să analizeze împreună provo-carea creată de problemele de me diu, resursele teologiei, morala şi practica socială a comunităţilor de credincioşi. Teologia creştină ar trebui să aibă un rol important în reinterpretarea habitatu-lui uman, a modului în care omul există pe Pământ, acest lucru fi ind cerut atât de imperativele durabilităţii ecologice, cât şi de reconfi gurarea contemporană a vieţii sociale umane.

Arhitectura durabilă – o atitudine creștină

Clădirile joacă un rol important în contextul general al conservării medi-ului înconjurător, pentru că arhitec tura

Clădire ecologică în Santiago de Chile

Euro Tower, prima clădire „verde“ din Bucure�ti

Semnele timpului | Ecologie

48

comunitatea locală. Parohia a aplicat diverse princi-pii ecologice, precum acţiuni practice de efi cienti zare a consumului energetic al locaşului de închinare, folosirea de materiale ecologice pentru întreţinere şi amenajarea unei grădini a bisericii.6

În condiţiile în care creaţia omului tin-de să înlocu ias că creaţia lui Dumnezeu, atitudinea omului faţă de natură vorbeşte despre respectul pe care îl are faţă de Creator. O relaţie apropiată a creştinilor cu Dumnezeu ar trebui să se refl ecte şi în relaţia acestora cu natura, adică în raport cu toată creaţia Sa. Fiecare om este che-mat să lucreze în vederea restaurării creaţiei lui Dumnezeu. Grija faţă de mediul înconjurător depinde de eforturile colective, dar şi de cele personale, iar pen-tru creştini aceasta este o datorie.

Practicarea unei arhitecturi durabile ar trebui privită ca o atitudine profund creştină, pentru că o astfel de arhitectură arată respect faţă de creaţia lui Dumnezeu – Pământul, despre care psalmistul David scria: „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei!“ (Psalmii 24:1).

dezbrace sau să se îmbrace, să comunice cu ceea ce le înconjoară.“5

Orientarea corectă a clădirii pe terenul unde urmează sa fi e construită, ţinându-se cont de punc-tele cardinale şi de vânturile dominante din zonă, dublată de limitarea pierderilor de căldură, printr-o termoizolare efi cientă a pereţilor exteriori, conduce la un consum redus de ener gie convenţională, atât pentru încălzirea, cât şi pentru răcirea spaţiilor. De asemenea, limitarea golurilor din faţadele de nord şi deschiderea vitrajelor spre sud permit utilizarea energiei solare pen-tru încălzirea naturală a spaţiilor interioare. Energia solară mai poate fi utili zată prin captarea şi acumularea ei, la încălzirea apei menajere şi la producerea de energie electrică, prin in termediul panourilor solare şi a panou-rilor fotovoltaice. În esenţă, arhitectura durabilă presu-pune reducerea cantităţii de energie consumată pentru a construi o clădire şi reducerea cantităţii de energie consumată pentru întreţinerea clădirii.

A construi înseamnă, în general, a face rău plane-tei, dar a construi ecologic este un mod de a respecta natura şi de a-L respecta pe Dumnezeu. Bisericile pot avea un impact pozitiv în protejarea naturii, prin apli-

carea principiilor creştine, dată fi ind strânsa legătură dintre credinţa creştină şi preocupările legate de problemele de mediu.

În luna februarie a anului curent, parohia prezbi te riană South Leith, din Edinburgh, Scoţia, a primit Premiul Eco-Congregation ca urmare a cam-paniei de educare privind protecţia mediului, desfăşurată de biserică în

5. Alexandros N.

Tombazis, Scrisoare

către un tânăr arhi-

tect, Libro, Atena,

2008

6. „Biserică eco, pre-

miată pentru efor-

turile de protecție

a mediului“, www.

semneletimpu-

lui.ro, 22 februa-

rie 2010

comunitatea

Parohia prezbi te riană South Leith, Edinburgh, Scoția