NESECRETCAPITOLUL III

Macarale şi palancuri

SECTIUNEA a 1-a

Macarale

Art. 101. – Macaralele sunt dispozitive simple cunoscute sub denumirea de scripeţi în

fizică şi care se folosesc în marină pentru manevrarea de greutăţi, dirijarea spre direcţia dorită a

unei parâme, sau pentru multiplicarea forţei de tracţiune a diferitelor parâme. fig. 3.1.1

Art. 102. – (1) Macaralele folosite în marină sunt confecţionate din lemn (cele de tip mai

vechi), metal, textolit, mase plastice sau combinaţii şi se compun din: corp, rai şi zbir.

(2) Corpul sau căpăţâna macaralei, este format din două feţe laterale (10), fixate la capetele

de sus şi de jos cu ajutorul unor nituri (9), de două piese numite tocuri (2, 7), creând un spaţiu între

feţe numit fereastră (8).

(3) Raiul (6), este o rolă ce are circumferinţa canelată concav pentru a permite rularea unei

parâme fără alunecare şi care trebuie să se poată roti liber şi foarte uşor în interiorul ferestrei în jurul

unui ax (3), numit osie, fixat cu ajutorul unui splint (4). Pentru reducerea frecărilor dintre rai şi osie,

raiul este prevăzut la orificiul său interior cu o bucşă metalică (5), numită degetar sau cu bile de

rulmenţi ce au posibilitatea de a fi gresaţi, printr-un canal numit lumină. Spaţiul liber dintre rai şi

tocul superior se numeşte gât (8), prin care va trebui să treacă o parâmă numită curent (14), iar

spaţiul liber, dintre rai şi tocul inferior se numeşte tăietură (8).

Fig 3.1.1 Macara simplă

NESECRETIII - 1

NESECRET(4) Zbirul (11), este piesa care susţine macaraua în poziţia dorită, fiind fixat la interiorul

sau exteriorul şi în lungul feţelor, este metalic şi se prinde la partea superioară printr-un bulon (12),

de un cârlig, ochi, inel sau cheia de împreunare (13), care foloseşte la fixarea macaralei pe poziţia

de lucru, iar la partea inferioară se poate termina cu acelaşi fel de piese de care se poate lega capătul

fix al curentului.

Art. 103. - Macaralele care sunt confecţionate din lemn au feţele din esenţă tare şi mai

puţin casant – ulm, iar raiul din lemn de esenţă tare – teck, gaiac, iar restul pieselor sunt metalice.

Art. 104. - Macaralele metalice sunt mai rezistente, au durată mare în serviciu, construcţia

este mai simplă şi preţul de cost mai redus, de aceea sunt mai mult folosite la nave. Materialele

metalice folosite se caută în general să fie rezistente la umezeală şi aerul sărat al mării, oţel de bună

calitate, bronz, alamă, metale inoxidabile, etc.

Art. 105. - Materialele plastice folosite la construcţia macaralelor trebuie să fie cât mai

rezistente la frecări, mai puţin casante, aceste macarale fiind utilizate în mod deosebit la

ambarcaţiuni sportive şi de agrement.

Art. 106. - Pentru curenţii vegetali şi sintetici se pot folosi macarale confecţionate din orice

fel de materiale, dar pentru curenţii metalici se folosesc numai macarale metalice, rezistente pe

măsura eforturilor la care este supus curentul.

Art. 107. – Macaralele pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:

(1) După materialul din care sunt confecţionate, fig. 3.1.2:

a) macarale din lemn;

b) macarale metalice;

c) macarale din materiale plastice;

d) din materiale combinate.

Macara din oţel cu cheie de împreunareMacara din lemn cu rodanţă

NESECRETIII - 2

NESECRET

Fig 3.1.2 Tipuri de macarale după materialul folosit

(2) După numărul de raiuri, fig. 3.1.3:

a) macara simplă – cu un rai;

b) macara dublă – cu două raiuri;

c) macara triplă – cu trei raiuri;

d) macara multiplă – cu mai multe raiuri, pană la şase.

Macara din ma-terial plastic cu

cârlig

Macara triplăMacara simplă Macara dublă

NESECRETIII - 3

NESECRET

Fig 3.1.3 Tipuri de macarale după numărul de raiuri

(3) După modul de fixare în poziţie de lucru, fig. 3.1.4:

a) macara cu cârlig, care pot fi mutată în funcţie de nevoi;

b) macara cu cheie de împreunare, care lucrează în poziţie fixă;

c) macara cu cârlig în foarfece, care poate fi mutată în funcţie de nevoi;

d) macara cu ţâţână, care este folosită pentru manevra greutăţilor;

e) macara cu rodanţe, pentru macaraua care are sbir vegetal.

Fig 3.1.4 Tipuri de macarale după modul de fixare

(4) După forma corpului macaralei, fig. 3.1.5:

a) macara pălărie, obişnuită, de formă rotundă, ovală, dreptunghiulară;

b) raiul deschis, macara simplă, metalica, cu o singură faţă fixată pe un grui;

c) galoşul, macara simplă metalică cu una din feţe tăiată, pentru a se introduce curentul pe rai;

Macara cu cheie de împreunare

Macara cu cârlig în foarfecă

Macara cu ţâţână

Macara cu rodanţăMacaracu cârlig

Macara vioara

Fig 3.1.5. Macara Rai deschis Macara galoşNESECRET

III - 4

NESECRETd) macara vioară, macara simplă din lemn, care are două raiuri dispuse unul în

continuarea celuilalt şi feţele comune, fiind folosită pentru schimbarea direcţiei unui curent;

e) pastica, macara simplă metalică, sau din lemn cu armături metalice, care are una din

feţe rabatabilă, sau care are o deschizătură pentru a introduce un curent de parâmă pe rai; pastica

este fixată cu un cârlig sau cu o cheie de împreunare cu ţâţână, ceea ce îi permite să se rotească în

orice direcţie, permanent, pentru orientarea curentului, fig. 3.1.6;

Art. 108. –Pentru executarea corectă şi eficientă a activităţilor cu macaralele, trebuie să se

aleagă corespunzător atât macaralele cât şi curenţii, ţinându-se cont de grosimea raiului şi de

diametrul curentului şi această alegere se va face astfel:

a) pentru alegerea macaralei în funcţie de diametrul raiului, trebuie să se măsoare

diametrul şi să se calculeze circumferinţa parâmei pe care dorim să o folosim; diametrul raiului unei

macarale alese trebuie să fie de două ori circumferinţa curentului;

b) pentru alegerea curentului în funcţie de macara, trebuie să se cunoască circumferinţa

parâmei de folosit pentru curent; pentru determinarea acesteia trebuie să se măsoare lungimea feţei

macaralei, dimensiunea pe care o vom împărţi la trei, sau să se măsoare diametrul raiului,

dimensiune pe care o vom împărţi la doi pentru a afla circumferinţa curentului.

SECŢIUNEA a 2-a

Palancuri

Art. 109. – Palancurile sunt dispozitive alcătuite din una sau mai multe macarale cu câte

unul sau mai multe raiuri fiecare, prin care este trecută (operaţiunea se numeşte garnisire), o parâmă

Macara pastică Pastică cu deschizătură din lemn

Fig 3.1.6 Macara pastică cu ţâţânăşi cu faţa rabatabilă

NESECRETIII - 5

NESECRET

numită curent sau şocar, fiind destinate pentru multiplicarea forţei de tracţiune şi modificarea

direcţiei de acţiune a acesteia.

Art. 110. - În funcţie de poziţia lor, macaralele care formează un palanc prin garnisirea

unui curent prin ele, sunt una fixă şi una mobilă. Un capăt al curentului poate fi fixat de una din

macarale sau de un alt punct fix, iar celălalt capăt este mobil, pe el se exercită forţa de tracţiune şi se

numeşte trăgător. Viteza de manipulare a greutăţilor cu ajutorul palancurilor este diminuată

proporţional cu lungimea multiplicată a curentului, în funcţie de numărul de raiuri al macaralelor

care îl formează.

Art. 111. - În funcţie de poziţia macaralelor, de numărul de macarale, respectiv de numărul

de raiuri dintr-o macara, palancurile se clasifică astfel:

a) mandarul simplu (macaraua simplă) fig 3.2.1, este format dintr-o singură macara

simplă fixă, prin care trece un curent, fiind folosit la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei

(capătului) trăgătoare şi pentru ridicarea obiectelor uşoare;

b) macaraua alunecătoare (macaraua simplă mobilă) fig 3.2.2, este formată dintr-o

singură macara simplă, mobilă, care alunecă pe un curent. Este folosită pentru schimbarea direcţiei

de acţiune a forţei trăgătoare, multiplicând această forţă de două ori. Se foloseşte mai ales pentru

dublarea forţei de tracţiune a fungilor la ridicarea diferitelor obiecte uşoare;

Fig 3.2.1 Mandar simplu

Fig 3.2.2 Macara alunecătoare

NESECRETIII - 6

NESECRET

c) mandarul dublu (macara compusă) fig 3.2.3, este format din două macarale simple,

una fixă superioară şi una mobilă inferioară, precum şi dintr-un curent al cărei capăt fix este legat de

un şcondru; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare şi pentru ridicarea

obiectelor nu prea grele, multiplicând forţa de două ori;

d) palancul de tun fig 3.2.4, este format din două macarale simple, una fixă superioară şi

una mobilă inferioară, precum şi dintr-un curent al cărui capăt fix este legat de macaraua fixă; se

foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare şi pentru ridicarea obiectelor nu prea

grele, multiplicând forţa de două ori (denumirea a rămas din vechea navigaţie cu vele, fiind folosit

la aducerea tunurilor în baterie);

Fig 3.2.3 Mandarul dublu

Fig 3.2.4 Palanc de tun

NESECRETIII - 7

NESECRET

f) palancul simplu fig 3.2.5, este format din două macarale, una simplă mobilă,

inferioară şi una dublă fixă, superioară, precum şi dintr-un curent al cărei capăt fix este legat de

macaraua inferioară simplă mobilă; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei

trăgătoare, pentru manevrarea greutăţilor mijlocii şi mari, multiplică forţa tragere de trei ori.

g) palancul dublu fig 3.2.6, este format din două macarale duble, una fixă superioară,

una mobilă inferioară şi un curent ce are capătul fix legat de macaraua fixă, superioară; se foloseşte

la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare, pentru manevrarea greutăţilor mari,

multiplicând forţa trăgătoare de patru ori.

Fig 3.2.5 Palanc simplu

Fig 3.2.6 Palanc dublu

NESECRETIII - 8

NESECRETh) caliorna fig 3.2.7, este formată din două macarale, una dublă mobilă, inferioară şi

una fixă, triplă, superioară, sau din două macarale triple, din care una fixă şi una mobilă şi un

curent ce are capătul fix legat de macaraua dublă inferioară sau de macaraua superioară dacă

ambele macarale sunt triple; se foloseşte la schimbarea direcţiei de acţiune a forţei trăgătoare,

pentru manevrarea greutăţilor mari, multiplicând forţa trăgătoare în funcţie de numărul de raiuri

total de la cele două macarale; caliorna poate fi formată şi din macarale cu mai mult de trei raiuri

(până la şase raiuri), dar cele cu până la trei sunt cel mai mult folosite.

Art. 112. - Palancurile mecanice (diferenţiale), sunt destinate pentru ridicarea greutăţilor

la bord, în special în compartimentele maşini, în locuri înguste şi spaţii mici.

Art. 113. (1) - În funcţie de modul de construcţie şi de destinaţie se pot întâlni următoarele

tipuri de palancuri diferenţiale, fig 3.2.8:

a) palanc diferenţial cu şurub fără sfârşit, este format dintr-un melc şi o roată melcată;

rotaţia melcului se va face cu ajutorul unei manivele care va pune în mişcare roata dinţată şi aceasta

la rândul ei, celelalte angrenaje ce ridică sau coboară greutatea; are un clichet şi un disc de frână

pentru asigurarea palancului în poziţia de lucru dorită;

b) palanc diferenţial cu două raiuri ce au razele diferite, fixate pe acelaşi ax şi o macara

alunecătoare cu cârlig, garnisită cu un lanţ fără sfârşit de tip Gall; dacă se trage de partea care iese

de pe raiul cu rază mai mică, se desfăşoară mai puţin lanţ decât se înfăşoară pe raiul cu rază mai

mare şi deci greutatea va fi coborâtă, şi invers.

Fig 3.2.7 Caliornă

NESECRETIII - 9

NESECRETc) palanc diferenţial cu lanţ continuu, este format din două raiuri de diametre diferite, ce

pot fi angrenate de un ax care la rândul său este rotit prin intermediul unui alt rai cu diametrul mare,

fixat pe acelaşi ax şi o macara alunecătoare cu cârlig, garnisită cu un lanţ obişnuit; pe cel de-al

doilea rai cu diametrul mare, care se poate fixa la distanţă mare faţă de celelalte (având axul de

lungime corespunzătoare), se garniseşte un alt lanţ obişnuit, fără sfârşit (continuu), de care se poate

trage într-un sens sau în celălalt, după cum este nevoie să se ridice sau să se coboare greutatea.

(2) Palancul diferenţial are calitatea că nu se filează atunci când se lasă liber trăgătorul,

greutatea rămânând la înălţimea la care a fost ridicată.

Art. 114. (1) - Pentru ridicarea şi manevrarea greutăţilor de la bordul navelor cu ajutorul

palancurilor, fără a periclita siguranţa personalului care lucrează cu ele, trebuie să se ţină cont de

următorii factori:

a) parâmele şi lanţurile utilizate pentru garnisirea palancurilor trebuie să aibă grosimi

corespunzătoare raiurilor;

b) rezistenţa parâmelor şi a lanţurilor cu care se garniseşte palancul, să fie

corespunzătoare greutăţilor de ridicat şi manevrat;

c) să se cunoască ce greutate poate ridica un palanc şi cu ce forţă poate fi acţionat.

(2) În realitate există frecări între curent şi raiuri şi osie, precum şi rezistenţă opusă de

rigiditatea curentului, care însumate şi apoi scăzute din câştigul de putere al palancului ideal, vor da

câştigul de putere real al palancului.

Fig 3.2.8 Palanc diferenţial cu şurub fără sfârşit

Palanc diferenţial cu două raiuri pe acelaşi ax

şi lanţ Gall

Palanc diferenţial cu lanţ continuu

NESECRETIII - 10

NESECRET

NESECRETIII - 11

NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRETIII - 12