13.04.23 07:39 PM

Versuri

Am cules dintre spini mac plăpând, răstignit

 Pe altare de dor, lăcrimând obosit, 

Între gene mereu verde crud îndoliat

De frunziș prăfuit, de himere-ntristat. 

 

a d i t a

a d i t a

 Între toamne și cer visul lui rătăcit

 De zăpezi îngropat și de frângeri rănit,

 Sângerând a pustiu, dezbrăcat de culori,

a d i t a

a d i t a

 Dar sclipind prin dantele de nuferi și nori.

a d i t a

 Pescăruși ațipiți între trestii de fum, 

 Licurici de cristal te întâmpină-n drum!

a d i t a

 Nu e dor să nu-l știi, vis nuntit de suspin,

 Nici tăceri de velur, brodate-n destin.

 N-ai să poți absenta nici din arderi de rug,

Nici din gândul ascuns de al cerului crug,

Nici din stol de cocori prins în horă pe cer,

 Nici din ploaie de dor zgribulită de ger.

 

a d i t a

 Vei rămâne mereu macul meu purpuriu, 

Din iubire cules, scris cu fir argintiu,

 Mult dorit, mult visat, un poem arzător 

 De îngeri creat din icoane de dor! 

a d i t a