Lupuls Notebook

26
7/23/2019 Lupuls Notebook http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 1/26 1 eminare 7 cele mai îndrăgite texte de pe blogul Lupului Sur  

Transcript of Lupuls Notebook

Page 1: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 1/26

1

eminare

7 cele mai îndrăgite texte de peblogul Lupului Sur 

Page 2: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 2/26

2

Cuprins

Mamele, sub-femeile și nașterea ca inițiere  ................................................................................ 3

Postul femeilor  ......................................................................................................................................... 6

Jackie și Nina  ........................................................................................................................................... 9

Fetele rele ajung unde vor ele  ........................................................................................................ 12

Emanciparea și cele 7 f rici ale femeilor  ....................................................................................... 15

Femeile și scenariile ascensiunii lor politice ............................................................................... 18

Maternitatea pusă la zid  .................................................................................................................... 23

Page 3: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 3/26

3

Mamele, sub-femeile și nașterea ca inițiere 

Crezi ca femeile care nu au avut niciodata copii sunt “mai putin

femei”? Sau in general la nivel de fiinta umana, ca le “lipseste” ceva?

Daca da, ce anume?

Există teme, despre care nu vrei să scrii în grabă, fără să te gândești bine,fără să cântărești fiecare cuvânt. Și asta este una din acele teme. Este o întrebare complicată la care se poate răspunde în mai multe feluri, pornindde la diferite puncte de vedere.

Eu voi trece peste opinia că maternitatea ne transformă și ne deschide noiorizonturi, și voi porni strict de la idea împărtășită de foarte multă lume căfiecare femeie trebuie să aibă experiența unei nașteri. Mie mi se pare căanume aici își are rădăcinile acest mit, despre femeile mai puțin femei, nu înzadar mamele care adoptă, sau iau copii sub tutelă, sunt plasate de regulă, în aceeași categorie a sub-femeilor. Pentru că nu au născut. Nu au trecutprin durerile unei nașteri, nu au fost în cea mai vulnerabilă situație posibilă,nu au fost supuse unui adevărat ritual de inițiere. Nașterea unui copil pentruo femeie constituie o experiență nu atât biologică, ci una culturală. 

Dacă pentru băieți o asemenea experiență inițiatică era armata,considerându-se că astfel ei devin bărbați, pentru femei rolul de cazarmăsoldățească îl îndeplinea maternitatea, personalul medical avândcomportamentul care în armată poartă numele de дедовщина*. Ca șigarnizoana soldățească, maternitatea (cel puțin înainte) era o instituție închisă. Sub pretextul asigurării unui mediu steril, femeia nu putea fi însoțităla naștere sau primi vizitatori după naștere. Era singură cu sistemul, și acoloputea fi abuzată fără martori, cu ușile închise. Pe ușile maternității se puteafără exagerare scrie motto-ul ”не верь, не бойся, не проси”**, pentru căodată intrată în secția de internare, femeia însărcinată era deumanizată și

supusă unei înjosiri ritualice. În primul rând, nu avea voie să aibă propriile haine, nici măcar chiloți, saucu atât mai mult obiecte care ar indica statutul ei social: podoabe, ceas,telefon. Era tot atunci îmbrăcată, ca un deținut, în niște cârpe care puțeau acameră de tortură. Putea trece cu o monedă sub limbă, poate, ca morții în împărăția lui Aid, pe cealaltă lume. O eventuală manichiură sau pedichiurăputea provoca un acces de furie, fiind interpretată ca o sfidare, ca un refuz

Page 4: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 4/26

4

al femeii să admită că a lăsat lumea ei dincolo, și a intrat într-un fel depurgatoriu, unde, indifferent de cine era acolo, aici nu este decât o bucată decarne și un nimeni, care va suporta umilă tot ce urmează să i se întâmple. 

Ceea ce i se întâmpla era de fapt, un abuz simbolic, care se pretindea o

blagoslovire și o binefacere. Asta în pofida faptului că de la o femeie seaștepta să ”nască fără a ridica privirea”, adică să se comporte docil,recunoscându-și nimicnicia, suportând cu stoicism și durerea, și brutalitateapersonalului medical. Nu avea nici un cuvânt de spus, se considera prindefiniție că este proastă, capricioasă, egoistă, alintată și isterică, și nu are deunde ști ce i se întâmplă, și nici nu are nevoie să înțeleagă. Suferințele fiziceale femeii erau trivializate, ea însăși - tratată cu dispreț: i se întâmplă unlucru firesc, prin care trebuie să treacă orice femeie. Chiar și acum, după cea fost inventată epidurala, există destui apologeți ai ”nașterilor naturale”, șinu din teamă de complicații, ci anume din înțelegerea lor a ceea ce înseamnă

a fi femeie. Acest sadism provenind din cultura misogină era puternic împărtășit de personalul maternităților și a consultațiilor pentru femei, careadesea nu numai că erau lipsiți de empatie pentru paciente, ci chiarpracticau un soi de medicină punitivă. 

Ginecologia și obstetrica sunt, probabil, printre domeniile unde se practicaucele mai multe intervenții fără anestezie. Și nu pentru că nu existauanestetice: adesea medicul pur și simplu considera că femeia poate răbda săi se facă un avort fără nimic, ”ca să știe altă dată”. Și la maternitate suturilese aplicau fără anestezie, nemaivorbind de un asemenea fleac ca

epizeotomia.Totuși, partea cea mai greu de suportat rămânea violența psihologică. Odatăieșite din maternitate, femeile povesteau istorii de groază despre felul încare au fost tratate. În maternitățile sovietice se practica spălatul podelelorde către gravidele care aveau contracții, și asta făcea parte din ritualul deinițiere prin înjosire, deși se pretindea că exercițiul ajută nașterea. Pălmuite,insultate, numite vaci și curve, ridiculizate, și astfel pedepsite încă odatăpentru că au îndrăznit să fie femei, să se mărite, să aibă o viață sexuală. 

- ”Să naști doare, dar să te culci cu bărbat-tu nu doare?” - moralizau adesea

moașele în timp ce femeia năștea. Pentru majoritatea femeilor durerile fizice însoțite de o înjosire simbolică eraechivalentul unui viol. Unul instituționalizat, pe care, ca și în cazul unui violadevărat, nu te poți plânge. Că doar asta e fericirea, nu? Doar fericirea de aavea copil a meritat durerea, nu? Este normal, nu?

- Da, admitea femeia, dar....

Page 5: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 5/26

5

Și tot atunci i se închidea gura, i se negau sentimentele, i se spunea căexagerează, că doar n-a fost la război, ci doar a născut, ce așa mare lucru.Ca și majoritatea subiectelor care o priveau direct, adevărul despre naștereera tabuizat. Femeia nu era crezută, pentru că nimeni nu vroia și nu puteaface nimic, și atunci psihicul celorlalți intra in denial mode, găsindnumeroase indicii că femeia e proastă, isterică și capricioasă, și desigur,exagerează. 

Așa a fost până prin anii 90. Apoi lucrurile au început să se schimbe încet.Prima rândunică a fost posibilitatea de a solicita o cezariană. Oricât și-ar fibătut gura medicii, prevenind despre pericole și complicații, femeile o cereauoricum. Pentru că, la o cezariană, primești și anestezie, și atenție, și eștitratată ca o persoană umană și o pacientă, nu ca o vită care a ajuns însfârșit la abator, unde și îi era locul. Apoi a venit posibilitatea de a ”găsi unmedic” care ”să-ți ducă nașterea”. Evident, contra plată. Dar merita toți

banii, pentru că având ”medicul tău”, erai femeie adultă și clientă solvabilă,și nimeni nu-și permitea să-ți dea lecții că ai fost un copil neascultător care”s-a purtat urât” la naștere, ori să te pună să-ți scoți cerceii și să-ți ștergioja de pe unghii. Mai târziu au apărut și clinici private. Și posibilitateanesteziei epidurale. Posibilitatea de a naște în străinătate. Și parteneriatulla naștere. 

Încet-încet, femeile nu mai trebuie să treacă prin deumanizare, să plăteascăun preț uriaș pentru fericirea de a avea copii. Dar idea despre feminitateacare cere jertfe și suferință încă a rămas. Mai este vie încă idea că mai

degrabă trece o cămilă prin urechea acului decât o femeie care nu s-achinuit la naștere în împărăția fericirii materne. Mânate de această idee,femeile refuză epidurala, ori nasc prin lanuri de secară, punându-și în pericolviața și sănătatea. 

Li s-o fi părând că astfel sunt mai femei adevărate? Posibil.

Personal, sunt pentru demolarea acestor mituri. Nu sunt femei inferioare nicicele care nu au crescut copii, nici cele care îi cresc, deși nu I-au născut, șinici cele care au născut în condiții umane, cu epidurală, cu oamenii apropiațialături, ținute de mână și masate pe spate, fără să treacă prin ritualul

degradării și abuzului.  __________________

*Tirania soldaților asupra noilor recruti**nu crede, nu te teme, nu cere nimic

Page 6: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 6/26

6

Postul femeilor

Discutam zilele trecute cu un bărbat, despre post. Pe care, după cum am

scris, nu îl țin. Și pe care nu îl consider o practică spirituală potrivită pentrumine. Și nici pentru femei în general, aș adăuga eu. 

O femeie care postește este, în esență, un pleonasm, este ca și cum aispune că este un ierbivor care nu consumă carne. 

Pentru că ele se autolimitează mereu. Femeile rar mănâncă pe săturate,chiar și când nu țin post. Copil fiind, mergeam cu părinții și cu prietenii lor lamare, vara. Mama gătea din conservele pe care le luam cu noi (produsdeficitar pe atunci) și cartofii cumpărați la piața locală. Bucatele erau împărțite în porții inegale. 2/3 mergeau la cei doi bărbați, iar restul 1/3 - la

cele trei femei. Nici până atunci, nici după, nu am întâlnit vreo femeie caresă împartă egal mâncarea, la toate gurile. Femeile mănâncă de multe oriresturile care rămân în farfuria copiilor, sau la fundul ceaunului. 

La vreo sărbătoare, când se adună mai multe generații la o masă, gospodina rareori mănâncă împreună cu toți, ea aleargă din casă în sarai, și din sarai înbeci. Chiar și în familiile care o duc bine, de la oraș, femeile își pun înfarfurie porții mici. De multe ori pentru că țin regim, este adevărat. Dar esteși asta o cerință care li se impune, trebuie să arate bine, pentru că o femeieplinuță este disprețuită, se consideră că n-are grijă de propria imagine.Femeile se mai și autocenzurează mereu. Mai ales cele rurale, nu mănâncătoată porția din farfurie, pentru a nu lăsa impresia că n-au ce mânca acasă,ori că ar fi lacome și pofticioase. Este aproape o rușine să fii femeie și să-țiplacă să mănânci. 

O și mai mare rușine este să-ți placă sexul. În sensul, așa cum ți-ar plăceamâncarea, farfuria învârvonată cu gustoșenii, ca parte a unui stil hedonist deviață. Este desigur ok să-ți placă să pui un sex de calitate, echivalentul cărniide marmoră, în farfuria bărbatului, de dorit în cadrul unei relații aprobatesocial (căsătorie din dragoste, mamă tânără, doi copii, o fetiță mai mare,ajutorul mamei și un băiețel mai mic, campionul mamei, tata încununează

opera, fiind capul unei familii frumoase). Acolo, da, ți se permite să excelezi în arta sexuală așa cum ți se permite (și chiar ești încurajată!) să înveți artaculinară. Dorințele și gusturile tale însă nu interesează de fapt pe nimeni,sarcina ta este să te autoservești frumos pe farfurile. 

Page 7: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 7/26

7

Femeilor li se spune adesea că sunt delicioase, ”ca o bomboană”, mai aud șifraze de genul ”te-aș mânca dacă aș putea”, dar deoarece nimeni nu vrea săse simtă vacă sau furaj, aceste cuvinte pe o ureche le intră și pe alta le iese. 

În principiu, să fii mâncare ieftină aka furaj este o rușine și mai mare. Pe

farfurie trebuie să stai machiată, în chiloți dantelați, cu inel pe deget șigarnisită cu buchetul din 100 de roze. Femeile încă se mai autoapreciază îndependență de locul ocupat în meniu, concurând cu alte femei pentru unulmai prestigios, la categoria specialitatea casei, deși locul tuturor în lanțultrofic este același. Din păcate, noi, femeile rar îl conștientizăm. 

Revenind la discuția mea de ieri despre post, cel cu care am vorbit a încercatsă mă convingă de utilitatea lui, ca practică spirituală, inclusiv pentru femei.A fost adus în discuție și un exemplu: Maria Egipteanca. Care chipurile, ar fifost o curvă murdară, perversă, stricată. Am dat o căutare pe Google și amgăsit legenda ei. A fost prostituată de la 12 ani, a trăit chipurile în desfrâu,după care la un moment dat a vrut să intre în biserică și n-a putut, o țineaparcă ceva, și a atunci ea a făcut o promisiune, a ținut post și s-a pocăit,după care a devenit Sfântă. A murit in deșert, de foame. Dar Sfântă. 

Este o situație absurdă, absolut hilară, și tragică în același timp. Femeia afost stigmatizată - pentru ce? A fost efectiv, servită în fiecare zi în farfuriistrăine de cei care îi erau stăpâini. A fost mâncată de mii de ori de bărbațilacomi și pofticioși, prădători care vor Carne. A rămas probabil, golită desine, de suflet, de condiția de om. Prostituată de când era pre-adolescentă,se disprețuia chiar ea într-atât, încât nu putea intra în biserică. Dacă nu i s-

ar fi insuflat vina pentru crimele pe care le-au comis altii față de ea, probabilcă nici n-ar fi insistat să intre în acea biserică. Și tot ea, prada, mielul desacrificu - a postit, murind eventual, de foame, corpul fiindu-i mumificat cumadesea se întâmplă în regiunile aride. 

Cum a procedat o altă femeie, care a trecut printr-un abuz similar? IndiancaPhoolan Devi nu s-a pornit să postească prin deșert. Phoolan Devi pur șisimplu a mers în satul unde locuiau cei care au bătut-o și au molestat-o încopilărie. I-a scos din casă de guler și i-a împușcat. Nu sunt suficient debună pentru voi? Foarte bine, a decis ea când a pus mâna pe arme,

devenind căpetenia unei bande de tâlhari. Mai târziu avea să fie numităRegina Bandiților, insuflând frică și respect. S-a predat într-un sfârșit, și afost închisă. Mai târziu a devenit parlamentară și a fost împușcată, la rândulsău, din răzbunare, la 37 de ani. 

Dar a luptat.

A refuzat să fie oaie. 

Page 8: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 8/26

8

***

Odată un bărbat mi-a zis:

- Nu există nimic mai plăcut decât să mergi călare pe carne, să mănâncicarne, și să bagi carne în carne. 

Păi, uite, postul este pentru cei ca el. Postul este pentru carnivori. Cei careconsumă carne și femei. Dacă măcar în post toți acesti prădători hrăpăreți ar trăi mai ecologic, lumea ar fi poate măcar un pic mai bună. 

Iar voi, femeile care mă citiți, care puneți în fiecare zi mâncare pe masacelorlalți, care vă oferiți trupul drept hrană pentru sugarii voștri, iar viețiledrept hrană soților voștri, și care dați banii voștri pentru familie și copii, voinu aveți de ce să vă mai înfrânați. 

Poate trebuie să țineți un altfel de post. Cumpărați-vă o bucată mare deruladă cu halva. Nu mai scrieți El cu majusculă. 

Și de acum înainte, puneți-vă un pic mai mult în farfuria proprie și nu vă maiașterneți în farfurii străine. 

Page 9: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 9/26

9

Jackie și Nina Jackie Kennedy este un fel de icoană în SUA, dar și în Moldova este admiratăpentru rafinamentul și eleganța ei. În America anilor 60 Jackie eraaproximativ ceea ce este Kate Middleton in Anglia azi. Când președinteleKennedy își lua soția la vreun eveniment public, venea de două ori mai multălume decât atunci când se prezenta singur. Oamenii se adunau s-o priveascăpe Jackie, tânără, frumoasă, elegantă, fină, mereu îmbrăcată la patru ace.Cred că orice femeie ar vrea să fie ca Jackie. Și poate chiar să fie Jackie.

M-am gândit să scriu despre ea, dar și despre o altă femeie, Nina Kuharciuc,după o discuție despre femei, stil, eleganță și rafinament, despre cumtrebuie să arate o femeie ca să se simtă... femeie. O discuție despre botineși pantofi cu tocul înalt.

Această poză din 1959 a celor două prime soții - Kennedy și Hrusciov, afăcut de trei ori înconjurul rețelelor sociale - de la livejournal până laFacebook și înapoi. Foarte previzibil, doamna Hrusciov a fost făcută cu ou șicu oțet pentru ținuta ei insufient de sofisticată pentru treapta socială pe careo ocupa. Eu, personal, am simțit tot atunci un fel de obidă pentru ea, și nunumai pentru că cele două femei fac parte din generații diferite: NinaHrusciov are aprope 60, iar Jackie Kennedy - abia 30. Și nici pentru că astaeste o formă de ură față de femei, să le hlizești ținutele și vârsta, s-o faci pepolițaiul vestimentar chiar dacă una vine dintr-o țară, unde ”a fost război,ecoul lui și-acum mai este viu”. 

M-a durut de parcă toate aceste fete tinere cu acces la internet și lamagazine online mi-ar fi criticat-o pe mama, care a purtat și ea unasemenea costumaș de poplin unguresc (nu este halat, cum se speculează încomentarii), cusut pe mare blat în atelierul din oraș, sau pe bunica mea,care a decedat fiind de aceeași vârstă cu Nina. Ambele au trăit în acelevremuri, în acea țară. Și dacă doar acest amănunt m-a făcut s-o privesc peNina ca pe o persoană apropiată mie, după ce am citit câte ceva despre viațaei, m-am pătruns și de un profund respect pentru ea. 

Spre deosebire de Jackie, Nina nu a fost niciodată o cucoană. S-a născut

 într-o familie de la țară, cu mulți copii și foarte săracă, genul de gospodăriecare nu avea nici vacă, nici cal. Jackie desigur, a avut alte rădăcini, a crescut într-o familie asigurată, mama ei căsătorindu-se mai târziu cu un milionar.Ca și Kate Middleton, care nu a ajuns în familia regală chiar de la o fermă devite.

Jackie și-a făcut studiile la cele mai glamuroase universități de feteamericane, pe când Nina a copilărit la școala internat. În pofida startului

Page 10: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 10/26

10

modest, Nina Petrovna nu era deloc proastă. Vorbea fluent cinci limbi:engleza, franceza, poloneza, ucraineana și rusa, și chiar Rockfeller a apreciatcât de bine se pricepea ea la chestiuni economice.

Nina nu era genul de femeie trofeu: dacă Kennedy își afișa nevasta

frumușică peste tot, și încerca să producă impresia unui soț iubitor, Ninarămânea în umbră. Mergea la serviciu cu transportul public și mult timpcolegii și șefii ei n-aveau idee că ea este de fapt, soția lui Hrusciov. (Genulde comportament pe care azi îl admirăm la politicienii occidentali, nu-i așa?) 

Pe acele vremuri era probabil mai ușor să nu te afișezi, dar mai există undetaliu demn de a fi menționat. Nina Petrovna nu-și luase numele soțului, ciși-l păstrase pe al ei - Kuharciuc. De fapt, ea nici măcar nu se căsătoriseoficial cu Nikita Hrusciov, ceea ce pe acele vremuri era un act de curaj. Cutoate acestea, a crescut 5 copii, (3 proprii și 2 vitregi, care au rămas cuNikita dupa moartea primei sale soții) și tot ea a avut grijă de cei doi nepoțipe vreme de război. S-au căsătorit oficial doar după ce el s-a pensionat, darși acest lucru nu este elucidat până la capăt, se speculează că ei doi nu aufost niciodată căsătoriți. Dar ce contează, dacă ea oricum a fost singurafemeie din viața lui? 

Cu totul altfel s-au aranjat lucrurile în cazul doamnei Kennedy, a căreimenire a fost cea de vitrină. Jackie era pentru John Kennedy doar un obiect- frumos, scump, dar care putea fi înlocuit cu altul, și el nu se jena deloc săo facă. Deschis, fără scrupule. Inclusiv când Jackie era în sala de naștere.Lăsa pe Jackie să se tragă de păr cu Marylin Monroe (la figurat desigur). De

fapt, nici Jackie nu era o decembristă și își știa interesul. Nu s-a jenat sătreacă în mâinile iubitoare ale lui Onassis nu mult după moartea soțului. 

Nina Petrovna numai o vitrină nu era. Nikita Hrusciov pleca adesea urecheala spusele soției, care avea și o educație mai bună decât el. Vizitele ei în SUAnu aveau drept scop fotografiile cu Jackie. Anume Nina Petrovna i-a sugeratsoțului să preia metodele aplicate în agricultură în SUA, și a revenit în țarănu cu un geamantan de țoale, ci luând cu ea un specialist care să contribuiela realizarea acestei idei.

Toate aceste calități au fost însă trecute cu vederea, uitate, ignorate. Pe cine

interesează caracterul unei femei, dorințele ei, sau chiar viața ei? Principaluleste să arate bine în poze, să fie frumos îmbrăcată și să pară fericită. Șidacă nu este, o disprețuim, o scuipăm și o călcăm în picioare, iar dacă maieste în viață, o facem ”să nu se simtă femeie”. Nouă nu ne trebuie oameniautentici, ci ne mulțumim cu aparențe. Așa că Nina Petrovna încă a avutnoroc că a murit înante să apară internetul. 

Page 11: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 11/26

11

***

Deci, cum trebuie să arate o femeie ca să se simtă femeie? Indiscutabil, caJackie Kennedy. Doar că asta ar fi insuficient. O femeie se va simți aidoma eidoar atunci când, ca și ea, va avea înțelepciunea să rabde înșelătoriile

soțului de dragul banilor și a gătelilor, să treacă repede în casa unui altbărbat, ca și acolo să se ocupe în principal de perdele și porțelanuri. 

Eu, probabil, sunt idealistă, dar n-aș vrea să fiu o asemenea vitrină,admirată de plebe, dar trebuind să port mereu o mască și să mă împac cuidea că pentru omul cel mai apropiat eu sânt doar parte din decor. Este unpreț prea mare.

Cred că m-aș fi împăcat mai ușor cu lipsurile materiale, dar nu există ooroare mai mare decât să fii maimuța care nu vede, nu aude, nu spune. Săaccepți să-ți vinzi sufletul așa cum un sălbatic acceptă să-și vândă

pământurile pentru niște mărgele de sticlă. Nu tot ceea ce este aur lucește, și chiar dacă Nina în fotografii are kilograme în plus, este îmbătrânită, necoafată și îi lipsește spoleiala lui Jackie, aretotuși o față blândă, un zâmbet de om împlinit, și niște ochi în care se citeșteinteligența. Este o bătrânică foarte simpatică.

Între Nina Kuharciuc, așa necioplită cum este ea, și glamuroasa, elegantaJackie Kennedy o aleg ca model de urmat pe Nina, fără șovăire. 

Page 12: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 12/26

12

Fetele rele ajung unde vor ele...în timp ce cele bune ajung doar în Rai. Acolo o fi ajuns și cele 15eleve care au pierit într-un incendiu, care a izbucnit într-o școală. Fetele s-arfi salvat negreșit, pentru că reușiseră să iasă din acea școală mistuită de

flăcări. Dacă nu era poliția moravurilor, care veghea bunul simț și decențatinerelor fete. Școlărițele, în graba cu care fugeau de incendiu, nu și-au pusabaya - haina neagră și lungă purtată de femei - și au fost trimise înapoi înfoc, să și-o pună. Pentru că nu se poate ca o femeie să apară într-unasemenea hal în lume. Trebuie să aibă măcar un pic de bun simț. 

Se întâmpla în Arabia Saudită, în 2002. 

Femeile noastre care s-ar revolta de această tragedie, totuși nu observă căsunt captivele aceluiași bun simț, care, deși nu le omoară instant, într-ocalamitate, omoară totuși omul din ele. În fiecare zi, puțin câte puțin. Estevorba de acel bun simț invocat în discuția despre alăptatul în public. Ofemeie care posedă acel bun simț nu trebuie să iasă din casă fără el, chiardacă metaforic vorbind, casa i-ar fi în flăcări. Poliția interioară a moravurilornu-i va permite. La grija pentru un copil mic, la nopțile nedormite, la colicileși pneumoniile lui, la febra de la ieșitul dinților sau de la vaccinul recent seva adăuga o obligație suplimentară, care celor din jur le pare un fleac. Un șalcu care să se acopere în timp ce alăptează, care trebuie purtat în geantă, șicare trebuie eventual spălat și călcat, un copil care trebuie învățat nu doarsă sugă activ, ci și să nu se războiască cu acel șal. 

Fetele rele nu lasă ca întreaga lor viață să fie consumată de asemeneafleacuri. În loc să spele șalul, ele citesc o carte. Iese la o plimbare în parc,nu stau acasă, chiar de nu și-au luat șalul. În loc să cheltuie banii pentruobiectul inutil care este acel șal, ele  își iau un bilet la teatru. Nu dedicăgândurile lor șalului, nu se întreabă mereu dacă este sufcient de mare ca săacopere ceea ce trebuie acoperit, dacă nu este prea călduros, sau preasubțire, dacă nu este prea mătăsos, ca nu cumva să lunece. Gândurilelor sunt îndreptate în altă direcție. Energia lor este canalizată către altescopuri, decât spre cel de a face pe plac altora.

Fetele rele ajung unde vor ele pentru că știu: niciodată nu poți plăceatuturor. Mai ales dacă ești femeie într-o societate conservatoare. Și cu cât

mai mult vei încerca să placi, cu atât mai mare și mai greu va deveni șalul,cu atât mai strâns va trebuie să-l legi, și cu atât mai greu îți va fi să-l dai josori să nu te gândești la el. 

Fetele rele văd, că fetele învață mult mai bine ca băieții în școala primară,dar pe la început de pubertate încep a degrada. De cum încep să le creascăsânii, societatea le orientează în jos, spre chestiuni carnale: dragoste, sex șimaternitate, fără a uita să le mai și rușineze pentru asta. Între timp băieți

Page 13: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 13/26

13

sunt încurajați în sus, spre construirea unui caracter, spre competiție,dezvoltare intelectuală, libertate. Băieții de toate vârstele își aruncă tricourileși aleargă liber pe terenul de sport, cad, se murdăresc, se ridică iar, trezindadmirația celor din jur. Fetele bune își pun șalul și bunul simț, apoi  își ocupălocul modest, deși comfortabil, ferit de curent, din fotoliul din ungher, trezind

 îngăduință în cel mai bun caz. Este locul pe care, deși nu conștientizeazăasta, îl ocupă pe viață. 

Fetele rele nu vor să-și petreacă întreaga viață în fotoliul simbolic din colț, învelite în simbolicul șal și plictisite de moarte. Fetele rele își permit cel puținsă-și organizeze inevitabila existență carnală de femeie după propriile reguli,fără a fi puse în ungher. S-o îmbine cu liberatea de a fi om, de a-și trăipropria viață nu doar ținând cont de interesele altora. O asemenea femeie seașteaptă ca și ceilalți să țină cont de interesele ei. Și interesul ei este săpoată alăpta oriunde s-ar afla.

Fetele rele înțeleg, că dacă  încurajezi femeile să alăpteze trei ani, dar puipoliția moravurilor pe ele ca să nu o facă în public, asta înseamnă de fapt săle limitezi pe trei ani accesul în spațiul public, acolo unde se construieștepersonalitatea, acolo unde se trăiește cu adevărat. Trei ani de excluderesocială devin caracter, iar apoi și soartă. Segregarea este ceea ce  se întâmplă în toate timpurile cu grupurile asuprite și oprimate, sub diferitepretexte de ordin economic, social sau de moralitate și bun simț. Evreii, carenu aveau în Rusia țaristă dreptul să părăsească zona unde li se permitea  sătrăiască. Colhoznicii care pe timpurile lui Stalin nu puteau avea pașapoarte,forțați astfel să rămână la sat. Țăranii iobagi, care nu puteau părăsidomeniile feudalului decât o singură dată pe an, de ziua sfântului Gheorghe.

Femeile, care au voie să spele podelele în biserica ortodoxă, dar nu pot săintre în altar. Negrii în America anilor 50, care nu puteau fi prezenți înspațiile destinate albilor. Femeile musulmane, care nu au voie să iasăneînsoțite sau să părăsească țara fără voia soțului. Orice opresiune începe culimitarea simbolică a spațiului și se termină cu anihilarea ta ca ființă umană. 

Fetele rele înțeleg că bunul simț este arma celor care vor să te țină în fotoliuldin ungher, acolo unde nu faci nimănui concurență, acolo, de unde nu aidreptul să ceri nimic. Alăptarea este un lucru firesc și frumos care nusfidează moralitatea câtuși de puțin. Dar este nevoie de un pretext pentru a jefui viața și libertatea femeilor în timp ce ele alăptează, de a le segrega, și

el a fost găsit. Bunul simț este lanțul greu cu care fetele bune sunt priponitepe perioada alăptării de funcțiile lor carnale, de spațiul privat. 

Nu vă lăsați intimidate și prădate. Ocupați spațiul public care este și alvostru, nu doar al domnișoarelor glamuroase care au ieșit la o cinăromantică gata să apuce un cavaler de ouă, și pe dumnezeu de picioare, saubărbaților bogați care vor să fie înconjurați doar de sâni țanțoși, care te duccu gândul la sex, și numai la sex, nu la scutece și scâncete. Trebuie noi să

Page 14: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 14/26

14

fim înțelegătoare, decente, cu bun simț, de dragul comfortului sexual alacestor cetățeni?

Ceea ce legea nu interzice, ea permite, și alăptatul public nu este interzis.Fiți fete rele pentru că anume ele ajung oriunde vor ele să ajungă, în timp cefetele bune învelite în șal pe fotoliul din ungher ajung doar într-un Rai,probabil și acela inexistent. 

Page 15: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 15/26

15

Emanciparea și cele 7 frici ale femeilor Frica #1. Așa ele n-o să vreie să se mărite și să nască copii. 

Fals.

Adevărul: Siguranța financiară contribuie de fapt la dorința femeii de a-și întemeia o familie. O femeie care stă sigur pe picioarele ei simte că are ceoferi și nu are senzația că maternitatea ar putea-o vulnerabiliza. Ea îșiplanifică sarcina, copiii pe care îi naște sunt doriți și au parte de dragoste șigrijă. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne de reproducere asistată,tot mai multe femei decid să amâne maternitatea pentru mai târziu. Ele înțeleg că deși din punct de vedere biologic sunt pregătite să devină mamela 20 de ani, din punct de vedere social vor fi gata abia pe la 30 de ani.

Frica # 2. Emanciparea distruge familia. 

Fals.

Dacă și există ceva care distruge familia, astea sunt așa zisele ”valoritradiționale”. Chiar dacă multe femei au studii mi bune, poziții mai înalte șisalarii mai mari, li se cere în același timp să admită că bărbatul este capulfamiliei, să fie gospodine, și să-și asume rolul de slugi și dădace emoționalepentru toată familia - de la sugar până la mama soacră. O muncă, pe carenimeni nu o observă, nu o apreciază și nu o respectă. Evident, tot mai puținefemei își doresc asemenea viață, și dacă profesia le oferă mai mult respect,libertate, stabilitate financiară, ele o aleg drept prioritate. Crește număruldivorțurilor, majoritatea fiind inițiate de femei. 

Frica #3. O femeie puternică rămâne neîntrebată. Fals.

O femeie puternică este ea cea care pune întrebările. Dacă în URSSmajoritatea cuplurilor se formau în studenție, femeile neavând un cerc largde cunoștințe, acum alegerea lor este practic, nelimitată. Nu mai existăpanica fetei nemăritate la 30 de ani. Hai, la 27. Statisticile arată că din 2008până în 2012 a scăzut cu 30% numărul de căsătorii la fete de 20-24 de ani,mărindu-se numărul fetelor care se mărită între 25 și 29. 

Nici părinții fetelor nu mai sânt obsedați de gândul că fiica ar putea într-o zi”rămâne cu burta la gură”. Azi o femeie are timp. Timp ca să devinăindependentă, să aibă puncte de sprijin economic și social. O asemeneafemeie nu este interesată de ofertele de a deveni sclavă domestică, chiardacă asta se întreabă pe piață. Ea nu va intra în concurență cu femeile carevor să se simtă întrebate, nu va dori să fie moale, cuminte, înțelegătoare,plăcută, etc. Se va împotrivi încercărilor de a băga în grupul oamenilor ”careoferă grijă și dragoste”, în timp ce alt grup este eliberat de aceste obligații. 

Page 16: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 16/26

16

Frica #4. Unde dragoste (veșnică) nu e, nimic nu e. 

Fals.

În cultura existentă dragostea este supraapreciată. Noi suntem pur și simpluorbite de simboluri și fetișuri, cum ar fi scenele de film în care o adolescentă

confuză și nepopulară îl întâlnește pe El și viața ei se transformă în modmiraculos. Dacă religia promite viață după moarte, cultura iubirii veșnicepromite că dacă îți întâlnești perechea potrivită, ai și intrat în lumeaperfectă, găsind fericirea pe care o meriți. Dragostea veșnică ne esteprezentată ca un fel de Sfântul Graal, prin care te poți salva în modmiraculos. Dar această falsă strălucire sustrage atenția de la faptul, cămajoritatea oamenilor, femeilor în particular, se descurcă în viață și fărăGraal, trăiesc fericiți, având tot ce-și poate dori un om. Inclusiv în materiede sex și relații. 

Numărul femeilor din Moldova care au încheiat în 2012 a 3-a căsătorie? 228.

A 4-a? 150.Frica #5. Femeile singure sunt nefericite. 

Este adevărat că există și femei care se simt nefericite fără elementul ”pânămoartea ne va despărți”, chiar dacă au tot ce-și doresc. Este genul denefericire insuflată, o frustrare legată de faptul că nimeni nu-ți aduce roze șinu-ți deschide o ușă, chiar dacă tu ai câteva sere cu roze și șofezi de 10 anio mașină proprie. Este o chestie legată de simboluri. Viața ta nu coincide cuidealurile impuse și îți pare că ai trăit-o în zadar.

În realitate însă majoritatea oamenilor nu coincid. Statisticile căsătoriilor șidivorțurilor sunt elocvente în acest sens. Dacă azi întâlnești un cuplu fericit,nu poți ști dacă sunt căsătoriți sau doar convețuiesc, sau poate chiar au șidivorțat, dacă au copii, dacă trăiesc împreună sau separat și pe continentediferite, sau dacă sânt părinții biologici ai copiilor pe care îi cresc. 

Simbolurile după care tânjesc femeile sunt în realitate, niște rame fărăpeisaj. Doar că deocamdată nimănui nu i se ridică mâna să le arunce lagunoi, unde li-i locul.

Frica #6. Este greu să supraviețuiești singură. 

Fals.

Femeile din Moldova deja de mult timp supraviețuiesc singure, ba chiar și își întrețin familiile. Câte din ele lucrează în străinătate, trimițând bani acasă,soțului, părinților și copiilor? În mod firesc, ele ar dori să pună măcar o partedin această povară pe umerii altcuiva. Au obosit. Au o nostalgie pentrumodelul familiei burgheze din America anilor 50. Își doresc bărbați care să lepoată asigura material. Își doresc o viață frumoasă, chiar glamuroasă, unstatut de cucoană. Însă realitățile de astăzi se deosebesc de cele din Americaanilor 50. Bărbații care pot întreține singuri o familie din 3, 4 ori 5 persoane

Page 17: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 17/26

17

pot fi numărați pe degete. Mult mai multe sunt femeile care se întrețin nudoar pe sine, ci și mai cresc singure un copil, sau doi.

Pe lângă asta, să supraviețuieși singură e floare la ureche. 

Frica #7. O femeie puternică și independentă nu mai este femeie. 

Adevărat. :) Dar asta nu este un lucru rău. Este ca și cum ți-ar părea rău că un om libernu mai este sclav. Sau că o persoană de culoare nesegregată nu mai estenegru. Ca și sclavia, rolurile gender nu sânt naturale, ci artificiale, învățate,impuse. Și din cauza lor noi suntem cumva, cultural, segregate. O femeieputernică și independentă este în primul rând, o ființă umană. Nu-și asumăun rol artificial de ceva inferior umanului: de vânat, de zână, de cărniță, debombonică sau de cine știe ce alte obiecte însuflețite sau nu prea, care au ofuncție decorativă, îți papă din palmă, sunt delicioase în pat, dar în esență,trebuie să-și știe locul și să nu pretindă la altceva. Eticheta de femeie, sau

mai brutal spus - muiere, iar și mai brutal - pizdă, este ca steaua cu șasecolțuri care transmite mesajul de ”mai puțin decât om”. Așa, o jumătate.  

Femeia puternică, deșteaptă, ironică, adorabilă și de altfel singură, FainaRanevskaya, odată a zis: " Вторая половинка есть у мозга, жопы итаблетки. А я изначально целая.»* 

Un citat numai bun de încheiat această postare. 

 _______

*A doua jumătate o are creierul, fundul și pastila. Iar eu sânt un tot întreg. 

Page 18: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 18/26

18

Femeile și scenariile ascensiunii lor politice În fiecare ciclu electoral se vorbește despre locul femeilor în politică. Serecunoaște în general faptul că promovarea femeilor este necesară. Fiecarepartid se străduie să-și asambleze listele în așa fel, încât să poată spune că

nu discriminează femeile. În electorala 2014 am examinat listele partidelor care s-au înscris în cursă șicare au șanse reale de a intra în viitorul legislativ: PLDM, PD, PL, PLR, PCRM,PS ”Patria-Rodina” și PSRM. În total, pe primele 10 locuri ale acestor 7formațiuni se regăsesc în total numele a 16 femei, ceea ce constituie maipuțin de un sfert din toți candidații. 

Cele mai multe femei, patru la număr, le găsim la PCRM, urmat de PLDM (3femei), PD (2), PS ”Patria-Rodina” (2), PL (2) PSRM (2) și PLR (1). 

Este mult sau puțin? O întrebare la care se poate răspunde cu un ”depinde”.

Pentru că nu doar cantitatea, numărul, este ceea ce contează. Nici calitatea în sensul de pregătire profesională și politică a candidatelor. Pentru a puteaspune că primii pași pe calea egalității de gen au fost făcuți, este importantsă se analizeze și scenariile sau căile pe care trebuie să meargă o femeiecare, ca și Cenușăreasa din poveste visează să lepede, metaforic vorbind,zdrențele de sclavă domestică și să ajungă la Marele Bal Politic. 

Cum au reușit, așadar, să ajungă acolo cele mai vizibile și cele mai de succesfemei din politica moldovenească? 

Fenomenul Cenușăresei sau cucerirea piscurilor rezervate femeilor 

O modalitate de a intra în viața politică pentru o femeie este să se orientezecătre locurile tradițional rezervate lor la bucătăria politicului în lumeagender-binară. Adică, să concureze în propria cutie, unde competitori le vorfi în mare parte alte femei. Este vorba, desigur, de asemenea nișe tradiționalfeminine ca educația, sănătatea, protecția socială și cultura, precum și dedomenii feminizate mai de curând – finanțele și mass media. ValentinaBuliga și Monica Babuc de la PD, Maia Sandu și Liliana Palihovici de la PLDM,Tatiana Potâng de la PLR, dar și Zinaida Greceanîi de la PSRM sau CorinaFusu de la PL s-au manifestat pe și au crescut din exact aceste câtevadomenii tradițional feminine. 

Sunt aproximativ aceleași locuri pe care femeile le ocupau și pe timpurileURSS, când erau promovate în funcții de conducere de pe poziții deprofesoare, contabile sau doctorițe. Acest fapt nu însemna însă neapărategalitate de gen. Când în anii 70 nişte cercetători occidentali au manifestatinteres pentru ideile egalității declarate, în premieră, în URSS și au început acerceta fenomenul ascensiunii femeilor la putere, ei au aflat cu surprinderecă femeile erau fie absente, fie marginalizate în politică. În pofida ideologiei

Page 19: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 19/26

19

care declara că fiecare bucătăreasă poate să conducă o țară, drumul cătrepozițiile cele mai importante în stat le era închis în această țara socialistă. 

Ca și acum 40 de ani, în Moldova modernă, în anul 2014, femeile politicecele mai vizibile din țara noastră se lovesc de plafonul de sticlă al nișei lor.Putem aduce un singur exemplu când o femeie a fost promovată la funcțiade prim-ministru, dar nici aici nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece și cuexcepții care confirmă regula. Mai ales că Zinaida Grecianîi, care a deținutfuncția de premier, nu dădea impresia (pe care o dădea, de exemplu, VladFilat) că deținea și puterea reală, că putea influența lucrurile și era undecident, nu un simplu executor, sau o cenușăreasă politică. 

Se poate spune că femeile prezente în politică au prea puțin spațiu demanevră și, din acest motiv, nu deservesc electoratul feminin, ci sistemul.Ele reproduc ierarhiile și inegalitățile existente, cel mai ilustrativ exemplu înacest sens fiind incidentul cu ”spălatul pelincuțelor”. 

În fond, calea tuturor acestor femei este calea Cenușăresei. Ele au aleskilograme de linte din cenușă și astfel și-au meritat fotoliile care li sepotrivesc exact cum i s-a potrivit doar Cenușeresei condurul de cristal. Doarcă spre deosebire de Cenușăreasa, pentru politicienele moldovene povestea încă nu s-a terminat.

Calea Cenușăresei este și cea mai des întâlnită. În fond, este o cale demnăde respect și una care are și valoare aplicativă. Mii de tinere care aspiră la ocarieră politică ar avea ce învăța de la aceste femei. Șansele lor vor fi însămai mari dacă, în afară de ambiție, carismă și dorința de a munci din greu,ar avea și posibilitatea să învețe despre viața politică din ”prima sursă”. 

„Efectul văduvei” în viața politică 

Tradiția politică de la începutul secolului al XX-lea în SUA și un șir de alte țăriera că soțiile politicienilor deveneau succesoarele lor în cazul în care eidecedau în timpul mandatului. Majoritatea femeilor care ocupau un loc înCongres și în alte structuri ale puterii în acea vreme ajunseseră acolo doarpentru motivul că soții lor decedaseră, și asta era o modalitate pentrupartidele politice respective de a păstra un loc și un vot în legislativ, evitândriscul conflictelor interne cauzate de competiția pentru acel loc. 

Odată cu expirarea mandatului, era de așteptat că văduva care l-a exercitatse va retrage fără a pune întrebări sau a pretinde la un rol politic pe viitor.În 1932, ziarul New York Post, într-un articol despre o asemenea văduvă,scria că ”deși unele femei demonstrează anumite abilități politice,majoritatea se supun unui cod inventat al cavalerismului, își exercită funcțiacu demnitate și bun gust, la expirarea mandatului retrăgându-se în tăcere și întrebându-se la ce s-o fi gândit bărbații care au inventat succesiunea înpolitică.”  

Page 20: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 20/26

20

Pornind de la această realitate istorică, fenomenul ascensiunii unei femeigrație rudeniei cu un politician bărbat în lumea modernă a fost botezat decercetătorii Lisa Soloviej și Thomas Brunell ”efectul văduvei”. Faptul nusubminează nicidecum calitățile personale ale acestor femei, care azi nici numai sunt literalmente văduve. Dimpotrivă, lumea a cunoscut multe femei cu

adevărate calități de lider care au intrat pe ușa din față a politicii, deschisăanterior de un bărbat. 

În ziua de azi este vorba în pimul rând de soții, surori și (cel mai frecvent)fiice de politicieni care, grație acestei legături de rudenie, au putut intra într-un mediu închis și destul de ostil femeilor până și în societăți patriarhaleunde nu poate fi nici vorbă de egalitatea de gen. Indira Gandhi nu a fostdoar cel de al treilea premier al Indiei – singura premier femeie pe care aavut-o țara, ci și și fiica primului său prim ministru. Benazir Bhutto, al 11-leapremier al Pakistanului, este și fiica celui de-al 9-lea său premier, ulteriordevenit președinte al țării. Cel mai cunoscut exemplu rămâne, totuși, Hillary

Clinton, care în pofida caracterului său de lider ar fi putut avea o traiectoriepolitică mult mai modestă dacă n-ar fi fost și soția celui de-al 42-leapreședinte american Bill Clinton. 

 „Efectul văduvei” este prezent și în viața politică din Moldova. MAEIE, unminister care nu este considerat tradițional o nișă feminină, – este condus deNatalia Gherman, care pe lângă numeroasele calități pe care le are, este șifiica primului președinte al țării. 

Legăturile de rudenie cu un politician constituie un avantaj în special pentrufemei. Și nu este vorba de nepotism, ar fi o abordare extrem de simplistă săreducem succesele unei femei în politică la norocul de a se fi născut în

familia potrivită. Este vorba în primul rând de faptul că o femeie are încănevoie de un sol fertil care să neutralizeze piedicile care i se pun șiagresiunea cu care se confruntă atunci când aspiră spre o carieră politică,sau când vrea pur și simplu să depășească acea condiție de Cenușăreasăpolitică. 

În esență, ”efectul văduvei” este un mecanism compensatoriu pentruinegalitatea de gen și manifestările sexiste existente în societate șidemonstrează cât de mult ar putea avansa femeile dacă li s-ar oferiposibilitatea să se afirme. 

Despre ce fel de piedici cu elemente sexiste este vorba?Sexismul politic și politica sexului 

Agresiunea menționată mai sus se manifestă în special față de femeile care încearcă să intre în viața politică tinere și frumoase. În fond, tinerii ar trebui încurajați să se implice politic, iar asta se referă la ambele sexe. În practică însă o asemenea implicare trezește bârfe și suspiciuni. 

Page 21: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 21/26

21

În engleză există o expresie – ”fair game”, care s-ar traduce literalmente cavânat legal. În general, persoanele publice, mai ales cele implicate politic, șimai ales în toiul campaniei se consideră un asemenea vânat legal, în practicăasta însemnând că trebuie să se împace cu scrutinul și să îndure toateatacurile presei, inclusiv amestecul în viața lor privată. Un candidat bărbat

este și el un asemenea vânat legal, o femeie, însă, mai ales dacă este tânărăși simpatică, este un vânat dublu legal, ca să spunem așa. Asta pentru căeste o țintă ușoară, pentru că hărțuirea verbală a unei femei fără unprotector și fără un motiv considerat legitim de a se afla unde se află esteconsiderată cultural acceptabilă. 

Sau chiar triplu legal dacă se bănuiește că ar fi implicată într-o relațieclandestină cu un politician influent, și el n-ar îndrăzni sau n-ar risca sau nui-ar păsa să-i ia public apărarea. În cultura existentă, sexualitatea femeii nueste un fapt ce ține de domeniul privat care îi aparține, 

ci un bun public. Un fapt al domeniului privat este considerată sexualitateaunui bărbat, care chiar dacă ocupă o funcție importantă în stat, având uncomportament excentric în viața privată, poate cere presei să-i respecteintimitatea. Și sunt bine cunoscute cazurile când unele ediții online au ștersarticole care vizau asemenea aspecte private din viața politicienilor. Ofemeie tânără care ar cere același lucru ar fi imediat ridiculizată, pentru căea nu este văzută ca o persoană cu drept de intimitate, sau, haideți s-ospunem mai simplu, – nu este văzută ca o persoană. Faptul o pune într-osituație extrem de vulnerabilă. 

Interesul și ostilitatea presei pentru asemenea tinere femei este excesiv,luând în considerație faptul că ele de regulă ocupă un loc modest în liste, și

practic, sunt neglijabile ca și concurente. Tinerii bărbați, dincolo de locul, săzicem, #15, sunt pur și simplu trecuți cu vederea. Nu și femeile. De exempluMarina Rădvan, o actriță de 23 de ani care ocupă locul #16 în listele PSRM, adevenit recent protagonista unui scandal mediatic din cauza unor pozeprivate, făcute la o petrecere privată. Alina Zlotea ocupă locul #19 în listelePL, dar faptul este suficient ca să genereze titluri care încep cu ”șocant” și”scandalos”, capabile să transforme pe rețelele de socializare un grup decomentatori obișnuiți într-o veritabilă turmă de babuini. 

Și în ce constă șocantul și scandalosul? Marina este criticată pentru felul încare apare în niște poze private. Alina, model fiind, pozează pe un teren de

fotbal, semidezbrăcată și într-o ipostază sexy. Trebuie să admitem că înaceste poze ”scandaloase” nici una dintre aceste tinere femei nu a făcut vreofaptă de interes public și care ar merita scoasă din spațiul privat în spațiulpublic.

Și nici vreo faptă ieșită din comun pentru timpurile moderne,  când chiar șifostele actrițe de filme pentru adulți nu ezită să participe la cursa electorală.În afară de cea mai cunoscută actriță porno ajunsă politiciană, Ilona Staller,

Page 22: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 22/26

22

cunoscută cu numele de scenă Cicciolina, există un șir de alte asemeneaexemple.

Stormy Daniels a candidat pentru Senatul SUA din partea statului Louisiana,Federica Zarri a ajuns deputat în parlamentul Italiei, Cindy Lee a candidat laprezidențiale în Franța, Cheri Manescu a participant la alegerile pentru postulde primar al Romei, Marilyn Chambers a candidat pentru postul de vice-președinte al SUA. 

În fond, hărțuirea virtuală a acestor două tinere nu numai că este lipsită deorice temei, dar și descurajează alte femei să se implice în activităţi deinteres public.

Al patrulea scenariu – Pasărea Phoenix

Există încă un posibil scenariu pentru femeile care își doresc să intre în viațapoliticului, unul care în Moldova încă nu a fost explorat. Este vorba descenariul disidenței, al femeii care a avut curajul să meargă înainte în pofida

tuturor și care - de ce nu? - a șocat anume prin această atitudine. Un caz extrem, dar ilustrativ pentru această cale ar fi Phoolan Devi, oparlamentară care, înainte de activitatea de deputat, a devenit cunoscută înIndia ca Regina Bandiților. Această femeie a 

fost supusă abuzului în copilărie, în satul ei de baștină, și pentru că nu i s-afăcut dreptate de către autorități, a pus mâna pe arme, devenind căpeteniaunui grup armat. Un alt exemplu la fel de extrem ar fi Dilma Russef,președinta actuală a Braziliei. Fostă participantă a unui grup de guerilla,Dilma Russef a fost condamnată la închisoare în anii 1970-1972.

Departe de mine gândul de a proslăvi violența armată, pentru că de fapt, nuasta este esențialul. Ceea ce este unic și totodată comun în biografiile Dilmeiși a lui Phoolan este că ele au respins căile bătătorite, au mers pe drumulpropriu și împotriva sistemului. 

Aceste două femei cu adevărat remarcabile au intrat în viața politică nu prinușa deschisă de un bărbat. Nici prin bucătărie. Nici prin așternut. Ele auvenit direct din stradă. 

Și, ceea ce este mai important, ele au venit cu propriile convingeri, cu uncaracter format și cu istoria unei participări la viața politică a unei țări prinrezistență, nu prin conformism. Ele nu au fost crescute de partide și nu au

asimilat birocrația instituțiilor. Fiecare din ele a ars până la temelie și ca overitabilă pasăre Phoenix a renăscut din cenușă. 

Când cel puțin o femeie va intra în viața politică a Moldovei astfel, abiaatunci vom putea spune că am făcut un progres pe calea egalității de gen. 

Page 23: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 23/26

23

Maternitatea pusă la zid Cică odată, demult, în 2008, politicienii din Nebraska au decis că părinții nuvor mai fi trași la răspundere pentru abandonul copiilor. În același an au fostabandonați 30 de copii - toți adolescenți. Legiuitorii uitaseră să specifice că

este vorba de nou născuți. Un tată și-a abandonat întreaga familie - 9 copii. S-o fi plictisit el de sculat,hrănit, spălat, îmbrăcat, dezbrăcat, iar spălat, culcat, și iar sculat.

Mi-am amintit de acest caz acum, când am citit că o ministră a muștruluitmamele nemulțumite cu ”spălați pelincuțe”. M-am întrebat de ce oare seconsideră normal să ceri de la femeie tot mai multe sacrificii? De ce sedesconsideră munca reproductivă pe care ea deja o prestează societățiigratuit și by default? 

Despre o femeie care crește copii (și are grijă de alți membri ai familiei pe de

asupra) se spune că ”stă acasă”. Se presupune că o duce bine pentru că arescutece de unică folosiță și mașină de spălat. I se tot amintește întruna câteste de norocoasă - că mamele și bunicile noastre n-au avut nici pamperși,nici mașini de spălat, dar au crescut totuși, copii. Mulți copii, i se mai dă înobraz.

Se trece însă cu vederea că viața mamelor și bunicilor noastre era alta,altele fiind și așteptările statului față de felul în care își îndeplineau elefuncția de mamă. 

Mamele anilor antebelici 

Fiecare dintre bunicile mele au născut câte 4-6 copii, din care au supraviețuit jumătate. Fără medic în sat, fără medicamente moderne, fără condițiisanitare adecvate, mama nu deținea controlul asupra sănătății și dezvoltăriicopiilor. Atenția pe care le-o acorda era minimă. Mai ales că era ocupată șicu muncile câmpului, avea pământ, păsări, vite. Moartea unui copil nu eraun lucru ieșit din comun. Bătrânele încă mai păstrează acea mentalitate, șinu rareori tinerele femei de azi aud de la ele că copiii ”se mai aleg”. Niciinfanticidul nu era un lucru rar întâlnit.

- Fată hăi, s-a răstit mama soacră cu dezgust la amica mea, care născuse uncopil cu un mic defect, - n-ai putut și tu să-i pui o pernă peste față..? 

Mamele din perioada sovietică Generația de femei a mamei mele năștea în medie câte 2 copii (și făcea înmedie 4 avorturi, dar asta e altă discuție). Condițiile de trai deveniseră maibune, societatea era concepută pentru adulți activi, angajați în câmpulmuncii. Concediul de maternitate era de un an maxim. Mama își alăptacopilul la fiecare două ore și nu se apropia de el  decât dacă plângea mai multde 40 de minute. Așa recomandau pediatrii. Odată cu înțărcatul, misiunea

Page 24: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 24/26

24

mamei era considerată practic îndeplinită. Statul prelua o parte din funcțiilede creștere și îngrijire a copilului. Mama ieșea la lucru, copilul mergea lagrădiniță. 

Era tratată îngăduitor la întreprindere, permițându-i-se să-și ia concedii deboală și zile libere fără prea multe întrebări și cătături chiorâșe. Practic, eralucrător doar pe borderou, cu un salariu mizer dar care îi permitea totuși săsupraviețuiască. Existau destule asemenea locuri de muncă cu o funcție maimult socială decât economică, care le permiteau femeilor să îmbinematernitatea cu serviciul.

Bineînțeles, femeia avea alte greutăți: se îmbulzea în transport, se ghiontea în rânduri după o pereche de chiloți, și dacă găsea dresuri pentru copii, luacâteva perechi, pentru câțiva ani înainte. Dar nu se aștepta de la ea să facăteme câteva ore, în fiecare seară, până la miezul nopții. Sau să umble cucopilul la activități. Existau cercuri și secții sportive, dar copiii le frecventausinguri, fără însoțitori. 

Mamele tranziției 

Discursul despre importanța dragostei materne apare tradițional în aceleperioade istorice când statul nu mai face fațăresponsabilităților sociale. Logic, în Moldova acest discurs a apărut în anii90. Nu numai întreprinderile, dar și grădinițele s-au închis. În mod firesc aapărut informația despre traumele psihologice grave pe care le aduc părințiicopiilor, neglijându-i. Instituțiile au devenit dușmanul copiilor. Internatele audevenit simbolul cruzimii mamelor. Potrivit noii ideologii, copiii trebuiecrescuți de părinți iubitori, chiar și cei care, având vreun handicap, au nevoie

de îngrijiri speciale 24 de ore pe zi. Statul s-a spălat pe mâini și a aruncatfuncția de îngrijire a copiilor în mâini private. Mai exact, în brațele mamelor,care sunt responsabilizate tot mai mult.

A apărut Benjamin Spok, cu modele bazate pe familia americană a anilor50. Și pediatri care recomandă alăptarea până la 3 ani. Nu la fiecare 2 ore ca înainte, ci la fiecare scâncet. Acum trebuie să mergi cu bebelușul la piscină.Să-l porți în sling și să-l legeni în brațe. Să-l obișnuiești cu grădinița treptat,câte o oră pe zi. Să-l înveți a citi și a scrie înainte să meargă în clasa 1. Șitot tu răspunzi de reușita lui școlară. 

Pe de altă parte, copiii cer tot mai mulți bani. Pentru că la maternități au

 început a se plăti taxe neoficiale pentru nașteri. La școli - taxe de studii. Șimai este important copilul să aibă cărți și jucării. Să mănânce echilibrat. Îitrebuie masaj. Logoped. Repetitori.

Iar bani nu-s. Și locuri de muncă nu-s. A apărut concurența, pentru că înacelași timp, ne-a vizitat și economia de piață. În anii 90 nu mai poți să plecicu o oră mai devreme ca să reușești la grădiniță. Angajatorii te evită doar

Page 25: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 25/26

25

pentru că ești femeie. Colegii de lucru ți se uită chiorâș la burtă, anticipândcum o să lucreze și pentru tine când vei începe a-ți lua concedii medicale. 

Mamele noului mileniu 

Femeia încearcă din răsputeri să îmbine servicul cu maternitatea, să facă

față pretențiilor tot mai mari care curg gârlă. Dar, ca și șoferul care ține cu omână volanul și cu alta cuprinde o femeie, le face necalitativ pe amândouă.Se simte vinovată la lucru, că are nevoie de concediu medical - a treia oară în această lună. Vinovată dimineața, când piciul îi este zmuls din brațe deeducatoare și chiar și de afară îl aude răcnind. 

Și rămâne singură cu vina ei și cu problemele ei. Cine o ascultă? 

Nu statul, desigur, căci el vrea copii mulți și sănătoși, viitori plătitori de taxe.Businessul vrea piețe de desfacere - copii mănâncă, au nevoie de jucării,haine, consumă apă și energie electrică iar asta înseamnă venituri. Femeilesunt îndemnate să nască, uneori prin mesaje zgomotoase, însoțite de

 învinuiri și reproșuri, alteori prin îndemnuri subtile, cu proslăvirea rolului demamă și însiroparea imaginii copilului în media. 

Se creează un spațiu virtual imaginar, mitologic, pastoral, care nu are nimiccu realitatea dură, problemele cotidiene ale mamei și copilului. Ca rezultat,femeile trăiesc o stare de confuzie și de frustrare, legată de faptul că idealulmediatic nu corespunde vieții reale. 

Manipularea prin responsabilizare 

Femeile se confruntă și cu un paradox logic. Pe de o parte, societatea le împinge spre maternitate - hai-hai-hai, hai odată! Pe de altă parte, odată

deschisă această ușă, femeii i se spune că a fost alegerea ei, dorința ei, șideci - copilul născut este responsabilitatea ei. Nu faci copilul pentru stat, i sespune, îl naști pentru tine. În același timp societatea îi cere să respecteanumite ”standarte de calitate”. Nici nu se discută să doarmă pruncul într -ocutie de carton. Iar de moartea unui copil mic prin accidentare poți răspundeși penal. Ești o mamă rea chiar și dacă lipsești de la matineul școlar. Șidesigur, ești un adevărat monstru dacă îl lași cu rudele și pleci la Italea. Veifi insultată, ți se va pune eticheta de ”sponsor” și ți se vor arunca în fațăvorbe care dor. iPadul pe care îl trimiți cadou de Paște - îți va sta mereu înfața ochilor, fiind pentru tine ”batista Fridei”*. 

Chiar dacă reușește să le facă pe toate, statutul mamei rămâne jos, muncaei este subapreciată, invizibilă, și ea însăși este invizibilă, ca femeile dinfotografiile epocii victoriene. Munca este a mamei, meritele sunt ale tuturor.

Femeia este pusă într-o situație imposibilă - este datoare tuturor, iar einimeni nu-i datorează nimic. Interesele ei și a copilului pot fi sacrificateoricând, prioritare fiind interesele oamenilor liberi și neîmpovărați de copii. 

Page 26: Lupuls Notebook

7/23/2019 Lupuls Notebook

http://slidepdf.com/reader/full/lupuls-notebook 26/26

26

Situația îmi amintește de subiectul unui film, pe care l-am privit mai demult.Armata romană asedia o cetate. În cetate - în afară de armata inamică -femei și copii. Proviziile sunt pe sfârșite și în cetate, și în afara ei. Și atuncibărbații asediați au o idee. Ei trimit femeile și copiii afară, jurând solemn cănu-i vor lăsa să intre înapoi orice s-ar întâmpla, în speranța că inamicul va

 împărți cu femeile proviziile și astfel, va deveni vulnerabil. Inamicul însă,pricepe șmecheria, și le mână, împreună cu copiii, înapoi spre zid. Cei rămași în cetate nu deschid porțile, așa cum au jurat. 

Bărbații au cu toții soții și copii afară, și văd cum ei mor de foame. Sub zid.Dar țin porțile închise până la urmă. 

Femeile și protestul lor mut 

Statul și sectorul privat fac la fel cu mamele și copiii în Moldova. Pentrufiecare din părți, ei sunt cei care (deocamdată) consumă resursele necesarefără să producă. De ce să-i hrănim? Afară! Statul nu vrea să

plătească indemnizații pentru copii. Patronul - să plătească concedii medicalemamelor.

Și atunci ce le rămâne de făcut femeilor? Un singur lucru - protestul. Nu mărefer la recentele acțiuni stradale ale gravidelor. Mă refer la natalitateascăzută, care este și ea o formă de exprimare, un protest mut, fărăpancarde. Dacă statul și societatea îți spune că trebuie să-ți faci datoria și sănaști, dar este problema ta că ai născut după ce ai născut (spălațipelincuțe), și ești obligată să crești copilul conform unor standarte impuse,iar după ce l-ai crescut, o să ți se înainteze și pretenții - tot mai multe femei își pun întrebarea dacă are rost să mai nască un copil. 

Și se limitează la unul. Cel mult doi. Următoarele generații de femei nu vornaște nici câte unul - nici dacă se interzic avorturile și se închid granițele. 

Și asta va fi răspunsul lor politicilor sociale existente.

 ______

*În romanul Master & Margarita o femeie pe nume Frida este condamnată săgăsească mereu batista cu care și-a sufocat pruncul și să nu poată scăpa desentimentul vinovăției.