Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFacultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENŢĂ

Îndrumător ştiinţific:

Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ

Absolvent:

Dan Mariana Denisa

BUCUREŞTI2014

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFacultatea de Geografie

Domeniul: GeografieProgramul de studii: Licenţă

LUNCA DUNĂRII ÎNTRE OSTROVENI ŞICORABIA

STUDIU DE EVALUARE A TERENURILORÎN VEDEREA RENATURĂRII

Îndrumător ştiinţific:

Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ

Absolvent:

Dan Mariana Denisa

BUCUREŞTI2014

1

CUPRINS

Introducere ......................................................................................................................................2

1. Metodologie .......................................................................................................................5

2. Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia .........................................................................14

2.1. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în regim natural ........15

2.1.1. Caracteristici morfologice ...............................................................................15

2.1.2. Caracteristici hidrologice ................................................................................20

2.1.3. Caracteristici pedologice .................................................................................21

2.2. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în prezent .................25

2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării ...................................25

2.2.2. Caracteristici morfologice ...............................................................................27

2.2.3. Caracteristici hidrologice ................................................................................30

2.2.4. Caracteristici pedologice .................................................................................30

3. Evaluarea terenurilor .........................................................................................................33

4. Renaturarea luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia ......................................................42

4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu ..............................................................42

4.2. Argumente PRO renaturare ...................................................................................47

Concluzii ......................................................................................................................................50

Bibliografie ...................................................................................................................................51

Anexe ............................................................................................................................................53

2

Introducere

Dunărea, fluviul cu renume încă din antichitate, este singura arteră de circulaţie longitudinală, peapă, a Europei (***, 1969) cu valenţe de importanţă economică, dar şi geostrategică cetraversează pe o lungime atât de mare România. Date fiind necesităţile practice legate de comerţşi navigaţie, preocupările legate de cunoaşterea şi amenajarea luncii Dunării au început încă dinantichitate, putând fiind menţionaţi învăţaţii Hecateu din Milet (546-472 î.e.n.), Herodot (484-423 î.e.n.), Polibiu, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Ovidiu, Ptolomeu (***, 1969). Astfel, a fostposibilă reconstituirea morfologiei cursului, braţelor şi gurilor fluviului de-a lungul ultimelordouă milenii. Cunoscut în perioada antică sub denumiriile de Istris şi Danubius, fluviul a fosttransformat de romani în axă de comunicaţii între centrul Europei şi Pontul Euxin, atât prinnavigabilizarea întregului său curs, cât şi prin şoseaua ce-l însoţea (Botzan M. şi colab., 1991).

Fiind o axă polarizatoare pentru aşezările umane, dar şi pentru activităţile economice agricole,industriale ori de comerţ, modificări au fost aduse cursului, luncii şi teraselor Dunării şi de cătrepopulaţiile ce au urmat în aceste teritorii fostelor colonii romane. Impactul acestor modificăripentru ecosistemele proprii luncii acestui mare organism fluviatil şi pentru relaţiile dedependenţă ce s-au stabilit în timp geologic între procesele geomorfologice, hidrologice şipedologice de luncă şi peisajele din proximitate este direct proporţional cu amploarea lucrărilor,atribut ce a fost, la rândul lui, influenţat de nivelul de dezvoltare socio-economică şi tehnico-ştiinţifică al locuitorilor din proximitate.

Cea mai mare amploare a modificărilor aduse luncii Dunării a fost resimţită în urma amenajărilorhidroameliorative din secolul XX, concretizate în ridicarea unei serii de diguri de apărare pemalul stâng al fluviului, reînălţate şi consolidate ulterior. Aceasta a urmat unei serii de dezbateriîntre adepţii efectuării lucrărilor de amenajare şi amliorare conduşi de inginerul Anghel Salignyşi susţinătorii naturalismului în lunca Dunării, cel mai de seamă dintre aceştia fiind desigurGrigore Antipa care în 1910 atenţiona că ridicarea de diguri de apărare, efectuarea lucrărilor dedesecare şi introducerea în circuitul agricol pot pune în valoare anumite areale, în timp ce pentrualtele ar însemna distrugerea productivităţii ce ar putea fi atinsă prin valorificarea în altemodalităţi, dar în regim natural1. Cu alte cuvinte, lipsa studierii teritoriului în întregimea lui şinereuşita de a pune în valoare terenul conform specificului său poate avea efect de boomerang,întorcându-se împotriva celor care impun utilizarea agricolă cu orice preţ şi manifestându-se prininvestiţii ulterioare pentru menţinerea fertilităţii, texturii solului.

Subiectul lucrărilor hidroameliorative efectuate pe cursul Dunării a revenit în actualitate încercurile de specialişti (ingineri-constructori, hidrologi, ingineri agronomi, pedologi, biologi,personal de intervenţie în caz de urgenţă, dar şi agenţi economici), cât şi în cadrul publiculuilarg, promovat fiind de mass-media, în urma inundaţiilor „istorice” din anul 2006, când fluviul astrăpuns digurile de apărare în multiple areale, inundând întinse terenuri agricole sau construite.Astfel, în perioada aprilie-mai 2006, a fost demonstrat de-a lungul întregii văi a Dunăriiromâneşti că digurile de apărare sau „încorsetarea” unui organism fluvial într-un culoar fix şi dedimensiuni limitate este o metodă eficientă de protecţie împotriva inundaţiilor doar la viituri deamploare mică şi medie, însă după depăşirea nivelului digului de apărare, acestea se transformă

1 „Sistemul de amelioraţiuni [...] trebuie să fie bine chibzuit şi să se bazeze pe deoparte pe cunoaşterea amănunţită acondiţiunilor fizice şi biologice ale acelor regiuni, adică a climei, a naturii solului, a condiţiunilor hidrografice, afaunei şi vegetaţiunii, etc; pe de altă parte trebuie să ţină seamă de toate condiţiunile economice generale şispeciale... Numai pe baza acestor cunoştinţe vom putea şti prin ce anume fel de producţiune putem pune în valoaremai bine fiecare parte din zona inundabilă a Dunării, făcând-o să dea în permanenţă o rentabilitate cât mai mare şidin care să rezulte pentru economia generală a ţării profite cât mai multe” (Antipa Gr., 1910)

3

într-un factor ce amplifică potenţialul distructiv al inundaţiei, prin împiedicarea scurgeriigravitaţionale a apei cantonate în spatele digului spre albia minoră după trecerea undei de viiturăîn aval. Aceasta este o teorie a gestiunii riscului hidrologic ce a cunoscut o largă popularizare înţările Europei Occidentale, dar care a pătruns în spaţiul românesc relativ recent şi cu dificultăţi.La aceast risc generat de deficienţele de proiectare a digurilor se adaugă şi aspectul confortuluipsihic rezultat din succesiunea mai multor generaţii de indivizi în arealele protejate de diguri şidin timpul mare de revenire a unei viituri care să provoace o inundaţie suficient de puternicăîncât să depăşească înălţimea digurilor. Astfel, având în vedere că în ţara noastră cultura risculuila inundaţii este foarte puţin dezvoltată şi că nu au fost educaţi în privinţa posibilităţii apariţieiunei viituri care să depăşească capacitatea digurilor, comunitatea umană s-a extins teritorial înspaţiile amenajate prin lucrări de desecare din lunca Dunării, făcând ca pagubele şi victimeleinundaţiei din 2006 să fie cu atât mai numeroase.

Aşadar, scopul lucrării de faţă este de a demonstra avantajele atât pe termen scurt, cât şi petermen lung ale distrugerii digurilor de apărare din lunca Dunării în arealul Ostroveni – Corabiaşi permiterea reinstalării ecosistemelor şi proceselor naturale şi iniţiale, cu alte cuvinte de ademonstra avantajele renaturării, coroborate cu metode moderne de gestiune a riscului lainundaţii, precum crearea incintelor de inundaţie controlată. Urmând argumentările lui GrigoreAntipa (1967-1944), Gheorghe Ionescu-Siseşti (1885-1967), Marin Drăcea (1885-1958), IonPopescu-Zeletin ş.a., se va înceca demonstrarea dezechilibrelor naturale susţinută de sistemele dediguri de apărare, dar şi consecinţele din ultimele decenii ale refuzului unei oportunităţi viabilepentru creşterea nivelului de trai prin valorificarea resurselor proprii treptei de luncă.

Alegerea arealului de studiu se datorează în primul rând includerii în zonă a incintei Dăbuleni, ceprezintă interes deosebit mai ales în contextul recentelor discuţii atât din cercurile ştiinţifice, câtşi din mass-media despre „deşertificarea” sudului Olteniei, fenomen ce face referire lainstabilitatea dunelor de nisip de pe partea stângă a râului Jiu în urma efectuării de lucrăriagricole în condiţii necorespunzătoare, adică în urma introducerii forţate a acesor terenurinisipoase în circuitul agricol. Un motiv secundar pentru studiul arealului Ostroveni-Corabia estedat de proximitatea faţă de localitatea natală, aspect ce a facilitat deplasările pe teren în vedereaobţinerii de date.

Matematic, arealul de studiu este delimitat de meridianele de 23°54’30” şi 24°30’30”, respectivde paralelele de 43°41” şi 43°48” (fig.1), încadrându-se, aşadar, în zona de climă temperată, întimp ce localizarea în funcţie de unităţile geomorfologice ale României îl amplasează în SudulCâmpiei Olteniei, în aval (Est) faţă de lunca Jiului şi în amonte (Vest) faţă de lunca Oltului.Pentru că termenul „luncă” poate fi folosit pentru a defini o noţiune complexă ce face referire laelemente precum morfologia, hidrografia, regimul hidrologic, vegetaţie specifică, solurispecifice, procesul de aluvionare şi resurse economice, lucrarea va face referire la conexiuneadintre aceste elemente în cele două ipostaze temporale ale evoluţiei luncii Dunării în arealul destudiu delimitate de ridicarea digului de apărare.

5

1. Metodologie

Lucrarea de faţă este rezultatul punerii în aplicare pe parcursul a aproximativ un an a unei seriide metode şi tehnici de lucru şi analiză a datelor geografice obţinute din surse bibliograficeconsultate la Filiala Geografie-Geologie a Bibliotecii Centrale Universitare Carol I Bucureşti,din surse on-line (rapoarte ale agenţiilor şi ministerelor de resort, date vectoriale puse ladispoziţie pe website-uri de profil, imagini satelitare, ş.a.) ori din cercetarea proprie pe teren.

Metodele de cabinet sunt dominante în ceea ce priveşte provenienţa informaţiilor din capitolele2, 3 şi 4. Astfel, descrierile morfologiei, morfometriei şi caracterelor hidrologice şi pedoloice aleluncii Dunării între Ostroveni şi Corabia, precum şi realizarea istoricului lucrărilor de amenajarea acestei trepte de relief s-au realizat prin metoda cercetării bibliografice, utilizând sursele pusela dispoziţie de Biblioteca Centrală Universitară Carol I Bucureşti. După prezentarea descriptivăa luncii Dunării în cele două momente reprezentative, s-a recurs la metoda analizei diacronicepentru a pune în evidenţă evoluţia temporală a peisajului arealului de studiu. Acolo unde surselede informaţii au permis, am însoţit pasajele descriptive cu sistematizări sub formă de tabel origrafic, precum şi cu materiale cartografice reprezentative realizate de asemenea în cabinet cuajutorul software-urilor SIG (QuantumGIS 2.0.1, ArcMap 10), prelucrând date spaţialedisponibile pe serverele diverselor comunităţi ce fac publice date geografice opensource(geospatial.unibuc.ro, earth.unibuc.ro), centre de cercetare ori chiar agenţii şi instituţii demonitorizare a componentelor de mediu (OSPA DOLJ, Administraţia Naţională deMeteorologie, Agenţia Europeană de Mediu – eea.europa.eu; Ministerul Mediului şiSchimbărilor Climatice – mmediu.ro; Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelorpe Nisipuri Dăbuleni – ccdcpndabuleni.ro).

Pentru obţinerea rezultatelor prezentate în capitolul 3 „Evaluarea Terenurilor”, am aplicat încabinetul de lucru metodologia indicată de I.C.P.A. având ca obiect al studiului datele obţinute înurma analizelor fizice şi chimice a două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu.Condiţiile de climat, relief, apă, pretabilitatea pentru anumite folosinţe şi culturi sunt redate prinurmătorii indicatori pedologici

Gradul de gleizare a solului

Tabel nr.1: Stabilirea gradului de gleizare a solului

Simbol Denumire

G0 Negleizat

G1 Freatic umed

G3 Slab gleizat

G4 Moderat gleizat

G5 Puternic gleizat

G6 Foarte puternic gleizat

G7 Excesiv gleizat

G8 Submers

Sursa: Canarache A., 2003

6

Gradul de stagnogleizare a solului

Tabel nr. 2: Stabilirea gradului de stagnogleizare a solului

Simbol Denumire

W0 Nestagnogleizat

W1 Stagnogleizat în adâncime

W2 Slab stagnogleizat

W3 Moderat stagnogleizat

W4 Puternic stagnogleizat

W5 Foarte puternic stagnogleizat

W6 Excesiv stagnogleizat


Gradul de salinizare a solului

Tabel nr. 3: Stabilirea gradului de salinizare a solului

Simbol Denumire

S0 Nesalinizat

S1 Salinizat în adâncime

S2 Salinizat slab

S3 Salinizat moderat

S4 Salinizat puternic

S5 Salinizat foarte puternic


Relief – R Neuniformitatea terenului – U Folosinţa terenului – F Grad de eroziune în suprafaţă Clasa texturală - CT Gradul de sodizare a solului

7

Grosimea solului până la roca compactă

Tabel nr. 4: Stabilirea grosimii solului până la roca compactă

Simbol Denumire Limite (cm)

d1 Foarte superficial < 21

d2 Moderat superficial 21 – 50

d3 Slab profund 51 – 75

d4 Moderat profund 76 – 100

d5 Puternic profund 100 – 125

d6 Foarte puternic profund 126 – 150

d7 Extrem de profund >150


Conţinut de schelet (adâncimea 0 – 20 cm şi 40 – 80 cm) – qTabel nr. 5: Stabilirea conţinutului de schelet

Simbol Denumire Limite (%)

q0 Sol fără shelet <6

q2 Sol slab scheletic 6 – 25

q3 Sol moderat scheletic 26 – 50

q4 Sol puternic scheletic 51 – 75

q5 Sol excesiv scheletic 76 – 90

q6 Rocă compactă sau pietriş >90


Grad de poluare – PTabel nr. 6: Stabilirea gradului de poluare a solului

Simbol Denumire

P0 Nepoluat

P1 Slab poluat

P2 Moderat poluat

P3 Puternic poluat

P4 Foarte puternic poluat

P5 Excesiv poluat


8

Înclinarea terenului – IPTabel nr. 7: Stabilirea gradului de înclinare a terenului


IP01 Orizontal <2,1

IP03 Foarte slab înclinat 2,1 – 5

IP07 Slab înclinat 5,1 – 10

IP17 Moderat înclinat 10,1 – 15

IP17 Idem. 15,1 – 20

IP22 Idem. 20,1 – 25

IP30 Puternic înclinat 25,1 – 35

IP42 Idem. 35,1 – 50

IP75 Foarte puternic abrupt 50,1 – 100

IP99 Abrupt înclinat >100


Expoziţia pantei terenului – l Grad de acoperire a terenului cu bolovani sau pietre – Z Categorie de eroziune în adâncime – r Capacitate de apă uşor accesibilă la adâncimea de 0 -100 cm (mm) – CU Permeabilitate la adâncimea de 0 – 100 cm (mm/h) – Ks Categorie de alunecări de teren – f

Tabel nr. 8: Stabilirea existenţei alunecărilor de teren

Simbol Denumire

f00 Absente

f01 Stabilizate

f02 Semi-stabilizate

f03 Active


9

Adâncimea apei freatice – QTabel nr. 9: Stabilirea adâncimii apei freatice

Simbol Denumire Adâncime (m)

Textură lutnisipos….argilă

Textură nisip….nisiplutos

Q1 Superficială <0,51 <0,51

Q2 Extrem de mică 0,51 - 1 0,51 – 0,75

Q3 Foarte mică 1,01 – 2 0,76 – 1,40

Q4 Mică 2,01 – 3 1,41 – 2

Q5 Mijlocie 3,01 – 5 2,01 – 4

Q6 Mare 5,01 – 10 4,01 – 10

Q7 Foarte mare >10 >10

Q8 Izvoare de coastă Izvoare de coastă Izvoare de coastă


Temperatură medie anuală – TaTabel nr. 10: Stabilirea temperaturii medii anuale

Simbol Denumire Limite (ºC)

Ta99 Extrem de scăzută < -1,9

Ta00 Idem. -1,9 – 0

Ta02 Foarte scăzută 0,1 – 2

Ta04 Scăzută 2,1 – 4

Ta05 Submijlocie 4,1 – 5

Ta06 Idem. 5,1 – 6

Ta07 Mijlocie 6,1 – 7

Ta08 Idem. 7,1 – 8

Ta09 Ridicată 8,1 – 9

Ta10 Idem. 9,1 – 10

Ta11 Foarte ridicată 10,1 – 11

Ta12 Extrem de ridicată 11,1 – 12

Ta13 Idem. >12


10

Precipitaţii medii anuale – PaTabel nr. 11: Stabilirea precipitaţiilor medii anuale

Simbol Denumire Limite (mm)

Pa01 Extrem de scăzute <301

Pa02 Foarte scăzute 301 – 400

Pa03 Scăzute 401 – 450

Pa04 Idem. 451 – 500

Pa05 Submijlocii 501 – 550

Pa06 Idem. 551 – 600

Pa07 Mijlocii 601 – 700

Pa08 Idem. 701 – 800

Pa09 Ridicate 801 – 1000

Pa10 Foarte ridicate 1001 – 1200

Pa11 Idem. 1201 – 1400

Pa12 Extrem de ridicate >1400


Grad de tasare la adâncimea 40 – 60 cm (%) – tTabel nr. 12: Stabilirea gradului de tasare

Simbol Denumire Limite gradde tasare

(%)

Limite porozitate totală (%)pentru soluri cu textură:

Nisip Nisiplutos

Lutnisipos

Lut Lutargilos

Argilă

t1 f. afânat <-1,8 >53 >55 >56 >58 >61 >65

t2 Afânat -1,8…-11 49 - 53 51 - 55 52 - 56 54 - 58 57 - 61 61 - 65

t3 Netasat -10……0 44 - 48 46 - 50 47 - 51 49 - 53 52 - 56 56 - 60

t4 Slab tasat 0……10 39 - 43 41 - 45 42 - 46 44 - 48 47 - 51 51 - 55

t5 Moderattasat

11……18 34 - 38 36 - 40 37 - 41 39 - 43 42 - 46 46 - 50

t6 Puternictasat

>18 <34 <36 <37 <39 <42 <46


11

Conţinutul de carbonat de calciu pe adâncimea 0 – 100 cm (%) – CaTabel nr. 13: Stabilirea conţinutului de carbonat de calciu


Ca10 Absent 0

Ca20 Mic <2

Ca31 Mijlociu 2 – 4

Ca32 Idem. 5 – 8

Ca33 Idem. 9 – 12

Ca41 Mare 13 – 15

Ca42 Idem. 16 – 20

Ca43 Idem. 21 – 25

Ca50 Foarte mare 26 – 40

Ca60 Extrem de mare >40


Reacţia solului la adâncimea 0 -20 cm – pHTabel nr. 14: Stabilirea pH-ului

Simbol Denumire Limite

Ph010 Extrem de acidă <3,5

Ph020 Foarte puternic acidă 3,6 – 4,3

Ph030 Puternic acidă 4,4 – 5

Ph041 Moderat acidă 5,1 – 5,4

Ph042 Idem. 5,5 – 5,8

Ph051 Slab acidă 5,9 – 6,4

Ph052 Idem. 6,5 – 6,8

Ph060 Neutră 6,9 – 7,2

Ph071 Slab alcalină 7,3 – 7,8

Ph072 Idem. 7,9 – 8,4

Ph080 Moderat alcalină 8,5 – 9

Ph090 Puternic alcalină 9,1 – 9,4

Ph100 Foarte puternic alcalină 9,5 – 10

Ph110 Extrem de alcalină >10


12

Rezervă de humus la adâncimea 0 – 50 cm (t/ha) – HTabel nr. 15: Stabilirea cantităţii de humus

Simbol Denumire Limite (t/ha)

H10 Extrem de mică <31

H20 Foarte mică 31 – 60

H30 Mică 61 – 120

H40 Moderată 121 – 160

H50 Mare 161 – 200

H61 Foarte mare 201 – 250

H62 Idem. 251 – 300

H71 Extrem de mare 301 – 400

H72 Idem. 401 – 600

H73 Idem >600


Frecvenţa inundaţiilor – ITabel nr. 16: Stabilirea frecvenţei inundaţiilor

Simbol Denumire Frecvenţă inundaţii (ani)

I0 Neinundabil Niciodată

I1 Rar inundabil Mai rar decât o dată la 5 ani

I2 Frecvent inundabil Odată la 2-5 ani

I3 Foarte frecvent inundabil O dată pe an sau mai des


Erozivitate pluvială – Ap Lungimea versantului – Lv Temperatură anuală corectată – Tac Precipitaţii anuale corectate – Pac Bilanţ hidroclimatic – B Volum edafic – VE Exces de umiditate la suprafaţă – Eus Aport freatic – Apf Deficit de umiditate – Du Erodabilitatea solului – SE Pericol de eroziune în suprafaţă – Pe Grad de saturaţie în baze la adâncimea 0 – 20 cm (%) – V

13

Conform metodologiei folosite pentru evaluarea terenurilor în România, Institutul Naţional deCercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA) indică pentrufiecare din caracteristicile solului o serie de coeficienţi de bonitare naturală (Kn) cu valoareamaximă egală cu 1. Prin înmulţirea acestor coeficienţi între ei şi a produsului lor cu 100 s-aobţinut nota de bonitare naturală a terenului:

Nbn = K1 * K2 * K3……Kn * 100

Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază (anexa nr. 1), ale căror valori au fost stabilite prinanaliza fizico-`chimică a două profilele de sol reprezentative. Pentru fiecare dintre aceştiindicatori există un număr de clase de valori (anexele 2 - 19), iar coeficienţii de bonitare suntstabiliţi pentru fiecare dintre aceste clase de valori. Coeficientul 1, care arată condiţiile optime,este acordat, conform specificului indicatorului respectiv, fie clasei de valori celei mai mici (ex.pantă, salinizare, etc), fie clasei celei mai mari (ex. volum edafic), fie unei clase cu valoriintermediare (ex. adâncimea apei freatice).

Bonitarea terenurilor agricole se poate diferenţia pe folosinţe şi culturi, care sunt în număr de 24.

Tabelul nr. 17. Folosinţele şi culturile pentru care se poate face bonitarea terenurilor


14

2. Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

Motto: De la întrarea pe teritriul României şi până la Marea Neagră,Dunărea are pe malurile ei şi ale braţelor în care se desparte o lungăfâşie de pământ, uneori foarte lată, peste care-şi revarsă apele în timpulcreşterilor ei periodice. Această fâşie constituie „Zona Indundabilă” sau„Albia Majoră” (Antipa Gr., 1910)

Cursul actual al Dunării urmăreşte o veche şi mare depresiune geologică-geomorfologică, carestrăbate Europa pe direcţia aproximativă vest-est şi care a găzduit un braţ al Mării Mediterane înoligocen şi miocen. La sfârşitul miocenului, mişcările orogenetice şi epirogenetice au determinato retragere a mării, concomitentă cu o înălţare a uscatului, timp în care braţul Mării Mediteranes-a transformat într-un întins bazin cu apă salmastră – Marea Sarmatică. În pliocen, acest întinsbazin marin se redusese considerabil şi se divizase, rămânând acoperite de apă doar teritoriileBazinului Vienei, Depresiunii Panonice şi Depresiunii Ponto-Caspice-Arale. La începutulCuaternarului, apele Mării Panonice (aflată în faza de închidere) sunt puse în legătură cu cele aleMării Pontice, aceasta din urmă divizându-şi la rândul ei apele în bazinul Mării Negre şi bazinulMării Caspice. Pe măsura dispariţiei Mării Sarmatice şi transformarea mărilor care au succedat-o, funcţiunea de colector al apelor din Alpi, Caprăti şi Balcani a fost preluată de Paleo-Dunărea.Sectoarele superioare s-au format în ultima parte a terţiarului, sectorul mijlociu se desăvârşeşte lasfârşitul pliocenului, iar sectorul inferior în cuaternar, după ce intră în legătură cu bazinul pontic.(Banu C. A. şi colab., 1967)

Acceptând că Dunărea are vârsta Cuaternarului, cu consecinţele glaciaţiilor şi interglaciaţiilorimprimate în terasele sale, putem observa că interglaciaţia prezentă, holocenul, de numai 12.000-14.000 ani durată i-a finisat configuraţia hidrografică actuală ce include atât lunca, cât şi Delta.(Botzan M.. şi colab., 1991)

Sectorul de luncă dintre Ostroveni şi Corabia aparţine bazinului inferior al Dunării şi unitatăţiinaturale Jiu-Corabia, conform clasificării lui Botzan M. şi colab., 1991. Astfel, realizează limitasudică a câmpiei de terase a Romanaţilor (Caracalului). Pe malul românesc, pe aliniamentullocalităţilor Bechet-Dăbuleni-Corabia se poate urmări contactul dintre luncă şi prima terasă aDunării. (Banu C. A. şi colab., 1967).

15

2.1. Caracteristici morfologice, pedologice şi hidrologice ale luncii Dunăriiîntre Ostroveni şi Corabia în regim natural

Până la începutul secolului trecut, echilibrul multimilenar dintre Dunăre şi lunca sa a marcatpregnant peisajul zonei inundabile. Cu o suprafaţă originară estimată între un milion de hectare şi1.068.000 ha (Stoiculescu et al, 1987, respectiv I. Popescu-Zeletin, 1967 citat de Stoiculescu C.D., 2008), lunca Dunării era un organism ce producea atât bunuri (în special peşte – vezi tabelulnr. 18), cât şi servicii, prin valorificarea corespunzătoare a bălţilor şi stufăriilor (48,5% dinsuprafaţă) şi terenurilor inundabile (51,5%) ce funcţionau ca păşuni şi păduri „amfibii”.(Stoiculescu C. D., 2008).

Tabelul nr. 18. Consumul anual de peşte/cap locuitor în România

Sursa: Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004

2.1.1. Caracteristicile morfologice

Lunca este cea mai nouă componentă a văii Dunării, apărând în urma acţiunii complexe deeroziune laterală şi de acumulare pe care fluviul a exercitat-o sub influenţa oscilaţiilor sezoniereşi accidentale ale nivelurilor şi debitelor (***, 1969). Între Jiu şi Olt, lăţimea luncii Dunăriiînregistrează variaţii între 4 km la Bechet şi 14 km la Dăbuleni (Popp N., 1970), aceasta variindîn funcţie de dimensiunile celor trei fâşii caracteristice:

fâşia înaltă de grind (grindul malului, cu altitudine medie de 3-4 m, care se întinde paralel cufluviul, formând pe toată lungimea sa un fel de dig natural numit „Grindul malului”, formatprin depunerile aluviunilor în suspensie în momentul în care apa se revarsă şi îşi pierde dinforţă, dar care este întrerupt punctual pe lungimea sa de crestături: guri de gârle, privaluri,rupturi, etc, conform lui Antipa Gr., 1910),

fâşia de tranziţie cu porţiuni mai ridicate, care nu se indundă decât rar (grinduri) sau maipuţin ridicate (terenuri indundabile) ori joase de tot (bălţile, în care se acumulează apelerămase de pe urma inundaţiei şi care dispar în cursul verii ori bălţi permanente alimentate şiprin gârle speciale – gârlă de alimentare în amonte, cu gura barată cu bancuri formate prindepuneri şi care nu începe să funcţioneze decât după ce apele Dunării sunt la o cotă mairidicată şi gârlă de scurgere în aval, multe din aceste gârle fiind vechi braţe ale Dunării. Înincinta Bechet-Corabia erau cuprinse bălţile foarte productive Orlea şi Potelul, cu osuprafaţă liberă de stuf de 6338ha, alimentate direct din Dunăre printr-o gârlă lungă numităGârla Orlea sau Gârla Mare (Antipa Gr., 1910). Bălţile Orlei sunt menţionate încă din EvulMediu în actele numite „Săpate” ca gârle de pescuit (Botzan M. şi colab., 1991)

partea cea mai joasă a luncii

o a patra fâşie, mai înaltă, sub forma unui tăpşan cu pantă foarte slabă şi cu suprafaţa foartenetedă, ce apare doar în sectorul Dăbuleni - Potelu şi care a fost formată datorităacumulărilor de la baza terasei (agestre, năruiri, acumulări deluvio-coluviale) sortate şinivelate în timpul inundaţiilor (***, 1969). Depozitele cuaternare ajung la grosimi de 20 m.

16

În regim natural, principala schimbare ce se înregistrează în lunca Dunării în timpul inundaţiiloreste este ridicarea nivelului apei, succedată de revarsări. După trecerea undei de viitură, scădereadebitului atrage şi scăderea capacităţii de a transporta aluviuni, ceea ce determină depunerea uneipărţi din particulele în mişcare sub forma de bare de nisip şi pietriş (Strahler A., 1973). Aşadar,relieful de luncă prezintă forme de relief rezultate prin procesele de eroziune-acumulare şiconsiderate pozitive (când sunt situate deasupra liniei canalului de etiaj: popine, grinduri,ostroave inundate la viituri extraordinare sau chiar permanent neinundate), dar şi forme de reliefconsiderate negative (când sunt situate sub linia canalului de etiaj) (Banu C. A. şi colab., 1967).Între Bechet şi Corabia (kilometrii 640 – 665), albia Dunării are o lăţime mică, dar o adâncimemare, ceea ce conduce la accentuarea proceselor de eroziune (asupra patului albiei şi a malurilor)şi transport (***, 1969) şi deci, la un ritm mai rapid de individualizare a microformelor de reliefîn luncă. Cu toate acestea, cea mai mare parte a aluviunilor (mai ales nisip şi pietriş) provin dinerodarea sectoarelor convexe ale meandrelor situate în amonte (Strahler A., 1973).

Meandrele se formează prin erodarea sub mal la exteriorul sinuozităţii şi depunerea aluviunilorcătre exterior de către râu. Acestea prezintă un mal concav şi un mal convex (Strahler A., 1973).

Grindurile sunt forme de origine aluvionară, fluviatilă, în general mai tinere decât popinele, fărăstrat de loess. Acestea se formează pe malurile albiei minore şi rareori rămân neinundate laviituri (Banu C. A. şi colab., 1967). Reprezintă o formă de acumulare a pietrişurilor şi nisipurilorgrosiere în vecinătatea albiei şi au forme alungite şi înălţimi de până la 10m, fiind frecventacoperite cu vegetaţie (Ielenicz M., 2010). Tot o varietate de grind este şi grindul fluviatil.Acesta reprezintă o fâşie de teren uşor înălţată şi formată în urma depunerii celei mai mari părţi amaterialului transportat lângă albie, în urma mai multor inundaţii succesive. Grindurile suntfrecvent date în folosinţă agricolă (Strahler A., 1973).

Popinele sau grădiştile sunt martori de eroziune dintr-un nivel mai înalt identic sau apropiat caaltitudine de terasa joasă neindundabilă, acoperite de cele mai multe ori cu un orizont de loess(Banu C. A. şi colab., 1967). Au formă rotunjită şi înălţimi de 5-10m, fiind cultivate agricol(Ielenicz M., 2010).

Ostroavele sunt forme aluvionare formate în interiorul albiei, determinând împărţirea acesteia îndouă braţe. (Banu C. A. şi colab., 1967).

Conurile de aluviuni sunt forme de acumulare depuse în luncă de pâraie sau torenţi. Cele maidezvoltate sunt utilizate agricol sau adăpostesc aşezări umane (Ielenicz M., 2010).

Pentru că predominante sunt vânturile din direcţia V-SV-NV (38,9%) şi SE (20,1%), iar în cursulanului, viteza vântului depăşeste 11m/s în 25,3 zile (nisipuridabuleni.ro), bine reprezentat înarealul de studiu este relieful de dune pe nisipuri, dunele reprezentând acumulări de nisip subformă de movilă. Originea dunelor este eoliană, ele rezultând din acţiunea de deflaţie (ridicareaîn aer sau rostogolirea particulelor libere de pe suprafaţa topografică, conform lui Strahler A.,1973) exercitată de către vânt, însă nisipurile provin din acţiunea de eroziune exercitată de râulJiu şi fluviul Dunărea şi din cea de acumulare în luncile celor 2 organisme fluviatile din arealulOstroveni-Corbia. Dunele prezintă direcţie Vest-Est, însă dimensiuni şi evoluţii variate şi au graddiferit de acoperire cu vegetaţie, cele mai mari dintre ele prezentând procese de solificare înpartea superioară (Ielenicz M., 2010). Pentru fixarea dunelor de nisip, s-au efectuat studii încadrul catedrelor de agrochimie din marile centre universitare ale ţării (Bucureşti, Craiova) încădin anul 1933, acestea culminând cu decizia de înfiinţare în anul 1959 a unui CentruExperimental cu obiectiv principal valorificarea nisipurilor cu plante de cultură. Acest centru aconstituit actul de naştere al Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri,care funcţionează cu această denumire încă din anul 1975.

17

Lacurile de luncă (sau bălţile) reprezintă un tip de lacuri cu cuveta de origine naturală, cu apădulce (mineralizare sub 1 g/l) care se găsesc în unităţile de câmpie, subunităţile de luncă. Acestease pot forma pe meandre sau pe cursuri părăsite, însă cel mai frecvent în spatele grindurilorfluviatile. Adâncimea lor este redusă, iar linia ţărmului înregistrează oscilaţii în funcţie deintensitatea proceselor de evaporare, respectiv inundare. De asemenea, în timp ce unele lacurierau în conexiune permanentă cu fluviul prin gârle, având un regim permanent, altele eraualimentate doar la viituri, după retragerea undei de inundaţie devenind mlaştini (Posea Gr.,2006). Astfel, se explică creşterea suprafeţelor acoperite de lacuri de luncă în intervalul temporar1910 – 1936 (figurile 2 şi 3). Prin prisma caracteristicii de a reţine apă la inundaţie şi, deci, aatenua unda de viitură, Grigore Antipa (1910) numeşte bălţine Dunării „supape de siguranţă”,dovadă a rolului de protecţie pe care acestea îl exercitau pentru comunităţile umane din treaptade luncă.

Prelucrând datele vectoriale prezentate în figura 3 într-un software SIG specializat, aflăm că, lanivelul anului 1936, 29,96% din suprafaţa totală a sectorului de luncă a Dunării dintre Ostrovenişi Corabia era acoperită de lacuri şi bălţi de luncă, cel mai important fiind lacul Potelu (Orlea, înpartea Vestică), însă toponimele extrase de pe Planurile Directoare de Tragere scara 1:20000indică şi prezenţa altor corpuri de apă precum balta Cârligul, balta şi gârla Cuşmiţa, balta LaLivezi, balta Vâlcovia, gârla Grădiştea, gârla Săpata, gârla Cocostârcului, gârla Fundătura, gârlaBuzei, gârla Cocorului, gârla Prudilă, balta Rotunda, balta Pascului, balta Muierii, ş.a.. Aşadar,aproape o treime din terenurile folosite astăzi pentru culturi agricole au funcţionat în regimsubmers, cu procesele şi fenomenele specifice acestuia, timp de mai multe mii de ani.

20

2.1.2. Caracteristicile hidrologice

Cursul Dunării, axat pe diverse unităţi de relief şi unităţi climatice, se reflectă direct înmodificările scurgerii. Coroborarea factorilor ce determină şi influenţeză scurgerea dă naştereregimului de scurgere al Dunării. De la intrarea în ţară şi până la Corabia, doar râul Jiu aduce unaport relativ signifiant de apă, în medie de 90 m3/s (***, 1969). Au fost identificate trei perioadede creşteri periodice ale cotelor Dunării: creşterile mari de primăvară (Martie-Iunie şi, mai rar,Februarie-August), creşterile mici de toamnă (datorate ploilor de toamnă) şi zăporul (creşterileparţiale din timpul ruperii sloiurilor, mai ales că dezgheţurile încep adesea din amonte înspreaval din cauza influenţei Crivăţului în sectorul de câmpie şi pot duce la formarea unui baraj degheaţă care provoacă creşteri parţiale) (Ujvari I., 1972).

În regim natural, nivelurile maxime anterior cotelor istorice din 2006 s-au înregistrat în anii 1897(35.000 m3/s), 1940, 1942, 1954. Înălţimile maxime ale inundaţiilor înregistrate înainte de 1910au fost de 729 cm la Bechet (1895) şi 742 cm la Corabia (1897). Cu toate acestea, în lipsaîncorsetării cu sistemele de diguri insubmersibile, lunca Dunării în sectorul Gruia-Isaccea,mărindu-şi suprafaţa până la cca 1 milion ha (Stoiculescu C. D., 2008), volumele mari de apă dinperioadele de inundaţie erau cu uşurinţă repartizate pe întinsa suprafaţă şi absorbite în sol, deplante ori mărind volumul bălţilor de pescuit, astfel încât nu reprezentau o ameninţare la adresapopulaţiei. Prin aceste mecanisme, lunca Dunării, exercitându-şi rolul de „supapă de siguranţă lainundaţii” avea capacitatea de a reţine până la 24 miliarde m3 de apă, echivalentul a 20 deacumulări de mărimea celei din lacul hidrocentralei de la Bicaz (Stoiculescu C. D., 2008).

În regim natural, în desfăşurarea unei indundaţii au fost identificate două faze ce se succed înconcordanţă cu creşterea nivelului:

1) O fază de creştere a nivelurilor în luncă şi în depresiunile lacustre, după depăşirea coteide inundaţie; sunt afectate porţiunile mai joase din luncă prin gârle, privaluri, canale careleagă arealele depresionare din luncă cu albia minoră

2) Revărsarea peste grindul malului şi inundarea porţiunilor de teren mai ridicate

3) O fază de evacuare a apei acumulate, proporţională în timp cu scăderea nivelurilor dinalbia minoră

Tabelul nr. 19. Principalii parametri morfometrici, hidrochimici şi de scurgere medii ai Dunăriiîn sectorul Ostroveni-Corabia

Parametrul Valoarea

Bechet Corabia

Panta 0,04 ‰ 0,04 ‰

Nivelul 292 275

Inundabilitate Martie-Mai Martie-Mai

Mineralizare 309 mg/l 309 mg/l

Sursa: Ujvari I., 1972

21

Drenajul este mai accentuat pe formele pozitive de relief (grinduri, popine, ostroave, conuri dealuviuni) şi mai puţin intens pe formele negatve de relief unde se acumulează un plus deumiditate, care va influenţa caracteristicile solului. Astfel, pe formaţiunile nisipoase din incintaDăbuleni, în care dunele alternează cu depresiunile interdunare, pe dune se va instala un regimhidrologic semi-deşertic, în timp ce în depresiuni apa freatică se poate găsi la numai câteva zecide centimetri adâncime (Chiriţă C., 1955).

În ceea ce priveşte apele subterane, fiind vorba de o regiune de luncă, nivelul apei freatice esteridicat astfel încăt Chiriţă C., 1955 deosebeşte trei zone de dispunere şi mişcare a apei:

a) Zona apei capilare închise, situată imediat deasupra apei freatice în care toate spaţiilelacunare sunt pline cu apă, fiind zona cea mai puternic umezită sub influenţa apei freatice

b) Zona apei capilare deschise, unde porii capilari sunt întrerupţi de spaţii lacunare mailargi. Aici, mişcarea apei se produce în toate direcţiile, dar predomină mişcareaascendentă din cauza evaporării, ce duce la pierderi de apă în stratul superior al solului şia consumului rădăcinilor plantelor.

c) Zona superioară, cu umiditate variabilă. Aici, în perioadele uscate se găseşte doar apă dehigroscopicitate, apă peliculară fixă şi apă în stare de vapori, singura mişcare fiind aceeaîn stare de vapori.

2.1.3. Caracteristicile pedologice

Din definiţia solului „corp natural, format sub influenţa conjugată a factorilor fizico-geografici(climă, vegetaţie, faună, rocă, relief)” (Geanana M., Seclăman M., Florea N., 2003), reiese căacesta s-a format în timp îndelungat, în condiţii naturale caracteristice diverselor formaţiunivegetale (Chiriţă C., 1955).

Rocile din fundamentul luncii Dunării în sectorul Ostroveni-Corabia sunt reprezentate în specialde marne albiene, calcare neocomiene, calcare organogene sarmatice sau argile şi nisipuripliocene, acoperite de un complex superior cu grosimi medii de 5-10 m. Astfel, cu excepţiaincintei Dăbuleni (între Bechet şi Grojdibodu, unde apar nisipuri fine cu grosimi de peste 5 m şicu conţinut variabil de fracţiuni argiloase şi prăfoase), materialul parental al solului este alcătuitdin argile prăfoase în arealul confluenţei Jiu-Dunăre sau mâloase în zona lacului Potelu (PoppN., 1970).

Argila reprezintă principalul constituent mineral al celor mai multe soluri de pe glob. Ea rezultăprin alterarea silicaţilor (aluminosilicaţi, dar şi alţi silicaţi primari ai rocilor) şi dă naşterecomplexului argilos al solului, format din particule mai mici de 0,002 mm în diametru. Fiindformată din particule fine, de formă lamelară, suma suprafeţelor exterioare şi interioare aleparticulelor pe care poate să acţioneze aerul şi apa în vederea dezagregării şi, implicit, asolificării, este mare (Chiriţă C., 1955).

22

Nisipul formează constituentul cel mai puţin fin al solului, fiind alcătuit din particule cu undiamentru între 2 şi 0,02 mm. Grăunţii de nisip reprezintă de fapt fragmente de roci şi mineralenealterate, între care cuarţul – mineralul cel mai rezistent la dezagregare şi alterare – deţine opondere importantă. Nisipul are rolul de a modera coeziunea şi celelalte însuşiri extreme alesolurilor bogate în argilă şi alţi coloizi minerali, însă nisipul neamestecat cu argilă sau humus nueste hidrofil, are o suprafaţă totală mică şi spaţii mari între particule, ceea ce îl face extrem depermeabil pentru apă, care nu este reţinută la nivelul nisipului, ci se infiltrează până întâlneşte unsubstrat impermeabil. Aşa se explică de ce solurile nisipoase fără humus sunt soluri sărace însubstanţe nutritive şi expuse uşor uscăciuni, fiind, în schimb, uşor de străbătut de rădăcinileplantelor (Chiriţă C., 1955). Acestea sunt premisele care au dus la încercările Staţiunii Centralede Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri de stabilizare a nisipurilor din incinta Dăbulenicu plante cu rădăcini adânci şi puternic radiculate, precum viţa-de-vie sau salcâmul.

Regimul apei în sol influenţează şi el toate procesele de solificare, precum natura şi intensitateaalterării, levigarea substanţelor solubile, acumularea sărurilor solubile, procesele de reducere şioxidare a materiei minerale, descompunerea aerobă şi anaerobă a materiei organice, etc (ChiriţăC., 1955).

Aşadar, luând în considerare condiţiile morfologice şi hidrologice specfice luncii Dunării înarealul Ostroveni-Corabia, putem concluziona că direcţia de solificare este cea a salinizării şidesalinizării cu degradare alcalină (Chiriţă C., 1955), ceea ce înseamnă că pe argile şi în zoneledepresionare ale luncii, cu nivel freatic superficial, se formează aluviosoluri gleizate, salinizatepe întregul profil sau doar în profunzime, în timp ce pe terenurile mlăştinoase din jurul laculuiPotelu ori în depresiunile interdunare cu exces de umiditate apar mlaştini sau geliosoluri.Solurile sunt puţin evoluate, solificarea aluviunilor fiind încetinită de apele de inundaţii careîmpiedică instalarea unei pături vegetale dese şi acumularea de humus, acoperind de fiecare datălunca cu un nou strat de aluviuni.

Fig. 4. Harta solurilor luncii Dunării în sectorul Ostroveni – Corabia

23

Partea superioară a nisipurilor de la Dăbuleni se află în diferite stadii de solificare. Se regăsescnisipuri de dune fixate, humifere, lipsite de potenţial salin (Popp N., 1970). Viteza de solificare anisipurilor de dune depinde de înălţimea şi forma lor, adâncimea apei freatice, umiditateaclimatului, mărimea grăunţilor, însă în general dunele se solifică greu din cauza uscăciuniiaccentuate a nisipului, cea mai rapidă formare a solului având totuşi loc în depresiuni undeumiditatea este mai mare. Solurile formate pe nisipuri în incinta Dăbuleni prezintă un orizontslab înţelenit, de culoare gălbui-brună, brună-gălbuie, brună-cenuşie deschisă sau brună înfuncţie de cantitatea de humus pe care o conţin. Sub acest orizont, urmează nisipulnetransformat, de culoare gălbuie sau gălbui-cenuşie. În aceste soluri, procesele de humificare sedesfăşoară cu o intensitate slabă până la moderată (Chiriţă C., 1955), ceea ce le afecteazăfertilitatea.

Solurile de pe grindul malului sunt de asemenea nisipoase, slab înţelenite, cu 0,25-1,5% humusîntr-un orizont A de aproximativ 10 cm, cu o fertilitate scăzută şi datorit apei freatice ce se află lao adâncime între 3-7 m. Fâşia mediană a luncii prezintă, cernoziomuri şi gleiosoluri, în timp celunca de sub terasă sunt condiţii hidrologice şi de solificare propice formării de mlaştini saualuviosoluri formate pe depozite coluviale.

Prezenţa unor caracteristici precum conţinutul redus de humus, grosimea mică a orizontului A,textura argiloasă sau nisipoasă tipică, salinizarea sau înmlăştinirea, seceta ori vânturile uscate deprimăvară şi vară indică un nivel coborât de fertilitate a solurilor (Chiriţă C., 1955). În ciudanepotrivirii pentru culturi agricole, conform lui Antipa Gr., 1910, solurile din lunca Dunării înregim natural supuse la îngheţ şi aerisire iarna sunt foarte productive atunci când sunt utilizatepentru piscicultură. Acesta explică faptul că pentru o producţie mare de crap şi alte specii dinfamilia Ciprinoizilor, este nevoie de suprafeţe întinse ale bălţilor şi de o calitate bună aterenurilor de sub ele, ci nu de adâncimi mari ale lor. Îngheţul şi aerisirea asigură protejareaterenurilor de dezvoltarea excesivă a plantelor acvatice, precum şi de acidifiere şi sunt posibiledoar în regim natural, în urma acoperirii terenurilor cu apă la inundaţiile periodice. Antipaexemplifică că după îndiguirea şi oprirea indundaţiilor pe Tisa, exemplarele mari de peşti audispărut imediat.

25

2.2. Caracteristici morfologice, pedologice şi hidrologice ale luncii Dunăriiîntre Ostroveni şi Corabia în prezent

2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării

Urmărind punerea în valoare pentru agricultură a regiunii inundabile a fluviului, primele lucrăride îndiguiri şi desecări debutează la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX(Botzan M. şi colab., 1991), fiind vizate pentru început arealele corespunzătoare localităţilorSpanţov, Chiselet, Mănăstirea, Luciu-Giurgeni, din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa.

Într-o Românie antebelică regalistă aflată în plin avânt economic, discuţii legate de regularizareacursului Dunării au survenit încă de la începutul secolului XX. În anul 1910, după numeroasecereri de concesiuni pentru îndiguiri pe scară largă şi lărgire a suprafeţelor agricole, guvernul aelaborat „Legea pentru punerea în valoare a pământurilor din zona de inundaţiea Dunării”din 21.12.1910, modificări survenind survenind la 04.04.1914. Inginerul AnghelSaligny a fost pus în fruntea recent înfiinţatei Direcţie Generală a ÎmbunătăţirilorFunciare, organism ce urma să stabilească metodologia îndiguirilor din lungul Dunării pentru caterenurile să fie folosite în parte pentru agricultură, în parte pentru pescuit, în funcţie decondiţiile topografice şi hidrografice locale. În 1912, Grigore Antipa a înaintat MinisteruluiAgriculturii şi Domeniilor condus de Ion Lahovary o lucrare conţinând rezervele lui faţă deprogramul de realizare a lucrărilor de îndiguire pus la punct de Inspectorul General AnghelSaligny, care propunea îndiguirea cu diguri cu 1,5 m mai înalte decât nivelul mediu anual alDunării) aproximativ 300.000 ha (o cincime din suprafaţa inundabilă a fluviului) între Giurgenişi Brăila în 9 ani. Apoi, în 1929, după ce Antipa demonstrase lipsa viabilităţii unui sistem deamenajare a zonei inundabile a Dunării, acesta înaintează propria propunere de utilizare aterenurilor astfel încât raportul dintre riscul la inundaţii şi productivitatea economică să fie câtmai potrivit pentru societate. Planul, care a prevăzut 125.000 ha destinate pădurii, 130.000 hadestinate agriculturii şi 150.000 ha destinate pisciculturii, dar şi construcţia unor digurisubmersibile a fost aprobat de Parlament prin Legea nr 96/1929 (Stoiculescu C. D., 2008).

Conflictul iscat prin aceastea între Grigore Antipa şi Anghel Saligny, personalităţi de prim planale vieţii publice româneşti, oameni de ştiinţă şi tehnologi cu renume european, a reprezentat unepisod major în viaţa economică antebelică şi, apoi interbelică, în ţara noastră, primulreprezentând un mod de gândire ecologică, dar futuristă şi sustenabilă, în timp ce al doilea avea oviziune tehnologică ce urma să satisfacă doar nevoile de moment. Interesant este că în urmaacestui conflict, discuţiile referitoare la amenajarea arterelor hidrologice au trecut dincolo desimpla protecţie la inundaţii, cei doi inovând pe plan mondial în ceea ce priveşte problemeleecologice survenite în urma amenajărilor hidrotehnice (Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004).

Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, doar în 1925, I.C. Brătianu obţine fonduri pentrulucrările de îndiguire şi desecare a zonei Surlari-Dorobanţu, unde proprietari erau PrincepeleCarol (2144ha la Moşia Mânăstirea), Eforia Spitalelor Civile şi locuitorii. Până în 1929, dinîntregul program de îndiguri ai Liberalilor, fuseseră duse finalizate doar programele pentruincintele Olteniţa-Surlari, Surlari-Dorobanţu şi Brateşu de Sus, însă îndiguiri erau prevăzute şipentru incintele Zăvalu-Bechet, Bechet-Călăraşi, Giurgiu-Prundu, Gura Borcii-Gura Râului,Borcea de Sus, Borcea de Jos, Stelnica-Borduşani, Domeniul Brăila-Viziru, Călmăţui-Gropeni şiIgliţa-Carcaliu. Aceste nu au fost duse la îndeplinire din cauza îndepărtării Partidului NaţionalLiberal de la conducerea ţării şi a dificultăţilor financiare pe care le traversa aceasta, fiind reluateîn deceniul 6 al secolului XX de către conducerea de insipiraţie sovietică.

26

33 de ani mai târziu, după numeroase şi tumultoase schimbări politice, economice şi sociale, înRomânia se adoptă Planul de amenajare a luncii şi Deltei Dunării, definitivat în 1962, fără ca înprealabil să fie dezbătut public. În consecinţă, în sectorul Calafat-Galaţi, până la sfârşitul anului1970 s-au realizat lucrări de îndiguire şi amenajare interioară (asanări, destufizări, defrişări,desecări, drenaje, lucrări de ameliorare a sărăturilor şi altor terenuri slab productive, irigări) pe osuprafaţă suplimentară de cca 290 000 ha în cadrul a 18 incinte, din care 266 000 ha vor intra înfondul agricol al ţării (Nicolau C., 1969).

Consecinţă a celor aproximativ 1000 km diguri de protecţie, cea mai mare parte din luncă a fostscoasă în afara pericolului de inundaţii, aşa cum anunţa Institutul de Geologie şi Geografie alAcademiei Republicii Socialiste România (***, 1969). În ciuda acestui succes ingineresc,îndiguirile zonei inundabile a fluviului Dunărea au fost atât de natură ilegală, cât şi arbitrară.Pentru a îndeplini scopuri de natură politică şi propagandistă, s-au încălcat Legea nr 96/1929, darşi avertismentul Comisiei de Hidrologie a Academiei Române2 (Stoiculescu C. D., 2008).Aşadar, deşi a fost eliminat pericolul inundaţiilor de amplitudine mică şi medie (vezi cap. 4.1.pentru inundaţiile istorice), au fost create noi probleme şi situaţii, în special de natură climatică şieconomică.

În sectorul Ostroveni – Corabia, lucrările de amenajare hidroameliorativă prin construcţia dediguri s-au desfăşurat în 3 etape:

Tabelul nr. 20. Date asupra suprafeţelor îndiguite în lunca Dunării, sectorul Ostroveni – Corabia(după D.F.F.G.A.I.F.)

Etapa Incinta Suprafaţa îndiguită(ha)

Înainte de 1962 Râul Jiu – Bechet (inclusiv teritoriul inundat de Jiu) 5 788

Anul 1963 Bechet – Dăbuleni 6 326

Anul 1967 Dăbuleni – Potelu – Corabia 14 445

Sursa: ***, 1969

2 „Analiza elementelor cadrului natural, a eficienţei economice şi a sarcinilor care derivă pentru fiecare sectoreconomic [rezultă] din documentele de partid şi de stat, precum şi din convenţiile internaţionale” şi „pe princpiulconservării biotopilor şi biocenozelor naturale actuale, cu îmbunătăţirea lor, pentru a da maximum de producţie decare este capabil mediul natural din zona inundabilă” (Stoiculescu C. D., 2008)

27

2.2.2. Caracteristici morfologice

Morfometric, sectorul luncii Dunării Ostroveni – Corabia este delimitat de izohipsele de 20m,respectiv 52,5 m.

Fig. 6. Harta hipsometrică a luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia

Deşi prezenţa digurilor insumbersibile nu a afectat talvegul Dunării, panta medie a fluviului fiindsub 5 cm/km, cele mai evidente schimbări s-au produs în ceea ce priveşte morfometria zoneiinundabile. Astfel, lăţimea luncii are valori între 3 şi 10 km, iar luciul de apă nu depăşeşte 1 kmlăţime în nici un sector. Aşadar, suprafaţa actuală a luncii între Turnu Severin şi Tulcea măsoarădoar 573.000 ha (Ujvari I., 1972), o înjumătăţire faţă de valoarea aproximată pentru perioada încare fluviul funcţiona în regim natural.

În prezenţa îndiguirilor artificiale, inundaţiile ce înainte se produceau cu o frecvenţă aproximativanuală nu mai au loc, nici chiar în perioadele cu scurgere maximă. Aşadar, dezvoltareamicroformelor de relief descrise în capitolul 2.1.1. este stopată. Mai mult, pentru utilizareaagricolă a terenurilor scoase din perimetrul supus evoluţiei naturale, s-au efectuat şi lucrări deasanări, desecări, canalizări pentru irigaţii şi nivelări. Astfel, fostele organisme de luncă (lacuri,bălţi, gârle şi mlaştini) se transformă în canale de evacuare, care se termină în staţiuni depompare (Ujvari I., 1972). Aceste canale de drenaj sau pentru irigaţii au lungimi de sute de metrişi adâncimi de 1-3m (Ielenicz M., 2010). În sectorul Ostroveni – Corabia, din cele peste 113copuri de apă de diferite dimensiuni s-au mai păstrat doar mici porţiuni din fostul mare lacPotelu.

După ridicarea digurilor de apărare în sectorul studiat, Ujvari I. (1972) descrie o luncă a Dunăriidivizată longitudinal în două fâşii discontinue: lunca internă (urmează traseul albiei majore laextremitatea căreia sunt depuse aluviunile în timpul viiturilor obişnuite cu frecvenţă de 8-10ori/an) şi lunca externă (se întinde până la poalele teraselor dunărene) care prezintă numeroaseforme erozionale vechi ale Dunării, aceasta fiind inundată înainte de anul 1967 de 1-2 ori/an, maiales în timpul apelor mari de primăvară.

28

Formele erozionale actuale (eroziuni, alunecări de teren) sunt prezente mai ales la contactul cuprima terasă dunăreană (Stoiculescu C. D., 2008), întrucât accentuarea uscăciunii în urmaridicării digurilor insumbersibile a avut conscinţă directă diminuarea biodiversităţii şi, deci, şi agradului de acoperire a terenului cu vegetaţie care să fixeze solul şi să absoarbă apa cu potenţialerozional. Aceste procese geomorfologice se răsfrâng negativ asupra localităţilor limitrofe(aşezările tind să urmeze limita dintre terasa I şi luncă) în arealul de studiu, necesitând investiţiisuplimentare pentru corectarea pagubelor.

În ceea ce priveşte eprocesele geomorfologice declanşate ce influenţează echilibrul sistemului deluncă din arealul Ostroveni-Corabia, în această unitate se întâlnesc:

Zonele de rehistazie, în carul cărora relaţiile de dezechilibru între componenţi au fiecauze naturale, fie antropice (unităţile antropice: localităţile Bechet, Sărata, Dăbuleni,Ianca, Grojdibodu, Orlea, Corabia cu o suprafaţă de 782 ha sau 3% din totalul arealuluistudiat),

Zonele de parastazie sau zonele de instabilitate geomorfologică a terenului, eroziuneamanifestându-se în lipsa unei pături permanente de vegetaţie; sunt caracterizate de orelaţie de dezechilibru între elementele constitutive, aceasta apărând în urmaartificializării prin efectul activităţii antropice (terenurile agricole, păşunile, culturile cu osuprafaţă de 20112 ha sau 78% din totalul arealului studiat). Comparând figurile 3 şi 7,reiese că cea mai mare parte a zonelor de parastazie se suprapun arealelor ocupate întrecut de lacuri şi bălţi de luncă.

Zonele de biostazie sau zonele aflate în faza de stabilitate a reliefului; aceste arealeprezintă relaţii de echilibru între suportul ecologic şi exploatarea biologică, determinândo stabiliate morfo-structurală a componenţilor (păduri precum pădurea Dăbuleni, zoneumede precum Balta Cârligul, totalizând o suprafaţă de 85 ha sau 0,5% din totalularealului studiat) (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008)

Fig. 7. Stările geosistemelor din unitatea naturală Jiu-CorabiaSursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile 2008

Analizând fig. 7, putem observa că cea mai mare parte a arealului de studiu este supus proceselorerozionale ca urmare a dezechilibrelor dintre elementele constituente ale peisajului (relief,hidrografie, vegetaţie – indicele de naturalitate variază între 0,11 pentru suprafaţa de studiulocalizată în judeţul Dolj şi 0,23 pentru judeţul Olt, conform datelor Ministerului Mediului şiDezvoltării Durabile, 2008, denotând peisaje cu echilibru ecologic puternic afectat sau la limitaechilibrului ecologic). Aceste dezechilibre sunt cauzate de modificările în modul de utilizare aterenului ca urmare a construcţiei digurilor de apărare împotriva inundaţiilor şi transformăriiunităţii naturale în zonă agricolă, artificializările topografice şi hidraulice ne-urmând cursulnatural de evoluţie al peisajului. Această parte a luncii Dunării are o capacitate productivă

29

degradată şi destructurată prin impactul antropic, sub forma actuală. În condiţiile unei utilizăriadecvate în urma renaturării, geosistemele ar atinge starea de biostazie, astfel încât numărul şiintensitatea proceselor geomorfologice actuale să fie minimizate.

Starea de echilibru a sistemelor din lunca Dunării a devenit încă şi mai precară în ultimele douădecenii, din cauza schimbărilor survenite în urma incidentelor din decembrie 1989. Astfel, dupătrecerea la economia de piaţă, multe din structurile economice ale fostului regim socialist s-audovedit neprofitabile, inclusiv sistemele de drenaj şi irigaţii din lunca Dunării, iar finanţările înaceastă direcţie au fost întrerupte. Canalele de irigaţii au fost fie colmatate, fie valorificate depersoane fizice prin fracţionare şi comercializare ilegală către agenţi economici care reutilizeazămetalele din care acestea erau făcute. Mai mult, nemaiexistând o administraţie centrală care săspecifice folosinţa terenurilor din arealul de studiu, locuitorii reîmproprietăriţi şi-au valorificatterenurile în funcţie de nevoile lor, nu de pretabilitatea terenurilor, iar Staţiunea de CercetareDezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni se afla în proces de restructurare şireorganizare a activităţii, astfel încât feritilitatea naturală şi-aşa scăzută a solurilor a fost afectatăprin distrugerea texturii solului (arătură realizată la adâncimi prea mari, rezultând chiar îndecopertarea unor dune) ori aplicarea de amendamente fără studii în prealabil.

Fig. 8. Dună de nisip nefixată în arealul localităţii Bechet

Sursa: Denisa Dan, 2014

30

2.2.3. Caracteristici hidrologice

În urma îndiguirilor din etapele pre-socialistă şi socialistă, regimul hidrologic natural s-amenţinut doar pe aproximativ 147.000 ha din suprafaţa totală a luncii Dunării (Stoiculescu C. D.,2008). Cu toate acestea, legea echilibrului în natură face ca regimul hidrologic în arealulOstroveni-Corabia să tindă spre cel natural. Astfel, nivelul freatic se păstrează foarte aproape desuprafaţă, fiind direct influenţat de nivelul apei Dunării. În general, acesta se menţine laadâncimea de 1,5-2 m. Condiţiile topografice specifice fac ca inundabilitatea terenurilor dinarealul Ostroveni-Corabia să fie caracterizată de o frecvenţă de o dată pe an, mai ales prinridicarea nivelului apelor freatice (Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din CâmpiaRomanaţilor (Stânga Jiului), 2012).

La nivelul anului 1972, Ujvari I. descria anumiţi parametri hidrologici în lunca Dunării pentrusectorul Bechet-Corabia. Astfel, se evidenţiază un deficit de umiditate în sol dat de un maximumde 600 mm precipitaţii atmosferice anuale şi de un nivel al evapotranspiraţiei de 700-900 mm/an.Scurgerea se încadrează în tipul de scurgere al Olteniei, valoarea medie situându-se sub 50mm/an. Din această valoare, ponderea scurgerii de iarnă se ridică la 18-20%, acest minim fiindexplicat de alimentarea afluenţilor Dunării exclusiv din ape subterane pentru o perioadă de 40-130 zile în anotimpul rece. În acelaşi timp, maximul este reprezentat de ponderea scurgerii deprimăvară, a cărei valoare se ridică la 50% din total, datorită suprapunerii influenţelorcontinentale cu cele oceanice (premediteraneene, atlantice). Regimul scurgerii se transpune într-un maxim al frecvenţei viiturilor în sezonul de primăvară-vară şi într-un minim al debitelor realeobservate înregistrate în perioada de vară-toamnă când scurgerea subterană scade puternic dincauza evapotranspiraţiei potenţiale ridicate, posibilităţii de secetă şi consumurilor de apăireversibile pentru irigaţii.

2.2.4. Caracteristici pedologice

Nicolae Popp relatează la Conferinţa Naţională de Ştiinţa Solului din 1967 prezenţa în aval deDăbuleni a lacurilor mari de luncă, precum Potelu, însă în urma lucrărilor de desecare efectuatela sfârşitul deceniului 6 al secolului XX, acestea au dispărut sau şi-au micşorat suprafaţaconsiderabil, acţiunile de amenajare a luncii Dunării având astfel consecinţe devastatoare pentrucomunităţile locale mai ales în perioadele de inundaţii, întrucât în trecut ele aveau şi rolul deregularizare a viiturilor şi apei la inundaţii, constituind simultan şi o importantă sursă de peşte.Din lacul Potelu a rămas o foarte mică suprafaţă de luciu de apă care atârnă sub deciziaautorităţilor administraţiei locale de a-l amenaja turistic sau a-l lăsa în continuare să funcţionezeîn regimul actual, astfel încât să se păstreze păşunile pe care localnicii le utilizează.

Dacă în 1910, Grigore Antipa estimează suprafaţa luncii Dunării la 900.000 km2, în prezentsuprafaţa acesteia între Turnu Severin şi Tulcea este de 573 000 km2 (Ujvari I., 1972) din cauzaacţiuniilor de transformare morfologică ameliorativă exercitate de către om. Prin înlăturareavegetaţiei naturale (pajiştea de stepă) şi transformând solul în sol de cultură agricolă, omul ainfluenţat procesele de solificare şi însuşirile solului.

După amenajările hidroameliorative post-1967, solurile din arealul Ostroveni – Corabia au intratsub regim de irigaţie. După ploi puternice (cum sunt cele de primăvară) sau după irigări, seproduc anumite schimbări în felul în care apa se manifestă în sol. În zona superioară (vezicapitolul 2.1.3.), porii solului de umplu cu apă. Prin porii largi se infiltrează apa gravitaţională,însă o parte din apă este reţinută ca apă peliculară, ca apă de colţuri şi ca apă capilară (Chiriţă C.,1955).

31

Tabelul nr. 20. Principalele caracteristici ale profilului de sol din arealul Ostroveni-Corabia

Numărprofilde sol

Tip sol Rocasubiacentă

Panta Adâncimeaapei freatice

Clasa degleizare

Clasa delevigare acarbonaţilor

Grad eroziune/decopertare

Folosinţa

1 Psamosoltipic

Nisiploessic

0 -2,1%

0,5 - 2m Slab -Moderat

100-200cm

Pericoleroziune prindeflaţie

Arabildesecat saunivelat

2 Psamosoltipic

Nisip 0 -2,1%

2 - 3m Freaticumed

100-200cm

Decopertatputernic(>50% din A)

Arabilirigat saunivelat

3 Psamosoltipic

Nisip 0 -2,1%

2 – 3m Freaticumed

100-200cm

Decopertatputernic(>50% din A)


4 Psamosolmolic

Nisip 0 -2,1%

2 – 3m Freaticumed

>200 cm Decopertatputernic(>50% din A)


5 Psamosoltipic

Nisiploessic

0 -2,1%

1 – 2m Slab -Moderat

100-200cm

Pericoleroziune prindeflaţie


Sursa: Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012

Fig. 9. Amplasarea profilelor de sol în arealul de studiu

Sursa: după Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012

32

Aşadar, conform INCDPAPM-ICPA, 2007-2010, tipurile şi clasele de soluri identificate înarealul Ostroveni-Corabia sunt:

Psamosoluri - formate pe o interdună înaltă, pe versant NN sau pe aluviuni în zona dig-mal, slab la puternic alcalin, foarte slab humifere, moderat aprovizionate în azot total, slabaprovizionate în fosfor mobil şi bine aprovizionat în potasiu mobil, nisipos, de bonitateinferioară. Au o troficitate mică şi capacitate de reţinere a apei foarte redusă pe fondul uneievapotranspiraţii puternice. Ocupă cea mai mare suprafaţă a arealului.

Aluviosoluri - formate în luncă pe aluviuni heterogene din punct de vedere granulometric,moderat acide până la puternic alcaline, slab până la moderat humifere, moderat până la bineaprovizionate în azot total, foarte slab până la moderate în fosfor mobil, foarte slab până la foartebine aprovizionate in potasiu mobil. Apar subtipurile entic, entic gleizat, gleizat (puternic alcalin,foarte slab humifer, slab aprovizionat în azot total, slab până la bine aprovizionat în fosfor total,bine aprovizionat în potasiu mobil) şi salinizat.

Gleiosoluri - Formarea lor este legată de prezenţa apelor freatice, slab mineralizate, laadâncimi mai mici (1,5-2 m). Conţinutul Ón humus este de 4,5-5,5 % pentru lăcoviştile formatepe depozite mijlocii sau grele şi de 3-4% la cele formate pe depozite nisipoase. Carbonaţii suntprezenţi chiar din orizontul A.

Faeoziomuri tipice, gleizate şi freatic umede - Soluri cu acumulare evidentă de materieorganică (relativ saturată în baze). Orizontul de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi esteprezent în primii 100 cm. Faeoziomurile prezintă o textură lutoasă sau luto-argiloasă, conţinutulîn humus este de 3-4,5%, gradul de saturaţie în baze 70-90%, pH-ul 5,5-6,5, densitatea aparentăîn orizontul Am este mică de 1,20-1,30 g/cm3 şi foarte mare la nivelul orizontului Bt de 1,6-1,8g/cm3. Utilizarea Faeoziomurilor este foarte variată, aceste soluri având o fertilitate bună suntutilizate pentru cereale, cartof, sfeclă de zahăr, plantaţii de pomi şi viţă-de-vie, dar şi pentrupăşuni şi pădure. Ocupă o suprafaţă relativ redusă în partea Nord-Vestică a arealului.

Comparând caracteristicile solurilor identificate în capritolul 2.1.3. cu informaţiile din tabelul nr.20 putem concluziona că după realizarea lucrărilor hidroameliorative şi de amenajare, profilul desol a suferit o serie de transformări care s-au manifestat într-un timp prea scurt ori cu ointensitate prea redusă pentru a modifica tipul sau clasa de sol. Astfel, putem observa o scădere aintensităţii gleizării, acest proces manifestându-se cu precădere mai ales în imediata proximitatea digului de apărare. De asemenea, lucrările de nivelare efectuate pentru amenajarea în vedereafolosinţei agricole au însemnat decopertarea solurilor prin dislocarea orizontului A fertil dinanumite zone şi, deci, reînceperea procesului de pedogeneză atât în zonele de unde a fostdislocat, cât şi în cele unde a fost translocat. Fertilitatea solurilor din arealul de studiu este încontinuare diminuată de procesele de decopertare şi eroziune eoliană, care afectează orizontul A,cel mai bogat în humus.

33

3. Evaluarea terenurilor

În condiţiile biologice, climatice şi microclimatice, hidrologice de solificare, caracteristicilerocii, apoi ale solului în curs de formare şi, în ultimă instanţă, ale solului format, s-au produstransformări continue, a căror acumulare acondus la realizarea diferitelor tipuri de soluri, darcondiţiile naturale de solificare au fost pe întinse suprafeţe puternic modificate prin acţiunea totmai largă a omului, pentru utilizarea caracteristicii de fertilitate a solului (Chiriţă C., 1955).Astfel, în urma modificărilor condiţiilor climatice, a ecosistemelor în biostazie, parastazie şirehistazie (cu consecinţă în scăderea diversităţii speciilor floristice şi faunistice ce contribuie lacomponenta organică a solului), s-au modificat şi condiţiile în care s-a format şi a evoluatsolulul. Cu toate acestea, vârsta noilor ecosisteme de doar câteva decenii până la un secol, nueste suficient de mare pentru a exercita o presiune care să modifice tipul de sol. În schimb, aufost afectate circulaţia apei în sol, procesele de salinizare şi gleizare, ce amprentează direct notade bonitare.

Pe lângă termenul se sol, s-a generalizat şi temenul de teren, cu sens mai larg. Astfel, unităţile deteren sunt unităţi de mediu în care dezvoltă plantele, unităţi numite şi pedotopuri sau unităţi desol-teren. Aşadar, termenul de teren cuprinde, pe lângă noţiunea de sol şi condiţiile de mediu încare se desfăşoară producţia agricolă. Principiul de bază pentru oricare sistem de evaluare esteestimarea măsurii în care solurile răspund în mod optim la nevoie de dezvoltare a lantelor şi lacerinţele de lucrare ale terenului, în situaţia utilizării agricole. Astfel, conform lui Oprea R.,2009, evaluarea terenurilor urmează două direcţii dominante:

pretabilitatea terenurilor se referă la gruparea în categorii, clase, subclase şi grupe aterenurilor în funcţie de caracteristicile pe care le prezintă pentru un anumit mod defolosire (arabil, silvic, pajişti, viţă-de-vie şi pomi fructiferi, etc) sau pentru un anumitgen de ameliorare-amenajare cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. Institutul de CercetăriPedologice şi Agrochimice din România (I.C.P.A.) a deosebit în 1987 terenurilepretabile pentru culturi de câmp şi alte utilizări (clasele I-IV) de terenurile nepretabilepentru culturi de câmp, dar pretabile pentru alte folosinţe (clasele V-VI), care dupăameliorare şi amenajare pot fi folsite pentru livadă, vie, fâneţe, păşuni, păduri.Subclasele au reieşit din gruparea factorilor limitativi pentru pretabilitatea terenurilor,factori care cresc costurile de producţie: limitări datorate sărăturării, limitări datoratealtor caracteristici chimice nefavorabile (aciditate, rezerva de humus, conţinut ridicat decarbonaţi), limităti datorate unor caracteristici fizice nefavorabile, limitări datorateeroziunii sau alunecărilor, limitări datorate acoperirii sau neunifomităţii, limitări datorateexcesului de umiditate, limitări datorate excavaţiilor, deponiilor, haldelor şi poluării,limitări datorate condiţiilor climatice. Cele 6 grupe de teren exprimă intensitateamanifestării factorilor limitativi, unde 1 exprimă lipsa limitărilor, iar 6 exprimă limitărifoarte severe.

favorabilitatea (bonitatea) terenurilor reprezintă exprimarea capacităţii productive aterenurilor pentru fiecare cultură şi este redată prin nota de bonitare. Nota de bonitare iavalori între 0 şi 100 pentru a exprima sintetic potenţialul de producţie al unui teren înconformitate cu specificul ecologic şi cu modul de valorificare al acestuia de cătreplante. Sunt luaţi în considerare indicatorii fizico-geografici (se cuantifică caracteristicileclimei, reliefului, apei freatice), dar şi indicatorii pedologici (gleizarea, pseudogleizarea,salinizarea şi alcalinizarea, textura, poluarea, porozitatea, conţinutul de CaCO3, gradulde saturaţie în baze, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate la suprafaţă.Astfel, s-au delimitat conform I.C.P.A., 1987, 5 clase, unde clasa I denumeşte solurile

34

foarte bune, iar clasa a V-a indică solurile improprii pentru favorabilitatea edafică.Diversele lucrări de amenajare, de îmbunătăţiri funciare sau de ameliorare, printre care şicele de îndiguire, desecare, irigare au scopul de a îmbunătăţi acele caracteristicinefavorabile ale solurilor care scad nota de bonitare prin valoarea scăzută acoeficienţilor.

Celor două aspecte li se poate adăuga şi latura economică, situaţie în care iau naştere o serie deprobleme legate de eficienţa economică.

Evaluarea terenurilor se află în legătură directă cu modul de utilizare a terenurilor (land use) careinclude pe lângă modul de utilizare a solului şi toate celelalte situaţii în care nu se realizeazăcorelaţia sol-plantă. Termenul land cover introdus de F.A.O. în anul 1993, cuprinde atât modulde folosinţă (land use), cât şi vegetaţia naturală (Oprea R., 2009).

Fig. 10. Harta utilizării terenurilor în arealul Ostroveni – Corabia pentru anul 2006Sursa: după Corine Land Cover 2006, eea.europa.eu

Structurile metodologice ale României includ bonitarea naturală, cea potenţială şi stabilireaproducţiei pe punctul de bonitare. Cu toate acestea, activitatea de bonitare a avut valenţe diferiteîn istoria ţării. Spre exemplu, în economia socialistă stabilirea valorii pământului nu a fostniciodată o prioritate. În schimb, planificarea activităţilor agricole s-a realizat astfel încâtsarcinile de plan (cincinal) să fie repartizate teritorial (Canarache A., 2001). În acest context,lucrările hidroameliorative şi de amenajare a luncii Dunării au fost efectuate fără a se ţine contde pretabilitatea lor pentru producţia agricolă, iar solurile au fost forţate şi secătuite pentru aîntreţine, de multe ori, artifical, producţiile. Sistemul de cadastru şi impozitare în funcţie debonitatea terenului fusese trecut cu vederea şi înainte de perioada socialistă, din cauza războiului.

Folosind algoritmul metodologic prezentat în capitolul 1, au fost identificate (fig. nr. 11) şianalizate (tabelele nr. 21, 22) două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu, fiindmarcate de procese de gleizare şi salinizare, frecvente în această treaptă de relief.

35

Tabelul nr. 21. Analiza fizico-chimică a profilului de sol Psamosol gleic

PSAMOSOL GLEIC

426593,915

252913,091

1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1

2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548

3. Panta (°/%) <2%

4. Alunecări de teren Nu

5. Adâncimea apei freatice (cm) 75

6. Inundabilitatea Neinundabil

1. GleizareaAdâncimea (cm) 61

Intensitatea (%) 60

2. StagnogleizareaAdâncimea (cm) -

Intensitatea (%) -

3. SalinizareaAdâncimea (cm) -

Intensitatea (mg/100 g sol) -

3. AlcalizareaAdâncimea (cm) -

Intensitatea (% din T) -

4. Textura în Ap NL

5. Poluarea -

6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 53

7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0

8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 5,6

9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 58

10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200

11. Rezerva de humus (t/ha) 42

12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat

36

Tabelul nr. 22. Analiza fizico-chimică a profilului de sol Aluviosol salinizat

Aluviosol salinizat

427444,552

251505,505

1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1

2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548

3. Panta (°/%) <2%

4. Alunecări de teren Nu

5. Adâncimea apei freatice (cm) 135

6. Inundabilitatea Neinundabil

1. GleizareaAdâncimea (cm) 130

Intensitatea (%) 10

2. StagnogleizareaAdâncimea (cm) -

Intensitatea (%) -

3. SalinizareaAdâncimea (cm) 5

Intensitatea (mg/100 g sol) 100 (Cl)

3. AlcalizareaAdâncimea (cm) -

Intensitatea (% din T) -

4. Textura în Ap LN

5. Poluarea -

6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 48

7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0

8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 7,6

9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 79

10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200

11. Rezerva de humus (t/ha) 68

12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat

37

Fig. 11. Localizarea profilelor de sol evaluate în arealul de studiu şi pe harta solurilor

38

Tabelul nr. 23. Bonitarea profilului de sol Psamosol gleic

Coeficienţi

FolosinţaArabil

PS FN

Livezi ViiCategorie Specie Categorie

COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂGR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM

Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1IP01 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1Q2 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,9 1 1 0,6 0,6 0,7 0,7 0,6 0,6 0,6 0,6Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1G6 0,9 0,9 1 1 0,9 1 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 1 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

S/A0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1NL 0,5 0,6 0,7 0,7 0,8 0,7 0,5 0,5 0,5 0,7 0,4 0,5 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 1 1 0,7 0,6VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1t2 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 1 1 1 1 1 0,9 1 0,9 0,9 1 1 1 1 1 1 1 1

H20 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8pH042 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1NBn 18,7 25,2 36,7 32,7 20,9 25,7 18,9 23,3 20,4 28,6 14,7 15,6 16,3 32,1 38,9 25,2 15,5 19,9 18,1 25,8 26,9 30,7 21,2 18,4

Nota medie de bonitare: 23,7 (clasa a IV-a de calitate)

39

Tabelul nr. 24. Bonitarea profilului de sol Aluviosol salinizat

Coeficienţi

FolosinţaArabil

PS FN

Livezi ViiCategorie Specie Categorie

COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂGR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM

Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1IP01 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1Q3 0,9 0,9 1 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,0 1 0,9 1 1 0,7 0,8 0,7 0,7 0,9 0,9 0,8 0,8Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1G2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

S/A3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,8 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2LN 0,9 0,9 1 1 1 1 0,9 0,9 1 1 0,9 1 1 1 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 1 1 1 1VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1t3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

H30 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8pH071 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1NBn 23,6 28,3 23,3 40,8 11,6 32,1 21,3 18,9 23,0 14,7 18,6 34,9 12,9 27,6 41,5 28,2 4,6 7,5 7,8 8,2 13,0 13,0 11,5 10,2

Nota medie de bonitare: 19,8 (clasa a V-a de calitate)

40

Tabelul nr. 25. Încadrarea în clasa de calitate în funcţie de nota de bonitare

Nota de bonitare Clasa Descriere

81-100 I

Terenuri cu soluri foarte fertile, profunde, cu textură mijlocie,permeabile, neafectate de fenomene de degradare (sărăturare,

eroziune, alunecări, exces de umiditate etc.), situate pesuprafețe plane sau foarte slab înclinate, în condiții climaterice

de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi.

61-80 II

Terenuri cu soluri fertile, profunde, cu textură mijlocie saumijlociu-fină, cu permeabilitate bună sau mijlocie-mică, slab

afectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, excesde umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau slab înclinate,în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile

pentru culturi.

41-60 III

Terenuri cu soluri mijlociu fertile, profunde sau moderatprofunde, cu textură mijlocie, mijlociu-grosieră sau fină,moderat afectate de fenomene de degradare (sărăturare,acidifiere, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe

suprafețe plane sau mijlociu înclinate, în condiții climatericede temperatură și precipitații moderat favorabile pentru culturi.

21-40 IV

Terenuri cu soluri slab fertile, frecvent scheletice sau cu rocădură, la adâncime mică, cu textură variată (grosieră până la

fină), puternic afectate de fenomene de degradare (sărăturare,acidifiere, eroziune, alunecări active, exces de umiditate ete),în condiții climaterice puțin favorabile pentru culturi agricole.

1-20 VTerenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosință

arabilă, foarte puternic afectate de fenomene de degradare(eroziune, exces de umiditate etc.).

Sursa: I.C.P.A., 1987

Analiza tabelelor nr. 23 şi 24 arată că productivitatea agricolă a Psamosolului gleizat esterestricţionată de textura prea nisipoasă a acestuia, în timp ce Aluviosolul gleizat este preaputernic influenţat negativ de procesele de salinizare. Aşadar, rezultatele bonitării celor douăprofile de sol indică cele mai mari pretabilităţi pentru utilizarea ca păşune şi pentru culturile deporumb, legume şi cais în cazul Psamosolului gleic, respectiv pentru utilizarea ca păşune, culturide floarea soarelui, lucernă şi orz în cazul Aluviosolului salinizat. Cu toate acestea, din dateleCercetării Statistice privind Utilizarea Terenurilor folosind Teledetecţia (CSUT), precum şi dindatele Consiliilor Locale ale localităţilor din arealul de studiu pentru anii 2010-2013, observămcă cele mai importante culturi practicate în această unitate naturală sunt cele de grâu de toamnă,porumb pentru boabe, floarea soarelui şi ovăz, iar în ceea ce priveşte pomii fructiferi merii, periişi caişii. Calculând indicele de productivitate agricolă (care exprimă eficienţa utilizării factorilorde producţie, ca şi raport între resursele investite şi producţie), observăm că valoarea de 1284,7RON/ha. Această valoare, net inferioară producţiilor agricole din sectoarele de luncă a Dunăriidin aval de Corabia (2579,2RON/ha în judeţul Brăila, 1894,2 RON/ha în judeţul Giurgiu, 1832,1RON/ha în judeţul Ialomiţa, 1475,3 RON/ha în judeţul Teleorman) se justifică prin nota debonitare mică a terenurilor pentru culturile practicate:

41

Tabelul nr. 26. Încadrarea notelor de bonitare pentru cele mai practicate culturi în clase decalitate

Cultura Profilul Nota bonitare Clasa de calitateGrâu Psamosol gleizat 18,7 V

Aluviosol salinizat 23,6 IV

Porumb Psamosol gleizat 36,7 IVAluviosol salinizat 23,3 IV

Floarea soarelui Psamosol gleizat 32,7 IVAluviosol salinizat 40,8 IV

Măr Psamosol gleizat 15,5 VAluviosol salinizat 4,6 V

Păr Psamosol gleizat 19,9 VAluviosol salinizat 7,5 V

Cais Psamosol gleizat 26,9 VAluviosol salinizat 13 V

Conform I.C.P.A., 1987, ambele soluri sunt slab şi foarte slab fertile, improprii pentru folosinţăarabilă, în totală neconcordanţă cu utilizările lor. Aşadar, în ciuda recomandărilor InstitutuluiNaţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, autoritatea centrală în domeniul utilizăriiterenurilor, solurile din arealul Ostroveni-Corabia sunt plantate mai ales cu grâu, porumb, floareasoarelui şi ovăz. În schimb, porumbul şi grâul, în această ordine, dau cea mai mare producţie peterenuri cu clasă de calitate II, aşadar, o diferenţă de minim 25 (Psamosol gleic), respectiv 43(Aluviosol salinizat) puncte de bonitare (Pop L., 2011).

Valoarea unui punct de bonitare se acordă pentru un anumit număr de kilograme, pe fiecaretip de cultură, după cum urmează :

grâu – 40 kg; orz – 45 kg; porumb – 52 kg; floarea – soarelui – 16 kg; cartofi – 200 kg; sfeclă de zahăr – 280 kg (Muşat C., curs)

Studii de evaluare a terenurilor au fost realizate şi de către Agenţiile pentru Protecţia Mediului.În acest sens, Agenţia pentru protecţia Mediului Olt atribuie solurilor din lunca Dunării clasa decalitate IV şi, mai mult, le încadrează în zona critică sub aspectul deteriorării. Astfel, degradareasolurilor din zona comunelor Ianca-Potelu, componentă a arealului de studiu, este corelată cutendinţe de deşertificare cauzată de tăierile masive postdecembriste ale perdelelor de protecţie şide plantaţiile de pomi fructiferi din zonă (apmot.anpm.ro). Aşa cum am subliniat mai devreme,pentru solurile din clasa de calitate IV, utilizarea recomandată este cea de păşune.

Aceste valori explică şi confirmă slaba productivitate a solurilor din sectorul de luncă a DunăriiOstroveni-Corabia, luând în considerare numărul mic de puncte de bonitare pe care acestea leprimesc în urma evaluării, conform metodologiei I.C.P.A., 1987. Pentru a creşte productivitateaîn acest areal, se recomandă schimbarea utilizării terenurilor din folosinţă agricolă în păşune,utilizare care a primit cele mai mari note de bonitare. Această schimbare poate reface echilibrulgeosistemelor din lunca Dunării dacă este integrată procesului de renaturare prin reconstrucţieecologică.

42

4. Renaturarea luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia

4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu

Schimbările climatice regionale, dar şi globale nu mai sunt privite şi tratate la nivel de ipoteză deaproape două decenii. În ciuda diverselor scenarii făcute de specialiştii în domeniu pentrudiverse instituţii, oranizaţii şi forumuri mondiale ce prevăd creşteri ale temperaturii mediiglobale cu 1-2°C până la sfârşitul secolului, concretizarea impactului diverselor artificializări şiactivităţi antropice din ultimele 3 secole în mediu este vizibilă prin extremizarea fenomeneloratmosferice. Deşi în ceea ce priveşte dinamica temperaturilor medii au fost emise un număr descenarii viabile, evoluţia cantităţilor de precipitaţii atmosferice pe termen mediu şi lung estedificil de prognozat, încă ne-existând o metodologie cu aplicabilitate la scară largă. În acestecondiţii, debitele Dunării din anii 2005 şi 2006 alimentate de cantităţile neprevăzute deprecipitaţii suprapuse peste topirea importantului strat de zăpadă din Munţii Pădurea Neagră aucauzat o undă de viitură cu amplitudine foarte mare ce s-a materializat în revărsări ale fluviuluiatât în cursul superior (Germania, Austria, Ungaria), dar şi în cursul inferior (România).

Prognozele hidrologice nu au fost suficient de precise pentru ca pe baza lor să se poată calculadebitele exacte la intrarea în ţară şi la posturile hidrometrice, însă s-au emis avertizări în legăturăcu posibile inundaţii cauzate de unda de viitură. În urma acestor avertizări, Ministerul Mediuluişi Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) a elaborat oserie de măsuri preventive în cadrul strategiei de prevenire şi reducere a efectelor inundaţiilor dela Dunăre ce au fost implementate începând cu 1 septembrie 2005 la nivelul fiecărui judeţ(verificarea stării tehnice şi a funcţionării construcţiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotrivainundaţiilor, elaborarea unor manuale pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz deinundaţii destinate reprezentanţilor administraţiilor locale, transmiterea responsabilităţilor pentruîmbunătăţirea stării tehnice a infrastructurii de apărare, respectiv, solidificarea digurilor cătredeţinătorii de lucrări [ANAR şi ANIF], limitarea debitelor evacuate din lacurile de acumulare depe afluenţii Dunării pentru a nu amplifica viitura) (mmediu.ro).

Tabelul nr. 27. Principalii parametri hidrometrici la postul Bechet pentru anii cu inundaţiiistorice

Mediu multianual1970 2006

Anual Aprilie

Nivel (cm) 284 356 784 857

Debit (m3/s) 6300 7900 14.250 16.000

Sursa: mmediu.ro

Capacităţile de apărare din sectorul românesc nu au fost proiectate pentru cotele şi debiteleDunării din perioada aprilie-mai 2006, parametri ce au înscris noi maxime istorice în cronologiaefectuării măsurătorilor pe acest fluviu. Astfel, atât măsurile preventive, cât şi măsurile operatives-au dovedit insuficiente pentru amploarea acestei viituri. În data de 24.04.2006, digullongitudinal corespunzător incintei Bechet-Dăbuleni a cedat, urmându-i şi cel din incintaDăbuleni-Corabia trei zile mai târziu. Factorii care au favorizat apariţia breşelor în digul deprotecţie au fost vechimea digurilor, prezenţa galeriilor săptate de animale, dar şi creştereanivelului Mării Negre cu 30 cm în ultimii 150 ani, care a condus la modificarea pantei hidrauliceşi, deci, la creşteri de nivel suplimentare. În urma ruperii digului longitudinal, un volum de 120milioane m3 de apă a inundat o suprafaţă de 6000 ha (fig. 15) (mmediu.ro).

43

Fig. 12. Breşa din digul longitudinal din incinta Bechet-DăbuleniSursa: inmh.ro

Fig. 13. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 25.04.2006 ora 10:40Sursa: inmh.ro

44



45

Fig. 16. Nivelul apei la inundaţia din aprilie-mai 2006 înainte să treacă de coronamentul diguluiSursa: Primăria Bechet, 2006

Fig. 17. Pagube provocate de inundaţia din aprilie-mai 2006 după depăşirea digului de apărareSursa: Primăria Bechet, 2006

46

Din analiza nivelelor Dunării în ultimele decenii, putem observa o tendinţă de creştere afrecvenţei cu care fluviul atinge sau depăşeşte cota de inundaţie (600 cm la Bechet, 550 cm laCorabia). Vechimea digului fiind de peste 50 ani şi considerând că la om schimbul de generaţiise face după 25 ani (timpul mediu dintre naşterea unei persoane şi momentul apariţiei primuluicopil al acelei persoane), putem aproxima că deja două generaţii s-au născut şi s-au dezvoltat laadăpostul digului de apărare, astfel încât sentimentul de nesiguranţă a persoanei s-a născut odatăcu apariţia breşelor din data de 24.04.2006 şi este amplificat de fiecare nivel ce depăşeşte cota deinundaţie, situaţie ce s-a repetat în primăverile anilor 2013 şi 2014 de mai multe ori (tabelele nr.28 şi 29). Aşadar, în condiţiile actuale, o situaţie care să aducă o nouă breşă în dig sau un nounivel care să depăşească coronamentul digului pare inevitabilă.

Tabelul nr. 28. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 19.06.2013

Localitatea 19.06.2013

Bechet 609

Corabia 534

Sursa: afdj.ro

Tabelul nr. 29. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 18-21.05.2014 (cm)

Localitate 18.05.2014 19.05.2014 20.05.2014 21.05.2014

Bechet 672 686 682 682

Corabia 577 605 605 607

Sursa: afdj.ro

47

4.2. Argumente PRO renaturare

Renaturarea luncii Dunării este o problemă pregnantă, semnalată de numeroase părţi directinteresate şi sesizată atât la nivel administrativ central, cât şi local. Pentru aceasta, au avut loc înanul 2006 dezbateri în Parlamentul României, iniţiate de fostul ministru al Mediului şiGospodării Apelor din acea perioadă, Sulfina Barbu şi reorganizate în anul 2008 de cătreMinistrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Attila Korodi, vizite ale reprezentantului WorldWide Fund for Nature (W.W.F.) şi note ale organismelor Uniunii Europene la adresa GuvernuluiRomâniei (Stoiculescu C. D., 2008). În ciuda necesităţii pregnante pentru refacerea organismelorşi ecosistemelor de luncă, specialişii recomandă abordarea prudentă a problemei3. În acest sens,s-au efectuat numeroase studii de cercetare şi de fezabilitate, din care reiese pretabilitatea incinteDăbuleni-Corabia pentru renaturare (fig. 18).

Fig. 18. Funcţiile pretabile pentru incintele agricole luate în calcul pentru scenariile hidrologiceSursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008

Grigore Antipa (1910), pe atunci în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şiDomeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive(mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în moddiferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat,împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”.

Pentru a demonstra avantajele gestionării terenurilor din lunca Dunării în regim natural, Antipa aîntreprins un experiment în cadrul căruia a împărţit prin „Fabrica de industria cănepei” sămânţădiferiţilor proprietari din ţară şi ar fi obţinut cele mai bune rezultate în terenurile de baltă (profit:250 lei/ha). Acesta concluzionează că în anii când creşterile Dunării sunt normale sau mari,terenurile indundabile nu se pot utiliza decât ca pescării, păşune, stufărit şi pădure. În anii cândapele Dunării sunt mici şi, în mod excepţional, nu se revarsă, puterea lor de producţie agricolăeste extraordinară.

3 „Se impune realizarea de proiecte speciale de reconstrucţie ecologică, dat fiind faptul că soluţiile se diferenţiazămult de la o zonă la alta (incinte, zona dig-mal), fiind necesară în multe cazuri schimbarea radicală a structuriiarboretelor” (Roşu C., Dănescu F., 2005, citat de Stoiculescu C. D., 2008)

48

Aşadar, argumentele lui Grigore Antipa (1910) împotriva îndiguirii Dunării şi desecării bălţilorse referă la:

Aridizarea climei care după îndiguire devine secetoasă, cu ploi puţine; bălţile exercită oinfluenţă pozitivă şi moderatoare asupra climei (comparabilă chiar cu cea a pădurii) prinfaptul că acţionează ca izvoare de umiditate şi mijloc de condensare a vaporilor (A.Kerner von Marilaun citat de Antipa Gr., 1910). Aceste schimbări ale centrilor baricilocali vor fi responsabili pentru reapariţia vântului Băltăreţul, cald şi umed;

Menţinerea umidităţii în sol (inclusiv pentru producţiile agricole de pe terenurile dinapropiere) şi permiterea apelor de inundaţie să ajungă în freatic; Acest rol ar fi posibildeoarece în lunci, râurile cauzează irigaţii subterane (Chiriţă C., 1955). Deşi şi planurileautorităţilor centrale au inclus sisteme de irigaţii pentru a contrabalansa sursele deumiditate pierdute în urma desecărilor, acestea s-au dovedit ineficiente, fiindantigravitaţionale, dar şi energofage. În atare condiţii, producţia vegetală studiată în 45 deareale din 9 judeţe a relevat pierderi în 36 de situaţii. (Stoiculescu C. D., 2008). Sevorbeşte chiar despre accentuarea tendinţei de deşertificare în Câmpia Olteniei dupădesecarea celor „4-5 izvoare sau cursuri de apă la fiecare km2” (Giurăscu C. C., 1975),astfel încât fără efectul termoreglator al corpurilor de apă, temperatura la nivelul soluluiatinge chiar şi +70°C. Această secetă a fost accentuată şi de defrişarea pădurii Daneţi dinapropierea arealului de studiu pentru a se putea instala sisteul de irigaţii Sadova-Corabia(Stoiculescu C. D., 2008).

Favorabilitatea pentru dezvoltarea salciilor, plopului şi chiar stejarului indusă de celedouă argumente prezentate mai sus

Evitarea supraînălţării nivelului apelor la viituri ce poate determina inundaţii şi chiarruperea digurilor la cote istorice; această afirmaţie se bazează pe rolul de „supapă desiguranţă” al bălţilor din lunca Dunării

Substanţele nutritive aduse de inundaţii şi la îngrăşăminte naturale transportate de apaDunării ce se pierd prin vărsarea în mare dacă sunt redirecţionate prin corsetul digurilorşi nu revărsate

Inutilitatea apărării de inundaţii a bălţilor bune pentru pescuit; în regim natural, bălţileDunării folosite pentru piscicultură au cea mai mare productivitate din Europa, avantaj lacare se adaugă posibilitatea deschiderilor locurilor de muncă în pescuit, industriaalimentară şi a conservelor, industria construcţiilor ambarcaţiunilor şi echipamentelor depescuit şi prelucrare a peştelui, etc;

Cheltuieli prea mari cu lucrările de amenajare, având în vedere că investiţia de extindedincolo de simpla ridicare a digurile longitudinale de apărare. Acestea trebuie însoţite dediguri de compartimentare şi chiar diguri individuale pentru localităţile mai vulnerabile,de lucrări de amenajare (desecare, nivelare, irigare) şi de operaţiuni de întreţinere şiconsolidare efectuate la intervale regulate de timp. Conform unui studiu al MinisteruluiMediului şi Dezvoltării Durabile din 2008, doar investiţia în supraînălţarea digului deprotecţie în incinta Jiu-Bechet (doar 5 km din totalul de 49 km ai sectorului Ostroveni-Corabia), astfel încât să fie eficient împotriva unei inundaţii precum cea din 2006 ar costa382.464 RON, la care se adaugă 13.307.378 RON cheltuieli cu volumele de terasamenteşi evaluarea acestora la digurile localităţilor. Serviciile perdelei forestiere de protecţiesunt evaluate la 764.823 RON. Păstrând proporţia, totalul atinge valoarea de 3.748.147RON pentru supraînălţare, respectiv 130.412.304 RON pentru terasamente.

49

Grigore Antipa, în 1910 în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şiDomeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive(mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în moddiferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat,împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”.

Un avantaj deseori trecut cu vederea pe care renaturarea incintei Ostroveni-Corabia îl prezintă sereferă la scăderea nivelelor Dunării în aval de aceasta, ca urmare a faptului că o parte dinvolumul de apă transportat de fluviu va fi cantonat în lacurile şi bălţile de luncă, de unde se vainfiltra în sol ori de unde se va evapora, astfel că aceste organisme vor trebui alimentate înpermanenţă.

Fig. 19. Nivelul Dunării în portul Bechet în scenariul actual, respectiv în scenariul renaturăriiSursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008

Nu trebuie neglijat nici aspectul diversităţii biologice, care va beneficia de o creştere prin prismaspeciilor hidrofile şi higrofile ce îşi vor reface arealele în ansamblul renaturat Ostroveni-Corabiaşi a păsărilor ce vor folosi lacurile de luncă şi vegetaţia higrofilă drept loc de cuibărit ori sursă dehrană, aşa cum se întâmplă în situl RAMSAR Bistreţ-Nedeia.

Fig 19. Pescăruşi în situl RAMSAR Bistreţ-NedeiaSursa: http://peterlengyel.wordpress.com/

50

Concluzii

Reconstrucţia ecologică (renaturarea) a luncii Dunării nu va îndeplini doar rolul de a asigura outilizare corespunzătoare a terenurilor cu pretabilitate sau bonitate mică pentru culturile agricoleori doar de a regla parametrii hidrologici pentru apele fluviului în sectorul studiat, ci va aduceper asnamblu plus valoare incintei. Prin permiterea reinstalării pădurilor cu rol multiplu în zonastudiată, învelişul vegetal va asigura nu numai moderarea temperaturii aerului prin eliberareaapei sub formă de vapori de la nivelul aparatului foliar şi condensarea acestuia sub formă deprecipitaţii atmosferice lichide sau rouă ori absorbţia unei părţi din totalul precipitaţiilor astfelîncât acestea să nu se scurgă gravitaţional spre Dunăre, menţinându la valori minime înălţimea,viteza şi energia cinetică a fluviului pentru a nu amplifica tendinţa de eroziune asupra malurilor,dar va atrage după ea şi dezvoltarea unui ecosistem propriu, ce, prin amenajarea în scopulexercitării ecoturismului şi silvoturismului rural, va putea atrage „valută nepoluantă”(Stoiculescu C. D., 2008). Aşadar, renaturarea luncii Dunării poate fi privită şi ca o sursă deprofit, nu doar ca o investiţie nefezabilă, dar realizată în ciuda pierderilor doar pentrusatisfacerea normelor de protecţie a mediului impuse de la nivel central ori a cerinţelorgrupurilor de interes din această sferă. Argumentele pentru a menţine actualul ansambluingineresc sunt învechite sau subiective, referindu-se la interesul imediat al proprietarilor deterenuri folosite în scopuri agricole ori la investiţiile deja făcute în sistemul de diguri deprotecţie, însă inundaţia din aprilie-mai 2006 şi breşa din dig aferentă au subliniat nevoia unorinvestiţii mult mai mari în consolidarea sistemului de protecţie împotriva inundaţiilor, iarcalculul productivităţii agricole arată ineficienţa unei astfel de utilizări. Permiterea reinstalăriilacurilor de luncă care să acţioneze ca „supape de siguranţă” în timpul viiturilor şi ca sursă deumiditate şi materii prime în timpul nivelelor obişnuite reprezintă o soluţie atât mai puţincostisitoare, cât şi mai profitabilă pe termen lung.

Într-o zonă precum incinta Dăbuleni, unde suprafaţa subiacentă abundă în nisip cuarţos, deschisla culoare, făcând ca temperaturile din timpul zilei să fie un factor restrictiv în proceselevegetative, reconstrucţia ecologică a ecosistemelor de baltă ale Dunării cu rol de „izvor deumiditate” (Stoiculescu C. D., 2008) se va răsfrânge pozitiv atât asupra climei pe care o vamodera, dar şi asupra producţiei din sectorul economic primar, nu neapărat asupra producţieicerealiere, aşa cum se doreşte în prezent, ci asupra folosinţelor pretabile în arealele de luncă,precum cele de păşune ori piscicole. Astfel, în ciuda claselor de calitate foarte slabă a solurilornisipoase ori salinizate din luncă, şi a dezechilibrelor geomorfologice şi biopedologice dinarealul de studiu apărute în urma lucrărilor de desecare şi nivelare, productivitatea terenurilor vafi maximă, aşa cum indică tabelele de bonitare ale celor două profile de sol analizate.

Gestionarea judicioasă a terenurilor din arealele de luncă (păduri, bălţi) poate aduce cele maimari beneficii la unitatea de suprafaţă în raport cu oricare altă unitate geomorfologică(Stoiculescu C. D., 2008). Grigore Antipa a fost primul care a văzut şi susţinut beneficiilegenerate de o Dunăre a cărei luncă nu a fost smulsă abuziv de lângă apele ei, iar generaţiileactuale sunt puse în situaţia de a susţine financiar o investiţie necesară din cauza unor decizii înlegătură cu care ei nu au fost consultaţi şi luate greşit şi abuziv de înaintaşii lor. Mai ales încondiţiile actuale naturale ale extremizării fenomenelor hidro-atmosferice şi sociale ale parcelăriiterenurilor din luncă între mai mulţi proprietari prin moşteniri sau vânzări, pentru lunca Dunăriieste necesară o decizie de la nivel central care să vizeze beneficii pe termen lung şi nu doarepuizarea fertilităţii naturale ale unor soluri sărace prin obţinerea de profit în prezent. Aceastădecizie nu poate fi decât cea de a renatura incintele pretabile pentru crearea de zone umede,inclusiv arealul Ostroveni-Corabia.

51

Bibliografie

***, 1969, Geografia Văii Dunării Româneşti, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, Bucureşti

Antipa Gr., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării – Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune învaloare, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl S-sor I. St. Rasidescu, Bucureşti

Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004, Protocronismul român privind preţul ecologic al mariloramenajări hidrotehnice. Disputa Antipa – Saligny asupra amenajării regiunii inundabile aDunării în Revista „Delta Dunării” nr. II, Tulcea, pg. 19-24

Banu C.A. (coord.), Ardelean I., Arion-Prunescu E., Banu C.A., Bănărescu P., Boisnard J.,Brezeanu Gh., Buşniţă Th., Enăceanu V., Măianu Al., Marinescu M., Mociorniţă C., ObrejanuGr., Oltean M., Popescu Zeletin I., Rudescu L., Stănescu Al. V., 1967, Limnologia sectoruluiromânesc al Dunări – Studiu monografic, Editura Academiei Republicii Socialiste România,Bucureşti

Botzan M., Haret C., Stanciu I., Buhociu L., Vişinescu I., 1991, Valorificarea hidroameliorativăa Luncii Dunării româneşti şi a Deltei, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă,Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti

Canarache A., 2001, Organizarea teritoriului şi bonitare cadastrală, Note de curs, Universitateade Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti

Canarache A., 2003, Îndrumător pentru lucrările practice, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şiMedicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti

Chiriţă C., 1955, Pedologie generală, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti

Geanana M., Şeclăman M. Florea N., 2003, Geografia solurilor cu noţiuni de pedologie generală,Editura Universităţii din Bucureşti

Giurăscu C. C., 1975, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până azi, EdituraCeres, Bucureşti

http://www.afdj.ro/cote/bhcote.pdf, Cotele apelor Dunării, accesat la 19.06.2013 şi 21.05.2014

http://apmot.anpm.ro/upload/27691_CAP_V%20SOL%20%20.pdf, Capitolul 5. Solul, accesat la09.06.2014

http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/corine-land-cover-2006-raster-3, Corine LandCover 2006 raster data, accesat la 21.03.2014

http://www.inmh.ro/images/Floods/index70e0.html?stage=zona&cat=2, ANM - Laboratorul deTeledetectie si GIS, Zonele inundate din Lunca Dunarii: Sector Bechet - Dabuleni – Corabia,accesat la 02.03.2014

http://www.nisipuridabuleni.ro/descrierea_zonei_si_a_ariei.html, Descrierea ariei/sit-ului vizat/ede proiect, accesat la 27.04.2014

http://peterlengyel.wordpress.com/2012/08/24/situl-ramsar-bistret-dolj/, Situl RAMSAR BistreţDolj, accesat la 02.03.2014

Ielenicz M., 2010, Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti

52

I.C.P.A., 1987, Metodologia elaborării studiilor pedologice – Vol. I, II, III, Institutul de Cercetăripentru Pedologie şi Agrochimie, Bucureşti

INCDPAPM-ICPA, 2007-2010, Proiect 51-047 TACME – Tehnologii agroambientale deconservare a calităţii mediului edafic aplicate in macrozonele cerealiere din RomaniaCoordonator: INCDPAPM-ICPA Bucureşti, Director proiect: Dr. Ştefănescu Sorin, BeneficiarMinisterul Educaţiei şi Cercetării

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008, Studiu de cercetare „Redimensionareaecologică şi economică pe sectorul românesc al luncii Dunării), INDD, Tulcea

Muşat C., curs, Cadastre de specialitate, Universitatea de Vest, Timişoara

Nicolau C., 1969, „25 de ani de realizări în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare” înrevista „Hidrotehnica, Gospodărirea Apelor şi Meteorologia” nr 8

Oprea R., 2009, Compendiu de pedologie, Editura Universitară, Bucureşti

Pop L., 2011, Cercetări privind influenţa sistemului de lucrare a solului asupra îmburuienării cuAgropyron repens ( sin. Elymus repens) şi Cirsium arvense, Teză de Doctorat, Universitatea deŞtiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

Popp N., 1970, Condiţiile geomorfologice, litologice şi hidrogeologice în legătură cu formareasolurilor din Lunca şi Delta Dunării, Extras din Lucrările Conferinţei Naţionale de ŞtiinţaSolului, Eforie -1967, p 481-521, Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului,Bucureşti

Posea Gr., 2006, Geografia Fizică a României Partea a II-a, Editura Fundaţiei România deMâine, Bucureşti

Stoiculescu C. D., 2008, Reconstrucţia ecologică a zonei inundabile a Dunării româneşti, WWF(World Wide Fund for Nature) Programul Dunăre-Carpaţi România, Bucureşti

Strahler A., 1973, Geografia fizică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

Ştiucă Lili SRL, 2012, Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (StângaJiului), Scara 1:50000, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj, Craiova

Ujvari I., 1972, Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

53

Anexe

Anexa nr 1. Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală şi potenţată (ICPA, 1987)


54

Anexa nr 2. Coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală

Temperaturamedie

anuală (°C)Folosinţa

ArabilPS FN

Livezi ViiCultură Specie Categorie

GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM≤ -2 0

0,10

0,3 0,20- 1,9 – 0,0

0,10,5 0,3

0,1 – 2,0 0,1 0,1 0,2 0,6 0,42,1 – 4,0 0,2 0,1 0,2 0,1 0,3 0,3 0,8 0,6 0,24,1 – 5,0 0,5 0,6 0,4 0,1 0,5 0,1 0,5 0,8 0,3 0,15,1 – 6,0 0,7 0,3 0,2 0,7 0,6 0,2 0,4 0,1 0,7 0,2 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,16,1 – 7,0 0,8 0,5 0,3 0,9 0,8 0,4 0,6 0,3 0,9 0,5 0,4 0,9 0,6 0,5 0,1 0,2 0,17,1 – 8,0 0,9 0,8 0,5 0,9 0,6 0,8 0,5 0,7 0,6 0,8 0,4 0,28,1 – 9,0

1

0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,6 0,8 0,39,1 – 10,0 1 0,9

10,9 0,8

10,1 – 11,0 0,9 0,811,1 – 12,0 0,8 0,9 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9

˃12,0 0,9 0,7 0,8 0,9 0,6 0,8 0,9 0,6 0,9 0,9 0,8 0,7 0,8 0,90,9

55

Anexa nr 3. Coeficienţi de bonitare pentru precipitaţii medii anuale

Precipitaţiimediianuale(mm)

Temperaturamedie

anuală (°C)

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii

Cultură Specie Categorie

GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM

≤ 300

≤8,0 0,6 0,60,8 0,7

0,8 0,7 0,6 0,5 0,5

0,50.8

0,9

8,1 - 10,0 0,6

0,7

0,6 0,5 0,4 0,5 0,6

˃10,0 0,7 0,6 0,4 0,5 0,6 0,5 0,3 0,2 0,3 0,4 0,5 0,4

301- 400

≤8,0 0,80,9 0,8

0,9

0,8

0,70,6

0,6

0,60,9

1

8,1 - 10,0 0,7 0,7 0,6 0,5 0,7

˃10,0 0,8 0,7 0,5 0,8 0,6 0,7 0,6 0,4 0,3 0,4 0,5 0,6 0,5

401 – 450

≤8,01

0,8 0,9 10,9

0,8 0,8 0,9 0,8 0,9

0,8

1

8,1 - 10,0 0,90,7

0,90,8

0,90,7

0,7 0,60,7

0,8 0,9 1 0,9 1

˃10,0 0,8 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,4 0,6 0,8 0,9

451 – 500

≤8,0 11 1

0,90,8

1 0,9 0,9

8,1 - 10,0 1 1 0,8 0,9 0,9 0,80,7

0,90,8

˃10,0 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,6 0,7 0,9 0,9

501 – 550

≤8,0 0,9 0,80,9

8,1 - 10,0 0,9 1 0,90,8 0,7 0,9 1

˃10,00,9

0,8 0,9 0,8 0,9 0,8

551 - 600

≤8,0 0,8 0,8 0,8

8,1 - 10,01

0,9 1 0,9 0,8 0,9

˃10,0 0,9 0,9 0,9 0,8 0,7 0,9 0,9

601 - 700≤8,0 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,6

8,1 - 10,0 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,7˃10,0 1 0,8

701 - 800≤8,0 0,7 0,5 0,9 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,4

8,1 - 10,0 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6˃10,0 1 0,9 0,9 1 0,9

801 - 1000≤8,0 0,6 0,3 0,8 0,5 0,5 0,9 0,7 0,4 0,8 0,7 1 0,9 0,7 0,4 0,3

8,1 - 10,0 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,4 0,2˃10,0 1 0,8 0,9 0,8

1001 -1200 Oricare 0,5 0,2 0,7 0,3 0,4 0,3 0,7 0,4 0,3 0,7 0,6 0,9 0,8 0,5 0,3 0,2

1201 -1400 Oricare 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,3 0,2 0,6 0,3 0,7 0,3 0,2

˃ 1400 Oricare 0,1 0,2 0,1 0,4 0,2 0,8 0,6 0,1 0,1

56

Anexa nr. 4. Coeficienţi de bonitare pentru panta terenului

Pantaterenului

(%)

FolosinţaArabil

PS FN

Livezi Vii



≤ 5,0 15,1 -10,0

0,9 0,9 0,910,1 -15,0

0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,9 0,8 0,9 0,815,1 -20,0

0,8 0,7 0,6 0,5 0,7 0,8 0,5 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,6 0,8 0,620,1 -25,0

0,6 0,4 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,7 0,3 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,4 0,3 0,7 0,525,1 –35,0

0,3 0,2 0,1 0,2 0,3 0,5 0,2 0,7 0,6 0,5 0,4 0,6 0,2 0,6 0,235,1 –50,0

0,2 0,2 0,3 0,6 0,3 0,2 0,30,1

0,3 0,150, 1 -100,0 0,1

0,2 0,4 0,3 0,2 0,2 0,2

˃ 100,0 0,3

Anexa nr. 5. Coeficienţi de bonitare pentru alunecări de teren

Categoriade

alunecări

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii


GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VMAbsente 1

Stabilizate 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,9 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5Semi-

stabilizate0,7 0,6

0,50,6 0,7 0,6 0,8

0,50,8 0,6 0,5

0,7 0,6 0,5 0,4Active 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,7 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,2

57

Anexa nr. 6. Coeficienţi de bonitare pentru inundabilitate prin revărsare

Clasa deinundabilitate

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii


GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VMNeinundabil 1

Rar inundabil 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7Frecventinundabil

0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6Foarte

frecventinundabil

0,5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,4 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3

Anexa nr 7. Coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă

Clasa de exces de umiditate desuprafaţă

FolosinţaArabil

PS

FN

Livezi ViiCultură Specie Categori

eGR

OR

PB

FS CT

SF SO

MF

IU

IN

CN

LU

TR

LG

MR

PR

PN

CV

CS

PC

VV

VM

NulSlab 0,9

Moderat 0,9 0,7 0,8Puternic 0,8 0,

70,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,7 0,6 0,7

Foarte puternic 0,70,6

0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4 0,5

Extrem de puternic 0,60,5

0,6

0,4

0,5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3

0,4 0,3 0,4

Excesiv 0,1 0,2 0,1

58

Anexa nr. 8. Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură grosieră)

Adâncimeapa freatică

(m)

Precipitaţiimedii

anuale (mm)

Amenajareteritoriu

FolosinţaArabil

PS FNLivezi Vii

Cultură Specie CategorieGR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM

≤ 0,50≤ 600

neamenajat 0,2 0,1 0,2 0,5 0,6 0,1desecat 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4

> 600neamenajat 0,1 0,4 0,5 0,1

desecat 0,5 0,6 0,5 0,4 0,5 0,5 0,4 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3 0,4 0,3

0,51 - 0,75≤ 600

neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,3 0,6 0,7 0,9 0,1desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,6 0,7 0,6

>600neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,5 0,6 0,7 0,1

desecat 0,7 1 0,7 0,7 0,7 0,5 0,8 0,7 0,9 0,5 0,6 0,5

0,76 - 1,40≤ 600

neamenajat 0,8 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,4 0,6 0,4 0,6desecat 1 0,8 1

> 600neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,4 0,8 0,7 0,8 0,9 0,3 0,5 0,3 0,5

desecat 0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,9 1 0,9 0,8

1,41 - 2,00≤ 600

neamenajat 1desecat 0,9 0,9 0,9 0,9

> 600neamenajat 0,8 1 0,9

desecat 0,9

2,01 - 4,00≤ 600

neamenajat 0,9 0,9 1 0,9 0,80,9

desecat 0,8 0,8 0,9 0,8

> 600neamenajat

0,91

1desecat 0,9

˃ 4,00≤ 600

neamenajat0,8

desecat

> 600neamenajat

0,9desecat

Izvoare decoastă

≤ 600neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 1 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7

desecat 0,8

> 600neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,3 0,6

desecat 0,9

59

Anexa nr. 9. Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură mijlocie şi fină)

Adâncime apafreatică (m)

Precipitaţii mediianuale (mm)

Amenajareteritoriu

FolosinţaArabil

PS FNLivezi Vii


≤ 0,50≤ 600

neamenajat 0,1 0,2 0,4 0,5 0,1desecat 0,4 0,6 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,6 0,5 0,6 0,7 0,2 0,3 0,2

> 600neamenajat 0,1 0,3 0,4 0,1

desecat 0,4 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,5 0,4 0,5 0,6 0,2 0,3 0,2

0,51 - 0,75≤ 600

neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,4 0,3 0,5 0,6 0,7 0,8 0,1desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7 0,9 1 0,5 0,6

>600neamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,1

desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 1 0,6 0,4 0,6 0,8 0,4 0,5 0,4

0,76 - 1,40

≤ 600neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,9 1 0,3 0,5 0,2 0,3 0,4 0,5

desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8

> 600neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,8 0,2 0,4 0,1 0,2 0,3 0,4

desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7

1,41 - 2,00≤ 600

neamenajat 0,9 0,9 0,9 0,9desecat 1 1

> 600neamenajat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,7

desecat 0,9 0,9 0,9 0,8 1 0,9

2,01 - 4,00≤ 600

neamenajat 1 0,9 0,9 1desecat 0,9 0,9 0,9

> 600neamenajat

0,8desecat

˃ 4,00≤ 600

neamenajatdesecat

> 600neamenajat

0,9desecat

Izvoare decoastă

≤ 600neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,9 1,0 0,6 0,7 0,5 0,3 0,6 0,7

desecat 0,8

> 600neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,7 0,5 0,6 0,4 0,2 0,5 0,6

desecat 0,9

60

Anexa nr. 10. Coeficienţi de bonitare pentru starea de gleizare a solului

Gradulde

gleizare

Amenajareteritoriu

FolosinţaArabil

PS FNLivezi Vii


Negleizat Oricare

1Freaticumed Oricare

Slab gleizat OricareModeratgleizat

neamenajat 0,9 0,9desecat

Puternicgleizat

neamenajat 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7desecat 1 1 0,9 1 0,9 0,8 0,9

Foarteputernicgleizat

neamenajat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6

desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8

Excesivgleizat

neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7

Submersneamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,2 0,4 0,3 0,5 0,2 0,3

desecat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,6 0,5 0,6

Anexa nr. 11. Coeficienţi de bonitare pentru starea de pseudogleizare a solului

Gradul de pseudogleizareFolosinţa

ArabilPS FN


GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VMNepsudogleizat

1Psudogleizat în adâncimeSlab pseudogleizat

Moderat pseudogleizat 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9Puternic psudogleizat 0,8 0,7 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,7 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4

Foarte puternicpsudogleizat

0,6 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,6 0,40,7

0,6 0,7 0,5 0,4 0,3 0,2

Excesiv psudogleizat 0,3 0,2 0,1 0,2 0 0,2 0,1 0,4 0,2 0,6 0,1 0,2 0,1

61

Anexa nr. 12. Coeficienţi de bonitare pentru starea de salinizare şi/sau alcalizare a solului

Gradul desalinizare/alcalizare

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii



Nesalinizat / Nealcalizat 1Salinizat/alcalizat în

adâncime 0,8 0,9 0,9

Slab slab salinizat/alcalizat 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,5 0,6 0,5

Moderat salinizat/alcalizat 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,2 0,3 0,2

Puternic salinizat/alcalizat 0,2 0,3 0,1 0,3 0,1 0,3 0,2 0,3 0,1 0,2 0,6

0,1Foarte puternicsalinizat/alcalizat 0,1

0,3 0,2

Anexa nr. 13. Coeficienţi de bonitare pentru porozitatea totală în secţiunea de control

Porozitatea totală TexturaFolosinţa

ArabilPS FN



Extrem de mareGrosieră -Mijlocie 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9

Fină1Foarte mare -

mijlocie Oricare

Mică Oricare 0,9 0,9 0,9

Foarte mică Oricare 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8

62

Anexa nr. 14. Coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm de la suprafaţa solului

Porozitatea totală TexturaFolosinţa

ArabilPS FN


GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VMNisip Oricare 0,2 0,3 0,5 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,4 0,3 0,2 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5

Nisip lutos Oricare 0,5 0,6 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,4 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6Lut nisipos Oricare 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9

Lut Oricare1

Lut argilos

Mare - extremmare

Foarte mică -mijlocie 0,9 0,9 0,9

Argilă lutoasă

Mare - extremmare

Foarte mică -mijlocie 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,8

Argilă medie -fină

Mare - extremmare 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9

Foarte mică -mijlocie 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 1 0,8 0,7 0,8 0,7

Carbonaţi Oricare 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,3Roci fisurate Oricare

0,10,3 0,2 0,3 0,2 0,2

Roci nefisurate OricareMaterialeorganice Oricare 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 1 0,8 0,7 0,5

63

Anexa nr. 15. Coeficienţi de bonitare pentru volumul edafic

Volumuledafic (%)

Precipitaţiimediianuale(mm)

FolosinţaArabil

PS FN

Livezi Vii



≤ 10≤ 600 0,1 0,2 0,1 0,4 0,1 0,2 0,1

> 600 0,2 0,3 0,2 0,5 0,3 0,2

11 - 20≤ 600 0,3 0,5 0,3 0,4 0,7 0,2 0,3 0,2 0,5 0,4> 600 0,4 0,6 0,4 0,5 0,8 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3

21 - 50≤ 600 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,7

0,6> 600

0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,70,8 0,7 0,6 0,7 0,8

51 - 75≤ 600 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9> 600

0,9 0,9 0,8 0,9

76 - 100≤ 600 0,9> 600 1

> 100≤ 600> 600

64

Anexa nr. 16. Coeficienţi de bonitare pentru rezerva de humus pe adâncimea 0 – 50 cm

Rezerva dehumus (t/ha) Textura

FolosinţaArabil

PS FNLivezi Vii


≤ 30grosieră 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6mijlocie

- fină 0,5 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,6 0,5

31 - 60grosieră 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8mijlocie

- fină 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,7 0,6

61 - 120grosieră 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1mijlocie

- fină 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8

121 - 160grosierămijlocie

- fină 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9

161 - 400grosieră

1mijlocie- fină

401 - 600grosieră

0,9 0,9 0,9 0,8mijlocie- fină 0,9

> 600grosieră 0,8

0,80,9

0,8 0,9 0,7 0,80,9

0,8 0,9 0,80,5

0,9mijlocie- fină 0,9 1 1 0,6

65

Anexa nr. 17. Coeficienţi de bonitare pentru reacţia solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm

pH (în apă)

Gradulde

saturaţieîn baze

(%)

FolosinţaArabil

PS FN



≤ 3,5

≤ 55

0,1 0,6 0,13,6 - 4,3 0,4 0,3 0,2 0,6 0,4 0,3 0,2 0,5 0,2 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,34,4 - 5,0 0,6 0,5 0,4 0,8 0,6 0,5 0,4 0,3 0,5 0,3 0,8 0,5 0,8 0,5 0,6 0,8 0,6 0,55,1 - 5,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,7 0,8 0,75,5 - 5,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,95,9 - 7,2

17,3 - 7,8 0,9≤ 7,8

> 55

7,9 - 8,4 0,9 0,9 0,8 0,8 0,9 0,98,5 - 9,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,99,1 - 9,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,6 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8

9,5 - 10,0 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7> 10,0 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4

66

Anexa nr. 18. Coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu total în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control

Carbonat de calciu total (%)

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii



≤ 8

19 - 12 0,9 0,9

13 - 15 0,9 0,8 0,9 0,8

16 - 20 0,9 0,9 0,9 0,6 0,3 0,8 0,9 0,5

21 - 25 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,3

0

0,7 0,6 0,8 0,3 0,2

26- 40 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,6 0,1

> 40 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,9 0,8 0,3 0,1 0,4 0

Anexa nr 19. Coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului

Gradul de poluare

Folosinţa

Arabil

PS FN

Livezi Vii



Neplouat 1

Slab poluat 0,9 0,9 0,9 0,9

Moderat poluat 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7

Puternic poluat 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,6 0,5

Foarte puternic poluat 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,2

Excesiv poluat 0,1 0,2 0,1

67

Anexa nr. 20. Programul de redimensionare ecologică şi economică în sectorul românesc al LunciiDunării şi finanţarea acestuia

Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

Documents

Transcript of Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia