Luna noua EPOV

8/14/2019 Luna noua EPOV

1/40

Luna noua

Din punctul de vedere al lui Edward

CAPITOLUL 1 PETRECEREA- Alice, Bella a spus ca nu vrea sa i se sarbatoreasca ziua. De ce trebuie sa

fii atat de dificila? i-am spus lui Alice in timp ce ieseam din casaindreptandu-ne spre scoala.

Astazi este ziua Bellei. Treisprezece septembrie. Implineste 18 ani azi. O varstala care eu nu voi ajunge niciodata. O varsta la care nu am ajuns niciodata.Ca de obicei, Bella nu facea lucrurile umane si normale. Majoritatea oameniloradora zilele de nastere si cadourile...Daca eu nu as fi fost prezent in viata ei, probabil si ei i-ar placea zilele de nastere.Caci singurul motiv pentru care nu voia sa fie sarbatorita era pentru ca era mai

mare cu un an decat mine. Avea o frica ingrozitoare de a imbatrani pe cand euramaneam pentru totdeauna de 17 ani. Fizic vorbind, ea urma sa se schimbe intimp ce eu ramaneam la fel. Dar mintea ei, personalitatea, caldura ei si celelaltelucruri pe care le ador la ea vor ramane aceleasi. Ea va avea aceeiasiextraordinari ochi ciocolatii.Imi doream totusi sa ramanem neschimbati amandoi, impreuna pentrutotdeauna dar asta ar fi insemnat condamnarea ei la o soarta pe care nu o merita,deci trebuie sa tac si sa sufar in tacere. Sufletul si viitorul ei sunt preaimportanti. Nu putem schimba ce urmeaza sa se intample. Vreau ca ea sa fienormala. Ma rog, cat de normalapoatefi Bella. Iar daca asta inseamna sa stau

langa ea, ea continuand sa imbatraneasca, exact asta am sa fac. As ramanebucuros cu ea in timp ce inainteaza in varsta.Ea va fi mereu Bella mea. Ea va fi mereu frumoasa pentru mine. Pe dinafara sipe dinauntru.

- Ei bine, va trebui sa se resemneze, Edward. Este majoratul ei astazi. Esteo zi mare. Trebuie sarbatorita. Va implini 18 ani numai o data, raspunse

Alice, trezindu-ma din reverie.- Dar o petrecere Alice! Deja fortezi lucrurile aducand un cadou la scoala.

Doar stii cum va reactiona cand il va vedea.Totusi... azi este ziua ei. Chiar daca nu vrea s-o sarbatoreasca, eu tot voiam ca ea

sa fie fericita astazi. In special astazi. Dar Bella nu va prea bucuroasa in legaturacu asta. Dar ii dau dreptate lui Alice. Va implini 18 ani numai odata...- Te rog Edward. Te rog, te rog, te rog! pleda Alice.- ......Ok, Alice dar n-o forta prea tare. Stii cum esti atunci cand vrei ceva ce

nu poti obtine. Fii blanda cu ea. Nu fa asta mai greu decat e nevoie.- Te porti de parca o voi rapi si o voi lega de un scaun. Este doar o petrecere.

Cateva ore. Doamne, mai da-mi o pauza, zise Alice.Nu am mai spus nimic. Doar i-am aruncat o ultima privire de avertizare. Trebuiesa stie ce inseamna asta.

Ok, bland,si u or, am priceputgandi ea.sDeja intram in parcarea scolii. Bella inca nu era aici, dar ii puteam auzicamioneta pe-aproape. Ea va fi aici curand iar eu voi fi intreg din nou. Mi-a fostun dor ingrozitor de ea in noaptea trecuta. Vrusesem sa stau cu ea, dar aveam


2/40

nevoie de vanat. In special daca urma sa n-o pierd din vedere astazi. Trecuserasaptamani de cand vanasem ultima data. Petrecusem fiecare zi impreuna.Eram practic inseparabili.Uram sa fiu departe de ea. Nu doar pentru ca ma ingrijoram ca i s-ar fi pututintampla ceva, desi si asta era o mare grija, ci doar din cauza ca ma simteam

mai... fericit cand eram langa ea.Cand toata povestea cu James se terminase, am fost exagerat de protector ovreme. Nu voiam sa fie singura fara protectie nici macar o secunda. Asta ne-apermis sa petrecem atat de mult timp impreuna. Banuiesc ca ma foloseam descuza asta. Dar nu este o scuza, nu?!Crezusem ca atitudinea mea protectoare o va supara. Dar nu parea sa aiba vreoproblema cu asta. Ea parea sa se bucure de prezenta mea la fel de mult ca minede compania ei.Din toate verile pe care le petrecusem in lunga mea existenta, vara trecuta a fostde departe cea mai buna. Iar faptul ca fusese cea mai ploioasa vara din Peninsula

Olimpica nu ma deranjase deloc.Desi nu ar fi contat.Soarele nu m-ar fi tinut departe de Bella, cum s-a intamplat la inceput. Bella maiubeste, cu tot cu toata chestia cu vampirii. Pielea mea sclipitoare n-o speria.Defapt o credea frumoasa. Tipic Bella.Bella intra in parcare si opri camioneta ei straveche. Imediat cum i-am zaritchipul, buzele mi se curbara intr-un zambet involuntar. Niciodata nu ma-splictisi de fata ei.Ea zambi cand ma vazu ca apoi sa se strambe cand zari cadoul din bratele lui

Alice.Incepe spectacolul. Aproape uitasem ca Alice statea langa mine.

Alice se indrepta catre Bella pentru a-i da cadoul. M-am hotarat sa stau in spatesi sa le dau putin spatiu.

- La multi ani, Bella! spuse Alice cand ajunse la ea.- Shhh, raspunse Bella, cercetand atenta in jur ca sa se asigure ca nimeni

nu a auzit ceva. Bella ura sa fie in centrul atentiei.- Vrei sa-ti deschizi cadoul acum sau mai tarziu? intreba Alice in timp ce

veneau spre mine.Stia deja raspunsul.

- Fara cadouri.- Ok, spuse sora mea si se gandi: Vei primi si mai multe la petrecere oricum.

Asta poate sa astepte pana atunci. Mai tarziu, atunci... Ti-a placutalbumul trimis de mama ta? Si camera foto de la Charlie?

- Da. Sunt grozave, spuse Bella fara entuziasm.- Cred ca este o idee buna. Esti senior doar o data. Poti macar sa

imortalizezi momentul.- De cate ori ai fost tuun senior? intreba Bella.- Asta este altceva.

Ajunsera in sfarsit in locul unde stateam eu si mi-am intins mana dupa a Bellei.Totdeauna ma surprindea cum pielea mea rece nu parea s-o deranjeze niciodata.Nu-i repugna cum crezusem. Era capabila sa mi-o tina intr-ale ei. Caldura era

intotdeauna un sentiment placut.


3/40

I-am strans bland mana, salutand-o in tacere. Ea privi in ochii mei si inima eiincepu sa bata nebuneste.

Am zambit.Desi nu-i puteam citi gandurile, inima o dadea intotdeauna de gol. Am ridicatmana si am trecut-o usor peste buzele ei.

- Deci, cum am discutat, nu am voie sa-ti urez la multi ani, corect?Bella imi interzisese pana si mentionarea zilei ei de nastere. Nu voia sa-i cumparnimic. Desi voiam sa-i daruiesc ceva... Probabil o masina noua. Nu am intelesniciodata ce ii placea la camioneta aia inceata si hidoasa. Dar el mai importantlucru era ceea ce voia Bella, iar ea nu voia sa cheltui bani pentru ea. Asa ca amfost de-acord.Dar... ea mi-a spus sa nu-i cumparun dar, nu ca nu pot sa-i daruiescunul. Iifacusem un CD cu compozitiile mele favorite. Unul din ele era cantecul ei deleagan. Adora sa il asculte interpretat de mine. Imi doream sa pot aduce un pianla ea acasa asa putand sa-i cant tot timpul. Dar stiam ca este imposibil.

Intr-o zi va trebui sa accepte alti oameni avand grija de ea. In special eu.- Da, este corect, raspunse ea.- Doar verificam. Te puteai razgandi. Majoritatea oamenilor par sa le placa

cadourile si zilele de nastere.Bella era intotdeauna o exceptie. Nu se purta niciodata ca ceilalti oameni.

Alice rase la afirmatia mea.- Desigur ca o sa-ti placa. Toata lumea trebuie sa fie draguta cu tine, sa-ti

dea cadouri si sa-ti faca pe plac. Ce este rau in asta? Alice glumise, darBella raspunse oricum.

- Sa imbatranesc, spuse ea. Vocea ii era nesigura cand spuse asta.Am incercat sa-mi tin zambetul pe fata, dar era greu. Uram ca maturizarea iicauza atata durere. Si era totul din cauza mea.

- Optesprezece ani nu este atat de inaintat, spuse Alcie incercand sa oinveseleasca. Femeile parca asteptau pana la 29 ca sa se supere cand esteziua lor, nu?

- Este mai mult decat Edward, baigui Bella si am putut auzi durerea dinvocea ei.

Am oftat. Uram sa fiu motivul tristetii ei. Ce n-as da sa fiu om ca ea si saimbatranim impreuna.

- Practic. Cu un anisor, totusi, zice Alice. Incercand din nou s-o inveseleasca.Scuze Edward, gandi ea. Stia ca uram cand Bella era trista. Nefericita.

Totusi, nu prea ajuta. Inca era trista, pierduta in ganduri. Acestea eraumomentele in care in care imi doream cu disperare sa-i pot citi mintea. Cand eratacuta si ingandurata. Imi doream sa stiu ce sa spun ca s-o inveselesc, dar stiamca singurul lucru care ar fi inveselit-o era sa-i spun ca m-am razgandit inprivinta transformarii in vampir si ca nu va mai imbatrani niciodata.

As face orice pentru ea, inafara de asta.Deci am ramas tacut. Din fericire, Alice este aici, pentru ca a schimbat subiectul.

- La ce ora ajungi la casa?Grozav. Asta cu siguranta o va face sa se simta bine.

- Nu stiam ca aveam planuri sa fiu acolo, spuse Bella, sunand putin sceptica,ca si cum ar fi stiut ca Alice planuia ceva.

E atat de perceptiva.


4/40

- Oh, Bella, nu fi asa! Doar nu o sa ne strici toata distractia astfel, nu?- Credeam ca de ziua mea fac ce vreau.

Asta probabil se va intampla toata ziua. Doar sa nu sar calul...- O s-o iau de la Charlie imediat dupa ore, i-am spus lui Alice, gandind ca

asta va pune capat conversatiei.

- Am de lucru, protesta Bella. Mereu atat de incapatanata.Alice deja se gandise la asta.

- De fapt, nu ai. Am vorbit cu Mrs. Newton despre asta. Faceti schimb deranduri. Mi-a spus sa-ti transmit La multi ani!.

- Eu-eu inca nu pot veni. Nu am vizionat Romeo si Julieta pentru Engleza.- Ai invatat Romeo si Julieta pe de rost.- Dar domnul Berty a spus ca trebuie sa o vedem interpretata ca sa o

apreciem la justa ei valoare asa cum Shakespeare a vrut-o.Bella ar fi venit cu orice numai sa nu vina la petrecere. Mi-am dat ochii peste cap.

Avea si filmul memorat. Ar fi putut da un test in cinci minute.

Dar Alice nu avea de gand sa renunte. Era la fel de incapatanata ca Bella.- Deja ai vazut filmul.- Dar nu si varianta din anii 60. Domnul Berty a spus ca este cea mai buna.

Alice, in sfarsit, isi pierdu rabdarea cu Bella.- Asta poate fi usor, sau poate fi greu, Bella, dar ori...

Aici am intrerupt-o. Nu numai ca incepea sa ma calce pe nervi dar mai si ruinaziua de nastere a Bellei. Si doar o avertizasem sa fie blanda cu Bella, sa nuforteze prea tare.Iar asta facea ea acum.

- Relaxeaza-te, Alice. Daca Bella vrea sa vizioneze un film, atunci asta vaface. Este ziua ei.

- Asa, spuse Bella, putin prea increzatoare. Ea chiar credea ca aveam s-o lassa rateze petrecerea.

Desi Alice dusese chestia cu sarbatorirea prea departe, intelesesem ce voia saspuna cand spusese de Bella nepierzand nimic. Eu, de asemenea, nu voiam sapiarda nimic.

- O voi aduce in jur de ora sapte. Astfel vei avea mai mult timp deorganizare, i-am spus lui Alice.

Alice rase. Multumita ca pana la urma castigase. O sa-i placa, Edward. Nu teingrijora. gandi ea.

- Suna bine. Ne vedem in seara asta Bella! Ne vom distra, vei vedea! Alice osaruta pe Bella pe obraz si se indrepta spre urmatoarea ei ora inainte caBella sa poata spune ceva.

- Edward, te rog, incepu ea.Am pus un deget pe buzele ei, oprindu-i protestul.

- Discutam mai tarziu. Intarziem la ore, i-am spus in timp ce mergeam spreprima noastra ora.

Eram capabil sa-i conving pe administratori sa-mi modifice orarul, asa ca aveamcam toate cursurile impreuna.

Admiratorii Bellei nu prea agreasera asta. In special Mike Newton. El zambea laBella doar ca s-o faca sa creada ca acceptase relatia noastra.

Dar eu stiam adevarul.


5/40

Inca isi dorea in secret ca eu sa cad de pe o stanca si sa-mi rup gatul in asa fel cael s-o poata consola pe Bella. Chiar isi schimbase look-ul, imitandu-ma pe mine.Patetic. Desigur ca nu-i reusea, dar cred ca primeste puncte pentru efort.Noi trebuia sa murim ca sa fim frumosi, frumosi pentru oameni oricum... stai,asta nu suna ca o idee rea. Daca vrea sa arate ca mine, as putea sa-i indeplinesc

dorinta... Nu, Edward. Rezuma-te la vechile fantezii in care il trantesti pe Mikede peretele salii de biologie.Bella parea sa se relaxeze in timpul zilei. Ii spusesem lui Alice sa nu maipomeneasca de ziua de nastere si ea ma asculta. Sunt destul de sigur totusi caBella se gandea cum sa scape de petrecere. Am sa-i spun lui Alice sa-mi duca

Volvo-ul acasa mai tarziu. Eu voi merge cu Bella pentru a ma asugura ca nuscapa. Nu ca ar putea, dar sunt sigur ca ar incerca oricum.Rosalie, Jasper si Emmet se prefaceau plecati la colegiu, asta lasandu-ma pemine si pe Alice blocati in liceu. Ne dadeam drept seniori anul asta. Acum,stateam la masa Bellei cu prietenii ei. Ei stateau la capatul celalalt al mesei,

desigur, dar asta nu ne deranja. Eram obisnuiti ca oamenii sa ne evite.Totusi, inca nu intelegeam de ce Bellei nu ii era frica sa stea atat de aproape denoi. Era ca si cum nu avea instincte de auto-aparare. Nu ma plang, totusi. Atattimp cat era ea langa mine, eram fericit.Scoala trecu repede. Am condus-o pe Bella la masina ei (oh doamne, dacaasemenea monstruozitate poate numita astfel) si am tinut usa pasageruluideschisa pentru ea. Isi incrucisa bratele si nu se misca. Desigur, nu putea sa nufie dificila.

- Este ziua mea, nu conduc eu? intreba ea.- Ma prefac ca nu e ziua ta, asa cum ti-ai dorit.- Daca nu este ziua mea, asta inseamna ca nu trebuie sa mai merg la tine in

seara asta...- Bine... La multi ani, am spus cu voce tare, completand in gand cu ciuda

incapatanato.Am inchis usa pasagerului si am trecut pe langa ea ca sa deschid portierasoferului.

- Shh, murmura ea si intra in camioneta.In timp ce ea conducea, am decis sa spun ceva despre nevoia ei de un radio nou.Stiam ca Emmet, Rosalie si Jasper ii luasera un radio pentru camioneta. Aveanevoie de unul. De fapt, avea nevoie de o noua masina, dar m-am decis sa ramannumai cu radio-ul. Macar nu poate sa-l dea inapoi. Odata ce e instalat. Si Alice va

avea grija ca Emmet sa-l instaleze inainte de asta.- Radio-ul tau are o receptie oribila, i-am spus, clatinand din cap in timp ce

cautam printre statii.Se stramba. Stiam ca uraste cand ma iau de camioneta.

- Vrei un radio bun? Conduce propria masina.A luat ceva autocontrol ca sa ma abtin din ras. Spusese asta pe un ton ridicat,insemnand ca era nervoasa. Probabil din cauza petrecerii. Intotdeauna seingrijoreaza de lucrurile gresite. Dar stiam cum s-o fac sa-si uite grijile totusi.Eram in fata casei lui Charlie acum si m-am intins sa-i ating fata. Mi-am apasatdegetele incet peste tamplele, pometii ei si peste linia maxilarului, peste pielea ei

fina, catifea peste sticla.... Repetandu-mi in minte cat de fragila era. Ca un balonde sapun. Nu pot face greseli cu ea.


6/40

- Ar trebui sa fii intr-o toana buna azi, din toate zilele, am murmurat.- Si daca nu vreau sa fiu intr-o toana buna?

Mergea din cauza ca respiratia ii era inegala. Care in schimb imi provoca reactiiciudate...

- Pacat, am spus si m-am aplecat s-o sarut.Adoram s-o sarut pe Bella. Buzele ei erau intotdeauna moi si calde...Gura mea intarzia pe a ei. Uram sa ma opresc, dar era necesar. Eram la fel dedornic ca si ea in continuarea sarutului dar ea intotdeauna imi ataca auto-controlul lasandu-se putin prea luata de val. Isi incolaci bratele in jurul gatuluimeu, dedicandu-se sarutului, ca intotdeauna. Voiam s-o las s-o faca atat timp catvoia. Sa raman nemiscat...Dar nu puteam. Nu puteam pierde controlul. Asa ca mereu eu eram cel ce seoprea. I-am dat drumul, desfacandu-i bratele.

- Fii cuminte, te rog, i-am soptit in ureche. Am mai sarutat-o numaio data,imi promit, apoi m-am fortat deoparte.

Inima ei suna de parca urma sa-i sara din piept. Daca inima mea ar fi putut bate,sunt sigur ca ar fi facut la fel.- Crezi ca voi deveni mai buna la asta? Ca intr-o zi inima mea nu va m-ai

sari din piept atunci cand ma atingi? se intreba ea.- Chiar sper sa nu, i-am raspuns. Adoram cand inima ei batea asa.

Sunetul inimii ei era cel mai important sunet in lumea mea. Nu suportam sanu-l aud. Facusem tot ce-mi statea in putere sa-l mentin astfel!Ea isi dadu ochii peste cap.- Hai sa mergem sa-i vedem pe Capuleti si pe Montagues omorandu-se unii pealtii, da?

- Dorinta ta este porunca pentru mine.M-am intins pe canapea in timp ce ea pornea filmul. Dupa ce trecu de inceputulcu creditele, se aseza pe sofa in fata mea.Trebuia sa stie ca nu aveam sa accept asta.Mi-am incolacit bratele in jurul taliei sale, si am tras-o la pieptul meu. Am luatpaturica de pe spatar si am invelit-o putin. O voiam cat de aproape de mine darnu doream sa inghete din cauza pielii mele reci.- Stii, niciodata nu am avut multa rabdare cu Romeo, i-am spus in timp ce filmulincepea. A fost un personaj foarte complicat.- Care-i problema cu Romeo? intreba ea. Suna putin ofensata. Ii plac clasicii.- Pai, primul din toate, el e indragostit de Rosaline nu crezi ca asta il face sa

para putin nestatornic? Si apoi, dupa cateva minute dupa nunta, o ucide peverisoara Julietei. Asta nu-i prea inteligent. Greseala dupa greseala. Putea sa-sidistruga mai tare fericirea decat atat? am raspuns. Chiar nu vedeam atractiapovestii. N-am inteles niciodata de ce a devenit atat de populara. Atat de epica.Pe aceeasi treapta cu Elizabeth si Dl. Darcy sau Cathy si Heathcliff.Bella ofta.

- Vrei sa privesc asta singura?- Nu, i-am raspuns. Eu oricum ma voi uita la tine. Vei plange? am intrebat

in timp ce trageam linii pe bratele ei.- Probabil, daca voi fi atenta, raspunse ea.- Nu te voi distrage atunci, am spus si i-am sarutat parul.


7/40

Mirosul ei delicios ma inconjura. Dar nu mai aveam nici o problema. Arsura dingat era ceva de mult intrat in rutina. Doar cand imi aminteam gustul... Mi-amalungat gandurile.In timp ce vizionam filmul, am murmurat cateva din replicile lui Romeo inurechile Bellei. Trebuie sa admit, desi nu-l intelegeam pe Romeo, a avut niste

replici grozave. Credeam ca Bella glumise cand spusese ca va plange, asa ca inmomentul cand o facu, am zambit. N-am inteles niciodata nici de ce femeile plangla o chestie vazuta intr-un film sau la televizor. Doar stiu ca nu este real. IarBella a vazut filmul de nenumarate ori dar inca o face sa planga.

- Recunosc, il invidiez putin aici, i-am spus, stergandu-i lacrimile cu o suvitade par.

- E foarte frumoasa, spuse Bella, palind.Chiar credea ca il invidiez pentru fata? Mai ales cand ea statea in bratele mele.

- Nu-l invidiez pentru fata, ci doar pentru sinucidere.Apoi am tachinat-o:

- Pentru voi oamenii este atat de usor! Tot ce trebuie sa faceti este sa beti unpahar cu otrava...Ma uimi cand ea icni:

- Ce?- Este ceva la care m-am gandit odata, si stiam din experienta lui Carlisle ca

nu va fi usor. Nici nu sunt sigur de cate ori a incercat Carlisle sa sesinucida la inceput... dupa ce a realizat ce a devenit...

Vocea imi devenise serioasa iar eu nu relizasem.Si cum nu voiam s-o supar, amincercat sa-mi fac tonul mai relaxat.

- Si, dupa cum vezi, este intr-o stare excelenta.Ea se intoarse cu o strambatura pe fata:

- Despre ce vorbesti? intreba ea. Era suparata, furioasa. Ce vrei sa spui, cate-ai gandit la asta odata?

- Primavara trecuta, cand ai fost... aproape ucisa...Era greu, chiar si acum, cu ea in brate, sa ma gandesc la cum aproape mapierdut-o primavara trecuta. In mainile altui vampir. A fost cea mai reaexperienta pe care am avut-o. Nestiind daca Bella era in viata cand ajungeam laea. St totul din vina mea.

Am luat o gura de aer si am incercat sa-mi recastig tonul:- Desigur ca ma concentram sa te gasesc in viata, dar o parte din mine facea

planuri de rezerva. Cum am spus, nu este la fel de usor pentru mine ca

pentru oameni.Sunt sigur ca si ea isi amintea. Incepu sa urmareasca cu degetul cicatricea lasatade James pe antebrat. Furia ma umplu din nou amintindu-mi cat de aproapeajunsese sa...Bella scutura din cap, incercand sa scape de toate amintirile, cred si intreba:

- Planuri de rezerva?- Pai, nu aveam sa traiesc fara tine. Credea ca aveam pur si simplu sa merg

inainte cu viata mea daca s-ar fi intamplat?... Nu suportam nici sa magandesc. Ce idee ridicola! Dar nu eram sigur cum sa o fac, am continuat,stiam ca Emmet si Jasper nu aveau sa ma ajute... ci aveau sa ma opreasca

cu orice pret, am completat in gand. Deci ma gandeam ca as putea sa maduc in Italia si sa fac ceva sa-i provoc pe Volturii.


8/40

Ei cu siguranta ar fi facut treaba daca incalcam vreo regula.In acel moment, ea era furioasa, contrariata:

- Ce este un Volturi?- Volturii sunt o familie. O foarte batrana, puternica familie de ai nostri. Ei

sunt ca o familie regala, presupun. Carlisle a trait putin inainte, in Italia

inainte sa se stabileasca in America. iti aduce aminte povestea? amintrebat. I-o spusesem prima data cand venise la noi acasa.

- Desigur ca mi-o amintesc.- Oricum, nu-i enervezi pe Volturii decat daca vrei sa mori sau cum s-o

chema ceea ce facem noi.Expresia ei se transforma din furie in groaza in timp ce imi lua fata in maini sitinand cat de strans putea:

- Niciodata, niciodata, niciodata sa nu gandesti asa ceva! Orice s-arintampla cu mine, nu ai voie sa te ranesti! spuse ea, cu furia gen tigro-pisica.

- N-am sa te mai pun niciodata in pericol, deci este un punct mort.- Sa ma pui in pericol! tipa ea. Intotdeauna atat de iertatoare. Ea nu credea

niciodata ca am facut ceva rau. Era prea buna pentru mine. Cred ca amfost amandoi de acord ca tot ghinionul e vina mea? Cum indraznesti sa sigandesti asa?

- Ce ai face tu, daca ar fi fost invers? am intrebat-o.- Nu este acelasi lucru.

Raspunsul ei ma facu sa rad. Nu vedeam diferenta. Ea continua pe cand eu nuspuneam nimic.

- Dar daca se intampla ceva cu tine? Ai vrea s-o fac eu? intreba Bella.Gandul de Bella ranindu-se, desi cu mine mort, era dureros.

- Banuiesc ca inteleg ce vrei sa spui... putin. Dar ce m-as face fara tine? amintrebat-o. Parea ca nu avusesem o viata inainte sa apara ea. Intorcandu-ma la acea vreme in care traisem fara ea era insuportabil pana s-o sigandesc.

- Ce faceai si inainte ca eu sa apar si sa-ti complic viata. O spuse de parca arfi fost cel mai simplu lucru.

Am oftat.- O faci sa sune atat de usor.- Trebuie sa fie. Nu sunt chiar asa de interesanta, spuse ea.

Nu exista niciun mod in care s-o fac sa se vada clar. Ea era, de departe, cea mai

interesanta persoana pe care am intalnit-o vreodata. Si ia ceva timp sa-micaptezi mieinteresul.

Voiam sa-i explic toate astea Bellei, dar m-am razgandit.- Punct mort.

Atunci am auzit masina lui Charlie venind pe strada. M-am ridicat si am pus-ope Bella langa mine in asa fel incat nu ne atingeam. Il infuria cand ne vedeaatingandu-ne. Aveam nevoie s-o imprumut pe Bella pentru o seara si nu voiamsa-i dau un motiv sa spuna nu.

- Charlie? ghici Bella. Am zambit, raspunzand la intrebare.Dupa un moment, amandoi am auzit masina lui Charlie in parcare.

Bella imi lua mana intr-a ei. Era determinata sa-l faca pe tatal ei sa accepterelatia noastra chiar daca nu voia.


9/40

Desi nu-mi placea s-o stiu certata cu tatal ei, in special din cauza mea, m-amsimtit bine cand imi lua mana. Ca si cum ar fi fost mandra sa ma aiba alaturi.Charlie intra ducand cu el o cutie cu pizza. Se uita la mainle noastre pentru osecunda, Bella nu observa.Ce vede ea la el? Nu-mi pasa de ce zic amandoi, il cred responsabil pentru ce s-a

intamplat primavara trecuta.- Hei copii, spuse el ranjind numai la Bella. M-am gandit ca ti-ar placea o

pauza de la gatit si spalat vase de ziua ta.- Sigur. Multumesc tata, raspunse Bella.

Mersera in bucatarie ca sa manance. Eu am trecut peste cina, ca de obicei, si m-am uitat la televizor cat timp ei mancau. Plictisitoooor...Cand se intoarsera in sufragerie, m-am intors spre Charlie.

- Va suparati daca v-o rapesc pe Bella pentru o seara?Bella se uita la Charlie de parca il implora sa refuze.

- Nu-i nici o problema. Mariner are meci cu Sox in seara asta, deci nu voi fi ocompanie placuta. Uite, spuse el brusc si arunca camera pe care mamaBellei i-o daruise. Desigur ca ea nu o prinse, dar am prins-o eu inainte saatinga podeaua.

- Frumoasa prindere, spuse Charlie, cu gandurile uimite.. Daca va distratiazi la Culleni, trebuie sa iei niste poze Bella. Stii cum e mama ta va vreasa le vada inainte de-a le putea pana si face.

- Buna idee, Charlie, am spus in timp ce ii dadeam camera Bellei.Ea se intoarse si-mi facu o poza.

- Merge, spuse ea.- Asta-i bine. Hey, spune-i salut lui Alice din partea mea. N-a trecut pe aici

de ceva timp, spuse Charlie.O iubea pe Alice ca pe propria fiica, Era foarte recunoscator fata de ea de cand oajutase pe Bella dupa accident.Ok, recunosc, sunt un pic gelos pe Alice. Imi doream ca Charlie sa ma placa la felde mult ca pe ea. Sa ma accepte. Voiam sa-i spun adevarul. Ca de fapt salvasemviata fiicei lui. Atunci probabil n-ar mai fi atat de... Insa apoi m-am gandit cumar reactiona cand ar afla ce sunt si ca din vina mea ajunse in situatia in careavea nevoie de salvare, si m-am cutremurat. Dar desigur, nu putea sti asta.

- Ok, distractia placuta in seara asta.Era nerabdator sa vada meciul. N-am mai vazut pe nimeni la fel de innebunitdupa sport ca Charlie. Dar multumita pasiunii lui, o aveam pe Bella in seara asta.

Deoarece probabil ar fi vrut-o pe fiica lui pentru el de ziua ei.Am zambit la victorie, i-am luat mana Bellei si am tras-o din bucatarie.Am deschis usa pasagerului pentru ea cand am ajuns la camioneta. Ea nu mamai contrazise cum facuse mai devreme. Poate fiindca nu gasea niciodataparcarea la mine acasa.Conducand camioneta ei era o tortura. Era atatde inceata. Am incercat s-o fac samearga mai repede. Motorul antic marai mai tare in timp ce incercam sa-l fortezsa treaca limita vitezei.

- Ia-o mai usor, imi spuse Bella.- Stii ce ti-ar placea? Un mic si dragut Audi Coupe. Foarte silentios, multa

putere... si capabil sa treaca de cincizeci, am continuat in gand.


10/40

- Nu este nimic in neregula cu camioneta mea. si daca tot vorbim desprelucruri nefolositoare si scumpe, daca stii ce-i bine pentru tine,sper ca n-aicheltuit bani pe cadouri.

- Nici macar 10 centi.Dar ceilalti au cheltuit. N-am vrut sa le ranesc sentimentele. Toti erau atat de

emotionati in legatura cu petrecerea.- Bun.- Poti sa-mi faci o favoare?- Asta depinde de ce ceri.

Am oftat. Nu putea sa faca nimic pe calea usoara. Expresia imi deveni serioasa.- Bella, adevara zi de nastere pe care a avut-o unul din noi a fost a lui

Emmet in 1935. Fii buna si nu fi dificila in seara asta. Sunt toti foarteentuziasmati.

- Bine, ma voi purta frumos, spuse ea.Am uitat sa-i spun de Emmet si Rosalie care se intorsesera acasa special pentru

ziua ei.- Probabil ar trebui sa te avertizez...- Te rog.- Cand spun ca toti sunt entuziasmati... ma refer la toti.- Toti? Credeam ca Emmet si Rosalie sunt in Africa, spuse Bella, un licar de

ingrijorare trecandu-i prin ochii ciocolatii.- Emmet a vrut sa vina.

Emmet o considera pe Bella sora mai mica pe care intotdeauna si-o dorise. Si deasemenea credea ca ea este amuzanta. Deoarece era neindemanatica.

- Dar... Rosalie?- Stiu, Bella. Nu te ingrijora. Se va purta cum trebuie.

Rosalie era singura care nu o placea pe Bella. Dar nu asteptasem la altceva dinpartea ei. Restul familiei o iubea pe Bella. Este deajuns.Fu tacere pentru un moment. Bella se gandea probabil la Rosalie. Am decis saschimb subiectul.

- Deci daca nu ma lasi sa-ti iau un Audi, ce altceva ti-ar placea de ziua ta?- Stii ce vreau, sopti ea.

Sigur ca stiam ce vrea.Ceva ce nu as lasa niciodata sa se intample.

Voia sa fie un vampir.Dar chiar nu voiam sa avem aceasta conversatie in seara asta. De ce a trebuit sa

schimb subiectul.- Nu in seara asta, Bella. Te rog.- Ei bine poate Alice imi va da ce vreau

De ce era atat de determinata sa fie o creatura fara suflet?Un marait imi scapa inainte sa ma pot controla. Ea era foarte creativa cand voiaceva. Alice... de fapt toti, inafara de Rosalie, credeau ca ar fi mai bine daca Bellaar fi una de-a noastra. Mai ales de cand ea credeaca vrea asta.Era ciudat sa stiu ca Rosalie era de acord cu mine. Noi nu eram de acordniciodata.

- Asta nu va fi ultima ta zi de nastere Bella.Tonul imi era putin mai dur decat intentionasem, dar subiectul ma facea foartefurios.


11/40

- Asta nu e corect, se planse ea.Dintii mi se inclestara in timp ce incercam sa-mi controlez mania.Tocmai parcam langa casa. Sincronizare perfecta.

Alice exagerase. Ca de obicei. Intotdeauna sarea calul cand venea vorba depetreceri. Asta nu avea sa fie o exceptie. Luminile straluceau la fiecare fereastra

a casei, mai putin la a mea, lanterne japoneze atarnau de poarta si boluri mari cuflori erau pe scarile din fata.

Am auzit-o pe Bella gemand cand vazu toate decoratiile lui Alice. Am inhalatadanc ca sa ma calmez din discutia anterioara.

- Este o petrecere. Incearca sa fii cuminte.- Sigur, raspunse ea.

Am inconjurat camioneta pentru a-i deschide portiera si i-am dat mana ca s-oajut sa iasa. In timp ce imi lua mana, spuse:

- Am o intrebare.Am asteptat pana cand ea intreba:

- Daca developez filmul, vei aparea in poza? continua ea jucandu-se cucamera.La asta, a trebuit sa rad. Dupa ce iesi din masina am impins-o pe scari, incarazand. Am deschis usa iar ei ne asteptau in sufragerie. Pe cand intram, strigarala unison:

- La multi ani Bella!Bella se inrosi. Rosie ca trandafirii care erau peste tot in casa.Era o masa langa pianul meu acoperita cu o fata de masa alba. Pe ea erau maimulti trandafiri, farfurii, cadourile Bellei si tort roz. Tort? Farfurii?Ce-i trecuseprin cap nebunei de Alice? Ca noi vom mancaprajitura. Ce? Doar ca sa vomitammai tarziu?Te vad uitandu-te la tort Edward. N-o vom manca. E doar o decoratie. Doamne...I-am zambit pe jumatate lui Alice, usurat. Dupa cate stiam despree a era in staresa ne oblige pe toti sa mancam tort doar de spectacol.Dar Bella era tensionata si nervoasa. Ochii ii erau concentrati, probabil pe a nuse face de ras. Am strans-o in brate si i-am sarutat parul reasigurand-o ca totuleste bine.

Atunci veni Esme si o imbratisa apoi Carlisle.- Ne pare rau pentru asta, Bella. N-am putut s-o stapanim pe Alice, se scuza

el zambind.Buzele lui Emmet se curbara intr-un zambet urias cand o vazu pe Bella. Era usor

sa vezi ca-i dusese dorul. Si ea de asemenea.- Nu te-ai scimbat deloc. ma asteptam la o schimbare perceptibila, dar totusi

iata-te, rosie ca de obicei, o tachina el.- Mersi mult Emmet, spuse Bella rosind si mai tare.

Emmet rase.- Trebuie sa ies pentru o secunda. Ii facu cu ochiul lui Alice, apoi spuse:- Nu fa nimic amuzant cat timp lipsesc.- Am sa incerc, spuse ea.

Alice se indrepta spre Bella, ca apoi s-o impinga spre masa.- Timpul pentru cadouri, canta ea vesela.- Alice, imi amintesc ca ti-am zis ca nu vreau nimic..., incepu Bella cu omutra de martira.


12/40

- Si eu nu am ascultat. Deschide-l.Bella inca tinea in maini camera, deci Alice i-o lua si ii inmana cadoul de laRosalie, Emmet si Jasper. Alice ii dadu cutia goala a radioului. Bella il deschise,contrariata.

- Um... mersi, spuse ea. A facut-o chiar pe Rosalie sa zambeasca si pe Jaspersa rada. Bella inca nu era in apele ei. Jasper ii explica ce este.

- Este un radio pentru camioneta. Emmet il instaleaza chiar acum asa canu-l poti da inapoi.

Bella se incrunta imperceptibil.- Multumesc Jasper, Rosalie.

Imi arunca o privire si incepu sa zambeasca. Trebuie sa-si aminteasca de cand iivorbeam de radioul ei astazi. Si-a dat seama ca fusese o mica inscenare. Atat deperceptiva.

- Merci Emmet, spuse ea mai tare de parca Emmet n-ar fi auzit chiar si dacaar fi soptit. Emmet incepu sa rada, si asta o facu si pe ea sa rada.

- Deschide-l pe al meu si pe al lui Edward urmatorul, spuse Alicenerabdatoare.Bellan se uita urat la mine.

- Ai promis.Emmet intra in tromba pe usa, dorind s-o vada pe Bella rosind.

- La timp, spuse el- Nici macar 10 centi, am reasigurat-o eu. I-am dat parul de pe fata.

Nu inteleg de ce era atat de important faptul ca nu cheltuisem bani pe cadou.Chiar as fi vrut sa-i dau ceva dragut sau s-o duc la un restaurant elegant.Dar ea trebuia sa fie atat de incapatanata.Ea inspira adanc si se intoarse spre Alice de parca urma sa infrunte o sentinta lamoarte sau ceva de genul.

- Dami-l, spuse ea apoi ofta. In momente de genul as da orice sa aud cegandeste. Emmet rase din nou la ezitarea ei.

Lua pachetul din mainile lui Alice si in timp ce isi dadea ochii peste cap la minedesi nu cheltuisem nici un ban, isi prinse degetul in hartia argintie si se taie ladeget.O mica taietura, din care se prelinse o picatura rosie de sange.Mirosul umplu camera, dand foc gaturilor tuturor, in special mie. Monstrul urlaincercand sa ajunga la suprafata... Amintirea gustului sangelui ei imi inundamintea, iar culoarea rosie a... OPRESTE-TE!

Mi-am oprit respiratia.- La naiba, am auzit-o pe Bella spunand.

O secunda mi-a luat sa observ incoerenta gandurilor lui Jasper. Sa vad ce urmasa se intample in viziunea lui Alice. Sa-l vad incordandu-se si...Jasper nu mai era Jasper. Era un vampir.Si tot ce voia era sangele ei.

- Nu! am racnit.M-am aruncat in fata Bellei, impingand-o din fata lui Jasper. Am folosit preamulta putere si ea zbura peste masa. Masa cazu cu ea, incluzand prajitura,cadourile, florile si farfuriile care se sparsera in sute de bucati. Bella cazu in

cioburile ascutite, ranindu-se la mana.Sangele scurgandu-se...


13/40

Aceasi imagine care era in toate mintile din incapere. Dar Carlisle nu aveaprobleme cu setea, ca noi, saraci vampiri demni de mila si fara control.Era de 100 de ori mai rau.Jasper se izbi in mine incercand sa ajunga la ea. Imi iubeam fratele si stiam canu era vina lui, dar nu aveam sa-l las langa ea.

Niciodata.Daca ar fi trebuit, l-as fi ucis cu mainile mele inainte de a se apropia. Maraiturileii izbucneau intretaiat din piept, si incepu sa-si apropie coltii de fata mea. Dacacontinua, nu s-ar fi terminat bine.Ca si cum mi-a citit gandurile, Emmet aparu deodata si il prinse pe Jasper strans.Jasper continua sa se zbata, ochii lui stralucind salbatic, insetati privind-o fix.Pe Bella. Viata mea. Lumea mea. Tot ce insemnam eu.

Am stat in fata Bellei in pozitie de aparare, protejand-o. Ochii tuturor erau fixatipe ea, setea mea amplificandu-se de 5 ori, gandurile lor fiind innebunitoare,fanteziile cosmaruri pentru mine. Sangele ei era innebunitor. In orice secunda...

Dar nu puteau sa ajunga la ea decat peste mine. Peste bucatile mele. Caci acumnu mai eram familia Cullen.Erau 6 vampiri insetati iar eu stateam in calea lor. In fata prazii lor.In tacerea asternuta maraiturile lui Jasper pareau sa exprime tot ce exista pelume pentru noi.

CAPITOLUL 2 COPCIAm ramas in fata ei, in garda, privindu-mi familia dar mai ales pe Jasper careinca incerca sa treaca peste Emmet.

- Emmet, Rose, scoateti-l pe Jasper afara, l-am auzit pe Carlisle spunand. Elnu avusese probleme deloc. Cat il invidiez.

Emmet dadu din cap, realizand pentru prima data seriozitatea situatiei.- Haide, Jasper.

Inca incerca sa scape de Emmet. Inca incerca sa ajunga la mine, maraind si

aratandu-si dintii. Deci m-am tras mai aproape de ea... oh dumnezeule, parfumul


14/40

asta, cand am inhalat pentru prima oara... si am dat drumul la un marait deavertizare.L-am avertizat ca aveam sa o apar oricat ar fi luat. Orice m-ar fi costat.Rosalie il ajuta pe Emmet sa-l traga pe Jasper pe usa. In timp ce il ducea,gandurile lui Rosalie ma strapungeau ca niste cutite: Stiam ca asta avea sa se

intample odata si odata. Nu putem sa negam ce suntem. Sa ne prefacem casuntem oameni. Sa ne prefacem ca simpla noastra existenta nu inseamna moarte

pentru ei.

Ochii lui Alice cereau iertare. Nu se asteptase la asta. La Jasper facand asa ceva.N-am... Nu pot... Edward... Bella, imi...

Dar iesi si ea. Nu conta cat de mult o iubea pe Bella, era un vampir si sangele eimirosea prea bine.

Nu putem sa negam ceea ce suntem... Sa ne prefacem ca simpla noastra

existenta nu inseamna moarte pentru ei...

Cuvintele starneau ecouri dureroase in mintea mea...

Nu.Nu puteam.Dar eu o facusem.Pentru prima data am privit-o.

- Lasa-ma pe mine Edward, spuse Carlisle, aplecandu-se asupra ei.Am nevoie sa-i bandajez ranile. Inca sangereaza.

Soc. Asta era in ochii ei. Frica. Sangele ii curgea incet pe mana, rosu... Incerca sa-si controleze expresia, dar deja o vazusem...

Alice intra in camera dupa ce ma avertiza de afara cu gandurile : Sunt bineEdward. V eau sa-i dau lui Carlisle un pro op.Am dat din cap.r s- Poftim Carlisle.- Prea multa sticla in rana, spuse Carlisle clatinand din cap. Apoi smulse obucata din fata de masa si facu un bandaj, pe care il infasura in jurulantebratului ei. Bella, vrei sa te duc la spital sau sa ma ocup eu de asta aici?- Aici, te rog, murmura ea.Imi doream sa pot face ceva. Sa pot face ceea ce facea Carlisle acum pentru ea.Dar eu nu puteam sa fiu cel care o ajuta. Eu trebuia sa fiu motivul pentru caretotul s-a intamplat.

- Iti aduc eu geanta, spuse Alice, trezindu-ma din reverie.Carlisle ma privi:

- Hai s-o ducem la masa din bucatarie.Am ridicat-o din cioburile de sticla sparta in timp ce Carlisle incerca sa opreascasangerarea.

- Cum te simti Bella?De ce n-am intrebat eu asta? Ah, pentru ca imi tin respiratia.

- Sunt bine, spuse Bella pe o voce inceata. Alice se intorsese iar eu am lasat-o usor in scaunul de langa masa, in timp ce Carlisle isi tragea si el unul.

Am ramas inca langa ea, inca protejand-o. Nu-mi venea sa cred ce se intamplase.Dar sangele ei care imbiba bandajul dovedea... ca euam impins-o peste masa.Ca euam adus-o acolo.Ca euam fost motivul pentru care James aproape a omorat-o.

Tot ce i se intamplase era din cauza mea. Din cauza ca o iubeam.- Du-te, Edward, spuse Bella


15/40

Pot sa fac asta. Pot sa fac asta. Pot sa fac asta, imi tot repetam, incercand sa nu-mi amintesc mirosul... gustul... sangele ei curgand.

- Pot sa fac asta, am spus cu voce tare, tragand aer in piept pentru a vorbi.Arghh! Mirosul era atat de puternic, sangele emanand o esenta innebunitoare.Nu. Monstrul urla sa iasa, dar era strans incatusat.

- Nu trebuie sa faci pe eroul, continua ea. Carlisle poate sa ma bandajeze sifara ajutorul tau. Du-te si respira niste aer proaspat.

Se ingrijora despre mine.Iat-o aici, insangerata si ea se ingrijora de cum ma va afecta pe mine.

- Voi ramane, am spus imediat. Uram s-o vad suferind. Aveam nevoie sastau cu ea.

Carlisle continua sa lucreze la mana ei, punand antiseptic ca sa-i curete rana.Bella se crispa.

- De ce esti atat de masochist? baigui ea.Inainte sa pot raspunde, Carlisle interveni:

- Edward, ar fi bine sa mergi si sa-l gasesti pe Jasper inainte sa ajunga preadeparte. Sunt sigur ca este foarte suparat, si ma indoiesc ca va asculta pecineva inafara de tine.

- Da, adauga repede Bella. Du-te dupa Jasper.- Poti sa faci macar ceva folositor, mai spuse si Alice.

Deci aveau de gand sa ma calce toti pe nervi.Va fi bine Edward. Ma voi asigura ca asa e, Voi avea grija de ea. Chair ai nevoie

de niste aer proaspat. Nu arati prea bine. Si nu o ajuta pe Bella sa te vada asa.

gandi Carlsile. Avea drepate. Va avea grija de ea. El putea sa aiba grija de ea, eueram cel care nu putea. Si chiar am nevoie de aer.

Am dat din cap si am iesit pe usa bucatariei.Am fugit in padure, la rau, si am inhalat adanc. Am gasit stanca pe care stateamsi ma gandeam cand veneam aici. M-am intins pe ea, cu privirea spre stele si aminceput sa ma gandesc.Era vina mea. Numai si numai vina mea. Nu trebuia sa stau cu ea din prima.Trebuia sa plec in prima clipa in care i-am simtit mirosul. Ar fi pus capat la toateastea.Rosalie are dreptate. Simpla noastra existenta inseamna moarte pentru ei.Cum am putut fi atat de egoist sa cred ca voi putea fi cu ea, cu un om? Nu voi finiciodata fericit? Fericirea pe care Carlisle si Esme credeau ca o merit? Cum amputut s-o aduc intr-o casa plina de vampiri?

Intrebarile se ingramadeau, una peste alta, chinuindu-ma.Vina si durerea ma copleseau. Daca as fi putut, as fi plans.M-am uitat din nou la cer.Stelele inconjurau lucind argintiu luna fantomatica.Mici greseli. Miliarde de mici greseli straluceau pe cerul vietii mele, atraseinevitabil de o luna cu ochi caprui...Edward imi pare atat de rau. Nici nu-ti poti da seama cat de tare imi pare rau.

Nu stiu ce s-a intamplat. Cand i-am simtit mirosul...

Numai amintirea lui ma facea sa iau foc.M-am intors spre Jasper, cu intentia unei priviri acuzatoare... dar nu m-am putut

supara. Sa-l acuz de ce? Nu era vina lui. Era vina mea ca am inceput totul...Iar transformarea Bellei nu este o solutie. Nu. Ea este perfecta asa.


16/40

El simti durerea, dar vazand ca nu sunt suparat, se apropie si se aseza langamine.

- Edward, nu esti suparat, concluziona el, surprins si usurat.- Nu, nu sunt suparat. Inteleg. Stiu ce ai simtit. Ar fi trebuit sa ma vezi la

prima mea ora de biologie cu ea, cand i-am simtit prima data mirosul. A

luat tot autocontrolul meu ca sa n-o omor pe ea si pe ceilalti din clasa.Cumam mirosit-o, eu nu mai eram eu. Eram un vampir si ea era prada mea.

Nu am mai spus asta la nimeni.- Dar tu te-ai controlat, Edward. Eum-am purtat cu un animal. Saraca

Bella. Trebuia sa fi fost ingrozita. N-o sa ma ierte niciodata pentru asta.La fel si Alice... spuse el, scuturand din cap.

- Jasper, noi suntem in asta de mult mai mult timp decat tine. Nu te maiingrijora.

- Imi pare insa rau, Edward....Crede-ma, si mie. Durerea mea ar fi in stare sa dea timpul inapoi ca sa schimbe

totul asa cum trebuia sa fie.- Jasper, este bine. Du-te sa vorbesti cu Alice. Sunt sigur ca nici ea nu este

suparata.- Ok, Edward. Ma voi revansa. Si imi pare rau din nou.

Apoi disparu. Gandurile ma invadara din nou. Fusesem mai amabil decat as fivrut. Imi veneau unele cuvinte pe buze care cu greu puteau fi spuse in fata uneidoamne. Acum insa, mai importanta era intrebarea: Ce aveam sa fac acum?Ca nimic nu s-a intamplat? Nu erau decat doua solutii.Dar dureau una mai mult decat cealalta. Presupun ca asta este iadul pentrumine, daca nu aveam sa experimentez raiul.M-am ridicat si am alergat spre casa. L-am auzit pe Carlisle vorbind cu Belladespre cum ma transformase.

Am prins sfarsitul.- Nu mi-a parut rau, totusi. Nu mi-a parut niciodata rau ca l-am salvat pe

Edward.Dar mie da.Se opri. Ma auzise in sufragerie.

- Cred ca trebuie sa te duc acasa de acum, spuse el.- Voi face eu asta, am spus in timp ce intram.

Incercam sa-mi ascund durerea, dar cam fara reusita. Intrebarea ma chinuia.- Carlisle ma poate duce, zise ea, uitandu-se la hainele ei pline de tort si

sange.- Sunt bine. Oricum, trebuie sa te schimbi. O sa ii dai lui Charlie un atac de

cord daca te vede asa. O sa vad daca Alice are ceva, i-am spus si am iesitdin camera.

Trebuie sa-mi compun cu grija expresia cand o voi vedea din nou. Va sti cusiguranta ca ceva era in neregula. Ea intotdeauna vede prin prefacatoria mea.

Alice ma intalni pe scari.- Edward, ce se intampla? Viitorul tau... viitorul Belei... se, nu stiu, se

schimba ceva, spuse Alice.Trebuia sa-mi dau seama ca Alice va vedea ca singurul raspuns la intrebarea cea

mare se transforma in decizie, lasandu-ma pe mine ca un prizonier care isisemneaza singur condamnarea la moarte.


17/40

- Ai putea sa-i aduci Bellei ceva de imbracat pentru acasa? Nu vreau caCharlie s-o vada asa, m-am eschivat la intrebarea ei, nestiind inca careeste raspunsul din doua. Dupa cat de egoist sunt, as putea sa-i iau sufletulsi viitorul ca s-o tin doar pentru mine.

- Edward, ce... insista Alice. Dar am intrerupt-o.- Alice, nu stiu. Ai putea doar sa faci ce-ti cer.- Sigur, spuse ea ezitanta.

Ne-am intors in bucatarie. Inca aveam de furca cu controlarea durerii mele inlegatura cu ceea ce se intamplase. Alice nu o facu mai usor. Se grabi sa-i deaBellei ceva de imbracat.

- Haide, iti voi da niste haine mai putin macabre de purtat.Se indreptara pe scari spre camera lui Esme.Carlisle ma privi cu o expresie melancolica. Nu spuse nimic. Il puteam auziincercand sa-si controleze gandurile. Era ingrijorat. Ca de obicei.

- Cum te simti, Edward? Nu arati prea bine, spuse Esme.- Voi fi bine. Doar ca am multe pe cap, atata tot. Nu trebuie sa te ingrijorezi,am asigurat-o, dar era departe de adevar.

Dupa un timp, Alice si Bella coborara scarile. Eu le asteptam la usa.- Ia-ti lucrurile, spuse Alice, inmanandu-i Bellei cadourile si camera. Poti

sa-mi multumesti mai tarziu, dupa ce le deschizi.Esme si Carlisle isi luara si ei ramas-bun. Ma priveau ingrijorati in timp ceieseam afara.

Am mers in tacere spre camioneta si am deschis portiera pasagerului pentru ea,fara sa spun nimic. Expresia faciala de abea puteam sa mi-o controlez, daramitevocea...Ea intra fara sa spuna nimic. Stia ca ceva era in neregula. Cum putea sanu? Chiar daca nu ar fi fost la fel de perceptiva, era evident.Smulse brusc panglica de pe radio si o arunca sub scaun inainte sa ajung eu inscaunul soferului. Nici nu m-am uitat la radio. Sau la ea. Am condus in liniste.Inca ma gandeam la o alta optiune.Raspunsul la intrebare ma bantuia si inca incercam sa gasesc alta cale. Oriceinafara de asta.

- Spune ceva, zise Bella deodata.- Ce vrei sa spun?

Vocea ma dadea de gol. Nu avea nici o emotie.- Spune-mi ca ma ierti.

Tipic Bella. Luand vina asupra ei, o vina care de departe ma apasa pe mine.

- Sa teiert? Pentru ce?Cuvintele imi iesira mai brusc decat intentionasem, dar afirmatia ei ma infuriase.Nu avea sa ia vina pentru asta. Nu pentru asta.

- Daca eram mai atenta, asta nu s-ar fi intamplat, incepu ea.- Bella, te-ai taiat intr-o hartie asta cu siguranta nu merita pedeapsa cu

moartea.- Este totusi vina mea. Asta ma infurie si mai mult. Cum putea sa se acuze

pentru ceea ce se intamplase? Oricum, daca scopul ei era sa ma faca savorbesc, atunci era misiune indeplinita.

- Vina ta? Daca te-ai fi taiat la casa lui Mike Newton, cu Jessica si Angela sicu ceilalti prieteni normali ai tai, se putea intampla ceva mai rau? Nugaseau un bandaj? Daca te impiedicai si cadeai peste un morman de


18/40

farfurii de sticla fara sa te impinga cineva in ele ce se putea intamplamai rau? Murdareai scaunul cu sange in timp ce te duceau la Urgenta?Mike Newton putea sa stea langa tine si sa te tina de mana in timp ce-tipuneau copcile si el n-ar fi trebuit sa se lupte cu nevoia de a te ucide intot acel timp. Nu incerca sa iei asta asupra ta, Bella. Ma face doar si mai

dezgustat de mine insami.- Cum naiba a ajuns Mike Mewton in conversatia asta? intreba ea furioasa.- Mike Newton a ajuns in conversatie pentru ca ar fi al naibii de sanatos sa

ai o relatie cu el, am marait eu, pe jumatate din cauza imaginii mentale alui Mike cu Bella..

Ar fi fost mult mai in siguranta cu el. Ea ar fi fost mult mai fericita cu el. Euamranit-o cel mai tare pe Bella in seara asta. Ea s-a taiat la deget intr-o hartie. Atat.Dar eu a trebuit sa o arunc pe o masa plina de farfurii si acum e plina de bandajepe bratele zgariate.

- As muri mai degraba decat sa fiu cu Mike Newton. As muri mai degrabadecat sa fiu cu altcineva inafara de tine.In alte imprejurari, asta m-ar fi facut fericit. Sa aud ca ma vrea numai pe mine.

Dar in seara asta, ma infuriau si mai rau. Cuvintele pe care le folosise rasuciseracutitul in rana. Avea sa se omoare singura incercand sa fie cu mine. Stand cumine o punea intr-un pericol constant.

- Nu fi melodramatica, te rog. i-am spus.- Atunci, tu nu fi ridicol.

Nu i-am raspuns. Doar m-am uitat pe geam. Incercand sa-mi adun gandurile.Uram sa ma port asa cu ea. Si inca era ziua ei.Cand am ajuns la casa lui Charlie, am oprit motorul, dar mainile imi stateaustranse pe volan, de parca ar fi fost lipite.

- Vei ramane in seara asta? intreba ea. Cum de ma vrea dupa tot ce seintamplase in seara asta?

- Ar trebui sa ma duc acasa. Aveam nevoie sa ma gandesc si ea avea nevoiede odihna. Poate putea salva ce mai ramasese din ziua ei de nastere faramine, aducandu-i aminte de tot.

- E ziua mea, spuse ea. Oh, acum voia sa-i bag in seama ziua.- Nu poti s-o ai pe amandoua caile ori vrei ca oamenii sa-ti ignore ziua sau

nu vrei.- Ok. Am decis ca nu vreau sa mi se ignore ziua. Ne vedem sus, zise ea in

timp ce sarea din masina ca apoi sa se intinda dupa cadouri.

M-am strambat. Cadourile alea erau motivul la toata porcaria asta. Daca nu i-amfi dat cadouri, cum ceruse, nu s-ar mai fi taiat...- Nu le vrei, i-am spus.- Ba le vreau, raspunse ea, cu ochii patrunzatori de incapatanare.- Nu, nu le vrei. Carlisle si Esme au cheltuit bani pe ele.- Voi supravietui, raspunse ea in timp ce si le puse sub bratul sanatos. Bratul pecare nu-l ranisem.- Lasa-ma macar pe mine sa le iau. Voi fi in camera ta.Ea zambi si imi multumi. Zambetul ei ma incuraja sa pun deoparte gandurilenegre pana cand eram singur. Ea nu merita asta. In special nu acum. Imi voi face

ordine in minte dupa.


19/40

- La multi ani! am oftat si m-am aplecat s-o sarut, lasandu-ma prins intr-olume in care nu era decat ea si cu mine, si caldura buzelor ei.

Ea se intinse sa-l faca sa dureze mai mult. Ca de obicei, m-am retras si i-amzambit. Nimic n-o deranja niciodata.

Am fugit in partea casei unde era fereastra ei, m-am catarat in camera ei si am

asteptat. M-am asezat in mijlocul patului si am inceput sa ma joc cu unul dincadouri.Incercand sa ma calmez. Incercand sa fiu eu, pentru ea.Nu vorbi mult cu tatal ei. Se grabea sa ajunga la mine. Nici in baie nu statu multsi iat-o intrand in camera.

- Salut, am spus.Ea se indrepta spre pat, impinse cutia din mainile mele si mi se cuibari in brate.

As putea sa stau asa pentru totdeauna...- Salut, raspunse ea, ghemuindu-se la pieptul meu. Pot sa-mi deschid

cadourile acum?

- De unde vine tot entuziasmul? m-am intrebat cu voce tare.- M-ai facut curioasa, zise ea. Apoi lua cadoul de la Esme si Carlisle.- Lasa-ma pe mine, i-am spus. Nu aveam nevoie de o repetare a ceea ce

tocmai s-a intamplat.Am rupt hartia de pe cutie si i-am dat cadoul inapoi.

- Esti sigur ca sunt capabila sa ridic capacul? spuse ea sarcastica, dar amignorat-o.

Carlisle si Esme cumparasera doua bilete pentru Jacksonville cu ajutorul caroraputea sa mearga si sa-si viziteze mama, cu mine. Trebuia sa fiu cu ea ca s-oprotejez, nu?

- Mergem in Jacksonville? intreba ea, bucuria citindu-se in ochii ei clari. Eranerabdatoare sa-si vada mama.

- Asta era planul, putin surprins de incantarea ei.- Nu pot sa cred. Renee o sa explodeze! Nu te superi totusi, nu? Este insorit,

va trebui sa stai toata ziua in casa.Ca intotdeauna, facandu-si griji pentru mine. Seriosca nu o merit.

- Cred ca ma voi descurca, am replicat eu, strambandu-ma putin. Dacastiam ca vei reactiona asa, te faceam sa-l deschizi in fata lui Esme si a luiCarlisle. Credeam ca ai sa te plangi.

- Desigur, e prea mult. Dar vei veni cu mine!Ma facu sa rad. Dupa tot ce se intamplase in seara asta, aici, cu ea, totul pare o

amintire fada. Ea intotdeauna a stiut cum sa ma inveseleasca.- Acum imi doresc sa fi cheluit bani pe cadouri. Nu am realizat ca poti fi

rezonabila.Dupa spusele mele, ea puse biletele pe pat si se intinse dupa cadoul meu. L-amluat inaintea ei si l-am despachetat, cum facusem si cu anteriorul. I-am inmanatCD-ul.

- Ce este? intreba ea.Nu am raspuns nimic. Ar fi ruinat toata surpriza daca ii spuneam. Pur si simpluam luat CD-ul din mainile ei, l-am introdus in CD-playerul ei si am apasat play.

Am asteptat sa inceapa.

In timp ce muzica umplea camera, am urmarit atent reactia ei. Ii va placea? Lace se gandea?


20/40

Ochii ei de ciocolata topita erau inrourati de lacrimi. Ce se intamplase?- Te doare bratul? am intrebat-o ingrijorat.- Nu, nu este bratul. Este frumos Edward. Nu puteai sa-mi dai ceva care sa-

mi placa mai mult. Nu pot sa cred.Tacu, ascultand melancolica compozitiile de pe CD.

Wow, chiar ii placuse. Un lucru bun facut in ziua asta dezastruasa. Cantecul eide leagan era acum. Primul cantec din lista.

- Nu m-am asteptat ca tu sa ma lasi sa aduc un pian ca sa pot canta pentrutine aici, am explicat.

- Ai dreptate.- Cum te simti? am intrebat-o, pentru a cata oara?- Bine.

Bella va fi doar Bella. Nu va vrea niciodata ca cineva sa aiba grija de ea. Stiam cabratul durea, tratamentele isi pierdeau efectul de acum.

- Iti aduc niste Tylenol.- Nu am nevoie de nimic, se incapatana ea, dar am ignorat-o si m-amindreptat spre usa.- Charlie, sopti ea.- Nu ma va prinde, am raspuns in timp ce ieseam din camera, luam

Tylenolul de pe masa din baie si intram in camera ei inainte ca usa sa seinchida. I-am dat medicamentul si ea il lua fara sa se planga. Uimitor.

- Este tarziu, i-am spusEra tarziu iar ea era obosita dupa tot ce se intamplase astazi. Iar eu aveamnevoie sa ma gandesc.

Am luat-o cu o mana, cu cealalta tragand patura si am plasat-o in pat, invelind-obine, astfel incat temperatura mea sa nu-i dea fiori, si m-am asezat langa ea. Eaisi lasa capul pe umarul meu si ofta.

- Multumesc din nou, murmura Bella.- Cu placere.

Muzica inca se mai auzea in fundal. Ea asculta in timp ce eu alunecam in brateleunor ganduri negre ca noaptea. Ce este bine si ce este rau de facut in situatiaasta? Ma gandisem, ma auto-convinsesem, imi dadusem scuze ca era bine sa staucu ea. Are nevoie de protectie, mi-am spus. Are nevoie de mine. Dar acum,aceasta scuza se transformase intr-o decizie gresita. Stand aici cu ea era cea maigresita decizie pe care am luat-o de cand am intalnit-o.

Ah, durea. Durea singura alternativa posibila din doua. Caci ea nu va deveni un

monstru, orice s-ar intampla.- La ce te gandesti? intreba Bella, intrerupandu-ma.

Am ezitat o secunda, intrebandu-ma daca sa ii spun adevarul. Ca ma gandeamdaca s-o parasesc.S-o parasesc. Singura alternativa, care durea ca naiba.- Ma gandeam la bine si rau, de fapt.Nu era o minciuna, doar ca nu era tot adevarul. Ea a trecut prin destule. Ea simtica nu era ceva de bine, asa ca schimba subiecul.

- Iti amintesti ca am hotarat sa nu-mi ignori ziua de nastere? intreba eanelinistita. Incerca sa ma distraga.

- Da.


21/40

- Ei bine, ma gandeam, daca inca este ziua mea, ca mi-ar placea sa masaruti din nou.

- Esti lacoma in seara asta.- Da sunt, dar te rog nu fa nimic din ceea ce nu vrei, adauga ea repede, cu

ochii lucind.

Da, de parca as putea sa nu vreau s-o sarut pe Bella vreodata.- Fereasca sfantul daca voi face vreodata ce nu vreau sa fac, am spus in timp

ce mi-am pus mana sub capul ei si i l-am ridicat mai aproape de mine.Mi-am unit buzele ei cu ale mele, degustand matasea calda si fina... In timpulsarutului, inima ei batea nebuneste, ca intotdeauna, dar acum... era ceva diferit.Ma facu sa ma simt diferit. O parte din mine stia ca intr-o zi nu-i voi mai auzibataile inimii. Ca intr-o zi nu-i voi mai simti buzele delicate sub ale mele.Sentimenul acesta imi reaminti de disperarea, de golul care il simteam cand oprinsese James primavara trecuta. Era ca si cum cineva incerca sa mi-o ia.Inconstient, simtind o nevoie disperata de ea, mi-am zdrobit buzele de ale ei mai

tare. Degetele mi se inclestasera in parul ei matasos, tragand-o mai aproape,vrand sa nu fim despartiti niciodata. Mainile ei se innodara in parul meu ca sicum simtea si ea la fel.

Asta era mai mult decat permiteam, intre noi, dar acum nu mai conta. Nu maiconta decat ea, in bratele mele, zdrobindu-si trupul de al meu. Mi-am dat seamaca am ajuns prea departe.M-am tras deoparte, lasand-o sa cada pe perna, gafaind. Eu nu aveam nevoie deaer, dar ea avea. Cand o sarutam, nevoia de ea ma facea sa uit totul.

- Scuze. Asta nu era in plan.- Nu ma supar, spuse ea.

M-am strambat. Niciodata nu-i pasa de limitele autocontrolului meu. Nu lua inserios ca o puteam omori in fiecare secunda.

- Incearca sa dormi, Bella. Avusese o zi grea din cauza mea. Din cauza caam permis toate astea.

- Nu, vreau sa ma saruti din nou.Crede-ma si eu, dar...

- Imi supraestimezi autocontrolul, am terminat gandul cu voce tare.Ea uita des, sau se prefacea ca uita, ca sangele ei ma tenta cel mai tare. Lasanddeoparte faptul ca atat de cald si de aproape, trupul ei ma tenta si in alte feluri...

- Ce te tenteaza mai mult, sangele meu sau corpul meu? intreba ea, de parcaimi citea gandurile.

Era cumva o intrebare capcana?- Este o dilema, am zambit, desi ma simteam total nevrednic de prezenta ei

in viata mea. Fata mea deveni fara expresie in timp ce ii spuneam:- Acum, de ce nu incetezi sa-ti fortezi norocul si sa te culci odata?- Bine, zise ea, ghemuindu-se mai aproape de mine.

Trupul ei fin si cald trezea reactii ciudate... Un impuls de a o trage mai aproapema cuprindea..Dar m-am stapanit. Nu la asta trebuia sa ma gandesc.Deodata, ea isi strecura bratul pe dupa umerii mei. Probabil raceala pielii mele iifacea bine la brat. Al doilea lucru bun din ziua dezastruasa de azi.

In sfarsit, Bella adormi, lasandu-ma liber s-o contemplu in inconstienta somnului.E atat de frumoasa. Cu ochii mari inchisi, tiviti de gene negre si dese, cu un


22/40

zambet usor pe buzele rozalii, si cu parul ei lung si matasos, inconjurandu-i capulintr-o roata de mahon, ma facea sa ma intreb daca exista mai perfect decat atat.Cum de aceasta creatura perfecta, magnifica este destinata mie. Un monstrudeparte de perfectiune.

Am continuat sa ma holbez la chipul ei... intrebandu-ma daca a simtit disperarea

sarutului meu. Mi-am scuturat capul. Mai mult ca sigur ca da. Bella observa tot.Nu m-am putut opri totusi... Fusesem prins in moment. Simtindu-i buzelemiscandu-se impreuna cu ale mele intr-o sincronizare de parca erau facute unapentru cealalta. Auzindu-i inima accelerand bataile, la fel ca si respiratia, in timpce o sarutam de pe tample in jos pe maxilar, peste gat, mangaind clavicula...Nu chiar asa de departe Edward, mi-am spus tragandu-mi o palma mentala.Sunt alte lucruri la care trebuie sa te gandesti.Trebuie sa fac ceva in legatura cu situatia asta imposibila pe care tot eu amcreat-o. Ea merita o viata fericita, departe de orice pericol, departe de vampiri.Mai ales vampiri. De cand devenise o parte din viata mea, era in intr-un pericol

constant de a fi ranita de cei ca mine. Ca mine. Am oftat. Oare a cata oara imidoresc sa fiu om?Trebuia sa plec atunci cand am vazut-o prima data. Cand m-a avertizat Alice. Nusa incerc s-o ignor. Trebuia sa plec, era cea mai sigura metoda de a incerca sa numa indragostesc de ea. Si acum trebuie s-o iubesc destul ca sa o pot parasi, s-o tindeparte de pericol, departe de mine.Parasi? Avea sa doara. Avea sa doara mai rau ca atunci cand am crezut ca ampierdut-o. Pentru ca acum eu imi semnam condamnarea la moarte. Analogia astami se potrivea ca o manusa.Nu puteam sa plec. Adica, daca se intorcea, de exemplu Victoria si nu ma gaseaaici. O va rani pe ea. Si nu va fi cine s-o apere.Lasa naibii pretextele Edward, mi-am spus furios. Daca plecati voi, n-o va maiataca nimeni.Dar... ea este sufletul meu. Ea este totul. Fara ea as muri, daca as putea.Of, ma enerveaza din ce in ce mai mult sa adaug dupa fiecare afirmatie de genuldaca as putea...Si nu mai fi atat de dramatic. Ma faci sa rad Edward.Chestia asta cu vorbitul cu mine insami mergea macar.

- Edward, spuse Bella, oftand, tragandu-se mai aproape, ca si cum ar fi stiutca plecam.

Viseaza despre mine. Este uimitor cum sunetul numelui meu pe buzele ei inca

imi trimite fiori prin tot corpul.Dar plecam?Da.Nu putem sa negam ce suntem. Sa ne prefacem ca suntem oameni. Sa ne

prefacem ca simpla noastra existenta nu inseamna moarte pentru ei.

Ma izbeau ca niste ciocane, fiecare litera o impunsatura de cutit. Avea dreptate.Pentru prima data, Rosalie gandise ceva care nu tinea de perfectiunea proprie.

- Te iubesc, Edward, ofta ea din nou.Trebuie sa plec inainte sa mai spuna ceva care m-ar lega cu lanturi si mai grelede ea. Dar... nu m-am miscat. Cum voi supravietui fara ea?

Cum voi supravietui... daca i s-ar intampla ceva rau? am corectat intrebarea.Desi nu va mai fi a mea, ea trebuie sa traiasca. Voi supravietui durerii, agoniei,


23/40

suferintei, ma voi fortasa supravietuiesc atata timp cat ea traieste. Cine va fiaici pentru ea? Altcineva. Am privit-o din nou si imaginea ei sarutand pealtcineva imi distruse aproape tot controlul asupra deciziei.Termin-o cu scuzele. Esti patetic Edward Anthony Masen Cullen!!!! mi-amimaginat vocea mamei mele.

Am indepartat-o foarte incet de langa mine, ridicandu-ma usor. Trebuie sa spunfamilliei inainte sa ma razgandesc. Am sarit pe geam si am gonit ca o naluca prinpadure.Nu putem sa negam ce suntem....

Padurea zboara in jurul meu.Sa ne prefacem ca suntem oameni...

Vantul suiera, ceata verde din jur dizolvandu-se intr-un punct...Sa ne prefacem ca simpla noastra existen a...t

Se vad luminile casei.... nu inseamna moarte pentru ei.

Am oprit cu un bang puternic, incercand sa alung vocea lui Rosalie din cap. Uiteunde am ajuns. Obsedat de Rose. Chiarsunt patetic.Dar la intrare am dat de Alice. Nu trebuia sa citesc ganduri ca sa-mi dau seamaca este suparata. Imi vazuse decizia, gandurile ii erau putin incoerente din cauzafuriei. Raneam pe toti pe care ii iubeam. Sunt un mostru a carui existenta este oimensa greseala.Crezusem ca anuntatul familiei va fi partea usoara. Se pare ca ma inselam.

Alice incepu sa spuna ceva, dar nu eram atent.- Este pentru binele ei, Alice, am spus, ignorand durerea ce ma devasta

numai gandindu-ma la...- Pentru binele cui Edward? Nu este bine pentru mine, nici pentru tine, si

cu sigurantanu este bine pentru ea. Asta o va devasta.Crede-ma, stiu mai bine cum se va simti. Nici cea mai mica parte din durerea pecare o voi simti eu fara ea.

- Va trece peste asta. Peste mine.Desi, ca de obicei, eram egoist si voiam ca ea sa ma planga, sa ma vrea inapoi, sama iubeasca pentru totdeauna, dar ea trebuie sa treaca peste mine.

Arghhh! Imaginea Bellei sarutandu-se cu altcinevama innebunea.- Este singura cale in care ea va fi in siguranta. Ea merita fericire, ea merita

siguranta, departe de noi. Prezenta noastra in viata ei o puna in pericol.Nu poti vedea asta?!

Am realizat ca mai mult incercam sa ma conving pe mine.- Daca nu ar fi fost cu noi la baseball, James n-ar fi incercat s-o omoare.

Daca nu ar fi fost la noi acasa, Jasper n-ar fi incercat s-o omoare. Defiecare data a fost in pericol, NUMAI DIN VINA MEA! Practic am urlatultimele cuvinte. Era totusi bine sa ma descarc. Nu merita asta, amcontinuat.

Alice incremenise. Gandurile ii erau confuze, plinde de durere, compasiune...La naiba. Nu trebuie sa-i las sa-mi vada durerea. Vor incerca sa ma convinga sastau mai mult. De parca eu nu incercam destul.

- Edward, cred ca Bella era dreptul sa aleaga in aceasta chestiune. Iiafecteaza viata la fel de mult. Afecteaza vietile tuturor. Nu esti singurulcare o iubeste. Toti o iubim, mai ales eu. Imi este cea mai buna prietena. Si


24/40

ce zici de Esme? Deja o considera pe Bella fiica ei. Te-ai gandit la asta? Te-ai gandit la altcineva inafara de tine? Nu poti sa hotarasti in locul ei. Nupoti sa hatorasti pentru noi!

Alice practic marai la mine. Se pare ca era randul ei sa racneasca. Cine ar ficrezut ca Bella era motivul...

- Decizia este luata, Alice. Nu am venit aici sa discutam. Am venit sa vaspun caplecamsi ca trebuie sa-ti faci bagajele.

Era foarte greu. Aproape cedam, viziunile lui Alice schimbandu-se in fiecaresecunda.Plecam, toti ingandurati in masinile lor...Bella la fereastra, deprimata...Eu intr-o padure, deprimat...Eu fugind spre casa Bellei, intorcandu-ma la ea...Bella stand cu cineva in fata unui garaj, privindu-se...Dar cine era nu se vedea. Pur si simplu. Nu-l puteam recunoaste ca sa-l fac

bucatele.Dar ultima viziune ma zgudui in doua sensuri. Sensul bun era ca Bella urma satreaca peste mine si va fi fericita. Sensul rau era ca explodam de gelozie si durere.Caci viziunea era tare ca stanca, neschimbata, numai plasarea in timp eranesigura..Dar ma convinse ca era spre binele ei. Va trece peste mine. Deci... plecam.

Viziunea lui Alice se schimba din ceata in care o aruncase mica mea luptainterioara, clarificandu-se masinile noastre pe o sosea pustie.

- Vezi, Edward! Nu este spre binele ei nici al tau. Nu ma poti face sa plec.Tu poti pleca daca vrei. Dar ea este prietena mea si n-am sa-i fac asta. Ocunosc destul ca sa stiu cum va reactiona. Este prostesc! Si ma doare capulcand ma gandesc la mutat... Mai ales ca acest oras este perfect pentru noi,fara soare...

Daca n-as fi fost inecat in disperare, asta m-ar fi facut sa rad. Alice deveneafoarte amuzanta cand se enerva, cu vocea aceea ascutita. Plus ca mintea, eraevident, nu trebuia sa-i ascult gandurile ca sa-mi dau seama.

- Alice... chestia cu mutatul n-o prea cred. Tu de abea astepti sa redecorezi,sa cumperi haine noi pentru fiecare care sa se potriveasca cu atmosfera...

Alice se stramba, relaxandu-se putin.Dar trebuia sa termin asta. Fiecare moment care trecea imi lua din timpul careimi mai ramasese cu Bella.

- Eu m-am mutat oriunde ati vrut, cand mi s-a cerut fara sa ma plang. Nu v-am intrebat niciodata motivele. Imi datorati asta si tu tu o stii.

Expresia ei se schimba din furie la infrangere.Te rog Edward, gandi ea.

- Imi pare rau. Stiu ca o iubesti. De asta ar trebui sa fii de acord cu mine,deoarece este cel mai bun lucru pe care il putem face pentru ea. Nu poate fifericita si in siguranta cu noi in viata ei.

- Bine, Edward. Inteleg, ofta ea infranta.Gandurile ii erau totusi iritate. Sunt o persoana groaznica. Am ranit-o destulpe Alice, asa ca era imposibil sa ma gandesc cum o va afecta asta pe Bella.

- Multumesc. Acum putem merge sa le spunem si celorlalti?Trecusem de unul. Mai sunt doar cinci...


25/40

- Cred ca da, raspunse ea, trista. Tristetea ei nu era nici o picatura din ceeace aveam sa indur peste cateva zile.

Zile...? Atat mai aveam de stat langa Bella? Cateva zile?Atat?Nu puteam sa accept asta.Viziunea din mintea surorii mele era stabila acum. Eu intr-o padure... suferind.

Stiam ca asta imi era viitorul si fara viziunile ei.Am intrat impreuna cu Alice in casa si mi-am dat seama ca discutia noastra deafara nu fusese neobservata. Din sufragerie ma asteptau multe reactii...nu preaplacute.Cand am intrat, pe chipurile lor domina un sentiment din toate: tristetea.

Am vorbit inainte ca intrebarile lor sa umple camera.- Deci, sunt destul de sigur ca ati auzit discutia mea cu Alice de afara si stiti

de ce sunt aici.- Imi pare rau Edward. E doar vina mea. Eu voi pleca. Tu nu trebuia s-o

parasesti pe Bella din cauza mea. Ce am facut a fost de neiertat si eu ar

trebui sa fiu cel resp... izbucni Jasper, inainte sa pot continua.- Nu, Jasper, l-am intrerupt la randul meu. Nu este vina ta. Te-am iertat. S-

a intamplat. Nu te duci nicaieri singur. Si nu esti responsabil de nimic...Totusi putin este. Daca se controla nu-mi mai dadea de gandit si nu mai plecam...

- Nu plec din cauza a ce s-a intamplat astazi. Plec din cauza a tot ce s-aintamplat pana acum. James, Jasper... Totul din cauza ca am lasat-o inlumea mea. Prezenta noastra in viata ei este pericolul. Trebuia sa plec dinprimul moment in care i-am simtit mirosul. Bella va fi devastata, dar vatrece peste mine, cum am vazut in viziunea lui Alice...

Toti incremenisere, procesandu-mi cuvintele. Dupa cateva minute, in careinnebuneam din cauza blestematei de viziuni, Carlisle spuse:

- Edward, stiu ca te gandesti la siguranta Bellei, dar asta va fi foarte greupentru tine de asemenea. Poate ar trebui sa-i dai mai mult timp, trebuie safie alta cale.

Tipic Carlisle. Cautand parte buna in orice.- Carlisle, nu vad alta cale. Ea nuva deveni un monstru, iar daca stii cumva

cum sa ma faci om, as fi foarte fericit.I-a durut pe toti cand am spus cuvantul mostru, maraind.Esme ma privea trista si ingrijorata. Pentru mine... oh, cum nu-i merit pe toti.

- Esme voi fi bine, am spus, mintind.- Esti sigur, Edward? Te-ai gandit bine? Ai verificat fiecare posibiliate?

intreba Carlisle.- Carlisle, vezi alta optiune?- Nu dar...- Vedeti voi alta optiune ca Bella sa fie in siguranta? i-am intrebat pe toti.

Tacura.Gandurile lor luau alt curs. Se gandeau la mine. Cat de mult voi suferi. Stiau catde fericit ma facea Bella. Nu puteau sa creada ca fac asta. Nici eu, sincer. Oiubesc prea mult.I-am privit pe Rosalie si Emmet. Ei erau singurii care nu spusesera nimic. Desistiam ce credeau, nu sunt cititor de ganduri degeaba, am intrebat:

- Ei bine Edward, stii ca ador s-o am pe Bella prin preajma. Este ca o sora maimica pentru mine, spuse Emmet serios. Serios? Fara nici o urma de umor in


26/40

ton? Wow, Emmet a facut progrese. El niciodata nu e serios, nici chiar insituatiile cele mai se ioase.r- Desi imi doresc sa te razgandesti caci si eu o iubesc, pot intelege. As facetotul numai ca Rose sa fie in siguranta, daca ar fi om, vulnerabila si fragila caBella. Nu-ti contest decizia. Sunt cu tine.

Wow.M-am uitat imprejur si am citit aceeasi surpriza pe chipurile celorlalti lacuvintele lui Emmet.- Oh haideti, sunt capabil sa spun ceva fara sa glumesc si sa rad, spuse el. Marog, cateodata.- Emmet, pot sa-ti pun o intrebare? spuse Alice, cu o expresie socata.- Te rog.- Cine esti si ce ai facut cu fratele meu Emmet Cullen?Emmet incepu sa rada.- Deci cand plecam? intreba Rosalie, stricand toata distractia.

Nici macar nu-i pasa. Ea n-a placut-o pe Bella niciodata. Chiar ii parea bine. Unnou loc in care sa-si etaleze frumusetea. Se gandea la cu ce sa se imbrace. Amiesit din mintea ei inainte ca superficialitatea sa ma innebuneasca. Nu stiu ceminune s-a intamplat de a gandit toate chestiile alea care m-au innebunit. Le-o ficitit de undeva...Inainte de a tipa la ea toate injuraturile pe care le stiam, Alice spuse:

- Doamne Rosalie, poti fi mai putin simpatica? Fratele tau isi pierdedragostea vietii lui si tie nu-ti pasa. Inteleg ca o urasti pe Bella, dar uraasta este mai mare decat iubirea care ar trebui s-o arati fratelui tau? Oiubim toti pe Bella. Si noua ne ranesti sentimentele. Nu pot sa intelegcum...

Aveam sa ma rafuiesc cu Rosalie odata dar acum tot ce conta era sa ma intorc laBella.

- Este in regula, Alice. Nu m-am asteptat la altceva din partea lui Rosalie.Simplu. Nu aveam sa-i dau lui Rosalie atentia pe care o voia. Doar ii voi arata catde neimportanta este in decizia pe care am luat-o.

- Deci, este hotarat, plecam? am intrebat, incercand sa ignor (pentru a cataoara) durerea cauzata de acest cuvant.

Parea ca contine iadul pentru mine, dar raiul pentru ea. Caci fara mine ea va fiin siguranta. Imi repetasem asta de atatea ori incat suna ca o mantra.

- Cred ca da. O vom invita pe Bella maine ca sa ne spunem la revedere sivom pleca dupa.

- Nu, nu va puteti lua ramas-bun.Asta fusese ultima picatura. Incepura sa tipe toti deodata.

- Ce? Ce vrei sa spui ca nu ne putem lua ramas-bun? Alice spera ca n-a auzitbine.

- Edward, nu putem sa plecam pur si simplu... pleda Esme.- Nu, Edward, trebuie sa-mi cer macar scuze, spuse Jasper cu ochii in

pamant.- Trebuie sa-i explicam, sa... sugera Carlisle.- Nu pot sa plec fara s-o vad rosind inca o data, glumi Emmet.

Bella rosind. Desi Emmet glumea, era un lucru care avea sa-mi lipseasca la fel demult ca bataile inimii ei.


27/40

- Daca facem o scena cu adio si la revedere, va face lucrurile mai grelepentru ea. Are nevoie de o pauza.

Ok. Oficial sunt cea mai groaznicapersoana din galaxie. Nu, din Univers.Durerea din vocile lor, din gandurile lor cand am spus asta, ma facea sa vreau saintru in pamant si sa nu mai ies vreodata.

- Edward, daca tu crezi ca am sa plec fara sa-mi iau ramas-bun, uite altachestie. O iubim cu totii. Nu o putem rani asa. Nu e corect!

Desigur, era Alice cea care trebuia sa faca totul mai complicat.- Alice, este cel mai bine pentru ea. Daca ne va vedea plecand, ii va cauza

mai multa durere. Nu cred ca vreti asta.- Dar Edward...- Alice stii de ce are nevoie. Stiti cu totii.

Se gandira la asta si se resemnara tacuti, cu un mic resentiment fata de mine.Cred si eu.

- Deci care este planul? Tunu poti s-o parasesti fara niciun cuvant Edward,stii asta, spuse Carlisle.

- Pai, ar trebui sa plecati maine in Denali si sa stati putin la clanul Tanyeipana cand ne vom gandi unde sa mergem. Eu voi ramane in urma.

Fiecare isi sorta sentimentele, dar fiind de acord. Stiau ca imi datoreaza asta.- Edward...- Am vorbit despre asta. O iubesc mai mult decat orice. Si fiindca o iubesc,

plec. Nu neg ca asta are sa ma distruga, dar sper ca imi voi reveni.Incepeam sa ma plictisesc sa tot dau explicatii. Un nou val de durere ma loveacand o faceam, iar atunci mai aveam un pas si ma razgandeam. Nu ca Alice nuvedea asta.In timp ce ieseam din casa le-am blocat gandurile. Cu durerea lor aveam sa madescurc mai tarziu. Aveam timp pentru asta. Nu aveam destul timp cu Bella. Laasta trebuie sa ma concentrez in zilele astea.Cand am intrat la ea in camera mirosul ei ma izbi, arsura familiara cerandu-sitributul. Dar nu va mai fi acolo pentru mult timp.Iar creatura asta minunata, care dormea, incredibil de frumoasa, nu mai era amea. Nu suportam s-o privesc stiind ca... nu aveam s-o mai vad.

Am sarit pe geam, reluandu-mi goana fara tinta.

CAPITOLUL 3 SFARSITULAm fugit inapoi acasa ca sa-mi schimb hainele si sa-mi iau masina pentru scoala.Cand am ajuns, ma asteptam ca familia mea sa fie inca aici. Asteptand sa maatace, sa ma convinga sa raman. Dar cand am intrat, nu se auzea nimic.Ganduri, televizor, voci, nimic.Plecasera.Oficial, chiar plecam. Chiar o paraseam pe Bella. Ma gandisem la asta toatanoaptea.Hotarasem.Dar acum, intorcandu-ma la o casa goala, o facea parca si mai oficial. M-amplimbat prin casa, dorindu-mi sa fie o alta optiune, din nou. Stiind ca nu era,decat una pe care nu voiam s-o accept. Mai bine plecam decat asta.


28/40

In sufragerie am gasit un bilet.

Edward,Am plecat in Denali, cum ne-ai cerut. Vom fi aici pana cand vei veni. Vom hotariatunci unde ne vom muta , cand te vei intoarce. Stiu ca am discutat deja asta si stiu ca

pari hotarat dar mai gandeste-te la asta fiule. Trebuie sa fie alta cale. Suntem aicipentru tine. Stai cat crezi tu ca trebuie. Suna daca te raugandesti. Gandeste-te la asta.Te iubim,

Carlisle si familiaM-am gandit la asta. M-am saturat sa ma gandesc la asta. Cu cat mai mult magandesc la asta, ma conving sa raman asa ca fac totul numai sa nu ma gandesc laasta. Decizia este luata. Trebuie sa-mi ignor durerea si s-o indeplinesc.

M-am schimbat si am zburat intr-o secunda la masina. Am pornit motorul,incercand sa scap de ganduri.

Ah! Stiu cum sa scap de ganduri. Alice este un geniu.Asa ca am inceput sa memorez imnul Elvetiei tradus in greaca veche.Am ajuns inaintea Bellei.Bun.

Voi avea timp sa ma pregatesc. Sa intru in pielea personajului.Fii distant, rece, nepasator, Edward. Doar esti bun la asta, mi-am spus ironiccand i-am auzit camioneta venind.Trebuia sa-mi controlez gura ca sa nu mi se curbeze buzele intr-un zambet la

vederea ei. Ce ironic.Inainte de a o intalni pe Bella, incercamsa zambesc, iar acum cu Bella in viatamea, ma straduiam sa nu.Ea opri masina in parcare iar eu am mers si i-am deschis usa.

- Cum te simti? am intrebat-o.- Perfect, spuse ea.

E o mincinoasa teribila.Am mers in liniste spre clasa. Am mers langa ea, nevrand sa cheltuiesc putinultimp pe care il mai aveam cu ea. Desi nu ne-am vorbit deloc in toata dimineata.Doar fiind cu ea era raiul pentru mine.

Nu era atat de greu sa fiu distant. Pur si simplu trebuia sa ma gandesc la cat raui-am facut si eram mai posomorat decat m-as fi putut preface.Mi-a fost teama sa mergem la pranz astazi. Stiam ca Bella ma va intreba de celipseste Alice. Ce aveam sa-i spun? Uram s-o mint.

Am intrat in cantina si Bella se uita imediat la masa noastra. Alice intotdeaunaajungea inaintea noastra. Intotdeauna statea acolo si ne astepta.Dar nu va mai sta niciodata la masa asta. Ea era plecata acolo unde urma si eusa plec.Poate nu va intreba.

- Unde este Alice? intreba Bella nelinistita cand ii vazu pe Ben si Angela,care aveau majoritatea orelor cu Alice singuri.

- E cu Jasper, am raspuns.Asta nu este o minciuna pana la urma.


29/40

- Ce? Unde?Am ridicat din umeri. Ridicatul din umeri este bun. Arata indiferenta.

- Nicaieri in special.- Da. Va fi plecata pentru o vreme. Incearca sa-l convinga pe Jasper sa

mearga in Denali.

Nici asta nu era chiar o minciuna.Am auzit-o inghitind in sec, iar umerii ii cazura.

- Te deranjeaza bratul? am intrebat-o, incercand sa ascund ingrijorarea carema cuprindea.

- Cui ii pasa de bratul meu stupid? mormai ea.Enervata de situatie, presupun. Sau dezgustata de comportamentul meu ciudat.Uram sa fac asta. Dar este pentru tine. Tot ce fac este spre binele tau, Bella...Macar in gand puteam sa spun adevarul, nu?Isi puse capul pe masa. Eu am stat pur si simplu si am privit-o. Privind cumparul ei maro intunecat ii cadea in valuri pe spate, punand in evidenta pielea ei

de marmura. Apoi i-am vazut bratul bandajat si...Concentraza-te. Ai un rol de jucat.Asa ca m-am holbat pe pereti in tot timpul pranzului.Restul zilei trecu la fel. Nu ne-am vorbit aproape deloc.Dar in timp ce mergeam spre camioneta ei, ea sparse prima tacerea.

- Vei veni mai tarziu la mine in seara asta?- Mai tarziu? am intrebat, surprins ca a pus o asemenea intrebare. Doar

intotdeauna veneam dupa scoala.- Mai am treaba. Stii ca am facut schimb cu Mrs. Newton ca sa am liber de

ziua mea.- Oh.

Nu ma voia? Sa vin?- Deci vei veni dupa ce voi termina, nu? insista ea.- Daca vrei tu, am spus.- Te voi vrea intotdeauna, spuse ea, foarte intens.

Aproape m-am pierdut. In ochii ei fierbinti era iubire si stiam ca trebuie sa-micontrolez privirea din ai mei ca sa merg conform rolului. Dar era atat de greu....Tot ce voiam era s-o sarut si sa-i spun ca si eu o vreau pentru eternitate.

- Bine, atunci, am spus simplu, repetand toate codurile postale din AmericaCentrala, astfel reusind sa par inexpresiv.

Alice chiarca este un geniu. Nu numai in moda.

I-am sarutat parul si am trantit portiera. Am mers spre masina mea, simtindu-ma eliberat cand am ajuns inauntru, singur.Era mai greu decat crezusem.M-am uitat in oglinda retrovizoare la expresia rece si inexpresiva de pe chipulmeu.Masca cazu.Dar nu era mai bine. Daca Bella m-ar fi vazut atat de indurerat... cu inima franta,desi inima mea demisionase demult.De zece ori mai rau decat masca pe care o folosisem astazi.

Am iesit din parcare cu viteza maxima si m-am indreptat direct acasa. Am urcat

spre camera mea, desi nu era nevoie. Casa era goala.


30/40

M-am intins pe canapea si m-am holbat la tavan... amintindu-mi. Cand am adus-o prima data aici si cum m-am simtit eliberat cu Bella stiindu-mi toate secretele.La usurarea pe care am simtit-o cand nu ma privi decat cu dragoste in ochii eimari. Ea se purta cu mine cum se poarta cu toti, in loc sa ma trateze ca ciudatulce sunt.

Unul din cele mai fericite momente din vi... existenta mea.Ma iubea neconditionat. Si uite ce i-am facut. Sunt josnic.Mereu spuneam ca Bella atrage pericolul ca un magnet, si eu trebuia sa fiu acolos-o protejez. Dar unul din cele mai periculoase lucruri atrase de ea eram eu.Toate chestiile rele i se intamplasera de cand ma intalnise pe mine. Doar traisenormal si bine in Phoenix, care este totusi un oras mare. Iar acum trebuia s-oapar de mine. Ceea ce faceam, paralel distrugandu-ma pe mine insami.Nu voi fi la fel de slab, ca inainte. Acum chiar plec. Am facut-o.Wow. Sunt surprins. Chiar ca o iubesc. Desi nu-mi dau seama de dovada iubiriimele, faptul ca plec sau faptul ca imi doresc atat de mult sa raman.

Macar am ramas cu amintirile din vara asta, cea mai fericita din viata mea.Macar am gasit-o pe Bella, adevarata mea dragoste, unica mea dragoste. Unii nugasesc asa ceva, chiar daca sunt oameni.

Am oftat si am privit pe geam. Se intuneca. Ar trebui sa ma duc la Charlie, s-oprind din prima cand soseste. Nu puteam sa pierd nici o clipa. Desi... nu aveamsa stau in noaptea asta.Nu trebuia.Refuzul facea parte din rol, rolul facea parte din plan, iar planul era pentru ea.Era mult mai usor sa fiu distant la scoala. Aveam ore care necesitau atentie (deparca nu stiam deja pe de rost fiecare lectie) . Acum am cateva ore cu ea, doar noidoi...

Aveam sa ma prefac ca ma uit la TV cu Charlie.Cand am ajuns la casa ei, m-am simtit recunoscator, unica si singura data, caavea cea mai inceata... masina, greu numita asa, din istorie.

Am batut la usa lui Charlie, compunandu-mi cu grija expresia.- Vin acum, tipa el, ridicandu-se cu regret din fata TV-ului. Logic ca se uita

la un meci.- Hei, Edward. Bella nu a ajuns inca acasa.- Oh. Atunci daca nu va suparati, mi-ar placea s-o astept.- Sigur, se stramba el imperceptibil si ma lasa inauntru.

Am intrat in sufragerie dar Charlie se ducea in bucatarie.

- Am niste pizza rece aici. Vrei si tu? intreba el.La naiba. Era mai usor sa refuz cand Bella era acasa si manca cu el. Nu pot sa-lrefuz.

- Sigur, am raspuns, deja regretand hotararea de a veni inaintea Bellei.M-am asezat in fata mesei si am privit feliile de pizza, gandindu-ma ca va trebuisa vomit mai tarziu. La naiba, la naiba, la naiba.Nu stiu de ce urasc atat de tare mancarea umana.

Am mancat cateva felii, gandindu-ma la Bella, ca sa ignor gustul groaznic, apoine-am ridicat si am mers in sufragerie. M-am asezat pe canapea iar Charlie seaseza in fata TV-ului ca intotdeauna.

Unde era ea? I se intamplase ceva? Ar fi trebuit sa ajunga pana acum. Poate artrebui...


31/40

Zgomotul camionetei ei antice imi intrerupse gandul. Bataile inimii ei seaccelerara cand parca si iesi din masina. De ce? La ce se gandea? Repede mi-amcompus masca care o avusesem toata ziua.

- Tata? Edward?Stiind ca nu-i voi mai auzi vocea de acum incolo...

- Aici, striga Charlie.Isi atarna haina in cuier si intra in sufragerie. M-am concentrat pe enumerarea

jucatorilor meciului ca sa nu ma uit la ea. Stiam ca voi zambi si ma voi pierde.- Salut, spuse ea cu o voce slaba.- Hey Bella, raspunse Charlie, nedezlipindu-si ochii de ecran. Este niste

pizza rece in bucatarie. Cred ca este inca pe masa.Hei, de cand ii plac lui meciurile?gandi el putin uimit.

- Bine, spuse ea, dar nu se misca.Astepta s-o observ oficial. A trebuit sa ma uit acum. Dupa cat de incapatanataeste, ar sta acolo pana maine, daca nu mai mult. Imaginea ei ma invigora, ca si

cum imi tinusem respiratia pana acum. Dar repede mi-am mutat privirea peecran. Joaca-ti rolul.- Vin acum, am spus pe o voce inexpresiva.

Ii simteam inca privirea, dar nu i-am intors-o. Oricat de mult imi doream, trebuiasa joc rolul. E pentru ea, e pentru ea, e pentru ea, e pentru ea, e pentru ea... Imirepetam asta atat de des in ultima vreme incat suna de parca spuneam: EpentRuea. Si incepea sa ma plictiseasca. Trebuie sa gasesc ceva mai convingator.Dupa un minut renunta si se duse in bucatarie. Am auzit scaunul harsaind pelinoleum cand se aseza. La ce se gandea? Cu siguranta observase, cu siguranta odurea indiferenta mea falsa. O durea probabil cat un sfert cat ma durea pe mines-o fac.Oricum, de ce nu m-a intrebat despre comportamentul meu? Atunci am auzit-ochicotind. LA CE SE GANDEA? Eu ma purtam asa si ea radea? Atunci am auzit-o ridicandu-se de pe scaun si fugind pe scari spre camera ei.Curiozitatea ma innebunea. Era ca atunci ca in cantina, cand am vazut-o primadata.Dar acum era si mai rau. Stiam ca puteam intreba, dar totusi... nu puteam. De cenu venise la mine? Ce facea acolo?Cobori in sfarsit scarile, incet pentru ea. Atunci am auzit clicul unui aparat defotografiat.

- Ce faci Bella? intreba Charlie strambandu-se, ca un ecou al propriei melefrustrari.

- Oh, haide, spuse Bella. in timp ce se aseza in fata lui Charlie.Zambea dar ceva era diferit. Zambetul nu-i afecta si ochii, parea ca se forteaza sazambeasca.

- Stii ca mama va suna in curand si va intreba daca am folosit camera.Trebuie sa ma apuc de treaba inainte, ca sa nu-i ranesc sentimentele,termina Bella.

- Dar de ce ma fotografiezi pe mine? intreba Charlie.- Pentru ca esti atat de chipes. Si pentru ca tu esti cel care am cumparat

camera, asa ca esti unul din subiectele mele.

- Trebuia s-o las la magazin, baigui Charlie pe un ton prea jos ca sa-l audaBella.


32/40

- Hei Edward, spuse Bella indiferenta. Fotografiaza-ma pe mine si cu tataimpreuna.

Arunca aparatul spre mine. Arata de parca incerca sa nu se uite in ochii mei.Nu ma plang. Faceam acelasi lucru oricum.Ea se aseza langa Charlie pe canapea iar el ofta.

- Trebuie sa zambesti, Bella, am spus eu.Imi dadu zambetul ala gol pe care il avea si inainte. Charlie se simtea la fel deincomfortabil ca Bella. Se pare ca de la el a mostenit frica de atentie. Am apasatpe buton.

- Lasati-ma sa iau una cu voi, copii, spuse el ridicandu-se.I-am dat camera si m-am dus langa Bella. Mi-am asezat mainile pe umerii ei siea isi puse bratul in jurul taliei mele.

Arghh!!Caldura... parca nu o mai simtisem de o vesnicie. Voiam s-o strang in brate si s-osarut, sa-i spun... ca totul nu era decat o mare, mare, MARE prostie.

- Zambeste, Bella, spuse Charlie.Intreruperea lui imi dadu timp sa-mi clarific gandurile. Ea inspira si zambi ca siinainte, la blitzul argintiu al camerei.

- Destule poze pentru ziua de azi, spuse Charlie, intinzandu-se pe canapea.Nu trebuie sa consumi tot filmul.

Mi-am retras mainile de pe umerii ei, golul lasat durea si uram fiecare secunda...Dar rolul o cerea asa ca m-am smuls din stransoarea bratului ei, din nousimtindu-ma ca naiba, si m-am asezat inapoi pe sofa. Ea ezita putin si se aseza siea. Din coltul ochiului am vazut ca mainile ii tremurau. De ce? Ii era frig?Deodata isi apasa mainile pe stomac, probabil simtind ca observasem. Se holba laTV ca si mine. Stiam ca nu e nebuna dupa TV, in special sport. Va pune intrebariin curand. Si eu trebuia sa mint.S-omint?La mintit eram expert, dar s-o mint pe ea... nu era bine.E pentru binele ei, e pentru binele ei... mi-am repetat in continuare, in timp cema ridicam si spuneam:- Mai bine as pleca acasa.- Pa, spuse Charlie fara sa se uite la mine. Gandurile ii erau usurate.Bella se ridica si ma conduse la usa. Am iesit si m-am indreptat spre masina mea.

- Vei ramane? Durea atat de mult durerea de pe fata ei...- Nu in seara asta, am spus si mi-am dat voie sa ma injur si sa ma blestem

in toate modurile posibile pentru asta.Am intrat in masina, fugind de intrebarile ei. Nu i-am dat timp. Nu intrebase dece. Dar... de ce nu intrebase?M-am uitat in oginda retrovizoare in timp ce imi conduceam masina pe drum.Inca statea la usa, privindu-mi masina plecand.Incepu sa ploua dar Bella parea ca nu avea de gand sa se miste. In sfarsit amtrecut coltul.

Am apasat frana si am oprit masina, lasandu-mi capul pe spate. Am inchis ochiisi mi-am dorit sa dorm. Orice numai sa scap de asta.M-am saturat de gandit. M-am saturat de tot. Nu am muncit niciodata atat de

mult sa ma fac atat de nefericit. Ce ironic. Si eu care il criticam pe Romeo... Eramla fel. Greseala dupa greseala.


33/40

Fiecare moment cu ea era o binecuvantare totusi. Desi o raneam atat de mult cupurtarea mea falsa. Era atat de greu sa nu zambesc, sa nu ma pierd in ochii eicaprui. Durerea era insuportabila. Am des

Luna noua EPOV

Documents

Transcript of Luna noua EPOV