Agnds Martin-Lugand

Lumina unui nouinceput

Traducere din francezl deClaudiu Constantinescu

Patru ani. Patru ani de cdnd se duseserd. Patru anide cdnd ai mei md lisaserX singurX. Patru ani de cdnd, inacea zi de sf6rgit de februarie, mX agezam in fala mlsli-nului lor, pe banca din fier foriat la care mama linea atdtde mult. Patru ani de cdnd le gopteam tristelea mea, furiamea. $i iertarea mea. Cum sX le port pic5, in'fond, acestor

flinle minunate pe care mi-a fost dat s[ le intdlnesc?Nu eram deloc originall cu iubirea asta nesfdrqitd

pentru ai mei. inci o mai auzeam pe maic5-mea repe-

tAndu-mi intruna ci eram mica lor minune. Pirinlii meise lubiseri nebunegte, ajungdndu-qi multd vreme unulceluilalt. $i totugi, iqi doriserX s[ extind[ mica lume a

amorului lor. Viala era plini de surprize; bune sau rele.

Greut5file intdmpinate cdnd rrnrseserd si aibX un copil,tn loc sd-i despart5, ii apropiaserX qi mai mult. Ai meitntrelineau legenda potrivit cireia doar mullumitd vi-gorii lor ajunsesem sd scot nasul in lume. N-avea niciolmportanld, la urma urmelor; cum, necum, eram acolode treizeci gi noud de ani. De la un duo trecuserd la trio,cAt se poate de firesc. lusesem r5sfi;ati, iubitX, crescutd,

tncurajatS, dar gi dojenitX uneori. lmi oferiser5 totul

Agnds Martin Lugand

ca s-o pornesc in viat5 pe calea cea bune. Aveam sen_timentul ce trXiam in casa fericirii, unde prietenii meierau primili intotdeauna cu brafele deschise. gi apoi,intr-o bund, zi, aflaserX ci nu gtiu ce tdmpenie ii rodeamaicS-mii neuronii unul dup5 altul. in curdnd n-aveas5-qi mai aminteasc5 de nimeni, nici mdcar de cine eraea. Bineinteles, ca sI md proteieze, imi ascunseseri treabaasta, transformdndu-se in nigte minunali actori. Mamafusese intotdeauna cu capul in nori, iar tata era extremde vigilent de fiecare dat5 cdnd treceam pe la ei, aqa cdnu-mi didusem seama de nimic. Tr5iam departe de ei, laParis, iar cdnd veneam acasX, in sud, igi puneau la bitaieintreaga energie ca s5-qi pdstreze secretul. Unii ar puteaspune cI n-am fost eu foarte atent5, gi poate cI aqa a qifost, dar qi dacd aq fi bigat ceva de seamd, nimic n-arfi putut frdnge spirala infernalS in care intraserd. Aminfeles asta cdnd am citit scrisoarea de la ei. in cele cdtevardnduri, astdzi transformate in cenuql odat5 cu ei, igiceruserd iertare pentru suferinta pe care aveau sd mi-opricinuiascd,, dar gtiau gi c5, dacl unul ar continua sitrliasc5 fIrI cel5lalt, acela m-ar face sd suflr chiar maimult. imi ceruserd iertare pentru egoismul lor de oamenicare se iubeau. Iubirea lor mlturase totul in cale, inclusivpe unica lor fiic5.

- Hortense?Un zAmbet mi-a luminat fata auzind, vocea lui Ca-

thie, prietena mea cea mai bun5, sora de care nu avusesemparte, cea pe care o intdlnisem in ziua primei mele lecfiide dans, in urmd cu treizeci qi cinci de ani. M-am uitatrapid peste um5r, se apropia infofolitl intr-o hain5 groaslde lAn5. Cine a zis cd in Provence e intotdeauna timp fru-mos? Vremea mohordtl era pe potriva stlrii mele triste, iar

1 o fiction conn€ction

Lumino unui nou inceput

rnistralul ili bdga frigul in oase. I-am fdcut semn sX vindliingl mine, pe banc5. S-a aqezat incetiqor, m-a luat dernAnd gi s-a lf,sat la r6ndul ei hipnotizat5 de mdslin.

- Pdcat cd nu mai poli rXmAne mdcar o zi sau dou5,rnurmurl ea. Ne vedem atat de pufin...

Am tras addnc aer in piept, potopitd de un nou valrlc tristele."- A$a e, qi mie mi-ar pldcea. Dar qtii bine ci nu vin aici

tlccAt pentru intdlnirile astea cu mama qi cu tata, nu potsi stau prea mult.

- Semn bun, merg bine cursurile!

- Destul de bine, da.-_ $tii cdnd o s-ajungi pe-aici in vara asta?

- Nu foarte exact, dar cel maitdrziu in weekendul deI 4 iulie. Cdt de curAnd o sI incep organizarea stagiilortle pregltire qi-o sd dau drumul la rezervarea camerelor.

Refuzasem sI md despart de casa pdrinlilor mei dinllonnieux, un sat cocofat pe o coast[ a Luberonului.Atunci cdnd pierduserl orice nidejde c5 vor avea vreo-tlat5 un copil, iqi investiserd economiile in aceastX ddrd-plndturd ce necesita reparafii majore - o veche ferm5

l)1. care o numiserS, ironic, Conacul - qi hotirdseri sd

rcnunte la orag qi si se instaleze aici. Proiectul acesta ne-lrunesc trebuia sd fie copilul lor qi, pdnd Ia urm5, chiarru junseser5 sI se ocupe de biberoane qi de schimbatulscutecelor. Acolo erau toate amintirile mele cu ei. $i cu( lathie. Iar cAnd lui taicX-meu i-a fost limpede cI fiica luillutrea o pasiune definitivd, transformase un vechi ham-bar, neocupat pdn5 atunci, intr-o salS de dans care nu eracu nimic mai prejos decdt cele ale profesioniqtilor. Faptulc5-qi luaserl zilele in propria casd nu gtirbea cu nimic

AgnEs Martin Lugand

ata$amentul meu pentru acele ziduri. Acolo se iubiserX,acolo md concepuser5, acolo mi iubiser5, iar cenuqa lorodihnea la poalele mdslinului lor. Cum mi-ar fi pututtrece prin minte ca niEte strdini sd ia in stXpdnire acestp5mAnt $i aceste pietre?

- Ai fScut un tur al casei? mi iscodi Cathie. Totul e inregulS?

De fiecare datd cAnd veneam sX mai v5d mislinulalor mei, in februarie, ea qi Mathieu, soful ei, md primeauin micufa lor casl de !ar5. Ar fi fost caraghios qi multprea greu sd deschid Conacul doar pentru douXzeci gipatru sau patruzeci qi opt de ore. imi pl5ceau la nebunieclipele acelea petrecute la ei, niqte momente pline deblAndete, de pace, de seninltate. Amdndoi aveau darulde a le face bine celorlalfi; printr-un gest, printr-o micdatenlie, fie ea cAt de discretS, puteau readuce bucuriachiar qi in sufletele cele mai chinuite. Naqterea fiului lor,in urmd cu cinci ani, nu le schimbase cu nimic felul de-afi; deschiderea gi generozltatea lor fajd de cei la care !i-neau nu flcuserl decAt sI sporeascd. Simplul fapt de a-iauzi vorbindu-mi despre viala lor, simpld, apropiatd denatur5, care pentru mine era un simbol al puritdfii, mXcoplegea; Cathie era apicultoare, iar Mathieu avea o firmdde defrigSri forestiere.

- Ag zice cd face fa|5 destul de bine iernii, i-am rdspunseu.

- Tu-!i cunoqti cel mai bine casa... Cdnd s-o face maicald, o sX mergem din cAnd in cAnd sd deschidem uqile gi

ferestrele ca sI aerisim.

- Suntefi drSgufi, dar aveli gi-aga destule pe cap. Nu vXmai pierdefi timpul qi cu...

12

Lumino unui nou inaeput

- Pentru noi nu-i nicio probleml, ar trebui sI gtii asta.Dupd care a ldqnit in picioare Ei mi-a intins braful ca

sii mI ridic qi eu.

- Dacd vrei sX prinzi trenul, ar cam trebui s5 mergem.Am inspirat addnc cdt s5-mi fac curaj, apoi i-am dat

rlrumul la mAnI qi m-am dus lAngi mdslin ca s5-mi iaurijmas-bun. L-am mdngaiat pe trunchi, dupd care mi-amlipit obrazul de el.

- Te iubesc, mamX. Te iubesc, tatd. Ne vedem la var5...

Pe drum, Cathie qi cu mine am bdrfit intruna. O spo-rov5ial5 ca intre fete, numai bund sd ne ascundl tristelea,sr'i umple hlul ce stltea si ne inghiti. Aveam obiceiurilerroastre; ,,trXnc5neam" pdnd ieqeam de pe drumul nafio-rral. Cind ne apropiam de gar5, pe ultimele sute de metriin:rinte de inevitabila despdrfire, amufeam amdndou5. Ea

lxrrca in zona maqinilor de inchiriat, fdrd sI opreascl mo-Iolul, eu coboram intotdeauna singurS; niciodatd nu mdirrsotea pe peron, nici eu, nici ea nu voiam si fim vdzutelrlarrgdnd. Eu ii spuneam Multumesc, pupd-l pe Mathieuyi ui griid de tine, ea imi zicea Md bucur cd te-am vdzut,

I'ttltti-i pe Aymeric, Sandro Si Bertille, Ei mai ai Si tu griidrttt ltic de tine, ce naiba!Apoi, un ultim sdrut pe obraz qi

it'qcam. inainte de a dispirea in holul gf,rii, mI intorceamsi-i fac de cdteva ori cu mdna, zdmbind, iar ea demarat l:rxonAnd. Abia dup5 aceea picioarele mi se flceau ca deplumb gi mi-o imaginam pe Cathie fAlfdind mdrunt dinlrleoape. Anii treceau - plecasem din zonl de mai binetlt' cincisprezece ani -, viala mea parizianl imi aducealrucurie, fericire gi satisfaclie profesionalS. Degeaba rEmS-s('scm foarte legatS de Luberonul meu natal, niciodat5rrtr rni-ar fi dat prin cap sd renunf la capitalS; luminile,

Agnds Martin Lugand

forfota strdzilor, zgomotele, spectacolele, viala de noaptemI captivau. $i totugi, la fiecare plecare, aceea$i strdngerede inim5, acelagi nod in gdt, acelaEi acces de singur5tate.Aceeagi sfdqiere in piept, de nealina! moartea pSrinfilormei n-avea nicio legdturl cu asta. Dar totul dispSrea deindatl ce puneam piciorul pe peronul gdrii din Lyon;brusc, eram aspiratl in vArtejul propriei mele viefi, cumoralul in creqtere, fericitX sd-mi revid gcoala.

Chiar dacX, in mintea noastr5, gcoala de dans func-

fiona in continuare sub bagheta mentorului nostru Au-guste, se f5cuserd cinci ani de cdnd eu, Sandro qi Bertilleo preluaserlm. La doudzeci gi cinci de ani, aveam in spateani buni petreculi pe diferite scene, unele mici, altelemedii, niciodat5 mari - nu eram suficient de serioasd qi

de disciplinatd ca sI ajung la acest Graal. Dezgustatl deanii de Conservator, cdl5torisem, profitasem de tinerefeamea, triisem aventuros, trdntind fdrd niciun regret ugain nas dansului academic. Fusese nevoie ca maicS-meagi taicd-meu sd se arate tot mai ingrijorati cu privire laviitorul meu'ca sI revin cu picioarele pe plmdnt gi sX

md potolesc. Dacd md comportam in continuare ca oeternd adolescent5, n-aveam sdrcalizez niciodat[ nimic.Venise momentul si md maturizez qi si-i fac mdndri demine. Trebuia agadar sI v5d dacd mai puteam trli dinpropria-mi pasiune sau dacd trebuia s-o las balt5. Mdprezentasem la audifii la Auguste, care avea reputafiade tip dur, dar corect. DupI ce condusese mai bine dedoudzeci de ani o foarte mare qcoalS de balet, hotdrdsesI se dedice exclusiv celor schilodili, celor ce refuzauciile bdtute, nonconformiqtilor, pentru a-i ajuta sX se

. descopere pe sine. Stresul se dovedise mai puternic decdt14

Lumino unui nou inceput

.rntrenamentul serios f5cut inainte, prestafia mea fuseserrn veritabil fiasco. $i totuqi, mI primise la cursurile lui.Aqa reugisem si-i intilnesc pe cei care aveau s5-mi devindparteneri, Sandro qi Bertille.

Sandro tocmai venise din Brazilia ca sX se perfecfionezel;r modul spartan. Era perfect congtient de talentul s5u,tlar voia sd coboare de pe piedestal. Rezultatul expeditiei:rru mai plecase niciodatX inapoi. Toate capetele se intor-ccau dupX el c6nd ap5rea - pielea-i arXmie gi silueta-irrtletici fucau aici un rol importaot -, dar, de cum des-r'lridea gura gi igi fdcea auzite inflexiunile calde ale vocii,tlcscopereai in spatele estetului un om de o gentilefe qi

o generozitate ieqite din comun, cu un sim! aI umoruluirrlcreu treaz. Cdnd iqi punea trupul in migcare, emanautlin el o forfl qi o senzualitate in stare brut5. in ziua au-tlitiei, toli candidatii r5mlseserd cu gura cdscatd in falat'oregrafiei lui, ?ntrebdndu-se cum de aterizase acolo un;rscmenea talent qi mai ales, la un mod ceva mai egoist,t'trm sd mai fii admis dupf, unul ca el. Auguste, in schimb,il grrimise p5rAnd sd nu bage in seaml diferenfa de nivel.

in ce-o priveqte pe Bertille, egoul ei rlnit fusese cel(are-o impinsese s5-gi incerce norocul. TdnIrI mami a

unor gemeni de un an, fusese dati, afard, din trupa underlansa de cdtiva ani buni. Cdnd ne explicase in ce situafiecra, o mdsurasem din cap pdn5-n picioare, fdfi. a puteat'rcde o secundd cX delSsarea fusese motivul concedieriisalc. Bertille era o flac5r5 vie sub o calotl de ghea!5. O fe-rrrcie care, la prima vedere, pirea cdt se poate de refinutS,tlar care se dovedea iute ca olelul de indatl ce nu obtinea(.cca ce voia, aga cum voia. De atunci incolo, avusesemtlcseori ocazia s5 asist la exploziile ei de adrenalin5! Iart'lind dansa, aproape cd nu-!i venea sI crezi cd ea era cea

AgnEs Martin Lugand

care ili trXsese o slpuneald ceva mai deweme. Trupul siuse transforma intr-un instrument delicat, oricare dintremiqclrile ei era impregnatl de o emolie uluitoare, carepur gi simplu ifi tlia rlsuflarea.

Ne imprieteniserdm qi ne susfinuserlm unii pe alfiiin tot acel an nebun petrecut sub bagheta lui Auguste.Congtienfi cd ne luase sub aripa lui qi cd se ata$ase de noi,aveam uneori impresia cd eram favofizali. in realitateins5, cu noi fusese chiar mai dur qi mai exigent decdt iiera felul, fdrl a se sinchisi cAtuqi de pufin de ceea ce era insufletul nostru. Ceea ce a$tepta de la noi era sd ne desco-perim gi si ne exprimim emoliile cel mai addnc ascunsein fiinfa noastrd. Trebuia si danslm, sI dansdm qi iar sIdanslm, pAnI cddeam din picioare. Ne aducea la capdtulputerilor, voia sI vadd din ce plXmad5 eram fdcufi, netesta limitele in permanen!5. Deviza lui: sE ajungi sI spuio poveste prin dans. Aqtepta de la noi sI ne urmdm celemai profunde emolii ascunse in fiinta noastrd qi sd neeliberim de ele. Abia dacX ne didea voie sd ne odihnim,dar era extraordinar, a;a incAt il ascultam indiferent ce

ne cerea, fdrd ca vreunul dintre elevi - nigte firi rebele,totugi - sd se revolte vreodatS. Cei doi prieteni ai mei qi

cu mine ii ceruserdm sd ne mai primeascd pentru incl unan, el ne refuzase, spundnd c5-gi incheiase misiunea, datne propusese sXJ asistXm, pe rAnd, Ia ore. DescoperiserXmastfel predatul, iar pentru mine asta fusese o revelalie.Auguste ne incurajase sd ne pregdtim, din pozifia de can-didat liber, pentru diploma de profesor. Ne pusese infafa realitifii. Mulfumitd lui qi incdpSldndrii sale, trlsese-rdm ca nigte animale la jug gi objinuserim patalamaua.Atunci ne l5sase sd zburdm cu propriile noastre aripi.Predaserdm fiecare la diferite qcoli, fdrd a uita unii de

fiction connection

Lumino unui nou inceput

;rllii, dimpotrivS. Nici de Auguste nu ne-am indepdrtat,irrtAlnindu-ne Ia el cu regularitate. intr-o sear5, pe cdndt'inam la el acas5, ne obligase s5-i accept5m decizia:

- Dragi copii, am obosit. O sd pun cursurile in cui.Noi s5riserdm de pe scaun ca argi, urldnd cdt ne linea

grrra cI nu putea sX facl una ca asta. Eram atdt de qocafitlc hot5rdrea lui, incQt uitaserdm de bunele maniere gi

rt,spectul pe care le adoptam de obicei in prezenla sa.

- Gata, spusese el calm.La o simpld migcare a mAinii sale, ne agezaserXm la

Iocurile noastre ca niqte copii ascultf,tori.

- Eu pun cursurile in cui, dar voi o sX vi le tinefi pe

irlc voastre. incepdnd din septembrie, qcoala este a voas-llri, voi o sd fip profesorii aici. Luali-v5 ce cursanfi vrefi,t opii, adolescenfi, bitrdni ca mine. Facefi ce vrefi voi, inItrrrctie de ce urmlrifi prin arta voastr5. DacI md refuzali,;t'oala se inchide definitiv. Numai voul v-aq putea incre-rlinfa o asemenea sarcinS. Voi suntefi copiii mei...

RXmiseserdm mufi minute intregi, sub privirea luistrtisflcutl qi emolionati. Ne uitaserdm unii la altii, inochii lui Sandro qi Bertille se citeau aceleaqi sentimentet'are md incercau gi pe mine: team5, responsabilitate,tlar gi dorinla de a marga qi de a-l face mdndru de noipc pdrintele nostru spiritual. Simfeam cum imi cre$teauirripi, asaltatl fiind de o sumedenie de idei qi de porniri,l)o care nu le puteam stivili. Eu vorbisem prima:

- N-o sX regrefi alegerea pe care ai f5cut-o, Auguste.lkrfi sd ai incredere in noi.

De atunci incolo, qcoala nu funclionase r5u deloc.Abia ce apucam sd anun!5m cd se fac ?nscrieri, cX locurilese Ei ocupau. Pe culoare, vedeai foggiind in sus gi-n josoameni din toate generaliile. De la micufi de trei ani

Agnds Martin Lugand

pAnI la persoane atat de bitrdne cI nici nu-$i spuneauvarsta... Limbajul lui Bertille era dansul clasic; Sandro gi

cu mine eram cu jazzul modern, el avdnd in plus gi dan-surile internafionale. La nevoie insd, ne puteam inlocuifirl probleme unii pe allii. Cele dou5 slli erau ocupate inpermanenf5, iar prin po$te pdmeam grXmezi de CV-uriale profesorilor care doreau sd lucreze alSturi de noi, ur-mdnd principiile lui Auguste.

A doua zi,imi incheiam programul cu grupa de ado-lescente mari. Le adoram. La inceputul orei, m-au rugatsd le spun care avea sI fie coregrafia pentru spectacolul de ,

sfArqit de an. Neputdnd si-mi ascund entuziasmul, le-am ,

oferit o mostr5, dar ele au inceput imediat sd se mdfdie,zicind ci voiau sX vadd tot. Mai aveam cdteva s5pt5mAnibune ca si ne pregdtim, insl voiam sI ridic pulin qtachetafaf5 de anul precedent. Erau talentate, formau un grupsudat, merita sd incerc, sI cresc un pic nivelul, ca gi exigen-

fele fa|5 de elb. in cinci ani, unele imi ar5taserd ce puteau;prin perseverenf5, rdbdare, bldndefe, reuqisem si descopSrin ele acea scdnteie 1n plus. Eram sigurl cX vom reugi sX fa-cem ceva dr5gul. $i apoi, voiam un final frumos. Cele maimulte dintre ele aveau s-o incheie cu gcoala gi cursurilemele; la faptesprezece ani, dansul nu era pentru ele decdtun mod de relaxare, mai departe aveau sX fie ocupate pAnipeste cap cu viala de student qi cu tot felul de alte lucruri.Le vlzusem crescAnd, devenind nigte micufe femei, qi mIgdndeam cd se cuvenea sX le omagiez cumva toatX aceaimplicare, acel talent al lor pentru dans.

- Bine! Hai sd vd ardt, fetelor, am cedat eu zdmbind.

Lumina unui nou inceput

Au aplaudat qi s-au retras, surescitate, pe laturile si-lii. ttareori md puneam pe mine in prim-plan, nu eram;rt olo ca sl le strivesc cu anii mei de experien!5, ci ca sX

It'transmit cunoqtinlele mele, sl le arit cum s5-gi asumepropriul corp, cum sI se migte, cum sI se deschidi qi sIrt, simtl bine in pielea lor. Am pregltit piesa - BlousonNoir a lui Aaron - care avea sd ne serveascd drept acom-

lxrniament in lunile urmdtoare, i-am incredinfat uneiarlintre fete telecomanda combinei muzicale qi m-ampostat in mijlocul s5lii. M-am uitat scurt in oglindS, sIvirl cum ardtam, apoi mi-am lisat capul in jos, cu pi-r ioarcle strdnse qi bralele intinse pe ldngl corp, dupl( irrc am fdcut un semn gi muzica a inceput sd se reverse

1rt'stc noi, absorbindu-ne cu totul. Din momentul acela,rni-arn luat zborul, lSsAndu-m5 ghidat5 de impulsurilepropriului trup gi de povestea pe care voiam s-o spun.( l't,a C€ voiam era viaf5, energie, bucurie. Eram atentS laIt xrte, la o miqcare a degetului mic care putea comunica orrrrrllime de lucruri, la expresia ochilor, chiar daci uneoriri irrchideam; cel mai mdrunt gest trebuia si intlreasclrncsajul pe care voiam s5-l transmit in acele patru minute1i t rcizeci gi cinci de secunde. Brusc, muzica a r5sunat mailirrc, am zdmbit qi l-am zdrit pe Sandro printre elevelerncle, nu se putuse abline sd nu vinS cAnd auzise ce se

rrrtiirnpla in sala mea de curs. DupI p5rerea lui, dansamrrrrrlt prea rar singuri. Procedase perfect cu muzica - mdt rrrr<lqtea foarte bine -, pentru cf, intervenise exact innrornentul in care aveam de gdnd sI le cer fetelor sd se

tlt'sc5tuqeze. Voiam o explozie de energie, voiam ca ele sd

irrvadeze spafiul, s5-qi uimeascl spectatorii prin libertateaIor qi si pdstreze in ele, pentru totdeauna, acea senzafie.l,c-am fdcut o demonstratie in acest sens gi am fost eu