LUIZA-ADRIANA GRAMA -- RISIPITOR DE ALBASTRU

81
CERE-MI ORICE Cere-mi orice, Dar nu-mi cere să nu te mai iubesc, Căci aş simţi că mă prăbuşesc Din înalt Cu viteza unui meteor. Cere-mi orice, Dar nu-mi cere să te uit, Căci aş simţi că mă uit pe mine Şi n-aş mai exista, Aş fi ca frunzele copacilor…toamna. Cere-mi orice, Cere-mi viaţa,cere-mi tinereţea, Cere-mi inima, Ţi le dau pe toate Ca pe o ofrandă adusă unui zei, Dar nu-mi cere să te părăsesc. ŢI-AŞ SPUNE Ţi-aş spune:*Pleacă!*, Dar mă tem de singurătate, De golul pe care l-ai lăsa în mine, De tăcerea imensă Ce s-ar aşterne peste sufletul meu. Ţi-aş spune:*Rămâi!*, Dar mi-e teamă că n-ai să vrei Şi-ai să mă răneşti, Încercând să găseşti o scuză Pe care ai vrea să o cred. Ţi-aş spune:*Pleacă!* Şi ţi-aş spune:*Rămâi!*,

Transcript of LUIZA-ADRIANA GRAMA -- RISIPITOR DE ALBASTRU

Page 1: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

CERE-MI ORICE

Cere-mi orice,Dar nu-mi cere să nu te mai iubesc,

Căci aş simţi că mă prăbuşescDin înalt

Cu viteza unui meteor.

Cere-mi orice,Dar nu-mi cere să te uit,

Căci aş simţi că mă uit pe mineŞi n-aş mai exista,

Aş fi ca frunzele copacilor…toamna.

Cere-mi orice,Cere-mi viaţa,cere-mi tinereţea,

Cere-mi inima,Ţi le dau pe toate

Ca pe o ofrandă adusă unui zei,Dar nu-mi cere să te părăsesc.

ŢI-AŞ SPUNE

Ţi-aş spune:*Pleacă!*,Dar mă tem de singurătate,

De golul pe care l-ai lăsa în mine,De tăcerea imensă

Ce s-ar aşterne peste sufletul meu.

Ţi-aş spune:*Rămâi!*,Dar mi-e teamă că n-ai să vrei

Şi-ai să mă răneşti,Încercând să găseşti o scuză

Pe care ai vrea să o cred.

Ţi-aş spune:*Pleacă!*Şi ţi-aş spune:*Rămâi!*,Dar nu mai am cuvinte,

s-au risipit în neantşi nu le mai pot întoarce.

Page 2: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

CINE

Cine-mi va săruta tăcerea,Când nu se va mai sparge de cuvintele tale?

Cine-mi va săruta clipele,Când ele vor trece departe de tine?

Cine mă va iubi,Când tu vei fi doar amintire?

Cine-mi va culege luceferi,Când nopţile vor fi întuneric?

Cine mă va iubi,Când tu vei fi departe?

Cine mă va aştepta,Când paşii mă vor duce iar spre casă?

RISIPITOR DE ALBASTRU

Eu sunt vânzătorul de vise,Viaţa mea a fost un…vis

Strâns într-un glob albastruPe care vântul…l-a spart

Şi l-a prefăcut în mici cioburi azuriiPe care acum le vândVisătorilor hoinari.

Eu sunt vânzătorul de viseCe hoinăreşte prin ţară,

Casa mea e pe un ciob de steaIar seara…

Seara arunc vise cu pumnul.Eu sunt vânzătorul de vise

Risipitor de albastru.

INSCRIPŢII

Page 3: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Pe trupul unui copacAm scris numele nostru,Dar au crescut buruieni

Şi l-au acoperit.Pe nisipul fierbinte

Am scris numele tău,Dar au venit valurile

Şi l-au şters.

În inima taAm scris numele meu,Dar au venit furtuni

Şi l-ai uitat.

Unde să-mi scriu numele,Ca el să rămână scris?Cui să-i dau dragostea,

Ca ea să dăinuie?

REFUGIAZĂ-TE

Refugiază-te în mineŞi eu am să-ţi deschid sufletul

Şi-am să-ţi culeg tăcerile nerostite.

Refugiază-te în mineŞi-am să-ţi acopăr ochii

Cu o perdea de stele.

Refugiază-te în mineŞi am să ning petale

În calea ta.

Refugiază-te în mineŞi va curge ploaia peste noi,

Şi-n sufletul nostru va răsări curcubeul.

TE-AM IERTAT

Te-am iubit!Cum numai marea

ştie să iubeascăţărmul pe care îl sărută

Page 4: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

minut cu minut,clipă de clipă,val după val.

Te-am aşteptat!Cum numai codru

ştie să aşteptevenirea primăverii,

al verdelui crudşi al iubirii.

M-ai lovit!Cum numai marea

loveşte stâncilelăsând urme adânci

în trupul lor.

Te-am iertat!Cum numai eu ştiu să iert,

am uitat că m-ai făcutsă aştept,

am uitat că m-ai lovit,dar n-am uitatcă m-ai iubit.

CÂND PORNESC SĂ TE CAUT

Noaptea pornesc să te cautPe cărările pe careLuna mi le aşterne

La picioare.

Noaptea pornesc să te cautDupă foşnetul frunzelor

Ce parcă mă cheamăDin depărtare.

Noaptea pornesc să te cautÎmpreună cu carul mare

Ce nebun goneşte aşternându-miO mare de stele-n picioare.

Noaptea pornesc să te cautPe întinsa mare albastră

Ce valuri îşi trimiteSă-mi deschidă cale.

Page 5: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Noaptea pornesc să te caut,Dar căutările-mi sunt zadarnice,

Căci noaptea,când pornesc să te cautTe găsesc doar în vis.

SUFLET HOINAR

Mă dor ochii când se izbesc de ziduri,Mă dor zilele când clepsidra vieţiiDevine prea grea şi neîncăpătoare,

Când viaţa se scurge lent şi monoton.

Uneori,de-atâta singurătate,Îmi las privirea să se izbească de noapte,

Îmi las sufletul să umble hoinarSă nu se oprească,să n-aibă hotar.

Şi umblă hoinar pe mări şi oceane,Se-aruncă în valuri,se-nalţă spre soare,

Se-ascunde de lume când este prea trist,Se-ntoarce la mine când e optimist.

METAMORFOZĂ

Când seara se lasă încet peste lumeŞi pacea coboară în suflet uşor,

Cu pleoapele-nchise te strig iar pe numeŞi inima-mi saltă cuprinsă de dor.

Când zorii alungă a nopţi-ntunericŞi-albastră lumină mă-nvăluie blând,Rămân ca în transă visând vis feeric

Speranţa-mi pătrunde în vis şi în gând.

Când ploaia mă udă pe păr şi pe pleoapeŞi sufletu-mi zburdă ca mielul pe câmp,

Te simt libertate atât de aproapeŞi-adânc rădăcinile-mi cresc în pământ.

Când vara-şi întinde aripa fierbinteŞi-mi mângâie ochii şi roadele-n pârg,

Page 6: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Sunt blânda ca noaptea şi-atât de cuminte,Sunt caldă ca ziua ajunsă-n amurg.

Când toamna cu brumă m-acoperă toatăŞi ceaţa-mi pătrunde în fiece por,

Îmi mângâi coroana şi frunza cea moartă,Sunt pasăre dusă de-un nor călător.

Când iarna coboară din creste de munteŞi-mbracă natura în flori de cristal,

Mă ninge pe tâmplă cu stele mărunte,Mă schimbă-n femeie din lucru banal.

OARE

Când tânăr ţi-e sufletul priveşti cu ardoareCurajul ţi-e scut,durerea o boare,

Priveşti libertatea în ochi cu candoareNaiv îţi e crezul,nimic nu te doare.

Când viaţa-ţi arată că totu-i eroare,Că spini au rămas unde ieri era floare,

Oftezi şi suspini nu-ţi mai pare grandoareIar noaptea-i prea grea şi istovitoare.

Când vrei alchimia să-ţi dea licoareSă-ţi salveze trupul,să nu-l simţi cum moare,

Rămâi ne-nţeleasă şi neştiutoare,Privită de semeni cu milă şi oroare.

Când moartea pe chip îţi aşterne paloareŞi-i forfotă-n jur şi-i plin de rumoare,

Atunci înţelegi a vieţii savoareŞi lumea din jurul tău prinde valoare.

SPERANŢĂ

Aştept să vină ploaiaSă-mi simt sufletul ud,Să mi-l usuce vântul,

În nori să mă ascund.

Să mă ascund de lumeSă îi privesc de sus,

Page 7: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Să nu-mi spună pe nume,Să nu ştiu că m-am dus.

Să uit de suferinţăŞi de tristeţi amare,

Să plec după dorinţă,Să uit tot ce mă doare.

PLÂNS INUTIL

De ce să plângem aniiPierduţi şi risipiţi,

Când alţii vin din urmăŞi trebuie trăiţi?

De ce-ar plânge copaculFrunzişul risipit,

Şi-ar sângera ca maculŞi-ar sta doar părăsit?

De ce n-ar iubi toamnaŞi rodul dat în pârg,

Şi-ar fi mândru de sineCă a rodit cu sârg.

SUFLETUL MEU

Sufletul meu,e strada pustiepe care mergi.

Pericole te pândesc la tot pasulşi oricând te poţi pierde

în labirintul durerilor mele.Deci,nu veni cu felinare aprinse

dacă nu eşti pregătitsă luminezi fiecare ungher.

Page 8: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ÎN SPERANŢA CĂ POATE

A pătruns durereaîn oraşul meuşi mi-a inundat

toate cămările sufletului.Mi-a rupt digurileridicate cu greu

şi s-a risipitprin toate aleile pietruite.

Întinzându-şi braţeleca o caracatiţă uriaşăm-a acaparat cu totul

în îmbrăţişarea ei sufocantă.Şi insignificant şi mic,

abia am mai pututsă-mi întorc privirea spre tine

în speranţa că poate…Diguri vei ridica

din speranţele meleşi-n apele talese vor limpezi

toate-ndoielile grele.

ODĂ IUBIRII NETRĂITE

Îmi eşti ancoră,Când valuri mă izbesc din spate.

Îmi eşti vânt,Când vreau să zbor cât mai departe.

Îmi eşti val,Când barcă sunt plutind pe ape.

Eşti umărulPe care-l am mereu aproape.

Îmi eşti far,Când rătăcesc în noapte-adâncă.

Eşti dragostea

Page 9: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Pe care n-am trăit-o încă.

FOBII

Mi-e teamă de răspunsuri,fără întrebări.

Mi-e teamă de-ntuneric,unde e lumină.

Mi-e teamă de adâncuri,unde nu sunt mări.

Mi-e teamă de pustiuri,unde-i lume multă.

Mi-e teamă de luceferi,unde nu e cer.

Mi-e teamă de speranţă,unde nu e viaţă.

Mi-e teamă de iubire,unde nu-i fior.

Mi-e teamă de distanţă,unde nu e dor.

RĂTĂCIRE

Mă arde întrebarea pe buzeŞi mi-e teamă s-o slobod,

Să nu-mi sângereze buzeleÎn urma ei,

Şi să-mi păteze cu roşuSufletul alb

De zăpezi troienite.

Mă doare zvâcnetul din tâmplăŞi îmi e teamă să-l alin

Să nu rămân goală,Cu iluziile răsfirate pe degete

Şi-mprăştiate apoiÎn cele patru puncte cardinale

Ale fiinţei mele debusolate.

Page 10: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

LA POARTA UNEI INIMI OBOSITE

De ce te încăpăţânezi să baţiLa poarta unei inimi obosite,

Ce vrei să vezi în pulsul ei încet,Dacă ai bate sau dacă te simte?

De ce vrei egoist şi crudSă-i iei şi ultima zvâcnire,

Când ştii cât s-a luptat şi-a plânsPentru un strop de fericire?

De ce să răscoleşti c-un băţÎn jarul ce abia mocneşte?Căldura lui nu e de-ajuns

S-o faci să spere,să vibreze.NEPUTINŢĂ

Miros a pământ reavănşi-a frunze moarte,

miros a uitareşi-a singurătate.

Şi lumea îmi pareprea rece şi mareşi-odaia din minee ne-ncăpătoare.

Şi zidu-i aproapeşi nu-l mai ajung,

mă-nvăluie noapteaşi-mi vine să plâng.

ÎN ECHILIBRU

Pe umerii ridicaţi în aer,a mirare,

şi-au făcut cuib berzeleîn noaptea în care

mi-au plecat în stoluri,gândurile.

Page 11: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi-n ciocurile lor prelungişi roşii

de păsări majestuoase,călătoare,

am pus să flutureeşarfa alb-a libertăţiişi-am aşteptat să plec

şi eu cu ele.

Şi suspendată într-un picior,în echilibru,

cu braţele ţinându-măde stele,

în neghiobia meaîmi închipui

că aş putea fi unadintre ele.

AUTOPORTRET

Eu sunt un zbor ne-nceput,Prima pană a unei aripi rupte.

Sunt particula de prafDin mâna deşertului.

Sahară însetată de trăiri intense.Ocean fără valuriŞi val fără ţărm.

Sunt secunda ce se scurge monotonăTrăgând după ea

Frământările mele.Sunt primăvara care

Nu a-nflorit niciodată.Copac fără roadeŞi rod fără pârg.

INDIFERENŢĂ

S-a instalat răceala între noi

Page 12: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Ca o prăpastie adâncă,neagrăŞi suspendaţi pe cele două margini paralele

Aruncăm cuvintele unul spre celălaltLa început sunt flori de colţDin piscuri înalte de suflet

Golindu-ne apoi de tot ce-i umanCuvintele se rotesc în văzduh

Năpustindu-se apoi asupra noastrăCa nişte vulturi cu ciocuri şi gheare ascuţite

Smulgând sentimentele acolo undeNu se instalase ura.

CIOB DE CRISTAL

Mi-ai intrat în sistemul nervosTu boală incurabilă numită:Iubire,Şi-ţi plimbi degetele pe fiecare nerv

Când mai uşor şi când mai tareCu pasiune şi nepăsare

Făcându-l să vibrezePrelung şi grav

Precum corzile unei harpe fermecateAtinse de adierea unui vis efemer.

Şi cânţi o melodie neştiută de nimeniArtist virtuos al durerilor mele,

Şi-mi urci cu iubireDurerea la stele,

Şi-atingerea ta e veninul letalCe-mi transformă iubirea în ciob de cristal.

DIN NIMIC SE NAŞTE TOTUL

I

Page 13: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

M-am născut cu stigmatuldurerii în frunte

Şi-am pornit,pană umedăde albatros speriat,

Să-mi ascund frunteaîn cele patru zări ale lumii.

M-am născut cu mareaalbastră în sânge

Şi-am pornit,val înspumatde apă zbuciumată,

Să-mi izbesc valurilede ţărmul iubirilor tale.

M-am născut cu umbra păcatuluilipită de un trup

Prea firav pentru a nu-şi strivisperanţele de vidul

Ce-l înconjoară,şi-l absoarbe cu totul.

II

M-am născut,dar încă nu exist!

Rătăcesc doar nehotărâtăîntre două lumi paralelefără să pot alege crucea

pe care să-mi răstignesc durerile.

Captivă doarîn colivia speranţelor deşarte

în care mă adapcu apa vie a viselor

transformate-n iluzii.

M-am născut,dar încă nu exist!

Rătăcesc doar întreDa şi Nu,

prizoniera vorbelorgândite şi niciodată rostite.

Page 14: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ADORAŢIE

Lasă-mă să crescîn liniştea palmei tale

întinsă şi netedăde cioplitor în stele.Şi sub privirile tale,

ademenitoare,să mă-nalţi la cerşi de acolo să-ţi fac semn

cu viselesă mă înalţi mai sus.Lasă-mi rădăcinilesă se contopeascăîn sângele tău cald

şi să-mi hrănească trunchiulîngenuncheat de viaţă.

Culege-mi roadelecu priviri încărcatede vise de iubire,

şi pe buzele tale flămânde,lasă să moară

dulceaţa fructelor mele.

CLEPSIDRA DIN MINE

poem în V trepte

I.SPERANŢA

Din vid se naşteo lumină clară

Şi-n noaptea adâncă,ce mă înconjoară,

Deschide o fereastrălargă către lume

Şi-mi pare-un paradisfăcut anume.

Page 15: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

II.IUBIREA

Înroşeşte-mi trupulcu florile de mac

culese de buzele taleînroşite.

Răstigneşte-mi iubireape altarul durerilor tale

istovitoare.Fii preotul păgân

din templul fiinţei melerenăscute.

Închide-mi pleoapelecu crengile talede copac tânăr

vigurosCe-şi extrage seva

din păcatul plăcerilormele.

III.DISPERAREA

Te regăsesc din ce în ce mai rarCând miezul nopţi-mi bate în fereastră,

Şi doar atunci te pot numi al meu,Şi pot fugi cu tine de singurătate.

IV.BLESTEMUL

În noaptea adâncăşi plină de stele,Pe focul ce ardeîn iernile grele,Pe apa ce curgeşi sapă tunele,

Te blestem să moriîn braţele mele.

V.DEZNĂDEJDE

Aluneci uşor peste mineCu zbateri de aripi

Page 16: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Din mii de secunde,Şi-n coada ta de păun

Din pădurea lui CronosŢii închise toate clipele mele

Când te-am avut şi n-am ştiut…Pe veci pierdut în haos

Te conjur,cu ultimele clipe,Să-ntorci nisipul din clepsidrăÎn favoarea mea,ultima oară.

ASPIRAŢIE

Am tot ce-mi trebuie să zbor!Am pene,am vânt şi fior,

Am dorul de ducăCe-mi curge prin vene,

Dar sunt obosită,mi-e greu şi mi-e lene.

Şi glasul pământuluiÎmi spune s-aştept,

Să zbor e un vis,Şi nu-i înţelept.

De vreau să mă-nalţMai am vămi de trecutŞi nu pot din lacrimi

Să-mi fac armă şi scut.SIMBIOZĂ

Cascada luminii din pletele mele,Sunetul vieţii captat din vibraţia florilor,Carminul buzelor la urechile copacilor,

Vis înaripat tăind albastrul cerului,Aroma iubirii pe buzele vieţii,

Pământul vibrând sub sărutul căldurii.

Valul ce se zbate în căuşul palmelor,Mirosul de mare din raza soarelui,

Dulceaţa fructului în roua dimineţii,Zbaterea de aripi din fereastra privirii mele,Clipa ce se topeşte încet sub paşii timpului,

Pământul mustind a plăcere şi-a viaţă.

Sărutul morţii pe frunzele copacilor,Glasul ploii izbit de zidul casei mele,

Page 17: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Păcatul zilei transformat prea curând în noapte,Vară pierdută mirosind a file de poveste,

Culori arzând la rece cu intensitate maximă,Pământul obosit de frământarea naturii.

Florile de gheaţă topite de căldura privirii,Veşmântul de crăiasă al iluziilor mele,Bucuria verdelui în imensitatea albă,

Muzica speranţei la fereastra sufletului,Lumina captivă-n îmbrăţişarea nopţii,

Pământul dormind sub tăcerea de gheaţă.

CONTOPIRE

Ochii meisunt vitralii ale sufletului

copleşit de viaţă,monument închinat speranţei.

Braţele melesunt mori de vânt

răsfirate-n cele patru zăriale lumii.

Palmele melesunt pale de vânt

ce se joacă cu frunţileoamenilor.

Inima mea,organ ce se scaldă în seva roşie a vieţii,

cămară ce-adună în eaamărăciunile şi bucuriile vieţii.

Viaţa mea,gară de nord a sufletului

în care bucuriile şi tristeţile vinfără să ţină seamă de mersul trenurilor.

Timpul meu,nisip depus de valuri

în clepsidra vieţii,fir de torttors din fuiorul clipelor.

Page 18: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

FEMEIA CARE N-ARE VÂRSTĂ

Eu sunt femeia care n-are vârstă.Nici demon pământean,dar nici copil,Râu revărsat din matca lui măruntă

Cu unduiri de trestie pe mal.

Nici demon pământean,dar nici copil…Zidire de cetate fără punte,Stăpână a râvnitului final

Şi sclavă a eternului:*Nu încă!*.

Zidire de cetate fără punte!Lumină de amurg în zori de zi,Secundă ce se scurge liniştită

În zbaterea de pleoape din simţiri.

Lumină de amurg în zori de ziŞi astru luminos la miez de noapte,

Mor şi renasc…cu fiecare anŞi-n ochii mei citeşti:*Încă se poate!*.

IMPLORARE

Ia-mi ochii şi în schimb dă-mi două flăcărisă ard cuprinsul lumii din priviri,

Ia-mi braţele şi dă-mi în schimb pământulsă mă agăţ de el cu rădăcini.

Ia-mi inima şi dă-mi în schimb cascadăsă simt căderea lumii ca pe-un val,

Ia-mi buzele şi dă-mi în schimb sărutulsă simt dulceaţa vieţii la final.

Şi peste toată această implorare,

Page 19: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

aşterne-ţi,Doamne suflul cel divin,Şi învaţă-mă să cânt suspinul vieţii

şi-n faţa fericirii să mă-nchin.

INTANGIBIL

Nu plâng ce n-am avut!De ce să irosesc în van atâtea lacrimi

Şi umbre de regrete să sape brazde-adânciPe chipul ce în taină l-au mângâiat iluzii

Şi zorii dimineţii l-au prins încă zâmbind?

Eu plâng fiinţa careS-a transformat în mine,

Şi plâng amarul zileiCe-n taină l-am iubit,

Păcatul dimineţii ce mi-a strivit mirajulŞi-n clara ei lumină. mi-a arătat ce sunt.

Şi-atunci perdea de lacrimi am aşternut cu grijă,

S-ascund în mii de falduri fiinţa care sunt.Prin ea te văd sălbatic şi negrăit de mare,Iar tu mă vezi pustie şi nesperat de sus.

MEA CULPA

Îndurare,Viaţă!Linişteşte-te şi nu-ţi mai potrivipaşii după ritmul inimii mele,

alert şi trepidantde pasăre colibri.

Îndurare,Soare!Răcoreşte-te şi nu-ţi mai regla

temperatura după căldura buzelor mele,

Page 20: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

dogoritoare şi incandescentede lavă vulcanică.

Îndurare,Ploaie!Opreşte-te şi nu-ţi mai măsura

debitul după potopul lacrimilor mele,copleşitor şi torenţialde cascadă Niagara.

Îndurare,Cuvânt!Stăpâneşte-te şi nu-ţi mai încerca

puterile cu aroganţa gândurilor mele,îndrăzneaţă şi nesupusă

de cititor în stele.

Îndurare,Suflet!Priveşte-mă şi nu-ţi mai testa

adâncimile cu profunzimea inimii mele,abisală şi infinităde Univers uman.

INDIFERENŢĂ

Cum să simţi lipsa unei aripiCând n-ai zburat cu ea până la ceruri.

Şi nici în pene n-ai simţit avântul,Şi nimeni nu te-a dus până la stele?

Cum să simţi lipsa unui cântecCând lumea ta e plină de tăcere,

Şi vorba blândă nu ţi-a fost descântec,Şi doar prin ochi ai exprimat plăcere?

Cum să simţi lipsa unui fir de iarbăCând paşii tăi nu s-au pătat de verde,

Şi nici pământul urma n-a putut să-ţi soarbă,Şi nici în lume chipul nu ţi-l poţi a pierde?

DRAGOSTE DE MUCEGAI

Page 21: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Îmi plac nespus de mult cărţile.Iubesc mirosul lor înţepător

de ciupercă scrisăşi tăcerea care curge

din literele lor ascuţite.Iubesc sufletul captiv

dintre fileşi nepăsarea care

ţâşneşte din prea multă păsare.Iubesc filele numerotate

ca un batalionde soldaţi minusculi,

meniţi să-mi cotropeascăprivirea împăienjenită.

Iubesc mâna care întoarceVis după vis

Şi glasul care descifreazăTainele pământului.

LEGĂNARE

În clopotul de cristalîn care trăiesc

e linişte şi zbuciumul lumiise simte doar ca o vibraţie.Lumea pare transparentă

şi evanescentă.Un umăr pe care ieri îl ştiam

rotund şi neted,azi pare noduros şi aspru

de la atâtea aripi de vise frânte.Gândurile mele par lumii

idei de nebun visător,iar sentimentele,

sirop de arţar fără sevă.Doar când bate vântul

legănarea uşoară a clopotuluimă face să-mi lovesc tâmplele

de sunetele graveale claustrofobiei.

Page 22: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

APARENŢE

Pot fi cine doresc!Dar nu ştiu când mă termin eu,

Şi când începe cealaltă persoană,Nu ştiu dacă masca pe care o port

Îmi aparţine în totalitate,Sau e făcută din umbre de viaţă.

Cui îi aparţin de fapt?

ALIENARE

Sunt nebună oare să iubesc atâtUn miraj din stele ce-i în plin avânt,

Să pătrund în taină gândul lui nebun,Să mă pierd în versuri ca să mă adun?

Sunt nebună…oare?că iubesc prea multUn sihastru nobil,îndrăzneţ şi cult,Că în sfera-naltă unde mă ascund

Doar căderi de vorbe mă întrepătrund?

Sunt nebună,Doamne că iubesc mereuTot ce-i intangibil şi nespus de greu,

Că în miez de noapte cu gându-l ajungŞi mii de regrete sufletu-mi străpung?

Sunt nebună…oare?că iubesc frumosUniversul clipei ce-ntoarce pe dosIerarhii umane şi porniri fireşti,

Şi mă face-n taină să cred în poveşti?

GÂNDURI DIN CAVOU

Page 23: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Am trecut prin botezul clipeiîn care sinceritateami-a fost apă vie.

M-am închinat zeului cuvântdar m-am plecat,

în faţa umanului din el.Am sfâşiat cu ochii viaţa

şi am văzut banalul din mine.Pe altarul vorbelor rostite

am depus jerbe de solitudineşi-am îngropat între secunda ce vine

şi cea care pleacă,părerea de rău.

Pe crucea gânduluiAm răstignit prezentulşi i-am cântat în taină,

Recviem de-ngropăciune.

SENTIMENTALISME

Am un chip frumosÎnsă ce folos,

Că pe el s-adunăNorii de furtună.

Am un zâmbet blândCând te port în gând,

Şi visez mereuLa un semi-zeu.

Am în ochi scânteiCând îmi vin ideiŞi le pun în vers

Să-ţi dau de-nţeles.

Am un gând nebunŞi nu vreau să-l spun,De vrei să-l ghiceştiÎn vers să-l citeşti.

Am pământ în veneŞi stele pe geneŞi cu visul mort

Mă ţin de-orizont.

Page 24: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ALEATOR

Cu ce este mai importantprimul val decât ultimul,

de are întâietatea de a săruta ţărmulla prima oră a dimineţii?

Cu ce este mai importantăprima dragoste decât ultima,

de are posibilitate de a marca sufletulla prima adiere a vieţii?

Cu ce este mai importantprimul sărut decât ultimul,de are tăria de a dezlănţui

senzualitatea Erosului efemer?

CICATRICI PE UMBRE

Mă doare urma pasuluipe care-l fac către tine,

pentru că prin ea,curge sevacare mă ţinea

legată de ai mei…

Mă doare urma gândului nerostitpentru că prin ea,trece

rădăcina cuvântuluicare mă ţinea

înlănţuită de real…

Mă doare urma gestului finalpentru că prin ea,răzbatesensibilitatea sufletului

care mă ţineadeasupra pământului,levitând…

Page 25: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ÎNTREBĂRI RETORICE

Mă doare că doare,Sau mă doare că ştiuOmenescul din tine

Ce-i sublim şi pustiu?

Mă doare că doare,Sau mă doare că vreau

Să te sorb însetată,Cu suspin să te beau?

Mă doare că doare,Sau mă doare că pot

Să pătrund prin cuvinte,Să-nfloresc unde-i mort?

Mă doare că doare,Sau mă doare că sper

Să primesc vorbe blânde,Când sunt tot ce mai sper?

CĂUTĂRI

Din prea mulă iubire,Mă dăruiesc lumii

Frunză-n vântSă-mi caute copacul.

Din prea multă iubireMă dăruiesc cerului

Urmă de focSă-mi caute cometa.

Din prea multă iubire,Mă dăruiesc pământului

Lut caldSă-mi caute olarul.

Din prea multă iubire,

Page 26: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Mă dăruiesc măriiMărgean sidefat

Să-mi caute valul.

Din prea multă iubire,Mă dăruiesc ţieBătaie în piept

Să-mi cauţi inima.

BIRUL ILUZIILOR

Ne hrănim cu viseCa să ne ţinem mintea ocupată

Şi astfel,avem posibilitateaSă mai amânăm puţinProcesul de conştiinţă.

Ce vom răspunde braţelor noastreCând ne vor întreba:

*Unde e steaua după careNe-am întins atât?*

Ce vom spune picioarelor noastreCând ne vor întreba:*Unde duce drumul

pe care te-am purtat atât?*Ce-i vom răspunde inimii noastre

Când ne va întreba:*Unde este oaza de linişte

după care ai tânjit atât de mult?*Vom rămâne înfăşuraţi

În pânza de păianjen a iluziilor,Sperând să nu ne scoată nimeniDin coconul comodităţii noastre.

Nu avem de plătit chirieDecât vieţii!

Şi ea nu taxeazăDecât la sfârşit.

Page 27: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

CONFESIUNI

Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebaredin propoziţia ta

şi avidă de răspunsuriîţi fur gândurile nerostite.Iartă-mă că plec la drumşi dornică de depărtări

îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.Iartă-mă că menită să mă nasc vânt

şi visând la oceanstârnesc furtuni într-un pahar cu apă.Iartă-mă că m-am născut prea târziu

şi flămândă de viaţăam să-nvăţ să mor prea devreme.

Şi…mai iartă-mă,te rog,că-n mareea stârnită de sufletul tău

te-am rugat să mă ierţi.

TRANSPARENŢĂ

Cu fiecare pas care te-apropie de mineDevii fluid şi mi te verşi în vine,

Şi subjugată de al tău misterArd ca o torţă-n noapte,apoi pier.

Cu fiecare gând pe care-l laşi în urmăCetate mă înalţi cu zid de humă,

Şi-n fiecare vorbă ştii să puiDulceaţă şi venin să mă supui.

Cu un cuvânt mă-nalţi sau mă coboriPrin tine pot fi noapte…pot fi zori,

Tiară de regină-mi dăruieştiCând îndrăzneşti să-mi spui că mă iubeşti.

Şi aripi de hârtie-mi fac să zborPrin vise de iubire şi de dor…

Page 28: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ZĂGAZURI RUPTE

E cerul mai aproape de pământDe când pădurile s-au înecat în ape,

Şi rugăciunile se spun mereu în gând,Când doar pe Dumnezeu îl simţi aproape.

E noaptea ca o groapă fără fundDe când mi-e apa aşternut şi pernă,Şi-aş vrea în tihnă să adorm curând,

Şi flamura speranţei o cobor în bernă.

Mi-e ziua un ocean fără sfârşit,Lovită-s de năpastă şi de soartăŞi cred c-am un păcat de ispăşit,

Dar casa nu mi-o părăsesc nici moartă.

E zidul casei mele tot mai ud,Privesc cu disperare către soare,

Doar voci de câini,din când în când se-aud,Şi-aştept un ajutor din depărtare.

RUGURI CĂLĂTOARE

Nu mă-ntreba unde mă ducMi-s ochii larg deschişi şi poate,

Păşesc spre zări ce mă seducŞi îmi promit măreţe fapte.

Întreabă-mă de unde vin,De ce mi-s paşii încărcaţi de noapte,

Ce false idealuri mă susţinŞi cât de aproape-am fost mereu de moarte.

Purtând pe faţă-un zâmbet ca stindardAm încercat să-nving orice durere,

Am pus neşansa vieţii pe hazard

Page 29: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi-am suferit cuminte în tăcere.

Mă defineşte rana ce o port,Dovad-a vămilor demult trecuteŞi ca să cred în oameni fac efort,

Căci nu mă lupt cu cauze pierdute.

Nu mă-ntreba unde mă duc,Port încă-n spate un bagaj de vise,Pe drumuri neumblate mă conducŞi-n cale îmi apar ruguri nestinse.

CONDAMNARE

Am fost condamnatăînainte ca vorbele mele

să depună mărturieîmpotriva vorbelor mele,

şi am fost întemniţatăîn lumea lui Hades.

Am fost marcatăcu fierul roşu al gesturilor

înainte ca faptele melesă depună mărturie

împotriva faptelor mele,şi-acum port pe trup

stigmatul focului.Am fost arsă pe rug

înainte ca gândurile melesă depună mărturie

împotriva gândurilor mele,şi renunţând la viaţă

nu am abjurat niciodatăîn faţa dragostei mele.

SAVOAREA VIEŢII

Viaţa e o cupă cu îngheţatăDin vitrina unui magazin.

Page 30: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Se aşteaptă s-o cumperi pe toatăŞi tu vrei s-o savurezi puţin.

Se topeşte sub privirea noastrăFără să ne lase s-o simţim.

La-nceput e de-o dulceaţă castăŞi-i amară când îmbătrânim.

RUGUL MĂRILOR

Răcoarea binecuvântatăPărea că nu se mai arată

Şi în lumina zorilor,Tânjeam dup-adierea mărilor.

Visam corăbii scufundate,Comori în valuri îngropate,

Şi legănându-mă uşorAduceam marea-n dormitor.

Şi tot arzând în visul meuÎl imploram pe Dumnezeu

Să stingă dorul ca m-a aprins.În faptul zilei şi în vis.

TE-AM CĂUTAT

Te-am căutat o viaţă-ntreagăPrin sfere-nalte şi prin vânt,

Ştiam că mi-e făptura-ţi dragă,Dar nu ştiam că-i pe pământ.

Te-am căutat cu disperarePe ape-ntinse şi prin zări,

Ştiam că ţi-e cuprinsul mareŞi te-aşteptam din depărtări.

Te-am căutat fiinţă blândăPrin vise de iubire şi de dor,Eram de dragoste flămândă

Şi de dulceaţa ta vroiam să mor.

Page 31: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

MĂ POŢI OPRI

Mă poţi opri să nu te mai iubescAşa cum poţi opri ploaia să cadă,Natura mi te-a dat şi bănuiesc,

C-a vrut abisul inimii să-mi vadă.

Mă poţi opri să nu mai ard de dorAşa cum poţi să-nchizi Calea Lactee,

Pământul mi te-a dat şi nu-i uşorŞtiind că doar iubindu-te mă simt femeie.

Mă poţi opri să nu te mai visezAşa cum poţi opri vântul să bată,

Iubindu-te cu viaţă mă botezŞi către veşnicie te fac poartă.

Mă poţi opri din drumul meu cerescAşa cum poţi opri copacul să-nverzească,Mă simt stingheră-n viaţă şi-mi dorescIubirea mea prin versuri să trăiască.

SINGURĂTATE

În lipsa ta au ruginit arţariiŞi ziua s-a chircit în umbra nopţii,Doar vântul mai compune nişte arii

Ca să-mi alunge din priviri chemarea.

În lipsa ta pădurea-i doar o frunzăLa care cântă vântul melancolic,

L-ascult şi cântu-mi pare o acuzăL-adresa visului meu iluzoric.

Page 32: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

În lipsa ta secunda e zdrobităÎn zeci de universuri paraleleŞi-n fiecare lume sunt robită,Şi-ncătuşată în visurile mele.

În lipsa ta pământu-i doar o sferăŞi carul mare şi-a pierdut din stele,Nici polul nord răcoare nu-mi oferăŞi tânguirea mea-i un joc de iele.

PORTATIVUL INIMII

Pe clapele invizibile ale sufletului,Destinul îşi plimbă degetele cu dexteritate

Imaginând un cântec al speranţei,Scris pe portativul vieţii.

DOrind misterul lumii să-l dezleg,REnunţ la somn şi mă cufund în noapte,

MI-e greu din două drumuri să aleg,FAmiliar mi-e drumul către moarte.

SOLfegii îngereşti se-aud de sus,LA fiecare pas m-aşteapt-o vamă,SImţind cum mă apropii de apus

DOresc ca de-ntuneric să n-am teamă.

Ecouri de suspin plutesc în aerDoar vântul le mai poate auzi,

Sub profunzimea muzicii,pianulDin pieptul meu şi-a încetat chemarea.

ECUAŢII SENTIMENTALE

E-n zadar să mai aştepţi o vesteLumea-i mută şi ecou-i stins,

Doar pentru tăcere timp mai este

Page 33: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Când cuvântul tău e rug aprins.

Poţi să scrii pe foaie mii de gânduriCu mesaj profund,subliminal,

Cine mai citeşte printre rânduriŞi aleargă dup-un ideal?

E-n zadar să mai străbaţi distanţeLumea-i mică,doar drumul e lung

Şi de faci cu iadul alianţeŞapte vieţi să cauţi nu-ţi ajung.

Poţi să te oferi la licitaţiiCând pe scena vieţii nu ai rol,Soarta-i doar un joc de ecuaţii

Să-l dezlegi,doar pare că-i uşor.

DEZILUZII

Nu mai cred în păsări călătoareNici în zborul lor spre răsărit,

Sunt doar simple pene trecătoareCe-ţi atrag privirea-n spre zenit.

Nu mai cred în stele căzătoareCare-mi duc dorinţa-n infinit,

Ele sunt doar părţi din ursa mareArse dup-atâta vremuit.

Nu mai cred în pomul ce se pleacăÎncărcat de frunze şi de ani,

E doar trunchi crescut din piatră seacăLemn de foc vândut pe câţiva bani.

Nu mai cred nici în eternitateŞtiu că se măsoară prin cuvânt,Doar esenţa ei durează…poate,

Când tot ce ai spus nu-i vorbă-n vânt.

CHEMĂRI

Page 34: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Lasă-mă să-ţi murmur la urecheVorbe blânde,şoapte de amor,

Doar iubirea mea să-ţi stea de vegheŞi în braţe să te strâng uşor.

Să rămân aşa o veşnicieŞi înc-o clipă dacă s-ar putea,Să-mi dai ascultare numai mieŞi eu să mă pierd în vorba ta.

N-ai mai fi tentat să dai crezareSerafimilor ce te aşteaptă-n cer,

Ai găsi în mine alinareŞi căldură-n lunile cu ger.

CĂUTĂRI INTERZISE

Stăpână peste inimă de-aş fiCu nepăsare stelele-aş privi

Şi chipul nu ţi-aş cere să-l mângâi,Nu vreau să pleci şi nu vreau să rămâi.

E prefăcut în vânt al meu destinŞi caut zei păgâni să mă închin

Lumin-arzând de-ai fi la căpătâi,Fii ultimul cuvânt şi cel dintâi.

Cărări de lună nouă mă atragŞi către noapte-adâncă mă fac prag

Şi lut de m-ar preface să te uit,Alungă-mă şi închide-mă în sărut.

Nu vreau să pleci şi nu vreau să rămâi,Fii ultimul cuvânt şi cel dintâi,

Alungă-mă şi închide-mă în sărut,Să te iubesc mereu şi să te uit.

EVADARE

Page 35: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Sărută-mi paşii încărcaţi de rouăŞi tâmpla caldă ce se ascunde-n nori,

Să împărţim iubirea pe din douăŞi să fugim de lume până-n zori.

Să navigăm pe raze de luminăŞi barcă să ne facem din sărut,

Pământul e prea mic ca să ne ţinăŞi universul pentru noi e prea mărunt.

PLEDOARIE

Mi-ai închide gura c-un sărutDacă ai şti că-n felul acestaAi opri avalanşa de cuvinte

Ce-mi stă pe buze.Şi dacă fiecare sărut

Ar fi incendiator,Cenuşa rămasă din ardere

Te-ar privi acuzatorŞi ar depune mărturie

În favoarea gândurilor nerostite.Poţi să-mi acoperi ochii cu palmele

Şi să-mi opreşti căutarea,Dar ar fi un efort inutil,

Pentru că toate gândurile meleAr zbura în podul palmei tale

Şi când ţi-ai trece mâinile prin păr,Ţi-ai răvăşi sentimentele.

O ULTIMĂ DORINŢĂ

Aş vrea să mor în prima zi de toamnăCând vremea-i încă blândă şi senină,

Căldura soarelui să mă adoarmă

Page 36: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi pomii să-i aud cum se înclină.

Să-mi fie frunza galbenă veşmântul Şi candelă lumina unui far,

Pe-aleea unui parc să am mormântul Şi piatră funerară,un stejar.

Să mă transform treptat în rădăcină Scrutând pământul care m-a robit, Doar de inflorescenţă să port vină Şi de parfumul cerului la răsărit.

Să-mi cânte zeci de păsări liturghiaŞi rugi s-aud din ciocurile lor,

Să-mi fie liniştită sihăstriaDe mine s-amintiţi doar trecător.

REFUGIU

Primeşte-mă la tine-n suflet,E ploaie-afară şi e vânt,

Am obosit de-atâta umbletŞi glasul tău mă cheamă blând.

E strada goală şi pustie,Doar crengile mai bat în geam,

Căzută-i vremea în robieŞi adăpost de iarnă n-am.

RĂTĂCITĂ-N VEŞNICIE

Sunt veşnic rătăcită-n versuriŞi rostul vieţi-l pierd mereu,

Străine-mi sunt a lumii sensuriŞi-a sorţii vină n-o port eu.

Sunt veşnic înecată-n valuriDe mări străine,omeneşti,

Şi din cuvinţe-mi fac limanuri

Page 37: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi punţi cu lumile cereşti.

Sunt veşnic păcătoasă-n fireŞi-mi caut mântuirea-n cer,

Nu vreau averi,nu vreau mărireNu vreau un lucru efemer.

DEŞERTUL PENTRU TOTDEAUNA

Pe dune de nisip îmi scriu povesteaŞi vântul mi-o împrăştie mereu,

Nu-i pasă de nimic din toate-acestea,Când pulbere de stele îi par eu.

Pe coama gândului îmi iau avântulŞi zborul mi se pare ireal,

Unica slăbiciune-mi e cuvântulŞi am să cred în el pân-la final.

Mi-e gândul beduin printre pustiuriPierdut din caravana-acestei vieţi,

Şi ţin captiv,între ale pleoape pliuri,Luceafărul atâtor dimineţi.

Pătrunde frigul nopţii până-n oaseŞi corbii se învârt în jurul meu,Iar stelele îmi par atât de joase

Şi mâna o întind spre Dumnezeu.

Mi-e sete de căldură şi de apă,Mi-e trupul ostenit de-atâta dor,Deşertul tot din mine se adapă

Dorind din ochii mei să-i fac izvor.

MOŞTENIRE

Sunt atâtea cărţi pe care nu le-am citit,

Page 38: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Atâtea poezii pe care nu le-am scris,Atâtea flori pe care nu le-am cules,

Cui las moştenire toate acestea?Vântului care m-a mângâiat atât de rar,Cerului care s-a grăbit să mă umbrească

Sau pământului care s-a grăbit să mă cheme?Nu las în urma mea de cât regrete.

CONSTELAŢII FĂRĂ NUMĂR

Mă târăsc cu aripa frântăPe cerul spuzit de stele,Şi în urma zborului meu,

Se nasc constelaţiiCare nu vor primi nume niciodatăPentru că oamenii au uitat demult

Cum se botează stelele.Pământul a devenit pentru ei,

Singură ţintă posibilă.

MELANCOLIE

Rătăcită printre steleCaut drumul înapoi,

Mă ghidează printre eleLumina ochilor tăi.

Rătăcită-ntre cuvinteLe aleg întâmplător,

Le aştern pe foi cuminteCa un veşnic visător.

Cufundată în visareCerul m-a acoperit,

Şi luminii-i cer iertareCă nu vreau un răsărit.

Page 39: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ANATOMIA VIEŢII

Am nevoie de-un transplant de sufletCel pe care-l am e prea pustiu,S-a pietrificat de-atâta umblet

Şi-a uitat ce-nseamnă:*Prea târziu!*

Am nevoie de-un transplant de viseCele actuale s-au zdrobit,

Şi-mi doresc doar lucruri interziseŞi nu ştiu ce-nseamnă:*S-a sfârşit!*

Am nevoie de-o eternitateSă m-adun din cele patru zări,Să învăţ că încă se mai poate

Şi din rugăciuni să-mi fac cărări.

FERICIRE-TU

În plină noapte mă trezescCu gândul tot la tine,

Nu mă încumet să-ţi vorbescCând dormi atât de bine.

Privesc la chipul tău frumosSculptat în perna moale,

Sunt mândră când te ştiu fălosÎn drumurile tale.

La pieptul tău mă cuibărescTăcută şi sfioasă,

Sunt vie şi simt că trăiescDoar când te-ntorci acasă.

EXCLUSIVITATE

Page 40: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Doar gura ta-i menită să mă-nchidăÎntre lumina zilei şi apus,

Veninul meu letal de arahnidăDoar de căldura ta este răpus.

Doar ochii tăi sunt buni să mă priveascăCând goală stau în faţa tuturor,Lumina lor e blândă şi cerească

Şi haină-mi fac din geana pleoapelor.

Doar mâna ta e bună să m-atingăŞi blând să-mi modeleze lutul nins,

Căldura ta-i menită să învingăRăceala morţii care m-a cuprins.

ARDERI

Încă mai cad zăpeziPrin gândurile mele

Şi-mi troienesc cu dor,Neliniştile grele.

Încă mai plouă-ncetDin timpul ce se scurgeŞi-am obosit să şterg,Tăcerea care înfrânge.

Încă mai ard mocnitTăcerile din mineMai au de mistuit,De vor ca să aline.

Page 41: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

LIMBAJUL UNIVERSULUI

Te-aş iubi în toate limbile pământuluiDacă asta te-ar face fericit

Şi-aş înălţa piramide de vorbePentru Sfinxul din tine,

Dar nu pot să te iubesc universalPentru că aparţin pământului

Pe care m-am născutŞi în a cărui limbă am învăţat

Ce e iubirea.Te iubesc în limba poporului meu,

Aspră şi clocotitoare ca mustulŞi-ţi închin cele patru zări

Doar ţie,Pentru a întregi Universul.

CIMITIRUL SUFLETELOR

M-au îngropat în amintiriŞi eu sunt vie şi sunt caldă,Fără prea multe lămuriri,

M-au pus cu morţii la grămadă.

Un trup în minus de-ngrijitŞi loc în plus,pentru mai buni ca mine,

La suflet nu s-au mai gânditDacă-i rănit sau dacă-i bine.

M-au îngropat definitivÎn cimitirul făr’de nume,O cruce albă-un laitmotiv

Pentru un mort fără renume.

Page 42: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ÎMPLINIRE

Hai să ardem fără combustibilMistuindu-ne iubirea-ncetişor,În amor nimic nu-i imposibilPoţi s-atingi lumina stelelor.

Hai să ne topim ca lumânareaArsă-n prima noapte de amor,Contopind cu noi şi aşteptareaClipelor arzând de-atâta dor.

Să ne picurăm otravă-ncet pe buzeŞi cu ochii-nchişi să o sorbim,

Fără teamă şi fără acuzeDoar clipa prezentă s-o trăim.

SINGURĂTATEA UNEI CLIPE

Decembrie mă-ntâmpină cu ploaieDe parcă s-au topit zăpezile pe creste,

Curg gândurile mele ca şiroaieŞi de la tine nu am nici o veste.

Mă las plouată-n noapte de tăcereDoar stropii reci se mai izbesc de ziduri,

Pe portativul ploii în cădereInima mea compune nişte lieduri.

Mă-ntâmpină din pragul casei ploaiaAtinsă parcă de melancolie,Singura certitudine-i odaia

În care te aştept de-o veşnicie.

NU-I DE-AJUNS

Page 43: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Nu-i de-ajuns o inimă prea plinăSă simtă iubirea pentru doi,Aşa cum o rază de lumină

Nu aprinde noaptea dintre noi.

Nu-i de-ajuns o singură privireSă rămân captivă-n ochii tăi,

Aşa cum o oră de iubireNu aprinde-n inimă văpăi.

Nu-i de-ajuns să-mi fie dor de tineCa să fii prezent în faţa mea,Aşa cum o vorbă nu conţine

Elixir ca să te pot uita.

Nu-i de-ajuns să suferi în tăcereCa să speli păcatul din trecut,

Aşa cum o clipă de plăcereNu m-opreşte să-mi doresc mai mult.

OGLINDIRE

Mă cert în oglindă de zile întregi,Nu poţi în iubire doar flori să culegi!

Există şi doruri şi nopţi de tăceriŞi totul te arde mai tare ca ieri.

Privesc în oglindă un chip obositCe-aşteaptă iubirea ce n-a mai venit,

Himeră îi pare şi vis ne-mplinitCe-n noaptea adâncă s-a stins şi-a murit.

Privesc în oglindă,dar parcă e vis,Oglinda e neagră şi pare-un abis,M-aşteaptă uitarea şi nopţile reci

Prin visele mele în zadar ai să treci.

Mă cert în oglindă şi nu e plăcutCând ştiu că regreţi că m-ai cunoscut,

La teatru cortina se lasă-n final,În mine tăcerea e fără rival.

Page 44: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

RISIPIRE

Atâtea vorbe-am risipit prin lumeVorbe de duh şi vorbe de amor

Şi viselor le-am pus câte un numeŞi-acum se-ntorc la mine-ncetişor.

O parte-au încolţit în inimi caldeCu irizări de floare şi parfum

Şi-au înflorit numai în sfere-nalteIar altele,s-au risipit pe drum.

O parte-au germinat la suprafaţăAtinse de zefirul trecător

S-au înşirat ca perlele pe aţăŞi au pălit la soare-ncetişor.

Iar cele aşternute pe hârtieRămân ca martore în urma mea,Că n-am avut mai mare avuţie

Decât o vorbă caldă-n clipa grea.

URSITOARELE

În prima noapte din viaţa meaTrei ursitoare îmi scriau soarta:

- Există pe lume minuni şi scânteiPoţi fi şi înger şi demon de vrei,

Te poţi înălţa mai presus decât toţiSau poţi să rămâi printre cei care-s morţi,

Lumina sau noaptea de ştii să alegiA vieţii valoare vei şti să-nţelegi.

Cu glasul ei straniu aşa îmi şoptea,Întâia ursită din camera mea.

Page 45: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Cu-n zâmbet sinistru şi glas irealA doua ursită mi-a spus foarte clar:

- Cuprinde în ochi lumea-ntregă de poţi,Dar veşnic vei fi cerşetoare la porţi.Pe mulţi îi aşteaptă măriri şi averiTu,veşnic vei fi rătăcită-n dureri,

Şi dragostea pură de-ar fi s-o găseştiŢie,făptură,ţi-e greu s-o trăieşti.

Toate acestea priveşte-le bineSunt pentru toţi,în afară de tine.

Himeră să fii dacă asta-ţi doreştiCu ochii pierduţi lumea poţi s-o priveşti,

Şi timpul va trece cu schimbări şi alaiTu,neştiută-n odăi poţi să stai,Dar de ţi-e dragă lumina şi ştii

În viaţă ce poţi şi ce vrei să devii,Trăieşte zâmbind şi culege ce poţiCu sufletul tău bucurându-i pe toţi.Aşa mi-a şoptit cu glas de cristal,Cea de-a treia ursită într-un final.

MINUNEA MEAprietenei mele,Diana

Minunea mea cu ochi seniniŞi glas de primăvară,

C-un simplu zâmbet ştii s-aliniÎn fiecare seară.

Prin ce minune-ai apărutCând te doream mai tare?

Dând vieţii mele un începutŞi-o caldă alinare.

Minunea mea din depărtăriTu ştii atât de bine

Din suflet să îţi faci cărăriS-ajungi până la mine.

Page 46: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

PREŢUL IUBIRII

Nu m-am vândut pe 30 de arginţi,N-am valorat atâta niciodată,

Păcatul meu nu vine din părinţiŞi sigur moartea nu-mi va fi răsplată.

Nu m-am vândut pe vorbe de amor,Nu e pe lume glas să mi le spunăŞi chiar de-aş fi în văzut tuturor,Aş fi luată sigur drept nebună.

Nu m-am vândut pe cele patru zări,Nici roza vântului nu mi-a ghicit valoarea

Şi chiar de-am navigat pe-atâtea mări,Din inimă nu mi-am pierdut candoarea.

Nu m-am vândut şi nu o să mă vând,Doar ţie m-aş da sinceră pe toatăSă mă citeşti sfios rând după rândŞi de plăcere ochi să-i faci roată.

SUFOCARE

Păduri de gânduri cresc în mine noapteaCând totul prinde viaţă fantomatic,Pe talerul mai greu atârnă moartea,

Cu versul ei păgân şi enigmatic.

Păduri de sentimente mă subjugăPrin pielea mea croindu-şi ascunzişuri,

Doar zorii zilei freamătu-l alungăSalvându-mă din negrele hăţişuri.

Page 47: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ÎN LUMEA MEA

Dac-ai să vii în lumea mea vreodatăSă nu te-aştepţi la nopţi cu lună plină,

Pe cerul meu eclipsa se aratăŞi-n zile-n care totul e lumină.

În lumea mea secunda este sclavăTăcerilor ce zac adânc în mine,Zidind din vorbe goale o enclavăPentru ecouri care ştiu s-aline.

În lumea mea trăiesc doi aştri cosmici,Vulcani arzând de dorul umbrei tale,

Singuri mereu şi-atât de dorniciPe cerul tău să le deschizi iar cale.

Dac-ai să vii în lumea mea,iubite,Te voi zidi-n priviri ca pe-o comoară

Şi toate visele neîmpliniteVor înflori într-o superbă primăvară.

SMERENIE

În faţa ta sunt,Doamne doar substanţăFără poveri de carne fremătândă,

Nimic din cei lumesc n-are importanţăŞi vremea nu stă nicăieri la pândă.

În faţa ta sunt doar o adiere,Un fluture trudindu-se să zboare,Tu vezi la mine trudă şi plăcere,

Eu văd în tine scut şi alinare.

Dar dacă ţi-ai dorit să fiu substanţă,De ce m-ai modelat din lut divinŞi-ai dat fiinţei mele importanţă

Şi vremii m-ai făcut ca să mă-nchin?

Page 48: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

De ce mi-ai arătat ce e iubireaŞi m-ai făcut să cânt mereu de dor,

Dacă n-ai vrut să faci din ea menireaAcestui om umil şi trecător?

De ce mi-ai dat dorinţa de ai bineŞi vise de poet ca înaripare

Dacă ştiai că nu sunt pentru mine,Că nu pot fi un albatros pe mare?

În faţa ta sunt,Doamne,doar cenuşăUn praf arzând şi fără mângâiere,

Nici boltă de pe cer nici prag la uşă,Doar vise de mărire şi cădere.

INOCENŢĂ

Nu ştiu cântări aleseCu care să încânt,

Când inima mea ţeseDoar vorbe pentru vânt.

N-am glas de primăvară,Nici chip de toporaş,Zăpezi mă înconjoarăŞi-am sufletul golaş.

Nu ştiu să caut steleŞi nici să le botez,

Vorbesc prea rar cu ele,Să zbor nu mai cutez.

Nu ştiu ce e tăcereaCu vorbe mă lovesc,

Ca să-mi ascund durereaSă nu înnebunesc.

IUBIRI PARALELE

Page 49: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Ne-am iubit asemenea oglinzilorEvanescent şi ireal,Eu având în ochii tăi

Greutatea unei lacrimi,Iar tu durata unei clepsidre…

Ne-am sprijinit grumazulPe urmele lăsate de cuvinte

Şi ne-am privit intens,Până când reflexia

Propriului chipNe-a ars privirea.Nu vedeam în noiDecât realitatea

Unei existenţe fantomaticeÎnghiţită de eternitate

Şi atunci am spus:STOP!

Ia-ţi visele înapoiPână nu devin deşert din vina mea!

Ia-ţi zborul de pe pleoapa ochiului meuŞi caută-ţi lumina în altă reflexie!

Ochii mei sunt prea negriPentru a mai dărui lumina.

DE-O VÂRSTĂ CU VIAŢA

Sunt mai în vârstă decât universul,Mi-s aştri osteniţi de la apus

Nici somnului,nici veghii nu-i văd sensul,Cui pasă de mai stau ori de m-am dus?

Nu moare dimineaţa fără mine,Nici seara nu va şti de dorul meu,

În lume va fi rău şi va fi bine,Vremea în spaţiu n-o opreşte somnul meu.

Sunt mai în vârstă decât tot pământul,De la un pol la altul simt că mor,

În jurul meu stă neclintit şi vântulŞi toate anotimpurile dor.

Din vina mea s-au deviat şi zboruriŞi mii de păsări zac în mine acum,Zbaterea lor mă umple de fioruri

Page 50: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi toate mă conduc pe acelaşi drum.

MISTER

Ce foc ascundSub haina neputinţei mele

Ştiu numai eu,Şi cel care-i ascuns în stele.

Ce dor nebunAscund sub zâmbet de artistă

Ştiu numai eu,Şi-a mea inimă tristă.

Ce glas nebunRăzbate din a mele stihuri

Ştiu numai eu,Şi cititorii în nimicuri.

PUNCTUAŢIA IUBIRII

Că sunt semnul tău de întrebareE un adevăr pe care-l ştiu,

Tot ce fac şi simt n-are valoareCând în ochii tăi e prea târziu.

Că eşti semnul meu de exclamarePentru tine nu-i nici un secret,Fapte mea-i atât de grăitoare

Nu ţi-o strigă,dat ţi-o spune încet.

Virgulă să pun între cuvinteM-am obişnuit de la un timp

Vorba ceartă,dar fapta nu minteGestul tău mă-mbracă într-un nimb.

Am s-ascund prin versuri neştiutePunctul de-nceput şi de final,

Page 51: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Din iubirea mea am să-ţi fac punteSă-nţelegi că nu are rival.

PATIMĂ

Toarnă în mine nectarul vorbelor tale,Sunt atât de însetată

Şi toate izvoarele pământuluiSe-nchid în faţa mea.

Mi-s buzele arse şi-nsetate…Vreau să beau din tine

Până-n cea din urmă noapteŞi-atunci am să te rog.

Să-mi stingi răsuflarea cu buzele.

ELEGIE

E mult prea cald pentr-un sfârşit de toamnăŞi nici o veste nu mai vine de la nord,

Copacii au uitat să mai adoarmăCând glasul iernii nu le cântă un acord.

Sunt mult prea multe păsări pe la geamuriCiripind a primăvară-ncet

Şi se prind de mine ca de ramuriImitând din aripi un sonet.

COMORI DE UMBRE

Sunt umbra celei care-am fostPetală ruptă din corola vieţii

Azi toate mi se par fără de rost

Page 52: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi chipul mi-l ascund în umbra ceţii.

Sunt umbra celei ce-a zburat cândvaCa un Icar înaripat de-o clipă

Şi-n drumul meu ceresc nu îmi păsaDe constelaţii când făceam risipă.

Sunt umbra celei care te-a iubitPrea pământean şi prea cuminte

Şi din lumini te-a zugrăvitPentru aducerile-aminte.

Sunt umbra unei umbre viiPredestinată să rămână

Lumina stins-a unei vechi făcliiCe-a ars în taină doar o săptămână.

Sunt umbra celei ce-aş fi vrut să fiuNăscută din tăceri şi din visare

Şi fiindcă m-am născut foarte târziuM-am cufundat tăcută-n resemnare.

ULTIMUL PORT

Ce singură mă simt în noaptea asta!Tăceri sau vorbe nu mai pot s-aline,Chiar luna care-mi lumina fereastraNu vrea nici ea să mai ştie de mine.

Ce glas sălbatic are-această noapteDezlănţuită pare pe vecie,

Troiene reci de gânduri şi de fapteMă-nlănţuiesc în cruda lor sclavie.

Şi gânduri se aprind în întunericCa lumânări de veghe la un mort,

În atmosfera visului feericMă-ndrept cuminte spre ultimul port.

Page 53: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

RENAŞTERE

Îmi ascund sub fard durerea cea mutăTânguirea mea doar vântu-o ascultă,

Şi de-atâta plâns văd mereu prin ceaţăÎn lumini de-amurg sau de dimineaţă.

Când pe chip aştern zâmbet şi culoareCei din jurul meu nu ştiu ce mă doare

Şi cu ochii-nchişi sângerez iubireCăutând prin vers,vis şi împlinire.

Şi-ntr-un tainic ceas,la vreme de seară,N-am să-ţi scriu de dor pentru prima oară,

Şi făcând din stele un alai regescDin frânturi de suflet am să mă-ntregesc.

CÂNTEC FĂRĂ REFREN

Am rămas fără ţarmuriŞi mă-mprăştii pe drum,

Din iubirea cea mareA rămas numai fum.

Am rămas fără navăBiet catarg părăsit,

Chiar şi briza mea dragaAzi s-a stins şi-a murit.

Am rămas fără tineRătăcind prin infernŞi îngân cu suspineCântec fără refren.

DEBUSOLARE

Page 54: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Nu ştiu să trăiesc fără tine!E totul pustiu şi tăcut

Lumina se stinge în mine,De dorul profund şi acut.

Nu pot să respir fără tine!E aerul prea arzător

Un foc îmi coboară în vineŞi mistuie totul de dor.

N-am stele pe cer fără tine!Abisul m-absoarbe cu tot

Doar noaptea în braţe mă ţineŞi-n mine să cred nu mai pot.

N-am inimă-n piept fără tine!Sunt doar înveliş fără rost

Nimic nu găsesc să m-aline,Nici şoapte şi nici adăpost.

POVERI PENTRU DOI

Ai plecat cu bagaje-n excesLuând ziua şi noaptea cu tine,

Mie nu mi-a rămas de alesDecât noaptea polară ce vine.

Ai plecat ca un tren personalFăcând şine din visele mele,Tu drumeţ,eu peronul banal

Am rămas cântând orele grele.

Ai plecat ca o navă în largLuând norul şi sudul cu tineŞi făcând din iubire catarg,Speri ca apele să-ţi fie line.

Ai trecut ca un fulger pe cerCu lumina arzând pentr-o clipă

Mi-ai dat versul,nu pot să-ţi mai cerCu iubire să faci risipă.

Page 55: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Ai plecat mistuit de tăceri,Am rămas fremătând de cuvinte,

De la mine nu ştii ce să ceriVorbe-pietre sau vorbe s-alinte.

Ai plecat cu bagaje-n excesŞi-ai luat lumea-ntreagă cu tine,

Iar acum îţi dau eu de alesSă împarţi o povară cu mine.

ERRARE HUMANUM EST

A greşi e omeneşte,E povara cea mai grea

Şi cum totul se plăteşte,Eu suspin în lipsa ta.

N-am o vină oarecarePlâng mereu şi mă ascultÎnsă vina cea mai mare,

E că te-am iubit prea mult.

Am greşit copilăreşte,Am greşit la nord şi est,Am şi-o scuză,e fireşte,Errare humanum est.

RĂTĂCIŢI ÎN YIN ŞI YANG

Suntem două semne de-ntrebareRătăcite-n scrieri şi în versFără mine capătă valoare,

Fără tine nu au înţeles.

Suntem două creaturi marineRătăcite-n lacrimi de poetFără mine apele sunt line.Fără tine se tulbură-ncet.

Suntem două stele călătoare

Page 56: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Rătăcite-n drum spre răsăritFără mine cerul e mai mare.

Fără tine nu e infinit.

Suntem două lumânări de cearăRătăcite-ntr-un amurg discret

Fără mine arzi întâia oară.Fără tine mă topesc încet.

TE-AI ÎNTORS

Te-ai întors sau mi se pare mieEşti o plăsmuire dintr-un vis?

Am stricat a lumii ierarhieŞi-am creat abis după abis.

Te-ai întors sau bat tot eu la poartăÎncercând să caut un ecou?

Am făcut din rezonanţ-o artăTot sperând să te întorci din nou.

Te-ai întors sau eşti o hologramăO închipuire de amurg?

Chipul tău pictat ca într-o ramăE aproape,dar nu îl ajung.

Te-ai întors şi-mi pare-o veşnicieC-a trecut de când ne-am despărţit,

Aşa poate-mi pare numai mieTu,poate gândeşti că te-ai grăbit.

Te-ai întors,dar gânduri mă-nfioarăSă nu fie-o farsă de prier

Eu s-aştept,şi tu să te duci iară,Să mă bucur şi-n zadar să sper.

CA O RISIPĂ

Am învăţat să mor de la un timp

Page 57: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi-o fac pe zi ce trece tot mai bine,Şi văd cu fiecare anotimp

Cum cad toate redutele din mine.

Mă las secundei pradă nevăzutăSperând să mă destrame în tăcere,În faţa vremii sunt o biată ciută,Ce-şi pierde suflu-n orice adiere.

Şi evadez din mine câte-o clipăPrivind la bietul înveliş de humă

Lăsat deşertului ca şi risipăUn palid chip,o trecătoare umbră.

Mor pe fâşii şi mor pe apucateCedând deşertăciuni părţi din mine

Şi dacă crezul meu are dreptate,Voi înflori în lumea care vine.

REGĂSIRE

Nu vom întâlni în altă viaţă!Eu purtând acelaşi dor nebun,Voi privi în ochii tăi de gheaţăŞi trecutul tot am să ţi-l spun.

Printre atâtea trupuri efemereTe voi recunoaşte după mersTu,privind la mine în tăcere,Mă vei recunoaşte după vers.

Şi-nsetaţi de-acelaşi dor de ducăNe vom contopi universal,

Două stele ce pe-un drum apucă,Amăgiţi de-acelaşi zbor final.

Ne vom face temple din săruturiŞi-un altar din bolţile cereşti,

Eu voi fi ofrandă pentru fluturi,Tu de dragul meu ai să-nfloreşti.

Page 58: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

IUBEŞTE-MĂ

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodatăCa pe nucleul sufletului tău,

Destramă-mi trupul care te îmbată,Şi fii în noaptea asta zeul meu.

Străin de lumea asta efemerăÎmi pari atunci când ochii ţi-i privesc,

Cu-a mea iubire te-am chemat din sferăŞi-acum timidă nu ştiu să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă de parcă universulS-ar destrăma în lipsa gurii tale

Şi doar în mine ai găsi tot sensul,Întoarcerii pe veci din a ta cale.

Iubeşte-mă total,dumnezeieşte,Fără s-asculţi de-a lumii goliciune,

Iar eu sub ochii tăi voi creşteCu un surâs şi-o caldă rugăciune.

Iubeşte-mă acum,când toată zareaÎn ochii mei se-nchide tremurândă.

Şi c-un sărut pe tâmple dă-mi uitareaŞi potoleşte-mi inima flămândă.

PROMISIUNI

Mi-ai promis c-o să mă-nalţi cetateŞi-s ruine doar în jurul meu,

Sunt prea pătimaşă şi se poate,Edificiul să îţi pară mult prea greu.

Mi-ai promis c-o să mă-nalţi din fapteŞi doar vorbe s-au pierdut pe drum,Eşti un simplu arhitect de noapte

Ce înalţi castelele din fum.

Page 59: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Mi-ai promis o mie de cuvinteŞi naivă-n toate am crezut,De acum încolo iau aminte

Să mă-nalţ atunci când am căzut.

FĂRĂ MINE

E lumea fără mine mai tristă cu un cântec,Silabe armonioase s-ar risipi pe drum

Şi-n ceas târziu de taină la vreme de descântec,Cine-ar mai arde-n versuri şi nu s-ar face scrum?

Încătuşate gânduri ce strig-a libertateLe slobod în tăcere,în slove tremurând,

Căci zborul lor prin lume mi-e cel mai drag din toateŞi nici când alte aripi nu m-au purtat mai blând.

E lumea fără mine mai mare cu o umbră,Căci eu şi-n întuneric mă mistui luminândŞi-n lipsa mea tăcerea ar fi atât de sumbră

Şi doar ecoul nopţii,s-ar auzi cântând.

MĂ CAUT

Mă văd în toţi şi nu mă recunosc în nimeni,Străine forme ce prin mine trec

Gonind prin viaţa dup-un ţel anume,Doar eu cu mine timpul mi-l petrec.

Avem aceleaşi braţe osteniteDe trudă sau de răscolit prin ploi,Pe unii viaţa-i scoate la lumină,

Pe alţii îi încearcă în nevoi.

Avem de împărţit aceeaşi vreme,La fel sunt ninsă cum şi tu ai fost,

Dacă prin tine iarna se topeşte,În mine are-un veşnic adăpost.

Page 60: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Avem aceleaşi vise de mărire,La fel ne plângem idealul mort,

Cu toţi avem dorinţa de mai bine,Dar nu avem acelaşi orizont.

Trăim din plin sau doar pe apucateSfidând secunda ce din timp s-a scurs,

Aşa le risipim mereu pe toate,Apoi ne plângem unde s-au ascuns.

Mă caut uneori prin toată zareaPrintre cei vii şi printre cei ce nu-s,Doar noaptea îmi opreşte căutarea

Căci printre stele nu-s cea mai presus.

Mă văd în toţi şi nu mă recunosc în nimeniCăci lumea asta ce se stinge-ncet,Trăieşte doar pe muchii de destineIar eu cu viaţa nu ştiu să mă cert.

ACELEAŞI VORBE

Aceleaşi vorbe risipite-n rânduriLe-am mai citit,le-am folosit şi eu,

Nu şterge cu nimic din triste gânduriŞi nu alină când îţi este greu.

Opreşte-te din scris!...în van sunt toate,Deşertul din deşert s-a întrupat

Şi flacăra s-o învii nu se mai poateCând de un veac te ninge ne-ncetat.

De ce răneşti cu vorbe alba filăŞi ochii ţi-i umbreşti mereu cu nori,

De nu vrei îndurare şi nici milaDe ce te cerţi cu sorta până-n zori?

Opreşte-te din scris!...căci vorba scrisăAtinge şi alte inimi ce citescŞi-o inimă de patimă atinsă

Nici toate vorbele din lume n-o întregesc.

Aceleaşi vorbe-n suflet strecurateLe-au mai cernut prin lacrimi ochii mei,

Page 61: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Şi-au înflorit în inimă curateŞi mi-au şoptit:*Mai speră,ştim că vrei!*.

ARDE-MĂ TĂCÂND

Mi-e dor de tine vântŞi să găsesc uitare

Mă mistui în cuvânt,Ca flacăra în mare

Şi redevin pământ,Căci lutul ars odatăÎşi caută mormânt

Pentru a-mplini o soartă.

Şi temple înălţândDin ceruri şi din steleMă-nlănţui aşteptând,Să mă confund cu ele.

Şi dacă plâng iubindÎn taină forma-ţi fină,Tu să mă cerţi iertând,

O inimă prea plină.

Căci nu vreau suspinândSă te-ntristez,iubite,

Când vorba-mi lăudândMă faci să fiu cuminte.

Şi dorul tău de-l cântŞi îl păstrez aproape,Tu arde-mă tăcând

Şi mistuie-mă în noapte.

INVOCARE

Nu m-am născut doar pentr-o varăŞi n-am trăit îndeajuns.

Page 62: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

O,timp!...te rog,întâia oară,Pe val de mare dă-mi răspuns.

De dragul vântului pierdut-amŞi flori şi frunze tot veşmânt,

Eram naiv…şi nu credeamCă goliciunea-i un mormânt.

O,timp!...mai dă-mi din veşnicie,Sunt încă tânăr şi n-aş vrea

Să-mi dai în taină numai mie,Să beau din cupa asta grea.

Acum pe ramuri port amurguriŞi-n trup,peceţile de foc

Aprinde în mine mii de ruguriŞi vremea nu mai stă în loc.

O,timp!...te rog,redă-mi iar zarea,Şi du departe frig şi ploi,

Şi peste toate dă-mi uitareaDeşertăciunilor din noi.

RESEMNARE

Opriţi lumina!...lumea-i crudăŞî-n veci s-o înţeleg nu pot,

În van sunt toate,cânt şi trudăCând viaţa-i un biet camelot.

De ce să caut oare lumiiO dezlegare şi un sens,

Când sclavă sunt în faţa vremiiŞi doar un praf în univers?

Zadarnic litere-nroşiteMi-au dezlegat al vieţii mers,Căci râu de lacrimi nesfârşite

Mi-a pus pecete e neşters.

Opriţi lumina!...lumea-i dusă,Zadarnic mâna o întind,

Din foc a mai rămas cenuşăŞi moartea o aud venind.

Page 63: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

ULTIMUL PROMETEU

Sunt cel din urmă PrometeuAbandonat pe-o rece stâncăNici fir de iarbă şi nici zeu,

Doar cel ce-a încălcat poruncă.

Şi-n zeci de lanţuri m-au legatCa să plătesc o veşnicie

Că-n ceas de taină am cutezat,Să-mi fac din foc împărăţie.

Şi-n loc să ard în vâlvătăiŞi stele să aprind în noapte,

Eu mă topesc în ochii tăi,Sperând să te aduc aproape.

Din mine rupe timpu-ncetCând anotimpuri şi când zileŞi de-am trăit ceva concret,N-am încălcat a legii fire.

Ca cel din urmă PrometeuTe rog,cu ultima suflare,

Să porţi cu tine focul meuŞi să-i găseşti o întrupare.

Şi de vei trece întâmplătorPe lângă stânca-nsângerată,Să nu rămâi contemplator,

Şi-n trupul timpului să-nfigi săgeată.

UNIVERSUL MEU

Mi-au crescut în palme steleTot visând s-ajung la cer

Şi din zodiile mele

Page 64: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Numai tu eşti un mister.

Şi te-am desenat pe palmăUnivers cu ochi căprui

Ca pe-un drum sau ca pe-o vamăCe n-am spus-o nimănui.

Şi mă rătăcesc prin lumeÎncercând să mă adun

Şi uitând că port un numeMă reneg c-un gest nebun.

PATIMI

De un deceniu uit iarba cum creşteŞi doar tăceri mai înfloresc pe ram,Cu mâna-i aspră timpul mă zideşteŞi port în gând biserici fără hram.

A amorţit şi Dumnezeu în ramăLa tânguirea mea-i indiferent,

Prea multe anotimpuri trec prin vamăŞi prea puţin trăiesc ceva concret.

De la un timp aud cum se desprindeMateria nearsă de zenit,

Şi-n braţe universul rău mă prindeŞi timpul trece…şi n-am mai murit.

M-au copleşit atâtea asfinţituri,Prea multe răsărituri m-au atins,

Mi-am construit credinţa doar pe mituriŞi uitare peste mine toţi au nins.

Şi de m-aş naşte,Doamne,înc-o dată,Să-mi dai acelaşi suflet visător

Şi-un trup de crin,şi-o inimă curată,Şi neştiut să-mi faci cuvântul dor.

Căci de voi arde iar ca-n astă viaţăZadarnic irosire de divin,

Eu tot mai cred ce timpul mă învaţă,Şi la himere-n noapte-am să mă-nchin.

Page 65: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

LASĂ-MĂ SĂ TE IUBESC

Lasă-mă să te iubesc aşa cum pot,Însetată şi puţin cuminte,

Căci doar pentru tine m-ai suportLumea asta rea şi fără minte.

Şi de mă ascund prin mii de foi,Ori prin cărţi purtate-n veşnicie,

Să nu-mi ceri iubirea înapoi ,Să mă pierd aşa pentru vecie.

Lasă-mă să te iubesc aşa cum ştiu,C-un potop de vise senzuale,

Cât mai sunt pe lume vreau să fiuPortul pentru nava vieţii tale.

Şi iubirea mea de-ar inundaMări şi munţi şi galaxii stelare,

Doar un gest de-a face ştii că ea,S-ar opri în faţa casei tale.

Lasă-mă să te iubesc aşa cum vreau,Ca pe poarta lumilor stelare,

Doar de dragul tău mai vreau să stauSă nu iau a nemuriri cale.

Căci de dorul tău aş răscoliCele patru puncte cardinaleŞi nici universul nu ar şti,

Stavilă să pună-n a mea cale.

Lasă-mă să te iubesc…şi-atât,Restul sunt doar vorbe înşelătoare

Şi-amintirea mea va face cât,Zece vieţi de-amoruri trecătoare.

Şi apoi…în cea din urmă zi,Când prin ochi vei cerne viaţa toată,

Te vei duce fericit să ştiiCă etern,iubirea mea te-aşteaptă.

Page 66: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

DRUMUL CĂTRE NICĂIERI

Sunt drumul către nicăieri !Un drum cu flori şi plin de rouă,Te-ncânt cu-a mele dulci cărări

Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimicŞi de mă ninge ori mă plouă,Când visul lumii e prea mic

Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,Uşor de străbătut şi poate,

Ce ţie-ţi pare azi ca ieriEu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiutSă se pietrifice cu moarte

Şi-arar pustiu,şi-ades tăcut.A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai euMai ştiu ce-nseamnă şi odihna

Am timp să dorm,dar somnul meuÎn veci n-o să-şi găsească tihna.

LA MARGINE DE LUME

Ne-am întâlnit la margine de lumeTu slovă scrisă.eu purtând tăceri,

Şi ca într-un menuet din vechi albumeÎn paşi de dans am mers spre nicăieri.

Ne însoţeau acorduri ancestrale,Satinul nopţii ne-ascundea discret,

Doar razele de lună împleteau o caleŞi lumea ne-ascundea ca-ntr-un sipet.

Îmi desenai tăcerile alene,

Page 67: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Eu slova scrisă-ţi sărutam adeseaŞi de extaz,c-un tremurat de gene,

Îţi închinam o cupă de Xeres.

Ne-am întâlnit la margine de noapteTu plin de rouă,eu purtând ninsori,O clipă ne-am iubit,apoi departe…În lume ai plecat cu primii zori.

TESTAMENT

Te voi lăsa,iubire într-o ziŞi mă voi duce căci e vrerea,

În urma mea furtuni de vor veniSă nu le laşi să-ţi fie mângâierea.

De soare m-am rugat ca-n mersul luiSă-ţi lumineze colţuri de odaie

Şi în lumina zilei cea dintâiSă nu te prindă cu a ei văpaie.

De ploaie m-am rugat încetişorSă plângă ea adesea pentru tine,Căci lacrima din cer e mai uşor

Să cadă chiar şi-n nopţile senine.

Pe păsări le-am rugat ca-n zborul lorSă-ţi ducă dorul cât pot de departe

E pătimaş şi ştiu că nu-i uşorSă stau cu el de vorbă-n miez de noapte.

În nopţi senine stelelor le-am spusPoveşti de-argint să-ţi scrie la fereastră,

Aşa vei şti că te privesc de susŞi încă n-a murit iubirea noastră.

Am şchiopătat prin vers de-atâtea oriŞi tot prin ele ţi-am croit cărare,

Mi-au fost şi rug şi paradis cu floriŞi braţe să te chem din depărtare.

Page 68: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Drept mărturie ţi le las acumCă te-am iubit…tu nu ai nici o vinăŞi ochii mei te-au înălţat precum

Un înger cu proporţie divină.

Te voi lăsa,iubire într-o ziNu voluntar,ci fiind c-aşa vrea soarta

Ne naştem călători…aşa o fiŞi ne petrecem când ne vine moartea.

ULTIMA FILĂ

A murit iubirea mea într-o ziCând din cer ningea a primăvară

N-am avut puteri s-o pot opriŞi iubeam profund întâia oară.

A murit iubirea doar…mi-am spusŞi-am zâmbit crezând că-i o poveste,

Dar cu ea pe veci şi eu m-am dusN-am ştiut şi nu am prins de veste.

Am ucis iubirea într-un ceasNu cu pietre ,ci cu vorbe strâmbe

Şi acum din mine n-a rămasDecât fumul…şi aceste umbre.

Poate dac-aş fi murit doar euEa ar trăit o veşnicie,

Dar sunt vie,şi-i atât de greuSă-nţeleg a vieţii ironie.

A murit iubirea mea dintâiŞi un clopot îi tot plânge moartea,Aş fi vrut să-i strig…te rog,rămâ!...Viaţa încă nu mi-a închis cartea.

Page 69: LUIZA-ADRIANA GRAMA --  RISIPITOR DE ALBASTRU

Dedicaţie:

*Îngerilor din viaţa mea.*