Mlehel ?*vasoSeria Aventurile lui Ragastens

Borgia

Regele Cersetorilor - Tribulet

Regele Cersetorilor - Curtea Miracolelor

Printesa RaYon d'Or

Doamna in alb, doamna in negru

Seria Royal de BeureversNostradamus, regele intunericului

Frumoasa Fiorinda

Seria Marchiza de PomPadourMarchiza de PomPadour

Rivalul*regelui

Seria Roland CandianoPuntea susPinelor

AmantiiVenetiei

Seria Buridan, eroul de la

Turnul NesleRegina Blestematd

Elixirul dragostei

MYrtille

TurnulNesle

Faul FevalSeria Cocogatul

Cocogtul vol 1 -Tinerelea

Cocogatul vol 2 - Lagardere

Cocogatul vol 3 - Cavalcadele lui

Lagardere

Cocogatul vol 4 - Mariquita-

Cocogatul vol 5 - Triumful dragostei

Seria Fiul lui LagardereSergentul Belle EPee

Ducele de Nevers

-u{gk?$=r,,t

Eugene SueMisterele Parisului vol 'l

Misterele Parisului vol 2

Cavaleriide Malta

FlamuriNegreSalamandra

Marchizul

Stdnca diavolului

Secretul lui Martin vol 1

Secretul lui Martin Vol 2

-*.#d=*"-

FcRsoR du TerrailRegele JiganilorRegina liganilor

Seria RocamboleMogtenirea misterioasd vol 1

" Mogtenirea misterioasi vol 2

gfuhs ole lpranaf:rd

volumul 1

Autor: Jules de Grandpr6Titlu: Cartouche - regele holilor vol 1Titlu original Cortouche: roi des voleurs vol 7

Editor Dexon Office, Bucuregti

Edilie completatS 5i revizuitS

@ by Dexon Office,20!7Toate drepturile pentru aceast6 versiune aparlin Dexon Office

lnformafii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.ro

ISBN :978-973-701-552-5

Partee 1nt"&iMoartd sau vie

Capitolul 1

Ceea ce se petrecea la 5 mai 1718la Grand-Chitelete

la domnul locotenent de politie,contele Ren6 Voyer d'Argenson

Se insera, un fecior aduse ldmpi in oddifa aqezatAintre salonul qi cabinetulde lucru al domnului locotenent de polilie.

Acolo lucra un secretar pe nume Louis Imbert.Un tdndr inalt, de talie deosebitS, a c[rui fa{i vioaie qi gingagd purta in

paloarea fruntii 9i in strilucirea ?rtfrigurati a ochilor semnul unei mari oboselisau al unei tainice dureri.

indatd ce lampa igi restabili lumina, citi cu atenlie hdrtia ce i-o trimisesestipdnul sdu gi lu6 cuno$tinf5 despre ce scria in ea.

Parcd acea hdrtie ar fi cuprins o otrav[ cu miros pdtrunzdtor cd, de-abia olui in m6n6, de-abia igi aruncd privirile, ci gi se risturnl pe scaun, scofdnd unlipdt indbuqit...

,,Astdzi etc.

Noi, contele Rene Voyer d'Argenson etc.Ascultdnd darea de seamd a doctorilor Facultilii din Paris, domnii Hamel,

Vauthier, Duchemin gi Lespinois, insdrcinali de noi cu cercetarea cauzelorrnorfii domnigoarei Maria- Emmeline de Fulda..."

- Cum? strigi el, Emmeline ! . . . Moarti!. . . in cdtsva zile! . . . La qaisprezeceirnil Este cu putinfa?...

$i, luAnd din nou hdrtia, se uiti laeafarda-qi crede ochilor qi citi mai departe:

,,Av6nd in vedere ci trei dintre sus-numilii doctori au conchis, sprijinili debiinuicli foarte grave gi foarte serioase, cd este nevoie sd se facd autopsialrupului domniqoarei Maria Emmeline..."

- Oh! Dumnezeule! se opri din nou, zdpdcit,incdt vorbea singur cu glastarc; gi pe mine, pe mine, m-au ales ca sd transcriu aceastd ordonantd?... Sdscriu eu asta?... voi putea weodat5?

sfubt do iprandpni

Nenorocitul, tremurdnd qi invinelit, lSsd ordonanla din mdnl qi rdmase

incremenit.Chiar in acel moment risunari glasuri gi domnul d'Argenson, petrec6nd

un musafir, continua o convorbire din cele mai insuflelite.

- Ce doregti, doctore? zicea el, Egti sigrr de pdrerea dumitale? Cercetdrile

iqi vor urma calea.

- Domnule conte, nu mi tem de autopsie; ea va ucide pe bolnav6, se prea

poate, dar va dovedi cdtdndra nu e moart6.

- Oh, domnule, ce zicelj? strigd Imbert, sdrind deodatd in picioare. Nu e

modrtd?Medicul se uitd la ddnsul cu mirare.

- Nu, prietene, nu e moartd, rdspund eu. Jur, starea in care se afld ascunde

viala sub infrfigdrile mo(ii.

- $i nu vreli sd-i reda[iviata?

- Chiar dacd mi-ar sta in putere, tot n-ag face-o, nu mai am dreptul. Se

crede cd este otrdvire, invdlalii mei confrafi susfin aceastdpdrete, md plec

inaintea hotdr6rii lor gi inaintea ordonanlei domnul ui locotenent de polilie'

- $i dumneata, Imbert, ai face bine si imili modestia qi discrelia domnuluidoctor Lespinois, addugd contele cu asprime. Haide, doctore.

Cei doi se depdrtard, lSsdnd pe tdndrul secretar in prada celei mai cumplitedeznddejdi.

Pe tdndra aceea, el o iubea.O iubea gi afld deodatd cd ea murise; apoi, dupd o clipi, fu zguduit de-o

idee qi mai grozavd: moartea ei nu ar fi fost decdt aparenti 9i aveau s-o ducd

vie sub tdigurile celor trei doctori, care nu gtiau acest lucru.

- Dar ce-i asta, Imbert? zise deodatd domnul d'Argenson, intorc6ndu-sein birou. Ce inseamnd mutra acaasta ofilit4 ca gi amestecul din disculia mea

cu acel medic? Ce durere mare fi-a pricinuit povestea acestei domniqoare? O

cunogti cel pufin?

-Da, domnule conte. Am vdzttt-o foarte des.

- Ah! Da, infeleg, la mAndstirea de Chaillot, de unde a iegit de-abia de o

lund, unde md insofeai cdnd mergeam si prezint inchindciunile mele domanei

stare!e.

-Dq domnule conte.

- Nu cumva aiindrdznit sd-i vorbegti?

- Mdrhrrisesc cI da.

- ingrozitoare treab6! . . . Ji-ai rds de increderea mea, Imbert! . . . Zdu, s-ar

putea zice cd...

- Ci o iubesc?... Da, domnule.

- Egti nebun. Iatd la ce se gdndeqte un bdiat ca tine, lard rang, lard avete,

sd iubeascdpe o de Fulda!....Ha! ha! ha!

- Domnule conte, dragostea nu cunoagte diferenla de rang qi de avere.

@ut'towbt - regele bofrlor

- in sfhrqit eqti destul de pedepsit pentru nesocotin\ata, s-a sfhrgit cu ea...Ajunge^! Doctorul Lespinois spune asta, dar confra{ii lui sunt de altd pdrere.

- Ins6, domnule conte!.,.

- Ce e? intrerupse cu strdqnicie d'Argenson.

- Ingdduifi-mi, zise tAndrul cobordnd glasul, sd vd cer o ldmurire.Domniqoara de Fulda a fost bolnavd. Cine este bdnuit cd ar fi otrivit-o?

- Asta-i prea mult, dragul meui afl5 totugi cd un oarecare Ratiboule,medicul care o ingijea, se afld la rdcoare. Acum la lucru, domnule Imbert, casd pot iscili ordonanla inainte de a pleca de aici.

Capitolul 2Doctorul Ratiboule

Aceast[ nesuferitd ordonanfd trebuia ori transcrisd, ori sd-gi piardd locul gi

- ceva mai rdu - secretarul si nu dea ascultare unui stdpdn care fusese bun cuddnsul, care il luase de copil de pe drumuri, fiind lipsit de viitor qi de pAine.

Imbert era un biiat bun gi drept, mic prin avere, dar mare prin caracter.incepu lucrul cu vrednicie, apoi duse lucrarea pe biroul stdp6nului siu.

Odati treaba isprdvitd, el se repezi afard., ca sd plAngd in voie gi sI vadd ceavea de fEcut.

Cobordnd pe scara de serviciu, se pomeni in curtea Grand-Chdtelete-lui,luminatd numai de stele. Era in mai, in vremea c6nd aerul este cald, cdndprivighetoarea cdntd... Dar inima lui intunecatd nu putea zdri nimic altcevadin ale lumii, afard de tristefile, ticdlogiile gi groziviile ei.

in timpul zilei, aceastd.curte era plini de vegminte negre, de peruci ciudate,seara insd era jalnicd.

Dar locul era acum potrivit pentru un dezndddjduit ca sd pl6ngd, avdndrnereu inaintea ochilor strdlucitoarea icoani a frumoasei pensionare de larndndstirea Chaillot, a drdgdlagei fetile care rogea numai de pldcerea cd-l vedea.

Ultima oar6, el nu-i spusese cd o iubegte, dar fird indoiald ea ghicise aceastaadci,la despbr,tire, il ldsase s5-i sdrute vdrful degetelor.

Plecase din mdndstire cu oarecare pirere de riu. Era inocentd, nu gtia nimicdespre lumea care ii provoca fricd qi-i atdlain acelagi timp curiozitatea. Unchiulci, domnul Fulda, la eare avea sd locuiasci, ii era aproape un necunoscut.

in m6ndstirea Chaillot, multumiti bucuriilor oferite de domnul d'Argenson,pensionarele se bucurau de o deplind ocrotire.

De la plecarea ei din Chaillot, Imbert n-o mai zdise.in acel moment, amintirea lui i-o ardtd strilucind de tinerele gi frumusefe.

Nu putea crede cd ea ar fi murit.

qfubs da qpranapri

Cdnd igi redobdndi sdngele rece, iqi dddu seama cd tot ce mai avea de fdcutera sd vadd pe doctorul Ratiboule. Omul acesta era delinut la Grand-Chitelete.IJn secretar al locotenentului de polilie putea sd-l vadd la oricare ord. El merse

, deci la primul chelar gi-i spuse s5-1 ducd la Ratiboule.Jean Laroche, chelarul, un belivan, cldtindndu-se, lud o grdmadd de chei,

un felinar mare gi urmd pe domnul secretar.Se indreptard cdtre clddirea dinspre Sena qi intrard prin turnul dinspre apus.

Catul de jos al acestui turn era un fel de tindd a inchisorilor subterane,construite la nivelul Senei. Cei aruncali acolo erau ori vrdjmagi, ori oamenicare nu inspirau nici o mild.

Din turn, cobordrd o duzind de trepte, apucard la dreapta pe un coridor lungqi intunecos, apoi chelarul descuie o uqd, zicdnd:

- Aici este.

- Di-mi felinarul, zise Imbert, qi aqteaptd-md afar6, cici am sd-i vorbesc

intre paffu ochi.Tdndrul intri in celulS gi trase uga dupd ddnsul. La lumina felinarului, zdri

un om culcat pe o grdmadd de paie.

- Cine eqti dumneata? il intrebi lmbert.

- Sunt doctorul Ratiboule.

- Bine. Dumneata ai ingrijit pe domniqoara Emmeline de Fulda?... De ceboald a murit?

- Am mai rdspuns la intrebarea asta; ea nu e moart6. Dar cu cine amonoarea sd vorbesc?

- Cu secretarul domnului d'Argenson gi cu cineva care are un interesdeosebit pentru domnigoara de Fulda.

- E o mare nenorocire pentru ddnsa qi pentru mine, rdspunse intemnilatul.Chirurgii au s-o ucidd gi primejdia in care sunt nu e mai mici decdt a ei.

- Dacd, precum zici, domnigoara de Fulda nu este moartd, ci numaiadormiti, vreau s-o scap cu orice pre!. Trebuie sd mi ajufi. Este gi in folosuldumitale. Md bucur de bundvoin{a locotenentului de polifie gi a altor magistrali.

- Nu ajunge atdta.Cum!... n-ajunge sd te scap de gtreang?

- Asta va fi ceva pentru mine, dar nu va fi de folos cu nimic aceleidomnigoare care va fi deja f6cuti bucllele c6nd va incepe procesul meu.Ascultd-md, domnule: eu am adormit-o pe fata aceea gi numai eu o potdeqtepta. Dacd vrei s-o scapi, trebuie sd md sco{i de aici.

- Nu pot, rdspunse Imbert amdtdt. Nu pot sd. ftddez pe domnuld'Argenson, cdruia ii datorez recunogtinfd.

- $i, din recunogtinti pentru domnul acesta, vei ldsa sd piard aceaadorabili tdndr6, zise Ratiboule in batjocurd.

- Ah! Nu md ispiti!... Dar n-ai putea sd-mi vinzi taina meqtequguluidumitale ca s-o smulg din moartea aparenld? Pentru asta sunt gata s6-1i dauvia,tamea gi tot ce am.

@ar1riutllt - regele lotilor 9

- Eqti bogat? zise Ratiboule.lmbert tresdri cu uimire..''Nu, rdsp'nse el, dar am pus deoparte o sumd frumuqicd. Cincisprezece

rrrii dc franci.- Prea pulin, zise medicul.- M6ine vor fi ai dumitale, daca imi dai ocazia sd o scap pe Emmeline." N-urn nevoie; ce ag face eu cu banii aici? Totugi am sd te invd! ce sd

lirci. somnul cataleptic, in care e addnciti domnigoara de Fulda, se datoregterrnor metode cunoscute de mine gi de un prieten care, ca qi mine, le-a invilatrlc la nigte figani. Pot si te conduc la d6nsul.

- Oh, domnule! strigi Imbert, repezindu-se la intemni{at qi apucdndu-l deirrrrindoud mAinile, cdt de recunoscdtor ifi voi fi!...

- Bine! zise Ratiboule cu bldnde{e; cred in vorbele bune ce-mi spui, darsri nu uili sd ddruieqti cele cinsprezece mii de franci prietenului meu.

- Unde-l gdsesc? gi cum il cheamd?

- Astd-seard, rdspunse Ratiboule, dacd n-ai treabd - gi in cea mai maretrrini - vei merge in mahalaua Saint-Laurent, in hanul plstolet.Locul are faimdrca, infrfigarea lui nu te atrage; imprejurimile sunt tot aga de nesigure ca qicclc mai multe din strdzile Parisului; dar dumneata sd te imbraci ca un om dinlxrpor, s6-fi iei arme gi, cdnd intri in han, sd-!i pui o masci...

- O mascd? zise Imbert uimit.

- Acolo merg oameni care n-au dragoste pentru cei de la ch6telete. veiIralc la ugi. Vei fi intrebat cine egti. Vei rdspunde ,fanandell,,. Ai infeles?

- Da, foartebine,fanandel, repetd Imbert

- Vei intreba de Bourguignon2. Dacd nu va fi acolo, il vei agtepta. El nultic ci sunt aici. ii vei spune ceea ce qtii despre mine gi ceea ce agtepgi de larli'irrsul. in sfrrgit, poftim un semn de recunoigtere sau de trecere, caie'poartd,rrr. 130 gi care va face dovadi cd eqti trimis.din partea mea.

Itatiboule scoase din pdr o medalie de plumb, pe care o dddu lui Impert,rrrlirrrgdnd:

Iatd domnule, tot ce pot face pentru dumneata. Curai qi o vei elibera per hrrrrrrigoara Emmeline.

lrnbert era gata sd iasd, cdnd Ratiboule strigd:Ah! uitam sfatul cel mai important: fere$te-te de contele de Fulda ca de

t't'l nrai cumplit vrdjmaq!Mulfumesc! Mi duc. Salvarea domnigoarei de Fulda o va aduce pe a

rlurnilalc./.icind acestea. Imbert pdrdsi pe intemnilat.

| - litnandel: aici, cu in{elesul de confrate, aliat, complice. (n.red.)-\ lltnrrguignon: Burgonez - din Bourgogne (Burgundia, veche provinc ie francezi).{ r r. r'etl. )

10 ;fubt do qBrarudprt

Capitolul 3Hanul Pistolet

T6ndru1 secretar plecase cu o pdrere foarte urdti despre medicul casei de

Fulda. Acest Ratiboule i se pdru un ticdlos care luase parte la o nelegiuire.Dar n-avea de ales nici oamenii, nici mijloacele gi, gata s[-qi joace capul,

apuc[ drumul ce i se ardtase.

intr-adev5r, mahalaua Saint-Laurent, noroioasd, murdard, frrd felinare, nuera tocmai plicutd seara. Totuqi, in vreme ce negustorii nu dideau pe acolo,hofii locuiau frrd ca sd lucreze pe acolo. Noaptea, coborau in Paris qi, dupd

ceea ce se petrece azipe strdzile bine luminate gi pdzite de o polilie numeroas5,

inchipuili-vd cele ce se puteau petrece in strizile de la 1718, aproape fErdlumind gi Erd poligie.

Imbert ajunse cu bine la hanul Pistolef. Recunoscu stabilimentul dupd omare firmi de tinichea gi dupd un pistol mare de lemn, at6rnat de un drug de

fier purtdnd deasupra o colofand impdiat5.

- ,,Co{ofand gi pistol, adici hof,e qi moarte!... Din ce in ce mai infricoqdtor",se g6ndi Imbert.

impinse o ugd gi intri intr-o sald. Acolo, bdrbali gi femei stiteau la bdutur6,la lumina roqiaticd a lumdndrilor care-gi amestecau fumul cu fumul de tutun.

Merse drept la cdrciumar, qiretul Mignot, care moliia dupd o tejgheaincdrcati cu ulcioare gi pahare de diferite mlrimi.

- Unde este Bourguignon? il intreb6.

. Mignot il privi o clipd cu neincredere, apoi, arit6ndu-i o ug[ l6ngi tejghea,zlse:

- Icicaille (aici).Nu mai putea da inapoi, chiar daci ar fi dorit. impinse o uga frrd clanld

care se inchise singurd dupd el.Intrase intr-un culoar lung, luminat ici-colo de cAte o lampd fumeg6ndd.

Culoarul cobora in pantb abruptd, pentru cate ar fi trebuit cinpizeci de trepte.

Imbert igi aminti cb se afla aproape de Courtille, unde se aflau mari carieresubterane pdrdsite. Cu cdt inainta, panla era mai abrupti, culoarul mai ingust6.

Se finea de perefi ca sd nu cadi.Deodatd culoarul fdcu o cotiturd gi Imbert ajunse in fala unei rotonde

subterane, ale cdrei bolli inalte se ficeau nevdzute in fumul albdstrui al torlelorgi al lumdndrilor. Spectacolul era fantastic qi frapant.

in fund, pe o estradd de sc6nduri aqezatdpe butoaie, se plimba gesticulAnd

o matahalS de gase picioare, invegmAntati militdregte, purtAnd pe cap o pdlariede pdsld gi av0nd pistoale la cingitoare.

@efiourte - regele bolilot t1

inaintea lui, pe un ceargaf alb, gedeau ingrdmddite sute de obiecte: bijuterii,pungi, tabachere, spade, stofe, argintdrii.

De jur-imprejur, in semicerc, o adundturi de oameni de toatd mdna, uniizclrenfdroqi, alfii purt6nd paltoane modeste, vegminte elegante sau uniformeclc ofi{eriNegustori gi figani, lucrdtori gi cerqetori, oameni cu spadd gi, cred,chiar polifigtiDar cum Imbert se oprise mirat, o mdnd se aqeazdprieteneqte perrrndrul lui.

Era mdna unui om de lapazd.

- Ei bine! ce cauli? il intrebd omul.iqi aduse aminte de medalia doctorului gi i-o ardti.Paznicul aruncd o privire, dar uit6ndu-se din nou la noul venit, mormdi:

- Ce vrea sdzicdasta?

$i scoase un fluierat.Imediat, cipetenia care vorbea pe estradd se opri qi toate capetele se

intoarserd cu spaimd spre intrarea vizuinei.Imbert, semefindu-se, inaintd spre adunare, dar,la un semn poruncitor al

cdpetenei, trebui sd se opreascd.

- Opregte-te! Cine e livilul?

- Este numirul 130, rdspunse paznicul.

- 130 este Ratiboule; iar Ratiboule este tncarcerat la Chdtelete.

- De acolo vin, zise Imbert; acum m-am despSrfit de el; prietenul vostrurni-a incredin{at acest semn de recunoa$tere.

- Sau i l-ai fiuat, zise cdpetenia. Cine egti tu? Jos masca!

- Un minut, rdspunse Imbert. Pdstrez masca gi nu o voi ridica decdt penfu:rcela pentru care am venit aici.

- $ipentru cine?

- Pentru Bourguignon.

- El nu e aici, dar fiindcd eu ii lin locul, vorbeqte; ce doreqti?

- N-am treabd decdt cu d0nsul, il voi agtepta.

- O sd-l aqtepli numai dupi ce voi gti eu cine egti. Aide, jos masca!

- Jos masca, se auzird mai multe voci.Din mulfime se ridicd unul gi smulse masca de mdtase a lui Imbert.

- E un spion!... Moarte tr[ddtorului! Moarte spionului lui d'Argenson!...Vechii delinu1i il recunoscurd. intr-o clipd, se vdzu inconjurat de o ceatl

rlc furiogi, gata s[-l sffigie. Glasul lui nu se mai auzea gi s-ar fi sfrrgit cu d6nsul,rlirci nu l-ar fr apdrat cipetenia.

- Hei! Umflatule, strigi el; hei, Ciungule, ldsafi-l in pace. Cdlugdre, nurrri da la o parte.

- L-am vdzttla Chetelet, rdspunse Cilugdrul. Cdpd!6na lui ag trimite-oIui d'Argenson.

- Dar l6safi-md, fraf;loE sd vorbesc cu el, relud geful. Sd vedem, prdpdditule,cc caufi tu aici?

I2 gfubs de qprandprd

- Vin, zise Imbert, din partea lui Ratiboule, sd vorbesc cu Bourguignon.Nu l-am vdzut niciodatd.

- Vrei sd ne faci a crede, aqadar, cd ai venit aici pentru binele prietenilornoqtri? Am sd te invd! eu un lucru, pe care observ cd nu-l prea gtii, anume ci,oricine nu este dintre ai noqtri gi pitrunde aici nu mai iese viu. Daci ai un dramde bun simt, vei pricepe repede cd mdsura noastrd este foarte dreaptd.

- Ce mai atlita vorbd, zise unul din bandili, numit Frumosul parizian, sd-lludm de libufe 9i s5-l dim pe mdna muierilor. Sunt galante gi frumoae!

Propunerea fu primitd cu urale. Era o metodd fioroasd totuqi, cdci, dat golpe m0na acelor harpii, osdnditul era sfbgiat cu spilcele3 gi ars incehrl cu incetul,cu r6nduiald qi cumplitd neruginare.

Balagny - astfel se numea cipetenia - ?l lSsd pe Imbert in voia soartei.in acelaqi timp, c6fiva oamini alergard, sd cheme femeile rdmase in

cdrciumd.Buzindreau prizonierul qi se pregdteau siJ dezbrace, cdnd mai mu{i bandili

incepur[ si strige:

- Iatd-Matd-l! Sosegte la vreme; erau gata sd-i taie beregata.Era Bourguignon.La ivirea acestuia, Imbert fu dezlegat indatd gi to{i se dddurd la o parte cu

sfiald.

- Ai intrebat de Bourguignon, zise noul venit cdtre tdndr, eu sunt.Imbert, aproape leginat de groazd,, stdtu un moment frrd sd poat6 vorbi.

Celdlalt privea surdzdnd gi-i spuse:

- Potolegte-te, prietene, cine gtie? Poate cd nu vei mai fi spAnzurat.cam incomodd o cravald de cAnepS, nu-i aqa? Adesea mi s-a spus asta. Eausucd gdtlejul. Ai noroc cd n-am ocolit pe drum, nici n-am int6lnit pe cineva,ca sd stau de vorb5, cdci astfel ai fi ddnfuit pe sus la ora asta, prietene. Aide,dd-mi braful qi fii bun de-mi spune cui datorez cinstea vizitei dumitale.

$i, spundnd acestea, Burgonezul se retrase cu tdn5rul intr-un colfcavernei.

Capitolul 4Bourguignon

Acest om frcuse asupra secretarului domnului d'Argenson o impresiecu tot mediul in carel int6lnea gi cu tot aerul lui mucalit in niqte momentetocmai potrivite pentru rds.

3 - Spilci : agtafr de prins pdrui. (n.red.)

[.ertfrurbe - &gele botilor 13

- Nu gtiu cine suntefi, domnule Bourguignon, zise el, dar ceva-mi spuneoi pot avea incredere ?n durnneata. Vi voi vorbi deci cu inima deschisd.

- Vorbeqte tinere, cdci gi eu cred ci numai motive foarte serioase te-auputut face ca sd vii aici. Dar, mai ?nt6i, cine egti?

- Sunt Imbert, secretarul domnului d'Argenson.

- Foate bine, zise Bourguignon cu vdditd mulgumire.Acum fii bun de-mi spune, domnule secretar, cui datorez cinstea acestei

vizite.

- Aseard am aflaI cd domnigoara Emmeline de Fulda, nepoata conteluidc Fulda, pe caxe poate c6-l cunoagte{i...

Bourguignon fbcu semn cd da.

- Am aflaI cd aceastd domnigoar5 a murit qi ci medicul sdu, domnulI{atiboule, a fost arestat fiind invinuit de otrdvire. Cunosc pe domnigoara deFulda; o iubesc, v-o spun dumneavoastrd. Pentru ci sunt hotdrat a vd spunetotul. Inchipuili-vi durerea mea c6nd, primind ciorna unei ordonanle careincuviinla autopsia, am auzit pe medic suslindnd cd ea nu era moartd decAt inaparenfi. M-am hotirdt sd vid pe doctorul Ratiboule, m-am cobordt in temniJalui 9i el mi-a intirit pdrerea celuilalt medic, zicdndu-mi: ,,Eu am adormit-o, curnegteguguri invilate de la nigte liganl".

- E adevdrat, zise Bourguignon. Vorbili mai departe. Dupi aceea?

- ,,$i numai eu pot s-o degtept", addugd el, ,,spre a o scdpa trebuie sd mdscofi de aici." ,,Nu pot", i-am rispuns. ,,Nu pot sd trddez pe domnulrl' Argenson, cdruia ii datorez recunogtinfd".

Bourguigrron, la aceste cuvinte, se uitd la Imbert intr-un chip pe care dinlbricire acesta nu-l observd.

- ,,Dar, n-ai putea si-mi vinzi taina qtiinlei dumitale? Pentru asta viala gitot ce am sunt ale dumitale", i-am zis.,,El mi intrebd dacd sunt bogat."

- Tot Ratiboule! zise Bourguignon; doctorii nu uitd niciodati cd trebuiesi fie pl6ti!i.

- I-am rispuns adevdrul, c[ dispun de cinsprezece mii de franci. ,oPutin",zise el. ,,Totugi am sd-!i explic. Somnul cataleptic in care e domnigoara deliulda, se datore$te unor megteguguri cunoscute numai de mine gi de un prietenirl meu. Am sd te trimit la ddnsul." $i-mi dddu ldmuririle necesare ca sd pot:r junge [a dumneata.

- Mi-a vorbit gi mie despre acea domnigoard gi despre unchiul ei. Nu !i-aspus nimic despre el?

- Ba da. Si md feresc de contele de Fulda ca de un cumplit wdjmag. Darcl'am aga de descumpdnit, cd nu i-am cerut sd-mi ldmureascd aceastd pirere.

- E foarte simpl5. Domnigoara este siracd; a ieqit din mdndstire larnajoratul ei; unchiul ei, un stricat, ingropat in datorii qi plin de vicii, a poftitla averea ei, cdci domniqoara... Cum ii zice[i?

- Emmeline.

14 dnkt da qpranapni

- caci domnigoara Emmeline este mogtenitoarea unei averi foarte mari.Unchiul ei este prea bitran ca sd o ia de nevastd, dar s-a gdndit s-omogteneascS, ddnd rdspunderea asupra unui biet doctor f[rd renume, caprietenul meu Ratiboule. Dar Ratiboule l-a infeles qi, frr6 sd pdrdseascdideea unei rdsplate, s-a hotdrat sd ocroteascd, pe acea fatd,"inteiesantr dinatAtea puncte de vedere. Mai inainte ca o m6nd nelegiuitd si-i toarne otravacare dintr-o datd ar fi dus un inger la cer qi un doctor la qtreang, Ratiboulea adormit-o...

- Dumnezeule mare, zise Imbert. El a ocrotit_o, deci?

- Oh! fie binecuvdntat!

- Sau rdspldtit, mai bine... cunosc eu pe Ratiboule; aceasta i-ar veni maila indeman5. Bine ai fi fdcut dacd l-ai fi alutztsd fugd din temni,ti; i se cuvenea.

- Dar dumneavoastrd, domnule, zise tdndrul, nu puteli?

- C6nd ar ufina sd se facd autopsia? intrebd deodatd Bourguignon.

- Mdine. Astd-seard am dat incuviinfarea domnului d'Argenson. Mediciio vor primi mdine diminea!d,pela ora noui.

- Unde se va face autopsia?

- La contele de Fulda.

- Cum ai sdpdtrunzi la aceea pe care o iubegti?

- Nu voi indrdzni niciodatd si pdtrund la d6nsa. Dar dumneavoashd n-atiputea?...

- Pot totul, rdspunse Bourguignon cu o simplitate gi cu o increderezdrobitoare. $i pentru aceasta nu-fi cer dec6t sfhntaie".,noqiitrld.

$i aceste cuvinte, nedeslugite, dar ameninfdtoare, cdzuri ca un duq degheald peste secretarul locotenentului de poli{ie.yd^t addncimea prdpastiei?n care pdgea; el dorise si nu o vadd, dar Bourguigaon i-o ardta

"r, o"g"tot gi

ii zicea: sd te cobori cu mine, ca sd gdsim scdparea Emmelinei...Ah! nenorocitul, care se impotrivea la fuga lui Ratiboule nevrdnd sd fie

ingratfal6 de domnul d'Argenson, unde ajunsese acum.Dragoste! Dragoste! puterea ta!Bourguignon ghici ceea ce se petrecea in sufletul lui Imbert gi zise:

- Mi se pare cd m-ai inleles, domnule secretar?Imbert didu din cap.

- Mdine deci... sau mai bine astdzi, c6ci noaptea este prea inaintatd... iauasupra-mi si o vdd pe domnigoara de Fulda. Nu se poate sd o deqtept la d6nsaacasd. $i apoi, chiar dacd aceasta s-ar putea, ag fi un ndting si o fac. N-aqscdpa-o din cu{itul doctorilor dec6t spre a o da din nou pe m6na unchiului. Nue asta gi pdrerea dumitale?

- Da, domnule. Dar prin ce mijloace o veli ripi?

- Treaba mea. Am la Paris mai multe palate pe deplin disponibile gimobilate cu gust gi bogdlie, o sd le vedeli gi dumneavoastri. c6ci vefi veni,desigur, sd fili de faJd la invierea acestei tinere...

[.artnu$e - reqele fofilor 15

- Oh! asta ar fi o fericire neaqteptatd... Atunci va trebui' sd vi insofesc lapalahrl lui de Fulda?

- Dacd pofteqti, dar nu este nevoie. De ce si te compromif; intr-o asemeneaafacere?... Te voi vesti sau te voi cduta eu insumi, cdndfindrava fi la adipost...Yezi, picep foarte bine ce reclamd pozi\ia dumitale la Grand- ChAtelete. N-aminteres sd te compromit.

Zicind acestea, Bourguignon lui braful lui Imbert ca si-l conducS.

- O sd ne despirlim, zise el. intorcdndu.te la ChAtelete, vei uita tot cei aiv dzut in aceastd ticiloasd v izl;rin6.

- Firi indoial5, zise Imbert cu voiciune. Tainele acestui loc nu sunt alernele.

- Dacd vei sufla ceva vei fi pierdut, fii incredinfat.

$i amdndoi, bra[la bra1. ieqira din beci gi apoi din hanul Pistolului.

Capitolul 5

La palatul Fulda

Palatul Fulda se afla in mahalaua Saint-Honor6. Sunt cunoscute acesteclddiri opulente, cu un zid inalt avdnd in interior o lojd elvefiand, apoi of-rumoasd curte cu nisip ce o separi de stradS. Nu ne vom osteni fdcdnd nici odescriere inutili, vom observa doar ci sub Regenf5, in 1718, mahalaua Saint-Honor6, locuitS de bog[tagi, era mai pufin populati ca in zilele noastre. Marilepalate se bucurau de grddini intinse, care adesea erau inconjurate de mariintinderi nelocuite.

Este ora unsprezece, c6nd intrdm in palatul contelui de Fulda qi el incl nus-a intors de la ibovnica lui.

De c6nd a murit nepoata sa - el o credea moartd - lipsegte de-acasd.incdtuqat de superstilie qi fEri remugciri, ciuta sd stea oriunde decdt 16ng[

nopoata moarld, a cdrei vedere ii deqtepta idei care s5-1 facd sd se gdndeascdla v6rsta lui - cincizeci de ani - la sindtatea lui prdpiditi, la moarte.

Era un om singuratic; cdnd ii veli cunoagte laqitatea, vd vefi intreba undeir putut acumula energia necesard pentru complicitate sau tentativd de crim5.

Vi vom spune mai tdrziu. Deocamdatd, presupunem ci impdrtdqifi intr-ooarece mdsuri ingrijorarea lui Imbert gi vd intereseazdmaipulin preocupareacontelui de Fulda pentru soarta tinerei Emmeline.

Emmeline era o moarti frumoasd. intlng pe patul sdu, cu bustul gi cu capulridicate pe perne dantelate, cu bra{ele goale incrucigate pe pieptul a cdreiliumusefe feciorelnicd se intrezdrea sub cimaqa de batist, dormea... un tainicsomn.