Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

273
Universitatea „Al. I. Cuza” Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice Masterat European Pentru Protecţia Drepturilor Copilului Studenți: Blaj Raluca Coșa Cristina Neculăeş Ovidiu Paul Coordonator: Prof. univ. dr. Mihai Dinu Gheorghiu

description

ljgkig;poiuj

Transcript of Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Page 1: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Universitatea „Al. I. Cuza”

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice

Masterat European Pentru Protecţia Drepturilor Copilului

Studenți: Blaj Raluca

Coșa CristinaNeculăeş Ovidiu Paul

Coordonator: Prof. univ. dr. Mihai Dinu Gheorghiu

Iaşi2010

Page 2: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

V. Cuprins

I. Introducere.………………………………………………………………………….…1

I.1.Prezentarea cadrului studiului..…………………….………………………………….1

I.2 Definirea Serviciului de tip rezidenţial..……………………………………………….2

I.3 Condiţiile de realizare a anchetei de teren.…………………………………………….2

I.4 Calendar………………………………………………………………………………..4

I.5 Contribuţia membrilor echipei…………………………………………………………6

I.6 Rolul pe care l-am avut în cadrul cercetării……………………………………………6

I.7 Tipuri de documente folosite…………………………………………………………..7

II. Contextul, descrierea şi prezentarea observaţiei………………………………………8

II.1 Date despre asociaţie………………………………………………………………….8

II.2 Metodologii de lucru utilizate………………………………………………………...9

II.3 Categoria de persoane beneficiare…………………………………………………..10

II.3.1 Modalitatea de selectare a beneficiarilor………………………………………….11

II.3.2 Primirea, evidenţa şi condiţiile plecării copiilor din centru………………………11

II.4 Modalităţi de implicare a beneficiarilor in activităţile desfăşurate…………………12

II.5 Codul drepturilor beneficiarilor……………………………………………………..13

II.6 Modalitati de control………………………………………………………………...15

II.6.1 Modalităţi de control periodic al calităţii serviciului……………………………..15

II.6.2 Modalităţi periodice de control al gradului de satisfacţie a beneficiarilor……….15

II.7 Resursele umane pentru realizarea serviciului social………………………………16

II.7.1 Structura personalului pe compartimente…………………………………………16

II.7.2 Principalele atribuţii pe compartimente…………………………………………...17

II.7.3 Drepturile şi obligaţiile personalului din centrul de plasament……………………20

II.8 Resurse financiare pentru susţinerea serviciului…………………………………….21

II.9 Date tehnice referitoare la unitatea de asistenţă socială…………………………….21

II.9.1 Condiţii de cazare, numărul de persoane/dormitor………………………………..22

II.9.2 Condiţii de petrecere a timpului liber……………………………………………...22

II.9.3 Condiţii de comunicare cu exteriorul……………………………………………...23

1

Page 3: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

II.9.4 Condiţii de servire a mesei..………………………………………………………23

II.9.5 Alte condiţii în funcţie de tipul de servicii de asistenţă socială acordate..………24

II.10 Efectele benefice ale activităţii la nivelul comunităţii……………………………25

III. Concluzii:Raport final………………………………………………………………..26

IV. Anexe...………………………………………………………………………………27

IV.1 Legislaţie……………………………………………………………………………27

IV.2 Ghid de observaţie………………………………………………………………….27

IV.3 Interviuri……………………………………………………………………………29

IV.5 Jurnal de teren………………………………………………………………………52

V. Cuprins……………………………………………………………………………… 63

I. Introducere

I.1 Prezentarea cadrului studiului

Prin proiectul de faţă, ne-am propus să observăm situaţia copiilor şi tinerilor

care beneficiază de îngrijire în cadrul Centrului de plasament „Madre Carla” din comuna

Butea Judeţul Iaşi.

Avem deja cunoştinţe despre ceea ce se realizează în cadrul acestui serviciu, dar

studiul nostru îşi propune să intre mai în profunzime pentru a scoate la iveală mai multe

din aspectele relevante ale acestui tip de serviciu.

Cunoscând tema aleasă, există dezavantajul de a studia tema mai mult din punct

de vedere jurnalistic, încercând să punem în evidenţă senzaţionalul, să accentuăm

involuntar ceea ce deja cunoaştem fără să atingem esenţa cercetării.

Pentru noi, cei care am avut până acum pentru această instituţie doar cuvinte de

laudă, şi am apreciat devotamentul personalului, oferit copiilor în mod gratuit, este mai

dificil să abordăm problemele în mod critic, analitic.

2

Page 4: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Am ales această temă, nu din dorinţa de a încuraja instituţionalizarea, nici

pentru a susţine că este una din cele mai bune forme de educaţie şi formare.

Dorim ca prin acest studiu, să descoperim, pe parcursul întâlnirilor cu

„beneficiarii” casei „Madre Carla”, care este modul lor de viaţă. Care sunt diferenţele

dintre ei şi copii unei familii normale, care sunt problemele lor, satisfacţiile lor sau

nemulţumirile lor. Dorim în acelaşi timp să surprindem care sunt resursele de care „Casa

Madre Carla” dispune, şi cum sunt acestea adaptate, ori cât de echitabil sunt împărţite.

I.2 Definirea Serviciului de tip rezidenţial

Serviciul de tip rezidenţial are rolul de a asigura protecţia, creşterea şi îngrijirea

copilului separat temporar sau definitv de familie ca urmare a stabilirii, în condiţiile legii,

a măsurii plasamentului.1

Scopul general al studiului nostru este de a observa gradul de implementare al

obiectivelor propuse de asociaţie în metodologia de organizare şi funcţionare.

Motivul pentru care am ales să studiem această temă în această instituţie a fost

faptul că, familiarizaţi fiind deja cu ea, şi trecând peste bariere şi dezavantaje, în calitate

de voluntari ai instituţiei putem observa în mod mai critic unele aspecte, pe care apoi, să

le corectăm sau să le cizelăm, în măsura în care ele există sau apar.

I.3 Condiţiile de realizare a anchetei de teren

Negocierea intrării pe teren

Iniţial, pentru realizarea cercetării am sperat să putem lucra în instituţia în care ni

se vor acorda orele de practică, pentru a putea reprezenta mai bine cadrul de activitate şi

experienţele trăite. Datorită faptului că listele de practică au întârziat să apară am încercat

să ne reorientăm spre o altă instituţie. Soluţia pe care am găsit-o a fost să mergem la o

instituţie cu care eram deja, în mare parte, familiarizaţi.

Cunoaştem Asociaţia Surorilor Misionare ale Patimilor Lui Isus de aproximativ

trei ani, când, fără nici un fel de formalitate am început acolo activitatea de voluntariat.

1 Regulament cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de tip rezidenţial din 02.09.2004

3

Page 5: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Din cadrul facultăţii absolvite, am avut o colegă, membră a Asociaţiei care ne-a

povestit despre activitatea lor cu copii şi cu bătrânii din centrele pe care le au în

localitatea Butea.

Asociaţia provine din Italia fiind înfiinţată de către surori catolice, venite în

România pentru misiune. Casa a primit acreditarea pentru a deveni centru rezidenţial în

anul 2005, îndeplinind toate condiţiile legale cât şi normele europene necesare înfiinţării

serviciului.

Astăzi casa găzduieşte 10 copii care îndeplinesc condiţiile legale, numărul

acestora fiind completat de 5 copii pentru care încă se încearcă obţinerea documentelor

necesare. Dificultatea, în obţinerea documentelor o constituie de cele mai multe ori

părinţii care nu pun la dispoziţie actele dar şi angajaţii primăriilor din localităţile de

provenienţă. Copiii au vârste cuprinse între 2 şi 14 ani.

Datorită distanţei şi cheltuielilor pe care aceasta o presupune, până anul acesta

vizitam ocazional centrul încadrându-ne în programul deja existent, oferindu-ne aportul

la activităţile desfăşurate.

Asociaţia este foarte deschisă pentru voluntari, având de cele mai multe ori,

voluntari străini care vin să îşi facă stagiul de practică, sau care pur şi simplu doresc să

facă ceva pentru persoanele în nevoie de aici. Acest lucru se datorează faptului că

personalul instituţiei este destul de redus, mare parte dintre ei având contract de

voluntariat. Personalul stabil este format doar din cele 6 surori care se ocupă atât de

Centru cât şi de Casa de bătrâni care se află amplasată în imediata vecinătate a Centrului.

În vederea cercetării pe care o avem de realizat, chiar dacă suntem voluntari

acolo, şi practic ne-am putea desfăşura activitatea destul de uşor, dispunând de

flexibilitate în program, am considerat că este necesar să înştiinţăm directoarea centrului

despre studiul pe care urmează să îl realizăm.

Un alt motiv pentru care am ales această asociaţie a fost atât programul pe care îl

avem la facultate cât şi timpul pe care ne-am propus să îl petrecem în cadrul Centrului.

Aşa cum am menţionat anterior, Asociaţia are atât voluntari de aici cât şi străini. Acest

lucru presupune şi existenţa unui spaţiu de cazare şi posibilitatea de a-i întreţine. Pentru a

acorda cât mai mult timp şi ore cât mai diferite cercetări noastre, am decis să petrecem

câteva zile în mijlocul copiilor. Vom stabili aceste aspecte în măsura programului nostru

4

Page 6: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

şi în funcţie de activităţile şi de disponibilitatea personalului în vederea efectuării

interviurilor şi a cercetării propriu-zise.

Disponibilitatea a fost maximă şi am stabilit împreună cu personalul responsabil

de documente şi cu directoarea asociaţiei, să acordăm împreună un timp pentru studiul

documentelor existente. Putem solicita, de asemenea, ori de câte ori avem nevoie, accesul

la informaţii suplimentare.

Singura condiţie impusă a fost: „Să treceţi cât mai des!”

Stânga- Casa de Bătâni „Ioan Paul Al II-lea”, Forma de U- Casa „Madre Carla

I.4 Calendar

Pentru elaborarea proiectului, calendarul a fost stabilit de comun acord cu

personalul din conducerea instituţiei. Astfel am hotărât să participăm toţi trei la fiecare

întâlnire, acestea având loc pe parcursul întregii zile.

Din cauza distanţei şi a dificultăţii de a ajunge din Iaşi în Butea, s-au realizat 4

vizite, trei dintre ele fiind de câte două zile. Astfel:

Ziua şi intervalul orar Persoane implicate Activtităţi desfăşurate

09.11.2009 10.00-22.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)

DocumentareServirea prânzuluiAjutor la temeCina

5

Page 7: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Pregătirea pentru „noapte bună”

10.11.2009

06.45-16.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Deşteptare şi pregătirea pentru şcoalăDocumentareServirea prânzuluiAjutor la temeActivităţi recreative

01.12.2009 10.00-22.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Activităţi recreative alături de copii copii din localitate Servirea prânzuluiCinaPregătirea pentru „noapte bună”

02.12.2009 06.45-18.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Deşteptare şi pregătirea pentru şcoalăDocumentareServirea prânzuluiAjutor la temeActivităţi recreative

22.12.2009 10.00-22.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Activităţi recreative Servirea prânzuluiPregătirea scenetei de CrăciunCinaPregătirea pentru „noapte bună”

23.12.2009 08.00-18.00

Asistent social(Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

Deşteptare şi micul dejunPregătirea pachetelor pentru nevoiaşii din sat Servirea prânzuluiÎmpărţirea pachetelorActivităţi recreative

6

Page 8: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

07.01.2010 10.00-16.00

„această zi este rezervată documentării şi aplicării metodelor”

Asistent social (Sr. Letizia)Responsabila casei(Sr. Elisabetta- Giuseppina Barollo)Personalul CopiiiStudenţii voluntari

DocumentareAplicarea interviurior

I.5 Contribuţia membrilor echipei

Ovidiu şi Cristina la „grămada piticilor”

Elaborarea lucrării a fost realizată prin contribuţia fiecărui membru al echipei,

aceasta fiind în final, pusă în comun. Fiecare membru a participat la întâlniri, luând parte

la activităţi împreună sau individual, în funcţie de situaţie.

La finalul fiecărei întâlniri, toate aspectele surprinse, de fiecare membru al echipei de

cercetare, ca şi materiale adunate, şi documentele primite, au fost notate într-un caiet

comun pentru a ne uşura munca de evaluare şi pentru a surprinde cât mai mult din „viaţa”

asociaţiei.

7

Page 9: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

I.6 Rolul pe care l-am avut în cadrul cercetării

În cadrul cercetării am activat în primul rând ca şi voluntari. Aşa cum am

menţionat deja, unul din obiectivele noastre este de a ne îmbunătăţii propriile activităţi şi

aptitudini.

Mai noi sau mai vechi, am încercat să ne integrăm activităţilor zilnice care se

desfăşoară şi în timpul în care ne facem cercetarea să fim şi utili cu ceva, atât copiilor cât

şi instituţiei în sine.

Întrucât notările între activităţi am avut momente libere, iar întâlnirile au fost de

lungă durată, am reuşit să nu facem pe cercetătorii cu carneţelul în mână care încearcă să

surprindă ceva, intimidând astfel persoanele din jur sau conducând la un tip de

comportament grijuliu.

I.7 Tipuri de documente folosite

Pentru documentare am folosit în primul rând documentaţia găsită la Butea.

Aceasta este destul de consistentă, constituită fiind din legi reactualizate, documente în

alb sau completate specifice domeniului de asistenţă socială şi protecţie a copilului.

Studii de acest gen şi nici altceva asemănător nu a mai fost constitui la Butea

pentru a putea avea o bază de pornire, dar cel mai utilă ne-a fost toată documentaţia ţinută

la zi, sau chiar revizuită împreună cu noi.

8

Page 10: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

II. Contextul, descrierea şi prezentarea observaţiei

II.1 Date despre asociaţie

Asociaţia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus, este o asociaţie fără scop

patrimonial, non profit, şi are ca scop armonizarea în creştină fraternitate a tuturor celor

care nu sunt insensibili faţă de suferinţa umană, valorizarea, alinarea şi spiritualizarea ei.

Asociaţia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus şi-a început activitatea in anul

1999 in comuna Butea judeţul Iaşi ca filială. În anul 2003, Asociaţia Surorilor Misionare

ale Patimilor lui Isus a dobândit personalitate juridică proprie, iar sediul social al

Asociaţiei este strada Bisericii 747, comuna Butea Judeţul Iaşi.

Obiectul de activitate al asociaţiei cuprinde educarea, a copiilor şi a tinerilor;

oferirea de întreţinere (cazare, hrană, îmbrăcăminte, îngrijire medicală în caz de nevoie,

asigurarea de mijloace concrete de educare, inclusiv deprinderea unei meserii.

Asociaţia Surorilor Misionare face parte din cadrul Congregaţie Surorilor

Misionare ale Patimilor lui Isus înfiinţată la Torino în anul 1936 de Sora Maria

Margherita Lazzari. Misionara Patimilor lui Isus îşi desfăşoară misiunea sa în operele

cele mai nevoiaşe, după necesităţile timpurilor noastre: cateheză, şcoală, grădiniţă,

îngrijirea bolnavilor în case de odihnă sau la domiciliu.

Congregaţia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus îşi propune ca scop general,

preamărirea lui Dumnezeu, conlucrând la repararea pierderilor Bisericii, redându-i, în

măsura în care este posibil, strălucirea, punând stavilă impietăţii, conducând societatea să

trăiască ”aşa cum vrea Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu Răstignit”

Educaţia este speranţa pentru viitorul copiilor. De aceea, dorinţa instituţiei este

aceea de a preveni abandonul şcolar şi îmbunătăţirea performantelor şcolare. De

asemenea, asigură copiilor hrană şi asistenţă medicală. Luând în consideraţie importanţa

climatului familial pentru dezvoltarea copilului, se acordă asistenţă socială şi consiliere a

familiilor acestora.

II.2 Metodologii de lucru utilizate

Asociaţia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus este o uşă mereu deschisă

spre cei care vor să găsească un loc unde să fie ascultaţi, înţeleşi, mângâiaţi şi îndrumaţi

spre adevăratele valori ale vieţii.

9

Page 11: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Această casă este o casă de primire care înseamnă locul unde fiecare e

considerat o persoană, o valoare. Această atitudine se bazează pe convingerea (care

provine din credinţă) că Dumnezeu este prezent în fiecare copil şi tânăr şi că istoria

fiecăruia e “pământul lui Dumnezeu”. Pentru a primi este necesară prezenţa; o prezenţă

semnificativă şi educatoare, care creează o climă – rezultat al respectului faţă de lucruri şi

persoane, de raporturi cordiale şi de o implicare progresivă. Dacă nu există un cadru

educativ, primirea se face doar la nivelul vorbelor!

Casa mai înseamnă locul prieteniei; prietenia se naşte acolo unde există

posibilitatea de a dialoga, de a fi ascultaţi şi înţeleşi. “Copii şi tinerii vor ca educatorii să

le fie aproape, acceptându-i aşa cum sunt şi iubindu-i cu adevărat”. Pentru copii şi tineri

este important să existe o mână întinsă, care să întâmpine cu simplitate şi să-i fie aproape

celui care are nevoie de ea; o mână matură, care ştie să intervină pentru a arăta calea,

pentru a încuraja acolo unde este nevoie, pentru a corecta.

Centrul mai poate fi asociat cu locul unde “se creşte” datorită propunerilor: nu

poate fi vorba de educaţie acolo unde lipsesc propunerile (teatru, muzica, sport, catehism,

serviciu, voluntariat…) care să-i ajute pe copii şi pe tineri să aducă la maturitate

capacităţile pe care le poartă în ei.

Poate fi locul de bucurie, o bucurie care izvorăşte din raportul de încredere şi

colaborare dintre copii, tineri şi educatori şi care se bazează pe prezenţa lui Dumnezeu şi

pe asistenţa maternă a Mariei în viaţa de zi cu zi. Faptul de “a se şti iubit” conduce la

“comuniunea dintre inimi”.

Fiecare persoană, fiecare copil este o lume care trebuie descoperită. Orice

persoană are in interiorul ei o minieră de resurse şi bogăţii specifice pe care le poate oferi

şi pune la dispoziţia celorlalţi pentru a împărtăşi bucuria darurilor primite de la

Dumnezeu şi bucuria comuniuni frăţeşti.

Fiecare copil merită o şansă de reuşită în viaţă, indiferent de situaţia financiară.

Oferind resurse şi oportunităţi copiilor săraci, această casă doreşte să redea acel zâmbet şi

entuziasm vieţii lor, să le dea posibilitatea să se realizeze. Vor să sădească în copii

valoarea respectului faţă de ceilalţi, importanţa educaţiei şi necesitatea iniţiativei

individuale, toate acestea fiind esenţiale pentru o dezvoltare adecvată şi pentru realizări

viitoare. Speranţa şi aspiraţia casei este aceea ca atunci când copii cresc, să împărtăşească

10

Page 12: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

aceste valori celorlalţi şi astfel vor putea schimba şi înfrumuseţa viaţa altor copii,

formându-se astfel un lanţ de iubire şi solidaritate.

Activităţile desfăşurate au avut ca scop numeroase obiective printre care cele

educaţionale: (re)integrarea copiilor defavorizaţi în sistemul educaţional, prevenirea

abandonului şcolar, dezvoltarea unor parteneriate educaţionale, sprijin părinţiilor şi

familiilor; nutriţionale: alimentaţie sănătoasă, hrănitoare, adaptată nevoilor de dietă,

administrarea de vitamine şi alte suplimentare nutritive; sociale: prevenirea abandonului

şcolar, colaborare şi consilierea familiei, evaluarea nevoilor individuale şi ale familiei,

dezvoltarea şi menţinerea partneriatului cu familia şi cu alte ONG-uri; extracuriculare :

asigurarea unui loc de joacă sigur pentru copii, activităţi cultural recreative

Principiile care stau la baza activităţii sunt: respectarea şi promovarea cu

prioritate a interesului copilului; deschiderea către comunitate; egalitatea şanselor şi

nediscriminarea; asistarea copiilor în realizarea şi exercitarea drepturilor lor; respectarea

demnităţii copilului; ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acestuia,

ţinându-se cont de vârsta şi gradul său de maturitate; menţinerea relaţiilor personale ale

copilului şi contacte directe cu părinţii, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a

dezvoltat legături de ataşament ; menţinerea împreună a fraţilor; promovarea unui model

de îngrijire a copilului ; asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate;

asigurarea protecţiei copilului pe o perioadă determinată, până la integrarea sau

reintegrarea acestuia în familia naturală, extinsă sau substitutivă; asigurarea protecţiei

împotriva abuzului şi exploatării copilului; asigurarea confidenţialităţii şi a eticii

profesioniste.

II.3 Categoria de persoane beneficiare

Beneficiarii casei de tip familial Madre Carla sunt în număr de zece, aceştia

fiind: copiii abandonaţi de ambii sau unul dintre părinţii, copiii care se află în familii cu

condiţii socio-economice precarii, copiii separaţi, temporar sau definitiv, de părinţii lor,

ca urmare a stabilirii, în condiţiile legii, a măsurii plasamentului în acest tip de serviciu.

Accesul copiilor în cadrul centrului de plasament se face în baza hotărârilor

privind măsurile de plasament dispuse în condiţiile legii de către comisiile pentru

protecţia copilului sau instanţa judecătorească.

11

Page 13: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

II.3.1 Modalitatea de selectare a beneficiarilor

Selectarea beneficiarilor este făcută prin intermediul anchetelor sociale de unde

reiese situaţia şi necesităţile familiare ale copilului. Din cele relatate de către responsabila

casei, în centrul de plasament sunt primiţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani,

(cazuri sociale) care au domiciliul pe raza judeţului Iaşi şi în împrejurimi ţinând cont de

misiunea caritativă care stă la bază statutul asociaţiei.

Admiterea copiilor în centru se face numai pe baza unei măsuri de protecţie

stabilită conform legislaţiei în vigoare, comisia pentru protecţia copilului în situaţia în

care există acordul părinţilor sau de către instanţa judecătorească când nu există acordul

acestora.

Copilul este sprijinit cu competentă, căldură, să se integreze în cadrul centrului.

Fiecare copil este ocrotit în baza unui plan individualizat de protecţie care este dezvoltat

în programe de intervenţie specifică, pentru următoarele aspecte: nevoile de sănătate şi

promovare a sănătăţii; nevoile de îngrijire inclusiv de securitate şi promovare a

bunăstării, nevoile fizice şi emoţionale, nevoile educaţionale şi urmărirea obţinerii de

rezultate şcolare corespunzătoare potenţialului de dezvoltare a copilului, nevoile de

petrecere a timpului liber, nevoile de socializare, inclusiv modalităţile de menţinere a

legăturilor, după caz, cu părinţii, familia lărgită, prieteni şi alte persoane importante sau

apropiate faţă de copil şi modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.

II.3.2 Primirea, evidenţa şi condiţiile plecării copiilor din centru

Fiecare copil este admis in cadrul casei în baza hotărârii comisiei pentru

protecţia copilului. Aici, urmărindu-se interesul superior al copilului, se promovează un

program de servicii prin care se vizează dezvoltarea armonioasă a copilului, în vederea

integrării sale cu succes în viaţa socială.

Planul de îngrijire cuprinde faza iniţială: plasarea copilului in cadrul Centrului

”Madre Carla”, copii care au domiciliul pe raza judeţului Iaşi şi în împrejurimi; admiterea

copiilor în centrul de plasament se face numai pe baza unei măsuri de protecţie stabilită

conform legislaţiei în vigoare, comisia pentru protecţia copilului în situaţia în care există

acordul părinţilor sau de către instanţa judecătorească când nu există acordul acestora;

12

, 02/11/10,
repetitie
Page 14: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

copilul este sprijinit cu competentă, căldură, să se integreze în cadrul centrului; stabilirea

unei persoane de referinţă pentru copil; organizarea unui program de acomodare a

copilului nou-venit cu ceilalţi

La încheierea perioadei de acomodare, coordonatorul Casei stabileşte dacă

persoana de referinţă nominalizată, corespunde nevoilor şi preferinţelor copilului. În caz

contrar, aceasta poate fi înlocuită luându-se în considerare concluziile evaluări interne,

opinia copilului şi gradului său de maturitate.

În centrul de plasament trebuie să existe dosarul copilului, care include obligatoriu copii

ale tuturor documentelor.

Şederea propriu zisă cuprinde întocmirea planului de intervenţie personalizat şi

specific pentru fiecare copil, întocmirea proiectului educaţional, observarea continuă a

copilului în toate aspectele vieţii sale, fizic, psihic, socio-afectiv, în vederea îngrijirii

copilului cu afecţiune şi competenţă periodică a PIP-ului pentru consolidarea continuă a

dezvoltării copilului,.

Pregătirea copilului pentru plecarea din Casă cuprinde discuţii personale cu

copilul (coordonatorul casei, personele relevante), în vederea reintegrării în familia

naturală sau a integrării în familia extinsă, după caz, favorizarea întâlnirilor între copii şi

familia în cadrul căreia urmează să se integreze sau să se reintegreze.

II.4 Modalităţi de implicare a beneficiarilor in activităţile desfăşurate

Din ceea ce am putut şi noi constata în timpul în care ne-am desfăşurat practica,

copii participă activ la viaţa cotidiană. Fiecare copil este încurajat şi sprijinit să participe

la desfăşurarea activităţilor şi să-şi asume responsabilităţi conform dezvoltării şi gradului

său de maturitate.

Personalul organizează discuţii în grup cu copii pentru a cunoaşte opiniile

acestora cu privire la aspectele esenţiale ale vieţii; activităţi de socializare ajutând şi

colaborând cu ceilalţi copii; terapie ludică, activităţi recreativ educative (cântece, dansuri,

scenete, jocuri etc), promovarea respectului faţă de ceilalţi şi faţă de contextul extern, se

oferă sprijin concret şi sunt încurajaţi să menţină legăturile cu părinţii, sau persoanele

apropiate faţă de ei, participarea la sărbători familiare, la întâlniri, participare la

campusurile de vară, la excursii, respectarea şi participarea la activităţile incluse în

13

Page 15: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

programul Casei; respectarea personalului angajat în activitatea centrului, care se ocupă

de pregătirea şi creşterea lor; promovarea relaţiilor de prietenie şi respect reciproc.

Copii ajută la selectarea meniurilor, pregătirea felurilor de mâncare, aranjarea şi

servirea meselor, spălarea veselei, învăţând şi realizând activităţi conforme cu vârsta şi

gradul de maturitate. Aceste activităţi sunt cuprinse în PIS pentru dezvoltarea

deprinderilor de viaţă independentă.

II.5 Codul drepturilor beneficiarilor

Panoul de la intrarea pricipală

Conform personalului casei, copiii prezenţi aici beneficiază de toate drepturile

prevăzute de Constituţia României, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi

legislaţia în vigoare privind protecţia copilului aflat în dificultate.

În acest sens, copiii beneficiază de numeroase drepturi cum ar fi: o locaţie

deschisă către comunitate, cu caracteristici de tip familiar care, răspunde nevoilor

individuale ale copilului; siguranţă, încredere, respect şi decenţă din punct de vedere

material; continuitate în îngrijire, de servicii de calitate permanente; sprijin şi condiţii

optime pentru frecventarea unităţii de învăţământ precum şi de rechizite, materiale

14

Page 16: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

didactice de lucru necesare în cadrul activităţilor curriculare; corespunzătoare din punct

de vedere calitativ şi cantitativ; de îmbrăcăminte, încălţăminte, echipament pentru uzul

personal; de educaţie formală şi non formală; protejarea imaginii sale publice şi a vieţii

intime, private şi familiare; respectarea particularităţilor individuale: vârstă, sex, religie,

personalitate; participare activă la viaţa cotidiană, precum şi la luarea deciziilor în

privinţa viitorului lor; intimitate, şi confidenţialitate; spaţiu personal în care sunt păstrate

articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte; alimentaţie sănătoasă, hrănitoare, adaptată

nevoilor de dietă; îngrijire medicală, care cuprinde programe de prevenire şi tratare a

bolilor.

Situaţia medicală a copilului este înscrisă în fişa medicală care include

informaţii privitoare la: (antecedentele personale fiziologice şi patologice ale copilului şi

ale familiei) imunizări, boli, răni accidentale, alergii, rezultatul analizelor; asistenţă

corespunzătoare în vederea rezolvării problemelor de sănătate; nu li se acordă

responsabilităţi legate de alţi copii în cadrul Casei; este interzis accesul copiilor în spaţii

care le periclitează sănătatea şi le pun în pericol securitatea; nu sunt folosiţi în scopul

obţinerii de avantaje în favoarea Casei sau în influenţarea autorităţilor publice.

De asemenea copiii care locuiesc în casa de tip familial prezintă şi anumite

îndatoriri printre care: respectarea programului casei; respectarea personalului angajat

care se ocupă de pregătirea şi creşterea lor; promovarea relaţiilor de prietenie şi respect

reciproc; participarea la activităţile incluse în programul Casei.

Securitatea şi sănătatea copiilor sunt protejate şi supravegheate permanent de

personal. Se asigură condiţiile necesare pentru identificarea şi evaluarea permanentă a

nevoilor fizice, emoţionale şi de sănătate ale fiecărui copil, precum şi măsurile

corespunzătoare pentru satisfacerea acestor nevoi, igiena personală, supravegherea şi

menţinerea stării de sănătate.

Se asigură copiilor oportunităţi multiple de petrecere a timpului liber, de

recreere şi socializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială şi

emoţională a copiilor. Copiii trăiesc în condiţii de siguranţă şi bunăstare. Ei sunt

încurajaţi şi sprijiniţi să-şi formeze o conduită socială acceptabilă şi, atunci când au un

comportament inacceptabil, sunt trataţi de personal în mod constructiv, fără excese sau

subiectivism.

15

Page 17: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Copiii au acces la spaţii igienico-sanitare, în condiţii de siguranţă,

funcţionalitate şi confort, de respectare a demnităţii şi intimităţii personale. Acştia se află

în siguranţă atât în cadrul casei cât şi în afara acesteia.

II.6 Modalitati de control

II.6.1 Modalităţi de control periodic al calităţii serviciului

Copii beneficiază de servicii de calitate şi personalizate din partea unui personal

bine pregătit, cu abilităţi empatice şi de comunicare. Controlul periodic al calităţii

serviciului se verifică prin evaluarea periodică a activităţilor şi promovarea formării

profesionale şi de specialitate. Formarea personalului cuprinde formarea noilor angajaţi, a

voluntarilor, dar şi a personalului deja existent. Nevoile de formare sunt identificate de

către fiecare coordonator de proiect, prin evaluarea activităţilor personalului, a gradului

de satisfacţie a beneficiarilor şi a rezultatelor obţinute.

II.6.2 Modalităţi periodice de control al gradului de satisfacţie a

beneficiarilor

Într-un climat de confidenţialitate şi de discuţii în grup cu copii, personalul

favorizează exprimarea opiniilor fiecăruia şi participarea acestora la deciziile în privinţa

viitorului.

Gradul de satisfacţie a beneficiarilor poate fi notat şi din chestionarele de evaluare

care vin propuse periodic şi care oferă posibilitatea de a creşte nivelul calităţi şi

propunere de noi activităţi. Opiniile şi propunerile copiilor, precum şi ale familiei sunt

consemnate in registrul de opinii şi sugestii.

II.7 Resursele umane pentru realizarea serviciului social:

Studii Superioare studii medii

Personal angajat prin contract individual de muncă

Funcţionari publici

Personal remunerate sub alte forme

Voluntari 3 7

16

Page 18: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Total 3 7

Din care administrativ 4

II.7.1 Structura personalului pe compartimente

Centrul de plasament este structurat pe următoarele compartimente:

compartiment de educare şi îngrijire, compartiment pentru îngrijirea sănătăţii,

compartiment de specialitate, compartiment administrative şi de întreţinere.

Structura personalului cuprinde următoarele categorii: personal de conducere;

personal de educare şi îngrijire: profesori-educatori, educatori specializati, învăţători-

educatori şi supraveghetori de noapte; personal de specialitate: psiholog şi asistent social;

personal pentru îngrijirea sănătăţii: medic, asistent medical, spălătoreasă ;

Categoriile de personal, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, vor colabora în

toate problemele, în vederea realizării principiilor care stau la baza activităţii Casei.

Conducerea centrului de plasament este asigurată de şeful de centru care este şi

preşedinta asociaţiei. Printre atribuţii putem evidenţia că asigură conducerea centrului şi

răspunde de buna funcţionare şi de îndeplinirea atribuţiilor care revin acestui serviciu ;

desfăşoară activităţi pentru promovarea imaginii centrului în comunitate; asigură în

cadrul serviciului promovarea principiilor şi normelor prevăzute de Convenţia O.N.U. cu

privire la drepturile copilului; ia în considerare şi analizează orice sesizare care îi este

adresată referitoare la încălcări ale drepturilor copilului în cadrul serviciului pe care îl

conduce; răspunde de calitatea activităţilor desfăşurate de personalul din centru şi

dispune în limita competenţei, măsuri de organizare care să conducă la îmbunătăţirea

acestor activităţi sau după caz, formulează propuneri în acest sens; asigură coordonarea,

îndrumarea şi controlul activităţilor desfăşurate de personalul centrului.

17

Page 19: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

II.7.2 Principalele atribuţii pe compartimente

Sr. Francesca împreună cu fetele la temele dificile de la matematică

Compartimentul de educare şi îngrijire răspunde de creşterea, îngrijirea,

educarea şi pregătirea copiilor aflaţi în plasament, în perspectiva integrării lor sociale;

organizează activităţi educative adecvate vârstei, aptitudinilor şi posibilităţilor copiilor, în

funcţie de opţiunile acestora; răspunde de dotarea copiilor cu echipament, rechizite şi alte

articole necesare; creează copiilor un climat cât mai apropiat de cel familial, bazat pe

afecţiune, respect reciproc, înţelegere, menit să le insufle acestora dragoste, siguranţă şi

optimism; urmăreşte şi asigură pregătirea permanentă a copiilor pentru şcoală; ţine o

legătură permanentă cu şcolile frecventate de copiii aflaţi în plasament;

Personalul specializat participă la şedinţele cu părinţii, organizate de unităţile de

învăţămănt pe care le frecventează copiii; participă la organizarea formaţiilor artistice, a

echipelor sportive, organizează activităţi practice cu copiii,în funcţie de aptitudinile,

pregătirea şi preferinţele acestora; contribuie la menţinerea legăturii copilului cu familia

biologică şi sprijină reintegrarea copilului în familie; completează registrul de vizite

pentru copiii aflaţi în plasament, consemnând orice date pe care le consideră

18

Page 20: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

semnificative pentru caracterizarea relaţiei copil – familie biologică; realizează împreună

cu psihologul şi asistentul social planul individual de protecţie pe care îl dezvoltă în

programe de intervenţie specifică pe care le prezintă lunar şefului de centru,

caracterizarea anuală a copilului, pe care o ataşează la dosarul de plasament al acestuia;

Compartimentului pentru îngrijirea sănătăţii asigură menţinerea stării de

sănătate a copiilor, dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă, luând în acest sens toate

măsurile pentru realizarea acestor obiective; menţine legătura cu unităţile spitaliceşti cu

Direcţia de Sănătate Publică, în vederea asigurării unui tratament de specialitate, a

prevenirii îmbolnăvirilor, sau extinderii unui focar de infecţie;

Aplică şi respectă normele de igienă privind ambientul casei; efectuează triajul

epidemiologic zilnic al copiilor personalului, cu izolarea şi aplicarea măsurilor

terapeutice la cazurile depistate cu semne de boală; asigură menţinerea stării de sănătate a

copiilor din perspectiva unui regim alimentar corespunzător din punct de vedere caloric,

igienic, cantitativ; se preocupă pentru asigurarea confortului ambiental, a lenjeriei şi

articolelor de îmbrăcăminte corespunzătoare vârstei şi sezonului, factor ce contribuie la

menţinerea sănătăţii şi echilibrului psihic al copiilor.

Compartimentul de specialitate răspunde de buna păstrare a dosarelor de

plasament, registrelor de evidenţă, prezenţa copiilor şi evidenţa vizitelor, învoirilor;

întocmeşte împreuna cu personalul de educare şi îngrijire planul individualizat de

protecţie şi elaborează programe de lucru cu copiii pentru stabilirea unor măsuri de

prevenire a comportamentelor deviante ; răspunde de reactualizarea anchetelor sociale şi

a celorlalte documente din dosarele de plasament ale copiilor ;

Contribuie la menţinerea relaţiei copil-familie biologică, familie lărgită,

acordând consiliere de specialitate ambelor părţi şi acţionând pentru reintegrarea

copilului în familie; sprijină activitatea compartimentului de educare şi îngrijire ;

răspunde de integritatea fizică şi psihică a copiilor ;

Compartimentului administrativ şi de întreţinere organizează efectuarea

operaţiunilor de inventariere a valorilor materiale şi băneşti în conformitate cu

prevederile legale în vigoare; întocmeşte note contabile pentru operaţiunile efectuate

lunar; întocmeşte proiectul de buget; operează în fişele analitice ale conturilor; răspunde

de buna gospodărire şi administrare a sediului centrului; răspunde de întreţinerea şi

19

Page 21: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

conservarea dotărilor imobiliare; participă la întocmirea documentelor ce fac obiectul

achiziţiilor publice de alimente, materiale, mijloace fixe, obiecte de inventar, piese de

schimb, carburanţi, lubrifianţi s.a.;

Compartimentul răspunde şi face propuneri privind întreţinerea şi repararea

clădirilor, instalaţiilor, autoturismelor, aparaturii electronice etc; răspunde şi urmăreşte

încheierea contractelor pentru distribuirea apei, gazelor, canal, poştă-telefon, energie

electrică, aparatură electronică s.a.; răspunde de asigurarea pazei bunurilor; face

propuneri privind lucrările de reparaţii curente, reparaţii capitale, investiţii; răspunde de

dotarea cu materiale şi de aplicarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor;

răspunde de respectarea normelor de protecţia muncii; asigură şi răspunde de

aprovizionarea, depozitarea, conservarea şi eliberarea din depozit pe baza documentelor

necesare a alimentelor, materialelor, carburanţilor, pieselor de schimb, lubrifianţilor etc.;

Personalul întocmeşte note de comandă către diferiţi furnizori şi executanţi de

lucrări; asigură meniurile stabilite de medic întocmind zilnic lista de alimente cu

respectarea alocaţei de hrană; asigură pregătirea şi servirea mesei în condiţii igienico –

sanitare; asigură spălarea şi dezinfectarea veselei, tacâmurilor cât şi curăţenia în blocul

alimentar; asigură întreţinerea şi repararea instalaţiilor sanitare, electrice, termice precum

şi lucrări de tâmplărie; asigură respectarea regulilor de intrare şi ieşire din unitate;

întocmeşte şi supune spre aprobare planul de aprovizionare; asigură aprovizionarea

unităţii cu alimente, materiale, medicamente, instrumentar, aparatură; asigură

recepţionarea calitativă şi cantitativă a materialelor, alimentelor primite de la furnizori

precum şi depozitarea corespunzătoare a acestora; efectuează zilnic curăţenia în condiţii

corespunzătoare a spaţiului repartizat şi răspunde de starea de igienă a saloanelor,

coridoarelor, oficiilor, scărilor, mobilierului, ferestrelor, etc.; curăţă şi dezinfectează

zilnic băile şi toaletele; transportă gunoiul şi reziduurile alimentare; răspunde de păstrarea

în bune condiţii a materialelor de curăţenie ce le are personal în grijă;

II.7.3 Drepturile şi obligaţiile personalului din centrul de plasament

Drepturi

Personalul încadrat beneficiază de toate drepturile prevăzute de Statutul

funcţionarilor publici şi legislaţia muncii. Pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu

20

Page 22: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

personalul beneficiază de întreaga bază materială a Casei. Pentru orele suplimentare

acesta beneficiază de compensare în timp liber.

Un moment de „respiro” după prânz, cu o carte de poveşti

Obligaţii

Personalul are obligaţia să -şi îndeplinească atribuţiile prevăzute în fişa postului

şi sarcinile repartizate. Trebuie să reacţioneze pozitiv la diversele comportamente ale

copiilor şi ia sancţiuni educative adecvate, constructive în cazul unor comportamente

inacceptabile repetate ale acestora. Copiii trebuie încurajaţi şi sprijiniţi să-şi formeze o

conduită socială acceptabilă şi, atunci când au un comportament inacceptabil, sunt trataţi

de personal în mod constructiv, fără excese sau subiectivism.

Personalul este obligat să păstreze confidenţialitatea problemelor de serviciu

atunci când interesele instituţiei şi protecţiei copilului aflat în dificultate cer acest lucru.

Personalul este obligat să apere patrimoniul Casei şi să semnaleze neregulile constatate în

exercitarea serviciului şi să propună măsuri de reglementare a situaţiei.

II.8 Resurse financiare pentru susţinerea serviciului

Din fondurile proprii ale furnizorului 0

Din subvenţii de la bugetul de stat 0

Din subvenţii de la bugetele locale 0

21

Page 23: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Din contribuţii ale partenerilor 0

Din contribuţii ale beneficiarilor 0

Altele Donaţii din străinătate din Cadrul Congregaţiei

şi de la persoane fizice

50000 RON

Echiv. a 14.500 E

II.9 Date tehnice referitoare la unitatea de asistenţă socială

Copiilor li se asigură un loc deschis către comunitate cu caracteristici de tip

familial care răspund nevoilor individuale. Copii trăiesc într-un mediu adecvat nevoilor

lor specifice de trai şi îngrijire. Structura unităţi unde se desfăşoară activitatea socială de

ajutorare a copiilor este utilată in mod corespunzător şi pune la dispoziţia copiilor spaţiile

necesare pentru a trăi intr-un ambient favorabil şi corespunzător nevoilor.

Spaţiul locativ este structurat şi amenajat in mod funcţional, la nivel decent,

pentru a permite desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a activităţilor serviciului şi

pentru a oferi o ambianţă confortabilă, cât mai apropiată de cea familială. Locaţia asigură

un spaţiu suficient pentru copii pe care îi are în îngrijire.

Suprafaţa utilă este împărţită astfel:

Spaţiu camere+băi+coridor = 304,84 mp

Bucătărie 61,10 mp

Sala de Mese 61,10 mp

Sala jocuri 49,78 mp

Sala studiu 47,28 mp.

Suprafaţă locuibilă/persoană asistată 30,48 mp

Mai exista si alte spaţii pe care copii pot să le utilizeze conform cerinţelor şi noilor nevoi

de activitate cum ar fii spaţiile exterioare pentru petrecere a timpului liber exemplu

parcuri, terenuri de joacă etc.

II.9.1 Condiţii de cazare, numărul de persoane/dormitor

Copii sunt cazaţi in condiţii corespunzătoare, amenajate şi mobilate adecvat

nevoilor copiilor ţinând cont de vârstă, sex, etc. Beneficiază de un spaţiu personal in care

sunt păstrate articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Copii au acces la spaţiile igienico

22

Page 24: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

sanitare, în condiţii de siguranţă, funcţionalitate şi confort, de respectarea a demnităţii şi

intimităţii personale. In cadrul unităţii pentru un număr de 10 copii există trei camere:

două cu 4 locuri iar una cu 2 locuri.

II.9.2 Condiţii de petrecere a timpului liber:

Ne jucăm şi cu Raluca, chiar dacă Mihăiţă e mai timid

Activităţile de petrecerea timpului liber sunt orientate către cunoaşterea mediului

fizic şi social din jurul copilului, cunoaşterea şi relaţionarea cu ceilalţi copii, reprezentând

o formă de socializare in grup de egali. Toate aceste activităţi contribuie la formarea unor

abilităţi şi deprindere pentru care copilul manifestă interes, precum şi dezvoltarea şi

cultivarea unor talente.

Copii beneficiază de timp liber, în care se pot odihni, relaxa sau participa la

activităţi de recreere şi socializare, conform vârstei, potenţialului de dezvoltare,

intereselor şi opţiunilor personale. Copii participă activ la viaţa cotidiană; fiecare copil

este încurajat şi sprijinit să participe la desfăşurarea activităţilor; activităţi de socializare;

terapie ludică; program cultural recreativ: cântece, bansuri, teatru, jocuri etc; participarea

la sărbători familiare, la întâlniri; participarea la campusurile de vară, excursii etc.

23

Page 25: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Toate activităţile propuse copiilor sunt prezentate într-o climă de primire şi valorizare,

finalizate în mod general în a crea încredere în ei însuşi în vederea pozitivă a viitorului, a

reintegrării în societate.

II.9.3 Condiţii de comunicare cu exteriorul:

Copii sunt încurajaţi să menţină legăturile cu părinţii, sau persoanele apropiate

faţă de ei. Pentru a preveni abandonul şcolar se oferă educaţia informală şi nonformală a

copiilor în vederea asimilării cunoştinţelor şi deprinderilor necesare integrării sociale;

socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea, şcoala, familia, parohia,

copii din sat. Momente in comun cu copii din sat in timpul activităţilor recreativ

culturale, ieşiri la bibliotecă, la parcul de jocuri etc. Comunicarea cu exteriorul poate fi

realizată şi prin intermediul scrisorilor, telefonului sau email .

II.9.4 Condiţii de servire a mesei

Copii au cunoştinţele necesare pentru pregătirea meselor, precum şi posibilitatea

aplicării acestora cunoştinţe, in limita vârstei şi a gradului lor de maturitate.

Mesele sunt bine administrate, organizate în spaţii cu o atmosferă de tip familial şi

constituie ocazii pentru socializarea copiilor. Există materialele necesare pentru

pregătirea meselor (tacâmuri, farfurii, şerveţele etc) şi sunt păstrate într-un loc sigur şi

uşor de igienizat.

Copii ajută la selectarea meniurilor, pregătirea felurilor de mâncare, aranjarea şi

servirea meselor, spălarea veselei etc. învăţând şi realizând activităţi conforme cu vârsta

şi gradul de maturitate. Aceste activităţi sunt cuprinse în PIS pentru dezvoltarea

deprinderilor de viaţă independentă.

Se organizează mese festive cel puţin pentru sărbătorirea zilelor de naştere ale

copiilor, in fiecare an, ţinând cont de preferinţele copilului in cauză şi se poate lua masa

împreună cu familia şi alte persoane apropiate.

24

Page 26: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Eu sunt Cosmin şi sunt cel mai năzdrăvam! Se vede nu?

II.9.5 Alte condiţii în funcţie de tipul de servicii de asistenţă socială

acordate:

Copii au acces la spaţii igienico sanitare, în condiţii de siguranţă, funcţionalitate şi

confort, de respectare a demnităţii şi intimităţii personale.

Există toalete suficiente şi sunt amenajate cu materiale ce permite o igienizare rapidă

(gresie, faianţă) şi sunt dotate cu instalaţiile necesare (cabine WC, chiuvete) şi materialele

consumabile uzuale (săpun, hârtie igienică).

Există băi/duşuri, şi sunt amenajate cu materiale ce pot fi cu uşurinţă igienizate (gresie

faianţă), sunt dotate cu echipamentele necesare (cazi de baie/duşuri) şi materialele

consumabile uzuale (săpun, şampon, prosoape de uz individual etc )

- grupurile sanitare: .......4....... la .....10........ persoane asistate;

- 2 lavabou la ... 10........... persoane asistate;

- 2 duş/cadă la ...10............. persoane asistate;

II.10 Efectele benefice ale activităţii la nivelul comunităţii:

Modalităţile de informare a comunităţii privind activităţile şi rezultatele acestora;

25

Page 27: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Membrii comunităţii locale au luat parte la diferite activităţi desfăşurate la nivel

cultural recreativ si caritativ si sunt implicaţi in favorizarea si susţinerea activităţilor.

Asociaţia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus este deschisa desfăşurării

activităţilor de integrare ale comunităţii locale în cadrul spaţiilor proprii, punând la

dispoziţie deseori şi logistica din dotare.

Modalităţile prin care comunitatea locală este informată in legătură cu diferitele

activităţi ale asociaţiei in domeniul social sunt: discuţii deschise, pliante şi broşuri,

rapoarte de activitate, participarea la diferite activităţi cultural recreative .

Date de contact pentru persoana desemnată să ofere informaţii suplimentare

Responsabila Asociaţiei Sora Barolo Giuseppina şi secretară Sora Lucaci

Mariana prin contact telefonic la nr. 0232/713178 sau email [email protected]

III. Concluzii: Raport final

Casa „Madre Carla” a fost deschisă de surori catolice, şi în continuare acolo

locuiesc şi activează surorile fapt pentru care educaţia primită de copiii este una morală şi

am putea chiar să afirm „aleasă”. Fără interesul de a încreştina pe cineva, ci doar cu

dorinţa de a ajuta şi a aduce o rază de speranţă celor care au cel mai mult nevoie de ea,

surorile, sunt aproape de copii, având studii în domeniu şi acţionând ca şi voluntare.

Am înţeles despre copiii de acolo că se simt norocoşi că sunt parte din cadrul

acestei case şi o duc bine, mult mai bine decât ar fi fost la ei acasă.

Observaţiile făcute pe parcursul lucrării vizează în general copiii, atitudinea şi

comportamentul lor, dar am putut vedea şi care este atitudinea personalului faţă de copiii

şi bineînţeles, reversul.

Copiii sunt mai deschişi spre cei care le oferă mai multă afecţiune decât spre cei

care încearcă să impună ordinea, cu toate acestea nu fac diferenţe între personal şi nu ţin

neapărat să vorbească cu cineva anume atunci când au nevoie de ceva sau doresc să

discute cu cineva despre o problemă personală. Sigur că, în această categorie nu se

încadrează şi fetele de peste 10-12 ani, care nu de puţine ori încearcă să domine orice

discuţie şi caută persoana pe care o pot manipula cel mai mult.

26

Page 28: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Una din regulile casei, despre care am menţionat în jurnalul de teren, adăugat la

anexe, şi care a rămas ca o amintire plăcută în mintea noastră este salutul de noapte bună.

Nici un copil nu urcă la dormitoare până nu trece pe la Sora Elisabeta (responsabila

casei), pentru a fi pupat şi a spune noapte bună.

Colectivul de beneficiari nu este foarte compact, fiind vârste diferite, dar tocmai

acest lucru îi responsabilizează pe fiecare în parte iar copiii mai mari sunt deseori doritori

să fie cu ceva de ajutor. Libertatea şi responsabilitatea de a veni cu un aport personal în

cadrul casei îi conduce pe copii la autonomia de care vor avea atât de multă nevoie în

viaţă.

Interviurile selectate pentru a fi publicate în anexe relevă foarte bine

continuitatea şi omogenitatea ideilor. Copiii afirmă cu dezinvoltură acelaşi lucru pe care

responsabila casei, cărei i-am spus aşa pe tot parcursul lucrării, deoarece nu îi place titlul

de „director”, îl afirmă cu tandreţe. Nu se întâlnesc lucruri contradictorii în spusele

personalului şi ale beneficiarilor iar asta ne-a făcut să credem în veridicitatea datelor

culese.

IV. Anexe

IV.1 Cadrul legislativ în virtutea căruia funcționează centrul:

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului din 23

iunie 2004;

Ordin 69/2004 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție

din 10 iunie 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind

managementul de caz în domeniul protecției copilului;

Ordin 89/2004 al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție

din 27 iulie 2004 referitor la primirea de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și

exploatat;

Codul familiei modificat prin Legea 288/2007 pentru modificarea ș i

completarea Codului familiei;

Legea 273/ 2004 privind regimul juridic al adopției repubilicată în 19

noiembrie 2009;

Ordonanța 26/2000 cu privire la asociații și fundații din 31 ianuarie 2000;

27

Page 29: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Manual de bune practici în asistența socială comunitară elaborat de către

World Vision România - Biroul Iaşi în cadrul proiectului “Formarea lucrătorilor sociali

din mediul rural“.

IV.2 Ghid de observaţie

1. Aşezare teritorială

- localizare geografică

- mijloace de acces

- date despre comunitatea locala

2. Date despre instituţie

- spaţiul alocat serviciului

3. Organizarea instituţiei

- numărul de angajaţi

- deschiderea instituţiei spre primirea voluntarilor

4. Posibilităţi financiare şi materiale

- fonduri primite de la stat

- contribuţia comunităţii locale

- alte fonduri şi resurse financiare şi materiale intrate in instituţie

- modul de distribuire a fondurilor şi a celorlalte resurse.(spaţiu locuibil, spaţii exterioare,

săli de joc, săli de studiu, mobilier… )

5. Activităţile beneficiarilor

- participarea la şcoală

- programul de după şcoală

- alte activităţi

6. Modul de interacţiune dintre angajaţi şi beneficiari

- activităţile desfăşurate de angajaţi

- gradul de comuniune

- implicarea emoţională şi afectivă

7. Interacţiunea dintre beneficiari

- gradul de solidaritate

28

Page 30: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

- aspecte de coordonare subordonare

- apariţia relaţiilor de prietenie

- implicarea afectiv-emoţională

8. Interacţiunea comunităţii locale cu instituţia

- gradul de solidaritate al localnicilor în raport cu beneficiari

9 Colaborarea instituţiei cu alte instituţii

- care sunt instituţiile cu care se poate colabora

- gradul de implicare al instituţiilor locale

- interacţiunea dintre instituţiile de stat şi Ong-ul de faţa

10. Punerea în practică a obiectivelor

- respectarea principiilor morale

- respectarea programului prevăzut în obiective

11. Grad de profesionalism

- pregătirea profesională a angajaţilor şi beneficiarilor

- modul de distribuire al responsabilităţilor angajaţilor şi beneficiarilor

- măsura în care fiecare membru îşi îndeplineşte funcţiile

IV.3 Interviuri

Ghid de interviu1. Date personale:

Vârstă

Funcţie

Ultimele studii absolvite

Religie

Domiciliu

2. Viziunea supra instituţiei:

Știţi care este originea instituţiei?

Cum aţi aflat despre instituţie?

Ce va determinat să lucraţi aici?

29

Page 31: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Ce părere aveţi despre organizarea instituţiei?

3. Activităţile instituţiei:

Ce activităţi se desfăşoară în instituţie?

Ce părere aveţi activităţile desfăşurate în cadrul instituţiei?

4. Puncte tari/slabe:

Ce lipseşte instituţiei?

Ce aduce nou Instituţia în comparaţie cu celelalte ONG-uri?

Părerea angajaţilor despre punctele forte?

Aportul instituţiei la bunul mers al societăţii?

În ce măsură instituţia îşi îndeplineşte obiectivele?

5. Raporturi între angajaţi/ beneficiari:

Cum sunteţi privit în cadrul instituţiei?

Care sunt raporturile dintre angajaţi, beneficiari?

6. Organizarea instituţiei:

Cum au fost aleşi beneficiarii?

Cine are cel mai important rol în bunul mers al lucrurilor?

7. Raporturile instituţiei cu mediul exterior ei:

Care este raportul dintre copii si familie?

Care este raportul dintre instituţie si familiile beneficiarilor?

Cum e văzută instituţia de către comunitate?

Care sunt raporturile între comunitate şi instituţie?

În ce măsură instituţia primeşte sprijin din partea instituţiilor responsabile?

8. Oportunităţi oferite beneficiarilor:

Care este gradul de acces al copiilor la mijloace de formare educaţională şi

profesională?

Pe ce perioadă de timp primesc beneficiarii serviciile instituţiei?

Ce posibilităţi de socializare au beneficiarii?

Care este rata de integrare a beneficiarilor în societate?

Care sunt oportunităţile de viitor ale beneficiarilor?

30

Page 32: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Interviu 1

Student intervievator: Neculăeș Ovidiu - Paul Localitatea: Butea

Data: 7.01.2010

Nume: Numele meu este Barolo Giusseppina, dar ca și călugăriță sunt cunoscută

sub numele de sora Elisabeta.

Vârsta: 60 de ani.

Care este funcția pe care o ocupați?

În acest moment sunt responsabilă a casei.

Religia d-voastră?

Romano-catolică.

Unde este domiciliul d-voastră?

O dată cu intrarea în Uniunea Europeană, am dobândit domiciliu permanent în

această localitate (sat Butea, com Butea, jud Iași).

Care este originea instituției? Ce a stat la baza creării ei?

Maica fondatoare și-a început munca la Torino, fiind profesoară de liceu. A avut

ca și director spiritual și confesor, pe unul din succesorii lui don Bosco (sfânt catolic), pe

Don Felippo Renaldi. Acesta a îndemnat-o pe Maria, căci acesta era numele maicii

fondatoare, să se pregătească deoarece un lucru mare trebuie să înceapă, dar ea a refuzat

deoarece nu se simțea suficient de capabilă pentru a-l îndeplini. Don Felippo i-a spus că

atunci când Dumnezeu va vrea îi va da forța pentru a începe proiectul pe care el i-l

propune. În 1936, în timp ce se ruga în fața Giulgiului din Torino, a avut o revelație

asupra a ceea ce avea de făcut. Ajungând acasă a scris 70 de foi de protocol, regulamentul

după care se ghidează maicile Patimilor lui Isus. După ce a citit ceea ce a scris, Maria a

declarat că nu este capabila să ducă la realizare toate cele scrise. Ajungând cu

manuscrisul la Preasfințitul de Torino, acesta i-a spus că ea trebuie să înceapa să pună în

aplicare cerințele din manuscris, pentru a fi un exemplu pentru toate tinerele care sunt

îndragostite de patimile lui Isus, dar și pentru copii, tineri, bătrâni. După terminarea

războiului, în perioada 1945-1950, a început să formeze fete în virtutea regulamentului pe

care ea însăși îl scrisese.

31

Page 33: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Acest protocol, care a stat la baza formării asociației Surorilor Misionare ale

Patimilor lui Isus, mai este de actualitate sau și-a modificat conținutul?

Da, el este încă actual. În urma Conciliului Vatican II,1963, el a fost aprobat de

Papa de la Roma ca și regulamentul cadru al asociației.

Dumneavoastră cum ați luat contact cu congragația?Dorința mea era sa fiu misionară. Aceasta comunitate, care are la bază acest spirit, ajută persoane mai sarace, mai necajite, fie copii, tineri, bătrâni și le împărtașește această iubire a patimilor lui Isus, pentru că Isus a murit, a suferit pentru a ne aduce noua bucuria și dragostea.Când am auzit de această comunitate, datorită faptului că aveam și o verișoară și o mătușa aici, am luat contact cu ea. Mi-a placut aici și am intrat ca și călugăriță. Anul acesta împlinesc 40 de ani de când am fost sfințită.

Să înteleg că aceasta inclinație a congregației spre misionarism v-a făcut să o alegeți?Da, mi-a plăcut modul prin care, aceste călugărițe, trăiau în acest spirit al

misionarismului.

Și totuși cum ați ajuns din Italia tocmai în România?

Când Preasfințitul din Oradea a chemat surorile pentru cateheze, maica generală a

trimis două surori, printre care și eu. Am pregătit copii pentru prima împărtășanie și la școală și în acest timp am avut posibilitatea să îl întâlnesc pe Preasfintitul Petru

Gherghel. Acesta a îndrăgit personalitatea surorilor și a cogregației. După o întâlnire cu

mine și cu cealaltă călugăriță, Preasfințitul ne-a invitat să deschidem o casă a surorilor și

în Moldova. Într-una din vizitele maicii generale la Oradea, aceasta a avut o întâlnire cu

episcopul, care dorea deschiderea unei case la Butea. Maica a acceptat aceasta propunere și a ales ca eu sa vin aici, iar cealaltă maică să rămână să se îngrijească de casa de la

Oradea. Când am ajuns aici, în colaborare cu parintele paroh, am început un program de

îngrijire la domiciliu pentru că erau mulți bolnavi singuri, pentru că nu era nici un front

de lucru, iar toți cei tineri emigrau, lăsându-i pe cei bătrâni fără nici un sprijin. Apoi în

zilele de sâmbătă și duminică am început un program de întâlniri cu copiii. După, la

sfatul preotului și asistentei sociale, am început să facem vizite copiilor cu probleme în

32

Page 34: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

familie. Apoi, în colaborare cu Protecția Copilului, ne-am decis să deschidem o casă de

tip familial pentru acești copii.

În ce an a fost deschis acest centru?

A fost deschis oficial în anul 2004. După dechiderea acestuia, datorită faptului că

noi ofeream și asistență la domiciliu bătrânilor, am fondat și o casă pentru bătrâni și

bolnavi, pentru că în multe cazuri în care nu se putea avea grijă de aceștia. În cadrul lui

este un mic centru medical, pentru că distanța până la oraș este mare (70 km), în care se

fac analizele mai uzuale.

Ce fel de activități se desfășoară aici?

În cadrul casei avem un număr de 10 copii, iar în zilele de sâmbătă și duminică

avem activități de tip Oratoriu, împreună cu copii din sat. Aceste activtăți includ

cateheze, jocuri, exerciții de tip educațional și din când în când excursii, încercând să le

oferim iubire și posibilitatea de a sta împreună.

Mai exact unde se desfășoară aceste excursii de care amintiți?

În vară avem posibilitatea de a trimite copii în Italia, unde avem sediul central. De

aici au posibibilitatea să mergă împreună cu alți copii la Lourdes, la Geneva și în alte

părți. Sunt multe lucruri pe care le pot vedea atunci când sunt în Italia. Deasemenea copii

au fost la munte, la mare, la casa din Oradea. Prin aceste lucruri încercăm să le păstrăm

bucuria de a trăi.

Spuneați că sâmbăta și duminică aveți activități de tip Oratoriu, cui sunt

adresate?

Ele sunt pentru copii din sat, dar la ele participă și copii din centru, pentru a se

putea juca împreună, pentru a socializa, și mai ales pentru a fi o familie.

Participa copiii la activitățile bisericești?

Copii paticipă la toate activitățile, fie de la școală, fie de la biserică.

33

Page 35: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Dintre toate aceste activități, care vă este cea mai dragă?

Toate îmi sunt dragi, pentru mine atunci când văd că un copil are nevoie de ceva,

nu rezist, fac orice sacrificiu. Când văd un bolnav care nu poate ajunge la spital, pun

salvare la dispoziție, când văd un bătrân care nu are de mâncare sau casă, îl primesc în

casa de bătrâni. Pentru mine toate acestea sunt importante. Pentru un tânăr, din punctul

meu de vedere, în această perioadă este important să-i fiu aproape chiar și prin câteva

cuvinte, să-i ascult problemele, să-i insuflu speranța și bucuria, care în viața reprezintă

daruri ale lui Dumnezeu.

Ce credeți dumneavoastră că lipsește instituției?

Copii au nevoie de multe lucruri, dar lucrul cel mai important este iubirea. Un

copil trebuie să fie iubit și ascultat. Din partea noastră, lipsesc multe lucruri, dar facem tot

ce se poate pentru a le da posibilitatea de a trăi aici în bucurie și liniște.

Ce credeți dumneavoastră că aduce nou instituția pe care o conduceți față alte

instituții care tratează aceeași problemă?

În mod special nu avem nimic nou, încercăm să colaborăm și să ne informăm și de

la alte instituții de modul cum ar trebui să procedăm, pentru această comunicare este

importantă între instituții. Una este specializată într-un anumit lucru altele într-altul și

încercăm să luăm de la fiecare câte ceva și să la aplicăm aici.

Cum credeți că activitatea pe care o desfășurați aici, in casele de copii și de

bătrâni, se influențează reciproc?

Într-un mod pozitiv pentru că bătrânii trebuie să trăiască împreună cu copiii.

Bătrânul nu trebuie dat deoparte, el trebuie să vadă mereu tineri și copii. Spre exemplu,

când mergem să îngrijim un bătrân sau un bolnav, luăm și copii cu noi, aceștia purtându-

se ca și cum ar fi mers la bunicul lor și bătrânii se bucură. Pe de altă parte, copii vor să se

apropie de bătrâni pentru că aceștia ii ascultă, ii mângâie, iar copii au nevoie de acest

lucru. Așadar pentru mine aceste două instituții sunt complementare.

În ce măsură instituția își îndeplinește obiectivele?

34

Page 36: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Obiectivele principale sunt: inainte de toate oferirea de iubire, educație, necesară

pentru a se descurca în societate și în școală, și pe de altă parte o formare în plan spiritual

ca să se simtă la locul său. Acestea sunt cu scopul de a putea comunica cu mediul exterior

casei pentru că în acest fel, prim armonizarea cu cei din jur, copilul are parte de o creștere

frumoasă. În acest fel, copilul devine un membru bun al societății, capabil de iubire și de

transmitere mai departe a celor învățate.

Aș vrea să știu care este statutul dumneavoastră în cadrul casei, din punctul de

vedere al copiilor, dar și al angajaților?

Copii îmi spun toți mama și de multe ori mi se pare prea mult. Însă pentru mine

atunci când mă numesc mamă, mă simt iubită și încerc să fiu cât mai aproape de

conceptul de mamă, nu superioară. Dorința mea este să fiu o adevărată mamă pentru ei,

chiar dacă de multe ori nu sunt capabilă, totuși mă străduiesc.

Îmi imaginez că au nevoie de foarte multă iubire, având în vedere faptul că nu

sunt în familia naturală.

De multe ori au nevoie de iubire, trebuie să fiu capabilă să le ofer mângâiere

atunci când au nevoie și dar și să îi corectez atunci când greșesc , asa cum face o mamă în

familie.

Dacă tot am amintit de familie, copii au ocazia de a-si vedea familia?

Eu încerc să îi pun în contact cu părinții lor, creându-le condiții acestora de a-și

vizita copiii, doar să fie dorintă din partea familiei de a veni să-i viziteze, pentru că ei

trebuie să conștientizeze că au o mamă, un tată, chiar și dacă aceștia au greșit sau au

plecat și i-au abandonat, nu are importanță.

Și aceste vizite sunt frecvente?

Sunt copii care au posibilitatea de a fi vizitați doar o dată pe an, atuncii când

părinții sunt departe, alții o dată la două, trei săptămâni; sunt unele situații, atunci când

familia este extrem de săracă și nu are posibilitatea de a se deplasa, în care mergem noi

după părinți acasă și-îi aducem aici, dar sunt și situațiile mai delicate în care parinții sunt

decedați.

35

Page 37: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Toți copiii sunt catolici?

Nu, nu facem distincție între confesiuni.

Care sunt rapoartele dintre copii și ceilalți membrii ai casei?

Se înteleg foarte bine, nu există probleme, pentru că ei stiu că acești copii au

nevoie de un ambient familial și se comportă ca atare.

Resursele umane de care dispuneți vă sunt suficiente?

Da, mulțumesc lui Dumnezeu în acest moment nu sunt probleme. Fiecare post

este ocupat, astfel încât copii nu sunt niciodată singuri.

Cum se face selecția beneficiarilor? Sunt aduși de părinți sau prin alte mijlloace?

Sunt copii care au fost aduși de asistentul social, alte cazuri au fost semnalate de

familie, preoți, după care noi le semnalăm la protecția copilului, care ia decizia de a fi sau

nu integrat în centru.

DGASPC-ul v-a trimis vreodată cazuri, sau doar dumneavoastră ați semnalat

direcția?

Noi ii semnalăm pe ei și ei pe noi, în baza unui raport de colaborare.

Cine are cel mai important rol în bunul mers al casei?

Toate rolurile sunt imporante pentru un copil. Fie sora care calcă, fie sora care

sau asistentul care îi trezește dimineața, fie cea care le face curățenie, sau de mâncare, sau

cine îi asteaptă de la școală, fiecare persoană are un rol important pentru un copil. Chiar

și cel care le ia gentuța, hâinuța când ajung de la școală, fiind important și modul în care

este întâmpinat copilul atunci când ajunge acasă. Toate rolurile sunt importante și ei știu

acest lucru.

Îmi amintesc că spuneați o dată că ajutați nu numai copii, dar și familiile lor cu

bani sau alimente, nu-i așa?

36

Page 38: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Da, când avem posibilitatea acordăm ajutor si familiilor lor pentru că și acestea au

nevoie.

În interiorul centrului aveți toți copii unei familii, sau sunt unii și despărțiți?

Da sunt și copii cu frați acasă, dar sunt și altii care sunt toți aici. Acest lucru se

datorează, gravității cazului.

Cum este privită instituția în interiorul comunității? Primiți ajutor din partea ei?

Suntem priviți foarte bine. Primim ajutor din partea sătenilor în funcție de cum

aceștia conștientizează nevoia pe care o au acesti copii. Nu au mulți bani, dar aduc lucruri

pe care la au acasă, de exemplu: cartofi , lapte, fasole, etc. Toate ne sunt necesare, ele

reprezintă providența.

Colaborați cu instituțiile comunei?

Colaborăm cu asistentul social al primăriei, cu poliția, cu școala avem un contract

de colaborare prin care fetele au acces la laboratorul de croitorie al acesteia. Deasemenea

colaborăm cu Caritas-ul care ne pun la dispoziție psihologul și medicul lor.

În ce măsură primmiți ajutor din partea instituțiilor statale?

Abia acum au început prin mici contribuții pentru copii, prin acele alocații de

plasament, dar care sunt totuși insuficiente pentru copii. Pentru casă până la momentul de

față nu am primit nimic. Toate fondurile pe care le avem sunt reprezentate de donații,

ajutoare, de providență.

Cum se integrază copii din acest centru în mediul educațional?

Sunt copii inteligenți, care știu să facă distinție între bine și rău. În acest semestru

au avut note bune , ceea ce denotă faptul că își dau interesul să învețe, chiar dacă mai sunt

probleme la școală, datorită copiilor care au o situație materială și familială mai bună,

ceea ce crează o dicrepanță între ei.

Copii de aici primesc ajutor la teme ?

37

Page 39: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Atunci când se descurcă sunt lăsați să le facă singuri, iar atunci când au nevoie

este o soră care îi ajută la ceea ce nu știu.

Până la ce vârstă îi ajutați pe copiii din centru?

Sunt cazuri în care copiii sunt acum la liceu, noi îi ajutăm să îl termine, și după

dacă au dorința de a urma o facultate, îi sprijinim pe parcursul acesteia, iar după

finalizarea studiilor încercăm să le gasim un loc de muncă, în dorința noastră de a nu-i

abandona ci, de a-i ține aproape de noi.

Interviu 2

Student intervievator: Neculăeș Ovidiu - Paul Localitatea: Butea

Data: 7.01.2010

Nume: Condurache Mihai.

Vârsta: 41.

Funcția: lucrez ca și voluntar. Soția mea lucrează în cadrul casei de bătrâni. Eu

până anul trecut am lucrat în străinătate și acum aștept o nouă chemare la muncă. Acum

cât am această perioadă liberă încerc să stau stau cu soția și în același timp ajut surorile

cu orice au nevoie.

Religia: Sunt ortodox.

Domiciliul: Domiciliul meu este în Mangalia. Am lucrat pentru o perioadă de 21

ani pe șantierul naval după care am plecat în străinătate cu contracte scurte. Datorită

crizei economice, nu prea este de muncă. Pe timpul cât am lucrat în Mangalia am avut

locuință de serviciu, dar după terminarea muncii a trebuit să predau această locuință, însă

mi-a rămas pe buletin mutația de acolo. Locul meu de origine este Balș, o localitate din

apropierea orașului Târgu Frumos.

Spuneți că soția dumneavoastră lucrează în casa de bătrâni. Să înteleg că prin

intermediul ei ați luat contact cu asociația?

Da, exact.

38

Page 40: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Care este rolul pe care îl îndepliniți în istituție?

Îndeplinesc orice fel de sarcini pe care sunt rugat să le fac. În schimb locuiesc aici

cu soția și băiatul meu într-o cameră pusă la dispoziție de surori.

Care este părerea dumneavoastră despre surori?

Am o părere foarte bună, deoarece fac niște lucruri excepționale. Rar îi este dat

cuiva să vadă atâta dăruire pentru cei din jur. Educația pe care o primesc aici și felul cum

sunt crescuți, nu este comparabilă cu cea de la casele proprii. Surorile sunt foarte atente

cu copii, îi ajută la lecții, oferindu-le astfel o educație bună.

Credeți că acest lucru este datorită faptului că surorile nu doresc să le lipsească

nimic surorilor?

Singurul lucru care le lipsește este familia, dar în rest, poți găsi aici sprijin

material, moral și educativ, cum nu ar fi găsint în altă parte. Chiar și în cazul casei de

bătrâni sunt ajutați în desfășurarea tuturor activităților zilnice. Sunt foarte îngrijiți în

comparație cu alte centre unde am auzit că nu sunt nici măcar tratați corespunzător

conform nevoilor și vârstei.

Ce credeți că lipsește acestei instituții?

Cred că lipsește interesul autorităților competente, care ar trebui să protejeze cât

mai mult posibil casa. Dar acest lucru nu este valabil doar în cazul casei, ci se întâlnește

în întreaga comunitate. De cele mai multe ori autoritățile locale încearcă să bage bețe în

roate bunei funcționări a caselor. În schimb în casă totul merge bine, datorită surorilor

care se implică trup și suflet.

În ce mod este finanțată instituția?

Din ceea ce știu eu, instituția primește doar acele alocații de plasament pentru

copii. Dar aceste fonduri sunt insufuciente în comparație cu necesitățile copiilor care într-

adevăr ar avea nevoie de mai mult. De alte venituri nu știu.

Dar din alte surse nu primesc fonduri?

De așa ceva nu știu.

Cum sunteți privit dumneavoastră în cadrul instituției?

Eu cred că colaborăm sufient de bine.

Sunteți singurul care desfășurați astfel de activități în casă?

39

Page 41: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Nu, mai este un șofer, iar când situațiile ne depășesc mai sunt rugați și oameni din

sat să ne ajute.

Să înțeleg că este dechidere din partea satului?

Da, cu siguranță.

Aveți idee cum au fost aleși copii de aici?

Din câte știu eu criteriul care a stat la baza alegerii copiilor a fost gravitatea

cazului. De asemenea surorile au grijă și de alți copii, oferindu-le ocazional ajutor care

constă în hăinuțe și hrană la domiciliu.

Din sursele mele știu că sunt multe cereri, dar nu se pot onora toate, datorită

spațiului insuficient. De multe ori se întâmplă să fie chiar și de 10 ori mai multe decât e

posibil.

Cine îndeplinește cel mai important rol în casă?

Sora Elisabeta, maica superioară.

Care este modul ei de a-și impune autoritatea?

Ca de la egal la egal se comportă cu toată lumea. Modul ei de a cere ceva cuiva

este prin rugăminți. Ea este cea care hotărăște mersul lucrurilor în casă. Ea dă toate

indicațiile.

Știu că băiatul dumneavoastră locuiește împreună cu ceilalți copii în timpul zilei,

cum se împacă cu aceștia?

Socializează cu aceștia ca și cum ar fi frații lui. Dar, ca și ceilalți copii, mai sunt și

momente în care se ceartă, dar se împacă repede înapoi. Datorită faptului că sunt ca într-o

familie, de obicei, cei mai mari au grijă de cei mici.

Resursele umane ale casei sunt suficiente?

Lucruri sunt multe de facut în casă. Am observat că de multe ori vin voluntari, dar

și oameni din comunitate care ajută la treburile casei, dar nu am idee dacă la momentul

de față există o necesitate mare de resurse noi.

Cum este văzut centrul de către comunitate?

Este văzut ca un lucru benefic, se simt norocoși că au acest centru în localitate.

Cum reușesc copii care sunt la liceu să ajungă la ore?

40

Page 42: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Niciodată nu s-a pus problema transportului, totdeauna s-au găsit posibilități de a-i

ajuta să ajungă la timp. De asemenea au reușit să le găsească gazdă câtorva dintre ei, în

orașul în case frecventează liceul.

Ce viitor credeți că au copii din centru?

Am o părere foarte bună despre copii, pentru că au speranța unui viitor măreț.

Unii vor să ajungă avocați, doctori, profesori, etc.Am rămas impresionat, în urma

discuțiilor cu copii, că au vise îndrăznețe. Și eu cred că o să ajungă, în pofida faptului că

sunt lipsiți de ajutorul familiei, pentru că surorile nu vor înceta niciodată să îi sprijine.

Interviu 3

Student intervievator: Cristina Coşa Localitatea: Butea

Data: 7.01.2010

C: In primul rând cum te cheamă şi câţi ani ai?

S: Mă numesc Stefania şi am zece ani.

C: Ai zece ani...I n ce clasă eşti tu la zece ani?

S: In ..in clasa a IV-a.

C: In clasa a IV-a?! Si de câţi ani ai venit la Butea?

S: De şase ani.

C: Tu de unde eşti de loc?

S: Din Săboani.

C: Mai ai pe cineva în Săboani?

S: Da... tăticul meu şi verişoara mea, unchiul meu şi naşa Marga… şi câteva prietene de-

ale mele.

C: Deci mai ai mulţi cunoscuţi.

S: Da

C: Si ţii legătura cu ei?

S: Cu tăticul şi cu şoferul care îl aduce aici… şi cu verişoara mea câteodată..mai puţin.

C: Cum faci tu legătura cu tăticul?

S: Cu tăticul, ba vine el aici cu şoferul ba mergem noi la el în Săboani.

C: Ai spus că mergeţi voi la el. Sunteţi aici mai multe surori?

41

Page 43: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

S: Doar trei. Una e în Oradea şi celelalte în Italia.

C: Câţi fraţi sunteţi?

S: Surori suntem.

C: Câte?

S: Opt, una vitregă

C: Opt surori şi una vitregă

S: Nu, opt cu cea vitregă.

C: Aici sunteţi trei.

S: Da.

C: Tu cu..?

S: Luminiţa şi Cati.

C: Si sora de la Oradea?

S: Simona.

C: Ea de ce e la Oradea?

S: Pentru că este în clasa a IX-a.

C: Si face acolo şcoala?

S: Da. Si mai este şi sora lui Beti şi mai sunt fete acolo mari.

C: Vrei să mergi şi tu la Oradea?

S: Da.

C: Sigur?

S: Da… dar dacă nu e frig.

C: Eu te întrebam dacă vrei să mergi la şcoală la Oradea

S: Aa..la şcoală...dacă nu e greu. Că poate ea se duce că ia notă mai mare

C: Si aici, am înţeles că tu înveţi foarte bine, nu? Ce premiu ai luat anul trecut?

S: Premiul I.

C: Pâi vezi.. Inseamnă că meriţi şi tu. Când o să fii şi tu în clasa a IX-a mergi la Oradea.

S: La testul final la română am primit foarte bine şi la matematică bine, şi la ştiinţe ale

naturii foarte bine.

C: Bravo. Ia spune-mi dacă tu ştii cum au ajuns surorile aici?

S: Surorile? Mele?

C: Nu, surorile.. Sora Elisabeta.

42

Page 44: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

S: Cum a ajuns sora aici?

C: Da.

S: Stii?

C: Au venit din Oradea? Sau din Italia?

S: Nu, din Italia. Si sora Faustina a venit din Italia, sora Celestina a venit din Oradea şi

sora Cesarina din Oţeleni îmi pare. Si sora Sebastiana nu ştiu dar tot din Romania a venit.

C: Cum de au venit ele? Ce mai ştii tu despre ele? Despre surori?

S: Sora Elisabeta e bună şi ne este ca o mamă că ne dă mereu tot ce avem nevoie şi sora

Tarcisia e cu noi aici, stă cu copiii, are grijă de noi dacă mai avem nevoie de ceva ea ne

ascultă şi ne ajută pe la teme. Sora Rita e cu noi sus pe partea cealaltă că nouă ne este

frică să dormim singure, că am cerut o soră şi ne-a dat sora, pe sora Rita. Sora Cesarina e

cu bucătăria, Sora Celestina tot cu bucătăria, Sora Cristina tot cu bucătăria, Sora

Sebastiana e dincolo la azil.

C: Erai aici când s-a deschis azilul?

S: Da. Am mers.. .la Oradea.. s-a deschis azilul.. eu eram aici după am plecat la Oradea.

Când m-am întors era aproape făcut după aceea am plecat în Italia, am venit şi era tot

făcut.

C: Ai fost în Italia?

S: Da, de două ori.

C: Ce ai făcut în Italia?

S: Am mers la piscină, am mers la campus a doua oară. Prima oară am fost la o familie

Graziella, am dormit cu Simona, cu Cati şi cu Larisa am mers acolo şi ne jucam cu o

broască ţestoasă, îi dădeam banana şi o lăsam acolo numai că mie imi era frică să o dau în

gură că muşca.

C: Spune-mi ce faceţi voi aici în casă?

S: Pâi dimineaţa mergem la şcoală după aceea mergem acasă, facem treabă, ce mai este..

C: Ce treabă este?

S: Pâi facem în sală programul, este scris acolo.De exemplu Luminiţa şi Cati fac în sală

treabă, la vase Beti după aia la bucătărie ..

C: Cine face programul?

S: Sora Letizia şi Sora Tarcizia.

43

Page 45: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

C: Pe voi vă întreabă când se face programul de exemplu?

S: Cine?

C: Nu ştiu. Voi contribuţi la program? Sau tu dacă de exemplu vrei să fii miercuri nu

marţi la vase. Tu spui:”Soră dar eu vreau să fiu miercuri că marţi am prea multă treabă la

şcoală”. Ai voie să spui aşa?

S: Nu.

C: Nu?

S: Nu că nu dar..noi nu trebuie să vorbim aşa urât cu surorile..

C: Nu m-am referit să vorbiţi urât, vreau să spun dacă tu ai părerea ta? De exemplu, vă

întâlniţi vreodată să vorbiţi despre problemele care sunt în casă?

S: Da.

C: Si ce vorbiţi la întâlnirile astea?

S: Pâi înainte cu sora Letiţia ne întâlneam dar acuma cu sora Tarcizia nu prea că mai mult

ne întâlnim cu sora Tarcizia la adoraţie. Adoraţie facem în seara asta că astăzi e joi. La

întâlniri cu Sora Letizia discutam, făceam nişte foi, coloram acolo pentru o reclamaţie şi

sugestii. Acolo este o cutie pe care am colorat-o noi. După aia ne mai făcea şi nişte foi cu

clasa noastră, anii noştri, numele noastre, anul în care ne-am născut. La întâlniri mai ..mai

şi vorbim dacă vrem să ne mutăm din cameră. Ne mai dă nişte foiţe pe care scrie : Vreţi

să vă schimbaţi din cameră sau nu vă place cum este în cameră? Si noi dăm răspunsul

acolo...E frumos la întâlniri.

C: Deci dacă tu nu vrei să stai în cameră cu cineva, îi spui suorii şi se rezolvă?

S: Da.

C: Dar spune-mi vizavi de stat în cameră, tu cu cine stai în cameră, câte staţi în cameră?

S: Aaa..deci în prima cameră stă Beti, sora Rita şi cu Mădălina. In a doua cameră stă

Luminiţa, Cati şi Elena şi în ultima cameră eu şi cu Petronela.

C: Tu şi cu Petronela staţi numai voi două? Voi ati vrut aşa?

S: Nu...deci, au venit surorile noastre de Crăciun şi ne-am mutat numai noi patru surori:

eu, Simona, Cati şi Luminiţa. Si după aia când au plecat ele am mai stat câteva zile şi

după aia au venit aşa că Luminiţa a zis să schimbăm şi am spus nu că sora Letiţia a spus

să mai stăm aşa câteva zile şi după aia să ne mutăm. După aia am mers la sora Letiţia şi

am întrebat: Sora Letiţia ne mutăm sau nu? Si ea a spus să mai stăm aşa o zi si după aia

44

Page 46: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

am mers la Luminiţa şi i-am zis k sora Letiţia a spus să nu schimbăm şi după aia a venit

sora Letiţia şi nu ştiu...a întrebat Luminiţa dacă ne mutăm şi ne-am mutat.

C: Deci tu ai vrut să vă mutaţi aşa?

S: Nu, eu am vrut să stau cu surorile mele.

C: Si...nu s-a putut?

S: Nu, că era Elena prima dată când au venit surorile noastre, cu Petronela

C: De acuma crezi că mai ai vreo şansă?

S: S-ar putea că ne schimbă la primăvară sau la vară.

C: Am înţeles. Dar poţi să stai cu surorile tale în cameră, când vrei tu, nu?

S: Da, da.

C: Te înţelegi bine cu surorile tale?

S: Da.

C: Si cu ceilalţi?

S: Da.

C: Spune-mi, tu ştii de ce aţi venit voi aici?

S: Pâi...ştiu motivul la noi.

C: Da.

S: Pentru că eram săraci la familie acolo şi sora Rita cred că ne cunoştea atunci şi..nu. A

venit Andreea şi cu Ana prima dată aici. Apoi am rămas noi şi cu tăticul acasă. Si

Andreea a întrebat-o pe sora dacă nu pot veni şi fetele şi ea a spus da. Apoi a mers sora

Rita după noi, ne-a adus. Fetele au mers afară, numai eu am rămas fără papuci apoi m-a

luat sora Rita în braţe şi m-a dus în maşină.

C: Mi-ai spus că mergeţi acasă în vacanţă, nu?

S: Da.

C: Acum de exemplu, în săptămâna asta de vacanţă mergeţi acasă?

S: Dacă ne lasă sora, dacă nu e aşa de frig şi dacă merge maşina, dacă nu alunecă.

C: Iţi place să mergi acasă?

S: Da.

C: De ce îţi place să mergi acasă?

S: Că aşa mă întâlnesc cu tăticul, aşa nu mai strică el mult drum ca să îngheţe de frig să

vină până aici, mergem noi acolo, ne întâlnim toţi acasă la verişoara noatră. Mergem

45

Page 47: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

acolo, ne întâlnim, ne uităm la televizor, ne jucăm la calculator, mai vorbim şi ..O dată a

venit mămica aici şi am mers noi, Ana , în afară de Andreea, Alina şi Marta, am mers

toate, la verişoara noastră şi am dormit pentru o zi acolo. A fost foarte frumos. Seara am

mâncat înainte de culcare ciocolată caldă făcută de mine, Luminiţa şi Diana.

S: Bravo

C: Si cu mămica ţineţi legătura?

S: Da. De ziua mea am ţinut, de Crăciun am mai ţinut, acum câteva zile am vorbit cu ea.

C: Vorbiţi la telefon?

S: Da.

C: Mămica unde e?

S: In Italia.La Roma.

C: Cu sora ta cea mai mare?

S: Nu, cu surorile mele, cu Alina, cea mai mare, cu Ana după ea şi cu Andreea şi Marta,

cea mai mică.

C: Si unde îţi place să stai mai mult? Iţi place să stai aici sau acasă?

S: In amândouă locuri.

C: In amândouă locuri?

S: Da.

C: Da aici ai tot ce-ţi trebuie?

S: Aha.

C: Da?

S: Da. Vine cu tirul şi ne aduce tot, ne dă şi sora tot ce avem nevoie.

C: Da de unde vă dă sora tot ce aveţi nevoie, ştii?

S: Pâi..ne dă dulciuri, pături să ne încălzim, haine, papuci, mănuşi. La Moş Crăciun ne-au

dat mănuşi.

C: A venit moşul pe la voi?

S: Da.

C: Am înţeles. Tu ai nevoie vreodată de bani?

S: La şcoală.

C: Da?

S: Da.

46

Page 48: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

C: Si de unde îi primeşti?

S: De la sora şi de la sora Faustina când sora nu poate să ne dea.

C; Si sora Faustina vă dă când aveţi nevoie?

S: Da?

C: Ia spune tu ce crezi că lipseşte de aici? Crezi că lipseşte ceva?

S: ...nu.

C: Nu lipseşte nimic?

S: Nu

C: Dar mai cunoşti alţi copii din..?

S: Da.

C: Pe cine?

S: Colegii mei şi mai sunt şi nişte prieteni de afară care-i cunosc, care sunt la mănăstire,

colegii mei, cunosc..Eu am mai mulţi prieteni mai mari decât mine. Eu sunt aproape cea

mai mică dintre prietenii mei.

C: Din sat?

S: Da.

C: Deci ai şi alţi prieteni în afară de colegi?

S: Da.

C: Si te vezi cu ei?

S: Da. la biserică mă văd. Ieri m-am văzut cu prietena mea cea mai mare care e. Eu mă

împac cel mai bine cu ea. Ea e prietena mea cea mai bună, Elena Balint. Ieri ne-am

spovedit. Ne întâlnim în fiecare seară la biserică.

C: Da? Si numai la biserică vă întâlniţi? Mai ieşiţi la joacă câteodată împreună?

S: Da, la oratoriu, pe la şcoală câteodată, rareori.

C: La oratoriu ce faceţi?

S: Facem lucru manual, facem cateheză, mergem cu sania

C: La oratoriu mergeţi cu sania?

S: Da. Nu în oratoriu, afară.

C: Aţi ieşit la săniuş anul ăsta?

S: Da.

C: Si ce altceva mai faceţi?

47

Page 49: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

S: Pâi ne uităm la desene ba la filme. Mai ne jucăm prin oratoriu când nu avem ce face.

facem jocuri.

C: Cine conduce toate lucrurile astea la oratoriu?

S: Mirela şi Sora Faustina şi Claudia dar Mirela e cea mai mare care stă cu noi.

C: Mirela este una din fetele de aici?

S: Ea ne ajută la oratoriu.

C: Da ştii cine e şeful aici în casă?

S: Sora Elisabeta.

C: Ea e şefa?

S: Da.

C: Si pe sora o ajută celelalte surori? Dacă tu ai nevoie de ajutor la teme?

S: Vine sora Tarcizia sau sora Rita.

C: In fiecare zi?

S: Nu, nu în fiecare zi că ele au treabă câteodată dar vin oricum când avem nevoie. Când

n-avem nevoie, ele mai vin aşa să vadă ce facem.

C: Numai să vă supravegheze?

S: Da.

C: Dar sunt destule surori aici?

S: Da.

C: Sau prea multe?

S: Nu.

C: Stii cumva dacă este cineva care lucrează aici în casă?

S: Dacă este cineva...?

C: De exemplu la spălătorie?

S: Este o fată.

C: Ce fată?

S: O fată, Angela.

C: E din sat?

S: Da.

C: Si ea lucrează aici la voi?

S: Da. Lavanderia. Mai face şi câteodată treabă prin casă.

48

Page 50: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

C: Lavanderia ai spus? Tu vorbeşti limba italiană?

S: Da..câteodată uit câteva cuvinte în română şi vorbesc italiană.

C: Da unde ai învăţat tu să vorbeşti italiană?

S: Pâi de mică am învăţat că au venit nişte italieni şi eu am ţinut minte cuvinte şi am mai

învăţat cum am mai mers prin Italia. Si am învăţat şi puţin piemonteză.

C: Ce înseamnă piemonteză?

S: O limbă, unde stau eu acolo. Am mers şi am văzut IL ciccio dei vilar,nişte soldaţi care

au fost transformaţi în ciuperci.

C: Am înţeles. Deci ai vizitat Italia nu glumă.

S: Da. Cu campusul.

C: Cu copii italieni?

S: Aha. Da, că am prieteni acolo în Italia.Am şi una neagră..două.

C: Da? Si îţi plac? Sau sunt prea ca ciocolata?

S: Da. Nuu..Mie îmi place să fiu prietenă cu ăia negri.

C: Da? Bravo.

S: Una e grăsuţă şi una slabă. Am uitat numele dar aia slabă e puţin cam încăpîţânată. Aia

grasă e drăguţă dar dacă o supără cineva începe să plângă. Si ne-a învăţat un cântec şi un

joc.

C: Da? Si i-ai învăţat şi pe ceilalţi copii de aici jocul pe care l-ai învăţt de la ea?

S: De la ea? pe copiii de aici?

C: Da.

S: L-am uitat.

C: L-ai uitat deja? Pâi cum aşa? Spune-mi te rog, este vreo diferenţă între tine şi ceilalţi

copii la şcoală?

S: Hmm

C: Ai zis că ai luat premiul întâi,.

S: Pâi dar şi alţi copii au luat premiul întâi

C: Dar îţi spun vreodată copiii că tu stai la mănăstire şi că asta ar fi o problemă?

S: Nu

C: Sunteţi prieteni toţi, nu?

S: Da

49

Page 51: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

C:Când ai fost în Italia de exemplu, te-au întrebat copiii unde locuieşti? Tu ce le

răspunzi?

S: Dar nu m-au întrebat.

C: Nu te-au întrebat? Atunci să zicem că vine un copil nou la şcoală şi vine şi la tine şi te

întreabă unde locuieşti.Tu ce-i spui?

S: Da nu m-au întrebat..adică înainte m-au întrebat colegele mele că înainte nu ţineau cu

mine la grădiniţă, mă urau.

C: Dar de ce?

S: Nu ştiu, că mă alungau când vroiam să mă joc cu ele dar acum sunt toate prietene cu

mine..câteodată.

C: Numai câteodată?

S: Da.

C: Dar tu când spui că mergi acasă, cum spui?Că mergi acasă sau la mănăstire?

S: Acasă că aşa sunt obişnuită

C: Aici e casa ta?

S: Da.

C: Si celorlalţi le spui la fel?

S: Da.

C: La toată lumea spui că aici e casa ta?

S: Da.

C: Aici acasă la tine, spune-mi ai internet?

S: Da.

C: Si poţi să te joci pe internet?

S: Da.

C: Si ce mai faci tu pe internet?

S: Mă joc jocuri barbie, mai caut poezii de Mihai Eminescu, caut D-ul Goe, Depresiunea

Transilvaniei, autori

C: Când intri pe internet?Când vrei tu?

S: Nu , trebuie să cer voie la surori.

C: Si iţi dau voie?

S: ...da.

50

Page 52: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

C: Da?Intotdeauna?

S: Da. Pe mine m-au lăsat.

C: Dar sunt şi alţii pe care nu-i lasă?

S: Dar pe ei îi lasă că sunt mai mari.

C: Deci când aveţi nevoie de internet aveţi voie să-l folosiţi.

S: Da, dar doar pentru şcoală, pentru lucruri importante.

C: Dar mai cauţi şi barbie pe internet?

S: Sâmbăta şi duminica mă joc barbie sau când îi pun desene animate la copii

C: La şcoală mergi în fiecare zi? Nu lipseşti?

S: Azi am fost la înmormântare. Si noi când suntem bolnavi o zi şi lipsim după aia a doua

zi trebuie să mergem cu o foaie de la doctor care scrie de ce am lipsit.

Interviu 4

Student intervievator: Raluca Blaj Localitatea: Butea

Data: 7.01.2010

A: Am înţeles că faci aici voluntariat. Îmi poţi spune cum de ai ales acest loc pentru

a fi voluntar?

R: Am luat legătura cu Crucea Roşie în aprilie iar apoi am început să vin aici pentru

că am aflat că în acest loc este cu adevărat nevoie de ajutor, şi…alţi italieni mi-au spus

lucruri frumoase despre acest loc şi faptul că surorile au nevoie de voluntari pentru aceşti

copii cu trecuturi dureroase şi că ajutorul nostru le-ar putea aduce puţină bucurie.

A: De cât timp eşti aici?

R: Da. Am venit pe 26 decembrie şi mă întorc pe 9 ianuarie.

A: Ce ţi-a plăcut cel mai mult aici?

R: Aaa…Eu am fost foarte mult în contact cu copiii apoi am fost în familii în

localităţi şi am împărţit cadouri, ajutoare, bani, şi mi-a plăcut să văd care este viaţa lor

dincolo de ceea ce este aici în casă, cum trăiesc cu adevărat în mare sărăcie. Cel puţin

ducându-le aceste ajutoare din Italia, vezi că sunt fericiţi… sau …reuşesti să transmiţi

51

Page 53: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

emoţii la fel ca aceşti copii. Vezi cum cu un joc, sau propunând o activitate, nu le lipseşte

surâsul deşi trecutul lor e mai dificil , diferit de al altor copii...

A: Ai mai fost şi în alte locuri de acest tip sau e prima oară?

R: E prima oară dar la anul în august merg în brazilia într-un loc asemănător

A: Imi poţi spune care sunt activităţile pe care le faci într-o zi în cadrul acestei

organizaţii?

R: Da....dimineaţa mă ocup să le ajut pe surori sau câte o dată merg în casa de

odihnă pentru bătrâni deoarece copiii sunt la şcoală iar după amiază prima oară îi ajut la

teme şi apoi dacă au nevoie de ajutor la curăţenie în casă sau în camere.....apoi se fac

jocuri, se organizează activităţi sau poate vin tinerii din sat şi propun întâlniri recreative

sau .....se cântă, se roagă

A: Ti-ai făcut prieteni aici?

R: Da...mai ales vara asta pentru că am stat mai mult ...oricum eram obişnuită prin

campusurile şcolare pe care le mai făceam şi oratorii....şi da, câte un prieten...

A: Si la început când ai ajuns aici cum ai fost primită de către copii?

R: Iniţial primirea...adică ei imediat m-au făcut să mă simt în largul meu...vin

repede la tine să îţi vorbească. De fapt la început mi-a fost teamă de experienţa aceasta

pentru că fiind singură adică gândindu-mă mai ales vara asta că o să stau singură pentru o

lună...în schimb copiii m-au ajutat, au fost cu mine foarte drăguţi şi.. au reuşit să mă facă

să mă simt în largul meu.

A: Si cu persoanele care lucrează aici?

R: De asemenea.. da da..toţi sunt foarte amabili

A: Să înţeleg că a fost o experienţă plăcută

R: Da...mai ales o experienţă care transmite multe..deci te ajută în viaţă şi fiind în

Italia viaţa e diferită aşadar te ajută să creşti , îţi transmite multe lucruri

52

Page 54: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

IV.5 Jurnal de teren

Butea, Judeţul Iaşi 09.11.2009

Orele 11.00- 22.00

Aşa cum am stabilit la întâlnirea care a constituit negocierea intrării pe teren,

înainte de a ajunge la intrarea în Miclăuşeni, (localitatea care este la strada europeană) am

telefonat şi de la Casa “Madre Carla” a venit după noi o maşină condusă de unul din

şoferii centrului. Ştia că suntem trei studenţi, ne mai văzuse, deci nu a fost greu să

parcurgem împreună cele 10 minute care se fac de obicei cu maşina de la stradă până la

“mănăstire”- aşa cum este cunoscută în sat.

Noi ştiam deja despre spaţiu, despre ce se întâmplă acolo, dar, pentru cineva care

nu ştie, prima impresie este: “ce case mari şi ce curte frumoasă”. Într-adevăr, în curte,

sunt cele două case mari, Centru rezidenţial “Madre Carla” şi Casa de bătrâni “Ioan Paul

al –II-lea”, ambele coordinate de surorile misionare.

Maşina a oprit lângă o altă maşină, un microbuz şi o salvare, despre care, am

aflat, de la şofer, că aparţin tot surorilor şi sunt folosite pentru ambele case, ca şi pentru

cetăţeni din Butea, şi nu numai, care au nevoie de o ambulantă, sau de un transport la

spital. Ne-a spus domnul şofer că sunt solicitări pentru ambulanţă foarte des şi din satele

vecine, mai ales pentru bătrânii care nu sunt caz ambulator dar care nu se pot deplasa la

spital.

Curtea din faţă este cu o alee largă mărginită de gazon încă verde şi un foişor, iar

pe lângă casă se văd tulpinile de trandafir. Maşina a parcat, undeva lângă casă, în faţa

garajului cu mansardă(despre care am aflat că este folosit pentru cazarea voluntarilor) şi

am putut observa că în spatele casei se află un spaţiu micuţ cu iarbă, acoperit cu o prelată,

maşinuţe, biciclete, topogan, răţuşte, toate destul de îngrămădite dar foarte haios aşezate

şi numa bune pentru o după amiază caldă.

Casa are două intrări, iar noi am ales-o pe cea mai accesibilă, care nu necesită

sonerie pentru că este deschisă mai mereu, iar şoferul a intrat cu noi să lase cheile şi să

vorbească cu superioara. La această intrare, era sora bucătăreasă cu Simoneta (una din

fetele care nu sunt incluse în acte, având 22 de ani, dar locuieşte acolo, neavând altă

53

Page 55: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

locuinţă). Sora nun e cunoştea pe toţi trei, am făcut deci prezentările, am spus care este

scopul vizitei noastre, şi în timp ce vorbeam am înconjurat cu privirea bucătaria.

Spaţiul larg, masa de inox pe mijloc, mobilier şi maşini de gătit mari, toate

îngrijite, te duc de la început cu gândul la un număr mare de persoane în adunate în jurul

mesei de prânz. Sora, împreuna cu Simoneta, după ce am făcut cunoştinţă au continuat

conversaţia curăţind cartofii şi morcovi care se aflau pe masa “pentru că acuşi se întorc

copiii de la şcoală şi trebuie să fie gata prânzul”.

Am fost îndrumaţi către biroul sorei superioare care se află dincolo de bucătărie şi

încă din hol am auzit “venite, venite, vă aşteptam”. Sora Elisabeta este italiancă de

origine şi vorbeşte jumătate româneşte jumătate italiană, dar important este să se facă

înţeleasă şi de cele mai multe ori reuşeşte.

Sora lucra ca de în birou, acolo unde, a spus ea, că lucrează de obicei, dacă nu

este pe afară sau pe drumuri cu alte treburi. S-a ridicat de la biroul ei, şi ne-a îmbrăţişat

cordial pe toţi, ne-a invitat să ne simţim ca acasă şi ne-a trimis să vizităm casa pe care nu

o cunoştea fiecare dintre noi.

Am profitat de ocazie pentru a fi atenţi la detaliile casei, şi vom încerca să redăm

aici structura casei, aşa cum am văzut-o noi.

Din birou, una din ferestre este îndreptată spre intrarea principală, cea dinspre

poartă, iar acea parte a casei, aparţine propriu zis mănăstirii. Surorile au camerele acolo,

la etaj, iar acel spaţiu nu este accesibil decât lor, aceasta fiind o regulă a statutului lor. Tot

din birou se iese într-un hol mic, din care, se poate intra î bucătărie, ieşi spre holul

principal de la intrare, şi urca la camerele surorilor. Holul principal are legătura cu sala

de mese care este împărţită, în capăt având locul de joacă al celor mici, şi tot din holul

principal se merge spre dormitoarele copiilor, oratorio, sala de studio, capelă şi partea de

casă, rezervată oaspeţilor.

Am mers să vizităm capela, care este micuţă, primitoare şi foarte liniştită. Vis-a-vi

de capelă se află parloarul, în care sunt aşezate două fotolii care înlesnesc o discuţie

amicală şi fără bariere, o masă şi obiecte de decor plăcut colorate. Direct din parloar se

trece în sala de lectură, în care se află două mese cu scaune de jur împrejur, rafturile cu

cărţi nu tocmai ordonate şi nelipsitul calculator cu toate accesoriile necesare (mous,

tastatură, imprimantă cu Xerox şi scanner, boxe). Am ieşit din sală din nou pe holul

54

Page 56: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

principal de unde am coborât doua trepte (cam mari) şi am dat de oratorio. O sală foarte

mare cu peretele jumătate ferestre, scaune de jur împrejur, o parte a peretelui mese şi

două dulapuri mari, deocamdată închise. O altă sală alăturată, la jumătate din mărimea

primei-a, are o masă de tenis, pe margine un covor, şi bineînţeles nelipsitele dulapuri.

Chiar înainte să urcăm la dormitoare, am întâlnit spălătoria, în care o tânără, Ana,

de 19 ani, din localitate călca hainele scoase din uscător. Ana lucrează de câteva luni la

surori şi este foarte mulţumită că are şi ea unde să facă un bănuţ cu care să îşi crească

băieţelul de doi ani”. Spălătoria este acoperită de gresie şi este plină de rufe,care deja

spălate care doar pregătite pentru a fi puse în maşină.

Treptele care duc spre dormitoare sunt decorate cu poze de-ale copiilor iar în

capătul scărilor este camera sorei Letizia (asistentul social) şi o altă cameră, nelocuită. Pe

coridorul cu aspect de mansardă sunt dulăpioare şi papuci aliniaţi dedesubt. Cuierele cu

haine din faţa fiecărui dormitor, sunt etichetate cu numele copiilor şi sunt încărcate cu

haine. Cele trei dormitoare sunt relative identice, având fiecare câte trei paturi, două

noptiere, şifonier şi diferite decoruri, de la poze la motive religioase şi postere fiecare

cameră este ordonată, cu paturile făcută putând fi văzută doar câte o hăinuţă două.

După cele trei dormitoare se află două toalete, cu antreu cu chiuvetă în care se află

periuţe de dinţi şi paste, prosoape, săpun şi câte un coş pentru rufe. Fiecare baie are cădiţă

mică cu duş şi toaletă, toate accesibile copiilor.

Terminând de vizitat casa, am mers din nou la sora în birou (lângă care îşi făcuse

apariţia şi Antonela, mezina casei de 2 ani şi jumătate pe care sora ne-a prezentat-o drept

“Coca”) şi am rugat să ne dea câteva informaţii despre casă şi funcţionarea ei. Sora

Letizia, venită atunci din casa de bătrâni ne-a invitat să luam câte o cafea şi să stâm de

vorbă în sala de mese. Am aflat acum că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţie a Copilului din Iaşi vin frecvent în inspecţie şi solicită tot felul de acte, că multe

din acte sunt blocate şi nu pot fi realizate din lipsa de colaborare cu instituţiile statului sau

cu familiile care nu pun la dispoziţie documentele, ori pentru că nu le au ori pentru a nu

renunţa la alocaţia copiilor.

La orele 12, o soră a trecut val vârtej prin sală salutându-ne şi spunând că merge

să ia copiii. Dupa circa 15 minute, în casă intru câteva voci cântând “degetul mare”. Sora

Elisabeta a ieşit în faţă lor, şi i-a salutat pe rând, iar ei au mers îndrumaţi de sora

55

Page 57: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Celestina să se dezbrace. Erau cei 4 mititei de grădiniţă. După ei a venit Caty de clasa a

II-a, dând un “bună ziua” puternic cât pentru întreaga casă.

Micuţi de grădiniţă au ajuns curând în sala de mese, de fapt în colţişorul lor de

joacă, şi fără să ţină prea mult cont de noi, care adunasem deja actele, au început să se

joace. Abia când am intrat în vorbă cu ei, s-au oprit din joc, sau şi-au luat jucăria şi au

încercat să se facă neobservaţi. Nu a durat mult până sora bucătăreasă şi Simoneta au

început să aşeze masa şi au spus copiilor să meargă la spălat pe mâini. Am fost invitaţi să

ne alăturăm şi noi lor şi să ne aşezăm la masă.

Mesele sunt aşezate în formă de U, fiecare fiind înconjurată de scaune. Fiecărui

scaun îi corespunde o farfurie, un cuţit, o lingură şi o furculiţă, un pahar de inox cu

şerveţel normal pe o masă, şi pahare de sticlă şi şerveţele de pânză cu numele pe ele, pe

celelalte mese. I-am întrebat pe cei mici cum stau ei aşezaţi la masă iar drept răspuns am

auzit “tu unde stai ca sa stau lângă tine.” Şi-au luat în braţe farfuria si paharul şi au pornit

să se instaleze unde le convine mai mult. Coca, are scaun special în capul mesei, cu un

scaun mult mai înalt. Înainte de a termina noi să ne aşezăm a sunat clopoţelul şi au venit

şi surorile, şi alte doua fete abia ajunse de la şcoală şi am văzut că toţi se ridică. S-a

cântat rugăciunea dinainte de masă, un cântecel in italiană la care toţi au bătut ritmic din

palme,, cu feţele îndreptate spre capătul săli unde este aşezat pe perete un răstignit. La

felul I a fost o supă servită din boluri mari, din care fiecare copil, capabil să se servească

îşi punea cât şi-a pus cât ia trebuit iar cei mai mici au fost ajutaţi de cei de lângă ei. Masă

sin capăt am crezut că este a surorilor, dar surori erau aşezate şi printre copii iar băieţii şi

coca au fost mutaţi lângă surori. La felul II am avut pilaf cu pulpă de pui şi salată de

morcovi. Forfota a fost continuă, sora de la bucătărie venind şi plecând cu vasele de

mâncare şi copii plimbând între ei ori apa, ori pâinea. Spre surprinderea noastră, toată

lumea, exceptând cele două fete mici mâncă cu furculiţa şi cuţitul. Se încurajau între ei ca

să mănânce mai repede şi mai frumos. Desertul a fost constituit din câte un măr +

bomboanele de ciocolată duse de noi, pentru care am fost fiecare pupaţi după masă.

Masa s-a încheiat aşa cum a început, cu rugăciunea. Fiecare copil şi-a luat

tacâmurile şi le-au dus la chiuvetă unde, cele două fete al căror rând era la vase au

început să clătească vasele, sora Tarcizia aşezându-le în maşina de spălat vase. Pe masă

56

Page 58: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

au rămas tacâmuri şi au fost aşezate ordonat pe o parte dintr-o masă. Acolo urma să

mănânce, fetele care încă nu au venit de la şcoală.

Nu au durat cinci minute şi sala de mese a rămas doar cu noi, care încercam să

ajutăm la curăţenie şi Bety, care a măturat firimiturile. Sora Letizia ne-a lămurit cu

privire la dispariţia copiilor. După masă cei mici urcă la dormitoare, doar Coca fiind

însoţită de o tânără soră, iar ceilalţi dacă sunt obosiţi se pun şi ei o oră, dacă nu se apucă

de teme. De obicei cam toţi preferă să meargă la dormitoare, chiar dacă nu dorm neapărat

dorind o pauză înainte de începerea temelor.

Am încercat să ne facem utili pe la vase, unde, Simoneta se agita că trebuie

terminat repede pentru că ea mai treabă şi la casa de bătrâni, iar celelalte două fete

treceau liniştite farfuriile prin apă, fredonând împreună un cântec. În bucătărie, sora

Cezarina (bucătăreasa) aduna alimentele, punând la cuptor, pentru a fi păstrată caldă

mâncarea pentru fetele mai mari care încă nu au mâncat.

Sr. Letizia ne-a invitat să mergem să vedem ce fac „pitici” la dormitoare şi urcând

treptele am reuşit să auzim „linişte că eu nu pot să adorm”. Cătălin cu Mădălina erau plini

de veselie cu câteva jucării adunate în jur, fără vreo urmă de oboseală, Coca dormea deja

iar în camera alăturată, Caty cu Bety stăteau în pat încercând să doarmă. În al trei-lea

dormitor fetele îşi pregăteau deja cărţile pentru a coboră la teme, dorind să îşi rezerve mai

mult timp, după teme, pentru internet.

Am coborât împreună cu ele şi am decis atunci să ne împărţim pentru ca să nu fim

mai mulţi „educatori” decât copiii la teme. Ovidiu a râmas să facă temele împreună cu Sr.

Tarcizia, Raluca a urcat din nou la dormitoare pentru a supraveghea ştengari fără somn

iar Cristina a mers cu Sr. Letizia să pregătească materiale didactice (hărtie şi creioane) în

oratoriu, pentru întâlnirea de sâmbătă cu copiii din centru şi cei din sat.

Aceste întâlniri au loc în oratoriu, şi sunt prestabilite de la o săptămână la alta,

fiind foarte benefice, după spusele Asistentei Sociale, pentru integrarea copiilor, pentru

prevenirea marginalizării. Copiii se cunosc deja de la şcoală, dar aici au ocazia să

relaţioneze pe categorii de vârstă diferită şi în activităţi foarte diversificate, cum ar fi

lucru manual pregătit în prealabil (ceea ce am făcut noi acum), jocuri de comunicare,

dansuri, şi alte activităţi propuse uneori chiar de copii.

57

Page 59: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Temele au început cam fără chef, cu exerciţii la matematică. Cu încurajările de

rigoare, şi cu gândul la internetul de după, s-a reluat lecţia predată în clasă, s-au explicat

din nou termenii neînţeleşi, şi încet, încet, fetele au început să îşi rezolve exerciţiile,

punând întrebări acolo unde încă nu erau sigure, şi cerând confirmarea fiecărui răspuns

final.

Sus la dormitor cei doi jucăuşi erau fiecare în patul lui fără însă a închidă vre-un

ochi. Caty şi Bety dormeau deja, deci Raluca a rămas cu Mădălina şi Cătălin, spunând

poveşti cu menirea să îi adoarmă. În loc de rezultatul aşteptat cei doi au început să facă

completări poveştii despre cei şapte pitici pe care ei deja o cunoşteau.

După amiaza s-a scurs repede, adunându-ne în sala de mese la ora 4 pentru

merendă şi ceai, pentru cei care au dorit. Studioşii au primit merenda în sala de studiu,

Ovidiu fiind mai ocupat decât am crezut, datorită complexităţii temelor.

În colţişorul rezervat pentru joacă s-a extins în toată sala, cu ajutorul mici

biciclete pe care pe care reuşeam cu greu să o împărţim echitabil fiecăruia. Mingea mare

şi cauciucată ne-a fost de real folos pentru consumarea energiei acumulate de Coca în

timpul somnului.

Temele au durat mai mult decât şi-ar fi dorit fetele iar Ovidiu a fost de real folos

în efectuarea temei la informatică, a fetelor de clasa a VI-a, având ceva mai multe

cunoştinţe în utilizarea eficientă a calculatorului.

Înainte de ora şase, în sală erau deja aşezate mesele pentru servirea cinei iar în

bucătărie cina era pregătită. Înainte cu 5 minute de ora 6 a sunat clopoţelul iar holul pe

care sunt chiuvetele pentru spălat pe mâini s-a umplut. La masă copiii s-au aşezat din nou

preferenţial, doar Coca fiind luată lângă Sr. Letizia şi Cătălin lângă sora Giuseppina (care

de obicei se ocupă de casa de bătrâni).

Cina a fost ceva mai liniştită decât prânzul, fiecare aşteptând cu nerăbdare

momentul de după cină în care toţi s-au adunat în faţa televizorului. Vasele au fost din

nou duse de fiecare la chiuvetă, Coca fiind în fruntea tuturor, cu farfuria în braţe. După ce

şi-a lăsat farfuria s-a reîntors la sora şi a rugat să îi scoată babeţica. Fiecare dintre cei

patru copilaşi micuţi au babeţele personale în sertarul specific.

După masă, în timp ce televizorul a fost asaltat şi desenele animate au fost la cea

mai mare căutare, am mers lângă peretele pe care sunt afişate trei panouri mari cu poze.

58

Page 60: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Doua dintre fete au venit să ne arate care sunt pozele în care apar şi ele şi astfel am aflat

că sunt poze care dateaza din vara, de la marile sărbători în care ai au organizat

spectacole pentru bătrâni.

Surorile au mers după cină la rugăciune în capelă şi au invitat şi copii, fără să aibă

prea mult succes. Două dintre fetele mai mari împreună cu Simoneta au mers şi ele în

capelă, restul preferând televizorul.

Surorile au venit în 30 de minute înapoi iar unele ni s-au alăturat jocului „UNO”

pe care îl începusem cu câţiva dintre copii. La jumătate, cu semne de oboseală copiii au

început pe rând să urce la dormitoare, trecând mai întâi pe la biroul sorei Elisabeta pentru

a fi pupaţi şi a spune noapte bună. Am aflat că aceasta este regulă generală şi foarte

importantă în casă.

Am terminat şi noi cu jocul iar Sr. Letizia ne-a întrebat unde preferâm să dormim.

Noi fetele am ales să mergem la copii, unde mai erau două paturi libere, într-o cameră cu

patru paturi.

„Bety, să îţi pregăteşti hainele pentru dimineaţă ca să nu trebuiască să cauţi atâta

mâine”, am auzit înainte de a intra în dormitorul în care urma să dormim. Trecând prin

fiecare cameră pentru a vedea copii şi ai saluta de noapte bună, la ora 9 jumătate, în

primul dormitor micuţii dormeau deja cu hâinuţele pregătite în capătul patului pentru a

doua zi, la grădiniţă. Al doilea dormitor era în pregătiri pentru dimineaţă iar al treilea, era

în linişte deplină. Fetele nu dormeau, ci erau două cu câte o carte de poveşti şi două îşi

făceau codiţe una celeilalte.

În jurul orelor 22.00, Sr. Letizia, a trecut prin fiecare cameră şi a stins lumnile.

Butea, Judeţul Iaşi 10.11.2009

Orele 06.45- 16.00

Dimineaţă ne-am trezit în forfota copiilor. Ei, mai harnici decât noi se plimbau

deja la baie pentru înviorare, uni începuseră deja să se îmbrace. Am încercat să îi

ajungem di urmă şi am realizat că, în camera alăturată erau două surori care îi îmbrăcau

pe copiii de grădiniţă.

59

Page 61: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

La 7 şi un sfert a sunat clopoţelul pentru micul dejun. Am coborât cu toţii la

masă, copiii cu tot cu ghiozdane.

La micul dejun au fost cereale cu lapte şi ceai pentru cei care au dorit. Cafeaua era

şi ea pregătită. După micul dejun, fiecare a trecut să îşi lase tacâmurile şi să îşi ia

pacheţelul pentru şcoală, pregătit deja de surori. Cei care au avut de achitat câte ceva la

şcoală, au trecut şi prin biroul sorei pentru a primii bănuţi.

Cei care, mergând la bucătărie pentru pacheţel nu aveau ecusonul prins în piept au

fost nevoiţi să se întoarcă pentru a şi-l lua din cameră. Este o regulă a şcolii pe care toţi

trebuie să o respecte. Aceasta este o dovadă a faptului că şi copiii casei „Madre Carla”

trebuie şi sunt îndrumaţi să respecte regulile impuse de şcoală.

La şcoală, copiii au plecat în grupuri, în funcţie de cum au fost gata, dar în timp

util pentru a nu ajunge în întârziere. Una din surori i-a luat pe cei de grădiniţă în maşina

iar în casă s-a depus liniştea.

Până la amiaza la reîntoarcerea copiilor, noi am rămas în compania sorei Letizia,

care ne-a arătat câteva anchete sociale, planuri de protecţie specializate, şi alte câteva

documente care reflectă condiţiile copiilor, înnainte şi după întrarea în casă. Aceste

documente, multe din ele au fost întocmite în colaborare cu psihologul şi reflectă

continua terapie de care au nevoie pentru a depăşii traumele acumulate în urma

maltratării fizice sau a lipsei hranei.

La întoarcerea copiilor activităţile au fost similare cu cele din ziua anterioară,

diferenţa fiind că la prânz veselia a fost maximă. Obişnuiţi deja cu prezenţa noastră, se

certau care, lângă cine să stea, Ovidiu fiind preferatul băieţilor. Unul din băieţi fiind

coleg cu Cătălin, fiu al unei care lucreză la casa de bătrâni şi al domnului şofer

Condurache. Dânşi au o cameră în partea case rezervată pentru oaspeţi , în care locuiesc

permanent, fiind de loc sin Mangalia.

La prânz am întrebat dacă este vreo maşină care merge la Iaşi, iar în jurul orelor

14 Sr. Elisabeta ne-a spus că o maşină va pleca la 16 după câteva cumpărături la metro.

Până să plecăm ne-am propus să rămânem în mijlocul copiilor şi aşa am şi făcut.

Temele au fost ceva mai puţine pentru uni, - în minutele de pauză discuţiile cu

copiii fiind foarte diversificate, se folosec foarte des pentru orientare şcolară sau

profesională. Am fost nefericiţi pentru cei care au rămas cu Sr. Tarcizia în sala de lectură,

60

Page 62: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

având ceva mai multe exerciţii la teme, iar noi am mers la joacă în oratoriu, unde spaţiul

ne-a permis jocuri energice şi pline de haz. Copii foarte entuziaşti s-au prins repere în joc

şi ei au fost cei care ne propuneau joc după joc, până aproape de orele 16, când ne-am

pregătit de plecare.

Am stabilit că ne vom revedea la începutul lunii decembrie, când vom avea toată

ziua la dispoziţie pentru joacă.

Butea, Judeţul Iaşi 01.12.2009

Orele 10.00- 22.00

Din Iaşi, înainte să plecăm, am luat câteva fructe pentru copii.

Am ajuns astăzi la Miclăuşeni cu un microbuz, iar acolo, ne aştepta deja Ovidiu

cu maşina personală pentru a merge împreună la copii.

Ajunşi acolo, în casă, nu mai era aceeaşi linişte de prima dată, fiind toţi copii

acasă, liberi de 1 decembrie. În bucătărie erau din nou pregătiri pentru masa de prânz

care urma să fie una festivă, participând toţi la masă, iar în sala de joc (mese) mici jucăuşi

de zbenguiau de zori, care pe bicicletă, care călare pe câte o jucărie mai mare, bucuroşi

nevoie mare.

Am fost întâmpinaţi cu o cafea fierbinte, dat fiind frigul de afară şi imediat în

nurul nostru s-au adunat toţi cei care până atunci îşi vedeau de căluţii lor. Fiecare aveam

câte un copil, ori în braţe, ori în cap, ori…pe unde au mai apucat ei să se caţere. Sr.

Letizia a spus că e un „fenomen normal; ei abia aşteaptă să se afirme”

Ziua a fost plină de jocuri, fără teme, pentru că „au fost făcute cu o zi înainte

pentru ca 1 decembrie să fie liber”, iar oratoriul s-a umplut, după prânz, de copiii, nu doar

din casă ci şi din localitate. Acum putut observa că între copiii din centru şi cei din

localitate nu există nici o diferenţă; ei sunt prieteni şi împart oratoriul,care este locul de

joacă al centrului în mode gal.

Toţi împreună am participat la jocuri de cunoaştere, de comunicare, de mişcare iar

când spiritele s-au mai liniştit puţin obosiţi finnd toţi an vizionat împreună un film

educativ.

61

Page 63: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

După film ne-am pregătit cu toţii de sfânta liturghie şi am mers împreună,

exceptându-i pe cei mici, la biserică pentru 50 de minute.

La întoarcere, nu am apucat bine să ne dezbrăcăm şi a sunat clopoţelul pentru

cină. În această seară, pe cât a fost de agitat prânzul pe atât de liniştită a fost cina, Coca şi

Cătălin fiind singurii mai aveau puţin şi erau pedepsiţi.

După cină, copiii au avut program liber, alegând fiecare ce doreşte să facă.

Internet, televizor sau oregami au fost activităţile prioritare în alegerile lor. Cei mai mici

au preferă desenele animate care, nefiind pe gustul lor, au mers la jucării şi în scurt timp

la dormitoare.

Nici celelalte fete nu s-au lunit prea mult. Pe TVR1 a fost un film care a durat

până la 10 dar am ajuns la final doar noi cu surorile şi 4 dintre fete.

Când am urcat la dormitoare era deja linişte. Cu hainuţele din nou pregătite pentru

a doua zi, dar cunoscându-se oboseala zilei, copiii au adormit fără să îşi mai dune chiar

totate hainele.

62

Page 64: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Bolea Angela: Serviciul CID (centrul de îngrijiri la domiciliu) HUSI

Argument

Cel ce îngrijeşte un suflet va fi binecuvântat de două ori...Îmi încep activitatea cu vârstnicii având experienţa din familie, îndrăgind şi respectând pe cei în etate.La aceasta adaug dorinţa de a face viaţa mai uşoară celui ce devine neputiincios, pentru a-i uşura povara anilor în speranţa că şi eu când voi ajunge în vârstă , la fel ca mine vor proceda şi alţii.

Scopul lucrării

Serviciul CID ( centrul de îngrijiri la domiciliu) porneşte în acţiunile sale de la deviza :”...am fost bolnav şi m-aţi vizitat...” (Mt 25,36), pornind de la această deviză lucrarea urmăreşte felul în care acest serviciu îşi respectă deviza şi necesitatea evaluării unu serviciu de asistenţă socială.

Ipotezele de lucru

La baza cercetării au stat urătoarele ipoteze:

-cu cât beneficiarii sunt mai bine trataţi cu atât calitatea vieţii creşte-persoanele imobilizate la domiciliu sunt predispuse autovătămărilor pe fondul lipsei

unei intervenţii specifice şi la timp-pauperitatea dezvoltă inactivitate şi „moarte socială”

Obiectivele lucrării

Studiul de faţă a fost conceput pentru a îndeplini următoarele obiective:

obiectivul general constă în evaluarea unui serviciu de asistenţă socială identitificarea cauzelor care au dus la situaţia dificilă în care se află această

categorie socială formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă şi independenţă în funcţie de vârstă

şi nevoile actorilor sociali evaluarea nevoilor beneficiarilor privind serviciile de sănătate şi a percepţiei faţă

de calitatea îngrijirilor oferite

Accesibilitatea pe teren

63

Page 65: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Intrarea pe teren şi negocierea timpului pentru desfăşurarea activităţii propuse s-a facut fără mari dificultăţi, a fost necesară o adeverinţă de la facultate, o cerere prin care solicitam voluntariat în care menţionam şi de ce cer acest lucru la instituţia dumnealor şi disponibilitatea din partea mea. Accesul meu în instituţie nu a fost fix, nestabilindu-se un orar propriu zis.In cadrul activitatilor de la birou prezenta mea era incepand cu ora 09.00, iar pe teren dupa ora 12.00 . Perioada in care am activat in cadrul institutiei a fost de o saptamana.

Metodologia lucrării

Cercetarea a îmbinat 2 metode calitative (observaţia şi interviul) metode de aflare a informaţiilor. Abordarea practică a început cu studiul literaturii de specialitate şi a modelelor de îngrijiri integrate de sănătate funcţionale, existente în Romania. Interviul -a avut ca obiectiv aflarea opiniei actorilor din sistemul de ingrijiri la domiciliu cu privire la serviciile integrate. Metoda folosită a fost cea a interviului, fiind folosit un ghid de interviu ce a cuprins 10 întrebări deschise. Subiecţii au avut libertatea să adauge orice informaţie pe care au considerato relevantă, însă numai despre subiectul interviului. În medie au fost acordate 60 de minute efective fiecarui interviu cu o plajă a valorilor de 38-95 minute.Interviurile au avut loc la domiciliul respondenţilor maximizăndu-se astfel confortul acestora şi onestitatea lor.

Concepte si teorii

TEORII MOTIVAŢIONALE

Teoria nevoilor postulează că fiinţele umane au nevoi caracteristice şi că oamenii pot fi motivaţi oferindu-le ceea ce au nevoie în schimbul efortului pe care îl depun. Cu alte cuvinte, oamenii sunt motivaţi să îşi satisfacă nevoile cele mai importante. Psihologul american Abraham Maslow a creat un model numit ierarhia nevoilor. Maslow considera că unele nevoi interne sunt mai stringente decât altele, şi că este nevoie de satisfacerea nevoilor de bază (de pe nivele inferioare) înaintea eliberării energiei necesare împlinirii nevoilor de ordin mai înalt.

Nevoi fiziologice. Pe nivelul cel mai de jos al ierarhiei lui Maslow se află nevoile de bază, biologice sau fiziologice. Corpul uman are nevoie de aer, mâncare, apă, odihnă, îmbrăcăminte. Modelul sugerează că oamenii cărora le este foame sau care se confruntă cu pericolul pierderii elementelor de bază necesare existenţei umane sunt mai puţin preocupaţi de viaţa socială sau de satisfacerea nevoilor eu-lui interior. Doar în momentul satisfacerii nevoilor fundamentale ale biologicului oamenii se pot orienta spre alte nevoi care au fost latente în aşteptarea împlinirii celor de pe nivelul inferior

64

Page 66: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Nevoi de securitate. Odată ce nevoile biologice au fost satisfăcute, oamenii devin preocupaţi de siguranţa lor fizică şi psihică. Securitatea reprezintă anumite condiţii care ameninţă integritatea fizică a unei persoane.

Nevoi de apartenenţă. Dacă o persoană este satisfăcută din punct de vedere fiziologic şi se simte în siguranţă, este posibil că acea persoană va deveni interesată să îşi satisfacă nevoia de contact social. Modelul indică faptul că oamenii au nevoie să intre în contact cu alţii şi să se bucure de sprijin social. În situaţia în care oamenii sunt izolaţi sau singuri, nevoia de asociere nu va fi satisfăcută şi îşi vor folosi energia pentru a încerca să o satisfacă.

Nevoi de stimă. Aceste nevoi se referă la nevoia de a fi bine cunoscut de către ceilalţi şi la nevoia individului de a se simţi valoros, competent şi respectat. În situaţia în care individul este ridiculizat, defăimat, discreditat sau evaluat negativ, se va simţi rănit şi nevoile de pe acest nivel nu sunt satisfăcute.

Nevoi de autoîmplinire. Maslow a postulat că, dacă toate nevoile descrise anterior ar fi satisfăcute oamenii s-ar afla în situaţia să îşi dezvolte potenţialul maxim. Ei ar simţi nevoia de a-şi actualiza potenţialul şi de a-şi atinge cele mai înalte obiective şi aspiraţii.

Satisfactia

Indicator social ce reflectă starea subiectivă rezultată din împlinirea necesităţilor, lipsa de tensiuni, de anxietate; se fundează, pe aprecierea pozitivă a modului de desfăşurare a vieţii în general sau a unei sfere particulare a acesteia. Satisfacţia  exprimă rezultatul evaluării făcute în mod continuu de subiect condiţiilor sale de viaţă, a gradului în care acestea sunt la nivelul aşteptărilor. Satisfacţia este înrudită cu conceptul de fericire, dar există unele deosebiri între cele două. Satisfacţia se referă la gradul în care diferitele condiţii de viaţă, luate separat şi/sau împreună, corespund cu aşteptările subiectului(http://www.dictsociologie.netfirms.com) Satisfacţia are, din acest motiv, un caracter oarecum minim - stabileşte minimul de acceptibilitate, şi totodată are un caracter motivator: dacă un aspect al vieţii este nesatisfăcâtor această evaluare motivează acţiunea de îmbunătăţire a lui. Fericirea are un caracter mai global şi „maximal" descriind experienţe „de vîrf", caracterizate prin reacţie afectivă intensă; este un sentiment de deplinătate, de realizare globală cu viaţa, referindu-se la aspectele esenţiale ale vieţii. Ea este legată într-o măsură mai mică de nivelul de aspiraţii, exprimând satisfacerea unor aşteptări maximale.Fericirea intervine în momente de vîrf ale vieţii, în legătură cu experienţa unor realizări de excepţie. Relevant pentru această distincţie este faptul determinat în cadrul a numeroase cercetări că persoanele în vîrstă se estimează a fi mat satisfăcute cu viaţa decît tinerii (aceştia, aflaţi într-un proces de cristalizare a propriei lor vieţi, de adaptare, tind să prezinte un nivel de aspiraţie mai ridicat care le motivează efortul de afirmare, experimentînd din această cauză tensiuni şi insatisfacţii mai accentuate), în schimb, tinerii declară mult mai frecvent experimentarea de momente de fericire decît persoanele în vîrstă.

65

Page 67: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Mod de viaţă

Organizarea vieţii membrilor unui grup social, colectivităţi; ceea ce fac indivizii, modul în care se desfăşoară viaţa lor în condiţii sociale date. Conceptul sociologic de mod de viaţă se referă la viaţa oamenilor ca un fapt social care trebuie descris sistematic, explicat şi prezis. Îl găsim utilizat în două perspective metodologice distincte: O perspectivă accentuat descriptivă - totalitatea caracteristicilor modului de viaţă  al unei persoane, grup social, colectivitate. O perspectivă explicativ-predictivă - pornindu-se de la un factor (condiţie) presupus a fi determinant, se încearcă a se determina influenţa acestuia asupra modului de viaţă.

Rol social

Model de comportare asociat unei poziţii sociale sau unui status, punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusurile indivizilor şi grupurilor într-un sistem social.Corelativ statusurilor sociale, fiecărei persoane îi sînt proprii la un moment dat mai multe roluri sociale, care pot fi congruente sau incongruente.Ele alcătuiesc setul de roluri specifice unei persoane (R. K. Merton, The Role-Set. Problems in Sociological Theory, 1957). Incongruenţa rolului social poate genera conflicte inter-rol. La rândul lor, conflictele inter-rol pot fi produse de discrepanţa dintre trăsăturile de personalitate ale purtătorului de rol şi prescripţiile rolului social, de incapacitatea individului de a satisface exigenţele rolului social. Asemenea statusurilor, rolul social  poate fi impus (atribuit) şi dobîndit (achiziţionat).(http://www.dictsociologie.netfirms.com)

Sărăcia

Situaţie caracterizată prin lipsa (insuficienţa) mijloacelor materiale necesare vieţii. Sărăcia are forme şi grade diferite de severitate în funcţie de natura lipsurilor privind mijloacele de subzistenţă ce afectează persoane, familii, colectivităţi, grupuri sociale sau chiar societăţi în ansamblul lor. (http://www.dictsociologie.netfirms.com)

66

Page 68: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Piramida lui MaslowUnitatea de asistenţă socială

Denumire: Centrul de Îngrijire la Domiciliu – CID HuşiTipul de unitate: Asistenţă socială şi îngrijire medicală la domiciliu

Sediul unităţii de asistenţă socială: Localitatea-Huşi, Str. Corni nr. 25, Judeţul: Vaslui;

Telefon: 0235/481466

În ultimii ani, studiile statistice din ţara noastră pun în evidenţă o alterare progresivă a situaţiei sociale a vârstnicilor, a căror pondere demografică a luat amploare.Astfel, dacă în 1990 numărul pensionarilor de vârstă în România a fost în jur de 3.800.000, în septembrie 2008 această valoare era de 5.525.700, reprezentând un procent important din populaţia tarii.

67

Page 69: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

De asemenea se estimează că în următorii ani, în condiţiile menţinerii unei tendinţe nefavorabile a fenomenelor de fertilitate şi mortalitate vom asista la scăderea

populaţiei totale, reducerea populaţiei tinere, concomitent cu o creştere a populaţiei adulte şi în special a celei vârstnice.

Aceste tendinţe sunt agravate şi de rata crescută a emigrării din România, care după un peak de 25351 persoane în 1995, se stabilizează în jur de 15000 persoane în anii următori. Aceasta reprezintă totuşi un factor de gravitate prin implicarea preponderentă a populaţiei tinere. Se estimează ca 2 milioane de români au emigrat din Romania în toată această perioadă.

În Moldova sunt comunităţi rurale unde categoria de vârstă 18-45 este aproape absentă, predominând copiii şi vârstnicii, soarta bãtrânilor din aceste localităţi complicându-se si mai mult.

Pe de altă parte, situaţia economico -financiară a acestei pături sociale în continuă creştere este în alterare continuă. Astfel dacă în 1990 o creştere anuală a preţurilor de 100% a fost urmată de o creştere reală a pensiilor de 100% situaţia s-a agravat brusc, ajungând în anii următori ca puterea de cumpărare să fie sub 45 %, creşterea preţurilor nefiind corelată cu mărirea corespunzătoare a preţurilor.

Pensiile lunare pe anul 2008 nu au depăşit valoarea medie de 565 lei, iar pensiile agricole se menţin la valoarea medie de 241 lei. Valoarea reală a pensiilor în anul 1998 a reprezentat 48,8% faţă de valoarea din 1990. Situaţia expusă a obligat după anul 1997 peste 900.000 de persoane peste 65 ani să muncească pentru a-şi asigura existenţa. Nici procesul de recalculare a pensiilor nu a reuşit să îmbunătăţească mai mult situaţia acestei categorii sociale.

Situaţia acestei pături sociale este agravată şi de faptul, că generaţia în vârstă la ora actuală este alcătuită în mare parte de generaţia tânără ce a căzut victimă migrării masive a populaţiei de la sat la oraş, în urma industrializării din anii 1950-1960. Aceşti oameni şi-au pierdut pe lângă resursele economice tradiţionale şi legăturile sociale tradiţionale care i-au conferit totuşi o oarecare siguranţă socială.

Tot atât de îngrijorătoare sunt şi datele referitoare la perspectivele socio-medicale din România, ale căror principali beneficiari sunt tocmai vârstnicii.

68

Page 70: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Astfel, în ultimii 10 ani am asistat la o scădere simţitoare a personalului sanitar mediu activ, singura categorie confruntată şi implicată mai mult sau mai puţin formal şi profesionist, în servicii socio-medicale la domiciliu la ora actuală în România. In anul 2001 existau 111263 cadre medii, adică 201 de locuitori per cadru sanitar, situaţia fiind mai dramatică in judetele Moldovei. De asemenea, fenomenul emigrării cadrelor sanitare din România se află pe primul loc ca număr de profesionişti implicaţi.

Situaţia financiară precară a vârstnicilor, descrisă mai sus, corelată cu sprijinul minim acordat în România pentru medicamente, reduce şi mai mult şansele majorităţii acestei populaţii, mari consumatoare de medicamente, la o bătrâneţe demnă de om.

Analiza comparativă a cheltuielilor pentru medicamente după anii 2000 arată că în România se cheltuiau 10$/locuitor, spre deosebire de alte state, cum ar fi Bulgaria în care se cheltuiau 25$/locuitor, Germania cu 269$/locuitor, Polonia cu 36$/locuitor, Slovacia cu 23$/locuitor, Ungaria cu 63$/locuitor şi SUA cu 319$/locuitor.

Mai amintesc faptul că nivelul sărăciei în 2002 era estimat la 27%, iar cel al sărăciei extreme - la 11%, conform raportului Băncii Mondiale din septembrie 2003. Situaţia prezintă cea mai mare gravitate in regiunea de nord-est a ţării, în care rata sărăciei depăşeşte 40%.

Pe baza acestor date, dar mai ales pe baza experienţei activităţii cotidiene, pot afirma, că populaţia vârstnică a României se confruntă cu probleme sociale, economico-financiare şi de sănătate, la care familiile celor în cauză respectiv structurile clasice de suport social nu mai fac faţă.

(Date din Anuarul Statistic 1990-2008, Cartea Albă a MSF, Deutsche Apothekerzeitun)

Centrul Diecezan Caritas Iaşi s-a confruntat de la început cu diferite probleme,

îmbunătăţirea situaţiei vârstnicilor fiind una dintre priorităţile activităţilor sale, în cei

peste 16 ani de activitate.

Astfel, pe lângă centrele de informare şi birourile de asistenţă socială care

funcţionează în cele 3 filiale a trecut la înfiinţarea unor instituţii specializate în asistenţa

socială a vârstnicilor cabinete medicale de specialitate, punctele de distribuire a

medicamentelor - Caritas.

Din experienţele dobândite prin aceste activităţi, am concluzionat, că îngrijirea

vârstnicilor în instituţii de natura căminelor de bătrâni este indicată atât din punct de

vedere uman, profesional si economic, doar în cazuri selectate, când îngrijirea, respectiv

asistenţa socială a persoanei în cauză nu mai este posibilă, la domiciliul acesteia.

Din aceste considerente s-a iniţiat în 2000 primul centru de îngrijire la

domiciliu (Roman). Pe baza experienţei pozitive acumulate privind calitatea vieţii,

confortul fizic şi psihic al asistaţilor respectiv economicitatea activităţii (servicii

69

Page 71: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

calitative la costuri minime posibile ) cu acest tip de asistenţă, s-a aderat în 2000 la

programul naţional de „Servicii de Îngrijiri la Domiciliu”, coordonat prin Confederaţia

Caritas România. În cadrul acestuia, s-au înfiinţat şi alte centre, cum ar fi: Iaşi, Bacău,

Huşi, Oneşti, Suceava, Com. Răchiteni/Iaşi, Com. Sagna/Jud. Neamţ în satul Iugani,

Com. Mirceşti/Iaşi, în satul Săveni, Com. Gropniţa/Jud. Iaşi, Săbăoani, Jud. Neamţ şi

Hălăuceşti- Jud. Iaşi, la standarde calitative înalte bine definite.

Prin structura sa dinamică şi permisivă, prin metodologia organizatorică clară,

transparentă, acest tip de serviciu se dovedeşte apt să răspundă acelor nevoi

multidisciplinare elementare ale activităţii zilnice, care nesatisfăcute, răpesc persoanele

vârstnice sau cu diverse handicapuri, de şansa unei vieţi autonome, demne, în climatul

familial şi microsocial (de vecinătate).

Serviciile de asistenţă socială acordate

Serviciile acordate sunt reprezentate de îngrijire medicală la domiciliu, şi

anume: injecţii, pansamente, clisme, perfuzii, monitorizări tensiune arterială, puls,

glicemie, recoltări de analize, spălături vezicale, acordarea de materiale sanitare, şi

dispozitive medicale, etc., executate la strictă indicaţie şi supraveghere a medicului curant

al beneficiarului.

Serviciile socio-medicale constau în ajutor în realizarea igienei corporale,

igienizarea locuinţei, ajutor la îmbrăcare-dezbrăcare, sprijin la deplasarea în interior,

ajutor în alimentatie, comunicare, donare de medicamente prescrise de medic, servicii de

reabilitare şi adaptare a mediului (mici amenajări, reparaţii).

Serviciile sociale constau în ajutor pentru menaj, ajutor la cumpărături, ajutor în

activităţile vieţii zilnice. La acestea se adaugă şi alte activităţi, cum ar fi: consiliere

juridică şi administrativă, sfaturi în îngrijire, acordarea de mijloace de îngrijire,

organizarea de activităţi şi serbări pentru asistaţi, cu pregătirea de pachete cu cadouri

(alimente neperisabile, haine ).

Date despre persoanele asistate

70

Page 72: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

1. Persoanele asistate sunt rezidente în: Huşi

2. Numărul persoanelor asistate: 60

3. Criterii de selecţionare a persoanelor asistate:

- imobilizarea la pat sau domiciliu din cauza vârstei sau a altor handicapuri fizice şi/sau

psihice.

- singurătatea, gradul de izolare socială.

- starea materială precară.

La selecţionarea beneficiarilor se colaborează cu Direcţiile de Asistenţă Socială, Direcţia

de Muncă şi Protecţie Socială, Birourile de Ajutor Social, policlinici şi spitale, cabinete

medicale, centrele medicale ale organizaţiei Caritas, bisericile în vederea furnizării de date

privind posibilii beneficiari. De asemenea se răspunde tuturor solicitărilor personale ale

beneficiarilor direcţi sau indirecţi, în măsura posibilităţilor şi capacităţii centrului de îngrijire

la domiciliu.

Majoritatea beneficiarilor centrului sunt defavorizaţi din mai multe puncte de vedere:

economic, social, medical. Cei mai mulţi dintre ei prezintă diferite afecţiuni cronice sau

datorate vârstei înaintate, nu au venituri necesare pentru un trai decent şi suferă din cauza

singurătăţii fizice sau psihice. La beneficiarii cu handicap la acestea se adaugă şi izolarea

cauzată de mentalităţile existente faţă de handicap.

Descrierea unităţii de asistenţă socială

Înfiinţat in 2004. Funcţionează în cadrul dispensarului Huşi, pe baza contractului de

comandat cu parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, Huşi.

Planificarea activitatilor

Activităţile derulate urmăresc realizarea obiectivelor propuse, fiind prezentate în

cele ce urmează:

Obiectivul nr 1: Oferirea de servicii de îngrijire la domiciliu, atât sociale cât şi medicale,

în decursul a 12 luni, celor 60 de beneficiari lunar, servicii specifice nevoilor identificate.

Activitatea nr. 1.

71

Page 73: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Denumire: Oferirea de servicii de îngrijire la domiciliu

Descriere detaliată: În cadrul acestei activităţii, se vor oferi servicii de îngrijire

la domiciliu, medicale şi sociale, celor 60 de beneficiari, lunar.

Serviciile de îngrijire la domiciliu se acordă conform standardelor şi

metodologiei programului « Servicii de Îngrijire la Domiciliu » Caritas, în conformitate

cu legislaţia specifică.

La selecţia beneficiarilor participă Direcţia de Asistenţă Socială, Direcţia de

Muncă şi Protecţie Socială, precum şi alte instituţii.

Serviciile acordate sunt reprezentate de îngrijire medicală la domiciliu, şi

anume: injecţii, pansamente, clisme, perfuzii, monitorizări, tensiune arterială, puls,

glicemie, recoltări de analize, spălături vezicale, acordarea de materiale sanitare, si

dispozitive medicale, etc., executate la stricta indicaţie şi supraveghere a medicului curant

al beneficiarului. Aceste servicii sunt acordate de personal calificat, cu competenţe în

domeniu şi autorizaţii de liberă practică, respectiv de asistentele medicale ce sunt incluse

în echipa de lucru.

Serviciile socio-medicale constau în ajutor în realizarea igienei corporale şi

igienizarea locuinţei, ajutor la îmbrăcare-dezbrăcare, sprijin la deplasarea în interior,

ajutor în alimentaţie, comunicare, donare de medicamente prescrise de medic. Aceste

servicii sunt acordate de personalul calificat al centrelor, cu sprijinul voluntarilor.

Serviciile sociale constau în ajutor pentru menaj, ajutor la cumpărături, ajutor în

activităţile vieţii zilnice. La acestea se adaugă şi alte activităţi, cum ar fi: consiliere

juridică şi administrativă, sfaturi în îngrijire, acordarea de mijloace de îngrijire,

organizarea de activităţi şi serbări pentru asistaţi, cu pregătirea de pachete cu cadouri

(alimente neperisabile, haine ). În organizarea acestor activităţi ajutorul voluntarilor este

de nepreţuit.

Toate aceste servicii sunt acordate în urma evaluărilor complexe a nevoilor socio-

medicale şi a planurilor individualizate de asistenţă şi îngrijire.

Obiectivul nr. 2: Creşterea gradului de integrare şi participare socială a persoanelor

imobilizate la pat sau la domiciliu;

72

Page 74: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Activitatea 1

Denumire: Aniversarea zilei de naştere a persoanelor vârstnice

Descrierea detaliată: În cadrul acestei activităţi, personalul CID va realizeaza o

bază de date cu zilele de naştere ale tuturor beneficiarilori. Cu ocazia acestui eveniment,

persoanele vârstnice vor primi o floare din partea personalului CID, gest menit să aducă

un zâmbet şi o rază de speranţă pe chipul persoanelor vârstnice.

Activitatea 2

Denumire: Conferinţa internaţională „Îngrijirile la domiciliu şi etica creştină a

carităţii”

Descriere detaliata: În luna octombrie 2009, Centrul Diecezan Caritas Iaşi a

organizat la Iaşi o conferinţă cu participare internaţională în domeniul îngrijirilor la

domiciliu. Au fost invitaţi lectori din ţări cu experienţă în domeniul îngrijirilor la

domiciliu, precum şi din ţara noastră, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale.

Obiectivul nr. 4. Promovarea Programului „Servicii de Îngrijire la Domiciliu” al

Centrului Diecezan Caritas Iaşi.

Activitatea 1:

Denumire: Editarea de afişe publicitare, de broşuri şi pliante de prezentare.

Activitatea 2

Denumire: Campanie de informare a comunităţilor locale unde funcţionează

centre de îngrijire la domiciliu Caritas privind serviciile oferite.

Cadru legislativ

Legea 17/2000 –publicata in Monitorul Oficial al Romaniei , nr.104 din 9 martie 2000

Cap.5.Procedura de stabilire , suspendare si incetare a drepturilor de asistenta sociala pentru persoanele varstnice. Art.29.-aprobarea , respingerea , suspendarea sau incetarea dreptului la servicii de asistenta sociala pentru persoanele varstnice , prevazute de prezenta lege , se face de catre :

Primar , pentru serviciile de asistenta sociala organizate pe plan social , pentru ingrijirea in caminele aflate in administrare si pentru ingrijirea la domiciliu;

73

Page 75: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Directorul general al directiei generale de munca si protectie sociala , pentru asistenta sociala acordata de asociatiile si fundatiile romane si de unitatile de cult recunoscute in Romania care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Hotararea nr .886/2000 pentru aprobarea grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice; publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.507 din 16 octombrie 2000.

Legea 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica , care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala . De la bugetul de stat se pot aloca subventii asociatiilor si fundatiilor cu personalitate jurdica a caror activitate de asistenta sociala se adreseaza unor beneficiari din mai multe judete ale tarii si care au incheiat conventii cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru prestarea acesto servicii. Art.2 (1) .Nivelul subventiilor acordate nu poate depasi costul mediu lunar de intretinre , pe persoana asistata , din unitatile de aisstenta sociala de stat , cu profit similar , organizate ca institutii publice. Subventiile sunt acordate pentru:

Cheltuieli pentru carburanti si lubrifianti necesari in functionarea mijloacelor de transport specific activitatii unitatii de asistenta sociala

Cheltuieli pentru plata serviciilor :apa , canal , salubrizare , telefon Cheltuieli cu materiale sanitare pentru persoane asistate Cheltuieli cu materiale pentru curatenie pentru persoane asistate

Parteneri şi natura parteneriatului

Asociaţia Familia Kolping Ploscuţeni: parteneriatul vizează realizarea de activităţi de

formare comune pentru personalul ambelor asociaţii implicate în procesul de furnizare

de servicii de îngrijiri la domiciliu, precum şi schimburi de experinţă în acest domeniu.

Asociaţia Caritas Roman: parteneriatul vizează organizarea la nivelul judeţului Neamţ

a reţelei de centre de îngrijire la domiciliu Caritas, de contribuţie comună la finanţarea

serviciilor de îngrijiri la domiciliu, precum şi formarea personalului din domeniu.

Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport-secţia

Kinetoterapie: parteneriatul vizează formarea viitorilor kinetoterapeuţi prin stagii de

practică (supervizată de cadrele universitare ale facultăţii) în centrele de îngrijire la

domiciliu.

Asociaţia caritativă „Sf. Vincenţiu de Paul”, Conferinţa „Sf. Iosif” Oneşti:

parteneriatul vizează sprijin reciproc în derularea programelor caritative proprii şi

74

Page 76: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

organizarea de activităţi comune, voluntarii SVP şi personalul angajat al Caritas fiind

resurse importante în derularea acestor activităţi.

Congregaţia "Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe" (Opera "Don Alois

Guanella") Iaşi: parteneriatul vizează realizarea de activităţi de formare comune pentru

personalul ambelor asociaţii implicat în procesul de furnizare de servicii de îngrijiri la

domiciliu, precum şi schimburi de experinţă în acest domeniu.

Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi: parteneriatul vizează colaborarea în vederea

prevenirii marginalizării şi excluziunii sociale a persoanelor şi familiilor aflate în situaţii

de risc şi dificultate, precum şi acordarea de asistenţă socială, îmbunătăţirea stării de

sănătate şi creşterea calităţii vieţii acestor categorii de persoane.

Primăria Huşi: ofera ajutor financiar in valoare de 2000 Ron acordat pentru

activitatile de baza ale vietii zilnice ale beneficiarilor si salariul asistentului social

Firma de telefonie mobila:Vodafone

Donatii benevole

Contract de comanadat cu parohia Romano-Catolica „Nasterea Sfintei Fecioare

Maria”,Corni.nr.85(centrul nu plateste chirie pentru spatiul in care isi desfasoara

activitatea)

Acordarea serviciilor de asistenţă socială

Conform ordinului nr. 383 din 06/06/2005 al MMSSF, a legii nr. 705 din 3

decembrie 2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, Ordonanţa nr. 68 din

28/08/2003, precum şi a altor acte normative privind îngrijirile la domiciliu emise de

Ministerul Sănătăţii, instrumentele de lucru utilizate urmăresc îndeplinirea standardelor

generale de calitate privind cadrul organizatoric şi material, resursele umane şi financiare,

viziunea integratoare şi toleranţă a personalului implicat în acordarea serviciilor sociale.

Principalele instrumente administrativ-organizatorice ale activităţii sunt:

Ancheta socială care furnizează cele mai importante date pentru evaluarea iniţială a

asistaţilor din punct de vedere al principalelor nevoi sociale şi socio-medicale, respectiv

alternativele şi opţiunile persoanei legate de soluţionarea acestora.

75

Page 77: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Contract de furnizare de servicii sociale este actul juridic încheiat între beneficiar şi

organizaţie, care exprimă acordul de voinţa al acestora în vederea acordării de servicii

sociale.

Fişa de evaluare socio-medicală care furnizează date pentru evaluarea asistaţilor din

punct de vedere al principalelor nevoi sociale şi medicale, a gradului de dependenţă a

persoanei vârstnice, respectiv alternativele şi opţiunile persoanei legate de soluţionarea

acestora.

Formularul de primire al asistaţilor, conţine coordonatele personale ale acestuia, a

membrilor de familie, a medicului curant etc., precum şi principalele informaţii legate de

motivul pentru care se află în asistenţa CID.

Planul de intervenţie, este instrumentul care identifică problemele sociale, stabileşte

acţiunile, resursele şi planificarea în timp a acestora pentru atingerea obiectivelor

propuse.

Fişa de monitorizare, este instrumentul pe care asistentul social îl utilizează pentru a

observa evoluţia în timp a situaţiei sociale şi a rezultatelor intervenţiei.

Planul de îngrijire cuprinde obiectivele îngrijirii, cu măsurile de îngrijire necesare,

ţinăndu-se cont de resursele existente şi problemele identificate.

Fişă de evidenţă a articolelor închiriate pe care sunt evidenţiate articolele de îngrijire

închiriate, şi perioada de închiriere.

Registrul asistaţilor în care figurează evidenţa tuturor asistaţilor la domiciliu, cu date

personale, data luării respectiv scoaterii din asistenţa CID.

Foaie de parcurs cu evidenţa riguroasă a deplasărilor colaboratorilor la domiciliul

asistaţilor respectiv a altor deplasări în interes de serviciu.

Se răspunde la fiecare chemare în termen de cel mult 48 ore, prin deplasarea unui

colaborator al CID (de preferat coordonatorul de centru) la domiciliul solicitantului,

făcându-se evaluarea nevoilor.

Contrasemnarea lunară a fişei detaliate cu activităţile prestate asigură un instrument

direct asistatului, de a semnala nemulţumirile sale, sau neregulile constatate.

Numerele de telefon precum şi orele de birou al centrului sunt publice, cunoscute de

către asistaţi din pliantele sau cărţile de vizită primite, mass media etc., conducerea

centrului putând fi contactată în caz de nevoie.

76

Page 78: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

La sediul centrelor se află condică de sugestii şi reclamaţii, care poate fi solicitată de

asistaţi.

Resurse umane. Număr total personal:

de conducere: 2 de execuţie: 4 cu contract individual de muncă: 6 cu contract de voluntariat Personal calificat în domeniul asistenţei sociale, din care:

- asistenţi sociali cu studii superioare: -2 -personal cu altă calificare4: -1 coordonator diecezan- medic,

o -2 asistenţi medicali- absolvenţi de Şcoală Postliceală Sanitară,

- 1 îngrijitor la domiciliu

Coordonatorul diecezan de program/manager de proiect

-Răspunde de desfăşurarea programului -Stabileşte şi supraveghează criteriile de înfiinţare şi dotare a noilor centre.-Stabileşte şi supraveghează, criteriile de selecţie a personalului „Servicii de Îngrijiri la Domiciliu (SID).-Participă la scrierea de cereri de finanţare pentru atragerea de fonduri necesare desfăşurării activităţii.-Urmăreşte dotarea corespunzătoare a CID, conform criteriilor programului naţional.-Elaborează fişele posturilor.-Răspunde de selecţia personalului competent CID.-Urmăreşte funcţionarea CID, conform standardelor programului naţional.-Monitorizează şi evaluează activitatea personalului CID.-Întocmeşte rapoarte periodice de activitate a CID pentru biroul director al Caritas Diecezan.

Asistentul social

-Întocmeşte anchetele sociale

-Asigură consilierea şi orientarea aparţinătorilor, a pacienţilor şi a personalului-Elaborează strategii şi planuri de intervenţie individuale pentru integrarea şi reintegrarea socială şi familială a asistaţilor-Asigură monitorizarea cazurilor-Reprezintă persoanele asistate în faţa diferitelor autorităţi locale ( Casa de Pensii, Casa de asigurări de sănătate etc.)

77

Page 79: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

-Participă la scrierea de proiecte pentru atragerea de finanţatori pentru activitatea de caritate din centru .-Participă alături de personal la rezolvarea problemelor adminstrative ale centrului şi la identificarea şi selecţia beneficiarilor Centrului de Îngrijire la Domiciliu.

Asistenta şefă

-Contactează aparţinătorii, medicul curant al bolnavului, spitalele, parohiile, organele de administraţie locală respectiv alte grupări şi organizaţii de voluntari. -Analizează posibilităţile de colaborare cu aceste foruri.-Întocmeşte planul de îngrijire medicală şi asistenţă socială.-Răspunde de efectuarea îngrijirii planificate.-Organizează programe pe plan local, de informare şi consiliere a aparţinătorilor şi voluntarilor în domeniul îngrijirii medicale la domiciliu.-Răspunde de gestiunea centrului.-Desfăşoară activităţile descrise pentru asistenta medicală–asistentul medical.-Participă la cursuri de pregătire şi perfecţionare

Asistentul medical

-Este în contact permanent cu medicul curant al bolnavilor urmând strict indicaţiile scrise ale acestuia.-Controlează tensiunea arterială, pulsul, temperatura, glicemia, la domiciliu şi (după posibilităţi) la sediu.-Administrează tratamente injectabile şi perfuzabile, efectuează tratamente inhalatorii, îndrumă şi controlează dozarea corectă a medicaţiei prescrise, la domiciliu şi (după posibilităţi) la sediu.-Efectuează irigaţii, clisme.-Ajută la igiena parţială şi totală a asistaţilor, îndeosebi a celor cu suferinţe cronice grave.-Asigură consilierea bolnavilor şi aparţinătorilor în domeniul îngrijirii medicale la domiciliu.-Asigură transportul bolnavului în cazuri speciale, medicale şi sociale, bine motivate.-Participă la cursuri de pregătire şi perfecţionare

Îngrijitoarea/Voluntarii

-Efectuează vizite la domiciliu.-Asigură ajutor în igiena corporală parţială şi totală a asistaţilor.-Asigură sprijin în rezolvarea problemelor gospodăreşti (curăţirea locuinţei, spălatul rufelor, gătit).-Asigură transportul bolnavului în cazuri sociale speciale-Asigură consiliere, intermediere şi sprijin în rezolvarea problemelor administrative (depuneri de cereri, achitare de plăţi, ).-Contribuie la întreţinerea dotării şi a sediului.-Participă la cursurile de pregătire şi perfecţionare organizate pe plan diecezan.

78

Page 80: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Accesarea serviciilor Beneficiarii care accesează serviciile CID se pot adresa organizaţiei din proprie iniţiativă, respectiv prin intermediul medicului curant sau a diferitelor instituţii publice ori private. Solicitările beneficiarilor pot ajunge în prima fază la coordonatorul diecazan ori a membrilor consiliului director.Acesta le analizează şi le direcţionează la sediul CID în a cărei arie de activitate domiciliază potenţialul beneficiar. Beneficiarii pot ajunge şi direct la sediul CID în a cărei arie de activitate domiciliază. La sediul CID, solicitantul sau beneficiarul acestuia completează cererea pentru îngrijire la domiciliu. Dacă gradul de mobilitate al solicitantului nu permite ca acesta să se deplaseze la sediul CID şi nu dispune de reprezentant , cererea se va completa cu ocazia primei vizite a coordonatorului de centru la domiciliul acestuia.

Admiterea solicitanţilor În urma solicitării beneficiarului, coordonatorul centrului în prima fază analizează dacă capacitatea centrului permite admiterea acestuia. Dacă luarea în evidenţă ar cauza suprasolicitarea centrului, decizia de respingere va fi comunicată solicitantului în termen de 3 zile lucrătoare. În a doua fază coordonatorul de centru verifică dacă beneficiarul corespunde criteriilor de selecţionare a beneficiarilor. Pentru evaluarea beneficiarului şi identificarea nevoilor acestora coordonatorul centrului şi asistentul social se deplasează la domiciliul beneficiarului pentru colectarea datelor primare.De asemenea va contacta medicul de familie/curant în vederea obţinerii datelor referitoare la starea de sănătate a solicitantului. În cazul deciziei de neacceptare, coordonatorul de centru comunică verbal decizia luată şi motivele acesteia, solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data primei vizite la domiciliu. În cazul în care solicitantul este acceptat şi sunt locuri disponibile, coordonatorul de centru solicită acestuia sau reprezentantului următoarele documente :

xerocopie a buletinului sau a cărţii de identitate recomandare medicală eliberată de medicul curant sau de familie care să cuprindă

diagnosticul şi serviciile de îngrijire medicale necesare în cazul în care se solicită îngrijire medicală

xerocopii ale documentelor doveditoare de venit (cupon de pensie , ajutor social , etc )

xerocopia carnetului de sănătate alte documente medicale după caz

Contribuţia financiară a beneficiarului este calculată de către coordonatorul centrului pe baza documentelor prezentate ce dovedesc venitul şi a ofertei de servicii care cuprinde contribuţia aferentă pe tipuri de servicii prestate din cadrul CID şi criteriile de stabilire a contribuţiei beneficiarilor.

79

Page 81: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Beneficiarul sau reprezentantul va achita valoarea totală sau parţială a preţului serviciilor efectuate în funcţie de venit ori poate beneficia de gratuitate în cazul în care se consideră caz social. Stabilirea statutului de „caz social” are loc conform unor criterii general valabile la nivelul întregului program.

Încheierea contractelor Pe baza planului de îngrijire şi a ofertei de servicii, coordonatorul centrului întocmeşte contractul de servicii sociale pe o perioadă determinată sau nedeterminată în funcţie de nevoile şi serviciile precizate. Dacă pe parcursul prestării serviciilor se constată nevoi noi, neincluse în contractul iniţial, se modifică contractul de servicii sociale, sub forma unor acte adiţionale.

Sistarea serviciilor Cauzele sistării serviciilor sunt următoarele :

îmbunătăţirea stării de sănătate/ameliorarea problemei de sănătate acute care a determinat furnizarea serviciului

expirarea recomandării medicului curant retragerea din proprie iniţiativă a beneficiarului/reprezentantului optarea beneficiarului pentru o altă formă sau un alt furnizor de îngrijire mutarea beneficiarului sau decesul acestuia neachitarea în timpul stabilit a contribuţiei aferente serviciilor de care a beneficiat

În cazul în care creşterea gradului de dependenţă a beneficiarului induce nevoi care nu se mai pot satisface eficient prin serviciile CID ori capacitatea centrului nu mai permite furnizarea serviciilor, coordonatorul de centru va informa în scris beneficiarul/reprezentantul cu cel puţin 30 de zile calendaristice înaintea datei de sistare şi vor stabili o întâlnire personală pentru a informa beneficiarul/reprezentantul despre oferta de servicii existente de care ar putea beneficia în viitor.

Acordarea serviciilor În cadrul centrelor din reţeaua CID sunt furnizate următoarelor tipuri de servicii:

Servicii sociale de bază ( igiena corporală, igiena patului, ajutor în alimentaţie , exerciţii de mişcare , supravegherea bolnavului )

Servicii sociale de suport (activităţi de menaj, ajutor pentru prepararea hranei, cumpărături, procurarea medicamentelor, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, informare despre drepturi şi obligaţii, consiliere pentru sănătate, asigurarea de mijloace de îngrijire medicală, suport material )

Servicii socio-medicale de natură medicală (monitorizarea parametrilor fiziologici, activităţi de tratament, manevre terapeutice pentru evitarea complicaţiilor secundare)

Serviciile cu caracter medical se efectuează exclusiv pe baza recomandării din partea medicului curant sau de familie. Serviciile se acorda la domiciliul beneficiarilor.

80

Page 82: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Planificarea serviciilor

Planificarea furnizării serviciilor la domiciliul beneficiarilor are loc pe baza planurilor de îngrijire ale beneficiarilor având caracter individualizat. După luarea în evidenţă a beneficiarului cazul este repartizat de către coordonatorul centrului unuia dintre angajaţi în funcţie de serviciile furnizate şi disponibilitatea acestuia. Fiecare angajat îşi programează activitatea la domiciliul beneficiarilor completând planificarea pacienţilor şi ore de îngrijire efectuate. Serviciile oferite separat pe beneficiar se trec în programul şi orarul activităţilor care se semnează de furnizor şi beneficiar.

Acordarea serviciilor sociale de bazăServiciile sociale de bază sunt acordate în majoritate de îngrijitorul la domiciliu:

Igiena corporală.Serviciul de igienă corporală cuprinde următoarele: spălare( generală, parţială, îmbăiere în vană, duş ) ;îngrijrea cavităţii bucale, părului, bărbierit, îngrijirea unghiilor, pielii, nasului, ochilor, urechilor, orificiilor, îmbrăcare şi dezbrăcare (lenjerie de corp, haine de zi, proteze , corsete)

În cazul în care benefiarului nu dispune de baie şi este transportabil, îmbăierea se efectuează la sediul CID într-o baie special amenajată.Baia este disponibilă şi acelor beneficiari care au un grad de dependenţă scazut, nu au baie ori apă caldă la domiciliu şi se pot deplasa singuri la sediul CID.

Igiena patului.Se realizează cu scopul asigurării stării de confort a pacienţilor imobilizaţi la pat, precum şi prevenirii complicaţiilor secundare legate de acest aspect.

Ajutor în alimentaţie.Se efectuează pacienţilor singuri în primul rând, sau celor care necesită alimentaţie artificială.

Exerciţii de mişcare, transfer, deplasare în interior. Exerciţiile de mişcare se efectuează în scopul prevenirii atrofiei musculare şi anchilozării articulaţiilor, în felul acesta menţinându-se mobilitatea şi autonomia beneficiarului

Supravegherea beneficiarului ziua/noaptea.Angajatul CID oferă acest serviciu beneficiarului în situaţii de criză când starea generală a acestuia pretinde o supraveghere permanentă. Supravegherea se acordă doar în cazul în care nu există sau nu se pot mobiliza alte resurse (aparţinători, reprezentant, asistent personal ) şi numai pe un interval de timp scurt.

Acordarea serviciilor sociale de suport

Sunt acordate în majoritate de îngrijitorul la domiciliu.Voluntarii se pot implica şi ei în acordarea serviciilor de suport.

Activităţi de menaj: spălare şi/sau călcatul lenjeriei, curăţenie, aprovizionarea agentului termic şi încălzirea încăperilor ,etc.

Spălarea şi călcatul hainelor murdare se realizează la sediul CID. Serviciul se reduce la lenjeria de corp şi de pat şi doar în cazuri excepţionale se spală haine de zi.

81

Page 83: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Ajutor pentru prepararea hranei, distribuirea de alimente neperisabile Cumpărături, inclusiv cumpărarea medicamentelor. Cumpărăturile se restrâng la produsele/articolele indispensabile şi se oferă

exclusiv vârstnicilor singuratici cu mobilitate redusă care nu le permite părăsirea domiciliului.Serviciul nu include plata produselor, articolelor şi medicamentelor achiziţionate.

Activităţi de administarare şi gestionare, deplasări singuri/împreună la bancă sau autorităţi (plata facturilor, depunerea diferitelor cereri, expedierea scrisorilor ,etc )

Activităţi de petrecere a timpului liber: însoţire la diverse evenimente , plimbări, citire, discuţii/ascultare ,etc.

Pacientul cu posibilităţi de deplasare limitate şi singuratic este însoţit la cerere de angajat la diverse evenimente ca de exemplu: slujba religioasă, la cimitir, etc. Beneficiarului nedeplasabil şi singuratic i se acordă atenţie deosebită în vederea prevenirii izolării complete.

Informare despre drepturi şi obligatii. Beneficiarii sunt informaţi despre cum pot beneficia de gratuităţi sau compensări pentru mijloace de îngrijire medicală, informaţii asupra drepturilor sociale, informaţii despre alternativele de sprijin existente la nivelul comunităţii.

Consiliere pentru sănătate. Beneficiarii şi aparţinătorii sunt consiliaţi cu privire la modul de viaţă sănătos, igiena corporală, evoluţia şi riscurile bolilor de care suferă, administrarea corectă a medicamentelor, etc.

Asigurarea de mijloace de îngrijire medicală. În funcţie de caracterul bolii beneficiarii pot solicita mijloace de îngrijire cum ar fi: cărucioare, cârje, scaune toaletă, etc. În vederea creşterii autonomiei personale,a confortului bolnavului , respectiv efienticizarea îngrijirii.

Suport material.După evaluarea socio-medicală a beneficiarului, celor în cauza li se oferă ajutor material în funcţie de necesităţi: scutece de unică folosinţă, materiale pentru igiena corporală, materiale de curăţenie, etc.

Interviul

M-am prezentat la domiciliul beneficiarului, spunând cine sunt, de unde vin ,care este scopul şi obiectivul cercetării mele, intrebând dacă este posibil să realizez interviul atunci sau să revin altă dată.Am mai oferit detalii despre durata interviului şi că va trebui înregistrat astfel că nu se vor pierde informaţii iar transcrierea interviului va fi cât mai fidelă.

1.Bună ziuă.Îmi puteţi spune cum vă numiţi? Mă numesc V E, am 85-86 de ani şi sunt lucidă. Mai am un pic şi mă duc dincolo.2.Care credeţi că este motivul pentru care aţi intrat sub tutela centrului diecezan?Sunt singură de mult timp, bolnavă.Nu mai sunt tânără...Eheee când eram tânără era altceva.Atunci aveam şi bani destui.Acu nu mai am.Părintele ştie de mine că sunt necăjită de mult timp.Are inimă bună şi a pus oamenii ăştia să mă ajute.3. De când beneficiaţi de aceste servicii ?De 1 an. Luna ce vine împlinesc anul. 4. De ce tip de servicii beneficiaţi?

82

Page 84: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Îmi aduc fetele în fiecare lună câte o sticlă de ulei, zahăr, îmi aduc detergent, orez... Mă mai scutesc de bani. Pensia e mică, medicamentele scumpe şi nu avem cu ce. Eu sunt singură, dar o am pe vecina mea e şi ea bolnavă şi moşu ei.Se descurcă greu, dar Dumnezeu e mare.Mai vine T şi-mi mai face mâncare, curăţenie. Îmi mai ia şi hainele la spălat. E bine că eu sunt bătrână şi mă ajută foarte mult.5. Aţi vrea să beneficiaţi şi de alte servicii ?Nu ştiu dacă fetele pot să ne trimită pe noi aştia mai bătrâni într-o excursie ori pe la mănăstiri ori pe la băi. Mai avem cupoane, dar aşa singură nu plec. Poate fac ele cumva să ne trimită.6. Consideraţi că v-au schimbat viaţa aceste servicii? În ce sens? Puteţi dezvolta acest fapt? S-a schimbat că nu mă mai duc să cumpăr medicamentele. Vin acasă şi mi le aduc. Îmi mai deschide cineva uşa. Mă mai iau şi mă mai duc la biserică. E frumoasă slujba. Am fost şi la cimitir... se mai fac serbări şi ne mai întâlnim între noi. Ehee, mulţi dispar an cu an. Suntem bătrâni... Mai uit să iau pastilele. Le iau când nu mai pot, da vine sora şi mi le dă ca eu uit.

7.Cum ar fi viaţa dumneavoastră cotidiană fără acest ajutor suplimentar ?Mai greu! Asta este, ar fi foarte greu. Îmi pare bine când vine câte cineva şi mă bucur, mă bucur, mă bucur... Am surori care nu trec pe la mine... Fetele stau prea puţin la mine. Aş vrea să mai stea la mine să mai vorbim de una de alta. E un ajutor. Nu e uşor pentru mine să merg pe jos, să stau la cozi nesfârşite. Mă dor picioarele că am varice. Nu mai plec din casă şi nu îmi mai e frică de hoţi.8. Este ceva ce consideraţi că lipseşte acestui program? Consideraţi că ar putea fi îmbunătăţit ?Nu, nu. Fetele fac o treabă foarte bună cu noi. Şi aşa suntem mulţi bătrâni în zilele noastre de care nimeni nu se îngrijeşte. Ele săracele fac şi ele ce pot. Dumnezeu să le binecuvânteze că ne mai deschid uşa, ne mai fac curăţenie, o farfurie de mâncare. Noi suntem bătrâni şi nu mai putem face mare lucru.9. Există vreo diferenţă între viaţa dvs dinainte de program şi viata dvs de acum? În ce sens?A da. Păi înainte erau luni când nu-mi luam pastilele pentru inimă, ficat şi ce mai am eu, dar de când fetele vin la mine e mai uşor. Nu e lună să nu vină să-mi facă injecţiile, să-mi dea pastilele. E greu că e pensia mică şi alte venituri nu mai am.Înainte abia mă descurcam .10. Contribuie membrii echipelor de intervenţie la îmbunătăţirea vieţii dumneavoastră?Da. Da. Foarte mult. Au grijă de mine. Îmi aduc pastilele la timp, mai îmi fac mâncare, curat... Sunt suflete care vin să mă vadă şi să-mi facă un bine.11. Va-ţi putea permite cheltuieli suplimentare, dacă nu aţi beneficia de sprijinul acordat de CID ?Nu în nici un caz. Pensia e mică, medicamentele sunt scumpe...îmi aduc şi ele săracele cât pot. Nu sunt obligate, dar eu nu mă pot duce să le iau.O mai trimit pe cumnata mea.Şi de mâncare, pachetu mie îmi face bine că mi-l aduce acasă.Altădată nu are cine măcar să-mi cumpere o pâine.Dacă trimit un băiat trebuie să-i dau şi lui 1 leu.Mi-aduce apă trebuie să-i mai dau 1 leu.Îmi taie un lemn îi mai dau un ban.Ce să faci. Asta e, trebuie să trăieşti,

83

Page 85: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

să-ţi duci viaţa.Pensia e mică, e 350 de lei.De acolo dă la apă, da ... nu poate să-ţi aducă nimeni degeaba.

Asta a fost tot.Vă mulţumesc!

Analiza interviului

Este important ca omul să se raporteze la vârsta sa. El trebuie să-şi dezvolte un sentiment al valorii de sine, să-şi creeze o imagine pozitivă asupra propriei bătrâneţi.Acest lucru este valabil pentru toţi oamenii, fie că sunt sănătoşi sau bolnavi, handicapaţi sau mobili. În urma interviului am putut concluziona: Bătrâneţea nu este o boală, aşa cum era considerată în prima jumătate a secolului XX; ea este un cumul de procese normale, cu anumită evoluţie în timp, o etapă a vieţii, de mare complexitate medicală şi modico-socială. O stare buna de sanatate pe parcursul intregii vieti este elementul determinant al unei batraneti satisfacatoare.(nu mai sunt tanara).Se poate observa si o urma de regret fata de etapa precedenta a vietii.(cand eram tanara aveam bani) Activităţile au rol de îmbunătăţire a calităţii vieţii, a stării de sănătate atât fizice cât şi a igienei mentale a asistaţilor cu păstrarea independenţei maxim posibile în raport cu condiţia proprie. Ca efect al îngrijirii speciale şi de bază al beneficiarilor ei au un confort fizic sporit, îşi pot recăpăta demnitatea umană, sunt prevenite apariţiile bolilor cu determinism social (datorate igienei precare, sărăciei, singurătăţii), cum sunt bolile infecţioase, subnutriţia, ”imi fac o farfurie cu manacare” depresiile de involuţie etc. Ca urmare a serviciilor sociale la domiciliu diferitele probleme administrative ale beneficiarilor sunt rezolvate la timp şi cu un cost şi efort minim din partea lor, asigurând o integrare mai bună în societate, respectiv în reţeaua de asigurări sociale existent,”nu mai plec de acasă, nu îmi mai e frică de hoţi” Mijloacele de îngrijire la domiciliu puse la dispoziţia beneficiarilor sunt de natură a facilita procesul de îngrijire şi creşte mobilitatea persoanelor cu deficienţe motorii. Prin atragerea de voluntari, prin serbările organizate(...se mai fac serbări şi ne mai întâlnim între noi.Ehee mulţi dispar an cu an ) se contribuie la reintegrarea după posibilităţi în micro şi macro societate a asistaţilor.

Deşi aceastaă categorie de persoane reprezintî o semnificativă categorie de consum, totuşi aceşti actori sociali nu pretind prea mult de la generaţia tânără: (Nu ştiu dacă fetele pot să ne trimită pe noi aştia mai bătrâni într-o excursie ori pe la mănăstiri ori pe la băi) Datorită faptului că CID nu dispune de personal suficient, beneficiarii sunt nevoiţi să recurgă la alţi prestatori de servicii ce pretind ca munca lor să fie remunerată (dacă trimit un băiat trebuie să-i dau şi lui 1 leu.Mi-aduce apă trebuie să-i mai dau 1 leu.Îmi taie un lemn îi mai dau un ban.) Gradul de sărăcie este mai pregnant la aceste categorii sociale datorită incapacităţii de deplasare (mă dor picioarele), al singurătăţii şi al marginalizării.

Observaţii

84

Page 86: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Ca observaţii generale reţinute despre impresia la centrul CID, din prima vizită în data de 18.12.2009, pot adăuga următoarele:-disponibilitate şi cooperare din partea cadrelor-cadrele sunt tinere, toate până în 40 de ani-nu deşine fiecare membru al instituţiei birou personal Observaţii după deplasarea la primii benficiari -gradul de sărăcie poate atinge cote îngrijorătoare deşi trăim într-o societate modernă în care primează drepturile omului Observaţii generale din a 4 vizită la CID:-centrul este amplasat strategic, toţi benefIciarii fiind la distanţe relativ mici de instituţie-cadrele nu deţin o ţinută specifică Observaşii generale din a 6 vizită la CID:-am observat o tendinţă de repetare a unor proceduri medicale( de exemplu analizele de laborator) datorită neîncrederii în rezultatelor obţinute anterior, neîncredere manifestată de beneficiari -medicii au un interes scăzut pentru problemele psihologice sau sociale ale beneficiarilor

Fragmenete din jurnalul de teren

22 decembrie 2009

„Primiţi colindători?” Sub această sintagmă ne începem ziua. E frig afară, dar nu ne lăsăm totuşi intimidaţi.Ca şi până acu întâlnirea cu asistentul social are loc la ora 09.00 la centrul CID. De aici ne îndreptam spre Biserica Romano-Catolică”Sfântul Anton de Padova”, unde ne întâlnim cu preotul „cel tânăr”(cum obişnuiesc să-l numească voluntarii) şi cu restul voluntarilor. Am aşteptat aproximativ 30 de minute voluntarii, în frunte cu preotul, care veneau de la colindat funcţionarii primăriei. Descurajaţi de faptul că primarul nu era în localitate şi că nu au fost primiţi, voluntarii dădeau bir cu fugiţii, unul câte unul. Până la urmă ne-am mobilizat şi într-un final după ce ne-am împărţit în două tabere şi ne-am distribuit fiecăruia sarcinile (baieţii ţineau punguţele cu cadouri pentru bătrâni(un cozonc, prăjituri, portocale şi o iesle cu Mântuitorul)),iar unele fete purtau veste Caritas, am pornit la drum. După aproximtiv 20 minute de mers am ajuns la primii beneficiari. Am primit drept răsplată a gestului nostru, lacrimi.Lacrimi de bucurie, de speranţă, semnul de mulţumire cel mai suprem, sau poate doar reacţia unui om mai bătrân decât emoţiile noastre amorţite?Zâmbetul de final ne-a confirmat bucuria trăită de cei doi bătrânei.Părintele după o mică cateheză a încheiat cu tradiţionalul „La mulţi ani!”, iar noi ne-am văzut în continuare de drum. După alte minute bune de mers am ajuns la o bătrânică care a smuls multe lacrimi dar de aceasta dată de la noi.Simplitatea îmbrăcăminţii, a casei în care trăia, dar mai ales înţelepciunea vorbii ne-a emoţionat profund.La cei 92 de ani, am gasit-o pe bunică spălând. Abia se putea sprijini pe cadrul metalic ce o susţinea.Ne-a întâmpinat cu uimire şi blândeţe.Nu mică ne-a fost mirarea când bătrâna a început să cânte cu noi, dar cu o emoţie mult mai profundă decât putem noi înţelege.

85

Page 87: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Am plecat şi întreaga zi am colindat fel şi fel de fiinţe care cu un simplu zâmbet aprindeau în sufletul nostru scânteia bucuriei. Întreaga zi a fost pecetluită de: nădejde, credinţă, minune, cruce, bucuria naşterii Mântuitorului, speranţă, lacrimi, simplitate, dragoste, bunătate, aminitri, mulţumire, suspine, încredere, griji, panică faţă de necunoscut. La finalul zilei ne-am intalnit cu sora Adriana care plecase la colindat cu alt grup de voluntari, pentru a putea acoperi toată raza pe care domiciliază beneficirii. Se putea vedea pe chipul fiecăruia mulţumirea şi impactul pe care această experienţă la avut asupra noastră.Eram obişnuiţi să colindăm doar pe părinţii noştri, rude, bunici, dar sacrificându-ne pentru o persoană pe care poate nu am văzut-o în viaţa noastră, alt grad de satisfacţie am avut.

18 decembrie 2009, ora 12.45

După ce stabilisem cu asistentul social toate detaliile mi-a propus să merg la 2 beneficiare, surori ce stăteau în apropiere.Am fost de acord aşa că la mai puţin de 10 minute de centru am ajuns.M-a frapat faptul că unul din pereţii casei stătea să cadă.Mi-am luat inima în dinţi şi am intrat.Întuneric în casă deşi afară era încă zi.O dâră de lumină cu greu străbătea geamul care parcă era mai mult ascuns.Mirosul pregnant de mucegai m-a determinat să ies afară, dar nu înainte de a observa faptul că sub un munte de haine şi pături stătea o fiinţă umană.O femeie cam la 60 de ani, îmbrăcată foarte gros stătea sub pături. Sora ei gătea.Imobilul era format dintr-o singură cameră.Acolo dormeau, găteau...Aerul era de nesuportat. De afară auzeam cum sărmanele femei se văitau de traiul pe care îl duceau.Vedeau în asistenta socială singura scăpare şi printre puţinii oameni care le mai deschideau uşa.De afară mă gândeam că nu asta trebuie să fie realitate, în definitiv că nu asta e realitatea.Gradul de sărăcie al celor două femei ajunsese la o cota îngrijorătoare.În drum spre centru K mi-a spus că ăsta e un caz mai special şi că nu toţi beneficiarii se înscriu în acestă grafică.M-am liniştit şi am căzut de acod să revin a doua zi la centru.

23 decembrie 2009 ora 09.00

Mă întâlnesc ca deobicei cu asistenta socială de la centru.De astă dată destinaţia noastră a fost una necunoscută mie.Am ajuns în faţa unui bloc de garsoniere dintr-o zonă relativ centrală a oraşului.Pe drum K mi-a explicat că astăzi vom avea ocazia să adunăm la un loc pe o parte din beneficiarii care şi-au dat consimţământul de a participa la o slujbă religioasă special pregătită pentru ei. Am ajuns la primul beneficiar.Era o femeie cam la vreo 70 de ani parţial imobilizată, de aceea am avut nevoie de ajutorul preotului C pentru a o putea transporta la biserică. Ajungem în curtea bisericii.Lume multă.Fiecare ajută câte un bătrânel să urce scările şi-l conducea către un loc prestabilit în biserică.În forfota care era acolo un glas răsună:”Dacă aduci la biserică un bătrân nu te mântuieşti neapărat.”Era preotul C.Mulţi beneficiari au exclamat:”Da,da!Are dreptate părintele”.Când am intrat în biserică încă se făcea rozariul Sfintei Fecioare Maria.Biserica era plină, de beneficiarii noştri, de copii, de persoane care pur şi simplu au venit să asiste la slujbă, alţii doar din curiozitate, unii pentru că face parte din viaţa lor asistatea la slujbele bisericeşti.

86

Page 88: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

În cadrul ceremoniei mulţi beneficiari s-au împărtăşit semn că preotul se deplasase la o parte din ei la domiciliul acestora pentru ai spovedi. Slujba s-a încheiat cu o scenetă purtând numele :”Naşterea Mântuitorului”, joc pus în „viaţă” de micuţii protagonişti ce făceau parte din corul bisericii. Se putea vedea fericirea de pe chipul tutror dar si emotia copiilor.La final am condus beneficiarii la mănăstirea de maici din curtea bisericii unde a ţinut o cuvântare preotul prahoh după care a împărţit câte o iconiţă bătrânilor.Aceştia au avut prilejul de a mai comunica cu vechi cunoştinţe, de a reînnoda vechile prietenii şi de a servi câte o prăjitură, un pahar cu suc.Momentul de relaxare a fost pus la cale de surorile din mănăstire.După acest moment am condus fiecare beneficiar la domiciliu.

Propuneri şi recomandări

-dezvoltarea cooperării cu organizaţiile non-guvernamentale care au ca misiune susţinerea socială sau îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor bolnave-constientizarea întregii populaţii prin educaţie în instituţiile de învăţământ de toate nivelurile, campanii de informare la nivel local, etc., asupra nevoilor fundamentale ale omului şi în special al bătrînilor-ajustarea mijloacelor de transport în comun şi la nevoile persoanelor în etate, deoarece acestea nu corespund nevoilor bătrânilor( costuri ridicate, staţii şi mijloace de transport nepotrivite)-perfecţionarea reţelei de servicii pentru bătrâni-realizarea de programe artistice cu scopul de a strânge fonduri pentru persoanele în vârstă-crearea posibilităţilor unor schimburi de experienţă între bătrâni şi tineri( de exemplu: ascultare de poveşti, cursuri culinare, de meşterit, etc.)

BIBLIOGRAFIE Ioan Mărginean-Proiectarea cercetării sociologice, Ed.Polirom, Iaşi,2004Pr.Dr.Alfred Vogel-Îngrijirea bolnavului la domiciliu, tipărit de Caritas, Bucureşti, 1999Legislaţie în domeniul asistenţei sociale,Bucureşti ,2003

Alte surse(http://www.dictsociologie.netfirms.com)

87

Page 89: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

REINTEGRAREA SOCIALĂ A MINORILOR

CARE AU SĂVÂRŞIT INFRACŢIUNI

Masteranzi: Brut Diana Elena_Lungu Andreea_Olariu Mihaela

CUPRINS

1. INTRODUCERE

1.1 Rolul pe care l-am avut

1.2 Calendarul

1.3 Misiunea centrului

2. DESCRIEREA GENERALĂ A SERVICIULUI

2.1 Obiectivele centrului

2.2 Grupul ţintă

2.3 Programe şi activităţi

2.3.1 Programul zilnic al minorului

2.4 Motivaţia alegerii temei şi a perspectivei de abordare

2.5 Măsurile educative şi pedepsele aplicabile minorilor

3. LOCALIZARE

3.1 Scurt istoric

3.2 Cadrul legislativ

3.3 Protocoale de colaborare

3.4 Evaluarea resurselor umane şi materiale

4. METODOLOGIE

4.1 Interviul

4.2 Studii de caz

4.3 Ghid de observaţie

88

Page 90: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

CONCLUZII

ANEXE BIBLIOGRAFIE

1. Introducere

TEMA: REINTEGRAREA SOCIALĂ A MINORILOR CARE AU SĂVÂRŞIT

INFRACŢIUNI

Locul unde am desfăşurat activitatea de practică este Centrul de Reeducare Târgu

Ocna, judeţul Bacău. În vederea realizării acestui studiu am participat trei persoane, una

dintre ele locuind în apropierea acestui oraş şi astfel fiindu-ne mai uşor să ajungem în

acest centru.

1.1 Rolul pe care l-am avut în Centru de Reeducare efectuând stagiul de practică, a fost

să cunoaştem instituţia, obiectivele ei, atribuţiile personalului, nevoile minorilor,

activităţile lor cotidiene şi ceea ce i-a determinat pe minori să comită infracţiuni.

De asemenea precizăm că în timpul efectuării studiului am întâmpinat o problemă si

anume aceea că nu am reuşit să facem stagiul de practică în Iaşi, şi astfel am fost nevoite

să acţionăm pe cont propriu, dar în cele din urmă am găsit această soluţie în acest Centru

de Reeducare din Târgu Ocna şi am putut să obţinem informaţiile necesare pentru a putea

realiza proiectul.

1.2 Calendarul:

Activitatea desfăşurată în Centru de Reeducare Tg.Ocna, am realizat-o conform

următorului program: în prima zi când am fost la centru (luni, ora 1000 în data de

8.12.2009), atunci am depus cererea către director pentru a efectua stagiul de practică.

Miercuri, 10.12.2009, ora 900 am venit la centru pentru a cunoaşte instituţia şi de a ne

familiariza cu ea. A doua zi joi, ora 1000 am început să discutăm cu personalul din centru

(asistentul social), acesta ne-a prezentat responsabilităţile sale, sarcinile pe care le are,

pregătirea pe care o are (acesta terminând la Universitatea AL.I.Cuza, specializarea

Asistenţă Socială, promoţia 2000). Vineri, 12.12.2009 am cunoscut o parte din

beneficiari, ei se aflau în sala unde se desfăşoară activităţile, pe doi dintre aceştia i-am

putut observa cum făceau curăţenie, dădeau cu aspiratorul, au fost respectoşi când ne-au

văzut, nu s-au alarmat. În sala de activităţi, se aflau şase minori care se jucau pe

89

Page 91: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

calculator, alţii vizionau un film, am schimbat câteva vorbe cu ei, după care i-am lăsat să-

şi continue activităţile.

Am continuat stagiul de practică de pe data de 21.12.2009, deoarece în acea perioadă am

terminat cursurile la master. În acea zi asistentul social ne-a preluat de la poarta centrului,

în drum spre clădirea unde se află birourile, am observat câţiva minori care spărgeau

gheaţa şi străngeau zăpada, alături de ei se afla un supraveghetor. Am mers împreună cu

asistentul social la birourile din cadrul Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială,

unde se afla şi psihologul, pentru a discuta despre obiectivele centrului, misiunea,

resursele de care dispun, funcţiile, activităţile pe care le desfăşoară, colaborări cu alte

instituţii, nevoile beneficiarilor. Cei doi ne-au prezentat structura dosarului penal,

infracţiunile săvărşite de către minori. Datorită colaborării Centrului de Reeducare cu

Penitenciarul Tg.Ocna, la propunerea asistentului social, în data de 23.12.2009 am mers

la penitenciar unde am reuşit să discutăm cu un minor care avea un caz mai special,

săvârşise fapta de trafic de droguri. A fost o discuţie interesantă, am rămas impresionaţi,

până în acel moment nu mai avusesem o astfel de discuţie şi nu ne mai întâlnisem cu un

asemenea caz.

În acest mod am putut obţinut informaţiile necesare pentru a realiza proiectul. În

continuare noi efectuăm practică la acest centru.

1.3 Misiune

Centrul de reeducare Tg.Ocna este o instituţie aflată în subordinea Administraţiei

Naţionale a Penitenciarelor. Este destinat recuperării psihosociale a minorilor infractori,

cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, cărora instanţa de judecată le-a aplicat măsura

educativă a internării, în condiţii materiale şi morale care să asigure respectarea

demnităţii umane şi ocrotirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale minorului.

Internarea minorilor sancţionaţi cu măsura educativă a internării într-un centru de

reeducare este strict delimitată în timp, pentru a permite restructurarea comportamentală

şi pregătirea pentru revenirea în comunitate. Această măsură nu înseamnă izolarea de

comunitate şi membrii ei pentru că, doar în mijlocul acestora, minorii pot învăţa

adevăratele semnificaţii ale valorilor şi normelor sociale.

90

Page 92: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

În centrele de reeducare se desfăşoară activităţi de parteneriat cu diferite instituţii sau

organizaţii neguvernamentale al căror domeniu de activitate corespunde nevoilor tinerilor

aflaţi în instituţiile din subordinea Ministerului Justiţiei.

Acesta asigură atât custodia minorilor cât şi un cadru în care sunt create premisele

exercitării unor influenţe educativ-formative pozitive ce vor sta la baza învăţării de către

minori a unor comportamente prosociale.

Organizarea şi funcţionarea centrului de reeducare permit realizarea unei strategii de

protecţie pe două coordonate, pe de o parte apărarea comunităţii faţă de pericolul

proliferării unor fapte antisociale şi, pe de altă parte, protecţia minorilor internaţi faţă de

factorii care ar periclita evoluţia adecvată a personalităţii lor.

Conceput iniţial ca şcoală de corecţie sau colonie, centrul de reeducare a suferit, de-a

lungul timpului, numeroase transformări care să confere semnificaţie sancţiunii, prin

deplasarea accentului din domeniul custodial în cel educativ.

Fundamentul activităţilor desfăşurate în centrul de reeducare îl constituie relaţia

educaţional-terapeutică înţeleasă ca o condiţie esenţială de desfăşurare a demersului

recuperativ, la capătul căruia minorul să poată fi capabil de a se reintegra in viaţa socială.

Realizarea misiunii sale este posibilă doar dacă în eforturile de reinserţie socială sunt

implicate, în mod constant, familiile minorilor şi organizaţiile guvernamentale şi

neguvernamentale specializate în asistenţa post-penală.

2. Descrierea generală a serviciului

a) Centru de Reeducare Tg.Ocna

2.1 Obiective :

Asigurarea unui standard de viaţă care să permită dezvoltarea armonioasă

a fiecărui minor;

Protejarea împotriva oricărei forme de abuz fizic sau psihic;

Respectarea şi promovarea drepturilor fiecărui minor;

Individualizarea tratamentului în funcţie de caracteristicile personale;

Dezvoltarea fizică şi psihică echilibrată a minorului;

Menţinerea şi dezvoltarea legăturilor cu familia şi comunitatea;

91

Page 93: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Realizarea unui proces recuperativ continuu, alcătuit din activităţi diverse

care să garanteze formarea echilibrată a persoanei;

Funcţionarea unei echipe pluridisciplinare care să realizeze traseul

recuperativ al fiecărui minor.

b)2.2 Beneficiarii centrului- acest centru este destinat recuperării psihosociale a

minorilor cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani care au săvârşit fapte penale şi

cărora instanta de judecată le-a aplicat măsura internării intr-un centru de

reeducare.

Din discuţia cu psihologul şi asistentul social a reieşit că la internarea minorilor în

centru are loc o evaluare a lor psihologică şi socio-familială (pe bază de teste şi interviu

cu minorul). În funcţie de nevoile identificate, minorul este inclus în programe socio-

educative şi terapeutice.

Etapa de adaptare are o durată de 21 de zile şi cuprinde următoarele aspecte:

Primirea minorului şi informarea cu privire la specificul instituţiei, la

regulamentul acesteia, vizitarea centrului, efectuarea investigaţiilor medicale;

Observarea-culegerea de informaţii semnificative din istoricul minorului,

identificarea profilului psihocomportamental, a intereselor şi aptitudinilor

acesteia;

Evaluarea personalităţii şi completarea Dosarului de dezvoltare a minorului care

va cuprinde planul de intervenţie personalizată.

Beneficiarii sunt în număr de 55, majoritatea dintre aceştia provin din familii

normale, ba chiar cu o situaţie financiară foarte bună, dar sunt şi copii care provin din

familii dezorganizate.

În general sunt vizitaţi 80% dintre ei de către familiile lor, având dreptul la vizită oricând,

doua ore, în sala de vizite, aceasta fiind amenajată specific întâlnirilor. Sunt părinţi care

cer solicită învoiri în oraş pentru a petrece câteva ore cu minorii în afara centrului, asta

numai în cazul în care aceştia au avut un comportament ireproşabil şi au respectat

regulamentul centrului. Când este cazul participă şi asistentul social pentru a le explica

părinţilor situaţia copilului lor (deoarece aceştia mint spunându-le părinţilor o altă

92

Page 94: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

versiune decât cea adevărată), uneori ei abătându-se de la regulile cu privire la disciplină.

Cele mai întâlnite abateri disciplinare sunt: producerea de pagube în mod intenţionat,

folosirea altor minori pentru servicii personale, refuzul sau lipsa de interes faţă de

activităţile desfăşurate în centru, lovirea altui minor. În cazurile in care minorii nu

respectă interdicţiile impuse de regulamentul interior al instituţiei, se pot lua o serie de

măsuri disciplinare, în funcţie de gravitatea incidentelor în care au fost implicaţi, acestea

fiind:

Avertismentul;

Suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi

sportive, pe o perioadă de cel mult două săptămâni;

Suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult şase

săptămâni;

Pedeapsa cu izolarea.

Din cele prezentate de asistentul social, am înţeles că predomină infracţiunile de furt

calificat mai exact 60% dintre cazuri, urmând 20% tâlhării, conducere fără permis, dar

sunt şi două cazuri în centru cu tentativă de omor. Din cele observate de către noi şi din

informaţiile primite putem să spunem că minorii din acest centru nu sunt violenţi cu

cadrele didactice, nici cu pesoanele străine, mai sunt mici incidente între ei(dându-şi câte

o palmă sau chiar dintr-o simplă joacă au ajuns să se lovească, îşi mai pun piedică între

ei ş.a.m.d).

În Centru funcţionează "Şcoala cu clasele I-VIII nr.7 Tg. Ocna" şi "Şcoala

profesională nr.2 Tg. Ocna".

Cursurile şcolare sunt asigurate de către cei 3 profesori şi învăţători încadraţi, la care

se adaugă 2 profesori de istorie/geografie şi un profesor care predă educaţie

civică/psihologie.

În activitatea serviciului sunt implicate următoarele categorii de personal:

o Personal specializat în activitatea recuperativă- asistent social, psiholog,

învăţători, profesori, educatori, maiştri instructori;

o Personal medical;

o Personal de supraveghere;

93

Page 95: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

o Personal tehnico-administrativ.

Conducerea este asigurată de un director, însă luarea tuturor deciziilor revine

consiliului de conducere a centrului şi consiliului profesoral.

Specialiştii care lucrează în centru sunt riguros evaluaţi, atât la angajare cât şi pe

parcurs, în selecţia acestora ţinându-se cont de particularităţile persoanelor asistate şi de

specificul muncii cu minorii delincvenţi.

Activităţile desfăşurate cu minorii au ca obiectiv general asigurarea protecţiei şi

asistenţei în plan social, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic în scopul

adoptării de către minor a unor conduite cât mai apropiate de exigenţele sociale. Acest

obiectiv se realizează prin implicarea întregului personal, de la agenţii supraveghetori

până la personalul cu sarcini de coordonare a activităţii de reintegrare. Prin tot ceea ce

întreprinde fiecare angajat, indiferent de sectorul în care lucrează, poate constitui un

exemplu demn de urmat pentru minor.

Respectarea şi protejarea libertăţii, demnităţii şi a drepturilor tuturor minorilor sunt

fundamentale în munca de reintegrare socială. Personalul, sub nici un pretext, nu poate

aplica, instiga sau tolera vreun act de tortură, pedeapsă, măsură disciplinară crudă,

inumană sau degradantă. Totodată, veghează la protecţia sănătăţii fizice şi morale a

minorilor.

Ţinând cont de carenţele educative ale minorilor şi de insuccesele şcolare sau

profesionale trăite de aceştia anterior internării în centru, sarcinile personalului didactic

(învăţători, profesori, maiştri) cuprind atât activitatea de şcolarizare, cât şi programele şi

activităţile educative şi recreative organizate la sfârşit de săptămână şi în perioadele

vacanţelor şcolare.

2.3 Programe şi activităţi

Activitatea de recuperare a minorilor este una individualizată, plecând de la evaluarea

nevoilor de dezvoltare ale fiecărei persoane(ţinând cont de vârsta, starea de sănătate,

caracteristicile de personalitate şi comportamentale, capacităţile individuale, nivelul

educaţional, cauzele şi motivaţia care au determinat săvârşirea infracţiunii.

1.Programe de achiziţionare a unor abilităţi şi competenţe sociale.

94

Page 96: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Obiectiv:

Învăţarea deprinderilor şi formarea atitudinilor care să faciliteze un

comportament autonom, responsabil şi dezirabil din punct de vedere

social.

Asumarea unor pattern-uri comportamentale responsabile şi autonome adecvate

contextului social, reprezintă unul dintre domeniie prioritare de intervenţie recuperativă

în cazul minorilor internaţi într-un centru de reeducare.

Tipuri de programe:

Formarea deprinderilor pentru viaţa cotidiană şi pentru viaţa în societate

- deprinderi de igienă personală şi colectivă;

- purtarea şi întreţinerea vestimentaţiei;

- comunicarea eficientă;

- buna-cuviinţă şi politeţea;

- deprinderile de muncă;

- valorificarea timpului liber.

2.Programe de echilibrare şi optimizare psihocomportamentală

Obiective:

- Compensarea dezechilibrelor din planul personalităţii;

- Adecvarea imaginii de sine şi conştientizarea resurselor personale;

- Îmbunătăţirea sistemului de relaţii interpersonale.

Consilierea şi psihoterapia minorului delincvent îşi propun identificarea, valorificarea

resurselor individuale, precum şi iniţierea şi derularea unui proces real de echilibrare şi

optimizare în plan personal. Identificarea cauzelor care au declanşat apariţia

comportamentului deviant şi acţiunea focalizată asupra acestora, în sensul compensării şi

remedierii disfuncţiilor vor constitui secvenţele procesului terapeutic, orientarea sa

vizând producerea unor schimbări comportamentale şi atitudinale de durată.

Domenii de intervenţie:

Autocunoaşterea;

Identificarea resurselor personale;

Imaginea şi stima de sine;

95

Page 97: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Asumarea unor comportamente responsabile;

Exprimarea emoţiilor şi autocontrolul;

Diminuarea agresivităţii;

Prevenirea riscului de suicid;

Relaţionarea interpersonală.

3.Programe instructiv-formative(şcolarizare şi calificare profesională)

Obiective:

- Iniţierea/completarea nivelului de şcolarizare în concordanţă cu

cerinţele sistemului de învăţământ public;

- Formarea şi calificarea profesională în acord cu interesele, aptitudinile

individuale şi evoluţia pieţei forţei de muncă.

La vârsta la care principala activitate a tinerilor se orientează cu preponderenţă spre

definitivarea pregătirii instructiv-formative, aspectele negative precum absenteismul,

fuga de la şcoală, insuccesul sau abandonul şcolar, repetenţia sunt numai câteva din

cauzele excluderii sociale.

Activitatea de şcolarizare se desfăşoară pe următoarele niveluri: învăţământ primar,

gimnazial şi şcoala de arte şi meserii. Minorii aflaţi în centre pot frecventa cursurile

învăţământului liceal la o unitate şcolară în localitate.

Pentru minorii care, deşi au un anumit număr de clase absolvite, nu dispun de

cunoştinţele necesare înscrierii în clasa următoare, se pot organiza programe de

actualizare a cunoştinţelor anterioare, urmărindu-se astfel evitarea insuccesului şcolar,

prin asigurarea unui minim de cunoştinţe care să facă posibilă şcolarizarea ulterioară a

acestora.

Activitatea de pregătire profesională. Pregătirea profesională a minorilor internaţi în

centrele de reeducare care au depăşit vârsta de 16 ani, se poate realiza atât prin cursurile

şcolii de arte şi meserii, cât şi prin cursuri de iniţiere şi calificare, pe baza Protocolului

încheiat între Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Agenţia Naţională de Ocupare a

Forţei de Muncă(nr. 775/21.04.1998 şi 709/20.04.2000). Durata cursurilor este cuprinsă

între 3 şi 6 luni, iar meseriile pentru care pot opta minorii pentru a dobândi o pregătire

profesională sunt în domeniu servicii(mecanic-auto, croitor, bucătar, coafor, etc).

96

Page 98: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

4.Programe educative

Obiectiv:

- Dezvoltarea universului de cunoaştere şi a capacităţii de utilizare a

informaţiilor în viaţa cotidiană.

Minorii care au comis fapte antisociale au fost lipsiţi, deseori, de oportunitatea unui

fond elementar de cunoştinţe care să-i sprijine în demersul de înţelegere şi de adaptare la

condiţiile de mediu.

Tipuri de programe:

Alfabetizare

Îmbogăţirea nivelului de cultură generală(istorie, geografie, etc)

Lucrul cu cartea

Educaţie pentru sănătate

Educaţie pentru viaţa de familie.

5.Programe şi activităţi sportiv-recreative şi artistice

Obiective:

- Menţinerea unei condiţii fizice adecvate vârstei şi dezvoltarea

spiritului de echipă şi de fairplay;

- Descoperirea şi valorificarea înclinaţiilor şi aptitudinilor artistice în

activităţi de timp liber.

Educaţia fizică şi sportul contribuie la dezvoltarea aptitudinilor pshiomotrice şi la

formarea capacităţii de a se acţiona în vederea menţinerii permanente a stării optime de

sănătate şi a asigurării unei dezvoltări fizice armonioase. De asemenea, acest tip de

activităţi vizează însuşirea unor norme de comportament care facilitează o relaţionare

pozitivă, promovarea unor strategii eficiente de rezolvare a conflictelor şi dezvoltarea

respectului de sine.

Tipuri de programe şi activităţi.

Programe şi activităţi sportiv-recreative şi artistice

- Sporturi de echipă;

- Competiţii şi campionate;

97

Page 99: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

- Spectacole,desen;

- Ateliere ocupaţionale;

- Expoziţii în centru şi comunitate.

Activităţile organizate în exteriorul centrului pot fi: excursii, tabere şcolare, vizite la

diferite obiective turistice, activităţi recreative în aer liber, vizionări de spectacole, de

teatru sau film, amenajare de spaţii verzi sau de joacă, participarea la activităţi edilitare în

comunitate etc.

Programul activităţilor în Centrul de Reeducare

Centrul de reeducare este organizat pe principiul flexibilităţii, pornind de la premisa că

minorii au nevoi specifice şi că un minor periculos pentru ceilalţi este în acelaşi timp un

minor în pericol.

2.3.1 Programul zilnic al minorilor

Nr.

Crt.

Activitatea

Timp

afectat

1 Deşteptarea 630

2 Program de igienă 630-700

3 Pregătirea şi servirea micului dejun şi pregătirea pentru activităţi 700-800

4 Activităţi de şcolarizare şi profesionalizare 800-1200

5 Masa de prânz 1200-1300

6 Odihnă 1300-1400

7 Activităţi recuperative şi sportive 1400-1830

98

Page 100: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

8 Masa de seară 1830-1900

9 Program de igienă 1900-1930

10 Activităţi recreative(vizionare TV, audiţii, muzicale, lectură) 1930-2200

11 Stingerea 2200

Programul zilnic al minorilor la sfârşit de săptămână

Nr.

Crt. Activitatea

Timp

afectat

1 Deşteptarea 630

2

Program de igienă 700-730

3 Micul dejun 800-900

4 Activităţi recuperative, recreative şi sportive 900-1230

5 Masa de prânz 1200-1300

6 Odihnă 1300-1400

7 Program administrativ-gospodăresc(curăţenie generală)/activităţi recreative

şi sportive 1400-1630

8

99

Page 101: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Programe recreative (vizionare TV, audiţii muzicale, lectură) 1630-1830

9 Masa de seară 1830-1900

10 Timp la dispoziţia minorilor 1900-1930

11 Activităţi recreative ( vizionare TV, audiţii muzicale, lectură) 2000-2300

12 Stingerea 2300

Cu aprobarea directorului centrului, la propunerea Serviciului de Reintegrare Socială

programul poate fi prelungit pana la ora 2400 pentru vizionarea unor programe TV

specifice.

Programul zilnic al minorilor pe perioada vacanţelor şcolare

Nr.

Crt. Activitatea

Timp

afectat

1 Deşteptarea 700

2 Program de igienă 700-730

3 Pregătirea şi servirea micului dejun şi pregătirea pentru activităţi

800-900

4 Activităţi recuperative, recreative şi sportive 900-1230

5 Masa de prânz 1230-1330

6 Odihnă 1330-1430

100

Page 102: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

7 Activităţi recuperative, sportive, recreative 1430-1800

8 Masa de seară 1800-1830

9 Program de igienă 1830-1930

10 Activităţi recreative (vizionare TV, audiţii muzicale, lectură) 1930-2300

11 Stingerea 2300

2.4 Motivaţia alegerii temei şi a perspectivei de abordare

Problema răspunderii penale a minorilor şi în general problema prevenirii şi

combaterii delicvenţei juvenile a constituit şi continuă să constituie una dintre problemele

cele mai importante care se pun pe planul politicii penale şi sociale. Această problematică

este una actuală, caracteristică întreţinută de realitatea fenomenului infracţional în rândul

tinerilor şi al adolescenţilor, iar dramatismul acestei situaţii este determinat de „însăşi

natura criminalităţii juvenile în care se întâlnesc, pe de o parte, lipsa capacităţii depline de

înţelegere a semnificaţiei sociale a pedepselor şi în general lipsa de experienţă, care

împinge adesea la fapte necugetate pe un adolescent abia ieşit din copilărie, iar pe de altă

parte nocivitatea evidentă a conduitei antisociale a minorilor, gravitatea uneori sporită a

faptelor săvârşite de aceştia”. Pe de o parte societatea se vede grav ameninţată prin

faptele antisociale săvârşite de adolescenţi sau de tineri fără experienţă şi trebuie să se

apere prin mijloace corespunzătoare, iar pe de altă parte se află în faţa unor făptuitori

imaturi, care, aşa cum nu înţeleg, în toată amploarea ei, semnificaţia socială a faptelor pe

care le săvârşesc, tot aşa nu înţeleg nici semnificaţia reacţiei de apărare a societăţii, a

pedepselor ce li se aplică, mai ales atunci când acest lucru se face în mod nediferenţiat,

fără a se ţine seama de particularităţile psiho-fizice ale acestora.

Cunoaşterea aspectelor privind răspunderea penală a minorilor, a condiţiilor în care

aceştia răspund penal, a sancţiunilor ce urmează a le fi aplicate şi a modalităţii de

101

Page 103: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

reintegrare socială a acestora capătă astfel o importanţă deosebită. În acest context,

deosebit de importantă apare şi activitatea de prevenţie în rândul minorilor, ce vizează

informarea acestora cu privire la conţinutul infracţiunii, răspunderea penală, pedepsele ce

le pot fi aplicate şi consecinţele acestora sub aspect socio-familial şi educaţional

„fenomenul infracţional în rândul minorilor ridică probleme deosebite de prevenire şi

combatere căci în cauzalitatea acestuia se interacţionează o multitudine de factori ca lipsa

de experienţă de viaţă socială, deficienţe în procesul educativ ce s-a desfăşurat în familie

sau în şcoală, influenţa negativă exercitată de unii majori etc.”

2.5 Măsurile educative şi pedepsele aplicabile minorilor

Mustrarea

Este una dintre cele mai uşoare sancţiuni prevăzute de Codul penal (art. 102 C.p.), ce

poate fi luată faţă de minorul care a săvârşit o faptă penală ce prezintă un grad redus de

pericol social, în acţiunea sau inacţiunea acestuia regăsindu-se mentalitatea specifică

copilăriei, teribilismul, necunoaşterea, etc.

Această măsură constă în dojenirea (admonestarea, certarea) minorului de către

instanţa de judecată, avertizarea acestuia asupra consecinţelor comportării sale, cu

arătarea urmărilor faptei, a modului cum trebuie să se comporte în viitor pentru a dovedi

că s-a îndreptat şi pentru a evita o nouă întâlnire cu legea penală.

Pentru a fi eficientă, măsura trebuie executată într-un cadru solemn şi în prezenţa unor

persoane faţă de care minorul manifestă afecţiune şi încredere.

Libertatea supravegheată

Măsura constă în lăsarea minorului în libertate timp de un an sub supraveghere

deosebită. În toată această perioadă comportamentul lui va fi monitorizat de persoanele

stabilite de instanţă. De regulă, dacă minorul provine dintr-o familie organizată,

supravegherea este încredinţată părinţilor, tutorilor sau adoptatorilor. Dacă însă există

date din care rezultă că aceste persoane nu pot asigura o supraveghere în condiţii

satisfăcătoare, instanţa va dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane de

încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, sau unei instituţii

legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

102

Page 104: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Legea prevede că instanţa pune în vedere persoanei sau reprezentantului instituţiei

căreia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a supraveghea îndeaproape pe

minor în scopul îndreptării lui, de a înştiinţa de îndată instanţa dacă minorul se sustrage

de la supraveghere, are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea

penală.

Tototdată instanţa poate să impună minorului, respectarea uneia sau mai multora din

următoarele obligaţii, alese în funcţie de împrejurările în care a comis fapta, condiţiile în

care trăieşte, dezvoltarea lui fizică şi intelectuală: a) să nu frecventeze anumite locuri

stabilite; b) să nu intre în legătură cu anumite persoane; c) să presteze o activitate

neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, cu o durată între 50 şi

200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în

vacanţă. De asemenea, instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării

sale.

Internarea într-un centru de reeducare

Este o măsură educativă mai severă, prevăzută de art. 104 Cod penal, care se ia atunci

când celelalte măsuri educative nu ar avea eficienţă, fie datorită comportării generale

nesatisfăcătoare a minorului, fie datorită pericolului social mai ridicat al faptei.

Măsura internării într-un centru de reeducare, are, pe lângă scopul preventiv, şi scopul

de a asigura minorului posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară sau de a obţine o

calificare profesională conformă cu aptitudinile sale.

Măsura internării se ia pe durată nedeterminată, însă nu poate dura decât până la

împlinirea vârstei de 18 ani şi se execută în centre specializate unde trebuie să existe

condiţii pentru dobândirea instrucţiei şcolare sau pentru continuarea acesteia, precum şi a

unei pregătiri profesionale în raport cu aptitudinile minorului.

Internarea într-un institut medical-educativ

Această măsură se poate lua faţă de minorul care, datorită stării fizice sau psihice, are

nevoie de un tratament sau de îngrijiri medicale şi, implicit, de un regim special de

instruire şi educaţie, corespunzător stării sale. Măsura nu poate dura decât până la data

când minorul a împlinit vârsta de 18 ani, însă legea prevede că ea trebuie să înceteze de

103

Page 105: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea ei şi aceasta înainte de împlinirea vârstei de

18 ani.

Spre deosebire de pedepse, „unde caracterul coercitiv se situează pe primul plan,

măsurile educative au caracter preponderent educativ”.

Închisoarea

Este cea mai gravă sancţiune ce se poate aplica minorilor. Ca singura pedeapsă

privativă de libertate aplicabilă minorilor, închisoarea se aplică acelor minori care au

săvârşit fapte penale deosebit de grave.

Limitele de pedeapsă aplicabile minorilor sunt cele prevăzute de lege pentru

infracţiunea săvârşită, limite reduse la jumătate potrivit art.109 Cod penal, iar minimul

special nu poate depăşi niciodată 5 ani.

Condamnarea minorului la pedeapsa închisorii nu poate constitui prim termen al

recidivei, condamnarea anterioară reprezentând însă un antecedent penal de care trebuie

să se ţină seama la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din nou.

Executarea pedepsei închisorii aplicate infractorului minor se face cu respectarea unor

reguli speciale, adecvate stării psiho-fizice a acestuia. Condamnaţii minori execută

pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale. Potrivit

dispoziţiei din art. 57 alin. 3 Cod penal, minorilor condamnaţi li se asigură posibilitatea

de a continua învăţământul general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională

potrivit cu aptitudinile lor. De asemenea, condamnaţii pentru infracţiuni săvârşite în

timpul minorităţii pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni de pedeapsă

mai reduse decât în cazul majorilor.

Amenda aplicabilă minorilor

Incidenţa acestei pedepse se adevereşte ca oportună în raport cu minorii care săvârşesc

infracţiunea în preajma ajungerii la majorat, când luarea unei măsuri educative nu mai

este practic posibilă, iar aplicarea unei pedepse cu închisoarea nu apare ca necesară.

Limitele pedepsei se reduc la jumătate.

o 3. Localizare

104

Page 106: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Centrul de Reeducare Tîrgu Ocna

Strada Tiseşti nr. 137, localitatea Tîrgu Ocna, judeţul Bacău, cod 605600

Tel:0234-344434;

Fax:0234-341200;

E-mail:[email protected]

Centrul de Reeducare Tg. Ocna este situat în partea de est a oraşului, în depresiunea

dintre Carpaţii Orientali şi dealurile subcarpatice moldoveneşti, pe cursul mijlociu al

râului Trotuş.

    Imensitatea golurilor, adevărate catedrale săpate în sare, labirintul galeriilor în lungime

de mii de metri, biserica Sf. Varvara, sanatoriul, îţi creează impresia unui oraş scufundat

în adâncuri şi redescoperit pentru a fi din nou dăruit.

o 3.1 Scurt istoric al instituţiei

105

Page 107: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Pe actualul amplasament al Centrului de Reeducare Tg.Ocna, timp de 40 de ani, în

perioada 1916 – 1956, au funcţionat unităţi militare de artilerie şi jandarmi, ce au

aparţinut Ministerului de Război şi Ministerului de Interne. Aceste unităţi au avut un

statut de centru de instruire de trupe operative care au luptat în cele două războaie

mondiale, realizând paza şi ordinea în zonă sau în alte centre din ţară.

Între 1956 şi 1997 centrul a purtat diferite denumiri:

Colonia de Minori (1956-1966);

Institutul Special de Reeducare a Minorilor (I.S.R.M.- 1966-1972);

Centrul de Reeducare a Minorilor (C.R.M. - 1972-1977);

Şcoala Specială de Muncă şi Reeducare a Minorilor (S.S.M.R.M. - 1978-1992);

Centrul de Reeducare (C.R. - 1992-1997);

Centrul de Reeducare Minori (C.R.M. - 2001-2003);

Centrul de Reeducare (C.R. - 2003-prezent).

 

    În anul 1997 Centrul de Reeducare şi-a suspendat temporar activitatea, aici fiind

mutată Şcoala Militară de Pregătire şi Perfecţionarea Subofiţerilor de Penitenciare din

Bucureşti.

     Începând cu luna iulie a anului 2001, unitatea a redevenit Centru de Reeducare pentru

Minori, iar din 2004 a fost denumită Centrul de Reeducare Tg.Ocna.

3.2 Cadru legislativ

Faţă de minorul care a săvârşit infracţiuni, legea penală prevede că se pot lua măsuri

educative, una dintre acestea fiind internarea într-un centru de reeducare.

Potrivit art. 104 Cod Penal, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare

se ia în scopul „ reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi

învăţătura necesară şi o pregătire profesională în funcţie de aptitudinile sale”.

Minorul rămâne în centru minimum un an, după care, la propunerea consiliului

profesoral, instanţa competentă poate decide punerea sa în libertate. Măsura internării

poate fi prelungită, dacă aceasta este în favoarea minorului. Întreaga activitate din centru

106

Page 108: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

se desfăşoară în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale pe care

România le-a ratificat:

Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului;

Ansamblul Regulilor Minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea

justiţiei pentru minori- Regulile de la Beijing;

Regulile Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate;

Convenţia împotriva torturii, a tratamentelor inumane sau degradante;

Regulile Penitenciare Europene.

În prezent centru de reeducare Târgu Ocna funcţionează dupa Decretul 545 din 30

decembrie 1972 privind executarea măsurii educative a internării minorilor infractori

într-un centru de reeducare.

o 3.3 Protocoale de colaborare cu instituţiile din comunitatea locală Târgu

Ocna - Oneşti

 În vederea menţinerii unui contact permanent cu societatea civilă, Centrul de

Reeducare Tîrgu Ocna desfăşoară activităţi în parteneriat cu mai multe instituţii al

căror domeniu de activitate corespunde nevoilor tinerilor aflaţi în Centru:

Primăria Tg.Ocna;

Colegiul “C.Negri” Tg.Ocna;

Grupul Şcolar Tg.Ocna;

Şcolile Generale Nr. 1, 2, 3, 4 Tg. Ocna;

Casa de Cultură Târgu Ocna

Asociaţia Multiart – Târgu Ocna;

Serviciul Umanitar pentru Penitenciare – Filiala Moldova;

Clubul Elevilor Tg. Ocna;

Fundaţia “ Alături de voi”;

Centrul de Îngrijire şi Asistenţă a Persoanelor cu Dizabilităţi C. Negri Tg. Ocna;

Asociaţia “ONESTIN”;

107

Page 109: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Cogregaţia “Slujitoarele Preacuratei de Parma”;

Martorii lui Iehova;

Asociaţia “Familia” Tg. Ocna;

Biblioteca Municipală Radu Rosetti–Oneşti;

Asociaţia "Şcolarul Mic" şi Şcoala Generală Nr. 8 Oneşti;

Protoeria Oneşti;

Asociaţia Oastea Domnului;

AJOFM Bacau şi ALOFM Oneşti şi Tg. Ocna;

CPECA Bacau;

D.G.A.S.P.C. Bacău;

Poliţia Tg. Ocna;

Ocolul Silvic Tg. Ocna;

ŞNPAP Tg. Ocna;

Penitenciar Spital Tg. Ocna;

Primăria Târgu Ocna –aceasta asigură materialele necesare centrului de reeducare,

curăţarea spaţiilor verzi, ecologizare, participări la spectacole;

Asociaţia Familia –această asociaţie asigură cazarea minorilor eliberaţi pe o anumită

perioadă de timp;

Clubul elevilor Tg.Ocna şi Oneşti –au activităţi de expoziţie, pictură, ateliere de

electrotehnică, activităţi sportive, spectacole în comun;

Centrul de Îngrijire şi Asistenţă a Persoanelor cu Dizabilităţi C. Negri Tg. Ocna –au

activităţi de confecţionat mărţişoare, felicitări, desenează fel de fel lucruri;

Casa de Cultură şi Asociaţia Multiart Tg.Ocna –activităţi culturale, artistice, spirit de

echipă.

3.4 Evaluarea resurselor umane şi materiale

În urma discuţiilor purtate cu asistentul social, am înţeles că majoritatea costurilor

din Centru de Reeducare sunt acoperite de către Direcţia Naţională a Penitenciarelor

(ANP), de la bugetele locale, din contribuţii ale partenerilor: Asociaţia Antidrog, asociaţii

neguvernamentale, Ministerul Învăţămâtului.

108

Page 110: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Identificarea nevoilor copiilor revin educatorilor specializaţi din centru, psihologului

instituţiei care trebuie să cunoască toţi minorii aflaţi în centru, în special cei vulnerabili

( abuzaţi, cu risc suicidar crescut, foşti consumatori de droguri, etc), desfăşurarea unor

programe specifice în vederea descoperirii calităţilor şi defectelor fiecărui minor,

conturarea unei imagini de sine adecvate şi accesul la resurse în caz de nevoie; şi a

asistentului social care trebuie să cunoască caracteristicile mediului de provenienţă al

fiecărui minor, trebuie să organizeze activităţi specifice în vederea liberării minorului,

colaborează cu reprezentanţii unor instituţii publice sau oraganizaţii nonguvernamentale,

în vederea asistării şi intervenţiei psihosociale pe timpul internării în centru, în condiţii

cât mai apropiate de viaţa din comunitate, trebuie să cunoască şi să evalueze situaţia

socio-familială a minorului nou internat în vederea stabilirii şi elaborării Planului

individualizat de intervenţie.

Personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie se implică şi în

restabilirea relaţiilor cu familia ale minorilor necăutaţi. Ei încercă să localizeze şi să

contacteze familia, iar în unele cazuri acest lucru a dus la o reluare a legăturilor de

familie.

Condiţiile în care trăiesc şi învaţă minorii sunt bune. Cele 10 dormitoare ale minorilor

se află la etajul I al unei clădiri din centru. Dormitoarele minorilor se află într-un corp

separat, camerele sunt spaţioase, bine încălzite, două camere dispun de spălătoare proprii.

Minorii au acces la un spălător cu 21 de chiuvete, o sală baie cu 11 duşuri, două toalete

cu mai multe cabine, o sală de lectură, o cameră pentru activităţi educaţionale (unde sunt

instalate şi computere), un club, o cămară de alimente (unde pot depozita alimentele

primite prin pachet sau cumpărate din incinta Centrului) şi un oficiu cu mese şi scaune

unde pot servi în condiţii civilizate alimentele proprii. Toate dotările acestor anexe sunt în

perfectă stare de funcţionare şi curăţenie. Minorii pot circula nestingheriţi între camere şi

anexele lor, situate toate pe acelaşi nivel, şi sunt însoţiţi de cadre numai când părăsesc

etajul.

Minorii au acces la o cutie poştală, instalată la intrarea sălii de masă şi la un telefon,

instalat la sectorul vizite, neexistând limitări în privinţa folosirii telefonului. Există pentru

fiecare minor un cont unde sunt depuşi banii primiţi de la familie, cei care nu au prea

109

Page 111: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

multe posibilităţi primesc la eliberarea din centru bani de transport pentru a ajunge la

destinaţie.

În cadrul programului "Pregătire pentru liberare", cei care urmează să se libereze din

Centru sunt mutaţi într-o cameră specială cu o lună înainte de acest eveniment. Tot cu o

lună înainte de liberare se trimit scrisori, după caz, către Serviciile de Probaţiune,

Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, autoritatea tutelară, Direcţiile Judeţene

pentru Protecţia Copilului, bisericile din localităţile de domiciliu ale persoanelor ce

urmează să se libereze. Instituţiile vizate sunt informate despre liberarea persoanei şi le

este solicitat ajutorul pentru sprijinirea sa în vederea reintegrării sociale pe baza

protocolului închieiat cu Serviciul de Probaţiune Bacău, un consilier de la această

instituţie vine la Centru şi îi informează pe cei ce urmează să se libereze că pot solicita

asistenţă post penală Serviciului.

Camera pentru minorii care urmează să se libereze are mobilier de lemn - patru paturi,

nesuprapuse, o masă cu scaune, o mini-bibliotecă şi un şifonier. Există 3 chiuvete în

cameră, precum şi o cabină de WC şi un duş, la care au acces numai minorii incluşi în

acest program.

Într-o clădire separată se află camera de carantină şi infirmeria. În camera de carantină

se află minorii noi veniţi.

4.Metodologia folosită în cercetare

În vederea evaluării serviciilor oferite de Centrul Reeducare, am folosit ca instrumente

de lucru următoarele tehnici şi instrumente: ghid de interviu, observaţia participativă şi

studiu de caz. Metodologia folosită în acest proiect a constat în folosirea unor tehnici şi

instrumente reprezentate de: documentarea folosită cu scopul de a obţine informaţii

relevante despre servicii, activităţi, beneficiarii centrului, interviu cu asistentul social,

interviul va avea ca scop culegerea de date necesare evaluarii programului, observaţia va

fi folosită pentru a urmări modul în care activităţile sunt desfăşurate.

Documentarea – este o metodă distinctă , căt şi un proces prin care asistentul social

culege informaţii despre un domeniu la care nu are acces prin observaţie directă, această

metodă v-a fi utilizată pe toată durata.

110

Page 112: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Observaţia participativă -se înscrie într-un proces de cercetare deschis, atât în ceea ce

priveşte identificarea problemelor de studiu, cât şi sub raportul procedeelor de colectare a

datelor şi a modalităţilor de teoretizare.

Interviul - Una dintre tehnicele fundamentale folosite în asistenţa socială este

interviul. Acesta reprezintă un mijloc de comunicare şi o metodă de intervenţie care

presupune, prin intermediul comunicării directe, culegerea datelor, diagnosticarea

situaţiei clientului şi sprijinirea acestuia în vedera rezolvării problemei.

Ghidul de interviu l-am aplicat asistentului social, pentru a putea afla cât mai multe

date despre beneficiarii centrului, despre pregătirea profesională a asistentului social.

Întrebările care constituie conţinutul interviului trebuie să fie clare,concise,la obiect şi

aşezate într-o ordine logică în cadrul ghidului de interviu.

INTERVIU –aplicat asistentului social P.G

1. Pentru început puteţi să-mi spuneţi cum vă numiţi şi ce vârstă aveţi?

Numele meu este P.G şi am vârsta de 32 de ani.

2. Ce funcţie ocupaţi?

Funcţia pe care o ocup în centru este de ofiţer specialist (asistent social).

3. Ce pregătire profesională aveţi?

Am urmat cursurile Facultăţii de Filosofie, specializare Asistenţă Socială, la

Universitatea Al.I.Cuza Iaşi, promoţia 2000.

4. De cât timp lucraţi în acest centru?

Lucrez ca asistent social în acest centru de aproximativ trei ani de zile.

5. Care este personalul specializat din instituţie?

Personalul din instituţie este specializat în activitatea recuperativă a minorilor şi este

format din educatori, învăţători, profesori, maiştri instructori, psiholog şi asistent

social.

6. Sunteţi mulţumit de locul dumneavoastră de muncă?

Faptul că lucrez de trei ani de zile în acest loc, denotă multe lucruri, şi nu am nici cea

mai mică intenţie să demisionez. Când m-am înscris la Facultatea de Asistenţă Socială,

111

Page 113: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

nu ştiam prea multe lucruri despre această meserie. Însă pot să spun că dintotdeauna

m-am simţit atras de acest domeniu.

Nici în momentul în care am absolvit facultatea nu aveam habar de ce mă aşteaptă,

dar mă bazam pe cunoştinţele acumulate în cursul celor patru ani de facultate. Cei trei

ani de experienţă şi-au spus cuvântul, şi da, sunt foarte mulţumit de ceea ce fac având o

viziune clară asupra asistenţei sociale.

7. Cine sunt partenerii şi colaboratorii instituţiei?

Centrul de Reeducare colaborează cu diferite instituţii sau ONG-uri, cu Colegiul

„C.Negri” Tg.Ocna, Primăria Tg.Ocna, Clubul Elevilor Tg.Ocna, Poliţia Tg.Ocna,

Fundaţia „Alături de voi”, Serviciul Umanitar al Penitenciarelor,D.G.A.S.P.C Bacău.

8. Cine suportă costurile din Centru de Reeducare?

Consturile sunt suportate de către Direcţia Naţională a Penitenciarelor, de asociaţii

neguvernamentale, minorii primesc cadouri de la Serviciul Umanitar al

Penitenciarelor, chiar şi de la Primăria Tg.Ocna atunci când au loc simpozioane.

9. Care este numărul al minorilor aflaţi în centru?

În centru sunt aproximativ 55 de minori, dar doi dintre ei se pregătesc pentru

eliberare.

10. Ce fel de infracţiuni au săvârşit minorii?

Cea mai gravă infracţiune pe care au săvârşit-o minorii este tentativa de omor, avem

două cazuri în centru, sunt multe infracţiuni de furt calificat, sunt câteva şi de

conducere fără permis, tâlhării, viol, dar în general predomină infracţiunile de furt.

11. Beneficiarii serviciilor oferite de Centrul de Reeducare Tg.Ocna sunt vizitaţi de

către familii?

În general sunt vizitaţi cam 80% dintre minori, aceştia au dreptul la vizită oricănd

într-o sală special amenajată la care uneori particip şi eu pentru a le aduce la cunoştinţă

părinţilor situaţia copilului lor, deoarece aceştia mint spunându-le părinţilor o altă

versiune decât cea adevărată, uneori ei abătându-se de la regulile cu privire la

disciplină.

12. Cum relaţionează minorii între ei şi cu personalul?

Relaţia dintre ei este relativ bună, mai sunt mici divergenţe, se mai ceartă, se mai

lovesc, iar în ceea ce ne priveşte pe noi personalul vorbesc frumos şi nu sunt violenţi.

112

Page 114: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

13. Cum reacţionaţi dacă unul din minori greşeşte?

Evident, lucrul acesta nu îmi trezeşte o stare de bucurie. Prin urmare mi-aş dori ca

aceştia să nu greşească grav. De multe ori creează probleme disciplinare, comiţând

abateri de la normele şi regulile sociale unanim acceptate. Atunci când un copil, minor,

este admis în centru pe baza dosarului personal întocmit, primul lucru care-l facem este

să-i aducem la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară. Dar luăm întodeauna în

calcul faptul că sunt copii care provin din medii familiale dezorganizate, ceea ce

necesită multă răbdare şi înţelegere.

14. Cum reacţionează acesta când este mustrat?

Depinde de fiecare minor, unora le trece mai uşor, alţii dimpotrivă ţin mânie, fixându-

te cu priviri pline de ură şi răceală.

15. Cum apreciaţi dezvoltarea minorilor care se află în centru?

Centrul de Reeducare dispune de posibilităţi şi resurse financiare/ materiale suficiente

necesare dezvoltării minorilor şi învăţarea unor deprinderi şi comportamente

prosociale necesare reintegrării în comunitate. Spaţiul pus la dispoziţie permite

satisfacerea nevoilor de bază pentru fiecare beneficiar în parte.

16. Care sunt nevoile copiilor?

Minorii solicită multe, cum ar fi: ţigări, sunt unii care şi băuturi alcoolice, dar nu au

voie. Cei care nu au posibilităţi să-şi procure o cartelă telefonică pentru a menţine

legătura cu familia, o solicită de la noi. Noi, personalul punem bani pentru a cumpăra

cartela numită cartela „socială”. De asemenea mai solicită plicuri pentru a coresponda

cu rude, prieteni etc.

17. Minorii provin din medii familiale dezorganizate sau din familii cu un statut social

bun?

Majoritatea minorilor din centru provin din familii dezorganizate ( părăsiţi de mamă,

tatăl având un trecut infracţional, părăsiţi de părinţi şi lăsaţi în grija bunicilor), dar

avem şi minori care provin din familii înstărite, părinţii sunt patroni, au afaceri în

străinătate.

18. Care sunt activităţile pe care le realizează instituţia?

Se organizează excursii pentru ei, drumeţii chiar şi tabere şcolare, sunt şi multe

activităţi recreative în aer liber, vizionează filme sau merg la spectacole.

113

Page 115: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

19. Mai ştiţi ceva de minorii care părăsesc centrul?

Da, după ieşirea minorilor din centru, mai ţinem legătura cu autorităţile din localitatea

în care se află minorul, o luna, maxim două, pentru a vedea dacă s-au integrat în

comunitate, dacă continuă cursurile şcolare şi în ce relaţii sunt cu familia. Dar, media

minorilor care recidivează după ce părăsesc centrul de reeducare de la Târgu Ocna este de

20%.

20. Care este relaţia dumneavoastră cu colegii?

Pe ansamblu avem o relaţie bună de colegialitate.

STUDIU DE CAZ 1

I.Introducere

Nume şi prenume inculpat minor: C.I

Data şi locul naşterii: 14.07.1991; com. B., sat T., jud. I

Fapta ce formează obiectul inculpării minorului: viol

II. Sursele de informaţii:

-inculpatul minor (C.I) – I întrevedere

-fratele major al inculpatului C.I. – I întrevedere

-agent M.P.-Poliţia Comunei B. –I întrevedere

Observatii : Nu s-a putut realiza întrevedrea cu tatăl inculpatului întrucât la data

deplasării consilierului responsabil de caz la domiciliul minorului, domnul C.V nu a fost

găsit acasă, fiind plecat la muncă.

III. Date privind persoana minorului

Inculpatul minor în vârstă de 15 ani, provine dintr-o familie dezorganizată prin

separarea părinţilor, în urmă cu trei ani. Părinţii minorului V(52 ani) şi M (44 ani) au avut

o relaţie constant conflictuală, mama minorului fiind agresată fizic în repetate rânduri de

către soţ.

114

Page 116: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Incidentele violente se declanşau pe fondul consumului exagerat de alcool de către

tatăl inculpatului, şi au culminat cu pierderea unei sarcini de către mama minorului.

Sursele consultate declară că violenţa era accentuată la nivelul relaţiei de cuplu, copiii

find mai curând victimele abuzului emoţional, respectiv ameninţări cu acte de violenţă,

jigniri repetate, ignorarea nevoilor afective.

Până la separarea părinţilor, membrii familiei au locuit împreună în comuna B., într-o

casă cu trei camere, cu spaţiul suficient pentru dimensiunea familiei, minorul mai având

trei fraţi: M 23 ani, I 22 ani şi M 21 ani. Dintre aceştia, doar cel mic, respectiv 21 ani,

mai locuieşte cu familia, ceilalţi doi fraţi mai mari fiind plecaţi la muncă în alte localităţi.

Terenul din jurul casei nu este cultivat, dar în grădina din faţa casei sunt cultivaţi cartofi

şi fasole, iar familia deţine şi animale, astfel încât minorul beneficiază de hrana necesară.

În aceeaşi gospodărie cu familia C, au locuit, într-o altă casă, şi bunicii minorului, care

însă au decedat în urmă cu câtiva ani (bunica în urmă cu un an, iar bunicul în urmă cu 7

ani). După separarea de soţ, doamna C. A plecat să locuiască la Hârlău, fiind implicată în

prezent într-o relaţie de concubinaj. Copiii au fost foarte afectaţi de plecarea mamei, cu

atât mai mult cu cât sarcinile domestice erau realizate mai ales de către aceasta. Tatăl

minorului este prezentat ca o persoană care nu îşi asumă responsabilităţile în ceea ce

priveşte creşterea şi educarea copiilor, consumă alcool în cantităţi mari şi nu are abilităţi

sau interes de a comunica cu copiii, fiind mai curând o fire închisă şi rigidă.

Relaţia cu mama a fost păstrată ocazional, iar frustrările afective acumulate de copii

pe fondul lipsei mamei din familie au căpătat proporţii majore- referindu-se la mama sa,

atât minorul cât si fratele său M. în vârstă de 21 ani, plâng şi manifestă un sentiment de

revoltă faţă de situaţia prezentă. Perioada imediat după plecarea mamei din familie a fost

percepută ca fiind cea mai grea întrucât cei trei fraţi au trebuit să se adapteze noii situaţii

redistribuind rolurile în cadrul familiei, preluând diferite responsabilităţi pe care până

atunci nu le aveau. Iniţial copiii au fost susţinuţi de bunica lor, care se ocupa de

prepararea hranei, dar după decesul acesteia, I şi M au rămas doar cu tatăl.

Domnul C.V, tatăl minorului, are probleme de sănătate (artrită) care îi limitează

capacitatea de a presta anumite activităţi lucrative. Totuşi domnul C lucrează cu ziua şi

realizează venituri variabile.

115

Page 117: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Fratele minorului, M (21 ani), este o persoană matură, responsabilă, echilibrată, fiind

intersat de educaţia fratelui său I.M a încercat să preia responsabilitatea creşterii fratelui

mai mic, îndrumându-l pe acesta să meargă la şcoală, şi încercând să aplice o serie de

măsuri disciplinare, dar tatăl său nu a fost de acord. M declară că tatăl său nu a manifestat

interes pentru ca I să frecventeze şcoala, astfel încât în prezent inculpatul manifestă

dezinteres faţă de actul educaţional.

Inculpatul este un copil comunicativ, deschis, manifestă interes faţă de autoritate, este

sincer, dar aspectul negativ identificat în cadrul întrevederii este prezenţa unor impulsuri

agresive, ce pot fi corelate cu mediul violent în care acesta a crescut. Minorul a avut

manifestări agresive faţă de animale încă din copilărie, povestind cu satisfacţie faptul că a

omorât cu mingea mai mulţi pui de găină, amintindu-şi ulterior şi că a lovit cu mingea un

ied care îl enervase. Minorul se enervase uşor, dar neputându-şi canaliza furia asupra

persoanelor care îl aduc în această stare, se concetrează asupra

lucrurilor/persoanelor/animalelor care nu pot riposta. Fratele minorului declara faptul că

întotdeauna într-o dispută cu tatăl, acesta din urmă are ultimul cuvânt. Este relevant acest

aspect pentru a aprecia nivelul de frustrare acumulat de minor de-a lungul timpului.

Inculpatul este muncitor, îi place să câştige bani prin modalităţi licite şi prestează

diferite ocazional diferite munci necalificate, în sat. I are prieteni-vecini din sat, de vârsta

sa, cu care îşi petrece timpul într-un mod obişnuit pentru un copil de vârsta sa-joacă

fotbal, se plimbă, îi place să înoate. Minorul declară că si-ar dori să plece la bunica sa la

Craiova, dar nu are bani de drum, vrea însă să muncească, pentru a strânge suma necesară

deplasării. Referindu-se la acest aspect, inculpatul dă dovadă deopotrivă de naivitate şi

disperare, îşi doreşte atât de mult să trăiasca într-un mediu liniştit, în care să se simtă în

siguranţă şi să beneficieze de afecţiune, încât trăieşte cu speranţa că situaţia ar putea fi

pozitivă la bunica sa, cu care însă nu păstrează legătura şi al cărei domiciliu nu îl

cunoaşte.

Atitudinea membrilor familiei faţă de fapta pentru care minorul este cercetat a fost una

de criticare a implicării. Fratele minorului declară că a discutat cu el, arătându-i că a

greşit, iar minorul afirmă că a beneficiat de educaţie sexuală la orele de dirigenţie. Nu se

cunoaşte concret modul în care tatăl minorului s-a raportat la fapta comisă de acesta,

respectiv nu se poate aprecia dacă acesta a luat o serie de măsuri suplimentare de

116

Page 118: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

supraveghere. Minorul a declarat doar că tatăl său a ameninţat că îl trimite la mama,

pentru că îî face probleme.

Membrii familiei nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Minorul este elev în clasa a VIII-a la Şcoala Generală din comuna B. A înregistrat o

situaţie de repetenţie în clasa a VI-a, motivând că a uitat să dea o corigenţă. Din

declaraţiile sale şi ale fratelui reiese că părinţii nu s-au interesat de situaţia şcolară, astfel

încât, în prezent, minorul nu este conştient de importanţa continuării studiilor, nu

frecventează şcoala decât ocazional şi nu are planuri de viitor clar conturate, referitoare la

traseul scolar.

Referindu-se la comportamentul adoptat la şcoală, minorul declară că nu au fost

probleme, cu excepţia unor situaţii în care, din greşeală, a lovit un copil, în timp ce fugea.

În ceea ce priveşte însă atitudinea faţă de muncă, aceasta este pozitivă, minorul este

muncitor şi îşi doreşte să presteze activităţi lucrative.

Potrivit declaraţiilor sale, minorul a mai fost implicat penal, fiind cercetat pentru

infracţiunea de furt calificat. Referindu-se la respectiva faptă, inculpatul declară că doar a

însoţit un vecin să sustragă un casetofon de la o rudă, pentru a-l aduce acasă. Nu se

cunoaşte stadiul acestui proces penal. În comportamentul minorului anterior comiterii

faptei pentru care este cercetat nu au existat aspecte care să indice o predispoziţie spre

comiterea de infracţiuni referitoare la viaţa sexuală. Au existat însă tendinţe agresive,

frustrări şi impulsuri care nu au fost diminuate, acumulându-se progresiv, şi descărcându-

se periodic, după cum a fost menţionat anterior ( nervozitate, agresivitate faţă de

animale).

După comiterea faptei, minorul declară că nu a discutat cu prietenii cele întâmplate,

iar relaţiile cu aceştia nu au avut de suferit.

Minorul se simte jenat să discute despre faptă, o regretă dar nu îi apreciează corect

gravitatea. Inculpatul declară că partea vătămată a avut iniţiativa faptei, el refuzând iar

ulterior achiesând la idee. Minorul este confuz, deşi declară că înţelege faptul că a comis

o greşeală. I declară că nu va mai comite astfel de fapte, fiind conştient de caracterul

negativ al celor întâmplate. De asemenea, minorul afirmă că au intervenit schimbări în

propriul comportament ulterior comiterii faptei, în sensul în care limitează ieşirile din

casă, pentru a evita implicarea în situaţii cu caracter infracţional.

117

Page 119: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Deşi neagă fapta, posibil pe fondul fricii de repercursiuni sau a ruşinii, atitudinea

generală a minorului este una sinceră şi cooperantă. Inculpatul nu are o reprezentare clară

a consecinţelor faptei pentru victimă.

IV. Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei:

Factorii psihosociali cu impact negativ asupra comportamentului general al minorului

se referă la mediul familial dezorganizat, violent, marcat de consum de alcool,

schimbările intervenite prin plecarea mamei de acasă, comunicare ineficentă între

membri, supraveghere parentală slabă. Resursele minorului ( factori pozitivi, care-l pot

susţine) constau în resursele materiale ( hrană, locuinţă), susţinerea fratelui mai mare,

precum şi o serie de resurse personale ( capacitate de înţelegere, sinceritate, atitudine

cooperantă).

V. Perspectivele de reintegrare în societate

În baza factorilor sus menţionaţi, apreciem că o intervenţie în sensul restructurării

comportamentale a minorului C.I ar trebui să vizeze următoarele aspecte:

- Conştientizarea şi controlarea impulsurilor agresive;

- Susţinere emoţională şi consiliere în vederea depăşirii frustrărilor afective;

- Susţinerea continuării studiilor;

- Dezvoltarea empatiei faţă de victimă;

- Mobilizarea resurselor familiale.

Apreciem că minorul dispune de perspective de reintegrare socială, în condiţiile

unei susţineri corespunzătoare.

STUDIU DE CAZ 2

I. INTRODUCERE

Numele şi prenumele: M.N.

Data şi locul naşterii: 14.07.1993

118

Page 120: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Adresă: loc.O, str. x, nr. , ap. , jud. BC

Fapta ce formează obiectul inculpării minorului: Trafic de droguri

II. SURSE DE INFORMAŢII

Clientul, – o întrevedere în Penitenciarul Tg.Ocna;

Familia: - mama, M.A. – o întrevedere la sediul SP;

- unchiul, S.J.– o întrevedere la sediul SP;

- bunicul matern, M.I. – o întrevedere la domiciliu;

- concubina bunicului matern, F. M. – o întrevedere la domiciliu;

Poliţia Tg. Ocna, agent S. I. –o convorbire telefonică;

Penitenciarul Tg. Ocna, subinsp. F. – o întrevedere;

III. DATE PRIVIND PERSOANA

III.1 Mediul familial şi social

Inculpatul a locuit, până în momentul arestării, împreună cu bunicul matern şi

concubina acestuia, într-un apartament, compus din două camere, bucătărie şi baie,

proprietatea fratelui mamei. Locuinţa este racordată la reţeaua de electricitate, gaz şi

apă potabilă.

Familia clientului este constituită din următorii membri: mama, M. A., 34 ani,

absolventă a 8 clase, lucrează în Spania, a executat 2 condamnări pentru comiterea

infracţiunii de furt; tata, S. G., 37 ani, absolvent a 10 clase, aflat în detenţie, în

Penitenciarul Tg.Ocna, pentru comiterea infracţiunii de furt, condamnat anterior

pentru comiterea aceluiaşi tip de infracţiuni; bunicul matern, M. I., 64 ani, pensionar,

a fost condamnat cu mulţi ani în urmă pentru comiterea infracţiunii de furt.

În ceea ce priveşte veniturile familiei, acestea sunt constituite din pensia bunicului

în sumă de 290 lei/lună şi pensia concubinei acestuia, în sumă de 129 lei/lună. La

acestea se adaugă suma de 80 lei/lună reprezentând indemnizaţia încasată de bunic

pentru creşterea minorului. Situaţia financiară a bunicului şi a concubinei sale nu este

foarte bună, însă aceştia au fost ajutaţi financiar de mama şi unchiul clientului, acesta

declarând că nu i-a lipsit nimic. „Băiatul a avut de toate”, afirmă mama, „l-am ajutat

cu bani şi eu şi mama lui”, decalară unchiul.

119

Page 121: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Sub raportul stării de sănătate a inculpatului, acesta declară că nu are probleme de

natură fizică sau psihică, fapt confirmat de sursele de informaţie familiale, mama

relevând însă că „atunci când se enervează ţipă şi tremură”. Membrii familiei nu au

probleme de sănătate, cu excepţia concubinei bunicului, care a fost operată pe cord.

Inculpatul declară că nu consuma alcool, fapt confirmat de sursele de informaţie

familiale. Legat de consumul de droguri, clientul susţine nu a consumat niciodată „nu

ştiam prea multe despre ele”. Mama, bunicul matern şi concubina acestuia susţin că

nu au avut indicii din care să rezulte că minorul ar fi consumat droguri, însă unchiul

patern afirmă „cred că a încercat să consume, sub formă de ţigări”.

Referitor la relaţiile intrafamiliale, inculpatul şi sursele de informaţie familiale

relevă faptul că, atunci când acesta avea 4 luni, dat fiind faptul că mama sa a fost

arestată, a fost instituţionalizat. După câteva luni a fost încredinţat spre creştere

bunicii paterne. În 1993, când bunicii s-au despărţit, a fost încredinţat unchiului

patern, fiind crescut de acesta până în anul 2001, când a fost încredinţat bunicului

matern. Clientul a avut relaţii bune cu bunicul matern şi concubina acestuia, la fel şi

cu unchiul său, S. J. „eu i-am fost tată şi chiar mai mult”. Clientul relevă faptul că i-

au lipsit părinţii, relaţia cu aceştia fiind sporadică, tatăl fiind plecat multă vreme în

Ungaria, iar mama executând mai multe condamnări. Mama şi fiul au reuşit, în

ultimul an, să construiască o relaţie adecvată „am fost supărat pe ea, dar a zis că-i

pare rău şi încearcă să recupereze timpul pierdut”.

În ceea ce priveşte condiţiile de creştere şi educare, inculpatul a beneficiat de

condiţii materiale bune, lipsindu-i însă stabilitatea relaţiilor familiale, deşi a beneficiat

de multă afecţiune din partea bunicilor şi a unchiului. În perioada în care a locuit la

acesta din urmă a fost supravegheat îndeaproape, acesta preocupându-se de creşterea

şi educarea sa „doar pe mine mă asculta”, fapt confirmat de mamă „de el mai purta

frică”. Bunicul matern şi concubina sa nu au reuşit să asigure un control strict al

comportamentului minorului „de când a fost încredinţat lor au început problemele. A

abandonat şcoala, a început să lipsească de acasă şi să aibă un anturaj

necorespunzător”, afirmă unchiul, „când a crescut, nu-i mai asculta”, declară mama.

Aceasta îşi reproşează propriul comportament ce nu i-a permis să-i fie alături fiul său

120

Page 122: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

„soarta lui ar fi fost alta”, iar bunicul matern recunoaşte lipsa unei supravegheri foarte

stricte „l-am lăsat un pic mai liber”.

Sub aspectul reacţiei şi motivaţiei familiei la infracţiunea comisă, clientul susţine

că toţi membrii familiei sale au fost foarte afectaţi de arestarea sa „toţi au fost foarte

supăraţi. Mama a venit din Spania pentru mine”. Mama şi bunicul relevă şocul avut la

aflarea veştii implicării inculpatului în faptă „n-am mai avut cuvinte”, afirmă mama,

ambele surse apreciind că motivul l-a constituit anturajul şi influenţabilitatea crescută

a clientului. Legat de acest aspect, unchiul evidenţiază influenţa negativă a numitei K.

A., care, fiind cercetată pentru trafic de persoane, „a vrut să scape” denunţând

comiterea altei infracţiuni „ea a organizat totul din disperare. I-am reproşat că l-a

băgat tocmai pe băiat”, apreciind că nepotul său nu a conştientizat consecinţele grave

ale faptei săvârşite.

În raport cu anturajul şi prietenii, inculpatul arată că nu a avut un prieten foarte

apropiat, având relaţii bune cu unii băieţi din cartierul în care locuia, dar şi din zona

în care locuia unchiul său. În ceea ce-l priveşte pe B. C., clientul declară că-l

cunoştea, fiind vecin cu unchiul său, însă se vedeau destul de rar. Pe B. E. îl cunoştea

de mai mult timp, dar au început să fie mai apropiaţi cu aproximativ 5 luni înainte de

comiterea faptei „el mă căuta”. Mama şi bunicul patern susţin că nu-i cunoşteau

anturajul, iar agentul S. relevă că acesta era unul cu probleme „erau ca el”. În timpul

liber, clientul declară că frecventa internetul, îşi vizita unchiul, iar uneori mergea la

discotecă. Minorul a practicat baschetul şi boxul, în acest din urmă domeniu obţinând

rezultate foarte bune, fapt confirmat de sursele de informaţie familiale. A abandonat

acest sport motivând că nu avea condiţii de antrenament, exprimându-şi însă dorinţa

de a-l relua.

III.2 Nivelul instrucţiei şcolare şi profesionale

Inculpatul a absolvit 6 clase, în clasa a 7-a fiind declarat repetent „nici eu nu ştiu de

ce nu m-am mai dus”, relevând părerea de rău legată de abandonul şcolar şi faptul că,

în penitenciar frecventează cursurile şcolare. Şi-a exprimat dorinţa de a-şi relua

studiile. Bunicul matern susţine că nepotul său a fost exmatriculat din cauza

121

Page 123: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

absenţelor şi că nu s-a preocupat de acest aspect „nu l-am forţat să mai meargă, dacă

am văzut că nu vrea”.

III.3 Trecutul infracţional

Inculpatul declară că nu are antecedente penale, susţinând că, la vârsta de 15 ani, a

fost cercetat pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, fără a putea da detalii

cu privire la soluţia dată. Mama confirmă aceste aspecte, relevând şi faptul că a mai

fost cercetat pentru furtul unui telefon mobil, însă nu a fost trimis în judecată.

III.4 Comportamentul clientului înainte şi după comiterea infracţiunii

În ceea ce priveşte comportamentul inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii,

mama şi unchiul susţin că problemele au apărut în momentul în care a fost încredinţat

bunicului matern, care nu a putut asigura un control şi o supraveghere strictă a

comportamentului acestuia „de atunci s-a stricat copilul pentru că nu-l puteau stăpâni.

Lipsea nopţile de acasă şi umbla cu un anturaj cu probleme”, afirmă unchiul, „eu am

fost arestată, iar el a început să-şi facă de cap. A abandonat şcoala şi boxul, lipsea de

acasă”, afirmă mama.

Legat de comportamentul după comiterea faptei, subinsp. F. susţine că acesta are un

comportament corespunzător în centru conformându-se regulilor. De asemenea,

susţine că frecventează cursurile şcolare şi este vizitat de unii membrii ai familiei.

Sursele de informaţie familiale relevă faptul că inculpatul este afectat de situaţia în

care a ajuns, acum conştientizând consecinţele comportamentului său, apreciind că

această experienţă i-a fost învăţătură de minte. Unchiul consideră că inculpatul va

avea o evoluţie corespunzătoare doar în condiţiile în care se va ocupa el personal de

acesta „vreau să-l ajut”. Mama şi-a exprimat dorinţa ca, după rezolvarea acestei

situaţii, să-l ducă pe client în Spania, la muncă.

III.5 Factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional

122

Page 124: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Referitor la infracţiunea comisă, inculpatul declară că numita A., fostă concubină a

tatălui şi amică a unchiului patern, l-a întrebat dacă ştie pe cineva „să fac rost de

pastile, că ea cunoaşte o persoană care are nevoie. A insistat şi mi-a făcut favoruri –

mi-a dat un telefon mobil şi câţiva bani”. Clientul l-a întrebat pe B. E. dacă ştie pe

cineva care are „pastile”, acesta promiţându-i că se interesează. „Mi-a zis că a găsit pe

cineva, dar după câteva zile a spus că nu a putut face rost şi că încearcă la altcineva.

Eu urma să dau pastilele la omul lui A. căruia i-a dat numărul meu de telefon. A zis

să-l conving pe om să aştepte ca să nu-l pierdem de client. Am vorbit de mai multe ori

cu omul, la telefon”. Numita A. i-a promis bani în schimbul serviciului pe care urma

să îl facă. „B. mi-a cerut să fac în aşa fel încât să ne întâlnim cu omul. Prima dată mi-

a zis să merg singur, dar nu am vrut”. Inculpatul l-a sunat pe investigatorul sub

acoperire, care i-a spus că se află la „P M” chemându-i şi pe ei acolo. Clientul a

refuzat să meargă, însă B. i-a spus că nu-i va da nici un ban. „B. a vorbit cu omul şi

au făcut nişte calcule. Pe mine m-a trimis la maşină să iau, din bord, trei ghemotoace

de staniol. Între timp a vorbit cu B., spunându-i că totul e în regulă”. În momentul

când inculpatul a ieşit la maşină a ajuns în acel loc şi B. C. Clientul a luat pastilele şi

a intrat în local, unde s-a produs flagrantul. Inculpatul precizează că avea cunoştinţă

de faptul că B. E. a fost în Ungaria pentru a procura pastilele „a investit în ele”.

Sub aspectul responsabilităţii şi conştientizării consecinţelor faptei comise,

inculpatul susţine că se consideră vinovat pentru faptul că „m-am băgat în asta”,

precizând însă că cea mai mare parte din vină aparţine numitei I. şi lui B. E. „el a

insistat să-l sun pe om, ca să nu rămână cu pastilele”. De asemenea, afirmă că nu s-a

gândit ce consecinţe grave poate avea activitatea sa „n-am crezut că voi ajunge aici.

Nu-mi vine să cred unde am ajuns”, din această experienţă învăţând „să nu mai am

încredere în nimeni” şi să fie foarte atent la anturaj. Acesta consideră că, urmare a

implicării sale în infracţiune, nu a câştigat nimic, indicând ca şi pierderi relaţia cu

mama sa „începeam să ne înţelegem mai bine şi urma să plec cu ea în străinătate”,

libertatea, faptul că şi-a supărat bunicii „eu trebuia să am grijă de ei”.

În raport cu motivaţia comportamentului infracţional, inculpatul face referire la

nevoia de bani, la influenţa negativă a numitei I. şi la faptul că „nu m-am gândit la

consecinţe”.

123

Page 125: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

IV. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SAU POT INFLUENŢA CONDUITA

GENERALĂ A INCULPATULUI

Factorii favorizanţi:

Implicarea, în antecedente, în fapte antisociale;

Lipsa unei persoane autoritare care să-i ghideze în permanenţă comportamentul;

Instabilitatea relaţiilor familiale;

Influenţabilitate crescută;

Anturaj cu influenţe proinfracţionale;

Lipsa unei supravegheri stricte din partea familiei;

Abandonul şcolar.

Factorii inhibitori:

Conştientizarea implicaţiilor unui comportament infracţional;

Regretul manifestat cu privire la implicarea în faptă;

Dorinţa mamei de a-şi asuma responsabilitatea supravegherii minorului şi sprijinul

din partea unchiului patern;

Exprimarea dorinţei de a avea un comportament pro-social;

Intenţia de a relua cursurile şcolare.

V. PERSPECTIVELE DE REINTEGRARE ÎN SOCIETATE:

Având în vedere analiza acestor factori ce pot influenţa conduita inculpatului, apreciem

că perspectivele de reintegrare socială sunt medii, ţinând seama de implicarea în

antecedente în fapte cu un caracter antisocial, lipsa supravegherii şi a controlului stric a

comportamentului acestuia, instabilitatea relaţiilor familiale, anturajul cu influenţe

proinfracţionale şi influenţabilitatea crescută, dar având în vedere şi regretul manifestat

cu privire la comportamentul infracţional, conştientizarea implicaţiilor unui astfel de

comportament, dorinţa de a relua cursurile şcolare şi intenţia mamei de a-şi asuma

responsabilitatea în ceea ce-l priveşte, precum şi sprijinul din partea unchiului.

Riscul de recidivă şi pentru siguranţa publică este preconizat ca fiind mediu în raport

cu factorii identificaţi. Nu a fost identificat un risc de autovătămare şi suicid.

124

Page 126: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Ca plan de intervenţie, se impune un control şi o supraveghere strictă a

comportamentului acestuia, evitarea anturajului ce apreciază favorabil comportamentul

infracţional şi a situaţiilor ce l-ar putea plasa într-un context infracţional şi reluarea

studiilor.

Observaţie

Datorită colaborării Centrului de Reeducare Tg.Ocna cu Penitenciarul Tg.Ocna, am

reuşit să merg o zi în Penitenciar împreună cu asistentul social de la centru, am putut intra

în legătura cu acest caz mai special şi anume minorul M.N care a săvărşit fapta trafic de

droguri. Alături de noi a fost şi asistentul social al penitenciarului.

4.3 Ghid de observaţie

Centrul de Reeducare Tg.Ocna este situat pe strada Tiseşti nr.137, loc. Târgu Ocna,

jud.Bacău. Programul de funcţionare este între orele 700-1500.

Observaţia reprezintă percepţia premeditară, dirijată, planificată, realizată cu un anumit

scop şi anume studierea subiectului perceput. Prin această tehnică se poate urmări

comportamentul non-verbal al clientului: privirea, mimica feţei, limbajul corpului,

tensiunea fizică, aspecte ce ţin de voce, receptivitatea, selectivitatea atenţiei şi totodată

concordanţa şi discrepanţa dintre ceea ce se exprimă şi comportamentul adoptat.

Pentru o abordare organizată, coerentă şi logică a acestei tehnici se utilizează şi se

recomandă construirea unui ghid de observaţie.

Personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie se implică şi în

restabilirea relaţiilor cu familia ale minorilor necăutaţi. Ei încercă să localizeze şi să

contacteze familia, iar în unele cazuri acest lucru a dus la o reluare a legăturilor de

familie.

Condiţiile în care trăiesc şi învaţă minorii sunt bune. Cele 10 dormitoare ale minorilor

se află la etajul I al unei clădiri din centru. Dormitoarele minorilor se află într-un corp

separat.

125

Page 127: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Toate dotările sunt în perfectă stare de funcţionare şi curăţenie. Minorii pot circula

nestingheriţi între camere situate toate pe acelaşi nivel, şi sunt însoţiţi de cadre numai

când părăsesc etajul.

Minorii au acces la o cutie poştală, instalată la intrarea sălii de masă şi la un telefon,

instalat la sectorul vizite, neexistând limitări în privinţa folosirii telefonului. Potrivit

noilor reglementări, cartelele telefonice nu pot fi împrumutate între minori. Cei care nu

au posibilităţi şi nu-şi permit să cumpere o cartelă telefonică pentru a putea vorbi cu

părinţii, o solicită de la personal, aceasta fiind numită cartelă socială cumpărată din banii

personalului. La solicitarea minorilor cadrele îi însoţesc la telefon sau la cutia poştală,

precum şi pentru a realiza cumpărături în incinta Centrului. Există pentru fiecare minor

un cont unde sunt depuşi banii primiţi de la familie, cei care nu au prea multe posibilităţi

primesc la eliberarea din centru bani de transport pentru a ajunge la destinaţie.

Există două săli separate una dintre ele numindu-se carantină iar cealaltă prolib.

- Carantina, este sala unde sunt primiţi noi veniţi;

- Prolib, minorii sunt aduşi în această sală cu două luni înainte de a se elibera.

CONCLUZII

În urma desfăşurării stagiului de practică suntem de părere că ipotezele au fost

validate, am reuşit să evaluăm serviciul din toate punctele de vedere: resurse umane,

parteneri, activităţi, obiective, misiune, rezultatele obţinute. În cadrul acestei practici am

observat că minorilor le sunt respectate drepturile la: educaţie, la joacă, nondiscriminare,

supravieţuire şi dezvoltare, libertatea de exprimare, nivel de viaţă corespunzător.

Din discuţia cu psihologul şi asistentul social a reieşit că la internarea minorilor în

centru are loc o evaluare a lor psihologică şi socio-familială (pe bază de teste şi interviu

cu minorul). În funcţie de nevoile identificate, minorul este inclus în programe socio-

educative şi terapeutice.

Activităţile desfăşurate cu minorii au ca obiectiv general asigurarea protecţiei şi

asistenţei în plan social, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic în scopul

adoptării de către minor a unor conduite cât mai apropiate de exigenţele sociale. Acest

126

Page 128: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

obiectiv se realizează prin implicarea întregului personal, de la agenţii supraveghetori

până la personalul cu sarcini de coordonare a activităţii de reintegrare.

Internarea minorilor sancţionaţi cu măsura educativă a internării într-un centru de

reeducare este strict delimitată în timp, pentru a permite restructurarea comportamentală

şi pregătirea pentru revenirea în comunitate.

Această măsură nu înseamnă izolarea de comunitate şi membrii ei pentru că, doar în

mijlocul acestora, minorii pot învăţa adevăratele semnificaţii ale valorilor şi normelor

sociale.

Tot ceea ce se întâmplă într-un centru de reeducare se datorează intervenţiei

recuperative a minorilor care au comis infracţiuni, oferindu-le acestora posibilităţi de a-şi

descoperi şi valorifica resursele personale, de a învăţa şi exersa comportamente dezirabile

social.

Personalul, sub nici un pretext, nu poate aplica, instiga sau tolera vreun act de tortură,

pedeapsă, măsură disciplinară crudă, inumană sau degradantă. Totodată, veghează la

protecţia sănătăţii fizice şi morale a minorilor.

Infracţionalitatea în rândul minorilor constituie o problemă deosebită, determinând

preocupări diverse, ce vizează scăderea ratei acesteia, aplicarea unor sancţiuni care să

asigure reintegrarea şi îndreptarea minorilor infractori, funcţie de personalitatea fiecăruia,

şi nu în ultimul rând realizarea unei prevenţii eficiente. Dovadă stau şi preocupările

legiuitorului legate de reglementarea regimului sancţionator privitor la minorii infractori

şi dispoziţiile privind executarea acestor sancţiuni.

Fundamentul activităţilor desfăşurate în centrul de reeducare îl constituie relaţia

educaţional-terapeutică înţeleasă ca o condiţie esenţială de desfăşurare a demersului

recuperativ, la capătul căruia minorul să poată fi capabil de a se reintegra în viaţa socială.

Realizarea misiunii sale este posibilă doar dacă în eforturile de reinserţie socială sunt

implicate, în mod constant, familiile minorilor şi organizaţiile guvernamentale şi

neguvernamentale specializate în asistenţa post-penală.

Pentru o reală integrare a fiecărui minor în comunitate, înainte de punerea sa în

libertate, specialiştii din centrul de reeducare contactează instituţiile cu atribuţii în zona

în care se află domiciliul minorului. De asemenea înainte de părăsirea centrului fiecărui

minor i se întocmeşte o fişă numită perspective de reintegrare socială care cuprinde

127

Page 129: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

informaţii cu privire la aşteptările acestuia înainte de liberare, identificarea factorilor de

sprijin pentru reintegrarea în societate.

În urma discuţiilor purtate cu asistentul social, am înţeles că în jur de 20% dintre

minori după ce ies din centru se întorc în penitenciare, datorită anturajului, neinteresul

familiei, lipsa banilor, etc.

ANEXA 1

o Structura organizatorică

 Centrul de Reeducare este organizat pe servicii, compartimente şi birouri astfel:

128

Page 130: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

ANEXA 2

GHID DE INTERVIU – aplicat asistentului social

1. Pentru început puteţi să-mi spuneţi cum vă numiţi şi ce vârstă aveţi?

2. Ce funcţie ocupaţi?

3. Ce pregătire profesională aveţi?

4. De cât timp lucraţi în acest centru?

5. Care este personalul specializat din instituţie?

6. Sunteţi mulţumit de locul dumneavoastră de muncă?

7. Cine sunt partenerii şi colaboratorii instituţiei?

8. Cine suportă costurile din Centru de Reeducare?

9. Care este numărul al minorilor aflaţi în centru?

10. Ce fel de infracţiuni au săvârşit minorii?

11. Beneficiarii serviciilor oferite de Centrul de Reeducare Tg.Ocna sunt vizitaţi de

către familii?

12. Cum relaţionează minorii între ei şi cu personalul?

13. Cum reacţionaţi dacă unul din minori greşeşte?

14. Cum reacţionează acesta când este mustrat?

15. Cum apreciaţi dezvoltarea minorilor care se află în centru?

16. Care sunt nevoile copiilor?

17. Minorii provin din medii familiale dezorganizate sau din familii cu un statut social

bun?

18. Care sunt activităţile pe care le realizează instituţia?

19. Mai ştiţi ceva de minorii care părăsesc centrul?

20. Care este relaţia dumneavoastră cu colegii?

ANEXA 3

FIŞA POSTULUI

Denumirea postului din stat: ofiţer specialist (asistent social);

129

Page 131: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Nivelul postului: execuţie

Funcţia publică corespunzătoare categoriei: corp A –ofiţer specialist

Scopul principal al postului: organizarea şi desfăşurarea programelor şi a activităţilor

de asistenţă social, menite să faciliteze reinserţia social a persoanelor private de libertate;

Identificarea funcţiei publice:

Denumire: ofiţer specialist

Gradul professional: Subinspector

Experienţa necesară în domeniul de specialitate: nu este cazul

Condiţii specifice privind ocuparea postului:

Studii de specialitate: studii superioare de lungă durată în domeniul asistenţei sociale

Perfecţionări (specializări): eventual cursuri de specializare

Cunoştinţe de operare/programare pe calculator: operare PC, nivel începător

Limbi străine: nivel mediu

Abilităţi, calităţi şi aptitudini necesare: a) persoane sociabile; b) nivel intellectual

ridicat, motivaţie intrinsecă, cunoaştere de sine, personalitate echilibrată şi armonios

dezvoltată; c) persoane cu simţ civic, etic, cu potenţial crescut de adaptare şi de

relaţionare, capabile să-şi asume responsabilităţi; d) persoane mature, oneste, sincere,

loiale faţă de instituţie; e) persoane cu un larg orizont cultural; f) spontaneitate şi

rapiditate în conceptualizare; g) spirit de iniţiativă.

Cerinţe specifice: deplasări frecvente, delegări, detaşări în scopul reprezentării

instituţiei, atunci când este cazul.

Atribuţii:

a) Cunoaşterea şi evaluarea socio-familială a minorilor internaţi în centru cu ajutorul

instrumentelor specifice (ancheta socială, analiza biografică, interviul, studiul de caz

etc- datele culese aflându-se sub incidenţa confidenţialităţii);

b) Consilierea persoanelor care fac parte din mediul de suport al minorilor internaţi în

vederea îmbunătăţirii situaţiei sale sociale;

c) Asistarea cazurilor aflate în centru şi furnizarea serviciilor de asistenţă prin

colaborarea cu specialişti din instituţii publice (Direcţia Judeţeană de Asistenţă

130

Page 132: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Socială, Serviciul de Probaţiune, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor

Copilului, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă etc) sau cu voluntari

ai organizaţiilor neguvernamentale, în vederea asigurării coerenţei şi continuităţii

asistenţei acordate minorilor;

d) Cunoaşterea şi evaluarea situaţiei socio-familiale a minorilor nou internaţi în vederea

stabilirii şi elaborării Planului individualizat intervenţie recuperativă;

e) Respectarea programului (inclusive pentru sfărşitul de săptămână şi în zilele de

sărbători legale), stabilit de şeful serviciului sau directorul adjunct în intervenţie

psihosocială;

f) Coordonarea activităţilor de practică şi documentare a studenţilor şi a absolvenţilor

facultăţilor de asistenţă social;

g) Perfecţionarea în domeniul profesional;

h) Colaborează cu reprezentanţii unor instituţii publice sau organizaţii

nonguvernamentale, în vederea asistării şi intervenţiei psihosociale pe timpul

internării în centru, în condiţii cât mai apropiate de viaţa din comunitate.

Limite de competenţă: stabilite de acte normative, decizii şi instrucţiuni.

Responsabilităţi: respectă prevederile legale care reglementează domeniul său de

activitate, precum şi Codul Deontologic al personalului din sistemul administraţiei

penitenciare.

Delegarea de atribuţii: posibil la solicitarea şefului ierarhic.

Sfera relaţională:

Intern:

a. Relaţii ierarhice:

- Subordonat faţă de şeful serviciului;

- Superior pentru: nu este cazul;

b. Relaţii funcţionale: în interesul îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin

- Colaborează cu personalul din cadrul sectorului intervenţie psihosocială

- Colaborează cu personalul din toate compartimentele instituţiei penitenciare.

131

Page 133: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

c. Relaţii de reprezentare: în interesul instituţiei penitenciare, prin delegare de către

administraţia locului de deţinere.

Extern: prin delegare de către administraţia unităţii

a. Cu autorităţi şi instituţii publice: relaţii de colaborare, de parteneriat şi de

reprezentare în interesul instituţiei;

b. Cu persoane juridice private: relaţii de parteneriat în proiecte (atrage resurse

umane, financiare şi materiale).

BIBLIOGRAFIE

1. Bulai, Costică, 1997, Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti

2. Chelcea, Septimiu, 2001, Metodologia cercetării sociologice.Metode cantitative şi

calitative, Ed. Economică, Bucureşti

3. Irimescu G., 2002, Tehnici specifice în asistenţă socială – curs, Editura Universităţii

„Al.I.Cuza”, Iaşi

4. Paşca, D. Maria, 2005 Infractorul minor şi reintegrarea sa în comunitate, Editura

Ardealul

5. Pitulescu, Ion, 1995, Delincvenţa juvenilă, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti

6. Ghid de practici instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociaţia

Alternative Sociale, Iaşi, 2005

7. Codul penal al României

132

Page 134: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

COMPLEXUL DE SERVICII „ FAMILIA MEA” ROMAN

►serviciu social destinat copilului◄

Carp Georgiana_Gaşpar Alina_Pricope Gabriela-Hăilă

Cuprins : 1. Cadrul legal de funcţionare 2. Prezentarea instituţiei şi a evoluţiei acesteia3. Principiile care stau la baza Centrului de Tip Familial4. Obiectivele propuse Centrului de Tip Familial5. Serviciile oferite sunt în funcţie de nevoile beneficiarilor

6. Grupul ţintă al centrului 7. Resurse umane 8. Colaborarea cu alte instituţii 9 . Activitatea managerială şi decizională 10. Aspecte privind organizaţia 11. Cercetare 12. Organigrama centrului de tip familial 13. Propuneri Concluzii

Anexe

1. Cadrul legal de funcţionare

Legislaţia ce stă la baza înfiinţării şi funcţionării Complexului Familial este

următoarea:

- la nivel naţional:

Legea 272 din 21 iunie 2004 modificată privind protecţia şi promovarea

drepturilor copilului, text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate

în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 10 ianuarie 2008:

-Hotărârea Guvernului nr. 2393/2004;

-Hotărârea Guvernului nr. 1762/2005;

-Hotărârea Guvernului nr. 3/2007;

-Hotărârea Guvernului nr. 9/2008.

- la nivel internaţional:

133

Page 135: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

1. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, adoptată în 1989

intrată în vigoare în 1990;

2. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.

2. Prezentarea instituţiei şi a evoluţiei acesteia

Complexul de Servicii „ FAMILIA MEA” ROMAN este o unitate rezidenţială de tip

familial care cuprinde un număr de 12 apartamente a câte 4 camere , fiecare găzduind

un număr de 5-6 copii, oferind servicii sociale, constând în găzduirea şi acompanierea

pluridisciplinară (psihologică, pedagogică şi socială). În anul 1982 unitatea funcţiona

sub denumirea de Casa de Copii Şcolari şi Preşcolari „RÂNDUNICA”, iar din 1998

şi-a schimbat denumirea în Centrul de Plasament „ROMAN-VODĂ”, trecând de la

Ministerul Educaţiei şi Învăţământului în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă

Socială şi Protecţia Copilului NEAMŢ. Unitatea era formată din:

CORPUL A care găzduia rezidenţi şcolari cu vârsta cuprinsă între 7 şi 26 de ani,

alcătuit din:

- 1 birou Şef Centru

- 1 birou Secretar

- 1 birou Contabilitate

- 1 birou Administraţie

- 1 birou Psihologie şi Asistenţă Socială

- 1 cancelarie

- 8 săli meditaţii

- 1 paraclisier şi o bibliotecă

- 1 cabinet medical

- 1 magazie şi o spălătorie

CORPUL B destinat copiilor preşcolari cu vârsta cuprinsă între 3-6 ani, alcătuit din:

- 3 dormitoare

- 1 club

- 4 săli de petrecere a timpului liber

134

Page 136: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

- 1 izolator

În anul 2000 s-a trecut la o alternativă de protecţie, astfel vechile săli de zi şi dormitoare

au luat forma unor module de tip familial, fiind compuse din: dormitoare fete, dormitoare

băieţi şi sala de zi, ţinându-se cont de gradul de rudenie, vârste, sex. Exista un număr de 7

module. Personalul care asigura buna desfăşurare şi organizare era alcătuit din:

- 1 Şef Centru

- 1 Psiholog şi 1 Asistent Social

- 14 referenţi educaţie

- 7 supraveghetori noapte şi 4 îngrijitoare

- 3 infirmiere şi 1 paznic

- 1 şofer şi 1 fochist

- personal administrativ care cuprindea (1 şef birou, 1 contabil, 1 administrator, 1

secretar, 1 magazioner)

- asistenţi medicali repartizaţi de către Spitalul Municipal Roman

Structura şi activităţile desfăşurate la Centrul de Plasament „Roman-

Vodă”

►Copii sosiţi în regim de urgenţă

Activităţi:

- asistenţă medicală;

- asistenţă socială;

- asistenţă psihologică.

►Centru de consiliere

Activităţi:

1. consiliere individuală şi de grup a copilului şi familiei;

2. consilierea cadrelor din unitate;

3. identificarea şi medierea eventualelor conflicte din cadrul unităţii( copil- fraţi,

colegi, personal, părinţi)

►Reabilitarea copilului aflat în dificultate

Activităţi:

135

Page 137: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

1. program zilnic de terapie şi recuperare prin muzică, joc şi mişcare;

2. consiliere individuală şi de grup;

3. activităţi socio-medico-educative.

►Socializarea copilului instituţionalizat

Activităţi:

1. activităţi cultural-educative;

2. activităţi socio-educative şi gospodăreşti;

3.identificarea unor talente deosebite şi cultivarea acestora, organizarea de concursuri.

►(Re) Integrarea în familia de origine

Activităţi:

1. identificarea părinţilor naturali sau a rudelor copilului instituţionalizat;

2. intermedierea întâlnirilor (relaţiilor) copilului cu aceştia, elaborarea planului de

acţiune împreună cu familia;

3. solicitarea de la Primăriile locale a anchetelor sociale reactualizate.

►Integrarea în comunitate a tinerilor ce părăsesc instituţia de ocrotire

Activităţi:

1. consiliere în vederea pregătirii pentru viaţă;

2. găsirea unui loc de muncă;

3. achiziţionarea unei locuinţe prin intermediul Biroului de Administraţie Publică din

cadrul Primăriei Roman.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului NEAMŢ a planificat

pentru anul 2003 restructurarea a două centre, unul fiind Centrul de Plasament

„Roman-Vodă” din Roman. Copiii aflaţi în dificultate care au locuit în aceste instituţii

au beneficiat de servicii alternative de protecţie. Secretarul general al judeţului Neamţ

a declarat că printre alternative se numără constituirea de case de talie mică integrate

în comunitate şi care vor avea capacităţi de aproximativ 15 locuri fiecare, realizarea

de apartamente modulare de tip familial, realizarea a 5 centre de zi( în municipiile şi

oraşele judeţului), a două centre maternale ( Piatra Neamţ şi Roman), centre de

consiliere, darea copiilor în plasamentul sau încredinţarea unei familii sau persoane

136

Page 138: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

sau în grija asistenţilor maternali. Restructurarea Centrului de Plasament „Roman-

Vodă” s-a realizat datorită proiectului „COPII MAI ÎNTÂI” finanţat de programul

PHARE în colaborare cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

Neamţ şi poartă denumirea de REŢEA DE CENTRE DE TIP FAMILIAL

„FAMILIA MEA”.

Planul de implementare a priectului a fost următorul:

- În perioada iulie 2002-noiembrie 2002 s-au achiziţionat cele 12 apartamente în

diverse zone ale oraşului;

- În perioada septembrie 2002-aprilie 2003 s-a efectuat selectarea şi evaluarea iniţială

a beneficiarilor.

Beneficiarii proiectului au fost 66 de copii proveniţi din Centrul de Plasament

„Roman- Vodă” şi selecţia lor s-a realizat ţinându-se cont de gradul de rudenie, vârstă,

ciclul de învăţământ, evaluarea iniţială. În perioada martie-aprilie 2003 s-a realizat

selecţia personalului. Selecţia educatorilor specializaţi s-a realizat din rândul

persoanelor cu abilităţi parentale sau profesionişti ce provin din centrele de plasament

de tip „tradiţional”, care îşi doresc un loc de muncă în Reţeaua de apartamente de tip

familial, de către echipa de implementare a proiectului, ţinându-se cont de

următoarele criterii:

studii liceale minime;

abilităţi parentale;

motivaţie intrinsecă;

evaluare psihologică.

S-au organizat două etape de concurs.

1. evaluarea personalului din Centrul de Plasament „Roman- Vodă”, iar în urma

selecţiei au fost admişi 16 educatori specializaţi;

2.evaluarea persoanelor cu abilităţi parentale care au dorit un loc de muncă în centrele

de tip familial, în urma selecţiei fiind admise 29 de persoane.

Programul de pregătire pentru educatorii specializaţi a fost asigurat de către o

organizaţie neguvernamentală, respectiv Asociaţia „ANGEL” Bucureşti. Programul a

cuprins cinci module de formare şi perfecţionare pe parcursul de a 40 de ore, într-un

137

Page 139: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

spaţiu special amenajat în Centrul de Plasament „ Roman- Vodă” din Roman. Modulele

de formare şi perfecţionare au cuprins câte 8 ore pentru fiecare temă: Asistenţa socială

a copiilor, Legislaţie, Psihologie şi psihoterapie, Îngrijire, educaţie şi pedagogie socială,

Management şi intervenţie multidisciplinară. Scopul seminarului a fost asimilarea de

informaţii şi competenţe de către profesionişti astfel încât să fie capabili să ofere

servicii eficiente copiilor.

Obiective urmărite prin organizarea acestui seminar:

1. servicii de formare pentru echipa de implementare a proiectului, managementul

schimbării; cunoaşterea cadrului de desfăşurare a activităţilor în funcţie de

implicaţiile legate de sănătate, educaţie, factorii psihologici şi sociali şi

metodologia specifică acestui tip de proiect.

2. implementarea şi dezvoltarea unei metodologii adecvate şi a unei dinamici

coerente, armonice şi eficiente a proiectuluila nivelul echipei pluridisciplinare de

profesionişti;

3. conştientizarea consecinţelor pe care le implică cunoaşterea ghidurilor de bună

practică şi a standardelor precum şi formarea unor abilităţi specifice de lucru cu

copiii; formarea unor abilităţi responsabile a profesioniştilor şi a unor deprinderi

noi.

În perioada 23-30 iunie s-a realizat transferul copiilor la apartamente, biroul de

coordonare a Centrului de Plasament „Roman- Vodă” funcţionând în strada Ioan Nanu,

Nr.4. Începând cu data de 1 iulie 2003 a fost demarată funcţionarea propriu-zisă a

unităţilor rezidenţiale de tip familial, serviciul fiind asigurat 24h/24h de către cei 45

educatori specializaţi. În aprilie 2003 se schimbă denumirea Centrului de Plasament

„ Roman- Vodă” în Complex de Servicii pentru Copilul in Dificultate „ Roman-

Vodă”care funcţiona în vechea locaţie din strada Ioan Nanu, cu următoarele servicii:

Serviciul de protecţie a copilului în dificultate;

Reţeaua de centre de tip familial „ FAMILIA MEA”;

Biroul economic-administrativ.

Începând cu septembrie 2004 vechiul sediu al centrului trece în patrimomiul Consiliului

Judeţean Neamţ, iar biroul de coordonare al Complexului de Servicii pentru Copilul în

Dificultate „ Roman- Vodă” îşi schimbă sediul în spaţiul Centrului Comunitar

138

Page 140: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

„Romaniţa” din strada Panait Donici Nr.5, iar copiii din cadrul Serviciului de protecţie a

copilului aflat în dificultate sunt transferaţi la Complexul de Servicii Comunitare pentru

Protecţia Copilului „ Ion Creangă” din Piatra Neamţ. Începând cu 1 ianuarie 2005

instituţia funcţionează sub denumirea de COMPLEX DE SERVICII „ FAMILIA MEA”

cu:

-Reţeaua de tip familial „ Familia Mea”;

-Centrul de Consiliere Psihosocială;

-Birou economic- administrativ.

Patrimoniul Complexului de Servicii „ Familia Mea” este următorul:

►1. Birou coordonare

-birou pentru Director dotat cu mobilier de birou adecvat;

-birou pentru Contabil-Şef dotat cu mobilier adecvat, calculator şi imprimantă;

-birou magazioner dotat cu mobilier adecvat.

►2. Reţeaua de centre de tip familial „FAMILIA MEA” cuprinde 12

apartamente situate în diferite zone ale municipiului ROMAN

Un apartament este alcătuit din:

-1 bucătărie dotată cu mobilier adecvat şi aparatură pentru prepararea hranei;

-3 dormitoare dotate cu mobilier adecvat;

-1 sufragerie dotată corespunzător, care oferă beneficiarilor momente de relaxare în

compania prietenilor sau a vizitatorilor;

-2 băi din care una de serviciu, dotate cu obiecte sanitare moderne.

►3. Centrul de Consiliere Psihosocială

-1 birou asistent social şi 1 birou psiholog dotat cu mobilier adecvat de birou, calculator

şi materiale informative.

3. Principiile care stau la baza Centrului de Tip Familial:

a). Respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b). Deschiderea către comunitate;

c). Asigurarea în mod adecvat a unor modele de rol şi status social prin încadrarea în

unitate a unui personal mixt şi deschiderea centrului către comunitate;

139

Page 141: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

d). Egalitatea şanselor şi nondiscriminarea;

e). Asistarea copiilor în realizarea şi exercitarea drepturilor lor;

f). Respectarea demnităţii copilului;

g). Ascultarea opiniei copilului şi luarea ăn considerare a acesteia, ţinându-se cont de

vârsta şi gradul său de maturitate;

h). Menţinerea relaţiilor personale ale copilului şi contacte directe cu părinţii, rudele,

precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament;

i). Menţinerea împreună a fraţilor.

4. Obiectivele propuse Centrului de Tip Familial:

Promovarea unui model familial de îngrijire a copilului;

Asigurarea unei ingrijiri individualizate şi personalizate a copilului;

Asigurarea protecţiei copilului pe o perioadă determinată, până la

integrarea acestuia în familia naturală, extinsă sau substitutivă;

Asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

Asigurarea confidenţialităţii şi eticii profesionale;

Să recupereze, formeze, dezvolte capacităţi umane, fizice, psihice şi

spirituale;

Să întărească încrederea în sine şi în ceilalţi;

Să realizeze pregătirea pentru viaţa autonomă, responsabilă, socială;

Să favorizeze integrarea socio-profesională şi familială.

5. Serviciile oferite sunt în funcţie de nevoile beneficiarilor:

Asigură cazarea, hrana, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare

necesare protecţiei speciale a copiilor, tinerilor;

Asigură după caz, supravegherea stării de sănătate, asistenţă medicală,

recuperare, îngrijire şi supraveghere permanentă;

Asigură beneficiarilor protecţie şi asistenţă în cunoaşterea drepturilor

lor;

Asigură accesul beneficiarilor în vederea asimilării cunoştinţelor

necesare integrării sociale;

140

Page 142: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Asigură socializarea beneficiarilor , dezvoltarea relaţiilor cu

comunitatea;

Asigură climatul favorabil dezvoltării personalităţii copiilor;

Asigură participarea la activităţi de grup şi la programe individualizate,

adaptate nevoilor şi caracteristicilor lor;

Asigură posibilităţi de petrecere a timpului liber;

Asigură consiliere psihosocială beneficiarilor şi familiilor acestora.

6. Grupul ţintă al centrului

• Capacitatea de primire – 66 de locuri

• Numărul actual de beneficiari este 63 de persoane

• Distribuţia beneficiarilor pe vârstă:

Vârsta Numărul

7 ani 1

8-9ani 5

10-13 ani 25

14ani 9

15-17 ani 17

18ani 3

Peste18ani 3

7. Resurse umane

Personalul existent în Complexul de Servicii „ Familia mea” ROMAN este împărţit în:

personal de conducere, personal de specialitate şi personal administrativ şi de îngrijire.

Personalul de conducere cuprinde:

-1 Şef centru

-1 Şef birou economic

Personalul de specialitate cuprinde:

-1 Psiholog

-1 Asistent social

141

Page 143: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Personalul administrativ şi de îngrijire este format din:

-1 Administrator şi 1 referent

-1 Magazioner şi 1îngrijitoare

-1 Muncitor calificat şi 1 şofer

- 50 Educatori specializaţi.

Fişa postului asistent social

Funcţia: asistent social –Complexul de Servicii „ Familia Mea” ROMAN

Studii: Diploma de asistent social

Cerinţe: experienţă în domeniu, operare PC, capacitate de lucru în echipă, bune

abilităţi de comunicare şi relaţionare, disponibilitatea la program prelungit, abilitatea de

a coordona, capacitatea de a lucra cu copiii, flexibilitate, utilizarea eficientă a resurselor

puse la dispoziţia postului, responsabilitate, punctualitate, diplomaţie, dorinţa de

afirmare, permis categoria B.

Atribuţii:

- acţionează pentru apărarea drepturilor copilului prevăzute în Convenţia ONU cu

privire la Drepturile Copilului şi a celorlalte reglementări în vigoare;

- colaborează cu psihologul şi cu medicul din centru în stabilirea celor mai adecvate

măsuri educative şi medicale pentru dezvoltarea morală şi psihică, medicală a

copiilor, pentru corectarea devierilor de conduită şi restabilirea echilibrului psihic al

acestora;

- întreţine legătura cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,

Poliţia, şcoala, biserica, familia naturală, Primăria şi alte instituţii;

- colaborează cu familiile beneficiarilor pentru a verifica dacă nu există posibilităţi ca

beneficiarul centrului să fie reintegrat în familie şi pentru a responsabiliza familia în

legătură cu viitorul copilului;

- ţine evidenţa dosarelor şi se ocupă de completarea periodică a documentelor

cuprinse în ele;

142

Page 144: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

- coordonează programe educaţionale şi recreative pentru beneficiarii din cadrul

complexului;

- discuţii individuale şi de grup cu beneficiarii centrului;

- discuţii personale, individuale şi telefonice cu familiile copiilor;

- colaborează cu instituţiile abilitate în sprijinul interesului superior al copilului;

- întocmeşte dosarul şi participă la la şedinţele de lucru organizate în care se

stabileşte instituţionalizarea sau nu a unui eventual beneficiar;

- înaintează proiecte către diferiţi finanţatori şi se ocupă de raportările necesare;

- întreţine legătura cu diferite instituţii şi diferiţi finanţatori pentru bunul mers al

activităţii în centrul de tip familial;

- colaborează cu alte ONG-uri în domeniul protecţiei copilului;

- se ocupă de recrutarea şi monitorizarea voluntarilor;

- întocmeşte rapoartele lunare cât şi alte rapoarte solicitate;

- participă la şedinţele de lucru periodice în cadrul complexului alături de ceilalţi

membri;

- are obligaţia să respecte codul etic şi deontologic;

- este responsabil de calitatea serviciilor oferite;

- să păstreze confidenţialitatea datelor obţinute referitoare la beneficiari.

Relaţii de subordonare:

- Şeful Centrului de Tip Familial şi şefului de la biroul economic.

Relaţii de colaborare:

- Educatorii specializaţi care îşi desfăşoară activitatea în apartamente;

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ;

- ceilalţi angajaţi ai Complexului de Servicii Familia Mea ROMAN;

- diferite ONG-uri implicate în protecţia copilului şi alte instituţii;

- voluntarii care desfăşoară activităţi educative şi sociale.

143

Page 145: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Relaţii de supervizare:

- copiii din apartamentele familiale din cadrul Complexului de Servicii;

- voluntarii centrului;

- cei care fac practică pentru realizarea lucrării de licenţă.

Programul de lucru:

De luni- vineri, de la 8:30-16:30

Locul unde îşi desfăşoară activitatea:

- Complexul de Servicii Familia Mea ROMAN;

- Teren.

8. Colaborarea cu alte instituţii

În vederea realizării serviciilor pentru beneficiarii unităţii, conducerea realizează şi o

strategie de comunicare şi informare în afara centrului. În acest sens se aplică o politică

de colaborare cu:

• autorităţile de coordonare –Consiliul Judeţean

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

• instituţii sociale de ocrotire a sănătăţii

• instituţii culturale

• instituţii religioase.

Astfel unitatea a colaborat şi colaborează cu:

• Specialişti din DGASPC NEAMŢ;

• Specialişti din Primăria Roman;

• Specialişti din Spitalul Municipal Roman;

• Poliţia de Proximitate;

• Şcolile Generale unde învaţă copiii;

• Asociaţia “ Femina 2000”;

144

Page 146: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

• Institutul Teologic Franciscan;

• Relaţii cu Centrele din Roman, Târgu-Neamţ şi Piatra-Neamţ.

9 . Activitatea managerială şi decizională

În cadrul Centrului de Tip Familial nu am întâlnit probleme manageriale

deosebite. Comunicarea cu şeful centrului cât şi cu restul personalului din centru se

realizează fără probleme, informaţia circulă atât de sus în jos cât şi de jos în sus. În cadrul

centrului predomină comunicarea informală decât cea formală, datorită faptului că se

doreşte ca instituţia să arate asemeni unei familii. Personalul din centru îşi spune pe

nume, utilizând formule de politeţe doar la adresa şefului de centru. Comunicarea

deschisă dintre memebri facilitează apropierea dintre ei şi totodată dintre personalul

specializat şi copiii care se află în apartamente. Dacă uneori se mai ivesc mici conflicte,

acestea de regulă sunt minore şi se rezolvă printr-o bună comunicare fără a fi nevoit să

mai afle directorul despre cele petrecute. În cazul în care abaterile de la normele de

conduită se repetă, se încearcă propunerea unor soluţii cum ar fi: negocierea conflictelor,

advertisement verbal, advertisement scris. Ultima soluţie se propune de regulă de şeful de

centru, în cazul în care nu s-au luat în considerare celelalte 2 soluţii anterior amintite.

Fiecare angajat al centrului ia decizii în funcţie de atribuţiile din fişa postului.

Personalul atât cel de control cât şi cel de execuţie nu face parte din nici o grupare

sindicală, după discuţia avută cu asistentul social al centrului. În timpul pe care l-am

petrecut în centru discutând cu directorul cât şi cu asistentul social am putut remarca

faptul că orice schimbări interveneau sau dacă se iveau probleme ce nu puteau fi

rezolvate de ceilalţi erau comunicate şefului, iar acesta de cele mai multe ori se întrunea

cu personalul din centru ce făcea parte din Consiliul de Administraţie şi se realize o

şedinţă urgentă prin care se căutau soluţii cât mai eficiente şi mai rapide pentru aplanarea

situaţiilor ce au apărut. Totodată, în urma perioadei de practică pe care am desfăşurat-o la

acest centru am reuşit să vorbim şi cu o bună parte din copii, astfel am putut observa

condiţiile în care aceştia locuiau. Beneficiarii,au apartamentul mobilat şi utilat conform

standardelor cerute la nivel naţional şi beneficiază permanent de sprijin, ajutor şi asistenţă

din partea educatorilor specializaţi. De cele mai multe ori însă aceştia nu îşi dau seama de

145

Page 147: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

posibilităţile materiale care le sunt oferite şi nu de puţine ori au creat probleme

personalului din centru, plecând din apartament sau având rezultate slabe la învăţătură.

Ţinem să menţionam că deciziile comunicate de director se respectă fără nici o

reţinere şi dacă apar nelămuriri sau nu sunt de acord cu ceea ce s-a spus, acesta este

dispus mereu să-i asculte pe cei cu care lucrează. După discuţia avută cu el ni s-a declarat

că este foarte mulţumit de echipa pe care o are alături, şi că respectă munca fiecăruia în

centru, indiferent de postul pe care îl ocupă aceştia. Asistentul social a ţinut să îmi spună

că deşi instituţia nu are probleme majore, totuşi lipsa fondurilor este deseori o problemă.

Bugetul este uneori insuficient pentru a putea acoperi toate cheltuielile care survin la

nivelul centrului. Astfel că sunt activităţi care, deşi au scopul de a îmbunătăţi serviciile

oferite copiilor, acestea nu pot fi realizate pe deplin. Aici se adaugă zilele de naştere ale

fetelor, unele cheltuieli imprevizibile. Totuşi atunci când primesc fonduri sau au parte de

sponsorizări de la persoane juridice sau din altă parte domnul director organizează

excursii cu caracter socio-educativ , recreativ şi de relaxare. Copiii sunt foarte apropiaţi

de acesta mai ales că încearcă să îi asculte pe toţi în parte atunci când are timp şi

disponibilitate. Totuşi centrul acoperă în primul rand nevoile de bază ale copiilor,

referindu-mă aici la hrană, îmbrăcăminte, educaţie, sănătate şi igienă. După interviurile

avute cu copiii de câteva ori aceştia s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de trai şi că

mulţi dintre ei nu ar mai vrea să plece în familie. O parte din beneficiari ţin legătura cu

familia naturală, lărgită merg în vacanţe la ei însă preferă să se întoarcă tot aici, deoarece

ştiu că mereu e cineva care îi va asculta, ajuta şi va încerca pe cât posibil să le ofere cei

mai bun. Astfel că problema lipsei bugetului este temporară, ei neconfruntându-se

permanent cu acest deficit financiar.

O a doua problemă remarcată de noi este cea a timpului insuficient de care

dispune asistentul social. Datorită activităţilor pe care le desfăşoară, acesta nu prea mai

dipune de timp pentru a vizita copiii şi a sta de vorba cu ei, uneori fiind nevoit să îi

cheme la birou pentru a-i vedea măcar şi a mai schimba câteva cuvinte cu ei. Copiii sunt

supăraţi că asistentul social nu a mai fost de mai bine de jumătate de an la ei la

apartament, iar pe psiholog îl văd doar la faţă atunci când mai merg ei la centru dacă sunt

chemaţi, altfel nu.

146

Page 148: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

10. Aspecte privind organizaţia

Puncte tari ale organizaţiei:

• comunicare eficientă între angajaţi şi între şef şi subalterni;

• buna înţelegere între angajaţi;

• capacitatea de a putea satisface trebuinţele de bază ale beneficiarilor;

• condiţii foarte bune de muncă dar şi de locuit;

• implicarea fetelor în activităţile casnice;

• evaluarea corectă a performanţelor fiecărui angajat;

• igiena personală a copiilor din centru .

Puncte slabe ale organizaţiei:

• lipsa fondurilor uneori;

• lipsa timpului asistentului social necesar acordării copiilor la apartament;

• neimplicarea psihologului din centru în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor decât

atunci când este solicitat.

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială art. 70 din Lege nr.

272/2004.

La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia

sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor,

persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale

comunale, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul

sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa

părinţilor au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care

părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop

acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 3 luni.

La implinirea vârstei de 18 ani legea spune că tinerii care au fost instituţionalizaţi

trebuie să părăsească centrul de plasament, dacă tinerii nu îşi continuă studiile. În situaţia

în care un tânăr alege să îşi termine studiile la o instituţie de stat, acesta va rămâne

instituţionalizat până la finalizarea anilor de învăţământ. În acest timp, le sunt asigurate

condiţiile de studiu de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

147

Page 149: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

O situaţie specială este atunci când tânărul decide să urmeze şi o a doua facultate sau

studii post-universitare, cum ar fi masterul. În astfel de cazuri se caută colaborări externe

pentru obţinerea sprijinului şi sponsorizărilor.

Dacă tânărul nu doreşte să urmeze studii universitare după terminarea liceului,

pentru o perioadă între 6 luni şi un an, acesta este consiliat vocaţional şi se încearcă o

integrare socio-profesională. Dacă tânărul are familie şi dacă doreşte, se încearcă

integrarea în mediul familial, dacă nu vrea să se întoarcă în familie, reprezentanţii

DGASPC se preocupă de găsirea unei locuinţe sociale sau a unei gazde şi apoi de găsirea

unui loc de muncă care să corespundă abilităţilor tânărului. În toată perioada în care sunt

instituţionalizaţi, tinerii beneficiază de consiliere în alegerea unui loc de muncă şi sunt

îndrumaţi în acest sens.

Perioada normală de monitorizare este între 3 si 6 luni.

11. ORGANIGRAMA CENTRULUI DE TIP FAMILIAL

METODOLOGIA EVALUĂRII am desfăşurat-o prin realizarea de studii de caz, prin

interviu structurat atât cu copiii din apartamente, cât şi cu asistentul social, directorul

instituţiei şi chiar unele doamne supraveghetoare. Pentru realizarea acestor interviuri am

aplicat diverse ghiduri de interviu, iar la întâlnirile cu copiii am folosit şi ghidul de

148

ŞEF CENTRU(1)

ŞEF BIROU ECONOMIC

(1)

ASISTENT

SOCIAL

(1)

PSIHOLOG

(1)

ADMINISTRAT

OR

(1)

REFERENT

(1)

MAGAZIONE

R

(1)

ÎNGRIJITOAR

E

(1)

MUNCITOR CALIFI

CAT

(1)

ŞOFER

(1)

EDUCATORI SPECIALIZA

ŢI( 50 )

Page 150: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

observaţie special realizat pentru întâlnirile cu ei. Totodată, prin metoda studiului de caz

am putut identifica mai bine cerinţele şi impresiile copiilor cu privire la serviciile oferite

în cadrul centrului de tip familial „Familia Mea”. Atunci când ai în faţă copilul simţi că îi

poţi înţelege mai bine durerile, dar şi împlinirea sufletească că sunt persoane cărora îi

pasă de el.

Interviul este una din metodele majore de lucru în cercetarea sociologică cea mai

utilizată pentru colectarea datelor în investigaţia calitativă a socioumanului. Această

metodă permite cercetătorului să înţeleagă profund şi nuanţat fiinţa umană, relaţiile ei cu

lumea, credinţele şi comportamentele specifice grupurilor sociale. La ora actuală, metoda

interviului este utilizată pe scară largă în ştiinţele socio-umane, ca şi practica diferitelor

profesii.

Intrerviul semistructurat este semiformal, de obicei bazat pe unele întrebări

predefinite, dar care permite intervievatorului să devieze de la plan ca să pună întrebări

relevante potrivite. Intervievatorul introduce tema, apoi ghidează discuţia punând

întrebări specifice. Interviul de acest tip este o tehnică atât cantitativă cât şi calitativă

destinată să producă atât date statistice cât şi calitative. Interviul este un important

instrument de culegere a datelor referitoare la experienţa de viaţă a subiecţilor investigaţi

şi totodată o formă de interacţiune psihologică şi socială cu influenţă imediată asupra

comportamentului actorilor implicaţi. Interviul ca metodă de investigare ştiinţifică a

universului subiectivităţii umane are câteva caracteristici definitorii prin care se

deosebeşte de alte forme de comunicare precum şi de alte metode de culegere a datelor

verbale cum ar fi ancheta prin chestionar.

Observaţia ştiinţifică este o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice

utilizată în ştiinţele socioumane şi în practica asistenţială. Spre deosebire de observaţia

spontană folosită în contextul vieţii cotidiene observaţia ştiinţifică este o acţiune

planificată, ghidată de scopuri şi ipoteze, desfăşurată după reguli precise şi îndelung

verificate.

Observaţia participativă presupune integrarea observatorului în comunitatea

cercetată pentru o perioadă lungă de timp în scopul unei cunoaşteri în profunzime de tip

calitativ.

149

Page 151: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Studiul de caz este doar una dintre diferitele metode de a efectua cercetări în

domeniul ştiinţelor sociale. Ca strategie de cercetare, studiul de caz este de multe ori

folosit pentru a contribui la cunoştinţele noastre cu privire la indivizi, grupuri, organizaţii,

societate, politică şi alte fenomene înrudite.

Asistentul social cercetător identifică o situaţie problematică de viaţă socioumană

cotidiană cu ajutorul celor implicaţi în ea. El va descrie condiţiile, resursele, valorile,

normele, factorii, actorii înarmându-se cu o orientare sau ipoteză cu care traversează

situaţia şi caută să-i surprindă complexitatea. Aceasta nu înseamnă că nu-şi completează

informaţiile din studierea cazului cu documente oficiale, cu observaţii directe, convorbiri.

Pe scurt, metoda le permite cercetătorilor să extragă caracterisicile evenimentelor din

viaţa reală cum ar fi ciclurile de viaţă individuale, procesele organizaţionale şi

manageriale, schimbările din vecinătăţi, relaţiile internaţionale şi maturizarea industriilor.

150

Page 152: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

INTERVIU STRUCTURAT SEMIDESCHIS

Pentru copil

DESPRE EL / EA:

1. Cum te numeşti ?

Plesescu George.

2. Ce vârstă ai?

17 ani.

3. Eşti singur (ă) la părinţi ?

Nu , mai am 2 surori si 3 frati.

4. Vorbeşte-mi puţin despre tine.

Sunt un copil simplu, sociabil, imi place sa invat lucruri noi.

5. Aş dori să-mi spui câteva detalii despre cum ai ajuns în acest centru.

Mama si tata s-au despartit, pentru ca tata consuma bauturi alcoolice si devenea

violent cu mine dar mai ales cu mama .

6. Vreau să-mi povesteşti câte ceva despre hobby-urile tale.

Imi place sa navighez pe internet, sa ma plimb , sa fac mult sport.

FAMILIE:

1. Mi-ar plăcea să-mi detaliezi despre familia ta.

Mama lucreaza la o fabrica de confectii iar tata lucreaza la o statie de irigare.

2. Vreau să-mi povesteşti cum este relaţia cu fraţii tăi.

Relatia cu fratii mei nu este atat de stransa, deoarece nu-i cunosc bine, ne-am vazut

de foarte putine ori.

151

Page 153: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

3. Vreau să vorbim puţin despre cum era viaţa ta alături de familie.

Nu vreau sa-mi aduc aminte, am trait un cosmar.

4. Cu cine te înţelegeai mai bine dintre ei când erai mic (ă) ?

Cu mama.

5. Aş dori să ştiu mai multe despre relaţia cu familia ta acum.

Pastrez legatura cu ei,asta doar pentru ca sunt familia mea dar ma simt mult mai

bine in centru.

6. Ai ceva să le reproşezi părinţilor tăi?

Nu.

PRIETENI / COPIII DIN CENTRU:

1. De când eşti venit (ă) în centru?

De la varsta de 5 ani.

2. Vreau să-mi povesteşti câte ceva despre relaţia ta cu ceilalţi copii din apartament.

Ma inteleg foarte bine cu ceilalti copii, avem diverse activitatii benefice noua in

dezvoltarea noastra de grup, in interactiunea dintre noi.

3. Cum te distrezi în timpul tău liber?

Fac sport , de preferinta fotbal.

4. Te simţi ataşat (ă) de cineva în mod special ?

De doamna educatoare, deoarece ma face sa ma simt mai protejat.

5. Cine te ajută la curăţenie ?

Fiecare avem cate o sarcina, dar ne ajutam reciproc.

6. Vreau să-mi detaliezi cum te înţelegi cu doamna educatoare.

Ma inteleg bine, deoarece este un model in viata si ma indruma in momentele grele

pe care le intampin zi de zi.

ŞCOALĂ:

1. Cum te descurci la şcoală?

Incerc sa tin pasul cu toti ceilaltii copii, si vreau sa arat ca in ciuda situatiei mele

precare pot face fata.

152

Page 154: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

2. Vreau să-mi vorbeşti despre cum se comportă colegii de clasă şi profesorii cu tine.

Nu pot spune ca este o relatie stransa dar depasim usor toate problemele.

3. Mi-ar plăcea să-mi povesteşti mai multe despre obiectele tale preferate.

Ador sportul pentru ca as vrea sa fac o performanta in fotbal dar si engleza si sunt

chiar bunicel la acest obiect.

4. Ce ţi-ai dori să studiezi mai mult la şcoală?

Ora de engleza.

5. La lecţii te descurci singur (ă) / te ajută cineva ?

Ma descurc singur.

PERSPECTIVE ÎN VIITOR:

1. Vreau să vorbim acum despre planurile tale după ce vei pleca din apartament.

Sa-mi gasesc un loc de munca,sa am casa dupa care vreau sa-mi intemeiez o familie.

2. Cum te vezi peste 5 ani ?

Intr-o situatie mult mai buna decat acuma.

3. Aş vrea să ştiu cum te înţelegi cu ceilalţi membri ai centrului.

Avem o relatie destul de buna.

4. Mi-ar plăcea să-mi povesteşti dacă te simţi pregătit (ă) pentru o viaţă independent (ă)?

Mi-e frica un pic, dar ma gandesc ca trebuie sa fac pasul asta si sper sa ma descurc.

5. Crezi că te vei putea descurca singur (ă) în viaţă?

Eu asa cred si sper sa ma ajute Dumnezeu.

Pentru asistentul social

DESPRE COPII:

1. Aş dori să vorbim puţin despre relaţia dumneavoastră cu aceşti copii.

Am reusit sa avem o relatie foarte apropiata cu acesti copii, rezultatele sunt

satisfacatooare in ceea ce priveste modul lor de a relationa cu ceilalti.

2. Aş vrea să aflu câte ceva despre traseul instituţional al copiilor.

Se poate spune ca fiecare copil s-a adaptat la cerintele impuse, si au reusit sa

traverseze fiecare etapa fara prea multe probleme, iar atunci cand acestea au aparut,

cineva i-a indrumat spre calea cea buna.

153

Page 155: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

3. Mi-ar plăcea să-mi detaliaţi câte puţin despre situaţia familială a minorilor

Familiile acestor minori au o situatie precara, de multe ori nici nu se intereseaza de

soarta lor. Dezinteresul parintilor fata de acesti copii ne fac pe noi sa ne dorim sa-i

ajutam cat mai mult.

4. Vreau să-mi povestiţi cum se înţeleg copiii cu părinţii lor.

Dupa cum ziceam mai devreme, sunt multi parinti care sunt dezinteresati, dar sunt si

putini care se intereseaza de ei ii viziteaza si sunt cat de cat alaturi de ei.

5. Vorbiţi-mi puţin despre posibilitatea reintegrării tinerilor în familiile lor.

Posibilitatea reintegrarii tinerilor in familiile lor este destul de slaba deoarece

parintii acestora nu-si doresc acest lucru in mare parte. Iar acele familii care vor

acest acest lucru au destul prijin si din partea noasta , dar pacat ca sunt prea putine

cazuri.

SERVICII OFERITE ÎN CENTRU:

1. Mi-ar plăcea să discutăm puţin despre serviciile pe care i le oferiţi tinerilor în acest

centru.

Serviciile acestui centru sunt diversificate. Printre acestea sunt: cabinete de

psihologie, logopedie,terapie,cabinete medicale, sali de lectura, cabinete de

psihopedagogie, cabinete de consiliere, sali de sport,cantina.

2. În ce măsură sunt satisfăcute nevoile acestor copii de către dumneavoastră şi ceilalţi

colegi?

Incercam sa satisfacem nevoile fiecarui copil in parte, deoarece fiecare este unic si

are propriile sale nevoi, atat prin serviciile pe care le oferim cat prin introducerea a

cat mai multor activitati extrascolare cat si scolare.

3. Vreau să-mi vorbiţi acum dacă v-aţi gândit să îi ajutaţi pe aceşti tineri după ce vor

părăsi centrul familial.

Da, fiecare copil este sustinut in continuare dupa ce implineste varsta de 18 ani si nu

mai apartine de centrul familial, prin suport financiar, este inclus in programe de a-

si gasi fiecare cate un loc de munca. Asta in cazul in care nu continua studiile

universitare unde este sustinut in continuare.

154

Page 156: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

4. Consideraţi că minorii au posibilitatea de a fi încadraţi profesional după finalizarea

studiilor?

Este normal sa aiba posibilitatea, atat timp cat au terminat studiile si au meserii, dar

si prin faptul ca avem relatii cu parteneri(fundatii nonguvernamentale) care asigura

locuri de munca.

5. Aş dori să ştiu dacă dumneavoastră şi ceilalţi colegi credeţi că aceşti tineri sunt

pregătiţi pentru o viaţă independentă pe viitor.

Acesti tineri parcurgand singur etapele dezvoltarii lor, sunt mai predispusi sa esueze

in formarea lor independenta,dar noi tindem sa credem ca vointa invinge totdeauna,

si fiecare copil trebuie sa coonstientizeze ca la un moment dat va trebui sa ia decizii

singur si sa isi formeze o viata.

EDUCAŢIE:

1. Mi-aş dori să discutăm şi despre situţia şcolară a copiilor.

Nici un copil nu e la fel ca celalalt,unu poate avea o situatie mai buna altul mai

putin buna.

2. Vreau să-mi povestiţi puţin despre relaţia tinerilor cu profesorii lor şi colegii de clasă.

Relatia dintre elev-profesor este satisfacatoare, elevii isi dau silinta sa invete ceea ce

i se preda de profesor, iar cea dintre elev-colegi, fiecare are preferinte si deja s-au

format prietenii.

3. Aveţi copii cu rezultate deosebite la învăţătură?

Da avem, sunt unii copii care sunt foarte constiinciosi.

4. Aş vrea să îmi spuneţi acum cine îi ajută pe tineri la efectuarea temelor.

Avem cadre didactice, supraveghetori dupa-amiaza care merg la meditatii cu ei.

SĂNĂTATE:

1.Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre starea de sănătate a copiilor.

Starea de sanatate a copiilor este buna. Nu au existat probleme deosebite.

2.Aş dori să ştiu cum se înţeleg tinerii cu medicul lor.

Este o relatie normala, medic-pacient.

3.Vreau să-mi povestiţi despre igiena personală a tinerilor.

155

Page 157: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Acesti tineri respecta regulile de igiena personala.

STUDIU DE CAZ

DATE DESPRE COPIL ŞI FAMILIE :

Minorul S. I. C. are vârsta de 16 ani, este brunet cu ochii căprui, de religie ortodoxă şi

provine dintr-o relaţie de concubinaj, acesta fiind recunoscut de tată. Minorul mai are

încă 2 fraţi, pe S. B. care este mai mare decât el dar cu care nu ţine legătura şi de care nu

ştie nimic, şi pe S. R. dar care îi este frate doar de pe mamă şi care este în asistenţă

maternală la o familie din mediul rural. Minorul S. C. a povestit că o singură dată l-a

văzut pe S. R. când acesta l-a vizitat pe S. C. la apartament împreună cu familia

asistentului maternal unde el se află în plasament. Această întâlnire a fost posibilă doar

în prezenţa asistentului social de la centru.

Tânărul este un copil sociabil, deschis la discuţii şi oricând disponibil să ofere

informaţii atunci când este solicitat. Băiatul este pasionat de muzică, îi place foarte mult

să asculte radio şi să cânte. Totodată S. C. mi-a povestit că îi place să joace fotbal cu

băieţii din apartament şi cu cei de la bloc, să joace diverse jocuri cu mingea, dar şi să

citească.

În ceea ce priveşte traseul instituţional al copilului, acesta a fost internat într-un cămin de

la vârsta de 3 ani, după care a fost adus în acest apartament de 5 ani. Tânărul nu cunoaşte

date despre tatăl lui, S. C. şi nici cu mama, S. S. A.-V. nu se vede prea des. Mama

minorului locuieşte în aceeşi localitate cu el. Când s-au văzut cei 2 fraţi S.C. şi S. R., S.

R. era în clasa a IV-a. După discuţiile pe care le-am avut cu S. C., am înţeles că mama s-a

despărţit de tatăl lui, iar că tatăl lui S. R. a murit. Mai multe informaţii despre părinţii lui

copilul nu ştie.

Băiatul este credincios, merge cu regularite la biserică, iar în timpul liber ascultă muzică,

citeşte cărţi, se plimbă împreună cu ceilalţi băieţi cu bicicletele care le-au fost oferite de

către cei de la Direcţie, se joacă cu prietenii din apartament şi cu băieţii din împrejurimi.

Anul trecut a mers împreună cu ceilalţi colegi ai săi în excursie la Covasna. Îi place să

meargă la concertele care se organizează în oraş la diferite ocazii de către Primărie. Se

implică în mod activ în emisiuni de divertisment difuzate la radio şi de asemenea ţine

156

Page 158: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

legătura cu prezentatorii acestor emisiuni. S. C. mi-a mai spus că lui îi place foarte mult

să predea, să facă pe-a profesorul, să pună note la copii. Unul din visele lui când va fi

mare este să devină profesor şi prezentator la radio.

Cu R., fratele lui care este la un asistent maternal profesionist îşi mai scrie, mai vorbesc

din când în când la telefon, dar de fratele celalat care locuieşte cu mama lui nu mai ştie

nimic. De asemenea băiatul mi-a mai spus că atunci când era internat în cămin, până la

vârsta de 6 ani mama lui îl mai lua acasă în vacanţe, îl vizita şi la cămin. Spunea că de

cele mai multe ori era amăgit de mama sa cum că îi va cumpăra diverse lucruri dacă vine

cu ea, însă toate acestea rămâneau la stadiul de propuneri false. Tânărul îşi mai aminteşte

că atunci când mergea la mama lui, aceasta mai locuia cu încă o femeie bătrână, care avea

grijă de mama lui, îi făcea de mâncare şi ordine în casă. Trebuie să menţionez că doamna

S. S. A.-V. locuieşte într-o cameră cu chirie, împreună cu noul ei concubin.

Când l-am rugat să-mi vorbească mai mult despre familia lui, S. C. mi-a spus că se

înţelegea bine cu mama lui, că nu îl trimitea la cerşit, nu îl certa. A ţinut să precizeze că

mama lui “ era bună”. Ultima dată când s-a revăzut cu aceasta a fost anul trecut în

decembrie, pe stradă. Când l-am întrebat dacă are ceva să le reproşeze părinţilor, acesta

mi-a răspuns că nu e bine să îi judece, că de fapt ar trebui să le mulţumească că nu l-au

dat la cerşit.

De 5 ani de când este venit în apartament s-a acomodat foarte uşor şi îi place foarte mult

aici, se bucură că a scăpat de “cei mari” , că doamnele educatoare îi vorbesc foarte

frumos şi sunt ataşate atât de el cât şi de ceilalţi colegi ai săi. Are o relaţie bună cu toţi

colegii, dar în special se înţelege mai bine cu colegul R. Curăţenie face împreună cu

colegul lui de cameră, iar doamna educatoare stă mai mult prin bucătărie. Minorul a

precizat că are o doamnă educatoare foarte tânără care iese cu ei afară, joacă jocuri tipice

copilăriei, ascultă muzică împreună cu ei, se uită la televizor împreună, fac glume şi râd

împreună. De asemenea a mai spus că rareori se mai ceartă între ei. Are o relaţie foarte

bună cu toate educatoarele, dar are unele momente când se ceartă cu o doamnă

educatoare, deoarece ori nu îi lasă să iasă afară, ori nu le dă de mâncare.

GENOGRAMA FAMILIEI:

157

Page 159: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Legendă:

158

Page 160: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

RELAŢIA MINORULUI CU EXTERIORUL :

Tânărul S. C. a terminat clasa a VIII-a cu media 8,44 unde a luat ca premiu menţiune.

Totodată a susţinut examenul teză cu subiect unic şi urmează să se înscrie la liceu, însă îşi

doreşte să urmeze un profil axat pe turism. Minorul are o situaţie şcolară satisfăcătoare,

având rezultate bune la şcoală şi nu a avut niciodată probleme cu situaţia sa. Cu colegii

de clasă şi profesorii se înţelege destul de bine. După discuţia cu el am aflat că erau

momente când era discriminat la notare de către profesori, în sensul că el deşi îşi învăţa

primea calificative mici, iar colegi de ai lui care nu studiau pentru materia respectivă

primeau note mai mari deoarece proveneau din medii familiale. S. C. mi-a spus că nu a

avut conflicte majore cu colegii lui, ci se înţeleg foarte bine, mai ales că urmează

cursurile unei şcoli normale. La banchetul de final de clasa a VIII-a s-a simţit foarte bine

alături de colegi şi de profesorii prezenţi la festivitate.

Obiectele lui preferate sunt limba engleză, limba română, geografia, istoria şi chimia.

Însă tot el mi-a povestit că îi plac mult aceste obiecte datorită profesorilor, deoarece îi

sunt dragi şi este foarte ataşat de aceştia. A ţinut să precizeze că matematica este singurul

obiect cu care el “ nu se descurcă ”. S. C. a spus că i-ar plăcea să înveţe mai multă

engleză la şcoală şi română, deoarece, continuă el “ pentru a deveni prezentator de

159

Page 161: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

emisiuni la radio este nevoie de o dicţie foarte bună “. Lecţiile de obicei şi le face

singur, însă anul acesta doamnele educatoare l-au ajutat la matematică şi limba română,

pentru a trece cu bine de examenele finale.

În ceea ce priveşte perspectivele lui în viitor, acesta şi-ar dori foarte mult să aibă o

slujbă, mai ales dacă ar lucra în radio şi totodată să studieze telecomunicaţiile, să ajungă

la un radio local. Îşi doreşte să le facă pe amândouă în paralel, însă este conştient că îi va

fi foarte dificil să lucreze şi să înveţe în acelaşi timp. Însă visul lui în viaţă este să devină

prezentator la radio.

În ceea ce priveşte relaţia lui cu cei din centru, băiatul mi-a povestit că se înţelege

bine cu toţi, domnul director al centrului stă de vorbă cu el, îl ascultă, se implică mai mult

decât ceilalţi în ajutorarea şi ascultarea lui atunci când are nevoie, cu asistentul social se

vede foarte rar şi vorbeşte foarte puţin, iar psihologul nu discută prea mult cu el şi colegii

lui pe motiv că “ stau prea departe cu apartamentul şi nu poate să se deplaseze până la ei”

S. C. mi-a spus că cel mai bine se înţelege atât el cât şi colegii lui cu magazionera din

centru şi cu doamna administratoră. Tânărul mi-a vorbit şi despre faptul că nu se simte

pregătit să se descurce singur în viaţă după terminarea liceului, el spunându-mi că încă

mai are nevoie de sprijinul şi ajutorul celor din centru. De asemenea, el a ţinut să adauge

că pe moment viitorul lui îl reprezintă reuşita la un liceu bun, să aibă rezultate bune în

viitor şi pe urmă se mai gandeşte.

ECOMAPĂ:

160

Page 162: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Legendă:

DEMERSURI FĂCUTE PRIVIND MENŢINEREA COPILULUI ÎN

FAMILIA LĂRGITĂ/NATURALĂ:

Menţinerea legăturii cu familia naturală a copilului.

OPINIA COPILULUI CU PRIVIRE LA INSTITUIREA MĂSURII DE

PROTECŢIE:

Minorul S.I.C. este de acord cu menţinerea măsurii de plasament.

161

Page 163: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

MATRICEA CICLULUI DE VIAŢĂ

MEMBRII

FAMILIEI

5-7 8-12 13-

17

18-

22

23-

34

35-

50

51-

60

61-

75

S.I.C(minorul) X

SSAV.(mama) X

S.C-B(frate) X

SSS-R(frate) X

P.V(concubin) X

(bunica) X

PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECŢIE

SERVICII OBIECTIVE GENERALE

1. Protecţia copilului Asigurarea unui mediu de viaţă securizant în

vederea asigurării unei dezvoltări armonioase

fizice, psihice, intelectuale şi afective ale

acestuia

2. Educaţia formală şi non formală Asigurarea învăţământului general obligatoriu

şi gratuit

Monitorizarea procesului de învăţare

3. Sănătate Asigurarea celei mai bune stări de sănătate pe

care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile

medicale şi de recuperare fizică

4. Reabilitare Consilierea copilului şi a familiei

5. Altele Socializare şi petrecerea timpului liber

INTERVENŢII OBIECTIVE GENERALE

1. Protecţia copilului Refacerea legăturilor cu mama şi familie extinsă

162

Page 164: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Menţinerea legăturii cu fratele aflat la asistentul

maternal profesionist

2. Educaţie formală şi nonformală Activităţi instructiv-educative şi prevenirea

abandonului şcolar

3. Sănătate Control medical periodic

Accesul copilului la servicii medicale şi

de recuperare

4.Reabilitare Consilierea copilului cu privire la protecţia şi

promovarea drepturilor copilului

Consilierea mamei cu privire la

responsabilităţile ce îi revin

5. Altele Socializare împreună cu ceilalţi copii

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Se propune menţinerea măsurii de protecţie asupra minorului S. I. C.

12.Propuneri :

Deşi copiii aflaţi în Centrul Familial „Familia mea” nu-şi doresc să se mai întoarcă

în cadrul familiilor lor, totuşi la o analiză mai atentă se pot constata anumite deficienţe în

activităţile şi programele de integrare a unui nou venit în colectivul centrului familial

„Familia mea”. Datele obţinute din acest studiu constatativ, corelate cu condiţia de

instituţionalizare şi vârsta copiilor, ne-au permis formularea unor priorităţi metodice

privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de „integrare în colectiv” la aceste

categorii de copii:

folosirea unor metode de disciplinare pozitivă, în vederea asimilării mai uşoare a

regulilor din Centrul Familial ”Familia mea”; evitarea formulărilor negative, de

genul «nu este voie să…. »;

evitarea abordării unor sarcini motrice diferite de către copii, în favoarea lucrului

cu aceeaşi sarcină motrică, dar cu dificultate adaptată nivelului biomotric al

fiecărui copil în parte;

angrenarea suplimentară a copiilor în lecţii, prin încurajarea lor în a propune

jocuri şi exerciţii;

163

Page 165: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

organizarea instruirii astfel încât ponderea să fie în favoarea obiectivelor

cognitive şi afective (caracter therapeutic - compensator);

modificarea structurii lecţiilor, prin introducerea la începutul acestora, înaintea

momentului de organizare a colectivului, a unuia de «joc», cu scop de

familiarizare a copilului cu spaţiul şi a unui moment de descărcare energetică.

De asemenea, considerăm că aceste indicaţii sunt valabile şi pentru alte tipuri de

activităţi, pe care copiii le desfăşoară în cadrul centrului de plasament. Cercetarea ne-a

adus la părerea că ipotezele au fost validate, am reuşit să evaluăm serviciul din toate

punctele de vedere: resurse umane, parteneri, activităţi, obiective, misiune, rezultatele

obţinute. În cadrul acestui proiect copiilor le sunt respectate drepturile la: educaţie, la

joacă, nondiscriminare, supravieţuire şi dezvoltare, libertatea de exprimare, nivel de viaţă

corespunzător.

CONCLUZII

În noua configuraţie a sistemului de protecţie a copilului instituţionalizat din România,

centrul de plasament reprezintă o componentă funcţională a serviciilor publice

specializate pentru protecţia copilului din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă

Socială şi Protecţia Copilului şi a Consiliului Judeţean, având drept scop principal

asigurarea dezvoltării armonioase a personalităţii prin promovarea modelului familial de

îngrijire şi asigurarea unei îngrijiri şi educaţii individualizate şi personalizate a copilului,

preluând în acest fel funcţiile şi atribuţiile familiei.

Specialiştii în domeniu sunt de acord că toate instituţiile de tip rezidenţial trebuie

să lucreze cu copiii pentru atingerea întotdeauna a următorului obiectiv: înzestrarea cu

acele cunoştinţe, valori şi abilităţi necesare integrării adecvate şi independente în

comunitate. Aceasta înseamnă satisfacerea cerinţelor şi nevoilor fizice, afective,

educative, sociale, culturale şi spirituale ale copiilor instituţionalizaţi. Din nefericire, este

ştiut faptul că, până în prezent, nu s- acordat suficientă atenţie prevenirii şi nici evitării de

câte ori a fost posibil a instituţionalizării copiilor. Majoritatea acestor instituţii de ocrotire

oferă un mediu de viaţă relativ pauper, care nu asigură dezvoltarea plenară a copilului şi

în care interesele majore ale acestuia sunt departe de a fi respectate sau satisfăcute. De

asemenea, marea parte a instituţiilor sunt conduse fără a se lua în considerare şi punctele

164

Page 166: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

de vedere ale copiilor, neexistând nici un sistem de consultare a acestora cu privire la

toate aspectele ce ţin de viaţa lor din centrul de plasament.

Mediul fizic al instituţiilor rezidenţiale pentru copii trebuie să reflecte condiţiile

materiale din cadrul unei culturi mai largi. Relaţiile sociale care se dezvoltă în cadrul

colectivităţii centrului de plasament trebuie să asigure copilului instituţionalizat – ca

individ şi ca membru – sentimentul apartenenţei şi integrării într-un mediu de tip familial,

fiind prevenită sau evitată pe cât posibil marginalizarea sau excluderea lor de la viaţa de

grup. Spre deosebire de instituţiile rezidenţiale de tip „ clasic ” în care îngrijirea şi

educaţia sunt derulate după un model colectiv, uniformizat, în centrele de plasament de

tip „ familial ” nou create, fiecare copil trebuie să fie abordat într-o manieră individuală,

iar intervenţia complexă în favoarea (re)integrării socio-familiale trebuie să aibă ca

fundament proiectarea unei intervenţii personalizate coerente, permanent adaptate

evoluţiei nevoilor copilului. Mediul instituţionalizat trebuie să îi ofere copilului

posibilităţi de a-şi dezvolta sentimentul că este o fiinţă unică, independentă şi că are

dreptul de a face opţiuni în ceea ce-l priveşte.

În acord cu cele exprimate mai sus, se poate spune că toate tipurile de activităţi şi

modalităţile de intervenţie promovate în relaţia cu copiii din centrul de plasament de

personalul angajat şi, mai ales, de către educator, ca persoană de referinţă, ca principal

model de educaţie pentru fiecare tânăr, trebuie să aibă ca fundament identificarea şi

satisfacerea individualizată a tuturor nevoilor biologice, psihofizice, psihointelectuale,

afectiv-emoţionale, social-adaptative, educaţionale, morale, precum şi stabilirea şi

menţinerea unor relaţii de interacţiune socială şi educaţională sănătoase, normale, bazate

pe parteneriat reciproc, pe încredere, armonie, confort, toleranţă, sinceritate, respect,

empatie, menite să faciliteze ulterior o integrare socială corespunzătoare.

Deşi copiii dispun de condiţii de viaţă optime în centru (hrană relativ bună şi

suficientă, adăpost, confort fizic sporit), în pofida acestui lucru ei sunt trataţi ca nişte

obiecte, cu indiferenţă, repulsie, neglijaţi, etichetaţi, pedepsiţi pentru fapte minore, pentru

anumite opinii exprimate, ceea ce conduce la acutizarea efectelor instituţionalizării, la

păstrarea aceleiaşi imagini negative a copiilor în ochii opiniei publice şi la neputinţa

integrării sociale ulterioare. Şi parcă nu ar fi fost de ajuns, încă o mare parte din

drepturile copilului nu sunt promovate, respectate şi apărate, ba mai mult, în foarte multe

165

Page 167: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

cazuri sunt chiar încălcate în mod voit de o parte a personalului de îngrijire / educaţieşi

poate, involuntar de către o parte a personalului din cadrul D.G.A.S.P.C, care nu face

altceva decât să creeze, în final, toate condiţiile de formare, producere şi dezvoltare a

abuzului instituţional, cu toate consecinţele nefaste ce decurg de aici.

Doar prin contactul direct cu clientul poţi afla lucruri certe, sigure şi în acelaşi

timp poţi urmări atitudinea copilului în momentul în care îţi povesteşte viaţa lui. De

multe ori nu facem altceva decât să ne uităm prin nişte dosare completate de asistentul

social, însă multe dintre ele nu sunt complete ori sunt scrise la voia întâmplării.

Centrul de plasament de tip familial funcţionează în apartamente de talie mică, cu

4 camere, o bucătărie şi 2 băi, mobilate şi aranjate corespunzător, respectând normele

impuse la nivel naţional şi au un număr redus de copii, câte 5 respectiv 6 în fiecare

apartament. Organizarea spaţiilor interioare şi a activităţilor cotidiene este apropiată

modelului din familie, copiii fiind abordaţi în mod individualizat.

Minorii sunt supravegheaţi permanent de un educator care îi ajută la teme, la

curăţenia în cameră atunci când este cazul. Aceştia împreună cu copiii desfăşoară

activităţi socio-educative, merg în parc, organizează alături de directorul centrului

excursii la munte şi încearcă să îi socializeze cât mai mult pe aceşti tineri. La începutul

întâlnirilor cu minorii toti avem unele reţineri şi temeri crezând că nu vor dori să

colaboreze cu noi, insa, pe parcursul discuţiei descoperi că sunt nişte copii absolut

minunaţi, foarte prietenoşi, sociabili şi deschişi la discuţie.

Prin implicare personală în întrevederea cu copiii descoperi că nimic nu poate fi

mai plăcut şi mai frumos decât să stai de vorbă cu un copil pe care abia atunci începi să îl

cunoşti, că acele emoţii care ne trec atât pe noi cât şi pe ei s-au transformat mai apoi în

afecţiune şi în dorinţa de a-i revedea şi de a menţine în continuare legătura cu ei. În acele

momente simţi o bucurie imensă şi poti observa ce copii deosebiţi sunt, mai ales când îti

povestesc despre visele lor şi dorinţele de viitor pe care doresc să le transforme în

realitate peste ani.

Prin implicarea activă şi dorinţa de a fi aproape de aceşti copii descoperi cât de

frumos este să trăieşti în lumea lor, o lume plină de iluzii şi dorinţe, o lume unde nimic nu

este imposibil, unde şi cele mai neaşteptate vise prind viaţă.

166

Page 168: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

Trebuie să crezi în ceea ce ei îţi spun chiar dacă tu ştii că puţini dintre ei au şansă

de reuşită în viitor, să le fii aproape şi să îi încurajezi în tot ce spun sau fac. Doar aşa poţi

fi la inima lor şi ei pot avea încredere în tine- sperând în ei. Aceşti copii au nevoie de

iubire, de încurajare, de afecţiune şi mai ales au nevoie să spere într-o lume mai bună,

într-o viaţă mai bună, cu mai multe oportunităţi şi şanse pentru ei.

ANEXE

Anexa nr. 1

GHID DE INTERVIU STRUCTURAT SEMIDESCHIS

Pentru copil

DESPRE EL / EA:

1. Cum te numeşti ?

2. Ce vârstă ai?

3. Eşti singur (ă) la părinţi ?

4. Vorbeşte-mi puţin despre tine.

5. Aş dori să-mi spui câteva detalii despre cum ai ajuns în acest centru.

6. Vreau să-mi povesteşti câte ceva despre hobby-urile tale.

FAMILIE:

1. Mi-ar plăcea să-mi detaliezi despre familia ta.

2. Vreau să-mi povesteşti cum este relaţia cu fraţii tăi.

3. Vreau să vorbim puţin despre cum era viaţa ta alături de familie.

4. Cu cine te înţelegeai mai bine dintre ei când erai mic (ă) ?

5. Aş dori să ştiu mai multe despre relaţia cu familia ta acum.

6. Ai ceva să le reproşezi părinţilor tăi?

PRIETENI / COPIII DIN CENTRU:

1. De când eşti venit (ă) în centru?

2. Vreau să-mi povesteşti câte ceva despre relaţia ta cu ceilalţi copii din apartament.

3. Cum te distrezi în timpul tău liber?

167

Page 169: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

4. Te simţi ataşat (ă) de cineva în mod special ?

5. Cine te ajută la curăţenie ?

6. Vreau să-mi detaliezi cum te înţelegi cu doamna educatoare.

ŞCOALĂ:

1. Cum te descurci la şcoală?

2. Vreau să-mi vorbeşti despre cum se comportă colegii de clasă şi profesorii cu tine.

3. Mi-ar plăcea să-mi povesteşti mai multe despre obiectele tale preferate.

4. Ce ţi-ai dori să studeizi mai mult la şcoală?

5. La lecţii te descurci singur (ă) / te ajută cineva ?

PERSPECTIVE ÎN VIITOR:

1. Vreau să vorbim acum despre planurile tale după ce vei pleca din apartament.

2. Cum te vezi peste 5 ani ?

3. Aş vrea să ştiu cum te înţelegi cu ceilalţi membri ai centrului.

4. Mi-ar plăcea să-mi povesteşti dacă te simţi pregătit (ă) pentru o viaţă independent (ă)?

5. Crezi că te vei putea descurca singur (ă) în viaţă?

Anexa nr. 2

Pentru asistentul social

DESPRE COPII:

1. Aş dori să vorbim puţin despre relaţia dumneavoastră cu aceşti copii.

2. Aş vrea să aflu câte ceva despre traseul instituţional al fiecărui copil.

3. Mi-ar plăcea să-mi detaliaţi câte puţin despre situaţia familială a fiecărui minor.

4. Vreau să-mi povestiţi cum se înţeleg copiii cu părinţii lor.

5. Vorbiţi-mi puţin despre posibilitatea reintegrării tinerilor în familiile lor.

SERVICII OFERITE ÎN CENTRU:

1. Mi-ar plăcea să discutăm puţin despre serviciile pe care i le oferiţi tinerilor în acest centru.2. În ce măsură sunt satisfăcute nevoile acestor copii de către dumneavoastră şi ceilalţi colegi?

168

Page 170: Lucrari Probatiune&Drepturile Copilului 2009 10[2]

3. Vreau să-mi vorbiţi acum dacă v-aţi gândit să îi ajutaţi pe aceşti tineri după ce vor părăsi centrul familial.4. Consideraţi că minorii au posibilitatea de a fi încadraţi profesional după finalizarea studiilor?5. Aş dori să ştiu dacă dumneavoastră şi ceilalţi colegi credeţi că aceşti tineri sunt pregătiţi pentru o viaţă independentă pe viitor. EDUCAŢIE:

1. Mi-aş dori să discutăm şi despre situţia şcolară a copiilor.

2. Vreau să-mi povestiţi puţin despre relaţia tinerilor cu profesorii lor şi colegii de clasă.

3. Aveţi copii cu rezultate deosebite la învăţătură?

4. Aş vrea să îmi spuneţi acum cine îi ajută pe tineri la efectuarea temelor.

SĂNĂTATE:

1.Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre starea de sănătate a copiilor.

2.Aş dori să ştiu cum se înţeleg tinerii cu medicul lor.

3. Vreau să-mi povestiţi despre igiena personală a tinerilor.

Anexa nr. 3

GHID DE OBSERVAŢIE

1. Data şi ora.

2. Locul întâlnirii.

3. Durata întrevederii.

4. Persoanele prezente.

5. Motivul întâlnirii.

6. Respectarea obiectivelor propuse în timpul întrevederii.

7. Urmărirea comportamentului şi a gesturilor copilului în timpul discuţiei.

8. Detalierea întrevederii.

9. Urmărirea respectării limitelor stabilite pentru fiecare întrebare în parte.

10. Prezentarea concluziilor personale la finalul discuţiei cu copiii.

169