lucrare roxana 1

84
UNIVERSITATEA “ FACULTATEA .. Secţia .. TRATAMENTUL COSMETIC Coordonator ştiinţific Prenume Nume Absolvent CONSTANTA 2010 1

Transcript of lucrare roxana 1

Page 1: lucrare roxana 1

UNIVERSITATEA “FACULTATEA ..

Secţia ..

TRATAMENTUL COSMETIC

Coordonator ştiinţific Prenume Nume

Absolvent

CONSTANTA2010

1

Page 2: lucrare roxana 1

Cuprins

Introducere – pg. 3

I. Pielea – organ al corpului omenesc

I.1 Stuctura pielii– pg. 5

I.2 Funcţiile pielii – pg. 8

II. Tratamentul cosmetic

II.1 Tratamentul cosmetic în etape – pg. 10

II.2 Scheme de tratament – pg. 13

III. Norme de protecţia muncii

III.1 Legea 319 / 2006 – pg. 43

III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic – pg. 47

III.3 N.F.I. norme de igienă– pg. 49

IV. Concluzii – pg. 51

Bibliografie – pg. 52

2

Page 3: lucrare roxana 1

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Tratamentul cosmetic” s-a urmărit aducerea la

cunostinţa lucrătorilor din domeniul cosmeticii, cosmeticienilor calificaţi sau mai

puţin calificaţi, a metodelor şi importanta efectuării tratamentelor cosmetice, atât în

cabinetele specializate cât şi în mod particular.

Această lucrare constituie mai degrabă o introducere pentru cei care doresc

să aprofundeze cunoaşterea metodelor şi schemelor de tratament cosmetic.

Frumuseţea, înainte de toate, înseamnă îngrijire. Mulţi spun că vine din

interior, că ţine de atitudine, că depinde de personalitate, de caracter. Mulţi spun că

depinde de banii pe care îi ai în buzunar. Dar până la urmă totul depinde doar de

noi înşine, depinde de cât de mult ne dorim să ne simţim bine în pielea noastră. Ea

arată starea de sănătate, felul în care o îngrijeşti dacă are probleme deosebite.

Lucrarea de faţă este structurată în patru capitole principale şi şapte

subcapitole aşa cum se vede în cuprins:

Cap. I. Pielea – organ al corpului omenesc

I.1 Stuctura pielii

I.2 Funcţiile pielii

Cap. II. Tratamentul cosmetic

II.1 Tratamentul cosmetic în etape

II.2 Scheme de tratament

Cap. III. Norme de protecţia muncii

III.1 Legea 319 / 2006

III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic

III.3 N.F.I. norme de igienă

Cap. IV. Concluzii

3

Page 4: lucrare roxana 1

Introducere

Lucrarea îşi propune accentuarea normelor şi tipurilor de tratamente

cosmetice în funcţie de tipurile de ten existente.

Astfel în primul capitol “ Pielea – organ al corpului omenesc” se prezintă

structura şi funcţiile pielii ca organ al corpului omenesc.

Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului omenesc, măsurând aproape

7 metri pătraţi. Deşi subiectul poate părea unul anost, sunt multe lucruri neştiute

despre aceasta.

Potrivit expresiei unei personalităţi a lumii dermatologice „pielea este faţada

monumentală a corpului omenesc" care nu constituie un simplu înveliş protector, ci

este un organ cu structură complexă, cu multiple proprietăţi şi funcţiuni.

În capitolul doi “Tratamentul cosmetic” sunt prezentate schemele de

tratament în funcţie de tipul tenului.

O frumuseţe în totalitate este însoţită întotdeauna de o îngrijire corectă, ceea

ce nu asigură doar o sănătate cutanată, cât şi o piele frumoasă. O viaţă stresantă,

fără îngrijirea potrivită şi însoţită de influenţa factorilor externi şi interni sunt cele

două  cauze majore ale unei pieli fără strălucire şi ale multor probleme

dermatologice.

Putem spune că mulţi factori pot influenţa structura şi compoziţia pielii,

multe dintre ele având o importanţă vitală asupra esteticului acesteia. Tulburările

nervoase, de ordin digestiv precum şi lumina puternică influenţează sistemul de

hrănire al pielii, ducând la apariţia ridurilor superficiale, profunde şi de expresie.

Pentru a putea reda frumuseţea unui ten, trebuie totuşi ţinută seama de toţi factorii

care pot dăuna tenului.

Tratamentele faciale sunt destinate tuturor, indiferent de vârsta, tip de ten

sau profesie, deoarece „Frumuseţea nu este întâmplătoare”, se dobândeşte şi se

păstrează cu grijă şi are nevoie de ajutorul unui specialist.

Tratamentele cosmetice vin în întâmpinarea celor mai complexe nevoi ale

fiecărui tip de ten şi conferă frumuseţe şi prospeţime. Tratamentele cosmetice

moderne îmbină ştiinţa şi maxima plăcere, fiind realizate cu ajutorul produselor

4

Page 5: lucrare roxana 1

Introducere

profesionale active, având texturi superbe, mirosuri naturale, conferind

plăcere clientelor şi success cosmeticienei.

Capitolul trei al acestei lucrări aduce în prim plan normele de igienă,

securitate şi sănatate pe care un cosmetician trebuie să le cunoască, dar să le şi

aplice, pentru a nu pune în pericol sănatatea şi securitatea lui şi a celui tratat de el.

În capitolul “Concluzii” sunt prezentate concluziile trase din această lucrare

şi anume că : Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă,

ele fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii

determinate de persoana pe care sunt aplicate.

Cap. I. Pielea – organ al corpului omenesc

I.1 Stuctura pielii

Ca structură, pielea este alcătuită din trei straturi distincte: la exterior

epidermul, la mijloc dermul şi sub acesta hipodermul.

Se deosebesc între ele atât structural, cât şi funcţional.

La rândul său epidermul este format din patru straturi: cel mai superficial, în

legătură directă cu mediul exterior, este stratul cornos, alcătuit din mai multe

rânduri de celule turtite, bogate în keratinâ, substanţa care le conferă rezistenţa

necesară rolului de protecţie.

Sunt celule care şi-au pierdut unele componente caracteristice celulelor vii,

fiind sub acest aspect ultimul stadiu al evoluţiei şi migrării celulelor epidermului

din profunzime spre suprafaţă, pentru ca în cele din urmă să se desprindă şi să cadă

insensibil, mai ales cu ocazia spălatului.

Stratul subiacent este alcătuit din câteva rânduri de celule romboidale

alungite numit stratul granulos, datorită grăunţelor de keratohialină.

Urmează cel mai gros din straturi, stratul spinos sau mucos sau Malpighi,

cuprinzând aproximativ 50% din grosimea epidermului, constituit din celule

voluminoase poliedrice, aşezate ca un mozaic, unite între ele prin nişte filamente

5

Page 6: lucrare roxana 1

Pielea – organ al corpului omenesc

care le menţin strâns legate şi care în anumite boli sunt distruse, permiţând

dislocarea celulelor şi apariţia de leziuni de regulă buloase.

Cel mai profund este stratul bazal, format dintr-un singur rând de celule

cilindrice, înalte, perpendiculare pe aşa-numita membrană bazală de care sunt

ancorate prin acelaşi tip de filamente. Este numit şi stratul germinai, datorită

rolului de a genera celulele care prin multiplicare şi migrare spre suprafaţă,

alcătuiesc celelalte straturi epidermice. Printre celulele bazale propriu-zise mai

sunt presărate celule cu funcţii speciale, celule melanocitare, care fabrică

pigmentul melanic preluat apoi de celulele straturilor supraiacente, celulele

Langerhans, cu rol în apărarea imunitară.

Fig. 1. Pielea – organ al corpului omenesc

Dermul, a doua componentă importantă a pielii, este separat de epiderm prin

membrana bazală, care opune şi ea o importantă rezistenţă pătrunderii din mediul

extern a substanţelor străine şi chiar a unor celule anormale (în tumori maligne) din

epiderm, este compus din celule, vase sangvine şi limfatice şi nervi, toate acestea

înglobate în ţesutul conjunctiv, care este scheletul sau ţesătura de rezistenţă a pielii.

Prin componentele sale joacă rolul principal în procesele metabolice vitale,

care au loc în această regiune. Structural i se disting trei niveluri, a căror graniţă

este mai puţin net marcată decât în cazul epidermului; cel superior numit dermul

6

Page 7: lucrare roxana 1

papilar, deoarece cuprinde porţiunile din derm ce se insinuează între crestele

epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile.

Pielea – organ al corpului omenesc

Acestea adăpostesc ultimele ramificaţii ale vaselor şi nervilor sub formă de

ghemuri în conexiune unele cu altele (plex capilar).

La mijloc este dermul propriu zis sau corionul cu structura marcat fibrilară

(fibre conjunctive, elastice şi reticulare, care sunt prinse într-o masă amorfă,

substanţa fundamentală, bogată în vase. Corionului îi revine rolul principal în ceea

ce priveşte rezistenţa şi în acelaşi timp elasticitatea mare a pielii.

Ultimul nivel îl constituie dermul profund sau hipodermul, cu structură

fibrilară mai laxă, realizând o reţea în ochiurile căreia se găseşte grăsime: prin

aceasta joacă rolul de amortizare a traumatismelor şi mobilitatea pielii pe ţesuturile

tari mai profunde, muşchi şi oase.

Pielea, ca şi alte organe, este vascularizată de o reţea de vase sangvine şi

limfatice bogate şi amplu ramificate, care se extinde de la hipoderm la dermul

superficial. Având vase proprii, epidermul se hrăneşte prin lichidele transvazate

din reţeaua vasculară, îmbibând vascularizaţia pielii, reglată în primul rând de

sistemul nervos central, care îşi trimite ramuri pe calea nervilor principali, la

întreaga reţea de vase, în afară de cele mai periferice numite capilare.

Fig.2. Imagine mărită a pielii umane

Pielea mai are şi un bogat sistem nervos format din terminaţii nervoase

libere, care potrivit unor cercetări mai recente ar pătrunde până în epiderm şi din

organe nervoase cu structură şi funcţii specializate pentru diversele simţuri,

7

Page 8: lucrare roxana 1

respectiv pentru perceperea diferitelor senzaţii din exterior: tactile, dureroase, de

mâncărime, de cald, de rece.

Pielea – organ al corpului omenesc

I.2 Funcţiile pielii

Pielea este un simplu înveliş extern al ţesuturilor şi organelor interne. Prin

legăturile funcţionale pe care le are cu acestea şi prin componentele care intră în

structura ei complexă, pielea îndeplineşte funcţii importante.

Prima, aşa cum menţionam mai înainte, este cea de înveliş protector care nu

este numai mecanic, de ecran impermeabil şi de amortizare a şocurilor prin

hipoderm, ci mai complex.

Prin secreţiile glandelor sebacee şi sudori-pare se realizează la suprafaţa

pielii, o peliculă fină acidă, „mantaua acidă", pe de o parte cu rol important de

apărare împotriva microbilor şi ciupercilor patogene, pe de altă parte de

neutralizare a substanţelor chimice nocive pentru piele (detergenţii).

Prin sudoare se elimină unii produşi metabolici inutili organismului, având

prin această excreţie un rol asemănător rinichilor, care elimină astfel de produşi

prin urină. Important este şi rolul pe care-1 are pielea în procesul de reglare a

temperaturii corpului. Temperatura normală a corpului se menţine prin schimburi

termice între organism şi mediul extern: pielea are rol important în transferul

căldurii interne către exterior prin: iradiere (40—60%), convecţie, conducţie (20%)

şi evaporarea sudorii (30%). Mecanismele intime care dereglează aceste procese

sunt legate de sistemul nervos şi cel vascular.

Fig. 3. Secţiune piele la scara 40:1

8

Page 9: lucrare roxana 1

O altă funcţie este sensibilitatea, graţie căreia pielea percepe diferitele

senzaţii, de rece şi cald, tactilă (pipăitul) cea dureroasă sau de mâncărime;

senzaţiile sunt posibile datorită terminaţiilor nervoase şi unor mici formaţiuni

Pielea – organ al corpului omenesc

specializate, de care s-a amintit la structura pielii. Prin producerea şi prezenţa

pigmentului natural în piele, melanină, ea se apără de efectele radiaţiilor solare,

care devin dăunătoare în timp, când expunerile sunt excesive (atrofie,

telangiectazii, leziuni ca verucile seboreice şi keratozele solare).

Datorită alcătuirii ei variate, pielea are mai multe roluri, şi anume:

a) Apără organismul de intrarea microbilor sau a altor corpi străini. Prin

pigmenţii conţinuţi, pielea apără organismul de razele ultraviolete. Expunerea la

soare măreşte pigmentaţia pielii.

b) Recepţionează excitanţii termici, tactili şi dureroşi, fiind considerată din

acest punct de vedere ca un vast organ periferic care primeşte informaţii din mediul

înconjurător.

c) Participă la excreţia substanţelor din organism, prin activitatea glandelor

sudoripare. Se elimină astfel apa, săruri (în special clorura de sodiu) şi uneori

glucoza, corpi cetonici, uree.

d) Participă la termoreglare, atât în procesul de termoliză (prin evaporarea

sudorii, iradiere şi contact), cat si in mentinerea caldurii in organism datorita

grasimii subcutanate, ce joaca rol de izolator termic.

e) Participa la absorbtie. Unele medicamente (de exemplu, cele cu iod) pot

fi absorbite prin piele intrand apoi in circulatia generala.

f) Participa la respiratie. La batraciene, rolul respirator al pielii este foarte

insemnat. La om, doar o infima cantitate de oxigen poate intra in organism prin

piele.

9

Page 10: lucrare roxana 1

Fig.4. Pielea – organ de simţ

Cap. II. Tratamentul cosmetic

II.1 Tratamentul cosmetic în etape

Tratamentele cosmetice cuprind o serie de îngrijiri ce se acordă în cabinetul

cosmetic de către cosmeticiene. Ele sunt diferenţiate în funcţie de tipul de ten la

care se aplică, folosindu-se procedeele necesare pentru obţinerea unor bune

rezultate.

La baza tratamentelor cosmetice sunt cele patru procese ( de curăţire,

hrănire, hidratare şi tonifiere ) care se folosesc în funcţie de deficienţele ce le

prezintă tenurile, pentru a le suplini tocmai ceea ce le lipseşte. Tratamentele

cosmetice se fac ştiinţific, folosindu-se aparatele electrice moderne şi produse

cosmetice variate şi de bună calitate.

Pentru a obţine rezultatele dorite, o piele cu aspect frumos şi bune funcţiuni,

este necesar ca tratamentele cosmetice să se facă corect, la intervale de timp bine

stabilite, în funcţie de tipul de ten şi de vârstă, să se completeze cu îngrijiri

cosmetice zilnice acasă.

Fig. 5. Tratament cosmetic

În subcapitolul următor se vor descrie tratamentele complete ale diferitelor

tipuri de ten, deci cu toate procedeele cosmetice ce-i sunt necesare, în funcţie de

10

Page 11: lucrare roxana 1

scopul propus, iar alăturat, după fiecare tip de ten, se va descrie tratamentul

respectiv în etape, aşa cum se aplică în cabinetul cosmetic.

Tratamentul cosmetic

Rolul tratamentelor în etape este de a oferi tenului ceea ce are nevoie şi

pentru a arăta mai bine. Aparatele cosmetice se folosesc în fiecare şedinţă de

tratament, în funcşie de efectele urmărite.

Măştile cosmetice au compoziţii diferite pentru a da tenului o varietate de

produse de care are nevoie. Nu se folosesc măşti STAS repetate la fiecare şedinţă

de tratament, recomandate şi acasă, pentru că nu se obţin rezultate bune.

În general , tenurile nu sunt clar diferenţiate ( ten uscat, ten gras ), ci se

întâlnesc, de obicei, tenuri combinate.Tipul de ten pe care îl avem este, în

principiu, determinat genetic. Totuşi, indiferent de tipul de ten, poţi să ai o piele

luminoasă cu o îngrijire potrivită.

Executarea tratamentului cosmetic cuprinde următorii paşi:

Fig. 6. Pregatirea şi echiparea clientului

Pregătirea  şi echiparea clientului în vederea  aplicării  tratamentului

cosmetic se face în mod corespunzător tipului de procedură ce urmează a se 

aplica. Executarea procedurilor pregătitoare se face cu conştiinciozitate,  prin 

tehnici de lucru corespunzătoare tipului de ten.

11

Page 12: lucrare roxana 1

Curăţirea în profunzime a tenului se face în condiţii de igienă, cu delicateţe,

conform procedurii specifice. Dezinfectarea tenului se realizează cu produse

speciale şi cu aparate adecvate.

Tratamentul cosmetic

Masajul se execută în mod diferenţiat, în funcţie de cerinţele clientului şi

tipul de ten, cu materiale speciale, corespunzătoare. Executarea masajelor se face

folosind tehnici speciale.

Fig. 7. Masaj cosmetic

Efectuarea de proceduri speciale (ionizări cu produse vegetale se face în

funcţie de tipul de ten).

Alegerea variantei de mască cosmetică se face în funcţie de tipul de  ten,

folosind materiale specifice şi tehnici de specialitate, cu atenţie şi  professionalism.

Examinarea tipului de ten trebuie efectuată pe un ten curăţat în  prealabil, apoi

lăsat cîteva ore ca să-şi recapete secreţia naturală, pentru a nu se pune un diagnostic

12

Page 13: lucrare roxana 1

greşit. O indicaţie privind natura tenului o putem obţine şi cu ajutorul creionului dermatograf.

Cu partea neascuţită se trage o linie, apăsînd uşor, dacă  traseul se înroşeşte avem de a face

Tratamentul cosmetic

cu o piele sensibilă; dacă se observă o adâncitură, pielea este uscată, in timp ce inroşirea

deasupra liniei ne indică o piele grasă.

Pielea normală nu prezintă nici o reacţie.

Odată cu înaintarea în vârstă, epiderma îşi pierde din elasticitate. devenind

flască, muşchii cedând datorită diminuării elastinei şi colagenului, substanţe

fundamentale ale pielii, făcând-o pe aceasta să se maturizeze, să îmbătrânească.

Începând de la vârsta de aproximativ 40 de ani, pielea devine foarte

pretenţioasă în privinţa îngrijirii. Îi scade elasticitatea şi rezistenţa, apar ridurile şi se

resimte efectul unui mod de viaţă neraţional: lipsa de somn, stressul, excesul de

tutun şi alcool.Tonalitatea tenului variază pe moment sau pe termen lung din motive

interne sau externe.

II.2 Scheme de tratament

Procesele care stau la baza unui tratament cosmetic:

- Procesul de curătire - este procesul care se realizează tuturor tenurilor, cu

excepţia tenului acneic prin operaţiunea de extracţie de comedoane.

13

Page 14: lucrare roxana 1

Fig. 8. Curăţirea tenului

Tratamentul cosmetic

- Procesul de hidratare  - este procesul care se efectuează de asemenea la toate

tipurile de ten şi se poate realiza prin (vaporizări, loţionări, ionizări, mască

cosmeticală hidratantă şi aplicarea unor creme hidratante).

Fig. 9. Hidratarea tenului

14

Page 15: lucrare roxana 1

- Procesul de hrănire - se poate realiza prin aplicarea cremelor hrănitoare în

vederea masajului, aplicarea măştilor cosmetice vitaminizante şi prin ionizare.

Fig.10. Hrănirea pielii prin aplicarea măstilor cosmetice

- Procesul de tonifiere- se realizează prin practicarea masajului facial (grupele

de mişcări ale masajului adecvate pentru fiecare tip de ten).

Tratamentul cosmetic

- Procesul de rehidratare - acest proces este indicat tenurilor uscate şi se

efectuează prin pulverizare cu loţiuni hidratante, cu loţiuni calmante (suc de

morcov, castravete).

15

Page 16: lucrare roxana 1

Fig. 11. Lotiune tonica hidratanta foarte delicata.

Pielea fiecărui individ îmbătrâneşte în mod diferit, în funcţie de factorii

genetici şi creditări şi midificări homonale.

Factorii genetici: la nivelul celulelor senescente se pot observa modificări, în

aspectul lor apărând pierderi de substanţe grase.

Factori endocrini: pielea este un organ aflat sub influenţa hormonilor; aceşti

hormoni acţionează pe cinci planuri - activează keratocitele şi melanocitele

epidermei, stimulează colagenul şi elastina, influenţează pigmentaţia cutanată,

contribuie la hidratarea cutanată şi creşte fluxul sangvin cutanat.

Factori de mediu: reprezentaţi de soare, poluare, tutun, alcool, stress. Toate

acestea duc la eliberarea de radicali liberi care distrug ţesuturile.

Principalele semne ale îmbatrînirii cutante sunt:   

- uscarea pielii este influenţată de filmul hidrolipidic.

Tratamentul cosmetic

- pierderea supleţii pielii,

- prezenţa ridurilor cauzată de lăsarea pielii,

- pierderea tonicităţii pielii legată de alterarea fibrelor colagen şi elastină

- apariţia petelor brune,

- deshidratarea cutanată,

- apariţia ridurilor,

- paloarea tenului

- apariţia petelor pigmentare

Cea mai frecventă şi cunoscută  clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat,

ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic) şi ten mixt.

Tenul normal – este  rar întâlnit şi de obicei apare la tineri, şi la oamenii sănătoşi.

Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri şi puncte negre. Are o hidratare

optimă, secreţie de sebum echilibrată şi nu are zone uscate sau grase.

16

Page 17: lucrare roxana 1

Tenul uscat – pielea este fină, ofilită, palidă. Acest tip de ten nu produce sebum.

Pielea se descuamează, se ridează uşor şi nu are pori vizibili.

Tenul gras – se întâlneşte la tineri, în perioada de pubertate, precum şi la

persoanele corpolente. Acest tip de ten produce sebum în exces, are porii deschişi

şi încărcaţi, comedoane şi puncte negre (tenul gras asfixic). Pielea luceşte, se

ridează mai greu (tenul gras uleios). Suprafaţa pielii are reacţie alcalină, ceea ce

duce la pierderea proprietăţii de protecţie, ca urmare în piele încep să pătrundă

microbi care generează procese inflamatorii şi astfel apare acneea (tenul acneic).

Tenul mixt – este cel mai des întâlnit. În ea se îmbină caracteristicile celorlate

tipuri de ten.

Tenul nostru evoluează în timp în funcţie de alimentaţie, schimbările

hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzător,

predispoziţii genetice. Un rol important în evoluţie îl au şi factorii externi: soarele,

frigul, vântul, umiditatea, gerul, dar şi factorii interni: stresul, grijile zilnice.

Tratamentul cosmetic

Tratamentul cosmetic pentru tenul normal

Tenul normal este  rar întâlnit şi de obicei apare la tineri şi la oamenii sănătoşi.

Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri şi puncte negre. Are o hidratare optimă,

secreţie de sebum echilibrată şi nu are zone uscate sau grase.

Tenul normal necesită doar îngrijiri cosmetice uşoare pentru a-şi menţine

naturaleţea. Acest ten nu are pori dilataţi, riduri, zone grase sau uscate. El reflectă

un organism sănătos.

Tenul normal poate prezenta tendinţe de uscăciune şi deshidratare; acesta se

poate transforma cu uşurinţă în ten uscat.

Un tratament bine executat curăţă tenul în profunzime, hidratează şi hrăneşte

pielea, tonifică muşchii feţei, stimulează circulaţia sanguină.

17

Page 18: lucrare roxana 1

Fig. 12. Ten normal

Tratamentul clasic parcurge următoarele etape:

- clientei se face o scurtă anamneză, pentru a se cunoaşte  produsele folosite la

domiciliu, sensibilitatea la anumite produse, etc. Totodată se stabileşte tipul de ten.

- se demachiează faţa, gâtul şi decolteul, apoi se tonifică. Produsele sunt adecvate

tipului de ten normal;

- urmează expunerea la aburi (vapozon), prin care se urmăreşte deschiderea porilor

pentru a uşura extragerea comedoanelor. Timpul  de  expunere pentru ten normal

este de 10-15 minute;

Tratamentul cosmetic

- se extrag comedoanele (punctele negre), coşurile, de pe: nas, pomeţi, obraji,

frunte, bărbie, gât şi decolteu în această ordine. Extragerea se face manual (degete

cosmeticianei sunt înfăşurate în şerveţele sterile);

- dezinfecţia, se poate face folosind tincturi diluate – fără conţinut de alcool, sau cu

ajutorul electrodermului;

- aplicarea unor substanţe concentrate adecvate tipului de ten normal.

- executarea masajului facial, care va cuprinde faţa, gâtul, decolteul şi zona

cervicală, timp de 20-25 de minute. Se va folosi cremă sau ulei special pentru

masaj. Masajul se va efectua în funcţie de vârsta clientei;

- se aplică masca specifică tipului de ten normal pentru 15-20 de minute.

18

Page 19: lucrare roxana 1

Masca folosită pentru ten normal trebuie să fie uşor hrănitoare, pentru a preveni

transformarea tenului normal în ten uscat. Se îndepărtează cu o compresă sau vată

umezită în ceai sau apă. Masca se foloseşte o dată la două săptămâni.

Fig. 13. Gama completă artistry pentru ten normal

- se aplică crema de zi cu protecţie solară specifică tenului normal;

- la final, clienta este consiliată în legătură cu produsele şi întreţinerea la domiciliu

şi cu tratamentele viitoare.

Tratamentul cosmetic

Tratamentul cosmetic pentru tenul uscat

Tenul uscat este caracteristic persoanelor ce au o piele subţire, fină, fragilă,

iritabilă. Tenul uscat este intâlnit la persoanele mai în vârstă ca urmare a

îmbătrânirii.

Există ten uscat alipic, lipsit de grăsime şi ten uscat deshidratat, lipsit de apă.

Pielea deshidratată este brăzdată de cele mai multe ori de riduri line, nu are supleţe

şi elasticitate. Foiţa foarte fină de hârtie, eventual de ţigară, aplicată pe tenul uscat

nu are pete de grăsime. Apa dură, calcaroasă, apa caldă, săpunurile în exces sunt

contraindicate. Pentru un asemenea ten, după curăţire, se aplică măşti cu lăptişor

de matcă, miere de albine, smântână, lapte dulce, comprese cu apă de ploaie.

19

Page 20: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic pentru acest tip de ten cuprinde aceleaşi etape dar atenţia

va fi sporită pentru a evita confruntarea cu ridurile şi liniile fine.

Femeile cu un astfel de ten, înainte de pudrare trebuie să maseze uşor pielea

cu puţină cremă. Rezultate foarte bune pentru îngrijirea unui astfel de ten şi în

general al pielii uscate de pe alte părţi ale corpului, se obţin cu ajutorul infuziilor,

decocturilor şi măştilor pe bază de plante spontane şi cultivate.

Fig. 14. Tenul uscat

Tenul uscat necesită o îngrijire aparte, deoarece este cel mai expus procesului

de ridare şi îmbătrânire. Cele trei etape ale îngrijirii – curăţare, tonifiere şi hidratare

– sunt obligatorii ca şi în cazul celorlalte tipuri de ten, însă trebuie mai multă

atentie la produsele de îngrijire folosite.

Tratamentul cosmetic

Tenul uscat are nevoie de o demachiere blândă, de preferat cu un demachiant

sub formă de cremă, bogat în substanţe active hrănitoare.

Toate produsele alese pentru acest tip de ten trebuie să conţină acid hialuronic,

ceramide sau uleiuri esentiale. Se evită loţiunile astringente, iar cele exfoliante nu

se folosesc mai mult de o dată pe săptămână.

20

Page 21: lucrare roxana 1

Fig. 15. Cremă pentru ten uscat

Un produs de demachiere ideal este cel pe bază de unt de cacao, care, pe lângă

înlăturarea impurităţilor şi a urmelor de machiaj, asigură pielii şi o hrănire

suplimentară.

Îngrijirea tenului uscat presupune luarea unor măsuri corespunzătoare pentru a

evita confruntarea cu ridurile şi liniile fine.

Demachierea reprezintă primul pas din rutina noastră zilnică de întreţinere a

tenului. Laptele demachiant este cel mai indicat , pentru tenul uscat, să folosim lapte

demac hiant pe bază de lanolină.

Demacheantul se  aplică pe o dischetă din bumbac, apoi se aplică pe ten cu

mişcări de jos în sus, întâi bărbia spre ureche, apoi regiunea buzelor, aripile nasului

până la tâmple şi fruntea. Îndepărtarea demachiantului se realizează cu o dischetă

păstrând aceleaşi direcţii ca la aplicare.

Tratamentul cosmetic

Curăţarea pielii de 2-3 ori pe zi este benefică pentru tenul normal, însă în cazul

tenului uscat trebuie să se evite spălările prea dese şi utilizarea unei creme

demachiantă în loc de săpun, care are tendinţa de a usca faţa.

21

Page 22: lucrare roxana 1

Fig. 16. Demachierea tenului uscat

Operaţiunea de demachiere va fi completată cu loţionarea pielii cu soluţii tonice,

calmante, în cazul tenurilor uscate loţiuni florale.

Un alt procedeu de curăţire al pielii îl constituie şi baia de aburi, pe care o

putem realiza şi acasă expunându-ne obrazul deasupra unui vas cu apă clocotită în

care am presărat o lingură de muşeţel, mentă, tei, sau alte plante medicinale.

Regiunea din jurul ochilor va fi unsă cu cremă grasă dată fiind sensibilitatea

acestor porţiuni. În cazul în care ochii nu suportă aburul, vom aplica dischete

îmbibate cu infuzie de muşeţel ori acid boric sau ne vom confecţiona, din pînză,

ochelari cu care să protejăm ochii. Capul îl vom acoperi cu un prosop. Durata băii

de abur va fi de 10 minute pentru ten uscat.

Aplicarea gomajului se va efectua prin introducerea în borcan a unei palete;

niciodată nu se va introduce mana în recipienţii cu produse cosmetice, deoarece se

poate altera şi deteriora calitatea produsului.

Tratamentul cosmetic

22

Page 23: lucrare roxana 1

Fig. 17. Aplicarea gomajului

Produsul se aplică pe tenul şi decolteul clientei, evitând zona oculară şi a

pleoapelor, iar prin mişcări circulare, produsul aplicat acţionează pe aripile nasului,

bărbie, zona geniană, frunte şi decolteu, până când acesta penetrează în piele.

Îndepărtarea acestuia de pe suprafaţa pielii se va efecua cu multă grijă,

îndepărtarea gomajului de pe piele trebuie să fie perfectă, orice urmă a gomajului

deranjând şi iritând pielea în timpul masajului.

Aplicarea de acizi pe faţă nu este tocmai plăcută dar, în ciuda aparenţelor,

aceasta este fundamentul unei proceduri cosmetice cunoscută sub numele de

peeling.Se poate utiliza peelingul chimic, această procedură estetică adresându-se în

special corectării ridurilor fine din jurul ochilor şi al gurii, a uşoarelor cicatrici, a

hiperpigmentării cauzate de vârstă, expunere la soare sau tulburări hormonale.

Aplicarea peelingului se realizează cu ajutorul unei pensule conform instrucţiunilor

de utilizare, aplicând peste zona de acţiune a peelingului o folie de plastic pentru a

nu reacţiona cu O2.

În funcţie de profunzimea la care acţionează peelingul, acesta poate fi de 3

feluri: peeling superficial, care îndepărtează epiderma şi se foloseşte în tratamentul

Tratamentul cosmetic

23

Page 24: lucrare roxana 1

acneei pentru curăţarea porilor, precum şi în tratarea şi atenuarea petelor; peeling

mediu, care acţionează adânc, îndepărtând epidermul până în apropierea dermului.

Folosit în special în tratamentul ridurilor mai profunde, folosindu-se acizi în

concentraţii mai mari şi fenoli; peeling profund - care penetrează mai profund în

derm şi este executat în cabinetele dermato-cosmetodologice.

Diferenţa dintre gomaj şi peeling este aceea că gomajul este un amestec de

substanţe mai abrazive, cu efecte mecanice, prin fricţionare cu pulpele degetelor pe

suprafaţa pielii, fricţionarea realizându-se în toate zonele, exceptând zona oculară şi

a buzelor, iar peelingul reprezintă un proces de exfoliere superficial,

mediu sau profund cu acizi.

Extracţia comedoanelor reprezintă operaţia cea mai delicată, deoarece prin

acest procedeu se definitivează procesul de curăţire al pielii şi se pregăteşte tenul în

vederea masajului facial, rezultatul acestuia depinzând de calitatea curăţării cutanate

prealabile, respectiv eliberarea de deşeuri cutanate, impurităţii sau a surplusului de

sebum.

Fig.18. Extragerea comedoanelor

Extracţia comedoanelor este foarte importantă, se face cu ajutorul tifoanelor

sau a compreselor sterile speciale, începând cu zonele sensibile unde pielea este

Tratamentul cosmetic

24

Page 25: lucrare roxana 1

mai subţire, ordinea fiind următoarea: regiunea ochilor, nas, frunte, obraji, barbie,

decolteu.

Extragerea trebuie efectuată cu multă atenţie şi răbdare, extragerea putând

dura cca 10-20 minute şi trebuie realizată cu delicateţe, cu conştiinciozitate, nu

brutal, prin manevre suple, evitând zdrobirea ţesutului cu vârful unghiei.

După extragerea comedoamelor va urma o loţionare şi în mod obligatoriu,

după această loţionare se va trece la o şedinţă de 2-3 minute pentru o dezinfecţie

perfectă a regiunii pe care s-a lucrat, cu un aparat de înaltă tensiune numit

electroderm.

Acesta, în contact cu pielea, produce scântei şi ozonizare a ţesutului, precum

şi o activare a circulaţiei sanguine, o calmare a iritaţiilor pielii.

Trebuie menţionat faptul că un proces necorespunzător de curăţare sau

realizat superficial creează bariere de absorbţie.

Realizând condiţiile necesare pentru a înlesni absorbţia de substanţe, prin

degresarea suprafeţei culante şi golirea foliculilor polisebacei, precum şi

îndepărtarea celulelor moarte, se va recurge la mijloacele mecanice (masajul facial)

ce vor înlesni pătrunderea în straturile profunde ale pielii a substanţelor active,

acţionând în profunzimea pielii, stimulând şi revitalizand ţesutul cutanat.

Procesul de hrănire este unul dintre procesele cele mai importante, de care

depinde aspectul frumos şi sănătos al pielii, datorită modului complex de acţionare.

Acest procedeu de hrănire se bazează mai mult pe absorbţia la nivelul pielii

a diferitelor produse aplicate pe aceasta. Pătrunderea substanţelor în straturile

profunde ale pielii, prin circulaţia sanguină şi limfatică, se poate realiza prin

activarea circulaţiei sanguine şi limfatice.

Modul cel mai eficient de pătrundere îl reprezintă activarea prin metode

mecanice şi fizice, ştiind că nutriţia pielii este legată de această circulaţie.

  Masajul facial sau procedeul de hidratare - tonifiere a tenului, reprezintă

metoda mecanică  şi  constă dintr- o serie de mişcări executate manual cu

Tratamentul cosmetic

25

Page 26: lucrare roxana 1

delicateţe, metode şi tehnici care vor aduce modificării asupra pielii muşchilor

pieloşii, influenţând funcţiile acestora.

Efectul mecanic al  masajului este acela de curăţire a pielii.  Masajul 

contribuie la menţinerea catifelării şi supleţei pielii, împiedică şi împrăştie

depunerile de grăsimi de prisos în ţesutul celular adipos cutanat, are efect asupra

sistemului glandular, vascular, muscular, nervos, al respiraţiei pielii, având rolul de

a păstra elasticitatea dermului, a tonusului muscular, al aspectului eudermic al

pielii, putând prelungi aspectul tineresc al ţesutului cutanat, el neputând impiedica

îmbătrânirea.

Fig. 19. Efectuarea masajului

Acesta poate preveni şi atenua ridurile şi celelalte imperfecţiuni, dar nu le

poate înlătura.

Masajul este realizat în general dintr-o gamă de mişcării de bază, în funcţie

de modul special de mişcare a degetelor sau al mâinii, cât şi de intensitatea cu care

sunt efectuate acestea.

 

Tratamentul cosmetic

26

Page 27: lucrare roxana 1

Regula principală în executarea masajului este aceea că persoana 

(cosmeticiana) care execută masajul nu trebuie niciodată să ridice mâna de pe faţa

clientei.

Masajul facial în cazul unui ten matur cu comedoane, pletoric, trebuie să

dureze cca 15-20 min.

Începerea, precum şi sfârşitul masajului, le reprezintă mişcările de

mângâiere, effleurage, urmate de mişcări tonice sau energice şi mişcări vibratorii,

fiecare din aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte,

în funcţie de calitatea şi tipul tenului.

Între aceste mişcări se vor introduce şi mişcări ale masajului corector

(ochilor, gurii, bărbiei duble), precum şi masajul decolteului.

În încheierea masajului facial se va trece la o ştergere a surplusului de ulei

de masaj special astringent cu un şerveţel de unică folosinţă, urmând aplicarea

măştii speciale, corespunzătoare tipului de ten.

Următorul pas al tratamentului consta într-un proces de rehidratare.

Acest  lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei creme care să

protejeze pielea de efectele nocive ale mediului înconjurător, cum ar fi razele solare,

frigul şi căldura.

Cremele hidratante de mare eficienţă sunt ideale pentru o piele exigentă. Ele

fac ca straturile superficiale ale epidermei să devină netede şi elastice; foarte bune

sunt preparatele având un procent ridicat de acizi graşi şi de aşa numiţii cerebronaţi

- substanţe care intensifică legăturile intracelulare, măresc rezistenţa la acţiunea

umidităţii şi la agresivitatea mediului înconjurător

La finalul tratamentului, se dau unele sfaturi de îngrijire la domiciliu,  care

vor ajuta clienta în procesul menţinerii aceluiaşi ten până la următorul tratament,

care va avea loc după 2 săptămâni.

Este bine sa se steargă faţa în fiecare zi cu un tampon de vată îmbibat în

lapte.

27

Page 28: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras uleios

Tenul gras uleios prezintă următoarele caracteristici: este în permaneţă

lucios, unsuros, porii sunt deschişi, apare aspectul de coajă de portocală, sebumul

se scurge pe faţă. Tenul gras uleios este mai rar întâlnit.

Presupune o curăţare mai atentă decât în cazul celorlalte tipuri de ten şi asta

pentru că are tendinţa de a strânge tot praful din atmosferă care intră apoi în pori şi

produce punctele negre.

Fig. 20. Tenul gras

Cea mai potrivită metodă de curăţare a acestui tip de ten este îngrijirea

preventivă. Praful şi grăsimea de la suprafaţa pielii trebuie curăţate cu un săpun

medicinal şi cu apă călduţă. Săpunurile lichide non-alcaline şi sub formă de cremă

sunt foarte eficiente în cazul tenului afectat de acnee. Se eliberează porii de

grăsimea acumulată, astfel încât punctele negre să nu mai apară. Se masează

delicat faţa cu o loţiune tonică pentru a îndepărta celulele moarte.

  Aplicarea unei loţiuni tonice, imediat după curăţarea în profunzime a

tenului, are un efect calmant şi ajută la închiderea porilor şi revitalizarea feţei.

Tratamentul cosmetic al tenului gras urmează aceeaşi paşi folosindu-se produsele

speciale pentru ten gras.

În urma examenului vizual, superficial şi de profunzime, pielea prezintă o

textură abrazivă, care poate fi consecinţa netratării corespunzătoare a unui ten gras.

Radicalii liberi au lăsat o amprentă neplăcută  asupra tenului, atacând elastina şi

28

Page 29: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

colagenul, substanţe care menţin hidratarea pielii, catifelarea, supleţea şi

elasticitatea.

Tot aceştia au acţionat asupra ţesutului epiteliat, ducând la formarea

ridurilor.Realizarea tratamentului va avea ca scop îndepărtarea de celule moarte,

degresarea pielii şi extracţia (curăţarea) comedoanelor, asigurând respiraţia pielii,

având grijă a nu irita glandele sebacee prin degresări repetate, puternice, precum şi

restabilirea mantiei acide de la suprafaţa pielii şi evitarea posibilelor infecţii cu

microbi banali.

Alt scop al acestui tratament îl constitue hrănirea, remedierea deshidratării

pielii şi îngroşarea ei, remedierea ridurilor şi redarea aspectului de ten normal

sănătos. La executarea acestui tratament, vom avea nevoie de materiale de unică

folosinţă, precum şi gama de produse cosmeticale adecvată tipului de ten gras.

Ca accesorii şi materiale de unică folosinţă, vom utiliza: bureţi de celuloză

(pentru gomaj), dischete , hârtie de unică folosinţă sub formă de role, beţişoare de

vată, ac de unică folosinţă, boluri de diferite mărimi, paletuţe, comprese, pensule,

electrozi sub forma de ac (cicatrizări), comprese sterile, şervetele de unică folosinţă.

Fig. 21. Îngrijirea tenului gras uleios cu ingrediente naturale

29

Page 30: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Demachierea - reprezintă un procedeu complex prin care se îndepărtează de

pe epidermă praful, impurităţile încrustate în stratul cornos, deşeurile cutanate,

rezidurile fardurilor, surplusul de grăsimi epidermice, precum şi transpiraţia.

Acest procedeu va debuta cu operaţia de demachiere a ochilor, cu ajutorul

loţiunii demachiant pentru ochi şi a laptelui demachiant. Această operaţie este

recomandată pentru îndepartarea fardurilor, rimelului, conturului ochilor şi pentru

calmarea ochilor obosiţi.

Demachierea buzelor se realizează cu ajutorul unei dischete sau a unui

tampon de vată învelit în tifon şi înmuiat în lapte demachiant. Ştergerea se

realizează prin mişcări circulare repetate, iar cu mâna se susţin muşchii din regiunea

învecinată.

Pentru restul feţei, se  aplică o mică cantitate de lapte demachiant într-un bol

de plastic sau porţelan, iar cu ajutorul paletelor sau a degetelor police şi index se

aplică pe faţa, gâtul şi decolteul clientei în anumite direcţii.

Gomajul reprezintă procedeul cosmetic mecanic sau chimic care are rolul de

a completa curăţirea superficială, prin îndepărtarea celulelor moarte, a surplusului

de grăsimi, redându-i pielii netezire, luminozitate, catifelare şi o mai bună penetrare

a produselor în piele.

Fig. 22. Gomajul mecanic pentru ten gras uleios

Gomajul mecanic se mai poate folosi acasă de către clientă de 2-3 ori pe

săptămână, pentru tenul gras. Folosirea gelului exfoliant creşte receptivitatea tenului

la procedurile şi produsele de îngrijire din tratament.

30

Page 31: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Extracţia comedoanelor este foarte importantă, la acest ten caracterizat prin

hipersecreţie de sebum, pori dilataţi, extragerea comedoanelor trebuie făcută cu

multă răbdare şi minuţiozitate.

Procesul de hrănire se bazează mai mult pe absorbţia la nivelul pielii a diferitelor

produse aplicate pe aceasta. Pătrunderea substanţelor în straturile profunde ale

pielii, prin circulaţia sanguină şi limfatică, se poate realiza prin activarea

circulaţiei sanguine şi limfatice. Modul cel mai eficient de pătrundere îl reprezintă

activarea prin metode mecanice şi fizice, ştiind că nutriţia pielii este legată de

această circulaţie.

Procesul de tonifiere - masajul facial trebuie să dureze cca 15-20 min.

Începerea, precum şi sfârşitul masajului, le reprezintă mişcările de mângâiere,

effleurage, urmate de mişcări tonice sau energice şi mişcări vibratorii, fiecare din

aceste mişcări având alt mod de executare, altă intensitate şi alte efecte, în funcţie

de calitatea şi tipul tenului.

Între aceste mişcări se vor introduce şi mişcări ale masajului corector

(ochilor, gurii, bărbiei duble), precum şi masajul decolteului. Masajul corector al

ochilor, gurii, bărbiei duble au rolul de a remedia inestetismele.

Următorul pas al tratamentului consta într-un proces de rehidratare.

Acest  lucru se realizează prin aplicarea pe faţa clientei a unei fiole menite să

completeze tratamentul de frumuseţe, de a ajuta la refacerea funcţiilor pielii. Aceste

fiole cu seruri speciale sunt cunoscute pentru acţiunea profundă asupra tenului

La finalul tratamentului putem recomanda dermobraziunea care este un

tratament cosmetic blând, mai puţin riscant decât un lifting facial şi mai eficient

decât un proces de exfoliere cu glycol, ce nu produce efecte secundare, înroşiri,

iritaţii sau inflamaţii ale pielii.

Îngrijirea pielii se face diferit vara faţă de iarna, metabolismul ei având alte

necesităţi.

31

Page 32: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras asfixic

Acest gen de ten gras este dificil de tratat, dar cu răbdare şi pricepere,

apelând la cosmeticiană, aspectul lui se poate ameliora simţitor.

Pentru a înţelege mai bine procesele care stau la baza acestei imperfecţiuni

cât şi modalităţile de tratament, considerăm necesare câteva cunoştinţe de ordin

general.

Pielea absoarbe oxigenul din sânge şi cedează dioxid de carbon. Tot ceea ce

impiedică sau încetineşte aceste schimburi, produce asfixia cutanată.

Un ten asfixic se caracterizează prin retenţie de sebum, pori dilataţi,

comedoane, piele aspră, cu forme neregulate şi îngroşate, datorită sebumului uscat

care se află în foliculii pilosebacei.

Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene:

- celulele cornoase moarte de la suprafaţa pielii se descuamează

- excesul de secreţie sudoripară astupă porii pilosebacei

- se produce hipercheratinizarea pielii. Astfel, este impiedicata evacuarea liberă a

sebumului şi a transpiraţiei, orificiile de ieşire fiind astupate

- circulaţia sanguină se diminuează şi ţesutul cutanat nu este bine aprovizionat cu

oxigen

- o insuficientă îngrijire a pielii şi folosirea necorespunzatoare a unor produse

cosmetice.

32

Page 33: lucrare roxana 1

Cum recunoaştem un ten gras asfixic ? La examenul vizual se văd

comedoane proeminente, culoarea pielii este cenuşie, aspectul neregulat şi pori

dilataţi.

La examenul cu lupa tot ce se remarcă cu ochiul liber apare şi mai evident.

La palpare pielea se simte aspră, rugoasă, cu aspect neregulat datorat micilor

chisturi care se formează în foliculii pilosebacei. Lampa Wood determina o

fluorescenta albicioasa a pielii.

În cabinetul cosmetic se va urmări de către cosmeticiană în primul rând

evacuarea (extragerea) comedoanelor şi a chisturilor sebacee pentru a elibera porii

pilosebacei şi a facilita astfel funcţia respiratorie a pielii;

Apoi se va lucra pentru refacerea aspectului pielii utilizând loţiuni şi măşti

care să favorizeze închiderea porilor.

La inceput tratamentul se va face din două în două săptămâni şi se

recomandă să nu se extragă toate comedoanele într-o singura şedinţă, pentru a nu

irita prea mult pielea.

33

Page 34: lucrare roxana 1

În cazul acestui tip de ten se impune un tratament de durată care solicită

perseverenţa persoanei respective şi atenţia cosmeticienei.

Glandele sebacee produc prea mult sebum, acesta se usucă şi formează

comedonul care la rândul lui usucă pielea. De aceea persoanele care au tenul gras

asfixic au senzaţia că pielea lor este uscată. Comedonul este format din: sebum,

celule moarte, impurităţi; acesta împiedică respiraţia pielii şi astfel se produce

asfixia cutanată.

Acest tip de ten este dificil de tratat dar nu imposibil când ingrijirea este

realizata de o persoana specializata pe acest tip de probleme.

Tratamenul se desfasoară după următorul tipic: se demachiază bine faţa cu

lapte demachiant pe bază de suc de castraveţi şi de stearaţi.

Se expune faţa la vapofor timp de 10 - 15 minute până se înmoaie bine pielea.

În felul acesta porii se deschid bine, comedoanele pot fi extrase mult mai uşor,

astfel încât durerea şi traumatismele sunt mai mici şi mai uşor de suportat.

Se procedează la extragerea comedoanelor şi a chisturilor după care se

dezinfectează faţa cu o loţiune astringentă.

Daca tenul prezintă pustule infectate acestea se extrag după ce au fost extrase

comedoanele şi se dezinfectează de mai multe ori zonele respective, pentru a se

evita deseminarea microbilor.

În cazul în care există mai multe pustule infectate putem vorbi de un ten

acneic. Din practică s-a constatat că tenurile grase asfixice în marea lor majoritate

prezintă pustule infectate.

După dezinfecţie se masează bine faţa şi se supune la aparatul de înaltă

frecvenţă 1 - 2 minute.

34

Page 35: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Se face o şedinţă de ultraviolete, după care se aplică o mască astringentă şi

calmantă, de obicei cu caolin şi infuzie de muşetel, la care se adaugă 2 picături de

mentol.

Dacă sunt prezente pustule infectate, nu se va proceda nici la dezincrustare,

nici la gomaj, deoarece există pericolul de a se întinde infecţia de la un por la altul.

Aceste operatii se aplica numai dupa vindecarea zonelor infectate.

În cazul acestor tenuri se recomandă creme de faţă medicamentoase, pe bază

de stearaţi şi sulf, în care, de regulă, se triturează şi oxid de zinc sau carbonat de

calciu.

Foarte bine le "merge" acestor tenuri cu putin "Cutaden" aplicat seara sau

chiar în timpul zilei (Cutadenul contine si ihtiol).

Fig. 26. Cutaden, unguent cu eficienţă pentru ten infectat

Scopul urmărit în cazul acestor tenuri este de a le transforma din tenuri grase

asfixice în tenuri normale. Nu trebuie să ne asteptăm la rezultate imediate,

spectaculoase. Transformarea se face lent şi necesită multă răbdare şi atenţie.

Sfaturi importante în tratarea tenului asfixic la domiciliu ar fi acelea de

păstrarea unei igiene foarte riguroase, aplicarea de loţiuni dezinfectane şi

astringente şi a compreselor pe bază de infuzii din plante cu acţiune calmantă,

dezinfecatantă.

Trebuie evitată folosirea cremelor de curăţat, care accentuează gradul de

grăsime a pielii şi provoacă unele neajunsuri, ca apariţia punctelor negre, a coşurilor

etc.

35

Page 36: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul gras acneic

Tenul acneic aşa cum îi spune şi numele, este tenul în care predomină acneea

şi punctele negre. Este un ten dificil de tratat, pe cât de uşor este de identificat.

În cazul acestui tip de ten şi în funcţie de gravitatea acneei, primul sfat este

prezentarea la medic deoarece cauza apariţiei ar putea fi tratată medicametos.

După aceasta se poate trece la tratamentul şi îngrijirea lui de către o persoană

specializată în tratarea acestui tip de ten.

Sfaturi importante pentru tenul acneic: demachierea nu trebuie să se facă de

mai mult de două ori pe zi: dimineaţa şi seara, se folosc măşti pe bază de lămâie sau

castravete şi nu se va folosi gomajul prea frecvent.

Fig. 27. Ten acneic

Dacă pielea este acneică şi există riscul unei infecţii este bine ca apa pe care o

folosim să fie mai întâi fiartă şi apoi răcită, iar în locul prosopului să folosim

şerveţele de hârtie pe care apoi să le aruncăm.

Cele mai indicate săpunuri sunt cele cu borax şi sulf, iar dacă este necesară

utilizarea unui produs de hidratare, să se utilizeze doar un produs de hidratare uşor,

necomedogenic care nu agravează acneea.

Există produse de hidratare fără conţinut uleios, care conţin substanţe

antiseptice (antibacteriene) pentru tenul acneic. Acest tip de produs reprezintă cea

mai bună opţiune.

36

Page 37: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Întâlnit relativ frecvent, mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă,

acest ten poate provoca uneori adevărate complexe de inferioritate şi chiar

complicaţii în cazurile mai grave, bineânţeles că în anumite etape de tratament el

beneficiază de aportul produselor naturale.

Menţionăm că acest tip de ten afectează ambele sexe şi, după cum spuneam,

creează "necazuri" adolescenţilor.

Această afecţiune se manifestă prin erupţii de comedoane (puncte negre),

papule foliculare (mici ridicături roşietice denumite popular "coşuri"), noduli

inflamatori sau mici abcese localizate în zonele unde glandele sebacee funcţionează

în exces (frunte, obraji, bărbie).

Acneea este rezultatul unui dezechilibru glandular între hormonii androgeni

(specifici masculini) şi estrogeni (specific feminin) la nivelul organismului.

Există şi alţi agenţi: unele alimente (ciocolata, alunele, cafeaua, alcoolul)

stresurile emoţionale, unii iritanţi chimici (clorurua, iodul, bromul), administrarea

prelungită a unor medicamente cum sunt corticoizii, aplicarea greşită a unor

produse cosmetice, constipaţia, etc.

Când avem de-a face cu un ten acneic prima recomndare este ca persoana în

cauză să se adreseze unui medic dermatolog.

De altfel, în cazurile mai puţin grave această maladie poate fi tratată de la

început şi de cosmeticiană, în colaborare cu medicul dermatolog.

Frecvent, în cabinetele de cosmetică se tratează cu bune rezultate tenurile

grase cu tendinţă de acnee. Este foarte important de reţinut posibilitatea de

transformare a tenurilor grase, uleioase, grase-asfixice, în tenuri acneice.

Tratamentul persoanelor care prezintă un astfel de ten necesită în primul rând

îngrijiri medicale, în scopul înlăturării cauzelor interne, iar în cabinet o curăţare

riguroasă a pielii. Aceasta presupune eliminarea pustulelor infectate, curăţarea

tuturor chisturilor sebacee, diminuarea secretiei sebacee.

37

Page 38: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Pentru ca rezultatele sa fie cât mai bune şi mai sigure, tratamentul unui ten

acneic se face în mai multe etape.

În prima etapă se urmăreşte eliminarea şi vindecarea colecţiilor purulente.

Această operaţiune nu poate fi făcută decât de specialistă, întrucât necesită

îndemanare şi măsuri igienice speciale.

Tratamentul se face din două in două săptămâni, la un cabinet de specialitate

până la vindecarea tuturor zonelor infectate.

În etapa a doua când pe faţă nu mai sunt prezente pustule, tratamentul constă

în demachiere, expunere la vapofor, extragere, dezinfectare, şedinţa cu radiostatul

şi dezincrustare cu o soluţie de carbonat de sodiu 10.

38

Page 39: lucrare roxana 1

Pentru o bună dezinfectare sunt necesare 5 şedinţe de ultraviolete a câte 1

minut şedinţa, efectuate 5 zile consecutiv.

În cea de a treia etapă când pielea trebuie să fie deja netedă, cu porii închişi,

cu pustulele complet vindecate, culoarea tenului nu mai este cenuşie şi faţa pare

mult mai luminoasă.

S-ar putea ca uneori pe faţă să apară descuamări, nu trebuie să ne speriem,

acestea se pot datora ultravioletelor sau stratului carnos care se exfoliază, cu timpul

ele dispar şi urmează transformarea tenului din gras în uscat şi apoi în ten normal,

bineânteles dacă tratamentul este urmat cu perseverenţă.

O ingrijire corecta a tenului este obligatorie iar eliminarea uneia dintre etape

este deseori vizibilă de la o zi la alta, de aceea se recomandă demachierea cu un gel

special pentru tenul acneic pentru îndepărtarea sebumului şi impurităţilor ce astupă

porii. Extractul de Ginseng, recunoscut pentru proprietăţile sale astringente este

esenţial în compoziţia acestor produse.

Fig. 29. Tonifierea tenului acneic

Pentru tonifierea unui ten acneic se foloseşte o loţiune astringentă fără

grăsimi ce stimulează tonusul pielii. Aceasta completează procesul de curăţare

pregătind faţa pentru hidratare.

Hidratarea se face cu o cremă fără grăsimi ce controlează excesul de sebum

şi menţine supleţea tenului. Antioxidanţii precum extractul de seminţe de struguri

au rolul de a proteja pielea de factorii externi nocivi.

39

Page 40: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

Tatamentul cosmetic pentru tenul mixt

Tenul mixt - este o combinaţie a tenului uscat şi a tenului gras. Bărbia,

fruntea şi nasul sunt grase iar pe obraji pielea este uscată.

Tenul mixt este cel mai greu de înteţinut, de hidratat şi de curăţat, pentru că

pielea feţei, fiind foarte sensibilă, are nevoie de mai mulţi factori de îngrijire

pentru a rămâne suplă, iar fiecare dintre aceştia trebuie să corespundă

particularităţilor foarte variate ale tenului mixt.

Cu toate că multe femei şi fete tinere se confruntă cu dificila alegere a

produselor de machiaj şi curăţare pentru ten mixt, cosmetica de azi oferă soluţii

pentru fiecare din problemele tenului mixt.

Caracteristicile tenului mixt sunt porii dilataţi, coşurile, comedoanele

(punctele negre), care se formează mai ales în zona T, dar pot apărea şi pe celelalte

porţiuni ale pielii feţei.

Fig. 30. Tenul mixt

Deşi apariţia coşurilor şi punctelor negre este mai frecventa ăn adolescenţă,

din cauza dezechilibrului hormonal din organism, acestea pot apărea sau persista şi

mai târziu, cauza fiind o anumită insuficienţă hormonală, modul de alimentaţie al

individului sau îngrijirea necorespunzătoare/neglijarea îngrijirii tenului.

40

Page 41: lucrare roxana 1

Tratamentul cosmetic

O problemă care se identifica în îngrijirea tenului mixt este aceea că, pe

anumite porţiuni, faţa devine din ce în ce mai uscată. Este şi normal, dacă persoana

în cauză foloseşte produse prea astringente.

Şi de fapt, există tendinţa de a proceda astfel, deoarece, pe moment, luciul

specific pielii grase dispare, porii dilataţi devin invizibili, faţa apare curată şi

împrospătată, însă efectul nu durează prea mult timp: glandele sebacee devin şi

mai active, iar pielea se îngasa la loc, porii se dilată din nou, iar coşurile şi

punctele negre continuă să apară. În acest caz, folosirea cremelor pare a fi inutilă.

În cazul în care o persoană a folosit mult timp produse astringente, destinate

mai degrabă tenului gras, va observa în timp o uscare a porţiunilor cel mai des

tratate în acest mod - şi de aici nevoia de a folosi creme de faţă, mai ales în sezonul

rece, pentru a controla efectul de "piele care strânge".

În acest caz, majoritatea celor cu ten mixt vor fi mereu în căutare de produse

care să împace toate beneficiile: să cureţe dar să nu usuce pielea, să hidrateze dar

să nu îngraşe tenul...

Fig. 31. Cremă indicata pentru zonele ridate

Tratamentul cosmetic

41

Page 42: lucrare roxana 1

Acest tratament solicită destul de mult timp deoarece implica o atenţie

sporită în curăţarea ambelor tipuri de ten incluse.

Efortul se va concentra asupra încercării de a reduce aspectul uleios al

părţilor cu ten gras şi lubrifierea zonelor uscate.

Bineinţeles că se va începe tot cu etapa de curăţare a tenului, care cuprinde

câţiva paşi simpli şi uşor de urmat:

Zonele uscate trebuie şterse cu un gel hidratant uşor, cu ajutorul unui

tampon de vată umedă;

Zonele cu ten gras trebuie spălate cu săpun medicinal;

Se masează părţile predispuse la puncte negre (nasul şi bărbia) cu o mixtură

din boabe de grâu cu loţiune tonică;

Se şterge toată faţa cu un tampon de vată îmbibat cu loţiune tonică;

Gradul de hidratare al tenului mixt se apreciază pe pielea obrazului (într-o

porţiune situată spre exteriorul ochiului, care este, de regulă, "neutră" - adică nici

nu se îngraşă, dar nici nu se usucă în mod evident) cu ajutorul metodei "foiţa de

ţigară" sau al tehnicilor computerizate în cabinetele de specialitate.

În funcţie de nevoia de apă a tenului mixt se va stabili o premisă către

tratamentul adecvat.

Fig. 32. Mască pentru ten mixt

Se hidratează faţa cu o cremă hrănitoare pentru ten uscat, masând uşor şi

după 20 de minute se îndepartează cu ajutorul unui tampon de vată;

Dacă se observă o pată sau o erupţie pe zonele cu ten gras, se aplică o

loţiune anti-coşuri; Loţiunea tonică pe bază de apă de trandafiri este perfectă

pentru tenul mixt;

Tratamentul cosmetic

42

Page 43: lucrare roxana 1

Pentru curăţare şi tonifiere avem nevoie de un demachiant pentru ten

sensibil şi o loţiune tonică pentru ten sensibil, deoarece aceste produse se mulează

perfect pe orice tip de ten, şi sunt folosite de cosmeticiene pentru curăţarea tenului

înainte de proceduri.

Este bine să evităm produsele de tip "pentru toate tipurile de ten" deoarece

acestea nu satisfac pe deplin nici unul dintre tipurile de ten existente.

Există spume de curăţare speciale care pot fi mai eficiente ca gelurile cu

particule abrazive, deoarece nu usucă deloc pielea. De asemenea, tenul trebuie

tonifiat cu loţiuni cu un ph cât mai apropiat de cel al pielii.

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului şi de aceea au nevoie de o îngrijire

specială. Pielea din jurul ochilor este mult mai subţire şi cu un grad mai ridicat de

sensibilitate spre deosebire de alte zone. O cremă pentru ochi trebuie să fie

nelipsită din orice tratament cosmetic.

Un pas la fel de important este tonifierea, care înlătură ultimele impurităţi

lăsate în urma curăţării, închide porii şi conferă pielii un aspect plăcut. Se vor evita

utilizarea loţiunilor tonice putenice şi astringente pentru că usucă faţa foarte tare;

Este foarte important ca la acest tip de ten să se folosească pentru îngrijirea

lui produse diferite. Îngrijirea tenului mixt se va face cu produse pentru tenul gras

în zona T (frunte, nas, barbie) iar pentru pomeţi se vor folosi produse pentru tenul

uscat.

Nu se recomandă produse care sunt fabricate pentru tenul mixt. Exfolierea,

tonicele astringente, cremele pentru tenul gras se vor folosi doar pe zona T iar

cremele demachiante, tonicele din plante şi cremele hidratante toate fără alcool

care sunt pentru tenul uscat se vor folosi pentru pomeţi.

La finalul tratamentului se dau sfaturi de îngrijire la domiciliu. Se poate

recomanda ca dimineaţa să se folosească o loţiune de curăţat sub formă de spumă,

iar pentru seara să se utilizeze o loţiune de curăţat cremoasă.

Se va recomanda să se aplice acest ritual de două ori pe zi pentru a obţine

rezultate vizibile;

43

Page 44: lucrare roxana 1

Cap. III. Norme de protecţia muncii

III.1 Legea 319 / 2006

Legea 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii

Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice,

cât şi private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

CAPITOLUL IV

Obligaţiile lucrătorilor

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu

pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea

angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire

profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de

acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,

lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după

utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau

înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,

aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste

dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de

muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru

44

Page 45: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de

protecţie;

e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului

accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este

necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de

către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia săntăţii şi

securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii

desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de munca şi

condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în

domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la

procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

CAPITOLUL VI

Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor

SECTIUNEA a 2-a

Accidente de muncă

Art. 30. - (1)În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de

muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes

public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara

graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

45

Page 46: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul

şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din

proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din

proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă

avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatură cu procesul muncii, dacă se

produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de

angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de

muncă, şi nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a facut în timpul şi pe traseul normal de

la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la

adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru

indeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la

adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de

munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru

indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau

preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba

imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt

echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau

daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si

invers;

k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in

locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la

aceste locuri;

46

Page 47: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor români sau de persoane fizice

române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor

ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe

teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute

de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din

cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau

perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor

aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtuna,

viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima

se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări

care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca

urmare a unei agresiuni.

(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) si I), deplasarea trebuie să se

facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se

facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau

de circulaţie în vigoare.

SECTIUNEA a 3-a

Bolile profesionale

Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi

în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. - (1)Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către

medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului

Bucureşti.

47

Page 48: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau

infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se

fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu

inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de

sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de

coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul

Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică

Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit

conform legii.

(5) Intoxicatia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca

boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

CAPITOLUL VII

Grupuri sensibile la riscuri

Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de

prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.

III.2 N.S.P. în cabinetul cosmetic

Normele specifice de securitate a muncii sunt aprobate prin Ordin al

Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996

reglementează activităţile pentru care se elaborează normele specifice de securitate

a muncii.

Normele specifice de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a

muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin

riscuri similare.

Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de

proprietate sau modul de organizare a activităţilor reglementate.

48

Page 49: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate

natională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor

activităţi în condiţii de securitate.

Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de

răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzatoare

condiţiilor concrete în care se desfasoară activităţile respective, prin instrucţiuni

proprii.

Cabinetelor în care se desfăşoară activităţi de înfrumuseţare li se aplică

dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea

Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare,

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007,

cu modificările ulterioare.

Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire,

conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei,

Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie

afectată sănătatea lor şi a clienţilor.

(2) Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi

controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care

dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispoziţia inspectorilor

sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.

(3) Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de

activitate.

(4) Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor

şi a procedurilor, în conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să

prevină orice pericol pentru sănătate.

(5) Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la

dispoziţie trusă de prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea

primului ajutor.

49

Page 50: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

III.3 N.F.I. norme de igienă

Vom prezenta in acest subcapitol câteva  norme  cu privire la:

  Igienizarea  locului de muncă:

Chiuveta şi masa de lucru se spală şi se dezinfectează după terminarea fiecărei

lucrări, cu materiale adecvate de curăţare .

Oglinda se curăţă ori de câte ori este necesar.

 Scaunul se curăţă după fiecare lucrare în parte.

Pardoseala se mătură după fiecare lucrare.

Hârtia de pe tetieră se schimbă la fiecare client.

 Igienizarea instrumentelor

Instrumentele se dezinfectează după executarea fiecărei lucrări, sau periodic,

cu soluţii specifice.

In timpul neefectuării lucrărilor instrumentele se păstrează în spaţii închise,

în condiţii igienice.

 Igienizarea lenjeriei

Lenjeria de protecţie se schimbă la fiecare client.

Lenjeria se sterilizează periodic prin metode specifice.

In timpul neefectuării lucrărilor lenjeria se păstrează în spaţii închise în

condiţii igienice.

Cosmeticianul  va cunoaşte  si va solicita materiale  necesare  pentru

curăţenie si dezinfectare  ( detergenti, sapun, substante clorosodice , lavete

bumbac, mopuri, maturi, bureţi, hârtie, etc).

Cosmeticianul va  cunoaşte si aplica metode de sterilizare  ( termice,

chimice)  si va dezinfecta  instrumentele  după executarea fiecărei lucrări.

Spaţiul de lucru se curăţă după fiecare lucrare.

Lenjeria  de protecţie va fi in permanenţă curată  si sterilizată (călcată).

Lucrătorul va  avea cunoştinţe  de dermatologie (de recunoaştere a dermatozelor,

negilor, aluniţelor, pediculozelor, etc)

50

Page 51: lucrare roxana 1

Norme de protecţia muncii

Utilizarea echipamentelor cosmetice în salonul de cosmetică

Se va face cu atenţie verificarea stării tehnice si funcţionalităţii echipamentului

specific cabinetului de cosmetică, înainte de începerea lucrului.

Se vor  identifica disfuncţionalităţile echipamentelor  prin observarea permanenta

a parametrilor calitativi.

Echipamentele sşi aparatura din dotare se vor menţine în condiţii de bună

funcţionare. Aceasta se realizează prin solicitarea intervenţiei echipelor de

intervenţie

Aparatele utilizate în tratamentul cosmetic se vor manevra cu respectarea

normelor de protecţia muncii specifice.

Reglarea parametrilor echipamentului cosmetic se face funcţie de dorinţele

clientului şi de tipul de procedură ce umează a se efectua.

În  salonul de cosmetică  întâlnim următoarele echipamente în dotare:

- aparate speciale de tratament cosmetic (ex.: vapofor, ionoderm, electroderm)

- echipament specific (ex.: fotoliu cosmetic, măsuţă cosmetica)

- echipament auxiliar (ex.: storcător fructe, frigider)

Normele de igienă trebuie respectate cu stricteţe, astfel materialele folosite

la o clientă (dischete, pansamente, bureţei, cearceaf de unică folosinţă, halat,

boneţică etc.) să nu fie refolosite , iar ustensilele folosite pentru realizarea

proceselor de cosmetică se vor dezinfecta şi piesele aparatelor cu care se lucrează

de asemenea cu spirt sau în sterilizator.

Tot ceea ce realizează cosmeticiana se bazează pe cunoştinţe teoretice şi

practice, care se referă la anatomia şi fiziologia pielii, a muşchilor pieloşi şi chiar

pe cunoştinţe de anatomie a întregului organism, acestea fiind un tot unitar.

Sala de aşteptare trebuie să fie în permanenţă curată şi dezinfectată,  dotată

cu cel puţin două fotolii, reviste de specialitate, televizor, apă, răcoritoare, cafea

pentru ca ambianţa plăcută să te întâmpine încă de la început. Totodată, existenţa

unei toalete este indispensabilă.

51

Page 52: lucrare roxana 1

Cap. IV. Concluzii

Grija femeii zilelor noastre pentru întreţinerea frumuseţii fizice a devenit o

necesitate curentă, fiind sincronă cu grija pentru sănătate.

Un număr tot mai mare de femei se adresează cosmeticienelor pentru

îngrijiri cosmetice.

Cosmetologia modernă se bazează pe noţiuni de biologie, chimie şi fizică.

Vine în sprijinul celor ce doresc să-şi facă o îngrijire cosmetică adecvată.

De asemenea, cosmetologia este ştiinţa şi arta care se ocupă cu

înfrumuseţarea copului, a îngrijirii pielii sănătoase a acestuia folosind anumite

procedee şi substanţe.

Până la un moment dat, scopul esenţial al cosmetologiei era înfrumuseţarea

femeii. Cremele, băile de lapte, unguentele catifelau pielea, iar machiajul camufl a

imperfecţiunile feţei.

În timp, evoluţia ştiinţei medicale, a igienei, a esteticii, a gerontologiei au

schimbat preocupările cosmetologiei. Astăzi se ştie că procedeele cosmetice ajută

la igiena pielii, întârzie apariţia ridurilor, influenţează vigoarea ţesuturilor.

Studiind pielea prin diverse metode de examinare, putem observa o serie

întreagă

de caracteristici care fac posibilă încadrarea tenului într-o categorie anumită.

Examenul trebuie făcut minuţios, iar prin interpretarea aspectelor ce se

observă

la nivelul pielii să se pună un diagnostic cât mai precis şi să se aplice un tratament

adecvat cu procedeele şi produsele necesare pentru fiecare categorie în parte.

Aplicarea unui diagnostic greşit conduce la un tratament greşit care poate să

accentueze anumite imperfecţiuni constatate la examenul cosmetic.

Cucerirea frumuseţii rămâne una din cele mai arzătoare dorinţe ale femeilor,

pe care trecerea timpului nu a reuşit s-o îmblânzească. Încă din cele mai vechi

timpuri, omul a simţit că nu poate trăi în absenţa ei, că viaţa nu poate fi trăită cu

bucurie decât atunci când întâlneşti lucruri frumoase în cale.

52

Page 53: lucrare roxana 1

Concluzii

Înfrumuseţarea corpului este astăzi, la fel ca întotdeauna, la fel de

importantă ca frumuseţea spiritului, pentru că ea deschide poarta spre respectul şi

admiraţia celor din jur.

Ne place să cucerim priviri admirative, să primim complimente sau să

smulgem zâmbete de apreciere pentru felul în care arătăm, aşa că ne dorim să

descoperim secretele frumuseţii şi să le aducem odată pentru totdeauna în viaţa

noastră.

Experţii recomandă o dietă bogată în fructe şi legume pentru un ten sănătos

şi frumos.

Legumele cu frunze verzi, precum şi altele în culori variate (roşiile,

morcovii) conţin antioxidanţi care stabilizează acţiunea distructivă a radicalilor

liberi asupra structurii celulare.

Nutriţioniştii recomandă un consum ridicat de apă, antioxidanţi şi evitarea

fumatului şi a alcoolului pentru a-ţi menţine sănătatea pielii şi, bineânţeles

expunerea la soare care are efectele cele mai nocive asupra pielii noastre.

Cosmetica sau arta înfrumuseţării ne învaţă cum să avem un aspect îngrijit,

cum să ne ascundem defectele sau cum să ne punem în evidenţă calităţile fi zice,

deopotrivă pentru femei şi pentru bărbaţi.

Pentru un tratament cosmetic adecvat, trebuie să determinam tipul de ten,

deoarece numai cunoscând tipul de ten putem lua măsuri pentru îngrijire.

Menţinerea pielii în stare de perfectă sănătate poate fi realizată frecventând

regulat cabinetul cosmetic, unde pot fi executate: băi de abur, extragerea

comedoanelor, masajul manual şi electric, aplicarea de măşti în raport cu natura

tenului.

Tratamentele cosmetice nu sunt STAS sau repetate la fiecare şedinţă, ele

fiind personalizate în funcţie de natura pielii, sezon, vârstă şi alte criterii

determinate de persoana pe care sunt aplicate.

53

Page 54: lucrare roxana 1

Bibliografie

1. Prof. N. Ionescu, E. Pirtea, Tehnica ingrijirii cosmetice, Ed. Didactica si

pedagogica, 1978;

2. Conf. Dr. Adriana Popovici, Dermatofarmacia si cosmetologia, Ed.

Medicala, Bucuresti, 1982;

3. Humbert Pierantoni, Manual practic de ingrijire estetice, Ed. Didactica si

pedagogica;

4. Victoria Harjau, Dumitru Lupuleasa, Ana-Maria Dumitrescu, Dermato-

cosmetologie, Ed. Polirom, 1998;

5. Dr. ing. Constantin Ionescu Boeru, Pielea si secretele ei, Ed. Tehnica,

Bucuresti, 1992

6. Alexe, Valeria, Alexe, Alexandru, Cosmetica modernă, Ed. Tehnică, 1972;

7. Dragomirescu, Anca, 101 întrebări din cosmetica vârstelor, Ed. Brumar,

2009;

8. Hunian, I., ABC de cosmetică, Ed. Tehnică, 1969;

9. Voiculescu, Sanda, Chimie cosmetcă şi produse de specialitate, ( manual

pentru şcolile postliceale), Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970;

54