lucrare euro-cs

MOTIVATIA TEMEI

Intrarea in Uniunea Europeana ne-a demonstrat pe langa multe alte fapte, cat de

important este efectuare unui audit.

Ce reprezinta cuvantul „audit“?

Etimologic, termenul audit isi are izvorul în limba latina, provenind de la verbul „audire”, care

înseamnă „a asculta”, mai tarziu isi gaseşte originea în limba engleza în verbul to audit, cu sensul de

„a examina, a verifica”. Practic, auditul reprezintă un rationament profesional, ce se poate aplica în

orice domeniu de activitate.

"Auditul" reprezinta examinarea situatiilor financiare si a raportărilor contabile ale unei

companii, societati, firme sau institutii si consemnarea rezultatelor în cadrul unui raport care

certifica daca, în opinia auditorilor, raportarile contabile examinate reflectă în mod real

situatia financiara a companiei .

Eu am ales tema : „Probele de audit si rolul lor in evalurea riscurilor“ deoarece

sunt de parere ca in efectuarea unui audit, probele sunt cele mai importante, ele fiind suportul

in urma carora se face raportul final de audit si dupa care se iau masurile necesare pentru ca

intr-o organizatie bunul mers al lucrurilor sa nu fie ingreunat.

O misiune de audit nu poate furniza o asigurare absoluta ca situatiile financiare nu contin erori sau fraude

semnificative. Erorile pot exista fie ca urmare a procesarii incorecte a datelor contabile, fie din cauza

utilizării unui rationament gresit în selectareasşi aplicarea standardelor de contabilitate. Exista riscul ca

auditorul sa nu le poata depista, indiferent de rigurozitatea cu care aplică standardele de audit.

Timp de secole întregi, obiectivul primar al auditului a constat în descoperirea fraudelor si erorilor. În

ultimul secol de practica, obiectivul auditului s-a mutat treptat de la detectarea fraudelor si erorilor catre

stabilirea masurii in care situatiile financiare respecta obiectivul de imagine fidela. Cu toate acestea, un

sondaj realizat printre utilizatorii situatiilor financiare auditate a relevat faptul ca multi dintre acestia cred

în continuare ca detectarea fraudelor constituie scopul principal al auditului. Se pare ca această perceptie

a utilizatorilor este generata de tendinta acestora de a extinde fraudele nesemnificative la nivelul

situatiilor financiare in ansamblul lor. Sondajul realizat de Institutul Contabililor Autorizati din Scotia

arata, printre altele, ca publicul priveste auditul ca furnizand în primul rând o asigurare că:

nu au existat fraude, si

compania nu a încalcat prevederile legale.

1

De asemenea, publicul, considera ca auditorii trebuie să informeze tertele persoane daca

descopera ca directorii companiei auditate sunt implicati în fraude sau alte acte ilegale.

Chiar dacă tertii se asteapta ca auditorul sa comunice orice fraude partilor interesate, nu aceasta

este misiunea pe caresşi-o asumă auditorul. In plus, urmatoarele argumente sprijină o astfel de atitudine a

auditorului:

Determinarea faptului ca o anumita actiune e ilegala, deci frauduloasa sau nu, poate

implica exercitarea unor competente juridice pe care auditorul nu le detine;

In cadrul intreprinderii pot exista actiuni ilegale, frauduloase, care sunt irelevante in

raport cu situatiile financiare, si nu au efecte semnificative asupra acestora.

Din aceasta cauza PROBELE DE AUDIT sunt primordiale in exprimarea opinii auditorului asupra unui

exercitiu financiar incheiat.

Cu toate acestea opinia autorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un grad inalt de

asigurare dar nu absolut.

2

Capitolul I – Probele de audit si rolul acestora

1.1 Concept, rol, obiective ale probelor de audit

1.1.1 Conceptul de probe de audit

Probele de audit reprezintă totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei

concluzii pe care este bazată opinia de audit, şi includ toate informaţiile conţinute în evidenţele

contabile care stau la baza situaţiilor financiare şi a altor informaţii.

Probele de audit sunt obţinute în urma unui set corespunzător de teste asupra controalelor şi

proceduri de fond. Tipul de test ce trebuie derulat este important pentru a înţelege aplicarea

procedurilor de audit în culegerea probelor de audit.

Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate pentru a fi capabil să emită

concluzii. Pentru obţinerea probelor de audit, auditorul trebuie să folosească raţionamentul

profesional pentru a aprecia riscul de audit şi a concepe procedurile de audit care să asigure un risc

redus până la un nivel acceptabil.

Pentru obţinerea acestor probe de audit se utilizează proceduri cum sunt: inspectarea,

observarea, investigarea şi confirmarea, recalcularea, reefectuarea şi procedurile analitice.

Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor

o Inspecţia constă în examinarea înregistrărilor sau a documentelor,

interne sau externe, în formă tipărită, electronică sau de altă natură.

Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor furnizează probe de audit

cu grade variate de credibilitate, în funcţie de natura şi sursa

acestora şi, în cazul înregistrărilor şi documentelor interne, în

funcţie de eficienţa controalelor exercitate în timpul obţinerii

respectivelor evidenţe. Un exemplu de inspecţie utilizată ca test al

controalelor îl constituie inspecţia înregistrărilor sau a

documentelor pentru obţinerea probelor referitoare la autorizare.

o Unele documente reprezintă probe directe de audit care certifică

existenţa unui activ, de exemplu, un document care constituie un

instrument financiar, cum ar fi o acţiune sau o obligaţiune.

Inspecţia unor astfel de documente poate să nu ofere, în mod

3

necesare, o probă de audit cu privire la proprietate sau la valoare.

În plus, inspecţia unui contract executat poate furniza probe de

audit relevante pentru aplicarea de către întreprindere a politicilor

contabile, cum ar fi recunoaşterea veniturilor.

Inspecţia imobilizărilor corporale

o Inspecţia imobilizărilor corporale constă în examinarea fizică a

activelor. Inspecţia imobilizărilor corporale furnizează probe de

audit credibile cu privire la existenţa lor, dar nu neapărat şi cu

privire la drepturile şi obligaţiile entităţii sau la evaluarea

respectivelor imobilizări. Inspecţia elementelor individuale de

natura stocurilor însoţeşte, în mod obişnuit, observarea inventarierii

stocurilor.

Observarea

o Observaţia constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce

este efectuată de alţii. Exemplele includ observarea inventarierii

stocurilor de către personalul entităţii şi observarea efectuării

activităţilor de control. Observarea furnizează probe de audit cu

privire la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar este

limitată la momentul în care observarea are loc şi mai este limitată

de faptul că actul de a fi observat poate afecta modul în care se

desfăşoară procesul sau procedura respectivă.

Investigarea

o Investigarea constă în căutarea de informaţii, atât financiare, cât şi

nefinanciare, referitoare la persoane cu experienţă, fie din

interiorul, fie din afara entităţii. Investigarea este o procedură de

audit utilizată masiv pe parcursul angajamentului şi este adesea

complementară desfăşurării altor proceduri de audit. Investigările

pot varia de la investigaţii scrise oficiale, până la chestionări orale

neoficiale. Evaluarea răspunsurilor obţinute prin investigări

reprezintă o parte integrală a procesului de investigare.

4

o Răspunsurile la investigări pot oferi auditorului informaţii pe care

nu le deţinea anterior sau informaţii care se coroborează cu probele

de audit. Alternativ, răspunsurile pot furniza informaţii care diferă

în mod semnificativ de alte informaţii pe care le-a obţinut

auditorul, de exemplu, informaţii cu privire la posibilitatea de

eludare a controalelor de către conducere. În unele cazuri,

răspunsurile la investigării furnizează auditorului o bază pentru

modificarea sau efectuarea unor proceduri suplimentare de audit.

o Pe lângă utilizarea investigării, auditorul efectuează proceduri de

audit pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate. În mod

obişnuit, investigarea nu oferă, de sine stătător, suficiente probe de

audit pentru a detecta denaturările semnificative de la nivelul

aserţiunilor. Mai mult decât atât, investigarea singură nu este

suficientă pentru a testa eficienţa operaţională a controalelor.

o Deşi coroborarea probelor obţinute prin intermediul investigării are

adesea o importanţă specifică, în cazul investigaţiilor referitoare la

intenţiile conducerii, informaţiile disponibile care să susţină

intenţiile conducerii pot fi limitate. În aceste cazuri, înţelegerea

modului în care conducerea şi-a respectat în trecut intenţiile

declarate referitoare la active sau datorii, a motivelor declarate

pentru care a ales să întreprindă anumite acţiuni, precum şi

înţelegerea capacităţii conducerii de a urmări un anumit curs al

activităţii poate furniza informaţii relevante cu privire la intenţiile

conducerii.

o În ceea ce priveşte unele aspecte, auditorul obţine declaraţii scrise

din partea conducerii care confirmă răspunsurile la investigările

orale. De exemplu, auditorul obţine, în mod normal, din partea

conducerii declaraţii scrise referitoare la aspecte semnificative

atunci când nu se poate presupune în mod rezonabil că vor exista

alte probe de audit sau atunci când celelalte probe de audit obţinute

au o calitate mai scăzută.

5

Confirmarea

o Confirmarea, care este un tip specific de investigare, reprezintă

procesul de obţinere a unei declaraţii cu privire la o informaţie sau

la o condiţie existentă, direct de la terţă parte. De exemplu, în mod

obişnuit auditorul caută confirmarea directă a creanţelor prin

consultarea debitorilor. Confirmările sunt utilizate frecvent atunci

când este vorba despre soldurile conturilor şi componentele lor, dar

nu trebuie limitate la aceste elemente. De exemplu, auditorul poate

solicita confirmarea termenilor contractuali sau ai unor tranzacţii

pe care o entitate le are cu terţe părţi; confirmarea solicitată are

scopul de a întreba dacă au fost aduse modificări contractului şi,

dacă da, care sunt detaliile relevante. Confirmările sunt utilizate, de

asemenea, pentru a obţine probe de audit referitoare la absenţa

anumitor condiţii.

Recalcularea

o Recalcularea constă în verificarea acurateţi matematice a

documentelor sau a înregistrărilor. Recalcularea poate fi efectuată

prin utilizarea tehnologiei informaţiei, de exemplu, obţinând de la

entitate un fişier electronic şi folosind TAAC pentru verificarea

acurateţei sintezei fişierului.

Reefectuarea

o Reefectuarea reprezintă executarea de către auditor, în mod

independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate

iniţial ca parte a controlului intern al entităţii, fie manual, fie

utilizând TAAC; de exemplu, reefectuarea testului referitor la

analiza pe maturităţi a conturilor de creanţe.

Proceduri analitice

o Procedurile analitice constau în evaluări ale informaţiilor financiare

realizate prin intermediul unui studiu al relaţiilor plauzibile dintre

datele financiare şi nefinanciare. Procedurile analitice cuprind, de

6

asemenea, investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor identificare care

nu sunt consecvente cu alte informaţii relevante sau care se abat în

mod semnificativ de la valorile previzionate.

Alegerea procedurilor adecvate este o problemă de raţionament profesional în circumstanţele

respective. Aplicarea acestor proceduri implică adesea selecţia unităţilor pentru testare din cadrul

unei populaţii.

Înregistrările din evidenţele contabile sunt adesea iniţiate, înregistrate, procesate şi raportate

în formă electronică. În plus, evidenţele contabile pot face parte din sisteme integrate care distribuie

date şi asigură suport pentru toate aspectele legate de obiectivele de raportare financiară, operaţiuni

şi conformitate ale unei entităţi.

1.1.2 Rolul si obiectivele probelor de audit

Probele de audit au ca rol emiterea de concluzii rezonabile pe care auditorul sa isi exprime

opinia si mai presus de toate sa isi bazeze opinia lui de audit. Probele de audit care sunt cumulative

ca natura, includ probe de audit obtinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si

pot include probe de audit obtinute si din alte surse, cum ar fi misiunile de audit anterioare si

procedurile unei firme de control al calitatii pentru acceptarea clientilor si continuarea contractelor

cu clientii deja existenti.

Pentru a evidentia cat mai relevant probele de audit se verfica evidentele contabile care includ, in

general evidentele inregistrarilor initiale si evidentele jusificabile,cum ar fi verificari si inregistrari

ale tranferurilor electronice de fonduri; facturi; contracte, registrul jurnal si registrul inventar,

inregistrari contabile si alte ajustari ale situatiilor financiare care nu sunt reflectate in inregistrarile

contabile oficiale, alte evidente cum ar fi documente de lucru si foi de calcul care justifica alocarile

costurilor, calculele, reconcilierile si prezentarile de informatii. Inregistrarile din evidentele contabile

sunt adesea initiate, inregistrate, procestae si raportate in forma electronica. In plus evidentele

contabile pot face parte din sisteme integrate care distribuie date si asigura suport pentru toate

aspectele legate de obiective de raportare financiara, operatiuni si conformitateale unei entitati.

Conducerea este responsabilă de întocmirea situaţiilor financiare pe baza evidenţelor contabile

ale entităţii. Auditorul obţine unele probe de audit testând evidenţele contabile, de exemplu, prin

intermediul analizei şi revizuirii, re-efectuând procedurile urmate în procesul de raportare financiară

7

şi reconciliind categoriile şi aplicaţiile aferente ale aceloraşi informaţii. Prin efectuarea unor astfel de

proceduri de audit, auditorul poate stabili dacă evidenţele contabile sunt consecvente la nivel intern

şi sunt în concordanţă cu situaţiile financiare. Totuşi, datorită faptului că evidenţele contabile de sine

stătătoare nu furnizează suficiente probe de audit pe care să se fundamenteze o opinie de audit asupra

situaţiilor financiare, auditorul obţine şi alte probe de audit.

Alte informaţii pe care auditorul le poate utiliza ca probe de audit includ procese verbale ale

şedinţelor; confirmări de la terţe părţi; rapoarte ale analiştilor; date comparabile cu privire la

concurenţi (etalonare); manuale de control; informaţii obţinute de auditor din proceduri de audit

precum intervievările, observaţia şi inspecţia; precum şi alte informaţii constatate de auditor sau

disponibile acestuia care îi permit să emită concluzii în urma unui raţionament valid.

1.2 Credibilitatea probelor de audit

In ISA 500 care se refera la „Probe de audit” se afirmă că ,credibilitatea probelor de audit este

influenţată de sursa şi natura lor şi depinde de împrejurările individuale în care sunt obţinute.

Acesta arată că, deşi se recunoaşte faptul că pot exista unele excepţii, următoarea generalizare în

legătură cu credibilitatea probelor de audit poate fi utilă:

Probele de audit sunt mai credibile atunci când sunt obţinute din surse independente din

afara entităţii.

Probele de audit care sunt obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când

controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente.

Probele de audit obţinute în mod direct de către auditor (de exemplu, observarea aplicării

unui control) sunt mai credibile decât probele de audit obţinute indirect sau prin deducţie

(de exemplu, intervievări cu privire la aplicarea unui control).

Probele de audit sunt mai credibile atunci când există sub formă de document, fie pe

hârtie, electronic sau de altă natură (de exemplu, o înregistrare scrisă simultană a unei

întâlniri este mai credibilă decât prezentarea ulterioară în formă orală a problematicilor

discutate).

Probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibile decât probele de

audit furnizate de fotocopii sau facsimile.

8

În consecinţă, probele de audit sub forma răspunsurilor originale scrise la cererile de confirmare

primite direct de auditor de la terţi care nu sunt afiliaţi entităţii auditate, atunci când sunt luate în

considerare individual sau cumulativ cu probe de audit din alte proceduri de audit, pot ajuta la

reducerea riscului de denaturare semnificativă pentru afirmaţiile aferente la un nivel acceptabil de

scăzut.

Atunci când informaţiile produse de entitate sunt utilizate de auditor la efectuarea

procedurilor de audit, auditorul trebuie să obţină probe de audit cu privire la acurateţea şi

exhaustivitatea informaţiilor. Pentru ca auditorul să obţină probe de audit credibile, informaţiile pe

care cărora sunt fundamentate procedurile de audit trebuie să fie suficient de complete şi corecte. De

exemplu, la auditul veniturilor prin aplicarea preţurilor standard la volumul vânzărilor din evidenţe,

auditorul analizează acurateţea informaţiilor referitoare la preţ, precum şi exhaustivitatea şi

acurateţea datelor referitoare la volumul vânzărilor. Obţinerea probelor de audit referitoare la

exhaustivitatea şi acurateţea informaţiilor produse de sistemul informatic al entităţii poate fi realizată

concomitent cu procedura de audit efectivă aplicată informaţiilor atunci când obţinerea unei astfel de

probe de audit constituie o parte integrantă din însăşi procedura de audit. În alte situaţii, auditorul

poate să fi obţinut probe de audit despre acurateţea şi exhaustivitatea unor astfel de informaţii prin

testarea controalelor executate asupra producerii şi păstrării informaţiilor. Totuşi, în unele situaţii,

auditorul poate stabili că sunt necesare proceduri de audit suplimentare.

De exemplu, aceste proceduri suplimentare pot include utilizarea tehnicilor de audit asistate de

calculator (TAAC) pentru a recalcula informaţiile.

1. 3 Proceduri de obţinere a probelor de audit

1.3.1 Selecţia elementelor de testare în vederea obţinerii probelor de audit

In vederea proiectării procedurilor de audit, auditorul trebuie să determine metodele adecvate de

selectare a elementelor pentru testare.

Metodele disponibile auditorului sunt:

a) selectarea tuturor elementelor (examinare 100%);

b) selectarea unor elemente specifice;

c) eşantionarea.

9

Decizia de a determina care abordare va fi folosită depinde de circumstanţe, iar aplicarea oricărei

metode prezentate mai sus, sau combinaţii dintre acestea, poate fi adecvată în anumite circumstanţe.

Deşi decizia referitoare la care metodă sau combinaţie de metode va fi folosită este luată având în

vedere riscul unor denaturări semnificative cu privire la afirmaţia ce este testată şi eficienţa auditului,

auditorul trebuie să se asigure că metodele folosite sunt eficiente pentru a oferi probe de audit

adecvate şi suficiente pentru atinge obiectivele testului.

a.) Selecţia tuturor elementelor

Auditorul poate decide că cea mai adecvată metodă este să examineze întreaga populaţie de

elemente care alcătuiesc soldul unui cont sau o clasă de tranzacţii (sau un strat din cadrul acelei

populaţii). Examinarea în proporţie de 100% este puţin probabilă în cazul testelor asupra

controalelor; cu toate acestea, ea este mai frecventă în cazul testelor asupra detaliilor. De exemplu,

examinarea în proporţie de 100% poate fi adecvată când populaţia este constituită dintr-un număr

mic de elemente cu valoare mare, atunci când riscul este important, iar alte metode nu oferă probe de

audit adecvate suficiente sau când natura repetitivă a calculului, sau când un proces derulat automat

de un sistem informaţional computerizat efectuează examinarea în proporţie de 100% eficient din

punct de vedere al costurilor, de exemplu, prin folosirea tehnicilor de audit asistate de calculator.

b.) Selecţia elementelor specifice

Auditorul poate decide să selecteze elemente specifice dintr-o populaţie pe baza unor factori

precum cunoştinţele sale asupra entităţii, riscurile de denaturare semnificativă evaluate şi

caracteristicile populaţiei care urmează a fi testată. Selecţia elementelor specifice, având la bază

raţionamentul profesional, este supusă riscului de independent de eşantionare. Elementele specifice

selectate pot include:

Elemente cu valoare sau importanţă mare. Auditorul poate să decidă să selecteze elemente

specifice dintr-o populaţie pentru că au valoare mare sau pentru că prezintă alte

caracteristici, de exemplu, elementele care generează suspiciuni, sunt neobişnuite,

probabilitatea de apariţie a riscurilor este mare sau cele asupra cărora au fost depistate erori

în trecut.

Toate elementele peste o anumită valoare. Auditorul poate decide să examineze elementele

ale căror valori depăşesc o anumită sumă astfel încât să se poată verifica o proporţie mare

din totalul valorii soldului unui cont sau a unei clase de tranzacţii.

10

Elemente pentru obţinerea de informaţii. Auditorul poate examina elemente pentru a obţine

informaţii despre afacerea clientului, natura tranzacţiilor, şi sistemul de control intern.

Elemente pentru testarea acivităţilor de control. Auditorul poate folosi raţionamentul

profesional pentru a selecta şi examina elemente specifice determinând dacă o anumită

activitate de control a fost derulată sau nu.

Deşi examinarea selectivă a elementelor specifice din soldul unui cont sau

dintr-o clasă de tranzacţii va fi adesea un mijloc eficient pentru obţinerea probelor de audit, ea nu

constituie o eşantionare de audit. Rezultatele procedurilor aplicate elementelor selectate în acest fel

nu pot fi proiectate asupra întregii populaţii. Auditorul apreciază nevoia de a obţine probe de audit

adecvate suficiente referitoare la restul populaţiei, atunci când acest rest este semnificativ.

c.) Esantionarea in audit

Eşantionarea în audit (eşantionare) presupune aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de

100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzacţii, astfel încât toate

elementele eşantionate să aibă posibilitatea de a fi selectate. Acest fapt va permite auditorului să

obţină şi să evalueze probele de audit asupra câtorva caracteristici ale elementelor selectate, cu

scopul de a formula sau de a asista la formularea unei concluzii referitoare la populaţia din cadrul

căreia a fost extras eşantionul. Eşantionarea în audit poate folosi atât o abordare statistică, cât şi una

non-statistică.

1.4 Proceduri de evaluare a riscului

În conformitate cu ISA 315 „Înţelegerea entităţii şi a mediului său şi evaluarea riscurilor unor

erori semnificative” auditorul efectuează proceduri de evaluare a riscului pentru a obţine o înţelegere

a entităţii şi a mediului său, inclusiv a controlului său intern. În mod obişnuit, procedurile de

evaluare a riscului nu implică folosirea eşantionării. Cu toate acestea, auditorul adesea planifică şi

efectuează teste ale controalelor concomitent cu obţinerea unei înţelegeri asupra modului în care sunt

proiectate controalele şi pentru a determina dacă au fost implementate. În aceste cazuri, este

relevantă discutarea în continuare a testelor controalelor.

11

Teste ale controalelor

În conformitate cu ISA 330 „Procedurile auditorului ca răspuns la riscurile evaluate”, testele

asupra controalelor sunt efectuate atunci când evaluarea riscului de către auditor include o aşteptare

cu privire la eficienţa funcţionării controalelor.

Bazându-se pe cunoştinţele sale în ceea ce priveşte sistemul de control intern, auditorul identifică

caracteristicile sau atributele care indică desfăşurarea unui control, ca şi posibilele deviaţii care

indică abaterea de la desfăşurarea sa adecvată. Prezenţa sau absenţa atributelor poate fi apoi testată

de către auditor.

Eşantionarea pentru testele asupra controalelor este în general adecvată, atunci când desfăşurarea

controlului generează probe de audit ale desfăşurării sale (de exemplu, iniţialele unui administrator

de credit situate pe o factură ce indică aprobarea creditului sau probele privind autorizarea unei

intrări de date într-un sistem de procesare a datelor bazat pe un microcomputer).

Proceduri de fond

Procedurile de fond se aplică valorilor şi sunt de două tipuri: proceduri analitice şi teste ale

detaliilor claselor de tranzacţii şi soldurilor conturilor. Scopul procedurilor de fond este acela de a

obţine probe de audit pentru a detecta denaturările semnificative la nivel de afirmaţie. În contextul

procedurilor de fond, eşantionarea şi alte metode de selectarea a elementelor de testare, după cum

este discutat în prezentul ISA, au legătură numai cu testele detaliilor. Atunci când sunt derulate teste

ale detaliilor, pot fi folosite eşantionarea şi alte metode de selectare a elementelor pentru testare şi

culegere a probelor de audit pentru a verifica una sau mai multe afirmaţii despre o anumită valoare

din situaţiile financiare (de exemplu, existenţa conturilor de creanţe), sau pentru a face o estimare

independentă a unor valori (de exemplu, valoarea stocurilor uzate moral).

Considerente referitoare la risc în obţinerea probelor de audit

Pentru obţinerea probelor de audit, auditorul trebuie să folosească raţionamentul profesional

pentru a evalua riscul unor denaturări semnificative şi a proiecta procedurile de audit care să asigure

reducerea riscului la un nivel acceptabil de scăzut.

Riscul de eşantionare şi riscul de independent de eşantionare pot afecta componentele riscului de

audit. De exemplu, atunci când efectuează teste ale controalelor, auditorul ar putea să nu descopere

erori în eşantion şi să tragă concluzia că riscul de control este scăzut, în timp ce procentul de eroare

în populaţie este, de fapt, la un nivel neacceptabil de ridicat (risc de eşantionare). Sau pot exista erori

12

în eşantion pe care auditorul nu le recunoaşte (risc independent de eşantionare). Cu privire la

procedurile de fond, auditorul poate folosi o varietate de metode pentru a reduce riscul de nedetectare

la un nivel acceptabil. În funcţie de natura lor, aceste metode vor fi supuse riscurilor de eşantionare

şi/sau independent de eşantionare. De exemplu, auditorul poate alege o procedură analitică

neadecvată (risc independent de eşantionare) sau poate găsi doar greşeli minore într-un test al

detaliilor când, în realitate, erorile prezente în populaţie sunt mai mari decât o valoare tolerabilă (risc

de eşantionare). Atât pentru testele de control, cât şi pentru procedurile de fond, riscul de eşantionare

poate fi redus prin mărirea dimensiunii eşantionului, în timp ce riscul de independent de eşantionare

poate fi redus printr-o întrepătrundere adecvată a activităţilor de planificare, supervizare şi revizuire.

Pe de alta parte auditorul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a sistemele de contabilitate şi de

control intern pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare eficientă a acestuia. Auditorul

trebuie să utilizeze raţionamentul profesional la evaluarea riscului de audit şi la stabilirea

procedurilor de audit, pentru a se asigura că riscul este redus până la un nivel acceptabil de redus.

“Riscul de audit” reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit neadecvată, atunci când

situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ. Riscul de audit are trei componente:

riscul inerent: reprezintă susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de

tranzacţii să conţină o denaturare care ar putea fi semnificativă, individual sau

cumulată cu denaturările existente în alte solduri sau categorii de tranzacţii,

presupunând că nu au existat controale interne adiacente

riscul de control: reprezintă riscul ca o denaturare, care ar putea apărea în soldul unui

cont sau într-o categorie de tranzacţii şi care ar putea fi semnificativă în mod

individual, sau atunci când este cumulată cu alte denaturări din alte solduri sau

categorii, să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată la momentul oportun de

sistemele de contabilitate şi de control intern.

riscul de nedetectare: reprezintă riscul ca procedurile de fond ale unui auditor să nu

detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţii şi care

ar putea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu

denaturări din alte solduri sau categorii de tranzacţii.

Pentru dezvoltarea planului general de audit, auditorul trebuie să evalueze riscul inerent la

nivelul situaţiilor financiare. Pentru aplicarea programului de audit, auditorul trebuie să facă

13

legătura între o astfel de evaluare şi soldurile conturilor şi categoriile semnificative de tranzacţii la

nivelul aserţiunii sau să presupună că riscul inerent este ridicat pentru respectiva aserţiune.

În scopul evaluării riscului inerent, auditorul utilizează raţionamentul profesional pentru a

estima numeroşi factori, printre care se regăsesc:

La nivelul situaţiilor financiare:

Integritatea conducerii

Experienţa şi cunoştinţele conducerii, precum şi schimbările survenite la nivelul

conducerii pe parcursul perioadei, de exemplu, lipsa de experienţă a managerilor poate

afecta întocmirea situaţiilor financiare ale entităţii.

Presiuni neobişnuite exercitate asupra conducerii, de exemplu, circumstanţe ce ar putea

predispune conducerea la denaturarea situaţiilor financiare, cum ar fi experienţa eşecului

a numeroase entităţi ce-şi desfăşoară activitatea în sectorul de activitate respectiv sau o

entitate ce nu deţine suficient capital pentru continuarea activităţii.

Natura activităţii entităţii, de exemplu, potenţialul uzurii tehnologice a produselor şi

serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului său, importanţa părţilor afiliate,

localizarea şi răspândirea geografică a facilităţilor de producţie ale entităţii.

Factori care afectează sectorul de activitate în care operează entitatea, de exemplu,

condiţiile economice şi concurenţa, aşa cum au fost identificate de tendinţele şi indicatorii

financiari, precum şi de schimbările tehnologice, cererea de consum şi practici contabile

comune sectorului de activitate respectiv.

La nivelul soldurilor de conturi

şi al categoriei de tranzacţii

Conturi ale situaţiilor financiare care este probabil a fi susceptibile de denaturare, de

exemplu, conturi care necesită ajustări în perioadele anterioare sau care implică un grad

ridicat de estimare.

Complexitatea tranzacţiilor principale sau a altor evenimente care ar putea necesita

utilizarea serviciilor unui expert.

Gradul raţionamentului profesional implicat în determinara soldului contului

14

Susceptibilitatea activelor la pierdere sau delapidare, de exemplu, active considerate

foarte necesare sau ca având un grad ridicat de circulaţie, cum ar fi numerarul.

Finalizarea unei tranzacţii neobişnuite sau complexe, în special la sfârşitul exerciţiului sau

aproape de acest moment.

Tranzacţii care nu se derulează în mod obişnuit.

Evaluarea preliminară a riscului de control reprezintă procesul de evaluare a eficacităţii

sistemelor de contabilitate şi control intern ale entităţii în prevenirea şi detectarea denaturărilor

semnificative. Întotdeauna vor exista unele riscuri de control datorate limitărilor inerente ale

oricărui sistem de contabilitate şi control intern. În mod normal, auditorul evaluează riscul de

control la un nivel ridicat pentru o parte sau totalitatea aserţiunilor, atunci când:

- sistemele de contabilitate şi de control intern nu sunt efective; sau

- evaluarea eficacităţii sistemelor de contabilitate şi control intern nu este eficientă.

Evaluarea preliminară a riscului de control pentru o aserţiune în situaţiile financiare trebuie să fie

ridicată, cu excepţia cazului în care auditorul:

Este capabil să identifice controalele interne relevante pentru aserţiunile ce ar putea

preveni sau detecta şi corecta o denaturare semnificativă

Îşi planifică să efectueze teste ale controlului pentru a susţine evaluarea.

Auditorul trebuie să documenteze în documentele de lucru:

Înţelegerea obţinută cu privire la sistemele de contabilitate şi de control intern; şi

Evaluarea riscului de control. Atunci când riscul de control este evaluat la un nivel

mai mic decât ridicat, auditorul trebuie, de asemenea, să documenteze baza pentru

concluzii.

Pot fi folosite diferite tehnici pentru documentarea informaţiilor legate de sistemele de

contabilitate şi de control intern. Selecţionarea unei tehnici particulare este o problemă ce ţine de

raţionamentul profesional al auditorului. Tehnicile comune, utilizate singular sau combinate, sunt

reprezentate de descrieri narative, chestionare, liste de verificare şi diagrame ale fluxurilor de

informaţii. Forma şi întinderea acestei documentaţii este influenţată de mărimea şi complexitatea

entităţii, precum şi de natura sistemelor de contabilitate şi de control intern ale entităţii. În

general, cu cât sunt mai complexe sistemele de contabilitate şi de control intern ale entităţii,

15

precum şi procedurile de control ale auditorului, cu atât documentaţia acestuia va trebui să fie mai

extinsă.

Testele controalelor pot include:

Inspectarea documentelor justificative ale tranzacţiilor şi altor evenimente pentru a

colecta probe de audit care să certifice că sistemele de control intern au funcţionat corect,

de exemplu, se verifică dacă o tranzacţie a fost autorizată.

Investigarea şi observarea controalelor interne care nu au lăsat nici o urmă de audit, de

exemplu, determinarea persoanei care exercită în mod efectiv fiecare funcţie, şi nu doar

cine se presupune că o exercită.

Reefectuarea controalelor interne, de exemplu, reconcilierea conturilor bancare, pentru a

se asigura că au fost corect efectuate de entitate.

Auditorul trebuie să obţină probe de audit prin teste ale controalelor pentru a putea susţine

orice evaluare a riscului de control care este situat la un nivel mai mic decât ridicat. Cu cât

evaluarea riscului de control este mai redusă, cu atât mai multe probe trebuie să obţină auditorul

pentru a susţine faptul că sistemele de contabilitate şi de control intern sunt proiectate

corespunzător şi funcţionează eficient.

Auditorul poate decide să efectueze unele teste ale controalelor în timpul unei vizite

interimare înainte de încheierea perioadei. Oricum, auditorul nu se poate baza pe rezultatele unor

astfel de teste fără să ia în considerare necesitatea obţinerii de probe de audit suplimentare legate

de perioada rămasă. Factorii ce trebuie avuţi în vedere includ:

Rezultatele testelor interimare.

Lungimea perioadei rămase.

Dacă au intervenit unele schimbări în sistemele de contabilitate şi de control intern pe

parcursul perioadei rămase.

Natura şi valoarea tranzacţiilor şi a altor evenimente, precum şi soldurile implicate.

Mediul general, mai ales controalele de supraveghere.

Procedurile de fond pe care auditorul îşi propune să le efectueze.

16

Înainte de concluzionarea auditului, pe baza procedurilor de fond şi a altor probe de audit

obţinute de auditor, auditorul trebuie să aprecieze dacă evaluarea riscului de control este confirmată.

Relaţia dintre evaluarea riscului inerent şi a celui de control

Deseori conducerea reacţionează la situaţii de risc inerent prin elaborarea de sisteme de

contabilitate şi de control intern care să prevină sau să detecteze şi să corecteze denaturările şi de

aceea, în multe cazuri, riscul inerent şi riscul de control sunt interrelaţionate într-un grad ridicat. În

astfel de situaţii, dacă auditorul încearcă să evalueze separat riscul inerent şi riscul de control, există

posibilitatea unei evaluări neadecvate a riscului. Ca rezultat, în astfel de situaţii riscul de audit poate

fi determinat mai adecvat prin efectuarea unei evaluări combinate.

Nivelul riscului de nedetectare este legat direct de procedurile de fond ale auditorului.

Evaluarea de către auditor a riscului de control al auditorului, împreună cu evaluarea riscului inerent,

influenţează natura, durata şi întinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuate pentru reducerea

riscului de nedetectare, şi, prin urmare, a riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut.

Unele riscuri de nedetectare vor fi întotdeauna prezente chiar dacă un auditor a examinat 100% din

soldurile contabile sau categoriile de tranzacţii, datorită faptului că, de exemplu, majoritatea probelor

de audit sunt mai degrabă persuasive decât conclusive.

Auditorul trebuie să ia în considerare nivelurile evaluate ale riscului de control şi ale celui

inerent pentru a determina natura, durata şi întinderea procedurilor de fond cerute pentru reducerea

riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut. În această privinţă auditorul va aprecia:

natura procedurilor de fond, de exemplu, utilizarea de teste îndreptate mai degrabă

spre părţi independente din afara entităţii, decât teste direcţionate către părţi sau

documentaţii din cadrul entităţii, sau utilizarea de teste ale detaliilor, în scopul unui

obiectiv particular al auditului, în completarea procedurilor analitice;

momentul de timp la care se efectuează procedurile de fond, de exemplu, efectuarea

lor mai degrabă la sfârşitul perioadei (exerciţiului), decât la o dată anterioară acesteia;

şi

întinderea procedurilor de fond, de exemplu, utilizarea unui eşantion mai mare.

17

Există o relaţie inversă între riscul de nedetectare şi nivelul combinat al riscului inerent şi al

celui de control. De exemplu, în cazul în care riscul inerent şi cel de control sunt ridicate, riscul de

nedetectare acceptat trebuie să fie scăzut, pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de

scăzut. Pe de altă parte, în cazul în care riscul inerent şi cel de control sunt scăzute, auditorul poate

accepta un risc de nedetectare mai ridicat, care totuşi reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de

scăzut. În timp ce testele controalelor şi procedurile de fond se disting prin scopul lor, rezultatele

fiecărui tip de proceduri pot contribui la scopul altora. Denaturările descoperite în timpul efectuării

procedurilor de fond pot determina auditorul să modifice evaluarea anterioară a riscului de control.

Nivelurile evaluate ale riscului inerent şi de control nu pot fi suficient de scăzute încât să se elimine

necesitatea ca auditorul să efectueze o procedură de fond. Neglijând nivelurile evaluate ale riscului

inerent şi de control, auditorul va trebui să efectueze unele proceduri de fond pentru soldurile

conturilor şi pentru categoriile de tranzacţii semnificative.

Evaluarea componentelor riscului inerent şi ale celui de control, efectuată de auditor, se poate

modifica în cursul unui angajament de audit, de exemplu, în timpul efectuării procedurilor de fond

auditorul poate primi informaţii ce diferă semnificativ de informaţiile pe baza cărora a evaluat iniţial

riscul de control şi pe cel inerent. În astfel de cazuri, auditorul va modifica procedurile de fond

planificate, bazându-se pe revizuirea nivelurilor evaluate ale riscului de control şi ale celui inerent.

Cu cât evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată, cu atât mai multe probe de audit

trebuie să obţină auditorul din utilizarea performantă a procedurilor de fond. Atunci când atât riscul

inerent, cât şi cel de control sunt evaluate ca fiind ridicate, auditorul trebuie să considere dacă

procedurile de fond pot furniza suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul de

nedetectare, şi prin urmare, riscul de audit, la un nivel acceptabil de scăzut. Atunci când auditorul

determină că riscul de nedetectare referitor la o aserţiune din situaţiile financiare pentru un sold

semnificativ al unui cont sau o categorie semnificativă de tranzacţii nu poate fi redus la un nivel

acceptabil, auditorul trebuie să exprime o opinie calificată (cu rezerve) sau să declare că se află în

imposibilitatea exprimării unei opinii.

1.5 Pragul de semnificaţie

Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie şi relaţia acestuia

cu riscul de audit atunci când desfăşoară un angajament de audit.

18

“Pragul de semnificaţie” este definit, în următorii termeni: “Informaţiile sunt semnificative

dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor,

luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a

erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel, pragul de

semnificaţie oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care

informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.”

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei

opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în

conformitate cu un cadru de raportare financiară identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ

este un aspect ce ţine de utilizarea raţionamentului profesional.

În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de

semnificaţie astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative.

Totuşi, atât valoarea (cantitatea), cât şi natura (calitatea) denaturărilor trebuie să fie luate în

considerare. Exemple de denaturări calitative ar putea fi descrierea inadecvată sau improprie a unei

politici contabile, când este probabil ca un utilizator al situaţiilor financiare să fie indus în eroare de

descriere, sau eşuarea prezentării încălcării cerinţelor reglementate, când este probabil ca impunerea

ulterioară de restricţii prin reglementări să deterioreze în mod semnificativ capacitatea de operare.

Auditorul trebuie să ia în considerare posibilitatea apariţiei denaturărilor la nivelul valorilor

relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare. De

exemplu, o eroare apărută în procedura de închidere de lună ar putea fi un indiciu al unei potenţiale

denaturări semnificative dacă acea eroare se repetă în fiecare lună.

Auditorul ia în considerare pragul de semnificaţie atât la nivelul global al

situaţiilor financiare, cât şi în relaţie cu soldurile conturilor individuale, cu clasele de tranzacţii şi

prezentările de informaţii. Pragul de semnificaţie poate fi influenţat de considerente cum ar fi

cerinţele legale şi de reglementare, cât şi de considerente legate de soldurile conturilor individuale

ale situaţiilor financiare şi de relaţiile existente între acestea. Acest proces poate avea ca rezultat

diferite niveluri ale pragului de semnificaţie, în funcţie de aspectul situaţiilor financiare luate în

consideraţie.

Pragul de semnificaţie trebuie luat în considerare de auditor atunci când:

(a)se determină natura, natura şi întinderea procedurilor de audit; şi

(b)se evaluează efectele denaturărilor.

19

(c)Relaţia dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit

Când planifică auditul, auditorul ia în considerare aspectele care ar putea face ca situaţiile

financiare să fie denaturate în mod semnificativ. Evaluarea de către auditor a pragului de

semnificaţie, în relaţie cu soldurile specifice ale conturilor şi clasele de tranzacţii, ajută auditorul să

se decidă asupra unor aspecte cum sunt cele referitoare la ce elemente trebuie examinate şi dacă să

folosească proceduri analitice şi de eşantionare. Acestea permit auditorului să selecteze procedurile

de audit care, combinate, se estimează că reduc riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

Există o relaţie inversă între pragul de semnificaţie şi nivelul riscului de audit şi anume, cu

cât este mai înalt nivelul pragului de semnificaţie, cu atât este mai scăzut riscul de audit şi invers.

Auditorul ia în considerare relaţia inversă dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit atunci

când determină natura, durata şi întinderea procedurilor de audit. De exemplu, dacă după

planificarea procedurilor specifice de audit, auditorul determină că nivelul acceptabil al pragului de

semnificaţie este scăzut, atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie:

- reducând nivelul evaluat al riscului de control, acolo unde acest lucru este posibil, şi menţinând

nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie

- reducând riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei şi întinderii testelor detaliate de

audit planificate.

Pragul de semnificaţie şi riscul de audit în evaluarea probelor de audit

Evaluarea de către auditor a pragului de semnificaţie şi a riscului de audit la momentul iniţial

al planificării angajamentului poate să fie diferită de cea din momentul evaluării rezultatelor

procedurilor de audit. Acest lucru se poate datora unei modificări a circumstanţelor sau unei

modificări survenite în cunoştinţele acumulate de auditor, ca urmare a auditului. De exemplu,

dacă auditul este planificat înainte de terminarea perioadei, auditorul va anticipa rezultatele

operaţiunilor şi poziţia financiară. Dacă rezultatele efective ale operaţiunilor şi poziţia financiară

diferă în mod semnificativ, evaluarea pragului de semnificaţie şi a riscului de audit se poate, de

asemenea, modifica. În plus, atunci când planifică auditul, auditorul poate să stabilească în mod

intenţionat nivelul acceptabil al pragului de semnificaţie la un nivel mai scăzut decât cel ce se

intenţionează a fi utilizat la evaluarea rezultatelor auditului. Acest lucru se poate face cu scopul de

a reduce probabilitatea existenţei de denaturări semnificative şi de a oferi auditorului o marjă de

siguranţă atunci când se evaluează efectul denaturărilor descoperite pe parcursul auditului.

Auditorul trebuie să ia în considerare dacă totalul denaturărilor necorectate

20

este semnificativ. Dacă auditorul ajunge la concluzia că denaturările pot fi semnificative, auditorul

trebuie să ia în considerare reducerea riscului de audit prin extinderea procedurilor de audit sau să

ceară conducerii să ajusteze situaţiile financiare. În oricare situaţie, conducerea poate dori să

ajusteze situaţiile financiare în funcţie de denaturările identificate.

În cazul în care conducerea refuză să ajusteze situaţiile financiare şi rezultatele procedurilor

extinse de audit nu permit auditorului să ajungă la concluzia că totalul denaturărilor necorectate nu

este semnificativ, auditorul trebuie să ia în considerare modificarea corespunzătoare a raportului

auditorului*.

Dacă totalul denaturărilor necorectate pe care auditorul le-a identificat se apropie de nivelul

pragului de semnificaţie, auditorul va lua în considerare dacă există probabilitatea ca denaturările

nedetectate, împreună cu totalul denaturărilor necorectate, să depăşească nivelul pragului de

semnificaţie. Astfel, cu cât totalul denaturărilor necorectate se apropie de nivelul pragului de

semnificaţie, auditorul va lua în considerare reducerea riscului, aplicând proceduri suplimentare de

audit sau cerând conducerii să ajusteze situaţiile financiare în funcţie de denaturările identificate.

21

- Capitolul 2 -

2. STUDIU DE CAZ : AUDIT FINANCIAR LA

S.C. EURO-CS S.R.L.

In acest capitol voi trata auditul financiar la societatea comerciala S.C. EURO-CS S.RL.

Pentru aceasta mai intai voi prezenta o scrisoare de angajament pentru auditarea creantelor si

obligatii1or fiscale pe perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, dupa care voi prezenta studiul de caz cu

analiza aferenta.

La efectuarea auditului s-a efectuat dosarul permanent si dosarul curent cat si dosarul exercitiului

conform codului etic de audit financiar.

Dosarul permanent, dosarul curent si dosarul exercitiului fac parte din documentatia de audit.

Documentatia de audit se refera la:

- reprezentarea principalelor dovezi (înregistrări) ale muncii depuse de auditor precum şi baza de

date şi informaţii necesare concluziilor, raportului şi opiniei de audit;

- priveşte direct planificarea şi executarea misiunii de audit reprezentând materialul de bază pentru

revizuirile (supervizările) necesare, inclusiv pentru controlul calităţii muncii echipei de audit;

- reprezintă principalele „piese” (consemnări) în dosarele de audit (permanent, curent), privind

procedurile aplicate şi probele obţinute.

- înseamnă materialele (documentele de lucru) pregătite de auditor precum şi materialele obţinute de

la client în cursul efectuării auditului pe diferite suporturi (hârtie, film, electronice, etc).

auditorul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea de probe de audit

care să susţină opinia auditului şi probe care să arate că auditul a fost realizat în conformitate cu

Standardele Internationale de Audit.

Dosarul permanent:

La incepu s-a efectuat scrisoarea de acceptare de angajament pentru efectuarea auditului care este

structurala mai jos si anume:

22

2.1. ACCEPTAREA SCRISORII DE ANGAJAMENT PENTRU

EFECTUAREA AUDITULUI

C A T R E1

Consiliul de Administratie a S.C. EURO-CS S.R.L

Societatea comerciala S.C. EURO-CS S.R.L , prin adresa nr. 1128/09.02.2007, a solicitat

auditarea exercitiului financiar, pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007. Sunt incantat sa va

confirmam acceptarea acestui angajament prin continutul acestei scrisori.

Această scrisoare are scopul de a confirma înţelegerea noastră, a termenilor angajamentului şi natura

şi limitele serviciilor pe care le vom oferi. Aşa cum aţi solicitat, noi vom efectua următoarele

servicii:

Aceasta misiune de audit se va desfasura in conformitate cu Standardele de Audit si

Standardele Nationale de Audit emise de C.E.C.C.A.R si Camera Auditorilor din Romania. Aceste

norme solicita sa planific si sa efectuez auditul in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca

operatiunile inregistrate in situatiile financiare fiscale sunt corecte si nu contin erori semnificative.

Auditul include si examinarea principiilor contabile folosite si a estimarilor facute de conducere.

Datorita caracteristicii de test si a altor limitari inerente ale oricarui sistem contabil si de

control intern, exista un risc inevitabil ca unele erori semnificative sa ramana nedescoperite.

In plus fata de raportul de audit estimez ca voi prezenta o scrisoare separata privind orice carenta

semnificativa a sistemului de control intern si de contabilitate care imi atrage atentia.

De reamintit este faptul ca responsabilitatea pentru intocmirea situatiilor financiare si a inregistrarilor

contabile revine in totalitate conducerii societatii. Aceasta responsabilitate include mentiunea

inregistrarilor contabile adecvate si a controalelor interne, selectia si aplicarea politicilor contabile si

supravegherea activelor societatii. Ca parte a procesului de audit voi cere din partea conducerii

confirmarea scrisa privind declaratiile facute in Iegatura cu auditul.

Asteptam o colaborare deplina cu echipa dumneavoastra si cred ca aceasta va pune la dispozitie

23

orice inregistrari, documentatii si alte informatii care imi vor fi necesare in efectuarea

auditului.Onorariul care va fi platit pe masura ce se desfasoara activiatea, se calculeaza pe baza

timpului cerut si stabilit in angajament, si cheltuielile efectuate pe masura desfasurarii a activitatii de

audit.

Aceasta scrisoare ramane valabila pe perioada efectuarii activitatii de audit, urmand sa fie

reziliata dupa incetarea activitatii.

Va rugam sa semnati si sa returnati copia atasata acestei scrisori care imi indica ca este in

conformitate cu cerintele dumneavoastra privind angajarea mea pentru auditarea creantelor si

obligatiilor fiscale din cadrul societatii dumneavoastra.

Romanescu Daniela – S.C. Audit & Consulting S.R.L.

S-a luat la cunostinta in numele societatii S.C. EURO-CS S.R.L de catre:

Schuller Horst - Director General

01.09.2010

2.2 PREZENTAREA FIRMEI

2.2.1 . Informatii generale despre Firma:

S.C. EURO-CS S.R.L este o societate cu raspundere limitata care face parte dintr-un concern

international prezent în 15 tãri. Cu o traditie de peste 100 de ani, este unul dintre cei mai importanti

furnizori de cablaje electrice, componente din plastic si componente mecatronice pentru industria

auto. S.C. EURO-CS S.R.L are ca----activitate de baza///

2.2.3. Continuitatea activităţii

Prezentele situaţii financiare au fost întocmite în baza principiului continuităţii activităţii, care

presupune faptul că Societatea îşi va continua activitatea şi în viitorul previzibil. Pentru a evalua

aplicabilitatea acestei prezumţii, conducerea analizează previziunile referitoare la intrările viitoare de

numerar. Pe baza acestor analize, conducerea crede că Societatea va putea să-şi continue activitatea

în viitorul previzibil şi prin urmare aplicarea principiului continuităţii activităţii în întocmirea

situaţiilor financiare este justificată.

24

2.3 OBIECTIVELE AUDITULUI SI DILIGENTELE EFECTUATE

Obiective : Prin auditarea sistemului contabil al societati si al activitatii exercitata in exercitiul

financiar incheiat 2007, ne vom exprima o opnie asupra modului de elaborare al situatiilor anuale

Conform clauzelor stipulate in contract, responsabilitatea noastra este ca pe baza verificarii efectuate,

sa exprim o opinie motivata asupra acestor conturi anuale (bilant,contul de profit si pierdere,anexe).

Totodata voi anunta conducerea in cazul descoperii unor neconcordante legate de exercitiul financiar

incheiat 2007.

Diligente efectuate:

• Auditul procedurilor de control intern (sistem informatic, trezorerie, achizitii, investitii)

• Discutii cu managementul financiar

- validarea principalelor optiuni contabil

- se chestioneaza conducerea in legatura cu existenta de evenimente, inclusiv dispute

cu autoritatile fiscale

2.3.1 Principii. Politici si Metode Contabile

2.3.1.1. Imobilizări corporale

Imobilizările corporale sunt evaluate iniţial la cost de achiziţie.

Întreţinerea şi reparaţiile imobilizărilor corporale se trec pe cheltuieli atunci când apar, iar

îmbunătăţirile semnificative aduse imobilizărilor corporale, care cresc valoarea sau durata de viaţă a

acestora, sau care măresc semnificativ capacitatea de generare a unor beneficii economice de către

acestea, sunt capitalizate.

Activele imobilizate de natura obiectelor de inventar, sunt trecute pe cheltuieli în momentul

achiziţionării şi nu sunt incluse în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale.

2.3.1.2. Amortizarea

Amortizarea se calculează la valoarea evaluată, folosindu-se metoda liniară de-a lungul duratei utile

de viaţă estimată a activelor, după cum urmează:

Activ Ani

Construcţii 25 - 60

Instalaţii tehnice şi maşini 3 – 18

Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 5 - 18

Terenurile nu se amortizează, deoarece se consideră că au o durată de viaţă

indefinită.

25

2.3.1.3. Stocurile

Stocurile sunt înregistrate iniţial la preţul de achiziţie. Ulterior recunoaşterii iniţiale,

stocurile se ajustează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Costul este

determinat în general pe baza metodei FIFO.

Activitatea Societăţii se desfăşoară în sistem lohn. Costul serviciilor în curs de execuţie include forţa

de muncă şi cheltuielile de producţie indirecte aferente. Acolo unde este necesar, se fac provizioane

pentru stocuri cu mişcare lentă, uzate fizic sau moral. Valoarea realizabilă netă a serviciilor in curs

de execuţie este estimată pe baza preţului de vânzare diminuat cu costurile de finalizare şi

cheltuielile de vânzare.

2.3.1.4 Numerar şi echivalente de numerar

Numerarul şi echivalentele de numerar sunt evidenţiate în bilanţ la cost. Pentru situaţia fluxului de

numerar, numerarul şi echivalentele acestuia cuprind numerar în casă, conturi la bănci şi investiţii

financiare pe termen scurt.

2.3.1.5 Datorii comerciale

Datoriile comerciale ale Societăţii sunt pe termen scurt (scadente în mai puţin de 12 luni) şi sunt

înregistrate la valoarea nominală, care aproximează valoarea justă a sumelor ce urmează a fi plătite

pentru bunurile sau serviciile primite.

2.3.1.6 Impozitare

Societatea înregistrează impozitul pe profit curent pe baza profitului impozabil din

raportările fiscale, conform legislaţiei româneşti relevante.

2.3.1.7 Recunoaşterea veniturilor

Veniturile se referă la serviciile furnizate. Veniturile aferente serviciilor furnizate sunt

recunoscute în momentul prestării serviciilor.

Veniturile din dobânzi sunt recunoscute în momentul creditării contului bancar cu suma cuvenită

pentru depozitele constituite la bănci (la data scadenţei depozitelor bancare). În aceste situaţii

financiare, veniturile şi cheltuielile sunt prezentate la valoarea brută. În bilanţul contabil, datoriile şi

creanţele de la aceiaşi parteneri sunt prezentate la valoarea netă în momentul în care există un drept

de compensare.

26

2.3.1.8 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă sumele facturate şi de facturat, nete de TVA pentru serviciile prestate

terţilor.

2.3.1.9 INFORMAŢII PRIVIND SALARIAŢII, ADMINISTRATORII ŞI DIRECTORII

a) Salarizarea directorilor şi administratorilor

În cursul exerciţiului financiar încheiat la 31 decembrie 2007, Societatea a înregistrat

cheltuieli cu salariile directorilor şi administratorilor.

b) Salariaţi

Numărul mediu de angajaţi în timpul anului a fost după cum urmează:

Exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2007

Personal administrativ - 80

Personal în producţie -1500

2.4 REZULTATE FINANCIARE

Rezultate financiare la 31.12.2007:

Cifra de afaceri 8.459.764 lei Venituri totale 8.410.039 lei Cheltuieli totale 8.354.777 lei Creante 1.029.865 leiDatorii 1.457.391 leiRezultat net 31.101 lei

DOSARUL CURENT :

2.4.1. BILANT CONTABIL LA 31.12.07

27

Valori nete contabile la data de 31.12.2006

Valori nete contabile la date 31.12.2007

Imobilizari necorporale 9.263 6.187

Imobilizari corporale 964.366 2.019.758

Imobilzari financiare 350 32.772

A. Active Imobilizate Total: 973.979 2.058.717

1. Stocuri 1.281.307 870.032

2. Creante 685.354 1.029.865

3. Casa si conturi in banci 38.710 46.480

B. Active circulante Total : 2.005.371 1.946.377

C. Cheltuieli in avans 9.488

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

1.260.785 1.396.262

E. Active circulante nete respectiv datorii curente nete

744.586 559.603

F. Total active minus datorii Curente

1.718.585 2.618.320

G. Datorii cu termen de plata peste un an

61.129

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

2.4.2. SITUATIA EVOLUTIEI CAPITALURILOR PROPRII

28



1.Capital subscris varsat 1.241.018 1.241.018

2.Rezerve 477.547 1.328.323

3.Rezultatul exercitiului 22.894 31.101

4.Rezultatul reportat 69.712 77.850

5.Repartizarea profitului 228.943 0

I.Capitaluri proprii 1.718.585 ` 2.557.191

2.4.3. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE LA 31. 12.2007

29

0

200.000

400.000

600.000

800.000

1.000.000

1.200.000

1.400.000

1.600.000

1.800.000

2.000.000

Valori nete contabile ladata de 31.12.2006

Valori nete contabile ladate 31.12.2007



Venituri din vanzare marfuri 171.561 158.927

Productia vanduta 8.828.188 8.300.837

Cifra de afaceri 8.999.749 8.459.764

Venituri din prod.stocata C558.723 D75.257

Venituri din imobilizari 65.948 0

I.Venituri din exploatare 9.685.420 8.409.808

II.Cheltuieli de exploatare 9.496.541 8270518

A.Rezultat din exploatare profit 168.879 139.280

Rezultat din exploatare-pierdere

III.Venituri financiare 1.288 231

IV.Cheltuieli financiare B.Rezultat financiar

116.288 -115.000

84.259 -84.028

V.Venituri extraordinare

VI.Cheltuieli extraordinare

C.Rezultat extraordinar

VII.Venituri totale 9.666.708 8.410.039

VIII.Cheltuieli totale 9.612.829 8.354.777

D.Rezultatul brut al exercitiului 53.879 55.262

IX.Impozit profit 30.985 24.181

E.Rezultatul net al exercitiului 22.894 31.101

30

2. 4. 4 SITUATIA PRINCIPALILOR INDICATORI FINANCIA COMPARATIV 2006 CU 2007

1. Rata rentabilitatii economice(Re) : Re=Profit brut/Capital permanent*100 Anul 2006=53.879/1.241.018*100=4,34% Anul 2007=55.262/1.241.018*100=4,45%

2.Rata rentabilitatii financiare(Rf): Rf =Profit net/Capital propriu*100 Anul 2006=22.894/1.241.018*100=1,84% Anul 2007=31.101/1.241.018*100=2,51%

3.Rata rentabilitatii capitalului avansat sau ocupat(Ra):Ra=rezultat curent al exercitiului/(active imobilizate+active circulante)*100. Anul 2006=53.879/2.979.350*100=1,81% Anul 2007=55.262/4.005.094*100=1,40%

31

-2.000.000

0

2.000.000

4.000.000

6.000.000

8.000.000

10.000.000

12.000.000Ve

nitur

i din

Cifra

de

Venit

uri d

in

II.Ch

eltuie

li

Rezu

ltat d

in

IV.C

heltu

ieli

VI.C

heltu

ieli

VII.V

enitu

ri

D.Re

zulta

tul

E.Re

zulta

tul



4.Indicatori de analiza a activitatii pe termen scurt:Rotatia creantelor=Cifra de afaceri/valoarea medie a creantelor

Anul 2006=8.999.749/68.535=13,13 Anul 2007=8.459.764/1.029.865=8,21

Perioada ,medie a incasarilor. Anul 2006=365/13,13=27,80 zile pe an Anul 2007=365/8,21=44,45 zile

5.Perioada medie de achitare a datoriilor =cifra de afaceri/valoare medie a datoriilor Anul 2006=8.999.749/1.260.785=7,14 zile pe an Anul 2007=8.459.764/1.396.262=6,06 zile pe an

Perioada medie de plata a datoriilor=365/rotatia datoriilor Anul 2006=365/7,14=51,12 zile Anul 2007=365/6,06=72,11 zile

6.Indicatori de activitate pe termen

Rotatia activelor=cifra de afaceri/valoarea medie total active

Anul 2006=8.999.749/2.979.350=3,02 Anul 2007=8.459.764/4.005.094=2,11

Rotatia capitalurilor proprii =cifra de afaceri/val .medie a capitalurilor proprii Anul 2006=8.999.749/1.718.565=5,24 Anul 2007=8.459.764/2.557.191=3,31

7.Gradul de utilizare a capitalului social =activ total/capital social.Anul 2006=29.793.498/1.241.018=2,40 Anul 2007=4.005.094/1.241.018=3,23

8.Gradul de asigurare a societatii cu disponibilitati banesti (Gra)

Gra=disponibilitati banesti/active circulante*100 Anul 2006=36.710/2.005.371*100=1,83% Anul 2007=46.480/1.946.377*100=2,39%

9.Productivitatea muncii pe salariat(Q) Q=cifra de afaceri/nr.salariati

Anul 2006=8.999.749/263=34.219,6 0lei Anul 2007=8.459.764/216=39.165,60 lei

10.Lichiditatea patrimoniala =active circulante/datorii curente

Anul 2006=2.005.371/1.260.785=1,59 Anul 2007=1.946.377/1.396.262=1,39

Indicatorul lichiditatii masoara abilitatea firmei de a-si onora obligatiile pe termen scurt din activele curente.

11.Rata cash=Disponibilitati si titluri de plasament /datorii curente

Anul 2006=36.710/1.260.785=0,03 Anul 2007=46.480/1.396.262=0,03

12.Solduri intermediare de gestiune

32

INDICATORI 2006 2007

1.Venituri din vanzari marfuri 1.715.610 158.927

2.Costul marfurilor vandute

3.Marja comerciala(1-2) 67.655 84.588

4.Productia vanduta 8.828.188 830.083

Productia stocata 558.723 -75.257

Productia imobilizata 85.948 8.654

5.Productia exercitiului 9.472.859 763.480

Productia exercitiului 9.472.859 763.480

Marja comerciala 67.655 84.588

Consumul de la terti 4.852.896 3.189.963

6. Valoarea adaugata 4.687.618 4.038.031

- impozite si taxe

-chelt.cu personalul

116.221

3.917.193

129.815

3.215.114

7.Excedent brut de exploatare 654203 693102

Alte venituri din exploatare

Chelt.privind amortizarile si provizioane

Alte cheltuieli de exploatere

41.000

37.397

488.927

16.647

51.963

485.2128.Rezultatul din exploatare 168.878 139.280

Venituri financiare

Cheltuielile financiare

1.288

116.288

231

84.2599.Rezultatul financiar -115.000 -84.028

10.Rezultatul curent al exercitiului

53.879 55.282

33

Venituri extraordinare

Cheltuielile extraordinare

11.Rezultatul extraordinar

12.Rezultatul brut 53.879 55.282

13.Impozit pe profit 30.985 24.181

14.Rezultatul net al exercitiului 22.894 31.101

Din analiza soldurilor intermediare de gestiune se constata ca societatea a inregistrat profit din

exploatare sin pierdere din activitatea financiara.

2.4.5 Situatia datoriilor.

Datoriile societatii cu termen scadent sub 1 an sunt de 1.396.282 lei reprezentand:

-furnizori 345.654 lei

-datorii catre salariati 39.135 lei

-datorii catre bugetul statului 269.995 lei

-datorii catre terti 47.044 lei

-credite si asimilate 470.680 lei

-datorii catre clienti (avans) 153.672 lei

-alte datorii 70.102 lei.

Datoriile curente si obligatiile banesti ale firmei fata de furnizorii sai au fost corect reflectate si

inregistrate in contabilitate

2.4.6.Volumul, structura cifrei de afaceri si a altor venituri realizate la 31.12.2007

2006 2007

Venituri din vanzarea marfurilor 171.561 159.927

Productia vanduta 8.828.188 8.300.837

Cifra de afaceri 8.999.750 8.459.764

Venituri din productia stocata 558.723 -75.257

Venituri din productia imobilizata 85.948 8.654

Alte venituri din exploatare 41.000 16.647

34

T O T A L V E N I T U R I 9.665.420 8.409.808

Componenta : EA Planificarea si raportarea misiunii de audit

EB Aprecierea controlului intern

EC Verificari specifice

CONTINUT REFERINTA

1. Sinteza misiunii

2. Anexa privind misiunea de audit

3. Plan de misiune

EA 1

EA 2

EA 3

SC KROMBERG & SCHUBERT ROMANIA SRL DOSARUL EXERCIŢIULUI EA Planificare şi raportare

35

ANUL FINANCIAR 2007

Dosarul exerciţiului 2007 Iniţiale Data

Anexa privind misiunea Auditor 25.05.2008

EA 1

Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2008 Pag.1

Element Ref ObservaţiiPuncte de vedere la sfârşit de misiuneAprecierea controlului intern X satisfăcătorControlul conturilor x imputare corectă, analitice

corespunzătoare Examenul conturilor anuale x coerente şi completeCercetarea evenimentelor ulterioare X Nu a fost cazulElemente probante:- Confirmarea directă cu alte organisme de colectare a taxelor şi impozitelor

x A fost efectuata foarte bine

Nu s-au descoperit anomalii în contabilizarea operaţiilor;

x

Lucrările nu au descoperit nici o problemă majoră care să împiedice emiterea unei opinii fără rezerve.

x

Elemente posterioare misiuniiLa 25 07.2007 societatea a înregistrat cererea de compensare TVA nr. 1456/ 25. 07. 2007

x compensare TVA cu obligaţii de plată la bugetul de stat aferente lunilor Noiembrie şi Decembrie 2006

S-a asigurat respectarea aceloraşi principii contabile;

x

Evenimentele posterioare nu modifică situaţia societăţii;

x

Evenimentele posterioare nu influenţează continuitatea activităţii;

x

SC KROMBERG & SCHUBERT ROMANIA SRL DOSARUL EXERCIŢIULUI

36

EA Planificare şi raportareANUL FINANCIAR 2007

Dosarul exerciţiului 2007

Iniţiale Data

Plan de misiune Expert contabil

colaborator

25.05.2007 EA 2

Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

Prezentarea întreprinderii

Denumirea societăţii: SC KROMBERG & SCHUBERT ROMANIA ME SRL

Obiect de activitate: Este unul dintre cei mai importanti furnizori de cablaje

electrice, componente din plastic si componente

mecatronice pentru industria auto. Are ca şi activitate de

bază producţia de cablaje electrice pentru industria auto

37

Dosarul exerciţiului 2007 Iniţiale Data EB

Riscul inerent general Expert contabil

colaborator

25.05.2007

Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

Elemente Da Nu

1. Managementul

(a) Le lipsesc managerilor cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a conduce societatea?

x

(b) Au managerii tendinţa de a angaja societatea în asocieri cu grad de risc ridicat?

x

(c) Au avut loc schimbări ale managerilor cu funcţii cheie în cursul exerciţiului financiar?

x

(d) Controlul administrativ şi cel exercitat de manageri sunt satisfăcătoare?

x

(e) Lipsesc sistemele informatice manageriale performante?

x

2. Contabilitate

(a) Este funcţia contabilităţii descentralizată? x

(b) Le lipsesc personalului din contabilitate instruirea şi capacitatea de a-şi duce la îndeplinire sarcinile care le revin?

x

(c) Există probleme de atitudine sau de moral scăzut în departamentul de contabilitate?

x

(d) Există riscul comiterii unor erori:

38

- pentru că angajaţii societăţii lucrează sub presiune?x

- ca urmare a lipsei unor proceduri clare de separare a sarcinilor de serviciu x

3. Activitatea societăţii auditate

(a) Îşi desfăşoară societatea activitatea într-un sector cu risc ridicat?

x

(b) Există vreun creditor – terţă parte cu o importanţă individuală semnificativă?

x

(d) Se anticipează că afacerea (sau o parte din ea) ar putea fi vândută în viitor?

x

(e) A fost preluat controlul societăţii de altcineva în ultimele 12 luni?

x

4. Auditul societăţii

(a) Este prima dată când firma va audita acest client? x

(b) S-a exprimat în raportul de audit o opinie cu rezerve semnificative în vreunul din ultimii doi ani?

x

(c) Aţi descrie relaţia cu societatea-client ca fiind “conflictuală” sau “în deteriorare”?

x

(d) Există presiuni legate de onorarii sau de timp? x

(e) Există un număr însemnat de operaţiuni “greu de auditat”?

x

39

Dosarul exerciţiului 2007 Iniţiale

Lista de verificare a riscul inerent general Expert contabil

colaborator

EB

Perioada: 31.12.2007 RD Pag.1

Element Criterii Raţionament profesional

slab mediu ridicat Evaluare

Riscul inerent general Mediu

- managementx

- contabilitatex

- audit x

Salarii şi indemnizaţii x - Mediu

Alte secţiuni de audit - x Mediu

Balanţa de verificare şi înregistrări contabile

- x - Mediu

Situaţii financiare preliminare şi înregistrări după sfârşitul exerciţiului

- x - Mediu

40

Aprecierea controlului intern EC:

FUNCTIA DOCUMENT RISC CONTROL INTERN

Personal: Discuţii pentru asigurarea optimului de eficienţă a societăţii privind:

- recrutarea, promovarea, concendierea

Menţinerea informaţiilor pertinente privitoare la salariaţi.

Fişa personal

Decizii ale conducerii şi norme legale

Reţinerea în unitate a unui număr mare de salariaţi – peste necesar -

Discrepanţe între fişele de personal, pregătirea profesională , salariile din statele de plată şi detaliile privind plăţile efective

Toate angajările, transferurile sau modificările salariale / de încadrare s-au efectuat în baza Deciziilor autorizate de conducerea societăţii.

Angajările s-au efectuat în urma unui test care cuprinde: verificarea cunoştinţelor de limba engleză şi a celor de limba română.

Dosarele de personal sunt întocmite pentru fiecare salariat, şi cuprind:

- contract de muncă;

- copii ale actelor

- copiile după cele mai relevante studii;

- carnetul de muncă

- alte document în baza cărora se acordă deducerile legale;

Prezenţa & supervizare:

Orele efectiv lucrate contribuie la calcularea remuneraţiilor pentru fiecare salariat.

Număr de ore dublate;

Plata orelor nefinalizate sau aflate în diferite faze de execuţie.

Plata dublă, personal fictiv.

Pentru eficientizare a fost implementat un program care calculează, verifică şi editează orele efective traduse / dublate / subtitrate.

Raportul care conţine numărul total de ore lucrate şi remuneraţia cuvenită sunt verificate şi aprobate de şeful de departament.

41

FUNCTIA DOCUMENT RISC CONTROL INTERN

Întocmirea şi contabilizarea statelor de plată

Calculul sumelor de plată în concordanţă cu orele efectuate şi deducerile legale.

Imputarea corectă a statelor de plată, în conturile adecvate, pe analitice conform cerinţelor societăţii.

State, Registrul, Cartea mare privind salariile

Declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetele beneficiare.

Salariaţi fictivi

Alocare greşită a sumelor;

Erori de calcul al salariilor;

Detaliile privind plăţile sunt modificate numai cu autorizarea conducerii, numai în termenele stabilite şi în baza deciziilor emise de conducerea societăţii..

Salariile sunt plătite prin casieria unităţii, în baza documentelor de plată semnate de conducere şi salariat, şi prin virament bancar, în conturile deschise de salariaţi în acest sens.

Conducerea departamentului va verifica şi aproba întocmirea şi depunerea declaraţiilor privind obligaţiile de plată pentru: pensie, şomaj, sănătate, fonduri speciale, camera de muncă.

Plata salariilor :

Întocmirea / editarea fluturaşilor nominali privind plata salariilor

Fluturaşi nominali

Salarii neridicate

Erori de plată.

Defalcarea salariilor neridicate sau a plăţilor neefectuate.

Verificarea şi semnarea fluturaşilor de către persoanele autorizate ( director, contabil şi casier)

Verificarea coerenţei dintre fluturaşi şi statele de salarii –brute, nete şi impozite -

Calcularea şi înregistrarea taxelor:

Calcularea şi înregistrarea obligaţiilor de plată în conformitate cu normele legale în vigoare.

Contabilizarea sumelor din centralizatorul de plată al salariilor, şi înregistrarea acestora în perioada / luna la care se referă.

Deduceri acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare

Jurnal de salarii

Declaraţii

Amenzi şi penalităţi pentru neplata în termen / erori de calcul.

Verificarea modului de calcul al obligaţiilor de plată;

Verificarea şi semnarea declaraţiilor privind obligaţiile de plată aferente salariilor.

Verificarea coerenţei dinte sumele înregistrate în conturile analitice şi declaraţiile privind obligaţiile de plată.

42


Verificări specifice Expert contabil 25.05.2007

EC

Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

SC KROMBERG & SCHUBERT ROMANIA SRL

DOSARUL EXERCIŢIULUI EA Planificare şi raportare

ANUL FINANCIAR 2007

CONŢINUT Ref.

1.

2.

3.

4.

Inregistrarea Materiei Prime in contabilitate

Verificarea Inventarierii Patrimoniului ptr. Anul 2007

Calculul si impunerea salariilor

Analiza generală a situaţiilor financiar – fiscala

EC 1

EC 2

EC 3

EC 4


43

Inregistrarea materiei prime in contabilitate

Expert contabil 25.05.2007EC 1

Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

Obiectiv : S-a verificat daca materia prima este si in contabilitate evidentiata .

Test specific metodei de audit : Materia prima care este evidentiata la Kromberg & Schubert Romania Me SRL este in LOHN, adica

ar trebuii sa se evidentieze si in contabilitate in conturi de clasa 8.

In urma verificarii conturilor in afara bilantului s-a realizat ca materia prima nu este evidentiata de

loc in contabilitate, nici faptic si nici valoric.

Rezultate :

Pe esantionul verificat am realizat ca materia prima nu a fost evidentata niciodata in conturi in afara

bilantului niciodata.

Concluzie :

Se impune societatii a inregistra materia prima si in conturi in afara bilantului.

Am propus doua variante si anume :

- a se face o legatura intre softurile de productie si softul de contabilitate astefl incat a nu se mai

omite inregistrarea materiei prime in conturi extrabilatiere.

- a se cere de la productie in fiecare luni pentru saptamana anterioara intrarile de materiale atat

cantitativ cat si valoric.

44

Obiectiv :

Se verifica daca s-a inventariat patrimoniul la finele anului 2007.

Test specific metodei de audit :

Datorita faptului ca nu am auditat aceasta firma pentru prima data, noi in fiecare an suntem prezenti

si la inventarierea efectiva a patrimoniului.

Am luat lista de inventar a societatii si am verificat prin sondaj niste Mijloace Fixe daca exista si

faptic in fabrica.

In timpul inventarului, productia s-a oprit si s-a numarat fiecare ident in parte adica productia in curs

de executie care trebuia sa fie exacta cu cea din contabilitate.

Rezultate

Pentru eşantionul selectat, atât calculele cât şi verificare au fost corecte şi în conformitate cu legea

inventarieri.

Concluzie

Procedurile adoptate de societate cu privire la inventar şi imputarea diferentelor sunt corecte,

adecvate şi reale.


Verificarea Inventarierii

Patrimoniului ptr. Anul 2007


Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

45


Calculul si impunerea

salariilor


Perioada: 31.12.2007 RD 30.05.2007 Pag.1

46

Obiectiv :

Verificarea corectitudinii calculului, plaţii, raportării şi imputării salariilor şi obligaţiilor aferente acestora;

Misiunea de audit:

- Am verificat statele de plată aferente anului financiar 2007, coerenţa statelor de plată cu balanţa

de verificare CONTURILE 621, 641, 635, 6451, 6452;

- Am agreat salariul brut realizat ( rele suplimentare efectuate, sporuri, prime ) cu cel din carnetul

de muncă;

- Am verificat plata salariului net pe fluturaşii de salarii semnaţi ( prin sondaj pentru lunile

Ianuarie, aprilie, iulie, septembrie şi decembrie ).

- Am verificat calculul salariilor: deduceri personale şi suplimentare, contribuţii şi impozite ;

- Coerenţa informaţiilor din statele de plată cu cele din Fişele Fiscale;

- Coerenţa informaţiilor din balanţa de verificare cu cele din declaraţiile privind obligaţiile de plată

la bugetul de stat şi alte fonduri speciale;

- Imputarea salariilor şi a obligaţiilor de plată aferente salariilor;

Puncte importante considerate în misiunea de audit:

Importanţa cheltuielilor – sumele contabilizate în conturile specifice salariilor sunt în general mari, reprezintă 75 % din totalul cheltuielilor;

Riscul de fraudă şi de cheltuieli excesive –salariile sunt considerate ca fiind cea mai vulnerabilă zonă

a contabilităţii. Sunt supuse, într-un procent relativ ridicat, fraudei, erorii şi manipulării prin:

- plata salariilor peste sumele cuvenite conform statelor de plată;

- utilizarea unor scheme de personal complicate, care pot conduce la plata unor persoane fictive, la

ore suplimentare neefectuate sau plăţi duble;

47

Rezultate :Conform foilor de lucru anexate, calculele, plata şi depunerea declaraţiilor s-au efectuat în

conformitate cu normele legale în vigoare, nu s-au înregistrat anomalii, iar ajustările prezentate nu

sunt considerate semnificative;

Concluzie :Având în vedere cele menţionate mai sus, rezultă că societatea a calculat, înregistrat şi raportat în

mod adecvat obligaţiile faţă de salariaţi şi organismele de colectare a taxelor, impozitelor şi

contribuţiilor

48

Dosarul exerciţiului 2007 Iniţiale Data EC 4

Analiza generalăAuditor RD 25.05.2008

30.05. 2008 Pag. 1

Revizuirea generală Ini Probleme

Activitate de revizuire:

I. S-au analizat documentele contabile şi formele de evidenţă a cheltuielilor cu forţa de muncă. Contractul individual de muncă şi anexele acestuia.

II. S-au verificat statele de plată a salariilor structura statului de plată: - drepturile salariale ale angajaţilor,obligaţiile de plată ale întreprinderii în legătura cu forţa de muncă; documente justificative privind reţinerile din salarii

III. Drepturile de personal neridicate

IV. Materia prima neinregistrata in contabilitate

V. Evenimente ulterioare misiunii:

VI. Am analizat dacă există aspecte semnificative, ca de exemplu fraude sau erori sau neconformitate cu legislaţia şi reglementările în vigoare

RD

RD

Nu există

Au existat mici necordante la orele suplimentare

Exista bani in casa ptr. persoane care nu si-au ridicat ultimul salar.

Lipsa comunicarii Nu este cazul

Doar cele legate de materia prima

Concluzie: Am încheiat revizuirea situaţiilor financiar - fiscale de la S.C. Kromberg & Schubert Romania Me SRL. Mă declar mulţumită de credibilitatea cifrelor şi a rapoartelor în ansamblul lor şi de faptul că au fost întocmite pe o bază consecventă şi acceptabilă.

Semnat..............................................

Data 02.06.2007 Responsabil de Misiune : Romanescu Daniela

49

Alte note diverse ale auditorilor:

1. In cursul anului 2007 capitalul social si-a pastrat dimensiunea avuta in anul 2006, in

structura conform listei Registrului Roman al Actionarilor;

2. In cursul exercitiului 2007 SC Kromberg & Schubert Romania Me SRL s-a confruntat cu un nivel

redus al lichiditatilor.

Pentru a nu se perpetua si in anul 2008 situatia de mai sus ne permitem sa recomandam

Consiliului de Administratie al societatii urmatoarele:

- reducerea cheltuielilor materiale si cu munca vie in corelatie cresterea veniturilor;

- reducerea pe cat posibil a creditelor acordate clientilor si obtinerea de credit furnizor;

- valorificarea stocului de produse finite si ambalaje prin prospectarea pietei, publicarea ofertei la

diverse cotidiene de mare tiraj;

- evitarea contractarii unor angajamente bancare sau de alta natura in cuantumuri care sa creasca

gradul de indatorare al societatii, urmarind, in acelasi timp, ca lichiditatile intrate in societate sa fie

alocate cu prioritate pentru plata datoriilor bugetare, avand in vedere nivelul si vechimea acestora;

- diversificarea sortimentelor de produse fata de cerintele pietei;

- lichiditatile intrate in conturile bancare sa fie alocate cu prioritate pentru achitarea creantelor

bugetare in vederea evitarii platii de dobanzi si penalitati de intarziere conform Legii 571/2003

privind Codul fiscal;

- disponibilizarea stocurilor de materiale cu miscare lenta.

AUDITOR FINANCIAR, Romanescu Daniela – S.C. Audit & Consulting S.R.L.

50

2.5 Raportul de audit financiar si certificare a bilantului contabil pe anul 2001

În executarea misiunii încredintate, vã prezentãm Raportul de audit financiar si certificare a

bilantului contabil al S.C. Kromberg&Schubert Romania Me S.R.L., privind exercitiul încheiat la

data de 31 decembrie 2007.

Am procedat la auditarea conform normelor legale a bilantului S.C. Kromberg&Schubert

Romania Me S.R.L. încheiat la data de 31 decembrie 2007, a contului de profit si pierdere, si a

anexelor pentru exercitiul încheiat la aceastã datã, asa cum sunt prezentate în anexele la prezentul

raport. Aceste conturi anuale au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii unitãtii.

Noi am efectuat auditul conform Normelor de audit financiar si certificare a bilantului

contabil elaborate de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România, norme

aliniate la standardele europene si internationale în domeniu.

Dupã pãrerea noastrã, conturile anuale dau o imagine fidelã situatiei financiare a unitãtii la 31

decembrie 2007, cât si a contului de profit si pierdere si fluxului de trezorerie pentru exercitiul

încheiat la aceastã datã, în conformitate cu normele de audit financiar si certificare a bilantului

contabil, elaborate de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România, si cu

prevederile Legii nr 82/1991 legea contabilitãtii, si a Ordinului 1752/2005 cu privire la actualizarea

si completarea regimului general al contabilitãtii.

Medias la 30.05.2007

AUDITORRomanescu Daniela – S.C. Audit & Consulting S.R.L.

51

2.6. Concluzii şi recomandări :

România parcurge în prezent o perioadă de adânci transformări social-economice.

Obiectivele urmărite sunt realizarea unei economii moderne cu performanţe multiple deoarece este

cunoscut faptul că, creşterea gradului de informare este unul din coordonatele majore ale ţărilor

dezvoltate.

Calea pentru atingerea acestor obiective este modernizarea tuturor structurilor economice, în

conformitate cu exigenţele europene şi internaţionale contemporane.

Astfel este necesară existenţa unui cadru legislativ, care să asigure investitorii, că pot avea

încredere deplină în acurateţea rezultatelor financiare, ce au fost auditate, în scopul prevenirii

apariţiei conflictelor de interese sau a fenomenelor de fraudă.

Implementarea auditului financiar în România, a fost şi este în continuare o realizare

importantă, care desăvârşeşte integrarea economiei româneşti în rândul celor Europene, prin

utilizarea prevederilor Directivelor Europene, realizându-se astfel şi o aliniere a practicilor

româneşti la Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Audit Financiar.

Necesitatea armonizării reglementărilor de audit finaciar din sectorului public din România

cu Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSASB) este din ce în ce mai

elocventă. Prin Ordonanţa Guvernului privind auditul financiar (OG 75 / 1999) s-a creat practic o

nouă profesie, cea de auditor financiar.

Cert este ca auditorul are un rol foarte imporant in evaluarea corecta a unei societati. El este

persoana a carei activitate are drept scop indeplinirea obiectivului calitativ al situatiilor financiare ,

concretizata in eficienta si credibilitatea informatiei contabile ca principala sursa de informatie

contabila si etica profesionala.

Auditul financiar constă printre altele si în examinarea unui volum mare de informaţii într-un timp

relativ scurt şi obţinerea unor probe suficiente şi adecvate, astfel încât auditorul să fie capabil să

exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare. În cadrul acestui proces, echipa de audit nu poate

examina conţinutul tuturor fişierelor informatice sau toate celelalte probe disponibile cum ar fi:

cecurile achitate, facturile furnizorilor, comenzile clienţilor, fişele de pontaj ale angajaţilor şi

52

numeroase alte tipuri de documente şi evidenţe contabile, fiind nevoită să utilizeze cercetarea

selectivă.

Ansamblul deciziilor oricărui auditor, în ceea ce priveşte colectarea probelor necesare

exprimării opiniei poate fi descompus în următoarele patru categorii:

a). Ce procedură de audit trebuie să utilizeze ?

b). Când si cum să se desfăşoare procedura ?

Este limpede că, pentru a-şi realiza în bune condiţii misiunea, auditorul trebuie să utilizeze

examinarea prin sondaj a documentelor, a fenomenelor economice, a soldurilor conturilor.

Aşa cum a rezultat din analiza efectuată în prezenta lucrare, auditorul are posibiliatea să

folosească mai multe metode de evaluare a contabilitatii. Esenţial este ca metodologiile folosite să

fie aplicate cu rigoarea profesională cuvenită.

In prezenta lucrare am dorit sa evidentiez riscurile care pot aparea in orice societatea care nu are un

mod eficient de lurcru si nu are un precedent in acest caz.

Toate acestea se pot evidentia prin probe clar depistate.

În modelul prezentat, o importanţă cu totul deosebită are, analiza atentă în faza de planificare, de

către auditor, a riscurilor şi evaluarea corectă a acestora, deoarece nivelul lor influenţează direct

evoloutia societatii.

Problemele care mi s-au parut importnate la Kromberg & Schubert Romania Me SRL au fost :

- neexistenta unor proceduri clare de lucru la nici un departament, din acest motiv angajatii

actioneaza mai mult dupa stiinta lor si de cele mai multe ori, gresesc

- scolarizarea nu este documentata si in acest fel, angajatul nu recunoaste daca a fost scolarizat sau

nu.

- exsita o fluctuatie foarte mare de personal din cauza ca managementul nu stie sa isi aprecieze

resursa umana.

- nu exista un sistem integrat ERP ( Enterprise Resource Planning ) si din aceasta cauza se lucreaza

cu trei softuri diferite si anume cel contabil, cel de productie si cel de logistica plus evidentele

extracontabile in Excell. Din aceasa cauza munca se presteza de catre mai multe persoane.

- angajatii departamentului financiar nu sunt destul de familiarizati cu softul contabil si astfel nu am

putut primi toate informatiile pe care le-am cerut in timp util ceea ce ni-a prelungit auditul cu inca

doua zile.

53

Aceste probleme descoperite a trebuii luate cu seriozitate in calcul si gasite niste solutii fiabile de

ccatre managementul societatii.

Pe masura in care se modifica legile si in masura in care am intrat in Uniunea Europeana, trecerea

catre Standardele Internationale de Contabilitate, suntem tot mai mult obligat la o „globarizare a

economiile nationale“ . Asadar si contabilitatea romanneasca este obligata sa tina pasul cu evolutiile

timpului, iar nevoia utilizarii unui limbaj contabil universal este resimtita din ce in ce mai mult.

In lectura pe care am citit-o pentru efectuarea lucrarii am gasit doua citate care mi-au placut

foarte mult si care le consider pentru Audit foarte importante :

1. ) „If it is not documented, it doesn’t exist“ – Daca nu este documentat nu exista.

Foarte relevat mesajul care il transmite , nimica nu este real daca nu este si scris undeva .

2.) „Drumul către viitor se bazează pe încredere!" extras din Auditul de Solvabilitate.

Nimic nu se poate realiza daca nu exista incredere. In contexul acestei lucari ma refer la

increderea managementului in angajati, in puterea lor de decizie, in delegare, in modul prin care

ii demonstrezi ca ai incredere in ei. Multe aspecte le putem lega de incredere .....

54

BIBLIOGRAFIE

-Boulescu, M. - Controlul şi auditarea agenţilor economici, Ed. Economică, Bucureşti. 2004

- Laurentiu Dobroteanu, Camelia Dobroteanu, Audit – Concepte si practici, Ed. Economica 2002

- Morariu, A., Turlea, E. - Audit financiar contabil, Editura Economică, 2006

- Morariu Ana, Paunescu Mirela, Gabriel Radu, Contabilitate si fiscalitate in dezvoltarea firmei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2005

**** Audit financiar 2006 - C.A.F.R.

**** Norme minimale de audit - C.A.F.R.

**** Standardele Internationale de Audit

**** Legea nr.82/ 1991, republicată Legea contabilităţii

**** OMFP Nr. 1752/2005 - Noile Reglementari Contabile Conforme cu directivele Europene, Ed. Nicora 2006

1.

55

lucrare euro-cs

Documents

Transcript of lucrare euro-cs