CUPRINS

INTRODUCERE.. CAPITOLUL I. ISTORICUL CERCETRILOR. CAPITOLUL II. - AEZAREA GEOGRAFIC. LIMITE.VECINI.

1-2 3-7

ELEMENTE DE IDENTIFICARE............................................. 8-11 2.1 Aezarea geografic.. 8-9 2.2 Limite. Vecini. Elemente de identificare................... 9-11 CAPITOLUL III. CADRUL NATURAL.................................... 12-973.1 Geologia.............................................................. 3.1.1 3.1.2 3.1.3

12-25

Stratigrafie................................................... 12-20 Tectonic...................................................... 20-22 Neotectonic................................................. 22-25

3.2 Relieful 25-43 3.3.1 Aspecte morfometrice........... 25-32 3.3.2 Aspecte morfografice........... 33-36 3.3.3 Eroziunea in adancime ............. 36-37 3.3.4 Procesede deplasare in masa ........................... 38-40 3.3.5 Procese si forme antropice................................. 41-43 3.3 Clima 3.3.1Factorii genetici ai climei................................ 43-49 3.3.2Principalii parametrii climatici........................ 50Temperatura aerului........................................ 50-54 Umezeala aerului.... 54-551

Nebulozitatea...................................................56-58 Precipitaiile atmosferice..................................... 59-61 Presiunea 61-63 eolian.....................................................63-70 3.4 Hidrografia..............................................................70-80 3.4.1 Apele subterane................................................70-75 3.4.2 Apele curgtoare75-78 3.4.3 Lacurile............................................................78-80 3.5 Vegetaia i fauna.................................................. 81-90 3.5.1 Factorii genetici ai vegetatiei si faunei............. 81-86 3.5.2 Structura si compozitia covorului vegetal........86-89 3.5.3 Principalele caracteristici faunistice.................89-90 3.6 Solurile ....................................................................90-96 3.6.1 Principalele tipuri de soluri...............................90-94 3.6.2 Fertilitatea, folosinta si ameliorarea solurilor....94-96 3.7 Rezervaii naturale.............................................97 Concluzii ..................................................................................98-99 Bibliografie .............................................................................100-102

atmosferic.......................................

Regimu

2

INTRODUCERE

Sacelu face parte din judetul Gorj, situata la intersectia paralelei de 45 de grade si 50 de minute latitudine nordica cu meridianul de 23 de grade si 47 minute longitudine estica. Scopul intocmirii acestei lucrari il constitue in primul rand obtinerea diplomei, dar si formarea deprinderilor necesare intocmirii unei lucrari stiintifice de amploare si complexitate ce trebuie sa probeze capacitatea mea intelectuala si modul in care cunostintele de geografie dobandite in anii studentiei au reusit sa faca din mine un viitor specialist. Pentru realizarea acestui studiu fizico-geografic al comunei Sacelu, am parcurs mai multe etape. Intr-o prima faza pregatitoare am consultat hartile topografice : 1 : 25 000, geologice : 1 : 200 000. O importanta majora in elaborarea unui studiu geografic o au observatiile pe teren, cu aceasta ocazie, am fotografiat zonele de interes geomorfologic, floristic, pedologic. Astfel, am putut compara informatiile de pe hartile topografice cu cele de pe teren. Am observat diferentierile impuse in peisaj de activitatea antropica. Dupa parcurgerea primelor etape, am inceput sistematizarea si organizarea materialelor si datelor obtinute. Am intocmit hartile morfometrice si morfografice finale la scara 1: 25 000, harta geologica 1: 200 000 si harta solurilor la scara 1: 200 000. Pentru elaborarea hartii geomorfologice generale cu procese de modelare actuala am utilizat atat materialul bibliografic, cat si pe cel obtinut in urma observatiilor pe teren. In urma etapei de redactare a textului si de intocmire a hartilor, lucrarea a luat infatisarea sa finala. Aceasta lucrare reprezinta pentru mine un moment final al unei etape de activitate si in acest context, doresc sa multumesc domnului Lector3

Univ. Dr. Comanescu Laura. Nu in ultimul rand apreciez contributia adusa de celelalte cadre didactice ale Facultatii de Geografie, Universitatea Bucuresti la formarea mea ca mic geograf si ca personalitate.

CAPITOLUL I ASEZAREA GEOGRAFICA. LIMITE. VECINI. ELEMENTE DE IDENTIFICARE 1.1 Asezarea geografica4

Elementele pozitiei geografice influenteaza diferitele aspecte ale vietii social-economice. Comuna Sacelu se afla situata la intersectia paralelei de 23 de grade si 47 minute latitudine nordica cu meridianul de 45 de grade 50 de minute longitudine estica. . Comuna studiata este situata in partea central- nordica a judetului Gorj. Geologic, comuna se suprapune zonei de contact dintre Depresiunea Getica si orogenul carpatic (Panza Getica). Climatul temperat continental moderat are influente submediteraneene. Arealul ocupat de comuna se situeaza intr-un climat specific dealurilor subcarpatice, la adapostul orografic al Carpatilor Meridionali fiind marcat de manifestari foehnale. Aflandu-se sub influenta centrilor barici de actiune din Marea Mediterana, fenomenele de iarna (inghetul, bruma, poleiul, ninsoarea etc.) au o frecventa si o intensitate mai redusa. Putem vorbi deci de un climat de adapost favorabil asezarilor umane. Din punct de vedere biogeografic, comuna se incadreaza, in concordanta cu altitudinea, in etajul padurilor de foioase. Din punct de vedere fitogeografic, teritoriul comunei apartine Regiunii macaronezo - mediteraneeana, Provincia Dacica, Districtul Subcarpatilor Getici. Sacelu se afla situata la aproximativ 32km distanta de orasul Tg.Jiu, aproximativ 80km de orasul Ramnicu Valcea pe DN 67. Este strabatuta de drumul judeten 661, la 7km nord de DN 67 Tg.Jiu-Ramnicu Valcea.

1.2 Limite. Vecini. Elemente de identificare Sacelu se invecineaza cu patru comune: -in nord: comuna Crasna5

-in sud: comuna Scoarta -in vest: comuna Balanesti -in est: comuna Bengesti Suprafata comunei este de 4207 ha. Pana in 1968 pe teritoriul comunei Sacelu a existat urmatoarea organizare administrativa: com. Sacelu cu satele Sacelu, Surupati, Ciucuresti, Corobesti, Gurani, Haiesti, Jeristea, Magherestii din Deal, Magherestii din Vale si catunele Aringhesti, Sapa si Via Boiereasca. Locuitorii catunelor s-au mai mutat treptat, incepand cu anul 1882, in satul Sacelu. In 1962 satul Surupati a primit numele de Blahnita de Sus. In 1968 satul Corobesti a fost inglobat la satul Blahnita de Sus. Satele: Ciucuresti, Magherestii din Deal si Magherestii din Vale au fost unite sub numele de Magheresti., iar satul Gurani a fost inglobat la satul Sacelu. In 1952 la satul Sacelu a fost inglobat satul Bereasca iar in 1968 satele Corobesti, Guranii din Deal si Guranii din Vale. Prin atestare documentara este din 18 ian. 1480, din timpul lui Vlad cel Tanar Tepelus. Numele de Sacelu, care apare intr-un document din 20 martie 1626 vine de la cuvantul Satucel (sat mic), asa cum reiese din Cartea de Judecata data in 2 august 1724, de catre Staicu Bengescu, consilier imparatesc. O dovada a permanentei si continuitatii in aceasta zona este vechimea toponimului Turita, mentionat deja in anul 1480, cu precizarea ca se afla localizat langa Sacelu. De asemenea, in anul 1626 apare in documente denumirea de Silistea Turitei. Despre Sacelu se mai vorbeste intr-un hrisov din vremea lui Radu Mihnea, datat 8 ianuarie 1613, in care se foloseste toponimul de Satcel. La fel il gasim mentionat intr-un document emis de Gavril Movila si datat 20 martie 1626. In alt document din 3 aprilie 1644 apare numele de Secel, iar in anul 1672, intr-un act de vanzare-cumparare, il intalnim sub numele de Sacel.6

Locuitorii comunei Sacelu au fost martori la marile evenimente care jaloneaza istoria patriei noastre; unul dintre acestea a fost revolutia de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu. Este posibil ca in casa prietenului sau Vasile Moanga din Sacelu, valoros monument de arhitectura din secolul al XVIII-lea, pandurul din Vladimir, sa fii fost de mai multe ori oaspete, cum de altfel exista documente ca a poposit in casele de la Tg.Jiu ale aceluiasi prieten. Revolutia din anul 1848, Unirea din 1859, cand Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn in Moldova si Muntenia, razboiul din 1877 care a adus proclamarea independentei Romaniei, toate acestea au marcat istoria comunei Sacelu. Folosirea apelor minerale de la Sacelu se pierde in negura vremurilor. Dacii si romanii au folosit aceste ape, marturie fiind si inscriptia dedicata zeilor medicinei, Aesculapius si Hygiae, de catre Marcus Tiberius Marcianus. Populatia veche romaneasca, statatoare in aceasta zona, dupa retragerea armatei si a administratiei romane din provincia Dacia, a folosit apele minerale pentru tamaduire, acestea ajungand libere la suprafata solului. Asa se face ca aceste ape au atras atentia specialistilor inca din anul 1866. Ca urmare a calitatilor terapeutce in anul 1866, Ministerul de Interne de care depindeau pe atunci si problemele sanitare, declara localitatea Sacelu statiune balneara.Astfel in 1986 s-au implinit 120 de ani de la atestarea documentara a localitatii Sacelu ca statiune balneara. In centrul comunei Sacelu se afla cladirea bazei de tratamet, dotata cu aparatura 400 de proceduri moderne de tratament. Foarte aproape de baza de tratament se gaseste si baza pentu cura externa, compusa din cinci bazine in aer liber, care contin ape minerale iodurate, clorurate, bromurate, sarate, si namol sapropelic; la acestea se adauga pentru cura interna si izvorul cu apa minerala Sacelata. moderna. Fara sa intram in amanunte de specialitate, precizam ca aici se pot efectua

7

CAPITOLUL II. CADRUL NATURAL 2.1.GEOLOGIA Stratigrafia n regiunea comunei afloreaz depozite aparinnd8

urmtoarelor subdiviziuni stratigrafice :

Cuaternar-

Holocen Pleistocen

Tertiar - Pliocen Pontian Meotian

- Miocen Sarmatian Kersonian Basarabian Volhinian Badenian

- Eocen : Conglomeratele de Sacelu Eocen. Cele mai vechi depozite care afloreaz in regiunea Scelu aparin eocenului i sunt cunoscute sub numele de conglomeratele de Scelu.Primele nsemnri asupra conglomeratelor de Scelu au rmas de la Gregoriu tefnescu (1884, 1894) i Sabba tefanescu (1894). Gheorghe Munteanu Murgoci (1907) aduce argumente paleontologice(numilii) n sprijinul vrstei eocene a conglomeratelor. Ion Popescu Voiteti (1935) si Miltiade Filipescu (1942) consider remaniai numiliii gsii de Murgoci i susin vrsta miocen inferioar a conglomeratelor de Scelu. Ion Popescu Voiteti menioneaz c aceste conglomerate apar ca un puternic dop de straturi rupte, dezrdcinate i ridicate pe verticala din adncime, de un masiv de sare. Mira Tudor (1955) si Ilie Huica (1977) aduc noi argumente n sprijinul vrstei eocene a conglomeratelor de Scelu.9

Conglomeratele, microconglomeratele i gresiile apar

in axul

anticlinalului Trgu Jiu Scelu - Ciocadia, n albia Vii Blahniei, din centrul localitii Scelu, ocupnd o suprafa de peste 1km 2, formnd un complex de culoare cenuiu-verzuie, alctuit dintr-o alternan de conglomerate de elemente cu dimensiuni diferite i din gresii dure. Elementele care intr in alctuirea conglomeratelor au dimensiuni ntre 3m si 0,05m (cele mai frecvent ntlnite avnd valori medii), fiind reprezentate prin urmtoarele tipuri de roci : - roci remaniate din cristalinul autohton (isturi cuartitice, cloritice, sericitice, cuarite, amfibolite) ; - roci remaniate din fundamentul granitic (granite de tip uia, granodiorite, diorite) ; - roci remaniate din cristalinul getic (paragnaise cu muscovit, paragnaise cu muscovit si biotit, amfibolite) ; - roci remaniate din sedimentarul autohton (calcare cenuii, calcare albicioase, marnocalcare verzui, calcare coraligene) ; - calcare cu ortofragmite, assiline si lepidocivline, gresii feldspatice acroziene). Cimentul conglomeratelor este in general calcaros , ntlninduse mai rar i ciment silicios. n arealul de dezvoltare a conglomeratelor de Scelu, n special in lungul Vii Blahniei, apar numeroase izvoare srate si sulfuroase. Grosimea conglomeratelor de Scelu este greu de precizat; lund n considerare datele unor sonde de mare adncime, executate in zone mai sudice, se poate estima grosimea acestora la 1000m. Miocen. Dintre depozitele miocene sunt bine reprezentate cele badeniene i cele sarmaiene. Badenian. Depozitele badeniene (tortoniene) reprezint cele mai vechi depozite din Depresiunea Subcarpatic Oltean, datate10

pe criterii paleontologice sigure , dezvoltndu-se numai n jurul insulei de conglomerate de Scelu, vizibile pe teren in urmtoarele puncte: la moara din localitatea Scelu (pe Valea Blahniei), n treimea superioar a Vii Drcoaiei (afluent stng al Blahniei), care se vrsa la moara din localitate i aflorimentul situat imediat la nord de localitatea Scelu. Depozitele badeniene sunt reprezentate prin conglomerate glbui, breciuose, alctuite din galei de isturi cuaritice, calcare cenuii, mezozoice, isturi calcaroase verzui, gresii verzui, uneori microconglomeratice, remaniate att din uscatul nordic ct i din conglomeratele de Scelu, nct uneori cu greu se pot deosebi macroscopic de acestea. Dup fosilele determinate in conglomeratele brecioasecalcaroase de pe Valea Drcoaiei (Pectunculus pilosus deshayesi i Barnea ujratemica), aceste conglomerate au fost atribuite (I.Huica) Badenianului superior. i Kersonian. - Volhinian. n zona Scelu, Volhinianul apare transgresiv i discordant pe conglomeratele de Scelu: n dealul Ciocea, situat pe partea stng a Vii Blahniei, unde este reprezentat prin marnocalcare glbui-negricioase, dispuse n placi, dure, coninnd fosile de Ervilia dissita dissita, formnd un petic lung de 800m i lat de 30-60m i in dealul Mgura, situat tot pe partea stng a Vii Blahniei, formnd un petic lung de cteva sute de metri i lat de 20-30m. Aici, direct pe conglomeratele de Scelu se dispun nisipuri glbui, n straturi mici, alternnd cu straturi de argile istoase, disodiliforme, maroniu-negricioase, groase de 15-20m. n masa acestor depozite se gsesc intercalaii de marnocalcare glbui, foarte dure, cu grosime pn la 10m, coninnd Ervilia dissita dissita i vertebrate de cetacee. Asociaia microfaunistic,11

Sarmaian.

Depozitele

sarmaiene

sunt

prezente in zona Scelu prin toate subetajele: Volhinian, Basarabian

determinat din depozitele de pe dealul Ciocea i mai ales de pe dealul Mgura, este reprezentat prin: Ammonia beccari, Elphidium macellum, Miliolina seminulum, Porosonion subgranosum, forme fosile caracteristice pentru volhinian. Grosimea depozitelor Volhiniene nu poate fi precizat cu rigurozitate datorit faptului ca nu se poate observa baza lor; cu toate acestea, dup datele de teren , grosimea s-ar putea estima la 60m. - Basarabian. Limita intre Volhinian si Basarabian este dificil de precizat att din cauza unei mari similitudini litologice intre cele dou subetaje ct si datorit absentei faunei; I. Huica a considerat aceast limita la schimbarea litologic larg intre argilele si nisipurile volhiniene si argilele cu Cryptomactra pes anseris, atribuite Basarabianului inferior. In anul 1986 (I. Huica) a reuit separarea celor doua subdiviziuni sratigrafice ale Basarabianului, si anume: Basarabianul inferior, reprezentat prin faciesul larg (argile cu Cryptomactra pes anseris) i faciesul, de arm (marne, argile, gresii, pietrisuri, conglomerate, nisipuri) i Basarabianul superior, reprezentat prin argile, nisipuri, gresii cu trovanti, pietrisuri, bolovaniuri etc. Basarabianul inferior. Bine deschise, depozitele Basarabianului inferior apar pe Valea Blahniei in dreptul localitailor Sacelu i Mahereti si pe Valea iganului, afluent stng Al Blahniei in localitatea Corobeti. Faciesul detritic al Basarabianului inferior prezinta o structura mai ales psamito-psefitica rocile fiind formate din numeroase nivele de gresii groase de 1-75cm. In masa nisipurilor i gresiilor se afl uneori, numeroase fragmente de cochilii de molute. Structura gresiilor este psamitic i textura stratificat i compact; uneori depozitele Basarabianului inferior prezinta o stratificatie haotica, demonstrand astfel ca sedimentarea a avut loc aproape de litoral. La sud de conglomeratele de Sacelu,12

Basarabianul inferior de pe Valea Blahnitei de Sacelu este reprezentat prin urmatoarea alternanta de strate: - 1,00m de marne violacee, sistoase, disodiliforme; - 0,50m de brecie galbuie cu Mactra trapezoideea elongata si Mactra trapezoides; - 30,00m de alternanta de marne violacee, sistoase, cu eflorescente de sulfati, in strate groase de 2,00m si nisipuri cenusii cu fragmente de mactre si ceriti, sub 1m grosime. La nord de conglomeratele de Sacelu, depozitele Basarabianului inferior sunt alcatuite dintr-o altenanta de sisturi calcaroase cu impresiuni de pesti si de nisipuri galbui-cenusii, in strate sub 2m grosime; in nisipuri au fost determinate urmatoarele specii de fosile: Cerithium mitrale, Pirenella picta picta, Mactra tapezoides, Mactra trapezoideea. In Valea Crasnei, intre localitatile Gurani si Blahnita de Sus, se gaseste un banc de gresie calcaroasa, gros de 0,75m, care formeaza un adevarat lumasel ce contine Mactra trapezoideea, Mactra vitaliana etc. In Valea Ursului, afluent al paraului Tiganul din catunul Corobesti, depozitele pelitice prezinta fenomene de tasare, nisipurile higroscopice insinuandu-se pe liniile de minima rezistenta si ocupand volume neregulate sau oblice. In depozitele Basarabianului inferior din Valea Tiganului, pe o lungime de cateva sute de metri, se observa doua intercalatii de sisturi bituminoase, groase de 0,40-2,00m, sisturi care contin 20-60 la suta ulei de sist, devenind astfel interesante din punct de vedere economic. In Valea Blahnitei si pe Valea Dracoaiei se gasesc 23 nivele de sisturi bituminoase, intercalate in argilele micafere ,cenusii. Basarabianul inferior in facies de larg este dezvoltat putin mai departe de insula de conglomerate de Sacelu, unde de altfel a

13

fost semnalata forma de Cryptomactra pes anseris, in Valea Ulmetului si in Valea Scaunisului. Basarabianul Basarabianului superior. pe Transgresiv cele ale pe depozitele si pe inferior, Volhinianului

conglomeratele de Sacelu, se observa nisipuri si pitrisuri cu intercalatii de argile si de marne nisipoase, cenusii,intr-o alternanta monotona, cu o grosime de 60-80 m. n masa acestor depozite se pot distinge dou straturi de nisipuri glbui n care abund trovani de diferite forme i dimensiuni, de la 0,10m la 1,20m in diametru. Cele dou intercalaii de nisipuri cu trovani sunt separate de un strat de isturi bituminoase, disodiliforme, gros de 1,00 - 2,00m, bine deschise in Valea Ursului. Kersonian. nisipurile reperului cu de Subetajul tovani isturi ale superior al Sarmaianului superior.Limita avnd o este intre reprezentat prin depozite pelito-psamitice, care repauzeaz pe Basarabianului Kersonian i Meoian se gasete la aproximativ 15m deasupra calcaroase suntoare, grosime constant de 0,30m, dup care se trece la marnele albe cu ostracode i cu Helix mrazeci.O caracteristic a unui strat de nisip este faptul ca acesta prezinta la partea inferioar numeroase fragmente de fosile, roca devenind o gresie organogen. Catre partea superioar, detritusul organogen se diminueaz progresiv, pn la dispariie. Analiza microscopic a gresiilor relev o structur psamitic i o textur stratificat, compact (M. Trifulescu, 1980). Detritusul gresiilor variaz intre 75 i 80%, iar cimentul intre 20 i 50%. Detritusul este reprezentat prin fragmente de minerale i de roci magmatice eruptive i metamorfice: cuar (20-25%), feldspat potasic (0-13%), mic (2-15%), grafit (0-2%), detritus organogen (010%). Prezena fragmentelor de roc ncadreaz gresiile descrise in14

grupa grauwache. Calcarele apar sporadic in depozitele kersoniene, mai ales la partea superioar a acestora, in straturi de maxim 0,15m grosime; calcarele sunt glbui, foarte dure i uneori silicifiate sau magneziene. Pe Valea Sodomului, la izvoare, afloreaz calcare care conin numeroase impresiuni de insecte (larve de libelule), avnd structur criptocristalin i o textut compact, stratificat, formate din calcit criptogranular (0-60%), calcit microgranular (2096%) i cochilii de microorganisme (0-100%) cu dimensiuni de 0,750,50mm. isturile calcaroase suntoare prezint o grosime de 0,30m, constituind un nivel reper caracteristic la limita KersonianMeoian. isturile bituminoase formeaz in Kersonian 1-7 pachete cu o grosime de 0,20-2,00m, intercalate in argilele marnoase i in gresiile calcaroase, dure, in nisipurile limonitizate,in calcare etc. Pliocen. Depozitele pliocene sunt reprezentate prin Meoian i Ponian.Meoian. Orizontul inferior al Meoianului este laminat de o falie dirijat pe direcia est-vest, dup care depozitele anticlinalului Scelu-Trgu Jiu formeaz un compartiment ridicat; acest orizont apare bine deschis pe partea stng a Vii Blahniei, la izvoarele prului Lespezi, unde se observ marne compacte, albicioase, alternnd cu marne glbui, in care se gsesc forme bine conservate de Helix mrazeci; marnele trec in sus la nisipuri glbui, micacee, in strate sub 0,50m, care alterneaz cu strate de marne albicioase, coninnd numeroase concreiuni calcaroase, groase de 0,60m. Pe direcia stratului nisipurule devin cimentate i conin: Dosinia maeotica, modiolus incrassatus minor, Psilunio subrecurvus ,Pirenella disjunctoides, Hydrobia vitrella etc. Partea superioar a orizontului inferior al Meoianului este bine reprezentat pe cele dou Blahnie, unde apar marne compacte albicioase, cu

15

numeroase ostracode, care cuprind intercalaii de isturi foioase, albicioase, disodiliforme, in grosimi sub 0,30m. Limita intre depozitele orizontului inferior i cele ale orizontului superior o considerm, in care in mod convenional, de istuti pe intervalul devin stratigrafic intercalaiile albicioase

predominante faa de marnele albe cu ostracode. In partea superioar a Meoianului (orizontul superior), isturile albicioase sunt inlocuite cu nisipuri albicioase, polimictice, cu Congeria novorossica navicola, Theodus tefnescui etc. In vecintatea localitii Scelu, la izvoarele prului Ciurila, care se vars in Blahnia in dreptul localitii Hieti, se gsesc marne micacee, glbui, negricioase, cu numeroase diaclaze umplute cu gips secundar. Diaclazele sunt paralele sau perpendiculare pe stratificaie.In aceste depozite, care au o grosime de 18m, au fost identificate: Congeria rhomboidea rumana, paradacna abichi minor, Limnocardium petersi, Prosodacna litoralis litoralis,Valenciennius ex gr.ellipicus etc. Pe baza fosilelor citate, depozitele respective aparin Ponianului inferior i anume subetajului Novorossian.

Cuaternar. Pietriurile i bolovniurile care se observ pe culmile dealurilor din imprejurimile Scelului aparin pleistocenului. Holocenul este reprezentat prin aluviunile recente ale Vii Blahniei i prin nisipurile i pietriurile terasi joase a Blahniei din amonte i din aval de Baile Scelu. Tectonica Scelu, face parte din Subcarpaii Getici, unde tectonizarea puternic a prii nordice a acestui vast piemont i dezgolirea marilor linii structural de sub cuvertura piemontan de ctre agenii externi au du la o difereniere morfologic i deci la detaarea zonei16

subcarpatice ca unitate geografic aparte. In aceast analiz trebuie s pornim de la sublinierea faptului c, in apariia unei zone subcarpatice in cadrul vastului Piemont Getic, rolul principal l-au avut micrile, care au creat un relief tipic subcarpatic la contactul piemontului cu lanul carpatic. Dispozitivul structural ins, creat de tectonic i peste care i-au aternut activitatea agenii externi, nu a avut un caracter stabil; el s-a modificat mereu, ca urmae a aciunii tectonicii, a manifestrilor sale permanente, fapt care a fcut din tectonic in factor morfogenetic activ. In funcie de modul in care tectonica se reflect in formele de relief actuale, au fost stabilite de ctre Alex. Rou, dou zone mari: - zona structurilor cutate. In ceast zon se incadreaz i comuna Scelu, fiind zona care ocup cea mai mare parte a regiunii, sedimentele cutate constituind caracteristica ei structural predominant. In plus, prezena unor arii de afundare sau lsri axiale ale cutelor, de cele mai multe ori activbe, precum i existena unor falii dispuse pe flancurile anticlinalelor i sinclinalelor accentueaz i mai mult rolul factorilor tectonici. In general, in aceast regiune nu sunt inversiuni de relief, dealurile corespunznd liniilor de anticlinale simple sau repliate, iar depresiunile corespunznd sinclinalelor i tasrilor din lungul faliilor. De aceea i modul in care se reflect tectonica in relief se va vedea din analiza acestor dou mari categorii de forme: dealurile i depresiunile. Din categoria delurilor subcarpatice corespunztoare anticlinalelor clar exprimate in relief face parte intreg irul de dealuri dintre Valea Jaleului i Valea Gilortului, printre care i dealul Scelului i Magheretilor. Ele sunt alctuite din depozite meoiene i poniene, afectate de dou anticlinale alturate, in ale cror axe se gsesc formaiuni mai vechi compuse din conglomerate eocene, marne i calcare sarmaiene.17

Din punct de vedere morfotectonic, caracteristic pentru aceast categorie de dealuri este faptul c manifestrile tectonice care duc la accentuarea liniilor descrise sunt foarte active i astzi, reflectndu-se in morfologia reliefului prin apariia unor vi epigenetice (Blahnia, Scelu, Ciocadia, etc.). Ctre sudul i nord-estul perimetrului studiat se afl depresiuni corespunztoare zonelor sinclinale, respectiv depresiunile Cmpu Mare i Novaci. Sinclinalul pe care este instalat ulucul subcarpatic intern are numeroase cute secundare, iar flancurile sale externe sunt deranjate de un sistem de falii care i dau depresiunii un aspect de zon prbuit, de graben, intre dou uniti morfologice inalte (Carpaii i dealurile subcarpatice). zona structurilor monoclinale. Gruiurile piemontane monoclinale situate in nordul nordul perimetrului studiat. Prin situarea lor la contactul cu muntele, ele paraziteaz flancul nordic al sinclinalului ulucului depresionar subcarpatic. Structura propriuzis (monoclinal) a acestor gruiuri, are de asemenea numai rol de condiie morfogenetic, dar prin faptul c ele acoper o structur activ (sinclinalul subcarpatic) sunt influenate in dezvoltarea lor general de tectonica respectiv. Din punct de vedere tectonic, regiunea Scelu face parte din anticlinalul major Trgu Jiu Scelu Ciocadia; axul acestui anticlinal, care se afund periclinal spre vest, prezint numai in zona Scelu depozite eocene, badeniene i sarmaiene. De la Valea Blahniei vest, ctre vest, pn in la Valea Inoasei-Blneti, axul i anticlinalului este format din depozite basarabiene iar de aici, spre axul apare numai depozite kersoniene,meoiene poniene.

18

Ca o caracteristic a anticlinalului Scelu-Trgu Jiu apare tendina de deversare a depozitelor din zona axial spre nord, co o inclecare a flancului sudic peste flancul nordic. Conglomeratele, microconglomeratele i gresiile eocene, care apar in axul anticlinalului, alctuiesc un puternic monoclin cu straturi care cad constant ctre sud cu 55 0-750. Pe faliile i pe fisurile larg dezvoltate in aceste depozite apar emergenele apelor de zcmnt, care sunt captate i folosite la instalaia de bi i care se acumuleaz in cele patru bazine. Neotectonica Liniile tectonice schiate in precuaternar in regiunea

subcarpatic oltean au continuat s se manifeste n tot timpul cuaternarului, fapt care a dus la accentuarea i deci, in prima parte a acestei etape, la stabilirea principalelor forme de relief din aceast regiune. Astfel, Piemontul Getic, iniial uor ondulat, s-a transformat intr-o regiune tipic subcarpatic, n care sinclinalele, dispuse paralel, au condiionat apariia ulucurilor depresionare i a lanurilor deluroase subcarpatice. Cu aceasta ns, n dezvoltarea geomorfologic a regiunii, tectonica nu a nceput s joace un rol de seam n tot timpul cuaternarului. Intensitatea i durata ei au accenturi de mare amploare n unele puncte, care rmn ns n cadrul liniilor tectonice mari, iniiale, dovedind n continuare prezena i influena pe care o au. Aceast manifestare a tectonicii din tot timpul cuaternarului este bine prins i trdat n special de formele de relief majore sau minore, care ilustreaz att sensul micrilor, ct i intensitatea lor.

19

n ceea ce urmeaz vom cuta s analizm felul n care micrile tectonice corespunztoare anticlinalului Scelu-VoitetiSporeti, procesele morfogenetice ale acestor uniti. Pentru irul dealurilor subcarpatice interne Sporeti-Scelu, care se suprapun unui anticlinal repliat ce se afund treptat dincolo de valea uiei, nemaiaprnd dect abia schiat n dealul Sporeti, este caracteristic prezena unor micri epirogenetice de nlare, pe care elementele geomorfologice din acest zon le demonstrez pe deplin. Astfel de la prima vedere ne apare foarte evident caracterul de anteceden n special la vile care traverseaz masivele deluroase ale Scelului, Magheretilor i Ciocadiei. nalarea lent, dar continu a relifului nu a mai permis acestor vi ( Blahnia, Crasna, Suntoarea ), care au persistat pe vechiul lor traseu, s-i exercite puterea de eroziune dect pentru a-i menine un profil longitudinal ct mai apropiat de cel de echilibru. Deformrile teraselor, desfacerea lor n mai multe trepte i ingustarea albiilor sunt elemente n plus care trdeaz prezena micrilor de nlare. Analiza morfometric a acestor deformri in cadrul vilor studiate ne-a permis s stabilim unele concluzii, care se refer n special la ritmul manifestrilor neotectonice. Astfel n sectoarele vilor afectate de micrile neotectonice locale pozitive, cnd acestea au un caracter continuu i o intensitate aproximativ uniform, numrul teraselor rmne cel normal, dar altitudinea lor se modific ca urmare a deformrilor, a cror amplitudine este n raport direct cu vechimea fiecrei terase i cu intensitatea micrilor. Aceasta inseamn c, cu ct terasele sunt mai vechi, cu att amplitudinea deformrilor este mai mare, ele nsumnd toate deformrile de la apariia lor pn azi. Se intmpl uneori ca20

deformarea uneia dintre terase sau chiar a mai multora s fie egal cu cea a terasei imediat inferioar ( mai nou ). Fr a contraveni precizrii de mai sus, acest fapt demonstreaz existena unei perioade de stagnare a micrilor, in timpul creia terasele mai noi s-au format n mod normal, i numai ulterior, cnd micrile au renceput, au fost supuse ele deformrii. n timpul manifestrilor tectonice recente care au dus la deformrile teraselor, sectoarele de lsri axiale, probabil o dat cu antrenarea lor n ridicarea general, erau supuse i unor deformri negative, consecin a accenturii lor. Astfel c terasele care se suprapun acestor porini, dei prezint o deformare pozitiv ca urmare a siturii lor in zona general de nlare, totui sunt mai puin ridicate dect restul teraselor, datorit tocmai accenturii flexurii axiale. n acelai timp trebuie s subliniem c deformarea teraselor numai n dreptul anticlinalului, pe un sector restrns, ne duce la concluzia c aici ne gsim mai mult n prezena unor micri de cutare dect de micri epirogenetice, de accentuare a anticlinalului propriu-zis. 2.2.RELIEFUL In cadrul comunei Sacelu, exista dealuri subcarpatice de incretire, alcatite din roci sedimentare usor erodabile, iar in fundament roci mai dure : conglomerate, gresii nisipoase, marne etc. Se gasesc trei siruri de dealuri longitudinale, de o parte si de alta a paraului Blahnita si a afluentului sau Sunatoarea. Foarte fragmentati de paraie, torenti care se varsa in Blahnita. Principalele dealuri sunt : Haiesti (273m), Ciucuresti (470m), Blidari (472m), Larga (436m).21

In partea centrala a comunei se afla Dealul Magheresti care datorita eroziunii si frgmentarii, cuprinde mai multe sectoare : Dealul Gruiu (373m), Soava (450m), Bolca (503m), Branistoi (498m). In est, Dealul Sacelului fragmentat de asemenea foarte mult, fiind divizat in : Dealul Gradini (326m), Dealul Mare (402m), Ciocea (426m), Surupati (540m). Subsolul este bogat in materiale de constructii, izvoare minerale si apa potabila, sisturi bituminoase, petrol, gaze de sonda, sare. 2.2.1. Aspecte morfometrice Cunoasterea parametrilor morfometrici este necesara in studiul reliefului, acestia imprimand fizionomia peisajului geomorfologic si conditionand procesele de modelare actuale. Hipsometria Regiunea studiata, asa cum reiese din harta hipsometrica (Fig.4), coboara in general in trepte dinspre zonele marginale spre partea centrala cat si spre sud. Altitudinea maxima de peste 475m este atinsa in Dealul Corobesti, iar cea minima se gaseste in sudestul comunei in zona de confluenta a paraului Blahnita cu Sunatoarea, fiind de 314m. Pentru realizarea acestei harti am separat 5 trepte hipsometrice delimitate de izohipse din 50 in 50 de metri, respectiv: peste 475m, intre 475-425m, intre 425-375,1m, intre 375-325,1m si sub 325m. Treapta cu inaltimi mai mici de 475m-detine ponderea cea mai redusa in cadrul comunei, ocupand 9% din teritoriu. In cadrul acestei trepte hipsometrice este inclus arealul din extremitatea nord-estica a comunei, precum si arealul ce corespunde interfluviului dintre paraul Surupati si paraul Crasna.22

Treapta hipsometrica cuprinsa intre 475-425m, reprezinta 23% din teritoriu comunei. Acesta treapta hipsometrica se suprapune, in general, afluentilor mari ai raului Blahnita, atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga. Un areal caracterizat printr-o astfel de treapta hipsometrica exista si in partea de nord-vest a paraului Sunatoarea, apartinand dealului Gainesti. Treapta hipsometrica cuprinsa intre 425-375m, are ponderea cea mai mare in cadrul comunei studiate, respectiv de 25%. Se desfasoara incepand din nordul comunei de o parte si de alta a vaii Blahnitei pana in partea centrala a comunei. Catre sud altitudinile sunt mai mici, fiind incadrate in trepte hipsometrice inferioare. Aceasta treapta hipsometrica mai este prezenta si pe latura de vest a paraului Sunatoarea, corespunzand Dealului Magheresti. Treapta hipsometrica cuprinsa intre 375-325,1m are o pondere de 22%. Apare sub forma unei fasii inguste, incepand din partea central-nordica a comunei si extinzandu-se catre sud-est si sudvest. Treapta hipsometrica cu inaltimi mai mici de 325m, are o pondere de 21%, fiind prezenta in partea central-sudica a comunmei.Grafic 1 Ciclograma harii hipsometrice

250-300 8%

500-550 5%

450-500 10% 400-450 17%

300-350 32%

350-400 28%

23

Grafic 1 Ciclograma harii hipsometrice

Ponderea fiecarei trepte hipsometrice cat si si hartii reiese atat din harta

250-300 8%

500-550 5%

450-500 10% 400-450 17%

hipsometrica, din histogram si Grafic 2).

ciclograma

300-350 32%

hipsometrice (Grafic 1350-400 28%

Grafic Histogram hrii hipsometrice35 30 25 % 20 15 10 5 0 500-550 450-500 400-450 350-400 300-350 250-300 Trepte hipsom etrice 5 10 8 17 28

32

24

Desitatea fragmentarii reliefului Harta densitatii fragmentarii reliefului reprezinta gradul de dezvoltare in timp al eroziunii, determinate de reteaua hidrografica secundara (Fig.5). Un rol important in intensificarea eroziunii si accentuarea fragmentarii reliefului il are factorul antropic exprimat prin exploatarea si utilizarea irationala a terenului care a dus la o serie de dezechilibre. Pentru intocmirea acestei harti am folosit metoda izoliniilor. Urmarind distributia fragmentarii orizontale a reliefului, constatam ca cele mai mari valori (cele de peste 4km/km 2), au o pondere redusa si se intalnesc in partea sudica a comunei, in zona de confluenta a paraului Blahnita cu Sunatoarea. Valoarea maxima din intrega suprafata a comunei, intalnindu-se aici si fiind de 4,52km/km2. Valori de asemenea ridicate de peste 4km/km 2, se intalnesc si in partea centrala a comunei, mai exact la nord de statiunea Sacelu. In conditiile unei litologii variate (alternanta de marne, argile, pietrisuri si nisipuri) se constata o inaintare a obarsiilor vailor in cadrul interfluviilor, contribuind la crestera fragmentarii orizontale. In aceasta categorie se inscriu ravenele si torentii ce afecteaza versantii cu o panta mare, care desi functioneaza efemer in cele mai multe cazuri, prin numarul lor, incadreaza densitatea fragmentarii in areale cu valori cuprinse intre 3 si 4 km/km 2. Arealele cu densitati de 2-3 km/km2 detin cea mai mare pondere, lucru care reiese atat din harta densitatii fragmentarii reliefului cat si din ciclograma si histograma densitatii fragmentarii reliefului (Grafic nr.3 si Grafic nr. 4).25

Urmeaza arealele cu densitati de 1-2 km/km 2 si arealele cu densitati reduse de sub 1km/km2, intalnite in proportie ceva mai ridicata in sud-estul comunei, in general acolo unde sunt cele mai reduse altitudini si unde vaile secundare aproape ca nu exista.Grafic 3 Ciclograma hrii densitii fragmentrii (dupa metoda izoliniilor)

4,5-5,5 11%

1,5-2,49 28%

3,5-4,49 27%

2,5-3,49 34%

Grafic 3 Ciclograma hrii densitii fragmentrii (dupa metoda izoliniilor)

4,5-5,5 11%

1,5-2,49 28%

3,5-4,49 27%

2,5-3,49 34%

26

Grafic 4 Histograma hrii densitii fragmentrii (dup metoda izoliniilor)35 30 25 % 20 15 10 5 0 1,5-2,49 2,5-3,49 3,5-4,49 4,5-5,5 Intervale ale densitii fragm entrii 11 28 34 27

Grafic 4 Histograma hrii densitii fragmentrii (dup metoda izoliniilor)35 30 25 % 20 15 10 5 0 1,5-2,49 2,5-3,49 3,5-4,49 4,5-5,5 Intervale ale densitii fragm entrii 11 28 34 27

Energia de relief (Adancimea fragmentarii reliefului) Adancimea fragmentarii reliefului reprezinta un element morfometric strans legat de densitatea fragmentarii si care intr-o oarecare masura, reflecta influenta evolutiei generale a regiunii, a litologiei si structurii, precum si particularitatile locale ale intensitatii eroziunii. Densitatea fragmentarii verticale arata, in esenta, profunzimea pana unde a patruns eroziunea verticala (liniara) generata in mod predominant de apele curgatoare. Valorile adancimii fragmentarii reliefului variaza intre 10 m/km patrat si 160m/km patrat. Aceasta diversitate a valorilor isi gaseste explicatia in existenta unei variate constitutii petrografice, la care27

se adauga abundenta precipitatiilor si gradul redus de acoperire a vegetatiei. Analizand distributia valorilor adancimii fragmentarii reliefului, valorile cele mai mici sub 40m/km caracterizeaza zonele joase de lunca. Cea mai mare pondere in teritoriu o au suprafetele caracterizate prin adancimi ale fragmentarii de 80-120m/km. Potrivit hartii adancimii fragmentarii reliefului se observa diferente de la o vale la alta si chiar de la un sector la altul al aceleiasi vai.(fig.6)Grafic 5. Ciclograma hrii energiei de relief

120-160 24%

10 40 12% 40-80 18%

80-120 46%

Grafic 5. Ciclograma hrii energiei de relief

120-160 24%

10 40 12% 40-80 18%

80-120 46%

28

Grafic 6. Ciclograma hrii energiei de relief50 45 40 35 30 % 25 20 15 10 5 0 46

24 18 12

10 40

40-80

80-120

120-160

intervale ale energiei de relief

Grafic 6. Ciclograma hrii energiei de relief50 45 40 35 30 % 25 20 15 10 5 0 46

24 18 12

10 40

40-80

80-120

120-160

intervale ale energiei de relief

Pantele Declivitatea este o caracteristica morfometrica importanta a reliefului, de care depinde geneza, dinamica si evolutia proceselor geomorfologice. Ea constitue o reflectare directa a conditiilor tectono-litologice, structurale, climatice fiind in raport direct cu gradul de fragmentare a reliefului si cu modul de utilizare a terenului. Harta pantelor (Fig.7) scoate in evidenta adancimea vailor principale si a afluentilor acestora in suprafata comunei in stransa legatura cu gradul de rezistenta la eroziune a diferitelor tipuri de roci, avand ca rezultat inclinarile formelor de relief care alcatuiesc aceasta regiune.

29

Din analiza hartii pantelor, rezulta ca in cadrul comunei Sacelu, cea mai mare pondere o detin pantele de 6-9 grade. Declivitatile cele mai mici, sub 3 grade sunt reprezentate de luncile principalelor paraie si unele sectoare ale interfluviilor, totalizand circa 24% din suprafata comunei. Urmeaza apoi ca pondere, pantele de 6-9 grade (26%). Exista si suprafete cu inclinare accentuata 21-27 grade, care reprezinta 4% din suprafata totala. Eroziunea lineara este intensa, alunecarile de teren au conditii favorabile. Izolat se intalnesc si zone puternic inclinate (35 pana la 63 grade), cum sunt abrupturile sau rapele, care sunt reprezentate pe harta intr-o proportie destul de redusa (1-2%). 2.2.2. Aspecte morfografice Apele curgatoare reprezinta principalul agent de modelare a reliefului creand, in perimetrul analizat, o imbinare de forme variate ca geneza si varsta. Astfel, interfluviile si culoarele de vale constitue forme majore, care includ nivelele de eroziune, luncile pe carte se dezvolta in prezent, o gama larga de procese de modelare Sistemul de interfluvii Orientarea, marimea si caracterul morfografic al interfluviilor sunt strans legate de reteaua hidrografica, structura si constitutia litologica. Sub raport altitudinal prezinta cele mai mari inaltimi din depresiune. Au un mers slab sinuos, traversand numeroase inseuari ce inlesnesc legatura cu celelalte unitati de contact. Analizand harta morfografica (Fig.8 ) observam ca in arealul studiat predomina interfluviile rotunjite.

30

Culmile interfluviale prelungi sunt dezvoltate pe depozite Miocene, puternic fragmentate si intens modelate de procesele actuale. resiunea umana se face simtita prin inlocuirea vegetatiei forestiere in majoritatea cazurilor cu livezi, pasuni si prin numeroasele asezari permanente. Sistemul de vai Cea mai importanta artera hidrografica a comunei este Valea Blahnitei, polarizatorul morfogenezei sale, al carui culoar se contureaza in cadrul zonei studiate de la iesirea din localitatea Crasna pana la confluenta cu Sunatoarea. Exceptand cursul Blahnitei, drenajul comunei Sacelu este realizat de vai grupate in sisteme hidrografice simple sau complexe, diferite ca grade de subordonare. Aceste deosebiri reflecta modalitatile de organizare si ierarhizare a scurgerii fluvio-torentiale, dar si diferentierile sensibile intre structura retelei de vai din cadrul comunei si cea a unitatilor limitrofe. Vaile de ordinul unu din cadrul comunei apar atat obarsiile raurilor, dar si ca mici afluenti torentiali ai acestora. Aceste vai au ca dominanta morfogenetica eroziunea lineara si regresiva. Celelalte ordine prezinta in profil transversal rupturi de panta, caracterizandu-se prin procese de eroziune lineara si transport, iar cele de ordinul tri si procese de alunecare. Generatia vailor de culme isi are obarsia in interfluviile principale.Bazinele hidrografice ale acestor vai ocupa mai mult de 50% din teritoriu, iar gradul de evolutie al acestei retele de vai este demonstrat de ierarhizarea retelei, in cadrul acestora ajungand la ordinele 4 si 5.

31

Generatia vailor de versant se dezvolta atat pe versantii dintre vaile torentiale majore, cat si pe versantii de contact cu zonele invecinate (Fig.9 ) Sistemul versantilor Orientarea versantilor se manifesta diferentiat in distributia componentelor fizico-geografice, conditionand direct regimul precipitatiilor, gradul de insolatie, regimul termic si hidric, dispozitia invelisului de sol si vegetatia. Marea diversitate a declivitatii, cumulata cu densitatea si adancimea fragmentarii, dispunerea pe trepte hipsometrice si existenta versantilor. Versantii umbriti si supraumbriti ocupa areale diferentiate in doua categorii : expozitia nordica ce ocupa o suprafata de 9% si expozitie nord-estica, reprezentand un teritoriu mai mic de 4,5%. Versantii semiumbriti si semireici sunt incalziti in timpulzilei, iar pe timp de iarna sunt lipsiti aproape complet de insolatie. Ponderea lor in arealul analizat este de 16,1% (nord-vest) si 10% (est). Versantii semiansoriti si semicalzi au proportii diferite in teritoriu, per total ocupand cea mai mare suprafata.Versantii cu xpunere vestica apar mai ales in estul comunei Sacelu si ocupa 17% din totalul suprafetei comunei, in timp ce versantii cu expozitie sud-estica detin un procent in cadrul comunei de 14%. Versantii insoriti si calzi sunt acoperiti in general de paduri sau sunt utilizati pentru livezi. Versantii sudici si sud-vestici detinand un procent de 22%. Primavara, datorita incalzirilor bruste ce provoaca topirea masiva a zapezii si in conditiile lipsei covorului vegetal, se pot32

culoarelor

de

vale,

litologia

variata

si

structura

monoclinala sunt elemente ce determina expozitia diferita a

declansa alunecari de teren favorizate de alternanta depozitelor friabile, prezente in teritoriu. Cel mai mic procentaj il detin suprafetele orizontale reprezentate fiind de zonele de lunca pe care sunt amplasate asezarile umane. Aceste suprafete prezinta cel mai mic risc geomorfologic ; o mica expunere la risc prin inundatii o au luncile. Din punct de vedere al formei, predominanti sunt versantii micsti, urmati de versantii concavi, drepti si convecsi.(Fig.10) Eroziunea in adancime : ravinatia si torentialitatea Scurgerile temporare sub forma de panze si siroire tind sa se concentreze in forme din ce in ce mai bine organizate :rigole, ravene, ogase, torenti. Rigolele reprezinta santulete mai adancite, formate de obicei in urma plugului, cand s-a arat necorespunzator, fie pe drumurile de pe versanti pe urtmele rotilor de carute. Pe drumurile de carute, care mai pot fi folosite, aceste rigole se mentin paralele pe urmele rotilor.Pe terenurile cultivate, astfel de forme negative pot disparea prin prelucrarea solului. Ogasele apar frecvent pe drumurile de exploatare prin evolutia rigolelor, acestea nefiind amenajate. Pot avea o adancime de 0,2 pana la 2m si o latime intre 0,5 si 8m. Avand in vedere gradul de fragmentare al versantului, ele pot fi considerate rare. In cazul drumurilor de carute pe pante, rigolele ajung, prin adancire, sa se transforme intr-un ogas care face ca drumul sa devina inpracticabil si, in astfel de cazuri, taranii muta traseul drumului alaturi, favorizand si de data aceasta aparitia unui ogas nou in viitor, contribuind astfel la degradarea versantilor. Ravenele, unele dintre cele mai spectaculoase forme negative de eroziune in adancime, au adancimi de la 2m pana la peste 10m.33

Torentii reprezinta scurgeri care se caracterizeaza prin viituri puternice, tumultuoase, dar de scurta durata, care inceteaza la scurt timp dupa sfarsitul ploii (vezi foto 2).

Foto 1. Torent in perioada secetoasa In aceasta categorie intra toate formele negative prezentate anterior, intalnindu-se de obicei in cadrul bazinului de receptie prin care torentul isi aduna apele. Acest proces este favorizat de coeziunea redusa a rocilor, de interventia omului in peisaj prin pasunat excesiv, despaduriri.Torentii se intalnesc sub forma izolata in foarte putine cazuri, in general fiind asociati cu celelalte forme ale eroziunii torentiale. La gura lor sunt imprastiate conuri de dejectie. Majoritatea vailor secundare din aceasta comuna au caracter torential. (Foto.1) Procese de deplasare in masa

34

In cuprinsul comunei Sacelu exista conditii favorabile pentru producerea acestor procese gravitationale, aparitia si dezvoltarea lor fiind conditionate de un complex de factori. Dintre procesele de deplasare in masa care afecteaza relieful comunei sunt prezente prabusirile si alunecarile de teren. Procesele de prabusire se intalnesc in cadrul rapelor de desprindere ale alunecarilor de teren. Alunecarile de teren produc importante modificari in fizionomia reliefului fiind unele dintre procesele cele mai importante care participa la o modelare accelerata a suprafetelor morfologice de tip versant si cele de racord. Exista numeroase criterii in clasificarea alunecarilor de teren, un criteriu important este dat de inaltimea rapei de desprindere. Alunecarile superficiale afecteaza terenuri intinse, cu utilizari variate : pasuni, terenuri arabile, livezi. Majoritatea au dimensiuni reduse, lungimi si latimi de cativa zeci de metri, grosimi pana la 11,5m, cele mai multe sunt alungite, dar se intalnesc si sub forma de panze. Sub raport morfologic acestea sunt in trepte si brazde, in valuri. Rapa de desprindere are inaltimea cuprinsa intre 0,5-2m. De multe ori alunecarile superficiale se suprapun formelor mai vechi de alunecare si prevestesc sfarsitul acestor procese. Multe terenuri afectate de alunecari superficiale sunt pasunate excesiv, astfel ca majoritatea se mentin active si in prezent. Alunecarile de profunzime medie (2-10m inaltimea rapei de desprindere). O astfel de alunecare se gaseste sub Dealul Ciucuresti. Este o alunecare de vale, insecventa, se dezvolta pe o panta cu valori de 10-15 grade. Morfologic este o alunecare in trepte si valuri. O prima treapta se afla in partea centrala a acestei alunecari, are o lungime de 285m si o inaltime de 3,5-5m. Celelalte trepte35

aflate in partea superioara sunt fragmentate, au o inaltime de 34m. Corpul alunecarii are o lungime de 320m si o latime maxima de cca.400m. Aceasta extindere mare a corpului alunecarii fata de lungimea rapei de desprindere se datoreaza faptului ca ea s-a extins regresiv. In masa alunecarii se afla unele microdepresiuni uscate vara dar care genereaza inmlastiniri in anotimpurile ploioase ale anului.Fata de versant corpul alunecarii este scufundat. Aceasta este partial stabilizata, fiind activa si in prezent pe anumite sectoare, evoluand regresiv spre nord-est. Reactivari ale acestei alunecari se produc primavara, in lunile martie-aprilie si indeosebi in anii cu precipitatii bogate. Multe din alunecarile de teren prezente in aces teritoriu au o morfologie complexa, reprezentand o asociatie de trepte, valuri, brazde datorita versantilor cu o alcatuire variata (vezi foto nr. 2) De obicei ele se combina cu procese de ravinatie si au profunzimi mari. Alunecarile sub forma de brazde si valuri au ca specific in alcatuirea morfologica valurile si brazdele de alunecare mai rar fiind posibil de observat alte parti componente. Alunecarile de teren constitue un factor important al modelarii reliefului in aceasta comuna, de asemenea, este procesul care lasa cele mai vizibile amprente in aspectul actual al reliefului.

36

Foto2. Alunecare de teren in cadrul Dealului Magheresti Procese si forme antropice Omul este un component al mediului geografic si o puternica forta de transformare a naturii.In aceasta calitate, el se manifesta ca un agent modelator specific al reliefului scoartei teresre. Influenta antropica este foarte veche, aceasta s-a manifestat prin defrisari pe directia vale-versant pentru pajisti si livezi si interfluviu-versant pentru extinderea pasunilor. Faptul ca majoritatea terenurilor din regiune sunt in panta si ca cea mai mare parte a acestora nu se afla intr-un stadiu de evolutie inaintata, arata ca cea mai mica interventie a omului a putut lasa urme, stimuland si intensificand anumite procese de denudare. Popularea regiunii a avut drept consecinta si distrugerea padurilor pe suprafete considerabile.Extinderea terenurilor agricole pentru satisfacerea necesarului de hrana a populatiei in continua crestere, nu numai ca s-a facut pe seama terenurilor ocupate de

37

vegetatie naturala, dar a si deschis caile pentru inlaturarea solului prin spalare, eroziune torentiala, deplasari in masa. O alunecare de teren provocata de defrisarea padurii intalnim pe Valea Ulmet, in prezent stailizata (vezi foto 3). Conform informatiilor obtinute de la localnici, prin anii 1940 proprietarul a defrisat padurea, iar in perioada imediat urmatoare a avut loc declansarea acestei alunecari. Ulterior rapa de desprindere si jumatatea superioara au fost impadurite, indeosebi cu salcam

Foto 3. Alunecare de teren stabilizata prin plantatii de salcam pe dealul Ulmet Intrarea mai timpurie in circuitul agricol a terenurilor din apropierea asezarilor a facut ca procesele de degradare sa cuprinda suprafete mai mari si sa fie mai intense in jurul satelor decat catre periferia mosiei acestora. Parcelarea terenurilor agricole in proprietati individuale si divizarea acestora de la o generatie la alta a impus o prelucrare a pamantului necorespunzator, desfasurata din deal pana in vale.

38

Solurile despadurite si introduse in circuitul agricol ca urmare a lucrarilor necorespunzatoare timp indelungat, au fost, in mare parte, distruse, iar rezistenta in fata ploilor torentiale din timpul verii, simtitor micsorata. Astfel a fost posibila spalarea areala si eroziunea liniara, incomparabil mai intense decat in conditiile unui sol acoperit. Crearea drumurilor de exploatare de-a lungul pantelor, fara a tine cont de constitutia geologica a acestora a determinat declansarea proceselor de eroziune, aparitia rigolelor pe urmele rotilor de carute, care pot evolua ulterir in ogase. Adancirea acestor drumuri de exploatare a condus uneori la pierderea stabilitatii versantului si la declansarea alunecarilor de teren.

2.3. CLIMA 2.3.1. Factorii genetici ai climei Factorii climatogeni radiativi Clima comunei Scelu este rezultatul interaciunii complexe dintre radiaia solar, circulaia general a atmosferei i suprafaa activ subiacent la care se adaug influena activitilor antropice. Aceast interaciune se evideniaz n repartiia teritorial a diferitelor caracteristici ale climei i n valorile i regimurile lor diurne i anuale. Rolul fiecruia dintre factorii genetici ai climei comunei Scelu vor fi prezentai n cele ce urmeaz. Radiaia global Majoritatea proceselor geofizice i biofizice care au loc la suprafaa Pmntului i n atmosfer se datoreaz radiaiei solare globale. Rolul determinant pe care energia radiant solar l joac39

n geneza diferitelor tipuri de clim este demonstrat de faptul c n absena ei, ceilali factori climatogeni nu pot aciona. Modificrile de intensitate pe care fluxul radiativ solar le prezint de la un an la altul sau n decursul secolelor sunt mici astfel nct nu determin variaii neperiodice ale climei. Dar relativa constan a intensitii lui conjugat cu micrile de rotaie i de evoluie ale Pmntului determin periodicitatea diurn i anual proprie tipurilor de clim. n regiunea de studiu analizat nu exist nici o staie actiometric, ca urmare am recurs la rezultatele obinute n acest domeniu de civa cercettori romni care, folosind formulele lui Savinov i Angstrm, au calculat radiaia solar gobal pentru un numr mare de staii de pe teritoriul Romniei. n 1961 D. tea a calculat radiaia global pentru 81 de staii din toate regiunile rii pe baza formului Savino-Angstrm. (Q+q)n = (Q+q)o.1-(1-k)n unde: (Q+q)n radiaia global n funcie de nebulozitate; (Q+q)o radiaia global pe timp senin; k coeficientul de transparen al norilor; n nebulozitatea. Valorile obinute de autorul menionat pentru staia Trgu-Jiu, cea mai apropiat de comuna Scelu, sunt prezentate n tabelul nr. 1. Tabel Nr. 1 Intensitatea radiaiei globale (kcal/cm) la staia Trgu-Jiu (dup D. tea)ANUA L 121.7

Lunile Tg-jiu

I 3.3

II 5.2

III 8.7

IV 11.6

V 14.7

VI 17.7

VII 18.3

VIII 15.3

IX 12.7

X 8.1

XI 3.5

XII 2.6

Sumele lunare maxim teoretic posibile ale radiaiei totale pentru timpul senin (n lipsa norilor) i n condiiile de transparen maxim a atmosferei au fost calculate de L.A. Bircukova i publicat40

de Budico n 1956. Aceste sume cresc pn n iunie (luna solstiiului de var) cnd n Romnia depesc 23kcal/cm i scad treptat pn n decembrie (luna solstiiului de iarn) cnd au valori de 5.5 -7kcal/cm. Astfel n timpul solstiiului de var, pe timp senin, n 24h se pot nsuma de aproape patru ori mai mult energie solar n comparaie cu zilele senine n perioada solstiiului de iarn. Sumele anuale ale radiaiei globale n repartiia lor teritorial se diferniaz apreciabil n funcie nu numai de latitudine ci mai ales de regimul norilor, al ceii i al condiiilor meteorologice i fizico-geografice. n lunile de iarn, n special n decembrie, cnd durata zilelor este redus, iar timpul noros i cel acoperit au cea mai mare frecven astfel c sumele lunare ale radiaiei totale sunt mult mai mici dect n restul anului. nclzirile din lunile de iarn se produc neperiodic i sunt provocate de adveciile de aer cald. Radiaia efectiv n afara schimbrilor radiative, pe de o parte sub forma radiaiei solare directe i difuze, iar pe de alt parte sub forma radiaiei reflectate, suprafaa activ primete nencetat radiaie emis de atmosfer n domeniul infrarou i emite de asemenea n mod continuu radiaii infraroii. Diferena dintre radiaia emis de suprafaa activ i cea emis de atmosfer spre Pmnt denumit radiaie efectiv depinde n fiecare moment de situaia atmosferic, de temperatura suprafeei i a aerului, de umezeala absolut, de gradul de nebulozitate, de densitate, de masa i de nlimea norilor.

41

Noaptea radiaia efectiv determin rcirea suprafeei active, valoarea ei crescnd pe timp senin. Deoarece zpada are cel mai mare coeficient de absorbie i emisie n domeniul infrarou, rcirea radiativ se accentueaz iarna la suprafaa stratului de zpad. Radiaia efectiv are valorile cele mai mari n timpul verii, n orele de la amiaz, cnd suprafaa activ este supranclzit. Pe timp umed i acoperit, n cazul norilor stratiformi deni situai la mici nlimi, diferena dintre temperatura suprafeei solului i cea a aerului scade, deoarece norii emit radiaii infraroii mrind astfel intensitatea radiaiei atmosferice i reducnd apreciabil radiaia efectiv a suprafeei active. Pentru Romnia valorile radiaiei efective au fost calculate de cercettorii de la Observatorul de fizic atmosferic aplicnd urmtoarea formul: I = Io(1-cn)+ 1 n care: c coeficientul ce caracterizeaz influena nebulozitii asupra radiaiei efective; n nebulozitatea total medie n fracie subunitar; 1 corecia ce depinde de difernea temperaturii suprafeei active (To) i a temperaturii aerului (T); S-a ajuns la concluzia c radiaia efectiv are valorile cele mai mari n timpul verii, n orele de amiaz i cele mai mici iarna, mai ales pe cer acoperit cu nori stratiformi. Gh. Diaconescu (1966) a ajuns la concluzia c n raport cu maximul atins de bilanul radiativ, ale crei sume maxime lunare se obin de obicei n luna iunie, radiaia efectiv maxim se obine cu o ntrziere de o lun sau chiar mai mult. Pentru sud-vestul rii suma maxim a radiaiei efective se obine n luna iulie, fiind de 5.7kcal/cm/lun.

42

Comparativ cu E i SE rii n zona oraului Trgu-Jiu se nregistreaz valori mai mici, att ale radiaiei efective, ct i ale radiaiei globale. Bilanul radiativ Bilanul radiativ al suprafeei active reprezint rezultanta tuturor schimbrilor de energie radiativ ce au loc nencetat la nivelul suprafeei terestre. Poate fi delimitat i ca diferen ntre valorile radiaiei absorbite i cele ale radiaiei efective. R = (Q+q)(1-A)-E unde: R bilanul radiativ; Q radiaia solar direct; q radiaia efectiv; Q + q - radiaia total; A albedoul; E radiaia efectiv. Valorile bilanului radiativ ca i cele ale tuturor componentelor sale sunt foarte variate n timp i au o distribuie teritorial neuniform deoarece asupra acestor componente acioneaz un mare numr de fapte. Valoarea medie anual este sub 40kcal/cm n SV rii. n funcie de durata acoperirii cu strat de zpad, bilanul radiativ poate fi micorat pn la zero sau poate avea valori negative, fapt constatat i de Gh. Neamu (1998). Primvara, odat cu intensificarea radiaiei totale, valorile bilanului cresc aproximativ cu cte 2kcal/cm n fiecare lun, astfel c n luna mai are valoarea de 7.3-7.6. n lunile iunie i iulie sumele lunare ale bilanului radiativ se menin n jurul a 8kcal/cm (cel mai mare din tot cursul anului).

43

La sfritul verii i nceputul toamnei n repartiia valorilor bilanului apar diferenieri mai mari de 1kcal/cm ntre nordul i sudul rii . n cursul anului valorile lunare sunt pozitive n intervalul februarie-noiembrie. Factorii dinamici Factorii dinamici stau la baza tuturor variaiilor neperiodice manifestate n clima unei regiuni, att pe parcursul celor patru anotimpuri, ct i de la un an la altul. mpreun cu suprafaa subiacent, factorii dinamici determin deosebiri eseniale care apar n clima regiunilor situate la aceeai latitudine. Deplasrile maselor de aer dintr-o regiune n alta a globului, sub aciunea principalelor sisteme barice (cicloni i anticicloni) provoac perturbaii destul de mari, n dezvoltarea proceselor i fenomenelor atmosferice, caracteristice unei regiuni anume. Aceste abateri pot fi cu att mai mari cu ct masa de aer este dislocat din regiuni mai ndeprtate. Ca urmare al proceselor advective variaiile diferitelor elemente meteorologice se mrete considerabil. Astfel circulaia general a atmosferei imprim climei un caracter dinamic. n cele ce urmeaz voi prezenta n mod general circulaia atmosferei pe continentul european i efectele sale asupra climei Romniei i implicit a zonei studiate, zona oraului Trgu-Jiu. Factorii fizico-geografici Condiiile fizico-geografice ale comunei Scelu, nu constituie numai suportul proceselor i fenomenelor meteorologice, ci un factor climatogen deosebit de important. Prin modificrile aduse radiaiilor solare i circulaiei generale a atmosferei, condiiile fizico44

geografice dau climei regiunii studiate un caracter diferit fa de alte regiuni. Absorbind i reflectnd n mod deosebit radiaiile solare, primind cantiti diferite de precipitaii, emind radiaii infraroii de diverse intensiti, evapornd cantiti variabile de ap i interacionnd difereniat cu aerul n micare, suprafaa activ a comunei conduce la apariia unui topoclimat specific. Elementele structurii fizico-geografice acioneaz diferit asupra factorilor radiativi i dinamici ceea ce face ca importana lor pentru crearea diverselor tipuri de topoclimate s fie inegal. Dintre factorii fizico-geografici o importan deosebit o are relieful, urmat de vegetaie, hidrografie i soluri. 2.3.2 Principalii parametrii climatici Temperatura aerului Energia solar primit de suprafaa terestr sub forma

radiaiilor luminoase i ultrascurte este n cea mai mare parte absorbit i transformat n cldur. Concomitent, aceasta este cedat parial aerului de deasupra, prin emisia radiativ de lung durat. Deci nclzirea aerului se afl ntr-o dependen direct fa de bilanul radiativ-caloric al suprafeei terestre. Cantitatea de energie caloric de care dispune atmosfera se definete prin temperatur. Aceasta este caracteristica climatic cea mai important a regiunilor situate la latitudini medii. De ea depind numeroase procese fizice (ngheul i dezgheul, evaporarea i condensarea etc) biologice i chimice cu repercusiuni pentru un numr mare de activiti umane. Temperatura aerului medie anual45

Temperatura

medie

anual

la

Trgu-Jiu

este

de

9.9C.

Valoarea este nregistrat la staia meteorologic de stat la o altitudine de 210m, pe fundul depresiunii. Din observaiile efectuate pe profile topoclimatice, realizate de Gh. Neamu (1998), se constat c pe nlimile situate la nord de ora (Dealul Trgului, Dealul Blnetilor) este cu 1.5C mai mic dect n depresiune. Temperatura medie anotimpual Temperaturile medii ale anotimpului de iarn se caracterizeaz prin valori de 0.4. Aceste valori se datoreaz deprtrii zonei studiate de centrul de influen al anticiclonului Euroasiatic i barajului natural al Carpailor i Subcarpailor de Curbur care mpiedic ptrunderea maselor de aer rece n timpul iernii. Atunci cnd circulaia nord-estic se face simit i n aceast regiune, efectele ei sunt de mai mic amploare, masele de aer nclzindu-se adiabatic pn aici. Procesul de nclzire ntrzie pn n aprilie-mai, aceste luni avnd nc temperaturi medii posibile negative sau foarte apropiate de 0C n anii: 1907, 1929, 1932, 1934, 1942, 1956 ( Neamu, Gh., 1998). Temperatura medie a acestui anotimp este de 10.1C. Vara este moderat, temperatura medie a acestui anotimp prezint oscilaii mici de la un an la altul. La Trgu-Jiu temperatura medie a lunilor de var este de 20.3C n ultimii 30 de ani. Toamna este lung, nsorit i clduroas pn n ultima decad a lunii octombrie. Temperatura medie a lunilor de toamn n ultimii 30 de ani este de 9.6C mai mic cu 0.5C dect n anotimpul de primvar. Tabelul nr. 2 - Temperatura medie anotimpual (C) (1971 2000) Staia Anotimpul46

Iarna Trgu-Jiu -0.4

Primvar a 10.1

Vara 20.3

Toamna 9.6

Temperaturi medie lunar De la o lun la alta, sub influena valorilor bilanului radiativ i deprtarea sau apropierea de centrii de aciune baric (care antreneaz mase de aer uscat i cald sau cald i umed, ori dimpotriv pompnd aer rece i uscat), determin variaii ale temperaturii aerului. Temperatura medie a lunii ianuarie se menine negativ (1-3C) tabelul nr. 3, acest lucru se datoreaz inversiunilor de temperatur. Din observaiile efectuate de Gh. Neamu (1998), pe profile topoclimatice, se constat c pe dealurile din apropierea oraului temperatura medie a lunii ianuarie este cu 0.5-1.5C mai ridicat dect cea nregistrat la staia meteorologic Trgu-Jiu. n februarie se observ o uoar cretere a temperaturii, valorile devenind pozitive (0.6C). Cu ct durata de strlucire a Soarelui crete i pe msura schimbrii circulaie atmosferice (circulaia nordic i nord-estic las locul circulaiei vestice i sud-vestice care acioneaz n proporie de 80% din cazuri). Astfel temperatura medie a lunii mai crete fa de luna precedent cu 5C. Lunile de var, ndeosebi luna iunie, prezint valori extrem de mici de la un an la altul, temperatura medie lunar fiind de 19.4C. Iulie i august sunt lunile cele mai clduroase. Luna iulie nregistreaz valorile cele mai ridicate de 21.1C. n august se nregistreaz valori de 20.3C. Dei aceste valori sunt ridicate ele sunt cu 5-6C mai mici dect cele nregistrate n Cmpia

47

Olteniei. Acest fapt ne duce la concluzia c verile sunt moderate dar suficient de clduroase (Baronovski, Niculina 1971). ncepnd cele din mai. Temperatura aerului continu s scad, atingnd n octombrie 9.8C. Dup 20 octombrie ncepe sezonul ploios de toamn (Neamu, Gh., 1998) temperatura aerului scade, rmnnd ns pozitiv n tot cursul lunii noiembrie (4.1C) i foarte de n prima jumtate a lunii decembrie. cu septembrie temperatura aerului scade, nregistrndu-se n aceast lun valori de 14.8C, asemntoare cu

Mediile lunare i anuale ale temperaturii aerului (C) (19712000) Tabelul nr. 3STAIA TG-JIU I -1.3 II 0.6 III 5.2 IV 10.1 V 15.4 VI 19.4 LUNILE VII VIII 21.1 20.3 IX 14.8 X 9.8 XI 4.1 XII -0.4 AN 9.9

35 30 25 20 15 10 5 0 -5 -10mediile lunare si anuale mediile minimelor lunare si anuale mediile maximelor lunare si anuale

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

48

Figura nr. 12 - Regimul anual al temperaturilor medii, maxime i minime (C) la Staia Trgu-Jiu Amplitudinea termic Amplitudinea termic absolut este la staia Trgu-Jiu de 62.3C. Prezint valori la fel de mici ca i n zona litoralului Mrii Negre, la Constana amplitudinea este de 63.5C. Amplitudinea termic medie anual ce exprim contrastul dintre var i iarn red rolul de adpost pe care l au Carpaii Meridionali. Valoarea nregistrat la staia Trgu-Jiu este de 22.4C. Lipsa contrastelor termice este dovedit de prezena qvercineelor submezofile-termofile, care nu ar supravieui n condiiile unor diferene termice exagerate, att de la zi la noapte, ct i de la iarn la var. Umezeala aerului Apa sub form de vapori aflat n aer reprezint umezeala aerului. Vaporii de ap coninui n masele de aer care traverseaz ori staioneaz deasupra Depresiunii Trgu-Jiu sunt n cea mai mare parte alohtoni (adui din Oc. Atlantic i Marea Mediteran), dar i autohtoni (din evaporarea direct de la suprafaa solului, apelor, zpezii, din evapotranspiraia plantelor etc.). n cele ce urmeaz vom analiza umezeala aerului prin intermediul a trei mrimi care o definesc: tensiunea vaporilor, deficitul de saturaie i umezeala relativ. Tensiunea vaporilor de ap Este presiunea parial a vaporilor de ap n cadrul presiunii generale a atmosferei. Repartiia ei anual depinde de temperatura aerului i de caracterul suprafeelor evaporante.49

Aceast legtur direct proporional dintre cele dou elemente meteorologice se datoreaz faptului c temperaturile ridicate sporesc viteza de evaporaie i confer aerului o capacitate mare de nmagazinare a vaporilor. Att datele ct i curba regimului anual al tensiunilor vaporilor dovedesc relaia direct proporional cu temperatura aerului. Cea mai mare, n luna cea mai cald (iulie). Deficitul de saturaie Diferena dintre tensiunea maxim (sau de saturaie) i tensiunea real a vaporilor, este numit deficit de saturaie. Ea constituie un parametru climatic deosebit de important, deoarece dirijeaz schimbul de ap care are loc ntre troposfera inferioar i celelalte geosfere ale planetei. Deoarece capacitatea aerului de a nmagazina vapori de ap crete foarte mult la temperaturi ridicate, valorile deficitului de saturaie nregistreaz creteri corespunztoare, n ciuda creterii tensiunii vaporilor. Aadar evoluia anual a deficitului de saturaie se aseamn cu evoluia anual a temperaturii aerului. Cele mai mici valori ale deficitului de saturaie se nregistreaz n lunile reci ale aerului 0.9mb n decembrie, 1mb n ianuarie i 1.6mb n februarie, cu toate c tensiunea vaporilor este mic. Valorile cele mai mari n luna cea mai cald (iulie), 9.4mb, dei tensiunea vaporilor este maxim. Nebulozitatea aerului Norii Rezultat al condensrii i sublimrii vaporilor de ap la diferite niveluri din atmosfer, norii prezint o importan deosebit pentru

50

alte caracteristici ale climei, pe care le modific, att sub raport valoric ct i din punct de vedere al evoluiei anuale. Au o aciune diminuant asupra duratei strlucirii Soarelui, energiei calorice, precum i asupra radiaiei efective ceea ce modific bilanul radiativ al suprafeei active i atmosferei. Ei constituie, de asemenea, sursa precipitaiilor atmosferei. Cantitatea i regimul norilor depind de circulaia atmosferei i de principalele nsuiri ale reliefului. Regiunea analizat n aceast lucrare este prea mic, formaiunile noroase sunt prea puin stabile, iar cantitatea de nori mai puin msurabil instrumental pentru a vorbi cu certitudine de o repartiie spaial difereniat a elementului meteorologic n discuie. Aceasta este situaia cnd ne referim la valorile medii anuale ale nebulozitii obinute din irul multianual de observaii (1971-2000). NEBULOZITATEA MEDIE LUNAR I ANUAL Media anual a nebulozitii n perioada 1971-2000 este de 5.9 zecimi. Valorile i alura curbei regimului anual al nebulozitii la staia Trgu-Jiu sunt prezentate n tabelul nr. 16 i figura nr. 13. Nebulozitatea maxim lunar se nregistreaz n decembrie odat cu intensificarea deasupra Mrii Mediterane a activitii ciclonice, care determin o frecven mult mai mare dect n alte luni, a fronturilor ce traverseaz regiunea analizat. Nebulozitatea minim lunar se nregistreaz n perioada iulieseptembrie caracterizat prin predominarea regimului anticiclonal. Toamna este mai senin dect primvara, dovedindu-se i foarte clduroas. Din a doua perioad a lunii octombrie o dat cu schimbarea circulaiei sudice cu circulaia zonal, chiar cu circulaia polar, cerul se acoper cu nori stratiformi pe mari perioade de51

timp, nori din care cad uneori cantiti apreciabile de precipitaii. Ei dau o ploaie mrunt i persistent. Gh. Neamu (1998) a efectuat un studiu comparativ ntre valorile multianuale ale nebulozitii i a ajuns la concluzia c dup o perioad de 10-15 ani cu o nebulozitate medie mai mic, urmeaz 10-15 ani cu o nebulozitate mai ridicat. Alternana anilor cu nebulozitate mic cu cei cu nebulozitate mai mare se reflect n apariia unor perioade cu ani clduroi, urmate de perioade cu ani mai rcoroi.STAIA TG-JIU I 6.7 II 6.5 III 6.4 IV 6.4 V 6.1 VI 5.3 LUNILE VII VIII 4.7 4.7 IX 4.9 X 5.5 XI 6.2 XII 6.8 AN 5.9

Tabelul nr. 4 Mediile lunare i anuale ale nebulozitii (zecimi) (1971-2000)

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 I II III IV V VI VIITG-JIU

Figura nr. 13.

VIII

IX

X

XI

XII

52

-Regimul anual al nebulozitii medii lunare (zecimi) la Staia TrguJiu

Precipitaiile atmosferice Precipitaiile atmosferice constituie una dintre cele mai

importante caracteristici ale climei. Provenind din nori, ele depind, evident, de aceeai factori: circulaia general a atmosferei i principalele caracteristici ale reliefului (form, altitudine, expoziie etc). Exist astfel un raport direct proporional ntre cantitatea norilor i cea a precipitaiilor. Cercetarea repartiiei i regimului su prezint un interes practic aplicativ i teoretic pentru c ele asigur rezerva de umezeal a solului, necesar plantelor n perioada de vegetaie, dar i alimentarea rurilor.

Cantitile medii anuale Cantitatea medie anual de precipitaii este de 738.7mm. Aceast valoare ridicat se explic prin apropierea Depresiunii Trgu-Jiu de centrii barici din Mediterana sau din Azore, care influeneaz deplasarea spre teritoriul Romniei a maselor de aer din care cad precipitaiile atmosferice. n perioada 1960-1964, I. Stncescu (1966) a artat c din 125 de cicloni studiai, care au influenat sud-vestul rii, aproximativ jumtate sunt generai de bazinul Mrii Adriatice, acetia fiind cei mai tipici cicloni. Frecvena cea mai mare a ciclonilor mediteraneeni este ntlnit n regiunea studiat n lunile martie, aprilie, mai, noiembrie i decembrie.

53

Influena extinderii dorsalelor anticiclonilor Azorelor i nordarabian pe teritoriul regiunii noastre prezint un numr mic de cazuri i afecteaz mai des luna iunie i luna ianuarie.

100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

TG-JIU

Figura100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

nr. 14 -

TG-JIU

Regimul anual al precipitaiilor (mm) la Staia Trgu-Jiu CANTITILE MEDII SEMESTRIALE DE PRECIPITAII

54

n intervalul analizat (1971-2000) cele mai mari cantiti de precipitaii se produc n perioada de vegetaie a plantelor, mai ales vara (242.2mm) tabelul nr. 5 i aceasta datorit proceselor frontale i conveciei termice specifice acestui anotimp. Primvara se depesc 190mm (193.6mm), iar toamna se produce o scdere uoar datorit scderii conveciei termice, dar au loc advecii de aer umed aduse pe flancul anterior al depresiunii centrate pe Marea Adriatic. Iarna se nregistreaz cea mai mic cantitate de precipitaii 140.7mm, dar se ncadreaz printre cele mai mari din ar ale crei cauze au fost explicate n subcapitolul anterior. Tabelul nr.5 - Cantitile medii anotimpuale de precipitaii (mm) (1971-2000)STAIA TRGU-JIU IARNA 140.7 ANOTIMPUL PRIMVARA VARA 193.6 242.2 TOAMNA 162.3

Presiunea atmosferic Constituie, aerului. Prin intermediul acestora din urm ea influeneaz considerabil repartiia i regimul celorlalte caracteristici ale climei, fiind elementul determinant al variabilitii lor neperiodice. Presiunea acioneaz direct i permanent asupra tuturor organismelor i obiectelor de pe suprafaa terestr. Regimul anual al presiunii atmosferice depinde pe de o parte de variaia anual a temperaturii aerului, iar pe de alt parte de influena invers a regimului circulaiei atmosferice. Pentru staia meteorologic Trgu-Jiu regimul anual al presiunii atmosferice este datorit repartiiei neuniforme n spaiu i modificrilor nencetate n timp, cauza principal a micrilor

55

dat de alura curbei din figura nr. 14 trasat pe baza datelor din tabelul nr. 6. Acestea arat c cele mai mici medii lunare ale presiunii se nregistreaz n aprilie (988.8mb), iar cele mai mari n octombrie (996.5mb).998 996 994 992 990 988 986 984 I II III IV V VI VIITG-JIU

VIII

IX

X

XI

XII

998 996 994 992 990 988 986 984 I II III IV V VI VIITG-JIU

VIII

IX

X

XI

XII

Depresiunea Trgu-Jiu, n intervalul creia este amplasat oraul a crei clim este analizat n lucrarea de fa, are o suprafa prea mic pentru ca un element meteorologic ca presiunea atmosferic s se diferenieze pe orizontal. Pe vertical ns se caracterizeaz prin scderea constant pe msura creterii altitudinii (ca urmare a micorrii coloanei de aer care apas pe unitatea de suprafa orizontal). Mediile lunare i anuale ale presiunii atmosferice (mb)1971-200056

Tabelul nr. 6STAIA TG-JIU I996.4

II994.8

III993

IV988.8

V990

VI990

LUNILE VII VIII990.7 991.7

IX993.6

X996.5

XI995.4

XII995.9

AN993.1

Figura nr. 14 - Regimul anual al mediilor lunare ale presiunii atmosferice (mb) la Staia Trgu-Jiu Regimul eolian Vntul Este rezultat al forei gradientului baric orizontal i constituie elementul dinamic al climei care tinde s echilibreze contrastele barice aprute n diferite regiuni ale planetei, provoac variaii neperiodice celorlalte elemente meteorologice, sporete viteza de evapotranspiraie etc. n afara forei generatoare, vntul sufer i influena permanent a reliefului care i confer caracteristici regionale. Neomogenitatea suprafeei active se imprim direciei i vitezei vntului intensificnd sau diminund dinamica local. Frecvena vntului pe direcii Situat la latitudini medii, oraul Trgu-Jiu, ca de altfel i ntreaga ar se caracterizeaz prin predominarea la nlime a componentelor vestice (NV, V, SV) ale circulaiei atmosferice generale. n realitate situaia frecvenei vnturilor din diferite direcii, la nivelul de 10m deasupra suprafeei terestre, se deosebete foarte mult de cea din atmosfera liber. Pentru perioada 1971-2000,ea are valorile n tabelul 7. Cea mai important concluzie care rezult din examinarea datelor i rozelor vnturilor este aceea a rolului hotrtor jucat de relieful depresiunii, n care este amplasat oraul, n canalizarea57

maselor de aer ce se deplaseaz la altitudini apropiate de suprafaa subiacent. Cele mai mari frecvene anuale revin vnturilor de NE (11.5%), N (7.2%) i SV (6.3%). Ca urmare a deschiderii depresiunii pe aceste direcii i a canalizrii maselor de aer pe valea Jiului ca urmare a existenei unei diferene de presiune ntre cele dou depresiuni (Depresiunea Petroani i Depresiunea Trgu-Jiu). Cele mai mici frecvene anuale revin vnturilor de V (1.6%) i NV (2.3%) ca urmare a barajului format de Munii Banatului. n cursul anului se manifest diferenieri cantitative de la o lun la alta. Astfel n luna ianuarie frecvena cea mai mare o au vnturile de nord-est (6%). Aceeai situaie ntlnindu-se i n celelalte luni caracteristice: aprilie (13.5%), iulie (14.2%) i octombrie (11%). Acest fapt se ntre explic prin existena unei diferene Petroani de i temperatur depresiunea intramontan

depresiunea intracolinar Trgu-Jiu care determin apariia unei diferene de presiune. Pentru a se realiza un echilibru baric are loc o scurgere a aerului n lungul vii Jiului dinspre Depresiunea Petroani spre Depresiunea Trgu-Jiu. Cele mai mici valori ale frecvenei vntului n cele patru luni caracteristice revin vnturilor de vest (0.7% - ianuarie, 2.1% aprilie, 1.8% - iulie i 1.2% n octombrie). Cauzele sunt aceleai ca n cazul frecvenei anuale. O concluzie valabil pentru majoritatea direciilor este aceea a creterii frecvenei vnturilor n lunile martie-august i o scdere treptat n celelalte luni. O alt concluzie rezultat din analiza datelor frecvenei vnturilor este aceea a influenei reliefului n atenuarea micrilor aerului i implicit n creterea evident a calmului care atinge 59%.

58

n cazul calmului se observ o cretere n lunile de iarn (76% decembrie, 72.9% - ianuarie i 65.9% n februarie) i o scdere treptat n celelalte luni.

Tabelul nr 7 Frecvena medie lunar i anual a vntului pe direcii (%) (1971-2000)DIRECII

LUNII5.5 6 1.8 2.2 5.1 4.8 0.7 1.4 72.4

AN VIII9.9 14 3.5 3.3 5.1 5.1 1.8 2.2 55.1

II5.1 9.4 2.2 3.8 4.2 6.9 0.8 1.7 65.9

III6.4 10. 2 4.4 3.8 5.4 8 1 3.3 57. 5

IV8.1 13.5 5 5.4 4.6 6.9 2.4 2.9 51.2

V9.5 17. 5 4.8 6.2 3.9 8.9 2.2 2.6 44. 4

VI7.9 12.7 4 4 5.2 7.3 3 2.2 53.7

VII9.4 14. 2 3 3.1 5.5 7.6 1.8 3.8 51. 6

IX7.6 11. 2 4 4.2 3 5.5 1.7 1.1 61. 7

X7.4 11 3.8 3.4 2.6 5.3 1.2 1.6 63.7

XI4.7 11. 1 4.3 2.8 3.8 4.6 0.7 1.5 66. 5

XII3.7 6.1 1.8 1.4 3.7 5 1.4 0.9 76 7.2 11.5 3.5 3.6 4.3 6.3 1.6 2.1 59.9

N NE E SE S SV V NV CAL M

Viteza vntului pe direcii Reprezint cea de a doua caracteristic esenial a vntului i depinde n mod direct de valoarea gradientului baric orizontal. Relieful acioneaz la rndul su asupra acestei caracteristici prin efectul de ajutaj i prin cel de adpostire. Valorile medii ale vitezei vntului sunt prezentate n tabelul nr. 7i figurile 15-19. Vntul dominant de nord-est are o vitez medie anual de 2.9m/s n timp ce vntul de nord cu o frecven mai mic (7.2%) are cea mai mare vitez de 4.2m/s. Vnturile de sud i sud-vest care au o frecven ridicat (4.9% i respectiv 6.3%) au vitezele cele mai mici (2.1m/s).

59

n cursul anului cele mai mari viteze sunt specifice lunii ianuarie (6.2m/s) i caracterizeaz vntul de nord, iar cele mai reduse sunt specifice toamnei (1.7m/s n octombrie) i caracterizeaz vnturile de sud. Tabelul nr.8 Valorile medii ale vitezei vntului pe direcii (m/s) (1971-2000)DIRECII

I

II

N NE E SE S SV V NV

6.2 3.2 4 2.8

III 5. 6 3. 1 2. 7 2. 3 2. 6 2. 9 2. 3 3. 5

IV 4.7 2.8 2.3 2.8 2.4 3.1 4.7 2.5

V 4. 2 3. 1 3. 1 2. 6 2. 3 3. 4 2. 6 3

LUNI VI VII VIII 4. 4.8 3.9 1 2.9 2.9 2.7 2.3 2.5 2.6 5.6 3 2. 2 2. 1 2. 6 2. 4 2. 3 3. 2 2.8 2.5 2.5 2.1 2.5 1.7 4.8

AN IX 3. 6 2. 3 2. 6 1. 7 2. 2 2. 4 1. 7 3 X 3.8 2.6 2.8 2 1.7 2.2 2.6 2 XI 3. 2 2. 6 2. 2 1. 8 1. 5 1. 9 2. 2 2. 8 XII 3.7 4.2 2.8 2.9 1.3 2.5 1.2 2.1 1.9 2.1 2.1 2.5 1.6 2.3 2.6 3.3

3.2 2.2 1.6 1.9 1.7 1.2 1.8 2.4 2.2 1.3 4.6 2.4

60

N15

NV

10 5

NE

V

0

E

SV Sfrecventa medie (%) calm (59.9)

SE

viteza medie (m/s)

Figura nr. 15 Roza anual a vntului

N8

NV

6 4 2

NE

V

0

E

SV S

SE

frecventa medie (%)

calm (72.4)

viteza medie (m/s)

Figura nr. 16 Roza vntului n luna ianuarie

61

N15

NV

10 5

NE

V

0

E

SV Sfrecventa medie (%)

SE

calm (51.2)

viteza medie (m/s)

Figura nr. 17 Roza vntului n luna aprilieN15

NV

10 5

NE

V

0

E

SV S

SE

frecventa medie (%)

calm (51.6)

viteza medie (m/s)

Figura nr. 18 Roza vntului n luna iulie

62

N15

NV

10 5

NE

V

0

E

SV S

SE

frecventa medie (%)

calm (63.7)

viteza medie (m/s)

Figura nr. 19 Roza vntului n luna octombrie 2.4 HIDROGRAFIA 2.4.1 Apele subterane In aria comunei Sacelu, apele subterane se afla inmagazinate in depozite cu permeabilitate si grosimidiferite, volumul lor depinzand de natura variata a rocilor care le contin (alternante de roci permeabile si impermeabile, reprezentate prin marne, argile nisipoase, nisipuri, pietrisuri etc. Pe versanti, apele freatice apar in functie de natura rocii si de granulometria depozitelor, avand panze subtiri. Panza de apa freatica este folosita in alimentarea cu apa a comunei, fiind interceptata prin foraje la mica adancime,pentru realizarea fantaniilor,ce reprezinta si astazi principala sursa de alimentare pentru multe familii.

63

In general suprafata apei freatice muleaza relieful terenului natural.Adancimea apei subterane varieaza intre cca:1m in fantinile situate in lunca paraelor principale si a afluentilor acestora si mai mult de 10m in puturile situate pe versanti. Nivelul hidrostatic al acestui acvifer freatic creste in perioadele cu precipitatii abundente (mai-iunie;octombrie-noembrie), putand produce inmlastinirea unor zone.Nivelul hidrostatic scade simtitor in celelalte perioade, in ultimii ani datorita secetelor frecvente apa a secat definitiv in unele fantani. In aluviunile paraului Blahnita si a afluentilor sai de cele mai multe ori circula un curent de ape subterane a carui intensitate varieaza in functie de grosimea si caracterul granulometric al depozitelor. Acviferele freatice situate in depozitele deluvial-proluviale se afla localizate la baza alunecarilor de teren si in materiale fine apartinand conurilor coluvio-proluviale. Aparitia strarurilor acvifere-freatice creeaza conditii optime pentru geneza porniturilor de teren.Izvoarele care pornesc din aceste panze contribuie la o imbinare intensa cu apa a materialelor si rocilor argiloase care devin plastice si creeaza paturi de alunecare pentru formatiunile geologice acoperitoare. Oscilatiile pe verticala ale nivelului hidrostatic joaca un rol important in special, in zonele alcatuite din nisipuri unde apa spala iluvial materialul liandru.In urma acestui proces de sufoziune zona de oscilare a nivelului hidrostatic se afaneaza si capata o structura spongioasa care permite dezvoltarea unor procese de tasare si prabusire,determina uneori aparitia unor alunecari de teren masive. Conglomeratele, microconglomeratele si gresiile eocene de la Sacelu permit acumularea apelor minerale care au concentratii foarte mari sub baza de eroziune si concentratii mici deasupra64

acesteia, concentratia fiind influentata de apale de infiltratie de la suprafata. Forajele. In zona bailor Sacelu au fost efectate foraje I.B.F., dintre care cateva prezinta interes si sunt rezultatul unor lucrari de reconditionare executate de Institutul de Balneologie si Fizioterapie in anii 1963-1964, cu scopul valorificarii unor vechi sonde de prospectiune pentru hidrocarburi, sapate in perioada 1952-1953 si ulterior abandonate.Acestea sunt urmatoarele: - Forajul nr.1 I.B.F. este situat la baza versantului drept al Vaii Blahmitei la circa 150m amonte de bazinele cu ape minerale, din partea centrala a localitatii Sacele.Dupa efectuarea operatiilor de reconditionare sonda a debitate la nivelul solului circa 0.11 l/s (10m cubi/zi) apa mineralizata. - Forajul nr.4 I.B.F. este situat pe versantul drept al paraului Blahmita in imediate vecinatate a soselei, la circa 1.1km amone de statiune.Dupa efectuarea operatiunilor de reconditionare, sonda a debitat liber la nivelul solului circa 0.13 l/s (11.5l/zi) apa mineralizata.In prezent forajul debiteaza liber la 0.6m deasupra solului 0.66l/s (5m cubi/zi)ap mineralizata. - Forajul nr.55 I.B.F. este situat pe versantul stang al parului Blahmita intre firul apei si sosea la aproximativ 2.5km amonte de centrul statiunii.In prezent sonde debiteaza liber la circa 0.10m sub nivelul solului 0.58l/s (51m cubi/zi) apa mineralizata. - Forajul nr.50 M.P.Ch este amplasat pe versantul drept al paraului Blahmita la aproximativ 500m aval de cladirea bailor si a fost sapat in anii 1964-1965.In prezent debitul liber al sondei este de 0.02 l/s (1.7m cubi/zi) apa mineralizata. - Forajul nr.1433 I.F.L.G.S. este situat in incinta strandului bailor in imediata invecinatate a bazinului mijlociu si a fost executat in anul 1971 ca foraj de cercetatre hiodro-geologica.Forajul a avansat65

pana la adincimea de 1990m numai prin depozite eocene.Debitul liber initial a forajului a fost de circa 3.2 l/s (215m cubi/zi) apa minearlizata insotita de gaze libere.Apa acestui foraj alimenteaza bazinul mijlociu al strandului. Geneza apelor minerale. Apele de la Sacelu, cu mineralizatii totale care depasesc 30 000 mg/l insotite de hidrocarburi gazoase, ape sulfuroase, clorurate, bromirate, iodurate sunt ape tipice de zacamant. Apele cu mineralizatii totale mai scazute provin din amestecul apelor de zacamant ascensionale cu cele de infiltratie acumulate in fisurile conglomeratelor si gresiilor eocene situate deasupra bazei de eroziune si in intercalatiile nisipoase ale sarmatianului. Mineralizatia totala scade pe masura ce sursa hidrominerala sete situata la distanta mai mare fata de liniile de fracturi cara permit mai usor accesul spre suprafata al apelor de zacamant. Hidrogeochimia apelor minerale. Conform studiului de rezerve intocmit de I.F.L.G.S. (rezerve omologate in anul 1980) apele minerale de la Sacelu au fost grupate in patru categorii; a)ape clorurate, bromurate, iodurate, sodice; b)ape sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice; c)ape sulfuroase, clorurate, sodice; d)ape sulfuroase, bicarbonatate, clorurate, sodice. Mineralizatia totala varieaza in limite foarte largi (2000-80000 mg/l).Mineralizatia mai ridicata de 30000 mg/l este caracteristica apelor din categoria a cat si celor din categoria b. Prin forajele efectuate in conglomeratele de Sacelu s-au descoperit apa cu mineralizatii totale ridicate (peste 30000 mg/l).66

orajele realizate in partea nordica a anticlinalului Tg.Jiu Sacelu - Ciocadia care strabat depozitele Salmatiene, au condus la descoperirea unor ape in general sulfuroase bicarbonatate, clorurate, sodice, cu mineralizatie totala sub 3000 mg/l. Cantitatea de hidrogen sulfurat din ape prezinta variatii in timp atingand uneori valori deosebit de mari (170 mg/l). Izvoarele de ape sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice, (categoria b) apar la limita nordica a conglomeratelor eocene, in imediata apropiere a talvegului vaii Blahmitei, la cote coborate. In urma masuratorii radioizotopice efectuate de I.T.I.M Cluj sa ajuns la urmatoarele concluzii:Concentratia radonului se incadreaza in normele de concentratii permise pentru apa potabila, cu exceptia ape din izvorul nr.1 (izvorul de ochi sau izvorul Sadoveanu) necaptat care are o reactivitate ce depaseste cu aproximativ 30% valoarea maxima permisa.Concentratia uraniului este mica la toate sursele cercetate.Multe surse au concentratii surprinzator de ridicate in toli